Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Referen]i [tiin]ifici: Prof. dr. ing. Vasile STAN Universitatea Agronomic\ [i de Medicin\ Veterinar\ Ion Ionescu de la Brad, Facultatea de Zootehnie Ia[i Prof. dr. Ion B\ra Universitatea Al. I. Cuza, Facultatea de Biologie Ia[i Conf. dr. Marius C~RLAN Universitatea Agronomic\ [i de Medicin\ Veterinar\ Ion Ionescu de la Brad, Facultatea de Medicin\ Veterinar\ - Ia[i
CREANG|, {TEOFIL
Elemente fundamentale ale eredit\]ii animale / {teofil Creang\ Ia[i: Editura Ion Ionescu de la Brad, 1999 266 p.; 84 fig. ; 24 cm. Bibliogr. ISBN: 973-973-8014-02-6 636.082.12
ISBN: 973-8014-02-6
Aceast\ lucrare este dedicat\ memoriei prof. dr. Nicolae PIPERNEA, eminent genetician, mentor al multor genera]ii de speciali[ti `n cre[terea animalelor.
Prefa]\
Am lecturat cu pl\cere [i interes cursul de genetic\ animal\, elaborat de d-l. [ef de lucr\ri dr. Creang\ {teofil [i am constatat `n esen]\, urm\toarele: `n domeniul geneticii s-au acumulat o multitudine de cuno[tin]e noi, care se impunea s\ fie valorificate prin editarea unui manual, care s\ r\spund\ dezideratului esen]ial [i care `n exprimarea curent\ este denumit actualitate; con]inutul [tiin]ific, criteriu la fel de important pentru aprecierea oric\rui manual universitar, este asigurat de vastitatea bibliografiei de specialitate consultat\ [i interpretat\ de pe pozi]iile celui care posed\ cuno[tin]e aprofundate `n domeniul abordat; cu toate c\ lucrarea se adreseaz\ cu prioritate studen]ilor de la facultatea de zootehnie, fiind a[adar `n concordan]\ cu o anumit\ program\ analitic\, ea este cu siguran]\ util\ [i altor studen]i pe care `i intereseaz\ problemele de genetic\ animal\ [i speciali[tilor din cercetare [i produc]ie, care sunt preocupa]i de `mbun\t\]irea bazei genetice a popula]iilor de animale [i implicit a performan]elor productive ale acestora; cuno[tin]ele `nglobate `n lucrare, reprezint\ temelia pe care se grefeaz\ problematica din domeniul amelior\rii animalelor, domeniu aplicativ [i spectaculos prin rezultatele ob]inute, gra]ie progreselor realizate de genetica molecular\ [i cantitativ\; cu toate c\ volumul cuno[tin]elor este foarte mare, lucrarea este accesibil\, gra]ie explica]iilor pertinente cuprinse `n text [i care sunt bazate pe logic\ [i exprimare concis\ [i cursiv\. ~n concluzie putem spune, f\r\ s\ risc\m unele exager\ri de complezen]\, c\ lucrarea de fa]\ reprezint\ o reu[it\ notabil\ a autorului, un pas important `n afirmarea domniei sale `ntr-un domeniu cu mari perspective, am putea spune fascinant, care este f\r\ `ndoial\ genetica animal\.
CUPRINS
INTRODUCERE ................................................................................................ 11 CAPITOLUL 1 - GENETICA - BAZ| A AMELIOR|RII {I EXPLOAT|RII POPULA}IILOR DE ANIMALE ................. 13 1.1 Defini]ia, con]inutul [i importan]a studiului geneticii .................................... 13 1.2. Evolu]ia concep]iilor despre ereditate [i a geneticii.................................... 15 1.3. Ereditate [i mediu ....................................................................................... 22 1.3.1. Fenotipul, rezultat al interac]iunii dintre ereditate [i mediu ........ 24 1.3.2. Domeniul de reac]ie al genotipului ............................................. 25 CAPITOLUL 2 - BAZELE CITOLOGICE ALE EREDIT|}II ............................ 28 2.1. Celula [i elementele celulare cu rol genetic ............................................... 28 2.2. Cromozomii................................................................................................. 34 2.2.1. Structura cromozomilor .............................................................. 35 2.2.2. Benzile cromozomale ................................................................. 39 2.2.3. ~nsu[irile fundamentale ale cromozomilor .................................. 40 2.2.4. Tipuri speciale de cromozomi..................................................... 43 2.2.5. Cariotipul [i cariograma.............................................................. 46 2.2.5.1. Cariotipul bovin (Bos taurus) ...................................... 47 2.2.5.2. Cariotipul ovin (Ovis aries) ......................................... 49 2.2.5.3. Cariotipul la capr\ (Capra hircus) ............................... 51 2.2.5.4. Cariotipul calului (Equus caballus) ............................. 52 2.2.5.5. Cariotipul porcului domestic (Sus scrofa domestica) . 53 2.2.5.6. Cariotipul iepurelui domestic (Oryctolagus cuniculus) 54 2.2.5.7. Cariotipul la p\s\ri...................................................... 56 2.3. Ciclul celular ............................................................................................... 58 2.3.1. Mitoza (cariochineza) ................................................................. 59 2.3.2. Meioza ........................................................................................ 64 2.3.3. Gametogeneza ........................................................................... 69 CAPITOLUL 3 - ACIZII NUCLEICI, STRUCTUR|, ORGANIZARE {I FUNC}II.............................................................................. 73 3.1. Acizii nucleici, descoperire [i evolu]ie ........................................................ 73 3.2. Elemente care sus]in rolul ADN-ului `n ereditate........................................ 78 3.3. Structura acizilor nucleici............................................................................ 80 -5-
{TEOFIL CREANG|
3.3.1. Structura acidului dezoxiribonucleic (ADN) ................................ 80 3.3.1.1. Tipuri de ADN celular ................................................. 85 3.3.1.2. Denaturarea [i renaturarea ADN-ului......................... 90 3.3.2. Structura acidului ribonucleic (ARN) .......................................... 91 3.3.2.1. Tipuri de ARN celular ................................................. 91 3.4. Replicarea [i biosinteza ADN-ului .............................................................. 96 3.4.1. Repararea [i restaurarea structurii ADN-ului ........................... 100 3.5. Func]iile acizilor nucleici ........................................................................... 101 CAPITOLUL 4 - CODUL GENETIC ............................................................... 103 4.1. Descifrarea [i structura codului genetic.................................................... 103 4.2. Caracteristicile codului genetic ................................................................. 106 CAPITOLUL 5 - ORGANIZAREA GENOMULUI ............................................ 109 5.1. Organizarea genomului nucleotidic la procariote ..................................... 109 5.1.1. Organizarea genomului la virusuri............................................ 110 5.1.2. Organizarea genomului bacterian ............................................ 112 5.2. Organizarea genomului nuclear la eucariote............................................ 113 5.2.1. Considera]ii generale asupra organiz\rii genomului eucariot .. 113 5.2.2. Proteinele cromozomale........................................................... 114 5.2.3. Organizarea materialului genetic `n cromozomii metafazici - modelul nucleozomal.......................................................... 115 5.2.3.1. Structura [i func]iile centromerului ........................... 120 5.2.3.2. Structura [i func]iile telomerelor ............................... 121 5.2.4. Organizarea materialului genetic `n nucleii interfazici .............. 123 5.2.4.1. Organizarea ADN-ului `n nucleii interfazici ai celulelor somatice ................................................. 123 5.2.4.2. Organizarea ADN-ului `n nucleii spermatozoizilor.... 125 5.3. Organizarea genomului extranuclear (citoplasmatic) ............................... 127 5.3.1. Organizarea genomului plasmidic procariot ............................. 127 5.3.1.1. Plasmidele F............................................................ 129 5.3.1.2. Plasmidele R ........................................................... 131 5.3.1.3. Plasmidele Col (bacteriocinogene) ...................... 131 5.3.2. Organizarea genomului cloroplastic ......................................... 132 5.3.3. Organizarea genomului la plasmidele celulelor eucariote........ 132 5.3.4. Organizarea genomului mitocondrial........................................ 132 CAPITOLUL 6 - STRUCTURA {I FUNC}IILE GENELOR............................ 136 6.1. Evolu]ia conceptului de gen\.................................................................... 136 6.2. Structura genei la procariote .................................................................... 139 6.3. Structura genei la eucariote...................................................................... 142 6.3.1. Structura genei ovalbuminei ..................................................... 146 6.4. Caracteristicile genei ................................................................................ 147 6.5. Tipuri de gene........................................................................................... 149 6.5.1. Elemente genetice mobile sau transpozabile........................... 151 6.6. Izolarea, sinteza [i manipularea genelor, elemente ale ingineriei genetice ......................................................... 154 -6-
CAPITOLUL 7 - EXPRESIA INFORMA}IEI EREDITARE {I REGLAJUL EXPRIM|RII GENELOR .............................. 156 7.1. Fluxul de informa]ie genetic\.................................................................... 156 7.2. Structura proteinelor ................................................................................. 158 7.3. Ribozomii, sediul sintezei proteice ........................................................... 160 7.4. Transcrip]ia informa]iei genetice............................................................... 162 7.4.1. Eviden]ierea transcrip]iei genice. Genele `n ac]iune.............. 164 7.5. Transla]ia informa]iei genetice.................................................................. 166 7.6. Controlul expresiei informa]iei ereditare................................................... 169 7.6.1. Reglajul exprim\rii genelor la procariote .................................. 170 7.6.2. Reglajul exprim\rii genelor la eucariote ................................... 174 7.6.2.1. Reglajul prin modific\ri directe ale genomului.......... 174 7.6.2.2. Reglajul la nivelul transcrip]iei .................................. 175 7.6.2.3. Reglajul la nivelul procesului de maturare al ARN-ului mesager [i de migrare al acestuia `n citoplasm\ ..... 177 7.6.2.4. Reglajul la nivelul transla]iei ..................................... 178 7.6.2.5. Reglajul posttransla]ional ......................................... 179 CAPITOLUL 8 - TRANSMITEREA CARACTERELOR {I ~NSU{IRILOR DE LA O GENERA}IE LA ALTA ............ 181 8.1. Legile mendeliene despre ereditate ......................................................... 181 8.1.1. Teoria factorilor ereditari........................................................... 181 8.1.2. Terminologia utilizat\ `n genetica mendelian\ ......................... 183 8.1.3. Monohibridarea de tip Pisum.................................................... 184 8.1.4 Dihibridarea [i polihibridarea ..................................................... 188 8.1.5. Retro`ncruci[area sau backcrossul .......................................... 191 8.2. Abateri de la raporturile mendeliene de segregare fenotipic\.................. 194 8.2.1. Interac]iunea dintre genele alele .............................................. 194 8.2.1.1. Dominan]a complet\ [i recesivitatea........................ 195 8.2.1.2. Monohibridarea de tip Zea (dominan]a incomplet\ sau semidominan]a)............ 195 8.2.1.3. Codominan]a ............................................................ 197 8.2.1.4. Supradominan]a ....................................................... 198 8.2.1.5. Ac]iunea pleiotropic\ a genelor ................................ 198 8.2.1.6 Gene letale ................................................................ 200 8.2.17. Alele multiple (polialelia)............................................ 202 8.2.2. Interac]iunea dintre genele nealele .......................................... 203 8.2.2.1. Interac]iunea complementar\ a genelor................... 204 8.2.2.2. Interac]iunea de epistazie a genelor ........................ 208 8.2.2.3. Interac]iunea modificatoare a genelor ...................... 212 8.2.2.4. Interac]iunea polimer\ a genelor.............................. 212 8.3. Transmiterea `nl\n]uit\ a caracterelor...................................................... 214 8.3.1. Teoria cromozomal\ a eredit\]ii ............................................... 214 8.3.2. ~nl\n]uirea genelor (linkage) ..................................................... 216 8.3.3. Schimbul de gene dintre cromozomii omologi (crossing-over)....................................................................... 219 8.3.4. Dispunerea liniar\ a genelor `n cromozomi.............................. 225 -7-
{TEOFIL CREANG|
8.3.5. H\r]ile genetice cromozomale .................................................. 226 8.3.6. Importan]a teoriei cromozomale a eredit\]ii ............................. 229 CAPITOLUL 9 - EREDITATEA EXTRACROMOZOMAL| (CITOPLASMATIC|) ........................................................... 230 9.1. Merogonia................................................................................................. 231 9.2. Ereditatea extracromozomal\ `n hibrid\ri [i `ncruci[\ri reciproce ........................................................................ 231 9.3. Androsterilitatea........................................................................................ 232 CAPITOLUL 10 - EREDITATEA SEXULUI .................................................... 235 10.1. Cromozomii sexului ................................................................................ 235 10.2. Cromatina sexual\.................................................................................. 239 10.3. Tipuri de determinare a sexului .............................................................. 241 10.4. Ereditatea caracterelor legate de sex (sex - linkage) ............................. 245 10.4.1. Ereditatea caracterelor legate de sex la tipul Drosophila ....... 246 10.4.2. Ereditatea caracterelor legate de sex la tipul Abraxas ........... 249 10.4.3. Ereditatea legat\ de cromozomul Y (ereditatea holandric\)........................................................... 252 10.5. Ereditatea caracterelor controlate de sex............................................... 253 10.6. Anomalii `n ereditatea sexului................................................................. 254 10.6.1. Nondisjunc]ia cromozomilor sexului ....................................... 254 10.6.2. Ginandromorfismul ................................................................. 255 10.6.3. Intersexualitatea ..................................................................... 256 10.6.4. Inversiunea sexului................................................................. 256 BIBLIOGRAFIE ............................................................................................... 257
-8-
INTRODUCERE
Apari]ia [i manifestarea divers\ a caracterelor [i `nsu[irilor organismelor, este sub coordonarea direct\ a materialului genetic, a legilor [i programelor genetice, care constituie ereditatea organismului respectiv. Ereditatea este descris\ `n termeni informa]ionali, de mesaje genetice [i de codificare genetic\. Astfel manifestarea complex\ a viului, poate fi definit\ ca un mecanism cu memorie, dar o memorie rigid\, care tinde s\ conserve `n cel mai `nalt grad, informa]ia existent\ ini]ial. Dar prin reproducere, care reprezint\ `n acela[i timp cauza [i scopul existen]ei viului, se asigur\ o remodelare a informa]iei genetice, ceea ce implic\ o evolu]ie `ntr-un alt plan de manifestare a organismelor. Toate aceste fenomene complexe [i fundamentale `n manifestarea viului, fac obiectul de studiu al eredit\]ii [i `n sens mai larg al geneticii, care ocup\ `n cadrul [tiin]elor biologice, o pozi]ie central\ [i care are `n continuare o dezvoltare impetuoas\. ~mbun\t\]irea continu\ a structurii genetice a popula]iilor de animale, obiectiv fundamental al speciali[tilor `n bioingineria cre[terii animalelor care de fapt reprezint\ zootehnia, nu poate fi realizat\ f\r\ cunoa[terea [i aplicarea legilor eredit\]ii. ~n elaborarea lucr\ri am pornit de la aceste considerente, c\utnd s\ sintetizez [i s\ prezint cuno[tin]ele acumulate `n domeniul eredit\]ii, urmnd ca multitudinea celorlalte laturi ale geneticii animale, s\ fie dezvoltate `ntr-o serie de lucr\ri viitoare. Materialul se adreseaz\ studen]ilor din `nv\]\mntul de specialitate, cercet\torilor [i speciali[tilor din domeniul cre[terii [i amelior\rii animalelor, precum [i celor interesa]i de descoperirile geneticii. Pentru apari]ia lucr\rii [i formarea mea `n domeniul geneticii animale, aduc un pios omagiu Prof. dr. Nicolae PIPERNEA, care mi-a fost mentor [i `ndrum\tor `n acest domeniu vast [i fascinant [i care a contribuit decisiv la realizarea mea [tiin]ific\.
De asemenea aduc mul]umiri colectivului din cadrul Facult\]ii de Zootehnie, `n mijlocul c\rora am evoluat `n to]i ace[ti ani de carier\ didactic\, [i care desigur m-au ajutat sub diverse forme `n toat\ aceast\ perioad\.
-9-
{TEOFIL CREANG|
Aduc de asemenea respectuoase mul]umiri Prof. dr. Vasile Stan, Prof. dr. Ion B\ra [i Conf. dr. Marius C`rlan, pentru controlul [tiin]ific acordat lucr\rii, care a dus la `mbun\t\]irea calit\]ii materialului. Lucrarea este desigur perfectibil\ [i supus\ `mb\trnirii `n acest domeniu deosebit de impetuos ca evolu]ie [tiin]ific\, iar autorul a[teapt\ cu interes aprecierile critice [i propunerile de `mbun\t\]ire.
AUTORUL
- 10 -
CAPITOLUL 1
GENETICA - BAZ| A AMELIOR|RII {I EXPLOAT|RII POPULA}IILOR DE ANIMALE
- 13 -
{TEOFIL CREANG|
Variabilitatea studiaz\ diferen]ele (de nivel calitativ sau cantitativ), cauzate genetic sau nu, consemnate `n structura celulei - varia]ii intraindividuale; `ntre indivizii unei popula]ii - varia]ii individuale; sau `ntre diversele popula]ii - varia]ii de grup. Att varia]iile individuale, ct [i cele de grup, pot fi determinate de influen]a diferen]elor genetice ca rezultat al muta]iilor sau al recombin\rilor genetice, sau de influen]a factorilor ecologici. Dac\ varia]iile condi]ionate genetic au caracter permanent, factorii de mediu provoac\ doar modific\ri temporare `n exprimarea fenotipic\ a caracterelor unui organism, care de regul\ se transmit `n descenden]\.
{tiin]a care se ocup\ cu studiul dezvolt\rii organismelor, al eredit\]ii [i variabilit\]ii acestora, poart\ denumirea de genetic\.
Complexitatea aspectelor cuprinse `n sfera de studiu a geneticii, a determinat concretizarea unor ramuri, care ulterior au devenit domenii de cercetare distincte, fiind definite ca discipline de sine st\t\toare. Dintre aceste ramuri men]ion\m: genetica clasic\ sau fenomenologic\ - care studiaz\ mecanismele [i legile de transmitere a caracterelor; citogenetica - care studiaz\ elementele materiale ale eredit\]ii la nivel citologic, fiind rodul interferen]ei dintre citologie [i genetic\; genetica molecular\ - care define[te la nivel fizico-chimic, natura informa]iei genetice; genetica procesului de dezvoltare ontogenetic\ a organismelor - care urm\re[te mecanismele prin care informa]ia genetic\ este tradus\ `n formarea structurilor anatomice ale organismelor, `n diferen]ierea [i dezvoltarea organismelor; genetica popula]iilor - care studiaz\ structura genetic\ a popula]iilor [i dinamica frecven]ei genelor la nivel popula]ional; genetica cantitativ\ - care studiaz\ determinismul genetic [i transmiterea ereditar\ a caracterelor cantitative de produc]ie, care formeaz\ un domeniu cu aplica]ii practice `n ameliorarea structurii genetice a animalelor; ingineria genetic\ - care s-a conturat ca disciplin\ [tiin]ific\ de sine st\t\toare la `nceputul anilor 1970, fiind una din cele mai noi ramuri ale geneticii [i biologiei [i care studiaz\ un ansamblu de metode [i tehnologii efectuate in vitro, cu gene, cromozomi [i uneori cu celule `ntregi, `n scopul construirii unei structuri genetice cu propriet\]i ereditare premeditate, (L. Popa, R. Repanovici - 1982). Genetica se `nscrie `n contextul celor mai actuale [tiin]e, datorit\ importan]ei pe care o are cunoa[terea mecanismelor de transmitere a caracterelor, datorit\ necesit\]ii cunoa[terii substratului material al eredit\]ii, precum [i al
- 14 -
manifest\rii caracterelor [i `nsu[irilor organimelor, ca rezultat al interac]iunii bazei ereditare cu factorii mediului natural [i antropic. Fundamentarea sistemelor de ameliorare genetic\ a popula]iilor de animale, `mbun\t\]irea structurii genetice a popula]iilor de animale de la o genera]ie la alta, inducerea unor muta]ii favorabile asupra unor organisme, profilaxia genetic\ a bolilor sau anomaliilor ereditare, nu pot fi realizate `n practica zootehnic\ f\r\ cunoa[terea geneticii, a bazei ereditare [i legilor care guverneaz\ formarea organismelor vii. De aceea `n domeniul cre[terii animalelor, genetica de]ine un rol hot\rtor `n fundamentarea [i concretizarea acestor domenii de baz\ `n cre[terea animalelor. Genetica utilizeaz\ mijloace de investiga]ie [i de interpretare proprii, interferndu-se `n acela[i timp cu alte discipline, precum [i cu metodica lor, cum ar fi: biochimia, biologia celular\, biofizica, reproduc]ia [i embriologia, matematica [i statistica biologic\. De asemenea, are leg\turi cu [tiin]ele biologice aplicate, cum ar fi cu zootehnia [i diversele ramuri ale acestora, ramuri ale [tiin]elor agronomice, cu patologia, asigurndu-le acestora bazele teoretice ale form\rii [i dezvolt\rii organismelor [i prelund de la acestea un vast material biologic.
{TEOFIL CREANG|
ambelor sexe particip\ la formarea noului organism [i prin fecundare ia na[tere oul, care prin transform\ri succesive va duce la formarea ]esuturilor [i organelor.
Fig. 1. Pedigreul a cinci genera]ii de cai, reprezentat\ pe o piatr\ egiptean\ veche de 6.000 de ani. ~n 1809, este publicat\ de c\tre J. B. Lamarck, lucrarea Philosophie zoologique, `n care ereditatea este prezentat\ ca o `nsu[ire care fixeaz\ [i conserv\ la urma[i modific\rile dobndite `n cursul evolu]iei, iar variabilitatea organismelor este o `nsu[ire util\ [i ereditar\. La `nceputul sec. al XIX-lea, este elaborat\ teoria celular\, de c\tre M. J. Scheleiden [i T. Schwann, care a constituit un eveniment de `nsemn\tate deosebit\ `n dezvoltarea [tiin]elor biologice precum [i `n a concep]iilor despre ereditate. ~n 1875, E. Strasburger, stabile[te modul de `nmul]ire celular\ prin diviziune, care este denumit\ de Schleiden (1878) cariochinez\, iar de V. Flemming (1882), mitoz\. ~n acest fel se fac sim]ite primele afirma]ii asupra continuit\]ii genetice, trebuind s\ existe o continuitate a structurilor elementare ale organismelor, `nc\ de la `nceputurile vie]ii. Studii ample `n perioada 1884 - 1890, datorate lui O. Hertwirg, E. Strasburger, W. Waldeyer, A. Weismann, T. Boveri [.a., au condus la descoperirea elementelor figurate din nucleu, care au fost denumite `n 1888 de W. Waldeyer, cromozomi. Cercet\rile efectuate la nivel celular, au `ntrez\rit rolul acestora `n ereditate, afirmndu-se `nc\ din acea perioad\ c\ p\r]ile constitutive
- 16 -
ale celulei se `mpart `n mod inegal `n cursul diviziunii, cu excep]ia cromozomilor, care se divid `n mod egal, celulele fiice primind acela[i num\r de cromozomi. V. Flemming `n anul 1888, a subdivizat ciclul mitotic `n cele patru faze, cunoscute azi sub denumirea de profaz\, metafaz\, anafaz\ [i telofaz\, pe baza comport\rii cromozomilor `n diviziune. ~n anul 1884, E. von Beneden, T. Boveri [.a., au ar\tat c\ elementele sexuale sufer\ pe parcursul matur\rii, reducerea num\rului de cromozomi, iar cu ocazia fecund\rii se restabile[te num\rul normal de cromozomi. ~n acela[i an 1884, K. Rabl, a sesizat c\ num\rul de cromozomi este caracteristic pentru fiecare specie `n parte. Toate aceste cercet\ri au contribuit la eviden]ierea substratului material al eredit\]ii, fiind `nceputuri `n studiul la nivel citologic al eredit\]ii. Originea geneticii ca [tiin]\, `[i are `nceputurile odat\ cu completarea metodelor observa]ionale de studiu cu cele experimentale, experien]ele de hibridare [i analiz\ genetic\ constituind principalele mijloace care au contribuit la afirmarea geneticii ca [tiin]\. ~n acest sens, `nc\ din 1694 R. I. Camerarins efectueaz\ experien]e de hibridare la porumb, ricin [i cnep\, T. Fairchild (1719) efectueaz\ hibrid\ri la garoafe, urm\rind transmiterea culorii florilor, iar J. O. Kelreuter (1760), pune bazele retro`ncruci[\rii sau back-crosului, folosit frecvent `n experien]ele genetice. T. A. Knight (1823), public\ pentru prima dat\ rezultate ale `ncruci[\rilor la maz\re cu caractere diferite, ar\tnd modul de transmitere al unor caractere, precum [i comportamentul `n cadrul retro`ncruci[\rilor. ~n perioada urm\toare C. F. Grtner (1849), K. von Negeli (1850) [i Ch. Naudin (1863), efectueaz\ experien]e de hibridare. Pe baza unor experien]e organizate riguros, Charles Naudin (1815 1899), ajunge la o serie de concluzii valoroase, ar\tnd c\ hibrizii din prima genera]ie sunt asem\n\tori, fenomenul de segregare `ncepe din genera]ia a II-a de hibridare, denumindu-l disjunc]ia caracterelor. ~n anul 1859, Ch. Darwin (1809 - 1882) public\ remarcabila sa lucrare Originea speciilor, care a pus bazele teoriei evolu]ioniste, considernd ereditatea drept unul din factorii importan]i ai evolu]iei. ~ntr-o alt\ lucrare, Variabilitatea plantelor [i animalelor sub influen]a domesticirii, Darwin a sintetizat observa]iile amelioratorilor de plante [i animale, cu privire la transmiterea eredit\]ii [i variabilit\]ii `n succesiunea genera]iilor. Cu aceast\ ocazie el a sesizat o serie de fenomene ereditare care au loc `n urma `ncruci[\rii interspecifice, cum ar fi: dezvoltarea luxuriant\ a hibrizilor, fenomenul de dominan]\, precum [i efectele negative ale consangviniz\rii. Gregor Mendel (1822 - 1884), c\lug\r la m\n\stirea din Brno [i profesor la liceul german din aceea[i localitate, naturalist [i matematician des\vr[it, ini]iaz\ `ncepnd din anul 1857, experien]e de hibridare riguroase.
- 17 -
{TEOFIL CREANG|
Pe baza acestora formuleaz\ concluzii de importan]\ capital\ `n transmiterea ereditar\ a caracterelor, concluzii care `[i au valabilitate [i `n genetica modern\, fiind cunoscute sub numele de legile lui Mendel. Rezultatele ob]inute, le comunic\ `n anul 1865 la dou\ [edin]e ale Societ\]ii de istorie natural\ din Brno, `ns\ acestea r\mn necunoscute contemporanilor lui Mendel. ~n anul 1900, germanul C. Correns, olandezul H. de Vries [i austriacul E. Tschermak, independen]i unul de altul [i pe baza experien]elor `ntreprinse, ajung la acelea[i rezultate ca [i cele ob]inute de Mendel, denumindu-le astfel legile lui Mendel. ~n acest mod este fundamentat\ concep]ia geneticii moderne, care are si ast\zi aplicabilitate, fiind cuoscut\ sub numele de mendelism sau teoria factorilor ereditari. Este formulat\ astfel, o prim\ teorie `n genetic\, care sus]ine c\ ereditatea este transmis\ de la o genera]ie la alta de unit\]i ereditare sau factori ereditari, prin intermediul celulei sexuale. Prin `ncruci[are, factorii ereditari pot s\ se regrupeze, dnd na[tere unui descendent care manifest\ caracterul uneia din p\rin]i, `n genera]iile urm\toare ob]inndu-se o mare variabiltate a caracterelor, datorit\ segreg\rii factorilor ereditari. Principiile stabilite de Mendel au fost verificate prin hibrid\ri la animale, `nc\ la `nceputul sec. al XX-lea, de c\tre L. Cunot `n Fran]a, W. Bateson [i R. C. Punnett `n Anglia, stabilindu-se valabilitatea acestora [i la mamifere. Rezultatele ob]inute `n cadrul experien]elor de hibridare, au fost prezentate [i discutate pentru prima dat\ la Conferin]a interna]ional\ despre hibridare care a avut loc la Londra `n 1899. La aceast\ conferin]\ o contribu]ie important\ au adus, Hugo de Vries prin prezentarea lucr\rii, Hibridarea monstruozit\]ilor [i William Bateson, care fundamenteaz\ un amplu program pentru cercet\rile de hibridare viitoare. ~n 1902 se organizeaz\ o Conferin]\ Interna]ional\ de ameliorare a plantelor [i hibridare la New York, la care W. Bateson militeaz\ pentru introducerea unei terminologii `n hibridare acceptat\ de to]i cercet\torii, la aceast\ conferin]\ fiind accepta]i termenii de alelomorf, homozigot [i heterozigot. ~n acela[i an W. S. Sutton [i T. Boveri, arat\ `n mod clar c\ `ntre segregarea factorilor mendelieni [i reducerea cromozomilor `n timpul diviziunii reduc]ionale pentru formarea game]ilor, exist\ o strns\ leg\tur\, punnd astfel bazele teoriei cromozomale a eredit\]ii. ~n perioada 1902 - 1905, C. E. McClung, E. B. Wilson [i W. N. Stevens, stabilesc c\ sexul este transmis ereditar prin intermediul unor cromozomi specifici. Tot `n acest interval de timp W. Johannsen (1857 - 1927) elaboreaz\ teoria liniilor pure. Astfel, el define[te linia pur\ ca totalitatea descenden]ei unei singure plante autogame homozigote, ar\tnd c\ selec]ia `n cadrul liniei pure nu are efect, deoarece toat\ descenden]a are aceea[i ereditate.
- 18 -
Johannsen admite c\ ereditatea nu poate fi modificat\ dect prin ac]iunea muta]iilor sau prin `ncruci[are. De asemenea a propus introducerea termenului de genotip, prin care se `n]elege constitu]ia ereditar\ a organismului [i fenotip, pentru a defini constitu]ia exterioar\ a organismului. ~n anul 1903 introduce termenul de gen\, termen care define[te unitatea ereditar\ responsabil\ de apari]ia caracterelor sau `nsu[irilor organismului. ~n anul 1906 la Londra, cu ocazia Conferin]ei despre hibridarea [i ameliorarea plantelor, W. Bateson pre[edintele acestei conferin]e, a propus ca noua [tiin]\ care cuno[tea o dezvoltare extraordinar\ s\ fie denumit\ GENETIC|, astfel c\ aceast\ conferin]\ a devenit A treia conferin]\ interna]ional\ de genetic\. ~n cuvntul s\u de deschidere a conferin]ei, Bateson spunea: Termenul de genetic\ indic\ `n mod suficient c\ activitatea noastr\ este destinat\ elucid\rii fenomenelor eredit\]ii [i variabilit\]ii, sau cu alte cuvinte, fiziologiei mo[tenirii cu implica]ii `n problemele teoretice ale evolu]ionistului [i sistematicianului [i aplica]ii `n problemele practice ale amelioratorilor de plante [i animale. La aceast\ conferin]\ s-au `ntreprins primele `ncerc\ri de `n]elegere a ac]iunii genelor, f\cndu-se o leg\tur\ `ntre gene [i enzime, sau dezb\tndu-se probleme legate de efectele prezen]ei sau absen]ei genelor. Prin cercet\rile `ncepute `n jurul anului 1910, teoria cromozomal\ a eredit\]ii, este elaborat\ `ntr-o form\ definitiv\ de zoologul american Thomas Hunt Morgan (1866 - 1945), `mpreun\ cu [coala sa, din care f\ceau parte A. H. Sturtevant, C. B. Bridges, H. J. Mler. Astfel, concep]ia despre gen\ se dezvolt\, acesteia stabilindu-i-se rolul `n transmiterea ereditar\ a caracterelor, iar legile mendeliene sunt confirmate [i completate. ~n aceast\ etap\ de dezvoltare a geneticii, cuno[tin]ele despre ereditate au `nceput s\ fie din ce `n ce mai mult folosite `n activitatea practic\ de ameliorare a plantelor [i animalelor. Astfel, H. Nilsson - Ehle (1908), a elaborat teoria factorilor multipli (sau a polimeriei aditive), propunnd metode de ameliorare a principalelor specii de cereale, iar G. H. Shull (1909), a ini]iat folosirea liniilor consangvinizate `n vederea producerii hibrizilor de porumb. ~n 1911 la Paris, are loc cea de a patra Conferin]\ de genetic\, `n care sunt prezentate rezultatele lucr\rilor efectuate pe microorganisme [i pe Drosophila. ~n 1927, are loc la Berlin al cincilea Congres de genetic\, `n care T. H. Morgan prezint\ efectele a dou\ fenomene genetice, deosebit de importante [i anume fenomenul de `nl\n]uire a genelor (linkage) [i fenomenul schimbului de gene (crossing-over). Tot la acest congres Winkler emite ipoteza transform\rii genei, Haldane prezint\ teoria sa matematic\ asupra selec]iei naturale, iar H. Mller demonstreaz\ ac]iunea mutagen\ a radia]iilor ionizante, deschiznd astfel o etap\ nou\ `n cercetarea genetic\. ~n 1932 la Ithaca (SUA), are loc al [aselea Congres de genetic\. ~n cadrul acestui congres, Emerson prezint\ lucr\rile sale privitoare la genetica porumbului,
- 19 -
{TEOFIL CREANG|
atingndu-se astfel un nivel de cuno[tin]e comparabile cu cele de la Drosophila. Morgan a expus problemele referitoare la leg\tura `ntre genetic\ [i fiziologia procesului de dezvoltare, iar sovieticul Dubinin introduce pentru prima dat\ conceptul c\ o gen\ poate fi divizat\ `n unit\]i mai mici. Mller, prin prezentarea lucr\rii Studii asupra naturii [i cauzelor muta]iei genei, a adus o contribu]ie deosebit de important\ la dezvoltarea geneticii. Prin studiile prezentate asupra geneticii popula]iilor, [i-au `nceput afirmarea cei trei pioneri ai acestui domeniu [i anume: Haldane, Fisher [i Wright, cei care vor aduce o contribu]ie de seam\ la dezvoltarea geneticii. ~n 1939 se organizeaz\ cel de al [aptelea congres la Edinburgh, la care se dezbat problemele legate de efectul muta]iilor letale, iar pentru prima dat\ Astbury [i Casperson `ntrez\resc posibilitatea func]iei acizilor nucleici `n sinteza proteinelor. Datorit\ contribu]iei aduse la dezvoltarea geneticii, lui Thomas H. Morgan i s-a conferit `n anul 1934 premiul Nobel, aceea[i distinc]ie primind-o [i Hermann Mller `n 1946. Pn\ `n prezent peste 20 de premii Nobel au fost acordate cercet\torilor din domeniul geneticii, care au adus astfel noi l\muriri ale fenomenelor ereditare. ~n anul 1944, trei cercet\tori americani O. T. Avery, C. M. MacLeod [i M. McCarty, demonstreaz\ c\ acidul dezoxiribonucleic (ADN-ul) din cromozomi, este factorul chimic care con]ine, conserv\ [i transmite informa]ia ereditar\. Cercet\rile lui O. T. Avery [i colaboratorilor s\i, pun bazele geneticii moleculare, care studiaz\ ereditatea la nivelul cel mai intim al organiz\rii materiei vii, precum [i identificarea mecanismelor ce stau la baza transmiterii [i modific\rii informa]iei ereditare. ~n 1946, J. Lederberg [i E. L. Tatum, descoper\ fenomenul de recombinare genetic\ la bacterii iar M. Delbrk [i W. Baley la bacteriofagi. ~n 1953 J. D. Watson, F. H. C. Crick [i M. H. F. Wilkins, descoper\ structura moleculei de ADN, descoperire de importan]\ capital\ `n biologia [i genetica contemporan\. Descoperirea structurii ADN-ului, este considerat\ drept una din cele mai importante descoperiri ale secolului nostru, ea permi]nd `n]elegerea modului `n care informa]ia ereditar\ este de]inut\, multiplicat\ [i transmis\ `n genera]ii succesive de celule, precum [i `n genera]ii succesive de indivizi. ~n 1955, S. Benzer determin\ structura fin\ a materialului genetic la bacteriofagul T4 [i presupune existen]a reglajului genetic, `n exprimarea genelor. ~n 1955, M. Grnberg - Manago [i S. Ochoa, realizeaz\ sinteza artificial\ a ARN-ului, iar `n anul 1956 se realizeaz\ sinteza artificial\ a ADN-ului de c\tre A. Kornberg. ~n 1961, F. Jacob [i J. Monod, presupun existen]a ARN-ului mesager, elementul de transfer al informa]iei genetice de la ADN la ribozomi [i stabilesc modul `n care se realizeaz\ reglajul genetic.
- 20 -
~n 1961, F. Crick, J. Watson [i M. Wilkins, stabilesc c\ informa]ia ereditar\ este codificat\ `n a[a numitul cod genetic. ~n 1968, S. Ochoa, W. Nirenberg [i H. Khorana, descifreaz\ codul genetic, prin indicarea coresponden]ei dintre secven]ele nucleotidelor acizilor nucleici [i aminoacizii proteinelor pe care le codific\. ~n 1968, R. H. Holley stabile[te secven]a complet\ a nucleotidelor din molecula de ARN de transport . ~n 1969, A. Kornberg [i M. Gonglin, reu[esc sinteza artificial\ a ADNului viral cu capacitate infec]ioas\, iar `n 1970 G. Khorana, realizeaz\ sinteza artificial\ a genei, pornind de la compu[i organici simpli. ~n 1971, W. Arber, H. Stith [i D. Nathans, pun `n eviden]\ [i studiaz\ propriet\]ile enzimelor de restric]ie, primind pentru aceste cercet\ri, premiul Nobel `n anul 1978. ~n anul 1972, H. Temin realizeaz\ prima sintez\ artificial\ a ADN-ului dirijat\ de ARN, cu ajutorul enzimei reverstranscriptaz\, primind pentru aceasta premiul Nobel `n 1975. Sinteza artificial\ a moleculelor de ARN [i ADN, descoperirea [i utilizarea diverselor categorii de enzime `n sinteza macromoleculei de ADN, au deschis calea contur\rii la `nceputul anilor 1970 a unei noi discipline INGINERIA GENETIC|, care va cunoa[te ulterior o dezvoltare spectaculoas\. ~n 1970, Casperson realizeaz\ pentru prima dat\ bandarea cromozomilor, `ncepnd o nou\ etap\ `n analiza [i cercetarea cromozomilor [i cariotipului la diverse specii, denumit\ [i era band\rii cromozomale. ~n 1974, savantul american de origine romn\, George Emil Palade prime[te premiul Nobel pentru contribu]ia remarcabil\ adus\ la `n]elegerea mecanismelor de sintez\ proteic\ la nivel celular. ~n 1980, sunt distin[i cu premiul Nobel, P. Berg, W. Gilbert [i Fr. Sanger, pentru metodele de identificare a secven]elor nucleotidelor din ADN sau ARN. ~n 1987, Barbara McClintock a primit premiul Nobel, pentru descoperirea `n anul 1940 a elementelor genetice mobile la porumb, demonstrnd c\ genomul organismelor este mult mai fluid dect s-a crezut. La mijlocul anilor 1980, Kary Mullis, a pus la punct tehnica P.C.R. (Polymerase Chain Reaction), tehnic\ care a revolu]ionat genetica molecular\, f\cnd posibil studiul [i analiza genelor prin realizarea a mii de copii, amplificndu-se secven]ele specifice de ADN. Acest istoric al dezvolt\rii genetice, eviden]iaz\ diversitatea problematicilor acestui domeniu, precum [i contribu]ia pe care a adus-o la `n]elegerea fenomenelor vie]ii [i a legilor ce o guverneaz\. Genetica contemporan\ a atins progrese f\r\ precedent, `nregistrate `n mai pu]in de un secol. ~n prezent exist\ posibilitatea de modificare a bazei ereditare a organismelor `ntr-o direc]ie dorit\ sau impus\ de dezvoltarea social\.
- 21 -
{TEOFIL CREANG|
Procesul evolutiv al speciilor [i popula]iilor de animale, fiind un proces dinamic, asigur\ modific\ri filogenetice `n ereditatea acestora. Astfel, indivizii aceleia[i genera]ii din cadrul aceleia[i popula]ii, pe lng\ asem\narea care `i caracterizeaz\, sunt [i diferen]ia]i morfologic [i fiziologic, fiecare individ deosebindu-se sub raportul diverselor caractere de restul indivizilor care alc\tuiesc popula]ia. Aceste aspecte, definesc cea de a doua latur\ fundamental\ a evolu]iei variabilitatea. ~n timp ce ereditatea ac]ioneaz\ ca for]\ conservatoare de transmitere a acumul\rilor realizate `n fondul genetic al organismelor, variabilitatea ac]ioneaz\ ca un factor dinamic, de modificare a organismelor. Variabilitatea determin\ diversitatea formelor de via]\, diferen]ele existente `ntre specii, precum [i deosebirile dintre indivizii aceleia[i genera]ii, `n cadrul aceleia[i specii. Evolu]ia este practic determinat\, orientat\ de existen]a fenomenului de variabilitate. Cauzele determinante ale varia]iilor `n lumea vie sunt diverse, ac]ionnd pe parcursul existen]ei organismelor. O prim\ categorie de cauze o constituie diferen]ele existente `n baza `n ereditar\ a organismelor. Aceste diferen]ieri, determin\ ca `n acelea[i condi]ii de mediu, indivizii chiar `nrudi]i, s\ se dezvolte `n mod diferit. Astfel `ntre ereditate [i variabilitate, exist\ o leg\tur\ strns\, iar pentru explicarea eredit\]ii, trebuie cunoscut\ [i variabilitatea sub raportul cauzelor [i formelor de manifestare. A doua categorie de cauze a variabilit\]ii organismelor, o constituie factorii de mediu. ~n condi]iile unor factori de mediu diferi]i, organisme cu baz\ ereditar\ asem\n\toare, vor prezenta diferen]e, a c\ror intensitate depinde de intensitatea diferen]elor dintre mediile lor de via]\. Deci varia]iile fenotipice ale organismelor, au o conti]ionare ereditar\, dar [i datorat\ condi]iilor de mediu.
{TEOFIL CREANG|
{i no]iunea de fenotip poate avea un dublu sens: totalitatea `nsu[irilor morfologice [i fiziologice ale unui organism, rezultate din interac]iunea dintre genotip [i mediul `n care se dezvolt\; manifestarea unui anumit caracter, ca rezultat al interac]iunii dintre genotip [i mediu. Legea fundamental\ a geneticii, condi]ioneaz\ c\ fenotipul (P) unui caracter sau al unui organism, este rezultatul interac]iunii dintre genotipul s\u (G) [i a condi]iilor de mediu (E):
P=G+E
Prin mediu, `n accep]iunea terminologiei genetice, trebuie `n]ele[i totalitatea factorilor exogeni [i antropici (ex. factori climatici, ecologici [i tehnologici), care pot influen]a dezvoltarea unui caracter, deci [i a unui organism. Factorii de mediu ac]ioneaz\ `n spa]iul `n care se formeaz\ [i se dezvolt\ un individ. Pot exista deci o serie de medii, corespunz\tor fiec\rei etape din dezvoltarea [i existen]a indivizilor. Fenotipul unui caracter este `n acela[i timp ereditar [i condi]ionat de mediu. Baza ereditar\ a unui organism, nu poate s\ ac]ioneze [i s\-[i manifeste efectele dect `n prezen]a unor condi]ii de mediu corespunz\toare. ~n acela[i timp, orict\ importan]\ ar fi acordat\ mediului, acesta nu poate determina un caracter, f\r\ existen]a unei baze ereditare. ~n condi]iile existen]ei interac]iunii dintre genotip [i mediu `n determinarea fenotipurilor, varia]iile fenotipice induse pot fi de dou\ categorii: varia]ii datorate mediului, provocate de interac]iunea diferit\ a genotipului cu condi]iile exogene; varia]ii ereditare sau genotipice, determinate de diferen]ele ereditare ale organismelor. Cele dou\ categorii de factori (ereditari sau de mediu), afla]i `n continu\ interac]iune, intervin `n propor]ii variabile `n determinarea caracterelor, dup\ cum caracterul este mai variabil datorit\ diferen]elor dintre genotipuri sau datorit\ diferen]elor dintre condi]iile de mediu. Aceasta este una din problemele de baz\ a geneticii cantitative, cu implica]ii importante `n ameliorarea animalelor.
~n privin]a condi]iilor de mediu, acestea pot fi uniformizate `n mod rezonabil dar nu absolut. ~n ceea ce prive[te `ns\ genotipul, se pot ivi situa]ii diferite, `n func]ie de specificul de reproducere al speciilor. Clona, reprezint\ descenden]a organismelor care se reproduc asexuat, prezentnd acelea[i genotipuri, cu excep]ia interven]iei unor muta]ii. Linia pur\ (W. Johannsen - 1903), reprezint\ descenden]a organismelor care se `nmul]esc sexuat, prin autofecundarea game]ilor femeli [i masculi produ[i de acela[i individ (ex. maz\re, fasole, gru, orz, ov\z, p\tl\gele, melci de ap\ dulce). Descenden]a acestora se caracterizeaz\ printr-o mare uniformitate genotipic\. ~n cazul organismelor alogame, care se `nmul]esc sexuat prin fecundarea game]ilor masculi [i femeli produ[i de indivizi diferi]i, uniformizarea genotipurilor trebuie condus\ prin practicarea `mperecherilor dintre indivizi ct mai apropiat `nrudi]i, proces denumit consangvinizare. Dup\ cteva genera]ii de `mperecheri consangvine se ob]in liniile consangvinizate, caracterizate printr-o uniformitate genetic\ a indivizilor, dar mai redus\ dect a liniilor pure. ~n cazul mamiferelor, gemenii monozigo]i prezint\ genotipuri identice, putnd fi studia]i din punct de vedere al interac]iunii cu mediul. Utiliznd biotehnologiile moderne, la animale se poate aplica clonajul, ob]inndu-se astfel mai multe copii identice dup\ un genotip dat, acestea constituind importante modele de studiu `n genetic\. Cu ajutorul indivizilor uniformi sub raportul structurii ereditare, se poate studia unul din cele mai importante aspecte ale interac]iunii dintre ereditate [i mediu, respectiv domeniul sau tipul de reac]ie al genotipului. Diversitatea fenotipurilor rezultate din interac]iunea dintre genotip [i diferite medii `n care organismul poate s\ tr\iasc\, constituie domeniul de reac]ie al genotipului respectiv. Orice fenotip, rezultat sub influen]a oric\ror condi]ii de mediu naturale sau artificiale, este `n mod necesar cuprins `n domeniul de reac]ie al genotipului respectiv. F\r\ `ndoial\ c\ nu se poate cunoa[te `n `ntregime domeniul de reac]ie al unor genotipuri, deoarece ar trebui pu[i `n condi]ii diferite de mediu to]i indivizii cu genotipuri asem\n\toare, ceea ce practic este imposibil, datorit\ num\rului infinit al condi]iilor de mediu. Este `ns\ important de cunoscut, `n special pentru cre[terea animalelor, `n ce mod un anumit genotip va reac]iona la anumite condi]ii de mediu, existente sau care ar putea fi create. Domeniul de reac]ie al genotipului, permite s\ se afirme c\ majoritatea reac]iilor genotipului fa]\ de mediu nu sunt `ntmpl\toare, ci sunt adaptive, adic\ asigur\ posibilitate organismului `n condi]iile respective, s\ suprave]uiasc\ [i s\ se reproduc\. Reac]iile de adaptare dau posibilitate organismului s\-[i desf\[oare procesele vitale, chiar `n cazul unor condi]ii de mediu de stres, conferindu-i `nsu[irea de homeostazie genetic\ [i fiziologic\. Aceasta, const\ `ntr-o serie de
- 25 -
{TEOFIL CREANG|
mecanisme de autoreglare, care permit organismului s\ evite influen]ele de mediu sau s\ se adapteze la aceste condi]ii. Formarea unui fenotip se poate realiza numai `n condi]iile de mediu care `i permit supravie]uirea [i capacitatea de reproducere, proces cunoscut sub denumirea de dezvoltare homeostatic\. ~n condi]iile `n care organismul `n dezvoltare, nu g\se[te `n mediul extern toate elementele specifice bazei lui ereditare, caracterele [i `nsu[irile ale c\ror cerin]e nu sunt satisf\cute nu se vor dezvolta. Acestea vor exista `n genotipul organismului ca poten]ialit\]i, neputndu-se manifesta fenotipic datorit\ lipsei elementelor necesare realiz\rii lor. Dac\ nedezvoltarea unei `nsu[iri nu este esen]ial\ pentru dezvoltarea general\ a organismului, organismul `[i va continua dezvoltarea, putnd exista f\r\ acea `nsu[ire. ~nsu[irea r\mas\ sub form\ de poten]ialitate, dar neexprimat\ fenotipic, nu se pierde, ci va putea fi exprimat\ `n genera]iile urm\toare. ~nsu[irile esen]iale, de a c\ror dezvoltare depinde existen]a `ntregului organism, nu pot r\mne latente, `n condi]iile unor condi]ii de mediu necorespunz\toare. Cercetarea domeniului de reac]ie al genotipului, pune `n eviden]\ [i alte aspecte ale interac]iunii genotip-mediu. Uneori anumite modific\ri fenotipice determinate de mediu [i deci neereditare, pot imita modific\ri similare provocate de muta]ii, acestea numinduse fenocopii. Astfel la Drosophila melanogaster, culoarea corpului este marodeschis existnd [i o form\ mutant\ de culoare galben\, care se transmite `n descenden]\. ~n cazul larvelor de Drosophila de tip standard, crescute pe un mediu de hr\nire care con]ine s\ruri de argint, organismele adulte care se vor dezvolta, vor avea corpul galben. Deci, Drosophilele normale au poten]ialitatea de a se dezvolta `ntr-un fenotip nou, `n cazul larvelor crescute pe un mediu specific. Termenul de fenocopie, indic\ o anumit\ modificare fenotipic\ neereditar\, provocat\ de condi]iile specifice de mediu. Fenocopia se deosebe[te u[or de mutanta genotipic\, deoarece descenden]a va fi asem\n\toare cu indivizii de tip normal, iar manifestarea culorii galbene a corpului nu se va manifesta dect `n cazul condi]iilor de mediu care s\ o determine. Din analiza problemelor referitoare la interac]iunea genotip-mediu, pot rezulta cteva constat\ri cu aplicabilitate practic\ `n cre[terea animalelor de interes zootehnic. Astfel, asigurarea unui poten]ial ereditar ct mai bun, nu este o m\sur\ suficient\ `n ob]inerea unor produc]ii ct mai ridicate. ~n vederea punerii `n valoare a poten]ialului ereditar al indivizilor, este necesar\ asigurarea unor condi]ii de mediu corespunz\toare. ~n acest sens exist\ o interdependen]\ genotipmediu continu\ pe parcursul form\rii [i dezvolt\rii unui individ, f\r\ ca primordialitatea unuia din cei doi factori s\ fie absolut\.
- 26 -
CAPITOLUL 2
BAZELE CITOLOGICE ALE EREDIT|}II
{TEOFIL CREANG|
Fig. 2. Structura celulei: 1 mitocondriile; 2 aparatul Golgi; 3 - lizozomi; 4 membrana celular\ 5 vacuol\ de secre]ie; 6 por al membranei nucleare; 7 cromatina nuclear\; 8 cariolimfa; 9 nucleol; 10 membrana nuclear\; 11 reticul endoplasmatic; 12 ribozmi.
Membrana celular\. Reprezint\ `nveli[ul extern [i de protec]ie al celulei, men]inndu-i unitatea structural\. Datorit\ sistemului de canalicule al acesteia, asigur\ permeabilitatea selectiv\ a celulei. De asemenea mai are [i propriet\]i antigenice, reac]iile imunologice avnd loc la acest nivel. Citoplasma. Are o structur\ complex\, fiind alc\tuit\ din plasm\ [i organite citoplasmatice. Cea mai mare parte din organitele citoplasmatice fac parte din sistemul ereditar al celulei. Dintre constituien]ii citoplasmatici cu rol important `n ereditate fac parte: mitocondriile, reticulul endoplasmatic, ribozomii, centrozomul (fig. 3), iar la celulele vegetale [i la bacterii mai exist\ plasmidele [i cloroplastele. La nivel citoplasmatic mai exist\ [i alte organite cum ar fi: aparatul Golgi, lizozomii [i microzomii, care nu sunt implicate `n mod direct `n sistemul
- 28 -
ereditar al celulei, `ndeplinind func]ii de eleminare a unor produse de secre]ie, de reglare a presiunii osmotice [i de digestie celular\. 1 2
B Fig. 3. Reprezentarea schematic\ a aspectului microelectronografic al unor organite citoplasmatice: M mitocondrii; RE reticul endoplasmatic; R ribozomi; B structura spa]ial\ a ribozomului, cu subunitatea mic\ (1) [i mare (2). Mitocondriile, sunt forma]iuni citoplasmatice sferice sau mai frecvent elipsoidale, cu diametrul de 0,2-0,7 microni [i lungimea de 1-4 microni, fiind capabile de autoreplicare. Morfologic, sunt formate dintr-o membran\ extern\, care delimiteaz\ o membran\ intern\ avnd numeroase invagin\ri numite criste mitocondriale, iar la interior o matrice mitocondrial\, (fig. 3). Sunt constituite din proteine, lipide, nucleotide, ADN [i ARN, precum [i o multitudine de enzime. Mitocondriile sunt organite indispensabile pentru via]a celulei eucariote, la nivelul acesteia desf\[urndu-se procesele respiratorii de baz\ care conduc la producerea de energie `nmagazinat\ `n substan]a macroergic\ - ATP. Datorit\ aparatului genetic pe care `l de]in, mitocondriile se bucur\ de o relativ\ autonomie genetic\, intervenind `n fenomenele ereditare extracromozomale, `n special al celor legate de influen]a matern\ a unor `nsu[iri. Reticulul endoplasmatic, face parte din sistemul membranal al celulei, fiind o component\ celular\ deosebit de important\. Denumirea i-a fost dat\ `n 1953 de K. Porter [i G. Palade. La microscopul electronic se prezint\ sub dou\ `nf\]i[\ri: reticul endoplasmatic neted [i reticul endoplasmatic rugos. Reticulul endoplasmatic neted, este format dintr-un sistem de canale [i canalicule cu diametru de circa 500 ce se deschid `n cisterne mai mari cu diamtrul de 1500 . Realizeaz\ leg\tura dintre membrana celular\ [i membrana nuclear\, cu rol `n p\trunderea substan]elor din exteriorul spre interiorul celulei. De asemenea mai are rol `n contrac]ia muscular\ [i sinteza hormonilor steroizi.
- 29 -
{TEOFIL CREANG|
Reticulul endoplasmatic rugos, este asem\n\tor `n totalitate cu cel neted, dar membrana acestuia are afinit\]i deosebite pentru ionii de Ca++ [i Mg++, ceea ce permite ata[area spre exterior, din loc `n loc, a ribozomilor. Prezen]a ribozomilor la suprafa]a reticulului endoplasmatic, confer\ acestuia func]ii suplimentare, implicndu-l `n sinteza produselor de secre]ie celular\ de natur\ proteic\. Ribozomii, sunt forma]iuni citoplasmatice cu dimensiuni moleculare de 150-300 , fiind fie ata[a]i de reticulul endoplsmatic, fie liberi `n citoplasm\. Au fost descoperi]i de G. Palade [i K. Porter (1953 - 1954). Ribozomii sunt prezen]i la toate organismele celulare de la procariote la eucariote, fiind foarte numero[i `n celulele tinere [i `n cele care realizeaz\ o sintez\ intens\ de proteine (pancreas, ficat, neuroni, etc.). Ribozomii `n func]ie de coeficientul de sedimentare se clasific\ `n: - ribozomii de tip 70 S, cu diametrul de 140-240 [i un con]inut de ARN de 65%, specifici celulelor procariote; - ribozomii de tip 80 S, cu diametrul de 200-300 [i un con]inut de ARN de 45%, specifici eucariotelelor. Fiecare ribozom este constituit din dou\ subunit\]i: una mai mare aproape rotund\, cu diametrul de 140-160 denumit\ subunitatea 60 S [i o subunitate mai mic\, de form\ elipsoidal\ cu diametrul de 70-100 , denumit\ 40 S. ~n ceea ce prive[te compozi]ia chimic\, ace[tia sunt boga]i `n ARN (8090% din totalul ARN-ului celular), ap\, ioni de Mg [i Ca. Sub ac]iunea ionilor de Mg++, ribozomii au capacitatea de a forma structuri polimere, sau de a se disocia `n subunit\]i simple. Structurile polimerice ale ribozomilor, denumite poliribozomi (polizomi), reprezint\ unitatea func]ional\ `n procesul de sintez\ al proteinelor, ribozomul singular fiind considerat ca form\ inactiv\. Poliribozomii sunt lega]i prin filamente sub]iri de 1-2 nm, considerate a fi molecule de ARN-m. De asemenea ribozomii pot fi liberi `n citoplasm\, fiind implica]i `n special `n sinteza proteinelor necesare procesului de diferen]iere celular\ sau a proteinenzimelor, sau pot fi ata[a]i reticulului endoplasmatic sub influen]a ionilor de Mg, fiind implica]i `n sinteza proteinelor destinate secre]iei celulare. Centrozomul, reprezint\ o forma]iune cilindric\, identic\ la toate tipurile de celule, fiind foarte bogat\ `n ADN [i ARN. Centrozomul formeaz\ centrul cinetic al celulei, deoarece la `nceputul diviziunii celulare se divide `n cei doi centrioli, formnd locurile de inser]ie al fibrelor fusului nuclear de diviziune. Nucleul. Constituie forma]iunea prezent\ `n toate celulele eucariote, avnd `n esen]\ dou\ roluri principale: - depozitar al informa]iei genetice `n ADN-ul nuclear; - reglarea [i controlul activit\]ii celulare. Celulele enucleate (hematiile, trombocitele), sunt excep]ii `n corpul uman, fiind incapabile de a sintetiza proteine.
- 30 -
Structura nucleului variaz\ foarte mult `n func]ie de perioada ciclului celular. ~n interfaz\ se descrie nucleul a[a numit metabolic, format din membran\ nuclear\, nucleoli, cromatin\ [i carioplasm\. ~n timpul diviziunii celulare, `n nucleul a[a numit genetic, dispare `nveli[ul nuclear [i nucleolii, iar cromatina se condenseaz\ devenind vizibili cromozomii. ~n general dimensiunile nucleului sunt cuprinse `ntre 5-12 m, cu un minim de 4 m la spermatozoizi [i un maxim de 20-25 m la ovocite. Cu ct celula este mai tn\r\, cu activitate metabolic\ mai intens\, nucleul este mai mare iar citoplasma mai redus\. Celulele degenerate sau `mb\trnite au nucleul mai mic, putndu-se astfel stabili dac\ o celul\ este tn\r\ sau adult\. Acesta este un criteriu important `n practica stabilirii diagnosticului celulelor maligne, care sunt celule foarte tinere cu un nucleu deosebit de mare. Membrana nuclear\ (sau `nveli[ul nuclear), este o forma]iune fin\, abia vizibil\ la microscopul optic. Studiat\ cu ajutorul microscopului electronic, s-a constatat c\ este o membran\ dubl\ groas\ de 50-100 , separat\ printr-un spa]iu perinuclear. Membrana nuclear\, are din loc `n loc pori, cu diametrul de 150-1000 , care asigur\ schimburile de substan]\ dintre nucleu [i citoplasm\. La unele celule, membrana nuclear\ se racordeaz\ cu sistemul reticulului endoplasmatic, realiznd astfel leg\tura direct\ cu exteriorul celulei. Continuitatea cu reticulul endoplasmatic, explic\ modific\rile rapide ale `nveli[ului nuclear `n cursul mitozei, dispari]ia lui la `nceputul mitozei [i refacerea la sfr[itul acesteia. Porii nucleari permit trecerea unor macromolecule sau chiar a unor complexe macromoleculare, importante pentru desf\[urarea func]iilor celulei. Astfel din citoplasm\ sunt importate `n nucleu enzimele care asigur\ sinteza ADN-ului, precum [i proteinele ce intr\ `n constitu]ia cromatinei. Nucleul export\ `n citoplasm\ precursorii ribozomali, particule ribonucleoproteice formate din ARN-mesager [i proteine speciale [.a. Trecerea acestor componente, cu dimensiuni mai mari dect diametrele porilor, este posibil\ prin adaptarea unei conforma]ii speciale a acestor complexe macromoleculare. Carioplasma (sucul nuclear, matricea nuclear\), este constituit\ dintr-un lichid transparent [i omogen, care con]ine un amestec de substan]e proteice, la nivelul acesteia aflndu-se cromatina [i nucleolul. Aceast\ parte a nucleului are rol esen]ial `n sinteza ADN-ului [i ARN-ului. Cea mai mare parte a proteinelor din matricea nuclear\, o reprezint\ proteinele nehistonice, o clas\ foarte heterogen\, cu mas\ molecular\ `ntre 10.000-300.000 daltoni. Unele din aceste proteine, au rol important `n structura cromatinei, iar altele `n reglarea expresiei genelor. Din aceast\ clas\ de proteine heterogene, fac parte [i enzime ca nucleazele, ADN- [i ARN-polimerazele, proteinkinazele [.a.
- 31 -
{TEOFIL CREANG|
Con]inutul `n ap\ al carioplasmei este de circa 80%, iar la acest nivel se mai g\sesc ioni de Ca2+, Mg2+, Na+ [i K+. Con]inutul `n ATP al nucleului este mai mare dect al citoplasmei, ceea ce reflect\ dinamismul acestei forma]iuni. Nucleolul, se `ntlne[te `n toate celulele eucariote, cu excep]ia celulelor embrionare, unde lipse[te atta vreme ct embrionul nu `[i sintetizeaz\ `nc\ propriile proteine. Nucleolul se observ\ `n interfaz\, dispare la `nceputul mitozei [i reapare la sfr[itul acesteia. Nucleolul joac\ un rol esen]ial `n biogeneza ribozomilor. ~n nucleol se sintetizeaz\ ARN-ul ribozomal de care se ata[eaz\ proteinele ribozomale venite din citoplasm\. ~n acest fel se formeaz\ precursorii ribozomilor, care trec apoi prin porii nucleului `n citoplasm\, unde se matureaz\, formndu-se ribozomii capabili de a sintetiza proteine. Sinteza ARN-ului ribozomul se face `n anumite zone din cromozomi, denumite organizatori nucleolari. Nucleolul are dimensiuni de 1-2 m, fiind de form\ oval\ sau rotund\, iar pozi]ia sa `n interiorul nucleului poate varia `n func]ie de starea func]ional\ a celulei, de obicei avnd o pozi]ie central\ sau paracentral\. ~n privin]a compozi]iei chimice, nucleolul con]ine trei componente principale [i anume ADN `n propor]ie de circa 3%, ARN circa 7% [i proteine `n propor]ie de aproximativ 90%. ADN-ul este reprezentat de cel existent `n organizatorii nucleolari, ce p\trunde ca ni[te bucle de ADN `n nucleoli. ARN-ul este reprezentat de ARN-ul ribozomal aflat `n diferite faze de maturare. Se presupune c\ nucleolul ar fi o sta]ie intermediar\ `n tranzitul spre citoplasm\ al ARN-ului mesager [i al celui de transport. Proteinele nucleolare sunt importate din citoplasm\, fiind reprezentate de proteinele ribozomale, de unele enzime necesare sintezei de ARN, precum [i de alte tipuri de enzime. Datorit\ concentra]iei mari de substan]\ uscat\, nucleolul are structura cea mai dens\ din celul\ (densitatea 1,35). Func]ia principal\ a nucleolului este de biogenez\ a ribozomilor, prin sinteza ARN-ului ribozomal [i stocarea precursorilor ribozomali, `nainte de a fi trecu]i `n citoplasm\. Se mai atribuie nucleolului [i func]iile de sta]ie de tranzit a ARN mesager [i a ARN de transport spre citoplasm\, precum [i de preg\tire a mitozei, dup\ cum reiese din experien]ele de distrugere a nucleolului. Nucleolul este o component\ esen]ial\ a celulei. Au fost descoperite forme mutante la broasc\ (Xenopus laevis) f\r\ nucleoli, care nu sunt viabile, mormolocii murind la vrsta de o s\pt\mn\. Cromatina nuclear\, reprezint\ forma interfazic\ de existen]\ a materialului genetic nuclear, nefiind altceva, dect forma relaxat\, extins\, a cromozomilor. ~n timpul diviziunii celulare cromatina se reorganizeaz\, formnd structurile condensate caracteristice cromozomilor. Deci cromozomii sunt prezen]i tot timpul `n nucleu, dar nu sunt vizibili la microscopul optic sub forme carcateristice, dect `n timpul diviziunii celulare, cnd sunt complet condensa]i.
- 32 -
Din punct de vedere chimic, cromatina are aceia[i structur\ ca [i a cromozomilor, fiind compus\ din ADN complexat cu proteine histonice, avnd [i mici cantit\]i de ARN.
Profaz\
CROMATIN|
Telofaz\
CROMOZOMI
Cromatina se coloreaz\ intens cu coloran]i bazici (ex. hematoxilin\), datorit\ con]inutului mare `n ARN. Se prezint\ `n interfaz\ sub dou\ forme tinctoriale: o re]ea foarte fin\ de filamente slab colorate, ce formeaz\ eucromatina, sau sub o form\ mai condensat\, colorat\ intens, care se nume[te heterocromatin\. Eucromatina, este format\ din mult ADN nerepetitiv, care se replic\ precoce `n faza S, fiind activ\ genetic prin transcriere `n ARN-m [i formnd astfel fondul de gene structurale al unui organism. Heterocromatina, este puternic condensat\, prezentndu-se sub forma unor corpusculi denumi]i cromocentrii, se coloreaz\ intens, con]ine foarte pu]in ADN nerepetitiv, avnd o mare cantitate de ADN repetitiv, se replic\ trziu `n faza S [i este pu]in activ\ genetic. Heterocromatina este de dou\ tipuri: constitutiv\ [i facultativ\. Heterocromatina constitutiv\, reprezint\ o caracteristic\ structural\ permanent\ a tuturor celulelor, `n orice perioad\ ontogenetic\. Cantitatea [i localizarea ei variaz\ de la un individ la altul, f\r\ s\ modifice fenotipul, deoarece este inactiv\ genetic. Heterocromatina facultativ\, apare `n diferite stadii de dezvoltare, `n diferite celule, la sexe diferite. Exemplul cel mai tipic `l constituie cromatina sexual\, sau cromatina X. De[i heterocromatina este considerat\ a fi inactiv\, ea pare s\ joace un rol important `n organism. Func]iile sale nu sunt `nc\ bine cunoscute, dar se pare c\ are rol `n reglarea genetic\, `n procesul de diferen]iere celular\ [i `n desf\[urarea diviziunii celulare.
2.2. CROMOZOMII
Cromozomii sunt forma]iunile structurale nucleare de cea mai mare `nsemn\tate din punct de vedere citologic [i genetic, fiind cele mai dinamice elemente ale celulei [i `n acela[i timp cele mai constante. Cromozomii, datorit\ structurii lor, fiind constitui]i din ADN, ARN [i proteine, precum [i capacit\]ii lor de autoreproducere `n timpul diviziunii celulare, asigur\ conservarea informa]iei ereditare [i transmiterea acesteia de la o genera]ie la alta de indivizi.
- 33 -
{TEOFIL CREANG|
~n perioada dintre diviziunile celulare (interfaza), cromozomii `[i pierd identitatea, nefiind observabili la microscop. ~n cursul diviziunii `[i recap\t\ identitatea, iar `n metafaz\, cromozomii `[i etaleaz\ morfologia caractereistic\ fiec\rei specii, fiind cel mai u[or de studiat. Prezen]a cromozomilor `n celul\ a fost sesizat\ pentru prima dat\ de c\tre W. Hofmeister `n 1848, fiind descoperi]i de E. Strasburger `n 1875 [i denumi]i ca atare de W. Waldeyer `n 1888 (gr. chroma = culoare, soma = corp), dup\ propriet\]ile lor tinctoriale. Dup\ principalele lor func]ii, cromozomii unei celule somatice sunt de dou\ feluri: autozomi, (fiind `n num\r diferit de la o specie la alta) [i heterocromozomi sau cromozomii sexului, (fiind `n majoritatea cazurilor `n num\r de doi).
- 34 -
Fig. 5. Structura cromozomului: 1 centromer; 2 cromatid\; 3 cromonem\; 4 cromomer\; 5 matrix; 6 nucleol; 7 [i 10 zone heterocromatice; 8 satelit; 9 strangulare primar\; 11 zone eucromatice; 12 strangulatie secundar\.
Cromatidele. Reprezint\ cele dou\ subunit\]i longitudinale ale cromozomului [i care se men]in cuplate la nivelul centromerului. Separarea complet\ a cromatidelor are loc la sfr[itul metafazei [i `nceputul anafazei, dup\ care fiecare din ele se `ndreapt\ spre un pol al celulei. Examinnd cromozomii `ntr-un ciclu celular complet, ace[tia vor fi monocromatidici `n anafaz\, talofaz\ [i stadiul G1 al interfazei, iar `n stadiul G2, profaz\ [i metafaz\ sunt bicromatidici, (fig. 6). ~n stadiul S al interfazei, nu se poate vorbi de cromozomi mono sau bicromatidici, deoarece are loc replicarea semiconservativ\ a cromozomilor, dublndu-se cantitatea de ADN, iar cromozomii monocromatidici devin bicromatidici.
- 35 -
{TEOFIL CREANG|
Centromerul sau constric]ia primar\. Reprezint\ puntea de leg\tur\ dintre cele dou\ cromatide surori, dup\ replicare. ~n apropierea centromerului cromatidele sunt mai sub]iate, astfel c\ zona centromeric\ poart\ numele [i de constric]ie primar\ sau kinetocor.
Fig. 6. Alternan]a cromozomilor mono [i bicromatidici. Centromerului, prezen]\ permanent\ `n morfologia cromozomului, i se atribuie urm\toarele func]ii: men]ine unitatea structural\ a cromozomului (fragmentele lipsite de centromer `[i pierd func]ia genetic\); asigur\ men]inerea cuplat\ a celor dou\ cromatide surori, dup\ replicarea semiconservativ\; permite ata[area cromozomilor de fibrele fusului de diviziune formnd placa metafazic\, precum [i deplasarea cromozomilor nou forma]i, dup\ clivajul longitudinal, spre polii celulei. Bra]ele cromozomului. De-a lungul cromozomului, centromerul se poate afla `n orice pozi]ie, `ns\ `ntotdeauna aceast\ pozi]ie este constant\ pentru un cromozom dat. Prin pozi]ia sa, centromerul `mparte cromatidele `n dou\ bra]e: bra]ul scurt notat conven]ional cu p (ptit) [i bra]ul lung q, (litera din alfabet imediat urm\toare dup\ p). Aceast\ nomenclatur\ este unanim acceptat\ `n citogenetica uman\ [i animal\. Pozi]ia centromerului poate fi stabilit\ prin folosirea a trei indici de exprimare: indicele centromeric:
- 36 -
Ic =