Afectivitatea Teoriile afectivitatii Procesele afective sau starile emotionale ne coloreaza viata: suntem gri de invidie, rosii de furie

sau suntem albastrii din cauza tristetii. Starile afective pozitive, precum dragostea si dorinta, sunt cele care aud placere vietii, pe cand cele negative, precum frica, depresia si furia, care pot face in asa fel incat viata noastra sa fie chin. Procesele afective sunt stari sau trairi subiective care reflecta relatiile omului cu lumea inconjuratoare si masura in care necesitatile lui interne sunt sau nu satisfacute. Emotiile sunt stari afective care au trei componenete: una cognitiva, una fiziologica si una comportamentala, dupa cum vom vedea in continuare. Din punct de vedere fiziologic se manifesta predominant simpatetic si presupune batai rapide de inima, respiratie accelerata, transpiratie si tensiune musculara. Manifestarile fiziologice sunt atat manifestari de ordin simpatic cat si parasimpatic, iar comportamental, exista tendinta de atacare a persoanei provocate. Emotiile au componente psihologice, situationale si cognitive, dar psihologii s-au contrazis in legatura cu modul in care aceste componente interactionaza in asa fel incat sa produca stari sentimentale sau actiuni motivate de aceste stari. Teoria comuna in legatura cu emotiile este accea conform careia se intampla ceva, care este perceputa intr-un anumit fel de persoana respectiva, ca mai apoi sa apara starea emotionala. Din multitudinea de teorii asupra afectivitatii putem mentiona 3 directii generale in care s-au grupat teoriile enuntate de-a lungul timpului. Putem in acest sens sa mentionam teoriile mecaniciste, teoriile cognitiviste si teoriile pragmaticii emotionale. Teoriile mecaniciste Teoria James - Lange. Conform aceste teorii, anumiti stimuli externi declanseaza in mod instinctiv anumite modele de excitatii pentru a face fata la doua modalitati de aparare: fuga sau lupa. Astfel, devenim nervosi pentru ca ne comportam agresiv, ni se face frica pentru ca fugim. Deci perceptia atrage dupa sine modificarile fiziologice, iar constiinta acestora constituie ceea ce noi numim emotie. Emotiile sunt doar reprezentari cognitive ale raspunsurilor psihologice si comportamentale automate. Teoria James - Lange sugereaza faptul ca suntem capabili sa ne schimbam sentimentele prin modificarea comportamentului. Teoria Cannon - Bard, sugereaza ca un anumit eveniment declanseaza un raspuns fizic si trairea unei emotii, in acelasi timp. Atunci cand un eveniment este perceput, creierul stimuleaza activitatea atutonoma si musculara dar si activitatea cognitiva. Conform teoriei Cannon - Bard, emotiile acompaniaza raspunsul fizic. Emotiile nu sunt produse de schimbari la nivel fizic, precum sustine teoria James - Lange. Ceea ce se doreste este gasirea unei teorii care sa permita o interactiune continua intre evenimentele externe, schimbarile psihologice si activitatilor cognitive. In concluzie, daca teoria James - Lange sustinea ca, in cadrul afectivitatii, rolul esential trebuie atribuit reactiilor corporale si comportamentului, teoria Cannon - Bard sustinea faptul ca reactiile au loc in urma proceselor nervoase centrale. Aceste reactii corporale au doua functii: altereaza subiectul, intr-o prima etapa, pentru a-l putea ajuta sa evalueze corect o anumita situatie. In urma acestei analize au loc reactiile comportamentale. O a doua functie este accea de a alerta subiectul, dar reactiile corporale sunt

foarte usor diferentiate. Astfel, evaluarea situatiei este influentata intr-o mare masura de perceperea starilor interne proprii care preceda acele reactii. Atat James-Lange cat si Cannon-Bard recunosc existenta unor pattern-uri specifice ale modificarilor fiziologice in functie de emotiile traite. Teoriile cognitiviste In general sustinatorii teoriilor cognitiviste merg pe linia indicata de Schachter in 1964: interpretarea situatiei are rolul de a determina aspectul subiectiv si timpul de emotie implicate. Printre psihologii care au sustinut inportanta factorului cognitiv se numara: Gordon Bower, Richard Lazarus, Stanley Schachter si Robert Zajonc Stanley Schachter afirma ca emotiile au modele generate pentru excitatia fizica. Emotiile variaza de'a lungul unei dimensiuni slab-puternic ce este determinata de nivelul de excitatie a individului. Eticheta pe care o atribuim unei anumite stari emotionale depinde in mare parte de modalitatea noastra de a percepe situatia din punct de vedere cognitiv. Evaluarea cognitiva se bazeaza pe mai multi factori, inclusiv pe perceptia noastra despre evenimentele exterioare si modul in care alti oameni raspund la aceleasi evenimente. Data fiind mereu prezenta altor indivizi in jurul nostru nu este de mirare ca ne obligam la a face comparatii cu acestia pentru a ajunge la un raspuns potrivit. Fericirea si furia sunt stari emotionale diferite. Fericirea este o stare emotionala pozitiva, in timp ce furia este considerata de mare majoritate a oamenilor ca fiind negativa. Cu toate acestea Schachter si Singer au sugerat ca diferentele intre cele doua emotii sunt atat de mici, incat o evaluare cognitiva opusa a aceleiasi situatii poate face ca o persoana sa considere excitatia ca fiind fericire si o alta ca fiind furie. Robert Zajonc considera ca emotia este o entitate independenta autonoma ce nu poate fi readusa la simpla cognitie si mai mult, emotia are o latura diferita complet de aceasta. A adus si o serie de argumente care sa sustina teoria sa: - reactiile afective se produc intr-un timp mai scurt decat reactiile cognitive, care prezinta stari latente mai lungi; - reactiile afective ocupa un rol mai important in evolutia speciei decat in evolutia individului: emotia preceda cognitia; - reactiile afective sunt relativ independente de voita si ratiune; deseori exista putine cunostinte si sunt dificil de exprimat prin cuvinte. Teoriile pragmaticii emotionale Aceste teorii considera ca emotiile nu sunt folositoare vietii umane, ele fiind doar un factor perturbator al ordinii interindividuale si intraindividuale. Aceste teorii au la baza opozitiile ratiune - pasiune si trup suflet. Cele 3 principii enuntate de Darwin sunt: - principiul perenitatii obiceiurilor utile - pep arcursul evolutiei speciei s-a dovedit ca exista un numar de comportamente utile pentru specie, printre care si expresiile emotionale. Acest principiu explica faptul ca bebelusii si orbii prezinta si ei reactii emotionale chiar daca nu au avut cum sa le invete. - principul expresiei antitetice a emotiilor opuse - trasaturile caracteristice emotiilor opuse sunt de asemenea opuse morfologic si in expresie - principiul actiunii directe a sistemului nervos - atunci cand excitatia este puternica, "forta nervoasa", generata in exces se transmite in conformitate cu anumite cai predeterminate ale sistemului

nervos si partial, in virtutea obisnuintelor. Acest principiu este mai putin cunoscut decat cele doua principii anterioare. Un secol mai tarziu, N.H. Frijda, unul dintre specialistii contemporani ai emotiilor propune de asemenea, patru principii de baza ale recunoasterii emotiilor: - principiul activitatii relationale - activitatea relationala este acea activitate ce stabileste, diminueaza sau neaga relatile fizice si cognitive ale subiectului si mediului in care traieste; - principiul eficacitatii interactive - o serie de comportamente expresive pot fi intelese ca actiuni ale subiectului care au ca scop modificarea relatiilor pe care le are cu mediul in care traieste, prin actionarea asupra comportamentelor altor indivizi. - principiul activarii - anumite comportamente expresive sunt intelese ca manifestari de activare comportamentala sau de diminuare a acestei activari - principiul inhibitiei - unele comportamente sunt rezultate ale inhibitiei sau actiunii. Exprimarea emotiilor Fondatorul teoriei evolutioniste, Charles Darwin, considera ca recunoasterea universala a expresiilor fetei are un rol deosebit de important in supravietuire. Majoritatea cercetatorilor sunt de acord ca exista expresii faciale care sunt universal valabile si transmit aceleasi emotii, indiferent de persoana sau cultura din care face parte. Ipoteza feed-back-ului Ipoteza feed-back-ului facial sustine ca relatia cauzala dintre emotii si expresivitatea fetei pot functiona si in sens opus. Care sunt legaturile posibile dintre feed-back-ul expresiilor faciale si emotii? - contractiile intense ale muschilor faciale, folosite in exprimarea fricii, intensifica declansarea meotiilor - perceperea declansarii de catre persoana in cauza duce la intensificarea activitatii emotionale. - schimbari ale temepraturii creierului si eliberarea de neurotransmitatori Modelul celor patru sisteme motivational - afective: furia, bucuria, tristetea, fericirea Furia Ekman s-a deplasat in anii '60 la 15.000 km departare de locuinta sa pentru a trai o perioada in mijlocul unui trib de papuasi, in Noua Guinee. Cercetarile au dus la urmatoarea concluzie: emotiile si expresiile faciale aferente trairilor emotiilor au un caracter universal. "Simptome" ale furiei identificate: - senzatiile de tensiune musculara - batai rapide ale inimii; - senzatia de caldura; - strangerea pumnului - inrosirea fetei - cresterea ritmului de respiratie Au fost atribuite 2 tipuri de functii acestui tip de emotie a. pregatirea in vederea actionarii: fie ca este vb de fuga, fie de lupa

b. comunicarea cu alti indivizi - prin expresiile faciale pe care le adoptam atunci cand traim aceasta emotie, ne facem cunoscute sentimentele si cauzele declansarii furiei. Intentionalitatea faptelor poate fi perceputa ca avand mai multe niveluri. Astfel putem aprecia ca exista unele situatii si fapte considerate a fi facute cu o anumita intentie. Furia si mecanismele de aparare Mecanismele de aparare sunt mecanismele folosite pentru a ne controla emotiile si pentru a ne proteja constiinta de anumite emotii prea dureroase sau innaceptabile pur si simplu, pentru a evita frica. Cateva dintre mecanismele de aparare impotriva furiei sunt: - trecerea la actiune - adoptam un comportament violent fata de cel/ce care a produs agresiunea - deplasarea - descarcarea furiei asupra unui obiect sau asupra altei persoana decat cea care a declansat emotia; - regresia - urmeaza imediat momentului in care cineva sufera o agresiune - reveria - cel agresat isi imagineaza o scena in care el devine agresorul si il umileste pe cel care a produs agresiunea - somatizarea - dupa un anumit timp foarte scurt de la agresiune, persoana agresata incepe sa sufere anume manifestari fiziologice - izolarea - intregul moment in care o persoana este agresata o lasa indiferenta pe aceasta persoana din punct de vedere emotional - formatiunea reactionala - adoptarea unei reactii supuse in fata agresorului - rationalizarea - ceva mai tarziu, dupa momentul agresiunii, persoana agresata isi justifica fata de sine atitudinea supusa - disocierea - inabusirea furiei si aparitia senzatie de lesin - proiectia - atribuirea propriilor sentimente persoanei agresoare - clivajul - obiectele sunt impartite in "bune" si "rele" printr-un mecanism de proiectie al Eului; - sublimarea - in ziua in care a suferit agresiunea, persoana respectiva merge si canalizeaza intreaga sa furie militand pentru o anumita cauza - suprimarea - reactia agresorului este considerata penibila si persoana agresata nu se mai gandeste la aceasta reactie - umorul - persoana agresata se amuza pe seama reactiei celeilalte persoane Ultimele 3 tipuri de mecanisme de aparare se numesc mecanisme mature de aparare si sunt specifice doar acelor indivizi ce au atins un prag superior de dezvoltare mintala. Prin manifestarea exploziva a furiei, individul obtine ceea ce isi doreste, daar doar pe termen scurt si cu consecinte nefaste pe termen lung, in ceea ce priveste relatiile sale cu ceilalti indivizi. Furia poate fi stapanita prin cate "trucuri". Vom enumera cateva dintre acestea mai jos. - minimalizarea motivelor de iritare - stabilirea clara a proprietatilor - considerarea si a punctului de vedere a celuilalt - "noaptea e un sfetnic bun" - tehnica ce permite reevaluarea situatiei, cererea unui sfat, formularea precisa a cauzelor resentimentelor

- acordarea sansei la explicatie celeilalte persoane - concentrarea asupra comportamentului ce a generat iritarea in locul atacului la persoana - intreruperea intrevederii inainte de a simti pierderea controlului - intoarcerea spatelui provocarilor Bucuria Se poate incerca o definire a acestei emotii ca fiind o imbinare a doua componente: gradul de satisfactie al individului si trairea emotionala a acestuia. Daca ne raportam la prima componenta, gradul de satisfactie individual este determinat de fiecare dintre noi prin evaluarea prezentului nostru. Unii cercetatori considera ca propria stare de fericire poate fi estimata de fiecare individ in parte in functie de trei mari categorii de diferente: - diferenta dintre ceea ce dorim si ceea ce avem deja - diferenta ditnre conditiile actuale de viata si cele trecute - diferenta dintre ce avem noi si ce au altii Estimarea propriei stari de fericire in functie de aceste trei criterii poarta numele de teoria diferentelor sau teoria GAP Duchenne a fost primul care a facut diferenta intre un zambet de curtoazie, de complezenta si un zambet sincer. In sec XIX, Duchenne de Boulogne facea diferenta intre un zambet fals si un zambet sincer. A descoperit aceasta diferenta in urma cercetarilor sale; astfel plimband doi electrozi pe fata unui subiect a putut realiza o harta a diferitelor expresii faciale umane, in functie de muscii folositi. Lacrimile reintalnirilor reamintesc de suferintele indurate la momentul despartirii de acea persoana, acea fiinta draga. Asociata cu fericirea este si buna dispozitie, in sensul in care aceasta din urma favorizeaza aparitia celei dintai. Buna dispozitie este o stare de fond careia ii putem atribui cateva roluri mai importante: - ne determina sa ii ajutam pe altii - ne face mai deschisi la a oferi ajutorul nostru acelora care au nevoie - ne face mai creativi - ajuta la adoptarea de hotarari mai bune - ne face mai indrazneti - ne face sa ne asumam riscuri exagerate - cateodata ne face prea docili Cele patru chipuri ale fericirii S-a constat ca fericirea are mai multe niveluri de intensitate sau, altfel spus, exista patru tipuri de a percepe fericirea. Fericirea perceputa ca o suma de bucurii. Exista o categorie de persoane care incearca emotia fericirii atunci cand au parte de o suma de momente pline de emotie intensa si intermitenta. Fericirea este perceputa ca o stare prelungita de multumire. O alta categorie de persoane se simte fericita atunci cand respectivele persoane au ceea ce isi doresc sau au obtinut ceea ce si-au propus Fericirea ca scop atins in activitatea desfasurata. Exista persoane care se declara fericite numai atunci cand si-au indeplinit scopurile, atunci cand au realizat ceea ce si-au propus.

Fericirea ca serenitate. Seneca idenfica fericirea cu calmul sufletesc si cu dispozitia echilibrata in fata schimbarilor destinului. Factori care determina fericirea a. factor foarte important: Personalitatea. Personalitatea influenteaza atat calitatea fericirii resimtite, cat si nivelul global de fericire. Studiile au artat ca extrovertii si persoanele stabile din punct de vedere emotional au sanse crescute de a fi fericiti. Nivelul normal al starii de fericire este dat in mare parte de personalitate, motiv pentru care acest nivel difera de la individ la individ. b. factori importanti: Sanatatea - nivelul starii de sanatate va influenta intotdeauna nivelul de fericire; Casatoria - studiile arata ca , in general, oamenii casatoriti sunt mai fericiti decat celibatarii Practica religioasa - alte studii intreprinse in acest domeniu arata ca oamenii religiosi si practicanti, in acelasi timp, au un nivel de fericire in medie, mai ridicat decat cei practicanti. Activitatea - s-a dovedit stiintific ca oamenii activi, implicati in diferite activitati sunt, in medie, mai fericiti decat restul oamenilor, cu atat mai mult cu cat activitatea desfasurata se afla in concordanta cu scopurile si valorile acestora. Prietenii si relatiile - in cazul acesta fericirea este data de relatia stabilita intre sprijinul social si adaptarea la situatiile stresante ale individului. Astfel, sprijinul social este si el caracterizat, la randul lui, de 4 componente: - sprijin emotional - un prieten care va sustine moral in suferinta cauzata de un doliu; - sprijin prin respect - va simtiti apreciat si vi se recunosc meritele - sprijin informativ - o cunostinta va ajuta sa achizitionati un anumit obiect sau sa adoptati o anumita hotarare, prin oferirea de informatii despre acel lucru; - sprijin materia - prietenii sau familia va pun la dispozitie bunurile lor sau banii pentru a va ajuta sa va descurcati. c. factori mai putin importanti: Varsta: exista studii ce au aratat ca fericirea se diminueaza pe masura inaintarii in varsta; altfel spus tinerii sunt mai fericiti decat batranii. Banii - starea subiectiva de bine creste proportional cu veniturile. Studiile au arata ca banii au un impact mai mare in ceea ce priveste fericirea, la oamenii saraci, dar cu cat banii devin mai multi cu atat aceasta stare subiectiva de bine scade, iar impactul banilor asupra fericirii se reduce proportional. Tristetea Tristetea este emotia care, in general, este asociata pierderii: ea va fi o emotie de o durata mai mare sau mai mica in functie de valoarea atribuita de fiecare individ pierderii suferite. Exista mai multe tipuri de pierderi dintre care le putem enumera pe cele mai importante: - pierderea unei fiinte iubite - pierderea unui obiect valorizat - pierderea statutului - pierderea valorilor/scopurilor

Functiile tristetii - ajuta la evitarea situatiei ce determina aparitia acestei emotii - in mod instinctiv, oamenii se feresc de situatii si comportamente ce le fac rau. - determina retragerea si reflectarea la propriile greseli - orice persoana care este trista are tendinta de izolare. Retragerea specifica emotiei de tristete este benefica intrucat ajuta la regenerarea fortelor individului si la reconstituirea situatiei. Retrgerea ofera in acelasi timp si posibilitatea de a reflecta si de a lua cea mai buna hotarare in legatura cu situatia respectiva - atragerea atentiei si simpatiei celorlalti - oamenii din jurul nostru sunt capabili, in general, sa recunoasca tristetea, iar cei mai apropiati noua sunt ce I mai sensibili dintre acestia dau dovada de simpatie si chiar de empatie. - protejeaza, pe moment, de agresivitatea celorlalti - tristetea este si unul din semnele universale ale recunoasterii infrangerii. - ajuta la manifestarea simpatiei si empatiei fata de tristetea altor persoane - se stie ca cea mai buna cale de a intelege suferinta este aceea de a o suferi tu insuti; Capacitatea fiecaruia dintre noi de a depasi perioada de doliu depinde in foarte mare masura si de sprijinul acordat de familie, chiar in aceste momente sau imediat dupa. Capacitatea de a supravietui acestei pierderi depinde nu numai de familie si de resursele proprii, ci si de anumiti factori precum: - sensibilitatea personala la pierderi - aceasta este o latura a personalitatii si variaza de la persoana la persoana; - felul in care se produce pierderea - sunt sanse mai mari de a depasi pierderea unei fiinte dragi daca pierderea se produce progresiv si sunt sanse mai mici daca pierderea se produce, din contra, brusc - intensitatea si durata relatiei - atunci cand momentul nu este depasit se ajunge la ceea ce psihiatrii numesc "doliu patologic" - complexitatea emotiilor resimtite in legatura cu persoana pierduta - sprijinul venit din partea celorlalti - un individ izolat din pct de vedere social este mai vulnerabil atunci cand se confrunta cu o pierdere fata de un individ integrat unui grup. Controlarea tristetii Ea este benefica intr-o oarecare masura si nu poate fi evitata, dar tristetea de mare intensitate si de lunga durata nu este deloc benefica pentru individ. Putem enumera cateva avantaje ale tristetii: - il invata pe individ sa evite situatiile ce genereaza emotia tristetii - ajuta la reevaluarea situatiei si greselilor facute - atrage atentia si simpatia celorlalti - protejeaza momentan de agresiunea celorlalti - permite manifestarea simpatiei si empatiei fata de ceilalti Dezavantajele tristetii excesive - determina o inhibare excesiva - determina o reflectare prea mare la propriile greseli - poate epuiza intregile resurse de bunavointa a celorlalti - in ochii celorlalti persoana trista poate deveni vulnerabila

- determina o sensibilitate crescuta la orice eveniment trist Frica De'a lungul vremii, cercetatorii au incercat sa defineasca aceasta emotie si sa stabileasca principiile de guvernare ale acesteia. Evolutionistii, de exemplu, mergeau pe principiul "ne temem pentru ca asa ne este inscris in gene" si considerau frica o emotie utila, care a ajutat specia umana sa supravietuiasca; Frica este o emotie specifica a primejdiei si perceptiei asupra primejdiei. Ea are un impact major din punct de vedere psihologic: ritmul batailor inimii si al respiratiei se accelereaza, muschii se contracta, iar mainile tremura. Toate aceste modificari fiziologice ce au loc se datoreaza sistemului nervos simpatic si celor doi neurotransmitatori, adrenalina si noradrenalina, care actioneaza asupra intregului nostru organism in prezenta fricii. Frica este o emotie inconstienta; de cele mai multe ori ne dam seama de pericol dupa ce acesta a trecut si este una dintre primele emotii ce apar bine conturate incepand cu bebelusii. Tipuri de temeri Exista trei tipuri mari de temeri: innascute, naturale si culturale. Aceste temeri se vor estompa cu timpul si vor putea fi controlate prin educatia primita si prin viata in societate. Temerile innascute sunt specifice varstei: - pana la 6 luni - copilul se sperie la pierderea punctului de sprijin si zgomotele puternice - intre 7 luni si 1 an - copilul se sperie de persoanele necunoscute si de obiectelee care apar si dispar din campul sau vizual - intre 1 si 2 ani - pe copil il sperie despartirea de parinti si baia zilnica - intre 2 si 4 ani - copilul se sperie de intuneric, masti, zgomote sau animale - intre 5 si 8 ani - fiintele supranaturale, tunetele, oamenii considerati ca fiind "rai" si ranile corporale - intre 9 si 12 ani - copilul se sperie de evenimentele din mass-media sau de moarte Temerile naturale sunt acele temeri pe care le au majoritatea oamenilor. Acele frici pe care le are, in mod general, omul si care l-au ajutat sa supravietuiasca de-a lungul timpului. Temerile culturale sunt acele temeri care o anumita cultura le are in legatura cu ceva din viitor, intr-un anumit moment din evolutia sa. Boli asociate fricii Fobiile sunt maladii psihologice foarte des intalnite; aproximativ 12% din totalul populatiei prezinta o anumita fobie. Ele pot fi incadrate in 3 mari categorii: - fobii specifice - fobia sociale - agrofobia Fobiile specifice se manifeste cu o frica intensa, dar limitata la anumite situatii si/sau animale precum paienjeni, apa, intuneric, sange etc. Fobia sociala este o frica mai intensa decat cea din prima categorie si se refera la frica excesiva in legatura cu privirile si parerile altor persoane, teama de a fi ridicol sau de a avea un comportament neadecvat dar dusa la extrem.

Agrofobiile si atacurile de panica sunt cele mai grave tipuri de fobii si reprezinta frica intensa fata de iesirea in lume, alaturi de oameni straini fata de care persoana in cauza nu se simte in siguranta. Stresul post-traumatic sau "nevroza traumatica" apare ca urmare a trairii unei experiente extrem de traumatizante. Dupa un eveniment in cursul caruia persoana respectiva a trecut printr-o primejdie foarte mare, pana aproape de moarte, sau in care a fost ranita grav, persoana respectiva dezvolta o frica foarte intensa, teama ceva ramane o perioada indelungata. Controlul fricii Controlul fricii se realizeaza prin cateva mecanisme precum: - informatia in legatura cu ceea ce nu cunoastem - invatarea unei metode de relaxare pe care sa o practicam in situatiile de panica - adoptarea unei atitudini active. In infruntarea fricii trebuie tinut cont si de anumite reguli, pentru ca aceasta sa fie una eficienta: - confruntarea trebuie sa se faca intotdeauna sub controlul nostru; - infruntarea progresiva a temerilor - confruntarea trebuie sa fie una de durata - confruntarea trebuie sa se faca regulat cu situatia respectiva care genereaza teama Afectivitate si comportament: Fiecare dintre noi incearca sa-si controleze aceste emotii si sa le evite pe cat posibil, dar far succes: este vorba de acele "rateuri" ale vietii emotionale. Esecul sau ineficacitatea mecanismelor de aparare, de adaptare, genereaza "anxietatea" sau "angoasa". Daca aceste stari au o intensitate pre mare sau daca se transforma in afectiuni cronice atunci se poate ajunge la o alta stare, numita "stres" Anxietatea Atunci cand vbim despre anxietate va trebuie sa vbim si de angoasa intrucat aceasta din urma este o forma de anxietate majora. In timp ce angoasa se manifesta somatic, cu simptome vegetative, anxietatea este de natura psihica. Anxietatea nu este declansata de expunerea la un stimul aversiv si este caracterizata de prezenta a cel putin patru din urmatoarele simptome: - dificultati respiratorii - palpitatii - dureri toracice - senzatie de sufocare - ameteli, senzatii de instabilitate - senzatia de ireal - parestezii - senzatii de caldura sau de frig - transpiratie - senzatie de lesin - frica de a muri, de a innebuni in timpul actului

Anxietatea permanenta se regaseste si sub numele de "anxietate generalizata" si presupune existenta a cel putin trei dintre categoriile de mai jos: - tensiune motorie: tresariri musculare, tremurari, tensiune musculara, dureri musculare - tulburari neurovegetative: transpiratie, tahicardie, maini reci si umede, gura se usuca. .etc - asteptare tremuratore: neliniste, anticiparea unor nenorociri ce se pot intampla persoanei sau celor apropiati lui; - explorarea foarte vigilenta a mediului inconjurator: atentia exagerata, dificultati de concentrare, insomnii, iritabilitate si nerabdare Anxietatea si angoasa sunt prezente nu numai in cadrul patologiilor mintale, ci influenteaza toate activitatile desfasurate de o anumita persoana si ii afecteaza pe toti cei cu care intra in contact respectivul individ. Angoasa poate deveni sursa de placere atunci cand este controlata si cand respectiva experienta se termina cu bine. Stresul Stresul este determinat de orice situatie noua care necesita o reactie adaptativa. Generat de un singur factor, stresul poate fi diferit in functie de anumiti factori de personalitate ai individului sau in functie de imprejurarile din acel moment. Astfel acesti mediatori sunt: Personalitatea subiectului - vulnerabilitatea depinde atat de evenimentele si situatiile trecute sau prezente, cat si de resursele subiectului; Specific acestui mediator este patternul comportamental de tip A enuntat in 1959 de Friedman si Roseman. Acest pattern prezinta urmatoarele caracteristici - lupta permanenta pentru realizarea unui maxim de lucruri, intr-un minim de timp - caracterul agresiv, ambitios si competitiv - felul de a vorbi este foarte exploziv, indemnandu-I pe ceilalti sa se exprime si ei mai repede - nerabdarea permanenta si teama de a nu pierde timp pretios - preocupare pentru termene-limita, concentrarea pe munca - sentimente de lupta permanenta impotriva persoanelor, lucrurilor si evenimentelor. Suportul social poate fi definit ca fiind confortul, asistenta si informatia pe care individul le primeste prin intermediul contctelor formale sau informale din partea celorlalti indivizi sau din partea unui grup. Suportul social il influenteaza pe individ, astfel: il sprijina si il apara impotriva problemelor de sanatate sau a celor de ordin psihic. S-a dovedit ca persoanele care au trait experiente traumatizante in copilarie au dezvoltat de-a lungul vietii multiple probleme de sanatate. Evenimente ce provoata o schimbare sociala acest aspect se leaga de nivelul stresului la care este supusa o anumita persoana si se refera la acele evenimente produse pe neasteptate si dramatice, numite "traumatisme". Traumatismele au consecinte in domeniul psihofiziologic-patologic. Stresul cotidian Stresul nu este provocat numai de anumite evenimente traumatizante, ci ne confruntam cu stresul zilnic, in activitatea fiecaruia dintre noi. Tot un stres periculos din punct de vedere fizic si psihic il

reprezinta si activitatile zilnice, cu un grad mai mic de stres si care, repetate monoton in fiecare zi, pot fi la fel de periculoase ca si marile evenimente stresante. Procedee de gestiune a stresului Unul dintre procedeele folosite este relaxarea si porneste de la ideea ca tensiunea si stresulacumulat in timpul zilei poate fi inlaturat prin destindere corporala. Alt procedeu este cel al meditatiei si excercitiilor de imaginatie mintala care ajuta la deconectarea psihicului si il ajuta pe individ sa se implice in controlarea activitatii sale reprezentative. Activitatea corporala: dans, terapie prin miscare, sport este cel de-al treilea procedeu folosit la inlaturarea stresului. Se considera ca este o modalitate de eliminare a tensiunii psihofiziologice si o buna modalitate de imbunatatire a imaginii despre pripriul corp. Procedee autocalmante: - gesturi de autocontact - automangaieri, onicofagie, balansari ritmatice, masturbare, masticare, supt - ritualuri personale - anumite obiceiuri inainte de culcare, obiceiuri in efectuarea toaletei. Ultimul procedeu de inlaturare a stresului il reprezinta existenta relatiilor sociale amicale, intime sau cel putin binevoitoare. Am vazut cat de important este pentru individ suportul social; relatiile amicale sau intime reprezinta posibilitatea fiecarei persoane in parte de a verbaliza trairile sale afective si de a efectua schimburi afective cu acele persoane Clasificarea emotiilor Starile afective au fost clasificate si in functie de gradul lor de evolutie. Emotiile inferioare au la baza nevoi fiziologice si stau la baza formarii celorlalte emotii, prin evolutie. Frica, furia, inclinarea, sentimentul eului si emotia sexuala sunt emotiile de baza. Starile afective primare sunt de regula innascute, se produc spontan, nu sunt controlate in mod voluntar si sunt conditionate biologic. Din aceasta categorie fac parte tonul emotional, trairile de esenta organica si starile de afect . Procesele si starile afective complexe reprezinta cea de-a doua categorie si sunt caracterizate de o mai buna constientizare a lor; Din aceasta categorie fac parte emotiile situational curente, emotiile integrate principalelor forme de activitate precum joc, invatare si munca, si dispozitiile Starile afective superioare sunt reprezentate de sentimente si pasiuni. Ele sunt conditionate in mare masura socio-cultural si sunt organizate in functie de criterii valorice. Sentimentele sunt definite ca fiind structuri emotionale complexe caracterizate de o durata lunga si de o intensitate moderata, elaborate treptat in ontogeneza in legatura cu anumite valori sau semnificatii. Pasiunile se deosebesc de sentimente prin gradul de intensitate mare pe care il au. Ele sunt stabile si determina persoana sa indure nenumarate greutati pentru a-si atinge scopul. Prezenta unor expresii comparabile la om si la celelalte primate - anumite emotii precm frica, furia, tristetea si bucuria pot fi observate atat la oameni, cat si la animale si au functia de comunicare interindividuala. Fiecare emotie se bazeaza pe un context fiziologic specific. Exista anumite pattern-uri ce descriu actionarea sistemului nervos autonom, care il pregatesc pe individ in legatura cu actiunea viitoare.

Universalitatea evenimentelor declansatoare - se bazeaza pe ideea conform careia exprimarea emotiilro este univesul valabil, existand situatii inductoare ce au puncte comune. Corelatia reactiilor emotionale - exista o legatura puternica intre experienta emotionala si expresia ei si invers. Declansarea rapida - este fundamentala in conceptia lui Ekman privind valoarea adaptativa a emotiilor. Reactiile fiziologice pot aparea intr-o fractiune de secunda, in timp ce expresiile factiale, mimica se modifica in cateva milisecunde. Durata limita - Ekman sustine ca emotiile dureaza cateva secunde, nu minute sau ore, si cu atat mai putin zile si saptamani; este din nou o dovada a valorii adaptative a emotiilor Mecanismul de perceptie automata - emotia apare brusc nefiind voluntara sau logica. Lazarus mentioneaza in 1991 ca exista un principiu psihobiologic legat de procesele emotionale universale. In functie de grupurile culturale si de personalitate, pot aparea mai multi modalizatori ce vor folosi mecanisme de aparare si mecanisme adaptative diferite. Aparitia spontana - din cauza derularii rapide si a ractiilor expresive involuntare, experimentarea emotiei nu este o alegere deliberata Rolul afectivitatii in activitatea umana Inafara de sursa energetica pentru activitatea individului, emotiile au ca functie de baza punerea organismului in acord cu situatia si deci de a regla comportamentul uman. Viata afectiva poate deveni atat o sursa de motivatie in atingerea scopurilor si idealurilor in viata, dar la fel de bine poate deveni o sursa de incapacitate a individului de a-si desfasura activitatea in limite normale sau de a relationa cu ceilalti. Detectia comportamentului simulat Expresiile faciale ofera, de multe ori, indicii privind inselatoria, dar exista si persoane care pot minti fara a-si schimba catusi de putin mimica fetei. Folosirea detectorului de minciuni este o practica destul de veche, astfel - beduinii din Arabia: se cerea martorilor conflictelor sa linga un fier incins; cel a carui limba era arsa se credea ca minte in legatura cu conflictul respectiv - chinezii: aveau si ei o practica oarecum asemanatoare; ei ii puneau pe suspecti sa mestece pudra de orez si sa o scuipe. - inchizitia avea si ea metoda ei: ii puneau pe suspecti sa inghita o triada alcauita din branza si paine, iar cel care se ineca cu ea sau daca ii ramanea in gat, acela mintea. Detectorul de minciuni modern, denumit si poligraf, monitorizeaza indicatori ai initierii sistemului simpatic, in timp ce suspectul sau martorul este examinat. Indicatorii monitorizati sunt: bataile inimii, presiunea sangvinica, intensitatea respiratiei si raspunsul electodermal (sweat) Robotii si emotiile Nimeni nu crede ca un computer sau un robot va trai emotii reale. Ce conteaza este ca emotiile au un rol anume in procesele rationale ale oamenilor. Incercarea de a le reproduce la nivel de robot ar putea, cine stie, sa-I faca pe roboti sa imite mai cu spor modul de gandire uman. Asa sustin specialistii in A.I., in frunte cu Mehdi Dastani, de la universitatea olandeza Utrecht.