Sunteți pe pagina 1din 261

{ {T TE EO OF FI IL LC CR RE EA AN NG G| |

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

EDITURA "ION IONESCU DE LA BRAD" Ia[i, 1999

Coperta [i subcoperta: ing. Constantin CROITORU

Referen]i [tiin]ifici: Prof. dr. ing. Vasile STAN Universitatea Agronomic\ [i de Medicin\ Veterinar\ Ion Ionescu de la Brad, Facultatea de Zootehnie Ia[i Prof. dr. Ion B\ra Universitatea Al. I. Cuza, Facultatea de Biologie Ia[i Conf. dr. Marius C~RLAN Universitatea Agronomic\ [i de Medicin\ Veterinar\ Ion Ionescu de la Brad, Facultatea de Medicin\ Veterinar\ - Ia[i

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale

CREANG|, {TEOFIL
Elemente fundamentale ale eredit\]ii animale / {teofil Creang\ Ia[i: Editura Ion Ionescu de la Brad, 1999 266 p.; 84 fig. ; 24 cm. Bibliogr. ISBN: 973-973-8014-02-6 636.082.12

ISBN: 973-8014-02-6

Editura Ion Ionescu de la Brad Ia[i

Aceast\ lucrare este dedicat\ memoriei prof. dr. Nicolae PIPERNEA, eminent genetician, mentor al multor genera]ii de speciali[ti `n cre[terea animalelor.

Prefa]\
Am lecturat cu pl\cere [i interes cursul de genetic\ animal\, elaborat de d-l. [ef de lucr\ri dr. Creang\ {teofil [i am constatat `n esen]\, urm\toarele: `n domeniul geneticii s-au acumulat o multitudine de cuno[tin]e noi, care se impunea s\ fie valorificate prin editarea unui manual, care s\ r\spund\ dezideratului esen]ial [i care `n exprimarea curent\ este denumit actualitate; con]inutul [tiin]ific, criteriu la fel de important pentru aprecierea oric\rui manual universitar, este asigurat de vastitatea bibliografiei de specialitate consultat\ [i interpretat\ de pe pozi]iile celui care posed\ cuno[tin]e aprofundate `n domeniul abordat; cu toate c\ lucrarea se adreseaz\ cu prioritate studen]ilor de la facultatea de zootehnie, fiind a[adar `n concordan]\ cu o anumit\ program\ analitic\, ea este cu siguran]\ util\ [i altor studen]i pe care `i intereseaz\ problemele de genetic\ animal\ [i speciali[tilor din cercetare [i produc]ie, care sunt preocupa]i de `mbun\t\]irea bazei genetice a popula]iilor de animale [i implicit a performan]elor productive ale acestora; cuno[tin]ele `nglobate `n lucrare, reprezint\ temelia pe care se grefeaz\ problematica din domeniul amelior\rii animalelor, domeniu aplicativ [i spectaculos prin rezultatele ob]inute, gra]ie progreselor realizate de genetica molecular\ [i cantitativ\; cu toate c\ volumul cuno[tin]elor este foarte mare, lucrarea este accesibil\, gra]ie explica]iilor pertinente cuprinse `n text [i care sunt bazate pe logic\ [i exprimare concis\ [i cursiv\. ~n concluzie putem spune, f\r\ s\ risc\m unele exager\ri de complezen]\, c\ lucrarea de fa]\ reprezint\ o reu[it\ notabil\ a autorului, un pas important `n afirmarea domniei sale `ntr-un domeniu cu mari perspective, am putea spune fascinant, care este f\r\ `ndoial\ genetica animal\.

Prof. dr. Vasile STAN

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

CUPRINS
INTRODUCERE ................................................................................................ 11 CAPITOLUL 1 - GENETICA - BAZ| A AMELIOR|RII {I EXPLOAT|RII POPULA}IILOR DE ANIMALE ................. 13 1.1 Defini]ia, con]inutul [i importan]a studiului geneticii .................................... 13 1.2. Evolu]ia concep]iilor despre ereditate [i a geneticii.................................... 15 1.3. Ereditate [i mediu ....................................................................................... 22 1.3.1. Fenotipul, rezultat al interac]iunii dintre ereditate [i mediu ........ 24 1.3.2. Domeniul de reac]ie al genotipului ............................................. 25 CAPITOLUL 2 - BAZELE CITOLOGICE ALE EREDIT|}II ............................ 28 2.1. Celula [i elementele celulare cu rol genetic ............................................... 28 2.2. Cromozomii................................................................................................. 34 2.2.1. Structura cromozomilor .............................................................. 35 2.2.2. Benzile cromozomale ................................................................. 39 2.2.3. ~nsu[irile fundamentale ale cromozomilor .................................. 40 2.2.4. Tipuri speciale de cromozomi..................................................... 43 2.2.5. Cariotipul [i cariograma.............................................................. 46 2.2.5.1. Cariotipul bovin (Bos taurus) ...................................... 47 2.2.5.2. Cariotipul ovin (Ovis aries) ......................................... 49 2.2.5.3. Cariotipul la capr\ (Capra hircus) ............................... 51 2.2.5.4. Cariotipul calului (Equus caballus) ............................. 52 2.2.5.5. Cariotipul porcului domestic (Sus scrofa domestica) . 53 2.2.5.6. Cariotipul iepurelui domestic (Oryctolagus cuniculus) 54 2.2.5.7. Cariotipul la p\s\ri...................................................... 56 2.3. Ciclul celular ............................................................................................... 58 2.3.1. Mitoza (cariochineza) ................................................................. 59 2.3.2. Meioza ........................................................................................ 64 2.3.3. Gametogeneza ........................................................................... 69 CAPITOLUL 3 - ACIZII NUCLEICI, STRUCTUR|, ORGANIZARE {I FUNC}II.............................................................................. 73 3.1. Acizii nucleici, descoperire [i evolu]ie ........................................................ 73 3.2. Elemente care sus]in rolul ADN-ului `n ereditate........................................ 78 3.3. Structura acizilor nucleici............................................................................ 80 -5-

{TEOFIL CREANG|

3.3.1. Structura acidului dezoxiribonucleic (ADN) ................................ 80 3.3.1.1. Tipuri de ADN celular ................................................. 85 3.3.1.2. Denaturarea [i renaturarea ADN-ului......................... 90 3.3.2. Structura acidului ribonucleic (ARN) .......................................... 91 3.3.2.1. Tipuri de ARN celular ................................................. 91 3.4. Replicarea [i biosinteza ADN-ului .............................................................. 96 3.4.1. Repararea [i restaurarea structurii ADN-ului ........................... 100 3.5. Func]iile acizilor nucleici ........................................................................... 101 CAPITOLUL 4 - CODUL GENETIC ............................................................... 103 4.1. Descifrarea [i structura codului genetic.................................................... 103 4.2. Caracteristicile codului genetic ................................................................. 106 CAPITOLUL 5 - ORGANIZAREA GENOMULUI ............................................ 109 5.1. Organizarea genomului nucleotidic la procariote ..................................... 109 5.1.1. Organizarea genomului la virusuri............................................ 110 5.1.2. Organizarea genomului bacterian ............................................ 112 5.2. Organizarea genomului nuclear la eucariote............................................ 113 5.2.1. Considera]ii generale asupra organiz\rii genomului eucariot .. 113 5.2.2. Proteinele cromozomale........................................................... 114 5.2.3. Organizarea materialului genetic `n cromozomii metafazici - modelul nucleozomal.......................................................... 115 5.2.3.1. Structura [i func]iile centromerului ........................... 120 5.2.3.2. Structura [i func]iile telomerelor ............................... 121 5.2.4. Organizarea materialului genetic `n nucleii interfazici .............. 123 5.2.4.1. Organizarea ADN-ului `n nucleii interfazici ai celulelor somatice ................................................. 123 5.2.4.2. Organizarea ADN-ului `n nucleii spermatozoizilor.... 125 5.3. Organizarea genomului extranuclear (citoplasmatic) ............................... 127 5.3.1. Organizarea genomului plasmidic procariot ............................. 127 5.3.1.1. Plasmidele F............................................................ 129 5.3.1.2. Plasmidele R ........................................................... 131 5.3.1.3. Plasmidele Col (bacteriocinogene) ...................... 131 5.3.2. Organizarea genomului cloroplastic ......................................... 132 5.3.3. Organizarea genomului la plasmidele celulelor eucariote........ 132 5.3.4. Organizarea genomului mitocondrial........................................ 132 CAPITOLUL 6 - STRUCTURA {I FUNC}IILE GENELOR............................ 136 6.1. Evolu]ia conceptului de gen\.................................................................... 136 6.2. Structura genei la procariote .................................................................... 139 6.3. Structura genei la eucariote...................................................................... 142 6.3.1. Structura genei ovalbuminei ..................................................... 146 6.4. Caracteristicile genei ................................................................................ 147 6.5. Tipuri de gene........................................................................................... 149 6.5.1. Elemente genetice mobile sau transpozabile........................... 151 6.6. Izolarea, sinteza [i manipularea genelor, elemente ale ingineriei genetice ......................................................... 154 -6-

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

CAPITOLUL 7 - EXPRESIA INFORMA}IEI EREDITARE {I REGLAJUL EXPRIM|RII GENELOR .............................. 156 7.1. Fluxul de informa]ie genetic\.................................................................... 156 7.2. Structura proteinelor ................................................................................. 158 7.3. Ribozomii, sediul sintezei proteice ........................................................... 160 7.4. Transcrip]ia informa]iei genetice............................................................... 162 7.4.1. Eviden]ierea transcrip]iei genice. Genele `n ac]iune.............. 164 7.5. Transla]ia informa]iei genetice.................................................................. 166 7.6. Controlul expresiei informa]iei ereditare................................................... 169 7.6.1. Reglajul exprim\rii genelor la procariote .................................. 170 7.6.2. Reglajul exprim\rii genelor la eucariote ................................... 174 7.6.2.1. Reglajul prin modific\ri directe ale genomului.......... 174 7.6.2.2. Reglajul la nivelul transcrip]iei .................................. 175 7.6.2.3. Reglajul la nivelul procesului de maturare al ARN-ului mesager [i de migrare al acestuia `n citoplasm\ ..... 177 7.6.2.4. Reglajul la nivelul transla]iei ..................................... 178 7.6.2.5. Reglajul posttransla]ional ......................................... 179 CAPITOLUL 8 - TRANSMITEREA CARACTERELOR {I ~NSU{IRILOR DE LA O GENERA}IE LA ALTA ............ 181 8.1. Legile mendeliene despre ereditate ......................................................... 181 8.1.1. Teoria factorilor ereditari........................................................... 181 8.1.2. Terminologia utilizat\ `n genetica mendelian\ ......................... 183 8.1.3. Monohibridarea de tip Pisum.................................................... 184 8.1.4 Dihibridarea [i polihibridarea ..................................................... 188 8.1.5. Retro`ncruci[area sau backcrossul .......................................... 191 8.2. Abateri de la raporturile mendeliene de segregare fenotipic\.................. 194 8.2.1. Interac]iunea dintre genele alele .............................................. 194 8.2.1.1. Dominan]a complet\ [i recesivitatea........................ 195 8.2.1.2. Monohibridarea de tip Zea (dominan]a incomplet\ sau semidominan]a)............ 195 8.2.1.3. Codominan]a ............................................................ 197 8.2.1.4. Supradominan]a ....................................................... 198 8.2.1.5. Ac]iunea pleiotropic\ a genelor ................................ 198 8.2.1.6 Gene letale ................................................................ 200 8.2.17. Alele multiple (polialelia)............................................ 202 8.2.2. Interac]iunea dintre genele nealele .......................................... 203 8.2.2.1. Interac]iunea complementar\ a genelor................... 204 8.2.2.2. Interac]iunea de epistazie a genelor ........................ 208 8.2.2.3. Interac]iunea modificatoare a genelor ...................... 212 8.2.2.4. Interac]iunea polimer\ a genelor.............................. 212 8.3. Transmiterea `nl\n]uit\ a caracterelor...................................................... 214 8.3.1. Teoria cromozomal\ a eredit\]ii ............................................... 214 8.3.2. ~nl\n]uirea genelor (linkage) ..................................................... 216 8.3.3. Schimbul de gene dintre cromozomii omologi (crossing-over)....................................................................... 219 8.3.4. Dispunerea liniar\ a genelor `n cromozomi.............................. 225 -7-

{TEOFIL CREANG|

8.3.5. H\r]ile genetice cromozomale .................................................. 226 8.3.6. Importan]a teoriei cromozomale a eredit\]ii ............................. 229 CAPITOLUL 9 - EREDITATEA EXTRACROMOZOMAL| (CITOPLASMATIC|) ........................................................... 230 9.1. Merogonia................................................................................................. 231 9.2. Ereditatea extracromozomal\ `n hibrid\ri [i `ncruci[\ri reciproce ........................................................................ 231 9.3. Androsterilitatea........................................................................................ 232 CAPITOLUL 10 - EREDITATEA SEXULUI .................................................... 235 10.1. Cromozomii sexului ................................................................................ 235 10.2. Cromatina sexual\.................................................................................. 239 10.3. Tipuri de determinare a sexului .............................................................. 241 10.4. Ereditatea caracterelor legate de sex (sex - linkage) ............................. 245 10.4.1. Ereditatea caracterelor legate de sex la tipul Drosophila ....... 246 10.4.2. Ereditatea caracterelor legate de sex la tipul Abraxas ........... 249 10.4.3. Ereditatea legat\ de cromozomul Y (ereditatea holandric\)........................................................... 252 10.5. Ereditatea caracterelor controlate de sex............................................... 253 10.6. Anomalii `n ereditatea sexului................................................................. 254 10.6.1. Nondisjunc]ia cromozomilor sexului ....................................... 254 10.6.2. Ginandromorfismul ................................................................. 255 10.6.3. Intersexualitatea ..................................................................... 256 10.6.4. Inversiunea sexului................................................................. 256 BIBLIOGRAFIE ............................................................................................... 257

-8-

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

INTRODUCERE

Apari]ia [i manifestarea divers\ a caracterelor [i `nsu[irilor organismelor, este sub coordonarea direct\ a materialului genetic, a legilor [i programelor genetice, care constituie ereditatea organismului respectiv. Ereditatea este descris\ `n termeni informa]ionali, de mesaje genetice [i de codificare genetic\. Astfel manifestarea complex\ a viului, poate fi definit\ ca un mecanism cu memorie, dar o memorie rigid\, care tinde s\ conserve `n cel mai `nalt grad, informa]ia existent\ ini]ial. Dar prin reproducere, care reprezint\ `n acela[i timp cauza [i scopul existen]ei viului, se asigur\ o remodelare a informa]iei genetice, ceea ce implic\ o evolu]ie `ntr-un alt plan de manifestare a organismelor. Toate aceste fenomene complexe [i fundamentale `n manifestarea viului, fac obiectul de studiu al eredit\]ii [i `n sens mai larg al geneticii, care ocup\ `n cadrul [tiin]elor biologice, o pozi]ie central\ [i care are `n continuare o dezvoltare impetuoas\. ~mbun\t\]irea continu\ a structurii genetice a popula]iilor de animale, obiectiv fundamental al speciali[tilor `n bioingineria cre[terii animalelor care de fapt reprezint\ zootehnia, nu poate fi realizat\ f\r\ cunoa[terea [i aplicarea legilor eredit\]ii. ~n elaborarea lucr\ri am pornit de la aceste considerente, c\utnd s\ sintetizez [i s\ prezint cuno[tin]ele acumulate `n domeniul eredit\]ii, urmnd ca multitudinea celorlalte laturi ale geneticii animale, s\ fie dezvoltate `ntr-o serie de lucr\ri viitoare. Materialul se adreseaz\ studen]ilor din `nv\]\mntul de specialitate, cercet\torilor [i speciali[tilor din domeniul cre[terii [i amelior\rii animalelor, precum [i celor interesa]i de descoperirile geneticii. Pentru apari]ia lucr\rii [i formarea mea `n domeniul geneticii animale, aduc un pios omagiu Prof. dr. Nicolae PIPERNEA, care mi-a fost mentor [i `ndrum\tor `n acest domeniu vast [i fascinant [i care a contribuit decisiv la realizarea mea [tiin]ific\.

De asemenea aduc mul]umiri colectivului din cadrul Facult\]ii de Zootehnie, `n mijlocul c\rora am evoluat `n to]i ace[ti ani de carier\ didactic\, [i care desigur m-au ajutat sub diverse forme `n toat\ aceast\ perioad\.
-9-

{TEOFIL CREANG|

Aduc de asemenea respectuoase mul]umiri Prof. dr. Vasile Stan, Prof. dr. Ion B\ra [i Conf. dr. Marius C`rlan, pentru controlul [tiin]ific acordat lucr\rii, care a dus la `mbun\t\]irea calit\]ii materialului. Lucrarea este desigur perfectibil\ [i supus\ `mb\trnirii `n acest domeniu deosebit de impetuos ca evolu]ie [tiin]ific\, iar autorul a[teapt\ cu interes aprecierile critice [i propunerile de `mbun\t\]ire.

AUTORUL

- 10 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

CAPITOLUL 1
GENETICA - BAZ| A AMELIOR|RII {I EXPLOAT|RII POPULA}IILOR DE ANIMALE

1.1. DEFINI}IA, CON}INUTUL {I IMPORTAN}A STUDIULUI GENETICII


Termenul de genetic\ (de la grecescul gennein = a da na[tere), a fost introdus `n 1906 de englezul W. Bateson la Londra, cu ocazia celei de a treia Conferin]e despre hibridarea [i ameliorarea plantelor, care a propus ca noua [tiin]\ a eredit\]ii, ce cuno[tea o dezvoltare extraordinar\, s\ ia aceast\ denumire. Apari]ia geneticii ca [tiin]\ a avut loc la `nceputul secolului al XX-lea, cnd H. de Vries, C. Correns [i E. Tschermack, au redescoperit legile lui Mendel. Legile lui Mendel, formulate `nc\ din 1865, au reprezentat nucleul `n jurul c\ruia s-a format [i dezvoltat genetica modern\. Toate procesele de baz\ ale organismelor vii se bazeaz\ pe o `nsu[ire fundamental\ a acestora [i anume ereditatea. Termenul de ereditate a fost introdus `n anul 1863 de H. Spencer, pentru a defini procesul prin care se realizeaz\ asem\narea biologic\ `ntre p\rin]i [i descenden]i. Ereditatea nu este `ns\ o `nsu[ire predeterminat\, sau fix\, ci este rezultatul unui nesfr[it [ir de modific\ri, de adapt\ri la condi]iile de mediu, suferite `n succesiunea genera]iilor, `n cadrul fiec\rei specii. Deci, de[i ereditatea organismelor, se mo[tene[te, se transmite din genera]ie `n genera]ie, dar `n acela[i timp, poate suferi modific\ri `n decursul genera]iilor . Astfel, organismelor le este proprie `nc\ o `nsu[ire fundamental\, [i anume variabilitatea.

- 13 -

{TEOFIL CREANG|

Variabilitatea studiaz\ diferen]ele (de nivel calitativ sau cantitativ), cauzate genetic sau nu, consemnate `n structura celulei - varia]ii intraindividuale; `ntre indivizii unei popula]ii - varia]ii individuale; sau `ntre diversele popula]ii - varia]ii de grup. Att varia]iile individuale, ct [i cele de grup, pot fi determinate de influen]a diferen]elor genetice ca rezultat al muta]iilor sau al recombin\rilor genetice, sau de influen]a factorilor ecologici. Dac\ varia]iile condi]ionate genetic au caracter permanent, factorii de mediu provoac\ doar modific\ri temporare `n exprimarea fenotipic\ a caracterelor unui organism, care de regul\ se transmit `n descenden]\.

{tiin]a care se ocup\ cu studiul dezvolt\rii organismelor, al eredit\]ii [i variabilit\]ii acestora, poart\ denumirea de genetic\.

Complexitatea aspectelor cuprinse `n sfera de studiu a geneticii, a determinat concretizarea unor ramuri, care ulterior au devenit domenii de cercetare distincte, fiind definite ca discipline de sine st\t\toare. Dintre aceste ramuri men]ion\m: genetica clasic\ sau fenomenologic\ - care studiaz\ mecanismele [i legile de transmitere a caracterelor; citogenetica - care studiaz\ elementele materiale ale eredit\]ii la nivel citologic, fiind rodul interferen]ei dintre citologie [i genetic\; genetica molecular\ - care define[te la nivel fizico-chimic, natura informa]iei genetice; genetica procesului de dezvoltare ontogenetic\ a organismelor - care urm\re[te mecanismele prin care informa]ia genetic\ este tradus\ `n formarea structurilor anatomice ale organismelor, `n diferen]ierea [i dezvoltarea organismelor; genetica popula]iilor - care studiaz\ structura genetic\ a popula]iilor [i dinamica frecven]ei genelor la nivel popula]ional; genetica cantitativ\ - care studiaz\ determinismul genetic [i transmiterea ereditar\ a caracterelor cantitative de produc]ie, care formeaz\ un domeniu cu aplica]ii practice `n ameliorarea structurii genetice a animalelor; ingineria genetic\ - care s-a conturat ca disciplin\ [tiin]ific\ de sine st\t\toare la `nceputul anilor 1970, fiind una din cele mai noi ramuri ale geneticii [i biologiei [i care studiaz\ un ansamblu de metode [i tehnologii efectuate in vitro, cu gene, cromozomi [i uneori cu celule `ntregi, `n scopul construirii unei structuri genetice cu propriet\]i ereditare premeditate, (L. Popa, R. Repanovici - 1982). Genetica se `nscrie `n contextul celor mai actuale [tiin]e, datorit\ importan]ei pe care o are cunoa[terea mecanismelor de transmitere a caracterelor, datorit\ necesit\]ii cunoa[terii substratului material al eredit\]ii, precum [i al
- 14 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

manifest\rii caracterelor [i `nsu[irilor organimelor, ca rezultat al interac]iunii bazei ereditare cu factorii mediului natural [i antropic. Fundamentarea sistemelor de ameliorare genetic\ a popula]iilor de animale, `mbun\t\]irea structurii genetice a popula]iilor de animale de la o genera]ie la alta, inducerea unor muta]ii favorabile asupra unor organisme, profilaxia genetic\ a bolilor sau anomaliilor ereditare, nu pot fi realizate `n practica zootehnic\ f\r\ cunoa[terea geneticii, a bazei ereditare [i legilor care guverneaz\ formarea organismelor vii. De aceea `n domeniul cre[terii animalelor, genetica de]ine un rol hot\rtor `n fundamentarea [i concretizarea acestor domenii de baz\ `n cre[terea animalelor. Genetica utilizeaz\ mijloace de investiga]ie [i de interpretare proprii, interferndu-se `n acela[i timp cu alte discipline, precum [i cu metodica lor, cum ar fi: biochimia, biologia celular\, biofizica, reproduc]ia [i embriologia, matematica [i statistica biologic\. De asemenea, are leg\turi cu [tiin]ele biologice aplicate, cum ar fi cu zootehnia [i diversele ramuri ale acestora, ramuri ale [tiin]elor agronomice, cu patologia, asigurndu-le acestora bazele teoretice ale form\rii [i dezvolt\rii organismelor [i prelund de la acestea un vast material biologic.

1.2. EVOLU}IA CONCEP}IILOR DESPRE EREDITATE {I A GENETICII


Cu toate c\ genetica este o disciplin\ relativ tn\r\, anul de apari]ie al ei fiind considerat 1900, odat\ cu redescoperirea legilor mendeliene, conceptul despre ereditate a cunoscut o evolu]ie progresiv\, completndu-se [i clarificnduse `n raport cu evolu]ia istoric\, cu perfec]ionarea metodelor de studiu [i cu intensificarea cercet\rilor referitoare la transmiterea caracterelor. Observa]ii elementare asupra eredit\]ii [i variabilit\]ii organismelor se `ntlnesc din trecutul `ndep\rtat al societ\]ii, emi]ndu-se unele ipoteze referitoare la transmiterea caracterelor. M\rturia acestor preocup\ri o reprezint\ sculpturile egiptene, vechi de peste 6.000 de ani, `n care sunt `ncrustate pedigreele mai multor genera]ii de cai, explicndu-se modul de transmitere a formei capului [i a copitei, (fig. 1). Perioade `ntregi ale istoriei au fost dominate de teoria genera]iilor spontane, conform c\reia organismele vii apar `n mod spontan `n natur\. ~n secolul al XVIII-lea, apar primele observa]ii asupra celulelor, fiind descoperite celulele germinale la organismele sexuale. Aceste descoperiri vor influen]a `n mod hot\rtor evolu]ia biologiei `n general [i a concep]iilor despre ereditate `n mod special. La sfr[itul secolului al XVIII-lea este elaborat\ teoria epigenezei, de c\tre C. F. Wolff [i K. E. Baer, stabilindu-se pentru prima dat\ c\ game]ii
- 15 -

{TEOFIL CREANG|

ambelor sexe particip\ la formarea noului organism [i prin fecundare ia na[tere oul, care prin transform\ri succesive va duce la formarea ]esuturilor [i organelor.

Fig. 1. Pedigreul a cinci genera]ii de cai, reprezentat\ pe o piatr\ egiptean\ veche de 6.000 de ani. ~n 1809, este publicat\ de c\tre J. B. Lamarck, lucrarea Philosophie zoologique, `n care ereditatea este prezentat\ ca o `nsu[ire care fixeaz\ [i conserv\ la urma[i modific\rile dobndite `n cursul evolu]iei, iar variabilitatea organismelor este o `nsu[ire util\ [i ereditar\. La `nceputul sec. al XIX-lea, este elaborat\ teoria celular\, de c\tre M. J. Scheleiden [i T. Schwann, care a constituit un eveniment de `nsemn\tate deosebit\ `n dezvoltarea [tiin]elor biologice precum [i `n a concep]iilor despre ereditate. ~n 1875, E. Strasburger, stabile[te modul de `nmul]ire celular\ prin diviziune, care este denumit\ de Schleiden (1878) cariochinez\, iar de V. Flemming (1882), mitoz\. ~n acest fel se fac sim]ite primele afirma]ii asupra continuit\]ii genetice, trebuind s\ existe o continuitate a structurilor elementare ale organismelor, `nc\ de la `nceputurile vie]ii. Studii ample `n perioada 1884 - 1890, datorate lui O. Hertwirg, E. Strasburger, W. Waldeyer, A. Weismann, T. Boveri [.a., au condus la descoperirea elementelor figurate din nucleu, care au fost denumite `n 1888 de W. Waldeyer, cromozomi. Cercet\rile efectuate la nivel celular, au `ntrez\rit rolul acestora `n ereditate, afirmndu-se `nc\ din acea perioad\ c\ p\r]ile constitutive
- 16 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

ale celulei se `mpart `n mod inegal `n cursul diviziunii, cu excep]ia cromozomilor, care se divid `n mod egal, celulele fiice primind acela[i num\r de cromozomi. V. Flemming `n anul 1888, a subdivizat ciclul mitotic `n cele patru faze, cunoscute azi sub denumirea de profaz\, metafaz\, anafaz\ [i telofaz\, pe baza comport\rii cromozomilor `n diviziune. ~n anul 1884, E. von Beneden, T. Boveri [.a., au ar\tat c\ elementele sexuale sufer\ pe parcursul matur\rii, reducerea num\rului de cromozomi, iar cu ocazia fecund\rii se restabile[te num\rul normal de cromozomi. ~n acela[i an 1884, K. Rabl, a sesizat c\ num\rul de cromozomi este caracteristic pentru fiecare specie `n parte. Toate aceste cercet\ri au contribuit la eviden]ierea substratului material al eredit\]ii, fiind `nceputuri `n studiul la nivel citologic al eredit\]ii. Originea geneticii ca [tiin]\, `[i are `nceputurile odat\ cu completarea metodelor observa]ionale de studiu cu cele experimentale, experien]ele de hibridare [i analiz\ genetic\ constituind principalele mijloace care au contribuit la afirmarea geneticii ca [tiin]\. ~n acest sens, `nc\ din 1694 R. I. Camerarins efectueaz\ experien]e de hibridare la porumb, ricin [i cnep\, T. Fairchild (1719) efectueaz\ hibrid\ri la garoafe, urm\rind transmiterea culorii florilor, iar J. O. Kelreuter (1760), pune bazele retro`ncruci[\rii sau back-crosului, folosit frecvent `n experien]ele genetice. T. A. Knight (1823), public\ pentru prima dat\ rezultate ale `ncruci[\rilor la maz\re cu caractere diferite, ar\tnd modul de transmitere al unor caractere, precum [i comportamentul `n cadrul retro`ncruci[\rilor. ~n perioada urm\toare C. F. Grtner (1849), K. von Negeli (1850) [i Ch. Naudin (1863), efectueaz\ experien]e de hibridare. Pe baza unor experien]e organizate riguros, Charles Naudin (1815 1899), ajunge la o serie de concluzii valoroase, ar\tnd c\ hibrizii din prima genera]ie sunt asem\n\tori, fenomenul de segregare `ncepe din genera]ia a II-a de hibridare, denumindu-l disjunc]ia caracterelor. ~n anul 1859, Ch. Darwin (1809 - 1882) public\ remarcabila sa lucrare Originea speciilor, care a pus bazele teoriei evolu]ioniste, considernd ereditatea drept unul din factorii importan]i ai evolu]iei. ~ntr-o alt\ lucrare, Variabilitatea plantelor [i animalelor sub influen]a domesticirii, Darwin a sintetizat observa]iile amelioratorilor de plante [i animale, cu privire la transmiterea eredit\]ii [i variabilit\]ii `n succesiunea genera]iilor. Cu aceast\ ocazie el a sesizat o serie de fenomene ereditare care au loc `n urma `ncruci[\rii interspecifice, cum ar fi: dezvoltarea luxuriant\ a hibrizilor, fenomenul de dominan]\, precum [i efectele negative ale consangviniz\rii. Gregor Mendel (1822 - 1884), c\lug\r la m\n\stirea din Brno [i profesor la liceul german din aceea[i localitate, naturalist [i matematician des\vr[it, ini]iaz\ `ncepnd din anul 1857, experien]e de hibridare riguroase.

- 17 -

{TEOFIL CREANG|

Pe baza acestora formuleaz\ concluzii de importan]\ capital\ `n transmiterea ereditar\ a caracterelor, concluzii care `[i au valabilitate [i `n genetica modern\, fiind cunoscute sub numele de legile lui Mendel. Rezultatele ob]inute, le comunic\ `n anul 1865 la dou\ [edin]e ale Societ\]ii de istorie natural\ din Brno, `ns\ acestea r\mn necunoscute contemporanilor lui Mendel. ~n anul 1900, germanul C. Correns, olandezul H. de Vries [i austriacul E. Tschermak, independen]i unul de altul [i pe baza experien]elor `ntreprinse, ajung la acelea[i rezultate ca [i cele ob]inute de Mendel, denumindu-le astfel legile lui Mendel. ~n acest mod este fundamentat\ concep]ia geneticii moderne, care are si ast\zi aplicabilitate, fiind cuoscut\ sub numele de mendelism sau teoria factorilor ereditari. Este formulat\ astfel, o prim\ teorie `n genetic\, care sus]ine c\ ereditatea este transmis\ de la o genera]ie la alta de unit\]i ereditare sau factori ereditari, prin intermediul celulei sexuale. Prin `ncruci[are, factorii ereditari pot s\ se regrupeze, dnd na[tere unui descendent care manifest\ caracterul uneia din p\rin]i, `n genera]iile urm\toare ob]inndu-se o mare variabiltate a caracterelor, datorit\ segreg\rii factorilor ereditari. Principiile stabilite de Mendel au fost verificate prin hibrid\ri la animale, `nc\ la `nceputul sec. al XX-lea, de c\tre L. Cunot `n Fran]a, W. Bateson [i R. C. Punnett `n Anglia, stabilindu-se valabilitatea acestora [i la mamifere. Rezultatele ob]inute `n cadrul experien]elor de hibridare, au fost prezentate [i discutate pentru prima dat\ la Conferin]a interna]ional\ despre hibridare care a avut loc la Londra `n 1899. La aceast\ conferin]\ o contribu]ie important\ au adus, Hugo de Vries prin prezentarea lucr\rii, Hibridarea monstruozit\]ilor [i William Bateson, care fundamenteaz\ un amplu program pentru cercet\rile de hibridare viitoare. ~n 1902 se organizeaz\ o Conferin]\ Interna]ional\ de ameliorare a plantelor [i hibridare la New York, la care W. Bateson militeaz\ pentru introducerea unei terminologii `n hibridare acceptat\ de to]i cercet\torii, la aceast\ conferin]\ fiind accepta]i termenii de alelomorf, homozigot [i heterozigot. ~n acela[i an W. S. Sutton [i T. Boveri, arat\ `n mod clar c\ `ntre segregarea factorilor mendelieni [i reducerea cromozomilor `n timpul diviziunii reduc]ionale pentru formarea game]ilor, exist\ o strns\ leg\tur\, punnd astfel bazele teoriei cromozomale a eredit\]ii. ~n perioada 1902 - 1905, C. E. McClung, E. B. Wilson [i W. N. Stevens, stabilesc c\ sexul este transmis ereditar prin intermediul unor cromozomi specifici. Tot `n acest interval de timp W. Johannsen (1857 - 1927) elaboreaz\ teoria liniilor pure. Astfel, el define[te linia pur\ ca totalitatea descenden]ei unei singure plante autogame homozigote, ar\tnd c\ selec]ia `n cadrul liniei pure nu are efect, deoarece toat\ descenden]a are aceea[i ereditate.
- 18 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Johannsen admite c\ ereditatea nu poate fi modificat\ dect prin ac]iunea muta]iilor sau prin `ncruci[are. De asemenea a propus introducerea termenului de genotip, prin care se `n]elege constitu]ia ereditar\ a organismului [i fenotip, pentru a defini constitu]ia exterioar\ a organismului. ~n anul 1903 introduce termenul de gen\, termen care define[te unitatea ereditar\ responsabil\ de apari]ia caracterelor sau `nsu[irilor organismului. ~n anul 1906 la Londra, cu ocazia Conferin]ei despre hibridarea [i ameliorarea plantelor, W. Bateson pre[edintele acestei conferin]e, a propus ca noua [tiin]\ care cuno[tea o dezvoltare extraordinar\ s\ fie denumit\ GENETIC|, astfel c\ aceast\ conferin]\ a devenit A treia conferin]\ interna]ional\ de genetic\. ~n cuvntul s\u de deschidere a conferin]ei, Bateson spunea: Termenul de genetic\ indic\ `n mod suficient c\ activitatea noastr\ este destinat\ elucid\rii fenomenelor eredit\]ii [i variabilit\]ii, sau cu alte cuvinte, fiziologiei mo[tenirii cu implica]ii `n problemele teoretice ale evolu]ionistului [i sistematicianului [i aplica]ii `n problemele practice ale amelioratorilor de plante [i animale. La aceast\ conferin]\ s-au `ntreprins primele `ncerc\ri de `n]elegere a ac]iunii genelor, f\cndu-se o leg\tur\ `ntre gene [i enzime, sau dezb\tndu-se probleme legate de efectele prezen]ei sau absen]ei genelor. Prin cercet\rile `ncepute `n jurul anului 1910, teoria cromozomal\ a eredit\]ii, este elaborat\ `ntr-o form\ definitiv\ de zoologul american Thomas Hunt Morgan (1866 - 1945), `mpreun\ cu [coala sa, din care f\ceau parte A. H. Sturtevant, C. B. Bridges, H. J. Mler. Astfel, concep]ia despre gen\ se dezvolt\, acesteia stabilindu-i-se rolul `n transmiterea ereditar\ a caracterelor, iar legile mendeliene sunt confirmate [i completate. ~n aceast\ etap\ de dezvoltare a geneticii, cuno[tin]ele despre ereditate au `nceput s\ fie din ce `n ce mai mult folosite `n activitatea practic\ de ameliorare a plantelor [i animalelor. Astfel, H. Nilsson - Ehle (1908), a elaborat teoria factorilor multipli (sau a polimeriei aditive), propunnd metode de ameliorare a principalelor specii de cereale, iar G. H. Shull (1909), a ini]iat folosirea liniilor consangvinizate `n vederea producerii hibrizilor de porumb. ~n 1911 la Paris, are loc cea de a patra Conferin]\ de genetic\, `n care sunt prezentate rezultatele lucr\rilor efectuate pe microorganisme [i pe Drosophila. ~n 1927, are loc la Berlin al cincilea Congres de genetic\, `n care T. H. Morgan prezint\ efectele a dou\ fenomene genetice, deosebit de importante [i anume fenomenul de `nl\n]uire a genelor (linkage) [i fenomenul schimbului de gene (crossing-over). Tot la acest congres Winkler emite ipoteza transform\rii genei, Haldane prezint\ teoria sa matematic\ asupra selec]iei naturale, iar H. Mller demonstreaz\ ac]iunea mutagen\ a radia]iilor ionizante, deschiznd astfel o etap\ nou\ `n cercetarea genetic\. ~n 1932 la Ithaca (SUA), are loc al [aselea Congres de genetic\. ~n cadrul acestui congres, Emerson prezint\ lucr\rile sale privitoare la genetica porumbului,
- 19 -

{TEOFIL CREANG|

atingndu-se astfel un nivel de cuno[tin]e comparabile cu cele de la Drosophila. Morgan a expus problemele referitoare la leg\tura `ntre genetic\ [i fiziologia procesului de dezvoltare, iar sovieticul Dubinin introduce pentru prima dat\ conceptul c\ o gen\ poate fi divizat\ `n unit\]i mai mici. Mller, prin prezentarea lucr\rii Studii asupra naturii [i cauzelor muta]iei genei, a adus o contribu]ie deosebit de important\ la dezvoltarea geneticii. Prin studiile prezentate asupra geneticii popula]iilor, [i-au `nceput afirmarea cei trei pioneri ai acestui domeniu [i anume: Haldane, Fisher [i Wright, cei care vor aduce o contribu]ie de seam\ la dezvoltarea geneticii. ~n 1939 se organizeaz\ cel de al [aptelea congres la Edinburgh, la care se dezbat problemele legate de efectul muta]iilor letale, iar pentru prima dat\ Astbury [i Casperson `ntrez\resc posibilitatea func]iei acizilor nucleici `n sinteza proteinelor. Datorit\ contribu]iei aduse la dezvoltarea geneticii, lui Thomas H. Morgan i s-a conferit `n anul 1934 premiul Nobel, aceea[i distinc]ie primind-o [i Hermann Mller `n 1946. Pn\ `n prezent peste 20 de premii Nobel au fost acordate cercet\torilor din domeniul geneticii, care au adus astfel noi l\muriri ale fenomenelor ereditare. ~n anul 1944, trei cercet\tori americani O. T. Avery, C. M. MacLeod [i M. McCarty, demonstreaz\ c\ acidul dezoxiribonucleic (ADN-ul) din cromozomi, este factorul chimic care con]ine, conserv\ [i transmite informa]ia ereditar\. Cercet\rile lui O. T. Avery [i colaboratorilor s\i, pun bazele geneticii moleculare, care studiaz\ ereditatea la nivelul cel mai intim al organiz\rii materiei vii, precum [i identificarea mecanismelor ce stau la baza transmiterii [i modific\rii informa]iei ereditare. ~n 1946, J. Lederberg [i E. L. Tatum, descoper\ fenomenul de recombinare genetic\ la bacterii iar M. Delbrk [i W. Baley la bacteriofagi. ~n 1953 J. D. Watson, F. H. C. Crick [i M. H. F. Wilkins, descoper\ structura moleculei de ADN, descoperire de importan]\ capital\ `n biologia [i genetica contemporan\. Descoperirea structurii ADN-ului, este considerat\ drept una din cele mai importante descoperiri ale secolului nostru, ea permi]nd `n]elegerea modului `n care informa]ia ereditar\ este de]inut\, multiplicat\ [i transmis\ `n genera]ii succesive de celule, precum [i `n genera]ii succesive de indivizi. ~n 1955, S. Benzer determin\ structura fin\ a materialului genetic la bacteriofagul T4 [i presupune existen]a reglajului genetic, `n exprimarea genelor. ~n 1955, M. Grnberg - Manago [i S. Ochoa, realizeaz\ sinteza artificial\ a ARN-ului, iar `n anul 1956 se realizeaz\ sinteza artificial\ a ADN-ului de c\tre A. Kornberg. ~n 1961, F. Jacob [i J. Monod, presupun existen]a ARN-ului mesager, elementul de transfer al informa]iei genetice de la ADN la ribozomi [i stabilesc modul `n care se realizeaz\ reglajul genetic.
- 20 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

~n 1961, F. Crick, J. Watson [i M. Wilkins, stabilesc c\ informa]ia ereditar\ este codificat\ `n a[a numitul cod genetic. ~n 1968, S. Ochoa, W. Nirenberg [i H. Khorana, descifreaz\ codul genetic, prin indicarea coresponden]ei dintre secven]ele nucleotidelor acizilor nucleici [i aminoacizii proteinelor pe care le codific\. ~n 1968, R. H. Holley stabile[te secven]a complet\ a nucleotidelor din molecula de ARN de transport . ~n 1969, A. Kornberg [i M. Gonglin, reu[esc sinteza artificial\ a ADNului viral cu capacitate infec]ioas\, iar `n 1970 G. Khorana, realizeaz\ sinteza artificial\ a genei, pornind de la compu[i organici simpli. ~n 1971, W. Arber, H. Stith [i D. Nathans, pun `n eviden]\ [i studiaz\ propriet\]ile enzimelor de restric]ie, primind pentru aceste cercet\ri, premiul Nobel `n anul 1978. ~n anul 1972, H. Temin realizeaz\ prima sintez\ artificial\ a ADN-ului dirijat\ de ARN, cu ajutorul enzimei reverstranscriptaz\, primind pentru aceasta premiul Nobel `n 1975. Sinteza artificial\ a moleculelor de ARN [i ADN, descoperirea [i utilizarea diverselor categorii de enzime `n sinteza macromoleculei de ADN, au deschis calea contur\rii la `nceputul anilor 1970 a unei noi discipline INGINERIA GENETIC|, care va cunoa[te ulterior o dezvoltare spectaculoas\. ~n 1970, Casperson realizeaz\ pentru prima dat\ bandarea cromozomilor, `ncepnd o nou\ etap\ `n analiza [i cercetarea cromozomilor [i cariotipului la diverse specii, denumit\ [i era band\rii cromozomale. ~n 1974, savantul american de origine romn\, George Emil Palade prime[te premiul Nobel pentru contribu]ia remarcabil\ adus\ la `n]elegerea mecanismelor de sintez\ proteic\ la nivel celular. ~n 1980, sunt distin[i cu premiul Nobel, P. Berg, W. Gilbert [i Fr. Sanger, pentru metodele de identificare a secven]elor nucleotidelor din ADN sau ARN. ~n 1987, Barbara McClintock a primit premiul Nobel, pentru descoperirea `n anul 1940 a elementelor genetice mobile la porumb, demonstrnd c\ genomul organismelor este mult mai fluid dect s-a crezut. La mijlocul anilor 1980, Kary Mullis, a pus la punct tehnica P.C.R. (Polymerase Chain Reaction), tehnic\ care a revolu]ionat genetica molecular\, f\cnd posibil studiul [i analiza genelor prin realizarea a mii de copii, amplificndu-se secven]ele specifice de ADN. Acest istoric al dezvolt\rii genetice, eviden]iaz\ diversitatea problematicilor acestui domeniu, precum [i contribu]ia pe care a adus-o la `n]elegerea fenomenelor vie]ii [i a legilor ce o guverneaz\. Genetica contemporan\ a atins progrese f\r\ precedent, `nregistrate `n mai pu]in de un secol. ~n prezent exist\ posibilitatea de modificare a bazei ereditare a organismelor `ntr-o direc]ie dorit\ sau impus\ de dezvoltarea social\.
- 21 -

{TEOFIL CREANG|

1.3. EREDITATE {I MEDIU


Ereditatea este una din cele mai complexe `nsu[iri ale organismelor vii, fiind for]a determinant\ `n orientarea specificit\]ii fiec\rui organism `n raporturile cu mediul, `n preluarea [i transformarea elementelor din mediu [i `n cre[terea [i dezvoltarea ontogenetic\. Desf\[urarea proceselor biologice ale organismelor, determinate de informa]ia ereditar\ transmis\ de la o genera]ie la alta, nu se poate realiza f\r\ participarea elementelor exterioare, care sunt denumite mediu. Astfel, `ntre organism [i mediu exist\ o continu\ interdependen]\. Cre[terea organismelor se realizeaz\ pe seama elementelor din mediu, corpul unui animal adult avnd o mas\ de aproape 50 miliarde de ori mai mare, dect a zigotului din care se dezvolt\. Sursa pe seama c\reia se realizeaz\ aceast\ impresionant\ cre[tere, o reprezint\ elementele pe care organismele le g\sesc `n mediu, sub diferite forme, `n special sub form\ de hran\, transformate `n diferite p\r]i ale sale, conform eredit\]ii organismului respectiv. Schimburile materiale [i energetice ale organismului cu mediul, constituie metabolismul fiec\rui organism. Organismele manifest\ selectivitatea fa]\ de mediu, neprelund orice fel de elemente din mediu, ci numai elementele specifice lor. Aceasta reprezint\ o alt\ form\ de manifestare a eredit\]ii, determinnd preluarea [i transformarea elementelor luate din mediu, `ntr-un mod specific. Analiza cu ajutorul izotopilor radioactivi `ncorpora]i `n organism, a eviden]iat faptul c\ dup\ un timp oarecare elementele de baz\ ale organismului (aminoacizii, proteinele, glucidele, etc.), sunt `nl\turate [i `nlocuite cu elemente nou sintetizate. ~n acest mod, corpul organismelor este permanent recl\dit [i renoit. Deoarece `n aceast\ continu\ renoire, componen]a corpului r\mne relativ constant\ cu toate modific\rile care au loc, demonstreaz\ [i `n aceste situa]ii interven]ia [i rolul eredit\]ii. Caracteristicile [i `nsu[irile diferitelor organisme pot fi mai asem\n\toare sau mai diferite, `n func]ie de asem\n\rile sau deosebirile bazelor ereditare ale acestora, precum [i `n func]ie de de asem\n\rile sau deosebirile factorilor de mediu `n care se dezvolt\. Astfel, organisme cu baze ereditare asem\n\toare au, `n linii generale, tipuri de dezvoltare asem\n\toare, pe cnd organismele cu ereditate diferit\, chiar dac\ se dezvolt\ `n condi]ii de mediu asem\n\toare, au tipuri de dezvoltare diferit\. Se eviden]iaz\ astfel c\ ereditatea, constituie `nsu[irea materiei vii, care determin\ stabilitatea relativ\ a `nsu[irilor morfologice [i fiziologice de-a lungul genera]iilor, asigurnd continuitatea genetic\ sau conservatorismul ereditar, latur\ fundamental\ a evolu]iei organismelor.
- 22 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Procesul evolutiv al speciilor [i popula]iilor de animale, fiind un proces dinamic, asigur\ modific\ri filogenetice `n ereditatea acestora. Astfel, indivizii aceleia[i genera]ii din cadrul aceleia[i popula]ii, pe lng\ asem\narea care `i caracterizeaz\, sunt [i diferen]ia]i morfologic [i fiziologic, fiecare individ deosebindu-se sub raportul diverselor caractere de restul indivizilor care alc\tuiesc popula]ia. Aceste aspecte, definesc cea de a doua latur\ fundamental\ a evolu]iei variabilitatea. ~n timp ce ereditatea ac]ioneaz\ ca for]\ conservatoare de transmitere a acumul\rilor realizate `n fondul genetic al organismelor, variabilitatea ac]ioneaz\ ca un factor dinamic, de modificare a organismelor. Variabilitatea determin\ diversitatea formelor de via]\, diferen]ele existente `ntre specii, precum [i deosebirile dintre indivizii aceleia[i genera]ii, `n cadrul aceleia[i specii. Evolu]ia este practic determinat\, orientat\ de existen]a fenomenului de variabilitate. Cauzele determinante ale varia]iilor `n lumea vie sunt diverse, ac]ionnd pe parcursul existen]ei organismelor. O prim\ categorie de cauze o constituie diferen]ele existente `n baza `n ereditar\ a organismelor. Aceste diferen]ieri, determin\ ca `n acelea[i condi]ii de mediu, indivizii chiar `nrudi]i, s\ se dezvolte `n mod diferit. Astfel `ntre ereditate [i variabilitate, exist\ o leg\tur\ strns\, iar pentru explicarea eredit\]ii, trebuie cunoscut\ [i variabilitatea sub raportul cauzelor [i formelor de manifestare. A doua categorie de cauze a variabilit\]ii organismelor, o constituie factorii de mediu. ~n condi]iile unor factori de mediu diferi]i, organisme cu baz\ ereditar\ asem\n\toare, vor prezenta diferen]e, a c\ror intensitate depinde de intensitatea diferen]elor dintre mediile lor de via]\. Deci varia]iile fenotipice ale organismelor, au o conti]ionare ereditar\, dar [i datorat\ condi]iilor de mediu.

1.3.1. FENOTIPUL, REZULTAT AL INTERAC}IUNII DINTRE EREDITATE {I MEDIU


~n 1909, cnd savantul danez W. Johannsen a propus introducerea termenilor de genotip [i fenotip al indivizilor, ace[tia au fost adopta]i de `ndat\ de comunitatea [tiin]ific\. No]iunea de genotip are un dublu sens, [i anume: cantitatea total\ de informa]ie genetic\ pe care un organism o prime[te de la p\rin]ii s\i; cantitatea de informa]ie genetic\ ce st\ la baza determin\rii unui anumit caracter.
- 23 -

{TEOFIL CREANG|

{i no]iunea de fenotip poate avea un dublu sens: totalitatea `nsu[irilor morfologice [i fiziologice ale unui organism, rezultate din interac]iunea dintre genotip [i mediul `n care se dezvolt\; manifestarea unui anumit caracter, ca rezultat al interac]iunii dintre genotip [i mediu. Legea fundamental\ a geneticii, condi]ioneaz\ c\ fenotipul (P) unui caracter sau al unui organism, este rezultatul interac]iunii dintre genotipul s\u (G) [i a condi]iilor de mediu (E):

P=G+E
Prin mediu, `n accep]iunea terminologiei genetice, trebuie `n]ele[i totalitatea factorilor exogeni [i antropici (ex. factori climatici, ecologici [i tehnologici), care pot influen]a dezvoltarea unui caracter, deci [i a unui organism. Factorii de mediu ac]ioneaz\ `n spa]iul `n care se formeaz\ [i se dezvolt\ un individ. Pot exista deci o serie de medii, corespunz\tor fiec\rei etape din dezvoltarea [i existen]a indivizilor. Fenotipul unui caracter este `n acela[i timp ereditar [i condi]ionat de mediu. Baza ereditar\ a unui organism, nu poate s\ ac]ioneze [i s\-[i manifeste efectele dect `n prezen]a unor condi]ii de mediu corespunz\toare. ~n acela[i timp, orict\ importan]\ ar fi acordat\ mediului, acesta nu poate determina un caracter, f\r\ existen]a unei baze ereditare. ~n condi]iile existen]ei interac]iunii dintre genotip [i mediu `n determinarea fenotipurilor, varia]iile fenotipice induse pot fi de dou\ categorii: varia]ii datorate mediului, provocate de interac]iunea diferit\ a genotipului cu condi]iile exogene; varia]ii ereditare sau genotipice, determinate de diferen]ele ereditare ale organismelor. Cele dou\ categorii de factori (ereditari sau de mediu), afla]i `n continu\ interac]iune, intervin `n propor]ii variabile `n determinarea caracterelor, dup\ cum caracterul este mai variabil datorit\ diferen]elor dintre genotipuri sau datorit\ diferen]elor dintre condi]iile de mediu. Aceasta este una din problemele de baz\ a geneticii cantitative, cu implica]ii importante `n ameliorarea animalelor.

1.3.2. DOMENIUL DE REAC}IE AL GENOTIPULUI


Pentru a studia interac]iunea dintre genotip [i mediu trebuie creat\ posibilitatea ca att mediul ct [i genotipul organismelor s\ fie controlate. Aceast\ posibilitate se poate realiza prin omogenizarea organismelor luate `n studiu, ct [i a mediului `n care se efectueaz\ aprecierile. Asemenea omogeniz\rii, nu pot fi realizate `n mod integral `n practic\.
- 24 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

~n privin]a condi]iilor de mediu, acestea pot fi uniformizate `n mod rezonabil dar nu absolut. ~n ceea ce prive[te `ns\ genotipul, se pot ivi situa]ii diferite, `n func]ie de specificul de reproducere al speciilor. Clona, reprezint\ descenden]a organismelor care se reproduc asexuat, prezentnd acelea[i genotipuri, cu excep]ia interven]iei unor muta]ii. Linia pur\ (W. Johannsen - 1903), reprezint\ descenden]a organismelor care se `nmul]esc sexuat, prin autofecundarea game]ilor femeli [i masculi produ[i de acela[i individ (ex. maz\re, fasole, gru, orz, ov\z, p\tl\gele, melci de ap\ dulce). Descenden]a acestora se caracterizeaz\ printr-o mare uniformitate genotipic\. ~n cazul organismelor alogame, care se `nmul]esc sexuat prin fecundarea game]ilor masculi [i femeli produ[i de indivizi diferi]i, uniformizarea genotipurilor trebuie condus\ prin practicarea `mperecherilor dintre indivizi ct mai apropiat `nrudi]i, proces denumit consangvinizare. Dup\ cteva genera]ii de `mperecheri consangvine se ob]in liniile consangvinizate, caracterizate printr-o uniformitate genetic\ a indivizilor, dar mai redus\ dect a liniilor pure. ~n cazul mamiferelor, gemenii monozigo]i prezint\ genotipuri identice, putnd fi studia]i din punct de vedere al interac]iunii cu mediul. Utiliznd biotehnologiile moderne, la animale se poate aplica clonajul, ob]inndu-se astfel mai multe copii identice dup\ un genotip dat, acestea constituind importante modele de studiu `n genetic\. Cu ajutorul indivizilor uniformi sub raportul structurii ereditare, se poate studia unul din cele mai importante aspecte ale interac]iunii dintre ereditate [i mediu, respectiv domeniul sau tipul de reac]ie al genotipului. Diversitatea fenotipurilor rezultate din interac]iunea dintre genotip [i diferite medii `n care organismul poate s\ tr\iasc\, constituie domeniul de reac]ie al genotipului respectiv. Orice fenotip, rezultat sub influen]a oric\ror condi]ii de mediu naturale sau artificiale, este `n mod necesar cuprins `n domeniul de reac]ie al genotipului respectiv. F\r\ `ndoial\ c\ nu se poate cunoa[te `n `ntregime domeniul de reac]ie al unor genotipuri, deoarece ar trebui pu[i `n condi]ii diferite de mediu to]i indivizii cu genotipuri asem\n\toare, ceea ce practic este imposibil, datorit\ num\rului infinit al condi]iilor de mediu. Este `ns\ important de cunoscut, `n special pentru cre[terea animalelor, `n ce mod un anumit genotip va reac]iona la anumite condi]ii de mediu, existente sau care ar putea fi create. Domeniul de reac]ie al genotipului, permite s\ se afirme c\ majoritatea reac]iilor genotipului fa]\ de mediu nu sunt `ntmpl\toare, ci sunt adaptive, adic\ asigur\ posibilitate organismului `n condi]iile respective, s\ suprave]uiasc\ [i s\ se reproduc\. Reac]iile de adaptare dau posibilitate organismului s\-[i desf\[oare procesele vitale, chiar `n cazul unor condi]ii de mediu de stres, conferindu-i `nsu[irea de homeostazie genetic\ [i fiziologic\. Aceasta, const\ `ntr-o serie de
- 25 -

{TEOFIL CREANG|

mecanisme de autoreglare, care permit organismului s\ evite influen]ele de mediu sau s\ se adapteze la aceste condi]ii. Formarea unui fenotip se poate realiza numai `n condi]iile de mediu care `i permit supravie]uirea [i capacitatea de reproducere, proces cunoscut sub denumirea de dezvoltare homeostatic\. ~n condi]iile `n care organismul `n dezvoltare, nu g\se[te `n mediul extern toate elementele specifice bazei lui ereditare, caracterele [i `nsu[irile ale c\ror cerin]e nu sunt satisf\cute nu se vor dezvolta. Acestea vor exista `n genotipul organismului ca poten]ialit\]i, neputndu-se manifesta fenotipic datorit\ lipsei elementelor necesare realiz\rii lor. Dac\ nedezvoltarea unei `nsu[iri nu este esen]ial\ pentru dezvoltarea general\ a organismului, organismul `[i va continua dezvoltarea, putnd exista f\r\ acea `nsu[ire. ~nsu[irea r\mas\ sub form\ de poten]ialitate, dar neexprimat\ fenotipic, nu se pierde, ci va putea fi exprimat\ `n genera]iile urm\toare. ~nsu[irile esen]iale, de a c\ror dezvoltare depinde existen]a `ntregului organism, nu pot r\mne latente, `n condi]iile unor condi]ii de mediu necorespunz\toare. Cercetarea domeniului de reac]ie al genotipului, pune `n eviden]\ [i alte aspecte ale interac]iunii genotip-mediu. Uneori anumite modific\ri fenotipice determinate de mediu [i deci neereditare, pot imita modific\ri similare provocate de muta]ii, acestea numinduse fenocopii. Astfel la Drosophila melanogaster, culoarea corpului este marodeschis existnd [i o form\ mutant\ de culoare galben\, care se transmite `n descenden]\. ~n cazul larvelor de Drosophila de tip standard, crescute pe un mediu de hr\nire care con]ine s\ruri de argint, organismele adulte care se vor dezvolta, vor avea corpul galben. Deci, Drosophilele normale au poten]ialitatea de a se dezvolta `ntr-un fenotip nou, `n cazul larvelor crescute pe un mediu specific. Termenul de fenocopie, indic\ o anumit\ modificare fenotipic\ neereditar\, provocat\ de condi]iile specifice de mediu. Fenocopia se deosebe[te u[or de mutanta genotipic\, deoarece descenden]a va fi asem\n\toare cu indivizii de tip normal, iar manifestarea culorii galbene a corpului nu se va manifesta dect `n cazul condi]iilor de mediu care s\ o determine. Din analiza problemelor referitoare la interac]iunea genotip-mediu, pot rezulta cteva constat\ri cu aplicabilitate practic\ `n cre[terea animalelor de interes zootehnic. Astfel, asigurarea unui poten]ial ereditar ct mai bun, nu este o m\sur\ suficient\ `n ob]inerea unor produc]ii ct mai ridicate. ~n vederea punerii `n valoare a poten]ialului ereditar al indivizilor, este necesar\ asigurarea unor condi]ii de mediu corespunz\toare. ~n acest sens exist\ o interdependen]\ genotipmediu continu\ pe parcursul form\rii [i dezvolt\rii unui individ, f\r\ ca primordialitatea unuia din cei doi factori s\ fie absolut\.

- 26 -

Elemente fundamentale ale eredit\]ii animale

CAPITOLUL 2
BAZELE CITOLOGICE ALE EREDIT|}II

2.1. CELULA {I ELEMENTELE CELULARE CU ROL GENETIC


Celula este unitatea elementar\ de organizare a materiei vii, avnd o structur\ att de complex\, `nct poate constitui ea singur\ organismul unor plante [i animale Organismele realizeaz\ manifest\rile vitale prin procesul de metabolism, iar prin procesul de reproducere asigur\ continuitatea materiei vii. Ereditatea ca `nsu[ire fundamental\ a materiei vii, asigur\ autoreproducerea acesteia, prin procesul de `nmul]ire al organismelor, precum [i continuitatea ereditar\ prin leg\turile dintre genera]iile succesive. Autoreproducerea materiei vii, respectiv reproducerea organismelor [i continuitatea ereditar\, se realizeaz\ de fapt prin `nmul]irea celulelor. Iat\ de ce metabolismul, reproducerea [i ereditatea organismelor constituie o unitate de procese [i fenomene `n strns\ interdependen]\. Pentru studiul [i `n]elegerea eredit\]ii, cunoa[terea celulei, a elementelor sale constitutive cu func]ii ereditare este absolut necesar\, deoarece modul `n care se asigur\ succesiunea genera]iilor este `n strns\ interdependen]\ cu fenomenele ereditare. ~n figura 2 este reprezentat\ schema general\ a unei celule animale, cu elementele structurale care o caracterizeaz\. ~n general, membranei i se atribuie un rol de `nveli[ [i de selector al schimb\rilor dintre celul\ [i mediul ambiant. Citoplasma asigur\ realizarea func]iilor vegetative [i secretorii, iar nucleul dirijeaz\ reproducerea fiind de]in\tor al informa]iei ereditare. Structurile constitutive ale celulei, sunt `n marea lor majoritate capabile de autoreproducere, jucnd un rol important dar diferen]iat `n transmiterea ereditar\.
- 27 -

{TEOFIL CREANG|

Fig. 2. Structura celulei: 1 mitocondriile; 2 aparatul Golgi; 3 - lizozomi; 4 membrana celular\ 5 vacuol\ de secre]ie; 6 por al membranei nucleare; 7 cromatina nuclear\; 8 cariolimfa; 9 nucleol; 10 membrana nuclear\; 11 reticul endoplasmatic; 12 ribozmi.

Membrana celular\. Reprezint\ `nveli[ul extern [i de protec]ie al celulei, men]inndu-i unitatea structural\. Datorit\ sistemului de canalicule al acesteia, asigur\ permeabilitatea selectiv\ a celulei. De asemenea mai are [i propriet\]i antigenice, reac]iile imunologice avnd loc la acest nivel. Citoplasma. Are o structur\ complex\, fiind alc\tuit\ din plasm\ [i organite citoplasmatice. Cea mai mare parte din organitele citoplasmatice fac parte din sistemul ereditar al celulei. Dintre constituien]ii citoplasmatici cu rol important `n ereditate fac parte: mitocondriile, reticulul endoplasmatic, ribozomii, centrozomul (fig. 3), iar la celulele vegetale [i la bacterii mai exist\ plasmidele [i cloroplastele. La nivel citoplasmatic mai exist\ [i alte organite cum ar fi: aparatul Golgi, lizozomii [i microzomii, care nu sunt implicate `n mod direct `n sistemul
- 28 -

Elemente fundamentale ale eredit\]ii animale

ereditar al celulei, `ndeplinind func]ii de eleminare a unor produse de secre]ie, de reglare a presiunii osmotice [i de digestie celular\. 1 2

B Fig. 3. Reprezentarea schematic\ a aspectului microelectronografic al unor organite citoplasmatice: M mitocondrii; RE reticul endoplasmatic; R ribozomi; B structura spa]ial\ a ribozomului, cu subunitatea mic\ (1) [i mare (2). Mitocondriile, sunt forma]iuni citoplasmatice sferice sau mai frecvent elipsoidale, cu diametrul de 0,2-0,7 microni [i lungimea de 1-4 microni, fiind capabile de autoreplicare. Morfologic, sunt formate dintr-o membran\ extern\, care delimiteaz\ o membran\ intern\ avnd numeroase invagin\ri numite criste mitocondriale, iar la interior o matrice mitocondrial\, (fig. 3). Sunt constituite din proteine, lipide, nucleotide, ADN [i ARN, precum [i o multitudine de enzime. Mitocondriile sunt organite indispensabile pentru via]a celulei eucariote, la nivelul acesteia desf\[urndu-se procesele respiratorii de baz\ care conduc la producerea de energie `nmagazinat\ `n substan]a macroergic\ - ATP. Datorit\ aparatului genetic pe care `l de]in, mitocondriile se bucur\ de o relativ\ autonomie genetic\, intervenind `n fenomenele ereditare extracromozomale, `n special al celor legate de influen]a matern\ a unor `nsu[iri. Reticulul endoplasmatic, face parte din sistemul membranal al celulei, fiind o component\ celular\ deosebit de important\. Denumirea i-a fost dat\ `n 1953 de K. Porter [i G. Palade. La microscopul electronic se prezint\ sub dou\ `nf\]i[\ri: reticul endoplasmatic neted [i reticul endoplasmatic rugos. Reticulul endoplasmatic neted, este format dintr-un sistem de canale [i canalicule cu diametru de circa 500 ce se deschid `n cisterne mai mari cu diamtrul de 1500 . Realizeaz\ leg\tura dintre membrana celular\ [i membrana nuclear\, cu rol `n p\trunderea substan]elor din exteriorul spre interiorul celulei. De asemenea mai are rol `n contrac]ia muscular\ [i sinteza hormonilor steroizi.
- 29 -

{TEOFIL CREANG|

Reticulul endoplasmatic rugos, este asem\n\tor `n totalitate cu cel neted, dar membrana acestuia are afinit\]i deosebite pentru ionii de Ca++ [i Mg++, ceea ce permite ata[area spre exterior, din loc `n loc, a ribozomilor. Prezen]a ribozomilor la suprafa]a reticulului endoplasmatic, confer\ acestuia func]ii suplimentare, implicndu-l `n sinteza produselor de secre]ie celular\ de natur\ proteic\. Ribozomii, sunt forma]iuni citoplasmatice cu dimensiuni moleculare de 150-300 , fiind fie ata[a]i de reticulul endoplsmatic, fie liberi `n citoplasm\. Au fost descoperi]i de G. Palade [i K. Porter (1953 - 1954). Ribozomii sunt prezen]i la toate organismele celulare de la procariote la eucariote, fiind foarte numero[i `n celulele tinere [i `n cele care realizeaz\ o sintez\ intens\ de proteine (pancreas, ficat, neuroni, etc.). Ribozomii `n func]ie de coeficientul de sedimentare se clasific\ `n: - ribozomii de tip 70 S, cu diametrul de 140-240 [i un con]inut de ARN de 65%, specifici celulelor procariote; - ribozomii de tip 80 S, cu diametrul de 200-300 [i un con]inut de ARN de 45%, specifici eucariotelelor. Fiecare ribozom este constituit din dou\ subunit\]i: una mai mare aproape rotund\, cu diametrul de 140-160 denumit\ subunitatea 60 S [i o subunitate mai mic\, de form\ elipsoidal\ cu diametrul de 70-100 , denumit\ 40 S. ~n ceea ce prive[te compozi]ia chimic\, ace[tia sunt boga]i `n ARN (8090% din totalul ARN-ului celular), ap\, ioni de Mg [i Ca. Sub ac]iunea ionilor de Mg++, ribozomii au capacitatea de a forma structuri polimere, sau de a se disocia `n subunit\]i simple. Structurile polimerice ale ribozomilor, denumite poliribozomi (polizomi), reprezint\ unitatea func]ional\ `n procesul de sintez\ al proteinelor, ribozomul singular fiind considerat ca form\ inactiv\. Poliribozomii sunt lega]i prin filamente sub]iri de 1-2 nm, considerate a fi molecule de ARN-m. De asemenea ribozomii pot fi liberi `n citoplasm\, fiind implica]i `n special `n sinteza proteinelor necesare procesului de diferen]iere celular\ sau a proteinenzimelor, sau pot fi ata[a]i reticulului endoplasmatic sub influen]a ionilor de Mg, fiind implica]i `n sinteza proteinelor destinate secre]iei celulare. Centrozomul, reprezint\ o forma]iune cilindric\, identic\ la toate tipurile de celule, fiind foarte bogat\ `n ADN [i ARN. Centrozomul formeaz\ centrul cinetic al celulei, deoarece la `nceputul diviziunii celulare se divide `n cei doi centrioli, formnd locurile de inser]ie al fibrelor fusului nuclear de diviziune. Nucleul. Constituie forma]iunea prezent\ `n toate celulele eucariote, avnd `n esen]\ dou\ roluri principale: - depozitar al informa]iei genetice `n ADN-ul nuclear; - reglarea [i controlul activit\]ii celulare. Celulele enucleate (hematiile, trombocitele), sunt excep]ii `n corpul uman, fiind incapabile de a sintetiza proteine.
- 30 -

Elemente fundamentale ale eredit\]ii animale

Structura nucleului variaz\ foarte mult `n func]ie de perioada ciclului celular. ~n interfaz\ se descrie nucleul a[a numit metabolic, format din membran\ nuclear\, nucleoli, cromatin\ [i carioplasm\. ~n timpul diviziunii celulare, `n nucleul a[a numit genetic, dispare `nveli[ul nuclear [i nucleolii, iar cromatina se condenseaz\ devenind vizibili cromozomii. ~n general dimensiunile nucleului sunt cuprinse `ntre 5-12 m, cu un minim de 4 m la spermatozoizi [i un maxim de 20-25 m la ovocite. Cu ct celula este mai tn\r\, cu activitate metabolic\ mai intens\, nucleul este mai mare iar citoplasma mai redus\. Celulele degenerate sau `mb\trnite au nucleul mai mic, putndu-se astfel stabili dac\ o celul\ este tn\r\ sau adult\. Acesta este un criteriu important `n practica stabilirii diagnosticului celulelor maligne, care sunt celule foarte tinere cu un nucleu deosebit de mare. Membrana nuclear\ (sau `nveli[ul nuclear), este o forma]iune fin\, abia vizibil\ la microscopul optic. Studiat\ cu ajutorul microscopului electronic, s-a constatat c\ este o membran\ dubl\ groas\ de 50-100 , separat\ printr-un spa]iu perinuclear. Membrana nuclear\, are din loc `n loc pori, cu diametrul de 150-1000 , care asigur\ schimburile de substan]\ dintre nucleu [i citoplasm\. La unele celule, membrana nuclear\ se racordeaz\ cu sistemul reticulului endoplasmatic, realiznd astfel leg\tura direct\ cu exteriorul celulei. Continuitatea cu reticulul endoplasmatic, explic\ modific\rile rapide ale `nveli[ului nuclear `n cursul mitozei, dispari]ia lui la `nceputul mitozei [i refacerea la sfr[itul acesteia. Porii nucleari permit trecerea unor macromolecule sau chiar a unor complexe macromoleculare, importante pentru desf\[urarea func]iilor celulei. Astfel din citoplasm\ sunt importate `n nucleu enzimele care asigur\ sinteza ADN-ului, precum [i proteinele ce intr\ `n constitu]ia cromatinei. Nucleul export\ `n citoplasm\ precursorii ribozomali, particule ribonucleoproteice formate din ARN-mesager [i proteine speciale [.a. Trecerea acestor componente, cu dimensiuni mai mari dect diametrele porilor, este posibil\ prin adaptarea unei conforma]ii speciale a acestor complexe macromoleculare. Carioplasma (sucul nuclear, matricea nuclear\), este constituit\ dintr-un lichid transparent [i omogen, care con]ine un amestec de substan]e proteice, la nivelul acesteia aflndu-se cromatina [i nucleolul. Aceast\ parte a nucleului are rol esen]ial `n sinteza ADN-ului [i ARN-ului. Cea mai mare parte a proteinelor din matricea nuclear\, o reprezint\ proteinele nehistonice, o clas\ foarte heterogen\, cu mas\ molecular\ `ntre 10.000-300.000 daltoni. Unele din aceste proteine, au rol important `n structura cromatinei, iar altele `n reglarea expresiei genelor. Din aceast\ clas\ de proteine heterogene, fac parte [i enzime ca nucleazele, ADN- [i ARN-polimerazele, proteinkinazele [.a.

- 31 -

{TEOFIL CREANG|

Con]inutul `n ap\ al carioplasmei este de circa 80%, iar la acest nivel se mai g\sesc ioni de Ca2+, Mg2+, Na+ [i K+. Con]inutul `n ATP al nucleului este mai mare dect al citoplasmei, ceea ce reflect\ dinamismul acestei forma]iuni. Nucleolul, se `ntlne[te `n toate celulele eucariote, cu excep]ia celulelor embrionare, unde lipse[te atta vreme ct embrionul nu `[i sintetizeaz\ `nc\ propriile proteine. Nucleolul se observ\ `n interfaz\, dispare la `nceputul mitozei [i reapare la sfr[itul acesteia. Nucleolul joac\ un rol esen]ial `n biogeneza ribozomilor. ~n nucleol se sintetizeaz\ ARN-ul ribozomal de care se ata[eaz\ proteinele ribozomale venite din citoplasm\. ~n acest fel se formeaz\ precursorii ribozomilor, care trec apoi prin porii nucleului `n citoplasm\, unde se matureaz\, formndu-se ribozomii capabili de a sintetiza proteine. Sinteza ARN-ului ribozomul se face `n anumite zone din cromozomi, denumite organizatori nucleolari. Nucleolul are dimensiuni de 1-2 m, fiind de form\ oval\ sau rotund\, iar pozi]ia sa `n interiorul nucleului poate varia `n func]ie de starea func]ional\ a celulei, de obicei avnd o pozi]ie central\ sau paracentral\. ~n privin]a compozi]iei chimice, nucleolul con]ine trei componente principale [i anume ADN `n propor]ie de circa 3%, ARN circa 7% [i proteine `n propor]ie de aproximativ 90%. ADN-ul este reprezentat de cel existent `n organizatorii nucleolari, ce p\trunde ca ni[te bucle de ADN `n nucleoli. ARN-ul este reprezentat de ARN-ul ribozomal aflat `n diferite faze de maturare. Se presupune c\ nucleolul ar fi o sta]ie intermediar\ `n tranzitul spre citoplasm\ al ARN-ului mesager [i al celui de transport. Proteinele nucleolare sunt importate din citoplasm\, fiind reprezentate de proteinele ribozomale, de unele enzime necesare sintezei de ARN, precum [i de alte tipuri de enzime. Datorit\ concentra]iei mari de substan]\ uscat\, nucleolul are structura cea mai dens\ din celul\ (densitatea 1,35). Func]ia principal\ a nucleolului este de biogenez\ a ribozomilor, prin sinteza ARN-ului ribozomal [i stocarea precursorilor ribozomali, `nainte de a fi trecu]i `n citoplasm\. Se mai atribuie nucleolului [i func]iile de sta]ie de tranzit a ARN mesager [i a ARN de transport spre citoplasm\, precum [i de preg\tire a mitozei, dup\ cum reiese din experien]ele de distrugere a nucleolului. Nucleolul este o component\ esen]ial\ a celulei. Au fost descoperite forme mutante la broasc\ (Xenopus laevis) f\r\ nucleoli, care nu sunt viabile, mormolocii murind la vrsta de o s\pt\mn\. Cromatina nuclear\, reprezint\ forma interfazic\ de existen]\ a materialului genetic nuclear, nefiind altceva, dect forma relaxat\, extins\, a cromozomilor. ~n timpul diviziunii celulare cromatina se reorganizeaz\, formnd structurile condensate caracteristice cromozomilor. Deci cromozomii sunt prezen]i tot timpul `n nucleu, dar nu sunt vizibili la microscopul optic sub forme carcateristice, dect `n timpul diviziunii celulare, cnd sunt complet condensa]i.

- 32 -

Elemente fundamentale ale eredit\]ii animale

Din punct de vedere chimic, cromatina are aceia[i structur\ ca [i a cromozomilor, fiind compus\ din ADN complexat cu proteine histonice, avnd [i mici cantit\]i de ARN.

Profaz\

CROMATIN|
Telofaz\

CROMOZOMI

Cromatina se coloreaz\ intens cu coloran]i bazici (ex. hematoxilin\), datorit\ con]inutului mare `n ARN. Se prezint\ `n interfaz\ sub dou\ forme tinctoriale: o re]ea foarte fin\ de filamente slab colorate, ce formeaz\ eucromatina, sau sub o form\ mai condensat\, colorat\ intens, care se nume[te heterocromatin\. Eucromatina, este format\ din mult ADN nerepetitiv, care se replic\ precoce `n faza S, fiind activ\ genetic prin transcriere `n ARN-m [i formnd astfel fondul de gene structurale al unui organism. Heterocromatina, este puternic condensat\, prezentndu-se sub forma unor corpusculi denumi]i cromocentrii, se coloreaz\ intens, con]ine foarte pu]in ADN nerepetitiv, avnd o mare cantitate de ADN repetitiv, se replic\ trziu `n faza S [i este pu]in activ\ genetic. Heterocromatina este de dou\ tipuri: constitutiv\ [i facultativ\. Heterocromatina constitutiv\, reprezint\ o caracteristic\ structural\ permanent\ a tuturor celulelor, `n orice perioad\ ontogenetic\. Cantitatea [i localizarea ei variaz\ de la un individ la altul, f\r\ s\ modifice fenotipul, deoarece este inactiv\ genetic. Heterocromatina facultativ\, apare `n diferite stadii de dezvoltare, `n diferite celule, la sexe diferite. Exemplul cel mai tipic `l constituie cromatina sexual\, sau cromatina X. De[i heterocromatina este considerat\ a fi inactiv\, ea pare s\ joace un rol important `n organism. Func]iile sale nu sunt `nc\ bine cunoscute, dar se pare c\ are rol `n reglarea genetic\, `n procesul de diferen]iere celular\ [i `n desf\[urarea diviziunii celulare.

2.2. CROMOZOMII
Cromozomii sunt forma]iunile structurale nucleare de cea mai mare `nsemn\tate din punct de vedere citologic [i genetic, fiind cele mai dinamice elemente ale celulei [i `n acela[i timp cele mai constante. Cromozomii, datorit\ structurii lor, fiind constitui]i din ADN, ARN [i proteine, precum [i capacit\]ii lor de autoreproducere `n timpul diviziunii celulare, asigur\ conservarea informa]iei ereditare [i transmiterea acesteia de la o genera]ie la alta de indivizi.
- 33 -

{TEOFIL CREANG|

~n perioada dintre diviziunile celulare (interfaza), cromozomii `[i pierd identitatea, nefiind observabili la microscop. ~n cursul diviziunii `[i recap\t\ identitatea, iar `n metafaz\, cromozomii `[i etaleaz\ morfologia caractereistic\ fiec\rei specii, fiind cel mai u[or de studiat. Prezen]a cromozomilor `n celul\ a fost sesizat\ pentru prima dat\ de c\tre W. Hofmeister `n 1848, fiind descoperi]i de E. Strasburger `n 1875 [i denumi]i ca atare de W. Waldeyer `n 1888 (gr. chroma = culoare, soma = corp), dup\ propriet\]ile lor tinctoriale. Dup\ principalele lor func]ii, cromozomii unei celule somatice sunt de dou\ feluri: autozomi, (fiind `n num\r diferit de la o specie la alta) [i heterocromozomi sau cromozomii sexului, (fiind `n majoritatea cazurilor `n num\r de doi).

2.2.1. STRUCTURA CROMOZOMILOR


Structura cromozomilor se studiaz\ `n mod obi[nuit `n profaz\ sau `n metafaza mitozei, cnd aspectele lor morfologice sunt bine eviden]iate. Elementele morfologice [i structurale ale cromozomilor sunt prezentate `n figurile 4 [i 5.

Fig. 4. Modelul morfologic al unui cromozom.

- 34 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Fig. 5. Structura cromozomului: 1 centromer; 2 cromatid\; 3 cromonem\; 4 cromomer\; 5 matrix; 6 nucleol; 7 [i 10 zone heterocromatice; 8 satelit; 9 strangulare primar\; 11 zone eucromatice; 12 strangulatie secundar\.

Cromatidele. Reprezint\ cele dou\ subunit\]i longitudinale ale cromozomului [i care se men]in cuplate la nivelul centromerului. Separarea complet\ a cromatidelor are loc la sfr[itul metafazei [i `nceputul anafazei, dup\ care fiecare din ele se `ndreapt\ spre un pol al celulei. Examinnd cromozomii `ntr-un ciclu celular complet, ace[tia vor fi monocromatidici `n anafaz\, talofaz\ [i stadiul G1 al interfazei, iar `n stadiul G2, profaz\ [i metafaz\ sunt bicromatidici, (fig. 6). ~n stadiul S al interfazei, nu se poate vorbi de cromozomi mono sau bicromatidici, deoarece are loc replicarea semiconservativ\ a cromozomilor, dublndu-se cantitatea de ADN, iar cromozomii monocromatidici devin bicromatidici.
- 35 -

{TEOFIL CREANG|

Centromerul sau constric]ia primar\. Reprezint\ puntea de leg\tur\ dintre cele dou\ cromatide surori, dup\ replicare. ~n apropierea centromerului cromatidele sunt mai sub]iate, astfel c\ zona centromeric\ poart\ numele [i de constric]ie primar\ sau kinetocor.

Fig. 6. Alternan]a cromozomilor mono [i bicromatidici. Centromerului, prezen]\ permanent\ `n morfologia cromozomului, i se atribuie urm\toarele func]ii: men]ine unitatea structural\ a cromozomului (fragmentele lipsite de centromer `[i pierd func]ia genetic\); asigur\ men]inerea cuplat\ a celor dou\ cromatide surori, dup\ replicarea semiconservativ\; permite ata[area cromozomilor de fibrele fusului de diviziune formnd placa metafazic\, precum [i deplasarea cromozomilor nou forma]i, dup\ clivajul longitudinal, spre polii celulei. Bra]ele cromozomului. De-a lungul cromozomului, centromerul se poate afla `n orice pozi]ie, `ns\ `ntotdeauna aceast\ pozi]ie este constant\ pentru un cromozom dat. Prin pozi]ia sa, centromerul `mparte cromatidele `n dou\ bra]e: bra]ul scurt notat conven]ional cu p (ptit) [i bra]ul lung q, (litera din alfabet imediat urm\toare dup\ p). Aceast\ nomenclatur\ este unanim acceptat\ `n citogenetica uman\ [i animal\. Pozi]ia centromerului poate fi stabilit\ prin folosirea a trei indici de exprimare: indicele centromeric:

- 36 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Ic =

lung. bra] scurt 100 p 100 = ( lung. totala a cromozomului p+q


q p

raportul dintre bra]e:

r=

diferen]a de lungime a bra]elor:

d=qp

Constric]iile secundare. O tr\s\tur\ morfologic\ vizibil\ pe unii cromozomi, `n colora]ie conven]ional\, este prezen]a unor zone constric]ionale de m\rime diferit\, `ns\ `n limite caracteristice pentru fiecare cromozom dat. Aceste zone sunt despiralizate, f\r\ diminuarea cantit\]ii de ADN. Unele constric]ii secundare delimiteaz\ zone satelitice de restul cromozomului, cu rol `n organizarea nucleolar\. Sateli]ii. Sunt por]iuni de cromozom, individualizate gra]ie constric]iilor secundare [i care r\mn legate de cromozom printr-un peduncul sub]ire. La nivelul filamentelor satelitice, sunt prezente genele care codific\ sinteza ARN-ribozomal [i tot aici are loc asocierea cu organizatorii nucleolari. Organizatorul nucleolar. Reprezint\ regiunea cromozomic\ de contact, unde se formeaz\ nucleolul. Fiecare set haploid de cromozomi, cuprinde cel pu]in un organizator nucleolar. Dele]ia complet\ a organizatorilor nucleolari este letal\ pentru celul\ [i individ. Organizatorii nucleolari sunt responsabili de sinteza diverselor tipuri de ARN-ribozomal. Telomerele. Reprezint\ structura din zona terminal\ liber\ a cromozomilor, asigurnd individualitatea [i nefuziunea `ntre cromozomi. Prin dele]ia talomerelor, cromozomii devin instabili, fiind posibil\ fuziunea intercromozomic\ sau formarea cromozomilor inelari. ~n zona talomerelor se g\sesc secven]e de ADN foarte simple, repetate `n tandem. Cromonemele. Reprezint\ filamentele foarte fine, spiralizate, prezente `n interiorul cromatidelor, constituind elementul structural de baz\ al cromozomilor. Cromomerele. Sunt zonele puternic spiralizate ale cromonemelor, colorndu-se intens. Acestea sunt `n num\r mare, fiind dispuse liniar [i transversal `n cromozomi [i apar la `nceputul profazei mitotice sau meiotice. Dimensiunea [i num\rul acestora, variaz\ `n limite foarte largi de la un cromozom la altul fiind caracteristice fiec\rui individ.

- 37 -

{TEOFIL CREANG|

Compozi]ia chimic\ a cromozomilor. ~n cromozomii celulelor eucariote se g\sesc urm\toarele componente: ADN (circa 30%), ARN (circa 5%), proteine histonice (30 - 40%), proteine nehistonice (10 - 25%), fosfolipide, ioni de Ca2+, Mg2+ [.a.
2.2.2. BENZILE CROMOZOMALE
Cu ajutorul metodelor specifice de colorare, se eviden]iaz\ pe cromozomi o alternan]\ de zone mai intens sau mai pu]in intens colorate, constituind astfel un model caracteristic pentru fiecare pereche de cromozomi omologi. Tehnicile prin care se eviden]iaz\ benzile cromozomale se numesc tehnici de bandare. Banda, este definit\ ca parte din cromozom, clar delimitat\ de segmentele adiacente, prin zone mai `ntunecate sau mai luminate. Nomenclatura benzilor [i dispozi]ia lor pe fiecare cromozom a fost standardizat\ la om (fig. 7), dar [i la unele specii de animale.

Fig. 7. Prezentarea [i numerotarea benzilor pe cromozomul 1 uman: p bra]ul scurt; q bra]ul lung. Sunt puse la punct mai multe tehnici care produc bandarea cromozomilor, benzile primind denumiri `n func]ie de procedura opera]ional\ utilizat\. Benzile Q. Primele tehnici de eviden]iere a benzilor cromozomale, au folosit clorura de quinacrin\, substan]\ care produce un model de benzi fluorescente, denumite - benzi Q, (Casperson, 1969). Benzile Q prezint\ un polimorfism transmis mendelian. Acestea apar `n zone bogate `n baze azotate adenin\ - timin\, precum [i `n zonele bogate `n ADN repetitiv.
- 38 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Benzile C. Este utilizat\ tehnica de denaturare a cromozomilor cu NaOH [i renaturarea termic\ a acestora utilizndu-se apoi colora]ia Giemsa . Cu ajutorul acestor benzi este localizat\ heterocromatina constitutiv\ a cromozomilor. Astfel aceste benzi apar `n zona centromerului, a constric]iilor secundare, `n regiunea distal\ a bra]ului q al cromozomul Y, precum [i `n zona organizatorilor nucleolari. Regiunile cu benzi C, sunt bogate `n ADN `nalt repetitiv [i `n citozin\. Benzile G. Tehnicile sunt bazate pe hidroliza enzimatic\ a cromozomilor [i colora]ie Giemsa (de unde [i denumirea lor), fiind identice cu benzile Q. Benzile R. Sunt eviden]iate prin denaturarea termic\ moderat\ a cromozomilor [i colora]ie Giemsa, rezultnd benzi de tip R (reversibile). Benzile R dau modele opuse benzilor G, colornd intens zonele bogate `n guanin\ - citozin\. Benzile T. Sunt eviden]iate prin utilizarea tratamentului termic [i colorarea cromozomilor cu acridin - orange. Astfel zonele telomerice apar eviden]iate printr-o florescen]\ verde de intensitate variabil\. Respectivele zone sunt denumite benzi T sau telomerice. Aceast\ metod\ permite cunoa[terea cu exactitate a rearanj\rilor structurale din zona distal\ a cromozomilor, cum ar fi: transloca]ii, inversii, recombin\ri etc. Exist\ [i alte metode de colorare [i de eviden]iere a benzilor, cum ar fi: benzile N - care eviden]iaz\ regiunile organizatoare nucleolare (NOR); tehnica SCE - care eviden]iaz\ replicarea semiconservativ\ a macromoleculei de ADN [i schimbul de fragmente cromatidice [.a. Factorii implica]i `n formarea benzilor. ~n adi]ia discontinu\ a coloran]ilor [i delimitarea zonelor intens colorate [i slab colorate, sunt implica]i urm\torii factori, care vor fi studia]i pe larg `n capitolele urm\toare: ADN-ul repetitiv; diferen]e `n componen]a de baze azotate a ADN-ului; diferen]e `n dispozi]ia proteinelor [i a gradului de pliere sau de condensare a ADN-ului sau a fibrei de cromatin\ `n cromozom.
2.2.3. ~NSU{IRILE FUNDAMENTALE ALE CROMOZOMILOR
Rolul cromozomilor `n ereditate rezult\ din `nsu[irile lor fundamentale, care se refer\ la: constan]a numeric\, m\rimea [i forma cromozomilor, dispunerea `n perechi [i individualitatea acestora. a. Stabilitatea numeric\ a cromozomilor. Num\rul de cromozomi este caracteristic fiec\rei specii [i acela[i `n condi]ii normale, `n toate celulele organismului.
- 39 -

{TEOFIL CREANG|

Ast\zi, num\rul de cromozomi se cunoa[te la cteva mii de specii de plante [i animale, (tabelul 1).
Tabelul 1 Num\rul de cromozomi din celulele somatice (2n), la cteva specii de animale [i plante Nr. crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 Specia de animale Homo sapiens Phesus Macaca mulatta (maimu]a) Equus caballus Equus przewalski Equus asinus E. zebra hortmanae Bos taurus Bubalas bubalus (bivol) Bison bison (bizon) Sus scrofa domesticus Sus scrofa scrofa Ovis aries Capra hircus (capra) Capra ibex (]ap s\lbatic) Canis familiaris Canis lupus (lup) Canis latrus (coiot) Felis domestica (pisica) Felis tigris (tigru) Vulpes vulpes (vulpea) Gallus domesticus (g\in\) Meleagris gallopavo (curc\) Coturnix coturnix (prepeli]a japonez\) Columbia livia (porumbei) Oryctolagus cuniculus (iepurele domestic) Lepus timidus (iepurele s\lbatic) Apis mellifica Bombyx mori Cyprinus carpio Drosophila melanogaster Musca domestica Plasmodium malarie 2n 46 42 64 66 62 32 60 50 60 38 36 54 60 60 78 78 78 38 38 38 77 82 80 68 44 48 32 28 104 8 12 2 Nr. crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 Specia de plante Triticum monoccocum Triticum durum Triticum aestivum Secale cereale Hordeum sativum Zea mays Solanum tuberosum Helianthus annuus Avena sativa Brassica oleracea Beta vulgaris Canabis sativa Glycine soya Lupinus luteus Medicago sativa Nicotiana tabacum Oryza sativa Papaver somniferum Phaseolus vulgarus Pisum sativum Trifolium pratense Trifolium hibridum Trifolium repens 2n 14 28 42 14 14 20 48 34 42 18 18 20 40 52 32 48 24 22 22 14 14 16 28

Num\rul de cromozomi este o caracteristic\ constant\ la indivizii unei specii [i se realizeaz\ datorit\ capacit\]ii cromozomilor de autoreproducere `n cursul diviziunii celulare.
- 40 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

b. Stabilitatea m\rimii [i formei cromozomilor. Constituie de asemenea o caracteristic\ de specie. M\rimea cromozomilor variaz\ `n func]ie de specie [i de perechea de cromozomi, de la 0,1 - 25 microni ca lungime, iar ca grosime de la 0,1 - 0,2 microni. Forma cromozomilor se stabile[te dup\ aspectul lor `n metafaz\, constituind un caracter de gen [i de specie. Cromozomii pot avea form\ sferic\, de bastona[e, asem\n\tor literelor V, U, L, I etc. Cele dou\ bra]e ale cromozomilor pot fie egale sau inegale, `n func]ie de pozi]ia centromerului. ~n func]ie de pozi]ia centromerului, cromozomii pot fi de mai multe feluri, (fig. 8):

Fig. 8. Tipuri de cromozomi: a metacentric; b submetacentric; c subtelocentric; d - acrocentric; e telocentric. metacentrici, cnd au centromerul plasat la mijlocul cromozomului, `mp\r]indu-l `n dou\ bra]e egale, cromozomii avnd astfel forma literei V; submetacentrici, cnd centromerul este amplasat `n apropierea zonei mediane, `mp\r]ind cromozomul `n dou\ p\r]i inegale, un bra] scurt p [i un bra] distal lung q; subtelocentrici, cu centromerul plasat `n apropierea zonei terminale a cromozomului; acrocentrici, cu centromerul plasat `n regiunea subterminal\ pe cromozom, acesta prezentnd un singur bra] q foarte lung (circa 9/10 din lungime) [i un bra] p foarte scurt, avnd forma de bastona[e. O alt\ categorie morfologic\, cromozomii telocentrici, avnd centromerul plasat chiar terminal pe cromozom, s-a dovedit dup\ 1980 c\ nu pot exista, cromozomii telocentrici fiind instabili. Cromozomii care par telocentici, posed\ bra]e terminale minuscule, neobservabile la microscopul optic, (Swanson 1981; citat de C`rlan M. 1996). c. Dispunerea `n perechi a cromozomilor. Este o alt\ caracteristic\ de baz\ a cromozomilor, determinat\ de faptul c\ fiecare organism nou format este rezultatul contopirii celor doi game]i, fiecare contribuind cu un num\r egal de cromozomi.
- 41 -

{TEOFIL CREANG|

Astfel `n celulele somatice, cromozomii sunt dispu[i `n perechi - unul de origine matern\, cel\lalt de origine patern\, de aceea[i form\, m\rime [i valoare genetic\, numindu-se cromozomi omologi. Aceasta este starea diploid\ [i se noteaz\ cu 2n. ~n game]i, se g\se[te cte un cromozom din fiecare pereche de omologi, num\rul fiind redus la jum\tate fa]\ de celulele somatice. Aceasta va fi starea haploid\, fiind notat\ cu n. Un set haploid de cromozomi, poart\ denumirea de genom. Refacerea num\rului de cromozomi caracteristic speciei, are loc prin procesul de fecundare, `n urma c\ruia prin unirea celor dou\ genomuri din game]i, zigotul devine diploid (2n). d. Individualitatea cromozomilor. Este o `nsu[ire care permite identificarea cu precizie a lor, `n celulele indivizilor din cadrul aceleia[i specii. Pe parcursul ciclului celular, cromozomii sufer\ modific\ri mari ca form\ [i dimensiuni. Cu toate acestea ei apar la genera]ia urm\toare, `n acela[i num\r [i sub aceea[i form\. Acest lucru apare evident `n cazul hibrid\rilor, cnd speciile se deosebesc sub aspectul formei [i m\rimii cromozomilor. La hibridul rezultat, se poate identifica cu u[urin]\ cromozomii celor dou\ specii, `ntruct ei `[i p\streaz\ individualitatea. Individualitatea cromozomilor se manifest\ [i ca strucrur\ [i ca efecte genetice.

2.2.4. TIPURI SPECIALE DE CROMOZOMI


Pe lng\ tipul obi[nuit de cromozomi, au fost puse `n eviden]\ [i alte tipuri, care se deosebesc prin m\rime, form\, comportare [i valoare genetic\. Din aceast\ categorie pot fi aminti]i: cromozomii uria[i (cromozomii politeni), cromozomii de tip perie de lamp\ (lampbrush) [i microzomii (cromozomii suplimentari). Cromozomii uria[i (politeni). Se g\sesc `n glandele salivare ale larvelor de diptere. Ace[ti cromozomi sunt mult mai mari dect cei din celulele somatice, fiind observa]i pentru prima dat\ de E.G. Balbiani (1881), `n glandele salivare ale larvelor de Chironomus. Cromozomii uria[i din glandele salivare de la Drosophila melanogaster (fig. 9), dep\[esc de circa 100 de ori dimensiunea cromozomilor normali, avnd o lungime total\ de 1.200 2.000 .

- 42 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Fig. 9. Cromozomii uria[i din glandele salivare a larvelor de Drosophila; X - cromozomul sexului; 2-3 - nr. cromozomului. Cromozomii uria[i, sunt constitui]i din benzi transversale, alternative ca intensitate de colorare, denumite inelele sau discurile lui Balbiani. Pe aceste benzi pot fi localiza]i cu precizie locii diferitelor gene. Observa]i la microscop, cromozomii uria[i la Drosophila melanogaster apar `ntr-o dispozi]ie `n care se observ\ [ase bra]e, din care unul scurt (cromozomul IV) [i cinci lungi, fiind uni]i printr-o mas\ amorf\ de heterocromatin\, denumit\ cromocentru. ~n anumite locuri din cromozomii uria[i se observ\ c\ benzile acestora sufer\ o expandare lateral\, cu apari]ia unui aspect caracteristic de puffuri. Fiecare puf\ reprezint\ o zon\ intens\ de transcriere a mesajului genetic (sintez\ de ARN-m), iar m\rimea pufelor este corelat\ cu intensitatea acestui proces transcrip]ional. La Drosophila melanogaster, studiul benzilor cromozomale din cromozomii uria[i, a permis stabilirea coresponden]ei dintre activitatea lor [i sinteza proteic\, identificndu-se amplasarea genelor `n cromozomi, alc\tuindu-se astfel harta genetic\ la aceast\ specie. Cauza apari]iei cromozomilor uria[i, o reprezint\ duplicarea semiconservativ\ a cromonemelor, f\r\ a mai avea loc separarea lor `n cromozomi independen]i, fenomen denumit endoreplicare. ~n acest fel apar cromozomii politeni, ace[tia con]innd de circa 1024 de ori mai mult ADN, dect cromozomii normali.
- 43 -

{TEOFIL CREANG|

Cromozomii tip perie de lamp\ (lampbrush). Ace[ti


cromozomi au fost depista]i `n nucleii ovocitelor la pe[ti, reptile [i p\s\ri. Ace[tia reprezint\ perechi de cromozomi omologi care sunt conjuga]i prin cteva chiasme. Cromonemele din cadrul fiec\rei cromatide, formeaz\ din loc `n loc ni[te bucle filiforme, dispuse perpendicular pe axul cromozomului, dndu-i astfel aparen]a periei de sticl\ de lamp\, (fig. 10).

Fig. 10. Cromozom perie de lamp\ (lampbrush): a - schema unui bivalent; b - sec]iune printr-un cromozom; c - structura unei bucle. Aceast\ form\ caracteristic\ a cromozomilor lampbrush este `ntlnit\ doar `n profaza I meiotic\. Ansele laterale ale acestor cromozomi, reprezint\ o anumit\ secven]\ de AND cu o activitate sintetic\ foarte intens\, fiind modific\ri reversibile ale structurii cromozomilor la nivelul unor gene foarte active. La nivelul acestor centre active de transcrip]ie, are loc fenomenul de amplificare genic\. Prin amplificare genic\ se m\re[te selectiv num\rul de exemplare ale unor gene, datorit\ necesit\]ii deosebit de mari pentru unele proteine, `ntr-un anumit stadiu de dezvoltare. Cromozomii perie de lamp\ pot ajunge la dimensiuni foarte mari, la broasc\ (Rana temporaria) pot atinge 800-1000 iar `n ovocitul de triton la 500 800 .

- 44 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Microzomii (cromozomii suplimentari). Reprezint\ o serie de cromozomi de dimensiuni foarte mici, fiind pu[i `n eviden]\ la p\s\ri, porumb, secar\, sorg etc. Majoritatea speciilor de p\s\ri au un num\r diploid de cromozomi 2n = 80. Dintre ace[tia circa 3/4 sunt microzomi de dimensiuni foarte mici, `n cele mai multe situa]ii neidentificabili individual, con]innd 15 - 20% din cromatina nuclear\. Microzomii sunt cromozomi adev\ra]i, de[i unii citologi sugereaz\ existen]a aneuploidiei sau a altor abera]ii cromozomale `n apari]ia acestora `n num\r a[a de mare. Deoarece sunt foarte mici, identificarea lor `n totalitate `ntr-o singur\ metafaz\, este aproape imposibil\. ~n majoritatea cazurilor microzomii sunt constitui]i din cromatin\ dens\, neavnd omologie cu macrocromozomii.
2.2.5. CARIOTIPUL {I CARIOGRAMA
Studiul cromozomilor ca num\r, form\ [i structur\ a f\cut posibil\ identificarea lor cu precizie [i alc\tuirea cariotipului fiec\rei specii. Cariotipul, reprezint\ o ordonare a setului diploid de cromozomi caracteristic speciei, definit prin num\rul [i morfologia cromozomilor `n metafaza mitotic\. Cariotipul `n condi]ii normale, este constant pentru fiecare specie de-a lungul genera]iilor. Idiograma (sau cariograma), este reprezentarea schematic\ a cromozomilor, rezultat\ prin prelucrarea m\sur\torilor efectuate pe cromozomi din mai multe celule metafazice, (fig. 11). Idiogramele sunt utilizate `n studiul citogenetic comparativ al diferitelor specii.

Fig. 11. Idiograma cromozomilor la bovine (Bos taurus).


- 45 -

{TEOFIL CREANG|

Una din caracteristicle citogenetice ale celor mai multe specii de animale domestice o constituie slaba diferen]iere morfologic\ a cromozomilor. La canine, ecvine, bovine [i ovine, cromozomii au aproximativ aceea[i talie [i morfologie, ceea ce constituia pn\ de curnd un mare impediment `n identificarea cu precizie a fiec\rei perechi de cromozomi. Tehnicile de colorare speciale, ap\rute relativ recent, fac posibil\ punerea `n eviden]\ a unui model de benzi cromozomale, caracteristic pentru fiecare pereche de cromozomi ai unei specii. Utilizarea acestor metode, a permis identificarea cu precizie a perechilor de cromozomi omologi, la cele mai multe specii de animale domestice. ~n plus s-a putut stabili [i gradul de omologie a cromozomilor `ntre speciile `nrudite. De asemenea, prin alc\turiea cariotipului exist\ posibilitatea identific\rii unor abera]ii cromozomale, ceea ce prezint\ importan]\ `n evaluarea efectelor lor fenotipice.

2.2.5.1. CARIOTIPUL BOVIN (BOS TAURUS)


Cariotipul bovinelor, ca la majoritatea speciilor genului Bos, este alc\tuit din 60 de cromozomi, dintre care 58 sunt autozomi [i 2 cromozomi ai sexului, (fig. 12).

Fig. 12. Cariotipul normal la bovine (), `n colora]ie Giemsa, (dup\ Eldridge - 1985). To]i cei 58 de autozomi, sunt identici ca aspect morfologic, avnd centromenul plasat terminal (fiind cromozomi acrocentrici), ceea ce determin\ ca recunoa[terea precis\ a fiec\rei perechi s\ fie deosebit de dificil\. De asemenea [i
- 46 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

diferen]ele de dimensiuni sunt infime (8 - cromozomul cel mai lung [i 3 cromozomul cel mai scurt), m\rind astfel dificult\]ile alc\tuirii cariotipului. Practic, alc\tuirea unui cariotip bovin prin colora]ie clasic\, se limiteaz\ doar la o ordonare `ntmpl\toare a cromozomilor. Doar prin utilizarea metodelor de bandare, se poate realiza o identificare precis\ a cromozomilor. Notarea perechilor de cromozomi `n cariotipul bovin se face prin numerotarea de la 1 la 29, `n ordine descresc\toare a dimensiunii lor. Cei doi cromozomi ai sexului, X [i Y, sunt submetacentrici, fiind u[or de identificat. Prin introducerea tehnicilor de bandare, s-a u[urat mult munca de realizare a cariotipului, eviden]iindu-se astfel o serie de abera]ii cromozomale. Actualmente, pentru aceast\ specie, marcajul `n benzi G, R [i C sunt cele mai frecvent utilizate. Prin metoda de bandare G, eviden]ierea benzilor este foarte clar\, permi]nd stabilirea cariotipului cu u[urin]\ pe baza tr\s\turilor caracteristice ale modelului de benzi de pe cromozomii omologi, (fig.13).

Fig. 13. Cariotipul bovin cu bandare G, (dup\ Popescu - 1989)


- 47 -

{TEOFIL CREANG|

La bovine, cinci perechi de cromozomi de]in organizatori nucleolari (constric]ii secundare) [i anume perechile 2; 3; 4; 11 [i 28. La aceast\ specie, se `ntlne[te o mare variabilitate de expresie a organizatorilor nucleolari pentru cromozomii omologi din aceea[i celul\, precum [i `ntre aceea[i cromozomi dar din celule diferite.

2.2.5.2. CARIOTIPUL OVIN (OVIS ARIES)


Num\rul de cromozomi la oaia domestic\ este de 54, cuprinznd 26 de perechi de autozomi [i 2 cromozomi ai sexului, (Melander - 1959). Autozomii sunt de dou\ tipuri din punct de vedere morfologic, (fig. 14): perechile 1, 2 [i 3 fiind cromozomi metacentrici, iar perechile 4 - 26 sunt telocentrici. Cromozomul X este un cromozom telocentric, fiind cel mai mare telocentric din complement. Cromozomul Y este cel mai mic [i are centromerul plasat median.

Fig. 14. Cariotipul normal la ovine, cu colora]ie Giemsa, (dup\ Popescu - 1989).
- 48 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Cele trei perechi de cromozomi metacentrici din cariotipul speciei Ovis aries, au luat na[tere prin fuziunea centric\ a unor cromozomi acrocentrici. Specia Ovis aries, face parte din subfamilia Bovoidea, familia Bovidae, `n cadrul c\reia evolu]iua cariotipului `n procesul de specia]ie s-a f\cut prin fuziunea cromozomilor acrocentrici. Majoritatea membrilor familiei au un num\r de bra]e ale cromozomilor de 28, de[i num\rul de cromozomi (2n), difer\ de la o specie la alta. Tehnicile de marcare `n benzi G [i R (fig. 15), permit o identificare precis\ a cromozomilor. Cu ajutorul acestor metode de bandare, se demonstreaz\ c\ cele trei perechi de cromozomi metacentrici, au luat na[tere prin fuziune centric\, avnd modele de benzi G identice la 6 perechi de autozomi din cariotipul bovinelor [i caprinelor, specii ce apar]in aceleia[i familii Bovidae. La ovine cromozomii care au organizatori nucleolari sunt 4 [i 25.

Fig. 15. Cariotipul ovin cu bandare G, (dup\ Eldridge - 1985).


- 49 -

{TEOFIL CREANG|

2.2.5.3. CARIOTIPUL LA CAPR| (CAPRA HIRCUS)


Capra domestic\ are un num\r diploid de 60 de cromozomi, ca [i bovinele. To]i cei 58 de autozomi sunt telocentrici, fiind de dimensiuni apropiate (fig. 16), ceea ce face ca `mperecherea omologilor prin colora]ie clasic\ s\ fie deosebit de dificil\.

Fig. 16. Schema cariotipului la capr\, (dup\ Popescu - 1989). Singurul cromozom care difer\ este cromozomul Y, fiind submetacentric, de dimensiune mic\, asem\n\tor aceluia[i cromozom de la bovine [i ovine. Numerotarea perechilor de cromozomi se face de la 1 la 29, `n ordine descresc\toare m\rimii lor. Cariotipul la capr\, este considerat dup\ unii autori ca fiind cariotipul de baz\ de la care s-a pornit `n evolu]ia cariotipului `n cadrul familiei Bovidae.

Considera]ii comparative asupra cariotipului la bovine, ovine [i caprine. Compararea cromozomilor prin diferite metode de marcare,
au stabilit mari similitudini `ntre cele trei specii.

- 50 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Cel pu]in 16 perechi de autozomi din cariotipul bovinelor [i caprinelor domestice, prezint\ o coresponden]\ exact\ a modelului de benzi G, cu 13 perechi de autozomi din cariotipul ovinelor. Aceasta este o dovad\ a strnsei lor `nrudiri evolutive. ~n cazul cromozomilor sexului, se constat\ diferen]ieri morfologice `ntre cele trei specii `n privin]a cromozomului X, pe cnd `n privin]a cromozomuluiY, exist\ asem\n\ri morfologice [i de distribu]ie a benzilor. Aceast\ omologie `n privin]a similitudinilor de distribu]ie a benzilor pe cromozomi la cele trei specii, sunt confirmate [i de localizarea unor gene `n perechile de cromozomi omologi. Toate aceste analize, permit s\ se afirme c\ `n cadrul acestei familii, evolu]ia `n procesul de specia]ie a avut loc prin fuziunea cromozomilor acrocentrici, fuziune de tip robertsonian. Se poate spune astfel, c\ specia cu num\rul cel mai mic de cromozomi este cea mai evoluat\, iar `n continuare transloca]ia 1/29 care mai apare la specia Bos taurus, pe lng\ efectele negative pe care le are `n special asupra fertilit\]ii, poate s\ aib\ [i o valoare pozitiv\ `n procesul de specia]ie.

2.2.5.4. CARIOTIPUL CALULUI (EQUUS CABALLUS)


Ecvinele prezint\ un interes deosebit `n studiul evolu]iei mamiferelor. S-a constatat c\ `n timp ce constitu]ia genetic\ a speciilor de ecvine este `n linii generale asem\n\toare, cromozomii acestor specii difer\ `n limite foarte largi `n ceea ce prive[te num\rul lor, variind de la 2n = 66 (E przewalski), la 2n = 32 (E. zebra hartmanae). Studiile efectuate, au condus la concluzia c\ ecvinele etaleaz\ rata de evolu]e cromozomal\ cea mai ridicat\, iar ca mecanism evolutiv `ndeosebi a fost fuziunea centric\ sau robertsonian\ a cromozomilor. La calul domestic, num\rul diploid de cromozomi este 2n = 64, fiind clasifica]i `n cinci grupe, la care se adaug\ [i cromozomii sexului, (fig.17): - grupa I - cuprinde 4 perechi de cromozomi submetacentrici, de dimensiuni mari, avnd organizatori nucleolari [i sateli]i; - grupa II - consituit\ din cinci perechi de cromozomi metacentrici; - grupa III - constituit\ din trei perechi de cromozomi metacentrici dar mici; - grupa IV - constituit\ dintr-o singur\ pereche de cromozomi subtelocentrici; - grupa V - con]ine 18 perechi de cromozomi acrocentrici, aranja]i `n ordine descresc\toare dup\ talie. Perechea 25 [i 30 de cromozomi, sunt purt\tori de asemenea de organizatori nucleolari. Cromozomul X are talia cea mai mare din cariotip, fiind submetacentric, iar cromozomul Y este de talia celor mai mici din complement.
- 51 -

{TEOFIL CREANG|

Fig. 17. Schema cariotipului la cal, (dup\ Popescu - 1989). Utilizarea metodelor de bandare Q [i G, permite indentificarea cu precizie a fiec\rei perechi de cromozomi.

2.2.5.5. CARIOTIPUL PORCULUI DOMESTIC (SUS SCROFA DOMESTICA)


Cariotipul diploid normal la porcul domestic, este alc\tuit din 38 de cromozomi cu morfologie diferit\. ~n prezent complementul cromozomal se clasific\ `n patru grupe diferite, (fig. 18):
- 52 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Fig. 18. Cariotipul la porc cu bandare G, (dup\ Eldridge - 1985). - grupa I - cuprinde cinci perechi de cromozomi submetacentrici; - grupa II - cuprinde dou\ perechi de cromozomi subtelocentrici; - grupa III - cuprinde cinci perechi de cromozomi metacentrici; - grupa IV - [ase perechi acrocentrici. Cromozomii sexului sunt plasa]i la finalul celei de-a treia grupe. ~n interiorul fiec\rei grupe, cromozomii sunt clasifica]i dup\ talia lor. Utilizarea metodelor de bandare G, R [i T permite identificarea cu precizie a fiec\rei perechi de cromozomi. O singur\ confuzie mai poate apare `ntre cromozomul 9 [i cromozomul X, ace[tia fiind apropia]i ca talie [i form\.

2.2.5.6. CARIOTIPUL IEPURELUI DOMESTIC (ORYCTOLAGUS CUNICULUS)


Cariotipul iepurelui a fost stabilit `nc\ din 1926 de Painter, care a remarcat `n celulele amniotice la embrionii de 14 zile, 44 de cromozomi.
- 53 -

{TEOFIL CREANG|

Utilizarea marc\rii `n benzi G, Q, [i R permite identificarea cu precizie a perechilor de cromozomi. Benzile de tip G, permit o rezolu]ie `nalt\ [i o bun\ identificare a complemetului cromozomal, (fig. 19).

Fig. 19. Cariotipul la iepure cu bandare G, (dup\ Popescu - 1989). Cei 44 de perechi de cromozomi de la iepurele domestic, sunt repartiza]i `n patru grupe, la care se adaug\ cromozomii sexului: - grupa I - [ase perechi metacentrici; - grupa II - cinci perechi submetacentrici; - grupa III - [ase perechi submetacentrici ca [i cei din grupa a II-a, dar cu centromerul mai apropiat de unul din capetele cromozomului; - grupa IV - patru perechi acrocentrici. Cromozomul X este de dimensiune mare [i submetacentric, iar cromozomul Y de dimensiune mic\ [i de asemenea submetacentric. Cromozomii 13, 16 [i 20 sunt purt\tori ai organizatorilor nucleolari.

- 54 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Speciile s\lbatice de iepure (Lepus europaeus; Lepus timidus), posed\ un cariotip de 48 de cromozomi, comparativ cu cariotipul iepurelui domestic, evolu]ia `n cadrul acestor specii f\cndu-se tot prin fuziunea centric\ a cromozomilor.

2.2.5.7. CARIOTIPUL LA P|S|RI


La p\s\ri cariotipul a fost studiat la peste 200 de specii din cele circa 8.000 de specii de p\s\ri existente, fiind eviden]iate multe tr\s\turi similare ale cromozomilor. Majoritatea p\s\rilor au un num\r diploid de cromozomi 2n = 80, care pot fi grupa]i `n dou\ clase mai mult sau mai pu]in distincte, respectiv macrocromozomi [i microcromozomi. Macrozomii, sunt u[or de identificat, fiind de dimensiuni mari [i cuprind `n mod obi[nuit 6 - 10 perechi de cromozomi, `ntre care [i heterozomii. Numai c]iva cromozomi din cadrul acestei categorii pot fi descri[i conven]ional dup\ form\, putnd fi `ncadra]i `n categoria metacentrici, submetacentrici, subtelocentrici sau telocentrici. ~n figura 20 A, sunt prezentate cariotipurile par]iale (macrozomii), la unele specii de p\s\ri, remarcndu-se reducerea considerabil\ a m\rimii cromozomilor, dup\ perechea a 6-a sau a 7-a de cromozomi. ~n categoria macrocromozomilor sunt inclu[i [i cromozomii sexului Z [i W. La p\s\ri sexul mascul este homogametic, avnd doi cromozomi ai sexului identici (ZZ), iar sexul femel este heterogametic, avnd doi cromozomi ai sexului diferi]i (ZW). Cromozomul W este compus aproape `n totalitate din heterocromatin\ constitutiv\, fiind inactiv genetic, idetificndu-se pe acest cromozom pn\ `n prezent doar un singur locus imunogenetic activ. Microzomii, sunt `n raport de circa 3/1 fa]\ de macrozomi, fiind destul de greu de identificat. Con]in circa 15 - 20% din cromatina nuclear\. Microcromozomii sunt cromozomi adev\ra]i, de[i unii autori `i consider\ ap\ru]i `n urma unor aneuploidii sau a altor abera]ii cromozomale. ~n ceea ce prive[te con]inutul `n ADN al cromozomilor la p\s\ri, acesta reprezint\ circa 50% din ADN-ul nuclear al mamiferelor, reprezentnd cantitativ 1,7 - 3,6 picograme/nucleu. ADN-ul repetitiv, este de asemeni mai redus dect la mamifere, reprezentnd circa 17 - 25% din genom, fa]\ de peste 50% `n cazul mamiferelor. Tehnicile de eviden]iere a cromozomilor sunt identice cu cele utilizate la mamifere, fiind eviden]ia]i din m\duva hematogen\, culturi leucocitare [i alte culturi celulare, doar temperatura de incuba]ie necesar\ fiind mai mare, de circa 400C. De asemenea cromozomii mitotici se mai pot eviden]ia din pulpa penajului, precum [i din ou\ embrionate de 16 - 72 de ore, care prezint\ un indice mitotic ridicat.

- 55 -

{TEOFIL CREANG|

A
G\in\

Curc\

Ra]\

Porumbei

Potrniche

Fig. 20. Cariotipurile par]iale la unele specii de p\s\ri, cu reprezentarea macrocromozomilor [i microcromozomilor cei mai frecven]i (A). Cariotipul normal la g\in\ (B). (Dup\ Eldridge - 1985 (A); Shoffner - 1967, citat de Sandu 1983 (B).
- 56 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

O mare parte din cuno[tin]ele de citogenetic\ s-au ob]inut prin studiul cariotipului la pas\re, existnd numeroase studii pe aceast\ specie. ~n ceea ce prive[te num\rul total de cromozomi din cariotipul diverselor specii de p\s\ri de importan]\ zootehnic\, acesta este: la g\in\ (Gallus bankiva) - 2n = 78 cromozomi, (fig. 20 B); la curc\ (Meleagris gallopavo) - 2n = 82 cromozomi, (dup\ unii autori 78 de cromozomi); la bibilic\ (Mumida meleagris) - 2n = 78 cromozomi; la ra]\: ra]a comun\ (Anas platyrhynchas) - 2n = 80 cromozomi; ra]a le[easc\ (Cairina moscata) - 2n = 78 cromozomi; la gsc\ (comun\ [i chinezeasc\) - 2n = 82 cromozomi; la prepeli]a japonez\ (Coturnix coturnix) - 2n = 80 cromozomi; la porumbei (Columbia livia) - 2n = 68 cromozomi, existnd varia]ii `n cazul altor popula]ii de porumbei, cu origine diferit\.

2.3. CICLUL CELULAR


Perioada de timp scurs\ de la terminarea diviziunii ce a dat na[tere unei celule [i pn\ la momentul `n care se `ncheie diviziunea acelei celule se nume[te ciclu celular. Ciclul de via]\ al unei celule se compune din dou\ mari faze: diviziunea celular\ [i perioada dintre dou\ diviziuni succesive, numit\ interfaz\. Mult\ vreme s-a considerat c\ interfaza este o perioad\ de lini[te, de repaus celular. Odat\ cu introducerea metodelor biologiei moleculare, s-a remarcat c\ interfaza este o perioad\ de maxim\ activitate metabolic\, `n aceast\ faz\ avnd loc sinteza ADN-ului, ARN-ului [i a proteinelor. ~ntreg ciclul celular este compus din patru perioade: G1 (perioada de timp dintre sfr[itul mitozei [i `nceputul sintezei de ADN); S (perioada `n care se sintetizeaz\ ADN-ul); G2 (perioada dintre sfr[itul sintezei de ADN [i `nceputul diviziunii) [i M (diviziunea sau mitoza propriu-zis\), (fig. 21). Durata ciclului celular, este variabil\ `n func]ie de specie [i tipul de celule, fiind variabil\ de la o celul\ la alta, chiar [i `n cadrul aceluia[i ]esut. La eucariotele superioare ciclul celular dureaz\ 10 - 25 ore, din care diviziunea propriu-zis\ dureaz\ 1 or\. La o durat\ total\ a ciclului celular de 16 ore, durata celor patru perioade este G1 = 5 ore; S = 7 ore, G2 = 3 ore [i M = 1 or\. Faza G1 are durata cea mai variabil\ de la o celul\ la alta, `n timp ce faza S este cea mai constant\, pentru un anumit tip de celule. ~n organism exist\ celule care se divid foarte rapid, parcurgnd un ciclu celular `n 8 - 10 ore, iar altele se divid rar avnd un ciclu celular de 100 de zile sau mai mult.
- 57 -

{TEOFIL CREANG|

Fig. 21. Diagrama ciclului celular. Dup\ modul cum parcurg ciclul celular, celulele din organismul mamiferelor se pot clasifica `n trei categorii: categoria I: - celule care [i-au pierdut capacitatea de diviziune dup\ na[tere, fiind oprite `n faza G1: neuronii, celula muscular\; categoria II: - celule care se divid rapid: celulele din m\duva osoas\ hematogen\, celule splenice, celulele epiteliale; categoria III: - celule cu o capacitate redus\ de diviziune, care `ns\ `n condi]ii deosebite se pot divide rapid: hepatocitele, celulele glandelor hormonale. ~n cazul organismelor superioare, diviziunea celular\ este indirect\, fiind de dou\ feluri: - mitoza (cariochineza), specific\ `nmul]irii celulelor somatice; - meioza (diviziunea reduc]ional\), specific\ form\rii celulelor sexuale maturate.

2.3.1. MITOZA (CARIOCHINEZA)


Mitoza, este diviziunea celular\ specific\ celulelor somatice, fiind un mecanism biologic care asigur\ o repartizare identic\ a materialului genetic. ~n ciclul de via]\ al unei celule somatice capabil\ de multiplicare, se disting dou\ faze: a. - faza sintetic\ (interfaza); b. - faza citologic\ (mitoza propriu-zis\).

- 58 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

a. Faza sintetic\ (interfaza). Reprezint\ perioada dintre dou\ diviziuni celulare, `n care are loc duplicarea componentelor esen]iale ale celulei, necesare intr\rii acesteia `n diviziune. Principalul proces de sintez\ este replicarea semiconservativ\ a ADN-ului, cu duplicarea componentelor cromozomale. Interfaza reprezint\ perioada de activitate sintetic\ a celulei, iar `n timpul mitozei propriu-zise se reorganizeaz\ structura celulei [i are loc segregarea cromozomilor `n celulele nou formate. Cercet\rile au eviden]iat c\ [i `n interfaz\ cromozomii `[i men]in individualitatea, dar sunt mult extin[i, alungi]i, filamento[i, formnd a[a numita cromatin\. Interfaza este `mp\r]it\ `n trei perioade: Perioada presintetic\ (faza G1), `n care celula are un set de cromozomi monocromatidici, corespunznd preg\tirii sintezei ADN-ului. Se remarc\ sinteza intens\ de ARN - mesager [i de proteine citoplasmatice. Sfr[itul fazei G1, este considerat cnd `ncepe sinteza histonelor, care se intensific\ progresiv, atingnd maximum `n faza S. Perioada de sintez\ (faza S), `n care are loc replicarea semiconservativ\ a ADN-ului, rezultnd `n final dublarea materialului cromozomal. ~n aceast\ faz\ se sintetizeaz\ att ADN-ul cromozomal ct [i componentele proteice ale cromozomilor. Cromatidele surori r\mn strns asociate prin intermediul constric]iilor primare [i secundare. Sinteza proteinelor histonice decurge `n paralel cu sinteza ADN-ului, adic\ numai `n faza S. Perioada postsintetic\ (faza G2), este delimitat\ de sfr[itul sintezei de ADN [i apari]ia primelor semne vizibile ale diviziunii celulare. Sinteza ADN-ului [i a componentelor proteice ale cromozomilor `nceteaz\ o dat\ cu `ncheierea fazei S, sinteza ARN-ului [i a altor componente proteice ale celulei continu\ pe parcursul `ntregii interfaze. De regul\, celulele somatice care `nceteaz\ s\ se mai divid\ se g\sesc `n faza G1, deci `n stare diploid\ normal\. b. Faza citologic\ sau mitoza propriu-zis\. Cuprinde patru faze: profaza (cu o durat\ de circa 30 min. sau 50% din durata total\ a mitozei); metafaza (circa 8 min), anafaza (circa 4 min) [i telofaza (circa 18 min), (fig. 22). Profaza - reprezint\ stadiul cel mai lung al mitozei, `n care are loc condensarea crescnd\ a cromozomilor, care devin astfel vizibili la microscopul optic sub forma unor filamente lungi [i sub]iri, care `ncep s\ se scurteze [i s\ se `ngroa[e. Cromozomii `[i p\streaz\ strucrura lor dubl\ format\ din cele dou\ cromatide alipite longitudinal, care se r\sucesc una `n jurul celeilalte avnd ca punct comun centromerul, astfel c\ linia de demarcare a celor dou\ cromatide surori devine tot mai greu vizibil\. ~n citoplasm\ centrozomul se divide `n doi corpusculi denumi]i centrioli, ce vor migra spre polii celulei. Spre sfr[itul profazei dispar nucleolii, membrana nuclear\ se dizolv\ iar cromozomii ajung `n masa celular\. ~ntre cei doi centrioli
- 59 -

{TEOFIL CREANG|

se formeaz\ fusul de diviziune, care va avea cte un filament pentru fiecare cromozom.

Fig. 22. Diviziunea mitotic\: A interfaza; B, C, D profaza; E, F metafaza; G anafaza; H telofaza; I interfaza.

Metafaza - este stadiul `n care cromozomii ating maximul de


condensare, ace[tia orientndu-se c\tre planul ecuatorial al celulei [i fiecare se ata[eaz\ prin intermediul centromerului de cte o fibr\ a fusului de diviziune formnd placa ecuatorial\. Acest moment este foarte important pentru cercet\rile de citogenetic\; deoarece prin tehnici specifice cromozomii pot fi individualiza]i, fiind u[or de cercetat la microscop `n vederea alc\tuirii cariotipului. Aranjamentul spa]ial al cromozomilor `n placa ecuatorial\ a constituit obiectul a numeroase investiga]ii. Astfel s-a constatat c\ acei cromozomi care au talie mare, tind s\ ocupe pozi]ii la periferia pl\cii metafazice astfel `nct doar regiunile centromerice se g\sesc `n cadrul fusului mitotic, bra]ele lungi g\sindu-se
- 60 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

plasate `n citoplasm\. Cromozomii mici tind s\ ocupe arealul central al pl\cii metafazice. Ordonarea ne`ntmpl\toare a cromozomilor metafazici `n placa ecuatorial\, a fost demonstrat\ la mai multe specii (om, hamster, iepure). Cromozomii sexului sunt `ntlni]i la periferia pl\cii metafazice. ~n finalul metafazei are loc diviziunea longitudinal\ a celor dou\ cromatide surori, inclusiv a centromerilor, fiecare cromatid\ devenind un cromozom independent, care sunt atra[i spre polii celulei prin contractarea fibrelor fusului de diviziune. Sub ac]iunea diver[ilor factori cu efect mutagen (radia]ii, substan]e chimice, temperaturi sc\zute etc), cele dou\ cromatide pot s\ nu se separe, dnd na[tere la manifest\ri patologice (trisomii, monosomii etc). ~n lucr\rile curente de citogenetic\, celulele sunt tratate cu colchicin\ care inhib\ formarea fusului mitotic, astfel `nct nucleii sunt bloca]i `n stadiul metafazic, fiind mai u[or de studiat Anafaza - este etapa de clivare total\ a celor dou\ cromatide surori [i de mi[care a cromozomilor prin intermediul fusului de diviziune, spre polii celulei. ~n acest fel, fiecare cromatid\ devine cromozom monocromatidic independent. Cnd fiecare set de cromozomi a ajuns la polii celulei, anafaza se `ncheie, rezultnd `n jurul fiec\rui pol celular acela[i num\r de cromozomi c]i au existat la celula mam\, adic\ un set diploid specific de cromozomi (2n). La sfr[itul anafazei, celula prezint\ o u[oar\ [trangulare `n zona median\. Telofaza - `ncheie fazele diviziunii, cromozomii suferind un proces de despiralizare [i decondensare, devenind sub]iri [i pierznd propriet\]ile tinctoriale. Fusul de diviziune dispare, apar nucleolii [i se formeaz\ membrana nuclear\ care delimiteaz\ cte un nucleu la fiecare pol al celulei, cu acela[i num\r de cromozomi ca [i celula mam\. Apoi are loc separarea complet\ a citoplasmei [i reorganizarea membranelor celulare, rezultnd `n final dou\ celule fiice. Acestea intr\ apoi `n interfaz\, timp `n care se realizeaz\ condi]iile necesare unei noi diviziuni. Durata mitozei, este foarte variabil\ de la o categorie de celule la alta, fiind dependent\ de specie, vrst\, temperatur\ etc. Durata complet\ a unui ciclu mitotic, variaz\ de la cteva zeci de minute, la cteva zeci de ore. Mitoza poate fi stimulat\ sub ac]iunea unor substan]e specifice, denumite substan]e mitogene (exemplu - eritropoietina, factori de cre[tere, hormonii cum sunt cei estrogeni etc). Exist\ [i factori tisulari inhibitori ai diviziunii celulare, cum sunt unele peptide [i glicoproteine. ~n func]ie de tipul specific de ]esut al organismului, celulele se divid din timp `n timp, astfel c\ fiec\rui ]esut `i este specific un indice mitotic (rat\ mitotic\), care reprezint\ propor]ia de celule aflate `n diviziune, din num\rul total de celule.

- 61 -

{TEOFIL CREANG|

Semnifica]ia genetic\ a mitozei. Mitoza este diviziunea celulelor somatice, `n urma c\reia rezult\ dou\ celule fiice, care au acela[i num\r de cromozomi [i aceea[i structur\ genetic\ ca [i cromozomii celulei mam\. Astfel mitoza asigur\ constan]a numeric\ [i informa]ional\ a cromozomilor `n succesiunea genera]iilor de celule a unui organism. Din acest punct de vedere, mitoza este considerat\ drept mecanismul biologic care atinge exactitatea absolut\ `n celulele normale. ~n timp ce meioza induce permanent variabilitate, mitoza conserv\ `n modul cel mai rigid cu putin]\ informa]ia ereditar\. Men]inerea constant\ a num\rului de cromozomi [i a informa]iei ereditare, este asigurat\ de mecanismul de biosintez\ a cromatidelor surori. Datorit\ biosintezei semiconservative a cromatidelor `n cursul perioadei de sintez\, cele dou\ cromatide surori sunt `ntotdeauna identice sub raportul informa]iei ereditare de]inute, att una fa]\ de cealalt\, ct [i fa]\ de cromatida mam\. ~n cursul ciclului celular, are loc o varia]ie a cantit\]ii de AND, (fig. 23).
Cant. de ADN 4Q

2Q G1 S G2 Mitoza (P; M; A; T) G1 .....etc

7 16 h

Fazele ciclului celular [i durata lor (h)

Fig. 23. Cantitatea de ADN [i fazele ciclului celular: Interfaza (G1; S; G2), mitoza propriu-zis\ (Profaza, Metafaza, Anafaza [i Telofaza). Astfel `n stadiul G1 al interfazei `n anafaz\ [i telofaz\, cantitatea de ADN va fi de 2Q. ~n perioada de sintez\ (S) a interfazei are loc o dublare a cantit\]ii de ADN (4Q), men]inndu-se la acest nivel [i `n stadiul G2 precum [i `n profaz\ [i metafaz\. Spre finalul metafazei are loc separarea celor dou\ cromatide surori,
- 62 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

care devin cromozomi independen]i, iar cantitatea de ADN revine la nivelul specific de 2Q. Mitoza prin multiplicarea continu\ a celulelor unui organism, asigur\ cre[terea [i dezvoltarea organismelor pluricelulare. Prin mecanismele specifice procesului de diferen]iere celular\ `n perioada embrionar\, precum [i datorit\ reglajului genetic, mitoza permite `n cursul procesului de ontogenez\ formarea de ]esuturi [i organe cu func]ii specifice. Exactitatea replic\rii [i separ\rii cromatidelor, asigur\ cantitativ [i calitativ aceea[i structur\ genetic\ a celulelor fiice, cu a celulei mam\. ~n acest mod, mitoza asigur\ continuitatea ereditar\ `n cadrul fiec\rui organism. Orice modificare a structurii cantitative [i calitative a cromozomilor `n cursulul procesului de mitoz\, sub ac]iunea factorilor mutageni, fizici, chimici sau biologici (radia]ii, influen]a temperaturii, substan]e chimice cu efect mutagen, oncovirusuri etc), va determina consecin]e deosebit de negative asupra diverselor ]esuturi sau organe, cu modific\ri pregnante a sintezei diver[ilor compu[i biologici la nivel celular.

2.3.2. MEIOZA
Meioza sau diviziunea reduc]ional\, reprezint\ tipul de diviziune celular\ caracteristic\ organismelor care se reproduc pe cale sexuat\. ~n urma meiozei se formeaz\ celulele sexuale sau game]ii (spermatozoizii [i ovulele), care vor avea un num\r de cromozomi redus la jum\tate fa]\ de celula din care au provenit. Celulele astfel rezultate vor avea un nucleu haploid (cu n cromozomi), specific tuturor celulelor sexuale. Prin fecundarea a dou\ celule sexuale, cu un num\r haploid de cromozomi, rezult\ zigotul care are o garnitur\ cromozomal\ dubl\ (stare diploid\ = 2n cromozomi), specific\ celulelor somatice. Meioza [i fecundarea sunt astfel fenomene compensatorii, care asigur\ constan]a num\rului de cromozomi caracteristic fiec\rei specii, de-a lungul genera]iilor de indivizi. ~n meioz\ se succed dou\ diviziuni succesive. ~n prima diviziune meiotic\ se produce conjugarea cromozomilor omologi, duplicarea fiec\rui omolog `n cromatidele surori [i separarea cromozomilor omologi `n dou\ celule cu un num\r haploid de cromozomi (n), fiind deci o diviziune reduc]ional\. A doua diviziune meiotic\ decurge dup\ o mitoz\ obi[nuit\ [i const\ `n separarea fiec\rui cromozom `n cele dou\ cromatide surori, fiind deci o diviziune homotipic\ sau de matura]ie. ~n urma celor dou\ diviziuni, din celula primar\ vor rezulta patru celule haploide, care vor forma game]ii, (fig. 24).

- 63 -

{TEOFIL CREANG|

Fig. 24. Diviziunea meiotic\: a - leptonem; b - zigonem; c - pachinem; d - diplonem; e - diachinez\; f - metafaza I; h - interfaz\; i - metafaza II; j - celule haploide.

Prima diviziune meiotic\ (Meioza I), se desf\[oar\ `n patru etape (profaza I, metafaza I, anafaza I [i telofaza I). Este un proces foarte complex, meioza I poate dura zile, luni [i chiar ani de zile, (`n func]ie de specie). Profaza I. Este o faza ce dureaz\ deosebit de mult, ocupnd 90% din durata meiozei totale. ~n timpul profazei I se m\re[te volumul nuclear de 3 - 4 ori fa]\ de profaza mitotic\, are loc `mperecherea cromozomilor omologi [i manifestarea fenomenul de crossing-over, realizndu-se un schimb reciproc de fragmente cromatidice `ntre cromozomii omologi. Prezint\ cinci etape succesive: leptonem, zigonem, pachinem, diplonem [i diachinez\.
- 64 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Leptonem (gr. Lepton = sub]ire; nema = filament), este prima etap\ a profazei I meiotice caracterizat\ prin aspectul cromozomilor care apar ca ni[te filamente lungi [i sub]iri. Cromozomii sunt `n num\r diploid [i bicromatidici, cromatidele fiind strns asociate. Cromatidele surori sunt sintetizate semiconservativ, `n interfaza care precede intrarea celulelor `n meioz\. O tr\s\tur\ caracteristic\ a acestei etape este dispozi]ia polarizat\ a cromozomilor, dnd impresia c\ pornesc dintr-un singur punct cu ambele extremit\]i, punct plasat la nivelul membranei nucleare. Zigonem (gr. zygosis = unire, `mbinare), `n aceast\ etap\ cromozomii `ncep procesul de spiralizare, devenind mai scur]i [i gro[i. Cromozomii omologi se alipesc unul de altul, unindu-se `ntre ei (conjungarea omologilor) pe direc]ie longitudinal\, formnd perechi de bivalen]i fenomen denumit sinapsis. Conjugarea cromozomilor omologi se face punct cu punct pe toat\ lungimea lor, `ncepnd de la un cap\t (conjugare terminal\), sau simultan din mai multe puncte (conjugare local\). Mecanismul molecular al conjug\rii cromozomilor omologi este mai pu]in cunoscut, presupunndu-se c\ `n mare parte complexul sinaptic este format din proteine [i `ntr-o m\sur\ mai mic\ din ADN. Conjugarea cromozomilor omologi este precedat\ de formarea chiasmelor, care sunt puncte de contact `ntre ace[tia. Datorit\ faptului c\ sinapsa este deosebit de exact\ (fiecare element structural alipindu-se exact pe elementul similar din cromozomul omolog), aparent num\rul de cromozomi pare redus la jum\tate. Faza de zigonem are o deosebit\ importan]\ genetic\. Datorit\ conjug\rii perechilor de omologi, se poate stabili cu certitudine identitatea cromozomilor dintr-o pereche, fapt important pentru studiile de citogenetic\. De asemenea, datorit\ conjug\rii perfecte a perechilor de omologi, se poate eviden]ia cu u[urin]\ cazurile de cromozomi anormali, care au suferit un proces de rupere sau pierdere a unor segmente. ~n cazul cnd de pe un cromozom lipse[te un segment intercalat, cromozomul omolog va suferi `n por]iunea respectiv\ o `ndoire, o buclare, iar `n cazul cnd segmentul este terminal, cromozomul omolog va prezenta o por]iune terminal\ liber\. Pachinemul (gr. pachys = gros), este o etap\ `n care scurtarea [i `ngro[area cromozomilor omologi se accentueaz\, `nct cu greu se poate sesiza structura dubl\ a cromozomilor, num\rul acestora devenind aparent haploid. Perechile de cromozomi astfel intim uni]i, poart\ denumirea de bivalen]i. La sfr[itul acestui stadiu `ncepe fenomenul de respingere a cromozomilor omologi `ntre ei, proces care continu\ [i `n stadiul urm\tor. Diplonem (gr. diplos = dublu), cromozomii omologi `[i restabilesc structura lor dubl\ [i `n plus fiecare cromozom se divide longitudinal `n cele dou\ cromatide, astfel `nct o pereche de cromozomi apare ca fiind format\ din patru cromatide, unite dou\ cte dou\ prin centromerul comun, forma]iunea respectiv\ fiind denumit\ tetrad\ cromozomal\. Separarea celor doi cromozomi omologi
- 65 -

{TEOFIL CREANG|

nu este `ns\ complet\, ei r\mn conjuga]i prin unul sau mai multe puncte de-a lungul cromatidelor, constituind puncte de contact denumite chiasme. Chiasmele localizeaz\ punctele `n care pot avea loc schimburi de fragmente cromatidice `ntre cromatidele nesurori, fenomen denumit de Morgan crossing-over. Formarea chiasmelor este un proces destul de des `ntlnit `n `mperecherea cromozomilor omologi, dar frecven]a acestora variaz\ de la o pereche de cromozomi la alta, fiind determinat\ de lungimea [i particularit\]ile de structur\ ale cromozomilor. ~n cazul heterozomilor (cromozomii X [i Y), la majoritatea speciilor de mamifere `mperecherea se face cap la cap [i nu longitudinal ca `n cazul autozomilor, ceea ce exclude formarea chiasmelor, precum [i existen]a crossing-overului. ~n continuarea diplonemului, cromatidele se contract\ [i mai mult, iar reac]ia de respingere dintre ele cre[te, acestea r\mnnd `ns\ legate prin centromer [i alte puncte de contact. Diachinez\ (dia = divergent; kinesis = mi[care), reprezint\ ultimul stadiu al profazei I meiotice, `n care continu\ procesul de contractare [i `ndep\rtare a cromozomilor omologi, l\rgindu-se astfel spa]iile dintre ace[tia, iar chiasmele se deplaseaz\ spre extremit\]ile cromozomilor. Cromatidele surori se unesc foarte strns, devenind aproape inobservabile. ~n finalul diachinezei membrana nuclear\ se dizolv\, nucleolii dispar `n masa celulei [i se formeaz\ fusul nuclear de diviziune. Spre deosebire de mitoz\ cnd num\rul fibrelor fusului nuclear de diviziune era egal cu num\rul de cromozomi, `n cazul meiozei I num\rul fibrelor fusului de diviziune va fi egal cu num\rul de perechi de cromozomi. Metafaza I. Are loc ata[area cromozomilor bivalen]i de fibrele fusului nuclear de diviziune formndu-se placa metafazic\ sau placa ecuatorial\, `n cadrul c\reia cromozomii bivalen]i sunt orienta]i cu centromerii spre poli, iar chiasmele sunt orientate spre planul ecuatorial al celulei. ~n continuare are loc o repulsie activ\ `ntre cei doi cromozomi omologi, care se `ndep\rteaz\ activ unul de altul pn\ la desfacerea total\ a chiasmelor. Anafaza I. ~ncepe odat\ cu dispari]ia ultimelor chiasme care leag\ perechile de cromozomi omologi `ntre ei, astfel c\ spre fiecare pol al celulei se `ndreapt\ cte un cromozom din fiecare pereche de bivalen]i. Cromatidele surori, spre deosebire de mitoz\, nu se despart `n aceast\ faz\, ele r\mn legate la nivelul centromerului [i a altor puncte de contact. Avnd `n vedere predispozi]ia spre crossing-over a cromozomilor, `n fazele anterioare, cromozomii care vor migra spre polii celulei nu mai sunt identici cu cei de la `nceputul diviziunii. Ace[tia vor fi restructura]i, fiind alc\tui]i dintr-un mozaic de material genetic de origine matern\ [i patern\. Un alt fenomen genetic care se manifest\ `n aceast\ faz\ este segregarea independent\ a perechilor de cromozomi, fenomen cunoscut [i sub denumirea

- 66 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

de dansul cromozomilor, care constituie o contribu]ie important\ la recombinarea genetic\ [i la inducerea permanent\ a variabilit\]ii `n descenden]\. Telofaza I. Se caracterizeaz\ prin reorganizarea membranei nucleare, a celorlalte componente celulare [i `n final a membranei celulare, care izoleaz\ cele dou\ celule haploide astfel rezultate. Dup\ o scurt\ interfaz\, f\r\ sinteza de ADN, urmeaz\ meioza II `n care intr\ cele dou\ celule haploide rezultate la finalul meiozei I. ~n meioza II, are loc separarea cromatidelor surori care devin cromozomi independen]i, deplasarea lor spre polii celulei, la finalul acesteia rezultnd patru celule cu un num\r haploid (n) de cromozomi. Dac\ prima diviziune a procesului meiotic este o diviziune heterotipic\, deoarece porne[te de la celule diploide [i se ajunge la celule haploide, a doua diviziune a procesului meiotic este o diviziune homotipic\, deoarece porne[te de la celule haploide [i se ajunge tot la celule haploide. Meioza II, const\ `n succesiunea celor patru faze ale unei mitoze obi[nuite, f\r\ diferen]ieri fa]\ de aceasta, aceste faze fiind denumite: profaza II, metafaza II, anafaza II [i telofaza II. Durata meiozei, este mult mai mare dect a mitozei, putnd ajunge la zile, luni sau chiar ani de zile. Semnifica]ia genetic\ a meiozei. Meioza reprezint\ fenomenul de importan]\ capital\ `n transmiterea poten]ialit\]ii ereditare a genera]iei parentale, la genera]ia descendent\. Prin intermediul meiozei se formeaz\ game]ii, ce au un num\r haploid de cromozomi, iar prin fecundarea acestora se realizaeaz\ una din cele mai importante `nsu[iri ale cromozomilor: continuitatea [i succesiunea lor `n genera]iile succesive de indivizi. De asemenea, meioza este principalul fenomen biologic, responsabil de inducerea permanent\ a variabilit\]ii genetice `n popula]iile de animale. Variabilitatea genetic\ realizat\ `n cursul meiozei are dou\ surse: a. segregarea probabilistic\ a cromozomilor materni [i paterni, la sfr[itul meiozei I, (sau dansul cromozomilor); b. schimbul de fragmente cromatidice, (crossing -over).

a. Segregarea independent\ a perechilor de cromozomi la sfr[itul meiozei I, (fenomen denumit de H. J. Mller dansul cromozomilor). Este rezultatul fenomenului prin care cromozomii materni [i

paterni ai celulelor diploide, se `mperecheaz\ la `nceputul meiozei I , `n func]ie de omologia lor [i apoi se separ\ pe baza legilor probabilit\]ii. Fenomenul este condi]ionat de dispunerea pe baza legilor hazardului, a perechilor de bivalen]i `n placa ecuatorial\ a metafazei I. Hazardul face ca unii bivalen]i s\ se dispun\ `n placa ecuatorial\, cu centromerul matern spre un pol al celulei [i cu cel patern spre cel\lalt pol celular, iar alte perechi de cromozomi s\ fie dispu[i invers, iar segregarea `n una sau cealalt\ celul\ haploid\ ce rezult\ la finalul meiozei I, s\ se fac\ dup\ aceast\ dispunere.
- 67 -

{TEOFIL CREANG|

Num\rul de combina]ii posibile ale cromozomilor ce rezult\ `n urma acestui fenomen este de 2n (n reprezentnd num\rul de perechi de cromozomi; la om 223; la taurine 230 etc). Probabilitatea ca un gamet s\ fie diferit de al]ii sub raportul informa]iei genetice pe care o de]ine este de (1/2)n, `n urma manifest\rii acestui fenomen. Dac\ se iau `n considerare `ntr-un exemplu ipotetic, un organism cu dou\ perechi de cromozomi, atunci posibilit\]ile de combinare a cromozomilor `n game]i, sunt de 22, realizndu-se 4 tipuri de game]i diferi]i, avnd fiecare informa]ie genetic\ diferit\ de a celuilalt. La taurine, `n urma segreg\rii independente a perechilor de cromozomi, combina]iile gametice cu structur\ genetic\ diferit\ ce vor rezulta, vor fi de 230, valoare ce se ridic\ la peste 1,73 miliarde de clase de game]i cu structura genetic\ diferit\. Probabilitatea ca un gamet s\ fie identic cu altul, va fi de 1/1,73 miliarde, ceea ce asigur\ o posibilitate infim\ de identitate genetic\ a game]ilor. Acest mecanism al segreg\rii cromozomilor `n meioza I, reprezint\ sursa cea mai important\ a varia]iilor ereditare, determinnd o permanent\ restructurare a patrimoniului ereditar al organismelor. b. Al doilea mecanism de inducere a variabilit\]ii este reprezentat de fenomenul de crossing-over, care are loc `n diplonemul meiozei I, asigurnd schimbul de fragmente cromatidice `ntre cromozomii omologi. Crossing-overul, se realizeaz\ cu o frecven]\ constant\ [i caracteristic\ fiec\rei perechi de cromozomi, determinnd un schimb de informa]ie ereditar\ `ntre cromozomii materni [i paterni. Datorit\ acestui proces, cromozomii rezulta]i la sfr[itul profazei I meiotice, vor fi un mozaic de material genetic matern [i patern, fiind astfel restructura]i fa]\ de cromozomii care au intrat `n diviziune Fenomenul de crossing-over adaug\ la variabilitatea genetic\ generat\ de combinarea independent\ [i `ntmpl\toare a cromozomilor, variabilitatea de structur\ a acestora, m\rind la infinit posibilit\]ile de manifestare a diferitelor caractere [i `nsu[iri `n cadrul fiec\rei genera]ii.

2.3.3. GAMETOGENEZA
Procesul de formare al celulelor sexuale la mamifere, poart\ denumirea de gametogenez\, proces care `n cazul organismelor mascule se nume[te spermatogenez\, iar a organismelor femele ovogenez\. Spermatogeneza, are loc la nivelul tubilor seminiferi din testicul. Formarea spermatozoizilor se produce ca urmare a diviziunilor repetate [i transform\rii gono-citelor, sau celulelor germinale primordiale, care se g\sesc `n epiteliu germinativ al tubilor seminiferi. Gonocitele, se divid mitotic dnd na[tere spermatogoniilor, care printr-o nou\ diviziune mitotic\ vor da na[tere la spermatocitele primare.

- 68 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Urmeaz\ o serie de transform\ri citologice caracteri-stice intr\rii `n diviziunea meiotic\, spermatocitele primare parcurgnd meioza I, `n urma c\reia rezult\ spermatocitele secundare ce vor avea un num\r haploid de cromozomi. A doua diviziune meiotic\ `ncepe dup\ o scurt\ interfaz\, dup\ care din fiecare speramtocit primar rezult\ cte dou\ celule numite spermatide. A[adar dintr-un spermatocit primar diploid, rezult\ `n urma celor dou\ diviziuni meiotice, patru spermatide haploide, care dup\ o serie de modific\ri morfologice duc la formarea a patru spermatozoizi ap]i pentru fecundare, constitui]i `n cea mai mare parte din nucleu [i avnd o mic\ cantitate de citoplasm\, (fig. 25).

Fig. 25. Spermatogeneza: a spermatocit primar; b prima diviziune meiotic\; c spermatocit secundar; d - a doua diviziune meiotic\; e spermatide; f spermatozoizi.
- 69 -

{TEOFIL CREANG|

Ovogeneza, are loc `n ovar la nivelul foliculilor ovarieni sau foliculilor de Graaf. Mecanismul cromozomal este asem\n\tor cu cel din spermatogenez\, diferen]e mari fiind `n privin]a proceselor care au loc `n citoplasm\, (fig. 26).

Fig. 26. Ovogeneza: a - ovocit primar; b - prima diviziune meiotic\; c - globul polar; d - ovocit secundar; e - a doua diviziune meiotic\; f - globulii polari secundari; g ovul\.

- 70 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Celula germinal\ primordial\ numit\ ovogon, d\ na[tere prin diviziune mitotic\ ovogoniilor, iar printr-o nou\ diviziune mitotic\ vor rezulta ovocitele primare. ~n aceast\ etap\ au loc profunde modific\ri la nivelul celulei, nucleul deplasndu-se spre o extermitate a celulei, iar citoplasma cre[te mult `n volum. ~n acela[i timp `n nucleu se succed toate fazele caracteristice primei diviziuni meiotice, rezultnd dou\ celule haploide (cu n cromozomi), una care prime[te aproape toat\ citoplasma ovocitul secundar, [i una cu foarte pu]in\ citoplasm\ primul globul polar. Dup\ o scurt\ interfaz\ urmeaz\ a doua diviziune meiotic\ a ovocitului secundar, din care rezult\ la fel dou\ celule haploide inegale ca m\rime, una de dimensiuni mari care con]ine aproape toat\ citoplasma ovulul, iar una mic\ aproape f\r\ citoplasm\ al doilea globul polar. Uneori primul globul polar sufer\ [i el a doua diviziune meiotic\, dnd na[tere la al]i doi globuli polari. Deci, `n ovogenez\ vor rezulta tot patru celule haploide, din care doar una este apt\ de fecundare - ovulul, celelalte trei - globulii polari fiind resorb]ie de ]esuturile ovariene. Fecundarea (singamia), constituie procesul de unire a celor doi game]i proveni]i de la cele dou\ sexe, `ntr-o singur\ celul\, rezultnd zigotul, care `[i reface setul diploid de cromozomi specific speciei. Astfel meioza, respectiv gametogeneza [i fecundarea, sunt fenomene compensatorii, care permit reducerea la jum\tate a num\rului de cromozomi [i refacerea st\rii diploide specific speciei, men]innd num\rul de cromozomi constant de la o genera]ie la alta de indivizi.

- 71 -

{TEOFIL CREANG|

CAPITOLUL 3
ACIZII NUCLEICI, STRUCTUR|, ORGANIZARE {I FUNC}II
Una din marele descoperiri `n [tiin]ele biologice ale acestui secol, a constituit-o identificarea, descifrarea [i stabilirea func]iilor materialului genetic, aspecte care au pus bazele geneticii moleculare, impulsionnd `n mod hot\rtor dezvoltarea geneticii `n ansamblu, deschiznd [i drumul ingineriei genetice una din cele mai fabuloase performan]e ale acestui secol, (C. Maximilian -1978). Specificitatea proceselor metabolice ce vor determina specificitatea fenotipului, este dat\ de proteinele [i enzimele celulare, care reprezint\ substratul de baz\ al materiei vii. Proteinele [i enzimele sunt alc\tuite din lan]uri polipeptidice, `n compozi]ia acestora intr\ cei 20 de aminoacizi `ntr-o anumit\ propor]ie [i ordine. Structura macromoleculelor proteice, este dat\ de structura acizilor nucleici [i `n mod special de structura ADN-ului, care dicteaz\ ordinea aminoacizilor `n proteine. ~ntreaga genetic\ molecular\ se bazeaz\ pe rela]ia existent\ `ntre acizii nucleici [i proteine, pe mecanismele care permit ca informa]ia ereditar\ codificat\ `n acizi nucleici s\ fie tradus\ `n proteine.

3.1. ACIZII NUCLEICI, DESCOPERIRE {I EVOLU}IE


Descoperirea acizilor nucleici `[i are originea `n cercet\rile lui Johann F. Miescher `n 1869, care a ob]inut din celulele albe de puroi o substan]\ gelatinoas\, stabilind c\ provine din nucleii celulelor [i `ntruct nu a putut fi `ncadrat\ `n nici una din substan]ele chimice cunoscute la acea vreme, a numit-o nuclein\.

- 72 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Miescher [i-a dedicat `ntreaga via]\, cercet\rilor asupra nucleinii. Analizele ulterioare au demonstrat c\ 30% din nuclein\ con]ine ADN. Dorind s\ cunoasc\ mai bine aceast\ substan]\, Miescher [i-a `ndreptat aten]ia asupra nucleinii din ou\le de g\in\, din sperma de taur [i din lap]ii somonului [i crapului, stabilind c\ nucleina este un acid ce con]ine carbon, oxigen, hidrogen, fosfor [i azot. Denumirea de acizi nucleici a fost introdus\ de biochimistul Richard Altmann (1899), datorit\ combin\rii selective cu coloran]i bazici a acestora. Altmann folosind o metod\ de preparare a nucleinii, a ob]inut rezultate asem\n\toare cu cele ale lui Miescher. Numeroasele cercet\ri care au urmat au permis identificarea celor cinci baze azotate ce compun acizii nucleici: adenina, guanina, citozina, timina [i uracilul, iar `n jurul anului 1930 s-a stabilit c\ de fapt, exist\ doi acizi nucleici:

acidul dezoxiribonucleic (ADN) [i acidul ribonucleic (ARN).


Ulterior acestor descoperiri au existat mai multe episoade care au marcat cunoa[terea rolului acizilor nucleici `n ereditate. ~n 1928, medicul englez Frederick Griffith, a utilizat `n experiment\ri pneumococi (Diplococcus pneumoniae), agentul pneumoniei infec]ioase. Aceast\ bacterie prezint\ dou\ tulpini, o tulpin\ virulent\ care formeaz\ colonii netede (de tip S) [i o tulpin\ nevirulent\, care formeaz\ colonii rugoase (de tip R). Caracterul de virulent [i avirulent se transmite constant de la o genera]ie la alta fiind deci ereditar. Injectnd la [oareci pneumococi `n diferite variante experimentale, `n vederea realiz\rii unui vaccin `mpotriva pneumoniei, Griffith a constatat: tipul virulent (S), produce boala [i [oarecii mor; tipul virulent (S), inactivat prin c\ldur\, nu produce boala; tipul nevirulent (R), este inofensiv [i nu produce boala; prin injectarea pneumococilor virulen]i, de tip S inactiva]i prin c\ldur\, concomitent cu pneumococi nevirulen]i de tip R, [oarecii se `mboln\vesc [i mor. De la [oareci astfel infecta]i, s-au izolat pneumococi de tip S deci virulen]i, care `[i transmit cu fidelitate `n genera]iile urm\toare caracterul de virulen]\ ob]inut. Astfel, pneumococii avirulen]i au suferit o transformare genetic\, `n contact cu tulpina virulent\, inactivat\ prin c\ldur\. Acestui proces F. Griffith nu a putut la timpul respectiv, s\-i g\seasc\ o explica]ie corespunz\toare. Acest fenomen a putut fi explicat abia `n 1944, cnd cercet\torii americani O. T. Avery, C. M. MacLeod [i M. McCarty, dup\ 10 ani de cercet\ri, au demonstrat natura chimic\ a agentului transformator. ~n acest scop, au extras ADN din pneumococii de tip virulent S, ad\ugndu-l `n mediul de cultur\ al pneumococilor nevirulen]i R. Dup\ incuba]ia acestora, au rezultat `n mediul de cultur\, pe lng\ pneumococi R [i pneumococi virulen]i de tip S, fapt care a demonstrat c\ agentul transformator este ADN-ul de tip donator.
- 73 -

{TEOFIL CREANG|

Cercet\rile lui O. T. Avery [i colaboratorilor s\i, au revolu]ionat genetica, punnd bazele geneticii moleculare. Fenomenul de transformare genetic\, a eviden]iat rolul ADN-ului `n ereditate, confirmat `n continuare de numeroase cercet\ri. Experien]ele minu]ioase efectuate de Hershey [i Chase (1952), pe bacteria Esherichia coli au confirmat cu prisosin]\ rolul ADN-ului ca agent de transformare. Bacteria poate fi infectat\ de bacteriofagi a c\ror existen]\ depinde de bacterii, `ntruct dezvoltarea [i multiplicarea lor este posibil\ numai `n interiorul celulei bacteriene. Unul din ace[tia este bacteriofagul T2, care are o structur\ relativ simpl\, fiind compus dintr-un cap `n interiorul c\ruia se afl\ un filament molecular de ADN, `nvelit cu o membran\ proteic\ [i o coad\ cilindric\ tot de natur\ proteic\, (fig. 27).

Fig. 27. Structura bacteriofagului T2: a filament de ADN; b proteine; c capul bacteriofagului; d coada bacteriofagului. Bacteriofagul se fixeaz\ prin absorb]ie cu vrful cozii pe peretele celular al bacteriei, dizolvnd membrana acesteia. ~n interiorul bacteriei va p\trunde doar ADN-ul bacteriofagului, care este injectat prin lumenul cozii, compu[ii proteici ai acestuia vor r\mne `nafar\. Dup\ scurt timp (cteva minute de la p\trunderea ADN-ului fagic), se formeaz\ sute de bacteriofagi nou sintetiza]i, iar bacteria va fi lizat\, (fig. 28).

- 74 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Fig. 28. Modul de ac]iune al bacteriofagilor: a fixarea bacteriofagului pe membrana bacteriei [i injectarea ADN-ului; b, c replicarea ADN-ului al bacteriofagului (func]ia autocatalitic\); d - `nmul]irea bacteriofagului prin sintetizarea de proteine proprii pe seama aminoacizilor liberi ai bacteriei (func]ia heterocatalitic\); e lizarea membranei bacteriei. Este eviden]iat faptul c\ ADN-ul bacteriofagului p\truns `n celula bacterian\, are capacitatea de sintez\ a componentelor proteice proprii, pe baza aminoacizilor existen]i `n bacterie, ADN-ul fiind deci purt\tor al informa]iei ereditare. ~n demonstrarea acestui fenomen, cei doi cercet\tori au utilizat izotopi radioactivi [i anume fosfor radioactiv (P32) pentru marcarea ADN-ului, [i sulf radioactiv (S35) pentru a marca proteinele bacteriofagilor. Dup\ producerea infec]iei, s-a remarcat c\ bacteriofagii sintetiza]i pe baza ADN-ului marcat radioactiv, au devenit radioactivi, ceea ce dovede[te c\ radioactivitatea le-a fost transmis\ numai de agentul purt\tor al izotopului radioactiv, adic\ de ADN. Bacteriofagii marca]i cu S35, care au infectat de asemenea bacterii neradioactive, nu au mai determinat apari]ia de bacteriofagi radioactivi, deoarece proteina marcat\ nu a mai fost capabil\ s\ transmit\ aceast\ `nsu[ire. Un alt fenomen de importan]\ deosebit\ `n explicarea mecanismelor ereditare la nivel molecular, determinat tot la microorganisme este recombinarea genetic\. Fenomenul a fost eviden]iat de J. Lederberg [i E. L. Tatum (1946) la Esherichia coli, care au demonstrat c\ `ntre celule diferite poate avea loc fenomenul de conjugare, care se soldeaz\ cu schimbul de material genetic, urmat\ apoi de segregarea acestui material genetic.

- 75 -

{TEOFIL CREANG|

N. D. Zinder [i J. Lederberg (1952), au pus `n eviden]\ fenomenul de

transduc]ie bacterian\, fenomen prin care materialul genetic de la o celul\


bacterian\ donatoare este transferat la una receptoare prin intermediul bacteriofagului, avnd ca rezultat recombinarea genetic\. Cei doi cercet\tori au pus `n eviden]\ fenomenul transduc]iei [i recombin\rii genetice, `n urma constat\rii c\ unele caractere ale unui serotip al bacteriei Salmonella typhimurium, cum ar fi rezisten]a la antibiotice, au fost transferate la un alt tip de bacterie prin intermediul bacteriofagului. ~n afar\ de bacteriofagii virulen]i care produc liza bacteriei exist\ [i fagi tempera]i care conve]uiesc o perioad\ cu bacteria gazd\, fiind denumi]i profagi. ADN-ul acestor fagi se replic\ odat\ cu cel al cromozomului bacterian `n care s-a integrat [i se transmite ca atare `n succesiunea genera]iilor de bacterii, f\r\ s\-[i manifeste efectul lizogen. Sub ac]iunea unor factori favorizan]i, cum ar fi razele ultraviolete, radia]ii, unele substan]e chimice nocive, se pot desprinde de pe cromozomul bacterian [i func]ioneaz\ autonom `n citoplasm\, determinnd liza celulei bacteriene [i comportndu-se ca fagi virulen]i. La unele virusuri care nu con]in ADN, func]ia de conservare [i transmitere a informa]iei ereditare este `ndeplinit\ de cel\lat acid nucleic, acidul ribonucleic (ARN). Fenomenul a fost demonstrat de Frankel - Conrat [i R. Williams `n 1955 [i A. Gierer [i G. Schramm `n 1956, prin experien]ele efectuate la virusul mozaicul tutunului. ~n cazul infec]iei plantelor cu acest virus, `n zonele infecatate nu se formeaz\ clorofila, zonele afectate se prezint\ ca ni[te pete galbene pe fondul verde al frunzei. Pentru a pune `n eviden]\ rolul ARN-ului ca agent de transformare, s-a procedat la separarea ARN-ului de proteina virusului, constatnd c\ virusul mozaicului tutunului con]ine 6% ARN [i 94% proteine. Infectndu-se artificial plantele cu fiecare component al virusului, s-a constatat c\ numai plantele infectate cu ARN viral au prezentat caracteristicile bolii, cele infectate doar cu proteine r\mnnd s\n\toase. Experien]ele au fost continuate [i cu alte tulpini virale, toate rezultatele confirmnd faptul c\ ARN-ul este purt\torul informa]iei ereditare. Cercet\rile efectuate la diverse categorii de organisme, au relevat faptul c\ pentru majoritatea covr[itoare a acetora, ADN-ul constituie materialul ereditar. Doar `n cazul unor organisme procariote, materialul ereditar este constituit din ARN. Dar, se poate afirma `n mod indubitabil, c\ pentru toate organismele vii materialul ereditar este constituit din acizi nucleici. ~n acela[i timp s-a studiat [i structura moleculei de ADN celular. Dup\ ce W. Jones a descoperit c\ nucleotidul este unitatea de structur\ a acizilor nucleici, E. Chargaff [i colab., au urm\rit raportul `ntre bazele purinice [i pirimidinice. Ei au stabilit c\ `n ARN, cantitatea de adenin\ este egal\ cu cantitatea de uracil, iar cantitatea de citozin\ este egal\ cu cantitatea de guanin\. Extrapolndu-se

- 76 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

cercet\rile la ADN, s-a constatat c\ adenina este egal\ valoric cu timina [i guanina cu citozina. Descoperirea lui Chargaff a `nt\rit ipoteza c\ structura acizilor nucleici este ordonat\. Multitudinea cercet\rilor de mare profunzime efectuate de la descoperirile lui O. T. Avery [i colaboratorii s\i, au culminat cu descoperirea capital\ a lui J. D. Watson [i F. H. Crick din anul 1953, pentru care au primit premiul Nobel `n 1962. Prin analize fizico - chimice (curba de titraj, spectrele de difrac]ie a razelor X, dispersia luminii, sedimentare, etc), cei doi cercet\tori au elaborat modelul configura]iei spa]iale a ADN-ului. Ei au ar\tat c\ ADN-ul este format din dou\ lan]uri polinucleotidice, legate prin leg\turi de hidrogen `ntre bazele azotate complementare. Modelul structurii macromoleculei de ADN, descoperit de Watson [i Crick, a fost confirmat `n acela[i an prin cerect\ri in vivo de M. Wilkins. Acest model este universal valabil `n lumea vie, corespunde func]iilor genetice ale ADN-ului, explicnd modul `n care se stocheaz\, se conserv\ [i se exprim\ informa]ia ereditar\. Gena `nceteaz\ astfel s\ fie entitatea misterioas\, iar ADN-ul devine nu numai esen]a geneticii, ci [i un veritabil simbol al vie]ii.

3.2. ELEMENTE CARE SUS}IN ROLUL ADN-ului ~N EREDITATE


Materialului genetic, spre deosebire de celelalte structuri celulare, i se stabilesc dou\ `nsu[iri fundamentale, care `i confer\ capacitatea de a `ndeplini func]ii genetice: posibilitatea de a se autoreproduce sau autoduplica; conservarea [i transmiterea informa]iei ereditare. Astfel, acidul dezoxiribonucleic (ADN-ul), p\streaz\ `ntreaga cantitate de informa]ie genetic\ a fiec\rei celule, fiind capabil s\ o transmit\ `n copie, dup\ necesit\]i, att structurilor responsabile de sinteza proteinelor asigurnd specificitatea sintezei de ARN-mesager, ct [i celulelor fiice, asigurnd specificitatea sintezei de ADN filial. Prin participarea la func]ionarea mecanismelor celulare de sintez\ a proteinelor [i enzimelor, ADN-ul contribuie direct la realizarea caracteristicilor morfo - func]ionale ale structurilor vii din care face parte, contribuind nemijlocit la specificitatea proceselor care genereaz\ [i men]in existen]a organismelor vii. Cele mai reprezentative elemente, care sus]in rolul ADN-ului `n ereditate sunt: ADN-ul are structur\ specific\ fiec\rei specii, specificitate care este dat\ de ordonarea bazelor azotate `n catenele polinucleotidice complementare. Cercet\rile au eviden]iat c\ `n timp ce raportul `ntre bazele purinice [i
- 77 -

{TEOFIL CREANG|

pirimidinice r\mne relativ constant fiind apropiat de 1, cantitatea diferitelor baze azotate, respectiv raportul adenin\ + timin\/guanin\ + citozin\, variaz\ foarte mult `ntre speciile analizate, de la 0,45 pn\ la 2,80. De exemplu acest raport este de 0,97 la Escherichia coli; 1,22 la gru; 1,36 la g\in\; 1,33 la cal [i 1,40 la om; fa]\ de alte biomolecule, ADN-ul are o mare stabilitate metabolic\, renoirea acestuia avnd loc doar cu ocazia diviziunii celulare; ADN-ul are structura neramificat\, ceea ce asigur\ o stocare [i descifrare ct mai exact\ a informa]iei ereditare; prin structura de dublu helix [i complementaritatea bazelor azotate, ADN-ul este macromolecula capabil\ de autoreplicare (func]ia autocatalitic\); proprietatea ADN-ului de a se colora cu reactivul Feulgen, a permis localizarea acestuia aproape exclusiv `n cromozomi, ace[tia fiind structurile celulare responsabile de transmiterea caracterelor; ADN-ul urmeaz\ comportamentul cromozomilor pe parcursul diviziunii celulare, repartizndu-se `n raport cantitativ egal la cele dou\ celule fiice ce rezult\ la sfr[itul diviziunii; cantitatea de ADN este dependent\ de num\rul cromozomilor celulari. ~n celula gametic\ care este haploid\ (n cromozomi), cantitatea de ADN este jum\tate din cantitatea existent\ `n celula somatic\ diploid\ (2n cromozomi), (tabelul 2);
Tabelul 2 Cantitatea de ADN din celulele organelor principale, la cteva specii de animale Specificare Ficat Eritrocite Timus Rinichi Spermatozoid Taur 65 68 66 61 33 ADN/celul\ x10-13g Coco[ P\str\v 25 53 26 58 24 13 27 Nr. de cromozomi diploid diploid diploid diploid haploid

cantitatea de ADN este dependent\ de fazele ciclului celular, (fig.23). De exemplu: `n stadiul interfazic G1, nucleul celulei somatice posed\: 2n cromozomi, 2Q cantitatea de ADN [i 1 cromatid\ per cromozom; `n stadiul interfazic G2, nucleul posed\: 2n cromozomi, 2Q cantitatea de ADN [i 2 cromatide per cromozom; `n profaza [i metafaza mitozei propriu-zise, nucleul posed\ 2n cromozomi, 4Q cantitatea de ADN [i 2 cromatide per cromozom; `n anafaza [i telofaza mitozei, `n nucleu se g\sesc: 2n cromozomi, 2Q cantitatea de ADN [i 1 cromatid\ per cromozom; se remarc\ astfel, reparti]ia egal\ `n celulele fiice rezultate, a ADN-ului care `[i dubleaz\ cantitatea `n faza S a interfazei.
- 78 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

3.3. STRUCTURA ACIZILOR NUCLEICI


Acizii nucleici sunt biomolecule cu grad `nalt de polimerizare, unitatea de structur\ fiind nucleotidul. O nucleotid\ este constituit\ dintre trei componente: baza azotat\, pentoza [i radicalul fosforic. Bazele azotate - din macromolecula acizilor nucleici sunt de dou\ tipuri purinice [i pirimidinice: - bazele azotate purinice - din structura acizilor nucleici sunt adenina (A) [i guanina (G); - bazele azotate pirimidinice - sunt reprezentate de timin\ (T), citozin\ (C) [i uracil (U). Pentoza - din componen]a acizilor nucleici sunt dezoxiriboza (dR) pentru ADN [i riboza (R) pentru ARN. Radicalul fosforic (P) - este acela[i pentru ambii acizi nucleici. Propor]ia pentru cele trei componente de structur\ ale acizilor nucleici (radical fosforic, pentoz\ [i baz\ azotat\), pentru fiecare nucleotid este de 1 : 1 : 1. Componen]a de baz\ a acizilor nucleici se structureaz\ `n felul urm\tor: - pentoza (dR sau R) se leag\ cu o baz\ azotat\ printr-o leg\tur\ Nglucidic\ [i formeaz\ nucleozidul; - nucleozidul legat cu o molecul\ de acid fosforic formeaz\ nucleotidul, (fig. 29).

3.3.1. STRUCTURA ACIDULUI DEZOXIRIBONUCLEIC (ADN)


Constituie componentul chimic principal al nucleului, cantitatea de ADN din nucleul celulelor somatice, fiind constant\ la indivizii aceleia[i specii. ADNul este o macromolecul\ polimeric\, alc\tuit\ din subunit\]i nucleotidice, denumite dezoxiribonucleotide. Dezoxiribonucleotidele - sunt alc\tuite din: - radicalul fosforic; - dezoxiriboza; - baze azotate - purinice: adenina (A) sau guanina (G); - pirimidinice: timina (T) sau citozina (C). Macromolecula de ADN se caracterizeaz\ printr-o structur\ primar\, secundar\ [i ter]iar\.

- 79 -

{TEOFIL CREANG|

Baza Azotat\

H la ADN OH la ARN Pentoz\

Radical fosforic

NUCLEOZID NUCLEOTID
Fig. 29. Unit\]ile structurale ale unei nucleotide.

Structura primar\. Reprezint\ rezultatul gradului de polimerizare [i ordonare a patru tipuri de nucleotide (unitatea de baz\ structural\ tetranucleotidul), formndu-se monocatena polinucleotidic\ din componen]a macromoleculei de ADN, (fig. 30). Nucleotidele se cupleaz\ prin leg\turi fosfodiesterice `ntre radicalul fosforic al unui nucleotid [i hidroxilul de pozi]ie -3 sau -5 al nucleotidului adiacent. ~n acest mod se formeaz\ scheletul chimic pentru fiecare caten\ din structura ADN-ului. Prin esterificarea 3-5-3-5-3-5 ........etc, `ntre nucleotidele componente ale fiec\rei catene, se asigur\ polaritatea moleculei de ADN, polaritate important\ pentru propriet\]ile fizico-chimice [i biospecifice ale ADNului. Pozi]ia unui nucleotid `n catena de ADN, nu impune cu necesitate `n vecin\tatea sa prezen]a unui anumit nucleotid, pozi]iile adiacente pot fi ocupate de oricare din cele patru tipuri de dezoxiribonucleotide: ...A-T-C-C-A-T-G-C-A-T-G-T-A-A-T-G-A-T ........ 1 2 3 4 5 6.............n
- 80 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Succesiunea aperiodic\ a nucleotidelor `n lungul moleculei de ADN, reprezint\ practic informa]ia genetic\ codificat\, existnd 4n secven]e posibil de realizat, (n = num\rul de nucleotide, din genomul speciei).

Fig. 30. Structura primar\ a ADN-ului. ~n aceste condi]ii, structura primar\ a ADN-ului, asigur\ stocarea unei cantit\]i inepuizabile de informa]ie genetic\. Spre exemplificare poate fi utilizat urm\torul ra]ionament: considernduse o secven]\ de ADN din 1.000 de nucleotide, `n care se `ntlnesc cele patru baze azotate - A, T, C, G, se pot realiza combina]ii de ordinul 41.000, adic\ aproape 10600. Aceast\ cifr\ este mult superioar\ num\rului de atomi din univers, care dup\ Einstein ar fi de 0,88 x 1079 atomi, (Isvoranu - 1993). Structura secundar\. Molecula de ADN este format\ din dou\ catene polinucleotidice, cu excep]ia unor bacteriofagi (exemplu bacteriofagul X 174, [i a unor virusuri infec]ioase), la care ADN-ul este monocatenar. Monocatenele polinucleotidice, sunt legate prin pun]i de hidrogen `ntre bazele azotate pe baz\ de complementaritate, `ntre o baz\ purinic\ [i una
- 81 -

{TEOFIL CREANG|

pirimidinic\. Astfel `ntre adenin\ [i timin\ se realizeaz\ o leg\tur\ dubl\ (A = T), iar `ntre guanin\ [i citozin\ o leg\tur\ tripl\ (G C), de natur\ electrostatic\, (fig. 31).

Fig. 31. Reprezentarea schematic\ a structurii secundare a ADN-ului. ~n acest mod, structura unei catene determin\ cu necesitate structura celeilalte catene, fiecare din ele fiind o copie negativ\ a celeilalte catene, ambele catene fiind strict codeterminate. Complementaritatea bazelor azotate din molecula de ADN, a fost pus\ `n eviden]\ de E. Chargaff (1955). Prin analize chimice, Chargaff a g\sit valori apropiate de unitate `ntre adenin\ - timin\ (A/T = 1) [i guanin\ - citozin\ (G/C = 1). Aceste coresponden]e valorice sunt posibile numai `n cazul complementarit\]ii bazelor azotate, principiu de baz\ `n structura ADN-ului. Structura secundar\, prin existen]a leg\turilor de hidrogen `ntre bazele azotate complementare, ofer\ ADN-ului func]ii biologice deosebite [i anume: structura complementar\ asigur\ macromoleculei de ADN un mecanism de replicare semiconservativ. Adic\, fiecare caten\ din molecula de ADN, poate servi ca matri]\ (tipar) pentru sinteza unei noi molecule complementare, rezultnd `n final molecule de ADN ce vor avea o caten\ veche [i una nou sintetizat\, conservndu-se astfel fidel informa]ia ereditar\; prin structura complementar\ se asigur\ repararea moleculei de ADN, dac\ aceasta a suferit disfunc]ii pe parcursul procesului de sintez\;
- 82 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

complementaritatea ADN-ului poate fi utilizat\ ca principiu, `n procesele de hibridare ale acestuia, de la specii diferite. Structura ter]iar\. Se refer\ la dispozi]ia spa]ial\ a catenelor complementare din macromolecula de ADN. Modelul structurii spa]iale, a fost propus `n 1953 de Watson [i Crick [i confirmat prin cercet\ri in vivo de M. Wilkins. Conform acestui model, cele dou\ catene se `nf\[oar\ una `n jurul celeilalte [i amndou\ se ruleaz\ `n jurul unui ax ipotetic central, formnd o dubl\ spiral\ helicoidal\ coaxial\ cu rota]ie spre dreapta, (fig. 32). Aceast\ structur\, asociat\ func]iei majore pe care o `ndepline[te ADNul, a fost denumit\ elicea vie]ii (J. D. Watson), fiind considerat\ simbolul [i esen]a lumii vii.

Baze azotate

Incizia mic\

Incizia mic\

Incizia mare

Incizia mare

20

Fig. 32. Structura ter]iar\ a ADN-ului.

- 83 -

{TEOFIL CREANG|

~n cadrul lan]ului de dublu helix al macromoleculei de ADN, bazele azotate se afl\ `n interiorul helixului, iar grup\rile fosfat spre exterior. Bazele azotate sunt situate la 3,4 una fa]\ de alta, iar fiecare tur complet al elicei (pasul elicei), este format din 10 perechi de baze azotate, avnd astfel dimensiunea de 34 . Macromolecula de ADN posed\ dou\ adncituri externe, una mai adnc\ [i mai larg\ - incizia mare [i alta mai pu]in adnc\ [i mai `ngust\ - incizia mic\. Incizia mare reprezint\ locul de legare al proteinelor histonice. Structura bicatenar\ sub form\ de dublu helix a macromoleculei de ADN, asigur\ o mare stabilitate fizic\ a acesteia, dat\ pe vertical\ de leg\turile fosfodiesterice intracatenare, iar pe orizontal\ de pun]ile de hidrogen intercatenare, precum [i de for]ele van der Waals realizate `ntre bazele azotate succesive. ~n cadrul celulei, ADN-ul este localizat `n cromozomi, de]innd rolul principal `n ereditate. ~n afar\ de ADN cromozomal, se mai g\se[te ADN [i la nivelul organitelor celulare cum ar fi `n plasmide unde reprezint\ 1 - 3% din totalul ADN-ului celular [i `n mitocondriii, reprezentnd circa 1% din ADN-ul celular. M\rimea macromoleculei de ADN, este diferit\ `n func]ie de specie. Unitatea de lungime a ADN-ului este perechea de baze azotate notat\ prescurtat pb, ceea ce corespunde unei perechi de nucleotide. Multiplii perechii de baze sunt kilobaza (Kb), care este alc\tuit\ din 1.000 pb [i megabaz\ (Mb) care este format\ din 1.000.000 pb. La procariote, ADN-ul se g\se[te sub forma unei molecule bicatenare foarte mari, avnd de la 47.000 pb la unii bacteriofagi, pn\ la 4 x 106 pb la Esherichia coli, ceea ce corespunde unei lungimi de circa 1 mm. La majoritatea mamiferelor, lungimea total\ a ADN-ului din celula diploid\ este de aproximativ 6 x 109 pb, existnd varia]ii mari de la o specie la alta (4,7 x 109 pb la [oarece; 7,1 x 109 pb la om), f\r\ s\ existe o leg\tur\ direct\ `ntre cantitatea de ADN [i gradul de evolu]ie filogenetic\ a unei specii. Reprezentat\ `n unit\]i de m\sur\, lungimea total\ a ADN-ului dintr-o celul\ somatic\ la maifere, este de aproximativ 2 metri. ~n cadrul celulelor somatice, ADN-ul se asociaz\ cu proteinele de tip histonic, care `mpreun\ cu ionii de Ca2+ asigur\ o arhitectur\ spa]ial\ specific\ moleculei de ADN, scurtnd foarte mult lungimea acesteia.

3.3.1.1. TIPURI DE ADN CELULAR


Att la procariote, ct [i la eucariote, pe lng\ ADN-ul nuclear (cromozomal) se mai g\se[te [i ADN cu localizare citoplasmatic\ (extranuclear). 1. ADN-ul nuclear. Este localizat `n cromozomi, la nivelul fiec\rei cromatide existnd cte un dublu helix de ADN, care se extinde de la un cap\t pn\ la cel\lalt cap\t al cromatidei, prin centromer.
- 84 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

La procariote este eviden]iat\ o corela]ie direct\ `ntre cantitatea de ADN [i num\rul de gene. ~n cazul eucariotelor, datorit\ structurii complexe a genomului, s-a eviden]iat o neconcordan]\ `ntre cantitatea de ADN nuclear [i num\rul genelor cu semnifica]ie [i func]ie genetic\. De exemplu, celula somatic\ uman\ cuprinde circa 7,1 x 109 perechi de nucleotide, ceea ce `n condi]iile unor dimensiuni medii ale genei de aproximativ 1.000 de nucleotide, ar corespunde existen]ei a 3 milioane de gene. ~n realitate omul are `ntre 50.000 [i 100.000 de gene, care controleaz\ manifestarea diversele caractere [i `nsu[iri ale organismului. Asemenea neconcordan]e au fost eviden]iate la toate organismele eucariote, la care exist\ o mai mare cantitate de ADN nuclear, fa]\ de num\rul genelor func]ionale. Prin metodele de denaturare [i renaturare a ADN-ului nuclear [i prin metoda ob]inerii hibrizilor moleculari intraspecifici ADN - ADN [i ADN - ARN, s-a eviden]iat c\ circa 50% din ADN-ul nuclear eucariot este reprezentat de secven]e nucleotidice informa]ionale, diferen]a reprezentnd secven]e nucleotidice necodate sau noninforma]ionale. Astfel, exist\ tipuri diferite de ADN: ADN-ul repetitiv [i ADN-ul nerepetitiv. ADN-ul repetitiv - este format din secven]e nucleotidice (de tip A - T sau G - C), repetate de ordinul a zecilor sau sutelor de mii `ntr-un lan] polinucleotidic. ~n general aceste secven]e sunt considerate lipsite de informa]ie genetic\. ~n func]ie de num\rul repet\rilor, ADN repetitiv se clasific\ `n: ADN `nalt repetitiv [i ADN moderat repetitiv. ADN `nalt repetitiv - reprezint\ 5 - 10% din totalul ADN-ului celular, fiind reprezentat de secven]e nucleotidice `n medie de 1.500 pb, care se repet\ `ntre 50.000 [i 1 milion de ori. Aceste secven]e `nalt repetate sunt localizate mai ales `n regiunile telomerice [i centromerice ale cromozomului. ADN moderat repetitiv - reprezint\ 15 - 40% din totalul ADN-ului celular, cuprinznd secven]e mediu repetate, `ntr-un num\r de copii de 500 5.000 de ori. ADN-ul mediu repetat are o aranjare caracteristic\ `n genom, fiind reprezentat de secven]e mediu repetate, separate cu secven]e de ADN nerepetitiv (secven]e informa]ionale). Aceasta clas\ de secven]e dezoxiribonucleotidice este destul de heterogen\, f\cnd parte din cadrul ei [i o serie de gene func]ionale reprezentate `n copii multiple, cum ar fi genele pentru sinteza ARN-ribozomal [i a histonelor, ale c\ror num\r de copii este cuprins `ntre 500 [i 2.000 `n genom. Din categoria ADN-ului moderat repetitiv, fac parte [i elementele genetice mobile, care se pot deplasa `n interiorul genomului, fiind denumite elemente transpozabile.

- 85 -

{TEOFIL CREANG|

Secven]ele repetitive din molecula de ADN, au func]ii `nc\ insuficient cunoscute. Mult timp s-au considerat a fi secven]e genetice inactive, dar recent s-a emis ipoteza c\ au un rol reglator [i intervin `n procesul de diferen]iere celular\. ADN-ul nerepetitiv - este reprezentat de macromolecule cu secven]e unice de nucleotide, reprezentnd 30 - 80% din totalul ADN-ului celular. Secven]ele de ADN nerepetitiv constituie fondul de gene structurale, operatoare [i reglatoare, asigurnd sinteza [i controlul genetic al sintezei de proteine. Func]iile secven]elor de ADN-nerepetitiv, s-au stabilit prin hibridarea molecular\ ADN - ARN mesager. A fost confirmat\ astfel complementaritatea moleculelor de ARN-mesager cu secven]ele nerepetitive din molecula de ADN-nuclear. Rezultatele ob]inute au condus la urm\toarele concluzii cu privire la ADN-ul repetitiv [i nerepetitiv: - cantitatea de ADN repetitiv cre[te pe m\sur\ ce cre[te cantitatea de ADN nuclear; - cantitatea de ADN repetitiv cre[te [i varia]ia lui se accentuiaz\ la speciile evoluate, speciile mai pu]in evoluate pe scar\ filogenetic\ avnd mai pu]in ADN repetitiv. 2. ADN-ul extranuclear (citoplasmatic). Att la procariote ct [i la eucariote, `n afar\ de ADN-ul nuclear, care se g\se[te la nivelul cromozomilor, se mai g\se[te ADN la nivelul unor organite citoplasmatice. Astfel la procariote exist\ forma]iuni citoplasmatice, cu replicare autonom\ care de]in ADN, denumite plasmide iar la eucariote ADN se `ntlne[te `n mitocondrii, precum [i `n plasmidele celulelor eucariote [i `n cloroplaste. ADN plasmidic procariot - este bicatenar de form\ circular\ sau liniar\, replicndu-se independent de cromozomul bacterian, posednd un num\r variabil de secven]e nucleotidice cu rol informa]ional (gene). ADN-ul plasmidic reprezint\ 1 - 3% din cantitatea total\ de material genetic al bacteriei, iar con]inutul `n baze azotate este diferit de cel cromozomal, datorit\ prezen]ei unei informa]ii genetice diferite. Informa]ia genetic\ con]inut\ de ADN-ul plasmidic, este neesen]ial\ pentru multiplicarea bacteriilor `n mediul lor natural, de aceea pot fi pierdute f\r\ a prejudicia viabilitatea bacteriilor respective. Plasmidele bacteriene sunt de mai multe tipuri, avnd un rol divers `n cadrul bacteriei, acestea fiind studiate pe larg `n cadrul organiz\rii genomului bacterian. ADN mitocondrial (ADN-mt) - are o structur\ primar\ [i secundar\ asem\n\toare ADN-nuclear, existnd diferen]e care constau `n distribu]ia bazelor azotate, fiind astfel `mpiedicat\ orice hibridare `ntre ADN-mitocondrial [i ADN-nuclear. Aceasta dovede[te c\ ADN-mt are origine [i structur\ independent\ de cel nuclear, replicndu-se independent fa]\ de acesta [i mai tardiv `n cursul fazei S a interfazei. Cantitativ ADN-mt reprezint\ 1 - 2% din totalul ADN celular. La mamifere, ADN-mt are o lungime de aproximativ 16 kb (16.296 pb la taurine, 16.338 pb la ovine, 16.575 pb la crap). fiind format dintr-o caten\ grea
- 86 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

(H), bogat\ `n guanin\ [i o caten\ u[oar\ (L), bogat\ `n citozin\. ADN-ul mitocondrial la orice specie de mamifere are 37 de gene, care codific\ enzime, ARN ribozomal [i ARN de transport, capabile s\ sintetizeze polipeptide (proteine) `n interiorul mitocondriilor. ADN-ul mitocondrial este de tip procariot, iar activitatea genelor din ADN-mt se afl\ `n mare parte [i sub control nuclear. ADN plasmidic eucariot. Existen]a plasmidelor `n sistemele eucariote este `nc\ controversat\. Exist\ date certe privind existen]a plasmidelor la unele specii de plante, cum ar fi Zea mays, Beta vulgaris, Vicia faba etc. Cele mai studiate sunt plasmidele descrise la Saccharomyces cerevisiae, (Watson [i colab. - 1982). Acestea con]in ADN dublu catenar circular, cu o lungime de circa 6.300 pb, care este complexat cu proteine histonice. Molecula de ADN codific\ o serie de polipeptide cu rol specific. ADN-ul cloroplastic (ADN-cl). Cloroplastul este un organit caracteristic organismelor fotosintetizante. Cloroplastul de]ine ADN propriu, reprezentnd 1 - 10% din genomul nuclear. ADN-ul cloroplastic are o compozi]ie specific\ de nucleotide diferit\ de cea a ADN-ului nuclear, fiind mai bogat `n baze azotate de tip adenin\ - timin\, pe cnd cel nuclear este mai bogat `n baze azotate de tip guanin\ - citozin\. De regul\ ADN-cl este circular, dar poate fi [i liniar cu includerea [i a unor forme circulare tranzitorii. Capacitatea de codificare a ADN-cl este suficient de mare pentru cteva sute de polipeptide, avnd [i gene care codific\ ARN de transport, ARN ribozomal cloroplastic, diverse enzime etc. ADN-cl se replic\ semiconservativ, iar biogeneza cloroplastelor se afl\ sub un dublu control, al genomului nuclear [i al genomului cloroplastic. ~n func]ie de structura ter]iar\ (modelul de structur\ Watson-Crick), cu ajutorul difrac]iei cu raze X, s-a demonstrat existen]a ADN-ului sub patru tipuri conforma]ionale (numite [i forme canonice), notate A, B [i C care se deosebesc `n special printr-o serie de particularit\]i fizice, la care se adaug\ ADN-ul levogir (ADN-z), care are o r\sucire a dezoxiribonucleotidelor spre stnga. 1. Conforma]ia de tip B. Corespunde modelului original Watson Crick, fiind un dublu helix cu r\sucire spre dreapta, ale c\rei catene au o polaritate opus\. Con]ine 10 nucleotide pe un pas al elicei, dispuse perpendicular pe axul moleculei iar secven]a bazelor azotate de pe o caten\ determin\ `n mod obligatoriu secven]a bazelor azotate de pe cealalt\ caten\. 2. Conforma]ia de tip A. Corespunde de asemenea unui dublu helix cu orientare spre dreapta. Spre deosebire de forma B la care bazele azotate au o pozi]ie orizontal\, la aceasta bazele azotate au o pozi]ie `nclinat\ `ntr-un unghi de 200 fa]\ de perpendiculara axului. Are loc o modificare [i `n pasul elicei, care este de 28 , fa]\ de 34 la tipul B, iar `ntr-un tur al elicei sunt cuprinse 11
- 87 -

{TEOFIL CREANG|

nucleotide. Cercet\rile au relevat c\ tranzi]ia de la tipul B la tipul A se realizeaz\ in vivo sub ac]iunea unor proteine, iar in vitro `n prezen]a solven]ilor organici. 3. Conforma]ia de tip C. Este reprezentat\ tot de un dublu helix cu rota]ie spre dreapta, dar la care for]ele de stivuire ale bazelor azotate (for]ele van der Waals) sunt mult diminuate, determinnd distan]a mai mare a pasului elicei, iar num\rul de nucleotide `ntr-un pas complet al elicei este mai mic, fiind de 9 nucleotide. 4. ADN-ul levogir (ADN-z). A fost eviden]iat prin utilizarea tehnicii de difrac]ie cu raze X de mare rezolu]ie, relativ recent (Rich - 1980), avnd o r\sucire a dezoxiribonucleotidelor spre stnga. Denumirea de ADN-z, provine din aspectul caracteristic de zig - zag al axului glucido - fosforic, ceea ce determin\ deformarea [i alungirea moleculei de ADN (existnd [ase nucleotide pe spir\ `n loc de zece), precum [i o reducere a diametrului ei. ADN-ul levogir, spre deosenire de ADN-ul dextrogir (cel normal cu rota]ie spre dreapta), este bogat `n baze azotate de tip guanin\ - citozin\ (G-C) care sunt legate prin secven]e lungi [i sunt situate spre exteriorul moleculei, fapt ce favorizeaz\ producerea muta]iilor cu o frecven]\ mult mai mare. O alt\ particularitate a ADN-ului levogir, este c\ `n cadrul acestuia se `ntlnesc [i zone cu ADN-dextrogir (cu rota]ie normal\), acestea nefiind stabile putndu-se trece u[or de la o form\ la alta. In vitro, trecerea de la forma B la forma Z, se realizeaz\ `n prezen]a unei concentra]ii mari de MgCl2. Pn\ `n prezent forma Z a ADN-ului a fost descris\ `n pu]ine ]esuturi normale, semnifica]ia acestei conforma]ii nefiind `nc\ pe deplin elucidat\, fiind sugerate urm\toarele semnifica]ii biologice poten]iale ale acestuia: modific\rile structurale ale ADN-z, pot determina interac]iuni diferite ale ADN-ului cu sistemele enzimatice [i proteice ale celulei, cu implica]ii importante `n expresia genelor, precum [i `n procesele de reglare [i control a activit\]ii acestora, fapt deja confirmat de unele cercet\ri; dup\ unii cercet\tori (Rich, Felsenfeld - 1982), prezen]a ADN-ului levogir, ar constitui puncte slabe ale ADN-ului, aceste zone manifestnd afinitate fa]\ de unele substan]e cancerigene, ceea ce va determina sinteza unor proteine modificate [i multiplicarea anarhic\ a celulelor; date recente (Dikerson - 1982), atest\ c\ datorit\ expunerii spre exteriorul moleculei de ADN a bazelor azotate, frecven]a muta]iilor `n secven]ele de ADN levogir este mai mare, ceea ce ar putea de asemenea m\ri procesele celulare proliferative, ca etap\ precursoare a procesului malign.

- 88 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

3.3.1.2. DENATURAREA {I RENATURAREA ADN-ului


Moleculele de ADN dublu catenare pot suferi modific\ri importante ale propriet\]ilor lor fizice, ca rezultat al ac]iunii unor factori fizici temperatura sau chimici modific\ri de pH, prezen]a unor substan]e de tipul alcoolilor, cetonelor etc. Prin `nc\lzire la temperaturi cuprinse `ntre 63 [i 1000 C, timp de circa 10 minute, moleculele de ADN dublu catenare avnd diverse provenien]e, sufer\ o rupere a leg\turilor de hidrogen dintre catenele complementare, precum [i a leg\turilor van der Waals dintre bazele azotate stivuite, determinnd trecerea la structura monocatenar\ a ADN-ului, proces denumit denaturare. Denaturarea termic\ este denumit\ [i topire, deoarece `nc\lzirea ADNului, furnizeaz\ energia necesar\ rupeii leg\turilor de hidrogen. Zonele din ADN bogate `n guanin\ sau citozin\ se topesc la temperaturi mai `nalte, deoarece `ntre G - C exist\ trei legturi de hidrogen, fiind astfel mai rezistente la denaturare. ~ntre adenin\ [i timin\ exist\ 2 leg\turi de hidrogen, denaturarea zonelor bogate `n A - T realizndu-se la temperaturi mai joase. Dovada `n acest sens o constituie faptul c\ denaturarea `ncepe `n zone bogate `n A - T, iar temperatura de topire poate oferi indicii asupra compozi]iei `n baze azotate a ADN-ului. Dac\ dup\ denaturarea complet\, catenele separate sunt r\cite brusc, leg\turile de hidrogen nu se mai refac, ADN-ul r\mnnd sub form\ monocatenar\, fiind a[a numitul ADN denaturat. Cnd r\cirea este lent\, leg\turile de hidrogen se refac `ntre catenele complementare, ref\cndu-se [i dublu helix al moleculei de ADN, proces numit renaturarea ADN-ului. Dup\ denaturare - renaturare ADN-ul `[i p\streaz\ propriet\]ile biologice.

Aplica]ii practice ale fenomenului de denaturarare renaturare:


permite aprecieri asupra compozi]iei `n perechi A - T [i C - G, a unor molecule de ADN. Prin urm\rirea procesului la microscopul electronic, se poate alc\tui o adev\rat\ hart\ a regiunilor instabile bogate `n perechi A - T [i a celor stabile bogate `n G - C; procesul este utilizat `n hibridarea molecular\ de tip ADN - ADN sau ADN - ARN inter [i intraspecific. Datorit\ acestui procedeu se poate stabili gradul de similitudine a informa]iilor genetice dintre specii diferite, stabilindu-se astfel `nrudirea dar [i evolu]ia filogenetic\ a diverselor specii; permite eviden]ierea cu acurate]e a dele]iilor [i substitu]iilor provocate de muta]ii, dnd informa]ii privind gradul de extindere [i pozi]ia acestora; fenomenul este utilizat `n cartarea genic\ la diverse specii, reu[indu-se cartarea genelor pentru ARN-ul ribozomal, de transport etc.

- 89 -

{TEOFIL CREANG|

3.3.2. STRUCTURA ACIDULUI RIBONUCLEIC (ARN)


Al doilea acid nucleic prezent `n toate celulele este acidul ribonucleic. Ca [i ADN-ul, ARN-ul este o macromolecul\ polimeric\ alc\tuit\ din subunit\]i numite nucleotide. Spre deosebire de ADN, nucleotidele ARN-ului con]in riboz\, fiind denumite ribonucleotide. Ribonucleotidele, sunt alc\tuite din : - radical fosforic; - riboza; - baze azotate:- purinice: adenina (A) sau guanina (G); - pirimidinice: uracilul (U) sau citozina (C). Deci structura chimic\ a ARN-ului se deosebe[te de cea a ADN-ului prin aceea c\ `n locul dezoxiribozei se g\se[te riboza, iar timina este `nlocuit\ cu uracilul. Celelalte elemente ale structurii fundamentale sunt similare cu cele descrise la ADN, cu excep]ia urm\toarelor elemente: molecula de ARN nu are dispozi]ia spa]ial\ bicatenar\, ci este monocatenar\. Se poate vorbi `n acest caz de un helix simplu format dintr-un singur lan] polinucleotidic, de[i circa 50% din structura ARN-ului este reprezentat\ de zone dublu catenare (dublu helix), deoarece lan]urile ribonucleotidice se pliaz\ sub forma unor bucle care permit ca nucleotidele complementare (adenin\ - uracil [i guanin\ - citozin\), s\ ajung\ fa]\ `n fa]\ [i s\ se uneasc\ prin leg\turi slabe (ex. leg\turi de hidrogen); molecula de ARN are lungime [i mas\ molecular\ mai mici dect ADN-ul, num\rul ribonucleotidelor care intr\ `n structura diferitelor tipuri de ARN variaz\ `ntre 75 [i 10.000. Acizii ribonucleici se caracterizeaz\ printr-o heterogenitate structural\ mare, fiecare tip avnd func]ii precise `n sinteza proteinelor.

3.3.2.1. TIPURI DE ARN CELULAR


Dup\ func]iile care le `ndeplinesc, gradul de polimerizare, masa molecular\ [i dispozi]ia spa]ial\, `n celulele organismelor eucariote exist\ trei tipuri de ARN: ARN-mesager (ARN-m); ARN-ribozomal (ARN-r) [i ARN de transport (ARN-t), la care se adaug\ ARN-viral, la unele virusuri vegetale, animale [i la bacteriofagi. 1. ARN-mesager (ARN-m). ~n procesul sintezei proteice, ADN-ul ca depozitar al informa]iei genetice, folose[te ca intermediar ARN-ul mesager. Astfel ARN-m transport\ informa]ia genetic\ a genelor, la locul de sintez\ al polipeptidelor, avnd o structur\ complementar\ cu a secven]elor de ADNcromozomal, pe baza c\rora s-a format.
- 90 -

Elemente fundamentale ale eredit\]ii animale

Cu ajutorul enzimei ARN - polimeraza, care recunoa[te secven]ele specifice din ADN, are loc procesul de sintez\ a ARN-m, proces denumit transcrip]ie sau transcriere. La procariote, molecula de ARN-m astfel sintetizat\, este utilizat\ direct [i imediat f\r\ nici o modificare, `n sinteza polipeptidelor. La eucariote, ARN-m ini]ial sintetizat, denumit transcript primar sau ARN-m prematur, va suferi modific\ri, intronii fiind exciza]i iar exonii fiind reuni]i, rezultnd ARN-m matur care va fi apt pentru traducerea mesajului genetic. Dup\ terminarea acestui proces, ARN-m traverseaz\ porii membranei nucleare, ajungnd la nivelul ribozomilor, sediul sintezei proteice. Dup\ traducerea mesajului genetic `n secven]e polipeptidice, ARN-m este degradat enzimatic cu ajutorul exonucleazelor. Durata de via]\ a ARN-m este 2 4 minute la procariote [i de 3 - 12 ore la mamifere, avnd o capacitate de renoire foarte rapid\. ARN-m este deosebit de heterogen, cele mai mici molecule cuprind circa 150 de ribonucleotide, iar cele mai mari pn\ la 12.000 de nucleotide. Cantitativ, ARN-m reprezint\ 2 - 5% din totalul ARN-ului celular. 2. ARN-ribozomal (ARN-r). Reprezint\ 80 - 85% din totalul ARNului celular, fiind localizat `n masa ribozomilor care reprezint\ sediul sintezei proteice, ribozomi care con]in 60% ARN-ribozomal [i 40% proteine. ARN-r se caracterizeaz\ printr-o mare heterogenitate, stabilit\ prin coeficientul de sedimentare [i masa molecular\, avnd un con]inut mai mare de baze purinice [i mai mic de baze pirimidinice. Moleculele de ARN-r prezint\ zone dublu catenare, legate prin zone monocatenare, structur\ care este dat\ de capacitatea acestuia de r\sucire [i interca]iune complementar\ a bazelor azotate, (fig. 33). ARN-r este transcris de gene specifice aflate `n mai multe copii. De exemplu la Esherichia coli exist\ 5 - 10 gene pentru ARN-r, iar la eucariote genele pentru ARN-r se g\sesc `n sute sau chiar mii de copii. Zonele `n care sunt genele pentru ARN-r, se g\sesc `n majoritatea cazurilor la nivelul organizatorilor nucleolari din cromozomi [i corespunde zonei unde `n interfaza celular\, cromatina se asociaz\ cu nucleolul. Func]ia ARN-r nu este bine cunoscut\. Este presupus\ participarea indirect\ la sinteza proteinelor, atribuindu-i-se urm\toarelor func]ii: orientarea moleculei de ARN-m pentru decodificarea corect\ a mesajului genetic de c\tre ARN-t; reprezint\ un suport molecular al asambl\rii aminoacizilor `n proteine. 3. ARN de transport (ARN-t). A fost descoperit `n anul 1957, la `nceput `n celula eucariotelor, la scurt timp fiind identificat [i la bacterii.

- 91 -

{TEOFIL CREANG|

Fig. 33. Structura ARN-ului ribozomal. Este sintetizat la nivelul ADN-ului nuclear, existnd mai multe gene pentru sinteza ARN-t, remarcndu-se cre[terea num\rului de gene implicate `n sinteza ARN-t, `n cursul evolu]iei filogenetice a speciilor. Astfel, dac\ la organismele inferioare sunt doar cteva gene implicate `n sinteza ARN-t, la mamifere, exist\ peste 40 de gene care sintetizeaz\ ARN-t. Dup\ sinteza ARN-t, transcriptul primar astfel realizat, sufer\ procese de transformare [i maturare, rezultnd ARN-t matur care migreaz\ `n citoplasm\. La nivel citoplasmatic, `ndepline[te rolul de a lega `n mod specific un anumit aminoacid [i de a-l transporta la locul sintezei proteice. ~n citoplasma celulei exist\ `ntre 30 - 60 de tipuri diferite de ARN-t, fiind mai mul]i ARN-t pentru fiecare din cei 20 de aminoacizi componen]i ai lan]urilor polipeptidice. Pentru leucin\ de exemplu, sunt 6 tipuri de ARN-t (leucina fiind specificat\ [i de 6 codoni diferi]i). ~n celulele `n care au loc procese de sintez\ proteic\ intense, num\rul de molecule de ARN-t poate fi mai mare dect `n celulele `n care procesele de sintez\ sunt mai reduse. ARN-t sunt cele mai scurte molecule de acizi nucleici, fiind constituite din 70 - 80 de nucleotide, cu o mas\ molecular\ de circa 25.000 de daltoni. Structura ARN-t a fost clarificat\ de Holley `n 1965, pentru care a primit premiul Nobel `n 1968. ARN-t este constituit dintr-o singur\ caten\, cu numeroase zone pliate [i al\turate pe baz\ de complementaritate a bazelor azotate (A - U; G - C) [i cu

- 92 -

Elemente fundamentale ale eredit\]ii animale

por]iuni neasociate sub forma unor bucle. Din acaeast\ cauz\ dispozi]ia spa]ial\ a moleculei de ARN-t are aspectul unei frunze de trifoi, (fig. 34).
Bucla 3 Regiunea acceptoare Regiunea acceptoare Bucla 1 Bucla 3 Bucla 1

Nucleotide modificate

Anticodon Anticodon

Fig. 34. Structura ARN-ului de transport. ARN-t prezint\ patru regiuni de `mperechere a bazelor azotate complementare [i trei bucle care reprezint\ regiuni ne`mperecheate. Importan]\ `n activarea aminoacizilor prezint\ urm\toarele regiuni din ARN-t: regiunea acceptoare - fiind la una din extremit\]i, la nivelul bra]ului liber lung, ce se termin\ cu o secven]\ de nucleotide CCA. La acest nivel, datorit\ interven]iei unei enzime are loc ata[area aminoacizilor `n vederea transportului lor la ribozomi; bucla 1 - (bucla dehidrouracil - DHU); bucla 3; bucla anticodonului - care este bucla central\ a ARN-t, existnd o secven]\ de trei nucleotide cu rol de anticodon. Anticodonul din ARN-t, este complementar cu codonul din ARN-m, avnd rol de a recunoa[te codonul complementar din ARN-m unde pozi]ioneaz\ aminoacidul. Nici un ARN-t normal, nu are un anticodon complementar pentru codonii stop din ARN-m; regiunea de recunoa[tere - asigur\ identificarea sa de c\tre o enzim\ aminoacil - ARN-t - sintetaza, corespunz\tor anticodonului. Regiunea de recunoa[tere este alc\tuit\ din - bucla anticodon, bucla 1 (DHU) [i extremitatea liber\ avnd nucleotidele CCA. Diferitele molecule de ARN-t sunt desemnate prin numele aminoacidului pe care `l transport\: prolin ARN-t; valin ARN-t, (`n sens larg aminoacid ARN-t).
- 93 -

{TEOFIL CREANG|

Dup\ ce complexul aminoacid ARN-t, transport\ aminoacidul la ribozom [i se formeaz\ leg\tura peptidic\, ARN-t [i-a `ndeplinit func]ia, devine liber [i se desprinde de ribozom. 4. ARN-viral. ARN-ul viral este singurul tip de ARN cu func]ie genetic\ de stocare [i transmitere a informa]iei areditare. ARN-ul viral reprezint\ miezul de acid nucleic la ribovirusurile vegetale, la unele virusuri animale (ex. al poliomelitei) [i la unii bacteriofagi (ex. M55, MS2, R17 etc). ARN-ul viral poate fi de mai multe tipuri (ARN monocatenar pozitiv, negativ, dublu catenar segmentat, etc.), care vor fi analizate pe larg `n subcapitolul 5.1.1. Un fenomen deosebit de important `n cazul ARN-ului retrovirusurilor (virusurile oncogenice), `l constituie reverstranscrierea. ~n cazul acestor virusuri, informa]ia genetic\ poate fi transcris\ [i `n direc]ia ARNADNproteine. Aceasta constituie o infirmare a dogmei centrale a geneticii, propus\ de F. Crick `n 1958, conform c\reia informa]ia genetic\ se poate transmite `ntr-o singur\ direc]ie, ADNARN-m proteine. Fenomenul a fost intuit `nc\ din anul 1963 de Cavalieri, iar `n anul 1970 H. Temin, S. Mizutani [i respectiv D. Baltimore, descoper\ enzima reverstranscriptaz\, care asigur\ copierea informa]iei genetice din ARN-ul viral `n ADN-ul celulei gazd\. Cuno[tin]ele actuale despre aceast\ enzim\ sunt limitate, se pare c\ ARNul viral posed\ informa]ia genetic\ pentru sinteza reverstrancriptazei, dar nu este exclus s\ fie folosit\ o ADN-polimeraz\ celular\, transformat\ `n timpul infec]iei. Biosinteza ARN-ului. Se realizeaz\ enzimatic fiind necesar\ existen]a diferitelor categorii de enzime. La procariote reac]ia este catalizat\ de c\tre o enzim\ ARN-polimeraza ADN-dependent\, denumit\ [i transcriptaz\, fiind o singur\ transcriptaz\ care sintetizeaz\ ARN-m, ARN-r [i ARN-t. La eucariote exist\ trei tipuri de ARN-polimeraze denumite ARNpolimeraza I, II [i III, avnd localizare [i func]ii diferite. ARN-polimeraza I, este localizat\ `n nucleol [i catalizeaz\ sinteza precursorului ARN-r. ARN-polimeraza II, este localizat\ `n nucleoplasm\ cataliznd sinteza ARN-m primar care ulterior este supus unui proces de prelucrare, rezultnd ARNm matur. ARN-polimeraza III, este localizat\ `n nucleoplasm\ [i citoplasm\, cu rol `n sinteza precursorilor ARN-t.

- 94 -

Elemente fundamentale ale eredit\]ii animale

3.4. REPLICAREA {I BIOSINTEZA ADN-ului


Transmiterea informa]iei ereditare, const\ `n dublarea cantit\]ii de ADN, care apoi se va `mp\r]i `n mod egal celulelor fiice `n divizare. Dublarea cantit\]ii de ADN, la procariote are loc aproximativ pe toat\ durata ciclului celular, iar la eucariote are loc `n perioada sintetic\ (S) a interfazei. ADN-ul nou sintetizat copiaz\ `n mod fidel secven]ele de nucleotide a ADN-ului vechi. De aceea biosinteza ADN-ului se nume[te replicare. Mecanismul replic\rii ADN-ului poate fi `n]eles prin cunoa[terea structurii dublu helix a macromoleculei de ADN, model propus de Watson [i Crick. Conform acestui model, leg\turile de hidrogen dintre cele dou\ catene se desfac asem\n\tor deschiderii unui fermoar, `n anumite condi]ii fiecare caten\ servind ca matri]\ pentru sinteza unei catene noi, complementare. Deci sinteza ADN-ului este de tip semiconservativ, fiecare macromolecul\ nou format\ avnd o caten\ nou sintetizat\ [i una veche, ceea ce permite o conservare perfect\ a informa]iei ereditare. Au fost avansate [i modelele conservativ [i dispersiv de sintez\ a ADN-ului, dar modelul semiconservativ a fost confirmat prin experien]ele efectuate de Matthew Meselson [i Franklin W. Sthal (1958). ~n func]ie de categoria de organisme la care se desf\[oar\ replicarea ADN-ului, sunt luate `n considerare mai multe mecanisme de tip semiconservativ: cel mai simplu mod, descris la procariote `n special la virusuri, presupune formarea a dou\ catene complementare fiecare avnd puncte diferite de origine `n catenele vechi. La fiecare punct de cre[tere se va sintetiza numai o singur\ caten\; un alt mecanism existent la organismele inferioare presupune formarea unei furci de replicare, prin desfacerea leg\turilor de hidrogen, care se va deplasa `ntr-o anumit\ direc]ie. O dat\ cu deplasarea furcii de replicare, concomitent pe ambele catene matri]\ se asambleaz\ nucleotidele cu formarea unei catene noi, (fig. 35); al treilea mecanism de replicare este mai frecvent `ntlnit la eucariote, `n special la mamifere. Presupune `nceperea replic\rii dintr-un anumit punct cu `naintare `n direc]ii opuse (bidirec]ional) [i formarea a dou\ furci de replicare. Pe fiecare caten\ se vor forma dou\ catene complementare noi. Cele dou\ furci de replicare `nainteaz\ pn\ `ntlnesc furca de replicare vecin\. Segmentul cuprins `ntre punctul unde a `nceput replicarea [i pn\ unde `ntlne[te punctul de `nceput al urm\toarei furci de replicare se nume[te replicon, (fig. 36).

- 95 -

{TEOFIL CREANG|

Fig. 35. Replicarea ADN-ului la Esherichia coli, dup\ modelul unei singure furci de replicare, (dup\ Hartl - 1988).

Fig. 36. Replicarea ADN-ului la Drosophila melanogaster, dup\ modelul mai multor furci de replicare, cu formarea repliconilor, (dup\ Hartl - 1988).
- 96 -

Elemente fundamentale ale eredit\]ii animale

Declan[area sintezei ADN-ului, necesit\ urm\toarele componente existente la nivel nuclear (complex de ini]iere): catena parental\ de ADN (ADN matri]\ sau ADN ini]iator); proteinele histonice nou sintetizate; enzime (ADN-polimerazele; ADN-ligazele; endonucleaze; ADN-helicazele etc); dezoxiribonucleotidele; ionii de Mg++; existen]a unui segment ribonucleotidic scurt (primer), legat prin pun]i de hidrogen cu catena parental\. Existen]a acestor primeri este indispensabil\, deoarece enzima ADN-polimeraza este inactiv\ `n prezen]a moleculei de ADN dublu catenar. Desf\[urarea sintezei ADN-ului, decurge `ntr-o anumit\ dispunere structural\ [i de timp, fiind eviden]iate trei etape: ini]ierea replic\rii, alungirea sau elongarea lan]ului nucleotidic, terminarea replic\rii. 1. Ini]ierea replic\rii. Presupune despiralizarea ADN-ului, care poate `ncepe de la o extremitate, sau din oricare alt punct al moleculei. ~n continuare ac]ioneaz\ o endonucleaz\, ce determin\ producerea unor `ntreruperi la nivelul catenelor. ~n aceste bre[e create `n ADN, p\trund ADN-helicazele, care rup leg\turile de hidrogen, desp\r]ind cele dou\ catene [i dnd na[tere unui ochi de sintez\. ~n continuare are loc formarea unor ribonucleotide scurte (6 - 10 pb la eucariote [i 10 - 60 pb la procariote), denumite primeri, sintetizate de c\tre enzima primaz\. Ace[ti primeri sunt ata[a]i prin leg\turi de hidrogen la catena parental\ de ADN. 2. Alungirea lan]ului nucleotidic. Sinteza `n continuare a ADNului, are loc prin alungirea primerului `n direc]ia 5 - 3, prin adi]ionarea pe baz\ de complementaritate a nucleotidelor libere din mediu, sub ac]iunea enzimei ADN-polimeraza. Sub ac]iunea ADN-helicazelor, separarea catenelor este continuat\, ADNul avnd `n regiunea repliconului forma literei Y. Aceast\ regiune de form\ Y se nume[te furc\ de replicare. Fiecare replicon are un punct de deplasare `n direc]ie opus\ pn\ la trecerea `n urm\torul replicon. Punctul de cre[tere al repliconului poate fi unidirec]ional (`naiteaz\ `ntr-o singur\ direc]ie - `n special la procariote), sau bidirec]ional (`nainteaz\ `n dou\ direc]ii opuse - la eucariote). Num\rul [i dimensiunea repliconilor difer\ `n func]ie de specie. La Esherichia coli apare doar un singur replicon la o macromolecul\ de ADN de 4,5 x 106 perechi de nucleotide, iar la mamifere ADN-ul nuclear poate avea 30.000 - 40.000 de repliconi.

- 97 -

{TEOFIL CREANG|

Existen]a ADN-ului bicatenar, catenele avnd orientarea antiparalel\, a ridicat problema deplas\rii `ntr-o direc]ie unic\ a furcii de replicare, `n timp ce catenele sunt direc]ionate `n sens opus una fa]\ de cealalt\. Experien]ele de marcare pulsatorie cu timidin\ tritiat\ efectuate de Okazaki (1968 - 1971), au demonstrat existen]a unui model discontinuu de replicare a celor dou\ catene nou sintetizate. Astfel pe una din catenele ADN-ului, replicarea este continu\ `n direc]ia 5 - 3 - fiind considerat\ caten\ conduc\toare (leading), pe cealalt\ caten\ replicarea este discontinu\ (`ntrziat\), fiind denumit\ caten\ decalat\ (lagging). Sinteza catenelor conduc\toare se desf\[oar\ continuu, iar sinteza catenelor decalate se desf\[oar\ prin intermediul unor fragmente dezoxiribonucleotidice cu m\rime variabil\, denumit\ fragmente Okazaki. M\rimea fragementelor Okazaki sintetizate pe catenele decalate, sunt de circa 100 - 200 nucleotide la eucariote [i de 1.000 2.000 de nucleotide la procariote. Pe m\sur\ ce catena conduc\toare se sintetizeaz\ continuu, procesul progreseaz\ pe catena decalat\ discontinuu, fragmentele Okazaki fiind unite de c\tre enzime de tipul ADN-ligaze. Deci, ADN-polimeraza sintetizeaz\ discontinuu mici fragmente (fragmentele Okazaki), iar ADN-polimeraza le une[te prin leg\turi fosfodiesterice, formnd o caten\ unic\. 3. Terminarea replic\rii. Pe m\sura unirii fragmentelor Okazaki [i a apropierii de repliconul vecin (adiacent), intervine enzima ADN-polimeraza, care elimin\ fragmentele de ARN de la cap\tul fragmentului Okazaki `nvecinat. Cu ajutorul unei ADN-ligaze, cele dou\ fragmente se unesc. Deci asamblarea catenei decalate necesit\ `ndep\rtarea primerului ribonucleotidic, `nlocuirea lui cu o secven]\ corespunz\toare de ADN [i legarea acestuia. Mecanismul replic\rii semiconservative a ADN-ului a fost demonstrat experimental de Meselson [i Sthal, care au urm\rit sinteza ADN-ului `n celul\, utiliznd ca markeri izotopii de azot (N15), care se `ncorporeaz\ `n bazele purinice [i pirimidinice. Viteza de replicare a ADN-ului la eucariote este mult mai mic\ dect `n cazul procariotelor. Astfel, la Esherichia coli se `ntlne[te un singur replicon, ce se replic\ complet `n aproximativ 40 de minute, fiind inserate circa 50.000 nucleotide pe minut. La eucariote un replicon con]ine circa 200 Kb, iar viteza de replicare este de 2.000 de perechi de baze pe minut. La eucariote, fiecare cromozom se replic\ `n 15 - 30 de minute, iar replicarea complet\ a tuturor cromozomilor se realizeaz\ `n 2 - 6 ore `n faza S, deoarece nu to]i cromozomii se replic\ simultan. Dac\ sinteza replicativ\ s-ar realiza printr-un singur replicon, la eucariote replicarea ar dura circa 600 de ore, dar datorit\ existen]ei unui num\r mare de repliconi (30.000 - 40.000), dureaz\ cu mult mai pu]in.

- 98 -

Elemente fundamentale ale eredit\]ii animale

Deci, viteza de replicare este mai mare de 20 - 25 de ori la procariote. Probabil aceast\ diferen]\ de vitez\ a replic\rii `ntre procariote [i eucariote, se datoreaz\ formei mai complexe de organizare a ADN-ului eucariot. Replicarea este un proces fidel, dar num\rul erorilor de replicare este destul de mare, datorat vitezei de lucru foarte mari a enzimei ADN-polimeraza, care adug\ circa 1.000 de nucleotide pe secund\ catenei `n curs de formare. Erorile pot fi datorate [i anumitor factori cu efect distructiv sau mutagen asupra ADN-ului. Pentru a readuce la normal structura catenelor fiice intervin o serie de mecanisme speciale.

3.4.1. REPARAREA {I RESTAURAREA STRUCTURII ADN-ului


Pentru c\ ADN-ul s\ reprezinte func]iile de conservare [i transmitere a informa]iei ereditare, `n succesiunea genera]iilor, trebuie s\ `ndeplineasc\ condi]iile: replicarea s\ se desf\[oare corect; s\ se p\streze integritatea structural\ [i func]ional\ a ADN-ului, asigurndu-se organismului un morfotip normal. Datorit\ interven]iei `n procesul de replicare a ADN-ului a numeroase sisteme enzimatice, existen]a unui num\r mare de sisteme de reglaj a replic\rii, a vitezei mari de replicare, precum [i datorit\ interven]iei factorilor cu efect distructiv sau mutagen, pot s\ apar\ `n structura ADN-ului numeroase erori de replicare. Dac\ aceste erori de replicare r\mn necorectate, rata modific\rilor de structur\ a ADN-ului ar cre[te foarte mult `n celulele somatice, f\cnd imposibil\ func]ionalitatea normal\ a acestora. ~n prezent este cunoscut c\ celulele organismului posed\ [i func]ii reparatorii, care s\ asigure integritatea structural\ [i func]ional\ a ADN-ului. Leziunile existente `n structura ADN-ului pot fi de tip punctiform, `n care este afectat\ una sau un num\r redus de nucleotide, fiind datorate erorile de replicare, sau pot fi modific\ri majore de structur\ [i morfologie care `mpedic\ fizic desf\[urarea transcrip]iei, (exemplu formarea dimerilor pirimidinici necomplementari sub ac]iunea razelor ultraviolete). Sistemele de restaurare a structurii ADN-ului sunt de mai multe tipuri cum ar fi: sisteme de reparare direct\ (fotoreactivitatea la plante), sistemul de reparare prin excizie [i sistemul de reparare postreplicativ. Sistemul de reparare prin excizie, presupune recunoa[terea zonelor `n care bazele azotate s-au `mperechiat gre[it, sau alte mici segmente catenare defecte cu ajutorul helicazelor. Urmeaz\ incizia cu ajutorul enzimei
- 99 -

{TEOFIL CREANG|

endonucleaza, care cliveaz\ catena de ADN de ambele p\r]i ale zonei defecte. Cu ajutorul exonucleazei se realizeaz\ excizia zonei respective, iar sinteza unei zone complementare normale se realizeaz\ cu enzima ADN-polimeraza III. ~n final, integrarea fragmentului nou sintetizat `n lan]ul polinucleotidic se realizeaz\ cu ajutorul enzimei ADN-ligaza. Sistemul de reparare postreplicativ, se realizeaz\ `n cazul leziunilor majore ale ADN-ului, sau cnd acesta nu a putut fi reparat prin excizie. Presupune corectarea acestor leziuni ale ADN-ului `n urm\torul ciclu de replicare celular\. Rezultatele experimentale conduc la concluzia c\ `n cazul mamiferelor ac]ioneaz\ sisteme de reparare postreplicative, care au loc la un urm\tor proces replicativ al ADN-ului. ~n cazul cnd celulele `[i pierd capacitatea de corectare a diverselor leziuni ale ADN-ului, apar disfunc]ii majore la nivel celular, care pot sta la baza procesului de proliferare malign\ a acestora.

3.5. FUNC}IILE ACIZILOR NUCLEICI 1. Func]iile acidului dezoxiribonucleic. ADN-ul celular `ndepline[te un rol esen]ial `n conservarea [i transmiterea informa]iei ereditare, f\r\ de care apari]ia organismelor vii nu ar fi posibil\. Astfel, func]iile ADN-ului sunt: func]ia autocatalitic\, care reprezint\ capacitatea ADN-ului de replicare semiconservativ\. Prin aceast\ func]ie este conservat\ informa]ia ereditar\, asigurndu-se puntea de leg\tur\ `ntre genera]ii succesive de indivizi; func]ia heterocatalitic\, reprezint\ capacitatea ADN-ului de a transcrie informa]ia genetic\ `n form\ codificat\ `n ARN-mesager, care la rndul lui o `nscrie `n structurile proteice ale celulei [i organismului. Aceast\ func]ie se realizeaz\ datorit\ structurii ADN-ului. ~n acest mod ADN-ul de]ine controlul `n determinismul genetic a caracterelor; func]ia de variabilitate, asigur\ posibilitatea de recombinare sau de muta]ie a ADN-ului, ceea ce a determinat [i determin\ `n continuare suportul evolu]iei speciilor, dar avnd ca rezultat [i modificarea caracterelor `n cadrul fiec\rei specii sau apari]ia manifest\rilor patologice.

- 100 -

Elemente fundamentale ale eredit\]ii animale

2. Func]iile acizilor ribonucleici. Acizii ribonucleici `ndeplinesc


urm\toarele func]ii la nivel celular:

func]ia de transmitere a informa]iei ereditare, realizat\ de


ARN-mesager, care este veriga de leg\tur\ dintre ADN-ul nuclear sau mitocondrial [i secven]a aminoacizilor dintr-un lan] polipeptidic; func]ia de transport specific al aminoacizilor, realizat\ de ARNde transport, care asigur\ activarea [i transportul aminoacizilor la locul sintezei proteice (ribozomi). ARN-t cu ajutorul anticodonului, identific\ codonul complementar din ARN-m, pozi]ionnd aminoacidul `n lan]ul peptidic; func]ia de suport al sintezei proteice, realizat\ de ARN-ribozomal, care reprezint\ constituentul principal al ribozomilor, asigurnd suportul molecular sintezei proteice [i orientarea moleculelor de ARN-m, pentru decodificarea corect\ a mesajului genetic.

- 101 -

{TEOFIL CREANG|

CAPITOLUL 4
CODUL GENETIC

Codul genetic este o piatr\ de hotar major\ pe drumul lung al biologiei moleculare, spunea F. H. C. Crick (1968). ~ntradev\r, dup\ elucidarea structurii ADN-ului, problema principal\ `n dezvoltarea geneticii moleculare, a fost stabilirea modului `n care ADN-ul poate servi ca matri]\ pentru formarea proteinelor. Codul genetic reprezint\, ansamblul regulilor [i principiilor `n acord cu care informa]ia genetic\ codificat\ `n ADN (sau `n ARN, `n cazul unor virusuri), este transcris\ pentru a fi transmis\ de la locul ei de origine (genom [i respectiv cromozom), la ribozomi unde are loc sinteza proteinelor, precum [i modul `n care mesajul genetic transcris, poate fi citit [i tradus `n secven]e specifice de aminoacizi. Func]ia codului genetic const\ `n: conservarea criptografic\ a informa]iei genetice; transmiterea informa]iei genetice de la surs\ (succesiunea nucleotidelor din genom), prin anumite canale la locul de recep]ie, unde mesajul genetic este decodificat (tradus) [i utilizat `n procesul de biosintez\ al proteinelor, (la ribozomi). Exist\ astfel o analogie evident\, cu modalit\]ile de transmitere a informa]iei, `n sens general.

4.1. DESCIFRAREA {I STRUCTURA CODULUI GENETIC


Pentru explicarea codului genetic s-a recurs la teoria informa]iei, care studiaz\ procesele de recep]ie, `nregistrare [i transmitere a informa]iei.

- 102 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Codul genetic reprezint\ pe lng\ informa]ia genetic\ `nscris\ `n genom [i dic]ionarul bilingv, necesar traducerii informa]iei din ADN prin intermediul ARN-mesager, `n limbajul celor 20 de aminoacizi ai proteinelor. Orice informa]ie genetic\ este reprezentat\ conven]ional prin semne, sau simboluri. Totalul simbolurilor utilizate pentru ob]inerea unui mesaj genetic reprezint\ alfabetul genetic. Simbolurile se asociaz\ `ntre ele formnd cuvinte de cod, pentru a putea decodifica mesajul genetic. Succesiunea cuvintelor de cod formeaz\ fraze logice, codificate, iar prin asocierea mai multora, se ob]ine mesajul genetic pentru definirea unui caracter exprimat fenotipic. Simbolurile genetice sunt reprezentate de cele patru baze azotate din alc\tuirea nucleotidelor. Aceste simboluri sunt: A pentru adenin\, G pentru guanin\, T pentru timin\ [i C pentru citozin\.

No]iunea de codon, a fost introdus\ de Crick, care considera codonul ca o succesiune de baze azotate pentru codificarea unui aminoacid din structura proteinelor. Cunoscndu-se elementele de baz\ care asigur\ informa]ia genetic\, s-a pus problema modului `n care un alfabet genetic compus din cele patru simboluri (A, G, T [i C), traduce informa]ia genetic\ `ntr-un limbaj proteic, `n structura c\ruia se g\sesc 20 de aminoacizi, adic\ 20 de simboluri. ~n acest sens o problem\ deosebit\ a constituit-o stabilirea dimensiunii unit\]ii de func]ie a codului genetic, respectiv a codonului. Ini]ial s-a crezut c\ unitatea de func]ie a codului genetic ar fi reprezentat\ de un singur nucleotid, fiind deci codonul univoc. ~n acest caz, num\rul de codoni ce se vor ob]ine ar fi de 41 = 4 codoni, care nu vor putea specifica dect patru aminoacizi. De aceea codonul univoc nu a putut fi acceptat. Aceea[i situa]ie este valabil\ [i pentru codonul biunivoc format din dou\ nucleotide. ~n acest caz vor rezulta 42 = 16 codoni, care vor codifica tot at]ia aminoacizi, 4 aminoacizi r\mnnd nespecifica]i. ~n aceast\ privin]\, o contribu]ie decisiv\ a avut-o matematicianul George Gamow, care `n anul 1954 a lansat ideea c\ fiecare aminoacid ar fi codificat de o triplet\, o succesiune de trei nucleotide, deci un codon triunivoc. ~n cazul codonului triunivoc, num\rul posibil de combina]ii este de 43 = 64, num\r de combina]ii care dep\[e[te pe cel al aminoacizilor. La `nceput nu s-a putut explica excedentul de 44 de codoni (64 codoni 20 aminoacizi = 44). ~n 1961, Crick arat\ c\ acela[i aminoacid poate fi codificat de mai mul]i codoni diferi]i, justificnd astfel excedentul de codoni. Nirenberg [i Matthaei (1961, 1964), au realizat prima descifrare a codului genetic, demonstrnd c\ o anumit\ secven]\ de ARN-m, produce un polipeptid cu o secven]\ specific\ de aminoacizi. Deoarece codul genetic pentru
- 103 -

O grupare de simboluri genetice, formeaz\ un cuvnt de cod sau codon.

{TEOFIL CREANG|

cei 20 de aminoacizi a fost descifrat prin utilizarea ARN-m, a intrat `n uz ca `n desemnarea codonilor s\ se foloseasc\ uracilul (U) `n loc de timin\ (T).

Ansamblul codonilor care specific\ setul de aminaocizi standard, `mpreun\ cu codonii de punctua]ie (start [i stop), formeaz\ dic]ionarul codului genetic, (tabelul 3).
Tabelul 3

CODUL GENETIC UNIVERSAL


Prima pozi]ie (cap\tul 5) U Phe Phe Leu Leu Leu C Leu Leu Leu Ile A Ile Ile Met Val G Val Val Val A doua pozi]ie C A Ser Tyr Ser Ser Ser Pro Pro Pro Pro Thr Thr Thr Thr Ala Ala Ala Ala Tyr STOP STOP His His Gln Gln Asn Asn Lys Lys Asp Asp Glu Glu

G Cys Cys STOP Trp Arg Arg Arg Arg Ser Ser Arg Arg Gly Gly Gly Gly

A treia pozi]ie (cap\tul 3) U C A G U C A G U C A G U C A G

* Fiecare set de trei baze nucleotidice din ARN (deci fiecare codon), este tradus `ntr-un aminoacid legat `n lan]ul polipeptidic `n cursul biosintezei proteinelor, (exemplu, codonul GUG este tradus `n valin\; GAG `n acid glutamic etc.). Prescurt\rile aminoacizilor sunt urm\toarele: Phe = fenilalanin\; Ser = serin\; Tyr = tirozin\; Cys = cistein\; Leu = leucin\; Trp = triptofan; Pro = prolin\; His = histidin\; Arg = arginin\; Gln = glutamin\; Ile = izoleucin\; Thr = treonin\; Asn = asparagin\; Lys = lizin\; Val = valin\; Ala = alanin\; Glu = acid glutamic; Gly = glicocol. Aminoacizii `n chenar sunt cei care ini]iaz\ lan]ul polipeptidic.

Din cei 64 de codoni, 61 codific\ unul sau altul din cei 20 de aminoacizi, iar 3 codoni - UAA, UAG [i UGA, sunt codoni non-sens, neavnd rolul

- 104 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

de a codifica aminoacizi, ei indicnd sfr[itul sintezei polipeptidice, fiind numi]i codoni stop sau terminatori ai sintezei proteice. Codul genetic posed\ [i un codon start sau de ini]iere, cu el `ncepe sinteza unui lan] polipeptidic. Acest codon este AUG, care codific\

metionina.
Fiecare aminoacid, cu excep]ia triptofanului [i metioninei, este specificat de cel pu]in doi codoni diferi]i, iar 3 aminaocizi (arginina, leucina [i serina) sunt codifica]i de 6 codoni. Codonii diferi]i care codific\ acela[i aminoacid se numesc

codoni sinonimi.
Existen]a codonilor sinonimi, care difer\ doar prin al treilea nucleotid, are o mare valoare biologic\ [i evolutiv\, deoarece muta]iile care ar modifica al treilea nucleotid r\mn deseori f\r\ sens, ducnd la un codon sinonim, nemodificnd proteina sintetizat\. ~n schimb modificarea primului sau celui de al doilea nucleotid `n codon, determin\ codificarea unui alt aminoacid sau apari]ia unui codon stop, alternd sau oprind sinteza proteinelor. O secven]\ de ADN, alc\tuit\ dintr-o `n[iruire de codoni constituie un cadru de citire. Cadrul de citire al informa]iei genetice trebuie stabilit cu rigurozitate la `nceputul unei molecule de ARN-m, fiind marcat de codonul start (AUG). Citirea codonilor sau decodificarea ARN-m, se face secven]ial de la o triplet\ la alta, de-a lungul moleculei de ARN-m `n direc]ia 5 3, care este aceea[i cu direc]ia de biosintez\ a ADN-ului [i ARN-ului, pn\ `ntlne[te un codon stop, care semnific\ terminarea sintezei lan]ului polipeptidic.

4.2. CARACTERISTICILE CODULUI GENETIC


Codul genetic are cteva caracteristici esen]iale: 1. Codul genetic este universal, sau cel pu]in `n mare m\sur\ universal. Aceasta `nseamn\ c\ un anume aminoacid este codificat de acela[i codon, att la regnul animal ct [i la cel vegetal, practic att la bacterii ct [i la mamifere sau la om. De exemplu codonul AAA codific\ lizina, att la procariote ct [i la organismele superioare, la mamifere. Ceea ce difer\ `ns\, de la o specie la alta, este pozi]ia codonilor `n structura fiec\rui acid nucleic al speciei, conferind astfel mesaje genetice caracteristice speciei [i `n final specificitatea genetic\ a speciei. Caracterul de universalitate, arat\ c\ odat\ format codul genetic, a fost fixat `n cursul evolu]iei, sugernd o origine comun\ a vie]ii terestre. Dar exist\ [i excep]ii. Astfel codul genetic din mitocondrii [i de la unele protozoare, prezint\ unele abateri fa]\ de cel standard, (vezi cap. 4). De[i deosebirile `n cadrul codului genetic mitocondrial nu sunt numeroase, sunt suficiente pentru ca ARN-mitocondrial s\ nu poat\ fi tradus dect `n mitocondrii.

- 105 -

{TEOFIL CREANG|

2. Codul genetic este degenerat, reprezint\ faptul c\ acela[i aminoacid este specificat de mai mul]i codoni. Codonii diferi]i care codific\ acela[i aminoacid sunt numi]i codoni sinonimi sau codegenera]i. Specificarea unui aminoacid de mai mul]i codoni se prezint\ astfel: trei aminoacizi (arginina, serina [i leucina), sunt codifica]i fiecare de 6 codoni; cinci aminoacizi (valina, prolina, treonina, alanina [i glicina), sunt specifica]i fiecare de 4 codoni; izoleucina este codificat\ de 3 codoni. Caracterul de degenerat, nu reprezint\ o imperfec]iune, `n termeni informa]ionali fiind un fenomen de redundan]\, (redundan]a reprezint\ excesul de informa]ie `ntr-un sistem pentru a asigura transmiterea f\r\ erori a informa]iei `n condi]ii perturbatoare). 3. Codul genetic nu este suprapus, reprezint\ rezultatul succesiunii codonilor, f\r\ s\ aib\ `n comun nici un nucleotid. Deci codonii sunt independen]i, neavnd baze comune. De exemplu lundu-se `n considerare urm\toarea secven]\ de nucleotide:
5-ATG ACA GGA TTA - 3 direc]ia de citire
citirea este `ntotdeauna secven]ial\, `n grupuri de cte trei nucleotide, f\r\ existen]a de nucleotide comune. 4. Codul genetic este lipsit de virgule, adic\ `ntre sfr[itul unui codon [i `nceputul codonului urm\tor nu exist\ hiatusuri (sau virgule) reprezentate de nucleotide, care s\ separe codonii sau s\ joace rolul de virgule sau alte semne specifice. De exemplu: -cod normal: 5-ATG-ACA-GGA-TTA-3; -cod cu virgule: 5-ATG-A-ACA-A-GGA-T-TTA-3. 5. Codul genetic are un grad redus de ambiguitate, ceea ce `nseamn\ c\ un codon din ARN-m poate specifica numai pozi]ia unui singur aminoacid `n lan]ul polipeptidic. Exist\ semnalate [i cteva cazuri de ambiguitate. De exemplu, codonul UUG dac\ se g\se[te la `nceputul moleculei de ARN-m codific\ metionina (sub form\ formilat\), iar dac\ se g\se[te la mijlocul moleculei de ARN-m codific\ leucina, (Nirenberg [i Matthaei - 1963). Totu[i concluzia este c\ `n condi]ii normale, un codon specific\ `ntotdeauna pozi]ia aceluia[i aminoacid, iar codul genetic este extrem de rar ambiguu.

- 106 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Modificarea codului genetic prin muta]ie. Sub ac]iunea


factorilor externi de mediu, ac]ionnd asupra unor secven]e de codoni din alc\tuirea unei gene, se poate produce substitu]ia unei baze azotate, inser]ia sau eliminarea unei baze. Prin asemenea modific\ri ale secven]ei de nucleotide din cadrul genelor, se ob]ine o mare cantitate de informa]ie genetic\. Astfel Wright (1966), arat\ c\ `n condi]iile unei gene medii, format\ din 1.000 de nucleotide, posibilit\]ile de schimbare a nucleotidelor sunt de 41.000 sau de 10602 ~n aceste condi]ii posibilit\]ile de a induce informa]ie genetic\ sunt imense, ceea ce explic\ variabilitatea deosebit de mare existent\ `n lumea vie.

- 107 -

{TEOFIL CREANG|

CAPITOLUL 5
ORGANIZAREA GENOMULUI

~n vederea clarific\rii fenomenelor genetice, este necesar\ cunoa[terea modului de organizare al materialului genetic. Cromozomii sunt `n num\r, m\rime [i form\ diferit\ de la o specie la alta, iar ADN-ul pe care `l de]in este de asemeni diferit att ca structur\ ct [i ca mod de organizare. Cele mai pronun]ate diferen]e `n structura [i organizarea materialului genetic din celul\, sunt `ntre procariote [i eucariote. Exist\ de asemenea diferen]e foarte mari [i `ntre structura, organizarea [i func]iile materialului genetic nuclear [i extranuclear sau citoplasmatic. Datorit\ acestor considerente modul de organizare al genomului va fi prezentat diferen]iat pentru aceste structuri. Complementul genetic al unei celule somatice, la procariote sau eucariote, este exemplificat prrin termenul de genom, de[i la eucariote termenul de genom este utilizat pentru a defini materialul genetic din setul haploid de cromozomi.

5.1. ORGANIZAREA GENOMULUI NUCLEOTIDIC LA PROCARIOTE


Organismele procariote reprezint\ un grup heterogen, care cuprind att organisme de tip acelular (viroizii, virusurile etc), ct [i organisme de tip celular (eubacteriile, arhebacteriile [i algele verzi-albastre), care difer\ prin organizarea, structurarea [i func]iiile materialului genetic.

- 108 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

5.1.1. ORGANIZAREA GENOMULUI LA VIRUSURI


Virusurile sunt considerate particule nucleoproteice, avnd continuitate genetic\ [i capacitatea de a migra de la o celul\ la alta. Materialul lor genetic este reprezentat de macromolecule mono- sau bicatenare de ADN sau ARN, dar niciodat\ de ambele tipuri de acizi nucleici. Genomul viral are dimensiuni variabile, de la 3.569 pb `n cazul bacteriofagului MS-2 unul din cei mai mici viru[i, pn\ la cei mai complec[i fagi cu dimensiuni ale genomului de 50 de ori mai mare. Num\rul de gene al acestora variaz\ de la 5 `n cazul bacteriofagului MS-2, la peste 250 de gene la viru[ii complec[i. Cromozomul viral unic, poate fi circular sau liniar. ~n jurul materialului genetic se g\se[te un `nveli[ proteic denumit capsid\, care este alc\tuit din mai multe catene polipeptidice, dispuse `n straturi multiple. Genele virale, codific\ proteine virale precum [i enzime necesare replic\rii propriului material genetic. ~n func]ie de materialul lor genetic, virusurile pot fi clasificate `n dou\ categorii: dezoxiribovirusurile, la care materialul genetic este reprezentat de ADN [i ribovirusuri, la care materialul genetic este reprezentat de ARN. 1. Dezoxiribovirusurile, pot avea ADN-ul dispus spa]ial sub mai multe forme cum ar fi: ADN dublu catenar liniar, din aceast\ categorie face parte virusul herpetic, bacteriofagul T4; ADN dublu catenar circular, ca `n cazul virusului SV40 (virusul simian); ADN monocatenar circular, din aceast\ categorie fac parte bacteriofagii 174 sau virusul Kilham; ADN monocatenar liniar, ca la parvovirusuri, fagul M13 etc. 2. Ribovirusurile, au genomul reprezentat de o macromolecul\ de ARN, existnd mai multe tipuri: cu ARN monocatenar pozitiv (tip +), cum sunt aproape toate virusurile plantelor, virusul poliomelitei, guturaiul [i bacteriofagii R17, MS2 etc. La toate aceste tipuriri, materialul genetic pe care-l con]in serve[te concomitent ca ARN-m [i pentru replicare; cu ARN monocatenar negativ (tip -), grup din care fac parte: virusul gripal, virusul influen]a, virusul mozaicul tutunului. ~n cazul acestei grupe, dup\ ce genomul viral a p\truns `n celula gazd\, are loc mai `nti sinteza unei catene de ARN complementar\, care poate servi ca ARN-m pentru sinteza de enzime [i proteine virale;

- 109 -

{TEOFIL CREANG|

cu ARN dublu catenar segmentat, din aceast\ categorie sunt cunoscute doar 5 virusuri diferite de la plante [i animale. Acestea au genomul segmentat `n 10 - 15 buc\]i, unele avnd [i mici cantit\]i de ARN monocatenar. Dup\ ce p\trund `n celul\, cu ajutorul ARNpolimerazei are loc sinteza de ARN-m de pe catena negativ\, cealalt\ caten\ (pozitiv\) nefiind `ndep\rtat\. Pe baza ARN-m astfel sintetizat, are loc sinteza proteinelor virale, a enzimelor [i a celorlalte componente virale. Virusurile ARN tumorale (retrovirusuri, oncovirusuri) [i reverstranscrierea. Retrovirusurile constituie o categorie aparte de ribovirusuri, ce de]in ca material genetic ARN monocatenar [i au capacitatea de a se replica prin intermediul ADN-ului celular, iar unele din ele pot induce tumori maligne. Pentru replicarea lor genomul viral de tip ARN, este copiat `n ADN-ul celulei gazd\, cu ajutorul enzimei reverstranscriptaz\. Aceast\ enzim\ a fost descoperit\ de H. Temin, S. Mizutani [i D. Baltimore (1970). Genomul viral copiat `n ADN este integrat `n genomul celular, devenind un provirus ADN, fiind replicat odat\ cu ADN-ul celulei gazd\ [i purtat `n succesiunea genera]iilor de celule ale organismului. Provirusul ADN `ntegrat `n genomul celular poate la un moment dat s\ fie transcris `n ARN monocatenar viral, aceasta se realizeaz\ `n mod spontan sau `n condi]iile unor factori favorizan]i, (radia]ii ionizante sau neionizante, substan]e chimice mutagene sau cancerigene, etc.). replic\rii retroviru[ilor `n sens invers Descoperirea (reverstranscrierea), implicnd transferul informa]iei genetice de la ARN la ADN, a consemnat o infirmare a dogmei centrale a geneticii. Conform acestei dogme propus\ de Crick `n 1958, informa]ia genetic\ se transmite doar de la ADN la ARN [i apoi la proteine, [i doar ADN-ul poate fi matri]\ pentru sinteza ARN-m, care la rndul lui va fi matri]\ pentru sinteza unui lan] polipeptidic.

Retrovirusurile se clasific\ `n trei familii:


1. Virusuri oncogenice (Oncovirinae) - virusul leucozei bovine, leucozei aviare, sarcomului Rous; 2. Virusuri neoncogenice dar patogene (Lentivirinae) - virusul encefalitei caprine, virusul anemiei infec]ioase ecvine, virusul imunodeficien]ei umane HIV (tipurile 1 [i 2), virusul imunodeficien]ei bovine (BIV), virusul imunodeficien]ei feline (FIV); 3. Virusuri nepatogene pentru om [i animale (Spumavirinae).

- 110 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

5.1.2. ORGANIZAREA GENOMULUI BACTERIAN


Bacteriile sunt procariote de tip celular. Genomul bacterian este reprezentat de dou\ categorii de material genetic: - cromozomul bacterian, localizat la nivelul nucleoidului bacterian, care nu este delimitat de citoplasm\ printr-o structur\ membranar\, astfel c\ ADN-ul bacterian vine `n contact direct cu citoplasma; - materialul genetic accesoriu, prezent `n structura plasmidelor, a elementelor genetice transpozabile [i a unor fagi. Elementele genetice extracromozomale, poart\ `n structura lor informa]ia genetic\ accesorie, (neesen]ial\) de confort, care permite celulei bacteriene o mai bun\ adaptare la condi]iile de mediu noi sau modificate. Organizarea acestui material genetic accesoriu, va fi prezentat\ `n studiul organiz\rii genomului extranuclear, (subcap. 5.3.). Cromozomul bacterian. Este alc\tuit dintr-o molecul\ de ADN, dublu helix circular\, necomplexat\ cu proteine histonice, dar nelipsit\ de proteine. M\rimea genomului bacterian este variabil\ `n func]ie de specie, fiind cuprins\ `ntre 0,2 x 106 43 x 106 perechi de nucleotide, avnd o dimensiune de circa 1 - 2 mm, ceea ce reprezint\ 3 - 4% din greutatea celulei bacteriene. ~n nucleoid, ADN-ul se afl\ `n stare compact\, condensat\ prin pliere [i superspiralizare, avnd o structur\ destul de complex\ datorit\ prezen]ei diferitelor proteine, lipide [i a ARN-ului. La Esherichia coli, cromozomul bacterian este compus din 4,1 x 106 perechi de nucleotide, are un diametru de 2,5 nm, o lungime de circa 1.360 m [i o mas\ molecular\ de 2,5 x 109 daltoni. Cromozomul bacteriei Esherichia coli lung de 1.360 m, nu poate s\ `ncap\ `n celula de 1 - 2 m, dect sub o form\ condensat\ [i superspiralat\. Suprar\sucirea ADN-ului este o caracteristic\ important\ a cromozomului bacterian. Procesul de suprar\sucire a cromozomului bacterian nu este la `ntmplare, este un proces de pliere [i superhelicare, `n care structura condensat\ a ADN-ului este men]inut\ prin ac]iunea asociat\ a ARN-ului [i a proteinelor din nucleoid. Molecula de ARN `n curs de formare, se leag\ de dou\ situsuri separate de pe molecula de ADN cromozomal, `mp\r]ind-o `ntr-o serie de domenii de pliere [i suprar\sucire, (fig. 37). Acest model de pliere a cromozomului bacterian, permite accesul la informa]ia genetic\, `n vederea sintezei proteice. Superspiralizarea cromozomului bacterian se poate produce `n direc]ia r\sucirii moleculei de ADN (suprar\sucire pozitiv\), sau `n sens contrar (suprar\sucire negativ\). Suprar\sucirea negativ\ asigur\ realizarea func]iilor biologice ale cromozomului, pe cnd cea pozitiv\ nu.

- 111 -

{TEOFIL CREANG|

Fig. 37. Nivelele de organizare ale cromozomului bacterian: a) cromozom nepliat; b) cromozom pliat; c) cromozom superpliat. Bacteriile se divid la fiecare 20 - 30 de minute, de]innd `ntreaga informa]ie genetic\ integrat\ `n genele structurale, necesar\ desf\[ur\rii acestui proces. Genomul bacterian de]ine [i gene reglatoare, cu func]ii de a controla activitatea genelor structurale.

5.2. ORGANIZAREA GENOMULUI NUCLEAR LA EUCARIOTE


5.2.1. CONSIDERA}II GENERALE ASUPRA ORGANIZ|RII GENOMULUI EUCARIOT
Organizarea genomului la eucariote este mult mai complex\ dect la procariote, datorit\ num\rului mare de molecule de ADN existente, reparti]iei acestora `n cromozomi diferi]i ca m\rime `n cadrul aceleia[i specii [i arhitecturii spa]iale specifice a ADN-ului eucariot. M\rimea genomului eucariot poate fi eviden]iat\ prin urm\torul exemplu: la majoritatea mamiferelor genomul diploid este alc\tuit din circa 6 x 109 perechi de nucleotide, ceea ce ar corespunde la o lungime total\ de aproximativ 2 metri. Prin compara]ie, 6 x 109 litere tip\rite (corespunz\tor unui num\r similar de nucleotide), ar ocupa `ntr-o carte peste 2 milioane de pagini. Pentru ca aceast\ mare cantitate de ADN, s\ poat\ fi cuprins\ `ntr-un nucleu de 5 m diametru, trebuie s\ existe un model perfect de `mpachetare a fibrei de ADN, att din punct de vedere organizatoric ct [i func]ional. Astfel, plierea moleculei de ADN `n cromozom nu este `ntmpl\toare, ci este corelat\ direct cu activitatea genic\ a diferitelor regiuni. Maniera `n care o regiune a genomului este pliat\ [i `mpachetat\ la un moment dat al ciclului celular, sau `ntr-

- 112 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

un anumit tip de celul\, determin\ dac\ genele sunt active sau nu `n acea regiune, reflectnd activitatea genetic\ a ADN-ului. O alt\ caracteristic\ a genomului eucariot, demonstrat\ prin analizele de denaturare - renaturare este aceea c\, circa 50% din ADN este reprezentat de gene, restul fiind reprezentat de secven]e nucleotidice necodate. Astfel ADN-ul eucariot con]ine trei clase de secven]e, (analizate la cap. 3): ADN nerepetitiv, care reprezint\ fondul de gene al fiec\rui individ; ADN `nalt repetitiv [i moderat repetitiv, al c\ror rol nu este pe deplin clarificat. Alte caracteristici ale genomului eucariot, necesar de a fi luate `n considerare `n studiul organiz\rii materialului genetic (a ADN-ului), `n cromozomi sunt: dispozi]ia liniar\ a genelor f\r\ a exista suprapuneri ale acestora; concordan]a `ntre structura cromozomului [i dublarea cantit\]ii de ADN `n fazele specifice ale ciclului celular; comportarea cromatidei ca subunitatea de replicare a cromozomilor. Lundu-se `n considerare aceste argumente [i prin studii moleculare [i ultramicroscopice, s-a ajuns la elaborarea modelului structural al genomului eucariot. ~n nucleu ADN-ului se afl\ localizat la nivelul cromatidelor. ~n fiecare din cromatidele surori, specifice cromozomului metafazic se afl\ cte un dublu helix de ADN, care se extinde de la un cap\t al cromatidei prin centromer, pn\ la cel\lalt cap\t, fiind un model uninemic de organizare. ~n interfaz\ prin decondensarea [i despiralizarea cromozomilor, se formeaz\ cromatina. Acesta este ciclul pe care `l parcurge de fapt ADN-ul nuclear. ~n prezent morfologia cromozomilor este bine cunoscut\. Ca structur\ cromozomii sunt forma]i din ADN, ARN, proteine bazice numite histone [i o clas\ de proteine acide denumite nehistonice. ARN-ul este o component\ minor\ a cromozomilor [i este reprezentat `n majoritate de ARN-ul nascent, adic\ cel ce se formeaz\ pe matri]a de ADN, `n cursul procesului transcrip]ional.

5.2.2. PROTEINELE CROMOZOMALE


ADN-ul din cromozomii celulelor eucariote, este complexat sau se afl\ `n interac]iune cu o varietate de proteine histonice [i nehistonice, alc\tuind `mpreun\ fibra nucleoproteic\ denumit\ cromatin\. Structura general\ a cromatinei este identic\ `n toate celulele organismelor eucariote. Histonele. Reprezint\ o clas\ de proteine cu greutate mic\ (10.000 20.000 de daltoni), cu caracter bazic. Propor]ia histonelor fa]\ de ADN-ul cromozomal este de circa 1:1 la majoritatea speciilor.

- 113 -

{TEOFIL CREANG|

La toate categoriile de organisme eucariote exist\ cinci clase de proteine histonice, ce se disting prin concentra]ia diferit\ a doi aminoacizi bazici: arginina [i lizina, avnd urm\toarea nomenclatur\ [i caracteristici: H1 - foarte bogat\ `n lizin\, avnd o secven]\ de aminoacizi variabil\ la diferite specii; H2A [i H2B - bogate `n lizin\, avnd secven]a de aminoacizi relativ constant\ la diferite specii; H3 [i H4 - bogate `n arginin\, cu secven]ele de aminoacizi constante la diferite specii. Se remarc\ c\ histonele din clasa H1, se deosebesc fa]\ de cele din clasele H2A, H2B, H3 [i H4 prin faptul c\ secven]a aminoacizilor este variabil\ la diferite specii. Histonele din clasele H2A, H2B, H3 [i H4 conserv\ deosebit de rigid secven]a de aminoacizi, ceea ce sugereaz\ importan]a lor crucial\ `n organizarea molecular\ a cromatinei indiferent de specie. Histonele bogate `n arginin\ inhib\ sinteza ARN-ului, pe cnd cele bogate `n lizin\ sunt mai pu]in eficace din acest punct de vedere. Genele pentru sinteza histonelor sunt lipsite de introni, sunt grupate pe cromozomi [i sunt amplificate. La g\in\ sunt cte 10 copii pentru fiecare gen\ histonic\.

Func]iile proteinele histonice sunt:


men]in integritatea structural\ a cromozomului; protejeaz\ ADN-ul de ac]iunea nucleazelor, care tind s\-l scindeze; sunt factori de reglare ai activit\]ii genice. Proteinele nehistonice. Reprezint\ un grup de proteine acide, fiind un grup heterogen de polipeptide cu mas\ molecular\ mult mai mare dect a proteineleor histonice. Caracterul acid este determinat de con]inutul bogat `n acid aspartic [i glutamic. Din categoria proteinelor nehistonice fac parte: enzimele implicate `n sinteza ADN-ului [i ARN-ului cum ar fi ARNpolimerazele, ADN-polimerazele, ligazele, helicazele, topoizomerazele; proteinele reglatoare (intensificatorii, atenuatorii, factorii de transcrip]ie); proteine structurale (actina, tubulina).

5.2.3. ORGANIZAREA MATERIALULUI GENETIC ~N CROMOZOMII METAFAZICI - MODELUL NUCLEOZOMAL


~n cadrul fiec\rui cromozom ADN-ul dublu helicoidal sufer\ o rat\ enorm\ de pliere, buclare [i `mpachetare. ~n asemenea condi]ii este posibil\ cuprinderea a ctorva centimetri sau zeci de centimetri de ADN, `ntr-un spa]iu de c]iva micrometri ai cromozomului, (fig. 38).

- 114 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Cercet\rile efectuate `n acest domeniu, au eviden]iat existen]a mai multor nivele structurale [i de organizare ale genomului la eucariote, dup\ cum urmeaz\: - molecula de ADN sub form\ de dublu helix; - nucleozomul; - solenoidul; - domeniile buclate; - cromatida; - cromozomul. Dintre aceste nivele de organizare ale genomului nucleotidic eucariot, nivelele extreme (dublu helix de ADN [i respectiv cromatida [i cromozomul), sunt bine cunoscute `n prezent. Structura intim\ a celorlalte nivele, precum [i func]iile [i semnifica]iile lor, nu sunt `nc\ pe deplin clarificate.

Fig. 38. Schema de pliere [i condensare a moleculei de ADN, (dup\ Schumacher - 1987).

Fibra nucleozomal\. A fost eviden]iat\ de c\tre Kornberg `n 1974, prin studii cu raze X [i neutroni (dispersie [i difrac]ie), microscopie electronic\, combinate cu studii biochimice de digestie cu nucleaze, disociere a componentelor `n solu]ii alcaline [i analiza produ[ilor rezulta]i prin electroforez\ `n gel de poliacrilamid\. Nucleozomul realizeaz\ o scurtare a ADN-ului, cu un factor egal cu 6. Nucleozomul const\ dintr-un filament de ADN lung de circa 2.000 perechi de nucleotide (cu varia]ii de la 146 - 246 pb, `n func]ie de categoria de
- 115 -

{TEOFIL CREANG|

celule), `nf\[urat\ `n spiral\ `n jurul unui octamer histonic. Ace[tia dau aspectul unor corpusculi, `n[ira]i ca m\rgelele pe un fir de a]\, constituind materialul cromozomal observat la microscopul electronic. Octamerul histonic, are o greutate molecular\ de 110.000 daltoni, fiind format din cte dou\ molecule din histonele H2A, H2B, H3 [i H4, dou\ fiind bogate `n lizin\ (H2A [i H2B) [i dou\ bogate `n arginin\ (H3 [i H4). ~n jurul octamerului histonic se `nf\[oar\ ADN-ul dublu catenar la periferia acestuia, executnd dou\ ture la o distan]\ de 5,5 nm una fa]\ de cealalt\, formnd astfel o regiune denumit\ miezul nucleozomului (core), (fig. 39). Miezul nucleozomului corespunde unei lungimi de 146 de perechi de baze, lungime absolut constant\ `n cromozomi eucariotici la toate speciile.
Histone H2A, H2B, H3, H4 ADN - linker

ADN - linker

Mizul nucleozomului

Fig. 39. Diagrama miezului unui nucleozom, (dup\ Hartl - 1988). Lan]ul de ADN dup\ ce se `nf\[oar\ `n jurul primului nucleozom, trece la al doilea nucleozom, `ntre doi nucleozomi succesivi lungimea filamentului fiind de 1,8 - 3 nm [i cuprinde circa 60 de nucleotide (cu varia]ii de 8 - 114 perechi de nucleotide `n func]ie de tipul de celul\). Acest filament de leg\tur\ se nume[te ADN - linker [i `mpreun\ cu histona H1 cu care se asociaz\, formeaz\ leg\tura internucleozomal\. Diametrul fibrei nucleozomale este de 11 nm, comparativ cu diametrul filamentului de ADN care este de 2 nm.

- 116 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Fibra solenoidic\. Reprezint\ o etap\ de `mpachetare care urmeaz\


fibrei nucleozomale [i care scurteaz\ din nou lungimea total\ a ADN-ului. Acest nivel de organizare se realizeaz\ cu ajutorul histonei H1. Fibra polinucleozomal\ de 11 nm, realizeaz\ o nou\ spiralizare, formnd structuri denumite solenoizi, cu dimensiuni ce variaz\ `ntre 30 - 60 nm, (fig. 40). Structura intern\ a solenoidului con]ine [ase nucleozomi, ace[tia fiind condensa]i de un num\r corespunz\tor de molecule histonice H1. Domeniile buclate. Fibra solenoidic\ de 30 nm, este pliat\ sub forma unor bucle, care sunt men]inute ca atare cu ajutorul unor enzime proteice, enzime care se leag\ de ADN la baza forma]iunilor buclate (exemplu - enzimele topoizomeraza II), (fig. 41-d).

Fig. 40. Modelul solenoidic al cromatinei: a microfotografie dup\ compone]ii solenoidici ai cromozomului la [oarece, aflat `n metafaz\; b modelul solenoidal al cromatinei, (dup\ Hartl -1988). O bucl\ con]ine 20.000 80.000 perechi de nucleotide, fiind asem\n\toare ca m\rime la diferite specii. ~n aceast\ etap\ de condensare diametrul fibrei are 300 nm. Domeniile buclate sufer\ la rndul lor alte condens\ri, `nc\ insuficient clarificate, rezultnd ultimul nivel de condensare cromatina cromozomal\, de 700 nm, (fig. 41-e).

- 117 -

{TEOFIL CREANG|

Fig. 41. Diferite stadii `n condensarea ADN-ului; a) dublu helix de ADN; b) fibra nucleozomal\; c) fibra solenoidic\; d) domeniile buclate; e) cromatina `n formare; f) cromozom metafazic; (dup\ Hartl - 1988).

- 118 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Structura cromatinei eucariotelor, mai are multe varia]ii subtile, iar semnifica]ia acestor heterogenit\]i `nc\ nu sunt cunoscute complet. Dintre problemele care se ridic\ `n organizarea ADN-ului `n etape structurale, avnd ca rezultat formarea fibrei de cromatin\, sunt men]ionate urm\toarele: - polimorfismul histonelor H1, `n aceea[i celul\ existnd pn\ la cinci tipuri diferite ale acestei histone, al c\ror rol nu este clarificat `n totalitate; - prezen]a destul de rar\ a unor proteine nehistonice, cu rol se pare `n exprimarea genelor; - existen]a unor regiuni de cromatin\ `n care ADN-ul nu este organizat dup\ modelul nucleozomal, fiind deosebit de sensibile la atacul dezoxiribonucleazelor. O serie din aceste probleme, precum [i altele ce vor mai apare, r\mn de clarificat `nc\. ~n concluzie ficare cromatid\ a cromozomului nu con]ine dect o singur\ molecul\ de ADN, acesta fiind un model uninemic de organizare, model acceptat `n prezent `n explicarea organiz\rii ADN-ului `n cromozomii organismelor eucariote. Structura stabil\ a cromatidelor este asigurat\ `n primul rnd de interac]iunile dintre acizii nucleici [i proteinele histonice H2A, H2B, H3 [i H4. Histonele H1 influen]eaz\ `nf\[urarea filamentelor nucleozomale sub]iri, `n filamente mai groase de tip solenoidal. Proteinele nehistonice din cromatid\, se pare c\ au rol `n controlul procesul de transcriere a mesajului genetic.

5.2.3.1. STRUCTURA {I FUNC}IILE CENTROMERULUI


Centromerul reprezint\ o regiune specific\ a cromozomilor, care devine vizibil\ ca o entitate morfologic\ distinct\ `n cadrul acestora, `n timpul diviziunii celulare. La nivelul centromerului fibra polinucleozomal\ de 300 nm, reprezint\ stadiul final de condensare al cromatinei, spre deosebire de bra]ele cromozomului metafazic la nivelul c\ruia se mai realizeaz\ o `mpachetare, rezultnd ultimul nivel de condensare, fibra cromatinic\ cu un diametru de 700 nm. Aceast\ structur\ unic\, `i confer\ centromerului rezisten]\ sporit\ la ac]iunea dezoxiribonucleazelor de diverse tipuri. Din punct de vedere structural [i func]ional, centromerul cuprinde trei zone distincte: chinetocorul; domeniul central [i domeniul de `mperechere, (fig. 42). Chinetocorul - reprezint\ suprafa]a extern\ a centromerului, fiind alc\tuit\ din ADN [i proteine. Domeniul central - ocup\ cea mai mare parte a zonei centromerului, fiind bogat\ `n heterocromatin\, ce presupune existen]a ADN-ului de tip sateliform repetitiv.

- 119 -

{TEOFIL CREANG|

Domeniul de `mperechere - reprezint\ suprafa]a intern\ a centromerului, fiind zona `n care are loc interac]iunea dintre cromatidele surori, care rezult\ dup\ perioada sintetic\ a interfazei. Centromerul `ndepline[te un rol major `n timpul diviziunii celulare, avnd urm\toarele func]ii: asigur\ ata[area cromozomului de fusul mitotic de diviziune; reprezint\ motorul neurochimic al migr\rii cromozomilor spre polii celulei `n cursul diviziunii; asigur\ interac]iunea cromatidelor surori, nou sintetizate; asigur\ separarea cromatidelor surori, la sfr[itul metafazei [i `nceputul anafazei; este mediator al `mperecherii cromozomilor omologi `n meioz\.

Fig. 42. Structura centromerului: 1) domeniul de `mperechere; 2) domeniul central; 3) domeniul chinetocorului; (dup\ Rattner - 1991, citat de C`rlan M. - 1996).

5.2.3.2. STRUCTURA {I FUNC}IILE TELOMERELOR


Reprezint\ structuri complexe, existente la extremit\]ile libere ale cromozomilor, esen]iale pentru asigurarea individualit\]ii [i stabilit\]ii cromozomilor. Secven]ele de ADN telomeric, au o structur\ similar\ la toate organismele eucariote, aflate pe diferite trepte de evolu]ie. ADN-ul telomeric const\ din secven]e de cte 6 nucleotide, de tipul 5-CCCCAA-3, la majoritatea mamaiferelor, repetate `n tandem pe circa 1,5 - 10 Kb, avnd o bucl\ terminal\ la cap\tul cromozomului, precum [i mai multe leg\turi de hidrogen, (fig. 43).

- 120 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Fig. 43. Structura telomerului la protozoarul Tetrahymena. Liniile verticale indic\ locul de separare a secven]elor celor 6 perechi de baze, (dup\ Hartl - 1988). Telomerele mai lungi de 10 kb, au o structur\ similar\ modelului nucleozomal, iar cele mai scurte de 10 kb, con]in regiuni organizate dup\ modelul nucleozomal, ct [i regiuni lipsite de nucleozomi. Sinteza ADN-ului telomeric este realizat\ de o enzim\ - telomeraza, care con]ine ARN fiind deci o ribonucleoprotein\. Aceast\ enzim\ este un tip de reverstranscriptaz\, a c\rei secven]e de baze ribonucleotidice, servesc ca matri]\ `n asigurarea complemetarit\]ii secven]elor de baze din ADN-ul telomeric. La nivel telomeric, se mai `ntlnesc un grup de proteine structurale, care asigur\ unitatea leg\turilor ale tandemurilor de baze. Telomerele `ndeplinesc urm\toarele func]ii: 1. Asigur\ stabilitatea cromozomilor, protejnd extremit\]ile libere ale acestora de ac]iunea exonucleazelor. Fragmentele de cromozom lipsite de telomere sunt instabile; 2. Prin intermediul telomerazei se asigur\ completarea cap\tului terminal al catenei de ADN, r\mas decalat `n urma replic\rii. Astfel se asigur\ o lungime relativ constant\ a cromozomilor, `n genera]ii succesive de celule; 3. Asigur\ viabilitatea celular\ [i un ritm al diviziunii mitotice relativ constant `n timp. Odat\ cu `naintarea `n vrst\, lungimea ADN-ului telomeric se reduce de la aproximativ 10 kb `n cazul organismelor tinere, la 1,5 2 kb la organismele care sufer\ procesul de `mb\trnire. Acest fenomen a fost remarcat [i `n tumorile primare [i `n celulele normale care sufer\ `mb\trnirea in vitro. Procesul de scurtare al lungimii ADN-ului telomeric, este `nso]it [i de inactivarea enzimei telomeraza, sau de absen]a acesteia, proces normal `n celulele somatice adulte. ~n aceste cazuri, reducerea progresiv\ a lungimii ADN-ului telomeric, determin\ instabilitatea cromozomal\, pierderea [i reorganizarea unor segmente cromozomale, manifest\ri caracteristice fenomenului de senescen]\. ~n celulele germinale (spermatogonii [i ovogonii), `n cazul organismelor tinere sau a ]esuturilor aflate `n plin proces de diviziune, telomeraza este prezent\

- 121 -

{TEOFIL CREANG|

`ntotdeauna, este activ\, iar diviziunile celulare se succed `ntr-un ritm rapid, neavnd loc scurtarea telomerelor. Prin cercet\ri efectuate, s-a demonstrat c\ `n culturile de celule, prin alungirea artificial\ a telomerelor, durata de supravie]uire [i multiplicare a celulelor este mai mare. De asemenea, pe baza unor culturi celulare provenite din ]esuturi maligne care prezentau o scurtare accentuat\ a telomerelor, s-au realizat hibrizi celulari cu celule normale [i telomere elongate, rezultatul fiind ob]inerea unor noi genera]ii de celule hibride, necanceroase, avnd telomere elongate [i cu o durat\ de via]\ aproape dubl\, (Shay - 1996). Pe baza acestor elemente argumentate [tiin]ific, se consider\ c\ `n urm\torii ani se va descoperi posibilitatea de a sintetiza [i manipula enzima telomeraza, `n vederea m\ririi perioadei de via]\ a celulelor. Astfel, `n lumina acestor descoperiri, Fossel M. - 1996 arat\ c\ `nainte de anul 2015 terapia telomeric\ va fi disponibil\ pentru to]i, fiind cea mai remarcabil\ schimbare `n istoria umanit\]ii.

5.2.4. ORGANIZAREA MATERIALULUI GENETIC ~N NUCLEII INTERFAZICI 5.2.4.1. ORGANIZAREA ADN-ului ~N NUCLEII INTERFAZICI AI CELULELOR SOMATICE
~n interfaz\, cromozomii nu mai exist\ sub forma unor entit\]i individuale, ei sufer\ un proces de despiralizare [i decondensare. ~n aceast\ perioad\, materialul genetic nuclear este organizat sub forma cromatinei nucleare, care este un agregat nucleoproteic stabil, cu afinit\]i tinctoriale pentru coloran]ii bazici. Cromatina nuclear\ se g\se[te `n nucleu sub dou\ forme: - heterocromatina; - eucromatina. Heterocromatina. A fost descoperit\ `n 1935 de Heintz. Se observ\ la microscop sub forma unor zone neregulate, cu structur\ compact\ [i cu o colora]ie intens\ `n cadrul cromozomului aflat `n telofaz\ [i profaza timpurie, precum [i `n interfaz\. Hetreocromatina reprezint\ regiunile puternic spiralizate din cromozomi, deci [i pu]in active. Heterocromatina se clasific\ `n dou\ categorii: constitutiv\ [i facultativ\. Heterocromatina constitutiv\ (Hc), este permanent\ pe cromozomii omologi, localizat\ `n aceea[i zon\ [i are o comportare identic\ `n cromozomi pe parcursul ciclului celular. Aceasta reprezint\ 15 - 20% din cromatina nuclear\, fiind bogat\ `n ADN repetitiv.

- 122 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

~n cromozomi heterocromatina constitutiv\ este reprezentat\ prin benzile de tip C, fiind localizat\ `n zona centromerilor la to]i cromozomii omologi. Uneori apare [i extracentromeric, intercalat\ pe bra]ele cromozomilor. Heterocromatina constitutiv\ intercalat\ este reprezentat\ de benzile Q [i G. Hc [i poate s\ apar\ [i pe cromozomii sexului, precum [i `n zona organizatorilor nucleolari. ADN-ul cu un `nalt grad de repetitivitate, existent `n zonele heterocromatice, este considerat inactiv, fiind acumulat pe parcursul evolu]iei biologice prin duplicarea genelor. Totu[i ADN-ul repetitiv este considerat ca avnd un rol important `n separarea genelor structurale, de protec]ie `mpotriva influen]ei agen]ilor mutageni, precum [i alte func]ii dar `nc\ insuficient clarificate. Heterocromatina constitutiv\ se replic\ mai trziu `n faza S a perioadei interfazice. Func]iile heterocromatinei constitutive nu sunt bine cunoscute `n prezent. Datorit\ condens\rii maxime permanente a ADN-ului din cadrul acesteia, se presupune o total\ inactivitate genetic\ a genelor din aceste zone. Totu[i diverse studii au relevat o activitate genetic\ slab\ `n aceste zone. Aceste constat\ri conduc la o serie de ipoteze asupra posibilelor func]ii ale heterocromatinei constitutive: Hc poate servi ca regiuni de organizatori nucleolari; poate func]iona ca regiuni produc\toare de ARN special `n timpul gametogenezei; prin prezen]a Hc `n zona centromerilor [i a organizatorilor nucleolari, poate avea rol de protec]ie a centromerilor, dar [i a organizatorilor nucleolari; exist\ posibilitatea de a interveni `n procesul de unire a cromozomilor omologi, `n profaza meiozei primare. Heterocromatina facultativ\, este reprezentat\ de zonele din cromozomi sau de `nsu[i cromozomul `n `ntregime, inactivarea nefiind uniform\ pe cromozomii omologi, fiind afectate doar zone dintr-un singur cromozom, sau un singur cromozom dintr-o pereche de omologi, celelalte zone din cromozom sau cel\lalt omolog r\mnnd active. Heterocromatina facultativ\ reprezint\ 2,5% din genom. Exemplu clasic de heterocromatin\ facultativ\ este reprezentat de unul din cei doi cromozomi X de la femel\. Unul din cei doi cromozomi X, fie de origine matern\, fie de origine patern\, este condensat [i inactivat `nc\ din stadiile timpurii ale embriogenezei, ap\rnd `n celul\ sub forma cromatinei sexuale sau cromatina X. ~n timpul meiozei, cromatina X (care este o heterocromatin\ facultativ\), poate reveni la starea de eucromatin\. Heterocromatina facultativ\ are par]ial acelea[i propriet\]i ca [i heterocromatina constituitiv\. Are o replicare trzie `n faza S, replicare care se termin\ mai trziu fa]\ de heterocromatina constitutiv\. De asemenea [i heterocromartina facultativ\ este inactiv\ genetic.

- 123 -

{TEOFIL CREANG|

Eucromatina. Este reprezentat\ sub forma unei re]ea de filamente extrem de fine, cu o colora]ie mai pu]in intens\ dect heterocromatina. Eucromatina se caracterizeaz\ prin: reprezint\ zonele active din cadrul moleculelor de ADN, constituind fondul de gene structurale [i reglatoare; este constituit\ din ADN nerepetitiv; se coloreaz\ normal `n timpul diviziunii; replicarea acesteia este normal\ `n perioada S a interfazei. Din punct de vedere structural, cromatina nuclear\ (heterocromatina [i eucromatina), este alc\tuit\ dintr-un complex nucleoproteic format din ADN, histone, proteine nehistonice [i ARN. Unitatea structural\ a cromatinei interfazice este ca [i `n cazul cromozomilor metafazici nucleozomul, iar nivelele de organizare ale ADN-ului interfazic sunt de asemenea: dublu helix de ADN; fibra nucleozomal\; fibra solenoidic\; domeniile buclate.
5.2.4.2. ORGANIZAREA ADN-ului ~N NUCLEII SPERMATOZOIZILOR
~n nucleii spermatozoizilor ADN-ul este inactiv, neexistnd procese de replicare [i de transcriere, toat\ cromatina din cadrul genomului haploid fiind inactiv\. Datorit\ acestei caracteristici, ADN-ul este organizat `ntr-o conforma]ie tridimensional\ particular\, iar histonele din structura nucleoproteinelor spermatice sunt `nlocuite cu o alt\ clas\ de proteine nucleare - protaminele. ~n nucleii spermatozoizilor, nu exist\ un model nucleozomal de legare a proteinelor de ADN. Proteinele realizeaz\ o c\ptu[ire aproape complet\ a ADNului, `n zona inciziilor minore ale dublului helix de ADN, l\snd foarte pu]ine zone libere. ~n acest mod se asigur\ inactivarea total\ a ADN-ului din nucleul spermatozoizilor. Dup\ Ward 1993, 1994 (citat de C`rlan M. - 1996), nivelele de organizare ale ADN-ului din nucleii spermatozoizilor sunt: dublu helix de ADN; complexul ADN-protamine sub form\ toroidal\; echivalentul solenoidic; domeniile buclate. Dublu helix de ADN. Este identic cu al ADN-ului din celulele somatice, doar secven]ele telomerice sunt mai lungi. Complexul ADN-protamine. Este omolog fibrei nucleozomale din nucleii celulelor somatice. Unitatea fundamental\ de `mpachetare a ADN-ului `n nucleii spermatozoizilor, este un toroid cu diametrul de 90 nm, care con]ine circa

- 124 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

60 kb. Astfel, ADN-ul este dispus `n cercuri concentrice suprapuse ca un colac de srm\ sau toros, (fig. 44). Presiunea de stivuire a nucleotidelor succesive din lan]ul polinucleotidic este mai mare dect `n cazul for]elor van der Waals, ceea ce asigur\ o compactare [i `mpachetare a moleculelor de ADN, `n vederea transportului pentru fecundare.

Fig. 44. Unitatea fundamental\ de `mpachetare a ADN-ului cu protaminele din nucleii spermatozoizilor, (dup\ Ward - 1994, citat de C`rlan M. - 1996).

Echivalentul solenoidic. Nu este `nc\ pe deplin clarificat. Actualul model admite c\ `ntr-o tur\ a solenoidului exist\ 2 cercuri spiralate `n cadrul toroidului, con]innd complexul ADN - protamine. O parte a echivalentului solenoidic este prezentat `n fig. 44. Domeniile buclate. S-a constatat c\ `n cazul organiz\rii materialului genetic `n nucleii spermatozoizilor, domeniile buclate au circa jum\tate (47 kb), din dimensiunile domeniilor buclate ale celulei somatice. Cromozomii spermatozoizilor. ~n nucleii spermatozoizilor nu exist\ structuri asem\n\toare cromozomilor mitotici, deoarece spermatozoizii nu sufer\ diviziuni. Totu[i exist\ structuri de tip cromozomal rezultate prin condensarea ADN-ului din spermatozoizi, dar ace[ti cromozomi sunt monocromatidici. Dup\ realizarea fecund\rii [i a fuziunii game]ilor, nucleul spermatozoidului ajuns `n citoplasma ovocitei se condenseaz\ [i se transform\ `n pronucleu mascul. ~n continuare, pronucleul mascul r\mne separat de pronucleul femel, suferind modific\ri structurale [i biochimice, reactivndu-se genetic. Reactivarea genetic\ a pronucleului mascul are loc `n faza G1 care precede prima diviziune mitotic\, cnd are loc `nlocuirea protaminelor cu histonele [i reconstituirea modelului nucleozomal specific celulelor somatice.
- 125 -

{TEOFIL CREANG|

Cnd `ncepe prima diviziune mitotic\, `n timpul profazei, are loc condensarea cromozomilor paterni, care se unesc cu complementul cromozomal matern, `n continuare diviziunea mitotic\ decurgnd `n mod obi[nuit.

5.3. ORGANIZAREA GENOMULUI EXTRANUCLEAR (CITOPLASMATIC)


Att la procariote ct [i la eucariote, `n afar\ de genomul nuclear, exist\ [i structuri genetice auxiliare, cu localizare citoplasmatic\. La procariote s-au identificat plasmidele, ca fiind forma]iuni citoplasmatice, avnd material genetic constituit din ADN cu replicare autonom\. La eucariote, `nafar\ de genomul nuclear, exist\ mai multe forma]iuni citoplasmatice care con]in informa]ie genetic\ codificat\ `n moleculele de ADN, cum ar fi: cloroplastele, specifice plantelor verzi fotosintetizatoare; plasmidele celulelor eucariote, a c\ror existen]\ este `nc\ controversat\ [i mitocondriile, existente att la plante ct [i la animale. Genomurile organitelor citoplasmatice sunt comparabile `ntre ele, dar nu [i organitele corespunz\toare care le ad\postesc. Aceste organite citoplasmatice, prin intermediul ADN-ului pe care-l de]in, codific\ independent de ADN-ul nuclear, macromolecule proteice care asigur\ cre[terea [i specificitatea organitelor celulare respective, stnd astfel la baza eredit\]ii extranucleare. Fenomenele eredit\]ii extranucleare sunt foarte complexe. Transmiterea caracterelor determinate de gene extranucleare se realizeaz\ preferen]ial pe linie matern\, avnd un comportament nemendelian, iar genele citoplasmatice nu prezint\ linkaj cu genele nucleare. Fenomenele eredit\]ii extranucleare stau la baza rezisten]ei bacteriilor la antibiotice, a androsterilit\]ii la plantele de cultur\, a rezisten]ei la parazi]i vegetali, a eredit\]ii de tip matern, `n determinarea unor maladii genetice [i a senescen]ei (`mb\trnirii) la plante [i animale, inclusiv la om. ~n prezent, sunt emise unele ipoteze care implic\ ADN-ul mitocondrial [i `n transform\rile de tip malign.

5.3.1. ORGANIZAREA GENOMULUI PLASMIDIC PROCARIOT


Plasmidele sunt elemente genetice specifice bacteriilor, spa]ial separate de cromozomul bacterian, capabile de replicare fizic\ independent\. Con]in informa]ie genetic\ neesen]ial\ pentru cre[terea [i dezvoltarea celulei gazd\, plasmidele fiind dobndite sau pierdute de bacterii, f\r\ a afecta viabilitatea acestora.

- 126 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Denumirea de plasmid a fost introdus\ `n 1952 de Lederberg. Plasmidele au o r\spndire universal\ la bacterii, fiind izolate peste 1.000 de tipuri de plasmide diferite, numai la Escherichia coli fiind izolate 269 de plasmide diferite. Plasmidele sunt cromozomi miniaturali (minicromozomi), fiind alc\tui]i din molecule de ADN bicatenar circular, `nchise covalent (uneori pot fi cu o configura]ie circular - deschis\). Circularitatea ADN-ului plasmidic este o condi]ie esen]ial\ pentru supravie]uirea lor `n bacterii. ADN-ul plasmidic reprezint\ 1 - 3% din materialul genetic total al bacteriei, con]innd `ntre 6,5 110 kb [i `ntre 6 - 110 gene. Folosinduse metode experimentale diferite, s-a stabilit harta genetic\ a mai multor plasmide, demonstrndu-se prezen]a [i localizarea mai multor categorii de determinan]i genetici cum ar fi: gene necesare pentru replicarea ADN-ului; secven]e de inser]ie din categoria transpozomilor; secven]e de corelare a replic\rii [i repartizare a materialului genetic `n cursul ciclului celular; complexe genice pentru sinteza pililor de sex, a antigenilor celulari de recunoa[tere; gene structurale, care determin\ func]ii somatice exprimate `n fenotipul bacteriei gazd\. ~n general, `n structura plasmidelor regiunile esen]iale [i cele neesen]iale nu sunt amestecate. Astfel, genele r\spunz\toare de replicarea lor autonom\ sunt grupate `ntr-un segment relativ mic al moleculei de ADN, avnd o dimensiune de 1 2 kb (regiunea corespunz\toare originii replic\rii sau regiunea ori). Rolul plasmidelor `n cadrul celulei bacteriene acoper\ o gam\ foarte larg\ de func]ii [i propriet\]i, `ntre care cele mai importante sunt urm\toarele: capacitatea de a asigura transferul de material genetic prin conjugare [i prin formarea unor structuri corespunz\toare denumite pili de sex (plasmidele de tip F); rezisten]a la diferi]i agen]i bacterieni (antibiotice de diverse tipuri, sulfamide etc), (plasmidele de tip R); producerea de bacteriocine, (plasmidele Col); rezisten]a la UV; producerea de toxine [i/sau factori de virulen]\ [i patogenitate, (ex. enterotoxin\, hemolizin\, etc); capacitatea de a utiliza substan]e neobi[nuite cum ar fi camforul, diverse tipuri de hidrocarburi; capacitatea de a metaboliza diverse substraturi, cum ar fi lactoza la Proteus mirabilis [i P. morganii; fermenta]ia lactic\ (Lactobacillus sp.); formarea vacuolelor de gaze; producerea de antibiotice ca: metilenomicina, cloramfenicolul;

- 127 -

{TEOFIL CREANG|

Din punct de vedere genetic, prin intermediul plasmidelor se realizeaz\ o rapid\ circula]ie a informa]iei genetice, `n cadrul unei popula]ii bacteriene sau `ntre specii de bacterii diferite. Astfel, plasmidele joac\ un rol important `n men]inerea unui `nalt grad de variabilitate al bacteriilor. Cu ajutorul plasmidelor se asigur\ un r\spuns adaptiv al bacteriilor la condi]iile schimb\toare ale micromediilor de cre[tere. Capacitatea unor plasmide de a fi u[or transmisibile de la o bacterie la alta, de a favoriza procesele de conjugare [i de a suferi procese reversibile de integrare [i excizie `n cromozomul bacterian sau cel plasmidic, este folosit\ `n mod curent `n tehnicile de inginerie genetic\. Plasmidele sunt utilizate ca vectori sau vehicule, `n transferul [i clonarea unor segmente specifice de material genetic de la o bacterie la alta, chiar `ntre organisme foarte `ndep\rtate ca `nrudire genetic\. ~n continuare vor fi prezentate unele plasmide cu func]ii foarte importante.

5.3.1.1. PLASMIDELE F
Plasmidele F (engl. - fertility), cunoscute [i sub denumirea de plasmide sex, particip\ la realizarea proceselor de conjugare bacterian\. Macromoleculele de ADN din care sunt alc\tuite, sunt formate din circa 100.000 de perechi de baze. ADN-ul plasmidelor F, con]ine un num\r de gene care codific\ proteinele din care sunt alc\tui]i apendicii filamento[i, din exteriorul memebranei bacteriene denumi]i pili sexuali, prin care se realizeaz\ puntea de conjugare dintre celulele de tip femel [i de tip mascul. Prin interiorul acestor pili sexuali, se realizeaz\ transferul de material genetic de la o bacterie la alta, `n cursul procesului de conjugarea bacterian\, (fig. 45). ~n func]ie de prezen]a plasmidelor de sex F, `n raport cu cromozomul bacterian [i de modul de facilitare al transferului de material genetic, bacteriile se pot grupa `n patru categorii distincte: Bacteriile F- - lipsite de factorul F, se comport\ ca receptoare de material genetic, fiind echivalente unor celule femele; Bacteriile F+ - de]in plasmide F `n citoplasm\, sunt capabile s\ transmit\ materialul genetic (transmit plasmide F), fiind echivalente unor celule mascule; Bacteriile Hfr (High frequency of recombination = cu mare frecven]\ de recombinare) - posed\ o plasmid\ F integrat\ `n cromozomul bacterian. Sunt considerate ca avnd un caracter de supermascul, comportndu-se ca donatoare de material genetic [i fiind caracterizate printr-o mare frecven]\ de conjugare [i recombinare (de circa 10.000 de ori mai mare dect la bacteriile F+ obi[nuite); de

- 128 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Fig. 45. Celule de Esherichia coli, legate prin intermediul unui pil de sex, `n cursul procesului de conjugare, (dup\ Brindon - 1965; citat de Zarnea - 1986).

- 129 -

{TEOFIL CREANG|

Bacteriile F - purt\toare a unui plasmid special, care a `ncorporat `n structura sa [i unele gene ale cromozomului bacterian. Este donatoare de material genetic, reprezentat de factorul F [i are caracter de mascul.
5.3.1.2. PLASMIDELE R
Plasmidele R, sunt molecule de ADN dublu catenar circular, `nchise covalent. Se replic\ autonom [i pot fi `n mai multe copii `n celula bacterian\. Se pot transfera pe vertical\, de la ascenden]i la descenden]i [i pe orizontal\, de la o specie bacterian\ la alta. Pot fi pierdute [i pot fi c[tigate, pot conferi rezisten]\ simultan\ la mai multe antibiotice, sulfamide etc. Plasmidele R au fost eviden]iate la Esherichia coli, Proteus, Salmonella, Shigella, Pseudomonas, Klebsiella, Yersinia, Staphylococcus, Streptococcus, Clostridium etc. Plasmidele R au o structur\ genetic\ complex\ fiind alc\tuite din dou\ regiuni func]ionale distincte: genele care confer\ proprietatea rezisten]ei la antibiotice, reprezentnd determinan]ii r sau det-r; genele care confer\ func]ia de conjugare [i transferare a rezisten]ei la antibiotice, (elemente de tipul R [i FTR, care pot exista independent); gene care asigur\ func]ia de autoreplicare a plasmidului; Rezisten]a bacteriilor la antibiotice, poate fi indus\ prin patru mecanisme biochimice diferite: blocarea transportului antibioticului `n celul\; modificarea structural\ a ]intei asupra c\reia ac]ioneaz\ antibioticul; realizarea unei c\i alternative (paralele), fa]\ de calea de ac]iune principal\ a antibioticului; inactivarea antibioticelor prin modific\ri enzimatice. S-a observat c\ unele substan]e chimice (ex. acidul nalidixic), determin\ pierderea a 7 din cele 10 gene de rezisten]\ la antibiotice ale plasmidelor R de la Klebsiella pneumoniae. Aceast\ constatare a determinat orientarea cercet\rilor `n vederea g\sirii de substan]e, capabile s\ combat\ rezisten]a multipl\ la antibiotice [i s\ resensibilizeze bacteriile patogene la antibioticele obi[nuite.

5.3.1.3. PLASMIDELE COL (BACTERIOCINOGENE)


Plasmidele Col, sunt elemente genetice extracromozomale, avnd capacitatea de a sintetiza colicine - care sunt substan]e antibiotice de tip special, fiind capabile s\ omoare bacterii din tulpine `nrudite, lipsite de plasmide Col. Acest fenomen a fost denumit colicinogenez\, fiind foarte r\spndit `n lumea bacteriilor, probabil chiar universal.

- 130 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

5.3.2. ORGANIZAREA GENOMULUI CLOROPLASTIC


Cloroplastul este un organit citoplasmatic caracteristic organismelor fotosintetizante. Este alc\tuit dintr-o molecul\ de ADN bicatenar, de regul\ circular\, dar poate fi [i liniar ceea ce reprezint\ de fapt cromozomul cloroplastic. Acesta reprezint\ 1 - 10% din genomul nuclear, fiind alc\tuit din 1,8 x 105 - 2,8 x 107 pb, `n func]ie de specie. Pe lng\ ADN-ul propriu, cloroplastul mai include [i ARN specific, enzime [i ribozomi specifici, precum [i un sistem propriu de sintez\ proteic\. Modul de replicare al ADN-ului cloroplastic este diviziunea binar\, caracteristic\ [i celulei procariote [i mitocondriilor. Biogeneza cloroplastelor se afl\ sub un dublu control, al genomului nuclear [i al genomului cloroplastic. Cloroplastele au un sistem propriu de sintez\ proteic\, `n care particip\ ribozomii cloroplastici, ce reprezint\ 20 - 50% din popula]ia de ribozomi ai celulelor capabile de fotosintez\. Cloroplastele con]in un num\r mare de diferite proteine [i enzime, care au rol esen]ial `n procesul de fotosintez\.

5.3.3. ORGANIZAREA GENOMULUI LA PLASMIDELE CELULELOR EUCARIOTE


Existen]a plasmidelor la eucariote este controversat\. Structuri de tip plasmidial, capabile de replicare fizic\ autonom\, au fost descrise la unele plante superioare ca Zea mays, Vicia faba, Beta vulgaris etc. Cel mai bine studiate sunt plasmidele de la Saccharomyces cerevisiae, denumite 2m. Plasmidele 2m, sunt prezente `n nucleoplasm\ la Saccharomyces cerevisiae, fiind `n num\r de circa de 50 copii pe celul\. Au o structur\ format\ din ADN bicatenar, circular, `nchis covalent, cu o lungime de circa 6.300 pb, ADN-ul fiind complexat cu histone formnd nucleozomi. Asemenea celor mai multe plasmide bacteriene, ADN-ul 2m are o singur\ origine a replic\rii, (regiuneaori). Codific\ dou\ proteine, care amplific\ num\rul plasmidelor, 2m cnd num\rul lor este sc\zut, asigurnd stabilitatea propriului ADN `n celulele levurilor.

5.3.4. ORGANIZREA GENOMULUI MITOCONDRIAL


Mitocondriile sunt organite citoplasmatice esen]iale pentru via]a celulei eucariote, deoarece `n ele se desf\[oar\ procesele respiratorii de baz\, care conduc la producerea de energie chimic\ ATP. Astfel mitocondriile pot fi considerate adev\rate centrale energetice ale celulei.

- 131 -

{TEOFIL CREANG|

~n diferite celule, mitocondriile prezint\ particularit\]i legate de func]iile [i adaptarea celulei. Num\rul acestora este variabil `n func]ie de categoria de celule, variind de la 20 - 24 `n spermatozoizi, pn\ la peste 1.000 `n hepatocite. Mitocondriile con]in ADN, ARN, ribozomi, proteine (60 - 70%), lipide (25 - 30%) [i enzimele necesare exprim\rii genelor mitocondriale. Toate mitocondriile con]in ADN (ADN-mt) care este de tip procariot, nefiind complexat cu proteine histonice, fiind sub form\ de dublu helix, circular [i `nchis covalent, (fig. 46). ADN-mt reprezint\ circa 1% din totalul ADN-ului celular. Exist\ mai multe molecule de ADN `ntr-o singur\ mitocondrie, de la 5 - 10 molecule `n celulele animale, pn\ la 20 - 80 de molecule `n celulele plantelor, acestea asigurnd codificarea a 30 - 50 de proteine mici. ADN-mt se replic\ pentru a fi transmis `n succesiunea genera]iilor de celule [i este transcris `n ARN-m, `n vederea sintezei proteinelor proprii.

Fig. 46. ADN mitocondrial aflat `n procesul de replicare, din ficatul de [oarece, (dup\ Kirschmer - 1968; citat de Antohi {t. - 1981). ~n matricea mitocondriei exist\ ribozomi, care difer\ de cei existen]i `n citoplasma celulei, fiind mai mici, astfel apropiindu-se ca form\ de ribozomii procariotelor. Pe lng\ ribozomi, mitocondriile mai con]in ARN-t [i toate enzimele necesare biosintezei proteinelor proprii. Biosinteza proteinelor din mitocondrii este inhibat\ de cloramfenicol, ca [i `n cazul procariotelor.

- 132 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

ADN-mt a fost secven]at `n `ntregime la mai multe specii. La mamifere, are o lungime de circa 16 kb, cu varia]ii de la 16.296 pb la vac\, la 16.400 pb la ovine. ADN-mt este alc\tuit dintr-o caten\ grea H, bogat\ `n guanin\ [i o caten\ u[oar\ L, bogat\ `n citozin\, care con]in 2 gene pentru ARN-r, 22 de gene pentru ARN-t [i 13 gene pentru polipeptide, la majoritatea mamiferelor. Dac\ de genomul nuclear sunt sintetizate peste 40 de tipuri de ARN-t, `n mitocondrii sunt sintetizate numai 22 de tipuri. Recunoa[terea codon - anticodon este mai relaxat\ `n mitocondrii, existnd o flexibilitate a `mperecherii primei baze a anticodonului din ARN-t, cu a treia baz\ din ARN-m. Datorit\ organiz\rii deosebit de parcimonioase a genomului mitocondrial, activitatea [i reglarea exprim\rii genelor din ADN-mt, precum [i biogeneza mitocondriilor se afl\ sub un control genetic dublu, nuclear [i mitocondrial. Experien]ele de hibridare ADN - ARN, au eviden]iat c\ mesajul genetic din ADN-mt, este transcris simetric [i complet, de pe ambele catene `n ARN-m, dar de regul\ transcriptul catenei L este degradat, (`n cadrul genomului nuclear `n ARN-m este transcris\ doar o caten\ a ADN-ului). Replicarea ADN-ului mitocondrial nu se limiteaz\ la faza S a ciclului celular, ci se desf\[oar\ pe parcursul `ntregului ciclu celular. Moleculele de ADNmt, par a se replica la `ntmplare, unele de dou\ ori, altele deloc, pe parcursul unu ciclu celular, dar la fiecare ciclu celular num\rul de molecule de ADN-mt se dubleaz\, men]innd constant\ cantitatea de ADN mitocondrial pe celul\. ADN-mitocondrial al mamiferelor este foarte compact, este codat pe toat\ lungimea sa [i nu con]ine introni. S-au eviden]iat [i unele excep]ii, spre exemplu la drojdii genele mitocondriale au introni. Codul genetic mitocondrial este diferit de codul genetic universal. ~n ADN-mt, anumi]i codoni care exist\ [i `n ADN nuclear, nu codific\ aceia[i aminoacizi ca `n ADN-ul nuclear. Diferen]ele nu sunt numeroase, dar existen]a lor impune ca transla]ia realizat\ de c\tre ARN mesager mitocondrial, s\ nu se poat\ face dect `n mitocondrie. Aceste diferen]e sunt: codonul UGA = triptofan (nu pentru stopare); codonul AGA [i AGG = stop (nu pentru arginin\) [i codonul AUA = metionin\ (nu pentru izoleucin\). ADN mitocondrial se transmite pe cale matern\, mama transmite ADN-ul s\u mitocondrial la to]i fii [i fiicele, iar fiicele la rndul lor vor transmite ADN-mt la genera]ia urm\toare. Masculii nu transmit ADN-ul lor mitocondrial. Mecanismul prin care doar genele mitocondriale ale ovocitei secundare, sunt transmise `n genera]ii celulare succesive ale zigotului, nu este cunoscut. Transmiterea preferen]ial\ pe linie matern\ a ADN-mt a fost demonstrat\ electroforetic, prin studiul fragmentelor rezultate `n urma ac]iunii endonucleazelor

- 133 -

{TEOFIL CREANG|

de restric]ie, din ADN-mt de la arm\sar, m\g\ri]\ [i catr. Electroforegrama ADN-mt de la catr este asem\n\toare cu cea a ADN-mt la m\g\ri]\. Frecven]a cu care se produc muta]ii la nivelul genomului mitocondrial, este mult mai mare dect la nivelul genomului nuclear, (de aproximati 10 ori mai mare). Aceast\ frecven]\ mai mare a muta]iilor ADN-mt, se datoreaz\ lipsei proteinelor histonice care pot avea rol protector asupra moleculelor de ADN, precum [i datorit\ capacit\]ii limitate de refacere a leziunilor ADN-mt, rezultate `n urma replic\rii. Datorit\ ratei mari a muta]iilor, genomul mitocondrial se caracterizeaz\ printr-o mare variabilitate, caracteristic\ important\ `n stabilirea filogeniei [i `nrudirii speciilor, precum [i `n stabilirea cu o mare precizie a paternit\]ii.

- 134 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

CAPITOLUL 6
STRUCTURA {I FUNC}IILE GENELOR

6.1. EVOLU}IA CONCEPTULUI DE GEN|


~n concep]ia actual\ gena este definit\ ca fiind un segment polinucleotidic de ADN (cromozomal sau extracromozomal), sau la unele virusuri de ARN, care ac]ioneaz\ ca unitate func]ional\ [i determin\ prin informa]ia genetic\ pe care o con]ine, sinteza unui lan] polipeptidic cu structur\ [i func]ii specifice sau sinteza unui ARN-t sau ARN-r. Se remarc\ astfel, c\ genele pot codifica pe lng\ polipeptide specifice [i al]i produ[i func]ionali, cum ar fi ARN-t [i ARN-r. Structura chimic\, dimensiunea [i specificitatea fiec\rei gene sunt determinate de num\rul [i ordinea nucleotidelor din segmentul polinucleotidic. M\rimea medie a unei gene este estimat\ la 1.200 2.000 de perechi de nucleotide (ex. gena ovalbuminei este alc\tuit\ din 1.872 perechi de nucleotide), care poate determina sinteza unui lan] polipeptidic alc\tuit `n medie din 400 - 700 de aminoacizi. Genele variaz\ mult `n dimensiune, de la gene mici cum sunt genele pentru globine (850 pb), gene medii (15 45 kb) [i pn\ la gene foarte mari, cum este gena distrofinei (protein\ muscular\), alc\tuit\ din 2,4 Mb. Evolu]ia conceptului de gen\ a avut loc odat\ cu evolu]ia geneticii clasice [i a geneticii moleculare. ~n secolul trecut G. Mendel (1865), a intuit c\ responsabili de manifestarea unor caractere la organisme [i de transmiterea lor `n descenden]\ sunt factorii ereditari, ce se g\sesc `n celulele organismelor. ~n 1903 W. Johannsen, a `nlocuit termenul de factor ereditari, cu termenul de gen\, (gr. gennao = a da na[tere), desemnnd prin aceasta o particul\ material\ care determin\ apari]ia unuia sau mai multor caractere. Termenul de gen\, fiind apreciat de biologi s-a r\spndit imediat `n lumea speciali[tilor.

- 135 -

{TEOFIL CREANG|

A urmat o perioad\ `n care necunoscndu-se care este molecula biologic\ purt\toare a eredit\]ii, au existat numeroase controverse asupra substratului material al eredit\]ii. ~n aceast\ perioad\ a geneticii clasice, Morgan ca exponent al acesteia, define[te gena ca unitate de func]ie, de recombinare [i de muta]ie. Conform acestei concep]ii, gena ar fi o unitate indivizibil\, determinnd un anumit caracter cu exprimare fenotipic\, fiind unitate de recombinare, iar modificarea ei se poate face prin muta]ie. ~n anul 1941 G. W. Beadle [i E. L. Tatum, elaboreaz\ ipoteza o gen\ - o enzim\, care marcheaz\ apogeul interpret\rii clasice a no]iunii de gen\ [i constituie un important pas `nainte `n evolu]ia conceptului de gen\. Ipoteza o gen\ - o enzim\, stabile[te o corela]ie strns\ `ntre substratul purt\tor al informa]iei ereditare [i activarea biochimic\ controlat\ de acesta. Coresponden]a o gen\ - o enzim\ este mai apropiat\ de realitate dect coresponden]a o gen\ - un caracter, stabilit\ de Morgan. Experien]ele care au condus la conceptul o gen\ - o enzim\ (care a devenit astfel o dogm\ a geneticii), au fost efectuate pe ciuperca Neurospora crasa, la care au dovedit c\ o muta]ie duce la pierderea activit\]ii unei enzime. Pentru aceast\ descoperire Beadle [i Tatum au primit premiul Nobel `n 1958. Ulterior ipoteza o gen\ - o enzim\ s-a dovedit c\ nu este real\, deoarece sunt enzime a c\ror componen]\ proteic\ este format\ din mai multe lan]uri polipeptidice, diferite `ntre ele prin num\r, tipul [i ordinea aminoacizilor componen]i. ~n aceste condi]ii era greu de acceptat c\ asemenea lan]uri polipeptidice s\ fie sintetizate sub controlul genetic al unei singure gene. Achizi]iile geneticii moleculare au culminat cu descoperirea lui Avery [i colaboratorilor s\i (1944), care consider\ c\ genele sunt molecule complexe constituite din acizi nucleici. Ulterior `n 1953, a fost elaborat modelul structural al ADN-ului de c\tre Watson [i Crik, etap\ important\ `n `n]elegerea [i elaborarea structurii genelor. Toate aceste achizi]ii [tiin]ifice [i date informa]ionale au dus la reconsiderarea conceptului de gen\. Cercet\rile efectuate de Seymour Benzer (1955) la fagul T4, au dus la stabilirea structurii complexe a genei. Benzer a demonstrat c\ gena nu este o unitate de func]ie, de recombinare sau de muta]ie `n acela[i timp, ci fiecare gen\ poate fi divizat\ `n mai multe unit\]i de func]ie, de recombinare [i de muta]ie, aceste unit\]i fiind diferite [i independente una de alta. Aceste subunit\]i ale genei le-a denumit cistroni, de la fenomenul biochimic cis-trans. Cistronul - este subunitatea genetic\ de func]ie care realizeaz\ transcrierea [i transla]ia informa]iei genetice necesar\ sintezei unui lan] polipeptidic, polipeptid care este definit ca unitate biochimic\ a fenotipului. Deci cistronul, reprezint\ secven]a polinucleotidic\ (un sector de gen\), necesar\ [i suficient\ pentru a codifica sinteza unui polipeptid `n cadrul fenotipului.

- 136 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

La rndul lui cistronul ca subunitate de func]ie a unei gene, se sub`mparte `n unit\]i mai mici, respectiv `n unit\]i de muta]ie (mutonul) [i unit\]i de recombinare (reconul). Mutonul - reprezint\ cel mai mic fragment polinucleotidic care poate suferi o alterare sau o muta]ie, care s\ modifice expresia fenotipic\ a cistronului. Ca dimensiune mutonul poate avea un singur nucleotid, care este capabil de modificare, pn\ la mai mul]i codoni. Reconul - este definit ca cea mai mic\ parte din genom care se poate separa prin recombinare (crossing-over). Unitatea de recombinare corespunde tot unui nucleotid, iar dou\ perechi de nucleotide adiacente pot fi separate prin recombinare. De fapt Benzer, a atribuit no]iunii de cistron `n]elesul acordat no]iunii de gen\, astfel c\ pe parcursul evolu]iei geneticii, cele dou\ no]iuni au devenit sinonime. Un timp s-a utilizat noua denumire de cistron, pentru ca ulterior s\ se revin\ la no]iunea de gen\, cu `n]elesul acordat no]iunii de cistron, adic\ de a codifica un lan] polipeptidic. Subunit\]ile genei definite de Benzer, pe lng\ valoarea func]ional genetic\, au o mare valoare `n cartografierea genelor pe cromozomi [i `n `ntocmirea h\r]ilor cromozomale. Dup\ clarificarea structurii genelor [i dup\ secven]area nucleotidelor la diverse categorii de gene, s-a ajuns [i la aprecierea importan]ei integr\rii armonioase a genelor `n cromozomi. Gena, cu dispozi]ie liniar\ `n cromozomi [i adiacent\ altor gene vecine, se leag\ cu acestea formnd grupuri de likage. ~n aceste grupuri genele ocup\ pozi]ii (loci), care nu sunt delimitate de genele vecine strict morfologic, ci exist\ `n primul rnd o delimitare func]ional\. Dobshanski (1961), preciza - un cromozom nu este un container pentru gene, ci este un sistem armonios `n interac]iune. Aranjamentul genelor `ntr-un cromozom s-a dezvoltat `n mod gradat pe parcursul evolu]iei organismului c\ruia cromozomul `i apar]ine. Structura unui cromozom, asemenea structurii unui organ, este un produs al evolu]iei Importan]a integr\rii genei `n cromozom a fost demonstrat\ la bacterii prin recombin\ri. P\trunderea unui ADN de la o bacterie donatoare `n genomul unei `n bacterii acceptoare, transform\ bacteria. Dar expresia fenotipic\ a genelor din ADN-ul transferat `ncepe numai dup\ integrarea acestui ADN `n genomul bacterian al celulei acceptoare. Genele transferate nu pot ac]iona independent. Exist\ mai multe categorii de gene, care se pot clasifica `n sens general `n raport cu func]ia `ndeplinit\ `n: gene structurale - care sunt implicate `n mod direct `n sinteza unui lan] polipeptidic; gene reglatoare - cu rol de a controla rata de sintez\ a proteinelor prin intermediul unor factori de reglare.

- 137 -

{TEOFIL CREANG|

6.2. STRUCTURA GENEI LA PROCARIOTE


La procariote, un grup de gene structurale, `mpreun\ cu o gen\ reglatoare [i cu o secven]\ denumit\ operator, alc\tuiesc o unitate de func]ie

denumit\ operon. genetic.

Operonul reprezint\ o unitate de transcrip]ie [i o unitate de reglaj

Segmentul structural, (genele structurale). Reprezint\ o succesiune de codoni informa]ionali, care vor fi transcri[i `n ARN mesager [i vor determina succesiunea aminoacizilor `n lan]ul polipeptidic. La procariote gena are o structur\ continu\ [i va fi transcris\ `n bloc `n ARN-m, spre deosebire de genele eucariotelor care au o structur\ discontinu\. De obicei, la procariote mai multe gene structurale sunt asociate `mpreun\ `n unitatea func]ional\ reprezentat\ de opreon. Fiecare gen\ dintr-un segment structural al operonului, are codonul start [i codonul stop, iar `ntre gene exist\ cte o scurt\ secven]\ nucleotidic\ intercalat\. Segmentul structural al unei gene `ncepe `ntotdeauna cu un codon start ATG, care va fi transcris `n ARN-m ca triplet AUG, codificnd metionina. Uneori `n locul codonului AUG este un alt codon ini]iator GUG, care codific\ valina. Cap\tul terminal al segmentului structural este semnalat de unul din codonii stop (sau non - sens) - UAA, UAG sau UGA, care au func]ia de stopare a sintezei proteice. Segementul reglator al operonului. Este alc\tuit din: o gen\ reglatoare; promotorul genei reglatoare; promotorul operonului; operatorul; ini]iatorul; o secven]\ denumit\ loc de legare de ribozom [i terminatorul, (fig. 47). Gena reglatoare (i), poate fi situat\ pe aceea[i caten\ `n cadrul operonului pe care `l regleaz\ (efectul cis), dar se poate g\si [i la distan]\, pe cealalt\ caten\ a ADN-ului (efectul trans). Ca pozi]ie este `n amonte de promotorul operonului. Gena reglatoare realizeaz\ sinteza unui produs proteic denumit represor, care are o structur\ alosteric\, suferind astfel modific\ri conforma]ionale corespunz\toare activit\]ii lor. ~n func]ie de starea sa, represorul se poate ata[a de operator blocndu-l, sau poate s\-l lase liber, permi]nd astfel activitatea de transcrip]ie a mesajului genetic `n ARN mesager. Promotorul genei reglatoare (Pi), controleaz\ activitatea genei reglatoare, fiind situat `n amonte de aceasta.

- 138 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

SECVEN}E CU FUNC}IE DE REGLARE


OPERATOR (O) PROMOTOR OPERON (P) START LOC LEGARE RIBOZOM INI}IATOR

SEGMENT TRANSCRIPTIBIL GENA STRUCTURAL|


TERMINATOR

CATENA CODIFICATOARE

ADN
CUTIA PRIBNOW

-80 -35 -10 0 Pi ...i...CAAT .... TTGACA TATAAT ............. CAT ... GAGG .ATG CTT GCC GGA TGT .. GTG AAG TAA AAA GTTA ..... AACTGT .... ATATTA ............. GTA ... CTCC ... TAC GAA CGG CCT ACA ....... CAC TTC ATT T T T

STOP

CATENA MATRI}|

SECVEN}A PT. COAD|

TRANSCRIERE
LOC LEGARE CAP-AMPC ARN LOC LEGARE ARN-POLIMERAZA II GAGG -- AUGCUUGCC GGAUGU .....GUG AAG UAA

Protein\

TRADUCERE Met Leu Ala Gli Cis ....Val Lis STOP


COLINEARITATEA GEN| - PROTEIN|

Fig. 47. Structura genei de tip procariot; Pi = promotorul genei reglatoare; i = gena reglatoare, (adaptat dup\ Florescu M. 1988). - 139 -

{TEOFIL CREANG|

Promotorul operonului (P), prin secven]ele nucleotidice specifice pe care le con]ine, reprezint\ locul pe care-l utilizeaz\ enzima ARN-polimeraza pentru a `ncepe transcrip]ia mesajului genetic. Promotorul operonului con]ine circa 80 pb, la rndul lui fiind alc\tuit din trei scurte secven]e nucleotidice, deosebit de bine conservate la diverse specii de tip procariot [i eucariot. Aceste secven]e sunt: - secven]a - 10, (5-TATAAT-3), denumit\ [i cutia Tata sau cutia Pribnow. Aceast\ secven]\ nucleotidic\ se g\se[te la distan]\ de 10 pb de locul de ini]iere al transcrip]iei (de aceea este denumit\ [i secven]a - 10); - secven]a - 35, (5-TTGACA-3), denumit\ [i secven]a de recunoa[tere. Se afl\ la distan]\ de 35 pb de locul de ini]iere al transcrip]iei. Secven]ele - 10 [i - 35 din promotorul operonului, care se deosebesc de secven]ele strns `nrudite prezente `n alte locuri din genom, prin cel mult 1 - 2 nucleotide se numesc secven]e consensus. Una din subunit\]ile enzimei ARN-polimeraza, factorul sigma, recunoa[te secven]a -35 al promotorului, ceea ce permite ata[area puternic\ a enzimei ARN-polimeraza de secven]a -10 (cutia TATA), pentru a-[i putea exercita apoi func]ia de ini]iere a sintezei de ARN mesager. - Cea de-a treia secven]\ din cadrul promotorului, se afl\ `n amonte de secven]a -35, fiind denumit\ secven]a - 80. Pentru ca transcrip]ia s\ `nceap\ `n segmentul structural, trebuie s\ se formeze un complex CAP - AMPc (CAP = protein\ reglatoare; AMPc = acidul adenozinmonofosforic), complex care la rndul lui se ata[eaz\ de secven]a -80 (5-CAAT-3), stimulnd astfel legarea enzimei ARN-polimeraza. ~n ultimii ani s-a reu[it sinteza in vitro, a unor secven]e specifice de promotori, foarte eficien]i `n reglarea activit\]ii genelor. Un astfel de promotor specific pentru ARN-polimeraza bacteriofagului T7 este: 5-TAATACGACTCACTATAGGG-3 3-ATTATGCTGAGTGATATCCC-5.

Operatorul (O), este situat `n aval de regiunea promotorului, fiind foarte aproape de locul `n care `ncepe transcrip]ia (sinteza de ARN mesager). Este format din circa 20 de nucleotide, avnd rol principal de a oferi un loc specific de legare a represorului, el mai numindu-se [i locul de legare al represorului. ~n acest mod operatorul este acela care permite sau nu func]ionarea enzimei ARNpolimeraza. Ini]iatorul, reprezint\ o secven]\ specific\ format\ din trei nucleotide (CAT), denumit\ [i locul de ini]iere. Din acest loc, enzima ARNpolimeraza `ncepe transcrip]ia. Locul de legare de ribozomi, reprezint\ o secvern]\ alc\tuit\ din 3 - 9 nucleotide, fiind cunoscut\ [i sub denumirea de secven]a Shine-Dalgano
- 140 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

(SD). Aceast\ secven]\ este localizat\ `ntre operator [i gena structural\ [i are urm\toarea structur\:

5-TAAGGAGGT-3 3-ATTCCTCCA-5
Aceast\ secven]\ din catena de ADN, determin\ transcrierea `n ARN-m a unei secven]e nucleotidice complementare, cu ajutorul c\reia ARN-m se fixeaz\ de ribozomi (de subunitatea ribozomal\ 30S), prin intermediul ARN-r, pentru a `ncepe sinteza proteinei specifice. ~nceputul segmentului structural este marcat de codonul start (ATG), iar cap\tul genei este semnalat de unul din codonii non-sens (stop), cu func]ia de a stopa sinteza proteic\. Terminatorul, este situat `n aval de ultima gen\ structural\ [i determin\ `ntreruperea activit\]ii ARN-polimerazei, prin recunoa[terea de c\tre enzim\ prin intermediul factorului sigma, a unor secven]e nucleotidice specifice din terminator. ~n acest moment, att ARN polimeraza ct [i molecula de ARNmesager sintetizat\, se desprind [i se eliberaz\ de pe catena de ADN. Terminatorul este format din dou\ secven]e distincte: o secven]\ de 15 - 20 de nucleotide, care se g\se[te `nainte de codonul stop al unei gene structurale, avnd o structur\ polindromic\, (secven]\ de nucleotide repetate inversat, fa]\ de secven]a complementar\). Secven]ele polinucleotidice repetate inversat (polindromice), sunt bogate `n perechi de baze G, C; o secven]\ de 6 nucleotide de adenin\, dispuse dup\ codonul stop al ultimei gene structurale. Din cadrul unui operon, exist\ un segment care este transcris `n ARN mesager, format din: locul de legare de ribozomi [i genele structurale [i un segment netranscriptibil `n ARN mesager, format din: promotor, gene reglatoare [i promotorul genei reglatoare, operator [i terminator. Datorit\ existen]ei mai multor gene structurale `ntr-un operon, ARN-ul mesager sintetizat este unic pentru genele structurale respective, fiind denumit ARN-m poligenic sau ARN-m policistronic.

6.3. STRUCTURA GENEI LA EUCARIOTE


Din punct de vedere structural [i func]ional la eucariote ca [i la procariote se distinge la nivelul genei un segment structural [i un segment cu rol reglator sau de control. La eucariote, spre deosebire de procariote, `n structura [i func]ionalitatea unui segment genic exist\ urm\toarele deosebiri:

- 141 -

{TEOFIL CREANG|

spre deosebire de procariote, la eucariote nu sunt reunite mai multe gene `ntr-o structur\ compact\ de tipul operonului. Fiecare gen\ este independent\ [i are propriile ei elemente de reglaj; la procariote transcrip]ia (AND ARN-m) [i transla]ia (ARN-m proteine), se fac `n acela[i spa]iu, (nu exist\ membran\ nuclear\ care s\ delimiteze un nucleu) [i aproximativ `n acela[i timp, (principiul coliniarit\]ii). La eucariote, transcrip]ia are loc `n nucleu, ARN-m trece `n citoplasm\, iar transla]ia are loc `n citoplasm\, cele dou\ procese desf\[urndu-se `n perioade de timp diferite; `n procesul de sintez\ al ARN-m, la procariote intervine o singur\ enzim\ ARN-polimeraza, care catalizeaz\ sinteza tuturor tipurilor de ARN. La eucariote intervin cel pu]in 3 tipuri diferite de ARNpolimeraze, respectiv ARN-polimeraza II, care transcrie ARN-m; ARNpolimeraza I care particip\ la sinteza ARN-r [i ARN-polimeraza III care particip\ la sinteza ARN-t; o caracteristic\ foarte important\ este c\ genele la eucariote au o structur\ discontinu\, spre deosebire de procariote la care structura genelor este continu\. Astfel genele la eucariote sunt alc\tuite din secven]e cu rol informa]ional numite exoni, intercalate de secven]e genice cu rol noninforma]ional denumite introni. Deci discontinuitatea segmentului structural al genei la eucariote const\ din alternan]a exonilor [i intronilor din componen]a sa. Num\rul intronilor non-informa]ionali variaz\ de la o gen\ la alta `n limite largi, `ntre 1 - 16 introni, iar num\rul nucleotidelor din secven]a intronic\ variaz\ `n limite [i mai largi, `ntre 60 1.000 de perechi de nucleotide. ~n cadrul unei gene, lungimea total\ a intronilor este mai mare dect lungimea exonilor, fiind [i mai important\ dect cea a exonilor pentru func]ionalitatea unei gene. Ct prive[te num\rul exonilor care codific\ molecula de ARN-mesager precursor, acesta variaz\ de asemenea `n func]ie de tipul de gen\ de la 1 - 50 de exoni [i chiar mai mult. Astfel gena -globinei la [oarece are 2 introni [i 3 exoni, gena ovalbuminei la g\in\ 7 introni [i 8 exoni, gena colagenului -2 de la g\in\ are 51 de introni. O excep]ie exist\ `n acest sens la eucariote, genele pentru proteinele histonice [i pentru interferoni, fiind alc\tuite din secven]e cu rol informa]ional (exoni) pe toat\ lungimea lor, neavnd introni. ~n cadrul procesului de transcrip]ie al mesajului genetic, ini]ial `n nucleu se sintetizeaz\ ARN-m precursor (primar), care a copiat informa]ia genetic\ a genei structurale integral, avnd att intronii ct [i exonii transcri[i. Intronii transcri[i `n ARN-m precursor sunt apoi exciza]i, iar exonii sunt asambla]i `n ARN-m matur, proces care se desf\[oar\ `n nucleu, dup\ care ARN-m matur migreaz\ `n citoplasm\. Procesul de excizare al intronilor [i asamblare al exonilor

- 142 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

are loc treptat, fiind un proces deosebit de complex cu participarea multor complexe enzimatice. Intronii, de[i cu rol non-informa]ional, prin mecanismul de excizie al lor [i de asamblare al exonilor `n mod treptat, pot realiza noi secven]e func]ionale, cu apari]ia de noi caractere micromorfologice. Astfel exonii pot avea un rol important `n adaptarea organismelor la condi]iile variabile ale mediului sau chiar `n evolu]ia biologic\. Este posibil, ca un mecanism de evolu]ie al proteinelor s-ar datora acumul\rii treptate a exonilor, ceea ce ar asigura o structur\ ter]iar\ diferit\ [i chiar func]ii diferite acestora. De asemenea, poate fi [i unul din mecanismele genetice care s\ stea la baza exprim\rii fenomenului de heterozis. Dup\ eliminarea intronilor din ARN-m precursor, are loc [i o modificare a celor dou\ extremit\]i ale ARN-m. Astfel, la cap\tul -5 al moleculei are loc adi]ia unor nucleotide metilate, aranjate `ntr-o conforma]ie special\ denumit\ cap, precum [i ata[area la cap\tul -3 a unei prelungiri formate din circa 150 200 de nucleotide ce con]in adenin\ (complexul poli -A) denumit\ coad\. Prin aceast\ procesare se realizeaz\ [i o reducere a dimensiunilor ARN-m Conforma]ia cap astfel realizat\, serve[te la prinderea unui ribozom pe ARN-m, iar coada probabil mediaz\ urm\toarele etape de maturare a ARN-m [i trecerea sa `n citoplasm\. Dup\ eliminarea intronilor, are loc trecerea ARN-m `n citoplasm\, proces care este strns corelat cu procesul de eliminare al intronilor, fapt demonstrat `n cazul unor gene artificiale f\r\ introni, la care de[i a avut loc transcrip]ia mesajului genetic `n ARN-m, acesta nu a fost transportat `n citoplasm\. Segmentul structural al genelor la eucariote, posed\ de asemenea un codon start AUG, precum [i unul din codonii stop UAA, UAG, UGA. Segmentul reglator al genelor la eucariote, se g\se[te `n amonte de codonul start [i este compus din promotor; locul de legare de ribozom sau antileaderul; iar la cap\tul terminal al segmentului structural se g\se[te secven]a pentru trailer [i terminatorul, (fig. 48). Promotorul, reprezint\ locul de ata[are al enzimei ARN-polimeraza II [i cuprinde dou\ regiuni specifice: - cutia Hogness (cutia TATA sau secven]a -25), situat\ la aproximativ 25 de nucleotide `n amonte fa]\ de locul de `ncepere a transcrip]iei, fiind cu localizare similar\ cutiei Pribnow de la procariote. Este reprezentat\ de secven]a 5-TATAAAT-3, avnd un A `n plus fa]\ de cutia Pribnow de la procariote; - cutia CAAT (secven]a -75), fiind situat\ la cica 75 de nucleotide fa]\ de locul de ini]iere a transcrip]iei. Cutia CAAT este reprezentat\ de o secven]\ 5GGCCAATCT-3.

- 143 -

{TEOFIL CREANG|

SEGMENTUL REGLATOR PROMOTOR


-75 5 CAAT TATAAAT CAT -25 0

SEGMENTUL TRANSCRIPTIBIL Antileader

TERMINATOR

E1 AUG

I1

E2

I2

E3

I3

E4

(HOGNESS) LOC LEGARE ARN-POLIMERAZA II

START

STOP 3 UAG AATAA UGA UAA SECVEN}A

PT. COAD|

Fig. 48. Structura unei gene la eucariote; E = exon; I = intron, (dup\ C`rlan M. 1996).

- 144 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Aceste regiuni ale promotorului sunt absolut necesare pentru un start adecvat al transcrip]iei, iar promotorii eucariotelor sunt mult mai complec[i dect promotorii procariotelor, cuprinznd [i locuri de legare pentru unii factori proteici accesorii denumi]i factori de transcrip]ie, f\r\ de care ARN-polimeraza II nu poate ini]ia transcrip]ia. Segmentul reglator nu este transcris `n ARN-m. Locul de legare de ribozom (antileaderul), reprezint\ o secven]\ de 20 pn\ la cteva sute de nucleotide, situate `ntre promotor [i codonul start AUG. Antileaderul este transcris `ntr-un segment de ADN care este denumit leader, avnd rol de a asigura deta[area de ribozomi a ARN-m. Secven]a pentru trailer, este situat\ imediat dup\ codonul stop al segmentului structural [i este reprezentat\ de o secven]\ de nucleotide 5-AATAA-3, reprezentnd semnalul pentru poliadenilarea cap\tului 3 al ARN mesager precursor, [i formarea secven]ei coad\ sau trailer. Terminatorul, este identic cu secven]a similar\ de la procariote, fiind o secven]\ de nucleotide de tip polindromic.

6.3.1. STRUCTURA GENEI OVALBUMINEI


Pentru a exemplifica modul de organizare a unei gene structurale la eucariote, va fi prezentat\ schematic structura genei care controleaz\ sinteza ovalbuminei. Ovalbumina este o protein\ major\ a oului fiind format\ din 386 de aminoacizi, iar gena structural\ care controleaz\ sinteza acesteia, este format\ din 7.700 perechi de nucleotide, din care `n ARN-m este transcris numai un segment de 1.872 de nucleotide. Deoarece pentru codificarea unui aminoacid este nevoie de trei perechi de baze azotate, atunci gena ovalbuminei ar trebui s\ fie format\ din 1.158 perechi de baze (386 aminoacizi x 3 perechi de baze). A[adar, ca `n aproape toate categoriile de gene structurale de la eucariote [i gena ovalbuminei are o structur\ discontinu\, fiind compus\ din 8 exoni [i 7 introni, (fig. 49). Distribu]ia perechilor de baze `n exoni [i introni este urm\toarea: cei 8 exoni con]in 1.872 perechi de baze (47L + 185E1 + 51E2 + 129E3 + 118E4 + 143E5 + 156E6 + 1.043E7), `n timp ce intronii con]in 5.828 perechi de baze. Din cele 1.872 perechi de nucleotide numai 1.158 codific\ aminoacizi, restul de nucleotide (714) din cadrul ARN-m matur, nu sunt traduse `n succesiune de aminoacizi din protein\, ele `ndeplinind func]ii de reglaj. Ini]ial `n ARN-m precursor sunt transcrise toate cele 7.000 baze, iar procesul de prelucrare (de maturare) al ARN-m este etapizat, existnd trei etape succesive de eliminare a intronilor, rezultnd ARN-m matur care con]ine numai exonii asambla]i.

- 145 -

{TEOFIL CREANG|

Fig. 49. Structura genei ovalbuminei [i etapele form\rii ARN-mesager matur, (dup\ Griffiths - 1993; citat de Vlaic A. - 1997).

6.4. CARACTERISTICILE GENEI


Gena ca unitate informa]ional\ de structur\, func]ie [i recombinare a materialului genetic, `ncadrat\ dimensional `ntre codonul start [i codonul stop terminal, prezint\ unele caracteristici `n raport cu cromozomul, cu func]iile `ndeplinite `n genomul celular, `n raport cu perioada ontogenetic\ sau `n raport cu alte categorii de gene. ~n cadrul fiec\rui cromozom, num\rul genelor poate ajunge la cteva mii, `n func]ie de specie [i categoria cromozomului. Aceste gene, indiferent de num\r, au o ordine [i o dispozi]ie specific\ fiec\rui cromozom. Fiecare gen\ ocup\ o pozi]ie specific\ `n cromozom, denumit\ locus, (pl. loci). ~n condi]ii normale, niciodat\ aceea[i alel\ nu poate ocupa loci diferi]i de la o genera]ie celular\ la alta, deci fiecare locus din cromozom este strict ocupat de o anumit\ alel\.

- 146 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

~n celulele somatice, cromozomii sunt `n stare diploid\ (unul de origine matern\, cel\lalt patern\), iar fiecare tip de gen\, raportat\ la cromozomii omologi, va fi `n doz\ dubl\. Astfel la un anumit locus din cromozom, cele dou\ alele existente pot fi identice - cuplu homozigot, sau pot fi diferite - cuplu heterozigot. ~n celula gametic\ care este haploid\, fiecare locus este ocupat de o singur\ alel\. Exist\ o excep]ie, `n cazul genelor situate pe heterocromozomi. La sexul heterogametic (XY), cromozomul Y nu con]ine gene alele ale celor de pe cromozomul X, existnd situa]ia `n care un caracter este determinat de o singur\ gen\ - fenomenul de hemizigo]ie. ~n concept genic alelele sunt versiunile alternative ale unei gene ini]iale, forme contrastante ale unei gene care func]ional genetic, condi]ioneaz\ exprim\ri fenotipice contrastante pentru acela[i caracter. Prin varia]ia secven]elor nucleotidice ale unei gene, vor rezulta sisteme polialelice (polimorfism alelic), care sunt variante ale unei gene s\lbatice, (originale), sau ini]ial existente `n cromozom. Aceste sisteme polialelice, pot lua na[tere prin muta]ii punctiforme (muta]ii genice), sau printr-un crossing-over incomplet, situa]ie mai rar `ntlnit\. O alt\ caracteristic\ a genei este dispozi]ia liniar\ `n cromozomi. Dispunerea liniar\ a genelor `n cromozomi a fost eviden]iat\ de Morgan [i Mller, determinnd o alt\ caracteristic\ `n rela]ia gen\ - cromozom [i anume linkage-ul genic. Astfel genele dispuse liniar `n cromozom nu sunt independente, iar prin disjunc]ia cromozomilor se produce [i o segregare a tuturor genelor dispuse `ntr-un cromozom, sau `ntr-un genom. ~n cadrul unei gene poate avea loc [i schimburi de fragmente cromatidice, fenomen denumit crossing-over intragenic, pus `n eviden]\ prin fenomenul bichimic cis-trans. Num\rul genelor din genotip, este variabil `n func]ie de specie. La procariote num\rul genelor este de la 4 - 5 `n cazul unor bacteriofagi, pn\ la cteva mii la bacterii. La majoritatea mamiferelor, num\rul genelor din genom este cuprins `ntre 40.000 - 100.000 de alele diferite. M\rimea medie a unei gene, este estimat\ `ntre 1.200 - 2.000 de perechi de nucleotide, neputndu-se vorbi de o dimensiune strict\, ci de dimensiuni variabile de la o categorie la alta de gene. Specificitatea genei, este determinat\ de ordonarea particular\ a nucleotidelor [i respectiv a codonilor, care determin\ o structur\ biochimic\, dimensional\ [i func]ional\ a unei gene. Astfel se realizeaz\ capacitatea alelei de a controla strict sinteza unui polipeptid. Penetran]a genei, poate fi exprimat\ prin frecven]a indivizilor dintr-o popula]ie, la care s-a exprimat fenotipic caracterul controlat de aceea[i alel\ `n genotip.

- 147 -

{TEOFIL CREANG|

Exprimarea fenotipic\ a unui caracter este condi]ionat\ de existen]a st\rii de homozigo]ie - heterozigo]ie, dominan]\ - recesivitate. ~n func]ie de aceste particularit\]i, comportamentul unei gene poate fi cu penetran]\ incomplet\, complet\ [i/sau cu manifestare neregulat\. Expresivitatea genei, reprezint\ gradul de manifestare fenotipic\ al unui caracter controlat genetic. ~n realizarea expresivit\]ii genice, interac]ioneaz\ mai mul]i factori, cum ar fi: natura biochimic\ [i raportul dintre genele alelomorfe (interac]iuni alelice); condi]ia polialelic\ a caracterului, existen]a unor interac]iuni non - alelice, precum [i raporturile alelelor cu factorii de mediu (generic interac]iunea genotip mediu). Activitatea genelor `n raport cu perioada ontogenetic\, datorat faptului c\ dup\ fecundare nu toate genele din genotip activeaz\ simultan `n celul\ sau `n organism. Sunt alele active, altele inactive, sau cu o activitate mai redus\ pe parcursul diferitelor perioade ontogenetice.

6.5. TIPURI DE GENE


Genele care activeaz\ `n sinteza proteic\, `n func]ie de efectele func]ionale sau fenotipice pe care le genereaz\ pot fi de mai multe tipuri, astfel: 1.Gene reglatoare, specific\ natura sistemului de reglaj genetic, controlnd rata de sintez\ a proteinelor prin intermediul unor factori de reglare. Ca r\spuns la schimb\rile mediului celular sau a func]iilor celulare, sistemul de reglaj este responsabil de schimb\ri reversibile `n concentra]ia unei proteine, prin sinteza unor factori polipeptidici cu rol de reglare; 2.Gene structurale, reprezint\ secven]ele polinucleotidice capabile de a fi transcrise `n ARN-mesager, care ulterior va fi implicat `n sinteza unui lan] polipeptidic determinndu-i astfel structura primar\. De asemenea genele care determin\ structura secundar\, ter]iar\ sau cuaternar\ a polipeptidului respectiv, apar]in aceluia[i grup de gene. La eucariote, grupul genelor structurale pot fi clasificate `n mai multe categorii, `n func]ie de gradul de exprimare, perioada ontogenetic\ de ac]iune, precum [i `n func]ie de al]i factori, astfel: gene constitutive (sau menajere housekeeping), se exprim\ permanent, pe toat\ durata de via]\ a indivizilor, `ndeplinind func]ii absolut necesare pentru via]a tuturor categoriilor de celule. ~n genotipul mamiferelor sunt circa 10.000 de astfel de gene, cum ar fi spre exemplu genele pentru sinteza enzimelor respira]iei celulare;

- 148 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

gene de lux, sunt reduse la num\r [i se exprim\ numai `n celulele puternic specializate, de[i sunt prezente `n toate celulele din organism. A[a este gena pentru insulin\, care se exprim\ numai `n celulele insulelor Langerhans din pancreas; gene domestice, men]ionate de Kaplan [i Delpech (1990), fiind active numai `n anumite ]esuturi din organism, presupuse a sta la baza mecanismelor genetice de cito- [i histodiferen]iere, la baza organogenezei `n perioada embrio - fetal\. De asemenea se presupune a fi genele responsabile [i implicate `n diferen]ierea pe diverse etape de dezvoltare ontogenetic\ a organismului. Aceste gene au o transcrip]ie slab\ dar continu\, fiind bogate `n secven]e de baze CG; gene egoiste, sunt constituite din ADN care are doar func]ia de replicare - semiconservativ\, aceste gene fiind afunc]ionale. Ele nu servesc direct celulei sau organismului, dar ocup\ locusuri `n cromozom, fiind integrate `n genotip. Din acest punct de vedere sunt considerate ca un sistem de tip parazitar pentru genom, nefiind `ns\ d\un\tore pentru organismul gazd\; gene arhitecturale, care sunt responsabile de integrarea unei proteine `n structura celulelor. F\r\ o integrare corespunz\toare, proteina respectiv\ nu `[i poate `ndeplini func]ia; gene temporale, care controleaz\ timpul [i locul de ac]iune a altor categorii de gene structurale, stabilind programul fundamental al succesiunii de evenimente `n cursul procesului de diferen]iere celular\; pseudogenele, sunt gene nefunc]ionale, care prezint\ mari similitudini cu anumite gene func]ionale din alt locus. Datorit\ defectelor acumulate `n structura lor, pseudogenele nu poat fi transcrise. Pseudogenele se consider\ c\ sunt e[ecuri ale evolu]iei genelor; gene mutante, care iau na[tere prin modificarea unei structuri nucleotidice ini]ial existente `ntr-o gen\. Muta]ia genic\ odat\ produs\, poate fi transmis\ `n descenden]\, de cele mai multe ori stnd la baza unei manifest\ri anormale a unui caracter, dar fiind implicat\ [i `n evolu]ia biologic\ a organismelor; genele pentru ARN ribozomal [i ARN de transport, se g\sesc pe cromozomi `n copii multiple, aranjate `n tandem. Celulele umane con]in circa 200 de copii ale genei pentru ARN ribozomal. Num\rul mare al acestor gene se datoreaz\ necesit\]ii acestor produ[i genici `n cantit\]i foarte mari, `n vederea desf\[ur\rii sintezei proteinelor. Transcrierea genelor pentru ARN-r este realizat\ de c\tre enzima ARN-polimeraza I, iar a celor pentru ARN-t de c\tre enzima ARN -polimeraza III.

- 149 -

{TEOFIL CREANG|

6.5.1. ELEMENTE GENETICE MOBILE SAU TRANSPOZABILE


Elementele genetice mobile au fost descoperite `nc\ din 1940 de c\tre cercet\toarea american\ Barbara McClintock, pe baza unor experien]e efectuate la porumb. Pentru aceast\ descoperire, confirmat\ ulterior la nivel molecular, Barbara McClintock a primit premiul Nobel `n 1983. Studiind leg\tura dintre pigmenta]ia boabelor de porumb [i modific\rile cromozomilor acestei plante, Barbara McClintock a ajuns la concluzia c\ modificarea pigmenta]iei boabelor de porumb se datoreaz\ unor elemente genetice mobile, care circul\ `n interiorul genomului, avnd posibilitatea de a se insera `n interiorul diverselor gene, determinnd blocarea sau inactivarea par]ial\ a acestora. Elementele genetice mobile au fost semnalate att `n genomul procariotelor, ct [i cel al eucariotelor. ~n prezent, genele mobile sunt considerate a fi secven]e nucleotidice din genomul procariotelor sau eucariotelor, purtnd informa]ia genetic\ necesar\ propriei mobilit\]i sau o informa]ie care dep\[e[te aceast\ necesitate. Aceste gene mobile sunt denumite: elemente genetice mobile sau elemente genetice transpozabile, iar fenomenul de migrare al lor `n interiorul genomului se nume[te transpozi]ie. Fenomenul de transpozi]ie se consider\ a fi un fenomen general `n natur\, iar elementele transpozabile pot afecta func]ionarea sau non - func]ionarea unor gene, `n cursul dezvolt\rii ontogenetice. Natura elementelor transpozabile a devenit clar\ `n urma studiilor unor fenomene genetice la bacterii, drojdii [i Drosophila. Elementele transpozabile sunt de dou\ tipuri: secven]e de inser]ie [i transpozoni. Secven]ele de inser]ie (notate IS), sunt secven]e nucleotidice scurte, formate din 800 1.200 de nucleotide, mai rar pn\ la 2.000 de nucleotide, fiind `ntlnite numai la procariote [i reprezentnd constituien]i normali ai cromozomului bacterian [i ai plasmidelor. Sunt plasate `n puncte diferite ale genomului bacterian [i nu con]in informa]ie genetic\, dect pentru asigurarea propriei mobilit\]i. La Esherichia coli `n prezent sunt cunoscute 4 tipuri de secven]e de inser]ie notate IS1; IS2; IS3 [i IS4, tipurile IS1 [i IS3 g\sindu-se `n copii multiple, dispersate `n diverse locusuri `n genom. Structura acestor secven]e de inser]ie se prezint\ astfel:
24 pb

IR

gena traspozazei
720 pb

IR

24 pb

- 150 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

`n care: IR reprezint\ secven]e alc\tuite din cte 24 de nucleotide repetate inversat, asem\n\tor terminatorului din structura unei gene; gena transpozazei care codeaz\ transpozaza o enzim\ specific\ ce asigur\ inserarea elementului transpozabil, alc\tuit\ din 500 - 1000 pb. Transpozonii (nota]i Ts), sunt unit\]i complexe, care includ al\turi de secven]ele de inser]ie [i gene structurale care nu au leg\tur\ cu transpozarea. Transpozonii, spre deosebire de secven]ele de inser]ie au fost observa]i att la procariote ct [i la eucariote. Structura transpozonilor cuprinde 2 - 3 secven]e de inser]ie, care flancheaz\ una sau mai multe gene structurale. Spre exemplu la Esherichia coli, un transpozon are urm\toarea structur\:

IR-IS1-IR

gena toxinei 1 care provoac\ diareea


552 pb

IR-IS1-IR

Hedges [i Jacob (1974), au ar\tat c\ gena care determin\ rezisten]a la ampicilin\ este inserat\ `ntr-un transpozon, care se poate mi[ca dintr-un locus `n, altul. La eucariote, cele mai multe cuno[tin]e despre elementele transpozabile sau acumulat prin studii efectuate pe Drosophila melanogaster, la care se consider\ c\ 15% din ADN este mobil, cuprinznd mai multe familii de secven]e mobile distincte. Att secven]ele de inser]ie ct [i transpozonii, se mobilizeaz\ fie prin deplasarea lor ca atare (transpozare conservativ\), fie prin copiere (transpozare replicativ\). Transpozarea conservativ\, presupune deplasarea direct\ de la un loc donator la un loc receptor, traspozaza fiind enzima care asigur\ acest tip de deplasare. Transpozarea replicativ\, `n care elementul transpozabil este reprezentat de o copie a segmentului original, `n acest caz transpozarea producndu-se numai `n timpul replic\rii ADN-ului `n faza S.

Func]iile

[i

importan]a

elementelor

transpozabile.

Complexitatea fenomenului de transpozi]ie, precum [i implica]iile asupra func]ion\rii genomului ulterior producerii transpozi]iei, `n special la eucariote la care organizarea [i func]ionarea acestuia este complex\, determin\ ca implica]iile transpozi]iei s\ nu fie pe deplin cunoscute.

- 151 -

{TEOFIL CREANG|

La procariote, elementele genetice mobile `ndeplinesc func]iile: intervin activ `n evolu]ia plasmidelor, mediind asocierea [i amplificarea regiunilor care determin\ rezisten]a la antibiotice. De asemenea, integrarea factorului de fertilitate (la plasmide de tip F), `n cromozomul bacterian se realizeaz\ cu ajutorul secven]elor de inser]ie (IS); pot afecta func]ionarea genelor vecine, deoarece elementele transpozabile poart\ semnale pentru ini]ierea sau stoparea activit\]ii genelor; pot determina restructur\ri ale cromozomului bacterian, de tipul dele]iilor, inversiilor etc; retrovirusurile, care con]in ARN [i au propriet\]i cancerigene, se consider\ c\ provin din elementele genetice mobile celulare. La eucariote, transpozonii `ndeplinesc func]iile: intervin `n reglajul activit\]ii genelor. Diversitatea imunoglobulinelor care au structur\ [i func]ii diferite, de[i sunt codificate de un num\r restrns de gene, se poate realiza [i cu ajutorul transpozonilor care restructureaz\ genele ini]iale; induc modific\ri `n structura [i func]iile unei gene pe care se inser\, asem\n\tor muta]iilor. Se pare c\ translocarea unor segmente cromozomale, cu rol major `n activitatea [i evolu]ia cromozomilor se datoreaz\ activit\]ii transpozonilor; asocierea unor segmente de ADN diferite sub medierea transpozonilor, poate avea mare `nsemn\tate `n realizarea diversit\]ii genetice [i `n evolu]ia sistemelor biologice; la drojdii, elementele genetice mobile controleaz\ procesul sexual, fiind posibil ca la organismele superioare ace[tia s\ intervin\ `n reglajul diferen]ierii celulare; se consider\ c\ unele rearanjamente cromozomale, caracteristice unor forme de cancer, sunt mediate de elementele transpozabile; Prin larga r\spndire la procariote [i eucariote, prin structura lor variat\ [i prin conservarea `n procesul de evolu]ie al speciilor, arat\ c\ elementele transpozabile au un avantaj selectiv. Cu ajutorul transpozonilor se realizeaz\ o mai mare plasticitate a organismelor `n vederea unei adapt\ri permanente la factorii de mediu. Sub influen]a diver[ilor factori de mediu destabilizatori, se produce o eliberare a transpozonilor din locurile lor de inser]ie, care `ncep astfel s\ circule `n genom, reintegrndu-se `n al]i loci, ceea ce va asigura o reac]ie variabil\ a genomului la condi]iile de mediu aflate `n permanent\ schimbare.

- 152 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

6.6. IZOLAREA, SINTEZA {I MANIPULAREA GENELOR, ELEMENTE ALE INGINERIEI GENETICE


~n anul 1969, Beckwith [i colab. au reu[it prima izolare a genei. Aceasta provenea de la Esherichia coli, care posed\ pe unicul s\u cromozom circa 3.000 de gene. Printre acestea sunt [i 3 gene implicate `n metabolizarea lactozei, transformnd-o `n glucoz\ [i galactoz\. Cele 3 gene determin\ sinteza a 3 enzime o galactozidaz\, o permeaz\ [i o transacetilaz\, notate `n ordine X, Y [i O, `mpreun\ alc\tuind un operon - operonul lac. Pe baza unor procedee specifice, s-a reu[it separarea operonului lac `n genele care `l constituie [i caracterizarea acestora. Prima sintez\ integral\ a unei gene a fost realizat\ de G. Khorana `n anul 1976, aceasta reprezentnd copia fidel\ a unei gene de la Esherichia coli ce con]ine informa]ia genetic\ necesar\ sintezei unui ARN care transport\ aminoacidul tirozina la locul sintezei proteice. Acest ARN-t, are o structur\ relativ simpl\ fiind format din 126 de nucleotide. ~n sinteza acestei gene bacteriene, `n prealabil ea a fost decodificat\, determinndu-i-se structura exact\ a nucleotidelor. ~n vederea func]ion\rii, gena trebuie s\ con]in\ un promotor [i un terminator, forma]iuni ce declan[eaz\ intrarea `n func]ie a procesului de transcrip]ie a mesajului genetic, ca [i `ncetarea acestuia. Khorana [i echipa sa, au reu[it [i aceast\ sintez\, ar\tnd c\ promotorul con]ine 52 pb, iar terminatorul 21 pb, la care dac\ se adaug\ segmentul structural format din 126 pb, gena complet sintetizat\ fiind format\ din 199 perechi de baze (perechi de nucleotide). Gena artificial\ astfel ob]inut\, a fost integrat\ `n genomul fagului 80, fiind demonstrat\ func]ionalitatea acesteia `n cadrul noului genom rezultat. ~n ceea ce prive[te sinteza genelor la eucariote, procesul este mult mai complex, datorit\ complexit\]ii genomului eucariot comparativ cu al bacteriilor. O prim\ realizare `n acest sens apar]ine lui Efstratiadis [i colab. care au reu[it sinteza genei pentru hemoglobin\ la iepure. ~n anul 1979, o alt\ echip\ reu[e[te pentru prima dat\ ca pornind de la o gen\ sintetic\, s\ ob]in\ insulina uman\. ~n anii urm\tori, rezultatele `n acest domeniu se amplific\, gra]ie [i tehnologiilor care se perfec]ioneaz\ continuu. Pornind de la o metod\ ini]ial utilizat\, denumit\ a cap\tului adeziv, care presupune legarea de fragmente mici (10 - 15 pb) de ADN sintetizate chimic, au fost puse apoi la punct [i alte metode mai eficace, cum ar fi metoda sondei marcate radioactiv, precum [i o tehnic\ mai performant\ numit\ sinteza genei `n faza solid\. ~n 1981, s-a realizat primul aparat de sintez\ a fragmentelor de gen\, `n `ntregime ghidat de ordinator, care asigur\ o reducere cu 80% a timpului de lucru. Cu ajutorul acestor tehnici, a devenit posibil\ sinteza oric\rei gene cunoscute.

- 153 -

{TEOFIL CREANG|

Pe lng\ izolarea [i sinteza genelor, genetica contemporan\ `[i propune ca unele gene extrase dintr-o celul\ sau sintetizate artificial, s\ fie inserate `ntr-o alt\ celul\, care s\-[i modifice astfel func]ia. Se ob]ine astfel, plasarea unui mesaj genetic suplimentar `ntr-o bacterie spre exemplu, `n vederea unor aplica]ii practice, de cele mai multe ori. Ansamblul metodelor utilizate `n acest scop, sunt cunoscute sub numele de manipulare genetic\, f\cnd parte din domeniul mai larg al ingineriei genetice, domeniu de interes major `n genetica contemporan\ [i o promisiune deosebit de fascinant\ pentru anii urm\tori. Acesta este un domeniu complex [i major al cercet\rii fundamentale dar [i aplicative, care presupune o tehnic\ `nalt\ [i investi]ii deosebite, domeniu care va fi aprofundat `ntr-o alt\ lucrare. Cteva din realiz\rile majore ale ingineriei genetice sunt: producerea interferonului pe Esherichia coli, pornind de la o gen\ a interferonului, sintetizat\ `n laborator prin tehnica fazei solide. Aceast\ gen\ introdus\ `n cultura de bacterii, determin\ transformarea acestora, care vor produce interferon mai ieftin de 200 de ori dect cel din sngele uman (100 mg de interferon extras din sngele uman, necesit\ 30.000 de litri de snge, fiind mai scump de 2.000 de ori dect aurul). S-a deschis astfel perspectiva utiliz\rii interferonilor pe scar\ larg\ `n terapia cancerului [i a virozelor de diverse tipuri; producerea vaccinului `mpotriva virusului hepatic B, sintetizat prin inginerie genetic\, pe baza unei gene care sintetizeaz\ o protein\ viral\, ce a fost izolat\ din virusul hepatic [i grefat\ pe celulele embrionare de [oarece; producerea hormonului somatostatin\ pe Esherichia coli, pe baza unei gene artificial sintetizate; producerea insulinei umane, de asemenea pe Esherichia coli, prin sinteza artificial\ a acestei gene [i grefarea ei pe bacterii. Au fost doar cteva exemplific\ri ale acestui domeniu, deschizndu-se `n continuare perspective att de promi]\toare, `nct `n prezent par `nc\ utopice.

- 154 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

CAPITOLUL 7
EXPRESIA INFORMA}IEI EREDITARE {I REGLAJUL EXPRIM|RII GENELOR
Func]ia fundamental\ a genei, este aceea de a asigura instrumentele necesare sintezei proteice. Activit\]ile biologice, morfologice, biochimice, fiziologice ale organismelor, care `n final asigur\ conturarea unui fenotip specific, sunt sub directa determinare a diverselor categorii de proteine, molecule dotate cu capacit\]i func]ionale. ~mpreun\ cu acizii nucleici, proteinele alc\tuiesc substan]ele fundamentale ale materiei vii, f\r\ de care via]a nu ar fi posibil\. ~n organismul mamiferelor exist\ cel pu]in 30.000 de proteine diferite, care pe lng\ rolul lor structural, ac]ioneaz\ [i ca enzime sau catalizatori biologici, dirijnd astfel numeroasele reac]ii chimice desf\[urate la nivel celular. Sinteza proteinelor, care constituie activitatea fundamental\ a celulelor, este condi]ionat\ de fluxul de informa]ie genetic\, programat\ [i `nscris\ `n acizii nucleici, ADN [i ARN.

7.1. FLUXUL DE INFORMA}IE GENETIC|


Caracterele unui individ sunt determinate de informa]ia genetic\, `nscris\ specific `n structura acizilor nucleici. Fiecare dintre caracterele morfologice sau moleculare, ce se manifest\ la un individ, reprezint\ ultima verig\ din seria etapelor biochimice, aflate sub control ontogenetic [i filogenetic. ~ntre informa]ia genetic\ [i forma final\ de manifestare a caracterului, sunt interpuse o serie de etape obligatorii, (Ruffie - 1974). Prima etap\ const\ `n transferul informa]iei genetice din ADN-ul cromozomal `n citoplasma celulei, ceea ce presupune sinteza ARN-ului mesager, procesul de maturare al acestuia [i migrarea lui `n citoplasm\.

- 155 -

{TEOFIL CREANG|

A doua etap\ `ncepe cu formarea poliribozomilor, suportul mecanic al sintezei proteice. ~n procesul de sintez\ polipeptidic\, conlucreaz\ cele trei tipuri de ARN celular, (mesager, ribozomal [i de transport). ~n a treia etap\ polipeptidele sintetizate, asigur\ morfologia molecular\ a individului, asigurndu-se astfel substratul reac]iilor moleculare [i enzimatice la nivel celular. ~n etapa a patra are loc finalizarea caracterelor anatomo - structurale. Realizate ontogenetic, controlate genetic [i influen]ate de factorii de mediu, caracterele morfologice sunt particulare fiec\rui individ `n cadrul speciei. Urm\rindu-se fluxul informa]iei genetice, conform teoriei semanticii, (semantica reprezint\ [tiin]a care studiaz\ raportul semnelor cu obiectul de semnifica]ie specific, `n procesele de comunicare), biopolimerii celulari dup\ gradul de semnifica]ie genetic\ [i participare la edificarea unui caracter, se pot clasifica astfel, (Zuckernandl [i Pauling), (fig.50):

SEMANTID| PRIMAR| ADN SEMANTID| SECUNDAR| ARN-m SEMANTID| TER}IAR| Proteine

CARACTERE

SUBSTAN}E EPISEMANTICE
Glucide Lipide

Fig. 50. Fluxul informa]iei genetice a sistemelor biologice ADN-ul cromozomal, care con]ine informa]ia genetic\ sub forma succesiunii de nucleotide, formnd genele. Molecula de ADN cromozomal este numit\ semantida primar\, deoarece con]ine informa]ia primar\ a sistemelor biologice;

- 156 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

ARN-ul mesager, care copiaz\ informa]ia genetic\ din ADN, utiliznd-o `n citoplasm\ la sinteza unui lan] polipeptidic. Astfel, ARNm (precum [i celelalte tipuri de ARN celular), este numit semantid\

secundar\; proteinele, care sunt lan]uri polipeptidice cu structur\ [i func]ii specifice, fiind considerate dup\ gradul de informa]ii, semantide ter]iare; polizaharidele [i lipidele, care sunt sintetizate cu ajutorul enzimelor
specifice (care au o structur\ polipeptidic\), fiind sub controlul semantidei ter]iare. Aceaste substan]e sunt considerate episemantice, deoarece aceste molecule ca produs final, nu exprim\ total informa]ia ob]inut\ din primele trei tipuri de semantide.

7.2. STRUCTURA PROTEINELOR


Proteinele reprezint\ suportul biochimic al manifest\rilor fenotipice a caracterelor unui organism, biosinteza acestora fiind strict determinat\ genetic. Pentru a elucida procesul complex al expresiei informa]iei ereditare, sunt utile cteva no]iuni despre structura proteinelor. Proteinele sunt alc\tuite din una sau mai multe catene de aminoacizi, structurate `ntr-o structur\ spa]ial\ (ter]iar\) specific\, care le confer\ func]iile biologice. ~n structura proteinelor intr\ 20 - 22 de aminoacizi (tabelul 4), care au o structur\ de tipul COOH-CH-NH2. R ~n cadrul unui lan] polipeptidic, aminoacizii sunt lega]i prin leg\turi peptidice. Structura global\, de ansamblu a macromoleculelor proteice este rezultatul coexisten]ei [i interac]iunii mai multor tipuri de structuri, sau niveluri de organizare, care sunt: primar, secundar, ter]iar [i cuaternar. Structura primar\, este rezultanta con]inutului [i secven]elor de aminoacizi; Structura secundar\, reprezint\ dobndirea unei conforma]ii de -helix a anumitor p\r]i din catena polipeptidic\, ca urmare a unor leg\turi de hidrogen; Structura ter]iar\, reprezint\ configura]ia spa]ial\ complex\ a macromoleculei proteice, datorat\ unor for]e de stabilizare [i unor leg\turi multiple, `ntre catenele polipeptidice;

- 157 -

{TEOFIL CREANG| Tabelul 4 Aminoacizii care particip\ `n structura proteinelor codific\rile uzuale sunt cu 3 litere [i cu 1 liter\, (dup\ Lehninger -1987) Aminoacidul Alanin\ Arginin\ Asparagin\ Acid aspartic Asn [i/sau Asp Cisteina Glutamin\ Acid glutamic Gln [i/sau Glu Glicocol (Glicin\) Histidin\ Simbol cu 3 litere Ala Arg Asn Asp Asx Cys (Cis) Gln Glu Glx Gly (Gli) His Simbol cu o liter\ A R N D B C Q E Z G H Aminoacidul Izoleucin\ Leucin\ Lizin\ Metionin\ Fenilalanin\ Prolin\ Serin\ Treonin\ Triptofan Tirozin\ Valin\ Simbol cu 3 litere Ile Leu Lys (Lis) Met Phe Pro Ser Thr Trp Tyr (Tir) Val Simbol cu o liter\ I L K M F P S T W Y V

Structura cuaternar\, este specific\ proteinelor globulare, alc\tuite din mai multe catene polipeptidice care se leag\ `ntre ele, iar uneori `n structura acestor proteine intr\ [i unele molecule neproteice, formnd complexe macromoleculare, (ex. hemoglobina, enzimele alosterice, anticorpii, etc), (fig. 51).

Fig. 51. Organizarea cuaternar\ a structurii hemoglobinei. Structura ter]iar\ [i cuaternar\ a unei proteine, este caracteristic\ [i deosebit de important\, `ntruct `i determin\ activitatea biologic\ specific\. Structura primar\, datorat\ succesiunii aminoacizilor `n lan]ul polipeptidic, este de asemenea foarte important\. ~nlocuirea unui aminoacid cu un altul `n urma unei muta]ii, determin\ pierderea activit\]ii specifice a proteinei.

- 158 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Secven]ializarea specific\ a aminoacizilor `n cadrul unei proteine, `ndepline[te cteva func]ii esen]iale: este strict determinat\ genetic de structura nucleotidic\ a unei gene; este unic\, constant\ [i specific\ pentru fiecare protein\; determin\ caracteristicile [i func]iile unei proteine. Toate aceste considerente, relev\ importan]a structurii primare a proteinelor, care este rezultatul secven]elor de nucleotide (de baze azotate) din gena corespunz\toare.

7.3. RIBOZOMII, SEDIUL SINTEZEI PROTEICE


Ribozomii coordoneaz\ traducerea codului genetic `n secven]e nucleotidice specifice, interac]ionnd `n acest scop cu diversele categorii de ARN celular, precum [i cu celelalte biomolecule necesare `n sinteza proteinelor. ~n ribozomi se realizeaz\ legarea aminoacizilor `n lan]urile polipeptidice, fiind astfel uzinele celulare de fabricare a proteinelor. Ribozomii sunt prezen]i `n toate celulele organismului fiind `ntr-un num\r mare de exemplare pe celul\. La eucariote pot fi liberi `n citoplasm\ sau ata[a]i de reticulul endoplasmatic. Au fost denumi]i pe rnd granule ribonucleoproteice, granulele lui Palade (acesta descoperindu-i pe suprafa]a reticulului endoplasmtic), ultima denumire de ribozomi fiind dat\ de Roberts. La microscopul electronic, ribozomii apar sub form\ granular\, cu dimensiuni de 20/30 nm, c\rora nu li se pot distinge structura. Ribozomii sunt forma]i din dou\ subunit\]i, att la procariote ct [i la eucariote. Ribozomul bacterian, are o mas\ de circa 2,4 x 106 daltoni [i este numit 70S, dup\ viteza de sedimentare cnd este centrifugat, (constant\ de sedimentare, m\surat\ `n unit\]i Svedberg). Cele dou\ subunit\]i sunt numite 50S, (subunitatea mare) [i 30S, (subunitatea mic\), (fig. 52). Con]inutul `n ARN-r al acestora este de 65%. Subunitatea mic\ 30S, este compus\ dintr-un singur tip de ARN-r, denumit ARN 16S [i din 21 de proteine distincte, iar subunitatea mare 50S este compus\ din dou\ tipuri de ARN-r, (5S [i 23S) [i 34 de proteine diferite. Ribozomii eucariotelor, sunt de tip 80S, fiind constitui]i de asemenea din dou\ subunit\]i, subunitatea mare 60S (care con]ine trei tipuri de ARN-r, respectiv 5S; 5,8S [i 28S) [i subunitatea mic\ 40S ce con]ine ARN-r de tip 18S. Proteinele componente ale acestora sunt `n num\r de 33 pentru subunitatea mic\ [i 45 pentru subunitatea mare. Con]inutul `n ARN-r al acestor ribozomi este de 45%.

- 159 -

{TEOFIL CREANG|

Fig. 52. Structura ribozomilor; a, b - Ribozomii 70S, de la Esherichia coli; c - Diagrama componentelor unui ribozom 70S, (dup\ Hartl - 1988, Lehninger - 1992).

Ribozomii eucariotelor afla]i `n mitocondrii [i cloroplaste,


sunt foarte asem\n\tori ribozomilor bacterieni fiind tot de tipul 70S. ~n anumite condi]ii specifice, are loc autoasamblarea componentelor ribozomale, pentru a reconstitui complexul cu structur\ ini]ial\ [i cu acelea[i func]ii. Acela[i proces poate avea loc [i `n sens invers. S-a demonstrat c\ ARN-ul ribozomal are un rol esen]ial `n asamblarea ribozomilor, pe cnd unele componente proteice ribozomale pot fi excluse, dar totu[i asamblarea ribozomilor avnd loc. Asamblarea ribozomilor `ncepe `n nucleol. La acest nivel are loc sinteza ARN-ribozomal care imediat dup\ sintez\ este `mbr\cat `n proteine, formnd precursorii ribozomali. Ace[ti precursori trec apoi `n citoplasm\ unde vor forma ribozomii. Pe lng\ acest rol, ARN-ribozomal joac\ un rol crucial `n procesul de recunoa[tere ribozom ARN mesager - ARN de transport. Poliribozomii. Ribozomii se pot `ntlni `n celul\ sub forma celor dou\ subunit\]i separate, asocierea celor dou\ subunit\]i se produce numai cnd `ncepe sinteza polipeptidic\ formnd ribozomul func]ional. La rndul lor ace[tia se asociaz\ prin filamente sub]iri de 1 - 2 nm care sunt molecule de ARN-mesager, formnd poliribozomii (polizomi). ~n reticulocite care sintetizeaz\ hemoglobina, polizomii sunt constitui]i din 6 ribozomi, dispu[i la distan]\ de 34 nm de o parte [i de alta a unei molecule de ARN-mesager, lung\ de circa 150 nm.

- 160 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

7.4. TRANSCRIP}IA INFORMA}IEI GENETICE


Transcrip]ia informa]iei genetice, reprezint\ un proces complex, prin care se realizeaz\ copierea pe baz\ de complementaritate a informa]iei genetice din ADN `n ARN -mesager, (fig. 53).

Fig. 53. Reprezentarea schematic\ a sintezei de ARN-mesager. Transcrip]ia se realizeaz\ `n interfaza ciclului celular, procesul asigurnd un permanent transfer al informa]iei genetice din ADN-ul nuclear `n citoplasm\, informa]ie care va fi utilizat\ la sinteza proteinelor specifice activit\]ii celulare. Procesul de transcrip]ie se desf\[oar\ `n trei etape distincte: preini]ierea [i ini]ierea, elongarea moleculei de ARN-m [i terminarea transcrip]iei. Preini]ierea [i ini]ierea. Presupune recunoa[terea secven]elor promotorului de c\tre enzima ARN-polimeraza [i ata[area enzimei de catena matri]\. ARN-polimeraza are o mare afinitate pentru ADN, indiferent de originea sa biologic\, fiind o enzim\ alosteric\ ce are posibilitatea de a recunoa[te `nceputul [i sfr[itul genelor, precum [i de a reac]iona la ac]iunea unori factori de reglare. La procariote, sub ac]iunea factorului sigma, ARN-polimeraza recunoa[te promotorul, ata[ndu-se puternic de cutia Pribnow. La eucariote, ata[area enzimei ARN-polimeraza II de promotor necesit\ asocierea cu factorii de transcrip]ie. Muta]iile punctiforme la nivelul promotorilor, atrag imposibilitatea de ata[are a enzimei [i respectiv inactivarea promotorului respectiv. Dup\ formarea complexului ADN - ARN-polimeraza, are loc desfacerea leg\turilor de hidrogen pe o por]iune de circa 10 pb dup\ codonul start, f\cnd

- 161 -

{TEOFIL CREANG|

catena apt\ pentru transcriere. Procesul de desfacere (de topire), a leg\turilor de hidrogen este u[urat [i de faptul c\ promotorul este bogat `n perechi de baze A-T, `ntre care exist\ doar dou\ leg\turi de hidrogen. Elongarea moleculei de ARN-mesager. Dup\ ce au fost legate primele dou\ nucleotide, ARN-polimeraza alunec\ de-a lungul matri]ei de ADN, asigurnd cre[terea catenei de ARN-m, prin ad\ugarea secven]elor de nucleotide la cap\tul 3-OH al moleculei. ~n timp ce ARN-polimeraza se deplaseaz\ pe catena matri]\ `n direc]ia 35, cre[terea lan]ului poliribonucleotidic are loc `n direc]ia 5-3, ca [i `n cazul replic\rii ADN-ului, (fig. 54).

Fig. 54. Elongarea lan]ului poliribonucleotidic de ARN-mesager. Pe m\sur\ ce transcrierea progreseaz\, ARN-m are tendin]a s\ se separe de matri]\, care `[i reface astfel structura sa dubl\. Terminarea transcrip]iei. Cnd complexul de transcriere `ntlne[te un semnal de terminare stop, se realizeaz\ eliberarea enzimei ARN-polimeraza [i a ARN-mesager format. La procariote cel mai adesea terminarea transcrierii necesit\ interven]ia unei proteine specifice, denumit\ factorul . Molecula de ARN-mesager astfel sintetizat\, este monocatenar\ [i complementar\ matri]ei de ADN, este mult mai scurt\ dect `ntreaga caten\ de ADN, are o greutate molecular\ mai mic\, substituie timina prin uracil [i dezoxiriboza prin riboz\. ARN-mesager este de mai multe tipuri, fiind cte unul pentru fiecare molecul\ diferit\ de protein\. La procariote ARN-m este policistronic, con]innd informa]ia genetic\ dintr-un `ntreg operon. Procesul de transcrip]ie este asimetric, transcrip]ia avnd loc doar pe o caten\ a ADN-ului, denumit\ caten\ de codare, de sens sau matri]\. Procesul de trancrip]ie a dou\ gene chiar vecine fiind, nu se desf\[oar\ pe aceea[i caten\ `ntotdeauna. ~n acela[i timp pot fi molecule de ARN-mesager care

- 162 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

se alungesc `ntr-o direc]ie, iar altele `n cealalt\ direc]ie, depinznd de catena care func]ioneaz\ ca matri]\. ARN-mesager astfel sintetizat, poart\ denumirea de transcript primar sau ARN-m prematur, con]innd att exonii ct [i intronii [i secven]a leader la cap\tul 5. Posttranscrip]ional la extermitatea 5 se adug\ secven]a cap (alc\tuit\ din guanin\ metilat\), iar la extermitatea 3 se adaug\ secven]a coad\ (100 - 2.000 de secven]e de acid adenilic). Acest transcript primar este supus proces\rii (sau matur\rii), care const\ `n scurtarea secven]elor coad\ [i `n eliminarea intronilor, proces care are loc `n nucleu. Eliminarea intronilor se poate realiza prin trei modalit\]i distincte: excizia autocatalitic\, printr-o reac]ie mediat\ de `nsu[i ARN-mesager respectiv; excizia prin clivare de c\tre o endonucleaz\ [i `mbinarea cu ajutorul unei endonucleaze cu propriet\]i ligazice; excizia cu ajutorul unor particule ribonucleoproteice denumite splaisozom. Procesul de excizare al intronilor, poate fi realizat `ntr-o anumit\ ordine specific\, sau excizarea poate s\ nu fie `ntr-o ordine strict\. Se poate realiza astfel o eliminare alternativ\ a intronilor, proces care poate genera forme alternative ale aceleia[i proteine, care poate s\ difere prin func]iile ei biologice.

7.4.1. EVIDEN}IEREA TRANSCRIP}IEI GENICE. GENELE ~N AC}IUNE


~n anul 1970, a fost eviden]iat la microscopul electronic pentru prima dat\, procesul de transcrip]ie al informa]iei genetice [i sinteza ARN-mesager sub catalizarea enzimei ARN-polimeraza, precum [i formarea poliribozomilor care servesc la sinteza lan]urilor proteice, (fig. 55). Aceast\ performan]\ a `nregistrat-o Miller, Hamkalo [i Thomas de la Universitatea Harvard, prin studii efectuate pe oocite de amfibieni (Triturus viridescens), precum [i la bacteriile Esherichia coli [i Salmonella typhimurium. Tehnica const\ `n spargerea peretelului celular prin [oc osmotic, iar con]inutul este preparat pentru observare la microscopul electronic. Pe microfotografiile ob]inute s-au pus `n eviden]\ fibrile cu diametrul de 40 , care corespund moleculei de ADN (la care se asociaz\ proteine), la acestea se ata[eaz\ filamente care sunt molecule de ARN-mesager. De-a lungul filamentelor, se dispun din loc `n loc granule cu diametru de 200 - 250 , acestea fiind ribozomii pe cale de a traduce informa]ia genetic\. Un poliribozom, este conectat de fibrile de ADN prin intermediul unei granule de form\ neregulat\ cu un diametru de circa 75 , aceasta fiind enzima ARN-polimeraza.

- 163 -

{TEOFIL CREANG|

Fig. 55. Eviden]ierea transcrip]iei genice [i a form\rii poliribozomilor. A - Segmente genetic active din cromozomul E. coli, cu poliribozomi ata[a]i. S\geata indic\ enzima ARN-polimeraza, situat\ `n situsul de ini]iere al transcrip]iei genice;B - Schi]a unei gene func]ionale la E. coli; (dup\ Miller Jr. [i Hamkalo - 1972; cita]i de Zarnea - 1986). Observa]iile efectuate, au condus la cteva concluzii deosebit de importante: legarea permanent\ a poliribozomilor de ADN, `n strns\ asociere cu ARN-polimeraza iar ribozomii care traduc din aproape `n aproape informa]ia genetic\ `n lan]urile proteice, pledeaz\ pentru cuplarea proceselor de transcrip]ie [i transla]ie genetic\ `n timp [i spa]iu; exist\ segmente de ADN destul de lungi (circa 3 m), care sunt `n activitate, ceea ce sugereaz\ ideea existen]ei operonilor policistronici;

- 164 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

`n acela[i timp anumite segmente de ADN par a fi transcrise, altele nu, fapt remarcat din dispunerea neregulat\ a poliribozomilor, f\r\ a exista o periodicitate anume.

7.5. TRANSLA}IA INFORMA}IEI GENETICE


Transla]ia, reprezint\ procesul complex prin care informa]ia genetic\ con]inut\ `n ADN [i transmis\ la ribozomi prin intermediul ARN-mesager, este tradus\ `ntr-o secven]\ polipeptidic\, prin asamblarea aminoacizilor `ntr-o ordine specific\, prescris\ de informa]ia genetic\. Procesul de transla]ie al informa]iei genetice, implic\ activitatea mai multor constituien]i preforma]i, iar procesul se desf\[oar\ `n mai multe etape succesive. Structurile moleculare angajate `n transla]ie sunt: ARN-mesager ce con]ine informa]ia caracteristic\ fiec\rui polipeptid; ribozomii, care sunt sediul sintezei proteice; ARN de transport care cupleaz\ aminoacizii din citoplasm\, `i conduce la ribozomi [i pe baza anticodonului (complementar codonului din ARN-m), `i ordoneaz\ `n lan]ul polipeptidic; cei 20 de aminoacizi existen]i `n citoplasma celulei; cofactorii energetici ATP [i GTP; enzimele existente `n mai multe tipuri biochimice, care sunt factori caracteristici pentru ini]iere, alungire [i terminare a transcrip]iei. Procesul de transla]ie poate fi divizat `n patru faze succesive: 1. activarea aminoacizilor [i formarea complexelor aminoacil - ARN-t; 2. ini]ierea sintezei proteinelor; 3. elonga]ia catenei polipeptidice; 4. terminarea sintezei.

1. Activarea aminoacizilor [i formarea complexelor aminoacil-ARN-t. Formarea leg\turilor peptidice este condi]ionat\ de
activarea prealabil\ a fiec\rui aminoacid. Activarea aminoacizilor se realizeaz\ `n prezen]a factorilor energetici de tip ATP [i a unei enzime activatoare denumit\ aminoacil ARN-t - sintetaza. Exist\ 20 de enzime pentru fiecare din cei 20 de aminoacizi. Fiecare enzim\ recunoa[te specific un anumit aminoacid [i dup\ activare `l transfer\ ARN-t corespunz\tor, formnd complexul aminoacil ARN-t (AA - ARN-t) , care este dirijat spre ribozomi. 2. Ini]ierea sintezei proteinelor. Reprezint\ un proces complex datorit\ necesit\]ii de a asigura legarea corect\ a ARN-t ini]iator, care determin\ traducerea fidel\ a mesajului genetic. ARN-mesager se leag\ de subunitatea mic\ a ribozomilor (subunitatea 30S la procariote [i 40S la eucariote), avnd codonul ini]iator (start) AUG, la cap\tul 5. ~n dreptul acestui codon se a[eaz\ primul ARN-t, care are anticodonul

- 165 -

{TEOFIL CREANG|

UAC (complementar codonului AUG start) [i este purt\tor al aminoacidului metionin\ la eucariote [i formilmetionin\ (la procariote). Apoi se fixeaz\ [i subunitatea mare a ribozomului, acesta devenind activ `n procesul de sintez\ proteic\. Pe subunitatea mare a ribozomului se g\sesc dou\ situsuri (centre), denumite centrul P (peptidil sau donator) [i centrul A (aminoacil sau acceptor), (fig. 56).

Fig. 56. Formarea complexului de ini]iere `n centrul P al ribozomului, (dup\ C`rlan M. - 1996).

3. Elonga]ia catenei polipeptidice. Sinteza unei catene polipeptidice `ncepe `n centrul P al ribozomului, centru care va fi ocupat de complexul aminoacil - ARN-t ini]iator, care transport\ metionina. Al doilea aminoacil - ARN-t, corespunz\tor codonului din ARN-m, va ocupa centrul A care este liber. ~n acel moment ribozomul avanseaz\ cu trei nucleotide de-a lungul ARNm, iar primul ARN-t este eliberat din centrul P care va fi ocupat de cel de-al doilea aminoacil - ARN-t. Totodat\ are loc [i realizarea leg\turii peptidice `ntre aminoacidul 1 [i aminoacidul 2, cu ajutorul enzimei peptidiltransferaza. ~n urm\toarea etap\ urmnd acela[i mecanism, un AA - ARN-t 3 ocup\ centrul A, ribozomul avanseaz\ cu 3 nucleotide, ARN-t 2 este eliberat din centrul P care va fi ocupat de AA - ARN-t 3, iar AA 3 este legat de dipeptidul deja format. Astfel se produce elonga]ia lan]ului polipeptidic, (fig. 57). 4. Terminarea sintezei. Se realizeaz\ `n momentul `n care pe molecula de ARN-mesager apare un codon stop sau non sens (UAG, UGA, UAA), care nu semnific\ nici un aminoacid. Simultan intervin doi factori de
- 166 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

eliberare R1 [i R2. Ribozomul `[i `ncheie astfel rolul `n sinteza lan]ului polipeptidic, p\r\se[te polizomul se scindeaz\ `n cele dou\ subunit\]i ale sale, care devin astfel libere pentru o nou\ ini]iere a transla]iei. Proteina astfel sintetizat\, se organizeaz\ spa]ial, devenind biologic activ\.

Fig. 57. Elonga]ia catenei polipeptidice.

- 167 -

{TEOFIL CREANG|

Majoritatea catenelor de ARN-mesager sunt traduse simultan de mai mul]i ribozomi, situa]i la intervale variabile de-a lungul filamentului de ARN-m, formnd complexe denumite poliribozomi sau polizomi. Lungimea poliribozomilor este dat\ de lungimea ARN-m, fiecare ribozom corespunde la circa 80 de nucleotide ale ARN-m. Biosinteza proteinelor se realizeaz\ cu un consum energetic foarte mare. La Esherichia coli `ntre 50 - 80% din energia metabolic\ a bacteriei va fi investit\ `n sinteza proteinelor. Viteza de asamblare aminoacizilor `n lan]ul polipeptidic este variabil\, fiind cuprins\ `ntre 15 - 20 AA/secund\, pn\ la circa 50 AA/secund\ la procariote, iar la eucariote fiind de circa 1 AA/secund\, (ex. sinteza hemoglobinei dureaz\ circa 3 minute). La procariote procesele de transcrip]ie [i de transla]ie sunt intim coordonate, producndu-se cvasisimultan, iar viteza de transla]ie este controlat\ de viteza de transcrip]ie. La eucariote, datorit\ existen]ei membranei nucleare, transcrip]ia este separat\ `n spa]iu [i timp de transla]ie. La procariote se manifest\ fenomenul de coliniaritate, succesiunea aminoacizlor fiind asigurat\ de succesiunea nucleotidelor din ADN-ul cromozomal. La eucariote gena este discontinu\, fiind format\ dintr-o alternan]\ de exoni [i introni, ceea ce nu violeaz\ concep]ia coliniarit\]ii, demonstrnd doar c\ succesiunea nucleotidelor dintr-o gen\ care condi]ioneaz\ succesiunea ribonucleotidelor din ARN-m [i a aminoacizilor dintr-un polipeptid, nu sunt `ntotdeauna `ntr-o succesiune ne`ntrerupt\. Dup\ realizarea procesului de sintez\ proteic\, ARN-mesager este degradat enzimatic `n citoplasm\, fiind o biomolecul\ cu o activitate foarte scurt\. Cu ct stabilitatea ARN-ului mesager este mai mare (fenomen specific ARN-m de la eucariote), cu att are loc o amplificarea a produsului biologic rezultat `n urma procesul de sintez\.

7.6. CONTROLUL EXPRESIEI INFORMA}IEI EREDITARE


Via]a celulelor, att la procariote ct [i la eucariote, este subordonat\ func]ion\rii coordonate a unui mare num\r de sisteme enzimatice, care catalizeaz\ diferite reac]ii biochimice implicate `n metabolismul celular. Natura, cantitatea [i activitatea acestor enzime sunt reglate `n a[a fel `nct s\ se asigure celulelor un echilibru stabil sub raportul conserv\rii caracterelor lor specifice, dar `n acela[i timp suficient de dinamic pentru a permite o adaptare continu\ la condi]iile variate ale mediului. La nivel molecular, adaptabilitatea, una din `nsu[irile fundamentale ale sistemelor biologice, se realizeaz\ printr-o serie de mecanisme, care permit

- 168 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

celulelor s\-[i regleze continuu func]iile coordonate de diversele c\i metabolice, `n acord cu exigen]a mediului. ~n activitatea de sintez\ a diverselor tipuri de enzime [i proteine, exist\ dou\ mecanisme de reglaj genetic. Reglarea adaptiv\, care este dependent\ de influen]a condi]iilor variate ale mediului, ceea ce necesit\ sinteza la un moment dat a anumitor categorii de enzime sau proteine, care s\ fie disponibile `ntr-o anumit\ concentra]ie. ~n cazul acestui tip de control, dup\ locul de ac]iune se deosebesc mai multe mecanisme de reglare: pretranscrip]ional, transcrip]ional, posttranscrip]ional, transla]ional [i posttransla]ional. Dintre aceste mecanisme, cele mai importante sunt cele care regleaz\ transcrierea mesajului genetic `n ARN-m, (mecanismul transcrip]ional) [i cel care `l traduce `n molecule polipeptidice specifice, (mecanismul transla]ional). Aceste mecanisme au fost elucidate `n mare m\sur\ prin cercet\rile efectuate la procariote, iar datele ob]inute au fost extrapolate [i la eucariote, la care sistemele de control sunt mult mai complexe. Reglarea programat\, este reprezentat\ de o serie de sisteme de reglaj, care se desf\[oar\ diferit pe parcursul dezvolt\rii ontogenetice, fiind foarte pu]in influen]ate de ac]iunea mediului. Reglarea programat\ asigur\ mijloacele necesare dezvolt\rii indivizilor, permi]nd sinteza acelor tipuri de proteine enzime, necesare la un moment dat al vie]ii. Descifrarea tuturor mecanismelor de reglare programat\ a activit\]ii genelor este deosebit de dificil\ [i insufucient clarificat\, f\cnd obiectul sec]iunii, genetica procesului de dezvoltare. Att reglarea adaptiv\, ct [i cea programat\, sunt sub un strict control genetic. ~n afar\ de mecanismele de control genetic, biosinteza proteinelor poate fi reglat\ [i printr-o serie de mecanisme cum ar fi: viteza de legare a ribozomilor de ARN-mesager; stabilitatea ARN-mesager; cantitatea de ribonucleotide existente ca rezerv\, din care se formeaz\ ARN-mesager; varia]iile de structur\ a ARNmesager; m\rimea rezervei de aminoacizi; viteza de sintez\ a ARN-mesager; concentra]ia relativ\ a diferitelor tipuri de ARN de transport, necesari pentru legarea aminoacizilor de ribozomi.

7.6.1. REGLAJUL EXPRIM|RII GENELOR LA PROCARIOTE


La procariote procesul de transcrip]ie [i cel de transla]ie se desf\[oar\ concomitent, deci [i din punct de vedere al reglajului genetic al celor dou\ procese, nu se poate efectua o divizare. Succesiunea evenimentelor din timpul transla]iei afecteaz\ transcrip]ia, precum [i invers, putndu-se astfel vorbi de un reglaj la nivel de transcrip]ie - transla]ie.

- 169 -

{TEOFIL CREANG|

Modelul de reglare a sintezei proteice la procariote, a fost elaborat de Franois Jacob [i Jacques Monod `n 1961, 1963, (pentru care au primit premiul Nobel `n 1965), care au descris unitatea func]ional\ de reglare denumit\ operon. Reglarea se exercit\ prin intermediul elementelor de control al operonului, reprezentate de promotor, operator [i gen\ reglatoare, care ac]ioneaz\ asupra segmentului structural care de obicei con]ine mai multe gene. Reglarea se realizeaz\ concomitent [i coordonat asupra `ntregului segment structural. Gena reglatoare codific\ proteina - represor, care are un rol cheie `n reglarea biosintezei proteinelor. ~n func]ie de tipul represorului [i de modul lui de activare, operonii pot fi de dou\ tipuri, operoni inductibili [i operoni represibili. ~n cazul operonilor inductibili, gena reglatoare determin\ sinteza unei proteine denumit\ represor, care asociindu-se cu operatorul blocheaz\ transcrierea genelor structurale, fiind deci blocat\ sinteza ARN-mesager. ~n acest caz operatorul este `n stare `nchis\, iar accesul enzimei ARN-polimeraza spre promotor este blocat. Cnd apare `n celul\ inductorul, reprezentat de substratul asupra c\ruia ac]ioneaz\ enzimele sintetizate de operon, are loc modificarea conforma]iei alosterice a represorului [i eliberarea operonului. ~n acest caz enzima ARN-polimeraza se leag\ de promotor [i sinteza ARN-mesager poate avea loc. ~n absen]a inductorului, represorul blocheaz\ operatorul [i `mpiedic\ procesul de transcrip]ie. Un exemplu de operon inductibil este operonul lac de la Esherichia coli, care asigur\ codificarea [i reglarea sintezei enzimelor ce intervin `n metabolismul lactozei. Degradarea lactozei `n glucoz\ [i galactoz\, care pot fi utilizate de bacterie, se realizeaz\ `n prezen]a a trei enzime specifice: galactozidaza, care degradeaz\ lactoza `n galactoz\ [i glucoz\ (sintetizat\ de gena z); permeaza, care m\re[te permeabilitatea membranei celulare pentru lactoz\ (gena Y) [i transacetilaza care ac]ioneaz\ asupra acetil-coenzimei A (gena a). ~mpreun\ aceste trei gene alc\tuiesc segmentul structural al operonului lac, la care se ad\ug\ [i segmentul reglator format din operator, promotor, gen\ reglatoare [i promotorul genei reglatoare, (fig. 58). ~n absen]a lactozei (substratul inductor), operonul lac este inactiv, represorul activ blocnd operatorul. ~n acest caz procesul de transcrip]ie nu are loc, iar enzimele necesare metaboliz\rii lactozei nu se sintetizeaz\, (fig. 58A). ~n prezen]a lactozei, aceasta inactiveaz\ represorul iar operatorul este deblocat, `ntreg operonul fiind `n stare deschis\. ~n aceste condi]ii enzima ARN-polimeraza se ata[eaz\ de promotor, `ncepe transcrip]ia segmentului structural `n ARN-mesager [i sinteza celor trei enzime, (fig. 58B).

- 170 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

A.
O

Pi

P
Blocare operon

Lipsa lactozei (substratul inductor)

Represor activ

B.
O

Pi

P
Operon deschis
ARN-polimeraza

ARN-mesager

Represor inactiv

Lactoza (inductor)

Fig. 58. Schema operonului lac `n cele dou\ ipostaze: A) operon inactiv; B) operon activ; Pi = promotorul genei reglatoare; i = gena reglatoare; P = promotorul operonului; O = operatorul; z = gena galactozidazei; y = gena permeazei; a = gena transacetilazei.

~n cazul operonilor represibili, gena reglatoare produce o protein\ - represor, care `n mod normal este inactiv\ (nu se leag\ de operator). Dac\ `n celul\ corepresorul (care este produsul final al c\ii metabolice respective), se leag\ de represor [i `i modific\ conforma]ia (fenomenul de tranzi]ie alosteric\), represorul devine apt s\ recunoasc\ operatorul, se ata[eaz\ de acesta [i `l blocheaz\. Deci `n aceast\ situa]ie, represorii singuri sunt inactivi [i doar prin legarea corepresorului devin activi, blocnd astfel operatorul.
- 171 -

{TEOFIL CREANG|

Un exemplu de operon represibil este operonul triptofan (trp), de la Esherichia coli, care asigur\ sinteza aminoacidului triptofan. Operonul triptofan asigur\ codificarea a trei enzime diferite, de c\tre cinci segmente structurale denumite: trp E, trp D, trp C, trp B [i trp A, (fig. 59).

A.
O Pi I P
Trp E Trp D Trp C Trp B Trp A

Operon `nchis

Represor activ Represor inactiv

Prezen]a triptofanului (corepresor)

Corepresor

B.
O Pi I P
ARN-polimeraza

Trp E

Trp D

Trp C

Trp B

Trp A

Operon deschis
ARN-mesager

Represor inactiv

Triptofan `n cantit\]i mici

Fig. 59. Schema operonului trp de la Esherichia coli, `n cele dou\ ipostaze: A) operon inactiv: B) operon activ. ~n prezen]a triptofanului din mediu celular, are loc activarea represorului care se va cupla cu operatorul, determinnd starea `nchis\ a operonului, (fig. 59A). Starea deschis\ a operonului triptofan este dat\ de absen]a triptofanului, situa]ie `n care represorul r\mne inactiv [i nu blocheaz\ operatorul, avnd loc transcrip]ia segmentului structural, (fig. 59B).

- 172 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

~n prezen]a triptofanului (existen]a operonului inactiv), sinteza triptofanului nu `nceteaz\ complet, dar `n cazul operonului activ, rata de transcrip]ie a segmentului structural cre[te de peste 70 de ori. Exprimarea operonului triptofan (precum [i a altor operoni la procariote), este influen]at\ [i de un fenomen de atenuare, ceea ce dovede[te existen]a unei structuri complexe a segmentului reglator, precum [i complexitatea `n sine a fenomenului de reglare a activit\]ii genelor. Pe lng\ modelul operonilor inductibili [i represibili, exist\ [i alte variante de reglare a operonului, cum ar fi: reglarea autogen\, (proteina reglatoare este codificat\ de una din genele structurale) [i reglonul, (o gen\ reglatoare controleaz\ mai mul]i operoni). Alte mecanisme de control al transcrip]iei sunt: afinitatea enzimei ARN-polimeraza pentru promotor [i supra`nf\[urarea ADN-ului. {i la nivelul transla]iei, exist\ o serie de mecanisme de reglare a biosintezei proteice, dintre care amintim: durata de via]\ a ARN-m; varia]ii de structur\ ale ARN-m; nivelul aminiacizilor existen]i `n celul\; viteza de legare a ribozomilor de ARN-m, [.a.

7.6.2. REGLAJUL EXPRIM|RII GENELOR LA EUCARIOTE


Mecanismele prin care celulele eucariote controleaz\ biosinteza proteinelor, sunt mult mai complexe [i diferite fa]\ de mecanismele specifice procariotelor. ~n plus, la eucariote are loc procesul de diferen]iere celular\, care determin\ apari]ia de celule [i ]esuturi cu func]ii specifice, iar odat\ diferen]iate, celulele r\mn stabile [i produc anumite tipuri de proteine, enzime sau hormoni la nivel constant. Mecanismele prin care aceste celule r\spund la stimuli specifici, reglndu-[i sinteza propriilor polipeptide `n func]ie de necesit\]i, sunt `nc\ insuficient cunoscute. O celul\ eucariot\ superioar\, sintetizat\ 10.000 20.000 de polipeptide diferite, iar mecanismele de control ale sintezei acestora se realizeaz\ de-a lungul mai multor etape ale sintezei, precum [i la diferite nivele de organizare ale genomului.

7.6.2.1. REGLAJUL PRIN MODIFIC|RI DIRECTE ALE GENOMULUI


Exist\ mai multe modalit\]i prin care se asigur\ o arhitectur\ specific\ genomului organismelor eucariote, cu influen]\ direct\ asupra biosintezei diferitelor polipeptide. 1. Amplificarea genic\, reprezint\ procesul de cre[tere al num\rului de secven]e genice, pentru unele biomolecule care sunt necasare `n cantit\]i mult mai mari dect altele, sau sunt necesare `n cantit\]i mai mari `ntr-o anumit\ etap\ de dezvoltare a organismului.

- 173 -

{TEOFIL CREANG|

Acest proces se `ntlne[te `n mod normal `n cazul genelor responsabile pentru sinteza proteinelor ribozomale [i a ARN-ului ribozomal. De asemenea, genele pentru sinteza proteinelor histonice sunt amplificate, aflndu-se `n copii de sute de ori `n genom, `n vederea sintezei `ntr-o cantitate mare a histonelor, care sunt necesare pentru complexarea moleculelor de ADN `n vederea form\rii cromatinei. Un caz aparte `l reprezint\ cre[terea num\rului de secven]e genice ca rezultat al r\spunsului la un semnal, determinat de necesarul unor produse genice `n cantit\]i mari la un moment dat. Un exemplu `n acest sens `l reprezint\ amplificarea genic\ `n timpul dezvolt\rii ovocitelor la unii amfibieni (Xenopus, Triturus). Acest proces reclam\ pe o perioad\ de 3 s\pt\mni, o mare cantitate de proteine [i deci de ribozomi, respectiv de ARN ribozomal. ~n aceste condi]ii num\rul de gene pentru sinteza ARN-ribozomal, cre[te de circa 4.000 de ori (de la 600 `n mod normal, la peste 2 milioane). Acest num\r mare de gene pentru ARN-ribozomal, exist\ doar `n timpul [i pentru scopul dezvolt\rii ovocitelor. Dup\ maturarea ovocitelor, excesul de gene pentru sinteza ARN-ului ribozomal este degradat treptat pe cale enzimatic\, pn\ cnd se revine la num\rul normal de 600. 2. Existen]a elementelor genetice mobile, reprezint\ un mecanism comun att organismelor eucariote ct [i celor procariote, influen]nd procesul de adaptare continu\ a indivizilor la factorii variabili ai mediului. 3. Metilarea ADN-ului, reprezint\ un mecanism de activare a genelor, genele inactive fiind metilate `n m\sur\ mai mare dect cele active. 4. Existen]a unor tipuri particulare de ADN `n cromozom, cum ar fi ADN-ul levogir (cu r\sucire spre stnga) [i ADN-ul suprar\sucit, ca posibile mecanisme de reglare, care determin\ fie `ncetarea, fie `nceperea activit\]ii genelor. 5. Existen]a ADN-ului repetitiv, f\r\ rol informa]ional, avnd un rol posibil `n diferen]ierea celular\ [i de reglaj genetic. 6. Complexarea ADN-ului eucariotelor cu histone, formnd astfel cromatina [i limitnd accesul ADN-ului `n vederea procesului transcrip]ional. 7. Existen]a proteinelor nehistonice, care joac\ un rol important `n determinarea genelor care sunt exprimate `ntr-o anumit\ celul\.

7.6.2.2. REGLAJUL LA NIVELUL TRANSCRIP}IEI


Reprezint\ cel mai important nivel de control al exprim\rii genelor [i de asemenea fiind un mecanism hot\rtor al procesului de diferen]iere celular\. Se `ntlne[te `n toate categoriile de celule [i pe parcursul `ntregii dezvolt\ri ontogenetice a indivizilor. La eucariotele superioare doar 7 - 10% din totalul genomului este transcris `n ARN-mesager, ceea ce indic\ c\ numai anumite gene sunt transcrise, iar ARN-mesager necesit\ a fi procesat `nainte de a `ncepe procesul

- 174 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

transcrip]ional, cu implica]ii asupra existen]ei unor mecanisme riguroase de control genetic. Procesul de ini]iere al transcrip]iei la eucariote, pare a fi asem\n\tor cu cel de la procariote. Enzima ARN-polimeraza II se leag\ de promotor `n prezen]a unor factori de transcrip]ie. Factorii de transcrip]ie ac]ioneaz\ prin intremediul unor zone cu o anumit\ structur\ ter]iar\, complementar\ unor structuri corespunz\toare din promotorul unei anumite gene. Factorii de transcrip]ie nu ac]ioneaz\ izolat, ei formeaz\ o re]ea `n care mai mul]i factori interac]ioneaz\ pentru a regla transcrip]ia genic\, prin intermediul unor domenii de transactivare. Domeniul de transactivare asigur\ medierea cooper\rii cu al]i factori de transcrip]ie. ~n afar\ de factorii de transcrip]ie specifici, `n reglajul transcrip]iei intervin numeroase proteine auxiliare ce poart\ numele de factori generali. Ace[ti factori generali nu au o specificitate pentru anumite categorii de gene, ei intervin la nivelul tuturor genelor care se transcriu, fixndu-se `mpreun\ cu ARN - polimeraza II pe promotor pentru a putea `ncepe transcrip]ia. O serie de proteine reglatoare asigur\ deplasarea histonelor din pozi]ia lor specific\, pentru a permite accesul factorilor de transcrip]ie, a factorilor generali [i a enzimei ARN - polimeraza II la promotorii genelor ce urmeaz\ a fi transcrise. ~n lipsa acestor proteine reglatoare, datorit\ complex\rii ADN-ului cu proteinele histonice, procesul transcrip]ional nu poate `ncepe. ~n afar\ de factorii de transcrip]ie cu rol reglator, la eucariote se realizeaz\ reglarea transcrip]iei genice [i prin intermediul unor regiuni situate la distan]\ mare de o anumit\ gen\, numite intensificatori [i silen]iatori ai procesului transcrip]ional. Intensificatorii determin\ cre[terea activit\]ii de transcrip]ie, iar silen]iatorii scad activitatea de transcrip]ie a genelor reglate. Procesul de reglare a transcrip]iei genice se realizeaz\ la eucariotele superioare [i prin intermediul hormonilor. Ace[tia sunt molecule mici polipeptidice care pot fi transportate de la celulele care sintetizeaz\ hormonul respectiv, la celulele ]int\. Hormonii steroizi sexuali pot trece liberi prin membrana celulelor ]int\, cuplndu-se cu un receptor citoplasmatic specific (R), formnd cu hormonul un complex hormon - receptor citoplasmatic (H - R), (fig. 60). Dup\ formarea complexului H - R, receptorul sufer\ o serie de modific\ri chimice sau morfologice, forma modificat\ devenind R, dup\ care trece prin membrana nuclear\ [i intr\ `n nucleu. Modul specific `n care ac]ioneaz\ `n nucleu nu este suficient de bine cunoscut, fiind posibil ca fie complexul H - R, fie hormonul singur s\ se angajeze `n unul din urm\toarele procese: legarea direct\ de ADN; legarea de o protein\ ata[at\ de ADN; inactivarea unui represor; modific\ri structurale ale cromatinei pentru a permite accesul enzimei ARN polimeraza II, la nivelul ADN-ului.

- 175 -

{TEOFIL CREANG| Membrana celular\ Citoplasma Membrana nuclear\ Nucleu ADN

Un posibil represor sau regulator proteic

Fig. 60. Schema de ac]iune hormonal\ asupra regl\rii procesului de transcrip]ie. Un exemplu bine studiat, `l reprezint\ stimularea de c\tre hormonii estrogeni la pas\re, a sintezei albuminei la nivelul oviductului. Dup\ secre]ia hormonilor estrogeni, scade rata de sintez\ a albuminei din oviduct, iar la 4 ore de la secre]ia acestor hormoni, ARN-mesager corespunz\tor albuminei, nu mai este detectat. ~n situa]ia administr\rii hormonilor estrogeni doar la nivelul oviductului, are loc sinteza ARN-mesager pentru albumin\, deoarece alte ]esuturi nu au receptori citoplasmatici ai acestor hormoni, prin intermediul c\rora s\ regleze procesul transcrip]ional al genelor specifice. ~n cazul hormonilor tiroidieni receptorii specifici se afl\ `n nucleu, iar mecanismul de ac]iune este tot cel de activare sau inhibare a transcrierii anumitor gene specifice.

7.6.2.3. REGLAJUL LA NIVELUL PROCESULUI DE MATURARE AL ARN-ului MESAGER {I DE MIGRARE AL ACESTUIA ~N CITOPLASM|
Reglajul la nivelul procesului de maturare al ARN-mesager, poate fi determinat de asamblarea preferen]ial\ a exonilor, ceea ce va avea ca rezultat ob]inerea de proteine izomorfe, care permit astfel indivizilor o adaptare dinamic\ la factorii de mediu `n continu\ schimbare . ~n cadrul procesului de maturare a ARN-ului mesager, pot s\ apar\ varia]ii `n privin]a nucleotidelor de la capetele ARN-mesager. Chiar o singur\ baz\ `n plus sau `n minus, la capetele moleculelor de ARN-mesager, va duce la sinteza unor proteine diferite. Acest mecanism are o importan]\ crucial\ pentru

- 176 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

apari]ia de noi proteine `n cursul evolu]iei, dar [i `n explicarea posibilit\]ii ca o gen\ s\ codifice dou\ proteine diferite, cum este situa]ia `n cazul anticorpilor, care prezint\ un mare polimorfism. Reglajul genetic poate avea loc [i la nivelul migr\rii ARN-mesager `n citoplasm\. S-a estimat c\ numai 20% din ARN-mesager ini]ial sintetizat p\r\se[te nucleul celulelor, iar aproape jum\tate este degradat `n nucleu.

7.6.2.4. REGLAJUL LA NIVELUL TRANSLA}IEI


Mecanismele de reglare a biosintezei proteinelor la nivel transla]ional, au mare importan]\ la eucariote. Aceste mecanisme de reglaj sunt diverse [i `n multe cazuri `nc\ insuficient cunoscute. Unul din aceste mecanisme, este reprezentat de formarea unor complexe `ntre ARN-mesager [i unele tipuri de proteine citoplasmatice. Aceste complexe sunt numite ribonucleoproteine mesagere [i asigur\ men]inerea `n stare stabil\, dar inactiv\ a ARN-mesager. Exist\ asemenea proteine care se leag\ [i de polizomi, `mpiedicnd procesul transla]ional. Un exemplu `n acest sens `l constituie sinteza proteic\ din ovulele echinodermelor, (ex. la crinul de mare). Ovulele nefertilizate sunt statice din punct de vedere biologic, dar stocheaz\ o mare cantitate de ARN-mesager, pentru mai multe luni, dar care este inactiv transla]ional, datorit\ form\rii complexelor proteine - ARN-m. Dar la cteva minute dup\ fertilizare `ncepe transla]ia mesajului genetic, sintetiznd polipeptidele specifice. Sinteza unor proteine, este reglat\ [i prin ac]iunea direct\ a proteinei respective asupra ARN-mesager. Astfel, concentra]ia unor imunoglobuline este men]inut\ constant\ prin legarea biomoleculei respective, de ARN-mesager care `i asigur\ sinteza, inhibnd astfel ini]ierea transla]iei. Un alt mecanism de reglaj la nivelul transla]iei mesajului genetic, `l constituie stabilitatea [i durata de via]\ a ARN-mesager. Un exemplu pregnant `n acest sens, `l constituie prelungirea duratei de via]\ a ARN-mesager, la viermele de m\tase (Bombyx mori). ~n timpul form\rii gogo[ii de m\tase, `n glandele sericigene ale larvei predomin\ sinteza fibroinei, componentul proteic principal al firului de m\tase (circa 75%). O molecul\ de ARN-mesager la eucariote, `n mod obi[nuit are o durat\ de via]\ de circa 3 ore, dup\ care este degradat\. ARN-mesager care sintetizeaz\ fibroina din glandele sericigene, `n perioada form\rii gogo[ii de m\tase are o durat\ de via]\ de circa 4 zile, durat\ aproximativ egal\ cu cea necesar\ form\rii gogo[ii. ~n aceast\ perioad\, fiecare molecul\ de ARN-mesager, va fi responsabil\ pentru sinteza a 109 molecule de fibroin\. Dac\ nu ar exista acest

- 177 -

{TEOFIL CREANG|

proces de prelungire a duratei de via]\ a ARN-mesager, ar fi necesare de 25 de ori mai multe gene pentru sinteza fibroinei [i o perioad\ de timp necesar\ de 100 de zile. Un exemplu interesant de prelungire a duratei de via]\ a ARN-mesager, `l constituie [i sinteza cazeinei din lapte. Acest proces se realizeaz\ sub ac]iunea hormonului prolactin\, iar atta timp ct hormonul este primit de glanda mamar\, durata de via]\ a ARN-mesager pentru cazein\ cre[te. De asemenea continu\ f\r\ `ntrerupere [i sinteza ARN-mesager specific. ~n acest mod, rata de sintez\ a cazeinei, componenta proteic\ principal\ a laptelui, cre[te marcant, datorit\ hormonului prolactin\. Cnd prolactina nu mai este sintetizat\ `n ritm sus]inut de hipofiz\, concentra]ia ARN-mesager specific se reduce, acesta va fi degradat mai rapid, iar lacta]ia se `ncheie.

7.6.2.5. REGLAJUL POSTTRANSLA}IONAL


~n afara mecanismelor care controleaz\ sinteza proteic\ la nivelul transcrip]iei sau transla]iei, exist\ [i alte mecanisme de control care intervin dup\ ce s-a realizat sinteza unui anumit polipeptid. Astfel, unele molecule polipeptidice pot suferi modific\ri secundare postsintetice, cum ar fi: eliminarea enzimatic\ a unor aminoacizi terminali; formarea unor leg\turi `ntre catenele polipeptidice; introducerea unor molecule sau radicali noi. Prin aceste modific\ri se produce o activare a proteinelor, care devin astfel func]ionale. Un alt mecanism este reglarea duratei de via]\ a proteinelor dup\ sintez\. Printr-o degradare mai accelerat\ sau `ncetinit\, se poate regla cantitatea unei proteine `n celul\. Un exemplu `n acest sens, este dublarea `n cteva zile a concentra]iei enzimei arginaz\, `n celula hepatic\ la [obolanii `nfometa]i. Aceasta nu se realizeaz\ printr-o sintez\ crescut\ a enzimei, ci prin reducerea degrad\rii ei. Alte mecanisme de reglaj posttranscrip]ional a proteinelor se realizeaz\ prin retroinhibi]ie, activare sau modific\ri alosterice. Retroinhibi]ia sau activarea se realizeaz\ prin ac]iunea unui produs final al unei c\i metabolice, care poate ac]iona asupra primei enzime care intervine `n sinteza acestui metabolit, `nhibndu-i sau stimulndu-i activitatea. Aceste mecanisme sunt foarte eficace, deoarece nu implic\ consum de energie. Exist\ de asemenea inhibitori sau activatori ai activit\]ii unor enzime, prin modificarea conforma]iei acesteia, producndu-i inhibi]ia activit\]ii sale catalitice. Din aceast\ categorie fac parte enzimele alosterice, care sunt compuse din mai multe subunit\]i, care prezint\ zone receptoare pentru semnalele din mediu, la care r\spund modificndu-[i forma, deci [i activitatea catalitic\.

- 178 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Analiznd modul de reglaj al biosintezei proteice la eucariote, se remarc\ c\ nu exist\ un mecanism universal reglator. Exist\ numeroase niveluri de reglaj, iar diferitele segmente genice sunt reglate prin mijloace diferite. ~n cursul evolu]iei filogenetice [i ontogenetice au fost promovate mecanismele de reglaj cele mai eficiente, care asigur\ derularea biosintezei polipeptidice cu eficacitate maxim\. Dac\ un mecanism de reglaj este incomod, va fi ameliorat sau schimbat `n timp, va fi rafinat [i va deveni mai eficient, dar nu `n mod obligatoriu mai simplu.

- 179 -

{TEOFIL CREANG|

CAPITOLUL 8
TRANSMITEREA CARACTERELOR {I ~NSU{IRILOR DE LA O GENERA}IE LA ALTA

8.1. LEGILE MENDELIENE DESPRE EREDITATE


8.1.1. TEORIA FACTORILOR EREDITARI
Modul de transmitere a caracterelor de la o genera]ie la alta, a preocupat din cele mai vechi timpuri pe cresc\torii de animale [i cultivatorii de plante. Ace[tia urm\reau ob]inerea unor noi soiuri de plante sau a unor noi rase de animale prin `ncruci[area celor existente . Mai trziu, o serie de cercet\tori ca, Klreuter `n 1763, Kgnight `n 1799, Louis [i Henry de Vilmorin `n perioada 1856 - 1860, Goss `n 1824, Naudin 1863 [.a., analiznd rezultatele ob]inute `n urma `ncruci[\rii unor soiuri de plante, nu `[i pot explica [tiin]ific fenomenele interesante observate, `n privin]a modului de transmitere al caracterelor de la p\rin]i la descenden]i. ~nsu[i Darwin, constat\ c\ dac\ se `ncruci[eaz\ dou\ rase de animale, produ[ii primei genera]ii sunt to]i la fel, dar `nmul]i]i `ntre ei dau `n genera]ia urm\toare o diversitate surprinz\toare. Aceste cercet\ri, dar [i multe altele, de[i au eviden]iat `n bun\ m\sur\ aspecte ale modului de transmitere al caracterelor de la o genera]ie la alta, nu au reu[it s\ stabileasc\ legile dup\ care se transmit aceste caractere. Aceasta, datorit\ `n special faptului c\ indivizii `ncruci[a]i se diferen]iau `ntre ei, printr-un num\r prea mare de perechi de caractere, al c\ror mod de comportare nu mai putea fi urm\rit `n descenden]\. ~n anul 1865 c\lug\rul Gregor Mendel (1822 - 1884), de la m\n\stirea din Brno, profesor de [tiin]e naturale la liceul german din aceea[i localitate, comunic\ `n cadrul Societ\]ii Naturali[tilor, rezultatele ob]inute de el `n urma `ncruci[\rii diferitelor soiuri de Pisum, Phaseolus, Linaria, Zea, Mirabilis [.a.
- 180 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

~nainte de a prezenta modul cum Mendel a c\utat s\ explice rezultatele pe care le-a ob]inut `n cmpul experimental, trebuie de precizat urm\toarele: Mendel nu [tia nimic despre existen]a cromozomilor (Strassburger, 1875); nu [tia c\ substratul material al eredit\]ii se afl\ `n nucleu (Strassburger, 1875); nu cuno[tea diviziunea celular\ (Fleming, 1882); nu avea cuno[tin]e cu privire la fenotip [i genotip (Johannsen, dup\ anul 1900); nu avea cuo[tin]e cu privire la starea homozigot\ [i heterozigot\ (W. Bateson, 1902). ~n schimb, cercet\rile lui Mendel au fost concepute dup\ un sistem original, iar el a avut o capacitate de previziune uimitoare, o minte clarv\z\toare, o preg\tire multilateral\. De asemenea, Mendel a teoretizat numai dup\ ce a fost ferm convins c\ rezultatele practice oglindeau realitatea obiectiv\ [i a procedat la interpretarea statistic\ a rezultatelor ob]inute, ceea ce a permis s\ sintetizeze multitudinea de valori rezultate. Datorit\ acestor aspecte, lui Mendel `i revine meritul de a fi primul care a stabilit precis modul de transmitere a caracterelor `n descenden]\, el fiind considerat `ntemeietorul geneticii. Recunoa[terea meritelor lui s-a realizat `ns\ abia dup\ anul 1900, cnd trei cercet\tori, independent unul de altul, Hugo de Vries `n Olanda, Carl Correns `n Germania [i Erich von Tschermak - Seyseneg `n Austria, au redescoperit lucr\rile lui Mendel [i regulele stabilite de el, `n hibridare care au c\p\tat ulterior denumirea de Legile lui Mendel [i care sunt formulate astfel: Legea domina]iei sau uniformit\]ii hibrizilor `n prima genera]ie, (F1); Legea segreg\rii sau disjunc]iei caracterelor `n genera]ia a doua, (F2); Legea segreg\rii independente a perechilor de caractere [i liberei combin\ri a factorilor ereditari, sau legea purit\]ii game]ilor. Mendel `n explicarea rezultatelor practice pe care le-a ob]inut, s-a condus dup\ ideea c\ `n celulele sexuale ale tuturor vie]uitoarelor, exist\ pentru fiecare caracter, respectiv pentru una din manifest\rile acestuia, un element material denumit de el factor ereditar sau esen]\ ereditar\. Game]ii fiind pun]ile de leg\tur\ dintre dou\ genera]ii succesive, sunt purt\tori ai unui singur factor ereditar, iar prin combinarea lor liber\ pe baza hazardului, `n descenden]\ vor rezulta diferite tipuri de organisme, care pot fi asem\n\toare cu unul din p\rin]i, sau care pot fi hibride, deci s\ `ntruneasc\ factorii ereditari ai ambelor forme parentale. Mendel a notat fiecare organism cu dou\ litere, (manifestarea dominant\ cu liter\ mare - A; iar pe cea recesiv\ cu liter\ mic\ - a) pe considerentul c\ organismul respectiv, fiind rezultatul contopirii a doi game]i, are de la fiecare p\rinte cte un factor ereditar pentru caracterul urm\rit, sau mai corect spus pentru forma `n care acesta se va manifesta.
- 181 -

{TEOFIL CREANG|

Ansamblul cercet\rilor lui Mendel, au dus la elaborarea teoriei factorilor ereditari, care sus]ine c\ ereditatea organismelor este dependent\ de un num\r mare de factori (denumi]i ulterior gene de Johannsen - 1909), care se transmit prin game]i la descenden]i. Teoria factorilor ereditari [i legile mendeliene, au fost confirmate apoi de teoria cromozomal\ a eredit\]ii [i acceptate de genetica modern\. Mendel a studiat comportarea eredit\]ii formelor hibride la plantele mai multor genuri, dar cele mai concludente rezultate le-a ob]inut `n urma `ncruci[\rii mai multor soiuri de maz\re (Pisum), care este o plant\ autogam\.

8.1.2. TERMINOLOGIA UTILIZAT| ~N GENETICA MENDELIAN|


~n cadrul geneticii mendeliene, precum [i `n hibridologie `n general, sunt utilizate o serie de no]iuni specifice, ce vor fi definite `n continuare. Hibridare, reprezint\ `ncruci[area dintre indivizi care se deosebesc `ntre ei prin unul sau mai multe caractere, (culoarea robei, a ochilor, lipsa sau prezen]a coarnelor etc). Dup\ num\rul de caractere care deosebesc formele utilizate la `ncruci[are, hibridarea se poate clasifica `n: monohibridare, dihibridare, trihibridare sau polihibridare. Produ[ii rezulta]i `n urma hibrid\rii se numesc hibrizi (lat. hibrida = din snge amestecat). Formele parentale, ale hibrizilor se noteaz\ cu P, iar genera]iile de hibrizi ob]inute se noteaz\ cu F (de la latinescul filii = copii), la care se adaug\ o cifr\ care reprezint\ num\rul de ordine al genera]iei, (F1 = prima genera]ie, F2 = a doua genera]ie, etc). Segregare (lat. segregare = a separa, a izola), denumire dat\ de Bateson [i Saunders - 1902, pentru a defini procesul separ\rii `ntmpl\toare a alelelor provenite de la cei doi p\rin]i `n timpul form\rii game]ilor (meioza I), ceea ce are drept consecin]\ apari]ia unui num\r foarte mare, (practic infint) de combina]ii genotipice `n game]i. Factor ereditar, denumire dat\ de Mendel determinantului unui caracter, (elementul material care determin\ un caracter). Gena, denumire dat\ de Johannsen - 1909, `nlocuind termenul de factor ereditar [i definind segmentul de ADN, care determin\ sinteza unui produs celular specific. Locus (plural loci), denumire dat\ de Morgan [i colab. - 1915, pentru a defini pozi]ia ocupat\ de o gen\ `n cromozom. Alel\ (gr. allelon - unii [i al]ii), denumire dat\ de Johannsen - 1909, pentru a defini formele alternative `n care se g\se[te o gen\. Alelele ocup\ acela[i locus `n cromozomii omologi [i controleaz\ diferite expresii ale aceluia[i caracter.
- 182 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Alela care determin\ expresia normal\, (original\) sau standard a unui caracter, se nume[te alel\ de tip s\lbatic sau standard. Din gena ancestral\ prin muta]ii succesive, pot rezulta mai multe alele, care s\ influen]eze acela[i caracter. Alela care determin\ expresia standard a caracterului se noteaz\ cu liter\ mare sau cu semnul +, celelalte alele mutante sunt notate cu liter\ mic\. Un organism diploid are cte dou\ alele pentru fiecare locus. ~n situa]ia prezen]ei a cel pu]in trei alele diferite pentru aceea[i gen\, `n cazul unei popula]ii de indivizi, se manifest\ fenomenul de alelism multiplu. Alelomorfe, reprezint\ manifest\ri opuse ale aceluia[i caracter, determinate de existen]a a dou\ alele diferite la un anumit locus `n cromozomii omologi, (ex. culoarea boabelor, galben-verde; talia plantelor, `nalt-pitic etc). Homozigot (gr. homoios + zygotos = `mpreunat), denumire dat\ de Bateson [i Saunders - 1902), pentru a defini situa]ia `n care cele dou\ alele de pe cromozomii omologi sunt identice, (AA sau aa). Heterozigot, situa]ie `n care alelele din cei doi cromozomi omologi, sunt diferite (Aa). Dominan]\ (lat. dominari = a st\pni), fenomen prin care caracterele determinate de o gen\ se exprim\ fenotipic, indiferent de rela]iile cu alte gene alele. Recesivitatea (lat. recessus = retragere), fenomen opus domina]iei, `n care un anumit caracter se manifest\ doar `n stare de homozigo]ie, r\mnnd `n stare latent\ `n situa]ie de heterozigo]ie. Genele se noteaz\ de cele mai multe ori, cu simboluri dup\ numele caracterului respectiv, (ex. vg - de la vestigial, gena pentru aripi vestigiale la Drosophila melanogaster). Pentru formele mutante recesive, simbolurile se scriu cu liter\ mic\ (ex. vg), iar pentru formele mutante dominante simbolurile sunt cu liter\ mare, (ex. B - de la Bar, ochi bara]i la Drosophila melanogaster). Alela de tip s\lbatic se noteaz\ cu semnul +, fie prin al\turarea semnului + la simbolul genei recesive, (ex. W+ - pentru alela s\lbatic\ a culorii ochilor la Drosophila melanogaster).

8.1.3. MONOHIBRIDAREA DE TIP PISUM Monohibridarea, presupune `ncruci[area a doi indivizi din aceea[i specie, care se deosebesc `ntre ei printr-o singur\ pereche de caractere opuse, (alelomorfe). Monohibridarea de tip Pisum a fost pus\ `n eviden]\ de c\tre Mendel `n experien]ele efectuate cu maz\rea (Pisum sativum). El a folosit la `ncruci[are plante care `n prealabil, timp de 5 - 6 genera]ii au fost `nmul]ite prin autofecundare, deci a folosit `n experien]e un material verificat sub raport genetic.

- 183 -

{TEOFIL CREANG|

Mendel a urm\rit pentru `nceput, modul de comportare a caracterelor de culoare, `ncruci[nd maz\rea cu boabe galbene (AA), cu maz\rea cu boabe verzi (aa), constatnd c\ `n prima genera]ie, to]i produ[ii rezulta]i au avut boabe de culoare galben\. ~nmul]ind `ntre ei indivizii din F1, ob]ine `n genera]ia a doua (F2), att plante cu boabe galbene ct [i plante cu boabe verzi dar `ntr-un anumit raport [i anume 3/4 plante cu boabe galbene [i 1/4 plante cu boabe verzi. ~ncruci[nd maz\rea cu bobul neted (NN), cu maz\rea cu bobul zbrcit (nn), `n prima genera]ie ob]ine doar plante cu bobul neted. ~n F2 ob]ine acela[i raport de segregare de 3:1 `n favoarea indivizilor cu bob neted, (fig. 61).

Fig. 61. Schema monohibrid\rii de tip Pisum. Acelea[i rezultate le-a ob]inut [i prin `ncruci[area plantelor de maz\re ce aveau portul `nalt, cu cele cu portul pitic, `n F1 toate plantele avnd portul `nalt, iar `n F2 segregarea fiind de 3:1 `n favoarea plantelor cu portul `nalt.

- 184 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Din aceste experien]e ca [i din altele, Mendel trage concluzia c\ acel caracter care se transmite neschimbat `n prima genera]ie (F1), este dominant (culoare galben\, bobul neted, portul `nalt), iar cel\lalt caracter care nu se manifest\ `n F1, este recesiv (culoare verde, bobul zbrcit, portul pitic). ~n plus `n prima genera]ie (F1), to]i indivizii au fost uniformi (plante cu bobul galben, neted sau cu portul `nalt). Astfel Mendel ajunge la enun]area primei legi: Legea dominan]ei sau a uniformit\]ii hibrizilor `n prima genera]ie (F1). Apari]ia ambelor caractere `n genera]ia a doua (F2), a fost numit\ segregare sau disjunc]ie [i presupune separarea celor dou\ caractere alelomorfe unul de altul. Astfel Mendel a fundamentat a doua lege: Legea segreg\rii sau disjunc]iei caracterelor `n genera]ia a doua. Raportul de segregare fenotipic ob]inut de Mendel `n experien]ele efectuate cu maz\rea a fost de 3:1, adic\ trei p\r]i sau aproximativ 75% plante care manifest\ caracterul dominant [i o parte sau aproximativ 25% plante care manifest\ caracterul recesiv [i este cunoscut `n genetic\ sub denumirea de raport de segregare de tip Pisum. Cultivnd mai departe plantele din F2 `n genera]ia a treia (F3), plantele au exteriorizat caracterele `n felul urm\tor: 25% din plantele cu bobul galben au dat `n F3 [i `n genera]iile urm\toare numai plante cu bobul galben; 50% din plantele tot cu bobul galben, au dat descenden]i cu bobul galben [i verde `n raport de 3:1; 25% din plantele cu bobul verde au dat `n F3 [i `n genera]iile urm\toare numai plante cu bobul verde. Aceea[i comportare au avut-o `n F3 [i celelalte caractere analizate, respectiv bobul neted [i zbrcit [i portul `nalt [i pitic. Gregor Mendel a explicat genetic aceast\ comportare fenotipic\, att `n prima genera]ie, ct [i `n genera]iile urm\toare, pe baza distribuirii factorilor ereditari [i a segreg\rii acestora astfel: formele parentale (P) utilizate de Mendel, au fost homozigote, adic\ fiecare individ prezint\ aceea[i factori ereditari, `n perechea ce determin\ un caracter. Caracterele dominante au fost notate cu AA, (bobul galben, neted, portul `nalt) iar cele recesive cu aa, (bobul verde, zbrcit, portul pitic); game]ii forma]i, att `n cazul formelor parentale ct [i a urm\toarelor genera]ii, con]in un singur factor ereditar, deci sunt puri din punct de vedere genetic; indivizii din prima genera]ie (F1), con]in att factorul ereditar provenit de la mam\, ct [i pe cel provenit de la tat\, expresia fenotipic\ apar]innd celui dominant;
- 185 -

{TEOFIL CREANG|

game]ii forma]i de indivizii primei genera]ii, vor fi de dou\ tipuri, jum\tate vor de]ine factorul ereditar A, iar cealalt\ jum\tate factorul ereditar a; din combinarea acestora prin autofecundare, `n a doua genera]ie (F2) vor rezulta: 1/4 AA, 2/4 Aa, 1/4 aa; factorul ereditar A (corespunz\tor culorii galbene, formei netede, portului `nalt), fiind dominant, `n F2 vor rezulta 75% din indivizi ce vor manifesta fenotipic caracterele dominante, iar 25% din indivizi ce vor avea formula genetic\ aa, vor manifesta caracterele recesive. (bobul verde, forma zbrcit\ a bobului, portul pitic al plantelor). Deci raportul de segregare `n F2 de 3:1 `n favoarea caracterului dominant este fenotipic, din punct de vedere genetic `ns\, segregarea `n F2 se produce `n raport de 1:2:1, `ntruct 25% din indivizi sunt homozigo]i pentru culoarea galben\ cu formula ereditar\ AA, 50% sunt heterozigo]i cu formula ereditar\ Aa, dar care vor manifesta caracterul dominant (galben) [i 25% homozigo]i pentru culoarea verde, cu formula ereditar\ aa. Acelea[i raporturi de segregare fenotipice [i genotipice se `nregistreaz\ [i `n cazul `ncruci[\rii plantelor de maz\re ce se deosebesc prin alte caractere, (bobul neted x zbrcit; portul `nalt x pitic) [i nu numai `n aceste cazuri. Acela[i mod de transmitere a caracterelor a fost eviden]iat ulterior [i la animale. ~n 1901, W. Bateson public\ rezultatele ob]inute prin `ncruci[area unor rase de g\ini ce se deosebesc prin forma crestei. Astfel a ar\tat c\ prin `ncruci[area g\inilor cu creasta `nflorat\ sau b\tut\ (rasa Wyandotte), cu g\ini ce au creasta simpl\ din]at\ (rasa Leghorn), `n F1 dominant\ este tipul de creasta b\tut\. ~n F2 are loc segregarea celor dou\ caractere alelomorfe `n raport de 3:1, `n favoarea crestei b\tute sau `nflorate. Zoologul francez L. Cunot (1902), `ncruci[eaz\ [oareci de culoare gri cu [oareci de culoare alb\, ob]innd `n F1 numai [oareci de culoare gri, iar `n F2 are loc segregarea `n raport de 3:1 `n favoarea culorii gri care este dominant\. La taurinele din rasa Holstein - Friz\, prin `ncruci[area variet\]ii de culoare neagr\ cu varietatea de culoare ro[ie, `n prima genera]ie se ob]in numai produ[i de culoare neagr\. ~n F2 are loc segregarea `n raport de 3:1, `n favoarea culorii negre care este dominant\. Tot la taurine, culoarea uniform\ a robei [i lipsa coarnelor sunt caractere dominante, fa]\ de desenul b\l]at al robei [i prezen]a coarnelor, raporturile de segregare fenotipice `nregistrate `n F2 fiind tot de 3:1 `n favoarea caracterului dominant. La nutrie (Myocastor coypus), blana de culoare crem este determinat\ de o pereche de alele recesive (kk), iar blana de culoare standard este determinat\ de o gen\ alel\ dominant\ (K), iar din `ncruci[area celor dou\ variet\]i, raporturile de segregare sunt de tip Pisum.

- 186 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Dup\ anul 1900, acumulndu-se noi descoperiri [i rezultate `n biologie `n general [i genetic\ `n special, cele dou\ legi fundamentate de Mendel au fost confirmate de noile descoperiri, dar [i completate. Principiul uniformit\]ii hibrizilor `n prima genera]ie (legea dominan]ei), considerat\ o proprietate intrinsec\ a genelor, s-a dovedit a fi o dominan]\ complet\. Dar s-a demonstrat c\ dominan]a nu este `n toate cazurile complet\, existnd numeroase cazuri `n care apar raporturi de segregare diferite, ca urmare a interac]iunii dintre gene chiar alele fiind. Principiul segreg\rii independente a caracterelor a devenit legea fundamental\ a mendelismului dobndind o explica]ie obiectiv\, dup\ ce `n 1903 W. Sutton arat\ c\ exist\ un paralelism `ntre comportarea cromozomilor `n cursul meiozei, prin separarea cromozomilor omologi `n meioza I [i separarea caracterelor opuse (alelomorfe), postulat\ de Mendel.

8.1.4. DIHIBRIDAREA {I POLIHIBRIDAREA Dihibridarea, presupune `ncruci[area `ntre indivizi din soiuri sau rase diferite, care se deosebesc `ntre ei prin dou\ perechi de caractere. Mendel folose[te tot maz\rea `n experien]ele de dihibridare. El `ncruci[eaz\ maz\rea cu bobul galben (G) [i neted (N), ambele fiind caractere dominante, cu maz\rea cu bobul verde (g) [i zbrcit (n), amndou\ fiind caractere recesive, (fig. 62). ~n F1 to]i hibrizii vor fi uniformi, manifestnd caracterele dominante (plante cu bobul galben [i neted), de[i din punct de vedere genetic sunt heterozigo]i, (GgNn). ~n cursul form\rii game]ilor caracterele alelomorfe galben - verde se separ\ [i se transmit independent de caracterele alelomorfe neted - zbrcit. Pe de alt\ parte, caracterele parentale galben - `nalt [i neted - zbrcit, nu r\mn nici ele cuplate, repartizndu-se o dat\ cu formarea game]ilor, `n patru combina]ii. ~n felul acesta, game]ii ce vor rezulta vor fi de patru tipuri pentru fiecare sex: galben - neted; galben - zbrcit; verde - neted [i verde - zbrcit. Din `ncruci[area probabilistic\ a 4 tipuri de game]i masculi, cu 4 tipuri de game]i femeli din F1, vor rezulta `n F2 16 combina]ii genotipice, care sub raport fenotipic se vor grupa `n 4 clase fenotipice, `n urm\toarele propor]ii: 9/16 plante cu boabe galbene [i netede; 3/16 plante cu boabe galbene [i zbrcite; 3/16 plante cu boabe verzi [i netede; 1/16 plante cu boabe verzi [i zbrcite. Astfel, raportul de segregare fenotipic `n F2 este de 9:3:3:1. Dac\ se consider\ fiecare caracter separat, atunci raportul de segregare este tot de 3:1. Deci raportul de segregare fenotipic `n dihibridare, este p\tratul raportului de segregare fenotipic din monohibridare (3+1)2 = 9:3:3:1.
- 187 -

{TEOFIL CREANG|

Fig. 62. Schema dihibrid\rii la maz\re, `n `ncruci[area dintre plante cu bobul galben [i neted (GGNN), cu plante cu bobul verde [i zbrcit (ggnn [i ob]inerea unui raport de segregare de 9:3:3:1. Sub raport genotipic cele 16 combina]ii ob]inute sunt de dou\ tipuri: 4 homozigote [i 12 heterozigote, iar din cele 12 tipuri heterozigote, 8 vor fi monoheterozigote [i 4 diheterozigote. Astfel, combina]iile 1 [i 16 sunt homozigote asem\n\toare p\rin]ilor, iar 6 [i 11 sunt homozigote avnd cuplul de caractere repartizat invers dect la p\rin]i [i reprezint\ forme noi (galben - zbrcit [i verde - neted). Celelalte combina]ii sunt heterozigote, unele fiind monoheterozigote pentru caracterul de culoare sau pentru forma boabelor (2, 3, 5, 8, 9, 12, 14, 15), iar altele diheterozigote (4, 7, 10, 13).
- 188 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Aceste rezultate [i `ndeosebi apari]ia formelor noi galben - zbrcit [i verde - neted, l-au condus pe Mendel la formularea celei de-a 3-a legi: Legea segreg\rii independente a perechilor de caractere [i liberei combin\ri a factorilor ereditari. Rezultate similare au fost ob]inute la mai multe specii de plante [i pentru diferite alte perechi de caractere, iar aceast\ lege a fost demonstrat\ [i `n cazul dihibrid\rilor la animale. Astfel dac\ se `ncruci[eaz\ taurine dintr-o ras\ f\r\ coarne (P) [i cu roba de culoare neagr\ (E), caractere dominante, cu indivizi dintr-o ras\ cu coarne (p) [i cu roba de culoare ro[ie (e), caractere recesive, indivizii din F1 vor fi uniformi, adic\ f\r\ coarne [i cu roba de culoare neagr\, (PpEe). ~n F2, `n urma segreg\rii, se ob]in 16 combina]ii genotipice, care se grupeaz\ `n patru clase fenotipice astfel: 9/16 combina]ii la care indivizii sunt f\r\ coarne [i de culoare neagr\, raportul [i structura genotipic\ fiind: 1/16 PPEE; 2/16 PPEe; 2/16 PpEE; 4/16 PpEe; 3/16 combina]ii la care indivizii sunt f\r\ coarne [i de culoare ro[ie, raportul [i structura genotipic\ fiind: 1/16 PPee; 2/16 Ppee; 3/16 combina]ii la care indivizii sunt cu coarne [i de culoare neagr\, raportul [i structura genotipic\ fiind: 1/16 ppEE; 2/16 ppEe; 1/16 combina]ii la care indivizii sunt cu coarne [i de culoare ro[ie, raportul [i structura genotipic\ fiind: 1/16 ppee. Rezult\ deci, o segregare fenotipic\ `n raport de 9:3:3:1 ca [i la maz\re, iar fiecare pereche de `nsu[iri segreg\ `n raport de 3:1. Se remarc\ [i `n acest caz apari]ia a dou\ combina]ii noi homozigote, PPee [i ppEE. Polihibridarea, presupune `ncruci[area indivizilor care se deosebesc prin mai multe perechi de caractere alelomorfe [i poate fi: trihibridare - cu 3 perechi de caractere opuse, tetrahibridare - cu 4 perechi de caractere alelomorfe opuse, etc. ~n cazul trihibrid\rii, Mendel a `ncruci[at maz\rea cu bobul galben (A), neted (B) [i flori ro[ii (C), cu maz\rea cu bobul verde (a), zbrcit (b) [i flori albe (a). Genotipurile celor dou\ forme parentale vor fi AABBCC [i aabbcc. ~n prima genera]ie heterozigo]ii vor manifesta caracterele dominante, iar `n F2 vor rezulta 64 de combina]ii genotipice, care se grupeaz\ `n 8 clase fenotipice, `ntr-un raport de segregare de 27:9:9:9:3:3:3:1, ceea ce reprezint\ dezvoltarea binomului (3+1)3. ~n cazul tetrahibrid\rii, hibrizii din F1 formeaz\ 16 tipuri de game]i, care asigur\ 256 de posibilit\]i genetice de combinare, grupate `ntr-un raport fenotipic de segregare de (3:1)4. Practic, pe m\sur\ ce num\rul perechilor de caractere cre[te, segregarea este din ce `n ce mai greu de urm\rit, pentru c\ fa]\ de cre[terea `n progresie aritmetic\ a num\rului de perechi de caractere, num\rul tipurilor de game]i posibili cre[te `n progresie geometric\, iar num\rul de combina]ii care pot rezulta cre[te `n progresie logaritmic\.
- 189 -

{TEOFIL CREANG|

O certitudine statistic\ `n cazul hibrid\rilor, se poate ob]ine numai cnd se lucreaz\ cu un num\r mic de caractere alelomorfe, iar pe de alt\ parte, trebuie lucrat cu un num\r mare de indivizi pentru a ob]ine raporturile de segregare a[teptate, iar combina]ia game]ilor trebuie s\ fie liber\, f\r\ influen]a altor factori `n special a selec]iei, lucruri care `n practic\ rar se `ntmpl\. Modul `n care num\rul de caractere, (sau al perechilor de gene alele) implicate `n `ncruci[are, determin\ sporirea num\rului de genotipuri, rezult\ din tabelul 5.
Tabelul 5 Num\rul perechilor de gene alele implicate `n `ncruci[are, num\rul de game]i `n F1 [i num\rul de combina]ii care rezult\ F2 Num\rul perechilor de gene alele 1 2 3 4 5 10 n Num\rul combina]iilor posibile `n F2 4 16 64 256 1.024 1.048.576 4n Num\rul combina]iilor genotipic dominante `n F2 3 9 27 81 243 59.094 3n Num\rul grupelor fenotipice `n F2 2 4 8 16 32 1.024 2n Num\rul combina]iilor homozigote `n F2 2 4 8 16 32 1.024 2n Num\rul formelor homozigote noi `n F2 2 6 14 30 1.022 2n - 2

~n polihibridare, cnd se iau `n considerare n perechi de caractere, raportul fenotipic de segregare va fi de (3+1)n.

8.1.5. RETRO~NCRUCI{AREA SAU BACKCROSSUL


~n lucr\rile de ameliorare este foarte important de cunoscut genotipul indivizilor utiliza]i la `ncruci[are, pentru anumite caractere luate `n considerare. Acesta deoarece, sub raportul valorii genetice, indivizii homozigo]i sunt mult diferi]i de cei heterozigo]i. Datorit\ fenomenului de dominan]\ pentru o anumit\ alel\, indivizii heterozigo]i nu se pot deosebi de cei homozigo]i pe alela respectiv\. Spre exemplu la ovine, indivizii cu ln\ alb\ pot fi homozigo]i dominan]i (AA), dar pot fi [i heterozigo]i (Aa), valoarea lor genetic\, precum [i modul `n care `[i transmit `n descenden]\ caracterul de culoare al lnii, fiind diferit la cele dou\ genotipuri.

- 190 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

~n scopul cunoa[terii genotipului indivizilor care manifest\ un caracter dominant (ace[tia putnd fi homozigo]i sau heterozigo]i), se procedeaz\ la retro`ncruci[are sau backross. Formele parentale sunt AA [i aa, iar indivizii supu[i analizei pot fi de tip AA sau Aa, manifestnd caracterul dominant. Cazul a: ~ncruci[area indivizilor analiza]i (AA sau Aa), cu forma parental\ homozigot dominant\, (fig. 63).

AA (individ analizat)

AA (forma parental\) A A

FT

AA;

AA;

AA;

AA

(uniformitate fenotipic\)

Aa (individ analizat)

AA (forma parental\) A A

FT

AA;

AA;

aA;

aA

(uniformitate fenotipic\)
Fig. 63. Variant\ de backross, `ntre forma parental\ homozigot dominant\ [i individ analizat homozigot dominant (varianta A), sau heterozigot (varianta B). ~n ambele situa]ii, descenden]a rezultat\ va manifesta caracterul dominant, fiind uniform\ fenotipic [i nu se poate stabili starea de homozigo]ie sau heterozigo]ie a indivizilor supu[i analizei.
- 191 -

{TEOFIL CREANG|

Cazul b: ~ncruci[area indivizilor analiza]i (AA sau Aa), cu forma parental\ homozigot recesiv\, (fig. 64).
P AA (individ analizat) A G A A x aa (forma parental\) a a

FT

Aa;

Aa;

Aa;

Aa

(uniformitate fenotipic\)

Aa (individ analizat)

aa (forma parental\) a a

FT

Aa; 50%

Aa;

aa; 50%

aa

Fig. 64. Variant\ de backcross, `ntre forma parental\ homozigot recesiv\ [i individ analizat homozigot dominant (varianta A), sau heterozigot (varianta B). ~n cazul acestui tip de retro`ncruci[are se ob]in rezultate care pot eviden]ia structura genetic\ a individului supus analizei. ~n situa]ia `n care individul analizat este homozigot pe alela dominant\, descenden]a rezultat\ va manifesta `n mod uniform caracterul dominant, de[i din punct de vedere genetic va fi heterozigot\, (fig. 64A).

- 192 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

~n cazul `n care individul analizat este heterozigot, `n descenden]\ va avea loc fenomenul de segregare, descenden]a va manifesta `n propor]ie de 50% caracterul dominant [i 50% vor fi homozigo]i recesivi, (fig. 64B). Deci `n cazul retro`ncruci[\rii (backcross-ului), dac\ descenden]a va manifesta `n mod uniform caracterul dominant individul supus analizei este homozigot dominant, iar dac\ `n descenden]\ se produce segregarea `n raport de 1:1, individul supus analizai este heterozigot.

8.2. ABATERI DE LA RAPORTURILE MENDELIENE DE SEGREGARE FENOTIPIC|


Pe lng\ raporturile de segregare mendeliene, se `ntlnesc numeroase cazuri care fac excep]ii de la aceste raporturi de segregare. Analiza acestor excep]ii de la raporturile mendeliene de segregare, fie c\ sunt aparente sau reale, nu au fost `n opozi]ie cu principiile stabilite de Mendel [i au permis aprofundarea cercet\rilor `n acest domeniu, contribuind la dezvoltarea geneticii mendeliene. Principala cauz\ a abaterilor de la raporturile mendeliene de segregare, o constituie interac]iunile genice. Interac]iunea genic\, reprezint\ fenomenul prin care o gen\ `n ac]iunea sa, influen]eaz\ `n diferite grade chiar pn\ la anulare, efectul altei gene. Interac]iunile genice sunt de dou\ tipuri: interac]iuni alelice - care se manifest\ numai `ntre genele alele; interac]iuni nealelice (nonalelice) - care au loc `ntre gene situate `n loci diferi]i. Cunoa[terea tipurilor de interac]iuni genice, att `n formarea caracterelor, ct [i `n modul lor de transmitere, este o problem\ important\ `n elaborarea celor mai eficiente metode de dirijare a evolu]iei animalelor. Fundamentul prin care ac]ioneaz\ ameliorarea genetic\ a animalelor este variabilitatea genetic\ [i numai cunoscnd modul de formare al varia]iilor ereditare, se poate alege [i fundamenta metoda de ameliorare cea mai eficient\, pentru o anumit\ popula]ie.

8.2.1. INTERAC}IUNEA DINTRE GENELE ALELE


Interac]iunea alelic\, se realizeaz\ `n situa]ia `n care la un anumit locus de pe cromozomii omologi, se g\sesc dou\ gene alele cu efecte diferite, deci `n stare de heterozigo]ie. ~n acest caz este posibil ca una dintre alele prin efectul ei, s\ influen]eze `n diferite grade efectul celeilalte alele. Fenomenul a fost semnalat [i definit pentru prima dat\ de Mendel, care l-a denumit dominan]\. Gena care influen]eaz\ a fost denumit\ gen\ dominant\, iar gena al c\rei efect este influen]at gen\ recesiv\. Fenomenul de dominan]\ a fost mult studiat [i ast\zi se poate spune c\ acest fenomen se prezint\ sub diferite forme.
- 193 -

{TEOFIL CREANG|

Interac]iunile dintre genele alele sunt: dominan]a complet\ [i recesivitatea; dominan]a incomplet\ (semidominan]a); codominan]a; supradominan]a; ac]iunea pleiotropic\ a genelor; gene letale [i alele multiple.

8.2.1.1. DOMINAN}A COMPLET| {I RECESIVITATEA


Dominan]a complet\, reprezint\ situa]ia `n care o gen\ anuleaz\ efectul alelei sale [i ca urmare genotipul heterozigot (Aa), determin\ un fenotip identic cu cel produs de genotipul homozigot pe gena dominant\ (AA). ~n cazul recesivit\]ii, unei gene alele `i este anulat efectul de alela sa dominant\. Dominan]a complet\ [i recesivitatea au fost prezentate pe larg `n subcapitolul anterior

8.2.1.2. MONOHIBRIDAREA DE TIP ZEA (DOMINAN}A INCOMPLET| SAU SEMIDOMINAN}A)


Fenomenul a fost pus `n eviden]\ pentru prima dat\ de botanistul german Carl Correns, care verificnd experien]ele lui Mendel, constat\ c\ `n unele cazuri rezultatele ob]inute difer\ de cele stabilite de acesta. Astfel efectund hibrid\ri `ntre dou\ soiuri de Mirabilis jalapa, unul cu flori ro[ii [i altul cu flori albe, constat\ c\ `n prima genera]ie se ob]ine o descenden]\ cu flori de culoare roz\, deci o culoare intermediar\ formelor parentale. Procednd la `nmul]irea prin autofecundare a hibrizilor din F1 a ob]inut `n F2, 25% plante cu flori ro[ii, 50% plante cu flori roz intermediare formelor parentale [i 25% plante cu flori albe. ~n acest caz, raportul de segregare fenotipic este de 1:2:1, care corespunde cu constitu]ia genotipic\ a descenden]ei, respectiv cu segregarea genotipic\, care este tot de 1:2:1. ~n cazul acestui tip de segregare, cele dou\ gene alele nu se afl\ `n raporturi de dominan]\ complet\ sau de recesivitate una fa]\ de alta, ci ele au o echipoten]\ ereditar\ egal\, iar genotipul heterozigot (Aa), determin\ un fenotip intermediar celor determinate de genotipurile homozigote (AA; aa), `ns\ mai apropiat de fenotipul determinat de genotipul homozigot pe alela dominant\. Fenomenul este cunoscut sub denumirea de dominan]\ incomplet\ sau semidominan]\. Acest tip de transmitere intermediar\ a fost `ntlnit [i la alte specii de plante cum ar fi la porumb (Zea mays), hibridarea fiind denumit\ de tip Zea. Tipul de transmitere intermediar\ se `ntlne[te [i la animale. La p\s\ri sunt bine cunoscute g\inile de Andaluzia, care au penajul de culoare alb\struie, ele provenind din `ncruci[area unei rase cu penaj negru cu o ras\ cu penaj alb. Produ[ii din F1 vor avea deci culoare alb\struie, intermediar\ p\rin]ilor. ~n F2 se produce segregarea ob]inndu-se 25% g\ini cu penaj negru, 50% g\ini de culoare alb\struie [i 25% g\ini albe, raportul de segregare fiind de 1:2:1. G\inile de Andaluzia sunt deci din punct de vedere genetic heterozigote (Bb).
- 194 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Tot dup\ tipul intermediar se transmite [i culoarea robei la taurinele din rasa Shorthorn, `n cadrul c\reia se `ntlnesc trei variet\]i de culoare: ro[ie, alb\ [i piersicie. Dac\ se `mperecheaz\ tauri de culoare ro[ie cu vaci de culoare alb\, produ[ii din F1 vor avea culoarea piersicie, iar ace[tia `mperechea]i `ntre ei vor segrega `n F2 `n raport de 1:2:1: adic\ 1/4 de culoare alb\; 2/4 de culoare piersicie [i 1/4 de culoare ro[ie. Indivizii de culoare ro[ie [i alb\ sunt homozigo]i, iar cei piersicii vor fi heterozigo]i, (fig. 65).

Fig. 65. Fenomenul de dominan]\ incomplet\, `n cazul `ncruci[\rii dintre taurinele Shorthorn de culoare ro[ie (AA) [i de culoare alb\ (aa). ~n cazul tipului de transmitere intermediar\ a caracterelor, fenotipul concord\ cu genotipul, fapt deosebit de important `n lucr\rile de ameliorare. ~n aceste situa]ii este suficient\ aprecierea fenotipic\, pentru a se cunoa[te starea de homozigo]ie sau heterozigo]ie a indivizilor.

8.2.1.3. CODOMINAN}A
Unele caractere sunt determinate de gene plasate `n acela[i locus, f\r\ ca vreuna din gene s\ fie `n raport de dominan]\ complet\, intermediar\ sau par]ial\ cu alela sa. ~n cazul fenomenului de codominan]\ sunt prezente ambele caractere existente la p\rin]i.

- 195 -

{TEOFIL CREANG|

Transmiterea codominant\ este caracteristic\ tuturor tipurilor de proteine din lapte, snge, ou\ precum [i transmiterii grupelor sangvine. Spre exemplu, hemoglobina adult\ cunoscut\ la majoritatea speciilor sub dou\ forme fenotipice tipul A [i B, este determinat\ de gene cu ac]iune codominant\. Aceasta deoarece din `mperecherea indivizilor homozigo]i pentru tipul A, cu indivizii homozigo]i pentru tipul B, rezult\ descenden]i cu fenotipul ambelor tipuri parentale A [i B, (fig. 66). Din `nmul]irea descenden]ilor heterozigo]i AB `ntre ei vor rezulta trei categorii de produ[i: 1/4 cu tipul A; 2/4 cu tipul AB [i 1/4 cu tipul B. Po
Start

Homozigot Hb A/A

Homozigot Hb B/B

x F1
Heterozigo]i Hb A/b

Homozigot Hb A/A

Heterozigot Hb A/B

Homozigot Hb B/B

Fig. 66. Ac]iunea codominant\ a genelor, `n cazul `ncruci[\rii dintre indivizi cu hemoglobin\ A [i B.

8.2.1.4. SUPRADOMINAN}A
Reprezint\ fenomenul de interac]iune alelic\ a genelor, prin care organismele heterozigote (Aa), dep\[esc pentru un anumit caracter, sau pentru mai multe caractere, formele parentale homozigote (AA [i aa).
- 196 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Supradominan]a este dat\ `n majoritatea cazurilor de interac]iunea [i stimularea reciproc\ a celor dou\ gene alele, A [i a. Supradominan]a poate fi pozitiv\, atunci cnd valoarea heterozigo]ilor dep\[e[te valoarea ambelor forme parentale homozigote (dominant\ [i recesiv\), sau poate fi negativ\, cnd heterozigo]ii dep\[esc doar valoarea formelor parentale homozigot recesive, (fig. 67).

AA (pozitiv\)

Aa

aa Aa (negativ\)

Fig. 67. Schema manifest\rii supradominan]ei pozitive [i negative. Supradominan]a este specific\ caracterelor cantitative [i foarte rar `ntlnit\ `n cazul caracterelor calitative. Un exemplu este heterozisul, determinat de ac]iunea supradominant\ a genelor aflate `n stare heterozigot\, ceea ce permite ca cele dou\ gene (sau genomuri), s\ se completeze reciproc [i s\ determine efecte fenotipice superioare celor aflate `n stare homozigot\.

8.2.1.5. AC}IUNEA PLEIOTROPIC| A GENELOR


Pe lng\ determinarea `n fenotip a unui caracter de c\tre o singur\ gen\ sau de mai multe gene, s-a constatat c\ sunt [i cazuri cnd o singur\ gen\, determin\ fenotipic dou\ sau mai multe caractere diferite, fenomen denumit pleiotropism, (fig. 68). Gena respectiv\ care determin\ influen]area mai multor caractere se nume[te gen\ pleiotropic\. Mendel a fost primul care a observat c\ la maz\re acela[i factor ereditar a influen]at culoarea florilor [i culoarea tegumentului la semin]e.

- 197 -

{TEOFIL CREANG|

A1

P1 P2 P3 P4 P5 Fig. 68. Schema ac]iunii pleiotropice a genelor; A1= gena care determin\ efecte multiple (P1......P5).

Khn a observat la molia de f\in\ c\ aceea[i gen\ A, ce determin\ pigmentarea `nchis\ a ochilor, epidermei [i testiculelor influen]eaz\ [i dezvoltarea, `n timp ce alela sa recesiv\ determin\ ochii ro[ii, epiderma [i gonadele depigmentate, reducnd [i ritmul de dezvoltare [i vitalitatea. La [oareci, pigmentarea p\rului, a irisului [i a pielii sunt determinate de un singur factor ereditar. La Drosophila, gena mutant\ (vg) determin\ apari]ia aripilor vestigiale, precum [i sc\derea fecundit\]ii, a longevit\]ii [i modific\ri morfofunc]ionale. Din cele prezentate, apare `ntradev\r evident faptul c\ o gen\ poate s\ determine mai multe efecte fenotipice, dat fiind interac]iunile ce se stabilesc la nivel genic. Aceasta este pleiotropia adev\rat\. Dar sunt [i cazuri cnd o gen\ determin\ sinteza unei proteine-enzime, care ac]ioneaz\ `n metabolismul celular la locul unui nod metabolic. Dac\ apare o gen\ mutant\, determinnd sinteza unei alt tip de enzim\ sau hormon, va influen]a mai multe c\i metabolice care stau la baza dezvolt\rii altor `nsu[iri fenotipice, cu totul diferite. Aceasta atrage dup\ sine modific\ri care aparent nu au nici o leg\tur\ `ntre ele. Aceasta este pleiotropia fals\. Un exemplu de pleiotropie fals\ `ntlnit\ la animalele domestice este piticismul. {oarecii pitici, taurinele pitice (mai ales la rasa Hereford), g\inile pitice, pe lng\ faptul c\ se deosebesc de cele normale prin greutatea vie [i dezvoltarea corporal\, au [i o fecunditate redus\, o dezvoltare mai [tears\ a caracterelor sexuale secundare, un procent mai mare de mortalitate. Piticismul este datorat unei gene mutante (dw), ce determin\ lipsa, (sau reducerea) celulelor acidofile din structura lobului anterior al hipofizei, responsabil\ de secre]ia hormonilor adenohipofizari. Efectele pleiotropice multiple ale acestei gene sunt false. Aceasta deoarece gena (dw) `n stare homozigot\, are efect numai asupra diferen]ierii [i cre[terii celulelor ce secret\ hormoni adenohipofizari. Cum ace[tia au multiple efecte (somatotropi, gonadotropi, tireotropi), vor duce la influen]area negativ\ a tuturor acestor func]ii sau organe ]int\.
- 198 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Deci toate aceste efecte multiple ale genei dw sunt efecte secundare celei principale: lipsa celulelor acidofile antehipofizare. Afirma]ia este sus]inut\ [i de faptul c\ implantarea unei hipofize de la [oarecii cu cre[tere normal\ la [oarecii pitici, redreseaz\ cre[terea normal\, precum [i celelalte manifest\ri.

8.2.1.6. GENE LETALE


Raporturile de segregare normale, pot suferi abateri [i datorit\ lipsei de viabilitate a zigo]ilor sau indivizilor, fapt care se datoreaz\ unor gene care determin\ moartea zigotului sau individului `n cursul dezvolt\rii sale, gene care se numesc letale, iar fenomenul letalitate. Acest fenomen a fost pus `n eviden]\ pentru prima data de L. Cunot (1905), `n urma `ncruci[\rii `ntre ei a [oarecilor de culoare galben\, (fig. 69). ~n genera]ia urm\toare ob]ine att produ[i de culoare galben\ ct [i produ[i de culoare neagr\, tr\gnd astfel concluzia c\ formele parentale ce au fost `ncruci[ate erau heterozigote. Verificnd `n continuare transmiterea culorii prin `ncruci[are de `ntoarcere, constat\ c\ dominant\ este culoarea galben\, iar culoarea neagr\ este recesiv\.

Fig. 69. Segregarea `n cazul manifest\rii letalit\]ii de dominan]\, `n `ncruci[area [oarecilor de culoare galben\. L. Cunot ob]ine `ns\ un raport de segregare de 2/1 (adic\ 2/3 [oareci galbeni, 1/3 [oareci negri), fa]\ de raportul de segregare de 3/1 `n favoarea [oarecilor galbeni, raport care ar fi fost normal s\ se ob]in\. Ajunge astfel la concluzia c\ produ[ii homozigo]i dominan]i (AA) nu sunt viabili, el g\sind
- 199 -

{TEOFIL CREANG|

embrioni mor]i la femelele gestante `n faze timpurii ale gesta]iei. Deci raportul de segregare de 2/1, se explic\ prin faptul c\ 1/3 din [oarecii galbeni homozigo]i (AA), mor `n stadiul embrionar. ~n cazul [oarecilor galbeni heterozigo]i (Aa) gena A nu-[i poate manifesta letalitatea, datorit\ prezen]ei genei recesive a. Fenomenul de letalitate de dominan]\, se `ntlne[te [i la vulpile platinate, precum [i la oile Karakul sau }urcan\ varietate brum\rie. Fenomenul de letalitate la Karakulul brum\riu, a fost remarcat `nc\ din anul 1932 de c\tre G. K. Constantinescu. Mai trziu s-a stabilit c\ gena care determin\ culoarea brum\rie (S), `n stare homozigot\ (SS), determin\ pe lng\ culoarea brum\rie [i o dezvoltare func]ional\ insuficient\ a nervului vag. Reducerea func]ional\ a nervului vag, determin\ atonia prestomacelor, lipsa tranzitului piloric [i fermenta]ii gazoase. Dac\ la f\tare mieii brum\rii [i negri sunt `ntr-un raport de 3:1, `n perioada de vrst\ pn\ la 10 luni odat\ cu consumul de furaje fibroase, din mieii brum\rii mor circa 25% (cei homozigo]i SS), cu simptome complexe de afec]iuni digestive, mai ales timpanit\ cronic\. Mieii viabili care dep\[esc vrsta de 10 luni sunt heterozigo]i (Ss), deoarece din `ncruci[area acestora rezult\ un raport de segregare de 3:1. Datorit\ manifest\rii fenomenului de letalitate la mieii Karakul, imediat dup\ f\tare se caut\ s\ se identifice mieii homozigo]i pentru culoarea brum\rie (SS), pe baza culorii mucoaselor (bucal\, nazal\), care este mai deschis\ comparativ cu a mieilor heterozigo]i (Ss). Mieii homozigo]i vor fi destina]i sacrific\rii pentru ob]inerea pielicelii. Mai frecvent, letalitatea este provocat\ de gene recesive `n stare homozigot\. Procesul este similar cu cel provocat de o gen\ dominant\ `n stare homozigot\. Dup\ gradul de ac]iune [i penetran]\, genele letale se `mpart conven]ional `n: gene letale, care determin\ mortalitatea indivizilor homozigo]i `n propor]ie de peste 90% din cazuri; gene semiletale, care determin\ o letalitate a homozigo]ilor `ntre 50 - 90%; gene subvitale, cu o letalitate cuprins\ `ntre 10 [i 50% gene cvasinormale, cu o letalitate sub 10%. Letalitatea este un fenomen total nedorit, pentru c\ indivizii purt\tori de gene letale folosi]i la reproduc]ie, difuzeaz\ gena `n popula]ie astfel putndu-se `nregistra pierderi foarte mari. De aceea este necesar\ identificarea indivizilor purt\tori de gene letale, pentru a-i exclude categoric de la reproduc]ie.

8.2.1.7. ALELE MULTIPLE (POLIALELIA)


Fenomenul de polialelie este definit de cazul `n care trei sau mai multe gene alternative, sunt plasate pe acela[i locus `n cromozomi [i determin\ varia]ii ale aceluia[i caracter.
- 200 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Perechile de caractere opuse au corespondent `n cromozomi, respectiv `n genele alelomorfe (sau alele), care se g\sesc situate pe aceia[i loci `n cromozomii omologi, iar efectul acestora este exprimat prin dou\ fenotipuri contrastante (ex. `nalt - pitic, galben verde, etc). ~n cazul unui organism diploid nu pot exista dect dou\ alele (homozigot dominante AA, recesive aa sau heterozigote Aa). Dintre cele dou\ gene alele, cea dominant\ (A), reprezint\ tipul s\lbatic sau standard, iar cea recesiv\ este o mutant\ a acesteia, fiind deci recesiv\. Cnd trei sau mai multe gene, cu toate c\ sunt plasate pe acela[i locus `n cromozomii omologi, prezint\ st\ri alternante [i determin\ fenotipuri diferite la indivizi diferi]i, toat\ grupa de gene poart\ denumirea de alele multiple sau serii de alele, iar fenomenul polialelie. Fenomenul de polialelie se manifest\ `n cadrul popula]iilor de indivizi, iar seriile de alele multiple sunt rezultatul muta]iilor succesive care au avut loc `n popula]ia respectiv\. Alela de tip s\lbatic care este dominant\ se noteaz\ cu A sau a+, iar seria de alele ce apare prin muta]ie se noteaz\ cu acelea[i litere la care se adaug\ un indice de ordine numeric\ (ex. A1, A2, A3, A4 sau a1, a2, a3), indice ce reprezint\ ordinea `n care au ap\rut, sau indicele expresiei fenotipice care o determin\. ~ntr-o serie alelic\ (ex. A1, A2, A3), prima alel\ este dominant\ fa]\ de urm\toarele, a doua fa]\ de a treia [i urm\toarele [.a.m.d. Aceasta `nseamn\ c\ prin procesul de `mperechere `ntmpl\toare a alelelor dintr-o serie alelic\, pot ap\rea la descenden]i expresii fenotipice diferite, `n func]ie de apropierea dintre ele, adic\ de ordinea `n care au ap\rut `n cursul evolu]iei. Num\rul de genotipuri care pot ap\rea ca urmare a combina]iilor dintre genele unei serii alelice, este egal cu 1/2 (n2 + n), `n care n reprezint\ num\rul de alele din cadrul seriei. Morgan a pus `n eviden]\ seria de alele pentru culoarea ochilor la Drosophila melanogaster, (tabelul 6). Indivizii normali care sunt de tip s\lbatic sau standard, au ochii de culoare ro[ie ce se transmite dominant, fiind determinat\ de alela standard notat\ w+. Forma total recesiv\ o reprezint\ ochii de culoare alb\ (w), iar `ntre cele dou\ fenotipuri extreme (dominant - recesiv total), exist\ numeroase forme intermediare, rezultat al muta]iilor succesive al alelei standard. Toate aceste manifest\ri ale culorii ochilor la Drosophila melanogaster constituie o serie alelic\, fiind notate cu simboluri derivate din cuvintele engleze[ti, acceptate `n nomenclatura interna]ional\. Serii de alele multiple se `ntlnesc la majoritatea roz\toarelor, cel mai cunoscut exemplu fiind cel pentru pigmentarea bl\nii la iepuri. Tipul s\lbatic este intens colorat [i are genotipul CC, gena C determinnd culoarea aguti. Tipul Chinchilla are culoarea gri, dat\ de genotipul cchcch, iar tipul himalaian care are blan\ alb\ [i botul, vrful cozii, al urechilor [i al picioarelor negre, are genotipul chch. Exist\ [i tipul albino, complet depigmentat, determinat de alelele caca. Deci cele 4 gene C cch ch ca, constituie o serie alelic\, `n care prima alel\ este dominant\ fa]\ de celelalte trei, a doua (cch) este dominat\ de prima alel\ [i le domin\ pe urm\toarele [.a.m.d.
- 201 -

{TEOFIL CREANG| Tabelul 6 Seria de alele pentru culoarea ochilor la Drosophila melanogaster Simbolul alelelor W Ww Wco Wbl We Wch Wa WP Wi Wec W Denumirea aleleor Wild type White wine White coral White blood White cosin White chery White apricot White pearl White iwory White ecrue White Aspectul fenotipic al culorii ochilor Tipul s\lbatic: ro[u intens `nchis Ro[u `nchis Ro[u rubiniu aprins Ro[u rubiniu - g\lbui Roz - g\lbui Roz - g\lbui pai Glaben - ro[cat Culoarea perlei - slab ro[cat Sidefiu - u[or g\lbui Alb - u[or g\lbui Alb

Studiul grupelor sangvine [i a tipurilor de transferine care sunt determinate de asemenea de serii alelice, au aplicabilitate practic\ `n stabilirea paternit\]ii descenden]ilor, ce provin din mame ce au fost montate cu doi reproduc\tori masculi.

8.2.2. INTERAC}IUNEA DINTRE GENELE NEALELE


Legile mendeliene au explicat ereditatea, bazndu-se pe considerentul c\ o pereche de caractere sunt determinate de o singur\ pereche de gene alele, independente una de alta `n ceea ce prive[te modul de combinare, segregare [i transmitere `n genera]iile urm\toare. Sunt `ns\ numeroase cazuri, cnd pentru exteriorizarea unui singur caracter colaboreaz\ mai multe perechi de gene, din interac]iunea c\rora pot ap\rea `n F1 caractere cu totul noi, iar `n F2 apar alte raporturi de combinare, care aparent se abat de la cele mendeliene. Perechile de gene care `n interac]iune nu ocup\ acela[i locus `n cromozomi, ci loci diferi]i, se numesc gene nealele, iar fenomenul interac]iunea dintre genele nealele. Fenomenul de interac]iune dintre genele nealele a fost sesizat `ntr-o serie de hibrid\ri, stabilindu-se c\ principalele forme de interac]iune de acest tip sunt: complementaritatea de dominan]\ [i recesivitate; epistazia; interac]iunea modificatoare a genelor [i interac]iunea polimer\ a genelor.

8.2.2.1. INTERAC}IUNEA COMPLEMENTAR| A GENELOR


Reprezint\ fenomenul prin care dou\ sau mai multe gene nealele interac]ioneaz\, dnd na[tere unui caracter nou, diferit de cel realizat de fiecare gen\ `n parte. Astfel de gene se numesc gene complementare [i pot fi dominante sau recesive.
- 202 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Complemetaritatea de dominan]\ - este forma de interac]iune `n care dou\ gene nealele dominante determin\ un caracter nou, pe care o singur\ gen\ nu `l poate determina. Apari]ia noului caracter schimb\ [i raporturile mendeliene de segregare. Acest fenomen a fost observat pentru prima dat\ de W. Bateson [i Punnett (1908), att la plante ct [i la animale. Prin `ncruci[area a dou\ forme diferite de Lathyrus odoratus cu flori albe avnd genotipurile, AAbb [i aaBB, ei au ob]inut `n F1 o form\ nou\ cu flori ro[ii, (cu genotipul heterozigot AaBb). ~n F2 s-au ob]inut dou\ grupe fenotipice `ntr-un raport de segregare de 9:7. Astfel plantele care vor de]ine cele dou\ gene dominante nealele [i complementare `n stare homozigot\ sau heterozigot\, sunt de culoare ro[ie (cu genotipul A-B-), `n timp ce combina]iile care de]in numai una dintre cele dou\ alele dominante, sau nu le de]in deloc, sunt de culoare alb\, (avnd genotipurile A-bb; aaB-; aabb). Din aceste rezultate ob]inute, rezult\ c\ formele parentale de culoare alb\ sunt determinate de prezen]a separat\ a genelor dominante A [i B, iar culoarea ro[ie este dat\ de interac]iunea complementar\ a genelor dominante A [i B. Fenomenul complementarit\]ii de dominan]\ a fost observat [i la p\s\ri, situa]ie `n care determin\ apari]ia unor fenotipuri noi, deosebite de ale genitorilor. Astfel, `ncruci[area g\inilor din rasa Negerhhn care au penajul de culoare alb\ (avnd genotipul pentru culoarea penajului AAbb), cu g\ini din rasa Dorking care de asemenea au penajul alb (dar genotipul pentru culoarea penajului aaBB), va determina apari]ia la descenden]ii heterozogo]i (AaBb) din F1, a penajului maro - ro[cat, (fig. 70). Trebuie men]ionat c\ `n cadrul formelor parentale culoarea alb\ se transmite ca atare `n descenden]\, iar fenotipul maro - ro[cat apare ca rezultat al interac]iunii complementare a genelor dominante A [i B, provenite de la cele dou\ forme parentale. Din `ncruci[area probalistic\, a celor patru categorii de game]i pentru fiecare sex, (AB, Ab, aB, [i ab) produ[i de indivizii primei genera]ii, `n F2 raportul de segragare va fi de 9:7. Astfel 9/16 combina]ii fenotipice cu genotipurile A-B-, vor avea culoarea maro-ro[cat, iar 7/16 combina]ii fenotipice avnd geriotipurile A-bb; aaB-; aabb, vor avea culoarea alb\, fiind identici cu formele parentale.

- 203 -

{TEOFIL CREANG|

Fig. 70. Interac]iunea complementar\ dominant\ dintre genele nealele, `n `ncruci[area raselor de g\ini Negerhhn [i Dorking cu penajul de culoare alb\ [i segregarea `n genera]ia F2 `n raport de 9:7, (culoarea maro ro[cat : alb\). Un alt exemplu clasic al interac]iunii complementare de dominan]\ dintre gene, este redat de Bateson [i Punnett, privitor la transmiterea ereditar\ a formei de creast\ la p\s\ri. Astfel, `ncruci[nd rasa Wyandotte cu creasta sub form\ de rozet\ (cu genotipul AAbb), cu rasa Brahma care are creasta b\tut\, (genotipul aaBB), a rezultat `n F1 o descenden]\ cu un nou fenotip, avnd creasta sub form\ de miez de nuc\, (genotipul AaBb), (fig. 71). ~n F2 s-a produs segregarea `ntr-un raport fenotipic de tip mendelian de 9:3:3:1, dar `ntre combina]iile fenotipice a ap\rut o combina]ie nou\, creast\ simpl\ din]at\, inexistent\ la genitori. Astfel

- 204 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

9/16 vor avea creast\ sub form\ de miez de nuc\ (sau nuciform\), avnd genotipurile A-B-, 3/16 vor fi cu creast\ sub form\ de rozet\ (genotipurile A-bb), 3/16 cu creast\ b\tut\ (genotipurile aaB-) [i 1/16 cu creast\ simpl\ din]at\ (genotipul aabb).

Fig. 71. Interac]iunea complementar\ dominant\ dintre gene, `n `ncruci[area g\inilor din rasa Wyandotte cu creasta sub form\ de rozet\ [i a g\inilor din rasa Brahma cu creasta b\tut\, cu apari]ia `n F2 a unui raport de segregare de 9:3:3:1. A[adar tipul de creast\ nuciform\ apare din interac]iunea complementar\ a celor dou\ gene dominante A [i B, iar din interac]iunea genelor recesive a [i b rezult\ creasta simpl\ din]at\.

- 205 -

{TEOFIL CREANG|

Complementaritatea de recesivitate - reprezint\ tipul de interac]iune `n care dou\ gene nealele recesive interac]ioneaz\ complementar, determinnd un fenotip nou, diferit de al formelor parentale. Acest fenomen a fost observat pentru prima dat\ de Shull (1914), cu prilejul cercet\rii eredit\]ii formelor de capsule la Capsella bursa-pastoris. Dac\ se `ncruci[eaz\ dou\ variet\]i ale acestei specii una cu capsula sub form\ triunghiular\ (AABB), determinat\ de prezen]a uneia sau mai multor gene nealele dominante A [i B, cu o alt\ varietate care are capsul\ ovoidal\ (aabb), determinat\ de prezen]a `n stare homozigot\ a celor dou\ gene recesive a [i b, se ob]ine la descenden]a din F1 doar capsule triunghiulare (genotipurile fiind heterozigote AaBb), (fig. 72). ~n F2 vor rezulta16 combina]ii ce segreg\ `n dou\ grupe fenotipice `ntr-un raport de 15:1, adic\ 15/16 combina]ii cu capsule triunghiulare, acestea avnd cel pu]in o gen\ dominant\ ce determin\ acest caracter, [i o combina]ie cu capsule sub form\ ovoidal\, determinat\ de interac]iunea dintre cele dou\ gene recesive a [i b, aflate `n stare homozigot\.

Fig. 72. Complementaritatea de recesivitate `n cazul `ncruci[\rii celor dou\ forme de Capsella bursa-pastoris [i segregarea `n F2 `ntr-un raport de 15:1.

- 206 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Specia Capsella bursa-pastoris fiind tetraploid\, posed\ gene duplicate, care pot determina interac]iunea complementar\ de recesivitate. Acest caz este considerat asem\n\tor cu polimeria aditiv\, dar este clar c\ se deosebe[te de aceasta, deoarece cele 15 combina]ii cu capsul\ triunghiular\ sunt asem\n\toare fenotipic.

8.2.2.2. INTERAC}IUNEA DE EPISTAZIE A GENELOR Epistazia, reprezint\ fenomenul de interac]iune dintre genele nealele, prin care o gen\ `mpiedic\ manifestarea altei gene. Gena care `mpiedic\ manifestarea altei gene se nume[te gen\ epistatic\, iar gena al c\rei efect este `mpiedicat s\ se manifeste se nume[te gen\ hipostatic\, supresoare sau inhibitoare. Fenomenul de epistazie duce la modificarea raportului de segregare `n F2 [i la apari]ia unor caractere pe care nu le-au avut genitorii. Epistazia poate fi rezultatul ac]iunii unei gene dominante, sau se poate manifesta sub ac]iunea unei gene recesive. Epistazia de dominan]\ - a fost observat\ [i explicat\ de Nilson Ehle (1911), `n urma `ncruci[\rii `ntre Avena fatua cu boabe negre (cu genotipul AABB), [i Avena sativa (ov\zul cultivat), cu boabe galbene (cu genotipul pentru culoarea boabelor aabb). ~n F1 formele heterozigote (AaBb), vor avea culoarea neagr\. ~n F2, segregarea se produce `n raport de 12:3:1, respectiv 12/13 combina]ii vor avea bobul negru (avnd genotipurile A-B-; A-bb), 3/16 combina]ii vor fi boabe cenu[ii (avnd genotipurile aaB-) [i 1/16 cu boabe galbene (cu genotipul recesiv aabb). Interpretarea genetic\ a fenomenului este c\ gena dominant\ A este o gen\ epistatic\, care nu permite manifestarea genei B care este o gen\ hipostatic\, iar `n absen]a genei epistatice A, se manifest\ gena hipostatic\ B, care va determina culoarea cenu[ie a boabelor. Fenomenul a fost observat [i la unele specii de animale. Astfel din `ncruci[area cinilor de culoare alb\ (avnd genotipul pentru culoare AABB), cu cinii de culoare maron (genotipul aabb), `n F1 se ob]in indivizi heterozigo]i (AaBb), de culoare alb\. Din `mperecherea acestora `n genera]ia F2 vor rezulta cinii albi, negrii [i maron `ntr-un raport fenotipic de 12:3:1, (fig. 73). Interpretarea genetic\ este urm\toarea: cinii de culoare alb\ au prezent\ `n genotip cel pu]in una din genele dominante A, care este o gen\ epistatic\. ~n prezen]a acesteia manifestarea genei B care determin\ culoarea neagr\, sau a genei b care determin\ culoarea maron, este `nhibat\. ~n lipsa genei epistatice A, se manifest\ genele hipostatice B sau b, determinnd apari]ia culorii negre sau maron a p\rului. - 207 -

{TEOFIL CREANG|

Fig. 73. Epistazia de dominan]\ `n cazul `ncruci[\rii cinilor de culoare alb\ [i maron, cu ob]inerea `n F2 a unui raport fenotipic de segregare de 12:3:1. {i la p\s\ri a fost remarcat fenomenul epistaziei de dominan]\, `n `ncruci[area a dou\ rase de g\ini cu penajul alb: rasa Leghorn [i Wyandotte. Culoarea alb\ a penajului la rasa Leghorn se manifest\ dominant, `n `ncruci[area cu rase ce au penajul colorat, iar culoarea alb\ a rasei Wyandotte se comport\ recesiv `n asemenea `ncruci[\ri.

- 208 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Din `ncruci[area celor dou\ rase, heterozigo]ii din F1 vor manifesta culoarea alb\, iar `n F2 se ob]in indivizi de culoare alb\ [i neagr\ `ntr-un raport de 13/3, (fig. 74).

Fig. 74. Epistazia de dominan]\ `n cazul `ncruci[\rii g\inilor de culoare alb\ din rasa Leghorn [i Wyandotte, cu ob]inerea `n F2 a unui raport de segregare de 13:3. Explica]ia genetic\ a raporturilor de segregare rezultate este c\ `n cazul rasei Leghorn, culoarea alb\ a penajului este determinat\ de o gen\ epistatic\ A. De fapt la origine rasa Leghorn a fost o ras\ cu penajul colorat, iar `n evolu]ia rasei a ap\rut aceast\ gen\ epistatic\, ce a fost favorizat\ prin selec]ie, cresc\torii prefernd culoarea alb\. ~n lipsa genei epistatice, se manifest\ gena hipostatic\ B, care este o gen\ color [i determin\ apari]ia culorii negre a penajului. Genotipul homozigot total recesiv (aabb), va avea de asemenea culoarea alb\.

- 209 -

{TEOFIL CREANG|

Epistazia de recesivitate - reprezint\ ac]iunea epistatic\ a unei perechi de gene homozigote recesive asupra altor gene nealele, indiferent dac\ acestea sunt `n stare dominant\ sau recesiv\. Fenomenul a fost observat `n cazul `ncruci[\rii [oarecilor de culoare alb\ (avnd genotipul aaCC), cu [oareci de culoare neagr\ (AAcc), (fig. 75). ~n F1 heterozigo]ii AaBb, vor avea culoarea cenu[ie. ~n F2 se produce segregarea `n urm\toarele propor]ii: 9/16 de culoare gri (cu genotipurile A-C-); 3/16 de culoare neagr\ (avnd genotipurile A-cc) [i 4/16 de culoare alb\ (cu genotipurile aaC-; aacc).

Fig. 75. Epistazia de recesivitate `n cazul `ncruci[\rii [oarecilor de culoare alb\ [i neagr\, cu ob]inerea `n F2 a unui raport de segregare de 9:3:4. Din analiza genetic\ a rezultatelor segreg\rii, se remarc\ ac]iunea epistatic\ a genei recesive a, care `n stare homozigot\ (aa), `nhib\ manifestarea genei color C, astfel c\ fenotipurile rezultate vor fi de culoare alb\. Culoarea alb\ o au [i indivizii homozigo]i recesivi aacc.

- 210 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

8.2.2.3. INTERAC}IUNEA MODIFICATOARE A GENELOR


Reprezint\ tipul de interac]iune nealelic\, prin care este modificat\ ac]iunea unor gene dispuse `n diferi]i loci care determin\ o anumit\ expresie fenotipic\, de c\tre gene localizate `n al]i loci care se numesc gene modificatoare. Genele modificatoare pot influen]a pozitiv intensificnd ac]iunea unor gene, acestea fiind denumite gene intensificatoare sau amplificatoare, sau pot diminua capacitatea de expresie fenotipic\ a altor gene, fiind denumite gene reduc\toare sau restrictive. Deci genele modificatoare au capacitatea de a amplifica cantitativ activitatea unor gene de baz\, sau de a le diminua efectul, chiar pn\ la anulare. Ac]iunea [i efectele genelor modificatoare pot fi exemplificate `n cazul rasei de porci Hampshire. La aceast\ ras\ apari]ia brului de culoare alb\ `n jurul spetelor, este dat\ de o pereche de gene alele cu ac]iune dominant\, ce va asigura o anumit\ l\]ime constant\ a brului. La unele popula]ii de porcine din rasa Hampshire, acest bru poate lua dimensiuni de la foarte `ngust, pn\ la extrem de lat, sub ac]iunea unor gene modificatoare, care astfel pot amplifica sau reduce efectul genelor ce determin\ caracterul principal. La nurc\ (Mustella vison), culoarea standard brun\ `nchis este dat\ de 20 de perechi de gene, din care 15 sunt dominante [i 5 recesive. ~n cazul indivizilor care prezint\ `n genotip aceste gene pentru culoarea standard, intensitatea de culoare difer\ foarte mult de la un individ la altul, de[i `n condi]iile unui genotip identic pentru aceast\ varietate de culoare, culoarea ar fi trebuit s\ fie identic\. Aceste nuan]e de culoare sunt date de prezen]a unor gene modificatoare, dispuse `n diferi]i loci, care pot influen]a manifestarea fenotipic\ a celor 20 de gene implicate `n exprimarea culorii standard. ~n procesul de ameliorare genetic\ a popula]iilor de animale domestice, trebuie s\ se ]in\ cont de ac]iunea genelor modificatoare, deoarece pot determina modific\ri `n nivelul de exprimare cantitativ al unei `nsu[iri productive.

8.2.2.4. INTERAC}IUNEA POLIMER| A GENELOR Polimeria, reprezint\ fenomenul de determinare ereditar\ a unui caracter cantitativ sau a unei `nsu[iri cantitative prin ac]iunea simultan\ a mai multor gene nealele [i echivalente. Seria de gene care determin\ formarea unuia [i aceluia[i caracter cantitativ, poart\ denumirea de gene polimere, poligene sau factori multiplii. Polimeria poate fi aditiv\, atunci cnd genele polimere `[i `nsumeaz\ efectul `n exprimarea fenotipic\ a unui caracter, sau neaditiv\ situa]ie `n care manifestarea unui fenotip este identic\, indiferent de num\rul de gene polimere care sunt prezente `n genotip.

- 211 -

{TEOFIL CREANG|

Polimeria aditiv\ - reprezint\ forma cea mai important\ de manifestare a polimeriei, deoarece toate caracterele cantitative, de produc]ie, sunt determinate dup\ acest tip de interac]iune genic\, ceea ce determin\ ca prezen]a `n genotip a ct mai multe gene polimere cu efect favorabil, s\ amplifice nivelul de manifestare al caracterului. De fapt [i procesul de selec]ie artificial\ a animalelor, este un proces de c\utare a genelor cu efect aditiv pentru anumite produc]ii urm\rite, cumularea acestora `n genotipul indivizilor prin `ncruci[are [i transmiterea lor `n succesiunea genera]iilor de indivizi. Fenomenul de polimerie aditiv\ a fost remarcat pentru prima dat\ de H. Nilsson - Ehle (1908), la gru [i de E. M. East (1910 - 1913), la porumb. Ei au obseravat c\ unele caractere cantitative, sunt determinate de mai multe gene nealele care segreg\ independent, dar care influen]eaz\ `n mod cumulativ acela[i caracter. Exemplificarea acestui fenomen, poate fi dat\ de rezultatele ob]inute de Nilsson - Ehle `n `ncruci[area soiurilor de gru cu boabe ro[ii cu soiuri de gru cu boabe albe. ~n prima genera]ie hibrizii erau uniformi avnd boabele de culoare roz\, intermediar\ formelor parentale. ~n F2 ob]ine o segregare `n raport de 15:1, adic\ 15/16 combina]ii fenotipice cu boabe colorate [i 1/16 combina]ie cu boabe de culoare alb\. Din examinarea combina]iilor cu boabe colorate, remarc\ c\ intensit\]ile de culoare erau diferite. Pe baza acestor constat\ri, s-a emis teoria polimeriei aditive, iar intensitatea de culoare diferit\ este dat\ de num\rul de gene dominante prezente `n genotip, care [i-au manifestat efectul cumulativ, descenden]a dihibrid\ din F2 fiind grupat\ `n cinci clase fenotipice astfel:
Num\rul de gene dominante: Raport de segregare: Fenotipul: 4 1 Ro[u 3 4 ro[u deschis 2 6 roz 1 4 ro[u `nchis 0 1 alb.

Se remarc\ astfel, cu ct cre[te num\rul de gene cu efect aditiv `n genotip, cu att se amplific\ caracterul de culoare al boabelor. Consecin]ele ac]iunii aditive a genelor sunt deosebit de importante `n transmiterea caracterelor cantitative, de produc]ie, care intereseaz\ `n mod deosebit `n procesul de selec]ie artificial\. ~n primul rnd trebuie luat `n considerare faptul c\ segregarea genotipurilor se produce dup\ legile mendeliene, dar num\rul de fenotipuri care rezult\ este foarte mare, cu att mai mare cu ct num\rul de gene polimere implicate `n determinarea caracterului este mai mare. Deoarece majoritatea caracterelor cantitative sunt determinate de un num\r mare de gene alele, iar efectele fiec\rei gene sunt mici, practic este aproape imposibil de a separa pe grupe fenotipice distincte, rezultatele unei segreg\ri. Distribu]ia

- 212 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

frecven]elor pentru combina]iile fenotipice ce rezult\ `n urma unei astfel de segreg\ri, se apropie de cea a distribu]iei normale, cu toate propriet\]ile [i caracteristicile ei. O alt\ caracteristic\ a caracterelor poligenice, este puternica influen]\ pe care condi]iile de mediu le exercit\ asupra lor, ceea ce m\re[te curba de varia]ie a caracterului respectiv. ~n acest fel distribu]ia varia]iilor genotipice vor interfera cu varia]iile determinate de condi]iile de mediu, ceea ce determin\ ca sesizarea diferen]elor dintre genotipuri s\ fie [i mai dificil\. ~n aceste condi]ii, sesizarea genotipului dup\ efectul fenotipic devine deosebit de dificil\, ceea ce impune utilizarea de metode combinate, `n aprecierea corect\ a genotipului. Aceste importante consecin]e ale ac]iunii aditive a genelor, impune utilizarea unor metode adegvate de studiu [i interpretare a acestora. Problematica caracterelor poligenice este deosebit de important\ `n ameliorarea genetic\ a animalelor, iar tratarea acestora se va face mai pe larg `n studiul eredit\]iii caracterelor cantitative. Polimeria neaditiv\ - este proprie caracterelor calitative, iar nivelul de manifestare al unui caracter este acela[i, indiferent de num\rul genelor cu ac]iune dominant\ prezente `n genotip. ~n cadrul acestui tip de interac]iune polimer\, `n urma `ncruci[\rilor dihibride dintre p\rin]i homozigo]i pentru alele dominante [i recesive, raportul de segregare `n F2 este de 15:1. Toate genotipurile care con]in o gen\, dou\, trei sau patru cu ac]iune dominant\, vor determina manifestarea identic\ a caracterului. O astfel de interac]iune polimer\ neaditiv\ se `ntlne[te la g\ini, `n `ncruci[area unor rase cu picioare `mbr\cate cu penaj, caracter dominant (avnd genotipul AABB), cu g\ini cu picioare ne`mbr\cate, caracter recesiv (cu genotipul aabb). ~n prima genera]ie indivizii prezint\ picioarele `mbr\cate cu penaj, iar `n F2 raportul de segregare este de 15:1 `n favoarea fenotipului picioare `mbr\cate cu penaj, acestea manifestnd caracterul identic indiferent de num\rul genelor dominante prezente `n genotip.

8.3. TRANSMITEREA ~NL|N}UIT| A CARACTERELOR


8.3.1. TEORIA CROMOZOMAL| A EREDIT|}II
Dup\ anul 1900, s-au adus `n aten]ia cercet\torilor din domeniul biologiei, un sistem de evenimente despre ereditate, un ansamblu de no]iuni [i argumente experimentale care au contribuit la dezvoltarea ulterioar\ a cercet\rilor asupra mecanismului ereditar. Descoperirea diviziunii celulare, mitoza dar mai ales meioza, au dat posibilitatea interpret\rii citogenetice a legilor lui Mendel, care de altfel considera c\ transmiterea ereditar\ a caracterelor [i `nsu[irilor se datoreaz\ unor factori ereditari. Ulterior W. Johannsen (1903), `nlocuie[te

- 213 -

{TEOFIL CREANG|

termenul de factor ereditar cu no]iunea de gen\, care a fost definit\ ca fiind cea mai mic\ unitate func]ional\, de muta]ie [i recombinare prin care se realizeaz\ caracterele individuale ale organismelor. Argumente experimentale `n sprijinul tezei conform c\reia factorii ereditari (genele), sunt localiza]i `n cromozomi au fost aduse `n anul 1902 de W.S. Sutton `n S.U.A [i de T. Boveri `n Germania. Walter S. Sutton, `n cercet\rile `ntreprinse a observat comportamentul cromozomilor pe parcursul diviziunii mitotice [i meiotice, iar prin compararea evolu]iei cromozomilor cu modul de comportare al factorilor ereditari studia]i de Mendel, a emis ideea c\ genele se g\sesc localizate `n cromozomi. Bazndu-se pe faptul c\ num\rul cromozomilor este mai mic, iar num\rul caracterelor este mare, a conchis c\ nu pot fi confundate genele cu cromozomii, genele fiind unit\]i ale acestora [i se g\sesc `n num\r mai mare pe fiecare cromozom. Theodor Boveri, ocupndu-se de studiul procesului de diviziune celular\ la Ascaris megalocephala, semnaleaz\ individualitatea cromozomilor, identitatea morfologic\ [i fiziologic\ a cromozomilor omologi, existen]a `n celulele somatice a perechilor de cromozomi, iar `n game]i a unui num\r redus la jum\tate de cromozomi, argumente care l-au condus la ideea c\ purt\torii eredit\]ii sunt cromozomii. Concluziile la care au ajuns Sutton [i Boveri sunt de o importan]\ deosebit\ [i pun bazele teoriei cromozomale a eredit\]ii. Teoria cromozomal\ a eredit\]ii - se ocup\ cu studiul mecanismelor de transmitere a caracterelor de c\tre genele localizate `n acela[i cromozom, perecum [i cu consecin]ele acestor mecanisme ereditare. Aceast\ teorie este formulat\ definitiv, intrnd `n patrimoniul geneticii moderne de c\tre zoologul american Thomas Hunt Morgan (1866-1945) [i colaboratorii s\i A. H. Sturtevant, C. B. Bridge [i H. J. Mller, teorie care este cunoscut\ [i sub numele de morganism. ~n investiga]iile lor, Morgan [i colaboratorii s\i au ales ca obiect de cercetare Drosophila melanogaster, care prezint\ o serie de avantaje cum ar fi: o succesiune rapid\ a genera]iilor, ciclul de via]\ al acesteia fiind la 12 zile; num\rul mic de cromozomi (2n = 8), foarte diferi]i `ntre ei din punct de vedere morfologic; existen]a unui num\r mare de mutante, u[or de identificat; posibilitatea de a fi `nmul]it\ u[or `n laborator. Analiza fenomenelor ereditare [i a numeroaselor rezultate experimentale ob]inute, au permis eviden]ierea unor principii [i legi privitor la localizarea genelor `n cromozomi [i a comportamentului acestora `n mecanismele de transmitere ereditar\, care au fost confirmate ulterior de metodele moderne de citologie [i genetic\ molecular\.

- 214 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Ansamblul acestor principii [i legi fundamenteaz\ teoria cromozomal\ a eredit\]ii, care dezvolt\ [i clarific\ urm\toarele probleme: fiecare gen\ ocup\ o pozi]ie bine definit\ pe cromozom denumit\ locus (plural loci). Fiecare individ posed\ pentru fiecare locus dou\ gene, corespunz\tor st\rii diploide [i de omologie a cromozomilor, una provenit\ de la genitorul matern [i alta de la genitorul patern, iar la rndul lui va transmite `n descenden]\ copia uneia dintre cele dou\ gene; genele sunt dispuse liniar pe cromozomi, ca m\rgelele pe un fir de a]\, ocupnd `n mod constant acela[i locus, pe care-l p\streaz\ att `n cursul procesului de formare a game]ilor, ct [i dup\ fecundare; unitatea de segregare `n gametogenez\ nu este gena ci cromozomul, care segreg\ `mpreun\ cu toate genele pe care le de]ine, fenomen care poart\ denumirea de `nl\n]uire a genelor sau linkage; `n timpul meiozei I, pot avea loc schimburi de segmente cromatidice `ntre cromozomii omologi, avnd ca rezultat apari]ia game]ilor recombina]i, fenomen ce poart\ denumire de crossing-over.

8.3.2. ~NL|N}UIREA GENELOR (LINKAGE)


Fenomenul de `nl\n]uire a genelor a fost intuit pentru prima dat\ de W. Sutton (1902), dar a fost demonstrat pe cale experimental\ de c\tre W. Bateson [i R. C. Punnett (1906) la plante [i de T. Morgan (1910) la Drosophila melanogaster. ~nl\n]uirea genelor plasate pe acela[i cromozom (sau linkage-ul), reprezint\ fenomenul prin care genele existente pe acela[i cromozom segreg\ [i se transmit `mpreun\ `n procesul meiozei, fiecare cromozom migrnd `n celula sexual\ cu toate genele de care dispune. Deci unitatea de segregare `n gametogenez\ nu este gena ci cromozomul. Caracterele [i `nsu[irile controlate de gene localizate pe acela[i cromozom se transmit `mpreun\, nefiind posibil\ libera combinare [i transmiterea independent\ a lor, ca `n cazul caracterelor determinate de gene plasate pe cromozomi diferi]i. Transmiterea `nl\n]uit\ a genelor plasate pe acela[i cromozom, demonstreaz\ c\ legea segreg\rii independente a factorilor ereditari a lui Mendel are o valabilitate limitat\. Fenomenul de linkage poate s\ fie complet sau incomplet, dup\ cum `ntre genele linkate nu se produce niciodat\ crossing-over, sau se produce `ntr-o anumit\ propor]ie. Linkage complet. Acest fenomen a fost explicat de c\tre T. H. Morgan prin experien]e numeroase [i de detaliu efectuate pe Drosophila melanogaster, la care pe lng\ tipul s\lbatic (standard) exist\ mai multe mutante. Una din formele mutante la Drosophila se refer\ la culoarea corpului [i dimensiunile aripilor. Astfel tipul standard sau s\lbatic este caracterizat prin

- 215 -

{TEOFIL CREANG|

culoarea cenu[ie a corpului (B) [i aripi normal dezvoltate (V), iar o form\ mutant\ prezint\ culoarea neagr\ a corpului (b) [i aripi scurte sau vestigiale (v). Morgan a `ncruci[at musculi]e cu corpul cenu[iu [i aripi normale BBVV (tipul normal sau s\lbatic), cu musculi]e cu corpul negru [i aripi vestigiale, bbvv, (forma mutant\), (fig 76). ~n F1 heterozigo]ii (BbVv), manifest\ caracterele dominante, corp cenu[iu [i aripi normale. Urm\rind prin `ncruci[area formelor hibride din F1, modul de transmitere a celor dou\ caractere `n F2, Morgan a constatat c\ apare o abatere de la legile mendeliene, cele dou\ caractere transmi]ndu-se dup\ modelul monohibrid\rii ob]inndu-se un raport de segregare de 3:1, fa]\ de un raport de segregare de 9:3:3:1, specific `ncruci[\rii indivizilor care se deosebesc prin dou\ perechi de caractere, (fig. 76A). Acest mod de comportare ereditar\ se explic\ prin faptul c\ genele care determin\ caracterele luate `n studiu (culoarea corpului [i forma aripilor), sunt dispuse pe acela[i cromozom. Descenden]a hibrid\ din F1, de]ine pe cei doi cromozomi omologi cte dou\ gene dominante [i recesive(

caracterele dominante. Indivizii heterozigo]i din F1 nu produc patru tipuri de game]i, ci numai dou\ tipuri, `n fiecare gamet g\sindu-se cte unul din cei doi

B b ; ), exterioriznd V v

B b ) [i ( ), game]i similari cu cei ai genera]iei V v B b parentale. Deci genele ( ) [i ( ), migreaz\ `mpreun\ `n cursul form\rii V v
cromozomi cu cele dou\ gene (

game]ilor, iar prin `ncruci[are combinarea lor probalistic\ ne mai are loc. Aceast\ constatare a dus la concluzia c\ cele dou\ caractere sunt determinate de gene dispuse `n acela[i cromozom, deci sunt `nl\n]uite, se transmit `mpreun\ [i au tendin]a s\ r\mn\ asociate la descenden]i, fenomen care poart\ denumirea de linkage sau `nl\n]uire a genelor. Procednd la retro`ncruci[area masculilor heterozigo]i pentru culoarea corpului [i forma aripilor ( (

B b ; ) din F1, cu femele parentale homozigot recesive V v

asem\n\toare formelor ini]iale, fa]\ de patru grupe fenotipice, cum se ob]ineau `n analizele dihibrid\rii mendeliene, (fig. 76B). ~n F2 nu au ap\rut forme noi, determinate de libera combinare a factorilor ereditari, de tipul corp cenu[iu [i aripi vestigiale sau corp negru [i aripi normale. Deci [i `n acest caz transmiterea genelor pentru culoarea corpului [i forma aripilor, gene care sunt dispuse pe acela[i cromozom, se realizeaz\ complet `nl\n]uit.

b b ; ), `n F2 s-au ob]inut numai dou\ grupe fenotipice `n propor]ie egal\ 1:1, v v

- 216 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Fig. 76. Linkage complet al genelor pentru culoarea corpului [i m\rimea aripilor la Drosophila melanogaster: A) Rezultatele `ncruci[\rii tipului s\lbatic cu forma mutant\; B) Rezultatele retro`ncruci[\rii.

- 217 -

{TEOFIL CREANG|

Fenomenul de `nl\n]uire complet\ a genelor se `ntlne[te foarte rar, avnd loc fie pentru toate genele dispuse `ntr-un cromozom sau numai pentru anumite segmente ale acestuia. Linkage-ul complet este influen]at de o serie de factori cum ar fi sexul indivizilor, vrst\, temperatur\ etc. Dac\ num\rul de gene care se transmit complet `nl\n]uit ar fi foarte mare, fenomenul ar fi nedorit deoarece s-ar mic[ora considerabil variabilitatea, reducndu-se astfel capacitatea de adaptare a organismelor [i limitndu-se posibilit\]ile de selec]ie. Grupele de `nl\n]uire a genelor. Studiul fenomenului de linkage, a dus la concluzia c\ genele fiec\rui genotip se grupeaz\ [i se `nl\n]uie `ntotdeauna `n mod constant, formnd grupe de `nl\n]uire sau grupe de linkage. Genele care apar]in unui grup de `nl\n]uire se transmit independent de genele celorlalte grupe de `nl\n]uire ale aceluia[i genotip, iar genele din cadrul aceluia[i grup de `nl\n]uire au tendin]a de a se transmite `nl\n]uit. Astfel, prin `ncruci[area organismelor care au caractere determinate de gene ce apar]in la dou\ grupe diferite de linkage, segregarea se produce dup\ legile mendeliene, iar prin `ncruci[area organismelor care au caractere determinate de gene ce apar]in aceleia[i grupe de linkage, se realizeaz\ tendin]a de transmitere `nl\n]uit\ a caracterelor. La Drosophila melanogaster, Morgan [i colaboratorii s\i au stabilit c\ cele peste 500 de mutante c\rora le corespund tot attea gene, se grupeaz\ `n patru grupe de `nl\n]uire, corespunz\toare celor 4 perechi de cromozomi omologi, astfel: grupa I, cromozomii sexului - 141 de mutante; grupa a II-a, perechea a doua de cromozomi - 228 de mutante; grupa a III-a, perechea a treia de cromozomi - 156 de mutante; grupa a IV-a, - perechea a patra de cromozomi - 12 mutante. Num\rul grupelor de `nl\n]uire, corespunde cu num\rul de cromozomi [i de asemenea num\rul de gene `nl\n]uite dispuse pe cromozom, este `n corela]ie cu m\rimea acestuia. Aceste descoperiri au eviden]iat `nc\ odat\ c\ genele sunt dispuse `n cromozomi [i au un amplasament liniar de-a lungul cromozomilor. Cunoa[terea grupelor de linkage [i a genelor care au tendin]a de a se transmite `nl\n]uit, pentru principalele caractere ale unei specii, are importan]\ att pentru cercet\rile genetice ct [i pentru cele de ameliorare.

8.3.3. SCHIMBUL DE GENE DINTRE CROMOZOMII OMOLOGI (CROSSING-OVER)


Cercet\rile efectuate asupra caracterelor [i `nsu[irilor determinate de genele dispuse pe acela[i cromozom, au eviden]iat faptul c\ este posibil\ manifestarea unui linkage incomplet, adic\ apari]ia pe lng\ fenotipurile parentale [i a unor fenotipuri rezultate din recombin\rile de gene, din cadrul

- 218 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

aceleia[i grupe de `nl\n]uire. Explica]ia acestui fenomen, dat\ tot de Morgan [i colaboratorii s\i, const\ `n schimburile de fragmente cromatidice `ntre cromozomii omologi, `n diplonemul primei diviziuni meiotice. Acest fenomen, care presupune un schimb de material genetic (deci de gene), `ntre cromozomii omologi, a fost numit crossing-over, (engl. crossing = `ntret\iere, `ncruci[are, hibridare; over = peste, a trece dincolo), (Morgan - 1912). Existen]a crossing-overului, demonstreaz\ c\ `nl\n]uirea genelor nu este `n toate cazurile complet\ sau absolut\ [i ca urmare apare un linkage incomplet, care face posibil\ includerea genelor `n game]i `n alte combina]ii dect cele `n care se g\sesc la p\rin]i, ceea ce asigur\ apari]ia formelor noi recombinate, cu implica]ii majore asupra variabilit\]ii `n lumea vie. Morgan a pus `n eviden]\ acest fenomen tot `n experien]ele cu Drosophila [i anume chiar cu mutantele cu care a demonstrat fenomenul de linkage, deci cu musculi]e care aveau corpul cenu[iu [i aripi normal dezvoltate (tipul normal sau s\lbatic), `ncruci[ate cu tipul mutant cu corp negru [i aripi vestigiale. Fenomenul de linkage total s-a manifestat atunci cnd s-au retro`ncruci[at masculi heterozigo]i din F1, cu femele homozigot receseive din genera]ia parental\. ~n cazul retro`ncruci[\rii femelelor heterozigote din F1, cu masculii homozigo]i recesivi din genera]ia p\rin]ilor, se vor ob]ine `n F2 toate cele patru combina]ii posibile, dar nu `n raport egal, ci `n urm\toarele propor]ii, (fig. 77): 41,5% musculi]e cu corp cenu[iu [i aripi normale, (tipul s\lbatic); 41,5% musculi]e cu corp negru [i aripi scurte, (tipul mutant);

-83% caractere `nl\n]uite;


8,5% musculi]e cu corp cenu[iu [i aripi scurte, (recombinan]i); 8,5% musculi]e cu corp negru [i aripi normale, (recombinan]i);

-17% caractere recombinate.


Aceast\ propor]ie de 83%, indivizi cu caractere `nl\n]uite [i 17% indivizi cu caractere recombinate, demonstreaz\ existen]a unui linkage incomplet, avnd loc manifestarea fenomenului de crossing-over, prin care se realizeaz\ un schimb de gene `ntre cromozomii omologi. Apar astfel cromozomi noi, diferi]i de ai formelor parentale, fiecare con]innd numai cte una din cele dou\ gene pn\ atunci `nl\n]uite. Explica]ia genetic\ a fenomenului este urm\toarea: femelele heterozigote din F1 utilizate la retro`ncruci[are, au produs patru tipuri de game]i, dou\ tipuri identici cu cei parentali (BV [i bv) [i dou\ tipuri de game]i recombina]i (Bv [i bV). Morgan explic\ existen]a tipurilor de game]i recombina]i, ca rezultat al fragment\rii cromozomilor omologi la nivelul genelor `nl\n]uite [i regruparea acestora prin alipirea segmentului unui cromozom la cel\lalt cromozom [i invers, rezultnd astfel dou\ tipuri noi de cromozomi, fiecare con]innd cte dou\ gene, care pn\ atunci se transmiteau `nl\n]uit. Aceasta este `n fond fenomenul de crossing-over, care reprezint\ una din formele recombin\rii genetice la eucariote,

- 219 -

{TEOFIL CREANG|

fenomen care mai trziu `[i va g\si demonstrarea [tiin]ific\ prin studii citologice [i analize genetice detaliate.

41,5%

8,5%

8,5%

41,5%

Fig. 77. Rezultatele retro`ncruci[\rii unei femele heterozigote cu un mascul homozigot recesiv la Drosophila melanogaster, cu manifestarea fenomenului de crossing-over.

Frecven]a crossing-overului sau valoarea de schimb. Este dat\ de procentul formelor noi recombinate, care apar `n descenden]\. Deoarece crossing-overul se produce `ntre dou\ din cele patru cromatide ale cromozomilor omologi, celelalte dou\ p\strndu-[i structura ini]ial\, frecven]a de crossing-over este `ntotdeauna mai mic\ de 50%. Frecven]a crossing-overului pentru `ncruci[area efectuat\ de Morgan este de 17% (adic\ 8,5% + 8,5%), ceea ce `nseamn\ c\ dintr-o sut\ de indivizi, la 17 se manifest\ fenomenul de crossing-over. Mecanismul citologic al crossing-overului. Cauzele [i mecanismele de manifestare a crossing-overului sunt date de comportamentul cromozomilor `n timpul diviziunii meiotice. Dintre ipotezele emise asupra cauzelor crossing-overului, s-au impus: ipoteza ruperii cromatidelor [i schimbului reciproc de segmente cromatidice sau teoria chiasmatipiei (considerat\ a fi cea real\); ipoteza copierii inverse, `n timpul replic\rii cromozomilor.
- 220 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Teoria chiasmatipiei a fost elaborat\ de F. A. Jannsens (1909 - 1924), dezvoltat\ de C. D. Darlington [i K. Mather (1932) [i verificat\ cu ajutorul izotopilor radioactivi de J. H. Taylor (1958, 1963). Conform teoriei chiasmatipiei, crossing-overul este rezultatul complexului sinaptic realizat `ntre cromozomii omologi [i a chiasmelor realizate `ntre cromatidele nesurori. ~n profaza primei diviziuni meiotice, `ntre fazele leptonem [i pachinem, cromozomii omologi de origine patern\ [i matern\ se conjug\ formnd sinapse. La sfr[itul pachinemului [i `nceputul diplonemului, cromozomii se cliveaz\ longitudinal formnd tetrada cromatidelor. ~ntre cromatidele nesurori exist\ puncte de contact denumite chiasme. La `nceputul diplonemului are loc un schimb de segmente cromatidice `ntre cromatidele cromozomilor omologi, la nivelul chiasmelor. Este destul de dificil de `n]eles modul `n care se produce schimbul de segmente cromatidice `ntre cromozomii omologi. Darlington, cel care a dezvoltat teoria chiasmatipiei, a emis ipoteza existen]a unor for]e de atrac]ie [i respingere care ac]ioneaz\ `ntre cromozomii omologi, `n profaza meiozei I. Astfel `n zygonem are loc spiralizarea strns\ a omologilor, iar datorit\ tensiunii mari care se produce asupra cromatidelor externe, acestea se rup [i apoi se realipesc fie pe aceea[i cromatid\ (f\r\ a se eviden]ia crossing-over), fie pe cromatida pereche, producndu-se astfel crossing-overul. M. J. White (1942), emite ipoteza existen]ei unei atrac]ii `ntre cromatidele nesurori `n timpul sinapsei, urmat\ de o repulsie care produce despiralizarea. Aceast\ ipotez\ presupune existen]a unor diferen]e de tensiune rezultate din tendin]a de desp\r]ire a cromozomilor omologi, precum [i derularea separ\rii mai trzie a cromatidelor. Presiunile care iau na[tere `n acest mod, produc rupturi la nivelul cromatidelor `n puncte identice pe ambele cromatide. Cap\tul rupt al unei cromatide care se despiralizeaz\, `ntlne[te cap\tul segmentului rupt al cromatidei cromozomului omolog. Are loc fuzionarea lor [i realizarea crossing-overului. Dovezi f\r\ echivoc `n veridicitatea teoriei chiasmatipiei implicate `n crossing-over, au fost aduse de studiile autoradiografice ale lui J. H. Taylor asupra spermatocitelor la l\cust\, `n perioada 1958 - 1962. Utiliznd izotopul radioactiv al hidrogenului, (tritiul -3H) pentru a marca cromozomii, Taylor a constatat c\ la `nceputul profazei I, ambii cromozomi ai unei perechi sunt radioactivi. Datorit\ producerii crossing-overului, nu to]i cromozomii r\mn cu organizarea intact\ pe toat\ lungimea lor. Astfel unii cromozomi r\mn `n `ntregime neradioactivi sau `n cea mai mare parte radioactivi, iar al]ii prezint\ un amestec de segmente cromatidice radioactive [i neradioactive. S-a eviden]iat astfel c\ exist\ o corela]ie direct\ `ntre schimbul segmentelor radioactive, frecven]a chiasmelor [i frecven]a crossing-overului. Tipuri de crossing-over. Procesul de crossing-over se poate clasifica `n mai multe tipuri, dup\ o serie de criterii specifice.

- 221 -

{TEOFIL CREANG|

A. ~n func]ie de num\rul punctelor de ruptur\ [i de combinare a segmentelor cromatidice, crossing-overul poate fi simplu, dublu sau
multiplu, fig. (78). Crossing-overul simplu se realizeaz\ `ntr-un singur loc al celor dou\ cromatide, `n intervalul dintre dou\ gene. Crossing-overul dublu, reprezint\ producerea concomitent\ pe acelea[i cromatide a dou\ crossing-overuri simple. Crossing-overul multiplu, reprezint\ realizarea simultan\ a mai mult de dou\ crossing-overuri simple, fiind antrenate `n proces mai mult de trei gene.

Fig. 78. Schema crossing-overului simplu (A), dublu (B) [i multiplu (C). ~n acest sens, tipul specific de crossing-over simplu, dublu sau multiplu este influen]at de o serie de factori cum ar fi: lungimea cromozomilor; densitatea genic\ de pe un cromozom; distan]a dintre gene; gradul de condensare al

- 222 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

cromozomilor; existen]a eucromatinei sau heterocromatinei precum [i de apropierea sau dep\rtarea de centromer a segmentului cromatidic. Astfel cu ct cromozomii sunt mai lungi cre[te num\rul chiasmelor, distan]a mai mare dintre gene implic\ producerea mai facil\ a crossing-overului, cu ct num\rul de gene este mai mare pe un cromozom fiind corelat\ cu lungimea cromozomului [i crossing-overului poate fi mai facil multiplu, etc. B. Crossing-overul inegal. ~n cadrul fenomenului de crossing-over, nu `ntotdeauna are loc un schimb egal de segmente cromatidice. Exist\ situa]ii cnd `n zigonemul primei diviziuni meiotice, asocierea cromozomilor omologi nu se realizeaz\ simetric [i ca urmare se produce un schimb inegal de segmente cromatidice. Un astfel de crossing-over se nume[te crossing-over inegal. Crossing-overul inegal are ca rezultat dublarea locusului unei gene pe unul din cromozomii omologi [i dispari]ia locusului respectiv de pe cel\lalt cromozom. Acest fenomen poate fi considerat ca stnd la baza duplica]iei genelor, proces prin care s-a realizat existen]a poligenelor `n cazul caracterelor cantitative, cu implica]ii majore `n asigurarea posibilit\]ilor de ameliorare genetic\ a acestor caractere. C. Existen]a crossing-overului somatic. Pe lng\ crossing-overul meiotic, cel mai r\spndit `n lumea animal\ [i cu implica]ii deosebite `n recombinarea genetic\ [i inducerea variabilit\]ii `n descenden]\, exist\ posibilitatea realiz\rii crossing-overului `n diviziunea mitotic\, caz `n care crosing-overul este mitotic sau somatic. Crossing-overul somatic este posibil `n cazuri cu totul excep]ionale la animalele superioare, fiind `ns\ destul de frecvent la unele microorganisme. Cercet\rile efectuate de Curt Stern (1936), la Drosophila melanogaster [i de J. H. Taylor (1957), la alte specii, au relevat c\ `n cursul diviziunii mitotice se poate produce un schimb de fragmente cromatidice `ntre cromozomii omologi. ~n urma separ\rii cromatidelor la care s-a manifestat fenomenul de crossing-over, pot ap\rea `n acela[i organism unele celule homozigote pentru un caracter [i alte celule homozigote pentru alt caracter. Diviziunea `n continuare a acestora va determina formarea de ]esuturi care transmit caracterele respective `n mozaic. ~n acest sens, exist\ tendin]a de a explica prezen]a ochilor de culoare diferit\ la acela[i organism, prin existen]a crossing-overului mitotic la `nceputul dezvolt\rii embrionare. Pe lng\ existen]a crossing-overului `ntre cromatidele nesurori, s-a determinat [i existen]a crossing-overului `ntre cromatidele surori. Cea mai conving\toare dovad\ `n acest sens a fost adus\ de J. H. Taylor (1957), prin marcarea cromozomilor cu izotopi radioactivi. Existen]a crossing-overului `ntre cromatidele surori, nu produce modific\ri de structur\ ale cromozomilor, deoarece cromatidele surori `n mod normal au aceea[i structur\.

- 223 -

{TEOFIL CREANG|

Factorii care influen]eaz\ crossing-overul. Frecven]a cu care se realizeaz\ crossing-overul este influen]at\ de numero[i factori, dintre care cei mai semnificativi sunt: sexul; regiunea centromerului [i a heterocromatinei; genotipul; vrsta organismului; temperatura; abera]iile cromozomale etc. O parte din ace[ti factori au fost discuta]i pe parcurs, `n continuare fiind prezenta]i c]iva dintre ei. Sexul. S-a demonstrat c\ la Drosophila [i la alte specii de diptere, la sexul mascul pentru anumite caractere nu are loc crossing-overul, pe cnd la sexul femel se manifest\ fenomenul de crossing-over. ~n acela[i mod se comport\ [i viermele de m\tase (Bombyx mori), fenomenul fiind sesizat [i la alte specii, ([oareci, [obolani, porumbei, etc.) Regiunea centromerului [i a heterocromatinei. ~n apropierea centromerului, frecven]a chiasmelor este mai redus\, datorit\ `n special prezen]ei zonelor heterocromatice. Crossing-overul nu are loc `ntmpl\tor de-a lungul cromatidelor. De obicei prezen]a unui crossing-over `ntr-o regiune a unui cromozom, reduce posibilitatea producerii simultane a unui crossing-over, `n alt\ regiune a aceluia[i cromozom, fenomen denumit interferen]\. Vrsta organismului. La organismele tinere, frecven]a crossingoverului este mult mai mare dect la organismele b\trne. Fenomenul a fost eviden]iat de Bridges (1915, 1927), la Drosophila melanogaster, la care frecven]a crossing-ov\rului este maxim\ `n prima perioad\ de via]\, iar dup\ 10 - 11 zile recombin\rile sunt minime. Temperatura. S-a constatat prin experiment\ri efectuate pe Drosophila, c\ temperatura are o influen]\ mare [i foarte variabil\ asupra fiec\rei perechi de cromozomi [i chiar a fiec\rei regiuni cromatidice, `n privin]a frecven]elor de recombinare prin crossing-over.
8.3.4. DISPUNEREA LINIAR| A GENELOR ~N CROMOZOMI
Cercetarea [i constatarea fenomenelor de `nl\n]uire a genelor [i de schimb al lor, prin intermediul segmentelor cromatidice din cromozomii omologi, au confirmat pe deplin teza dispunerii liniare a genelor `n cromozomi. Morgan [i colaboratorii s\i au presupus aceast\ a[ezare a genelor, pe baza unor constat\ri din experien]ele `ntreprinse. Teza dispunerii liniare a genelor `n cromozomi, presupune urm\toarele aspecte de mare importan]\: genele `nl\n]uite sunt dispuse `n cromozom la distan]e diferite; distan]a dintre gene determin\ o anumit\ frecven]\ a chiasmelor [i ca atare a crossing-overului; frecven]a de crossing-over depinde de num\rul de gene `nl\n]uite de-a lungul cromozomului [i de lungimea acestuia.

- 224 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Dispunerea liniar\ a genelor `n cromozomi, a prilejuit formularea celei de-a treia teze a teoriei cromozomale a eredit\]ii, contribuind astfel considerabil la `ntregirea [i impunerea acestei teorii. De asemenea, aceast\ tez\ ofer\ explica]ii cu privire la fenomenele de conjugare longitudinal\ a cromozomilor omologi, clivare [i autoreproducere longitudinal\ a acestora. Imaginea fizic\ astfel creat\ a cromozomilor, a sugerat posibilitatea de cartare a cromozomilor, prin stabilirea pozi]iei fiec\rei gene `n cromozom [i a distan]ei dintre gene, fiind puse astfel bazele elabor\rii h\r]ilor cromozomale. Fundamentarea structurii chimice a materialului genetic [i a secven]\rii nucleotidelor din macromolecula de ADN, au confirmat `n mod absolut adev\rul acestei teze.

8.3.5. H|R}ILE GENETICE CROMOZOMALE


Cercetarea fenomenului de linkage [i crossing-over [i teza a[ez\rii liniare a genelor `n cromozomi, au dus la elaborarea h\r]ilor cromozomale. H\r]ile cromozomale, constituie reprezent\ri grafice a locilor `n care se g\sesc localizate genele `n cromozomii unui organism. Pentru `ntocmirea h\r]ilor cromozomale se parcurg urm\toarele etape: identificarea grupelor de `nl\n]uire a genelor; identificarea locilor, respectiv a genelor localizate `ntr-un cromozom; stabilirea distan]ei dintre gene [i determinarea ordinii genelor `ntr-un cromozom. Identificarea grupelor de `nl\n]uire a genelor, se realizeaz\ prin `ncruci[\ri [i retro`cruci[\ri, prin analiza segreg\rilor mendeliene, prin analiza rela]iilor de linkage dintre diver[i loci ai unui cromozom etc. ~n cazul h\r]ilor genetice, ce stabilesc grupele de `nl\n]uire prin luarea `n considerare a recombin\rilor, ce rezult\ ca urmare a fenomenului de crossing-over. crossing-overului dintre gene [i distan]a dintre acestea. Stabilirea distan]ei dintre genele apar]innd aceluia[i grup de `nl\n]uire, se realizeaz\ prin considerarea formelor noi recombinate ce rezult\ `n descenden]\. Aceasta deoarece frecven]a crossing-overului este o func]ie direct propor]ional\ cu distan]a dintre gene, avnd [i propriet\]i aditive astfel `nct exprimarea raporturilor de linkage, se poate face sub forma distan]elor dintre gene. Distan]ele dintre gene se exprim\ `n unit\]i de recombinare sau unit\]i Morgan (morgani). O unitate de recombinare este egal\ cu 1% crossing-over, corespunznd frecven]ei de recombinare constat\ `ntre o pereche de gene. Stabilirea ordinii genelor `ntr-un cromozom, se realizeaz\ pe baza propor]ionalit\]ii [i a frecven]ei constante a crossing-overului `ntre genele plasate `n acela[i cromozom. Astfel, dac\ `ntre dou\ gene `nl\n]uite A B, exist\

Identificarea locilor [i localizarea fiec\rei gene `ntr-un cromozom, s-a realizat pe baza corela]iei propor]ionale existente `ntre frecven]a

- 225 -

{TEOFIL CREANG|

o frecven]\ a crossing-overului de 10%, iar `ntre alte dou\ gene C D, exist\ o frecven]\ de schimb de 20%, deci dubl\ fa]\ de prima, `nseamn\ c\ [i distan]a `ntre genele C - D va fi dubl\, fa]\ de distan]a dintre genele A - B, toate cele patru gene f\cnd parte din acela[i grup de `nl\n]uire. ~n mod practic, principiul metodei de stabilire a ordinii genelor `n cadrul unui grup de `nl\n]uire este urm\torul: dac\ genele A [i B sunt `nl\n]uite [i se determin\ o `nl\n]uire [i `ntre gena A [i o alt\ gen\ C, atunci [i genele B [i C sunt `nl\n]uite. Dac\ frecven]a crossing-overului `ntre gena A [i gena B este de 20% [i `ntre gena B [i C este de 10%, pe baza propriet\]ii de aditivitate a frecven]elor de gen\, distan]a `ntre gena A [i C va fi de 30%, (sau de 30 de morgani). Pozi]ia celor trei gene va fi:

20% 30%

10% C

Dac\ `ns\ frecven]a de recombinare `ntre genele A [i C va fi de 10%, atunci pozi]ia genelor A, B [i C va fi:

10%

B
30%

20%

Cu ajutorul acestei metode, redat\ doar sub form\ de principiu, s-a reu[it `ntocmirea h\r]ilor cromozomale la diverse specii. Astfel la `nceput, datorit\ eforturilor depuse de un mare num\r de cerecet\tori `n frunte cu C. B. Bridges, a fost `ntocmit\ harta cromozomal\ la porumb. Ulterior s-au alc\tuit h\r]ile cromozomale [i la alte specii, porumb, viermele de m\tase (Bombyx mori), la p\s\ri sau la unele specii de mamifere, la care sunt doar par]ial `ntocmite h\r]ile genetice. ~n figura 79 este redat\ harta cromozomal\ la g\in\, `ntocmit\ pentru 10 grupe de `nl\n]uire.

- 226 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Fig. 79. Harta cromozomal\ a zece grupe de `nl\n]uire, la g\in\. Pe lng\ h\r]ile genetice cromozomale, alc\tuite pe baza raporturilor de linkaj dintre gene, se pot `ntocmi [i h\r]i fizice, care se realizeaz\ prin reprezentarea grafic\ a distribuirii genelor `n cromozom. ~n realizarea h\r]ilor fizice, se utilizeaz\ metodele citogenetice moderne, cum ar fi: hibridarea celulelor somatice; hibridarea `n situ prin florescen]\; electroforeza `n gel cu cmp pulsat; restric]ia enzimatic\, ceea ce permite cartarea genelor la mamiferele superioare, inclusiv la om, specii la care utilizarea studiilor de linkaj sunt insuficiente.

- 227 -

{TEOFIL CREANG|

8.3.6. IMPORTAN}A TEORIEI CROMOZOMALE A EREDIT|}II


Teoria cromozomal\ a eredit\]ii, elaborat\ de T. H. Morgan [i colaboratorii s\i, `nscrie o nou\ lege a eredit\]ii - transmiterea `nl\n]uit\ a unor caractere [i existen]a recombin\rii dintre gene, ca urmare a existen]ei crossing-overului. Elaborarea acestei noi legi, aduce complet\ri importante teoriei factorilor ereditari a lui Mendel, demonstrnd complexitatea determinismului genetic al caracterelor [i `nsu[irilor [i formulnd excep]ii de la legea combin\rii libere [i a transmiterii independente a caracterelor. Prin demonstrarea pozi]iei liniare a genelor `n cromozomi, ceea ce determin\ o anumit\ secven]\ specific\ a genelor, o anumit\ ordine, fiecare gen\ ocupnd un anumit locus, prin demonstrarea existen]ei distan]elor specifice [i constante dintre gene [i prin ilustrarea `nl\n]uirii [i recombin\rilor dintre genele plasate `n acela[i cromozom, se stabilesc modalit\]i concrete de transmitere ereditar\ a genelor [i respectiv a caracterelor care le determin\. Datorit\ acestor considerente, ansamblul activit\]ii lui T. H. Morgan [i a colaboratorilor s\i, este considerat\ o [coal\ de cercetare, care constituie dup\ etapa mendelist\, a doua etap\ de dezvoltare a geneticii, iar prin adev\rul rezultatelor experimentale ce au fost confirmate de cerect\rile ulterioare la nivel molecular, au asigurat premisele dezvolt\rii geneticii moderne.

- 228 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

CAPITOLUL 9
EREDITATEA EXTRACROMOZOMAL| (CITOPLASMATIC|)
Rolul primordial al cromozomilor [i respectiv al materialului genetic nuclear `n erediate, este indiscutabil. Totu[i unele structuri citoplasmatice prin intermediul ADN-ului pe care-l con]in, particip\ la fenomenele ereditare. Acest fenomen poart\ denumirea de ereditate extracromozomal\ sau citoplasmatic\. Astfel s-a reu[it explicarea unor fenomene genetice, care `n mod obi[nuit prin ereditatea cromozomal\ nu se puteau explica. Materialul genetic celular este `mp\r]it `n genom (materialul ereditar situat `n cromozomi, respectiv `n nucleu) [i plasmon (materialul ereditar situat `n afara cromozomilor, respectiv `n citoplasm\). Plasmonul (sau genomul extranuclear) - este alc\tuit din materialul genetic dispus `ntr-o serie de organite citoplasmatice cum ar fi: mitocondriile [i centriolii `n cazul eucariotelor, cloroplastele `n cazul plantelor verzi [i plasmidele, cel pu]in `n cazul procariotelor. Fenomenul eredit\]ii extranucleare are un comportament nemendelian, caracterele manifestnd o transmitere preferen]ial\ pe linie matern\. Genele citoplasmatice nu prezint\ linkaj cu genele nucleare, iar majoritatea acestor structuri citoplasmatice au un aparat replicativ propriu, totu[i unele din ele fiind [i sub un control nuclear din acest punct de vedere. Primii cercet\tori care au remarcat rolul citoplasmei `n ereditate au fost: Th. Boveri (1899), C. Correns (1908), E. Wettstein (1937), iar mai trziu M. M. Rhoades (1946), E. Caspari (1948), G. Eriksson (1963) [i al]ii. Ereditatea extracromozomal\ a fost pus\ `n eviden]\ `n principal prin fenomenele de merogonie, `n hibrid\ri [i `ncruci[\ri reciproce [i androsterilitate.

- 229 -

{TEOFIL CREANG|

9.1. MEROGONIA
Reprezint\ ob]inerea unor organisme cu caractere materne, prin fecundarea unui ovul f\r\ nucleu, de c\tre un spermatozoid normal. Se ob]in astfel descenden]i haploizi, care pe lng\ caracterele paterne, exteriorizeaz\ [i o serie de caractere materne. Caracterele paterne sunt transmise de nucleul spermatozoidului, iar cele materne prin intermediul citoplasmei gametului femel. Primele cerecet\ri `n acest domeniu au fost efectuate de Th. Boveri `n anul 1899. El a enucleat ovulele de la specia Ariciul de mare, prin centrifugare, pe care le-a fecundat cu spermatozoizi de la alt\ specie, Crinul de mare. A ob]inut larve haploide, care aveau o singur\ garnitur\ cromozomal\ provenit\ prin intermediul nucleului patern, larve care prezentau `ns\ [i caractere materne transmise prin citoplasma ovulei. Cu timpul tehnica enucle\rii ovulelor s-a perfec]ionat, elaborndu-se metode de absorbire a nucleului cu ajutorul unei micropipete, sau de distrugere a nucleului cu ajutorul razelor X. Ca urmare experien]ele merogonice au fost efectuate la mai multe specii (ex. la triton, la amib\ [.a.), demonstrndu-se capacitatea de transmitere a eredit\]ii prin citoplasm\.

9.2. EREDITATEA EXTRACROMOZOMAL| ~N HIBRID|RI {I ~NCRUCI{|RI RECIPROCE


A fost studiat\ pentru `nceput la plante, `n special la porumb, mu[chi, ciuperci, ulterior [i la animale. ~n mod normal, descenden]ii acelora[i p\rin]i, ale c\ror caractere sunt determinate genetic de factori cromozomali, sunt identici `n cazul hibrid\rilor, indifernt care dintre genitori va fi folosit ca mascul sau ca femel\, deoarece participarea genomurilor nucleare ale acestora este egal\. ~n cazul eredit\]ii extracromozomale `ns\, pus\ `n eviden]\ prin hibrid\ri reciproce, descenden]ii nu sunt identici. Astfel, dac\ doi genitori A [i B, sunt folosi]i la hibridare reciproc\, A x B [i B x A, descenden]ii rezulta]i din cele dou\ combina]ii sunt diferi]i fenotipic, fiind mai asem\n\tori formei materne. Aceste diferen]e se datoreaz\ eredit\]ii extracromozomale. Astfel, `n procesul de fecundare cei doi game]i con]in citoplasm\ `n cantit\]i diferite. Gametul matern are cu mult mai mult\ citoplasm\, dect gametul patern, deci [i mai multe organite citoplasmatice, purt\toare de material genetic. Acest fenomen de transmitere a unor caractere prin intermediul citoplasmei materne se nume[te matroclinie.

- 230 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Un exemplu `n acest sens `l constituie hibrizii reciproci `ntre specia calului (Equus caballus) [i specia asinului (Equus asinus), care se deosebesc net `ntre ei. Astfel din hibridarea unei iepe cu un asin rezult\ catrul (Equus mullus), iar prin hibridarea reciproc\ dintre o femel\ din specia asinului cu un arm\sar rezult\ bardoul (Equus hinnus). Specia calului are 2n = 64 de cromozomi [i cea a asinului are 62 de cromozomi. De[i ambele categorii de hibrizi au 63 de cromozomi, fenotipic se deosebesc mult `ntre ei. Astfel, dezvoltarea corporal\, culoarea, for]a de trac]iune, rezisten]a etc, sunt mult mai apropiate de a formei materne. Acela[i fenomen se remarc\ [i `n cazul `ncruci[\rii cailor grei cu caii mici sau cu poney, descenden]ii avnd greutatea corporal\ influen]at\ de greutatea corporal\ a mamei. ~n cre[terea animalelor, hibrid\rile reciproce fiind frecvente, este foarte important de stabilit tipul de `ncruci[are cel mai indicat, pentru a realiza maximizarea fenomenului de heterozis. Astfel, descenden]ii pot fi destul de diferi]i, `n func]ie de genitorul femel sau mascul utilizat la `ncruci[are. ~n cre[terea p\s\rilor [i a porcilor, toate aceste informa]ii sunt indispensabile, acestea fiind specii care se cresc aproape exculsiv sub form\ hibrid\. De exemplu, hibrizii rezulta]i din vier Landrace [i scroaf\ Marele alb sunt superiori ca vitalitate, energie de cre[tere, rezisten]\ etc, fa]\ de hibrizii reciproci rezulta]i din `ncruci[area vierului Marele alb cu scroaf\ Landrace. Existen]a acestor diferen]ieri `ntre hibrizii reciproci, pot fi explicate prin: cantitatea mai mare de citoplasm\, deci [i de organite citoplasmatice, (`n special mitocondrii) purt\toare de material genetic, a ovulelor fa]\ de spermatozoizi care sunt aproape lipsi]i de citoplasm\; la mamifere, organismul matern influen]eaz\ dezvoltarea hibridului, `n perioada vie]ii intrauterine, prin intermediul mediului intrauterin cu care vine `n contact, poten]ndu-i astfel dezvoltarea.

9.3. ANDROSTERILITATEA
Reprezint\ un fenomen `ntlnit la plante, androsterilitatea sau sterilitatea mascul\ reprezentnd `nsu[irea unor plante de a nu produce polen sau de a produce polen steril. De regul\ acest fenomen apare la plantele alogame supuse consangviniz\rii sau hibrid\rii `ndep\rtate, fiind determinat\ de factori de natur\ nuclear\, de factori de natur\ citoplasmatic\ sau de ac]iunea combinat\ a celor dou\ categorii de factori, astfel c\ `n func]ie de factorul determinant poate fi de trei tipuri: nuclear\; citoplasmatic\ [i citoplasmatic\ - nuclear\.

- 231 -

{TEOFIL CREANG|

Cauzele androsterilit\]ii sunt date de unele anomalii cromozomale, de ac]iunea unor factori ereditari sau de unele `nsu[iri ale citoplasmei. Toate aceste categorii de cauze pot determina dezvoltarea asincron\ a game]ilor, incompatibilitatea dintre game]i, sau unele anomalii `n formarea game]ilor. ~ntruct este un fenomen genetic important, avnd [i implica]ii practice deosebite, va fi redat\ `n continuare pe scurt, modul de ac]iune al acestor factori. Androsterilitatea nuclear\, este determinat\ de factori nucleari, (rf/rf) [i se comport\ `n general ca un caracter recesiv, dnd na[tere la plante f\r\ polen. Acest tip de androsterilitate se transmite de indivizii heterozigo]i, (Rf/rf) sau homozigo]i recesivi, (rf/rf). Deoarece efectul factorului recesiv care o determin\ (rf), poate fi inhibat de factorul dominant (Rf), acest tip de androsterilitate nu prezint\ importan]\ practic\, nefiind utilizat\ la producerea de s\mn]\ hibrid\. Androsterilitatea citoplasmatic\, este determinat\ de factori citoplasmatici, (S) [i se comport\ ca un caracter dominant fa]\ de plantele care au aceea[i formul\ genotipic\ [i care con]in `n citoplasm\ factorul de fertilitate, (F). Ca urmare, prin polenizarea plantelor androsterile (S), cu polen de la plante fertile (F), `n F1 vor rezulta numai plante androsterile (S), deoarece citoplasma lor provine `n `ntergime din gametul femel. Sterilitatea mascul\ citoplasmatic, poate fi transmis\ prin `ncruci[\ri repetate de la un soi la altul, folosindu-se ca soi patern soiul care trebuie transformat. Cu toate avantajele sale, utilizarea practic\ a acestui tip este limitat\ [i de cunoa[terea incomplet\ a mecanismelor sale de determinare, folosindu-se doar la unele plante ornamentale cu `nflorire mai `ndelungat\ [i la unele plante la care se folosesc organele vegetative. Androsterilitatea citoplasmatic\ - nuclear\, este determinat\ de factori ereditari localiza]i att `n citoplasm\ ct [i `n nucleu. Plantele care con]in ace[ti factori au posibilitatea de a manifesta att fenomenul de androsterilitate, ct [i pe cel de restaurare al fertilit\]ii. Acest tip de androsterilitate, este determinat\ de factorul citoplasmatic (S), care se manifest\ doar `n prezen]a factorilor nucleari `n stare recesiv\, (rf/rf).

Androsterilitatea citoplasmatc\ - nuclear\, se poate men]ine la descenden]i, avnd importan]\ practic\ `n crearea de linii consangvinizate androsterile, care s\ fie utilizate la `ncruci[are `n vederea producerii hibrizilor. Fenomenul este utilizat cu deosebit succes `n producerea semin]elor hibride de porumb, sorg etc.

- 232 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Spre exemplu, porumbul care se cultiv\ doar sub form\ hibrid\, s\mn]a necesar\ se ob]ine din linii consangvinizate care se seam\n\ alternativ, fiind necesar\ castrarea plantelor materne `nainte de `nflorire. Prin `ndep\rtarea inflorescen]ei mascule, forma matern\ va fi polenizat\ exclusiv cu polen de la genitorul patern, nu cu polen de la inflorescen]a mascul\ de pe aceea[i plant\. Castrarea plantelor este o opera]iune dificil\, solicitnd for]\ de munc\ numeroas\, deci cu o influen]\ economic\ considerabil\. Folosirea ca genitor matern a unor linii cu plante androsterile (adic\ cu inflorescen]\ mascul\ steril\), elimin\ opera]ia de castrare, determinnd o cre[tere a eficien]ei economice.

- 233 -

{TEOFIL CREANG|

CAPITOLUL 10
EREDITATEA SEXULUI

Determinarea sexului la organismele superioare, adic\ factorii [i mecanismele biologice care asigur\ apari]ia unui organism mascul sau femel, a constituit una din cele mai interesante probleme `n biologie, avnd importan]\ teoretic\ [i practic\. Preocup\ri `n aceast\ problem\ sunt `nc\ din antichitate, astfel c\ num\rul teoriilor existente `n acest domeniu este multiplu. ~nc\ din antichitate, Aristotel de exemplu, considera c\ sexul este determinat de locul de unde provine materialul seminal, dac\ provine din testiculul drept va fi mascul, dac\ provine din cel stng va fi femel\. Alte teorii ap\rute de-a lungul timpului, sus]ineau c\ sexul este influen]at de diferen]a de vrst\, de gradul de maturitate al ovulului `n momentul fecund\rii, de vigoarea sexual\ a animalelor, de tipul de metabolism al ovulului sau de modul de nutri]ie. Abia la `nceputul secolului, o dat\ cu aprofundarea mecanismelor fenomenului ereditar, s-a constatat c\ determinarea sexelor este de natur\ cromozomal\, dar nici ast\zi nu sunt clarificate toate aspectele acestei importante probleme.

10.1. CROMOZOMII SEXULUI


Primele informa]ii cu privire la rolul cromozomilor `n determinarea sexului au fost furnizate de citologul german H. von Henking `n 1891. El a descoperit c\ insectele din genul Pyrhocoris au dou\ tipuri de game]i, jum\tate care au ni[te forma]iuni nucleare deosebite pe care le-a denumit X, iar cealalt\ jum\tate din num\rul game]ilor nu posed\ structura nuclear\ respectiv\. Pe baza acestor constat\ri s-au f\cut unele referiri privitoare la diferen]ierea genetic\ a sexelor.

- 234 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

~n 1902, C. E. McClung pe baza observa]iilor citologice efectuate la diferite specii de l\custe, a descoperit c\ femelele au un cromozom suplimentar, care la masculi nu se g\se[te. Ulterior `n anul 1905, E. B. Wilson [i W. N. Stevens, experimentnd pe diverse specii de insecte, au constatat c\ unul din cromozomii masculilor este mult mai mic dect cromozomul X de la femele, denumindu-l pe baza omologiei algebrice, cromozomul Y. Ace[ti cromozomi care sunt determinan]i ai sexului au fost denumi]i cromozomii sexului, heterocromozomi sau gonozomi, spre deosebire de restul cromozomilor care au fost denumi]i autozomi. Cromozomii sexului se g\sesc `n garnitur\ cromozomic\ diferit\, `n func]ie de sex. La unul din sexe sunt sub form\ de pereche XX sau ZZ, iar la cel\lalt sex complementul heterocromozomal este XY, XO, ZW sau ZO, fiind deci cazuri `n care lipse[te unul din heterocromozomi. Din acest punct de vedere, unul din sexe se comport\ asem\n\tor unui homozigot, formnd un singur tip de game]i `n timpul diviziunii meiotice, `n fiecare gamet fiind distribuit cte un cromozom X sau Z, fiind denumit sex homogametic. Cel\lat sex, la care heterocromozomii sunt diferi]i sau lipse[te un heterocromozom, va produce dou\ tipuri de game]i `n meioz\ [i anume 50% din game]i vor primi un heterocromozom [i restul de 50% din game]i cele\lalt heterocromozom (sau nu vor avea heterocromozom), comportndu-se astfel asem\n\tor unui heterozigot, fiind denumit sex heterogametic. Observa]iile statistice asupra repartiz\rii sexelor la diverse specii, eviden]iaz\ frecven]a egal\ a masculilor [i femelelor, (tabelul 7). Valorile raportului dintre sexe sunt `ntotdeauna foate apropiate de 1:1 sau de 50% pentru fiecare sex, oscilnd pentru speciile [i popula]iile analizate, foarte pu]in `n jurul acestor valori.
Tabelul 7 Raportul sexelor la unele specii analizate, (dup\ Pipernea N. 1977) Specia Cabaline Taurine Ovine Capre de Angora Porcine Cini Procentul de masculi fa]\ de num\rul total de na[teri 49,7 49,7 48,7 51,5 49,9 52,2 49,0 49,5 50,1 50,6 52,3 52,4 52,8 Num\rul aproximativ de na[teri studiate 1.111.908 62.002 34.497 124.000 20.579 11.450 127.587 91.640 3.000 48.000 23.000 324.323 159.304

- 235 -

{TEOFIL CREANG|

G\ini Iepuri {obolan Cobai Om

49,4 50,8 51,1 51,2 49,4 50,7 51,7

Continuare 102.143 23.273 2.014 -

Men]inerea unui raport egal `ntre cele dou\ sexe (sex-ratio), este rezultatul segreg\rii perechilor de heterocromozomi `n timpul diviziunii reduc]ionale, (fig. 80). P

XX

XY

Game]i

F1

XX

XY

1 : 1

Fig. 80. Mecanismul distribuirii heterocromozomilor `n game]i [i al form\rii celor dou\ sexe `n raport de 1:1. Astfel, sex-ratio poate fi interpretat ca un fenomen genetic redus la schema mendelian\ de transmitere a caracterelor, pentru c\ `n procesul de reproduc]ie, cromozomii sexului se comport\ ca [i caracterele `ntr-o `ncruci[are de `ntoarcere, rezultnd un raport de 1:1, adic\ 50% femele [i 50% masculi. Cromozomii sexului prezint\ unele particularit\]i morfologice, structurale [i genetice fa]\ de autozomi, `n special cromozomul Y [i respectiv W, iar m\rimea [i morfologia lor variaz\ mult de la o specie la alta. ~n ceea ce prive[te m\rimea, cromozomul X este mult mai mare dect Y, putnd fi chiar cel mai mare cromozom din cariotip `n cazul unor specii la care autozomii sunt numero[i [i mici, cum ar fi la speciile Bos taurus [i Canis familiaris. Ca morfologie, cromozomul X poate fi metacentric, submetacentric

- 236 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

sau acrocentric. Se pare c\ m\rimea cromozomului X nu s-a schimbat prea mult `n cursul evolu]iei vertebratelor. Prin studii efectuate s-a constatat c\ la om, pisic\ [i iepure m\rimea cromozomului X variaz\ `ntre 0,8 - 1,1 microni, iar la cine, taur [i m\gar m\rimea este aproximativ aceea[i, (S. Ohno - 1969). ~n ceea ce prive[te cantitatea de ADN din cromozomul X, se apreciaz\ c\ la mamifere, specii la care cantitatea de ADN din nucleu este aproximativ egal\, `n cromozomul X se g\se[te circa 5% din cantitatea de ADN nuclear a speciei respective. La p\s\ri, care au circa 50% din cantitatea de ADN existent\ la mamifere, cromozomul Z (omologul cromozomului X), de]ine 10% din cantitatea total\ de ADN a genomului. Deci din punct de vedere al m\rimii [i cantit\]ii de ADN de]inute, cromozomul X de la mamifere [i Z de la p\s\ri, sunt aproximativ identici. Cromozomul Y la mamifere este mult mai mic dect cromozomul X, fiind complet sau par]ial heterocromatic. La cele mai multe specii, cromozomul Y este inert din punct de vedere genetic, iar dac\ de]ine gene active, acestea sunt `n num\r foarte mic [i nealele ale celor de pe cromozomul X. Cromozomul Y este necesar `n cazul unei specii, numai atunci cnd cromozomul X are nevoie de un partener de `mperechere pentru o segregare normal\ `n meioz\, sau cnd cromozomul Y de]ine gene esen]iale `n formarea sexului heterogametic, cum este cazul la mamifere. Cromozomul Y are o mare for]\ de masculinizare. Un mic fragment din cromozomul Y, poate masculiniza fenotipul `n cazul mamiferelor, la fel ca un cromozom Y `ntreg. Cromozomul Y ac]ioneaz\ numai la nivelul testiculului [i numai prin acesta, fapt dovedit prin extirp\ri experimentale ale testiculului imediat dup\ formare, rezultnd un fenotip sexualizat dup\ tipul feminin. La mamifere, apari]ia sexului mascul este condi]ionat\ obligatoriu de cuplul heterocromozomal XY. ~n prezen]a cromozomului Y, indiferent de num\rul cromozomilor X se organizeaz\ ]esut testicular. ~n schimb, al\turi de garnitura autozomal\, prezen]a chiar a unui singur cromozom X, garanteaz\ apari]ia fenotipului femel. Dar pentru asigurarea procesului normal de sexualizare feminin (gonadogeneza [i gametogeneza), este obligatorie prezen]a ambilor cromozomi X. A[adar genele de pe un singur cromozom X, nu sunt suficiente pentru a forma ovarul. La majoritatea speciilor evoluate, indivizii care prezint\ ambii heterocromozomi YY, nu sunt viabili. Perechea de cromozomi XX sau ZZ, se comport\ `n timpul meiozei ca orice pereche de autozomi, conjugndu-se longitudinal [i formnd perechi de bivalen]i `ntre care poate avea loc fenomenul de crossing-over. Perechea de cromozomi XY sau ZW, la cele mai multe specii nu se conjug\ `n profaza meiozei (sau se conjug\ cap la cap), iar `ntre ace[tia nu are loc fenomenul de crossing-over. Aceasta denot\ c\ `ntre cromozomii X [i Y (respectiv [i `ntre Z [i W), nu sunt segmente omoloage.

- 237 -

{TEOFIL CREANG|

Heterocromozomii se coloreaz\ mai intens pe parcursul diviziunii celulare, fenomen denumit heteropicnoz\. La unele specii (exemplu la Drosophila [i om), cromozomii sexului sunt asocia]i cu nucleolul, avnd forma]iuni denumite organizator nucleolar. Studiul comparativ al determin\rii sexului la vertebrate, a oferit date interesante privitor la apari]ia [i evolu]ia cromozomilor sexului. La vertebratele inferioare exist\ o omologie aproape perfect\ `ntre cromozomii X [i Y, care con]in acelea[i perechi de gene. La pe[ti care sunt vertebratele cel mai pu]in evoluate, nu s-a putut pune `n eviden]\ citologic cromozomii sexului, de[i transmiterea ereditar\ a unor caractere legate de sex este prezent\. Aceasta arat\ c\ la pe[ti, cromozomii sexului sunt la limita inferioar\ a diferen]ierii [i specializ\rii, cromozomii X [i Y fiind `n mare m\sur\ omologi. La pe[ti ca [i la alte vertebrate inferioare, determinarea sexului se realizeaz\ cu ajutorul uneia sau mai multor perechi de gene. Aceste analize au relevat faptul c\ heterocromozomii sunt rezultatul unui proces de evolu]ie a unei perechi de autozomi. Procesul de transformare a unei perechi de autozomi `n cromozomi ai sexului nu este cunoscut, fiind men]ionate ca posibile fenomene implicate: manifestarea unor abera]ii cromozomale; existen]a unor inversiuni de segmente cromozomale; pierderea unor por]iuni din cromozom (`n cazul cromozomului Y); transloca]iile cromozomale sau crossingoverul nereciproc, `ntmpl\tor. Tipul specific de heterocromozom `n game]i, creaz\ posibilitatea deosebirii uneori a spermatozoizilor purt\tori ai cromozomului X, de cei care de]in cromozomul Y. La mamiferele superioare, deoarece cromozomul Y este mult mai mic dect cromozomul X, influen]eaz\ [i m\rimea spermatozoizilor. Astfel, spermatozoizii care posed\ cromozomul Y, sunt mai mici, au capul rotund [i se numesc androspermatozoizi. Spermatozoizii cu cromozomul X, sunt mai mari, cu capul alungit [i se numesc ginospermatozoizi.

10.2. CROMATINA SEXUAL|


La mamifere, `n cazul sexului femel sunt prezen]i doi cromozomi X, care ar putea asigura diferen]ieri cantitative `n privin]a produselor generate de cromozomul X, fa]\ de sexul mascul. Totu[i aceste diferen]ieri `ntre sexul mascul [i femel nu exist\, pe parcursul evolu]iei dezvoltndu-se un mecanism care asigur\ un dozaj genetic egal [i constant la cele dou\ sexe. Acest mecanism const\ `n inactivarea unui cromozom X la femele, r\mnnd doar un singur cromozom X activ. Cromozomul X inactiv este condensat, devenind inert genic, el formnd cromatina sexual\ sau cromatina X. Existen]a unor forma]iuni de cromatin\ condensat\, a fost remarcat\ `nc\ din anul 1910 de R. Cajal, `n nucleii celulelor nervoase de la cine, pisic\ [i om. ~n 1925 Wilson, denume[te forma]iunile de cromatin\ observate de Cajal

- 238 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

cromatin\ sexual\. ~n 1949 a fost studiat\ de Barr [i Bertram `n neuronii motori de la pisic\, denumindu-o de asemenea - cromatin\ sexual\ sau cromatina Barr. Stabilirea substratului cromozomal al acesteia se datoreaz\ studiilor intense ale cercet\toarei Mary Lyon `n anii 1961 - 1962, care a fundamentat principiile form\rii cromatinei sexuale. ~n general cromatina sexual\ apare sub forma unui corpuscul intens colorat, de form\ convex\, concav\, triunghiular\, de clopot sau semilun\, situat\ ata[at de partea interioar\ a membranei nucleare. M\rimea granulelor de cromatin\ nuclear\ variaz\ `ntre 0,5 - 1,2 microni (`n medie 1 micron). La mamifere poate fi pus\ `n eviden]\ aproape `n toate celulele corpului, mai u[or fiind eviden]iat\ din celulele musculare, din epiderm\, din mucoasa bucal\ [i vaginal\, din r\d\cina firului de p\r. Structura cromatinei nucleare este identic\ cu a cromozomului X din care provine, aceasta putnd fi de origine matern\ sau de origine patern\. Prezen]a cromatinei sexuale este corelat\ cu sexul femel, ace[ti corpusculi fiind identifica]i `n 55 - 75% din celulele diverselor ]esuturi. ~ntr-o celul\ normal\ diploid\ la femele, cromatina sexual\ se g\se[te sub forma unei singure granule, iar la masculi lipse[te. Prezen]a mai multor granule `ntr-o celul\ denot\ existen]a unor abera]ii cromozomale. Num\rul corpusculilor de cromatin\ sexual\, se poate stabili dup\ rela]ia:

B=X-

P ; 2

`n care: B = num\rul corpusculilor de cromatin\ sexual\; X = num\rul de cromozomi X [i P = gradul de poliploidie al nucleului. Num\rul corpusculilor de cromtin\ sexual\, variaz\ `n func]ie de sex [i de cazul unor anomalii `n determinismul sexului, dup\ cum rezult\ din tabelul 8. Testele de eviden]iere a cromatinei sexuale sunt facile, fiind utilizate `n practica medical\ curent\, pentru depistarea rapid\ [i facil\ a sexului femel [i eviden]ierea unor eventuale anomalii cromozomale. ~n cazul unor tumori, se eviden]iaz\ abera]ii de form\ [i num\r a cromatinei nucleare. ~n practica medicolegal\ (`n special `n criminalistic\), s-a reu[it stabilirea sexului nuclear al celulelor aflate pe diferite obiecte, sau din petele de snge. La p\s\ri, s-a remarcat c\ acest mecanism de dozaj genic prin inactivarea unui heterocromozom, nu ac]ioneaz\ la masculi, care este sexul homogametic (ZZ). Astfel, `n cazul desenului barat, (culoarea porumbac\) la rasa Plymouth Roch, culoare determinat\ de o gen\ dominant\ B, la masculii homozigo]i pe aceast\ gen\ (ZB ZB), benzile de culoare alb\ sunt duble fa]\ de coco[ii heterozigo]i. (ZB Zb).

- 239 -

{TEOFIL CREANG| Tabelul 8 Num\rul corpusculilor de cromatin\ sexual\, `n func]ie de sex [i de unele anomalii `n determinarea sexului Nr. crt. 1 2 3 4 5 6 Cromozomii sexului XX XY XO (monosomie) XXX (trisomie) XXXX XXY; XXXY Fenotipul Femel normal Mascul normal Sindromul Turner Sindromul de superfemele Idem Sindromul Klinfelter Num\rul corpusculilor de cromatin\ sexual\ 1 0 0 2 3 1; 2

10.3. TIPURI DE DETERMINARE A SEXULUI


Datorit\ prezen]ei cromozomilor sexuali `n perechi homozigote sau heterozigote, la diferite specii se `ntlnesc mai multe tipuri de determinare a sexului, (tabelul 9). Tipul Drosophila, este cel mai r\spndit tip de determinism a sexului, fiind caracteristic tutror tipurilor de mamifere, precum [i unor specii de insecte. La acest tip sexul femel este homogametic, avnd `n cariotip pe lng\ setul de autozomi (2A), doi cromozomi ai sexului identici (XX), iar sexul mascul este heterogametic, (2A + XY). Subtipul Lygaeus, denumirea deriv\ de la hemiptera Lygaeus bicrucis, dar fiind studiat mai mult la Drosophila melanogaster. Acest subtip este caracteristic tuturor mamiferelor, inclusiv omului, multor specii de nevertebrate [i chiar la plante. ~n cazul acestui subtip, femelele produc un singur tip de ovule ce con]in pe lng\ complementul autozomal [i cte un cromozom X, iar masculii produc dou\ tipuri de spermatozoizi, jum\tate cu cromozomul X [i jum\tate cu cromozomul Y. ~n procesul de fecundare apar dou\ posibilit\]i de unire a game]ilor; - ovule cu X, cu spermatozoizi cu Y, zigo]ii XY fiind masculi; - ovule cu X, cu spermatozoizi cu X, zigo]ii XX fiind femele. ~n acest mod se asigur\ o reparti]ie egal\ a celor dou\ sexe, (1:1). Subtipul Protenor, denumit astfel dup\ numele insectei Protenor bleifragei, la care a fost descoperit de Wilson. Femelele sunt de asemenea homogametice (XX), iar masculii heterogametici (XO), la ace[tia lipsind cromozomul Y. Reparti]ia heterocromozomilor `n game]i este identic\ ca la subtipul Lygaeus, doar c\ `n cazul masculilor spermatozoizii forma]i, jum\tate vor avea heterocromozomul X, iar cealalt\ jum\tate vor avea doar autozomii, (A + O). Din unirea probabilistic\ a game]ilor masculi [i femeli, se asigur\ un raport egal `ntre sexe.

- 240 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Tabelul 9 TIPURI DE DETERMINARE A SEXULUI 33 Tipul [i subtipul de determinare Tipul Subtipul Lygaeus Drosophyla Protenor Pas\re Abraxas Fluture Cromozomii din celulele somatice (2n) Cromozomii din celulele somatice (2n) Femele 2A + XX 2A + XX 2A + ZW 2A + ZO 2n 2n + X1X1X2X2 Masculi 2A + XY 2A + XO 2A + ZZ 2A + ZZ n 2n + X1Y1X2Y2 Cromozomii din game]ii (n) Cromozomii din game]i (n) Femele A+X A+X A+Z A+Z n n + X1X2 A+X A+X A+W A+O n n + X1X2 Masculi A+X A+X A+W A+Z n n+X1X2 A+Y A+O A+Z A+Z n n + Y1Y2

Haploidie mascul\ Gonozomi multiplii

- 241 -

{TEOFIL CREANG|

Subtipul Protenor este mai pu]in r\spndit `n natur\, fiind `ntlnit la unele specii de insecte [i nematode. Tipul Abraxas, a fost observat pentru prima dat\ de L. Doncaster (1906), la fluturele Abraxas grossulariata. ~n cadrul acestui tip, cromozomii sexului poart\ denumirea de Z [i W, fiind echivalen]ii cromzomului X [i respectiv Y. La acest tip femela este heterogametic\ (ZW sau ZO) [i masculul este homogametic (ZZ), fiind un mecansim de determinare al sexului opus tipului Drosophila. Are dou\ subtipuri, subtipul pas\re [i fluture. Subtipul pas\re, este `ntlnit la unele nevertebrate, la unii amfibieni, la unele reptile [i la p\s\ri. Femelele sunt heterogametice (ZW), iar masculii sunt homogametici (ZZ). Mecanismul de reparti]ie al heterocromozomilor `n game]i, este inversat `ntre masculi [i femele fa]\ de subtipul Lygaeus, permi]nd men]inerea raportului de 1:1 `ntre sexe. Subtipul fluture, se caracterizeaz\ prin aceea c\ sexul femel este heterogametic (ZO), [i produce game]i A + Z [i A + O. Sexul mascul este homogametic (ZZ), iar game]ii rezulta]i sunt de un singur tip A + Z. Subtipul fluture este inversul subtipului Protenor, fiind eviden]iat la unele specii de fluturi [i nevertebrate. Tipul de haploidie mascul\, este un tip particular de determinism al sexului, fiind `ntlnit la albine [i viespi. La aceste specii sexul nu este determinat de existen]a cromozomilor sexului, ci de num\rul seturilor de cromozomi. Astfel femelele au un set diploid de cromozomi (2n) [i provin din ovule fecundate, iar masculii sunt haploizi (n) [i provin din ovule nefecundate. Fenomenul prin care se dezvolt\ organisme normale din ovule nefecundate se nume[te partenogenez\. La albine spre exemplu, matca [i albinele lucr\toare au o garnitur\ diploid\ de cromozomi (2n = 32), iar trntorii sunt haploizi (n = 16 cromozomi), ace[tia dezvoltndu-se din ou\ nefecundate, prin fenomenul de partenogenez\.

marsupiale, precum [i la unele specii de plante. Se caracterizeaz\ prin prezen]a mai multor cromozomi X care se noteaz\ X1, X2, X3, etc. [i a mai multor cromozomi Y, respectiv Y1, Y2, Y3, etc. Se pare c\ existen]a gonozomilor multiplii, se datoreaz\ unor duplica]ii succesive ale unor cromozomi ini]ial existen]i. Determinarea sexului de gene sexuale. La unele specii de plante [i animale nu exist\ cromozomi ai sexului specializa]i, care s\ poat\ fi identifica]i morfologic la microscop. La astfel de specii, determinarea sexelor se realizeaz\ prin ac]iunea uneia sau mai multor perechi de gene, care se g\sesc pe unii cromozomi care poart\ denumirea de cromozomi ai sexului, fiind

Determinarea sexului de cromozomi ai sexului multiplii, este `ntlnit la unele specii de roz\toare (ex. [oarecele de cmp), de

- 242 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

nediferen]ia]i citologic de restul cromozomilor sau pot fi plasate `n to]i cromozomii care compun garnitura cromozomal\ a speciei respective. C. M. Rick [i G. C. Hauna (1943), prin experiment\ri la plantele din genul Asparagus, au descoperit c\ sexele la aceast\ specie de plante, sunt controlate de o singur\ pereche de gene (Pp), din care gena pentru masculinizare este dominant\. A[a se explic\ apari]ia `n F2, a unei segreg\ri mendeliene `n propor]ie de de 3:1. La porumb, specie ce are 2n = 20 de cromozomi, nu pot fi identifica]i heterozomii. La aceast\ plant\, exist\ gene specializate `n determinarea sexului plasate pe to]i cei 10 cromozomi ai complementului [i care influen]eaz\ formarea inflorescen]elor mascule [i femele, raportul dintre sexe, fertilitatea florilor etc. La animalelele vertebrate inferioare, cum sunt pe[tii [i amfibienii, heterozomii nu sunt de regul\ diferen]ia]i morfologic [i nu pot fi identifica]i citologic. Determinarea sexelor se realizeaz\ cu ajutorul uneia sau mai multor perechi de gene plasate pe autozomi. Din aceast\ cauz\ sexele prezint\ o stabilitate relativ\, ele putnd fi influen]ate de vrsta indivizilor, prezen]a unor hormoni, anotimp, temperatur\ etc. ~n determinarea genetic\ a sexelor la albine, pe lng\ existen]a st\rii diploide sau haploide ca baz\ cromozomal\ `n apari]ia sexului femel sau mascul, intervin [i o serie de gene alele aflate pe unul din cromozomi, care poart\ denumirea de cromozom sexual, (cromozom X). Se remarc\ astfel, c\ la albine nu exist\ o diferen]iere a cromozomilor sexului, ei fiind identici cu restul garniturii cromozomale, fenomen caracteristic `n general organismelor inferioare. ~n aceste condi]ii diferen]ierea sexelor la albine, apare [i sub influen]a unor alele sexuale multiple, notate Xa; Xb; Xc; Xd; Xe.....etc, situate pe cromozomii sexului, nediferen]ia]i citologic. Prezen]a `n stare homozigot\ sau heterozigot\ a alelelor sexuale, condi]ioneaz\ aparti]ia sexului mascul sau femel dup\ cum urmeaz\, (fig. 81): dac\ se realizeaz\ starea de heterozigo]ie a alelelor sexuale (XaXb; XaXc; XaXd....etc), vor rezulta organisme femele diploide, (albine lucr\toare); dac\ se manifest\ fenomenul de partenogenez\, vor rezulta organisme mascule haploide viabile, (trntori); `n cazul st\rii de homozigo]ie pentru una din alele sexuale (XaXa; XbXb; XcXc.... etc), vor rezulta masculi, (trntori) diploizi, dar care `nc\ din stadiul larvar sunt elimina]i, (devora]i) de albinele lucr\toare. Trntorii homozigo]i diploizi sunt devora]i de albinele lucr\toare din stup `nc\ din stadiul larvar, datorit\ producerii de c\tre aceste larve a unui hormon canibalic, pe care lucr\toarele `l percep imediat ce tn\ra larv\ iese din ou, incitnd lucr\toarele la devorarea lor. ~ntr-o colonie obi[nuit\, indivizii diplozi homozigo]i nu ating niciodat\ maturitatea.

- 243 -

{TEOFIL CREANG|

Trntor (n = 16)

Matc\ (2n = 32)

Trntor (n = 16)

Game]i

Femel\ Femel\ Mascul Mascul Femel\ Mascul diploid diploid\ diploid\ partenogenetic partenogenetic diploid\ neviabil heterozigot\ heterozigot\ haploid normal haploid normal heterozigot\

Fig. 81. Schema de transmitere a alelelor sexuale la albin\, cu formarea organismelor mascule [i femele `n descenden]\, (adaptat dup\ Prost 1987).

10.4. EREDITATEA CARACTERELOR LEGATE DE SEX (SEX - LINKAGE)


Cromozomii sexuali, con]in pe lng\ genele care condi]ioneaz\ formarea sexului [i o serie de gene care nu sunt implicate `n diferen]ierea sexului, dar determin\ o serie de caractere care sunt legate sau `nl\n]uite cu sexul, determinnd manifestarea fenomenului de sex - likage. Caracterele sex linkate se transmit prin intermediul cromozomului X ce de]ine astfel de gene, iar de[i acestea se transmit att prin intermediul game]ilor femeli [i masculi purt\tori ai cromozomului X, se manifest\ de preferin]\ la unul din sexe. Caracteristicile transmiterii acestor caractere, sunt diferite de cele determinate de genele autozomale [i la care prin `ncruci[\ri, indivizii din F1 manifest\ fenomenul de dominan]\, iar `n F2 are loc segregarea ap\rnd ambele caractere. ~n cazul caracterelor legate de sex, uniformitatea sau neuniformitatea indivizilor, apare att `n prima genera]ie, ct [i `n genera]iile urm\toare, `n func]ie de modul de transmitere al sexului.

- 244 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

~n general caracteristicile transmiterii acestor caractere sunt: se transmit att prin intermediul game]ilor masculi ct [i femeli, numai prin intermediul cromozomului X (Z la tipul Abraxas), de la sexul homogametic `n ascenden]\, la ambele sexe `n descenden]\, iar de la sexul heterogametic `n ascenden]\, numai la sexul homogametic `n descenden]\; se manifest\ de preferin]\ doar la unul din sexe [i anume la sexul heterogametic, datorit\ fenomenului de hemizigo]ie. Acest fenomen reprezint\ determinarea unui caracter sex - linkat, doar de o singur\ gen\ situat\ pe cromozomul X, deoarece cromozomul omolog Y, nu de]ine gene alele ale celor de pe cromozomul X. Ereditatea caracterelor legate de sex se manifest\ diferit, dup\ modul specific de determinare al sexului, respectiv la tipul Drosophila sau la tipul Abraxas.

10.4.1. EREDITATEA CARACTERELOR LEGATE DE SEX LA TIPUL DROSOPHILA


Acest tip de ereditate a fost observat [i explicat de Morgan, `nc\ din anul 1909 [i se refer\ la speciile la care sexul femel este homogametic [i sexul mascul heterogametic. La Drosophila melanogaster sunt cunoscute 141 de gene, care se transmit prin intermediul cromozomului X, determinnd caractere cum ar fi: caracteristici ale ochiului (alb, carmin, purpuriu, romboid, bar etc), ale culorii corpului (galben, argintiu, cenu[iu), ale formei [i m\rimii aripilor (vestigiale sau scurte, normale sau largi etc), acestea urmnd segregarea cromozomului X. Cromozomul Y este de natur\ heterocromatic\, nefiind purt\tor de gene alele ale celor de pe cromozomul X. Schema general\ de transmitere a genelor sex - linkate (gene localizate pe cromozomul X), este prezentat\ `n figura 82, cu litere mari fiind prezentate genele dominante, iar cu litere mici genele recesive. Schema prezentat\, reprezint\ generalizarea rezultatelor ob]inute `n transmiterea caracterelor sex linkate la Drosophila melanogaster [i constituie modelul general valabil de manifestare a fenomenului de sex - linkage, la tipul Drosophila de determinism al sexului. ~ncruci[area `ntre femele homozigot dominante (XAXA), cu masculi recesivi (XaY), (fig. 82A), va determina `n F1 apari]ia de femele heterozigote care manifest\ fenotipul dominant (XAXa) [i de masculi cu fenotipul dominant (XAY). Dac\ se `ncruci[eaz\ femelele heterozigote (XAXa), cu masculi recesivi (XaY), atunci vor rezulta 25% femele heterozigote (XAXa), 25% femele homozigot recesive (XaXa), 25% masculi dominan]i (XAY), [i 25% masculi recesivi (XaY).

- 245 -

{TEOFIL CREANG|

F1

F2 A B

Fig. 82. Schema general\ de transmitere ereditar\ a caracterelor `nl\n]uite cu sexul. ~n cazul `ncruci[\rii femelelor homozigot recesive (XaXa), cu masculi dominan]i (XAY), (fig. 82 B), are loc o transmitere caracteristic\ a acestor gene [i respectiv caractere, deoarece `n F1 acestea se inverseaz\ cu sexul, trecnd de la femel\ la mascul [i de la mascul la femel\. Astfel descenden]a femel\ din F1 va fi heterozigot\ (XAXa), manifestnd fenotipul dominant al tat\lui, iar masculii vor avea genotipul XaY, manifestnd fenotipul recesiv al mamei. Modul de transmitere a caracterelor sex-linkate, de la mam\ la fii [i de la tat\ la fiice se nume[te mo[tenire `n cruci[ sau criss-cross. Acest comportament `n transmiterea caracterelor sex-linkate, are o deosebit\ semnifica]ie `n transmiterea unor boli ereditare `nl\n]uite cu sexul, care sunt binecunoscute la om, iar unele din acestea se pot manifesta [i la animale. Astfel din acest\ categorie fac parte o serie de boli cum ar fi: hemofilia; daltonismul (care se manifest\ la 5 - 9% din b\rba]i [i 0,5% din femei); unele forme de miopie; stenoza mitral\; surzenia congenital\; atrofia muscular\ etc. Aceste boli sunt determinate de gene recesive, ap\rute ca rezultat al muta]iilor, gene care odat\ ap\rute `n genotipul masculilor, se vor manifesta datorit\ fenomenului de hemizigo]ie. ~n cazul femelelor, pentru a-[i manifesta efectul gena trebuie s\ fie `n stare homozigot\, situa]ii care sunt mai rare. De aceea de cele mai multe ori femelele sunt doar purt\toare ale acestor gene, iar masculii manifest\ boala. Spre exemplu hemofilia, care se `ntlne[te la om dar [i la cine, este determinat\ de o gen\ sex-linkat\ recesiv\ h, care determin\ absen]a unor factori antihemofilici din snge, cu rol esen]ial `n transformarea protrombinei `n

- 246 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

trombin\. Datorit\ acestui fapt, coagularea sngelui se prelunge[te excesiv de mult, iar `n cazul celor mai mici leziuni se pot produce hemoragii foarte grave. Modul de transmitere [i de manifestare al hemofiliei este diferit, `n func]ie de categoriile de indivizi care particip\ la formarea genera]iei filiale (femele purt\toare, s\n\toase sau care manifest\ boala, masculi bolnavi sau s\n\to[i) [i `n func]ie de sexul la care este prezent\ gena recesiv\ h, posibilit\]ile existente fiind redate `n figura 83.

Fig. 83. Transmiterea ereditar\ a hemofiliei. Genotipurile au urm\toarea semnifica]ie: XX femele s\n\toase; XhX femele purt\toare; XhXh- femele care manifest\ boala; XY masculi s\n\to[i; XhY masculi bolnavi.

10.4.2. EREDITATEA CARACTERELOR LEGATE DE SEX LA TIPUL ABRAXAS


Tipul de determinare al sexului Abraxas, cuprinde speciile la care sexul femel este heterogametic [i sexul mascul homogametic, interesnd `n mod deosebit transmiterea unor caractere la p\s\ri, la care femelele de]in heterozomii ZW iar masulii doi heterozomi identici ZZ.

- 247 -

{TEOFIL CREANG|

Particularit\]ile de transmitere a caracterelor sex-linkate la tipul Abraxas, sunt identice cu cele definite `n cazul tipului Drosophila, `n cadrul tipului Abraxas cromozomul Z fiind purt\torul acestor gene, iar cromozomul W nu de]ine alele ale genelor dispuse `n cromozomul Z. La p\s\ri, prin intermediul cromozomilor sexului se transmit o serie de caractere [i `nsu[iri care prezint\ importan]\ economic\, cum ar fi: anomalii ereditare cauzate de gene heterozomale; ereditatea unor culori, determinate de gene heterozomale; viteza de `mbr\care cu penaj; piticismul heterozomal. Anomalii ereditare cauzate de gene heterozomale. Toate anomaliile determinate de gene heterozomale sunt recesive, manifestndu-se cu o frecven]\ mult mai mare la femele, fa]\ de masculi, deoarece acestea sunt heterogametice (ZW), iar prezen]a genei `n doz\ simpl\ este suficient\ pentru exteriorizarea ei `n fenotip, (fenomenul de hemizigo]ie). Dintre anomaliile ereditare cauzate de gene heterozomale amintim: lipsa aripilor; degenerarea cerebral\; necroza ficatului; nuditatea legat\ de sex; letalitatea legat\ de sex; restric]ionarea ovula]iei; paroxismul; tulbur\ri legate de sex; tremuratul continuu, etc.

Ereditatea unor culori [i a vitezei de `mbr\care cu penaj determinate de gene heterozomale. Cele dou\ categorii de
caractere sex-linkate, sunt utilizate `n practica cre[terii p\s\rilor, `n vederea cre\rii de linii de p\s\ri autosexabile. ~n avicultur\, pentru ob]inerea ou\lor de consum sau de reproduc]ie, se re]in pentru cre[tere doar puicu]ele coco[eii fiind elimina]i. Aceasta presupune sexarea puilor de o zi, opera]iune dificil\ [i costisitoare. Avnd `n vedere transmiterea unor culori [i a vitezei de `mbr\care cu penaj prin intermediul heterocromozomului Z, s-au format linii de p\s\ri autosexabile, la care femelele se deosebesc de masculi pe baza unor caractere de exterior `nc\ de la vrsta de o zi. Autosexarea, apare ca o consecin]\ a mecanismului ereditar de `nl\n]uire cu sexul, al unor caractere de exterior. Conform acestui mecanism, la un anumit locus de pe cromozomii sexului femelele hemizigote (cu heterocromozomii ZW - la p\s\ri), primesc singura gen\ ce o posed\ prin intermediul cromozomului Z de la tat\ [i o vor transmite fiilor, iar masculii primesc cte o gen\ (tot prin intermediul cromozomului Z), de la fiecare p\rinte [i transmit cte una att fiilor, ct [i fiicelor. Avnd `n vedere, un caracter controlat de gene plasate pe cromozomii sexului, dac\ tat\l manifest\ fenotipul recesiv [i mama fenotipul dominant, se creeaz\ premiza diferen]ierii fenotipice a descenden]ilor, chiar de la ecloziune. ~n acest sens rasa Plymouth Rock barat, este autosexabil\ `n mod natural. Prezen]a la masculi a genei B, (care determin\ culoarea barat\ sau

- 248 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

porumbac\), `n doz\ dubl\, le confer\ acestora un puf mai deschis la culoare dect al femelelor, `n plus ace[tia au [i o pat\ de culoare deschis\ pe cap, mai clar delimitat\ dect a femelelor. ~n vederea cre\rii de linii autosexabile pentru hibrizii colora]i, cei mai utiliza]i loci, sunt cel care controleaz\ penajul barat sau nebarat [i cel ce controleaz\ penajul argintiu sau auriu. ~n cazul locusului pentru culoarea barat\ sau nebarat\ a penajului, o `ncruci[are tipic\ este `ntre masculi din rasa Cornish, avnd culoarea alb\ recesiv\, (Zb+ Zb+) [i femele din rasa Plymouth Rock de culoare barat\ dominant\, (ZBW), (fig. 84). Descende]a femel\ va prezenta o pat\ de culoare mai deschis\ pe puful de pe cap, iar masculii nu vor prezenta aceast\ pat\ la ecloziune.

Zb+Zb+
alb uniform

ZBW

culoare barat\

F1

ZBZb+

Zb+W

culoare barat\

culorat uniform

(puf cu pat\ pe cap)

(puf f\r\ pat\)

Fig. 84. Schema de `ncruci[are pentru autosexarea hibrizilor, prin fenotip barat sau nebarat.

(silver sau golden) a penajului, o `ncruci[are tipic\ este `ntre masculi Rhode Island de culoare ro[ie recesiv\, (Zs+ Zs+) [i femele din rasa Leghorn de culoare alb\ dominant\, (ZSW), (fig. 85). La ecloziune diferen]ierea sexelor se face u[or, pe baza culorii pufului.

Pentru locusul care controleaz\ culoarea aurie sau argintie,

Zs+Zs+
auriu (golden)

ZSW

argintiu (silver)

F1

ZSZs+
culoare argintie

Zs+W
culoare aurie

Fig. 85. Schema de `ncruci[are pentru autosexarea hibrizilor, prin fenotip auriu sau argintiu, (silver sau golden).

- 249 -

{TEOFIL CREANG|

dominant\ (K), iar viteza de `mbr\care rapid\ cu penaj de o alel\ a acesteia care este recesiv\, (k+). Din `ncruci[area masculilor recesivi pentru viteza de `mbr\care cu penaj (zk+ zk+), cu femelele dominante (ZKW), (fig. 86), se creaz\ premiza diferen]ierii celor dou\ sexe dup\ dezvoltarea remigelor primare, `nc\ de la vrsta de 1 zi.

Pentru hibrizii care se prefer\ s\ aib\ penaj alb, autosexarea se poate realiza pe baza unei gene heterozomale, care controleaz\ viteza de `mbr\care cu penaj. Viteza de `mbr\care `nceat\ cu penaj este dat\ de o gen\

Zk+Zk+
`mbr\care rapid\

ZKW

`mbr\care `nceat\

F1

ZBZb+
`mbr\care `nceat\

Zb+W

`mbr\care rapid\

Fig. 86. Schema de `ncruci[are pentru autosexare, prin viteza de `mbr\care cu penaj Prima ras\ autosexabil\ a fost creat\ de Punett `n 1920, pe baza culorii barate a penajului. Fiind ob]inut\ la Cambridge, a fost denumit\ Cambar. Ulterior s-au ob]inut mai multe asemenea rase sintetice, dar care nu s-au impus economic, cum ar fi: Legbar (Punett - 1940); Oklabar (Jaap - 1940); Ancobar (Lamoreaux 1941); Dorbar, Wybar (Pease - 1941) [.a. Denumirea lor sugereaz\ locii utiliza]i `n vederea autosex\rii. Piticismul heterozomal. Este determinat de o gen\ recesiv\ dw, care dac\ este prezent\ `n genotipul g\inilor (ZdwW), se manifest\ ca atare, datorit\ fenomenului de hemizigo]ie. Pentru a manifesta piticismul, masculii trebuie s\ posede gena `n stare homozigot\, (Zdw Zdw). La noi `n ]ar\ s-a reu[it transferul unei gene dw de la rasa NewHampshine la care a ap\rut, la rasa Plymouth-Rock care este utilizat\ ca ras\ matern\ `n producerea hibridului de carne Robro-70. S-a ob]inut astfel linia de g\ini Mini - Mas - Rok, cu o greutate mai mic\ dect a rasei de baz\, dar cu acela[i nivel al produc]iei de ou\, ceea ce `i confer\ avantaje economice substan]iale.

- 250 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

10.4.3. EREDITATEA LEGAT| DE CROMOZOMUL Y (EREDITATEA HOLANDRIC|)


Acest mod de transmitere ereditar\ a caracterelor, se realizeaz\ prin intermediul unor gene situate exclusiv pe cromozomul Y. Astfel de gene, situate pe cromozomul Y, se transmit numai pe linie mascul\ [i se manifest\ exclusiv la masculi. La pe[tele de acvariu Lebistes reticulatus, la care determinarea sexului este de tip Drosophila (femelele XX [i masculii XY), unele culori se transmit numai la indivizii de sex mascul, prin intermediul unor gene plasate pe cromozomul Y. }innd cont de mecanismul eredit\]ii holandrice, s-a reu[it inducerea acestui fenomen la viermele de m\tase (Bombyx mori). Lundu-se `n considerare c\ larvele mascule produc gogo[i de m\tase mai mari [i respectiv m\tase mai mult\, comparativ cu larvele femele, s-a pus problema cre\rii posibilit\]ii de a separa cele dou\ sexe `nc\ din stadiul de ou. Prin experien]e laborioase de iradiere, japonezul Tazima a reu[it translocarea unui segment autozomal ce poart\ o gen\ pentru culoarea neagr\ a oului, pe cromozomul W. Deoarece sexul femel este heterogametic (ZW), din ou\le de culoare neagr\ vor rezulta femele, iar masculii fiind homogametici (ZZ), pigmenta]ia ou\lor `n cadrul acestui sex va fi alb\. Astfel separarea ou\lor pe culori (respectiv pe sexe) se face u[or, fiind crescu]i cu predilec]ie masculii, situa]ie `n care produc]ia de m\tase cre[te cu circa 30%. ~n acest caz de ereditate holandric\, gena responsabil\ de culoarea neagr\ a ou\lor, se transmite pe linie femel\, deoarece femelele sunt heterogametice (ZW), iar aceast\ gen\ se manifest\ exclusiv la femele. La om, sunt citate o serie de afec]iuni care se presupune c\ sunt determinate de gene dispuse pe cromozomul Y, dar exist\ probe genealogice doar `n cazul hipertricozei urechilor, (existen]a perilor lungi [i numeo[i `n pavilionul urechilor).

10.5. EREDITATEA CARACTERELOR CONTROLATE DE SEX


~n afar\ de caracterele care se transmit `nl\n]uit cu sexul (determinate de gene plasate `n heterozomi), sunt o serie de caractere [i `nsu[iri care sunt determinate de gene autozomale, prezente la ambele sexe, dar sunt controlate de sex `n manifestarea lor fenotipic\. Acest control poate s\ determine manifestarea caracterului doar la unul din sexe, fiind denumite caractere limitate de sex, sau `n alte cazuri aceste caractere apar mai evidente la unul din sexe, fiind denumite caractere influen]ate de sex. Caracterele limitate de sex. Sunt determinate de gene autozomale prezente la ambele sexe, cu manifestare fenotipic\ doar la unul din sexe. Dintre

- 251 -

{TEOFIL CREANG|

caracterele limitate de sex, unele sunt de mare importan]\ economic\, cum ar fi produc]ia de lapte [i de ou\, proprii numai sexului femel. Aceste caractere sunt determinate de complexe genice autozomale, prezente `n egal\ m\sur\ la femele [i masculi. Deoarece masculii particip\ la transmiterea acestor caractere, prin intermediul complexelor genice autozomale dar nu le manifest\ fenotipic, este necesar\ testarea lor dup\ performan]ele propriilor fiice, pentru a le stabili valoarea genetic\. ~n afar\ de aceste caractere, unele boli ereditare sunt limitate de sex, cum ar fi: hernia inghinal\, criptorhidia, disgenezia gonadal\ la femele, boala junincilor albe [.a. Caracterele influen]ate de sex. Reprezint\ categoriile de caractere determinate de complexe genice autozomale prezente la ambele sexe, dar care se manifest\ fenotipic `n mod diferit `n func]ie de sex. ~n general acestea sunt caractere sexuale secundare, fiind influen]ate `n dezvoltarea lor de prezen]a hormonilor sexuali. La rasa de ovine Romney Marsch, prezen]a coarnelor este dat\ de o gen\ autozomal\ mutant\. Aceast\ gen\ este influen]at\ `n manifestarea sa, de prezen]a hormonilor androgeni. Astfel, `n caz de heterozigo]ie pentru aceast\ gen\, `n timp ce femelele nu posed\ coarne, masculii vor avea coarne, dar mai mici dect `n cazul masculilor homozigo]i pe gena mutant\. Aceast\ manifestare diferit\ la femele [i masculi a genei care determin\ prezen]a coarnelor, denot\ c\ dominan]a genei respective este influen]at\ de sex, respectiv de prezen]a hormonilor androgeni.

10.6. ANOMALII ~N EREDITATEA SEXULUI


~n determinarea [i dezvoltarea normal\ a sexului pot interveni o serie de anomalii, care vor determina manifest\ri fenotipice anormale. Dup\ cauzele care le determin\ [i modul lor de manifestare acestea se pot grupa astfel: anomalii datorate nondisjunc]iei (nesegreg\rii) heterocromozomilor; ginandromorfismul; intersexualitatea [i inversiunea sexului.

10.6.1. NONDISJUNC}IA CROMOZOMILOR SEXULUI


Const\ `n nesepararea heterocromozomilor `n timpul diviziunii reduc]ionale, ceea ce va determina apari]ia al\turi de game]ii normali [i de game]i care vor prezenta ambii heterocromozomi, precum [i de game]i f\r\ heterozomi. Astfel `n profaza meiozei primare, sinapsa heterocromozomilor poate fi att de puternic\, `nct procesul ulterior de separare al lor, nu poate avea loc. Acest fenomen poate avea loc att `n spermatogenez\, ct [i `n ovogenez\, fiind pus `n eviden]\ pentru prima dat\ de C. B. Bridges (1916), la Drosophila melanogaster.

- 252 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

Din fecundarea unor astfel de game]i, descenden]a rezultat\ va prezenta cazuri de trisomie sau monosomie la perechea de heterozomi. De[i deficien]ele cromozomale sunt incompatibile cu via]a, iar excesul de cromozomi deregleaz\ dezvoltarea `nc\ din stadiul embrionar, `n cazul unor astfel de abera]ii la nivelul heterozomilor efectele sunt diferite. Fenomenul nondisjunc]iei heterozomilor a fost semnalat la om [i la alte mamifere, implica]iile diferitelor sindroame asupra manifest\rii fenotipice fiind multiple [i diferite, (tabelul 10).
Tabelul 10 Descenden]a rezultat\ `n urma fenomenului de nondisjunc]ie al heterozomilor Femele A + XX A+0 Masculi A+X 2A + XXX (superfemele trisomia X) 2A + X0 (Sindromul Turner) A+Y 2A + XXY (Sindromul Klinefelter) 2A + Y0 (neviabili)

La om, excesul de cromozomi X are consecin]e negative asupra dezvolt\rii mintale, fiind afectate [i alte manifest\ri fenotipice. Indivizii cu trisomie X sunt de sex femel, prezint\ debilitate mintal\, tulbur\ri psihice [i sterilitate. Indivizii cu genotipul 2A + XXY, prezint\ sindromul Klinefelter, fiind organisme mascule, cu manifest\ri fenotipice complexe de dezvoltare anormal\ [i sterilitate. Indivizii cu genotipul 2A + XO, prezint\ sindromul Turner, fiind organisme femele [i manifestnd malforma]ii somatice cum ar fi: anomalii cardiace, renale, scheletice, sterilitate, precum [i debilitate mintal\. Un caz mai rar de trisomie `l constituie prezen]a unui cromozom Y supranumerar (sindromul XYY), `ntlnit la b\rba]i, subiec]ii afecta]i avnd talia mai mare, o dezvoltare somatic\ armonioas\, dar prezentnd un comportament agresiv.

10.6.2. GINANDROMORFISMUL
Presupune apari]ia pe acela[i individ unisexuat, att a caracterelor femele ct [i mascule. Ginandromorfismul pote fi de trei tipuri: lateral, cnd o jum\tate a corpului prezint\ caracterele sexului femel [i cealalt\ jum\tate a sexului mascul (acest tip afecteaz\ [i organele genitale); antero-posterior, cnd partea anterioar\ a corpului prezint\ caracterele unui sex iar partea posterioar\ caracterele sexului opus [i mozaicat, cnd caracterele unui sex sunt diseminate pe caracterele celuilalt sex.

- 253 -

{TEOFIL CREANG|

Ginandromorfismul poate fi cauzat de fenomenul de crossing-over, situa]ie anormal\ `n care poate avea loc schimburi de fragmente cromatidice `ntre cromozomii sexului. Nondisjunc]ia heterocromozomilor `n timpul meiozei primare, poate fi o alt\ cauz\ a ginandromorfismului. Alteori cauza ginandromorfismului poate fi `ntlnit\ dup\ fecundare. Astfel un organism cu doi cromozomi X se dezvolt\ ca femel\, iar `n primele stadii de formare a zigotului, o celul\ poate pierde un cromozom X din diverse cauze. ~n continuare apar dou\ linii celulare, una cu heterozomii XX [i alta cu un singur heterozom X, din care se vor dezvolta ]esuturi cu caracteristici diferite, (femel [i respectiv mascul). Fenomenul de ginandromorfism a fost observat la insecte, la [oareci, la p\s\ri [i plante. Acest fenomen a fost observat [i la om, cnd `n organism se `ntlnesc linii celulare cu cariotipuri diferite. Astfel pot fi cazuri: 2A XX/2A XXY; 2A XY/2A XXY; 2A XO/2A XY; 2A XO/2A XXY - cnd indivizii prezint\ aspecte masculine, sau abateri de tipul: 2A XO/2A XX; 2A XX/2A XXX; 2A XO/2A XY; 2A XO/2A XX; 2A XO/2A XXX - cnd indivizii prezint\ aspecte feminine. ~n toate cazurile, exist\ celule cu cariotip normal care au rolul hot\rtor `n determinarea sexului [i celule cu cariotip anormal, care determin\ abaterile.

10.6.3. INTERSEXUALITATEA
Reprezint\ forma cea mai evident\ de manifestare a tulbur\rilor `n morfostructura aparatului genital [i presupune apari]ia de organisme intermediare `ntre cele dou\ sexe, organisme denumite intersexe. ~n unele cazuri, la acela[i individ sunt prezente ambele glande sexuale, ovarul [i testiculul, dnd na[tere la hermafroditism adev\rat, `n alte cazuri este prezent\ numai glanda sexual\ a unui sex, iar restul tractului genital prezint\ aspecte ale ambelor sexe, constituind pseudohermafroditism. Cele mai frecvente cazuri de intersexualitate se `ntlnesc la porcine. Studiile efectuate la porcine au eviden]iat c\ majoritatea intersec[ilor cu cariotipul femel (2A + XX), indiferent dac\ erau hermafrodi]i adev\ra]i sau pseudohermafrodi]i. Exist\ [i cazuri de intersexualitate de natur\ hormonal\. Astfel, gemenii freemartini la taurine sunt de sex opus, iar `n perioada dezvolt\rii fetale datorit\ anastomozei membranelor fetale, are loc un schimb de hormoni. Hormonii androgeni ai embrionului mascul, intr\ `n circula]ia f\tului de sex femel, determinnd la acesta apari]ia de ]esut testicular, anomalii ale tractului genital [i sterilitatea individului femel.

- 254 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

10.6.4. INVERSIUNEA SEXULUI


Reprezint\ o anomalie, datorit\ c\reia unele organisme `[i `ncep via]a fie ca forme femele, fie ca forme mascule, dup\ care la un moment dat al dezvolt\rii ontogenetice `[i schimb\ sexul. Cazuri de inversiune a sexului se `ntlnesc mai mult la plante [i la organismele inferioare, fiind cauzate de factori de natur\ hormonal\, condi]ii de via]\ (hrana `n mod special), sau vrst\. De exemplu spre b\trne]e unii indivizi tind s\ capete caracteristicile sexului opus, cum ar fi femelele de fazan care `nceteaz\ ouatul [i se `mbrac\ cu pene de mascul, sau g\inile b\trne care cnt\ coco[e[te. Asemenea cazuri sunt rare, sunt cauzate de factori hormonali (secre]ia de hormoni androgeni), iar dup\ `ncetarea ac]iunii factorului determinant, organismul revine la manifestarea ini]ial\. Un caz interesant `l reprezint\ determinarea sexului la viermele de mare (Bonellia viridis), sub influen]a mediului. La acest vierme femelele ajung pn\ la 15 cm lungime, iar masculii au doar c]iva milimetrii [i tr\iesc `n oviductul femelei avnd doar rolul de a fecunda ovulele. Larvele care ies din ovulele fecundate dac\ se depun pe fundul apei se dezvolt\ ca femele, iar dac\ se depun pe trompa femelei [i p\trund treptat `n oviductul acesteia se dezvolt\ ca masculi. Asemenea cazuri de inversiune a sexului `n perioada dezvolt\rii ontogenetice, sunt frecvent `ntlnite la diverse specii marine, inclusiv la unele specii de pe[ti, ceea ce indic\ o poten]ialitate bisexual\ a indivizilor acestor specii.

- 255 -

{TEOFIL CREANG|

BIBLIOGRAFIE
ANTOHI {T., GAVRIL| L., 1981 Progrese `n genetica molecular\. Editura {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti. ARBER W., 1979 Promotion and limitation of genetic exchange. Science, 205: 532-535. ASTACHOVA N. M., et all., 1991 Detailed analysis of a new translocation in pig. Genet. Sel. Evol., 23: 65-70. B|RA I., 1989 Reproducerea, factor al evolu]iei plantelor. Editura Academiei, Bucure[ti. BENGA GH., 1985 Biologie celular\ [i molecular\. Editura Dacia, ClujNapoca. BENKHALIFA M., ARNOLD N., CORVAISIER B., GENEIX A., MALET P., 1991 Human sex determination by in situ hybridization using nonradioactive probes. Genet. Sel. Evol., 23: 70-73. BERARDINO D., LIOI M., MATASSINO D., 1991 Sequential GTG-RBA banding pattern in prometaphase chromosomes of cattle (Bos taurus L.). Genet. Sel. Evol., 23: 273-281. BERG P., 1981 Disections and reconstructions of genes and cromosomes. Science, 213: 659-662. BERI{ L., STOICA M., 1983 Genetica [i ameliorarea suinelor. Editura Ceres, Bucure[ti. BLAISE F., AYCARDI J., AYCARDI J., POPESCU C. P., 1991 Flow cytometry in normal and abnormal pig karyotypes. Genet. Sel. Evol. 23: 73-74. BOGORAD L., 1975 Evolution of organelles and eukaryotic genomes. Science, 188: 165-167. BORNSTEIN S., 1967 The genetic sex of two intersexual horses and some notes on the karyotype of normal horses. Acta Vet. Scand., 8: 291-300. BOUVET A., CRIBIU E. P., DURAND V., BERLAND H. M., DARR R., 1991 Mitotic and meiotic studies in a bull carrying the 1/29 and 9/23 Robertsonian translocations. Genet. Sel. Evol., 23: 74-78. BRITTEN R. J., KOHNE D. E., 1968 Repeated Sequences in DNA. Science, 161: 529-540.
- 256 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

BROWN D. B., 1981 Gene expression in eukaryotes. Science, 211: 667-670. BUC|TARU N., 1993 Genetic\. Editura Universitas, Chi[in\u. C~RLAN M., 1976 Studiu hormono citogenetic al unor mamifere de ferm\ cu anomalii congenitale ale aparatului genital `n compara]ie cu mamiferele normale. Tez\ de doctorat, Institutul Agronomic, Ia[i. C~RLAN M., 1994 Genetic\ [i eredopatologie, lucr\ri practice. Litografiat, Universitatea Agronomic\, Ia[i. C~RLAN M., 1996 Elemente de genetic\ animal\ normal\. Editura Polirom, Ia[i. CEAPOIU N., 1976 Genetica [i evolu]ia popula]iilor biologice. Editura Academiei, Bucure[ti. CEAPOIU N., 1992 Gena structura [i func]iile ei. Editura Academiei Romne, Bucure[ti. CHEN T. R., DOROTINSKY C., 1991 Non-radioactive detection of dotblotted genomic DNA for species identification. Genet. Sel. Evol., 23: 85-91. CHITA O., ROGOZ I., 1988 Ghid de citogenetic\ uman\. Editura Scrisul Romnesc, Craiova. CHOWDHARY B. P., HARBITZ I., DAVIES W., GUSTAVSSON I., 1991 Mapping of genes belonging to the halothane linkage group in pigs using in situ hybridization. Genet. Sel. Evol., 23: 96-100. CHRISTENSEN K., PEDERSEN J. O., 1991 C-band polymorphism in relation to fertility in boars. Genet. Sel. Evol., 23: 100-104. CIUPERCESCU D. D., 1986 Curs de genetic\ [i eredopatologie. Tipo Agronomia, Cluj Napoca. CONSTANTINESCU G. K., 1998 Tratat de zootehnie general\. Fascicola I, din vol. I publicat `n 1930. Editura Romhelion, Bucure[ti. COVIC M., 1981 Biologie [i genetic\ medical\. Editura Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti. CR|CIUN T., P|TRA{CU M., 1978 Mecanismele eredit\]ii. Editura Albatros, Bucure[ti. CRIBIU E. P., et all., 1978 Le caryotype du cheval domestique (Equus caballus L.), de lne (Equus asinus) et du mulet par la metode des bandes C. Ann. Genet. Sel. Anim., 10: 161-170. CRIBIU E. P., 1981 Localisation des organisateurs nuclolaires dans les cromosomes du cheval domestique (Equus caballus L.). Ann. Genet. Sel. Anim., 13: 177-180. CRIK F. H. C., 1979 Split genes and RNA splicing. Science, 204: 102-105. DANCHIN A., 1983 Loeuf et poule. Fayard, Paris. DANILEVSKAYA O. N., LAPTA G. E., 1991 Long telomeres in the polytene chromosomes of Drosophila melanogaster are associated with amplification of subtelomeric repeat sequences. Genet. Sel. Evol., 23: 15-25.
- 257 -

{TEOFIL CREANG|

DIACONU P., 1971 Ereditatea [i factorii mutageni. Editura Ceres, Bucure[ti. DIACONU P., 1974 De la factorii ereditari la codul genetic. Editura Ceres, Bucure[ti. DICKSON R. C., ABELSON J., BARNES W. M., REZNIKOFF W. S., 1975 Genetic Regulation: The lac Control Region. Science, 187: 32-35. DOBZHANSKY TH., BOESINGER E., SPERLICH D., 1980 Beitrge zur Evolutiostheorie. VEB Gustav Fisher Verlag, Jena. DR|CEA I., 1972 Genetica. Editura Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti. DUBININ N. P., 1977 Mi[carea etern\. Editura Politic\, Bucure[ti. DUTRILLAUX B., 1975 Sur la nature et lorigine des chromosomes humains. Expansion Scientifique, Paris. ECHARD G., GELLIN J., GILLOIS M., 1984 Localisation des genes MP1, PKM2, NP sur le chrosome 3 du porc (Sus scrofa L.) et analyse citogntique dune ligne de hamster chinois issue de la DON (wg3h). Genet. Sel. Evol., 16: 215-218. ELDRIDGE F., 1985 Cytogenetics of Livestock. Avi Publishing Company, Inc., Westport, Connecticut. ENESCU V., 1985 Genetica ecologic\. Editura Ceres, Bucure[ti. ESANU V., 1981 Acizii nucleici virali. Editura Medical\, Bucure[ti. FELDMAN M. W., LEWONTIN R. C., 1975 The heritability hang-up. Science, 190: 1163-1169. FINCHAN J. R., 1983 Genetics. Jones and Bartlett, Boston. FLORESCU M., 1984 Realiz\ri [i perspective `n ingineria genetic\. Editura Politic\, Bucure[ti. FREIFELDER D., 1987 Molecular Biology. Jones and Bartlett, Boston. FURTUNESCU AL., 1971 Zootehnie general\ [i genetic\. Editura Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti. GALMAN O., YERLE M., ECHARD G., 1991 The high-resolution G-banded karyotype of Sus scrofa domestica L. Genet. Sel. Evol., 23: 113-117. GAVRIL| L., D|BAL| I., 1975 Genetica diviziunii celulare. Editura Dacia, Cluj-Napoca. GAVRIL| L., 1978 Genetica algelor. Editura Academiei, Bucure[ti. GAVRIL| L., 1984 Clasic [i modern `n [tiin]a eredit\]ii. Editura Albatros, Bucure[ti. GAVRIL| L., LUNGEANU A., ROGOZ L., 1989 Citogenetic\ molecular\ [i evolu]ionist\. Editura {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti. GENEIX A., MALET P., 1991 Recent advances in image treatment for chromosome analysis. Genet. Sel. Evol., 23: 57-65. GEORGIEV G. P., 1978 On the structural organization of genome in eukaryotes. XIVth International Congres of Genetics, Moscow.

- 258 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

GIANNONI M. L., DUARTE J. M. B., MORO M. E. G., BOER J., 1991Cytogenetic research in wild animals at FCAVJ, Brazil. II. Birds. Genet. Sel. Evol., 23: 123-126. GILL J. B., DAVIES D., 1991 XX/XY chromosomal chimerism in infertile sheep of the Cambridge breed. Genet. Sel. Evol., 23: 126-131. GILLOIS M., 1991 Gene mapping today: aplications to form animals. Genet. Sel. Evol., 23: 19-49. GIOSAN N., SAULESCU N., 1972 Principii de genetic\. Editura Ceres, Bucure[ti. GLUHOVSCHI N., et all., 1970 A case of intersexuality in the horse with 2A+XXXY cromosome formula. Br. Vet. J., 126: 522-525. GODDARD M. E., 1991 Mapping genes for quantitative traits using linkage desequilibrium. Genet. Sel. Evol., 23: 131-135. GRANDIM T., 1991 Biotechnology and animal welfare. Elsevier, Amsterdam. HARTL D. L., FREIFELDER D., SNYDER L. A., 1988 Basic Genetics. Jones and Bartlett, Boston. HAYES H., PETIT E., 1991 Comparison of RBG-banded karyotypes of cattle, sheep and goat. Genet. Sel. Evol., 23: 144-148. HIENDLER S., HECHT W., WASSMUTH R., 1991 Ovine mitocondrial DNA: mapping and sequencing data in comparison with bovine mtDNA. Genet. Sel. Evol., 23: 148-152. HOLLIDAY R., PUGH J. E., 1975 DNA Modification Mechanisms and Gene. Activity during Development. Science, 187: 226-232. HONDT H. A., et all., 1991 Gene mapping in the river buffalo (Bubalus bubalis L.). Genet. Sel. Evol., 23: 104-109. ISVORANU M., 1993 Genetic\ uman\. Editura Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti. JACOB F., 1976 Logica viului. Editura Enciclopedic\ Romn\, Bucure[ti. KOLATA G., 1981 New clues to gene regulation. Science, 224: 58-62. KORNBERG R. D., THOMAS J. O., 1974 Chromatin Structure: A Repeating Unit of Histones and DNA. Science, 185: 3189-3193. KURLAND C. G., 1970 Ribosome Structure and Function Emergent. Science, 169: 1171-1177. LARMAT J., 1977 Genetica inteligen]ei. Editura {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti. LEHNINGER A., 1992 Biochimie, vol. 2. Editura Tehnic\, Bucure[ti. LEWIN R., 1982 On the origin of introns. Science, 217: 655-659. LOBILLO J., DELGADO J. V., ALONSO J., RODERO A., 1991 A model for detection of early replication bands in cultured fish. Genet. Sel. Evol., 23: 157-160.

- 259 -

{TEOFIL CREANG|

MANOLACHE M., VOICULESCU I., MANOLESCU N., POPA M., 1978 Chromosomal damage inducet by swine fever virus. XIVth International Congres of Genetics, Moscow. MANOLESCU N., [i colab., 1980 Citologie normal\ [i patologic\ la animale. Editura Ceres, Bucure[ti. MARTIN G. M., 1988 Genetic modulation of the senescent phenotype in Homo sapiens. XVIth International Congress of Genetics, Toronto. MAXIMILIAN C., IONESCU B., 1978 Citogenetic\ medical\ uman\. Editura Academiei, Bucure[ti. MAXIMILIAN C., DOINA I., 1984 Dic]ionar enciclopedic de genetic\. Editura {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti. MAXIMILIAN C., DOINA I., 1986 Genetic\ medical\. Editura Medical\, Bucure[ti. McKUSICK V.A., RUDDLE F. H., 1977 The status of the gene map of the human chromosomes. Science, 196: 723-728. MELLINK C. H. M., BOSMA A., HAAN N., WIEGANT J., 1991 Distribution of rRNA genes in breeds of domestic pig studied by nonradioactive in situ hybridization and selective silver staining. Genet. Sel. Evol., 23: 168-173. MILLER O. L., 1973 The Visualization of Genes in Action. Science, 186: 3442. MOCHANACS M., TAFT| V., VINTIL| I., 1978 Genetica [i ameliorarea ovinelor. Editura Ceres Bucure[ti. MONTEAGUDO L. V., TEJEDOR M. T., ARRUGA M. V., 1991 Preliminary studies on the gene map of cattle. Genet. Sel. Evol., 23: 173-176. MORENO MILLN M., RODERO A., ALONSO F. J., FALCN C., 1991 Contribution to the estabilishment of the R-banded karyotype in dogs. Genet. Sel. Evol., 23: 179-183. MOTTA ROLAND, SPACH C., 1988 An improved way to calculate the number of genes in polygenic control of a qualitative character. XVIth International Congress of Genetics, Toronto. NEGRU}IU E., PETRE A., PIPERNEA I., 1969 Genetica [i ameliorarea animalelor. Editura Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti. OANCEA-URSU Gh., 1985 Ereditatea [i mediul `n formarea personalit\]ii. Editura Facla, Timi[oara. OLENICI C. D., 1978 Cromozomii `n cancer. Editura Medical\, Bucure[ti. OLENICI C. D., 1983 Citogenetic\ clinic\. Editura Dacia, Cluj Napoca. OPRESCU S., 1971 Introducere `n `n citogenetic\ animal\. Editura {tiin]ific\, Bucure[ti. OPRESCU S., 1977 Conservarea fondului genetic `n ameliorarea animalelor. Editura Ceres, Bucure[ti.
- 260 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

OPRESCU S., O}EL V., 1982 Genetica reproduc]iei animale. Editura Academiei, Bucure[ti. PANFIL C., 1974 Genetica. Editura Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti. PANFIL C., 1984 Genetica sexelor. Editura Dacia, Cluj-Napoca. PETRE A., NEGRU}IU E., 1975 Genetic\ animal\. Editura Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti. PETRE A., POP M., VLAIC A., TRIFA A., 1982 Lucr\ri practice de genetic\ animal\. Tipo Agronomia, Cluj-Napoca. PETRE A., VLAIC A., 1991 - Curs de genetic\ animal\. Tipo Agronomia, ClujNapoca. PIPERNEA N., 1974 Ereditatea principalelor caractere [i `nsu[iri la animalele domestice. Editura Ceres, Bucure[ti. POPA L., 1979 Acizii nucleici. Editura {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti. POPA L., REPANOVICI RODICA, 1982 Tehnologia DNA recombinat. Editura {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti. POPESCU C. P., Quere J. P., FRANCESCHI P., 1980 Observations chromosomiques chez le sanglier franais (Sus scrofa scrofa). Ann. Genet. Sel. Anim., 12: 162-166. POPESCU C. P., 1989 Cytogenetique de mammiferes delevage. INRA, Paris. POPESCU-VIFOR {t., 1978 Genetic\ animal\. Editura Ceres, Bucure[ti. POPESCU-VIFOR {t., PIPERNEA N., PETRE A., VINTIL| I., 1979 Genetic\ animal\. Editura Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti. POPESCU-VIFOR {t., S~RBU I., CIUPERCESCU D., GROSU M., 1980 Genetic\ [i eredopatologie. Editura Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti. POPESCU-VIFOR {t., R|CU}ANU M., 1985 Genetic\ animal\, aplica]ii practice. Litografiat, Institutul Agronomic, Bucure[ti. POULSEN B. S., RNNE M., 1991 High-resolution R-banding and localization of fragile sites in Oryctolagus cuniculus. Genet. Sel. Evol., 23: 183-187. PROST-JEAN P., 1987 Apiculture. Lavoisier, Paris. RAICU P., [i colab. 1983 Genetica, metode de laborator. Editura Academiei, Bucure[ti. RAICU P., 1983 Ingineria genetic\ - realiz\ri [i perspective. Editura {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti. RAICU P., VERONICA STOIAN, 1989 Gene [i cromozomi. Editura {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti. RAICU P., 1991 Genetica. Editura Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti. RAICU P., STOIAN V., 1991 Genetica dezvolt\rii la eucariote. Editura Academiei Romne, Bucure[ti. RNNE M., 1991 Highresolution banding: present aspects. Genet. Sel. Evol., 23: 49-57.

- 261 -

{TEOFIL CREANG|

RNNE M., POULSEN B. S., SHIBASAKI Y., 1991 NOR association in Canis familiaris. Genet. Sel. Evol., 23: 191-196. RUFFIE J., 1974 Elements de genetique generale et humaine. Ed. Masson & C., Paris. SAIDI-MEHTAR N., et all., 1991 Sheep gene mapping by somatic cell hybridization. Genet. Sel. Evol., 23; 196-201. SANDU GH., 1983 Genetica [i ameliorarea p\s\rilor. Editura Ceres, Bucure[ti. SCHUMACHER G. H., 1987 Kompendium und Atlas der Allgemeinen Anatomie mit Zytologie und Histologie. Veb Georg Thieme, Leipzig. SWITONSKI M., 1991 Paracentric inversion involving NOR of chromosome 8 in a boar: studies of synaptonemal complexes under a light microscope. Genet. Sel. Evol., 23: 181-191. T|MA{ V., {ERBAN M., COTRU} M., 1981 Biochimie medical\ veterinar\. Editura Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti. }~RDEA Gh., CRE}U L., 1998 Genetica, lucr\ri practice. Litografiat, Universitatea Agronomic\, Ia[i. THORNE M. H., COLLINS R. K., SHELDON B. L., 1991 Triploidy and other chromosomal abnormalities in a selected line of chickens. Genet. Sel. Evol., 23: 212-217. TUDOSE I. Gh., 1967 Genetic\. ~ndrum\tor de laborator. Editura Universit\]ii Al. I. Cuza, Ia[i. TUDOSE I. Gh., 1982 Genetica microorganismelor. Editura Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti. TUDOSE I. Gh., 1992 Genetic\, vol I. Editura Universit\]ii Al. I. Cuza, Ia[i. TUDOSE I. Gh., 1993 Genetic\, vol II. Editura Universit\]ii Al. I. Cuza, Ia[i. UDRI{TE O., 1978 Gena ancestral\ [i originea cancerului. Editura {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti. VASILYEVA L. A., et all., 1988 Expression of a quantitative character radius incompletus temperature effects, and localization of mobile genetic element Dm-412 in Drosophila melanogaster. Genet. Sel. Evol., 20: 159-181. VILLAGOMEZ D. A. F., GUSTAVSSON I., PLEN L., 1991 Synaptonemal complex analysis of reciprocal chromosome translocations in the domestic pig. Genet. Sel. Evol., 23: 217-222. VILLAGOMEZ D. A. F., SWITONSKI M., SINGH B., et all., 1991 Synaptonemal complex analysis of an X-autosome translocation-carrier in the domestic pig. Genet. Sel. Evol., 23: 222-226. VINTIL| I., 1981 Muta]ii genetice care determin\ culoarea la animalele de blan\ [i pielicele. Editura Ceres, Bucure[ti. VINTIL| I., 1988 Bazele amelior\rii genetice a popula]iilor de animale domestice. Editura Facla, Timi[oara. VLAIC A., 1997 Inginerie genetic\. Editura Promedia Plus, Cluj-Napoca.
- 262 -

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE EREDIT|}II ANIMALE

WATSON J. D., 1974 Biologia molecular\ a genei. Editura {tiin]ific\, Bucure[ti. WATSON J. D., 1980 The Double Helix. Ed. Norton New York. YADAV B. R., KING W.A., Xu K. P., POLLARD J. W., PLANTE L., 1991 Chromosome analysis of bovine oocytes culturel in vitro. Genet. Sel. Evol., 23: 191-197. YERLE M., DALENS M., GALMAN O., GELLIN J., 1991 Localization on pig chromosome 6 of five markers: GPI, APOE, TGF1, ENO1 and PGD, carried by human chromosomes 1 and 19, using in situ hybridization. Genet. Sel. Evol., 23: 226-231. ZARNEA G., 1986 Tratat de microbiologie general\, vol. 3. Editura Academiei, Bucure[ti. ZOLYNEAC C. C., 1974 Mendelismul [i morganismul. Litografiat, Universitatea Al. I. Cuza, Ia[i. ZOLYNEAC C. C., [i colab., 1978 Dic]ionar de genetic\. Litografiat, Universitatea Al. I. Cuza, Ia[i. **** 1986 Manualul apicultorului. A. C. A., Bucure[ti.

- 263 -