1.1. Agregatele monetare.

Definirea statistica a banilor

Problemele referitoare la raportul de marime dintre activitatea
economico-sociala si cantitatea de moneda sunt abordate si analizate
cu ajutorul conceptelor de masa monetara (MM) si viteza de circulatie
a banilor (V). Notiunea de bani nu reprezinta o marime fixa si imobila;
exista mai multe definitii statistice ale banilor, fiecare dintre ele
stabilind pe scara lichiditatii o anumita delimitare între bani si celelalte
active
Definirea statistica a banilor presupune identificarea elementelor de
activ ale patrimoniului agentilor economici:
- active reale, care corespund unui bun material;
- active financiare, care corespund unor creante asupra altor agenti
economici si cuprind:
- bancnotele (biletele de banca) reprezinta „promisiunea” bancii
centrale pentru detinatorul lor de a putea cumpara bunuri si servicii
de pe piata;
- conturile curente deschise la banca reprezinta angajamentul bancii
comerciale de a rambursa agentilor economici la cerere disponibilul
aflat în cont;
- bonurile de tezaur reprezinta angajamentul statului de a rambursa
suma, împreuna cu o dobânda la o anumita scadenta;
- obligatiunile reprezinta materializarea angajamentului unui debitor
de a rambursa o suma si o dobânda sigura la un moment dat
(scadenta);
- actiunile dau posibilitatea exercitarii drepturilor recunoscute pentru
un actionar (participare la profit, la conducerea societatii, la lichidarea
societatii).
Fata de bunurile reale, activele financiare valoreaza atât cât
valoreaza creantele, tinând cont si de persoanele asupra carora se
manifesta aceste creante, de societatile care le garanteaza.
Este evident ca dintre activele financiare enuntate, activele de natura
monetara sunt bancnotele (creante asupra bancii centrale) si
conturile deschise la bancile comerciale (creante asupra bancilor
comerciale). Masa monetara este constituita, în mod traditional, din
activele financiare cele mai lichide, activele monetare:
- bancnote si monede metalice emise de banca centrala ce poarta
numele de „moneda a bancii centrale”;
- solduri creditoare ale conturilor curente (si asimilate acestora)
deschise la bancile comerciale de catre agentii economici, ce poarta
numele de moneda scripturala.
Desi am pornit în definirea masei monetare de la activul patrimonial
al agentilor nebancari, deoarece acesta este necuantificabil, în
practica, masa monetara se masoara statistic prin adunarea
angajamentelor cu caracter monetar al bancilor, adica pasivul
bilantului centralizat al întregului sistem bancar.
Detinerea titlurilor de valoare influenteaza volumul si structura
cheltuielilor detinatorilor lor ca si moneda bancii centrale sau moneda
de cont. Problema redefinirii masei monetare si a stabilirii limitei
dintre activele monetare si activele financiare se pune cu acuitate.
Masa monetara si componentele sale sunt analizate si aprofundate
cu ajutorul conceptului de agregat monetar.
Agregatul monetar reprezinta un ansamblu de active monetare;
Sistemul Contabilitatii Nationale (în România) defineste agregatul
monetar ca o parte constitutiva a masei monetare, parte
autonomizata prin functiile ei specifice, prin agentii specializati care
emit instrumentele de schimb si de plata, prin institutiile bancar-
financiare care le gestioneaza, prin fluxurile economice pe care le
mijloceste. Particularitatea agregatelor monetare este de a se
îmbina una în alta, precum papusile rusesti: agregatul mai mic este
continut în agregatul de talie imediat superioara si tot asa pâna când
agregatul cel mai mare le contine pe toate celelalte.
Criteriul dupa care sunt incluse activele în agregatele monetare este
cel al lichiditatii, al usurintei transformarii în bani lichizi. Referitor la un
activ sau un portofoliu, lichiditatea caracterizeaza gradul de
certitudine, de siguranta a celui care detine activul (portofoliul) de a
dispune la fiecare moment de o suma cel putin egala cu valoarea sa
nominala. Analiza economica distinge trei categorii principale de
lichiditati:
M1 – lichiditatile primare sau altfel spus activele perfect lichide, care
permit efectuarea de plati imediate; acestea sunt: numerarul în
circulatie (bancnote, monede divizionare) si depozitele la vedere, în
principal cele operabile prin cecuri. M1 reprezinta masa monetara în
sens restrâns;
M2 – lichiditatile secundare sunt constituite din active care pot fi
transformate foarte rapid în lichiditati primare fara riscul de a pierde
capital, adica sunt monetizabile. M2 desemneaza masa monetara în
sens larg si cuprinde, în plus fata de M1, depozitele la vedere
neoperabile prin cecuri, depozitele la casele de economii, depozitele
la termen aflate în gestiunea bancilor, actiuni ale fondurilor de ajutor
reciproc;
M3 – lichiditatile tertiare sunt constituite din active cu un grad mai mic
de lichiditate. Transformarea lor în lichiditati primare comporta riscul
caderii pretului acestor active. M3 cuprinde, pe lânga M2, valorile
mobiliare private (actiuni si obligatiuni) si valori mobiliare publice
(împrumuturi ale statului, colectivitati publice sau întreprinderi publice.
Stabilirea numarului si continutul agregatelor monetare difera de la o
tara la alta. Fondul Monetar International a stabilit câteva linii
directoare pentru elaborarea statisticilor financiare internationale.
Orientarile fondului nu tin însa seama de diversitatea sistemelor
financiare si monetare ale diverselor tari. De fapt, Fondul Monetar
International identifica trei categorii standardizate ale agregatelor
monetare, care pot, daca este necesar, sa fie descompuse în
categorii nestandardizate, pentru a face distinctie între lichiditati,
potrivit fiecarei tari:
- money: numerarul în afara sistemului bancar si conturile curente ale
agentilor economici deschise la banca;
- qvassimoney: depozitele bancare ale agentilor economici;
- other ithems: mijloace banesti cu miscare lenta sau fara miscare.