Sunteți pe pagina 1din 9

Curs 5 Drept Comercial 31.03.2014 Astazi avem un singur text care acopera mandatul si in materie civila si in materie comerciala.

. In cateva cazuri, C. civ. spune ca in cazul in care este facut in circuit comercial, obligatiile sunt diferite. Multe din prevederile de exceptie din codul comercial au fost preluate cu titlul de drept comun, astfel incat se aplica tuturor contractelor de mandat, fie intre profesionisti, fie intre neprofesionisti. Contractele care reflecta ideea de reprezentare mandatul este dreptul comun pentru toate contractele. Prevederile care guverneaza contractul de mandat cu reprezentare 2013 2038. Capitolul 9 dispozitii comune, care completeaza, cumva, dispozitiile privind reprezentarea. Au o abordare specifica, pentru ca acum privesc strict latura contractuala. Art. 2009 stabileste definitia generica a oricarui contract de reprezentare, indiferent ca e de consignatie, de comision s.a.m.d. Mandatul in sens generic = contractul intre mandant (reprezentatul) si mandatar (reprezentant), prin care mandatarul isi asuma obligatia de a incheia acte juridice pe seama mandantului. Nu rezulta si o contraprestatie a mandantului. Definitia este foarte larga. O persoana (mandatar / agent / consignatar) are primita imputernicirea sa incheie acte juridice pentru o alta persoana numita mandant. Daca primeste ceva => contract cu titlu oneros, daca nu atunci este un contract de mandat cu titlu gratuit, perfect admisibil. Obiectul generic al oricarui contract de mandat este incheierea de acte juridice pe seama mandantului. Definitia, spre deosebire de controversele doctrinare, nu acopera situatia incheierii de operatiuni materiale pentru mandant. Acest lucru este consecvent cu ideea de reprezentare, deoarece mandatarul este alter ego-ul mandantului la incheierea contractului, deci juridic se considera ca e prezent prin persoana mandatarului faciliteaza incheierea unor acte juridice. In foarte multe situatii, pentru a incheia un act juridic ai nevoie sa savarsesti diferite operatiuni, care premerg si conditioneaza incheierea actului juridic nu ne referim la negocieri. Spre exemplu: daca vrei sa cumperi o proprietate imobiliara. Inainte de a se proceda la incheiere, cumparatorul cere (mandatarul) sa i se demonstreze ca proprietatea este la zi cu plata impozitelor, sau, daca e inca in constructie, daca e la zi cu autorizatiile necesare. Se va obtine un certificat fiscal, fie de la primarie, fie de la autoritatea fiscala, iar daca nu este la zi, i se cere vanzatorului sa le plateasca operatiune materiala. E o operatiune fundamentala, in lipsa careia cumparatorul poate sa se razgandeasca cu privire la achizitionarea proprietatii respective.
1

Sunt aceste operatiuni (presupuse a fi obligatorii) aprobate de mandant? Nu neaparat, in ideea in care se va aprecia de la caz la caz, in functie de relatiile dintre parti, de industria in care functioneaza mandantul; insa atunci cand sunt considerate ca parte a contractului de mandat ele sunt accesorii incheierii contractului, caz in care indeplinirea lor este unul din elementele de valoare a calitatii prestatiei mandatarului. In alte situatii, cand nu se poate deduce din standardul de piata, din contextul relatiei dintre mandant si mandatar, ca exista si obligatia de a desfasura operatiunea necesara incheierii actului juridic, atunci, practic, mandatarul trebuie sa obtina o extindere a mandatului sau; cu alte cuvinte, mandantul trebuie sa isi dea acordul, chiar daca operatiunile respective sunt necesare pentru incheierea actului. Oricare din contractele cu reprezentare (pana la agentie) are caracter intuitu personae, cel putin din perspectiva mandantului. In unele cazuri are caracter intuitu persoanae si din perspectiva mandatarului. Art. 2010 face distinctia intre mandatul oneros si cu titlu gratuit. Spre deosebire de modul in care erau reglementate in vechea legislatie, legiuitorul stabileste existenta a 2 prezumtii relative: Intre doua subiecte de drept civil in sens restrans contractul se prezuma a fi cu titlu gratuit. Legiuitorul nu a folosit terminologia corecta, deoarece limiteaza sfera acestei prezumtii, spunand ca daca este intre doua persoane fizice (fara sa faca distinctia intre profesionistul de drept civil pur si profesionistul comerciant), contractul se prezuma a fi gratuit. Din punct de vedere al corectitudinii, ca esenta a relatiei care atrage aceasta prezumtie, referirea la persoanele fizice ar trebui privita in sensul de persoane de drept civil pur.

Cand contractele se incheie pentru exercitarea de activitati profesionale, atunci mandatul se prezuma cu titlu oneros daca cel putin pentru una dintre parti mandatul este necesar pentru indeplinirea unor activitati comerciale. Legiuitorul nu face distinctie intre activitati profesionale de drept comercial si activitati profesionale in scop pur civil. Ex: o fundatie (fara scop lucrativ) da un mandat unei persoane fizice sa incheie un contract de ingrijire a unor animale bolnave, si acest contract de mandat se prezuma a fi cu titlu oneros, ceea ce pare putin dubios, deoarece contractele pe care le incheie
2

mandatarul sunt in scop de gratuitate si insasi mandantul este o persoana care nu urmareste obtinerea de foloase ar trebui sa fie cu titlu gratuit. Daca e mandat cu titlu oneros, insa nu se precizeaza pretul, contractul va fi valabil uzante, pana la o determinare judiciara a prestatiilor partilor. Art. 2012 reglementeaza procura. Procura este instrumentul juridic prin care se informeaza tertii cu privire la intinderea si continutul puterilor mandatarului. Procura nu e contract de mandat, e necesara atat din motive de confidentialitate, cat si practice este mai facil sa arati tertului procura decat contractul de mandat, plus ca tertul nu are nevoie sa stie cat este mandatarul platit pentru contractul respectiv. Deci procura este instrumentul pe baza caruia tertul poate verifica daca contractul de mandat este acoperit. Procura este un act unilateral al mandantului, ceea ce explica de ce ea poate fi retrasa de catre mandant in mod discretionar. Nu trebuie sa uitam ca acest act unilateral este totusi emis in facilitatea executarii contractului, astfel incat exercitarea acestei puteri discretionare cu privire la procura produce efecte asupra contractului de mandat intr-un fel sau altul, mai ales in situatia in care mandatarul nu este de acord cu extinderea lor. In acest caz ajungem in situatia incetarii contractului de mandat. Procura va urma forma juridica (ad validitatem sau ad probationem) a contractului incheiat: in unele cazuri poate fi in forma scrisa, in altele in forma autentica.

Contractul de mandat cu reprezentare:


dreptul comun pentru toate contractele care reflecta ideea de reprezentare din dreptul civil Ca si element definitional: contractul de mandat nu difera de definitia mandatului cu titlu generic (art. 2009). Cu privire la elementele contractului exista o noutate fata de dreptul pur civil forma: contract bilateral, comutativ, intuitu personae, insa in ceea ce priveste forma, legiuitorul permite acum inclusiv forma verbala. Este o noutate pentru ca traditional se considera ca, cel putin in ceea ce priveste procura, aceasta nu poate fi decat in forma scrisa. Insusi contractul, cel putin ad probationem, trebuie sa fie in forma scrisa. Contractul poate sa fie si un simplu acord verbal de vointa, desi e mai dificil de probat. Daca se poate proba contractul de mandat fata de terti, atunci el exista => ce se intampla cu procura? Ramane valabila solutia jurisprudentei (ea trebuie sa fie scrisa) sau daca contractul e in forma verbala, atunci de ce n-ar fi si procura?
3

Art. 2012(2) vorbeste de imputernicirea pentru reprezentare sau inscrisul care o constata, care se numeste procura. Deci ar trebui sa se pastreze solutia jurisprudentei. Totusi, in ambele cazuri, am putea avea si procuri verbale, insa ar insemna ca beneficiul natural, si anume aratarea limitelor mandatului fata de tert, ar disparea. Tertul nu mai poate verifica veridicitatea acelor limite, trebuind sa ia legatura cu mandantul, ceea ce ar fi inutil, deoarece in acel moment nu ar mai fi nevoie de interventia mandatarului pentru incheierea contractului respectiv. Regula de principiu: daca procura este un act unilateral al mandantului, atunci actele unilaterale nu pot exista decat in forma scrisa, cel putin ad probationem, tocmai pentru ca ele produc efecte fata de terti fara ca acestia sa fie parte la incheierea actului si atunci, un alt principiu, ele sunt irevocabile. Emitentul lui nu il mai poate retrage (ex: oferta). Exista insa si acte unilaterale care pot fi retrase (ex: testamentul). Avand in vedere aceasta regula de baza si anume ca ele trebuie sa fie scrise pentru a putea fi probate, ea se aplica si in acest caz. Mandatul se poate incheia nu numai prin realizarea acordului intre mandant si mandatar, ci si prin acte de executare din partea mandatarului (acceptare tacita). Primind oferta de mandat, mandatarul nu o confirma, dar incepe sa o execute. Actele de execuatre se pot materializa in scris sau pot continua ca atare acceptare tacita. Legiuitorul stabileste o durata a contractului: cu alte cuvinte, daca acesta nu prevede cat timp trebuie executat de catre mandatar, atunci el are o durata de 3 ani art. 2012. Exista mai multe forme de contract de mandat de reprezentare, in functie de intinderea puterilor mandatarului: clasificarea intre mandate cu titlu general si mandate cu titlu special si clasificarea intre mandate redactate in termeni generali si mandate redactate in termeni speciali. Pot sa am mandate cu titlu general care contin mandate redactate in termeni speciali si pot sa am mandate cu titlu special care contin mandate redactate in termeni generali. Mandate cu titlu general = un mandat sau o imputernicire data mandatarului de a se ocupa de toate afacerile mandantului, cu alte cuvinte de a incheia orice fel de contracte care sunt necesare mandantului, fie in desfasurarea activitatii sale in sens comercial, fie in sens pur civil. E destul de greu de intalnit un astfel de mandat, din cauza riscului pe care il presupune. Mandate cu titlu special = imputerniciri date pentru incheierea unui anumit contract sau contracte pentru o anumita operatiune. Ex: mandatarul poate sa incheie numai contracte de
4

vanzare cumparare pentru mandant care sa priveasca anumite marfuri sau sa incheie toate contractele necesare pentru o anumita operatiune. Mandate redactate in termeni generali = indiferent de natura lui, geneala sau speciala, stabilirea puterilor mandatului este facuta in termeni deschisi, generici, care practic limiteaza foarte putin libertatea de actiune a mandatarului in indeplinirea mandatului. Ex: mandatarul e imputernicit sa faca orice crede de cuviinta pentru a incheia un contract de vanzare cumparare cu X => un contract de mandat special, dar redactat in termeni generali: deoarece nu am nicio limitare din partea mandantului. Mandate redactate in termeni speciali = limiteaza libertatea de actiune in legatura cu aceste puteri: mandatarul e imputernicit sa incheie in numele meu si pentru mine un contract de vanzare cumparare cu X care sa prevada aceste marfuri, de aceasta calitate si cu acest pret. Art. 2016 daca e vorba de un mandat general, atunci legiuitorul il limiteaza. E un text imperativ, deoarece limiteaza puterile numai la actele de conservare si administrare. Totusi, daca am mandat de administrare a S.C. X si eu vand sau cumpar de urgenta niste bunuri, aceste lucruri sunt posibile, deoarece cad sub incidenta administrarii; vanzarea fondului de comert insa nu! Daca suntem sub sfera contractului de mandat general si vreau sa inchei acte de dispozitie care nu intra sub sfera conservarii, atunci art. 2016(2) spune ca trebuie sa fiu imputernicit expres: instrainare, vanzare, tranzactii, emisiune. In legatura cu cambia si biletul la ordin, datorita legii speciale, daca ele se cumpara prin mandatar, atunci iti trebuie un mandat special trebuie sa am autorizare pentru fiecare operatiune. Art. 2016(3) mandatul se intinde si asupra tuturor actelor necesare executarii lui, chiar daca nu sunt precizate in mod expres; la mandatul cu reprezentare nu mai trebuie sa analizam daca am sau nu nevoie de o extindere a puterii de reprezentare, deoarece insusi legiuitorul spune ca operatiunile necesare sunt incluse in mandat.

Efectele contractului de mandat cu reprezentare:


Obligatiile partilor: Mandatarul In executarea reprezentarii sa nu depaseasca limitele imputernicirii. Daca face acest lucru, devine obligat fata de tert. In anumite situatii, tocmai pentru a proteja interesele mandantului, ii este permis mandatarului sa incheie contracte si cu depasirea puterilor primite, in anumite conditii (e o derogare de la regula, o exceptie): daca ii este imposibil in contextul negocierii sa notifice mandantul despre necesitatea acestor operatiuni, deci ii este imposibil a obtine acordul privind extinderea puteruilor de reprezentare (nu trebuie sa fie caz fortuit sau forta majora, poate sa priveasca si urgenta operatiunilor);

sa se poata prezuma ca daca ar fi fost instiintat, mandantul ar fi aprobat, deci se poate prezuma ca ar fi acceptat. Cu cat e mai veche relatia dintre mandant si mandatar, cu atat mai mult se prezuma, insa in anumite cazuri este destul de dificil de probat ca ar fi acceptat sau nu. Aceasta limitare exista pentru a se evita abuzurile si pentru a se proteja interesele mandantului si sa se incheie acte care, la o analiza mai atenta, si mandatarul ar trebui sa isi dea seama ca nu sunt in interesul mandantului.

Cu privire la a doua obligatie, cea de diligenta (art. 2018), avand in vedere nivelul de incredere, aceasta se bazeaza pe asteptarea ca mandatarul se va ocupa responsabil de afacerile si contractele mandantului. In functie de obiectivul urmarit, legiuitorul stabileste o distinctie: intre mandatul cu titlu oneros (cand mandatarul e platit pentru ceea ce face si, de regula, este un mandat cu titlu profesional) standardul de diligenta e mai inalt, astfel incat mandatarul trebuie sa se ocupe de afacerile si contractele mandantului ca un bun proprietar. Daca e cu titlu gratuit cu grija si diligenta pentru propriile afaceri => e un standard mai mic, adica tu poti sa fii mai putin responsabil decat bunul proprietar, insa din momentul in care ai primit imputernicirea, mandantul isi asuma riscul respectiv. Daca te-a platit insa, standardul este mai inalt. O alta obligatie pentru mandatar obligatia de a da socoteala, indiferent ca e mandat cu titlu oneros sau gratuit: o obligatie de a raspunde si de a informa in legatura cu operatiunile si actele incheiate pentru mandant si resursele si valorile primite in vederea incheierii acestor

operatiuni. Mandatarul are obligatia sa ii arate mandatului la cerere ce a facut cu bunurile mandantului sau ale tertului, trebuie sa il informeze. Art. 2019(2) daca primeste bunuri, are obligatia de a le conserva, indiferent daca mandatul e cu titlu oneros sau gratuit. Aceasta obligatie legala de conservare o are ca parte a obligatiei sale de diligenta, ceea ce inseamna ca si daca n-a primit resursele necesare pentru a depozita bunurile respective, totusi el trebuie sa le conserve pe cheltuiala sa.

Raspunderea pe care o are mandatarul fata de mandant:


Daca executa contractele in limitele respective, nu va raspunde in niciun fel pentru modul in care se desfasoara contractul intre tert si mandant. Insa, el poate sa garanteze executarea acestui contract obligatie start de incredere (fideiusorul fata de mandant pentru indeplinirea obligatiilor tertului). Exista un risc pentru care este tinut raspunzator, si anume riscul de insolvabilitate al tertului, deci tertul sa aiba la data incheierii contractului cu mandatarul bunuri mai putin valoroase decat valoarea datoriilor sale. El e raspunzator daca stia sau trebuia sa stie de aceasta stare a tertului, deci nu e o asumare absoluta a riscului, e tot o reflectare a raspunderii civile daca esti neglijent si ai observat ca e tertul e insolvabil si totusi ai incheiat contractul, atunci raspunzi. Tot in legatura cu obligatii este si discutia substituirii, pe care o intalnim in special la mandatul cu reprezentare. Substituirea = in ciuda increderii de care te bucuri din partea mandantului, tu nu iti indeplinesti personal contractul, ci iti angajezi, subcontractezi o alta persoana care sa faca ceea ce mandantul se asteapta ca tu sa faci. Vorbim de aceste implicatii in situatia in care mandantul nu a permis acest lucru. Legea a preluat solutia traditionala, astfel incat daca substitui faca acordul mandantul, atunci tu (mandatar) raspunzi ca si cum ar fi fost bunurile tale proprii e o raspundere solidara pentru orice ar fi facut acea persoana. Daca mandantul, totusi, ar vrea sa mearga impotriva substituitorului, ar putea? Cel care il substituie pe mandatar nu e parte in contract, astfel ca e greu de crezut ca va interveni raspunderea contractuala pentru ca a incalcat / depasit limitele. Dar pe baza raspunderii civile delictuale se poate duce impotriva substituitorului? Mandantul poate sa mearga in raspundere contractuala impotriva mandatarului pentru tot ce a facut substituitorul. Chiar si daca a avut acordul mandantului, mandatarul va raspunde, insa
7

nu pentru orice, si doar daca nu a fost diligent in alegerea acestei persoane sau nu a fost diligent in modul in care l-a instructat din momentul in care l-a ales. Problema diligentei in alegere arata ca, in acest caz, raspunzi nu neaparat pentru incalcarea puterilor de reprezentare, ci raspunzi pentru ca ai inselat asteptarile mandantului in ceea ce priveste calificarile si calitatea ta in executarea contractului de mandat. Ex: daca e un mandat cu titlu oneros si mandatarul a ales un poet ca substituitor => e evident ca si daca ai primit acordul sa alegi un substituitor, nu poti sa alegi pe oricine, motiv pentru care vei si raspunde. Exista situatia in care, fara sa aiba permisiune, mandatarul isi gaseste un substituitor si acest lucru este considerat acceptabil din punctul de vedere al legii si nu atrage raspunderea mandatarului decat pentru instructajul si alegerea lui. Aceste cazuri sunt prevazute in mod cumulativ in art. 2023(2). In primul rand e o situatie obiectiva care il impiedica pe mandatar sa isi duca la indeplinire imputernicirea e oarecum similar cu imposibilitatea de a-l informa pe mandant, insa sunt diferite. Ii este imposibil sa notifice pe mandant ca nu isi poate indeplini mandatul sunt aceleasi criterii ca atunci cand ii este imposibil sa notifice ca trebuie sa isi extinda mandatul. Este prezumat ca mandantul ar fi aprobat substituirea. Nu este o prezumare generala, ci este prezumat ca in situatia aceea de impiedicare a exercitarii mandatului, mandantul ar fi fost de acord, pentru acel caz, ca operatiunea sa se incheie. Obligatiile mandantului: Daca e cu titlu oneros, are obligatia de a plati pentru serviciile mandatarului. In orice caz, indiferent cu ce titlu e, mandantul are obligatia sa suporte, sa puna la dispozitie sumele necesare mandatarului pentru punerea in executare a mandatului bani, sprijin logistic s.a.m.d. Are obligatia sa il despagubeasca de orice prejudicii suferite de mandatar fara culpa lui in executarea mandatului. Ex: daca mandatarul se negociaza cu o persoana fie indicata de mandant, fie o persoana care corespunde standardelor mandantului si negocierea se transforma intr-o bataie, in urma careia mandatarul e vatamat => va fi despagubit de catre mandant.

Cu privire la drepturile celor doua parti: Art. 2029 dreptul de retentie al mandatarului, care nu este un privilegiu. Acest articol

spune ca mandatarul poate sa retina lucrurile primite de la terti sau mandant pentru executarea mandatului pana cand creantele sale impotriva mandantului vor fi satisfacute. E exercitarea unui control, o detentie precara mai puternica decat detentia obisnuita, care ii da dreptul sa se opuna mandantului, atata timp cat creantele sale nu sunt platite. Pentru a dobandi rang, prioritate si opozabilitate fata de terti, dreptul respectiv trebuie publicizat. In cazul in care retentia se exercira asupra bunurilor mobile se va inscrie in A.E.D.M., daca e vorba de bunuri imobile se va inscrie in cartea funciara.