Sunteți pe pagina 1din 3

Enigma Otiliei de George Calinescu -roman realist balzacianRealist clasic prin tema,conflict si prin realizarea unor tipologii,romanul Enigma

Otiliei (1938) depaseste prin modernitate formula estetica preferata de George Calinescu,fiind apreciat ulterior ca un roman polemic la adresa conventiilor balzaciene : balzacianism fara Balzac (N.Manolescu),avand ca punct de plecare un element autobiografic transfigurat artistic in istoria unei mosteniri. Roman citadin,fresca a burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea,prezentata in aspectele ei esentiale,sub determinare social-economica banul ca valoare intr-o societate degradata moral,Enigma Otiliei se plaseaza pe coordonatele tematice ale realismului balzacian : familia,casatoria,parvenirea,motivul mostenirii si al paternitatii,dar apeleaza si la mijloace ale modernitatii. Titlu initial,Parintii Otiliei,reflecta ideea balzaciana a paternitatii,pentru ca fiecare dintre personaje determina cumva soarta orfanei Otilia,ca niste parinti.Autorul schimba titlul din motive editoriale si deplaseaza accentul de la un aspect realist,traditional,la tehnica moderna a reflectarii poliedrice,prin care este realizat personajul titular. Romanul,alcatuit din 20 de capitole,este construit pe mai multe planuri narative,care urmaresc destinul unor personaje,prin acumularea detaliilor : destinul Otiliei,al lui Felix,al membrilor clanului Tulea,al lui Stanica.Un plan urmareste lupta dusa de clanul Tulea pentru obtinerea mostenirii lui Costache Giurgiuveanu si inlaturarea Otiliei Marculescu,fiica sa de la a doua sotie.Al doilea plan prezinta destinul tanarului Felix Sima,care,ramas orfan,vine la Bucuresti pentru a studia medicina,locuieste la tutorele lui,Costache G,si traieste iubirea adolescentina pentru Otilia.Autorul acorda interes si planurilor secundare,pentru sustinerea imaginii ample a societatii citadine. Incipitul romanului realist fixeaza veridic cadrul temporal (intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909) si spatial (descrierea strazii Antim,a arhitecturii casei lui mos Costache,a interioarelor),prezinta principalele personaje,sugereaza conflictul si traseaza principalele planuri epice.Finalul este inchis prin rezolvarea conflictului si este urmat de un epilog.Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea strazii si a casei lui mos Costache,din perspectiva lui Felix,strainul din familia Giurgiuveanu,in momente diferite ale existentei sale in adolescenta si aproximativ zece ani mai tarziu,dupa razboi. Expozitiunea este realizata in metoda realist-balzaciana : situarea exacta a actiunii in timp si spatiu,veridicitatea sustinuta prin detaliile topografice,descrierea strazii in maniera realista,finetea observatiei si notarea detaliului semnificativ.Patruns in locuinta,Felix il cunoaste pe tutorele si unchiul sau,un omulet straniu care ii raspunde balbait : nu-nu sta nimeni aici,nu cunosc,pe verisoara Otilia si asista la o scena de familie : jocul de table. Naratorul ii atribuie lui Felix observarea obiectiva a personajelor prezente in odaia inalta in care este introdus.Sunt realizate portrete fizice ale personajelor,cu detalii vestimentare si fiziologice care sugereaza,in maniera clasica,trasaturi de caracter si este prezentata,in mod direct,starea civila,statutul in familie,elemente de biografie.Toate acestea configureaza atmosfera neprimitoare,imaginea mediului in care patrunde tanarul si prefigureaza cele doua planuri narative si conflictul.Replicile Aglaei anticipeaza conflictul succesoral,iar atitudinea protectoare a Otiliei motiveaza atasamentul lui Felix. Intriga se dezvolta pe doua planuri care se intrepatrund : istoria mostenirii lui Costache Giurgiuveanu si destinul tanarului Felix Sima.

Primul plan,ce vizeaza competitia pentru mostenirea batranului avar,este un prilej pentru observarea efectelor,in plan moral,ale obsesiei banului.Batranul avar,proprietar de imobile,restaurante,actiuni,nutreste iluzia longevitatii si nu pune in practica niciun proiect privitor la asigurarea viitorului Otiliei,pentru a nu cheltui.Clanul Tulea urmareste succesiunea totala a averii lui,plan pereclitat ipotetic de infierea Otiliei.Desi are o afectiune sincera pentru fata,batranul amana infierea ei,de dragul banilor si din teama de Aglae.Initial intr-un plan secundar,Stanica Ratiu urmareste sa parvina,vizeaza averea clanului Tulea,dar smulge banii lui mos Costache.Pretutindeni prezent,divers informat,amestecandu-se oriunde crede ca poate obtine ceva bani sau poate da lovitura vietii lui,personajul sustine in fond intriga romanului,pana la rezolvarea in deznodamant : Olimpia e parasita de Stanica,Aurica nu-si poate face o situatie,Felix o pierde pe Otilia. Planul formarii tanarului Felix,student la medicina,urmareste experientele traite de acesta in casa unchiului sau,in special iubirea adolescentina pentru Otilia.Este gelos pe Pascalopol,dar nu ia nicio decizie,fiindca primeaza dorinta de a-si face o cariera.Otilia il iubeste pe Felix,dar dupa moartea lui mos Costache ii lasa tanarului libertate de a-si implini visul si se casatoreste cu Pascalopol,barbat matur,care ii poate oferi intelegere si protectie.In epilog,aflam ca Pascalopol i-a redat Otiliei,cu generozitate,libertatea de a-si trai tineretea,iar Otilia a devenit sotia unui conte exotic ,cazand in platitudine.Ea ramane pentru Felix o imagine a eternului feminin,iar pentru Pascalopol o enigma. Conflictul romanului se bazeaza pe relatiile dintre doua familii inrudite,care sugereaza universul social prin tipurile umane realizate.O familie este a lui Costache Giurgiuveanu,posesorul averii,si Otilia Marculescu,adolescenta orfana,fiica celei de-a doua sotii decedate.Aici patrunde Felix Sima,fiul surorii batranului,care vine la Bucuresti pentru a studia medicina si locuieste la tutorele sau legal,mos Costache.Un alt intrus este Leonida Pascalopol,prieten al batranului,pe care il aduce in familia Giurgiuveanu afectiunea pentru Otilia,pe care o cunoaste de mica si dorinta de a avea o familie care sa-i umple singuratatea. A doua familie,vecina si inrudita,care aspira la mostenirea averii batranului,este familia surorii acestuia,Aglae.Clanul Tulea este alcatuit din sotul Simion Tulea,sotia,Aglae,si cei trei copii ai lor : Olimpia,Aurica si Titi.In aceasta familie patrunde Stanica Ratiu pentru a obtine zestrea ca sot al Olimpiei. Istoria unei mosteniri include doua conflicte succesorale : primul este iscat in jurul averii lui mos Costache si de adversitatea manifestata de Aglae impotriva orfanei Otilia,iar al doilea destrama familia Tulea,prin interesul lui Stanica Ratiu pentru averea batranului.Conflictul erotic priveste rivalitatea adolescentului Felix si a maturului Pascalopol pentru mana Otiliei. O prima trasatura a romanului realist balzacian o reprezinta tema si viziunea despre lume.Tema centrala a romanului este familia,surprinsa intr-un proces de dezumanizare,intreaga actiune constituindu-se in jurul averii lui Mos Costache si a puterii banului.Viziunea despre lume e impartita in cea a personajelor realiste,care au o viziune pragmatica,manifestata in dorinta de imbogatire,acceptarea casatoriei din interes,ca un compromis si specularea imprejurarilor si viziunea romantica a cuplului Felix si Otilia,care crede in valorile consacrate (iubirea,loialitatea,sacrificiu) si care manifesta un ideal de natura spirituala.

Pentru portretizarea personajelor,autorul alege tehnica balzaciana a descrierii mediului si fizionomiei pentru deducerea trasaturilor de caracter.Portretul balzacian porneste de la caracterele clasice avarul,ipohondrul,gelosul,carora realismul le confera dimensiune sociala si psihologica,adaugand un alt tip uman,arivistul.Romanul devine astfel o adevarata comedie umana,plasand in context social personaje tipice.Tendinta de generalizare conduce la realizarea tipologiilor care confera romanului aspectul unei galerii de portrete care aproape subtituie epicul : Mos Costache-tipul avarului,Stanica Ratiu-tipul arivistului,Aglae Tulea-baba absoluta fara cusur in rau,Titi Tulea-tipul senilului,Pascalopol-omul de lume,aristocratul,Aurica-fata batrana,Felix-tipul intelectualului in devenire,iar Otilia reprezinta eternul feminin. Atat personajele,cat si imaginea lumii redata in formula de fresca sociala sunt o consecinta a balzacianismului.Astfel,romancierul reediteaza realismul francez din secolul al XIX-lea prin particularitati tematice,structurale si stilistice.Descrierea interioarelor,a strazilor si a arhitecturii prefigureaza imaginea personajelor.Astfel,caracteristicile arhitectonice ale strazii si ale casei lui mos Costache sunt surprinse de ochiul unui estet,din perspectiva naratorului specializat,desi observatia ii este atribuita personajului intrus,care cauta o anumita casa.Familiarizarea cu mediul,prin procedeul restrangerii treptate a cadrului,de la strada la casa,la interioare tehnica focalizarii,este o modalitate de patrundere a psihologiei personajelor din acest spatiu,prin reconstruirea atmosferei.Pentru Balzac,o casa este un document sociologic si moral.Strada si casa lui mos Costache sugereaza,prin detaliile surprinse,contrastul dintre pretentia de confort si bun gust a unor locatari bogati,burghezi imbogatiti candva,si realitate : inculti (amestecul de stiluri arhitectonice incompatibile),zgarciti,snobi (imitarea arhitecturii clasice),delasatori (urme vizibile ale umezelii si ale uscaciunii).Arhitectura sugereaza imaginea unei lumi in declin,care a avut candva energia necesara pentru a dobandi avere,dar nu si fondul cultural. Proza realist-obiectiva se realizeaza prin naratiunea la persoana a III-a.Viziunea dindarat presupune un narator obiectiv,detasat,care nu se implica in faptele prezentate.Naratorul omniscient stie mai mult decat personajele sale si,omniprezent ,controleaza evolutia lor detinand o perspectiva totala,integratoare asupra lumii.O alta particularitate este reprezentata de tendinta permanenta de a relationa detalii fizice cu aspecte ale caracterului (balbaiala lui Costache) sau de a relationa particularitatile cadrului exterior cu anumite date ale caracterului (camera Otiliei).Descrierea spatiilor si a vestimentatiei sustine impresia de univers autentic (mimesis),iar prin observatie si notarea detaliului semnificativ devine mijloc de caracterizare indirecta.Imaginea Baraganului este redata intro descriere de tip romantic : proiectia realitatii in plan fantastic.O alta calitate a autorului ar fi observatia comportamentala care ii permite prezentarea relatiilor dintre categorii sociale (aristocrat si burghez),dintre personaje si dintre medii (liantul dintre medii este Stanica). Enigma Otiliei este un roman realist balzacian prin : prezentarea critica a unor aspecte ale societatii bucurestene,motivul paternitatii si al mostenirii,structura,specificul secventelor descriptive (observatia si detaliul semnificativ),realizarea unor tipologii.Dar depaseste modelul realismului clasic prin spiritul critic si polemic,prin elemente ale modernitatii (ambiguitatea personajelor,interesul pentru procesele psihice deviante,tehnicile moderne de caracterizare-comportamentism,reflectarea poliedrica).Valoarea artistica deosebita a romanului o reprezinta tocmai aceste elemente realiste si amestecul de estetici (realism,modernism si romantism). Prin observarea atenta a vietii societatii bucurestene,prin gustul detaliului,prin preferinta pentru tipologia umana bine individualizata,prin mentinerea naratorului omniscient,neimplicat,romanul calinescian se inscrie in tipologia romanului obiectiv de tip balzacian.