UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Cu titlu de manuscris
CZU 658.012.4:663.2

ŢURCAN RINA

C REŞTEREA PERFORMANŢELOR ÎNTREPRINDERILOR

VINICOLE PRIN IMPLEMENTAREA
MANAGEMENTULUI STRATEGIC

Specialitatea 08.00.05 – Economie şi management

(în industria vinicolă)

AUTOREFERAT
al tezei de doctor în economie

Chişinău
2005

1
Teză elaborată la catedra „Economie şi management în industrie”,
Universitatea Tehnică a Moldovei

Conducător ştiinţific: Ilie Blaj – doctor habilitat

în economie, profesor universitar

Referenţi oficiali: Pavel Movileanu – doctor habilitat

în economie, profesor universitar,
Filip Cramarciuc – doctor în economie.

Susţinerea va avea loc la „28”octombrie 2005, ora 15.00 în

şedinţa Consiliului ştiinţific specializat D 31.08.00.05 – 02 din
cadrul Universităţii Tehnice a Moldovei, pe adresa: Chişinău, bd.
Dacia, 41, blocul 10, aula 216.

Teza şi autoreferatul pot fi consultate la Biblioteca UTM

Autoreferatul a fost expediat la „26”septembrie 2005

Secretar ştiinţific al Consiliului

ştiinţific specializat
doctor în economie,
conferenţiar universitar Cornelia Crucerescu

Conducător ştiinţific
doctor habilitat în economie,
profesor universitar Ilie Blaj

Autor Rina Ţurcan

2
 I. Caracteristica generală a lucrării
Actualitatea temei. Deşi Republica Moldova a trecut de la economia
centralizată la cea de piaţă, perioada de trecere şi-a lăsat amprentele sale asupra
tuturor ramurilor economiei naţionale. Drept rezultat, au apărut multiple
dificultăţi ce împiedică dezvoltarea întreprinderilor autohtone şi frânează
sporirea performanţelor acestora.
Necesitatea cercetării problemelor privind creşterea performanţelor
întreprinderilor vinicole pe baza implementării managementului strategic este
determinată de rolul important al industriei vinicole în dezvoltarea economiei
Republicii Moldova: în anul 2003 acesteia i-au revenit 21,2% din producţia
industrială totală.
Investigaţiile efectuate, au demonstrat că dezvoltarea industriei vinicole
este imposibilă fără o bază solidă de materie primă. De aceea, creşterea
performanţelor întreprinderilor vinicole este determinată, în primul rând, de
dezvoltarea viticulturii.
Rezultatele reduse ale viticulturii, scăderea suprafeţelor plantate cu viţă de
vie, diminuarea recoltei de struguri, producţia medie de struguri scăzută la
hectar, predominarea suprafeţelor de vii defrişate faţă de cele plantate – toate
acestea ne obligă să întreprindem măsuri eficiente pentru restabilirea viticulturii,
altfel va fi imposibilă dezvoltarea prosperă a industriei vinicole.
Pe parcursul ultimelor decenii se constată o tendinţă de reducere
consecutivă a volumului de producţie vinicolă, care s-a agravat îndeosebi în
perioada tranziţiei la economia de piaţă. Un şir de factori au determinat nivelul
scăzut al calităţii producţiei vinicole, ceea ce a condus la reducerea
competitivităţii ei pe pieţele tradiţionale.
În condiţiile actuale de instabilitate a factorilor externi, un management
performant ai industriei vinicole nu poate funcţiona fără o strategie bine gândită.
Actualmente managementul strategic devine unul din cele mai eficiente
instrumente capabile să asigure restabilirea şi dezvoltarea vertiginoasă a
întreprinderilor vinicole, contribuind la progresul economiei Republicii Moldova
în ansamblu.
Actualmente, volumul redus al producţiei vinicole fabricate în ţară,
utilizarea insuficientă a capacităţilor existente de producţie, diminuarea calităţii
producţiei, etc. necesită elaborarea şi implementarea unor măsuri eficiente de
asigurare a creşterii performanţelor întreprinderilor vinicole pe baza
implementării unor strategii de dezvoltare adecvate situaţiei, deşi în ultimii ani în
ţară se întrevăd tendinţe de ameliorare în dezvoltarea întreprinderilor vinicole.
Drept obiectiv de bază al tezei propuse pentru susţinere serveşte
elaborarea măsurilor de creştere a performanţelor întreprinderilor vinicole în
scopul asigurării dezvoltării stabile şi durabile a acestora, incluzând direcţiile de
eficientizare a activităţii tuturor participanţilor lanţului de producere a

3
strugurilor, de prelucrare a acestora, de fabricare a producţiei vinicole finite şi de
comercializare a acesteia pe baza implementării managementului strategic.
Scopul şi sarcinile cercetării. Scopul lucrării constă în examinarea
situaţiei economice a întreprinderilor vinicole din Republica Moldova, evaluarea
eficienţei economice integrale a producţiei vinicole, elucidarea cauzelor ce au
provocat dificultăţile remarcate în teză, elaborarea strategiilor argumentate şi a
metodelor eficiente de creştere a performanţelor sectorului dat pe baza
implementării managementului strategic.
În conformitate cu scopul propus, au fost determinate următoarele sarcini:
¾ Studierea dezvoltării în dinamică a viticulturii şi industriei vinicole în
Republica Moldova şi situaţiei economico-financiare a
întreprinderilor vinicole;
¾ Estimarea eficienţei economice integrale a producerii strugurilor,
prelucrării lor, fabricării producţiei vinicole şi comercializarea ei;
¾ Elucidarea dificultăţilor în relaţiile întreprinderilor vinicole cu
furnizorii de materie primă, în baza cărora se determină măsurile de
perfecţionare a acestor relaţii;
¾ Elaborarea şi argumentarea strategiilor de dezvoltare pentru diferite
grupuri de întreprinderi vinicole şi formularea strategiei de dezvoltare
pe termen lung a ramurii în ansamblu, în scopul asigurării creşterii
performanţelor acesteia;
¾ Studierea Programului de Stat de restabilire şi dezvoltare a sectorului
viti-vinicol, elaborarea şi propunerea unor măsuri de eficientizare a
acestuia.
Obiectul cercetării au constituit întreprinderile agricole încadrate în
cultivarea viţei de vie, întreprinderile de vinificaţie primară şi întreprinderile de
vinificaţie secundară. Un obiect de cercetare mai detaliată constituie liderul în
producerea divinurilor – „Aroma” SA, precum şi alte întreprinderi cu o poziţie
concurenţială puternică.
Baza metodologică şi teoretico-ştiinţifică a cercetării. Drept bază
teoretică şi metodologică a cercetării au servit lucrările savanţilor autohtoni şi
străini în domeniul managementului strategic, precum ar fi lucrările lui Porter
M., Nicolescu O., Bărbulescu C., Allaire Y., Constantinescu N. şi altora, cât şi în
domeniul economiei industriei vinicole: Blaj I., Comarov I., Ladâjanski I., Zaiaţ
I., Crujcova P., Petrenco I., Ciutac N., Cerven I., Cerven E., Macarenco P. şi
alţii. De asemenea, au fost examinate legile şi hotărârile adoptate de Parlamentul
şi Guvernul Republicii Moldova, diverse acte normative cu privire la
reglementarea dezvoltării sectorului vinicol. Pentru studierea situaţiei
complexului vinicol au fost utilizate datele colectate din Anuarele Statistice ale
Republicii Moldova, editate de Departamentul de Statistică şi Sociologie al
Republicii Moldova, materialele prezentate de către Agenţia Agroindustrială

4
„Moldova-Vin”, dările de seamă ale unor întreprinderi vinicole, rapoartele
financiare şi planurile de afaceri ale acestora.
Metodele principale de cercetare utilizate în lucrare sunt metodele
tradiţionale de analiză: comparaţia, deducţia, inducţia, metoda analitică,
disocierea rezultatelor, grupările statistice, calculul indicatorilor sintetici, analiza
SWOT, metoda Boston Consulting Group, Harta Grupurilor Strategice, etc.
Inovaţia ştiinţifică a investigaţiilor constă în:
¾ Elaborarea metodicii de evaluare a eficienţei economice integrale a
producerii strugurilor, prelucrării lor, fabricării producţiei vinicole şi
comercializării acesteia;
¾ Elaborarea şi argumentarea strategiilor pe termen scurt şi mediu
pentru întreprinderile vinicole din Republica Moldova în scopul
îmbunătăţirii situaţiei economico-financiare curente şi sporirii
performanţelor acestora;
¾ Argumentarea căilor de integrare pe verticală a întreprinderilor de
vinificaţie secundară cu întreprinderile de prelucrare a strugurilor, cu
întreprinderile agricole şi cu întreprinderile comerciale;
¾ Argumentarea sugestiilor de eficientizare a „Programului de
restabilire şi dezvoltare a viticulturii şi industriei vinicole pe anii
2002-2020”;
¾ Elaborarea strategiilor de perfecţionare şi gestionare eficientă a
portofoliului de producţie pe baza SA „Aroma”, aceasta fiind una din
direcţiile de sporire a performanţei întreprinderii.
Valoarea practică a lucrării constă în determinarea problemelor majore
şi dezechilibrelor existente în activitatea complexului vinicol al Republicii
Moldova; elaborarea metodicii de evaluare a eficienţei economice integrale a
producerii strugurilor, prelucrării lor, fabricării producţiei vinicole şi
comercializării ei; argumentarea căilor de integrare pe verticală a întreprinderilor
vinicole; elaborarea strategiilor pe termen scurt şi mediu adecvate
întreprinderilor vinicole autohtone în scopul asigurării creşterii performanţelor în
ansamblu. Investigaţiile efectuate şi recomandările prezentate pot servi drept
bază metodologică la stabilirea direcţiilor strategice de sporire a performanţelor
întreprinderilor vinicole din Republica Moldova.
Aprobarea lucrării. Ideile de bază ale tezei au fost prezentate şi discutate
în cadrul a 6 conferinţe şi simpozioane internaţionale.
Publicaţii. Tezele de bază ale lucrării au fost elucidate în cele 11 lucrări
publicate cu un volum total de 2,56 c.a., prezentate la diverse conferinţe şi
simpozioane internaţionale, inclusiv 2 în reviste ştiinţifice de profil.
Structura lucrării: Teza constă din: introducere, trei capitole, concluzii
şi recomandări, bibliografie, anexe. Teza mai conţine 32 tabele, 11 figuri, 5
diagrame, un grafic şi 18 anexe.

5
 În Capitolul I – „Abordarea conceptelor teoretice ale managementului
strategic” se elucidează conceptul de strategie, se prezintă tipologia strategiilor,
accentul de bază fiind pus pe strategiile de dezvoltare ce sunt bine venite pentru
restabilirea şi dezvoltarea complexului viti-vinicol. Se supune cercetării
managementul strategic ca formă de conducere modernă. Se examinează de
asemenea conceptul de performanţă şi factorii de bază ce îl determină.
În Capitolul II – „Problemele dezvoltării viticulturii şi vinificaţiei în
Republica Moldova” sunt examinate tendinţele dezvoltării viticulturii, se
urmăreşte evoluţia industriei vinicole şi rolul ei în economia ţării, se studiază
mediul concurenţial în care activează diferite grupuri de întreprinderi vinicole.
Se determină lanţul valoric de formare a preţului produselor vinicole, se propune
o noua metodică de evaluare a eficienţei economice integrale a producerii
strugurilor, prelucrării lor, fabricării producţiei vinicole şi comercializării
acesteia. Se studiază evoluţia dificultăţilor cu care se confruntă întreprinderile
vinicole în relaţiile lor cu furnizorii de materie primă şi se propun măsuri de
perfecţionare a acestora.
În Capitolul III – „Dezvoltarea întreprinderilor vinicole în baza
managementului strategic” sunt elaborate strategiile pe termen scurt şi mediu
pentru grupurile strategice ale întreprinderilor vinicole care au ca scop
îmbunătăţirea situaţiei economico-financiare existente. Se argumentează
necesitatea promovării de către întreprinderile vinicole a strategiei de integrare
pe verticală, se propune modul de integrare complexă a întreprinderilor vinicole,
la baza căreia stă integrarea în aval şi în amonte a acestora. Se examinează
conţinutul Programului de restabilire şi dezvoltare a viticulturii şi industriei
vinicole a Republicii Moldova pe anii 2002-2020 şi se propun măsuri concrete
de eficientizare a acestuia. Se formulează strategiile de perfecţionare şi
gestionare eficientă a portofoliului de producţie pe baza SA „Aroma”, acestea
fiind direcţiile binevenite de sporire a performanţelor întreprinderii.
În Încheiere este expusă sinteza rezultatelor obţinute şi sunt relatate
concluziile şi recomandările practice enunţate în baza rezultatelor investigaţiilor
efectuate, orientate spre creşterea performanţelor întreprinderilor vinicole şi
asigurarea dezvoltării stabile şi durabile a acestora prin implementarea
managementului strategic.

II. Conţinutul de bază al lucrării

În condiţiile actuale, când în economia Republicii Moldova încă nu toate
lucrurile sunt aşezate, iar gradul de instabilitate a factorilor externi este înalt, un
management performant nu poate funcţiona fără o strategie bine gândită. Iată de
ce, din cadrul tuturor factorilor ce determină procesul de redresare şi dezvoltare a
activităţii întreprinderilor, pe prim-plan se situează utilizarea strategiilor

6
adecvate care ar putea asigura sporirea performanţelor întreprinderilor şi
creşterea competitivităţii acestora.
Examinând în teză diverse abordări ale termenului strategie, se poate
afirma că acesta poate fi conceput ca un ansamblu de obiective pe termen lung
stabilite de întreprindere, ca un lanţ de acţiuni care trebuie întreprinse pentru
realizarea obiectivelor stabilite – toate acestea având ca scop respectarea misiunii
organizaţiei şi ridicarea gradului de competitivitate a întreprinderii.
Societatea contemporană în Republica Moldova şi la nivel mondial se
caracterizează printr-un şir de schimbări esenţiale continue. Funcţionând într-un
asemenea mediu, întreprinderile trebuie să se reorganizeze frecvent, să se
adapteze rapid la noile condiţii de activitate, să reacţioneze promt la schimbările
apărute, să meargă în pas cu progresul tehnic şi ştiinţific, să urmărească şi să
reacţioneze momentan la necesităţile şi gusturile consumatorului. Astfel, apare
necesitatea de implementare în cadrul întreprinderilor a unui astfel de sistem
managerial, care ar asigura funcţionarea perfectă a întreprinderilor în condiţiile
economiei de piaţă.
Managementul strategic este una din formele moderne de conducere,
bazată pe modificările ce trebuie efectuate în cadrul întreprinderii şi în
interacţiunile acesteia cu mediul în care funcţionează, pentru evitarea unor
situaţii de neconcordanţă cronică a bunurilor sau serviciilor oferite în raport cu
schimbările în mediul exterior.
Examinând în teză diverse concepte ale managementului strategic
prezentate de specialiştii în domeniul, îl putem defini ca un ansamblu de acţiuni
şi modalităţi de estimare a posibilităţilor întreprinderii pe termen lung, de
elaborare, implementare şi evaluare sistematică a strategiilor, ţinând cont de
dinamica mediului extern şi instabilitatea acestuia.
La etapa actuală, cînd întreprinderile vinicole se află într-o situaţie
nesatisfăcătoare, implementarea managementului strategic devine un instrument
principal în asigurarea creşrerii performanţelor.
Examinând opiniile diferitor specialişti în ceea ce priveşte conceptul de
performanţă, el poate fi conceput ca o stare a competitivităţii întreprinderii
evaluată prin rezultatele obţinute şi multitudinea proceselor utilizate pentru
obţinerea lor.
Creşterea performanţei globale constituie un obiectiv major pentru orice
întreprindere. Performanţa este determinată de influenţa unui şir larg de factori
economici, culturali, politici, juridici, cât şi a celui uman, a resurselor umane şi
în special al potenţialului creativ. În aşa mod, apare necesitatea ca performanţa
globală a întreprinderii să fie concepută şi tratată ca sistem.
Concepând prin termenul „performanţă” o dezvoltare prosperă în
dinamică a întreprinderii cu o eficienţă economică înaltă, oferind consumatorului
produse de calitate superioară competitive pe piaţă, în prezenta lucrare s-au

7
elaborat unele măsuri care, implementate fiind, ar asigura sporirea performanţei
economice a întreprinderilor vinicole.
Economia Republicii Moldova este determinată în mare măsură de
activitatea întreprinderilor industriei alimentare şi a băuturilor, din care cea mai
mare pondere o deţine industria vinului, căreia în anul 2003 i-a revenit 21,2% din
producţia industrială totală.
Investigaţiile efectuate au demonstrat că prosperarea industriei vinicole
nu este posibilă fără o bază solidă de materie primă. De aceea, creşterea
performanţelor întreprinderilor vinicole este determinată în primul rând de
tendinţele dezvoltării viticulturii.
Punctul culminant al dezvoltării viticulturii Republicii Moldova a fost
atins în anul 1975, când suprafaţa totală a viilor constituia 289 mii ha, ceea ce era
de 3,5 ori mai mult decât în anul 1950 (tabelul 1). Tot în acest an şi roada medie
la hectar a fost cea mai înaltă, ea constituind 67,1 chintale la ha ceea ce era cu
74% mai mult decât în anul 1950 şi cu 41,5% mai mult decât în anul 2003.
Tabelul 1.
Evoluţia viticulturii în Republica Moldova pe parcursul anilor 1970-2003
Suprafaţa viilor, mii Roada medie la 1 ha,
Anii ha Producţia totală, mii t chintale
totală pe rod
1970 251,0 178,0 700,1 38,5
1975 289,0 181,0 1263,4 67,1
1980 256,0 200,0 1201,2 59,2
1985 220,2 170,0 654,4 37,5
1990 201,3 170,9 939,7 53,8
1995 185,8 172,3 852,2 49,2
2000 149,1 141,5 703,8 49,5
2001 154,5 149,7 505,0 33,5
2002 151,8 148,0 641,2 43,3
2003 149,0 143,0 677,2 47,4
Sursa: Anuarele statistice ale Republicii Moldova 1995, 1999, 2004, editate de către
Departamentul Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova
Din anul 1975 în evoluţia suprafeţelor totale a plantaţiilor de vii se
observă o tendinţă de diminuare care continuă până în prezent. Începând cu anul
1985 această tendinţă devine mai pronunţată. Astfel, în anul 2003 suprafaţa
plantaţiilor viticole în toate tipurile de gospodării a constituit numai 149 mii ha,
micşorându-se faţă de anul 1975 cu circa 48,4%, pe când suprafeţele de vii
roditoare s-au micşorat cu 21,0%, ceea ce se explică prin modificarea vârstei
medii a plantaţiilor viticole.
Pe parcursul anilor 1991-2002 au fost plantate 7,33 mii ha, dar defrişate
au fost 76,2 mii ha. Astfel, suprafeţele defrişate sunt aproximativ de 10 ori mai
mari decât cele plantate.
Diminuarea suprafeţelor de vii are la bază un şir de factori, dintre care cei
mai importanţi sunt:

8
 ¾ Modificarea structurii plantaţiilor viticole în favoarea soiurilor europene:
defrişarea suprafeţelor de vii de soiuri hibride se efectua într-un ritm mai
înalt decât plantarea viţei de vie de soiuri europene;
¾ Lupta împotriva alcoolismului care cuprindea perioada anilor 1985-1989
a contribuit la diminuarea esenţială a suprafeţelor de vii de soiuri
destinate pentru producerea vinurilor;
¾ Declinul industriei vinicolea fost susţinut de unele laturi negative ale
perioadei de trecere la economia de piaţă. Ca rezultat al reformei agrare
o mare parte a populaţiei care a devenit proprietară a plantaţiilor de vii,
nu dispune de surse financiare suficiente şi de cunoştinţele necesare în
domeniu respectiv pentru a putea păstra suprafeţele de vii existente şi
pentru lărgirea acestora;
¾ Deseori la defrişarea viilor au dus gerurile repetate.
În baza analizei efectuate se constată că situaţia în viticultură nu este
favorabilă dezvoltării industriei vinicole. Performanţele scăzute ale ramurii date,
scăderea suprafeţei plantaţiilor de vii, diminuarea recoltei de struguri, producţia
medie de struguri la hectar redusă, predominarea suprafeţelor defrişate de vii
asupra celor plantate – toate acestea ne obligă de acordat o atenţie sporită
situaţiei create în viticultură, altfel fiind imposibilă dezvoltarea industriei
vinicole.
În baza examinării dinamicii dezvoltării industriei vinicole, se constată că
volumul de producţie variază esenţial (tabelul 2).
Tabelul 2.
Dinamica volumului producţiei vinicole a Republicii Moldova
în perioada anilor 1980-2003
Vin de struguri Vinuri spumante Brandy, votcă şi
Divin
îmbuteliat şi spumoase alte băuturi tari
Anii % faţă % faţă % faţă % faţă
VP, VP, VP, VP,
de anul de anul de anul de anul
mil. dal mii dal mii dal mii dal
preced. preced. preced. preced.
1980 21,7 - 414 - 635 - 1483 -
1985 12,8 59,0 864 208,7 828 130,4 1481 99,9
1990 16,3 127,3 804 93,1 1394 168,4 559 37,7
1995 9,3 57,1 948 122,4 589 42,3 2691 481,4
2000 7,4 110,4 521 57,3 416 138,2 1125 87,6
2001 11,9 160,8 646 124,0 559 134,4 963 85,6
2002 13,9 116,8 747 115,6 677 121,1 1286 133,5
2003 18,2 130,9 902 120,7 660 97,5 2106 163,8
Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor prezentate de către Agenţia Agroindustrială
„Moldova-Vin”

9
 Nivelul inferior a fost atins în anii 1997-1998 – perioada culminantă a
crizei, cu care s-au confruntat întreprinderile vinicole din Republica Moldova.
Începând cu anul 2000, situaţia preia un curs de ameliorare, astfel încât în anul
2003 volumul de producţie atinge cu aproximaţie nivelul anului 1980, cu
excepţia vinurilor spumante şi spumoase.
Examinând dinamica gradului de utilizare a capacităţilor de producţie pe
parcursul anilor 1996-2003, s-a constatat că nivelul acestuia este foarte jos,
alcătuind circa 25-30%. Un lucru este ferm: rezervele de sporire a gradului de
utilizare a capacităţilor de producţie sunt forte mari şi este necesar de a
întreprinde măsuri pentru utilizarea acestor rezerve.
În anul 2003 industria vinicolă a Republicii Moldova este determinată de
activitatea celor 130 de întreprinderi vinicole, în cadrul cărora activează un
număr mediu al personalului industrial-productiv de 11,4 mii persoane şi care
asigură un volum de producţie de circa 2957,9 mil. lei.
În activitatea de producere a vinurilor în anul 2003 sunt încadrate 78 de
întreprinderi, concurenţa în acest domeniu de activitate fiind foarte aprigă.
Printre cei mai mari producători de vinuri în anul 2003 pot fi menţionate: „Lion
Gri” SRL (6,1%), „Basvinex” SA (6,0%), „DC Intertrade” SRL (5,7%) şi
„Cricova-Acorex” ÎM (5,6%). Opt cei mai mari producători de vin de struguri
îmbuteliat ocupă în ansamblu o pondere de 41,6% în volumul total al vinului
fabricat în ţară.
Completamente altfel este situaţia la producerea vinurilor spumante. În
această activitate sunt încadraţi doar 10 producători. Lider în producerea
vinurilor spumante este Combinatul de Vinuri „Cricova” SA ce deţine o pondere
de 46,4%. După el, cu o diferenţă semnificativă, urmează CVSM ÎM „Vismos”
SA, ponderea căruia alcătuieşte 14,8%.
O situaţie deosebită se observă la producerea divinului. În RM cu acest tip
de activitate se ocupă doar 8 întreprinderi dintre care două pot fi considerate
monopoliste. Cel mai mare producător rămâne a fi SA „Aroma” cu o pondere de
38,6% şi SA „Barza Albă” cu 36,8% din volumul total al divinului fabricat în
ţară.
Pentru determinarea punctelor tari şi slabe, a oportunităţilor şi riscurilor
specifice industriei vinicole, s-a utilizat analiza SWOT (tabelul 3).
Printre cele mai importante puncte slabe specifice industriei vinicole pot
fi menţionate: insuficienţa materiei prime, utilajul învechit care nu permite
obţinerea producţiei de calitate înaltă, nivelul redus al gradului de utilizare a
capacităţilor de producţie, etc. În baza analizei efectuate se poate constata că,
deşi industria vinicolă a Republicii Moldova se află într-o situaţie mai puţin
favorabilă, există, totuşi, puncte tari şi oportunităţi, ce pot susţine dezvoltarea
prosperă a acestei industrii.

10
 Tabelul 3.
Analiza SWOT a industriei vinicole a Republicii Moldova
PUNCTE TARI PUNCTE SLABE
¾ Experienţă bogată şi cunoştinţe ¾ Insuficienţa materiei prime
ample în domeniu ¾ Utilajul învechit care nu permite obţinerea
¾ Tehnologii tradiţionale producţiei de calitate
¾ O gamă foarte largă de producţie ¾ Nivelul redus al gradului de utilizare a
¾ Export de produse vinicole capacităţilor de producţie
¾ Eficienţă economică integrală înaltă ¾ Calitatea necorespunzătoare a producţiei
şi profitabilitate satisfăcătoare care nu permite ocuparea unor poziţii
¾ Efectuarea investiţiilor competitive pe piaţa mondială a
considerabile în dezvoltarea producţiei vinicole
producţiei ¾ Costurile înalte ale producţiei
OPORTUNITĂŢI RISCURI
¾ Condiţii naturale favorabile ¾ Pierderea pieţelor tradiţionale de
viticulturii desfacere a producţiei
¾ Potenţial tehnico-ştiinţific înalt în ¾ Imposibilitatea atragerii investiţiilor
ţară străine din cauza instabilităţii mediului
¾ Creşterea cererii pentru produsele economico-politic
moldoveneşti pe noile pieţe ¾ Costul înalt al creditelor bancare
¾ Interes pentru Moldova din partea ¾ Creşterea continuă a preţurilor la materie
investitorilor străini primă
¾ Insuficienţa politicilor stimulatorii
¾ Apariţia barierelor de import a producţiei
vinicole autohtone în Rusia
Sursa: Elaborat de autor
Unul, din instrumentele economice cu ajutorul cărora se pot evalua
rezultatele obţinute, care atrage agenţii economici într-o sferă de activitate sau îi
impune s-o părăsească este eficienţa economică.
Actualmente eficienţa economică a viticulturii şi vinificaţiei se determină
pentru fiecare etapă separat. În prezenta lucrare se propune o noua metodică de
evaluare a eficienţei economice integrale a producerii strugurilor, prelucrării lor,
fabricării producţiei vinicole şi comercializării ei.
Eficienţa economică integrală este important de determinat anume după o
astfel de metodică, deoarece actualmente pentru întreprinderile vinicole
autohtone este caracteristică o tendinţă de dezvoltare a bazei proprii de materie
primă şi de realizare parţială a producţiei prin intermediul magazinelor de firmă.
Metodele propuse anterior pentru evaluarea eficienţei economice integrale
a producerii strugurilor, prelucrării lor şi fabricării producţiei vinicole sunt destul
de reuşite, însă ele nu includ o componentă foarte importantă: etapa
comercializării producţiei. În perioada economiei socialiste se considera că
comerţul nu este producător de valoare adăugată, pe când în economia de piaţă s-
a constat că la toate etapele procesului de producţie inclusiv şi la etapa
comercializării acesteia are loc formarea valorii adăugate. Iată de ce, în viziunea
noastră etapa comercializării producţiei este o etapă foarte importantă şi este
necesar de a o include în determinarea eficienţei economice integrale.

11
 Afară de aceasta, metodele precedente se bazează pe estimarea eficienţei
utilizării unei unităţi de materie primă, calculele fiind efectuate la 1 t de struguri sau la 1
ha plantaţii viticole. Dat fiind faptul că materia primă este destinată de la bun început
pentru fabricarea producţiei finite, se consideră necesar de a efectua calculele date
anume la o unitate de producţie finită (la 1000 sticle de producţie vinicolă).
Pentru efectuarea acestui calcul este necesară următoarea informaţie:
¾ normele de utilizare a vinului brut la 1000 sticle de producţie finită;
¾ normele de utilizare a strugurilor pentru obţinerea 1000 dal de vin brut;
¾ preţurile de realizare a strugurilor întreprinderilor de vinificaţie primară;
¾ preţurile de realizare a vinului brut întreprinderilor de vinificaţie
secundară;
¾ preţurile de realizare a producţiei vinicole finite întreprinderilor comerciale;
¾ costurile de producere a unei tone de struguri;
¾ costurile de producere a 1000 dal de vin brut la întreprinderile de
vinificaţie primară;
¾ costurile de producere a 1000 sticle de producţie finită la întreprinderile
de vinificaţie secundară;
¾ valoarea taxei pe valoare adăugată şi accizului specifice produselor
examinate.
Se propune, ca eficienţa economică integrală a producerii strugurilor,
prelucrării lor, fabricării producţiei vinicole şi comercializării acesteia, să fie
estimată utiloizând următorii indicatori:
1. Efectul economic integral obţinut în urma producerii strugurilor,
prelucrării lor, fabricării şi comercializării producţiei vinicole:
¾ la 1000 sticle de producţie vinicolă
E1000st=Pagr+Pprim+Psec+Pcom+Pstat
Pagr – profitul realizat de întreprinderile agricole în urma producerii
strugurilor necesari pentru obţinerea vinului brut care va asigura producerea
1000 sticle de producţie vinicolă;
Pprim – profitul realizat de întreprinderile de vinificaţie primară în urma producerii
vinului brut necesar pentru obţinerea 1000 sticle de producţie vinicolă finită;
Psec – profitul realizat de întreprinderile de vinificaţie secundară în urma
prelucrării vinului şi fabricării producţiei vinicole finite calculat la 1000 de sticle;
Pcom – profitul realizat de întreprinderile comerciale în urma distribuţiei
1000 de sticle de producţie vinicolă;
Pstat – mărimea efectului transferat în bugetul de stat (în formă de TVA şi
accize), calculat la 1000 de sticle de producţie vinicolă;
2. Rata rentabilităţii integrale a resurselor consumate:
¾ la 1000 sticle de producţie vinicolă (Rrc 1000 st):
E1000st
R rc 1000st = ⋅100%
C total 1000st

12
 E1000st - efectul economic integral obţinut în urma producerii strugurilor
necesari pentru obţinerea 1000 sticle de producţie finită, prelucrării acestor
struguri, fabricării şi comercializării producţiei vinicole obţinute;
Ctotal 1t – costul total al producerii strugurilor necesari pentru obţinerea
1000 sticle de producţie finită, prelucrării lor, fabricării şi comercializării
producţiei vinicole obţinute.
În viziunea noastră, metodica de evaluare a eficienţei economice integrale
propusă poate fi pe larg utilizată atât de către întreprinderile vinicole care posedă
deja unele elemente de integrare pe verticală, cât şi pentru evaluarea eficienţei
economice a întreprinderilor vinicole la nivel de stat, în scopul estimării
obiective a rolului acestei industrii pentru economia naţională.
În baza rezultatelor obţinute în urma utilizării metodicii propuse pentru
evaluarea eficienţei economice integrale a diferitor produse vinicole, se poate
evidenţia producerea căror tipuri de băuturi alcoolice este mai eficientă pentru
întreprinderile vinicole şi pentru economia naţională în ansamblu şi totodată se poate
urmări repartiţia efectului economic şi a eficienţei economice pe toate etapele
procesului de producere a strugurilor, prelucrării lor, fabricării producţiei vinicole şi
comercializării ei.
Utilizând metodica propusă, în prezenta lucrare s-au efectuat calcule
concrete pentru evaluarea practică a eficienţei economice integrale (rezultatele se
expun în tabelul 4), calculele fiind efectuate la 1000 sticle de vinuri de
următoarele tipuri, actualmente mai des fabricate:
¾ Vin de consum curent sec „Aligote”;
¾ Vin de consum curent demidulce „Aligote”;
¾ Vin de consum curent sec „Cabernet”;
¾ Vin de calitate sec „Cabernet”.
Calcule efectuate după metodica propusă au determinat că cel mai înalt
nivel al rentabilităţii resurselor consumate se atinge la etapa comercializării.
Eficienţa înaltă a etapei de distribuţie a determinat în mod direct numărul atât de
mare al întreprinderilor în această sferă de activitate.
Cea mai joasă este rentabilitatea întreprinderilor de vinificaţie primară.
Efectul economic jos, eficienţa economică redusă, insuficienţa materiei prime,
etc. au restrâns considerabil activitatea acestor întreprinderi în republică.
O latură pozitivă o constituie faptul că industria vinicolă efectuează
defalcări semnificative în bugetul statului. În aşa mod, circa 30% din efectul
economic obţinut, îi aparţine statului.
Cel mai mare efect economic integral din produsele examinate se obţine
în urma producerii vinului de calitate tip „Cabernet”. Astfel, este important de a
pune accent pe producerea vinurilor de calitate, sporind ponderea lor în volumul
total al vinurilor produse în republică.

13
 Tabelul 4.
Evaluarea eficienţei economice integrale a producerii strugurilor,
prelucrării lor, producerii a 1000 sticle de diferite tipuri de vin îmbuteliat şi
comercializarea acestora pe teritoriul Republicii Moldova în anul 2003
Vin de
Vin de Vin de Vin de
consum
Sectoare consum consum calitate
Indicatorii curent
economice curent sec curent sec sec
demidulce
„Aligote” „Cabernet” „Cabernet”
„Aligote”
Cheltuieli, lei 2064,80 2064,80 3700,40 4210,80
Întreprinderile Vânzări, lei 2598,40 2378,00 4709,60 5359,20
agricole Profitul, lei 481,11 265,93 912,48 1038,34
Rentabilitatea, % 23,45 12,88 24,66 24,66
Întreprinderile Cheltuieli, lei 2964,06 2744,07 5071,93 5088,79
Vânzări, lei 3663,87 3418,59 6001,70 6162,66
de vinificaţie Profitul, lei 275,94 262,91 349,52 490,56
primară Rentabilitatea, % 9,30 9,58 6,89 9,60
Întreprinderile Cheltuieli, lei 8730,00 8560,00 13200,00 15400,00
Vânzări, lei 11600,00 11350,00 17100,00 20650,00
de vinificaţie Profitul, lei 1130,00 1070,00 1840,00 2900,00
secundară Rentabilitatea, % 12,94 12,50 13,94 18,83
Cheltuieli, lei 12280,00 12030,00 17780,00 21330,00
Întreprinderile Vânzări, lei 16400,00 16200,00 22800,00 27200,00
comerciale Profitul, lei 3230,00 3270,00 3950,00 4630,00
Rentabilitatea, % 26,30 27,18 22,22 21,71
Transferări, lei 2976,36 3073,08 3806,95 4283,37
Bugetul de inclusiv:
stat - TVA, lei 2034,73 2131,45 2865,32 3341,74
- acciz, lei 941,63 941,63 941,63 941,63
Efectul economic
Economia integral, lei 8103,41 7941,92 10733,09 13342,27
naţională Eficienţa economică
integrală, % 30,40 31,27 27,00 29,00
Sursa: Elaborat de autor
În baza examinării repartizării valorii adăugate, s-a determinat că cea mai
mare pondere o deţin întreprinderile de vinificaţie secundară (41,50–43,04%). La
etapa comercializării ponderea valorii adăugate este la fel semnificativă, fiind
determinată în cea mai mare măsură de profituri înalte obţinut la această etapă.
Cea mai mică pondere în formarea valorii adăugate o deţin întreprinderile
agricole.
Un interes deosebit reprezintă repartizarea profiturilor (tabelul 5).
Analizând lanţul repartizării profiturilor, se observă că cea mai mare pondere îi
revine etapei comercializării producţiei (55,35–67,16%). Acest lucru se confirmă
prin faptul, că majoritatea firmelor mari care se ocupau doar cu comercializarea
producţiei, au recurs la procurarea producătorului însuşi.
Întreprinderilor de vinificaţie secundară le revin circa 21,98–32,01% din
profitul integral. Bineînţeles, că profiturile mai mare se obţin în urma producerii

14
vinurilor de calitate. Întreprinderile agricole ocupă o pondere de 5,46–11,94 în
dependenţă de gama de soiuri şi calitatea strugurilor. Cea mai nefavorabilă este
situaţia la întreprinderile de vinificaţie primară. Anume această categorie de
întreprinderi deţine cea mai mică pondere în structura profitului.
Tabelul 5.
Formarea lanţului valoric al preţului şi repartiţia profitului obţinut de la
producerea strugurilor, prelucrarea lor, producerea a 1000 sticle de diferite tipuri
de vin îmbuteliat şi comercializarea acestora pe teritoriul RM în anul 2003
Participanţii la formarea Profitul Lanţul valoric
Produse lanţului valoric Valoarea, Ponderea, Valoarea, Ponderea,
lei % lei %
Întreprinderi agricole 481,11 9,40 2598,40 15,84
Întreprinderi de vinificaţie 275,94 5,40 1065,47 6,50
curent sec
„Aligote”
primară
consum
Vin de

Întreprinderi de vinificaţie 1130,00 22,08 7936,13 48,39

secundară
Etapa comercializării 3230,00 63,12 4800,00 29,27
producţiei
Total 5117,05 100,00 16400,00 100,00
Întreprinderi agricole 265,93 5,46 2378,00 14,68
Întreprinderi de vinificaţie 262,91 5,40 1040,59 6,42
demidulce
„Aligote”

primară
consum
Vin de
curent

Întreprinderi de vinificaţie 1070,00 21,98 7931,41 48,96

secundară
Etapa comercializării 3270,00 67,16 4850,00 29,94
producţiei
Total 4868,84 100,00 16200,00 100,00
Întreprinderi agricole 786,62 11,36 4709,60 20,65
Întreprinderi de vinificaţie 349,52 5,05 1292,10 5,67
„Cabernet”
curent sec

primară
consum
Vin de

Întreprinderi de vinificaţie 1840,00 26,57 11098,30 48,68

secundară
Etapa comercializării 3950,00 57,02 5700,00 25,00
producţiei
Total 6926,14 100,00 22800,00 100,00
Întreprinderi agricole 1038,34 11,46 5359,20 19,70
Întreprinderi de vinificaţie 490,56 5,41 803,46 2,95
„Cabernet”
calitate sec

primară
Vin de

Întreprinderi de vinificaţie 2900,00 32,01 14487,34 53,27

secundară
Etapa comercializării 4630,00 51,12 6550,00 24,08
producţiei
Total 9058,90 100,00 27200,00 100,00
Sursa: Elaborat de autor
În baza examinării lanţului valoric, s-a constatat că principalul neajuns al
acestei repartiţii constă în ponderea extrem de înaltă a întreprinderilor comerciale
şi ponderea foarte joasă a întreprinderilor de vinificaţie primară.
În ansamblu, complexul viti-vinicol este un sector puternic al economiei
naţionale, însă repartizarea critică a valorilor adăugate, a profiturilor obţinute şi a
eficienţei economice între participanţi, nu stimulează în măsură necesară
creşterea performanţelor şi dezvoltarea complexului viti-vinicol în ansamblu.
În general, instrumentele utilizate în scopul creşterii performanţelor
întreprinderilor vinicole se vor deosebi esenţial de la o întreprindere la alta, în
dependenţă de situaţia economico-financiară şi poziţia pe piaţă. În aşa mod, cu

15
ajutorul hărţii grupurilor strategice, s-a efectuat întreprinderile vinicole
producătoare de vinuri, divinuri şi vinuri spumante – acestea fiind produsele
strategice în dezvoltarea industriei vinicole. Fiecărui grup de întreprinderi i-au fost
propuse strategii pe termen scurt şi mediu care ar contribui la ameliorarea situaţiei
existente şi la creşterea performanţelor întreprinderii. Investigaţiile efectuate ne
conving, că pentru întreprinderile-lideri şi cele cu poziţia concurenţială puternică,
dezvoltarea strategică poate fi realizată pe baza următoarelor opţiuni:
¾ Continuarea dezvoltării bazei proprii de materie primă şi asigurarea unor
reţele bine organizate de colectare a strugurilor
¾ Lărgirea gamei de producţie prin lansarea unor produse noi, ţinând cont
de evoluţia pieţei;
¾ Creşterea continuă a calităţii producţiei prin sporirea ponderii producţiei
de calitate;
¾ Promovarea imaginii sale pe piaţă;
¾ Căutarea unor noi pieţe de desfacere (Europa de Vest, SUA, Canada);
¾ Dezvoltarea reţelelor proprii de distribuire a producţiei.
Implementarea strategiilor pe termen scurt şi mediu, propuse în lucrare,
va contribui la menţinerea sau îmbunătăţirea imaginii şi poziţiei întreprinderii pe
piaţă, constituind astfel primul pas spre ameliorarea situaţiei existente.
Un aport deosebit de important în dezvoltarea tipologiilor strategice l-a
adus savantul englez Michael Porter, potrivit abordării căruia există 5 tipuri de
strategii în funcţie de avantajul strategic urmărit şi zona de aplicare (figura 1).
De ce

Eficienţa Avantaje

Întreaga piaţă A C
Costurile Diferenţierea
mici
Sectoarele
competiţiei E

B D
Focusarea pe Focusarea pe
Segmentele selectate
cost diferenţiere

Figura 1. Modelul celor patru strategii (Modelul Porter)

--------------------------------------------------------

Sursa: Porter M., L’avantage concurrentiel. InerEdtions, Paris, 1986

Aplicarea acestui model pentru întreprinderile vinicole permite a face
următoarele concluzii:

16
 Strategia de cost Leadership (A) ar corespunde mai adecvat
întreprinderilor vinicole producătoare de:
¾ vinuri de consum curente;
¾ vinuri spumante fabricate prin metoda tradiţională;
¾ divinuri ordinare;
¾ brandy.
Produsele menţionate sunt accesibile pentru majoritatea consumatorilor şi
anume preţul constituie caracteristica primordială în procesul alegerii produsului,
bineînţeles, când nivelul redus al preţului nu este în defavoarea calităţii.
Strategia de focalizare pe costuri (B) ar corespunde mai adecvat
întreprinderilor vinicole producătoare de:
¾ vinuri de calitate;
¾ vinuri spumante fabricate prin metoda clasică;
¾ divinuri de marcă.
Produsele menţionate sunt solicitate de un număr limitat de consumatori,
deoarece preţurile lor înalte limitează cererea.
Strategia de diferenţiere (C) În viziunea autorului, strategia de
diferenţiere poate fi efectuată pe baza producerii unei categorii de vinuri speciale
– vinuri cu denumire de origine. În cazul producerii vinurilor cu denumire de
origine, riscul concurenţei este practic exclus, deoarece nici care altă
întreprindere nu are dreptul să producă vinuri cu tot aceiaşi denumire de origine.
Strategia de focalizare diferenţiată (D) ar corespunde mai adecvat
întreprinderilor vinicole producătoare de:
¾ divinuri în ambalaj de suvenir;
¾ vinuri de colecţie.
Produsele menţionate sunt solicitate de un număr limitat de consumatori,
deoarece preţurile lor înalte limitează cererea.
Numai determinând o strategie clară, bine definită, adecvată portofoliului
său, întreprinderile vinicole ale Republicii Moldova au posibilităţi de a atinge
performanţe înalte în activitatea sa.
Una din cele mai eficiente strategii, care poate asigura creşterea
performanţelor şi dezvoltarea durabilă a întreprinderilor vinicole, este strategia
de integrare pe verticală.
Necesitatea promovării strategiei de integrare pe verticală în primul rând
este cauzată de repartiţia neuniformă a eficienţei economice între participanţii
lanţului de producere a strugurilor, de prelucrare a acestora, de fabricare a
producţiei vinicole şi de comercializarea ei, precum şi de necorespunderea
intereselor participanţilor, apariţia dificultăţilor în relaţiile întreprinderilor
vinicole cu furnizorii materiei prime, etc. – ceea ce împiedică dezvoltarea
complexului viti-vinicol în ansamblu.

17
 E de menţionat, că Republica Moldova are deja o experienţă bogată de
integrare pe verticală agro-industrială, acumulată pe parcursul anilor trecuţi. În
timpurile Uniunii Sovietice pentru Republica Moldova era specifică existenţa
aşa-ziselor sovhozuri-fabrici, unde se efectua cultivarea viţei de vie şi
prelucrarea strugurilor. Cu părere de rău, în anii tranziţiei la economia de piaţă
au dispărut şi structurile cu integrare agro-industrială. În aşa mod, în perioada
anilor ’90 complexul viti-vinicol a intrat într-o criză de lungă durată, ieşirea din
care poate fi găsită numai revenind iarăşi la integrare. Dar spre deosebire de
integrarea tradiţională agroindustrială care a fost desfăşurată în Republica
Moldova în anii trecuţi, în lucrarea actuală se argumentează necesitatea integrării
întreprinderilor de vinificaţie secundară cu întreprinderile de prelucrare primară a
strugurilor şi cu întreprinderile agricole încadrate în cultivarea viţei de vie.
Astfel, toate etapele: producerea strugurilor, prelucrarea lor şi fabricarea
producţiei vinicole finite să fie integrate într-un complex unic, ceea ce va asigura
o creştere considerabilă a calităţii vinurilor şi, în cele din urmă, a performanţelor
întreprinderilor vinicole.
În perioada de faţă, în industria vinicolă a Republicii Moldova există deja
unele elemente ale integrării pe verticală. Confruntându-se cu dificultăţi legate
de aprovizionarea cu materie primă, o bună parte de întreprinderi au recurs la
integrare în amonte, printre care pot fi menţionate:
1. ÎM „Lion-Gri” SRL –este posesoare de circa 600 ha plantaţii de viţă de
vie. Dispune de o fabrică de vinificaţie primă proprie şi deţine pachetele de
control a acţiunilor în 4 fabrici de vinificaţie primară, unde se prelucrează o parte
a materiei prime colectate.
2. CV „Cricova” SA – compania poseda o bază proprie de materie primă
situată în zona Centrală (or. Cricova) – 98 ha şi în zona de Sud (Cahul, s.
Luceşti) – 60 ha. Începând cu primăvara anului 2005 se intenţionează plantarea a
încă 260 ha de viţă de vie.
3. ÎM „Ungheni-Vin” SA – este o întreprindere agro-industrială, în
componenţa căreia intră 5 fabrici de prelucrare primară a strugurilor, etc.
În afara integrării în amonte a întreprinderilor vinicole, menţionate mai
sus, mai există încă un tip de integrare, numită integrarea în aval în urma căreia
întreprinderea va îndeplini activităţile care anterior erau exercitate de către
clienţii săi.
În urma evaluării eficienţei economice a fiecărui participant la formarea
lanţului valoric, s-a constatat că cea mai înaltă rentabilitate le revine
întreprinderilor comerciale. În prezent întreprinderile vinicole autohtone dispun
de puţine magazine de firmă (CV „Cricova” SA – 2 unităţi, CVSM ÎM „Vismos”
SA – 1 unitate, „Aroma” SA – 1 unitate), drept cauză fiind cheltuielile mari de
întreţinere a acestora, care uneori nu sunt recuperabile.

18
 În scopul integrării întreprinderilor vinicole în aval, se propune ca
întreprinderile vinicole să se coopereze între ele, formând o reţea de distribuţie
comună. De la bun început, acest proiect va fi lansat pe baza surselor investite de
către întreprinderile vinicole participante, vor fi create magazine mari în cadrul
cărora se va comercializa producţia vinicolă a diferitor producători.
Preţurile de comercializare a producţiei în aceste magazine vor fi mai
mici decât în reţeaua altor distribuitori la care participă mai mulţi intermediari.
Astfel, consumatorul va fi interesat să procure producţia anume în reţeaua
acestor magazine, obţinând un şir de avantaje:
¾ avantaj de preţ în raport cu alte unităţi comerciale;
¾ siguranţa provenienţei şi calităţii producţiei;
¾ o gamă enormă de producţie vinicolă, astfel încât necesităţile fiecărui
consumator vor fi satisfăcute.
Principalul avantaj pe care îl vor obţine întreprinderile vinicole este
creşterea profiturilor şi, respectiv, creşterea eficienţei economice în ansamblu,
ceea ce le va permite să întreprindă măsuri de creştere a performanţelor,
devenind competitive pe piaţa autohtonă şi mondială.
Integrarea în aval a întreprinderilor vinicole prin formarea reţelei de
distribuţie a producţiei vinicole autohtone, poate fi efectuată atât pe piaţa internă,
cât şi pe pieţele externe.
Reieşind de la faptul, că circa 80% din producţia vinicolă exportată se
comercializează pe pieţele Rusiei prin intermediul unor companii de distribuţie
mari, cum ar fi: Торговый Дом «Арома», ООО «Одисея», ООО «МоРо»,
ООО «Винный мир», OOO «Росагроимпорт», etc. se propune ca
întreprinderile vinicole autohtone să deţină o anumită cotă din acţiunile acestor
societăţi. În acest caz, întreprinderile vinicole autohtone în calitate de acţionari
vor obţine dividende, fiind interesate în creşterea profiturilor la etapa
comercializării producţiei şi sporind performanţele activităţii sale în ansamblu.
Pentru asigurarea creşterii performanţelor întreprinderilor vinicole trebuie
acordată o importanţă majoră gestionării portofoliului de producţie.
Urmărind scopul eficientizării economiei întreprinderilor vinicole, se
consideră necesară studierea riguroasă a portofoliului lor, determinarea marjei de
contribuţie a fiecărui produs şi evaluarea poziţiei produsului, ţinând cont de
tendinţele pieţei. Deoarece, atât pe piaţa autohtonă, cât şi pe cea mondială, se
constată o creştere a cererii faţă de divinuri, pentru efectuarea analizei
portofoliului a fost selectată SA „Aroma”.
SA „Aroma” dispune de o gamă foarte largă de produse. În anul 2003
ea a inclus 309 tipuri de produse. Evaluând marja de contribuţie a produselor, s-a
constatat, că produsul-cheie al întreprinderii este divinul „Ciornâi aist” de 0,5 l,
căruia, în anul 2003, i-a revenit 25,60% din profitul brut obţinut.

19
 În baza datelor anului 2003 s-a efectuat segmentarea produselor SA
„Aroma” în patru grupe strategice cu ajutorul modelului Boston Consulting
Group, astfel încât pentru fiecare grupă de produse se propun strategiile
adecvate, implementarea cărora poate asigura o creştere considerabilă a
performanţelor întreprinderii în ansamblu.
Reieşind din faptul, că industria vinicolă este ramura prioritară a
economiei Republicii Moldova, la nivel de stat a fost elaborat „Programul
restabilirii şi dezvoltării viticulturii şi industriei vinicole pe anii 2002-2020”, care
are ca scop formarea unei industrii moderne şi performante, cu o eficienţă
economică sporită, care va fabrica producţie vinicolă de calitate, competitivă pe
piaţa mondială. Studiind minuţios acest program, se pot propune următoarele
sugestii:
¾ În scopul utilizării cât mai raţionale a pământului şi excluderii greşelilor
în alegerea terenurilor pentru plantarea viţei de vie, se propune ca în cadrul
Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin” sau al altei instituţii de stat să fie
formată o comisie specială de examinare prealabilă a terenurilor agricole, care să
determine terenurile agricole recomandate pentru cultivarea viţei de vie şi
terenurile unde cultivarea viţei de vie nu este admisibilă.
Examinarea prealabilă a terenurilor agricole va asigura o utilizare
raţională şi eficientă al fondului funciar al Republicii Moldova.
¾ Se propune ca serviciul de examinare a condiţiilor pedo-climaterice ale
terenurilor destinate plantării viţei de vie cu scopul determinării celor mai reuşite
soiuri pentru condiţiile respective, care actualmente este prestat de Institutul
Naţional al Viei şi Vinului, să fie prestat gratis şi în mod obligatoriu. În aşa mod,
vom obţine o amplasare raţională şi optimală a viţei de vie după tipul soiurilor,
contribuind la sporirea productivităţii viilor şi creşterea calităţii strugurilor
recoltaţi în ansamblu pe republică.
¾ În viziunea noastră, productivitatea viţei de vie preconizată pentru anul
2020 la nivel de 80 chintale/ha va fi imposibil de atins, dacă toate terenurile
viticole nu vor fi plantate după o nouă tehnologie, stipulată în Program, care
prevede amplasarea cu 30% de tufe la hectar mai mult, decât după tehnologia
actuală. Actualmente nu toate întreprinderile utilizează schema menţionată. Se
propune, ca tuturor întreprinderilor ce plantează viţa de vie să li se impună în
mod obligatoriu respectarea tehnologiei stipulate, în caz contrar ele nu vor
beneficia de subsidiile acordate.
¾ Examinând dinamica băuturilor alcoolice, se consideră necesar de a
diminua ponderea vinurilor comercializate în vrac, care în anul 2020 se planifică
la nivel de 50% din volumul total al vinurilor fabricate.
¾ Dinamica dezvoltării complexului viti-vinicol în perioada anilor 2002-
2020, incluse în Program, trebuieşte permanent urmărită, analizată, monitorizată.

20
Iar în cazul apariţiei unor abateri esenţiale de la valorile planificate a rezultatelor
obţinute, de întreprins măsuri efective de redresare a situaţiei.

III. Concluzii şi recomandări

În baza cercetărilor ştiinţifice efectuate la tema tezei e posibil de enunţat
următoarele concluzii:
1. În condiţiile actuale, când economia Republicii Moldova este încă slab
dezvoltată şi gradul de instabilitate a factorilor externi este înalt, un management
performant nu poate exista fără o strategie bine gândită. Anume o astfel de
strategie constituie pilonul succesului întreprinderilor autohtone.
2. La etapa actuală, cînd întreprinderile vinicole se află într-o situaţie
tehnico-financiară nesatisfăcătoare, implementarea managementului strategic
devine instrumentul principal în asigurarea creşrerii performanţelor.
3. Abordând diverse concepte ale managementului strategic, prezentate de
specialiştii în domeniul, managementul strategic poate fi definit ca un ansamblu
de acţiuni şi modalităţi de estimare a posibilităţilor întreprinderii pe termen lung,
de elaborare, implementare şi evaluare sistematică a strategiilor, ţinând cont de
dinamica mediului extern şi instabilitatea acestuia.
4. Examinând evoluţia conceptului de performanţă şi studiind opiniile
diferitor specialişti, prin performanţă poate fi concepută o dezvoltare prosperă a
întreprinderii cu o eficienţă economică înaltă, oferind consumatorului produse de
calitate competitive pe piaţă. În baza studiilor efectuate s-a propus un model de
interacţiune a factorilor ce determină performanţa globală a întreprinderilor
vinicole.
5. Investigaţiile efectuate, au demonstrat că dezvoltarea prosperă a
industriei vinicole este imposibilă fără o bază solidă de materie primă. De aceea,
creşterea performanţelor întreprinderilor vinicole este determinată, în primul
rând, de tendinţele dezvoltării viticulturii. Actualmente situaţia creată în
viticultură poate fi concepută ca nesatisfăcătoare: s-a redus semnificativ
suprafaţa plantaţiilor viţei de vie în republică, a scăzut considerabil
productivitatea plantaţiilor viticole, s-a majorat vârsta medie şi s-a înrăutăţit
esenţial starea acestora, respectiv s-a micşorat recolta globală de struguri,
diminuându-se şi calitatea lor.
6. Industria vinicolă este o ramură de importanţă majoră pentru economia
Republicii Moldova, căreia în anul 2003 îi revenea 21,2% din producţia
industrială totală. Cu toate că deja sunt întreprinse unele măsuri de restabilire a
acestei industrii, situaţia actuală poate fi evaluată ca nesatisfăcătoare: volumul
producţiei finite este incomparabil faţă de valorile anilor 1975-1985, gradul de
utilizare a capacităţilor este foarte jos (20-30%), ponderea vinurilor
comercializate în vrac este destul de mare (37,6%), etc.

21
 7. S-a constatat, că repartizarea neadecvată a efectului economic şi a
eficienţei economice între participanţii lanţului de producere a strugurilor,
prelucrarea lor, fabricarea producţiei vinicole finite şi comercializarea acesteia, a
împiedicat activitatea şi dezvoltarea ulterioară a complexului viti-vinicol. Astfel,
cea mai nefavorabilă în perioada de faţă a devenit situaţia întreprinderilor de
vinificaţie primară, rentabilitatea cărora este extrem de joasă (5-10%), ceia ce nu
le permite să asigure calitatea corespunzătoare a producţiei fabricate şi să
efectueze investiţiile necesare pentru o activitate normală.
Investigaţiile efectuate permit formularea următoarele recomandări:
1. Eficienţa economică a întreprinderilor vinicole trebuie determinată
drept eficienţă economică integrală a producerii strugurilor, prelucrării lor,
fabricării producţiei vinicole şi comercializării ei. Pe baza metodicii propuse se
poate evidenţia producerea căror tipuri de băuturi alcoolice este mai eficientă
pentru întreprinderile vinicole şi pentru economia naţională în ansamblu şi
totodată se poate urmări repartiţia efectului economic şi a eficienţei economice
pe toate etapele procesului de producere a strugurilor, prelucrării lor, fabricării
producţiei vinicole şi comercializării ei.
2. Dezvoltarea prosperă a întreprinderilor vinicole şi creşterea
performanţelor acestora poate fi asigurată numai pe baza perfecţionării şi
realizării mecanismului integrării intereselor economice ale producătorilor de
struguri şi ale întreprinderilor vinicole, partea componentă a căruia ar putea fi
supravegherea modalităţii de producere a strugurilor în gospodăriile ţărăneşti de
la care se recepţionează materia primă şi gestionarea întregului lanţ de producere
(de la cultivarea viţei de vie şi până la comercializarea producţiei vinicole finite).
3. Ţinând cont, că situaţia economică a întreprinderilor vinicole din
Republica Moldova este diferită, este necesară alcătuirea hărţii grupurilor
strategice, pe baza căreia se vor determina strategiile pe termen scurt şi mediu.
4. Una din cele mai eficiente strategii care va asigura dezvoltarea stabilă
şi durabilă a sectorului viti-vinicol este integrarea pe verticală. De subliniat, că
integrarea actuală a sectorului viti-vinicol va fi mult mai complexă şi mai largă,
bazându-se pe metodele şi tehnicile noi şi pe o calitate înaltă a producţiei. Se
propune ca întreprinderile vinicole să pună accentul pe integrarea în amonte,
plantând viţă de vie şi achiziţionând fabricile de prelucrare primară a strugurilor,
precum şi pe integrarea în aval, creând reţele proprii de comercializare a
producţiei pe baza cooperării mai multor întreprinderi vinicole.
5. În scopul creşterii performanţelor întreprinderilor viti-vinicole ar fi
necesar ca Agenţia Agroindustrială „Moldova-Vin” să asigure perfectarea
monitorizării „Programului de restabilire şi dezvoltare a viticulturii şi vinificaţiei
în anii 2002-2020”. În scopul îmbunătăţirii Programului se propun sugestiile
axate pe:

22
 ¾ Gestionarea mai eficientă a terenurilor agricole utilizate pentru
plantarea suprafeţelor noi de viţă de vie;
¾ Selectarea optimă a soiurilor viţei de vie plantate conform condiţiilor
pedo-climaterice a terenurilor agricole destinate plantării;
¾ Ţinerea sub control a modalităţii de plantare şi prelucrare a
plantaţiilor viticole cu scopul atingerii nivelului preconizat al
productivităţii acestora;
¾ Monitorizarea continuă a rezultatelor obţinute şi compararea lor cu
cele planificate.
6. Pentru asigurarea creşterii performanţelor întreprinderilor vinicole este
necesară elaborarea şi argumentarea strategiei privind gestionarea portofoliului
de producţie, ţinând cont de ritmul de creştere a pieţei şi de poziţia relativă a
produsului pe piaţă.
Implementarea măsurilor elaborate în prezenta lucrare va asigura sporirea
considerabilă a performanţelor întreprinderilor vinicole autohtone, contribuind
astfel la dezvoltarea prosperă a economiei naţionale în ansamblu.

IV. Sinteza rezultatelor obţinute

Rolul important al industriei vinicole în dezvoltarea economiei Republicii
Moldova, căreia în anul 2003 i-a revenit circa 21,2% din producţia industrială
totală determină în mod direct necesitatea cercetării problemelor creşterii
performanţelor întreprinderilor vinicole.
Creşterea performanţelor constituie un obiectiv major pentru oricare
întreprindere. Concepând prin termenul „performanţă” o dezvoltare prosperă în
dinamică a întreprinderii cu o eficienţă economică înaltă, oferind consumatorului
produsele de calitate competitive pe piaţă, s-au determinat şi sarcinile de bază
ale cercetărilor noastre, care includ elaborarea măsurilor eficiente pentru sporirea
performanţei economice a întreprinderilor vinicole.
Creşterea performanţelor nu poate fi asigurată fără implementarea unui
sistem de management adecvat, axat pe o gândire strategică bine definită.
Managementul strategic este una din formele moderne de conducere, care poate
fi concepută ca ansamblul acţiunilor şi modalităţilor de estimare a posibilităţilor
întreprinderii pe termen lung, de elaborare, implementare şi evaluare sistematică
a strategiilor, ţinând cont de dinamica mediul extern şi instabilitatea acestuia.
Investigaţiile efectuate, au demonstrat că prosperarea industriei vinicole
nu poate avea loc fără o bază puternică de materie primă. De aceea, creşterea
performanţelor întreprinderilor vinicole este determinată în primul rând de
tendinţele dezvoltării viticulturii. Diminuarea suprafeţei plantaţiilor viticole are
la baza sa o multitudine de factori dintre care cei mai importanţi sunt legaţi de
reformele economice caracteristice perioadei de trecere la economia de piaţă. În

23
rezultat, a scăzut considerabil productivitatea plantaţiilor viticole, s-a majorat
vârsta medie şi s-a înrăutăţit esenţial starea acestora.
Examinând dinamica dezvoltării industriei vinicole, poate fi remarcat că
volumele de producţie variază esenţial. Nivelul inferior a fost atins în anii 1997-
1998 – perioada culminantă a crizei, cu care s-au confruntat întreprinderile
vinicole din RM. Începând cu anul 2000, situaţia preia un curs de ameliorare,
astfel încât în anul 2003 volumele de producţie ating valoarea aproximativă a
nivelului anului 80, cu excepţia vinurilor spumante şi spumoase.
Nivelul redus de producere determină în mod direct dinamica
nesatisfăcătoare a gradului de utilizare a capacităţilor de producţie. Pe parcursul
anilor 1996-2003 se constată că nivelul lui este foarte jos, alcătuind în ultimul an
circa 25-30%. Un lucru este ferm: rezervele de sporire a gradului de utilizare a
capacităţilor de producţie sunt forte mari şi este necesar de a întreprinde măsuri
eficiente pentru utilizarea acestor rezerve.
În anul 2003 industria vinicolă a Republicii Moldova este determinată de
activitatea celor 130 de întreprinderi vinicole, în cadrul cărora activează un
număr mediu al personalului industrial-productiv de 11,4 mii persoane şi care
asigură un volum de producţie de circa 2957,9 mil. lei.
Pentru a determinarea punctelor tari şi slabe, a oportunităţilor şi riscurilor
specifice industriei vinicole, a fost utilizată analiza SWOT. Printre cele mai
importante puncte slabe se pot menţiona: insuficienţa materiei prime, nivelul
redus al gradului de utilizare a capacităţilor de producţie, utilajul învechit care nu
permite obţinerea producţiei de calitate, etc. În baza analizei efectuate se poate
constata că, necătând la faptul că industria vinicolă a Republicii Moldova se află
într-o situaţie nesatisfăcătoare, există puncte tari şi oportunităţi, ce pot susţine
dezvoltarea prosperă ale acestei industrii.
Unul, din instrumentele economice cu ajutorul căruia pot fi evaluate
rezultatele obţinute, care atrage agenţii economici într-o sferă de activitate sau îi
impune s-o părăsească este eficienţa economică.
Actualmente eficienţa economică a viticulturii şi vinificaţiei se determină
pentru fiecare etapă separat. În prezenta lucrare se propune o noua metodică de
evaluare a eficienţei economice integrale a producerii strugurilor, prelucrării lor,
fabricării producţiei vinicole şi comercializării ei. În viziunea autorului, metodica
propusă de evaluare a eficienţei economice integrale poate fi pe larg utilizată atât
de către întreprinderile vinicole care posedă deja unele elemente de integrare pe
verticală, cât şi pentru evaluarea eficienţei economice a întreprinderilor vinicole
la nivel de stat, în scopul estimării obiective a rolului acestei industrii pentru
economia naţională.
Utilizând metodica propusă, în prezenta lucrare s-au efectuat calcule
concrete pentru evaluarea practică a eficienţei economice integrale, calculele

24
fiind efectuate la 1000 sticle de vinuri de următoarele tipuri, actualmente mai des
fabricate:
¾ Vin de consum curent sec „Aligote”
¾ Vin de consum curent demidulce „Aligote”
¾ Vin de consum curent sec „Cabernet”
¾ Vin de calitate sec „Cabernet”
Calcule efectuate după metodica propusă au determinat că cel mai înalt
nivel a rentabilităţii resurselor consumate se atinge la etapa comercializării
producţiei. Eficienţa înaltă a etapei de distribuţie a determinat în mod direct
numărul atât de mare a întreprinderilor în această sferă de activitate. Cea mai
joasă este rentabilitatea întreprinderilor de vinificaţie primară. Efectul economic
jos, eficienţa economică redusă, insuficienţa materiei prime, etc. au restrâns
considerabil activitatea acestor întreprinderi în republică. Cel mai mare efect
economic integral din produsele examinate se obţine în urma producerii vinului
de calitate de tip „Cabernet”. Astfel, devine important de a pune accent pe
producerea vinurilor de calitate, sporind ponderea lor în volumul total al
vinurilor produse în republică.
O latură pozitivă o constituie faptul că industria vinicolă efectuează
defalcări semnificative în bugetul statului. În aşa mod, circa 30% din efectul
economic obţinut, îi aparţine statului.
Examinând repartizarea valorii adăugate, se constată că cea mai mare
pondere o deţin întreprinderile de vinificaţie secundară (41,50–43,04%). La etapa
comercializării ponderea valorii adăugate este la fel semnificativă, fiind
determinată în cea mai mare măsură de profituri înalte obţinut la această etapă.
Cea mai mică pondere în formarea valorii adăugate o deţin întreprinderile
agricole.
Analizând lanţul repartizării profiturilor, se observă că cea mai mare
pondere îi revine etapei comercializării producţiei (55,35–67,16%). Acest lucru
se confirmă prin faptul, că majoritatea firmelor mari care se ocupau doar cu
comercializarea producţiei, au recurs la procurarea însăşi a producătorului.
Întreprinderilor de vinificaţie secundară le revin circa 21,98–32,01% din
profitul integral. Bineînţeles, că profiturile mai mari se obţin în urma producerii
vinurilor de calitate. Întreprinderile agricole ocupă o pondere de 5,46–11,94 în
dependenţă de gama soiurilor cultivate şi calitatea strugurilor. Cea mai
nefavorabilă este situaţia întreprinderilor de vinificaţie primară care deţin
ponderea inferioară în structura profitului.
În baza examinării lanţului formării preţului, se constată că principalul
neajuns al acestei repartiţii constă în ponderea extrem de înaltă a întreprinderilor
comerciale şi ponderea foarte joasă a întreprinderilor de vinificaţie primară.
În ansamblu, complexul viti-vinicol este un sector puternic al economiei
naţionale, însă, repartizarea valorilor adăugate şi profiturilor neadecvată

25
eforturilor depuse de către participanţi, nu stimulează în măsură necesară
creşterea performanţelor şi dezvoltarea complexului în ansamblu.
În general, instrumentele utilizate în scopul creşterii performanţelor
întreprinderilor vinicole se vor deosebi esenţial de la o întreprindere la alta, în
dependenţă de situaţia economico-financiară şi poziţia sa pe piaţă. Reieşind din
aceste devieri s-a alcătuit harta grupurilor strategice, în care întreprinderile sunt
plasate în dependenţă de gama de produse şi raportul preţ/calitate. În aşa mod, în
lucrare a fost efectuată gruparea întreprinderilor vinicole producătoare de vinuri,
divinuri şi vinuri spumante şi fiecărui grup de întreprinderi au fost propuse
strategiile adecvate pe termen scurt şi mediu care ar contribui la ameliorarea
situaţiei existente şi creşterea performanţelor întreprinderii.
Una din cele mai eficiente strategii, care poate asigura creşterea
performanţelor şi dezvoltarea durabilă a întreprinderilor vinicole, este strategia
de integrare pe verticală.
Necesitatea promovării strategiei de integrare pe verticală în primul rând
este cauzată de repartiţia neuniformă a eficienţei economice între participanţii
lanţului valoric, de necorespunderea intereselor acestora, de apariţia dificultăţilor
în relaţiile întreprinderilor vinicole cu furnizorii de materie primă - ceea ce
împiedică dezvoltarea complexului viti-vinicol în ansamblu.
În perioada de faţă, în industria vinicolă a Republicii Moldova există deja
unele elemente ale integrării pe verticală. Confruntându-se cu dificultăţi legate
de aprovizionarea cu materie primă, unele întreprinderi au recurs la integrare în
amonte, cultivând viţa de vie şi deţinând fabricile proprii de prelucrare a
strugurilor, precum ar fi: ÎM „Lion-Gri” SRL, CVSM „Vismos” SA, CV
„Cricova” SA, ÎM „Ungheni-Vin” SA, etc.
În afara integrării în amonte a întreprinderilor vinicole, menţionate mai
sus, mai există integrarea în aval în urma căreia întreprinderea va îndeplini
activităţile care anterior erau exercitate de către clienţii săi.
Evaluând eficienţa economică a fiecărui participant, s-a constatat că cea
mai înaltă rentabilitate le revine întreprinderilor comerciale. În prezent
întreprinderile vinicole autohtone dispun de puţine magazine de firmă.
Urmărind scopul integrării întreprinderilor vinicole în aval, se propune ca
întreprinderile vinicole să se coopereze între ele, formând o reţea de distribuţie
comună. De la bun început, acest proiect va fi lansat pe baza surselor investite de
către întreprinderile vinicole participante. În aşa mod, vor fi create magazine
mari în cadrul cărora se va comercializa producţia vinicolă a diferitor
producători.
Preţurile de comercializare a producţiei în aceste magazine vor fi mai
mici decât prin reţeaua altor distribuitori în care participă mai mulţi intermediari.
În aşa mod, consumatorul va fi cointeresat să procure producţia anume în reţeaua
acestor magazine, obţinând un şir de avantaje.

26
 Principalul avantaj pe care îl vor obţine întreprinderile vinicole este
creşterea profiturilor şi respectiv creşterea eficienţei economice în ansamblu,
ceea ce le va permite să întreprindă măsuri de creştere a performanţelor,
devenind competitive pe piaţa autohtonă şi mondială.
Reieşind din faptul, că circa 80% din producţia vinicolă exportată se
realizează pe teritoriul Rusiei prin intermediul unor companii de distribuţie mari,
cum ar fi: Торговый Дом «Арома», ООО «Одисея», ООО «МоРо», ООО
«Винный мир», OOO «Росагроимпорт», etc. se propune ca întreprinderile
vinicole autohtone să deţină o anumită cotă a acţiunilor acestor societăţi pe
acţiuni. În acest caz, întreprinderile vinicole autohtone în calitate de acţionari vor
obţine dividende, fiind cointeresate în creşterea profiturilor la etapa
comercializării producţiei şi sporind performanţele activităţii sale în ansamblu.
Pentru asigurarea creşterii performanţelor întreprinderilor vinicole o
importanţă majoră revine argumentării strategiei de gestionare a portofoliului de
producţie. E imposibil de a atinge performanţele înalte, oferind consumatorului
producţia necompetitivă.
Deci, urmărind scopul sporirii eficienţei economice a întreprinderilor
vinicole, este necesar de studiat riguros portofoliu său, de determinat marja de
contribuţie a fiecărui produs şi de evaluat poziţia produsului, ţinând cont de
tendinţele pieţei. În lucrare a fost efectuată analiza portofoliului de producţie a
SA „Aroma”.
În baza datelor anului 2003 s-a efectuat segmentarea produselor SA
„Aroma” în grupe strategice cu ajutorul modelului Boston Consulting Group,
astfel încât pentru fiecare grupă de produse se propun strategiile adecvate,
implementarea cărora va asigura o creştere considerabilă a performanţelor
întreprinderii în ansamblu.
Un aport deosebit de important în dezvoltarea tipologiilor strategice l-a
adus savantul englez Michael Porter, potrivit abordării căruia există 5 tipuri de
strategii în funcţie de avantajul strategic urmărit şi zona de aplicare. În teză sunt
expuse propuneri pentru aplicarea fiecărui tip de strategie adecvat produselor
vinicole fabricate.
Reieşind din considerente, că industria vinicolă este ramura prioritară a
economiei Republicii Moldova, la nivel de stat a fost elaborat „Programul
restabilirii şi dezvoltării viticulturii şi industriei vinicole pe anii 2002-2020”.
Examinând Programul în cauză, în prezenta lucrare se propun sugestiile de
îmbunătăţire care au ca scop sporirea eficienţei măsurilor propuse în Program.
Implementarea măsurilor elaborate în prezenta lucrare va asigura sporirea
considerabilă a performanţelor întreprinderilor vinicole autohtone, contribuind
astfel la dezvoltarea prosperă a economiei naţionale în ansamblu

27
V. Conţinutul de bază al tezei a fost publicat în următoarele lucrări:
1. Ţurcan, Rina. Reducerea costurilor de producţie – calea principală
a sporirii eficienţei economice. Tehnologii moderne. Calitate.
Restructurare. Conferinţa ştiinţifică internaţională. Vol. 4. UTM,
Chişinău, 2001, pag. 364-369. 0,27 c.a.
2. Ţurcan, Rina. Perfecţionarea managementului pe baza
implementării sistemului japonez „20 de chei”. Conferinţa tehnico-
ştiinţifică a studenţilor şi doctoranzilor. Rezumatele lucrărilor. Vol.
3. UTM, Chişinău, 2002, pag. 159-160. 0,19 c.a.
3. Ţurcan, Rina. Metoda de producţie fix la timp. Tehnologii
moderne. Calitate. Restructurare. Conferinţa ştiinţifică
internaţională. Vol. 5. UTM, Chişinău, 2003, pag. 485-488. 0,21
c.a.
4. Ţurcan, Rina. Utilizarea managementului contemporan – factor
strategic al creşterii economice. Tehnologii moderne. Calitate.
Restructurare. Conferinţa ştiinţifică internaţională. Vol. 5. UTM,
Chişinău, 2003, pag. 489-491. 0,13 c.a.
5. Ţurcan, Rina. Metoda BCG (Boston Consulting Group) – o metodă
eficientă pentru evaluarea poziţiei întreprinderilor pe piaţă.
Conferinţa tehnico-ştiinţifică a studenţilor şi doctoranzilor.
Rezumatele lucrărilor. Vol. 3. UTM, Chişinău, 2003, pag. 16-17.
0,15 c.a.
6. Ţurcan, Rina. Esenţa şi modalităţile de elaborare ale strategiei.
Conferinţa tehnico-ştiinţifică a studenţilor şi doctoranzilor.
Rezumatele lucrărilor. Vol. 3. UTM, Chişinău, 2003, pag. 18-19.
0,16 c.a.
7. Ţurcan, Rina. Managementul strategic ca o formă de conducere
modernă. Conferinţa tehnico-ştiinţifică jubiliară a colaboratorilor,
studenţilor şi doctoranzilor. Rezumatele lucrărilor. Vol. 1. UTM,
Chişinău, 2004, pag. 112-113. 0,25 c.a.
8. Ţurcan, Rina. Dificultăţile relaţiilor întreprinderilor vinicole cu
furnizorii materiei prime – necesitatea integrării sectorului viti-
vinicol. Meridianul ingineresc. Nr.4. UTM, Chişinău, 2004, pag.
59-63. 0,48 c.a.
9. Ţurcan, Rina. Aspecte noi în evaluarea eficienţei economice
integrale a sectorului viti-vinicol. Revistă de teorie şi practică
economico-financiară. Revista economică. Nr.2 (21). ASE,
Chişinău–Sibiu, 2005, pag. 106-112. 0,30 c.a.

28
 10. Ţurcan, Rina. Industria vinicolă – ramura primordială a economiei
Republicii Moldova. Tehnologii moderne. Calitate. Restructurare.
Conferinţa ştiinţifică internaţională. Vol. 5. UTM, Chişinău, 2005,
pag. 241-244. 0,21 c.a.
11. Ţurcan, Rina. Impactul procesului de privatizare asupra
performanţelor întreprinderilor vinicole ale Republicii Moldova.
Tehnologii moderne. Calitate. Restructurare. Conferinţa ştiinţifică
internaţională. Vol. 5. UTM, Chişinău, 2005, pag. 245-248. 0,21
c.a.

VI. Cuvinte-cheie
Cuvinte-cheie: managementul contemporan, managementul strategic,
strategie, misiune, obiective, avantaj strategic, performanţă, eficienţă economică
integrală, viticultura, industria vinicolă, complexul viti-vinicol, integrarea pe
verticală, promovarea, implementarea, dezvoltarea, sporirea performanţelor.
Key words: modern management, strategic management, strategy,
mission, objectives, strategic advantage, efficiency, the integrated economic
efficiency, viticulture, wine-making industry, vertical integration, promotion,
introduction, development, increase of efficiency.
Ключевые слова: современный менеджмент, стратегический
менеджмент, стратегия, миссия, объективы, стратегическое преимущество,
эффективность, интегральная экономическая эффективность,
виноградарство, виноделие, виноградо-винодельческий комплекс,
вертикальная интеграция, продвижение, внедрение, развитие, повышение
эффективности.

29
 ADNOTARE
la teza de doctor în ştiinţe economice cu tema:
" Creşterea performanţelor întreprinderilor vinicole prin implementarea managementului strategic "

Prezenta teză are ca scop cercetarea problemelor dezvoltării sectorului

viti-vinicol şi elaborarea măsurilor de creştere a performanţelor întreprinderilor
vinicole prin implementarea managementului strategic. În acest scop în lucrare a
fost abordată baza teoretică a managementului strategic şi determinate cele mai
potrivite strategii pentru dezvoltarea întreprinderilor vinicole.
În lucrare a fost estimată dinamica dezvoltării sectorului viti-vinicol şi
nivelul eficienţei acestuia. Sunt elucidate cauzele ce împiedică dezvoltarea
prosperă a sectorului dat. Se propune o nouă metodică de evaluare a eficienţei
economice integrale a producerii strugurilor, prelucrării lor, fabricării producţiei
vinicole şi comercializării acesteia.
Reieşind din analiza strategică a sectorului viti-vinicol, în lucrare au fost
recomandate direcţiile principale de creştere a performanţelor întreprinderilor
vinicole din care fac parte: elaborarea şi argumentarea strategiilor pe termen
scurt şi mediu pentru întreprinderile vinicole din Republica Moldova în scopul
îmbunătăţirii situaţiei economico-financiare curente şi a sporirii performanţelor
acestora; argumentarea căilor de integrare pe verticală a întreprinderilor vinicole
cu furnizorii materiei prime şi etapa comercializării producţiei; argumentarea
sugestiilor de eficientizare a „Programului de restabilire şi dezvoltare a
viticulturii şi vinificaţiei în anii 2002-2020”; elaborarea strategiilor de
perfecţionare şi gestionare eficientă a portofoliului de producţie la nivelul
întreprinderii.
Recomandările metodologice şi practice expuse în prezenta lucrare se
utilizează la unele întreprinderi vinicole din Republica Moldova.

30
 ANNOTATION
to the Thesis on submitted for doctor’s degree in economics sciences on the Theme:
" Increase of efficiency of the wine-making enterprises by implementation of the strategic
management "

The given thesis is dedicated to the research of the problems of the

evolution wine-making industry and the viticulture of Republic of Moldova and
development of the methods of the increase of efficiency of the wine-making
enterprises by implementation of the strategic management. With this purpose in
work was considered the scientific - theoretical basis of the strategic
management, because of with which were revealed the most effective strategies
of development of the wine-making enterprises.
In this work was given the evaluation of the dynamics of development of
the wine-making industry and the viticulture and level it of the economic
efficiency. The reasons hindering successful development of the given sector are
revealed. In this work is developed the technique of determination of the
integrated economic efficiency of production of the grapes, it of processing,
production of the wine-making production and its realization to the consumer.
Proceeding from the strategic analysis of the wine-making industry and
the viticulture, in this work were recommended the main directions of increase of
efficiency of the wine-making enterprises, to which concern: the development of
the short-term strategies, which will supply improving the economical and
financial position of the wine-making enterprises; the development of the
mechanism of vertical integration between the suppliers processing enterprises
and stage of distribution of production; the offer of the measures for the increase
of efficiency of the Program of development of the viticulture and the wine-
making industry for 2002-2020; the development of paths of improvement of
efficiency of the strategies at a corporate level.
The methodical and the practical recommendations stated inside work are
applied at some enterprises of the Republic of Moldova.

31
 АННОТАЦИЯ
диссертации на соискание ученой степени доктора экономических наук на тему „Повышение
эффективности винодельческих предприятий путем внедрения стратегического менеджмента”

Данная диссертация исследует проблемы развития виноградно-

винодельческого сектора Республики Молдова и разработки методов
повышения эффективности винодельческих предприятий путем внедрения
стратегического менеджмента. С этой целью в работе была рассмотрена
научно-теоретическая база стратегического менеджмента, на основе
которой были выявлены наиболее эффективные стратегии развития
винодельческих предприятий.
В работе рассмотрена динамика развития виноградно-
винодельческого сектора и уровня его экономической эффективности.
Выявлены причины, препятствующие успешному развитию данного
сектора. Разработана методика определения интегральной экономической
эффективности производства винограда, его переработки, выработки
винодельческой продукции и её реализации потребителю.
Исходя из стратегического анализа виноградно-винодельческого
сектора, в работе были рекомендованы основные направления повышения
эффективности винодельческих предприятий, к которым относятся:
разработка краткосрочных стратегий, которые обеспечат улучшение
экономико-финансового положения винодельческих предприятий;
разработка механизма вертикальной интеграции между поставщиками,
перерабатывающими предприятиями и этапом дистрибуции продукции.
Предложены меры по повышению эффективности Программы развития
виноградарства и виноделья на 2002-2020 г., разработаны пути
усовершенствования эффективности стратегий на корпоративном уровне.
Методические и практические рекомендации, изложенные в
работе, применяются на некоторых предприятиях Республики Молдова.

32
 ŢURCAN RINA

C REŞTEREAPERFORMANŢELOR ÎNTREPRINDERILOR VINICOLE PRIN

IMPLEMENTAREA MANAGEMENTULUI STRATEGIC

Specialitatea 08.00.05 – Economie şi management

(în industria vinicolă)

AUTOREFERAT
al tezei de doctor în economie

Bun de tipar 23.09.05

Hârtie ofset. Tipar ofset
Coli de autor 1,5
Formatul hârtiei 60/84 1/16
Tirajul 60 exemplare

U. T. M., 2004, Chişinău, bd. Ştefan cel Mare, 168

Secţia Redactare şi editare a U.T.M.
2068, str. Studenţilor, 11

33