Sunteți pe pagina 1din 268

Probaiunea !

i reintegrarea social$ a infractorilor


1
ALEXANDRU SPOIAL'
PROBA)IUNEA
*I REINTEGRAREA SOCIAL'
A INFRACTORILOR
CHI*IN'U 2009
2
Alexandru SPOIAL'
CZU 343.84
S 74
Sub redactia stiintific a dlui Vasile FLOREA, dr. n drept,
prof. univ. interimar
Recenzeni:
Victor MORARU, doctor n drept, conferentiar universitar,
prodecan, Facultatea de Drept, USM
Xenofon ULIANOVSCHI, doctor n drept, conferentiar
universitar, judector, Curtea de Apel Chisinu
Descrierea CIP a Camerei Naionale a C$rii
Spoial$, Alexandru
Probatiunea si reintegrarea social a infractorilor/
Alexandru Spoial. - Ed. a 2-a. - Ch.: S.n., 2009 (Centrul editorial
al UASM). - 268p.
Bibliogr.: p 255-267. - 100 ex
ISBN 978-9975-930-95-6
CZU 343.84
S 74
Alexandru SPOIAL
ISBN 978-9975-930-95-6
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
3
CUPRINS
Introducere.......................................................................4
Capitolul I. Conceptul !i natura juridic$ a probaiunii......7
1. Notiunea institutiei de probatiune.....................................7
2. Conceptul si natura juridic a probatiunii
n legislatiile altor state...................................................27
3. Evolutia si caracteristica modelelor de probatiune...........52
Capitolul II. Reglementarea juridic$ a probaiunii...........88
1. Reglementarea juridic a probatiunii n plan international.....88
2. Reglementarea juridic a executrii probatiunii:
aspecte de drept executional penal...............................106
3. Reglementarea juridic a probatiunii
n legislatia Republicii Moldova....................................125
4. Propuneri de lege ferenda privind reglementarea
juridic a probatiunii n legislatia Republicii Moldova.......157
Capitolul III. Reintegrarea social$ a infractorilor
supu!i probaiunii.....................................187
1. Aportul comunittii la reintegrarea social
a infractorilor supusi probatiunii....................................187
2. Principalele instrumente de prognozare
a recidivei folosite n cadrul probatiunii.........................208
3. Rolul probatiunii n prevenirea criminalittii si recidivei.....228
Bibliografie selectiv$....................................................255
4
Alexandru SPOIAL'
INTRODUCERE
Politica multor state, inclusiv a Republicii Moldova, n
ultimele decenii este supus unor schimbri si reorientri, deseori,
radicale. Politica executional-penal, fiind parte component a
politicii unui stat, de asemenea suport modificri al cror sens
nc nu este pe deplin constientizat. n timp ce sociologii ncearc
s releve menirea acestor transformri, practicienii se ciocnesc
de unele aspecte ale executrii sanctiunilor de drept penal, n
general, si ale probatiunii, n special. Sistemele penale ale
majorittii statelor snt ntr-un proces de schimbare, proces n
care structura penologic veche a fost abandonat fr ca una
nou s o fi nlocuit. Rezultatele acestor schimbri plaseaz
sistemul sanctionator ntr-un domeniu nefamiliarizat, unde
principiile directoare nu snt pe deplin clare, iar ideile vechi nu
pot fi aplicabile. Deci modificrile aprute n sfera probatiunii n
ultimul deceniu servesc drept un argument serios n favoarea
necesittii cercetrii institutiei probatiunii.
n etapa actual, practica de sanctionare tinde spre
consiliere si detentie, orientri ce exist n toate statele, inclusiv
n Republica Moldova. Activitatea serviciilor de probatiune din
ntreaga lume este alterat din cauza lipsei unei politici clare n
domeniul aplicrii probatiunii, n special, si a sanctiunilor penale,
n general. De asemenea, cercetrile stiintifice realizate referitor
la probatiune par a fi neactuale si, n multe cazuri, inutile din
punct de vedere practic. Cu toate acestea, cercetrile n
domeniul probatiunii au cunoscut o dezvoltare vertiginoas n
ultimele dou decenii. n etapa actual, pentru eficientizarea
aplicrii probatiunii urmeaz a fi solutionate urmtoarele
probleme: aspectul teoretizat existent la nivelul cercetrilor si
elaborrii directiilor de activitate n acest domeniu; lipsa
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
5
implementrii tehnologiilor moderne de aplicare a probatiunii n
practic; lipsa cursurilor necesare de formare profesional
continu a persoanelor abilitate cu executarea sanctiunii de
probatiune.
n timp ce legislatia referitoare la probatiune este, n
majoritatea cazurilor, exact si clar, iar probatiunea s-a
recomandat drept o alternativ uman si eficient din punct de
vedere economic, rmne nedemonstrat faptul dac sanctiunea
respectiv ntr-adevr are o influent pozitiv asupra persoanelor
condamnate si asupra comunittii. Exist putine studii despre
impactul sistemic al probatiunii si despre implementarea
sanctiunii respective ce ar determina capacitatea sau
incapacitatea acesteia de a atinge scopurile stipulate n legislatie.
De fapt, diferentele dintre prevederile legale si activitatea practic
pot explica declinul sanctiunii de probatiune n multe tri ale
lumii. Deci impactul probatiunii asupra persoanelor supuse
acestei sanctiuni constituie una din problemele actuale a crei
analiz se va ncerca n lucrare.
Actualitatea temei investigate este conditionat si de
aplicarea vast a sanctiunii de probatiune, fapt ce se datoreaz,
n mare parte, ineficientei institutiilor penitenciare n realizarea
scopurilor pedepsei penale. O dat cu stabilirea acestei
ineficiente au nceput a se cuta alternative sanctiunilor privative
de libertate, alternativa principal la privarea de libertate
devenind probatiunea.
n ceea ce priveste Republica Moldova, este important a
mentiona c, la momentul cnd Codul penal prevede unele
modalitti ale probatiunii n calitate de msuri penale, Codul de
procedur penal stipuleaz unele proceduri de aplicare a
acestor elemente, iar Codul de executare opereaz cu notiunea
probatiune, investigarea temei de probatiune este
indispensabil si adecvat. Legislatorul autohton, ca si orice
6
Alexandru SPOIAL'
legislator al unei tri europene, tinde s alinieze sistemul su
legislativ la standardele europene si internationale. Sistemul
sanctiunilor penale, n general, si probatiunea, n special, de
asemenea, snt aspecte ce trebuie racordate la standardele
internationale. Asadar, sntem de prerea c tema investigat
este de o actualitate incontestabil si pentru Republica Moldova.
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
7
Capitolul I. Conceptul i natura juridic# a proba&iunii
1. Noiunea instituiei de probaiune
n cadrul politicii minimalizrii numrului condamnatilor
la privatiune de libertate snt elaborate metode alternative de
sanctionare. Dac se compar sistemele de sanctiune actuale
cu cele de acum treizeci de ani, trebuie s concluzionm c, n
majoritatea trilor, sistemul analizat de sanctionare simplu (avnd
nchisoarea si amenda ca cele mai des-aplicabile sanctiuni) a
disprut, lista sanctiunilor penale fiind completat cu o serie de
sanctiuni nonprivative de libertate. Scopul acestor metode
nonprivative este de a pedepsi infractorul ntr-un mod adecvat,
limitndu-i ntr-o msur oarecare libertatea. La realizarea acestui
scop, partea leului revine unei sanctiuni care este denumit
probaiune. Probatiunea exist pretutindeni n lume, n tri dintre
cele mai diferite din punct de vedere politic si cultural. Chiar si
cuvntul probatiune este utilizat ca un termen international care
depseste diferentele de limb sau sistem juridic. Din acest motiv,
o definire simpl si coerent a probatiunii se dovedeste a fi
aproape imposibil de realizat. Diferentele din domeniul
probatiunii snt si mai mult accentuate de procesele continue de
schimbare, ceea ce implic o serie de dificultti n definirea
institutiei de probatiune
1
.
O alt dificultate n definirea probatiunii const n faptul
c acest concept este determinat de principiile filosofiei dreptului,
propriu fiecrei tri n parte, care snt foarte relative, precum si
n dependent de cultura juridic si politica justitiei penale, care,
de asemenea, difer de la stat la stat. Explicatia ar fi c sistemele
de probatiune reflect particularittile de timp si spatiu, culturale,
economice, ale politicilor si practicilor penale dintr-un anumit
8
Alexandru SPOIAL'
stat, pstrnd, n acelasi timp, cteva trsturi fundamentale
comune, precum si identitatea si orientarea profesional a
consilierilor de probatiune
2
. Urmtoarea dificultate rezid n
incoerenta interpretrii notiunii de probatiune de ctre nsisi
practicienii care o aplic. Ca de fiecare dat, exist o diferent
ntre teorie si practic. Problema esential rezult n finalitatea
probatiunii, ce devine determinant n definirea teoretic a
procesului, finalitate care, n linii generale, se rezum astfel: un
nivel de viat decent pe care delincventul si-l ofer sie nsusi si
protectia comunittii
3
.
Toate aceste circumstante ale domeniului probatiunii
sporesc dificultatea oferirii unei definitii simple. Exist, totusi, si
unele ncercri de a defini probatiunea ntr-o form succint. La
nivelul Natiunilor Unite, spre exemplu, se mentioneaz c
probatiunea este o sanctiune si o metod de lucru cu infractori
special selectati, care const n suspendarea conditionat a
pedepsei pentru o perioad de timp n care acestea snt
supravegheati si primesc consiliere individual si tratament
4
.
Probatiunea a fost definit, n termeni ceva mai generali,
ca fiind o metod de sanctionare cu baz sociopedagogic,
caracterizat de o combinatie ntre supraveghere si asistare.
Aceast metod este aplicat ntr-un sistem liber (fr taxe)
infractorilor selectati n conformitate cu personalitatea
infractional, tipul infractiunii si receptivitatea de care dau dovad
si n relatie cu un sistem al crui scop este de a-i oferi infractorului
sansa modificrii atitudinii sale fat de viata n societate si
oportunitatea de a se integra n mediul social fr riscul de a
nclca din nou normele sociale si penale.
5
Mentionm c probatiunea poate fi definit att n sens
larg, ct si n sens ngust. n sens larg, notiunea probatiunii este
privit, concomitent, ca msur de drept penal si ca activitate a
serviciului de probatiune. Aici aducem exemplul dlui Xenofon
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
9
Ulianovschi, autorul autohton care sustine c probatiunea este
o modalitate de interventie prin activitti cu fundament
sociopedagogic, caracterizate printr-o combinatie ntre
supraveghere si asistent. Ea este aplicat delicventilor
selectionati n functie de personalitatea lor criminologic, scopul
principal fiind cel de a oferi subiectului posibilitatea de a-si
modifica atitudinea fat de viata n societate si de a se reintegra
n mediul social, la libera sa dorint si fr riscul de a nclca din
nou norma penal
6
.
n sens ngust probatiunea este privit doar ca sanctiune
de drept penal sau ca alternativ a privrii de libertate, fiind
definit ca o procedur de sanctionare prin intermediul creia
persoana condamnat la privatiune de libertate, fiind subiectul
obligatiilor impuse de curte, este liberat nainte de a fi trimis n
nchisoare
7
. O definitie asemntoare ar fi: hotrrea instantei
de a plasa infractorul sub supravegherea ofiterului de probatiune
pentru o perioad de la sase luni pn la trei ani impus (numai
cu acordul persoanei vinovate) n locul sanctiunii cu nchisoare
8
.
n acest sens mentionm prerea savantului Dean J. Champion
care defineste probatiunea ca fiind mentinerea n comunitate a
infractorilor condamnati cu suspendarea conditionat a
pedepsei, evitndu-se astfel ncarcerarea celor care dau dovad,
sub supravegherea unui ofiter de probatiune, de un bun
comportament
9
.
La definirea probatiunii au fost utilizate notiunile de
sanctiune si expresiile n locul sanctiunii cu nchisoare, nainte
de a fi trimis n nchisoare etc. Deci, n primul caz, este vorba
de pedeaps independent, iar n cel de-al doilea, de alternativ
la privatiunea de libertate. Aceste concepte necesit a fi
diferentiate. n calitate de sanctiune independent, probatiunea
se presupune a fi o msur de constrngere statal, ce este
aplicat n baza sentintei si prevzut ca pedeaps n legea
10
Alexandru SPOIAL'
penal. Iar ca alternativ, probatiunea presupune modalitti de
executare a pedepsei cu nchisoare sau a altei pedepse privative
de libertate ce nu implic detentia persoanei, adic institutii
menite a reduce numrul de sentinte ce prevd executarea real
a pedepsei privative de libertate.
Astfel, n calitate de alternativ, probatiunea este definit
ca o sentint care este considerat o amnare n timp ce nu
necesit ca infractorul s fie permutat din comunitate si ncarcerat
pentru o anumit perioad. n timpul probatiunii infractorul trebuie
s ndeplineasc unele conditii ale liberttii, astfel nct s nu fie
rentors curtii pentru a-i fi impus sanctiunea traditional
10
.
n majoritatea trilor, probatiunea este prevzut n
legislatie att ca sanctiune independent, ct si ca alternativ a
pedepselor privative de libertate, iar n Republica Moldova
aceast institutie este prevzut doar n calitate de alternativ.
n acest sens, consecintele sociale si juridice vor fi, practic,
identice, indiferent de faptul dac probatiunea va fi aplicat ca
sanctiune sau ca alternativ. Diferenta esential se face evident
n procesul stabilirii pedepsei ce urmeaz a fi aplicat. n ceea
ce priveste aplicarea probatiunii ca alternativ, judectorul
stabileste pedeapsa si, dac snt ntrunite unele conditii si este
stabilit cadrul legal, este n drept a aplica msura probatiunii.
Iar n cazul prevederii probatiunii ca pedeaps independent,
ea va fi stabilit drept sanctiune pentru infractiunea concret si,
implicit, judectorul va fi legat de aceast sanctiune stabilit n
partea special a legii penale. n consecint, concluzionm c
probatiunea va fi aplicat mai usor si mai des dac va fi
prevzut ca sanctiune independent. n calitate de alternativ,
aplicarea probatiunii, pe lng conditiile pe care le ntruneste, va
depinde si de cultura juridic, politica penal, discretia
judectorului - particularitti care, n unele cazuri, vor servi
drept piedici suplimentare n aplicarea acestei modalitti de
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
11
sanctionare.
Trebuie s subliniem c n multe cazuri probatiunea este
definit ca o metod sau proces, de exemplu proces de
supraveghere si control al delincventului, care poate urma
ncarcerarea
11
, metod prin intermediul creia pedeapsa este
conditional suspendat
12
sau evaluare psihosocial, control
al persoanelor aflate n conflict cu legea penal si resocializarea
lor, adaptarea persoanelor liberate din locurile de detentie, pentru
prentmpinarea svrsirii de noi infractiuni
13
. n alte definitii
probatiunea este tratat ca o stare de fapt: libertate conditionat
acordat de ctre judector unui infractor selectat atta timp ct
va ntruni anumite conditii ce tin de comportament
14
. Aceste
definitii nu reflect ceva deosebit sau contrar definitiilor sus-
mentionate, dar redau unele aspecte (mijloace de realizare) si
unele consecinte sociale ale realizrii institutiei probatiunii. Desi
merit atentie, credem c studiul notiunii de probatiune nu trebuie
centrat pe studierea unor definitii separate sau unilaterale. De
exemplu, conform unor legislatii probatiunea este o sanctiune
ce implic un an de supraveghere urmate de o perioad de doi
ani n care dosarul este nc deschis, dar lipseste
supravegherea
15
, deci observm c procesul de supraveghere,
desi pare a fi important, nu este o conditie sine qua non. Pe
lng acest fapt, cunoastem c supravegherea, sub o form sau
alta, este prezent si n timpul executrii altor sanctiuni. Din aceste
considerente, nu putem defini probatiunea centrndu-ne exclusiv
pe procesul de supraveghere sau alte procese.
Urmtorul aspect al definirii probatiunii const n faptul
dac institutia liberrii conditionate de pedeaps nainte de termen
este sau nu cuprins de aceast notiune. Mentionm c n sistemul
anglo-saxon pentru aceste institutii snt folosite notiuni diferite
(probation si parole). Dar, pe de alt parte, serviciile de
probatiune existente n aceste tri, de altfel ca si n Republica
12
Alexandru SPOIAL'
Moldova, se ocup cu supravegherea si asistarea persoanelor
eliberate conditionat nainte de termen. Pe lng acest fapt,
activitatea serviciilor respective se realizeaz si n institutiile
penitenciare, adic snt efectuate rapoarte privind posibilitatea
de recidivare a unor condamnati. Eliberarea conditionat de
pedeaps cu executarea unor obligatii este elementul-cheie n
definirea probatiunii att n cazul cnd persoana n-a executat o
parte a pedepsei cu nchisoarea, ct si atunci cnd a executat o
parte a pedepsei, acest element fiind, practic, identic. Totodat,
unele definitii caracterizeaz probatiunea ca un proces ce poate
urma ncarcerarea
16
sau pedeaps care este aplicat deseori
n locul privatiunii de libertate, iar uneori incluznd sentinta cu
nchisoare
17
, adic se aplic dup ce persoana a executat o
parte mai mare sau mai mic, din pedeapsa cu nchisoare. Deci
notiunea de probatiune, conform definitiilor sus-mentionate, ar
trebui s includ si institutia liberrii conditionate de pedeaps
nainte de termen. Aceast concluzie este bazat si pe textul
Legii RM cu privire la probatiune.
n unele definitii de probatiune analizate se opereaz cu
notiunea de persoan condamnat. Credem c corect ar fi
notiunea de persoan sau persoan n conflict cu legea
penal. Notiunea de condamnat presupune, conform art.65
Cod de procedur penal, persoana fat de care s-a dispus o
sentint de condamnare rmas definitiv. n acest ultim caz,
probatiunea n-ar cuprinde cazurile de liberare conditionat de
rspundere penal, prevzut de art.60 Cod penal al Republicii
Moldova, fiindc aceast institutie este aplicat doar pn la
pronuntarea sentintei de condamnare de ctre instant unei
persoane care nu este nc recunoscut vinovat. n aceast
ordine de idei, dorim s mentionm c, n literatura de
specialitate
18
, liberarea de rspundere penal este tratat ca o
alternativ procesului penal oficial si nu ca alternativ unei
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
13
sanctiuni penale. Totodat, serviciile de probatiune cuprind si
realizarea unor programe alternative procesului penal
19
, iar unii
autori mentioneaz n calitate de aspect (din cele dou) al notiunii
de probatiune ca alternativ la privarea de libertate ce se
manifest n amnarea procesului penal
20
.
Legislatiile multor tri prevd institutia suspendrii n
stabilirea pedepsei (n Franta- l ajournement, n trile
anglofone - suspended sentence)
21
. Aceast modalitate de
individualizare a rspunderii penale subntelege faptul c instanta
se pronunt asupra vinovtiei persoanei si, dac este recunoscut
ca vinovat, stabilirea pedepsei este suspendat pe o perioad
determinat de timp. Dac infractorul ndeplineste toate cerintele
stabilite, pedeapsa nu va mai fi determinat si, implicit, nu va
mai fi executat. n cazul acestei institutii snt prezente aceleasi
conditii ca si la probatiune. Deci considerm c institutia
suspendrii n stabilirea pedepsei este cuprins de notiunea de
probatiune.
Conform opiniei unor practicieni americani
22
, n unele
legislatii, n general, actul de probatiune:
1) suspend executarea pedepsei stabilite anterior: Eu te
g!sesc vinovat de s!v$r'irea infraciunii 'i te condamn la cinci
ani de $nchisoare. Totu'i suspend impunerea acestui termen 'i,
$n loc, te plasez sub probaiune pe termen de cinci ani.
2) suspend impunerea sentintei: Eu te g!sesc vinovat
de s!v$r'irea infraciunii, dar suspend emiterea sentinei 'i
te plasez sub probaiune pe termen de cinci ani.
3) amn stabilirea vinovtiei dup completarea cu succes
a termenului de probatiune: S$nt probe suficiente pentru a
stabili vinov!ia ta $n cazul dat, dar voi am$na procesul ce
urmeaz! 'i te voi plasa sub probaiune pe termen de cinci
ani.
n tara noastr este utilizat termenul de probatiune, care
14
Alexandru SPOIAL'
s-a nrdcinat si este utilizat chiar si n unele acte normative
(Cod de executare al Republicii Moldova, Legea cu privire la
probatiune), dar care poate fi considerat impropriu. Sensul
termenului de probatiune are si alte ntelesuri, el se refer si la
sistemul probelor reglementate n cadrul dreptului procesual civil
si procesual penal etc. n aceast ordine de idei, mentionm c
n Codul de procedur penal, cnd se face referire la sistemul
probelor, snt utilizate notiunile de probatoriu, probare si,
nicidecum, probatiune. n Romnia s-a recurs la termenul
reabilitare si supraveghere comunitar. Traducerea termenului
de probation prin reabilitare si supraveghere reflect partial
continutul si natura institutiei si nu cuprinde o trstur esential
a acestui tip de sanctiune, cea de perioad de ncercare la care
este supus infractorul. Probabil din acest motiv n legislatia
Romniei s-a revenit la notiunea probatiune.
Totodat mentionm c probatiunea apare ca o sanctiune
si, cu toate acestea, n noua abordare a penalizrii infractorilor
este vorba de un proces asistential al individului infractor n
vederea reintegrrii lui sociale
23
. Definirea probatiunii n sens
ngust, adic ca sanctiune de drept penal este doar o parte a
probatiunii. Pe lng acest fapt, credem c analiza multilateral
a unei sanctiuni este imposibil fr studierea organelor abilitate
cu executarea probatiunii, fr activitatea acestora, fr impactul
social al acestei msuri penale asupra comunittii si asupra
criminalittii. Datorit specificului acestei msuri, important
primordial au nu numai conditiile de fond, dar si activittile
serviciului mputernicit cu executarea acestei sanctiuni.
Studiind literatura de specialitate, putem observa c
notiunea de probatiune este utilizat n multiple sensuri: sanctiune
penal independent, alternativ la privarea de libertate (sub
diverse forme de realizare) si activitate a unor organe specializate.
Iar referitor la utilizarea acestui termen n legislatiile interne se
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
15
observ o tendint modern si anume: notiunea probatiune
este utilizat n legtur cu activitatea unor organe, iar sanctiunile
penale si alternativele privrii de libertate (pe care teoreticienii
si practicienii le includ n notiunea de probatiune) snt prevzute
n legislatiile penale si au denumiri distincte. Despre aceast
tendint ne mrturisesc si schimbrile n legislatia Marii Britanii
si a Romniei. Legea cu privire la mputernicirile instantelor de
judecat a Marii Britanii, initial (anul 2000), prevedea asa
sanctiune independent cum este ordinul de probatiune
(probation order), iar pentru definitivarea serviciilor specializate
se utiliza n lege expresia servicii de probatiune. n a prima
jumtate a anului 2006 au intervenit unele schimbri prin care
denumirea ordinului de probatiune a fost nlocuit cu denumirea
ordinul de reabilitare comunitar (community rehabilitation
order), iar denumirea serviciilor de probatiune a rmas
neschimbat. n Romnia, n 2005, a fost adoptat Legea privind
sistemul national de probatiune, prin care s-a renuntat la expresia
servicii reabilitare si supraveghere comunitar n favoarea
expresiei servicii de probatiune. Astfel, si n Romnia
legislatorul utilizeaz pentru activitatea specific notiunea de
probatiune, iar pentru alternativele la privarea de libertate (care
se includ n notiunea doctrinar de probatiune) utilizeaz notiuni
distincte (de exemplu, libertatea sub supraveghere etc.).
Este interesant faptul c legislatorul autohton a urmat
aceeasi cale. Astfel, Codul penal autohton, de asemenea,
utilizeaz notiuni distincte pentru liberarea de rspundere penal
si liberarea de pedeapsa penal. Iar pentru referire la activitatea
specific, conform Legii cu privire la probatiune, se recurge la
notiunea de probatiune. De asemnea, prin Hotrrea Guvernului
nr.44 din 12 ianuarie 2007, Directia de executare a
documentelor penale nonprivative de libertate a fost
reorganizat n Directia probatiune. Deci si n Republica
16
Alexandru SPOIAL'
Moldova se manifest aceast tendint modern.
Un alt impediment n elaborarea unei notiuni de probatiune
const n faptul c este greu de nchipuit ca dou aspecte
contrare s fie cuprinse n aceeasi notiune. Primul aspect, cel
de sanctiune penal, plaseaz probatiunea n contextul reactiei
sociale fat de nclcarea unor norme statuate penal. Cel de-al
doilea aspect, asistenta si consilierea, situeaz probatiunea n
domeniul solidarittii umanitare a societtii referitoare la membrii
delincventi. n consecint, este firesc ca un astfel de concept s
fie greu de definit si individualizat n aplicarea sa, avnd n vedere
contradictiile dintre pedepsirea si ajutorarea persoanei.
Deci putem defini probatiunea ca o m#sur# de
constr'ngere juridico-penal# dispus# printr-o hot#r*re a
unui organ competent care este aplicat# anumitor
categorii de infractori, ce const# 'n executarea unei sau
mai multor obliga&ii stabilite cu sau f#r# punerea lor sub
supravegherea ori asistarea social# a organelor special
abilitate, 'n scopul reintegr#rii sociale a infractorului 'n
comunitate i a prevenirii comiterii de noi infrac&iuni.
Aceast definitie, fiind o sintez a problemelor sus-mentionate,
cuprinde institutiile de liberare conditionat nainte de termen,
amnarea stabilirii pedepsei.
Analiznd multitudinea definitiilor, putem evidentia
caracteristicile probatiunii, mai bine zis, conditiile necesare ce
determin valabilitatea probatiunii: aceast institutie se aplic
persoanei condamnate, adic recunoscute ca vinovat sau
persoanei liberate de rspundere penal; impunerea de ctre
instanta de judecat a unei sau mai multor obligatii
24
;
supravegherea si/sau asistarea social din partea unor organe
abilitate n acest sens; executarea obligatiilor respective n cadrul
comunittii; limitarea perioadei de timp n care persoana este
supravegheat si supus obligatiilor (acest termen variaz de la
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
17
sase luni pn la cinci ani, n dependent de sistemul legislativ, n
RM acest termen este de la unu pn la cinci ani); unele conditii
referitoare la fapta penal si personalitatea infractorului (de
exemplu, pericolul social redus al faptei, lipsa antecedentelor
penale etc.), acestea fiind diferite de la stat la stat; stabilirea
obligatiei de reparare a pagubei cauzate victimei prin svrsirea
infractiunii pentru care a fost declarat vinovat (ndeosebi n
ultimul timp aceast circumstant serveste ca o modalitate
juridic de aprare a drepturilor victimei); toate limitrile si
obligatiile trebuie stabilite delincventului exclusiv n scopul
reintegrrii sociale si prevenirii comiterii infractiunilor. O conditie
sine qua non este ca implementarea acestei sanctiuni comunitare
s aib o baz larg, stabilit pe existenta unei organizatii,
institutii, ale crei metode de lucru, declaratii de misiune, scopuri
si atitudini snt n strns legtur cu conceptele necesare ntru
realizarea cu succes a probatiunii
25
.
Credem c n calitate de conditie necesar ar trebui s
fie si acordul infractorului de a fi supus probatiunii, prere
reflectat si n literatura juridic
26
. n acest sens, atare sanctiuni
difer esential de pedepsele traditionale, deoarece necesit
cooperarea infractorului. Paradoxal, dar pot fi ntlnite cazuri
cnd infractorul va prefera s fie supus privrii de libertate,
arestului la domiciliu, amenzii si nicidecum s execute obligatiile
stabilite n cadrul probatiunii sau, din alte motive, s execute
aceast pedeaps. n consecint, ntocmind raporturile
presententiale, acordul persoanei este o conditie fr de care
ofiterii de probatiune nu ar putea stabili aviz favorabil aplicrii
msurii date, deoarece dac persoana nu va dori s execute
obligatiile n cadrul comunittii, adic nu va dori s-si repare
greseala n societate, atunci nicidecum nu va putea fi atins scopul
probatiunii - reintegrarea social, cci de dorinta persoanei
depinde dac aceasta va stabili contactul cu comunitatea sau
18
Alexandru SPOIAL'
nu, ea neputnd fi impus s se reintegreze ntr-un mediu social
anumit
27
. Din aceste considerente, desi n multe tri nu snt
prevederi legislative referitoare la aceast problem, practica
consider consimtmntul infractorului drept conditie sine qua
non. Fr acordul inculpatului este imposibil regenerarea
legturilor dintre infractor si comunitate (societate). Aceast
regenerare presupune
28
: reabilitarea legturilor cu familia;
sustinerea ntru obtinerea unui loc de munc si finalizarea
proiectului de educatie; dezvoltarea la infractor a ideii de utilitate
n viata social. Tinem s mentionm c legislatia RM prevede
acordul persoanei, dar doar n cazul liberrii de rspundere
penal, conform al.6/1 art.285 al Codului de preocedur penal,
si n cazul probatiunii penitenciare, conform al.1 art.3 al Legii
RM cu privire la probatiune.
Probatiunea presupune c infractorul trebuie s se
schimbe, dar mai recunoaste si faptul c anumiti factori din
interiorul comunittii - care ncurajeaz comportamentul criminal
- trebuie schimbati simultan
29
. n timp ce modelul reabilitrii este
centrat pe imperfectiunile psihologice si sociale ale criminalului,
modelul probatiunii (adic modelul reintegrrii) subliniaz
influienta la fel de mare pe care o au conditiile sociale din
comunitate asupra conduitei infractorului. Totodat mentionm
c sanctiunea de probatiune are un loc predefinit n sistemul
sanctionrii penale. Aceast msur se aplic prioritar pentru
svrsirea infractiunilor usoare si nu prea grave, iar n cazul liberrii
conditionate nainte de termen si infractiunilor grave si deosebit
de grave. n cadrul prezentului studiu a fost stabilit c n
Republica Moldova aceast modalitate de sanctionare este
aplicat, n mod prioritar, pentru sustrageri, n special furtul si
jaful. De asemenea, prin modalitatea dat se sanctioneaz, n
unele cazuri, infractiunile nu prea grave legate de traficul de
droguri si infractiunile de coruptie, portul ilegal de arme,
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
19
huliganismul si infractiunea de nclcare a regulilor circulatiei
rutiere (al.1 art.264 Cod penal al RM).
Totodat dorim s mentionm c executarea sanctiunii
de probatiune presupune realizarea urmtoarelor activitti:
supraveghere, asistent si consiliere. Desigur c aceste activitti,
fiind realizate ntr-un mod indispensabil, sporesc eficienta
probatiunii. Totusi, n dependent de mai multi factori, n diferite
tri, se pune accent sau pe supraveghere, sau pe asistent si
consiliere.
Supravegherea const n monitorizarea procesului de
executare de ctre persoana supus probatiunii a obligatiilor
stabilite. Deci instanta de judecat stabileste unele obligatii ce
urmeaz a fi executate de ctre infractor, iar controlul acestei
executri de ctre ofiterul de probatiune constituie activitate de
supraveghere. Supravegherea propriu-zis se realizeaz printr-
o serie de activitti, pornind de la observarea pn la contactul
direct cu infractorul. De asemenea, aceasta se poate realiza att
prin prezentarea infractorului la sediul serviciului de probatiune
sau n locuri stabilite, ct si prin efectuarea de controale inopinate
la domiciliu, la locul de munc sau chiar n locurile si mediile
frecventate anterior de ctre infractor, n care prezenta acestuia
a fost interzis prin conditiile stabilite de instant. Activitatea de
supraveghere se poate realiza si printr-o strns colaborare cu
organele de politie, organizatii neguvernamentale sau cu voluntari
[66, p.14].
Activitatea de asistent si consiliere are un caracter deosebit
de complex, ea presupunnd evaluarea, ca proces de apreciere
formal si analiz primar a problemelor si nevoilor delicventului,
precum si a riscului pe care-l reprezint pentru societate, urmat
apoi de diagnosticare, pe baza creia snt apoi stabilite strategiile
de actiune si formele concrete de actiune [66, p.17].
Activittile de asistent constau n acordarea unui ajutor
20
Alexandru SPOIAL'
infractorilor supusi la probatiune pentru a facilita reintegrarea
social si prevenirea comiterii de noi infractiuni. Deseori,
persoanele supuse probatiunii nu au un loc de munc sau de
studii, nu au unde locui etc. n acest moment ofiterul de
probatiune, n limita competentelor, poate ajuta persoana s
gseasc un loc de munc, un cmin pentru trai etc. De asemenea,
infractorului i poate fi acordat si asistent psihologic.
Activittile de asistent nu includ, de regul, acordarea sprijinului
financiar prin intermediul ofiterului de probatiune.
Totodat dorim s mentionm c executarea sanctiunii
de probatiune presupune realizarea urmtoarelor activitti:
supraveghere, asistent si consiliere. Desigur c aceste activitti,
fiind realizate ntr-un mod indispensabil, sporesc eficienta
probatiunii. Totusi, n dependent de mai multi factori, n diferite
tri, se pune accent sau pe supraveghere, sau pe asistent si
consiliere.
Supravegherea const n monitorizarea procesului de
executare de ctre persoana supus probatiunii a obligatiilor
stabilite. Deci instanta de judecat stabileste unele obligatii ce
urmeaz a fi executate de ctre infractor, iar controlul acestei
executri de ctre ofiterul de probatiune constituie activitate de
supraveghere. Supravegherea propriu-zis se realizeaz printr-
o serie de activitti, pornind de la observarea pn la contactul
direct cu infractorul. De asemenea, aceasta se poate realiza att
prin prezentarea infractorului la sediul serviciului de probatiune
sau n locuri stabilite, ct si prin efectuarea de controale inopinate
la domiciliu, la locul de munc sau chiar n locurile si mediile
frecventate anterior de ctre infractor, n care prezenta acestuia
a fost interzis prin conditiile stabilite de instant. Activitatea de
supraveghere se poate realiza si printr-o strns colaborare cu
organele de politie, organizatii neguvernamentale sau cu
voluntari
30
.
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
21
Activitatea de asistent si consiliere are un caracter
deosebit de complex, ea presupunnd evaluarea, ca proces de
apreciere formal si analiz primar a problemelor si nevoilor
delicventului, precum si a riscului pe care-l reprezint pentru
societate, urmat apoi de diagnosticare, pe baza creia snt apoi
stabilite strategiile de actiune si formele concrete de actiune
31
.
Activittile de asistent constau n acordarea unui ajutor
infractorilor supusi la probatiune pentru a facilita reintegrarea
social si prevenirea comiterii de noi infractiuni. Deseori,
persoanele supuse probatiunii nu au un loc de munc sau de
studii, nu au unde locui etc. n acest moment ofiterul de
probatiune, n limita competentelor, poate ajuta persoana s
gseasc un loc de munc, un cmin pentru trai etc. De asemenea,
infractorului i poate fi acordat si asistent psihologic.
Activittile de asistent nu includ, de regul, acordarea sprijinului
financiar prin intermediul ofiterului de probatiune.
Privit n contextul integrrii europene, introducerea
elementelor de probatiune constituie un pas n armonizarea
legislatiei autohtone cu principiile justitiei penale consacrate pe
plan european si mondial. Legislatia penal existent n multe
state europene reglementeaz institutia probatiunii, institutie cu
vechi traditii n dreptul anglo-saxon si adoptat n dreptul
continental n special dup cel de-al doilea rzboi mondial
32
.
Din perspectiva dreptului intern, elementele de probatiune
tind s dea un rspuns reactiilor, prezente n multe sisteme penale,
mpotriva sistemului prisonocentric si s promoveze o nou
orientare n sistemul sanctiunilor penale, n sensul c autorul
infractiunii particip la realizarea reintegrrii sale n comunitate,
aceeasi comunitate ale crei valori le-a periclitat sau vtmat
prin svrsirea infractiunii si ale crei valori urmeaz s le
asimileze. n acest context, apare problema argumentrii
necesittii acestei msuri penale si, de asemenea, priorittilor ei
22
Alexandru SPOIAL'
fat de alte sanctiuni penale.
Este evident c argumentele pentru introducerea
probatiunii n sistemul juridic autohton nu pot fi altele dect cele
existente n statele cu o bogat experient n domeniul probatiunii
(diferenta const doar n acordarea priorittii unui argument fat
de celelalte).
Un prim argument este cel rezultat din experienta statelor
avansate n domeniul sanctionrii care a demonstrat c
ncarcerarea nu reprezint, asa cum initial s-a crezut, o solutie
eficient pentru protejarea membrilor comunittii si, n special,
pentru resocializarea infractorilor
33
. Promovarea si
reglementarea juridic a sanctiunilor neprivative de libertate este
strns legat de reactiile, existente n multe sisteme penale,
mpotriva sistemului prisonocentric, a ncarcerrii si efectelor
sale. Astfel, unii autori
34
identific cel putin sase efecte colaterale
ale ncarcerrii: 1) reducerea sanselor celui care a ispsit o
pedeaps privativ de libertate s-si gseasc un loc de munc;
2) producerea efectelor pe termen lung asupra snttii fizice si
mintale a celui ncarcerat; 3) posibilitatea izolrii si marginalizrii
familiei detinutului; 4) nchisoarea este criminogen; 5) pericolul
ca stilul de viat si valorile nchisorii s fie exportate n
comunitate; 6) reactia la mediul penitenciar determin, deseori,
stri si tendinte autolitice.
Desi argumentele n favoarea alternativelor rmn aceleasi,
totusi n prezent se schimb accentul pus pe acestea: dac
anterior se foloseau, cu preponderent, argumente penologice,
acum necesitatea alternativelor se argumenteaz, mai mult, prin
prisma supraaglomerrii nchisorilor. Actualmente urmrim si o
schimbare a abordrii acestei probleme. n trecut, era tendinta
de a evita sentintele de privare a liberttii pe termen scurt, n
acest sens, probatiunea traditional era privit ca variant optim
si era utilizat doar pentru nlocuirea ncarcerrii pe termen scurt.
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
23
n prezent, constientiznd faptul c metodele traditionale de
sanctionare nu mai snt efeciente, se tinde spre elaborarea unor
noi modalitti care nu numai ar permite evitarea ncarcerrii
persoanei, dar care ar rezolva concomitent si unele sarcini de
sine stttoare. n general, putem constata c argumentele n
favoarea probatiunii snt, n esent, o oglindire a argumentelor
contra ncarcerrii
35
persoanei. Reiesind din aceste considerente
mentionm urmtoarele argumente n favoarea acestei institutii:
se consider mult mai adecvat pentru unele tipuri de infractiune
si pentru unele persoane care au svrsit fapte social periculoase;
din cauz c se evit ncarcerarea, probatiunea faciliteaz
reintegrarea n societate si reabilitarea social si din aceste motive
este o msur mult mai uman; n general, este mai putin
costisitoare ca pedepsele privative de libertate; obtinndu-se
micsorarea populatiei carcerale, se stopeaz procesul de
suprapopulare a nchisorilor si administratia institutiei date poate
acorda tratamentul necesar si adecvat celor rmasi n
nchisoare.
36
n argumentarea necesittii institutiei probatiunii aducem
studiul realizat sub egida Natiunilor Unite de ctre Institutul
Interregional pentru Cercetarea si Prevenirea Crimelor, n care
snt propuse urmtoarele argumente n favoarea probatiunii si a
msurilor comunitare:
a) msurile comunitare snt mult mai potrivite pentru
anumite tipuri de infractiuni si infractori. n cazul dat putem
mentiona infractiunile din imprudent, cnd persoana n-a avut
scopul de a actiona ilegal si nu avea orientarea antisocial a
comportamentului su.
b) deoarece evit privarea de libertate si ncarcerarea,
msurile date snt centrate pe reintegrare n comunitate si
reabilitare, fiind, din aceste motive, mult mai umane si mai
potrivite. Prin intermediul probatiunii se va putea evita
24
Alexandru SPOIAL'
ncarcerarea persoanelor care au comis infractiuni din
imprudent (sus-mentionate) si a infractorilor ocazionali (desigur
n cazul comiterii unor infractiuni usoare, mai putin grave), aceste
persoane se caracterizeaz si prin unele trsturi negative care
nu se refer att la personalitatea lor, ct la manifestrile acestei
persoane n situatii concrete: lips de prudent, nepsare,
superficialitate etc. n asemenea situatii, aceste persoane nu-si
vor ispsi pedeapsa n penitenciare, dezvoltndu-si sau ntrindu-
si orientrile antisociale, pe care n viitor s le realizeze in
societate.
c) snt, n general, mai putin costisitoare dect sanctiunile
privative de libertate (un argument foarte important si pentru
situatia n care se afl Republica Moldova).
Dup cum putem observa, argumentele sus-mentionate
coincid, n special, referitor la costurile pe care le implic
sanctiunea de probatiune. n acest sens putem argumenta prin
ncrederea c nchisoarea ca pedeaps normal are un evident
pret umanitar, etic si social
37
. De asemenea, exist si unele
cifre concrete, de exemplu, conform unor cercetri efectuate
de Serviciul corectional canadian, s-a constatat c costul
supravegherii unei persoane n cadrul probatiunii timp de un an
este de aproximativ 10.900 dolari americani, iar detinerea n
nchisoare timp de un an a unei persoane conditionez cheltuieli
statului de circa 52.000 dolari americani
38
. n Romnia, pentru
un detinut, cheltuielile cu nchisoarea depsesc de dou ori
salariul mediu pe economie si este de cel putin douzeci de ori
mai scump dect supravegherea n comunitate de ctre un ofiter
de probatiune
39
.
Deci pe baza acestor date putem concluziona c
probatiunea necesit de circa cinci ori mai putine cheltuieli statului
comparativ cu sanctiunea nchisorii. Cercettorii americani sustin
c probatiunea devine mai rentabil mai trziu, iar beneficiile se
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
25
adun prioritar n timpul urmrii tratamentului social
40
.
Un set de argumente ar fi cel rezultat din fenomenul de
supraaglomerare a institutiilor penitenciare. Prin descresterea
numrului de condamnati din nchisori se evit supraaglomerarea,
facilitndu-se administrarea acestora, precum si tratamentul
corectional aplicat adecvat celor care rmn n detentie. Este
eficient a micsora numrul detinutilor, cresterea cruia, spre
regret, e continu. O munc corectional si educativ este si
mai eficient cu un numr mai mic de condamnati la nchisoare.
Cresterea criminalittii a generat efecte de aceeasi natur
si n ceea ce priveste populatia ncarcerat. Cu alte cuvinte,
intensificarea combaterii infractionalittii a implicat cresterea
sentintelor cu nchisoare. n acelasi timp, capacitatea
penitenciarelor practic n-a suferit schimbri. Deci n acest rstimp
s-a produs un decalaj mare ntre capacitatea legal a
penitenciarelor si numrul real de detinuti, crendu-se astfel un
indice de suprapopulare.
Solutia aparent fireasc si cea mai simpl pentru
rezolvarea supraaglomerrii ar reprezenta-o construirea de noi
penitenciare (si, nicidecum, introducerea institutiei de
probatiune), ns aceast solutie necesit sume uriase pentru
constructie si ntretinere, la care se vor aduga si sumele necesare
pentru ntretinerea infractorilor. Pe de alt parte, datorit
surplusului de detinuti existent n celelalte penitenciare,
construirea de noi penitenciare ar duce la completarea lor
imediat, astfel pomenindu-se n situatia, n cel mai bun caz, c
n toate nchisorile numrul detinutilor va coincide cu capacitatea
legal. Dar aceast situatie nu va dura mult timp, deoarece
condamnatii vor veni ncontinuu.
Institutia probatiunii a fost acceptat de multe state att
pentru solutionarea problemei suprapopulrii ct si pentru
realizarea unor alte sarcini. Despre faptul acceptrii institutiei
26
Alexandru SPOIAL'
probatiunii ne vorbesc si datele statistice. Astfel, conform unui
inventar al Natiunilor Unite
41
, care cuprinde perioada anilor
1990-1994, se relev urmtoarea situatie statistic: n anul 1994,
n Republica Moldova, au fost trasi la rspundere penal cu
suspendarea conditionat a pedepsei 435 de persoane, ceea
ce constituie 10 persoane plasate sub probatiune la 100.000
locuitori, fat de 117.12 persoane n Scotia sau 79,14 persoane
n Olanda.
n concluzie, putem afirma c implementarea sanctiunii
de probatiune att n calitate de pedeaps penal, ct si n calitate
de alternativ reprezint multiple avantaje pentru Republica
Moldova. Executarea pedepsei sub forma privatiunii de libertate
cu respectarea tuturor standardelor nationale si internationale
este mult mai costisitoare comparativ cu probatiunea.
Probatiunea este mult mai potrivit pentru anumite tipuri de
infractiuni si infractori. Iar datorit faptului c evit privarea de
libertate si ncarcerarea, probatiunea este centrat pe
reintegrarea n comunitate si reabilitare, fiind din aceste motive
mult mai uman. Totodat, prin descresterea numrului de
condamnati din nchisori se evit supraaglomerarea, facilitndu-
se administrarea acestora, precum si tratamentul corectional
aplicat celor care rmn n detentie. Aplicarea acestei institutii
va conduce la evitarea efectelor colaterale ale ncarcerrii (de
exemplu, reducerea sanselor celor care au ispsit privarea de
libertate s-si gseasc un loc de munc, afectarea snttii
fizice si mentale, izolarea si marginalizarea familiei lor, pericolul
ca stilul de viat si valorile nchisorii s fie exportate n
comunitate etc.).
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
27
2. Conceptul !i natura juridic$ a probaiunii
,n legislaiile altor state
n acest paragraf vom ncerca s prezentm succint att
actuala organizare si functionare a serviciilor de probatiune, ct
si aplicarea sanctiunii de probatiune n unele state care au deja
o experient mai mic sau mai mare n acest domeniu. Dup
traditia n acest domeniu, trile pot fi clasificate, conventional,
n trei grupe: prima grup este format din trile care snt
considerate patria probatiunii, adic Statele Unite ale Americii
si Anglia; din grupa a doua fac parte trile care au deja o
experient bogat n domeniul probatiunii, cum ar fi Olanda,
Franta, Danemarca, iar grupa a treia include trile n care institutia
probatiunii a fost implementat recent n cadrul unor proiecte,
de exemplu Romnia.
Anglia. Datorit particularittilor sistemului de drept
anglo-saxon, institutia probatiunii este reglementat de o
multitudine de acte normative. Printre cele mai importante putem
enumera urmtoarele: Legea serviciului de probatiune (Probation
Service Act), Legea mputernicirilor instantelor penale (Powers
of Criminal Courts (Sentencing) Act), Legea justitiei criminale
(Criminal Justice Act), Legea justitiei juvenile si depozitiilor n
cazurile penale (Youth Justice and Criminal Evidence Act
1999)
42
. De asemenea, ntr-o serie de alte acte normative se
contine sanctionarea cu probatiune, dar fr a reglementa detaliat
aceast msur penal.
Totodat, mentionm c n legislatia Angliei termenul de
probatiune este utilizat ca sanctiune independent, iar asa institutii
ca liberarea conditionat de executarea pedepsei, tratamentul,
supravegherea persoanei sau aflarea la domiciliu snt utilizate,
de asemenea, ca sanctiuni/msuri independente si distincte de
28
Alexandru SPOIAL'
probatiune
43
sau ca obligatii n cadrul sanctiunii de probatiune
44
.
n art.33 al Legii mputernicirilor instantelor penale snt enumerate
sanctiunile care, singure sau n combinare cu altele, fac parte
din definitia probatiunii (dat n paragraful 1 al prezentei lucrri).
De exemplu, ordinul de tratament contra drogurilor (drug
treatment and testing order) este o obligatie a persoanei supuse
probatiunii, de asemenea, ordinul de supraveghere (supervision
order) este o parte a probatiunii
45
. n acelasi timp, n legea sus-
mentionat este stipulat si ordinul (sanctiunea) combinat(), adic
poate fi aplicat supravegherea si munca n folosul comunittii.
De asemenea, aplicnd una din sanctiunile din art.33 al legii n
cauz, instanta este n drept s stabileasc una sau mai multe
obligatii stipulate n anexa nr. 3 a aceleiasi legi. n aceast anex
este stipulat posibilitatea stabilirii unor obligatii ce nu tin de
modalitatea de probatiune respectiv, de exemplu, stabilind
un ordin de tratament antidrog, pot fi impuse si unele obligatii
ce tin de arestul la domiciliu (curfew order). Astfel, legiuitorul
englez a acordat o libertate instantelor de judecat, ceea ce a
dus la aplicarea unor sanctiuni comunitare cu multiple obligatii
si n asa mod utiliznd institutia probatiunii n forma sa clasic.
Conform art. 41 al Legii mputernicirilor instantelor penale,
instanta de judecat poate plasa persoana de 16 ani si mai mult
sub supraveghere pe un termen de la sase luni pn la trei ani,
dac aceast supraveghere va asigura reabilitarea persoanei si
va proteja societatea de daune din partea infractorului sau va
preveni svrsirea de noi crime de persoana respectiv
46
.
Mentionm c doar n cazul acestei msuri penale legiuitorul
englez utiliza notiunea de probatiune.
n cazul stabilirii sentintei de probatiune, instanta trebuie
s explice infractorului, ntr-un limbaj accesibil: efectele aplicrii
si continutul acestei sentinte; consecintele care vor surveni dac
persoana nu va ndeplini toate obligatiile stabilite n sentint
47
.
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
29
Conform art. 42 al Legii mputernicirilor instantelor penale,
instanta, tinnd cont de circumstantele cauzei, poate stabili orice
obligatiune care este considerat necesar pentru reabilitarea
persoanei, protejarea comunittii si prevenirea recidivei
persoanei vinovate. Totodat, n al.2 al aceluiasi articol se
mentioneaz c, fr a aduce prejudiciu unittii acestui al.1,
obligatiile suplimentare, care pot fi incluse n sentinta de
probatiune trebuie s fie dintre cele enumerate n anexa 2
48
.
Aceste cerinte snt clasificate pe urmtoarele compartimente:
a) cerinte ce tin de domiciliul persoanei; b) activittile persoanei;
c) obligatiuni n cazul frecventrii centrelor de probatiune; d)
obligatiuni suplimentare pentru infractiunile sexuale; e) cerinte
adugtoare referitor la cei ce urmeaz un tratament psihiatric/
psihologic; f) obligatii ce tin de tratamentul antidrog si/sau
antialcool.
Interesant este faptul c, n cadrul ordinului de reabilitare
comunitar poate fi stabilit cerinta de compensare a
prejudiciului cauzat
49
. Totodat, compensarea respectiv poate
fi dispus printr-un ordin (sanctiune) distinct() de compensare.
De asemenea, este demn de remarcat faptul c n cadrul
ordinului de reabilitare comunitar (community rehabilitation
order), instanta, dac consider c aceasta poate servi scopului
corijrii persoanei, poate permite oricrei persoane, care doreste,
s asigure comportamentul bun al infractorului s se implice n
reabilitarea infractorului
50
. Deci, putem observa c n Anglia snt
create premisele participrii comunittii sau ai unor membri a
comunittii la aplicarea sanctiunii de probatiune, ceea ce este
important pentru astfel de sanctiuni si poate spori considerabil
eficacitatea acestei msuri penale.
O modalitate a probatiunii este ordinul de tratament.
Ordinul de tratament antinarcotic este o sanctiune dispus de
instanta de judecat unei persoane care a mplinit vrsta de 16
30
Alexandru SPOIAL'
ani si care are efect o perioad determinat de timp, ns nu mai
putin de sase luni si nu mai mult de trei ani si include unele
obligatii
51
. Conform art. art. 53, 54, aceste obligatii snt
urmtoarele: 1) infractorul trebuie s urmeze tratamentul, care
are ca scop reducerea sau eliminarea dependentei sau
predispozitiei spre abuzul de droguri; 2) s accepte
supravegherea unei persoane care va realiza nemijlocit sau va
coordona tratamentul (the treatment provider); 3) s se supun
periodic examenului medical, care se efectueaz pentru a se
verifica prezenta drogurilor n organism; 4) s comunice
rezultatele examenului medical persoanei care-l supravegheaz;
5) s fie subiectul oricror alte obligatii ce snt prevzute n anexa
nr.3 a Legii atributiilor instantelor penale
52
.
Este interesant faptul c curtea nu poate stabili aceast
sanctiune pn nu vor fi probe c au fost clarificate toate
problemele ce tin de tratament (de exemplu: durata tratamentului,
medicul care va realiza tratamentul, cine va suporta cheltuielile
etc.)
53
. De asemenea, este salutabil faptul c ordinele de
tratament trebuie s prevad posibilitatea revizuirii periodice a
acestuia nu mai rar dect o dat pe lun. Aceast prevedere are
drept scop de a ncuraja comportamentul adecvat al infractorului,
deoarece bazndu-se pe raportul ofiterului de probatiune
(persoanei care-l supravegheaz), instanta este n drept s
micsoreze termenul de tratament.
Dorim s mentionm faptul c legiuitorul englez a prevzut
posibilitatea nlocuirii unor sanctiuni nonprivative de libertate (este
vorba de plata amenzii) pe una din modalittile probatiunii
54
.
Datorit acestei prevederi, n cazul nclcrii cerintelor unei
sanctiuni, instanta va putea stabili alt pedeaps comunitar sau
poate stabili mai multe obligatii n cadrul executrii aceleiasi
sanctiuni. De asemenea, prin aceast prevedere se poate evita
schema: $nc!lcare a obligaiilor ! stabilirea pedepsei
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
31
privative de libertate, aceast situatie exist n multe tri,
inclusiv si n Republica Moldova.
Totodat mentionm c se acord atentie deosebit
probatiunii ce poate fi aplicat minorilor
55
. Sistemul sanctionator
pentru minori este mai diversificat si mult mai lejer. Despre
aceasta ne poate mrturisi existenta instantelor de judecat
(Young Offenders Panels) ce se ocup n exclusivitate de cazurile
minorilor.
Trebuie de mentionat rolul Secretarului de Stat (Secretary
of State) n procesul emiterii ordinului de probatiune. Astfel,
conform art.45 al legii sus-mentionate, Secretarul de Stat poate
aduce amendamente referitor la termenul maxim sau minim al
probatiunii. De asemenea, Secretarul de Stat este n drept s
opereze careva schimbri ce snt considerate necesare ca urmare
a schimbrii termenilor probatiunii. Observm c, desi limitate,
Secretarul de Stat posed unele mputerniciri judectoresti n
domeniul probatiunii.
Pentru a descrie sistemul de probatiune din Anglia si Tara
Galilor trebuie s remarcm c, de fapt, snt 54 de servicii de
probatiune diferite n Anglia si Tara Galilor si unul n Irlanda de
Nord. Fiecare dintre cele 55 de servicii de probatiune este
coordonat de o comisie sau comitet propriu pentru fiecare
serviciu, de aceea una dintre consecintele posibile este c,
frecvent, modalittile de lucru snt diferite
56
.
Fiecare serviciu de probatiune, la nivel teritorial, se afl
n responsabilitatea unui Comitet de Probatiune (Probation
Comittee), care este alctuit din magistrati si cel putin un
judector de la Tribunalul Regal (Crown Court), de asemenea,
snt inclusi n acest comitet si membri marcanti ai comunittii
locale, specialisti n domeniul muncii sociale
57
.
n fruntea fiecrui serviciu local de probatiune se afl un
sef de serviciu - chairman - care este ajutat de un adjunct -
32
Alexandru SPOIAL'
chief officer - si nu mai mult de cinci ofiteri de probatiune. n
acelasi timp, mentionm c, n afara personalului angajat, mai
activeaz si personalul voluntar, care nfptuieste o serie de
activitti strict limitate
58
.
Printre atributiile de baz a serviciilor de probatiune pot
fi enumerate urmtoarele: ntocmirea rapoartelor de evaluare a
riscului de recidivare si/sau a anchetelor sociale pentru instantele
de judecat sau alte organe competente de nfptuire a justitiei;
supravegherea infractorilor crora li s-a stabilit sanctiunea
probatiunii; supravegherea persoanelor liberate conditionat de
executarea pedepsei penale; asigurarea asistentei sociale n
cadrul institutiilor de privatiune a liberttii, cum ar fi penitenciarele,
locurile de detinere sub arest etc.; realizarea executrii sanctiunii
de munc n folosul comunittii (serviciul comunitar); consilierea
familiilor persoanelor aflate sub supraveghere sau care snt n
stare de detinere n penitenciare; administrarea propriilor case
de reintegrare social si oferirea de consultant si programe
speciale pentru organizatiile care au n administratie asemenea
asezminte.
Enumerarea de mai sus nu are un caracter exhaustiv, lista
atributiilor fiind mult mai larg. Este interesant faptul c, conform
art. 24 al Legii serviciilor de probatiune
59
, Secretarul de Stat
este n drept s extind atributiile serviciilor de probatiune.
Astfel, lucrtorii de probatiune snt implicati n diverse
programe ale comunittii locale, oferind, de exemplu, asistent,
consiliere si terapie de grup pentru victimele criminalittii, precum
si organizarea si desfsurarea de activitti speciale pentru
prevenirea delincventei n scoli, cartiere etc. Totodat,
mentionm c Serviciul de Probatiune se afl ntr-o permanent
schimbare si adaptare la evolutia societtii, precum si la sistemul
penal din care face parte integrant.
SUA. Datorit formei sale de stat, institutia probatiunii
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
33
este reglementat aparte de legile fiecrui stat, dar totusi
reglementrile nu difer principial unele de altele si pot fi
evidentiate unele reglementri comune. Asadar, doar instanta
de judecat poate determina termenii si conditiile probatiunii
sau supravegherii liberrii conditionate, poate schimba sau
modifica conditiile n orice perioad a executrii probatiunii sau
supravegherii si poate include urmtoarele sau oricare altele: a)
s nu comit infractiuni stipulate n legile oricrui stat al SUA
sau n legile federale; b) s evite deprinderile vicioase si
periculoase; c) s evite persoanele sau locurile cu caracter
discreditar si periculos; d) s tin legtura cu ofiterul de
probatiune; e) s permit ofiterului de probatiune s-l viziteze la
domiciliu sau n orice alt loc; f) s munceasc constiincios la un
serviciu potrivit (n msura posibilittilor); g) s nu prseasc
un teritoriu stabilit de instant; h) s plteasc amenda n una
sau cteva rate (dac amenda a fost stabilit de instant); i) s
asigure persoanele care se afl la ntretinerea lui; j) s se supun
testelor medicale, efectuate n scopul depistrii consumului unor
substante al cror uz este interzis persoanei respective
60
etc.
Este binevenit faptul c probatiunea poate fi aplicat
tuturor infractiunilor (cu unele exceptii), asemenea prevedere
nu face dect s ncurajeze aplicarea acestei msuri penale
61
.
Deci probatiunea nu poate fi stabilit: a) pentru infractiunile grave
(felony) de clasa A si B (adic infractiuni grave pentru care se
prevede pedeapsa cu nchisoare pe viat si, respectiv, pe un
termen de la 10 ani); b) n cazurile cnd stabilirea acesteia este
expres interzis de lege; c) n cazurile cnd pentru o alt infractiune
i s-a stabilit o pedeaps privativ de libertate. Sanctiunea probatiunii
poate fi stabilit pe un termen de la un an pn la 5 ani.
Legislatiile unor state ale SUA permit ofiterilor de
probatiune s stabileasc vinovatului unele obligatii, violarea
crora poate implica revocarea probatiunii si stabilirea unei
34
Alexandru SPOIAL'
pedepse mai drastice. Printre aceste obligatii pot fi enumerate
urmtoarele: a) participarea regulat la diferite grupuri de
autoajutorare (adic grupurile de alcoolici, narcomani etc.); b)
primirea unei permisiuni n scris de la ofiterul de probatiune pentru
procurarea si/sau conducerea autovehiculului; c) participarea si
ndeplinirea satisfctoare a unor programe, treninguri care snt
necesare realizrii programului de probatiune; d) neprsirea
trii fr acordul ofiterului de probatiune; e) abstinenta total
de la consumul de alcool
62
etc.
Este intersant faptul c notiunea de probatiune este
utilizat doar n sensul unei sanctiuni independente sau alternative,
iar pentru liberarea conditionat nainte de termen (care
reprezint un mijloc de individualizare a executrii pedepsei
penale) este utilizat notiunea de parole, cu toate acestea,
modalittile si continutul supravegherii n ambele cazuri snt,
practic, aceleasi.
Bazele juridice ale serviciilor de probatiune n S.U.A. au
fost stabilite de ctre Congresul acestei tri. Prin Legea federal
a probatiunii (Federal Probation Act) din 1925 a fost stabilit
sistemul de probatiune pe lng instantele de judecat, tot prin
acest act s-a consfintit dreptul instantelor de a numi ofiteri de
probatiune si a stabili pedeapsa cu probatiune. n 1940, Oficiul
Administrativ al judectoriilor S.U.A. (Administrative Office of
the U.S. Courts) devenise responsabil pentru sistemul de
probatiune
63
. Serviciile de asistent prejudiciar au devenit
structuri independente de serviciile de probatiune mult mai trziu,
avnd drept scop prevenirea svrsirii infractiunilor comise de
persoanele eliberate n comunitate ce se aflau n asteptarea
anchetei judectoresti si reducerea la maxim a numrului de
arestri preventive. n 1982, prin Legea Serviciilor de Asistent
Prejudiciar (Pretrial Service Act) s-a obtinut implementarea
acestui serviciu pe ntreg teritoriul Statelor Unite.
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
35
Sanctiunea de probatiune este realizat de ctre organe
specializate de stat si anume de Sistemul Serviciilor de
Probatiune si Asistent Prejudiciar a Statelor Unite (U.S.
Probation and Pretrial Services System). Acest sistem este o
parte component a sistemului justitiei federale
64
. Deci, dup
cum putem observa, ntreaga activitate de probatiune este
divizat n dou prti: a) pn la nceperea procedurii n fata
instantei de judecat si b) dup nceperea procedurii, adic n
cadrul anchetei judiciare si dup adoptarea deciziei asupra
cazului.
Scopul principal al serviciilor respective const n
investigarea si controlul inculpatilor si infractorilor. Principalele
atributii snt: investigarea, ntocmirea rapoartelor si controlul
executrii sentintelor de probatiune
65
.
Ofiterii de probatiune investigheaz pentru instant
inculpatii si infractorii prin adunarea si verificarea informatiei.
Serviciile de asistent prejudiciar conlucreaz cu persoanele
care snt nvinuite de comiterea crimelor federale si snt n
asteptarea nceperii procedurii n fata instantei de judecat.
Serviciile de probatiune se preocup de cei care au fost
recunoscuti vinovati de comiterea unei infractiuni si snt n
asteptarea emiterii sentintei, precum si de cei care snt supusi
supravegherii dup liberarea conditionat nainte de termen.
Ofiterii de probatiune pregtesc si rapoarte pe care poate
s se bazeze instanta de judecat la emiterea sentintei. Aceste
rapoarte pot fi de dou tipuri: a) raport de asistent prejudiciar,
care ajut judectorului s decid a-l elibera sau nu de procesul
de judecat si b) raportul presentential, care ajut magistratului
s stabileasc sanctiunea potrivit si n conformitate cu principiile
federale de emitere a sentintei, si cu legea federal aplicabil.
De asemenea, functionarii ntocmesc si alte rapoarte necesare
curtii penale, inclusiv rapoarte n care se propune corijarea
36
Alexandru SPOIAL'
(reeducarea) condamnatului prin intermediul supravegherii si
acordul acestuia referitor la conditiile eliberrii.
Functionarii serviciilor de probatiune si asistent
prejudiciar dispun de o varietate de strategii ce au drept scop
maximalizarea succesului persoanei n timpul supravegherii
66
.
Aceste strategii includ diferite tehnici de control si de corijare a
comportamentului individului supus supravegherii.
Conform atributiei de control a riscului sau conform
sentintei de judecat, consilierul de probatiune poate s
stabileasc unele servicii care i-ar ajuta infractorului s devin
un om respectuos fat de lege
67
. Aceste obligatii pot fi
urmtoarele: tratamentul contra abuzului de droguri sau
tratamentul psihiatric, asistent n recalificare profesional sau
la ncadrarea n cmpul muncii. Majoritatea acestor servicii snt
acordate n baza contractelor ncheiate ntre instantele
judectoresti si conducerea serviciilor, de asemenea, snt utilizate
resursele altor servicii sociale acordate de organele de stat.
FRAN)A. Aceast tar are deja o experient n
domeniul probatiunii. Sistemul francez de probatiune a fost
legiferat n anul 1957. Prin legea respectiv a fost instituit msura
suspendrii sentintei cu supunere la prob. De asemenea, prin
acelasi act normativ au fost nfiintate Comitetele de Probatiune
si Asistent pentru Eliberati.
Referitor la institutia probatiunii, legislatia francez este
foarte asemntoare cu cea national. Mentionm c, n acest
sens, Codul penal francez utilizeaz notiuni ca sursis simple ti
sursis avec mise r lepreuve sau sursis probatoires
68
, ele
putnd fi traduse ca liberarea simpl de pedeaps si, respectiv,
liberarea de pedeaps cu punere la ncercare, iar n sursele
strine de literatur juridic, termenul probation este tradus
ca mise a lepreuve
69
. Conform Codului penal francez,
liberarea simpl de la excutarea pedepsei const n neexecutarea
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
37
pedepsei privative de libertate, dac n perioada termenului de
ncercare persoana nu va mai comite alt infractiune
70
. Acest
tip de executare nu implic nici o obligatie, dect cea de a nu
comite o nou infractiune, obligatie valabil pentru toate
persoanele, nu numai pentru infractori. Dar si n acest caz snt
implicate serviciile de probatiune si regulile de aplicare a acesteia
(de exemplu, pregtirea raportului presentential, estimarea
riscului de recidiv etc). Situatia este putin diferit n cazul liberrii
cu punere la ncercare, fapt ce presupune suspendarea executrii
pedepsei pe o perioad de timp n care persoana va trebui s
execute unele obligatii stabilite de instanta de judecat
71
.
Institutiile sus-mentionate snt cuprinse de notiunea de
probatiune, dar legislatorul francez a preferat s utilizeze notiuni
proprii.
Pe lng cele mentionate, putem constata c Codul penal
francez din 1992 contine o diversitate mare a msurilor penale
cu caracter neprivativ si care contin elemente de probatiune
72
.
Astfel, conform art. 132-58 Cod penal francez, instanta este n
drept s libereze persoana de executarea pedepsei sau s amne
stabilirea pedepsei.
Amnarea stabilirii pedepsei este o institutie strin
legislatiei penale autohtone. Ea presupune faptul c instanta de
judecat se pronunt doar referitor la vinovtia persoanei, adic
stabileste dac persoana este vinovat. n cazul n care persoana
se dovedeste a fi vinovat, stabilirea nemijlocit a pedepsei se
amn pe o perioad de timp. Amnarea stabilirii pedepsei este
de trei feluri: simpl, cu regim probatoriu si cu prevederi
financiare
73
. Cea simpl nu presupune anumite obligatii impuse
de instant, cea cu regim probatoriu prevede stabilirea unor
obligatii, iar cea cu prevederi financiare presupune amnarea
stabilirii pedepsei si achitarea unor amenzi.
Termenul pentru care se amn stabilirea pedepsei nu
38
Alexandru SPOIAL'
poate fi mai mare de un an. n cadrul sedintei n care se hotrste
stabilirea pedepsei, instanta de judecat poate: s libereze
condamnatul de pedeaps; s stabileasc pedeapsa; s dispun
din nou amnarea stabilirii pedepsei. Totodat, Codul penal
francez nu prevede o astfel de posibilitate cum ar fi dispunerea
din nou a amnrii stabilirii pedepsei cu dispunerea unor obligatii
sau a unor obligatii suplimentare
74
. Dar, n aceast ordine de
idei, atentionm c instanta de judecat, dup expirarea
perioadei de un an, poate stabili pedeapsa, ns s dispun
liberarea conditionat de pedeaps (sursis avec mise r lepreuve
sau sursis probatoires).
Codul penal examinat stabileste unele msuri de control
si obligatii la care persoana poate fi impus. Aceste msuri si
obligatii snt comune pentru toate institutiile ce au elemente de
probatiune. Conform art. 132-44 Cod penal francez, msurile
de control la care condamnatul poate fi supus snt urmtoarele:
s se prezinte la chemrile judectorului de executare a
pedepselor sau ale consilierului social stabilit; s accepte vizitele
consilierului social si s-i pun la dispozitie informatii sau
documente necesare pentru a verifica sursele de existent a
condamnatului si ndeplinirea de ctre acesta a obligatiilor impuse
de instant; s comunice consilierului social despre schimbarea
locului de munc; s nstiinteze despre schimbarea domiciliului
sau despre orice deplasare cu o durat mai mare dect 15 zile si
s anunte revenirea sa; s primeasc acordul prealabil al
judectorului de executare referitor la orice deplasare n
strintate si dac aceasta poate duna ndeplinirii obligatiilor
cu privire la orice schimbare de domiciliu sau loc de munc.
Conform art. 132-45 Cod penal francez, obligatiile ce
pot fi puse n sarcina condamnatului snt urmtoarele: a) s
realizeze o activitate profesional sau s urmeze unele cursuri
de instruire sau nvtmnt profesional; b) s locuiasc n locuri
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
39
anumite; c) s se supun msurilor medicale de supraveghere,
tratament, n caz de necesitate, nsosit de internare n asemenea
institutii; d) s confirme participarea sa la cheltuielile familiale
sau s plteasc regulat pensia de ntretinere; e) s repare,
integral sau partial, paguba cauzat prin infractiune, n functie
de posibilittile financiare, chiar dac lipseste actiunea civil; f)
s confirme achitarea n contul statului a sumelor ce tin de
cheltuielile de judecat, n functie de posibilittile financiare ale
sale; g) s se abtin de la conducerea unor categorii de vehicule;
h) s se abtin de la practicarea unor activitti profesionale, la
executarea crora sau n legtur cu care a fost comis
infractiunea; i) s se abtin de la vizitarea unor locuri stabilite
expres n hotrrea instantei de judecat; j) s nu parieze,
ndeosebi la totalizatoare; k) s nu viziteze locurile unde se vnd
buturi spirtoase; l) s nu viziteze unii condamnati, ndeosebi
coparticipantii sau coautorii infractiunii; m) s se abtin de la
comunicarea cu unele persoane, ndeosebi cu victima infractiunii;
n) s nu pstreze si s nu poarte arm de foc.
Paralel cu obligatiile sus-mentionate, condamnatul poate
recurge la unele msuri de ajutor, care au drept scop sustinerea
eforturilor condamnatului ndreptate spre reabilitarea sa
social
75
. Msurile date snt un drept pentru condamnat, adic
se realizeaz doar la cererea condamnatului.
Toate msurile enumerate snt stabilite si aplicate ca
alternative la pedeapsa penal. n aceast ordine de idei,
mentionm c prin Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 a fost
introdus probatiunea n calitatea sa de sanctiune penal
independent. Pentru sanctiunea respectiv este utilizat
notiunea de supraveghere socio-juridic
76
.
n urma unei analize constatm c sanctiunea dat posed
toate elementele probatiunii analizate n primul paragraf al acestui
studiu. Este demn de remarcat c aceast msur penal poate
40
Alexandru SPOIAL'
fi dispus a fi aplicat si dup ispsirea unei prti a pedepsei cu
nchisoare
77
(ceea ce coincide cu notiunea de parole din SUA).
De asemenea, n aceste reglementri si-au gsit reflectare si
unele msuri medicale (obligatia de a urma tratament antidrog
etc.), crora, la moment, li se acord o atentie sporit att de
ctre practicieni, ct si de ctre teoreticieni.
Astfel, pe lng un numr vast de alternative cu elemente
de probatiune, Codul penal francez reglementeaz probatiunea,
n integritatea sa, si n calitatea sa de sanctiune penal
independent.
Legislatia francez prevede si unele msuri penale pentru
minori, de exemplu, libertatea supravegheat, care este un fel
de probatiune pentru minori
78
. Libertatea supravegheat const
n punerea sub supravegherea unei persoane competente
(deseori aceste persoane snt printii sau tutorele), adic este o
msur restrictiv de libertate.
n ceea ce priveste serviciile de probatiune, acestea fac
parte din Administratia Penitenciar, structur distinct n cadrul
Ministerului de Justitie Francez. Serviciile nsrcinate cu
reintegrarea social a persoanelor condamnate erau organizate
n dou categorii: serviciile care actioneaz n mediu deschis,
adic se ocup de persoanele condamnate la pedepse
neprivative de libertate (Comitetul de Probatiune si Asistent
pentru Liberati) si serviciile care actioneaz n mediu nchis, adic
au n sarcin detinutii (Servicii socio-educative ale institutiilor
penitenciare)
79
. Printre activittile de baz ale Comitetului de
probatiune putem enumera urmtoarele: efectuarea anchetelor
sociale la solicitarea instantelor de judecat: n cazul n care
instanta nu detine toate informatiile referitoare la situatia psiho-
social a inculpatului, necesare pronuntrii liberrii provizorii
sub control judiciar, aceasta solicit ofiterului de probatiune s
efectueze o anchet prin care se indic dac persoana n cauz
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
41
beneficiaz de un profil psihologic si de un cadru social care s
permit mentinerea si judecarea acestuia n libertate;
supravegherea si controlul asupra ndeplinirii si respectrii
conditiilor si obligatiilor impuse de instantele de judecat celor
sanctionati cu pedepse neprivative de libertate; ofiterul de
probatiune cruia i este ncredintat cazul respectiv elaboreaz
un program special care contine toate datele necesare executrii
n conditii optime a hotrrii pronuntate; supravegherea executrii
liberrii conditionate pentru unele categorii de persoane care
au nevoi speciale; elaborarea si realizarea unor programe pentru
persoanele care au probleme psiho-sociale si care necesit o
pregtire atent pentru reintegrarea lor n comunitate; consilierea
fostilor detinuti care, dup executarea integral a pedepsei,
solicit ajutor pentru rezolvarea problemelor sociale pe care le
ntmpin.
Spre deosebire de alte tri, consilierii francezi de
probatiune nu snt strict specializati, adic nu snt consilieri care
s se ocupe, n exclusivitate, de efectuarea anchetelor sociale
sau de supravegherea ndeplinirii de ctre condamnat a conditiilor
eliberrii sale conditionate. Ofiterii de probatiune pot fi numiti
s ndeplineasc toate categoriile de misiuni ncredintate
comitetului.
n 1999, legiuitorul francez a operat unele modificri n
domeniul probatiunii, si anume a realizat reforma sistemului
executional penal prin unificarea celor dou categorii de servicii
ntr-o unitate administrativ unic
80
. Aceast reform permite o
urmrire mai bun a condamnatilor care, pe parcursul derulrii
procesului de executare a pedepsei, pot fi luati n sarcin, n mod
alternativ, de ctre mediul (probational) nchis si deschis, astfel fiind
eliminat ruptura datorat trecerii de la un serviciu la altul
81
.
Totodat, elementul de baz n realizarea probatiunii este
judectorul de aplicare a pedepselor, acesta este un magistrat
42
Alexandru SPOIAL'
care conduce si supravegheaz aplicarea pedepsei
82
. Printre
principalele atributii ale judectorului de aplicare a pedepselor
se regsesc: determinarea orientrilor generale ale misiunilor
ncredintate Serviciului Penitenciar de Integrare si Probatiune si
evaluarea punerii lor n aplicare. Judectorul poate asigura
continuitatea actiunilor exercitate n mediul nchis si n mediul
deschis. De asemenea, prin aceste activitti pot fi elaborate n
comun msuri de activitate si comunicate serviciului care asigur
urmrirea punerii n aplicare a msurii particulare fiecrui caz n
parte.
Mai mult dect att, magistratii ordonatori de msuri
ncredintate Serviciului Penitenciar de Integrare si Probatiune
primesc pentru fiecare msur ncredintat un raport scris si
pot cere comunicarea unor documente care nu au caracter
confidential din dosarul tinut pentru fiecare infractor n parte.
De asemenea, acelasi magistrat poate s cear, printr-o cerere
scris si motivat, directorului serviciului desemnarea unui alt
lucrtor social.
ROM/NIA. Am hotrt s examinm legislatia Romniei,
deoarece institutia probatiunii (ca activitate a unor servicii
specializate) a fost recent legiferat (n anul 2000), iar legiferarea
acesteia a fost precedat de un experiment la nivelul ntregii
tri. Deci experienta Romniei poate servi drept exemplu n
procesul de implimentare a probatiunii n tara noastr.
Este demn de remarcat faptul c legislatia romn are
mult comun cu cea national n ceea ce priveste probatiunea.
Astfel, Codul penal romn cuprinde unele institutii care nu
reprezint dect modalitti de executare a unei prti sau a ntregii
pedepse n regim liber, adic aceste prevederi contin temeiuri si
premise ale misiunilor de supraveghere ale probatiunii. Printre
aceste institutii putem enumera urmtoarele: liberarea
conditionat (art.59), suspendarea conditionat a executrii
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
43
pedepsei (art.81), suspendarea executrii pedepsei sub
supraveghere (art.86/1), executarea pedepsei la locul de munc
(art.86/7), msura liberttii supravegheate a minorului (art.103).
De asemenea, legislatia romn cunoaste si institutia liberrii de
rspundere penal, dar sub denumirea de nlocuire a rspunderii
penale
83
.
Suspendarea conditionat a executrii pedepsei const
n dispozitia dat de instanta de judecat, prin hotrrea de
condamnare, de a suspenda, n mod conditionat, executarea
pedepsei aplicate
84
. Conform art.81 Cod penal romn, instanta
de judecat poate dispune suspendarea conditionat a executrii
pedepsei pe o anumit durat dac snt ntrunite urmtoarele
conditii:
a) pedeapsa aplicat este nchisoarea de cel mult 3 ani
sau amenda;
b) infractorul nu a mai fost anterior condamnat la
pedeapsa nchisorii mai mare de 6 luni, afar de cazul cnd
condamnarea se refer la unul din punctele prevzute n art.38
din Codul penal romn;
c) se apreciaz c scopul pedepsei poate fi atins chiar
fr executarea acesteia.
Suspendarea conditionat a executrii pedepsei poate fi
acordat si n caz de concurs de infractiuni dac pedeapsa
aplicat este nchisoare de cel mult 2 ani si snt ntrunite conditiile
prevzute n al.1 lit.b si c (literele respective snt mentionate
anterior)
85
.
n cazul condamnrii pentru o infractiune prin care s-a
produs o pagub, instanta poate dispune suspendarea
conditionat a executrii pedepsei numai dac pn la
pronuntarea hotrrii paguba a fost integral reparat sau plata
despgubirii este garantat de o societate de asigurare
86
.
Totodat, mentionm c asemenea prevedere se contine si n
44
Alexandru SPOIAL'
legea penal autohton. Dar Curtea Constitutional a Romniei
a constatat neconstitutionalitatea acestei prevederi
87
. n esent,
prin decizia aceasta s-a artat c accesul inculpatului la unele
msuri de politic penal neprivative de libertate, la care el este
ndrepttit din punctul de vedere al politicii penale si al dreptului
penal, nu i poate fi interzis pe criterii strine justitiei penale,
cum ar fi acoperirea integral a prejudiciului. Inculpatul care nu
are posibilitatea obiectiv de acoperire a prejudiciului naintea
pronuntrii hotrrii de condamnare nu poate avea acces la
condamnarea cu suspendarea executrii pedepsei si determin
o discriminare pe criteriul averii.
Msura respectiv este aplicat pe o perioad
determinat de timp, care nu este ntotdeauna aceeasi: n cazul
nchisorii, ea este egal cu cuantumul pedepsei aplicate, la care
se adaug un interval de 2 ani; n cazul amenzii, ea este de un
an. Deci durata termenului de prob este aceeasi ca si n tara
noastr, de la un an pn la cinci ani.
De asemenea, este prevzut si posibilitatea anulrii
suspendrii conditionate a executrii pedepsei. Anularea este
posibil cu concursul urmtoarelor conditii: cel condamnat s fi
svrsit o infractiune nainte de pronuntarea hotrrii prin care s-
a dispus suspendarea sau pn la executarea definitiv a acesteia.
Totusi este prevzut o exceptie
88
, conform art. 305 Cod penal
romn, n cazul abandonului de familie, dac prtile nu s-au
mpcat, dar n cursul judectii inculpatul si ndeplineste
obligatiile, instanta poate pronunta mpotriva inculpatului o
condamnare cu suspendarea conditionat a executrii pedepsei
chiar dac nu snt ndeplinite conditiile prevzute n art.81 Cod
penal romn; pentru infractiunea svrsit i s-a aplicat inculpatului
pedeapsa nchisorii, fiind ndeplinit aceast conditie si atunci
cnd pedeapsa pentru infractiunea ce atrage anularea se pronunt
dup ndeplinirea termenului de ncercare
89
; infractiunea ce
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
45
atrage anularea s fie descoperit mai nainte de mplinirea
termenului de ncercare, deci cel trziu pn n momentul expirrii
termenului de ncercare.
Urmtoarea modalitate de individualizare a pedepsei cu
elemente de probatiune este suspendarea executrii pedepsei
sub supraveghere. Aceasta este o form specific, care implic
supunerea condamnatului, pe durata termenului de ncercare,
unor msuri de supraveghere speciale si cerintei ca acesta s
respecte anumite obligatii stabilite de instanta de judecat, n
temeiul legii
90
.
Conditiile pentru a fi aplicat institutia dat snt, practic,
aceleasi ca n cazul condamnrii cu suspendarea conditionat a
executrii pedepsei, dar cu unele exceptii. Astfel, suspendarea
executrii pedepsei sub supraveghere este posibil dac
pedeapsa aplicat este nchisoarea de cel mult 4 ani, deci fat
de suspendarea simpl limita este stabilit cu un an mai mult.
Suspendarea executrii pedepsei sub supraveghere nu
atrage suspendarea executrii msurilor de sigurant si a
obligatiilor civile prevzute n hotrrea de condamnare
91
. De
asemenea termenul de ncercare este ntre 2 si 5 ani, dar nu
ntre 1 si 5 ani ca n cazul suspendrii simple.
Conform Codului penal romn, pe durata termenului de
ncercare condamnatul trebuie s se supun unor msuri de
supraveghere, si anume: a) s se prezinte la judectorul desemnat
cu supravegherea lui sau la alte organe stabilite de instant; b)
s anunte, n prealabil, organelor mentionate orice schimbare
de domiciliu si orice deplasare cu o durat mai mare de opt zile,
precum si ntoarcerea dintr-o astfel de deplasare; c) s comunice
si s argumenteze necesitatea schimbrii locului de munc; d)
s comunice informatii pe baza crora s poat fi controlate
mijloacele lui de existent.
Pe lng msurile de supraveghere la care cel condamnat
46
Alexandru SPOIAL'
este supus, n baza legii, instanta de judecat poate s impun
condamnatului respectarea uneia sau mai multora dintre
urmtoarele obligatii: 1) s desfsoare o activitate sau s urmeze
un curs de nvtmnt ori de calificare; 2) s nu schimbe domiciliul
sau resedinta avut ori s nu depseasc limita teritorial stabilit
dect n conditiile fixate de instant; 3) s nu frecventeze anumite
locuri stabilite; 4) s nu intre n legtur cu anumite persoane; 5)
s nu conduc nici un fel de vehicul sau s nu conduc anumite
vehicule; 6) s se supun msurilor de control, tratament sau
ngrijire, n special n scopul dezintoxicrii.
Desigur, la alegerea obligatiei sau obligatiilor pe care le
impune condamnatului, instanta trebuie s ia n consideratie
natura si cauzele infractiunii svrsite, starea psihofizic a
condamnatului, vrsta si, n general, nevoile de reeducare ale
acestuia
92
.
Potrivit unor autori, instanta este obligat s examineze
cererea infractorului de a i se dispune suspendarea conditionat,
iar aceste msuri pot fi aplicate de ctre instant si din oficiu
93
.
Asemenea mprejurri nu fac dect s faciliteze aplicarea ct mai
pe larg si mai eficient a probatiunii.
Totusi bazele probatiunii ca activitate a unor organe
specializate au fost puse n 1996 prin nfiintarea unui proiect-
pilot de probatiune n cadrul penitenciarului Arad, n scopul
aplicrii unor metode si tehnici moderne de lucru cu infractorii
minori si tineri, n vederea reabilitrii sociale a acestora. n scurt
timp au fost obtinute rezultate deosebite la Arad, un rol deosebit
revenind conducerii penitenciarului si favorabilittii contextului
local. Astfel, au fost create premisele nfiintrii, prin ordinul
ministrului justitiei, a nc zece centre experimentale de
probatiune n opt judete ale Romniei si n municipiul Bucuresti,
cu deschidere comunitar, coordonate de ctre Serviciul de
Probatiune (septembrie 1998), respectiv Directia de reintegrare
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
47
social si supraveghere (noiembrie 2000) a Ministerului
Justitiei
94
. Initial, experimentul a fost suportat financiar de ctre
Know How Fund al Guvernului Marii Britanii. Din 1998, asistenta
tehnic oferit de guvernul britanic s-a concretizat ntr-un proiect,
numit Probatiunea n Romnia, care avea drept scop crearea
unui sistem de probatiune la nivel national
95
.
Pn n momentul legiferrii acestei institutii (anul 2000),
au fost create 11 proiecte-pilot (patru fiind, nemijlocit, n
institutiile penitenciare), majoritatea dintre ele fiind realizate de
diferite organizatii nonguvernamentale. Activittile de probatiune
realizate n timpul experimentului pot fi grupate n felul urmtor:
a) sustinerea unor prezentri n fata magistratilor, autorittilor
locale si comunittii; b) activitatea n instanta de judecat; c)
activitatea n comunitate; d) activitatea n penitenciar. Toate
aceste activitti erau realizate n baza ordinelor ministrului
justitiei.
Rezultatele mbucurtoare obtinute n cadrul proiectelor
au conditionat adoptarea ordonantei Guvernului nr. 92/2000
privind organizarea si functionarea serviciilor de reintegrare
social a infractorilor si de supraveghere a executrii sanctiunilor
neprivative de libertate
96
. Serviciile de reintegrare social si
supraveghere erau organizate pe lng tribunale si erau
independente de acestea, supunndu-se Ministerului Justitiei (n
special, Directiei de reintegrare social si supraveghere).
n martie 2002 a fost adoptat Legea 129/2002 de
aprobare si completare a Ordonantei Guvernului 92/2000.
Aceast lege adaug la responsabilittile serviciilor de reintegrare
social si supraveghere nc una: elaborarea, la cererea
parchetului, a referatelor de evaluare. Aceast schimbare aduce
cu sine un progres semnificativ, serviciile de reintegrare social
si supraveghere avnd acum posibilitatea de a interveni n sistemul
de justitie mult mai devreme, contribuind la prevenirea abuzului
48
Alexandru SPOIAL'
de msuri, cum ar fi cea a arestului preventiv, si construind
mecanisme alternative si la detentia preventiv
97
.
Este interesant faptul c termenul de probatiune a fost
schimbat cu cel de reintegrare social a infractorilor si
supraveghere a executrii sanctiunilor neprivative de libertate,
deoarece exista posibilitatea de a se confunda cu sistemul de
probe si de administrare a acestora n procesul penal. nlocuirea
termenului probatiune prin reabilitare si supraveghere reflect
partial continutul si natura institutiei si nu cuprinde o trstur
esential a acestui tip de sanctiune, cea de perioad de ncercare
la care este supus infractorul. De aceea, se considera c
deocamdat acest tip de sanctiune nu si-a gsit o definire si un
echivalent potrivit n legislatia Romniei
98
. n aceast ordine de
idei mentionm c din anul 2005 a intrat n vigoare Legea cu
privire la sistemul national de probatiune, legiuitorul romn optnd,
astfel, pentru notiunea de probatiune n detrimentul notiunii de
reabilitare si supraveghere.
Conform legislatiei romne, interventia serviciilor de
reintegrare social si supraveghere poate avea loc chiar de la
primul contact al infractorului cu sistemul justitiei penale. Acest
fapt poate contribui la reducerea substantial a numrului de
infractori aflati n arest preventiv. n marea majoritate a cazurilor,
atunci cnd se dispune arestarea preventiv, unul din temeiurile
care determin luarea acestei msuri se refer la faptul c lsarea
sa n libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea public.
Evaluarea acestui risc, a gradului de pericol social pe care l
presupune lsarea n libertate a unui nvinuit sau inculpat, este
tocmai una din principalele atributii ale serviciilor de probatiune
din alte tri si ale centrelor experimentale care functioneaz la
ora actual
99
. Totodat, putem enumera urmtoarele atributii:
oferirea de sprijin instantelor de judecat n etapa individualizrii
pedepsei, prin ntocmirea referatelor de evaluare cu privire la
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
49
inculpati; supravegherea executrii sanctiunilor neprivative de
libertate de ctre persoanele condamnate, n sarcina crora
instanta de judecat a impus respectarea anumitor msuri/
obligatii; asistenta si consilierea persoanelor condamnate la
pedepse neprivative de libertate, n functie de nevoile si
problemele identificate ale acestora; conceperea, implementarea
si promovarea unor programe eficiente de supraveghere a
infractorilor n comunitate, de natur a proteja populatia;
derularea unor programe de resocializare a persoanelor
condamnate la pedepse privative de libertate, anterior si ulterior
liberrii acestora, n scopul nsusirii unui comportament pro-
social; acordarea de suport comunittii n vederea diminurii
efectelor negative ale svrsirii de infractiuni asupra victimelor;
atragerea si implicarea altor institutii si organizatii, precum si a
societtii civile, n scopul utilizrii unor metode constructive de
rspuns la problematica fenomenului infractional.
Asistenta condamnatilor care snt mentinuti de instanta
de judecat n stare de libertate se face numai la cererea acestora,
n timp ce supravegherea lor este obligatorie n fiecare caz.
Aceast dispozitie este criticabil, deoarece o interventie poate
fi eficient n aceast faz a procesului penal numai dac se
obtine o mbinare ntre supraveghere si asistent si nu o separare
a acestora. Situatia dat s-a creat datorit faptului c Codul
penal romn oblig persoana condamnat doar s respecte
anumite obligatii si msuri enuntate n mod limitativ, nefiind
impus participarea condamnatului la programele de asistent
ce pot fi derulate de ctre serviciile de reintegrare social si
supraveghere
100
.
Limitarea interventiilor vizeaz si liberatii conditionat, n
sensul c acestea nu vor fi supravegheati de ctre serviciile de
reintegrare social si supraveghere n intervalul de timp de la
liberare si pn la mplinirea duratei pedepsei, avnd n vedere
50
Alexandru SPOIAL'
c dispozitiile Codului penal romn nu prevd obligatia acestora
de a se supune unor obligatii sau msuri de supraveghere dup
liberarea din penitenciar. Singura form de interventie a serviciilor
de reintegrare social si supraveghere, n cazul liberatilor
conditionat, const n asistenta acestora la cerere n vederea gsirii
unui loc de munc sau a unei locuinte, a identificrii cursurilor scolare
sau de calificare ori recalificare profesional etc.
Totodat, exist cteva neconcordante n legislatia
romneasc. Astfel, potrivit lit. a) al.1 art. 86/3 din Codul penal
romn, n timpul termenului de ncercare condamnatul trebuie
s se prezinte la datele fixate la judectorul desemnat cu
supravegherea lui sau la alte organe abilitate de instant. De
asemenea, supravegherea executrii obligatiilor stabilite de
instant se face de ctre serviciile de reintegrare social si
supraveghere, organe care sesizeaz instanta n caz de
nendeplinire, pentru luarea msurii de revocare a suspendrii
executrii pedepsei sub supraveghere
101
. Deci legea penal
instituie n sarcina att a judectorului desemnat cu
supravegherea, ct si a altor organe stabilite de instant o serie
de atributii comune.
Astfel, activitatea de supraveghere va putea fi efectuat
de serviciile de reintegrare social si supraveghere numai n cazul
cnd aceast sarcin va fi trasat de ctre instanta de judecat.
n caz contrar, poate fi o dubl supraveghere a persoanei
condamnate, adic ea va fi supus controlului att din partea
judectorului desemnat sau a altor organe nsrcinate cu aceasta,
ct si din partea serviciilor de reintegrare social. De asemenea,
mentionm c n acelasi context poate aprea o alt problem,
si anume contradictia dintre punctul de vedere al serviciilor de
reintegrare si cel al organului cruia i-a fost ncredintat
supravegherea referitor la revocarea msurii neprivative de
libertate. Deci nu este clar care ar trebui s fie hotrrea instantei
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
51
n cazul unei asemenea divergente.
O alt problem deosebit de important ce vizeaz
specificul activittii de probatiune, dar nu este cuprins n
reglementarea romneasc este cea a asistentei si consilierii
victimelor infractiunii
102
.
n concluzie putem stabili c probatiunea ca sanctiune
penal are particularittile sale n functie de sistemul de drept si
legislatia intern. Totodat, institutia probatiunii, fiind stipulat
n legislatiile multor tri, apare n dou ipostaze si anume:
sanctiune principal n sistemul pedepselor penale; alternativ
la pedeapsa penal. n calitate de sanctiune principal,
probatiunea este prevzut n Marea Britanie (community
rehabilitation order), SUA (probation), fiind specificat direct
n partea normei unde este sanctiunea pentru o anumit fapt
social-periculoas. n calitate de alternativ la pedeapsa penal,
probatiunea este prevzut n mai multe tri: Marea Britanie,
SUA, Romnia, Republica Moldova; n asemenea cazuri, pentru
svrsirea faptei social-periculoase este prevzut o alt sanctiune
(de obicei, privatiunea de libertate ), dar legea permite aplicarea
unor msuri mai usoare (printre care si probatiunea). Ca
alternativ la pedeapsa privativ de libertate, probatiunea apare
sub forma diferitelor modalitti de liberare de rspundere penal,
liberare de executarea sanctiunii penale, amnarea stabilirii
pedepsei etc. Codul penal al Republicii Moldova prevede
probatiunea doar n calitate de alternativ a pedepsei penale si
apare sub forma liberrii de rspundere penal si liberrii de
executare a sanctiunii penale.
52
Alexandru SPOIAL'
3. Evoluia !i caracteristica modelelor de probaiune
Reactia social fat de criminalitate a cunoscut, de-a
lungul timpului, mai multe forme de manifestare, care s-au
conturat ca modele distincte: represiv, preventiv si curativ. Toate
aceste modele, combinate, au contribuit la formarea unor
tendinte noi ale reactiei sociale. Conform doctrinelor
criminologice, o tendint nou a reactiei sociale reprezint
tendinta moderat. Aceast nou orientare abordeaz
problematica prevenirii si combaterii criminalittii ntr-o manier
structural, sistematic, apreciind c reducerea diferentelor
sociale, economice si culturale dintre indivizi este de natur s
contribuie la o mai mare implicare a cettenilor n solutionarea
problemelor comunittii din care fac parte
103
. n cadrul
schimbrii politicii penale, teoriilor criminalittii si reactiei sociale
erau dezvoltate unele msuri penale noi sau metode noi de
executare a celor deja cunoscute. Aceasta a fost si calea de
aparitie a probatiunii.
Este evident c probatiunea nu a aprut dintr-o dat, ci a
fost rezultatul unei succesiuni de fenomene prin care s-a
manifestat dorinta de umanizare a justitiei, precum si spiritul
novator al unor judectori care, n cadrul sistemului common
law, dispuneau de o autoritate absolut
104
. Dificultatea n
stabilirea originii probatiunii rezid n faptul c aceasta este
determinat de o serie de alte institutii a cror origine, de
asemenea, este greu de stabilit.
Cercetrile efectuate pn n prezent plaseaz originea
probatiunii n Anglia, statul n cadrul cruia a fost elaborat si
dezvoltat una din premisele probatiunii, suspendarea pronuntrii
sentintei de condamnare, institutie a crei genez se gseste n
Actul Justitiei de Pace (Peace Justice Act) din anul 1361
105
.
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
53
Dou nume snt indisolubil legate de institutia probatiunii:
Matthew Davenport Hill, barrister si judector englez, si John
Augustus, cizmar din Boston
106
.
Totusi patria acestei sanctiuni este Marea Britanie, mai
exact Anglia si Tara Galilor. n calitatea sa de tnr specialist,
Matthew Davenport Hill autentifica trimiterea, pe o perioad
de timp, a minorilor condamnati printilor sau tutorelui, pentru
a-i supraveghea ndeaproape. Ulterior, devenind Recorder al
Birmingham-ului
107
, post de magistrat, continua s utilizeze
aceast practic fat de persoanele care nu preau a fi definitiv
alterate. Dac infractorii artau unele perspective de reabilitare,
ei erau plasati sub supravegherea tutorilor, care de bunvoie si
asumau aceast obligatie. Hill a fcut ca politia s viziteze regulat
acesti tutori si s fie la curent cu activittile lor n scopul reeducrii
persoanelor respective.
n SUA, nceputurile probatiunii se regsesc n faptele
unuia din cei mai inovatori judectori, Peter Oxenbridge Thacher,
de la tribunalul din Boston, Massachusetts, care a utilizat
ngduinta judiciar n pedepsirea infractorilor. El a stabilit c
anumiti infractori puteau fi eliberati pe propria recunoastere pn
sau dup examinarea cauzei. Liberarea dat era pe o perioad
indeterminat de timp si, astfel, se consider c acest fapt s
motiveze infractorii pentru un comportament legal si renuntarea
la faptele infractionale
108
.
n pofida celor mentionate, printele probatiunii si primul
ofiter de probatiune este considerat John Augustus. Din 1829,
domiciliat n Boston, devine proprietar al unui business de
confectionare a ncltmintei. Faptul care l-a adus n instantele
de judecat a fost calitatea sa de membru n Asociatia de
Abstinent Total din Washington. Membrii acestei asociatii,
abtinndu-se de la consumul de alcool, erau convinsi c
persoanele cu probleme de acest gen puteau fi reabilitati si
54
Alexandru SPOIAL'
corectati prin ntelegere, buntate si convingere moral, dar
nicidecum prin pedepsire si ntemnitare.
n 1841, John Augustus a reusit s primeasc sub
supravegherea sa un betiv obisnuit. Acestuia i era ordonat s
se prezinte n instant dup trei sptmni de la pronuntarea
sentintei
109
. El s-a rentors un om treaz si de necunoscut, nsotit
de John Augustus. Spre mirarea tuturor, tinuta si
comportamentul primei persoane supuse probatiunii s-a
schimbat radical, astfel, Augustus si-a nceput cariera de ofiter
voluntar de probatiune, carier care a durat 18 ani. Nu toate
persoanele plasate sub supravegherea sa erau alcoolici, precum
nu toate persoanele erau acceptate s fie controlate de ctre
John Augustus. O atentie sporit era acordat evalurii
probabilittii faptului dac persoana va fi un subiect de succes
al probatiunii.
Dezvoltarea probatiunii n sistemul anglo-saxon a fost
posibil datorit faptului c instanta era competent s examineze
multi factori (mult mai multi dect n trile sistemului continental)
referitor la infractiune si infractor pn la pronuntarea sentintei.
n acest fel a fost permis evitarea severittii unor pedepse,
evitare bazat pe valorile societtii luate mpreun cu situatia
infractorului
110
.
Dup o aplicare neformal, aceast institutie a fost
consfintit legal n SUA. n 1878 a fost adoptat Legea
Infractorilor Primari (First Offender Act) n care se prevedea
c, pe durata termenului de prob, n care pronuntarea sentintei
era suspendat, inculpatul este obligat la o anumit conduit si
pus sub supravegherea unor persoane de ncredere care aveau
datoria de a-l informa pe judector cu privire la comportamentul
acestuia.
Principiul profesional care a caracterizat activitatea de
probatiune, n primele etape de dezvoltare, a fost cel de asistent
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
55
si protectie social. Mult mai trziu, misiunea serviciilor de
probatiune se va schimba din asistent n pedeaps.
Un pas important n dezvoltarea probatiunii n Anglia l-a
constituit aparitia n 1907 a Legii Probatiunii Infractorilor
(Probation of Offenders Act). Adoptarea acestui act normativ
este rspunsul la succesul misionarilor care se ocupau de
infractorii alcoolici ncredintati sub supraveghere. Prin acest
act s-a statuat dreptul judectorilor de a angaja o serie de
persoane a cror sarcin era de a supraveghea, asista si de a
se mprieteni cu infractorii plasati sub supravegherea lor. Cele
mai importante influente asupra nceputurilor probatiunii, la acel
moment, au fost exercitate de ctre crestinism si abstinent
(decizia de a nu consuma alcool), influente ce au continuat s
joace un rol important n dezvoltarea serviciilor de probatiune.
Acest act normativ stabilea, de asemenea, si conditiile pe care
trebuia s le ndeplineasc supraveghetorul. Prin aceast lege a
fost instituit baza legal pentru angajarea ofiterilor de
probatiune
111
.
Totodat, mentionm c probatiunea a nceput s se
aplice cu preponderent fat de infractorii minori, fapt despre
care ne mrturiseste si adoptarea n anul 1910 a Legii cu privire
la combaterea infractiunilor. Acest act mputerniceste oficialittile
nchisorii s plaseze infractorii sub licent n orice moment dup
sase luni, dac este temei de a se crede c detinutul se va abtine
de la svrsirea crimelor si va duce un mod normal de viat
112
.
n calitate de conditie a unei asemenea eliberri servea plasarea
minorilor sub supravegherea sau autoritatea unei institutii ori
persoane, obligatoriu fiind acordul acestor persoane.
n SUA, statul Massachusetts (1878) a fost primul stat
care a adoptat o lege n domeniul probatiunii, lege care prevedea,
printre altele, dreptul primarului de a angaja primul ofiter de
probatiune
113
. Att n Marea Britanie, ct si n SUA, dezvoltarea
56
Alexandru SPOIAL'
institutiei ca pedeaps si ca institutie cu atributii proprii a avut
loc deopotriv.
Prima jumtate a sec. XX este remarcat de un progres
moderat al institutiei probatiunii, pentru ca ultimele decade ale
acestui secol s cunoasc o dezvoltare vertiginoas n majoritatea
trilor sistemului common law si romano-germanic. n acest
context remarcm c probatiunea a aprut n statele Europei
Continentale pe fonul acelorasi idei de umanizare a justitiei si de
schimbare a conceptiilor cu privire la utilitatea pedepselor
privative de libertate. Desigur c aceast institutie a fost preluat
de ctre statele europene de la Marea Britanie si SUA, ns
spre deosebire de aceste state, mai trziu au aprut primele
reglementri legislative si apoi nssi activitatea de
probatiune
114
.
De-a lungul ultimului secol, probatiunea a parcurs calea
de la ceva aplicat neformal pn la un sistem foarte bine organizat.
Toate acestea se datoreaz, n mare parte, faptului c o dat cu
cresterea populatiei ncarcerate, ce preseaz sistemul
corectional, probatiunea a aprut ca cea mai optim resurs
public
115
.
Important este faptul c institutia probatiunii a progresat
n mod diferit de la tar la tar, n functie de mai multi factori,
printre care: rolul pe care sistemul penal l ndeplineste n acel
stat
116
; semnificatia dat pedepsei; acceptarea sau respingerea
acesteia de ctre societate
117
; locul pe care individul l are n
societatea respectiv
118
.
Astfel, n primul rnd, n unele tri institutiile de probatiune
snt incluse n categoria organelor de stat, n timp ce n altele
acestea au un caracter privat, statul exercitnd numai o activitate
de coordonare si control. n al doilea rnd, au rezultat si
numeroase aspecte, cum ar fi: integrarea acestora n cadrul unor
institutii ale statului (Ministerul Justitiei, Ministerul de Interne,
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
57
Departamentul penitenciarelor); forma de organizare (servicii,
birouri, departamente) etc. n acest fel putem distinge dou tipuri
istorice ale serviciului de probatiune: tipul exclusiv de stat si mixt.
Tipul exclusiv de stat se caracterizeaz prin aceea c
activittile de probatiune se exercit, n mod exclusiv, de ctre
organe specializate ale statului. n asemenea caz, statul si asum
n mod unilateral rolul de a gestiona, coordona si finanta
activitatea de aplicare a probatiunii la nivel national. Evident c
serviciile de probatiune se afl un subordinea unor ministere,
departamente, de exemplu: n subordinea Administratiei
penitenciare a Ministerului Justitiei (Danemarca, Norvegia,
Franta, Italia, Suedia); direct n subordinea Ministerului Justitiei
(Spania); sub autoritatea Procurorului General al Statului
(Luxemburg).
Totodat, este demn de remarcat faptul c, si n cazul n
care activitatea de probatiune este exercitat, n mod exclusiv,
de organele statului, exist o puternic cooperare cu organizatii
nonguvernamentale, voluntari din rndul comunittii, precum si
reprezentanti ai societtii civile, tocmai datorit faptului c justitia
nu poate fi administrat eficient n afara comunittii, n serviciul
creia se afl.
Din motivul sus-mentionat, n alte tri s-a dezvoltat tipul
mixt al activittii de probatiune. Asa cum rezult din denumirea
acestui tip, caracteristic este faptul c statul nu mai este singurul
responsabil de gestionarea si coordonarea activittii de
probatiune. Astfel, statele fie au mentinut caracterul privat al
acestor institutii, avnd n vedere c probatiunea a aprut si s-a
dezvoltat prin activitatea desfsurat de unele institutii private,
fie au instituit numai un control, prin preluarea administrrii
acestora, ori n alte cazuri au delegat aceast activitate unor
asemenea institutii
119
. Ca o particularitate a acestui tip putem
mentiona si faptul c exist nu putine cazuri n care, desi activitatea
58
Alexandru SPOIAL'
de probatiune se desfsoar de institutii private, statul contribuie
uneori substantial la finantarea lor.
Un exemplu al acestui tip de implicare a statului n
activitatea de probatiune este sistemul existent n Anglia si Tara
Galilor. n aceste tri serviciile de probatiune snt plasate sub
tutela Ministerului de Interne (Home Office), n timp ce
administrarea fondurilor si monitorizarea la nivel national este
realizat Serviciul National de Probatiune, iar la nivel teritorial-
de Comitetele de Probatiune (Probation Committee). Finantarea
comitetelor locale este asigurat din bugetele locale, care au
resurse n proportie de 80 la sut din subventiile guvernului
central
120
.
Dar mult mai divers si complicat au evoluat politica penal
si accentele puse pe o atributie sau alta a serviciului de
probatiune. Initial, atributia de baz consta n asigurarea prezentei
persoanei la proces, apoi, n cazul n care era eliberat, infractorul
era supus unui tratament contra alcoolismului, deoarece la nceput
probatiunea se aplica prioritar acestei categorii de persoane,
fiind supuse influentei Spiritului lui Dumnezeu, prin care sufletele
lor vor fi salvate
121
.
Spre sfrsitul anilor
,
20 ofiterii de probatiune au nceput
s devin interesati de teoriile psihologice. Iar pe parcursul anilor
,
30 s-a consolidat modelul muncii cu cazul (casework) care era
subsumat ideii de tratament, adic modelului social
122
. De-a
lungul istoriei probatiunii au fost stabilite o multitudine de
programe, dar toate fac parte din unul din cele trei modele:
social, de reabilitare si medical, sau constituie o combinare a
acestora. n functie de factorii crora li se acord atentie
prioritar, aceste modele corespund teoriilor sociale, psihologice
si, respectiv, biologice de cauzalitate a criminalittii.
La nceputul ultimului sfert al sec. XX a fost elaborat
scala de functionare social. ntr-un studiu realizat pe o
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
59
perioad de cinci ani asupra tinerilor fr loc de munc s-a
relevat faptul c cei care functioneaz n societate -
comparativ cu cei care nu functioneaz - au o trstur comun,
si anume cea a satisfactiei resimtite la nivel subiectiv, satisfactie
care corespunde nivelului de frustrare cruia i pot rezista
123
.
Astfel, a fost construit o scal destinat msurrii relatiei
dintre satisfactia si frustrarea pe care o persoan le simte la un
moment dat, fiind identificate cinci domenii n care succesul si
esecul au fost exemplificate: munc si interese; securitate
financiar; relatii de prietenie si relatii sociale; viat familial;
sexualitate
124
. De asemenea, au fost identificate cinci domenii n
care frustrarea blocheaz sau paralizeaz activitatea: depresia;
alienarea; sentimentul de persecutie; simptomele psihosomatice;
posibilittile de evadare (de exemplu, consumul de alcool)
125
.
Aplicarea acestei metode produce un scor pozitiv si unul negativ:
pentru fiecare succes n domeniile sus-mentionate se adaug un
punct, iar pentru fiecare esec se scade un punct. Astfel, dac se
obtine un scor pozitiv, att riscul de recidivare, ct si efortul depus
la consiliere va fi mai mic. Iar prin intermediul relevrii domeniului
care blocheaz activitatea poate fi directionat activitatea
consilierului de probatiune.
Un timp, serviciile de probatiune au investit resurse n
aceast metod, dar, ca si n cazul altor metode depsite, si
aceasta a supravietuit izolat, fiind utilizat de acei practicieni
care erau motivati mai degrab de credinta c prin ea se reduce
infractionalitatea, dect de existenta unor probe empirice care
s dovedeasc acest lucru.
Un alt model aprut ceva mai trziu este modelul
modificrii comportamentale. Exist putine exemple de
modificare comportamental, realizate n cadrul comunittii, care
s fie validate empiric
126
. n esent, abordarea pleac de la ideea
c, n ceea ce fac, oamenii snt influentati de consecintele
60
Alexandru SPOIAL'
rezultante din actiunile lor, iar n munca cu infractorii
recompensele si stimulentele ar trebui s fie mai degrab pozitive
dect negative si, cel putin la nceput, acestea ar trebui s fie
oferite ct mai repede posibil
127
.
De asemenea, promotorii acestui model consider c
consolidarea modificrilor comportamentale trebuie s fie
relevant si c oferirea de aprobare sau recunoastere pentru
comportamentul pozitiv trebuie s poat fi repetat mai trziu
(conditionare repetat)
128
. Accentul este pus si pe procesul
de angajare a infractorului - care implic stabilirea unor scopuri
observabile, tangibile si conforme nevoilor acesteia - si, de
asemenea, pe utilizarea unor programe bine concepute. Conform
lui Hall, n planificarea programului ar trebui s se regseasc
urmtoarele trei etape: prima presupune analiza
comportamental a problemei specifice, a doua, identificarea
unui factor eficace de ntrire, iar a treia, legarea consecintelor
comportamentului de sarcina care trebuie realizat
129
. Desi a
fost argumentat c astfel de programe dau rezultate n ceea ce
priveste reabilitarea infractorilor n Marea Britanie, demonstrarea
s-a bazat mai mult pe concretetea si claritatea acestui tip de
programe dect pe probe empirice.
Metodele sus-mentionate se bazau pe idealuri precum
ar fi corectarea (reeducarea) si reabilitarea infractorului, ns
cercetrile criminologice la acel timp demonstrau c abordarea
centrat pe reabilitarea infractorilor nu este eficient
130
. Analiznd
mai multe programe desfsurate n penitenciarele americane, s-
a ajuns la concluzia c nimic nu merge (nothing works),
acesta fiind un alt curent aprut n rezultatul incapacittii serviciilor
de probatiune de a reintegra infractorii. Din momentul acestei
constatri dezvoltarea probatiunii are loc n dou directii. Prima
directie const n schimbarea metodicilor, tehnicilor de lucru
pentru a atinge scopul final-reabilitarea infractorului, iar n cea
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
61
de-a doua directie se renunt la acest scop, orientndu-se prioritar
spre problemele contextuale ale persoanelor ce comit
infractiuni
131
.
n cadrul curentului Nothing Works apare conceptia
noii penologii. Aceast conceptie a formulat o nou strategie n
domeniul practicii penale concentrat pe: a) nlocuirea vechilor
idealuri de reabilitare a infractorilor cu un nou ideal, cel al
controlului si managementului; b) utilizarea unui limbaj al
probabilittilor si al riscului n locul unuia specific diagnosticului
si justitiei retributive; c) abordarea infractorilor ca grupuri si nu
ca individualitti; d) solutionarea cu preponderent a
problemelor sociale; e) acordarea unor importante atributii
ofiterilor de probatiune
132
.
n aceste conditii a aprut Lucrul Centrat pe Sarcin
(Task-Centered Casework). Probabil c este cea mai
credibil metod, deoarece se bazeaz pe rezultatele empirice
ale cercetrilor
133
. Modelul acesta se concentreaz prioritar,
dar nu exclusiv, pe probleme pragmatice, de ordin practic, cum
ar fi banii, locul de munc, traiul, si a dat rezultate pozitive n
cazul infractorilor care nu au comis infractiuni grave, dar aveau
multiple probleme.
Aceast metod se mai caracterizeaz si prin faptul c
analiza domeniilor de probleme posibile se poate realiza cu
claritate prin existenta unui acord ntre infractor si ofiterul de
probatiune referitor la cercul problemelor ce urmeaz a fi
solutionate si la modalittile de solutionare a lor. Metoda
centrrii pe sarcin ofer o structur ordonat, n cadrul creia
profesionistul se poate baza pe aceast metod, ori de cte ori
este nevoie, pentru a se asigura c progreseaz exact spre scopul
propus
134
.
Binenteles, solutionarea problemelor infractorului este
de un real folos n prevenirea recidivei. ns limitarea doar la
62
Alexandru SPOIAL'
aceast activitate va avea efect asupra persoanei respective
numai pentru o perioad scurt de timp, fiindc aparitia unei
probleme care a fost deja solutionat sau a alteia poate implica
comiterea unei noi infractiuni. De exemplu, o persoan care nu
avea un loc de munc si era condamnat pentru furturi este
angajat n cmpul muncii cu ajutorul ofiterului de probatiune.
Att timp ct ea are un serviciu si mijloace de existent, nu comite
nici un furt, dar, fiind concediat, iarsi comite furturi. Deci
aceast metod este dependent de existenta sau inexistenta
problemelor
135
. Mai mult dect att, nu putem transforma un
serviciu de probatiune ntr-un serviciu pentru solutionarea
problemelor persoanelor care nu snt n stare s le rezolve singure.
Este mult mai eficient ca n veriga problem-persoan
s se actioneze si asupra persoanei, adic infractorul s fie
reabilitat, reeducat (corectat). n acest mod, dup constatarea
ineficientei acestor idealuri
136
, adic reabilitarea social,
reeducare (corectare), au continuat cercetrile n aceste directii.
Dar, deja, pentru atingerea scopurilor sus-enumerate erau
folosite alte metodici. Astfel, n dezvoltarea institutiei probatiunii
apare o perioad nou, denumit what works (ce
lucreaz)
137
.
ncepnd cu ultimul deceniu al sec. XX, atentie deosebit
se acorda studiilor cu privire la impactul diferitelor interventii
asupra vietii infractorilor
138
. n acea perioad cercetrile erau
centrate pe infractor, ntrebarea principal fiind: de ce oamenii
se abtin de la comiterea infractiunilor? Scopul acestor cercetri
era de a releva modalittile prin care se poate interveni eficient
n procesul de luare a deciziei pentru a preveni svrsirea unor
noi infractiuni. De asemenea, acest curent a fost utilizat si pentru
studierea influentei probatiunii asupra schimbrii
comportamentului persoanei
139
, astfel, fiind constituit baza
teoretic a curentului What Works.
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
63
Modelul What Works care a dominat practica de
probatiune din Marea Britanie la sfrsitul sec. XX s-a bazat pe
abordarea cognitiv-comportamental. Asa cum nssi denumirea
ei arat, abordarea cognitiv-comportamental are la baz ideea
relatiei dintre gndire si comportament si este construit pornind
de la orientri diverse ale psihologiei comportamentale si
cognitive.
Modelul dat are urmtoarele caracteristici definitorii: 1)
este ndreptat spre factorii cognitivi ce contribuie la
comportamentul criminal; 2) este organizat pentru a
corespundere la maxim caracteristicilor infractorului; 3) este
orientat spre capacittile ce ar facilita reabilitarea sa; 4) pune
accentul nu pe supravegherea infractorului, dar pe schimbrile
n motivatia persoanei
140
.
n cadrul acestui curent au fost stabilite anumite reguli, si
anume:
1. principiul riscului - presupune c intensitatea si durata
sanctiunii de probatiune snt stabilite n functie de riscul de recidiv
a condamnatului. Riscul de recidiv este probabilitatea comiterii
unei noi infractiuni de ctre condamnat;
2. regula necesittilor criminogene - presupune ca
programele de probatiune s fie orientate prioritar spre factorii
dinamici de risc ai infractorului (acesti factori si snt necesitti
criminogene)
141
, care includ atitudinile antisociale, dependenta
de consumul unor substante si insuficienta aptitudinilor cognitive;
3. regula corespunderii - prevede necesitatea de a acorda
atentie sporit caracteristicilor personalittii si motivatiei
persoanei. Cu alte cuvinte, programele de probatiune trebuie
s fie ct mai apropiate de stilul de viat al infractorului
142
.
Modelul n cauz a fost criticat sub motivatia c i snt
este caracteristice conservatismul, patologizarea infractorilor si
ignorarea cauzelor sociale ale infractiunii. Acest model a fost
64
Alexandru SPOIAL'
numit un model simplist, care izoleaz comportamentul
individual de contextul su economic, social si politic. Este un
model medical ce eticheteaz persoanele care au comis
infractiuni
143
. ns chiar si o examinare sumar a unor
instrumente menite s estimeze necesittile infractorilor pentru
reabilitare ne va arta c multi factori luati n consideratie snt
de natur social. Nu exist nici o program de activitate a
serviciilor de probatiune care ar ignora cauzele sociale ale
infractiunilor.
Unii autori
144
corect au mentionat c utilizarea cu
preponderent a factorilor sociali n evaluarea riscului de recidiv
ar dezavantaja pturile social - vulnerabile dac asemenea
evaluare ar include o mai mare severitate a pedepsei sau chiar
condamnarea, deoarece, pentru aceast categorie a populatiei,
factorii sociali snt, practic ntotdeauna, mai buni (de exemplu,
cstigul lunar mic, lipsa spatiului locativ creeaz impresia c
persoana dat se va hotr la o infractiune mai repede dect cea
care posed o locuint, un salariu bun, familie etc.). Dar totusi acolo
unde factorii sociali snt utilizati pentru a facilita reabilitarea si asistenta,
pericolul de a dezavantaja populatia srac este redus.
Reabilitarea este necesar, preponderent, infractorilor
persistenti care snt condamnati de mai multe ori. Majoritatea
absolut dintre acestia au dificultti n ceea ce priveste dirijarea
comportamentului, solutionarea problemelor, deprinderile
sociale, precum si dezavantajele (inconveniente) sociale
145
.
Primele pot deriva din inconvenientele sociale sau pot s
contribuie la acestea. Diferite persoane n circumstante sociale
similare se pot comporta n mod diferit. n cadrul acestui curent,
una din sarcinile principale este de a deosebi pe cei ce comit
infractiuni usor de cei ce comit infractiuni mai greu.
n acelasi timp, s-a demonstrat c cele mai reusite
programe n cadrul modelului what works snt cele care
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
65
combin atentia acordat oportunittilor sociale cu atentia
acordat factorilor cognitivi, cum ar fi atitudinea si motivatia
146
.
Deci acest model utilizeaz att factorii cognitivi, ct si cei sociali,
dar punnd accentul pe cei cognitivi.
Un exemplu de combinare a factorilor cognitivi si sociali
este programul STOP (Straight Thinking On Probation), care
a fost identificat de unii autori ca fiind un program evaluat n
manier adecvat. Programul STOP s-a bazat pe rezultatele
cercetrilor potrivit crora unele dintre persoanele ce comit
infractiuni pentru o perioad mai lung de timp tind s-si rezolve
problemele ntr-o manier impulsiv, atribuie vina mai des altor
persoane dect lor nsisi, au dificultti n comunicarea cu alti
oameni, adic aceste persoane posed un nivel sczut de
dezvoltare a abilittilor de gndire
147
. La baza programului a
stat un model cognitiv-comportamental, care nu este considerat
drept o teorie a infractionalittii, dar una a reabilitrii
148
. Aceast
teorie nu explic din ce motive oamenii comit crime, dar sustine
c gndirea si valorile unei persoane snt strns legate de conduita
infractional. Modelul dat a fost criticat, considerndu-se c se
concentreaz numai pe individ, ignornd, astfel, contextul social
si cultural n care acesta trieste.
Observm c modelul sus-mentionat, de asemenea, pune
accent pe reabilitarea infractorului, totusi o atentie mai mare
fiind acordat cauzei infractiunii, dar nu s-a avut n vedere
problemele contextuale ale persoanelor ce comit infractiuni.
Totodat, n ultimul timp majoritatea programelor de
probatiune se bazeaz pe factori de diferit gen (social, psihologic
si de alt natur). n acest sens aducem drept exemplu modelul
Broken Windows (din engl. geamurile stricate), care a fost
elaborat n 1999 de Consiliul de Reinventie a Probatiunii
(Reinventing Probation Council) si Institutul din Manhattan
149
.
Trstura definitorie a acestui program const n faptul c scopul
66
Alexandru SPOIAL'
de baz l constituie securitatea public. Consiliul sus-mentionat
a aplicat timp de mai mult de doi ani si a dezvoltat urmtoarea
strategie din 7 trepte pentru reinventia probatiunii, si anume: I
treapt: plasarea securittii publice pe primul loc; II treapt:
supravegherea celor condamnati la probatiune n mediul lor
social, nu n oficiu; III treapt: resurse financiare alocate rational;
IV treapt: asigurarea strict a executrii conditiilor probatiunii
si reactionarea rapid la nclcarea acestor conditii; V treapt:
dezvoltarea parteneriatului n comunitate pentru facilitarea
executrii probatiunii; VI treapt: stabilirea initiativelor bazate
pe date empirice; VII treapt: ntrirea spiritului de lider a
ofiterului de probatiune
150
.
Acest consiliu a nceput cu examinarea multiplelor, deseori
contrare, sarcini ale probatiunii (responsabilitatea, reducerea
recidivismului, reabilitarea infractorului etc.) si a ajuns la concluzia
c activitatea practicienilor nu corespunde afirmatiei potrivit
creia securitatea public este scopul lor primar si actioneaz
conform unor practici ce nu snt n rezonant cu principalele
valori ale comunittii
151
. Autorii acestui program continu cu
argumentarea precum c majoritatea agentiilor de probatiune
au o viziune vag despre securitatea public, concentrndu-si
atentia exclusiv asupra infractorului si ignornd contextul social
al crimei si victimizrii. S-a stabilit c serviciile de probatiune
trebuie s nceap a gndi mai amplu pentru prevenirea
infractiunilor si binele comunittii
152
.
Supravegherea celor condamnati la probatiune n mediul
lor social si nu n oficiu este argumentat prin faptul c o
supraveghere eficient trebuie efectuat acolo unde infractorul
trieste, lucreaz, si petrece timpul liber sau are alte activitti.
n acest caz apare ns o neclaritate: de ce o ntrevedere n
comunitate dintre ofiterul de probatiune si infractor va ntri
securitatea public, iar aceeasi ntrevedere n oficiu ar avea un
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
67
rezultat contrar? n termenii securittii publice locul ntrunirilor
nu prezint mare important. Ceea ce are important crucial
este continutul acestor ntruniri. Conform opiniei unor autori,
controlul social neformal (adic familia, prietenii, colectivul de
munc etc.) poate oferi mai mult pentru securitatea comunittii
dect controlul social formal
153
.
n ceea ce priveste alocarea resurselor financiare
mentionm c acest punct este o parte indispensabil a tuturor
programelor de activitate a serviciilor de probatiune, dar
problema e de natur mai mult economic dect de drept penal
sau executional-penal.
Acest program promoveaz stabilirea unor conditii stricte
si reactionarea rapid la violarea conditiilor probatiunii. Conform
programului broken windows, ofiterul de probatiune va
supraveghea infractorii pentru a-i identifica pe cei ce nu se
conformeaz conditiilor probatiunii
154
. Este fireasc o asemenea
prevedere, deoarece pentru nclcarea regulilor persoana
plasat sub probatiune trebuie s fie pedepsit, dar n cadrul
acestui program, pentru orice nclcare se recomand
revocarea probatiunii si trimiterea n nchisoare
155
.
n acest context mentionm c ultima decad a sec. XX
a fost marcat nu numai prin schimbarea strategiei n stabilirea
pedepselor, care expunea foarte multe persoane ncarcerrii,
dar si prin cresterea numrului si tipurilor conditiilor probatiunii
stabilite pentru infractori
156
. Este evident c cresterea numrului
de obligatii puse n sarcina infractorului implic si cresterea
numrului de nclcri ale acestor conditii, chiar dac modalitatea
de supraveghere este aceeasi. Pe de o parte, datorit numrului
enorm de obligatii, nclcrile snt destul de frecvente, iar pe de
alt parte, reactionarea la fiecare nclcare, n conformitate cu
principiile programului dat, ar duce la ncarcerarea unui numr
mare de persoane.
68
Alexandru SPOIAL'
Aceast problem are urmtoarele dou solutii: a) s nu
fie stabilite conditiile ce nu au efect direct asupra securittii
publice; b) elaborarea si implementarea unui sistem structurat
de sanctiuni ce vor fi aplicate n cazul nerespectrii conditiilor
157
.
Programul broken windows include si prevederi cu
privire la locul ofiterului de probatiune. Astfel, ofiterul de
probatiune trebuie s fie un specialist pregtit n diverse domenii
pentru a avea aptitudini de lucru cu infractori dependenti de
consumul unor substante, infractori violenti si nonviolenti,
infractori cu boli psihice (se are n vedere bolile psihice ce nu
exclud responsabilitatea). n aceast activitate li se recomand
s utilizeze metoda de intermediar ntre persoan si institutia de
tratament
158
. De asemenea, conform acestui program, consilierii
de probatiune trebuie s fie implicati nu numai n supravegherea si
controlul infractorilor supusi probatiunii, dar si n prevenirea crimelor,
n unele forme de asistent juridic, n viata comunittii etc.
Dup o analiz minutioas a acestui program putem
conchide c acesta este un pas napoi comparativ cu
programele elaborate n ultimul timp. Aici se pune accentul,
prioritar, pe supravegherea si nu pe reabilitarea infractorului.
Asemenea schimbare de accente a avut loc n anii 80 - nc.
anilor 90, ns atunci scopul principal era supravegherea
strict a infractorilor pentru prevenirea recidivei, iar ofiterii de
probatiune aveau atributii foarte mari, uneori dublndu-le pe cele
ale politiei. Astfel, acest program tine de modelul nothing
works.
Actualmente, practic toate programele snt orientate spre
obtinerea unor schimbri comportamentale a infractorului, adic
spre reeducarea persoanei, accentul punndu-se pe abilittile
cognitiv-comportamentale si particularittile psihologice.
Accentul dat este o particularitate distinctiv a modelului what
works
159
.
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
69
n acest context, aducem drept exemplu programul think
first (mai nti gndeste), care este: a) o parte a sanctiunii impuse
infractorului de ctre instanta de judecat; b) un program de
probatiune pentru cei condamnati la probatiune
160
. Programul
dat are acelasi scop prioritar ca si toate programele acestui
model, si anume - prevenirea recidivei, accentundu-se ajutorul
n solutionarea problemelor si n schimbarea comportamentului
infractorului.
Acest program este foarte asemntor cu cele existente
n cadrul modelului what works, trstura definitorie const
n faptul c ntrevederile dintre ofiterul de probatiune si infractori
au loc n grupuri si amintesc consultatiile psihologice occidentale.
n cadrul acestor ntrevederi persoanele discut despre
infractiunile comise, ncearc s-si analizeze faptele si s accepte
responsabilitatea, totodat, lucreaz asupra unor aspecte cum
ar fi: modul de a gndi, munca n societate, recunoasterea
problemei, schimbarea viziunilor asupra unor lucruri etc. Astfel,
important n cadrul acestui program snt schimbrile produse
asupra persoanei, adic reeducarea acesteia.
n multe situatii, drept cauz a infractiunii pot fi unele calitti
ale persoanei, pe care se tinde a le schimba n cadrul programelor
modelului what work. Deseori, infractiunile snt comise de
persoane dependente de consumul unor substante sau fac abuz
de aceste substante, mai ales la sfrsitul sec.XX, cnd abuzul de
substante narcotice devenise o problem de talie mondial. Acest
fapt a influentat politica penal n domeniu si, drept consecint,
au fost elaborate programe speciale pentru lucrul cu persoanele
respective supuse probatiunii.
Este cunoscut faptul c simpla pedepsire nu este suficient
pentru o abordare complet a acestei probleme si c trebuie
dublat de existenta unor strategii de educatie si tratament
161
.
Din acest motiv, n ordinele de probatiune au nceput a fi incluse
70
Alexandru SPOIAL'
obligatia infractorului de a urma un tratament de specialitate si,
mai rar, obligatia supunerii la teste prin care se verific consumul
unor substante. n ultimul timp, supunerea unui tratament a
devenit conditia de baz a sanctiunii de probatiune pentru
persoanele ce abuzeaz de diferite substante. n acest fel au
aprut programele din cadrul modelului clinic, conform crora,
cauza principal a infractiunii este abuzul de substante alcoolice
sau cu efect narcotizant, adic boala respectiv (alcoolismul,
narcomania). Astfel, pentru a preveni svrsirea unei noi
infractiuni persoana trebuie s fie tratat de boala respectiv.
Analiznd multitudinea programelor modelului clinic,
putem concluziona c din punct de vedere juridic ele pot fi
divizate n dou grupe. Din prima grup fac parte programele
conform crora infractorul este supus unor conditii generale ale
probatiunii, supravegherii din partea ofiterului de probatiune si
obligatiei de a urma un tratament. A doua grup este constituit
de programele care prevd doar obligatia de a urma un tratament
si unele obligatii adiacente (de exemplu, de a se supune
examenului medical pentru a verifica prezenta diferitelor
substante n snge etc.). Se consider c snt mai reusite acele
programe n care se combin tratamentul medical cu o
supraveghere strict din partea ofiterului de probatiune
162
. n
acest context mentionm c unii autori
163
au remarcat reducerea
recidivismului cu 20%-30% n programele n care persoanele
au fost supuse supravegherii si tratamentului medical.
Scopul primar al acestor programe este de a determina
infractorul s urmeze programul de tratament, ceea ce i-ar
permite s accepte un mod de viat corect
164
. Este necesar s
subliniem c acest rezultat (adic abstinenta de la consumul unor
substante) este greu de obtinut, deoarece tratamentul medical
este anevoios si nu ntotdeauna are un final reusit.
n cadrul programelor de tratament au fost elaborate
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
71
diverse sanctiuni. Astfel, n unele state se aplic cu succes
urmtoarele sanctiuni: prentmpinarea verbal, prentmpinarea
n scris, prentmpinarea verbal de ctre instanta de judecat,
mrirea duratei fazei de tratament, mrirea gradului de
supraveghere etc
165
. Aceste sanctiuni se deosebesc dup
subiectul care le aplic si faptele pentru care se aplic. Unele
snt aplicate de serviciile de probatiune, iar altele de instanta de
judecat. De regul, serviciile de probatiune snt n drept s
aplice sanctiuni doar pentru violrile tehnice ale programului
de tratament, adic doar pentru nclcarea obligatiilor stabilite
nemijlocit de ofiterul de probatiune n scopul realizrii hotrrii
instantei de judecat. Iar instanta de judecat aplic sanctiuni
pentru nclcarea obligatiilor stabilite n hotrrea acesteia (de
exemplu, svrsirea unei noi infractiuni, abuzul repetat fat de
unele substante etc.). n asemenea caz judectorul are
urmtoarele optiuni:1) stabilirea unei sanctiuni care nrutteste
situatia infractorului, dar mentine programul de probatiune; 2)
revocarea msurii de probatiune si stabilirea unei pedepse noi,
care, n majoritatea cazurilor, este privarea de libertate.
Realizarea programelor de tratament necesit implicarea
nu numai a serviciilor de probatiune, dar si a institutiilor medicale
respective. Uneori numai ofiterii de probatiune realizeaz
programul, ns, n majoritatea cazurilor, tratamentul este realizat
nemijlocit de institutii speciale, care au un acord special n acest
sens cu autorittile statului. Seful oficiului de probatiune este
mputernicit s ncheie contracte cu institutiile private sau publice
n scopul depistrii si tratrii persoanei dependente de consumul
unor substante
166
. Totodat, mentionm c rolul primordial
apartine ofiterilor de probatiune, deoarece tratamentul persoanei
nu este un scop n sine, telul final fiind reintegrarea persoanei. n
asemenea caz, persoana nu poate fi reintegrat reusit fr o
motivare respectiv. Motivarea infractorilor este un aspect
72
Alexandru SPOIAL'
important n realizarea programelor destinate infractorilor care
abuzeaz de alcool/droguri, trebuind s fie incluse si strategii
prin care s se mbuntteasc motivatia pentru schimbare
167
.
Totusi abordrile utilizate n activittile cu infractorii care
consum abuziv unele substante vor fi dependente ntr-o anumit
msur de legislatia care reglementeaz att tratamentul acestor
persoane, ct si procesul penal si sanctionarea din cadrul
sistemului de justitie penal.
La sfrsitul sec.XX, sistemul de justitie american avea
posibilitatea s utilizeze monitoringul electronic, aceast
posibilitate a pus nceputurile unor noi programe de probatiune.
Monitoringul electronic se refer la un echipament tehnic, utilizat
pentru a verifica executarea obligatiei care cere infractorului s
se afle untr-un loc anumit, de regul la domicili
168
. Aflarea la
domiciliu poate fi permanent, n anumite perioade ale zilei sau
n anumite ore
169
.
Echipamentul tehnic utilizat n aceste programe este, n
general, de dou tipuri: semnalarea continu si echipamentul
pentru contact.
Semnalarea continu este constituit din trei prti
componente. Emittorul de semnale, prima parte component,
este purtat de infractor, deseori n acelasi mod ca si ceasul de
mn. Receptorul electronic, a doua parte component, primeste
semnalele continue de la emittor si, prin indermediul firului
telefonic, transmite informatia computerului, a treia parte
component. n memoria calculatorului este introdus regimul
persoanei monitorizate si el verific automat toate plecrile
infractorului. De exemplu, persoana este la serviciu de la 8.00
pn la 17.30, deci la 8.00 ea poate prsi locuinta. Receptorul
electronic notific computerul principal si acesta verific dac
plecarea este permis, apoi se face o nsemnare ntr-un registru
special. La ora sosirii (17.30) calculatorul este programat s
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
73
verifice existenta semnalului de la receptorul electronic, deoarece
o dat cu iesirea infractorului din ncperea monitorizat semnalul
se ntrerupe. Dac semnalul lipseste, automat este nstiintat
serviciul de probatiune, mai exact ofiterul respectiv de probatiune.
n acest mod, echipamentul electronic nstiinteaz serviciul de
probatiune dac persoana monitorizat este n ncperea
respectiv sau nu si nicidecum ce face aceasta n ncpere sau
unde se afl dac nu este acolo
170
.
Modalitatea de contact const n verificarea periodic a
infractorului de ctre ofiterul de probatiune prin intermediul
telefonului. Verificarea respectiv poate fi realizat prin diferite
modalitti. Prin mijloacele tehnice inserate n aparatul de telefon
poate fi nfptuit mbrtisarea electronic
171
, n acest caz este
stabilit si identitatea persoanei. Urmtoarea modalitate se
rezum la aceea c infractorul este rugat s pronunte unele cuvinte
a cror tonalitate se compar cu cele initiale (adic de la nceputul
monitorizrii) de ctre un aparataj special. Totodat, mentionm
c modalittile tehnice prin care se realizeaz monitoringul
electronic snt n continu dezvoltare si perfectionare. De aceea,
enumerarea si caracterizarea exhaustiv a acestora pare a fi
imposibil.
Din punct de vedere juridic, monitoringul electronic este
o obligatie conform creia infractorul plasat trebuie s se afle
ntr-un loc anumit, de regul, la domiciliu. Pn n prezent nu
este stabilit locul monitoringului electronic n sistemul probatiunii.
Unii autori
172
sustin c msura dat este un program operational
independent, conform altor opinii
173
, monitoringul electronic este
o parte component n cadrul sentintei de probatiune. n unele
cazuri, msura respectiv este utilizat ca o sanctiune pentru
unele nclcri ale cerintelor sentintei de probatiune
174
. Trebuie
s mentionm c monitoringul contine n sine toate caracteristicile
pozitive ale probatiunii, de asemenea, argumentele invocate
74
Alexandru SPOIAL'
pentru utilizarea acestei msuri snt aceleasi ca si n cazul
probatiunii.
Desigur, aceast msur are si unele dezavantaje, de
exemplu, monitoringul nu poate fi aplicat n cazul cnd infractorul
nu posed telefon fix, deoarece se realizeaz prin intermediul
firelor telefonice
175
; n unele tri tot echipamentul este pltit de
condamnat, ceea ce ar putea implica o discriminare la aplicarea
acestei msuri, adic ea ar putea fi aplicat doar celor care au
sumele necesare de bani
176
. Totusi n cadrul acestui program
snt utilizate pe larg rezultatele progresului stiintific, datorit
acestui fapt, un ofiter de probatiune poate supraveghea eficient
mai multi infractori. Astfel, mentionm c monitoringul electronic
este un instrument de a mri abilitatea de supraveghere a
ofiterilor, dar nu un instrument de a-i substitui
177
.
Fcnd abstractie de toate aspectele pozitive si negative,
putem sublinia faptul c aceast msur s-a dovedit a fi foarte
reusit. Conform unor date, rata de recidivare a persoanelor
crora li s-a aplicat monitoringul este foarte mic si constituie
ccirca 10-11 la sut
178
.
n final dorim s mentionm c o enumerare exhaustiv
a tuturor programelor de probatiune care au fost elaborate si/
sau aplicate este imposibil, motiv pentru care n prezenta lucrare
au fost elucidate doar acele programe care au fost aplicate pe o
scar larg si au dat rezultate pozitive. n acelasi timp aparitia si
realizarea programelor ntotdeauna va fi dependent de teoria
de cauzalitate a infractionalittii, predominant la acel moment,
de politica si legislatia penal, precum si de cultura juridic a
societtii respective.
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
75
Referine bibliografice:
1. Kevin Haines, Ce este probaiunea? n Manualul
Consilierului de Reintegrare social si Supraveghere,
editura Themis, 2000, p.56-57
2. Harris R., Reflections on Comparative Probation, in
Hamai K., Ville R., Harris R., Huogh M. and Zvekic U.
(eds), Probation Round The World. A Comparative
Study, London and New York, Routledge, 1995, p.4
3. Abraham Pavel, *ntroducere $n probaiune, Bucuresti,
editura NATIONAL, 2001, p.81
4. Klaus Jon F., Handbook on Probation Services, Rome-
London, UNICRI, 1998, p.21
5. Cartledge C.G., Tak P.I.P., Probation in Europe , in
R.Harris(ed), Probation Round The World. A
Comparative Study, London &New York: Routledge,
1995, p.203
6. Ulianovschi X., Probaiunea. Alternative la detenie,
Institutul de Reforme Penale, Chisinu 2004, p.2
7. Bryan A. Garner, A Dictionary of Modern Legal Usage,
Second Edition, New York 1995, p.694
8. Oxford Dictionary of Law, Fourth Edition, Oxford
University Press 1998, p.357
9. Dean J. Champion, Probation and Parole Community
Corrections, 3-rd Edition, Prentice Hall 1999, p.127
10. James F. Anderson, Mangels Nancie, Langsam Adam,
Dyson Laronistine, Criminal Justice and Criminology:
Concept and Terms, London 2002, p.197
11. http://www.ripd.ri.gov/Handbook on probation
12. Columbia Encyclopedia, Sixth Edition 2001, p.372
13. art.2 al Legii nr.8-XVI din 14.02.08 cu privire la
probatiune, Monitorul Oficial al RM nr.103-105 din
13.06.08
76
Alexandru SPOIAL'
14. S. Livingstone, T. Owen, Prison Law, Second Edition,
Oxford, University Press 1999, p.208
15. http://home.swipnet.se
16. http://www.ripd.ri.gov/Handbook on probation.html
17. S. Livingstone, T. Owen, Prison Law, Second Edition,
Oxford, University Press 1999, p.208
18. Iononxo H.B. , ,./0246708:; <>?.?:6?A<
B42D.2F?:768G : D?:42A266?A B47:2, Canxr-
Herepypr, 2002, pp. 52- 80
19. Penny Green, Andrew Rutherford, Criminal policy in
transition, Oxford- Portland 2000, p78
20. Mopapy B., Cocna A., H4?J7K8L M7M A247 67M7N768L
// 3axon n xnsnt, nr. 8, 2004, c. 45
21. http://www.justice.gov.ma/pdf
22. Robert J. Gaffney, Vincent J. Yaria, Probation and Parole:
A Handbook for Crime Victims, Council of State
Gouvernement Lexington, Kentucky 1995, pp. 7-8
23. Abraham Pavel, *ntroducere $n probaiune, Bucuresti,
editura NATIONAL, 2001, p.81
24. Balahur Doina, Pluralismul socio-juridic 'i
reglementarea probaiunii: standarte legislative
universale 'i europene n Manualul Consilierului de
Reintegrare social si Supraveghere, Editura THEMIS,
2000, p.36
25. Van Kalmthout, Reintegrarea social! 'i supravegherea
infractorilor $n opt !ri europene, Craiova, 2004, p. 16
26. Ulianovschi X., Probaiunea. Alternative la detenie,
Institutul de Reforme Penale, Chisinu 2004, p.2
27. Van Kalmthout A. and Derks J., Probation and Probation
Services: A European Perspective, Ultrecht: CEP, 2000, p.59
28. Balan A.,Stnisor E., Minc M., Penologie, Editia a II-
a, Oscar Print, Bucuresti 2003, p.66
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
77
29. Balan A.,Stnisor E., Minc M., Penologie, Editia a II-
a, Oscar Print, Bucuresti 2003, p.66
30. Ulianovschi X., Probaiunea. Alternative la detenie,
Chisinu: Institutul de Reforme Penale, 2004, p.14
31. Ulianovschi X., Probaiunea. Alternative la detenie,
Chisinu: Institutul de Reforme Penale, 2004, p.17
32. Probaiunea $n RomOnia, Anul 1, nr.1/2002, p.7
33. Abraham Pavel, *ntroducere $n probaiune, Editura
National, Bucuresti 2001, p.207
34. Tonry M., Petersilia J., Prison, University of Chicago
Press, Chicago 1999, pp. 5-6
35. Jon F. Klaus, Handbook on Probation Services.
Guidelines for Probation Practitioners and Managers,
UNICRI, Rome-London 1998, p.8
36. Zvekic U. (ed.), Alternatives to Imprisonment in
Comparative Perspective, Chicago: Nelson-Hall
Publishers 1994, p.84
37. Zvekic U. (ed.), Alternatives to Imprisonment in
Comparative Perspective, Chicago: Nelson-Hall
Publishers 1994, p.87
38. Correctional Service of Canada, Basic Facts About
Corrections in Canada, Ottawa: Public Works and
Government Services Canada 1993, p.29
39. Graham W. Giles, Administraia Justiiei $n Comunitate,
Editura Expert, Bucuresti 2000, p.11
40. Hough, M., Community Penalties, Paper prepared for
Experts Meeting at UNICRI, Italy, Rome, 1997, p.97
41. http://www.un.org.cjs
42. http//www.legislation.hmso.gov.uk
43. Bochel D., Probation and After-care: Its Development
in England & Wales, Edinburg: Scottish Academic Press,
1976, p.47
78
Alexandru SPOIAL'
44. Doherty M., Criminal Justice and Penology, London:
Old Bailey Press, 2000, p. 106
45. http://www.homeoffice.gov.uk/docs
46. http://www.legislation.hmso.gov.uk/acts/acts.htm
47. Osler Anthony, Introduction to the Probation Service,
Winchester: Waterside Press, 1995, p.124
48. http://www.legislation.hmso.gov.uk/acts/acts.htm
49. Cavadino M., Criminal Justice 2000: Strategies for a
new century, Winchester: Waterside Press, 1999, p. 84
50. Bochel D., Probation and After-care: Its Development
in England & Wales, Edinburg: Scottish Academic Press,
1976, p.59
51. www.homeoffice.gov.uk.hmiprob.html
52. h t t p : / / w w w. c r i me r e d u c t i o n . g o v. u k /
workingoffenders45.htm
53. Osler Anthony, Introduction to the Probation Service,
Winchester: Waterside Press, 1995, p.124
54. Bochel D., Probation and After-care: Its Development
in England & Wales, Edinburg: Scottish Academic Press,
1976, p.137
55. Hudson B., Understanding Justice, Buckingham: Open
University Press, 1996, p.154
56. Van Kalmhout, Reintegrarea social! a infractorilor $n
opt !ri europene, Bucuresti, 2004, p. 35
57. Ulianovschi Xenofon, Probaiunea. Alternative la
detenie, Chisinu, Institutul de Reforme Penale, 2004,
p.6
58. Klaus Jon F., Handbook on Probation Services.
Guidelines for Probation Practitioners and Managers,
UNICRI, Rome-London, 1998, p.31
59. www.hmso.gov.uk/acts/acts1993
60. http://www.state.nh.us/doc/pandp.html
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
79
61. Cole George F., The american system of criminal
justice, 5-th edition, Brooks/Cole Publishing Company,
California, 1989, p.639
62. http://www.us/pc/services/lawjust/probation.htm
63. Gaffney Robert J. & Iaria Vincent J., Probation and
Parole: A Handbook for Crime Victims, American
Probation and Parole Association, Kentuky, 1995, p. 14
64. http://www.nysd.uscourts.gov/probation/probfacts.htm
65. Cole George F., The american system of criminal
justice, 5-th edition, Brooks/Cole Publishing Company,
California, 1989, p.634
66. http://www.ajc.state.ak.us/Reports/palmdvframe.htm
67. Zvekic, U. (ed.), Alternatives to Imprisonment in
Comparative Perspective, Chicago: Nelson-Hall
Publishers, 1994, p.145
68. P.Kolb, L.Leturmy, Droit penal general, Paris 2000,
p.186
69. Henry S. Dahl, Dahls Law Dictionary, Second Edition,
Paris 2001, p.598
70. Bernard Bouloc, Penology. Execution des sanctions
adultes et mineurs, Deuxieme edition, Paris 2001, p. 234
71. Odette-Luce Bouvier,Les alternatives a lincarceration
tour dhorizon 2000, Bruxelles 2002, p.47
72. http://irts129.nancy.irts-lorraine.fr
73. Kolb Patrick, Leturmy Laurence, Droit pPnal general,
Paris, 2000, pp.186-188
74. Tomic-Malic M., Le modRle dorganisation de la mise
en Tvre des sanctions et de mesures appliquPes dans
la communautP change son contenu // Revue
penitenciare et de droit penal, nr. 3, 1999, p.360
75. http://irts129.nancy.irts-lorraine.fr
76. http://www.penalreform.org/franais/article-senegal.html
80
Alexandru SPOIAL'
77. Larguier Jean, Criminologie et science pPnitenciare, 9-
ieme edition, Paris, 2001, p.259
78. Ibidem, p. 273
79. Tomic-Malic M., La probation en Europe // Revue de
lapplication des peines, nr. 10, 1994, Paris, p.52
80. Larguier Jean, Criminologie et science pPnitenciare, 9-
ieme edition, Paris, 2001, p.261
81. Abraham Pavel, *ntroducere $n probaiune, editura
National, Bucuresti, 2001, p.104
82. Pradel Jean, Droit pPnal comparP, Paris,1995, p. 307
83. Explicaii teoretice ale Codului penal romOn, vol. II,
editia a II-a, Bucuresti, 2003, pp. 191-204
84. Danes S., Papadopol V., Individualizarea judiciar! a
pedepselor, editia a II-a,Bucuresti, p.297
85. Morar Ioana-Cristina, Suspendarea condiionat! a
execut!rii pedepsei. Uans! sau capcan!,
Bucuresti,2002, p.43
86. Ibidem, p.44
87. Monitorul Oficial al Romniei nr. 143 din 8 aprilie 1998,
pp. 59-71
88. Sima Constantin, Codul penal adnotat cu practic!
judiciar! 1969-2000, Bucuresti, 2000, pp.264-265
89. Mitrache Constantin, Drept penal romOn, parte
general!, Bucuresti, 1995, p.229
90. Rmureanu V., Competena penal! a organelor
judiciare, Bucuresti, 1980, p.201 citat de Danes S.,
Papadopol V., Individualizarea judiciar! a pedepselor,
editia a II-a,Bucuresti, p.297
91. Danes S., Papadopol V., Individualizarea judiciar! a
pedepselor, editia a II-a,Bucuresti, p.348
92. Tnsescu Iancu, Tnsescu Camil, Tnsescu Gabriel,
Drept penal general, Bucuresti, 2002, p.609
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
81
93. Matei Basarab, Drept penal, partea general, vol. II, editia
a II-a revzut si adugit, Bucuresti, 2001, p.239
94. Probaiunea $n RomOnia, Anul 1, nr.1/2002, p.16-17
95. Van Kalmthout, Reintegrarea social! 'i supravegherea
infractorilor $n opt !ri europene, Craiova, 2004, p. 274
96. Monitorul Oficial al Romniei nr. 423 din 1 septembrie
2000, p.7-12
97. Van Kalmthout, Reintegrarea social! 'i supravegherea
infractorilor $n opt !ri europene, Craiova, 2004, p. 276
98. Balahur Doina, Pluralismul socio-juridic 'i
reglementarea probaiunii: standarte legislative
universale 'i europene, n Manualul consilierului de
reintegrare social! 'i supraveghere, editura THEMIS,
2000, p.19
99. Balan Ana, Stnisor Emilian, Minc Marinela, Penologie,
editura Oscar Print, editia a II-a, 2003, p.76
100. Probaiunea $n RomOnia, Anul 1, nr.1/2002, p. 33
101. Abraham Pavel, *ntroducere $n probaiune, editura
National, Bucuresti, 2001, p. 220
102. Abraham Pavel, *ntroducere $n probaiune, editura
National, Bucuresti, 2001, p. 221
103. Ulianovschi Xenofon, Probaiunea. Alternative la detenie,
Institutul de Reforme Penale, Chisinu 2004, p. 2
104. Abraham Pavel, *ntroducere $n probaiune, Bucuresti
2001, p.83
105. Worrall Anne, Punishment in the Community, Addison
Wesley Limited, New York 1997, p.72
106. http://www.nyc.gov/html
107. Judector de pace si judector al cazurilor penale al
sesiunilor cvadriple, care aveau competenta de a judeca
cazuri penale minore si unele cazuri civile (English-Russian
Law Dictionary, Moscow 2000, p. 364).
82
Alexandru SPOIAL'
108. Dean J. Champion, Probation and Parole Community
Corrections, 3-th edition, Prentince Hall, 1999, p. 31
109. http://www.nyc.gov/html
110. Gaffney Robert, Iaria Vincent, Probation and Parole: A
Handbook For Crime Victims, Kentucky, 1995, p.7
111. Abraham Pavel, *ntroducere $n probaiune, Bucuresti
2001, p.84
112. http://22.1911encyclopedia.org/P/PR/PROBATION.htm
113. Peter Raynor, Community penalties: probation,
punishment and What Works, in The Oxford
Handbook of Criminology, third edition, Oxford
University Press, Oxford, 2002, p. 1173
114. http://www.nyc.gov/html
115. Gaffney Robert, Iaria Vincent, Probation and Parole: A
Handbook For Crime Victims, Kentucky, 1995, p.7
116. Hough Mike, Roberts Julian V., Sentencing trends in
Britain // Punishment & Society, Vol. 1(1), 1999, p.12
117. Hindpal Singh Bhui, Public and sentencer attitudes to
probation // Punishment & Society, Vol. 50 (4), 2003, p.332
118. Clear R. Todd, Rose R. Dina, Ryder A. Judith,
Incarceration and the Community: The Problems of
Removing and Returning Offenders // Crime &
Delinquency, Vol. 47, No. 3, 2001, p.350
119. Abraham Pavel, *ntroducere $n probaiune, Bucuresti
2001, p.89
120. http://www.homeoffice.gov.uk/docs
121. Mc Williams W., The Mission to the English Police
Courts 1876-1936 // Howard Journal of Criminal Justice,
Vol. 22 1983, p. 134
122. Abraham Pavel, *ntroducere $n probaiune, Bucuresti
2001, p.91
123. Heimler E., Survival in Society, London: Wiedenfield and
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
83
Nicolson, 1975, p.8
124. Mc Guire J., Cognitive Behavioural Approaches: An
Introduction to Theory and Research, London: Home
Office, 2000, p.95
125. Heimler E., Survival in Society, London: Wiedenfield and
Nicolson, 1975, p.10
126. Farrington D.P., Delinquent Behaviour Modification in
the Natural Environment // British Journal of
Criminology, Vol 4 (19), 1979, p.354
127. Vanstone M., Paradigme teoretice 'i modele de
practic! $n domeniul probaiunii n Manualul
Consilierului de Reintegrare Social! 'i Supraveghere,
Editura THEMIS, 2000, p.160
128. Hall J., Penal Institutions and Behaviour Modification
// Probation Journal, Vol.2 (21) 1974, p.47
129. Ibidem p.48
130. Martines P., An Analysis of Factors Affecting Parole
Decisions and Parole Success in Texas, Texas, Austin
1983, p.47
131. Vanstone Maurice, Paradigme teoretice 'i modele de
practic! $n domeniul probaiunii n Manualul
Consilierului de Reintegrare Social! 'i Supraveghere,
Editura THEMIS, 2000, p.170
132. Feeley M.M. and Simon J., The New Penology: notes
on the emerging strategy of correction and its
implications in Criminology, Oxford University Press,
1992, pp.449-450
133. Durnescu I., Estimarea riscului de recidiv! n Manualul
Consilierului de Reintegrare Social! 'i Supraveghere,
Editura THEMIS, 2000, p.338
134. Vaisey R., The Differential Treatment Unit: Part 2 //
Probation Journal, Vol. 4 (23) 1976, p.112
84
Alexandru SPOIAL'
135. Goldberg E.M. & Stanley S.J., A Task Centred Approach
to Probation, in King J.(ed), Pressures and Change in
the Probation Service, Cropwood Conference, series
II, 1979, p.112
136. Martines P., An Analysis of Factors Affecting Parole
Decisions and Parole Success in Texas Texas, Austin
1983, p.47
137. McGuire J. (ed), What Works: Reducing Reoffending,
London, Chichester:Wiley, 1995, p.9-24
138. Ros Burnett, Colin Roberts, What Works In Probation and
Youth Justice: Developing Evidence-based Practice,
Center for Criminological Research and Probation Studies,
University of Oxford, Oxford 2004, p.272
139. Farrall S., Rethinking What Works with Offenders,
Cullompton: Willan Publishing, 2002, p.35
140. Byrne, J M. and A. Pattavina., The Effectiveness Issue:
Assessing What Works in the Adult Community
Corrections System, in Smart Sentencing: The
Emergence of Intermediate Sanction., edited by J. M.
Byrne, A. J. Lurigio, and J. Petersilia. Newbury Park,CA:
Sage. 1992, p. 284
141. http://www.probation-lancashire.org.uk/aboutwhatworks/
pages/about_what_works_.php
142. Serin R. and Kennedy S., Treatment readiness and
responsivity: Contributing to effective correctional
programming, Research Report R-54, Canada:
Correctional Services of Canada, Ottawa 1997, p.38
143. http://www.probation-lancashire.org.uk/aboutwhatworks/
pages/about_what_works_.php
144. Hudson, B., Gender Issues in Penal Policy and Penal
Theory, in P. Carlen (ed.) Women and Punishment.
Cullompton: Willan., 2002, p.178
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
85
145. Raynor Peter, The background: What Works and the
rediscovery of rehabilitation // The Probation Journal,
vol. 50(4), 2003, p.336
146. Ibidem, p.337
147. Underdown A., Strategies for Effective Supervision,
record for What Works Project, London: Home Office
1998, p.4
148. Pitts J., The End of An Era // Howard Journal of Criminal
Justice, Vol.31, 1992, p.134
149. Center for Civic Innovation, Transforming Probation
Through Leadership: The Broken Windows Model,
New York: Manhattan Institute, 2000, p.6
150. Taxman S. Faye and Byrne M. James, The Truth About
Broken WindowsProbation: Moving Towards A
Proactive Community Model, accesibil pe http://
www.bgr.umd.edu/pdf/open_windows.pdf
151. Center for Civic Innovation, Transforming Probation
Through Leadership: The Broken Windows Model,
New York: Manhattan Institute, 2000, p.19
152. Ibidem, p.19
153. Taxman F. and Piquero A., On Preventing Drunken
Driving Recidivism: An Examination of Rehabilitation
and Punishment Approaches //Journal of Criminal
Justice, Vol. 26(1) 1997, p.142
154. Center for Civic Innovation, Transforming Probation
Through Leadership: The Broken Windows Model,
New York: Manhattan Institute, 2000, p.47
155. Taxman S. Faye and Byrne M. James, The Truth About
Broken WindowsProbation: Moving Towards A
Proactive Community Model, p.22 accesibil pe http://
www.bgr.umd.edu/pdf/open_windows.pdf
86
Alexandru SPOIAL'
156. Langan, P. and Cunniff M. A., Recidivism of Felons on
Probation, 1986-1989, Washington, DC: Bureau of
Justice Statistics, 1992, p.12
157. http://www.bgr.umd.edu/pdf/open_windows.pdf
158. Center for Civic Innovation, Transforming Probation
Through Leadership: The Broken Windows Model,
New York: Manhattan Institute, 2000, p.114
159. Raynor, P. & Vanstone, M., Understanding Community
Penalties, London Buckingham: Open University Press,
2002, pp.35-87
160. h t t p : / / w w w. c r i me r e d u c t i o n . g o v. u k /
workingoffenders45.htm
161. Goat ly Rut h, Dependena 'i comportamentul
infracional, n Manualul Consilierului de Reintegrare
Social! 'i Supraveghere, Editura THEMIS, 2000, p.392
162. Torres Sam, A Continuum of Sanctions for Substance-
Abusing Offenders // Federal Probation nr. 62(2), 1998,
p.37
163. Petersilia J., Terner S., Intensive probation and parole
n Tonry M. (ed.), Crime and justice: An annual report
of research, Chicago University Press, 1993, p.282
164. Chavaria F.R., Successful drug treatment in a criminal
justice setting:A case study // Federal Probation nr. 56
(1), 1992, p.51
165. Torres Sam, A Continuum of Sanctions for Substance-
Abusing Offenders // Federal Probation nr. 62(2), 1998,
pp. 40-42
166. http://www.uscourts.gov/misc/2003-substance.pdf
167. Goat ly Rut h, Dependena 'i comportamentul
infracional n Manualul Consilierului de Reintegrare
Social! 'i Supraveghere, Editura THEMIS, 2000, p.393
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
87
168. Schmidt K. Annesley, Electronic Monitoring: What Does
The Literature Tell Us? // Federal Probation nr. 62(2),
1998, p.10
169. Hover J. Paul, Meierhoefer S. Barbara, Home
Confinement, Washington, DC: Federal Judicial Center,
1978, p.5
170. Schmidt K. Annesley, Electronic Monitoring: What
Does The Literature Tell Us? // Federal Probation nr.
62(2), 1998, p. 11
171. Ibidem
172. Putnam Jim, Electronic Monitoring: From Innovation, to
Routine, to Anticipation// Correctional Issues: Community
Corrections. Lanham, MD: American Correctional
Association, Washington, 1996, pp. 123 - 126
173. Baumer L. Terry, Mendelson I. Robert, Electronically
Monitored Home Confinement: Does It Work?, n
Byrne James, Smart Sentencing: The Emergence of
Intermediate Sanctions, Newburry Park, Sage
Publications, 1992, pp. 53-55
174. ht t p : / / www. c e p - p r o ba t i o n. o r g / r e p o r t s /
electronic_monitoring_in_europe.html
175. www.probation.homeoffice.gov.uk
176. Broadbent A., Poor clients: what can I do? // Probation
Journal nr.36, 1989, p.152
177. Papy E. Joseph, Nimer Richard, Electronic Monitoring in
Florida // Federal Probation nr. 55 (1), 1991, pp. 31-33
178. ht t p : / / www. c e p - p r o ba t i o n. o r g / r e p o r t s /
electronic_monitoring_in_europe.html
88
Alexandru SPOIAL'
Capitolul II. Reglementarea juridic$ a probaiunii
1. Reglementarea juridic$ a probaiunii ,n plan
internaional
Societatea contemporan pare s devin tot mai
preocupat de problematica infractionalittii si a justitiei n
genaral. n pofida numeroaselor eforturi si a diverselor ncercri
de limitare si control a infractionalittii, amploarea fenomenului
a crescut semnificativ, n special n a doua jumtate a secolului
trecut. Transformrile sociale ale sec. XX, ratele din ce n ce
mai nalte ale criminalittii si frica de infractiune au fcut din
justitie un subiect prioritar pe agendele politice ale lumii de astzi.
n consecint, practic toate aspectele ce tin de prevenirea si
combaterea criminalittii au fost reglementate n diferite izvoare
de drept att la nivel national, ct si la nivel international, mondial
si regional.
Fiind unul dintre aspectele importante ale luptei contra
infractionalittii, probatiunea s-a dovedit a fi reglementat de o
multitudine de acte internationale. Gratie caracterului su
complex, exist o pluralitate a surselor de reglementare a
probatiunii, acest fenomen este denumit pluralism juridic.
Pluralismul juridic desemneaz existenta simultan a unor surse
si prescriptii normative diferite care se aplic unor situatii
identice
1
. Fiind o institutie nu numai juridic, dar si social,
probatiunea este reglementat de multe acte internationale care,
dup teritoriul de aplicare, pot fi mprtite conventional n acte
ce se aplic pe ntreg globul pmntesc si acte regionale
(conventiile si rezolutiile europene), iar dup continutul acestora
- izvoare generale si izvoare speciale, adic cele ce reglementeaz
alternativele la privarea de libertate.
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
89
Cadrul cel mai general care a condus la reglementarea
sanctiunilor comunitare n sistemul Natiunilor Unite l reprezint
Declaratia Universal a Drepturilor Omului adoptat de
Adunarea General a ONU prin Rezolutia nr. 217 A (III) din
10 decembrie 1948. Att prin intermediul principiilor statuate,
ct si prin lista drepturilor civile si politice reglementate, Declaratia
este la originea miscrii de umanizare si de reconstructie a
legislatiilor penale n acord cu valorile democratiei si demnittii
umane. Declaratia mentioneaz pentru prima oar ntr-un
document de drept international principiul legalittii incriminrii,
prezumtia de nevinovtie, aplicarea legii penale mai blnde,
dreptul de a beneficia de un proces corect, instrumentat de o
instant competent, obiectiv etc
2
. Dar mentionm c Declaratia
reglementeaz concomitent si obligatiile fat de comunitate,
aceasta reprezentnd singurul cadru al dezvoltrii libere si depline
a personalittii individului.
Un alt pas spre reglementarea international a
sanctiunilor nonprivative, n general, si a probatiunii, n special,
l constituie Regulile si Standardele Minime ale Administrrii
Justitiei Juvenile (Regulile de la Beijing), adoptate de Adunarea
General a ONU prin Rezolutia nr. 40/33 din noiembrie 1985.
Scopul si obiectivele urmrite de Natiunile Unite prin elaborarea
si adoptarea acestor Reguli au fost dezvoltarea, mbunttirea
si reforma sistemului justitiei juvenile din lumea ntreag. Meritul
acestui act international fat de institutia probatiunii const n
faptul c Regulile de la Beijing reprezint prima tentativ de a
reglementa un subsistem penal centrat pe particularittile
psihosociale ale minorului delicvent, pe nevoile sale de socializare
si reintegrare comunitar. Ele reglementeaz tratamentul juridic
diferentiat al copiilor care au comis infractiuni, drepturile
delicventului minor n toate fazele procesuale, precum si
obligatiile profesionale ale persoanelor implicate n administrarea
90
Alexandru SPOIAL'
sanctiunilor penale aplicate minorilor.
Fcnd abstractie de structura acestui document, ne vom
referi doar la acele prevederi care se refer nemijlocit la
probatiune. Astfel, n partea a patra este reglementat
executarea hotrrilor adoptate de autoritatea competent.
Asemenea executri vor influenta minorul ntr-o msur mult
mai mare dect un delicvent major. Din acest motiv, hotrrile
vor fi realizate de organisme specializate, al cror personal are
pregtirea profesional necesar, prevzut de Reguli. Deci
pentru exercitarea acestei atributii snt necesare persoane cu o
minim pregtire n drept, sociologie, psihologie, criminologie
si stiintele comportamentului. Aceast prevedere poate fi
considerat pe deplin merit ca cerinta cea mai general si
principal fat de ofiterul de probatiune.
Totodat mentionm c acest document contine bazele
juridice ale reglementrii ulterioare si ale realizrii probatiunii.
Art. 28.1 al Regulilor de la Beijing prevede institutia liberrii
conditionate care const n neexecutarea real a pedepsei de
ctre persoana recunoscut vinovat de instanta de judecat
3
.
Pe lng acest fapt, acelasi articol prevede ca aceast liberare
s fie dispus ct mai mult si mai repede posibil. Astfel, aceste
prevederi servesc ca directii prioritare ale politicii penale
promovate la nivel international, fiindc din acest articol rezult
necesitatea utilizrii pe scar larg a institutiei liberrii
conditionate, prevederii n legislatiile nationale a mai multor cazuri
cnd ea poate fi aplicat minorilor si stabilirii unei proceduri ce
ar permite aplicarea ct mai rapid a acestei institutii.
Conform opiniei expuse n Cap.I. 1 Notiunea sanctiunii
de probatiune, probatiunea este definit att ca sanctiune
penal, ct si ca activitate de realizare a unei asemenea sanctiuni.
De asemenea, Regulile de la Beijing, pe lng stabilirea bazelor
materiale si procesuale ale probatiunii, prevd si cadrul
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
91
institutional-administrativ, adic trateaz probatiunea si ca o
activitate a unor institutii specializate. Potrivit art. 28.2 al
Regulilor de la Beijing, minorii liberati conditionat dintr-o
institutie vor fi asistati si supravegheati de o autoritate competent
si vor primi ntreg sprijinul comunittii
4
. Deci simpla liberare
conditionat de executare a pedepsei este considerat a fi inutil
fr asistare si supraveghere din partea unor organe abilitate n
acest sens.
Totusi prima consacrare exclusiv si expres a sanctiunilor
comunitare n legislatia international s-a realizat prin adoptarea
de ctre al VIII-lea Congres al Natiunilor Unite cu privire la
Prevenirea Infractionalittii si Tratamentul Infractorilor a Regulilor
si Standardelor Minime pentru Msurile Neprivative de Libertate
(numite Regulile de la Tokyo).
Pentru ca probatiunea s fie efectiv sau, unde este
planificat introducerea ei ca o sanctiune comunitar, efectiv
si economic-util, trebuie s existe sau s fie stabilite prin lege,
politic penal sau procedur ori reguli profesionale ale
practicienilor unele mprejurri legale
5
. Regulile sus-mentionate
vin s reglementeze toate aceste aspecte. Deci putem considera,
pe bun dreptate, c Regulile de la Tokyo este documentul de
baz, ca o constitutie pentru un stat. Regulile date prevd o
serie de aspecte primordiale, printre care: a) introducerea,
definirea si aplicarea masurilor neprivative trebuie prescrise prin
lege; b) alegerea msurii aplicate trebuie bazat pe o evaluare a
criteriilor stabilite att n functie de natura si pericolul social al
faptei, ct si de personalitatea infractorului, scopul pedepsei si
drepturile victimei; c) examinarea judiciar a posibilittii aplicrii
msurilor neprivative trebuie s fie posibil la toate etapele
procesului, asigurndu-se rspunderea deplin si numai n
conformitate cu normele de drept; d) aplicarea msurilor
noncustodiale ce presupun o obligatie aplicat pn sau n locul
92
Alexandru SPOIAL'
procesului formal sau examinrii n judecat necesit acordul
persoanei obligate; e) deciziile de stabilire a msurilor
comunitare trebuie s fie susceptibile cilor de atac n instanta
de judecat sau alt autoritate independent, pn a fi aplicate
persoanei respective; f) infractorul are dreptul de a se adresa n
instanta de judecat sau altui organ independent competent cu
privire la nclcarea drepturilor sale n timpul executrii
probatiunii; g) necesitatea prevederii unor mecanisme de
protectie si restabilire a drepturilor stipulate n actele
internationale, dac acestea au fost nclcate n timpul executrii
probatiunii; h) msurile noncustodiale nu trebuie s implice
experimentele asupra infractorului sau riscul nentemeiat de
cauzare a daunelor snttii fizice sau mintale acestuia; i)
demnitatea infractorului supus probatiunii trebuie protejat la
orice etap; j) n timpul executrii msurilor comunitare, drepturile
infractorului nu pot fi restrnse mai mult dect a fost stabilit prin
decizia autorittii competente care a emis prima sentinta
6
.
Regulile de la Tokyo reprezint nu numai o nou
reglementare international, dar consacr schimbrile majore
intervenite la nivelul politicii penale si criminologiei. Reflectnd o
nou politic penal structurat n jurul valorilor justitiei restitutive,
Regulile sus-mentionate consacr un set de drepturi, valori,
norme si proceduri care vizeaz mentinerea persoanei n stare
de libertate, ori de cte ori este posibil, n toate fazele procesului
penal. Pe lng acest fapt se mai prevede ca procuratura, politia
sau alte agentii care se ocup de cazurile penale s aib
posibilitatea legal de a dezvinovti infractorul
7
, dac aceast
decizie vine n sprijinul protectiei societtii, prevenirii infractiunilor
si promovrii respectului pentru drepturile victimei.
Integrarea acestor noi valori si principii a servit drept baz
si a conditionat modificri esentiale la nivelul legislatiilor penale
nationale si, totodat, a constituit reglementarea unor noi institutii
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
93
care s permit derularea tuturor etapelor procesual-penale cu
respectarea drepturilor participantilor implicati n comiterea unei
infractiuni: victim, comunitate, infractor
8
. Pentru atingerea acestui
scop, autorittile nationale competente trebuie s aib la
dispozitie att posibilitti legale de aplicare pe larg a probatiunii,
ct si un spectru amplu de obligatii ce pot fi puse n sarcina
infractorului. n decizia adoptat de instant trebuie luate n
consideratie nevoile de reabilitare a infractorului, protectia
societtii, precum si interesele victimei.
Dup cum putem observa, rezultatul pluralismului juridic
are ca efect apropierea reglementrilor juridice de viata indivizilor
supusi probatiunii. Regulile de la Tokyo servesc n calitate de
exemplu pentru acest proces. Reglementrile nu mai au un
caracter general, abstract, dar fac referire expres la nevoile
personale, la circumstantele socializrii etc. n ceea ce priveste
concentrarea asupra supravegherii si adaptarea planului de
reintegrare la nevoile infractorului, este stabilit c: a) n cadrul
unei anumite msuri de supraveghere se vor elabora si dezvolta
scheme variate, menite s satisfac efectiv nevoile infractorului;
b) ori de cte ori se constat necesitatea administrrii unui
tratament social, vor fi fcute eforturi de a ntelege antecedentele
infractorului, personalitatea, aptitudinile, inteligenta, valorile sale
si, n special, circumstantele care l-au condus la comiterea
infractiunii. n aceast ordine de idei mentionm c Regulile sus-
mentionate stabilesc scopul supravegherii infractorului n
comunitate, care const n reducerea riscului de recidiv, precum
si n sprijinirea implicrii infractorului n activitti care previn
rentoarcerea acestuia la comportamentul antisocial. n acest
scop se recomand adaptarea supravegherii si tratamentului la
fiecare caz n parte, precum si revizuirea periodic a acestora n
functie de progresele nregistrate de infractor, de asemenea,
este prevzut posibilitatea reducerii termenului de aplicare a
94
Alexandru SPOIAL'
msurii de supraveghere, dac infractorul rspunde favorabil la
ea.
Fiind reglementarea juridic de baz a probatiunii, Regulile
de la Tokyo acord atentie sporit si probatiunii ca activitate a
unor organe specializate, mentionnd, totodat, despre
pregtirea personalului care lucreaz n domeniul administrrii
sanctiunilor comunitare. Aceast pregtire trebuie s fie
pluridimensional: de natur pedagogig, juridic si psiho-
sociologic.
Alt directie reglementat de Regulile sus-mentionate este
participarea comunittii si cooperarea cu organismele
guvernamentale si nonguvernamentale
9
. Astfel, participarea
public va fi privit ca o posibilitate deschis membrilor
comunittii de a contribui la protectia societtii lor
10
. n acest
scop ar fi rezonabil ca agentiile guvernamentale, sectorul privat
si opinia public s fie ncurajate de a sprijini organizatiile
nonguvernamentale care promoveaz msurile neprivative de
libertate, n special a probatiunii. De asemenea, este necesar a
folosi si mijloacele de comunicare n mas pentru a crea o
atitudine public constructiv menit s conduc la o aplicare
mai larg a probatiunii si la integrarea social a infractorilor.
Asadar, Regulile de la Tokyo, prin reglementrile sale,
au contribuit decisiv la mutatiile majore care au avut loc n
legislatiile si sistemele penale nationale, ndeosebi n ultimul
deceniu, prin stabilirea unor principii diriguitoare n stabilirea si
realizarea probatiunii. Asemenea reglementare detaliat a
msurilor comunitare, n special a probatiunii, a condus la
implementarea acestor prevederi n legislatiile interne. Aceste
reguli prin ele nsele nu prevd mecanisme pentru aplicarea
prevederilor sale, implimentarea acestora fiind lsat la discretia
prtilor semnatare.
Totodat mentionm c Regulile de la Tokyo este o
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
95
rezolutie al Adunrii Generale a Organizatiei Natiunilor Unite.
Ele nu au obligativitatea unui act juridic, dar pe de alt parte,
respectarea acestor reguli este o obligatie politic si moral a
statelor membre.
n asemenea conditii era inevitabil ca comunitatea
european s rmn indiferent fat de progresul n domeniul
alternativelor la privatiunea de libertate si, n special, a
probatiunii. Astfel, n octombrie 1992, Comitetul de Ministri al
Consiliului Europei a adoptat Rezolutia nr. 16(92) despre
aprobarea Regulilor cu privire la Sanctiunile si Msurile
Comunitare. Acest document a fost adoptat n scopul stabilirii:
unui set de reguli-standard care ar permite legislatorului si
practicienilor s asigure aplicarea corect si adecvat a
sanctiunilor sau msurilor comunitare; unor garantii contra
nclcrilor drepturilor fundamentale ale persoanei care este
subiect al unor asemenea msuri sau sanctiuni; unor reguli de
comportare pentru persoanele responsabile de aplicarea
msurilor sau sanctiunilor comunitare
11
.
Atentionm c se opereaz cu notiunea de msuri
comunitare. n acest caz, msurile comunitare includ n sine
msurile si sanctiunile penale executarea crora are loc n
comunitate, deseori, n mediul social n care se afla infractorul
pn la comiterea infractiunii
12
. Aceast notiune a fost utilizat
pentru c este mai explicit dect notiunile msur alternativ
si sanctiune nonprivativ (astfel se evit discutiile ce tin de
diferenta privativ-nonprivativ) si subliniaz faptul c aceste
msuri exist n mod independent
13
. Toate aceste sanctiuni au
urmtoarele trei momente comune: 1) infractorii rmn n
comunitate; 2) implic unele restrictii ale liberttii si impun unele
conditii; 3) si msurile, si sanctiunile snt aplicate de organe
specializate.
Mentionm, totodat, c probatiunea corespunde
96
Alexandru SPOIAL'
cerintelor sus-enuntate si deci este o msur comunitar. n
acelasi timp, pe lng probatiunea n forma sa clasic, Rezolutia
nr. 16(92) mai reglementeaz si alte forme ale probatiunii
14
(de
exemplu, liberarea conditionat de rspunderea penal, liberarea
conditionat de pedeapsa penal etc.). Cele relatate anterior
permit s afirmm c Regulile cu privire la Sanctiunile si Msurile
Comunitare contribuie nemijlocit la reglementarea probatiunii.
Continnd principiile pe care Consiliul Europei le
promoveaz n justitia penal, Regulile minime snt chemate s
asigure echilibrul necesar dintre securitatea societtii si
reabilitarea infractorului
15
. Ele contin si prevederi referitor la
victima infractiunii, care, n unele cazuri, joac un rol crucial la
lurea deciziei de aplicare a unei msuri sau sanctiuni comunitare,
n general, si a probatiunii, n special.
Actul normativ respectiv este destinat a mentine un
echilibru echitabil ntre drepturile persoanei supuse probatiunii
si realizarea efectiv a sentintei de condamnare. Astfel, se acord
garantii condamnatului fr a limita atributiile personalului
mputernicit cu realizarea probatiunii, adic a ofiterilor de
probatiune, iar acestora, de asemenea, se acord garantii care
le permit exercitarea cuvenit a mputernicirilor lor.
Regulile cu privire la Sanctiunile si Msurile Comunitare
contin un preambul si trei sectiuni divizate n unsprezece capitole.
Capitolele respective snt urmate de o interpretare n care, n
scopul asigurrii unei continuitti, snt definite notiunile principale.
Aceast interpretare este parte component a Regulilor si are
acelasi statut juridic
16
.
n prima parte snt stabilite unele reguli sub denumirea
Principii Generale, dar aceasta nu nseamn c normele din
partea dat snt mai importante, toate normele au acelasi statut
juridic si important social. Acestea snt norme cu caracter
general, principii general-valabile pentru tot procesul realizrii
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
97
msurilor si sanctiunilor comunitare. Cele patru capitole ale
primei prti contin prevederi referitoare la: principiul legalittii;
garantiile juridice ale condamnatului; respectarea drepturilor
fundamentale ale infractorului si ale familiei sale si, cel mai
important, la cooperarea si acordul persoanei supuse sanctiunii
comunitare
17
. De asemenea, este acordat o atentie deosebit
garantiilor legale ale persoanei, stipulate n Conventia European
a Drepturilor Omului
18
.
Semnificativ este faptul c partea ce urmeaz imediat
dup principiile generale este consacrat resurselor umane si
financiare, ceea ce ne demonstreaz importanta si atentia
deosebit acordat factorilor uman si financiar n procesul
realizrii probatiunii. Implementarea reusit a unei asemenea
sanctiuni depinde foarte mult de competenta si calificarea
personalului ce o aplic. Este indiscutabil faptul c realizarea
unei asemenea activitti este imposibil fr o finantare
adecvat
19
. Astfel, n consecint, au fost stabilite unele reguli
diriguitoare referitor la aceste momente.
n acest context mentionm c, fiind o sanctiune
comunitar, probatiunea este executat n comunitate. Deci un
rol important n executarea acesteia revine comunittii unde
infractorul locuieste si si execut pedeapsa. Este binevenit faptul
c n Regulile europene este reflectat acest moment, mentionndu-
se c participarea comunittii, ntr-un mod sau altul, la realizarea
sanctiunii, este cu adevrat o obligatie a comunittii
20
. n
interpretarea care este parte component a Regulilor cu privire
la Sanctiunile si Msurile Comunitare este definit notiunea de
participare a comunittii. Aceast notiune presupune: orice
ajutor, contra plat sau gratuit, ndeplinit ca o munc de baz,
cumul sau periodic, care este util autorittii de aplicare si este
acordat de institutii publice, private sau persoane fizice.
A treia parte este dedicat aspectului managerial al
98
Alexandru SPOIAL'
msurilor si sanctiunilor comunitare. Este un compartiment mai
mult metodologic si, prin urmare, se refer, n special, la
departamentele si autorittile administrative care au sarcina
realizrii msurilor comunitare. n aceast parte snt redate
modalittile de executare, metodele de lucru si de solutionare a
cazurilor de nclcare a conditiilor msurilor si sanctiunilor
comunitare
21
. De rnd cu detalierea cerintelor optime ale
implementrii msurilor comunitare snt redate scopurile ce
trebuie s ghideze implementarea lor, mai bine zis tehnicile
utilizate n activitatea zilnic
22
. Astfel, se recomand ca la
supraveghere s se recurg ct mai rar posibil pentru a se evita
necesitatea intensificrii controalelor. Se prevede c ar fi mai
rational de a se recurge la metode de control social neformal
dect la metode de control formal.
Rezolutia 16(92) nu este o simpl constatare a unor
rezultate deja stabilite n practica aplicrii msurilor comunitare.
n acest context mentionm c partea a treia contine prevederi
referitoare la necesitatea efecturii unor cercetri si estimri
despre evolutia si performanta acestor institutii comunitare
23
.
Regulile Europene cu privire la Sanctiunile si Msurile
Comunitare snt o parte a unui proces dinamic, snt o culminare
a unui proces ndelungat de reflectare ntre pozitia Consiliului
Europei asupra sanctiunilor nonprivative si sistemele de
sanctionare a statelor-membre. Dar trebuie s tinem cont de
faptul c aceste reguli au fost elaborate n cadrul vechiului
Consiliu al Europei, alctuit doar din trile Europei de Vest.
Actualmente, organizatia dat este fondat din 40 de membri,
17 dintre care snt tri care au trecut deja de la regimuri socialiste
la economia de piat.
Am diferentiat membrii Consiliului Europei, deoarece
situatia celor din urm tri este putin diferit. n momentul
adoptrii Regulilor Europene, legislatiile penale ale trilor Europei
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
99
de Vest cunosteau o varietate mare de sanctiuni alternative
pedepselor privative de libertate, n timp ce majoritatea trilor
ex-socialiste nc nu au un set adecvat de sanctiuni si msuri
comunitare si, de aceea, ntmpin dificultti n implementarea
acestora, deoarece nu snt acceptate nici de oficialii ce nfptuiesc
justitia si nici de ntreaga societate
24
. Totodat, aceste tri duc
lips de resurse umane, financiare si de infrastructura necesar
implementrii reusite a unor sanctiuni si msurilor comunitare.
Reiesind din acest fapt, au fost stabilite dou directii noi
de activitate n domeniul implementrii msurilor alternative: 1.
estimarea implementrii curente a sanctiunilor si msurilor
comunitare, formelor de implementare si cadrului juridic n care
snt aplicate, precum si compatibilitatea si convergenta dintre
implementarea msurilor si prevederilor din Recomandarea nr.
16(92); 2. elaborarea unor metode si ci n vederea implementrii
sanctiunilor si msurilor comunitare ca o modalitate uman si
constructiv de reactionare la o categorie de infractiuni si
infractori, precum si acordarea unei atentii deosebite statelor-
membre care doresc s primeasc asistent n acest scop.
n acest context mentionm Recomandarea nr.22(2000)
cu privire la implementarea Regulilor Europene privind Msurile
si Sanctiunile Comunitare. Adoptarea acestei recomandri a fost
conditionat de declinul mic n domeniul probatiunii si de aparitia
unor dificultti n procesul implementrii probatiunii n unele state
europene. Documentul acesta constituie, practic, o retrospectiv
a aplicrii probatiunii n unele tri europene si contine multipe
recomandri de lege ferenda n vederea aplicrii eficiente a
acestei institutii (de exemplu: prevederea probatiunii n calitate
de sanctiune independent; obligarea la tratament a celor
dependenti de droguri, alcool; supravegherea intensiv a unor
categorii de condamnati; monitoringul electronic, etc.).
Deci, dup cum putem observa, activitatea n domeniul
100
Alexandru SPOIAL'
probatiunii se afl n continu dezvoltare si perfectionare si nu
este exclus ca mai trziu s asistm la adoptarea unei noi
recomandri n care vor fi materializate progresele de ultim
or n domeniul probatiunii.
Este unanim recunoscut faptul c o aplicare reusit, n
special, a probatiunii se face n functie de un personal calificat si
competent. Deci putem afirma c personalul serviciilor de
probatiune este un alt aspect al acestei msuri comunitare, care,
de asemenea, a devenit obiectul unor reglementri la nivel
european. Astfel, mentionm Rezolutia 26(66) cu privire la
statutul, angajarea si calificarea personalului penitenciarelor si
Rezolutia 24(68) cu privire la statutul, selectarea si calificarea
cadrelor de conducere a institutiilor penale
25
.
Binenteles, Rezolutiile sus-mentionate necesitau anumite
reglementri suplimentare si adaptri la transformrile de ultim
or. Necesitatea unor schimbri fiind conditionat si de faptul
c unele prevederi stipulate n Regulile Europene cu privire la
Sanctiunile si Msurile Comunitare erau n contradictie cu aceste
rezolutii. Deci, tinnd cont de schimbrile n aplicarea msurilor
comunitare, de ctre Comitetul de Ministri al Consiliului Europei
la 10 septembrie 1997 a fost adoptat Recomandarea nr. 12(97)
cu privire la personalul abilitat cu implementarea sanctiunilor si
msurilor penale
26
.
Dup cum putem observa, nu a fost utilizat expresia
sanctiuni si msuri comunitare, dar se opereaz cu sintagma
sanctiuni si msuri. n cazul dat nu este vorba de o omisiune
involuntar, s-a recurs la acest termen deoarece Recomandarea
respectiv este adresat att personalului cu functii de realizare
a sanctiunilor comunitare (ofiterii de probatiune), ct si
personalului institutiilor penitenciare si acest termen pare a fi
reusit pentru definirea ambelor categorii printr-o singur notiune.
Recomandarea respectiv contine dou seturi de reguli,
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
101
si anume: a) principii generale de angajare, selectare, calificare,
ale conditiilor de lucru si transferarea personalului abilitat cu
implementarea sanctiunilor si msurilor (la acest set se refer
51 paragrafe); b) reguli diriguitoare europene ce vor servi drept
baz la elaborarea principiilor nationale de etic pentru
personalul abilitat cu implementarea sanctiunilor si msurilor (la
acest set se refer 19 paragrafe).
Primul set de reguli constituie textul de baz cu privire la
politica personalului si este primul act juridic de acest nivel care
promoveaz a abordare unificat a serviciilor de probatiune si
a serviciilor institutiilor penitenciare.
Al doilea set de reguli este o ncercare de a scoate n
evident bazele etice ale implementrii sanctiunilor si msurilor
att la nivel comunitar, ct si la nivelul institutiei penitenciare, altfel
spus, de a elabora norme deontologice comune serviciilor de
probatiune si serviciilor penitenciare.
Principiile etice stabilite n Recomandarea sus-mentionat
snt chemate a reglementa doar cele mai importante obligatii ale
personalului abilitat cu implementarea sanctiunilor si msurilor
penale, din acest motiv, n actul european respectiv nu exist o
enumerare exhaustiv a unor asemenea obligatii
27
.
Recomandarea respectiv nu este un cod deontologic al
functionarilor de probatiune si a institutiilor penitenciare, nu este
nici un cod disciplinar, ce ar stabili care fapte snt nclcri ale
obligatiilor de serviciu si care ar fi sanctiunile pentru atare fapte.
Ea este consacrat valorilor ce trebuie respectate de ctre
personalul respectiv n relatiile cu membrii societtii si se aplic
relatiilor cu participarea serviciilor de executare a sanctiunilor si
msurilor penale, precum si angajatilor si; altor participanti la
efectuarea justitiei; organizatiilor neguvernamentale ce se
preocup de problematica sanctiunilor si msurilor penale;
comunittii n general si infractorilor-subiecti ai msurilor
102
Alexandru SPOIAL'
respective.
Se contin, de asemenea, unele prevederi generale ce se
refer la: obligatia functionarilor serviciilor respective de a se
abtine de la utilizarea mputernicirilor n scopuri improprii
pedepselor aplicate; relatiile acestor servicii cu mijloacele mass-
media; informarea condamnatilor despre obligatiile si drepturile
lor; confidentialitate; relatiile personalului serviciilor cu familiile
condamnatilor.
Astfel, am analizat unele recomandri care contribuie
nemijlocit la reglementarea si realizarea probatiunii n calitatea
sa de msur penal si n activitatea unor institutii. Dar pentru a
fi realizat, ea trebuie s fie dispus de un tribunal independent,
fapt ce necesit ca judectorii s aib o atitudine pozitiv fat
de sanctiunea probatiunii si, n general, fat de msurile
comunitare. Trebuie s mentionm c anume acest fapt
constituie un obstacol important n implementarea probatiunii,
mai ales n trile unde este sustinut o politic penal dur, de
promovare a sanctiunilor privative de libertate. Acest aspect nu
putea rmne neobservat, de aceea, pe lng Regulile Europene
cu privire la Sanctiunile si Msurile Comunitare, a fost adoptat
Recomandarea nr. 17(92) referitor la continuitatea sentintei (engl.
consistency in sentencing).
Acest act recomand ca sanctiunile privative de libertate
s fie aplicate n cazuri extreme de sanctionare a persoanei si
doar atunci cnd aplicarea celorlalte sanctiuni este inadecvat.
Pentru a facilita aplicarea sentintelor noncustodiale, n general,
si a probatiunii, n special, legislatorul national trebuie s prevad
aceste msuri ca sanctiuni de baz pentru o serie de infractiuni
28
.
Adoptnd o abordare inovativ a acestei probleme,
Recomandarea stipuleaz c msurile noncustodiale trebuie s
fie ntelese ca pedepse reale nu numai de ctre persoanele ce
le stabilesc (adic magistratii), dar si de ntreaga societate care,
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
103
probabil, se va implica la sustinerea si participarea la
implimentarea sanctiunilor comunitare. De asemenea, conform
punctului B.6 al Recomandrii 17(92) referitor la continuitatea
emiterii sentintei, se recomand statelor ca acestea s prevad
posibilitti conform crora judectorii ar putea alege sanctiunea
cea mai adecvat din mai multe sanctiuni noncustodiale
(neprivative) pentru una si aceeasi fapt.
Totodat atentionm c unele aspecte ale probatiunii snt
stipulate nu numai n rezolutii sau recomandri ale Consiliului
Europei, dar si n conventii europene. n aceast ordine de idei
mentionm Conventia European cu privire la supravegherea
condamnatilor conditionat sau infractorilor liberati conditionat
29
.
Acest document reprezint, de fapt, o form a asistentei juridice
internationale. Nu snt prezente careva reguli deosebite cu privire
la probatiune, dar este prevzut modalitatea ca condamnatul
s fie supravegheat de ctre autorittile statului n care
domiciliaz, n cazul n care persoana este condamnat
conditionat sau liberat conditinat de ctre instanta
judectoreasc a altui stat semnatar. Salutm aplicarea unei
asemenea conventii, doarece persoana condamnat va avea
posibilitatea s-si stabileasc domiciliul n alt tar, unde,
probabil, va avea un loc de munc sau unde locuiesc membrii
familiei. n asemenea caz, riscul de recidivare va fi mult mai mic,
iar persoana respectiv se va reintegra n societate mult mai
usor.
Binenteles, conlucrarea n domeniul probatiunii la nivel
mondial si european nu se reduce doar la reglementarea juridic
a acestei institutii. n prezent este efectuat un volum enorm de
lucru n domeniul conlucrrii practice si schimbului de experient,
fapt ce contribuie nemijlocit la aplicarea si realizarea probatiunii.
Activitatea respectiv nu este o munc ntmpltoare, dar
o munc realizat prin intermediul unor organizatii internationale.
104
Alexandru SPOIAL'
O asemenea organizatie care are atributii nemijlocite la
reglementarea international si realizarea probatiunii este
Conferinta Permanent pentru Probatiune si Asistent
Postpenal (engl. Permanent European Conference on
Probation and Aftercare (CEP)). Organizatia dat a fost nfiintat
n 1981 de ctre un grup de practicieni din diferite tri ale
Europei. Actualmente, la aceast organizatie snt reprezentate
18 state
30
(subliniem faptul c Romnia se numr printre aceste
state). Organizatia dat este condus de o Asambleie General,
care este convocat o dat la trei ani si si are sediul n Olanda.
CEP are n calitate de obiectiv primordial reducerea
delincventei prin promovarea reintegrrii sociale a infractorilor
31
,
n acelasi timp, aceasta este si cea mai bun metod de a proteja
membrii societtii. Principalele componente ale acestei politici
snt urmtoarele: a) accesul persoanelor supuse probatiunii la
locurile de munc; b) accesul la asigurarea unei reintegrri; c)
accesul la nvtmnt si odihn; d) programe orientate spre
reducerea pagubei cauzate n urma unui comportament
prejudiciabil; e) respectarea necesittilor particulare ale
grupurilor minorittilor; toate combinate cu: a) estimarea si
managementul efectiv al riscului; b) programe orientate spre
schimbarea comportamentului; c) executarea strict a obligatiilor
impuse de instant; d) repararea prejudiciului cauzat victimei
32
.
Este cunoscut faptul c reglementarea si metodele de
realizare a probatiunii difer de la stat la stat. Tinnd cont de
acest fapt, CEP-ul pune accent pe schimbul de cunostinte si
experient dintre membrii si precticienii de toate nivelurile.
Asemenea activitate este nfptuit prin intermediul
simpozioanelor si conferintelor. n cadrul simpozioanelor se
discut specificul serviciilor nationale de probatiune, sarcinile
acestora, structura organizational, problemele cu care se
confrunt etc. Simpozioanele se organizeaz prin reunirea unui
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
105
grup de 20-30 de persoane din diverse tri la care se studiaz
calea de executare a probatiunii existent n tara-gazd.
Participantii iau cunostint de noi metode si mijloace pe care
urmeaz a le implementa n activitatea de mai departe.
Conferintele, la rndul lor, snt destinate unui public mult
mai larg. La aceste msuri, pe lng ofiterii de probatiune,
particip judectori, procurori, alte persoane cu atributii n
domeniul nfptuirii justitiei. Temele abordate n cadrul
conferintelor prezint att interes comun, ct si reflect problemele
curente existente n trile-membre, printre acestea mentionm:
tratamentul persoanelor dependente de droguri supuse
probatiunii (Suedia 1991); probatiunea intensiv (Norvegia
1994); eficacitatea probatiunii (Scotia 1996); reconcilierea
infractorilor si victimelor (Germania 1998) etc.
Un alt scop al Conferintei Europene Permanente const
n promovarea standardelor internationale prin sustinerea si
cooperarea cu alte organizatii europene, cum ar fi Consiliul
Europei
33
. CEP are statut de observator pe lng unele comitete
ale Consiliului Europei, de exemplu: Comitetul European pentru
Problemele Crimei, Consiliul pentru Cooperare Penologic (n
colaborare cu care a fost elaborat proiectul Regulilor cu privire
la Sanctiunile si Msurile Comunitare). Expertii CEP particip
la diverse ntruniri organizate de ctre Uniunea European. Deci
activitatea acestei organizatii europene este vast si contribuie
nemijlocit la reglementarea probatiunii la nivel european.
n concluzie mentionm c, din multitudinea de acte
internationale, au fost analizate doar cele ce se refer n mare
parte la fenomenul probatiunii. Procesul de reglementare a
institutiei probatiunii este n continu dezvoltare. Astfel, n viitorul
apropiat vom lua cunostint, probabil, de unele schimbri n
domeniul dat.
106
Alexandru SPOIAL'
2. Reglementarea juridic$ a execut$rii probaiunii:
aspecte de drept execuional penal
Probatiunea, ca si alte sanctiuni comunitare, este sub
raportul naturii juridice, o sanctiune penal
34
. Deci, fiind o
sanctiune penal, e necesar a fi aplicat n corespundere cu
anumite reguli ce se contin n legislatia executional-penal.
Conform Codului de executare al Republicii Moldova, legislatia
de executare a sanctiunilor de drept penal reglementeaz
punerea n executare a pedepselor penale, precum si modul de
exercitare a controlului asupra condamnatului la neaplicarea
conditionat a pedepsei, asupra muncii educative cu condamnatul
si asupra protectiei drepturilor si intereselor lui legitime. Asadar,
n acest capitol ne propunem examinarea procesului de realizare
a probatiunii.
Procesul de punere n executare a sentintelor de
probatiune, pe lng regulile stipulate n Codul de executare,
trebuie s fie guvernat de o serie de principii, cum ar fi: a)
obligativitatea; b) executabilitatea; c) jurisdictionalitatea; d)
continuitatea
35
.
Obligativitatea executrii sentintei de probatiune const
n aceea c dispozitivul hotrrii trebuie adus la ndeplinire, n
mod obligatoriu, de ctre autoritatea de executare
36
. Deci
prtile n proces trebuie s se supun deciziei adoptate de
judector. Astfel, chiar dac victima este mpotriva executrii
de ctre condamnat a sentintei de probatiune, acesta va trebui
s-o execute. Asemenea pozitie a victimei poate influenta durata
si/sau volumul sanctiunii si nicidecum obligativitatea acesteia.
Executabilitatea reprezint un efect al pronuntrii de ctre
instanta de judecat a unei solutii, avnd caracter absolut n cazul
hotrrilor definitive, ca efect al autorittii de lucru judecat. Acest
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
107
principiu presupune faptul c ofiterul de probatiune este obligat
s nceap lucrul cu persoana respectiv de ndat ce-a primit
hotrrea instantei. De asemenea, consilierul de probatiune nu
poate suspenda sau amna executarea, n tot sau n parte, a
obligatiilor stabilite de judector.
Jurisdictionalitatea presupune faptul c persoana
condamnat st sub supravegherea serviciului de probatiune n
a crui raz de activitate se afl
37
. Nu se admite conflictul de
competent a serviciilor de probatiune.
Continuitatea executrii probatiunii prevede c, odat
declansat, probatiunea trebuie s se desfsoare nentrerupt,
pn la expirarea termenului
38
. Continuitatea nu se refer doar
la nentreruperea executrii, dar si-a gsit reflectare si n
activitatea serviciilor de probatiune, si anume, ofiterul de
probatiune, care a fost desemnat pentru o persoan, va conlucra
cu aceasta pn la expirarea termenului de executare. Schimbarea
ofiterului de probatiune este posibil doar n cazurile cnd snt
temeiuri de recuzare sau alte cauze prevzute n legislatie (de
exemplu, concedierea ofiterului de probatiune, schimbarea
domiciliului condamnatului etc.).
Realizarea probatiunii este un proces reglementat de lege
pus n sarcina unor organe de stat. Binenteles, organul principal,
dar nu si unicul, n procesul executrii probatiunii este un organ
special abilitat cu executarea probatiunii si/sau cu executarea
alternativelor la privarea de libertate, care poart denumirea de
serviciu de probatiune (Anglia, Franta etc.)
39
, serviciu de
probatiune si mediere (Republica Ceh)
40
, serviciu de probatiune
si liberare conditionat (SUA)
41
.
Totodat, la procesul sus-mentionat particip si instanta
de judecat, rolul creia difer de la stat la stat. n unele tri,
inclusiv n Republica Moldova, instanta particip doar n cazurile
ce tin nemijlocit de sanctiune, adic n cazurile revocrii/
108
Alexandru SPOIAL'
suspendrii sanctiunii, de nerespectare a obligatiilor impuse etc.
n alte tri, precum ar fi Franta, este institutia judectorului de
executie care, pe lng atributiile mentionate, posed si unele ce
tin nemijlocit de procesul de executare a probatiunii.
Ca si orice sanctiune penal, probatiunea const n
limitarea unor drepturi si libertti. Deci, n functie de volumul
restrngerii unor drepturi, n timpul executrii, putem defini
urmtoarele tipuri de probatiune: probatiunea traditional;
probatiunea intensiv; probatiunea soc
42
.
Probatiunea traditional este probatiunea propriu-zis si
const n rmnerea n comunitate si respectarea, pentru o
anumit perioad, a unor cerinte. De regul, persoana are
obligatia de a se ntlni regulat cu ofiterul de probatiune si de a
respecta alte restrictii impuse de instanta de judecat. Probatiunea
traditional pune accent att pe reabilitare, ct si pe control,
anume acest echilibru si reprezint specificul probatiunii
traditionale.
n ultimul deceniu al sec. XX, sub presiunea pretentiilor
comunittii cu privire la siguranta sa si a declinului eficientei
probatiunii s-a ncercat nsprirea probatiunii, n acest fel
dezvoltndu-se sistemul probatiunii intensive. Ea ocup o pozitie
intermediar ntre privarea de libertate si probatiunea traditional
att referitor la gradul de pedepsire, nivelul de sigurant
comunitar, ct si la costurile financiare de realizare a acestei
msuri
43
. Spre deosebire de cea traditional, probatiunea
intensiv pune accent pe supraveghere si mai putin pe reabilitare.
De asemenea, ea este aplicat n asociere cu alte sanctiuni
neprivative de libertate (munca neremunerat n folosul
comunittii, amenda, monitoringul electronic etc.).
n aceleasi mprejurri ca si probatiunea intensiv a aprut
probatiunea soc
44
. Aceast modalitate a probatiunii presupune
o scurt perioad de ncarcerare pn la executarea propriu-
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
109
zis a probatiunii. Dup asemenea experient, chiar si pentru o
perioad scurt de timp, infractorul nu va dori s nimereasc n
asa conditii si, respectiv, va fi mai putin dispus s ncalce conditiile
impuse si cu att mai putin dispus s comit noi infractiuni.
Din punct de vedere executional-penal ne intereseaz
temeiul aplicrii probatiunii si volumul obligatiilor. Este cunoscut
faptul c temeiul juridic de aplicare a pedepsei penale fat de
persoana care a svrsit fapta penal-condamnabil este sentinta
de condamnare rmas definitiv, pronuntat n numele statului
45
.
Prin urmare, ar fi logic s concluzionm c este necesar a stipula
n sentinta sau hotrrea instantei de judecat toate obligatiile ce
trebuie executate de persoana condamnat.
Totusi ofiterul de probatiune poate stabili unele obligatii,
cerinte suplimentare, dar numai pentru asigurarea executrii celor
stabilite de instant. Obligatiile impuse de ofiterul de probatiune
nu pot limita drepturile si liberttile fundamentale ale persoanei.
De altfel, asemenea stare de fapt nu este una nou. Conform
Regulilor Statului Missouri (SUA), serviciul de probatiune si
liberare conditionat este n drept s stabileasc unele conditii,
altele dect cele stabilite de instant
46
. Deci continutul sanctiunii
de probatiune este stabilit att de instanta de judecat, ct si de
ofiterul de probatiune, dar ntr-o msur mai mic. Referitor la
mputernicirile instantei cu privire la executarea probatiunii,
mentionm c instanta de judecat poate schimba conditiile
probatiunii n orice timp pn la expirarea termenului de
probatiune
47
.
Pentru asigurarea unei realizri eficiente a acestei sanctiuni
snt necesare unele conditii care ar exista pe toat perioada de
prob, si anume: 1) sentinta de condamnare a persoanei pentru
fapta svrsit sau alte temeiuri care permit stabilirea unor obligatii
(de exemplu, ordonanta de suspendare conditionat a urmririi
penale); 2) pericolul actualizat al executrii reale a pedepsei
110
Alexandru SPOIAL'
stabilite, de la executarea creia vinovatul a fost liberat cu
anumite obligatii de prob sau stabilirea altor consecinte nefaste
n caz de nendeplinire a cerintelor probatiunii; 3) cerinte
(obligatii) cu caracter limitativ, conditionate de aflarea persoanei
sub supraveghere profilactic
48
; 4) obligatii cu caracter de
corectare
49
.
Sanctiunea de probatiune, n finalitatea sa, const n
executarea unor obligatii impuse o perioad anumit de timp.
Obligatie, n acest sens, poate fi denumit orice impunere a
persoanei de a face anumite lucruri sau servicii. Deseori, aceste
lucruri rezid n anumite restrictii ale unor drepturi fundamentale
ale persoanei. Reiesind din acest fapt, unii autori
50
au relevat
cteva reguli cu privire la limitele restrictiilor drepturilor si anume:
a) cu ct infractiunea este mai social-periculoas, cu att mai
mare poate fi volumul si numrul drepturilor si liberttilor
restrnse; b) asemenea limitri snt posibile doar n baza legii,
care trebuie s fie accesibil, clar si previzibil; c) legislatia
prevede, de regul, limitarea drepturilor, iar privarea de drepturi
ar trebui s fie ca exceptie; d) limitarea drepturilor are un
caracter temporar (acest fapt rezult si din definitia probatiunii).
n ceea ce priveste obligatiile ce pot fi impuse, mentionm
c, potrivit scopului urmrit, acestea pot fi divizate n dou
categorii
51
: 1) obligatii cu caracter de constrngere, continutul
crora const n existenta unor forme de supraveghere; 2)
obligatii cu caracter de reeducare/corectare, scopul acestora
rezid n reorientarea personalittii pentru o reintegrare n
comunitate.
Clasificarea obligatiilor impuse n cadrul sanctiunii de
probatiune constituie o problem din cauza diversivittii
acestora. n acelasi timp mentionm c clasificarea dat de
legiuitorul si practica american
52
si de practica si legislatia
englez
53
stabilesc clasificarea dup universalitatea conditiilor
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
111
probatiunii. Astfel, deosebim conditii universale, cu alte cuvinte
obligatorii, si conditii suplimentare, cu alte cuvinte coplementare.
Primele obligatiuni snt impuse tuturor persoanelor supuse
probatiunii, indiferent de particularittile faptei, personalittii
(obligatia de a nu nclca legile, prezentarea la Serviciul de
probatiune etc.). Obligatiile suplimentare snt impuse la discretia
instantei de judecat, la stabilirea unor asemenea cerinte se tine
cont de particularittile faptei, personalittii, alte cauze. Printre
acestea putem enumera urmtoarele: abstinenta de la consumul
substantelor narcotice/alcoolice, repararea prejudiciului cauzat
victimei, urmarea unui program educational etc.
Un aspect al obligatiilor impuse n cadrul probatiunii este
prevederea acestora n actul normativ, adic, la discretia
judectorului, pot fi stabilite doar obligatiile prevzute de lege.
Pentru elucidarea acestui aspect este necesar de a porni de la
scopul probatiunii. n ceea ce priveste scopul probatiunii, exist
o prere unanim acceptat att de doctrina, ct si de practica
unor tri, precum c scopul probatiunii const n: 1) reabilitarea
si reintegrarea persoanei; 2) protectia comunittii de posibilele
recidive ale persoanelor supuse probatiunii. Iar, conform Legii
RM cu privire, n calitate de scopuri snt prevzute prevenirea
recidivei de infractiune si reintegrarea n comunitate a subiectilor
probatiunii. Astfel, trebuie stabilite acele obligatii prin intermediul
crora s-ar putea atinge scopurile sus-mentionate.
ntr-adevr, instanta trebuie s supun persoana doar
acelor obligatii care ar atinge scopul dat
54
, dar, conform opiniei
autorului, este necesar ca aceste obligatii s fie prevzute de
lege. n tara noastr, impunerea obligatiilor ar putea fi doar dac
snt necesare pentru a-si atinge scopurile si dac snt prevzute
de lege, deoarece, potrivit alin. 2 art.54 al Constitutiei Republicii
Moldova, exercitiul drepturilor si liberttilor nu poate fi supus
altor restrngeri dect celor prevzute de lege....
112
Alexandru SPOIAL'
n acest context, referindu-ne la Codul penal al Republicii
Moldova, mentionm c n art.90 si n art.104 snt prevzute
obligatiile care pot fi impuse, constituind o enumerare exhaustiv.
ns n varianta sa initial, att art. 90, ct si art. 104 al Codului
penal prevedeau c lista dat a msurilor nu este exhaustiv si
instantele de judecat erau n drept s aplice orice alte obligatii
care ar putea contribui la reeducarea minorului si la prevenirea
svrsirii noilor infractiuni.
Obligatiile respective au fost analizate reiesind din
clasificarea acestora n msuri de reeducare si msuri de
supraveghere. Primele se execut n comunitate si snt ndreptate
spre reabilitare, iar cele din urm necesit un control din partea
unor organe specializate, care n majoritatea absolut snt
serviciile de probatiune.
Obligatia de a urma un tratament medical, n cadrul
sanctiunii de probatiune, este prevzut n legislatiile multor tri.
Tratamentul medical este menit a nltura cauza comiterii
infractiunii si anume consumul abuziv de substante alcoolice sau
narcotice
55
. Deci dac fptuitorul svrseste unele fapte social-
periculoase n legtur sau drept consecint a consumului de
droguri, el poate fi obligat a se prezenta n mod regulat la un
tratament regulat sau a urma acest tratament. n asemenea cazuri,
fptuitorul trebuie supus unui tratament medical. Chiar dac nu-
i nevoie de internare medical, individul poate fi obligat s se
prezinte n mod regulat la un tratament medical pn la
nsntosire
56
. Persoana fat de care s-a dispus aceast obligatie
specific, trebuie s urmeze un tratament medical ce are drept
scop abstinenta de la consumul de substante narcotice sau alcool.
Obligatia dat poate avea mai multe forme. Prima form const
n prezentarea la tratament medical si urmarea acestuia pn la
nsntosire. Urmtoarea form a acestei obligatii const, de
asemenea, n urmarea unei cure de tratament, dar sub
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
113
supravegherea nemijlocit a ofiterului de probatiune
57
.
Alt modalitate a acestei obligatii poate fi numit ca cea
mai lejer, deoarece prevede doar examene medicale periodice.
Persoanei condamnate i se stabileste obligatia de a nu consuma
substante narcotice/alcoolice, iar aceste examene medicale
periodice au drept scop depistarea prezentei sau lipsei
substantelor respective n organismul persoanei supuse
probatiunii
58
.
n legtur cu executarea msurii obligatorii la tratament
medical, obligatii deosebite revin unittii sanitare unde trebuie
efectuat tratamentul
59
. n unele cazuri, aceste unitti sanitare snt
institutii specializate de stat, n alte tri, acestea snt unitti sanitare
cu care serviciile de probatiune au ncheiat acorduri (contracte)
de colaborare. ns, indiferent de statutul juridic al acestor
institutii, ele snt obligate s comunice consilierului de probatiune
sau instantei de judecat dac persoana obligat la tratament s-
a prezentat la institutie si dac se supune tratamentului ori se
sustrage de la efectuarea acestuia.
De asemenea, despre drepturile si volumul obligatiilor sale
trebuie informat condamnatul. Astfel, ofiterul de probatiune sau,
dup caz, judectorul delegat cu executarea va comunica
persoanei fat de care s-a luat msura obligrii la tratament
medical c este obligat s se prezinte de ndat la unitatea
sanitar la care urmeaz s i se fac tratamentul, atrgndu-i
atentia c, n caz de nerespectare a msurii luate, se va dispune
internarea medical
60
, stabilirea unor obligatii mai drastice sau
executarea real a pedepsei stabilite n sentint.
Totodat mentionm c obligatia de a urma un tratament
nu ntotdeauna ia forma unui tratament pur medical. De exemplu,
n cadrul Serviciului de probatiune din Carolina de Nord (SUA)
a fost implementat un program special pentru persoanele supuse
tratamentului medical
61
. Conform acestui program, ofiterii de
114
Alexandru SPOIAL'
probatiune se ocup doar de controlul abstinentei, neimplicndu-
se n tratamentul propriu-zis, si, n caz de necesitate, pot aplica
unele sanctiuni. Sanctiunile date nu snt sanctiuni penale, dar
nspriri ale modului de executare a obligatiei, de exemplu:
prezentarea suplimentar la testri medicale, mrirea numrului
de ntrevederi cu ofiterul de probatiune etc
62
. n urma unor
cercetri
63
s-a constat c persoanele care consum droguri si
nu au finisat un program de tratament prezint un risc nalt de
recidivare. Astfel, nu trebuie subapreciat importanta obligatiei
respective.
Urmtoarea obligatie aduce atingere dreptului la libertatea
circulatiei si cel mai des este ntlnit sub forma interzicerii de a
se afla n anumite localitti, care const n obligatia impus
persoanei, fat de care s-a luat aceast msur, de a se abtine
de la orice actiune ce ar avea ca urmare prezenta sa pe teritoriul
vreuneia din localittile interzise
64
. Obligatia de a se afla pe un
anumit teritoriu restrnge dreptul la libera circulatie stipulat n
legea fundamental a multor tri (de exemplu, art. 27 Constitutia
Republicii Moldova, art. 25 Constitutia Romniei etc.) si ntr-o
serie de acte internationale. Astfel, n art. 12 al Pactului
International privind drepturile civile si politice se mentioneaz
c oricine, care se afl pe teritoriul vreunui stat, are dreptul, n
limitele teritoriului acestuia, s circule liber si s-si aleag
domiciliul
65
.
Totodat mentionm c n art. 27 al Constitutiei Republicii
Moldova este garantat dreptul la libera circulatie, dar n art. 54
Constitutia Republicii Moldova este prevzut posibilitatea
restrngerii acestui drept. Asemenea restrngere poate fi efectuat
conform normelor unanim recunoscute ale dreptului international
si snt necesare n interesele ordinii publice, n scopul prevenirii
infractiunilor, protejrii drepturilor, liberttilor si demnittii altor
persoane. n acelasi timp atentionm c n Codul penal al
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
115
Republicii Moldova este stipulat obligatia de a nu frecventa
anumite locuri si de a nu-si schimba domiciliul fr
consimtmntul organului competent, aceste obligatii pot fi
impuse n cadrul condamnrii cu suspendarea conditionat a
executrii pedepsei (art. 90 Cod penal), liberrii conditionate
de pedeaps nainte de termen (art. 91 Cod penal). Conform
celor mentionate, putem constata c legislatia autohton ofer
posibilitatea aplicrii interzicerii de a se afla n anumite locuri ca
obligatie n cadrul realizrii unei msuri penale cu elemente de
probatiune.
Impunerea oricrei obligatii trebuie s fie necesar si
argumentat. Prin urmare, pentru a stabili obligatia interzicerii
aflrii n anumite locuri trebuie s fie dovedit legtura dintre
aflarea n anumite localitti si svrsirea infractiunii sau crearea
pericolului de a svrsi unele infractiuni. Caracterizarea unei
localitti ca favorizant pentru svrsirea de infractiuni este
determinat de influenta mprejurrilor din aceast localitate
asupra autorului faptei. Asemenea localitate poate avea caracter
absolut n raport cu alte localitti, si anume cnd caracterizarea
se refer la ambianta social dintr-o anumit localitate (cum ar
fi localitatea n care se afl familia victimei); n celelalte cazuri,
caracterizarea este totdeauna relativ, n sensul c n localittile
considerate ca nepotrivite, gradul de pericol social pe care l
reprezint infractorul este mult mai ridicat dect cel pe care l-ar
prezenta n alte localitti
66
.
Totusi, prin impunerea obligatiei sus-mentionate, nu poate
fi nlturat total pericolul svrsirii noilor infractiuni. Astfel, unii
autori
67
sustin c obligatia respectiv trebuie s ia forma unei
restrictii continue, adic s se interzic orice prezent, chiar
pentru o scurt durat. Iar n alte surse
68
se sustine c interzicerea
respectiv poate fi att perpetu, ct si periodic (adic n anumite
prti ale sptmnii, anumite ore ale zilei etc.).
116
Alexandru SPOIAL'
Pentru dispunerea unei asemenea interdictii se cer ntrunite
o seam de conditii care vizeaz persoana fptuitorului, locul
svrsirii infractiunii, numrul infractiunilor etc. ns aceste conditii
snt enumerate n lege doar n msura n care au tangent cu
conditiile generale de aplicare a probatiunii. Astfel, de exemplu,
locul svrsirii infractiunii va fi luat n consideratie la dispunerea
interzicerii aflrii ntr-o localitate doar ca o circumstant de facto
si nu ca un temei de iure necesar pentru dispunerea obligatiei
sus-mentionate.
Persoana supus interzicerii de a se afla n anumite localitti
este obligat s semnaleze existenta acestei interdictii si s refuze
orice nsrcinare ce i s-ar da si ar pune-o n situatia de a se afla
n vreuna din localittile interzise
69
.
n multe cazuri, dreptul la libera circulatie este afectat
ntr-o msur mai mic, adic persoanei i se permite schimbarea
domiciliului/resedintei, dar cu acordul consilierului de
probatiune
70
sau cu nstiintarea ulterioar, timp de 48 de ore, a
acestuia de ctre persoana condamnat la probatiune
71
.
Alt obligatie ce poate fi impus persoanei condamnate
la probatiune este executarea tuturor cerintelor patrimoniale
stabilite n ordinul de probatiune, precum ar fi plata amenzii,
repararea pagubei, alte plti ordonate de curte. Plata amenzii
si/sau reparrii pagubei, ca parte component a probatiunii,
trebuie realizat de persoana vinovat ntr-o perioad stabilit,
care, de regul, este mult mai mic dect perioada de probatiune.
Obligatia respectiv, n unele cazuri, serveste drept
circumstant obligatorie pentru dispunerea probatiunii (atare
situatie este prevzut si n alin. 3 art. 90 Cod penal al Republicii
Moldova). n asemenea cazuri, instanta de judecat poate
dispune sanctiunea probatiunii cu conditia c daunele au fost
deja integral reparate. Situatia respectiv a suscitat unele critici
n literatura de specialitate pe motiv c stabilirea unei sanctiuni
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
117
depinde de situatia financiar a persoanei
72
.
Referitor la problema mentionat, dorim s aducem
exemplul Romniei. Codul penal romn, de asemenea, prevedea
repararea daunei drept circumstant obligatorie pentru
dispunerea suspendrii conditionate a executrii pedepsei. Vis-
a-vis de aceast problem s-a pronuntat Curtea Constitutional
a Romniei, care a constatat neconstitutionalitatea acestei
prevederi. Prin aceast decizie s-a stabilit c accesul inculpatului
la unele msuri de politic penal neprivative de libertate, la
care el este ndrepttit din punctul de vedere al politicii penale si
al dreptului penal, nu i poate fi interzis pe criterii strine justitiei
penale, cum ar fi acoperirea integral a prejudiciului. Inculpatul
care nu are posibilitatea obiectiv de acoperire a prejudiciului
pn la pronuntarea hotrrii de condamnare nu poate avea acces
la condamnarea cu suspendarea executrii pedepsei si
determin o discriminare pe criteriul averii
73
.
n Republica Moldova aceast situatie rmne
nedeterminat. Pe de o parte, repararea prejudiciului este un
temei necesar de liberare conditionat de executarea pedepsei,
iar pe de alt parte, repararea daunei este o conditie ce poate fi
impus dup liberarea conditionat de la executarea pedepsei.
n tara noastr, Curtea Constitutional nu s-a pronuntat asupra
problemei date. ns pentru evitarea unei asemenea sutuatii
ambugue propunem solutia de a adopta alin. 3 art. 90 CP n
urmtoarea redactie: n cazul condamnrii pentru o infractiune
prin care s-au cauzat daune, instanta de judecat, dac
circumstantele cauzei permit acesta, trebuie s dispun
suspendarea conditionat a executrii pedepsei cu stabilirea
obligatorie a reparrii integrale a daunelor cauzate si de a exclude
pct.e) alin. 6 al aceluiasi articol s fie exclus.
n unele state obligatia de plat a unor sume bnesti poate
fi dispus si de serviciul de probatiune si liberare conditionat
74
.
118
Alexandru SPOIAL'
Modalitatea de executare a acestei cerinte este aceeasi
ca si executarea amenzii n calitatea sa de sanctiune principal.
Instanta judectoreasc, la pronuntarea sentintei de aplicare a
amenzii, propune condamnatului s achite benevol amenda n
banc n decursul unei luni de la data la care sentinta a rmas
definitiv si avertizeaz c n caz de neachitare amenda va fi
perceput n mod fortat. De regul, plata sumelor de bani se
probeaz prin prezentarea bonurilor de plat, altor documente
de ncasare a pltilor.
n cadrul probatiunii sau a formelor acesteia poate fi
impus obligatia prestrii muncii social-utile
75
. Totusi aplicarea
acestei prevederi implic si existenta unor mprejurri pozitive,
si anume: inculpatul poate refuza prestarea muncii
neremunerate
76
, ns n cazul cnd prestarea este refuzat,
judectorul poate decide asupra extinderii duratei probatiunii
ori impunerea altor obligatii. n Republica Moldova, conform
art.62 Cod penal al RM, prestarea muncii social-utile este
prevzut att n calitate de pedeaps independent, ct si n
calitate de obligatie n cadrul suspendrii conditionate a executrii
pedepsei.
Executarea muncii poate fi realizat n cadrul diferitelor
institutii, organizatii, dar, de regul, acestea snt institutiile ce
apartin organelor administratiei publice locale. E necesar a
remarca faptul, c pentru atingerea scopului probatiunii,
persoana care urmeaz a executa muncile social-utile nu trebuie
s dispun de unele mputerniciri fat de institutia n care va
executa aceste munci.
Obligatiile analizate anterior snt prezente ca cerinte n
cadrul probatiunii n majoritatea trilor unde exist asemenea
institutie, ns aceast enumerare poart un caracter
exemplificativ, multitudinea lor fiind foarte divers. n majoritatea
absolut a cazurilor, instantele de judecat stabilesc obligatii cu
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
119
caracter de supraveghere. Executarea acestora necesit existenta
unor organe specializate, care ar realiza supravegherea (deseori
acestea fiind serviciile de probatiune).
Deci infractorul, practic de fiecare dat, va fi obligat s
se prezinte la serviciul de probatiune si s rspund la toate
ntrebrile puse de ofiterul de probatiune. Prezentndu-se la
institutia respectiv, persoana va fi instruit referitor la locul si
frecventa unor asemenea ntlniri. Numai prin intermediul
contactului direct, consilierul de probatiune va putea asista
persoana n realizarea pedepsei de probatiune
77
. Persoana este
obligat s acorde toate datele cerute de la el si s raporteze
permanent despre ocupatia si locul su de aflare. De asemenea,
infractorul supus probatiunii trebuie s permit ofiterului de
probatiune s-l viziteze la domiciliu, la serviciu sau n orice alt
loc etc.
Este interesat faptul c, pentru atingerea scopului
probatiunii, pot fi impuse, n cazurile minorilor, obligatii fat de
printii copilului supus probatiunii (parenting order). Astfel,
printii pot fi impusi s urmeze cursuri de educatie (parenting
classes) pe o perioad de trei luni cu posibilitatea prelungirii
acestui termen
78
.
Enumerarea obligatiilor n aceast lucrare poart un
caracter exemplificativ, iar varietatea lor este imens. De exemplu,
snt stabilite conditii speciale pentru persoanele ce au svrsit
infractiuni computationale
79
, iar n cazul femeilor, poate fi impus
administrarea contraceptivelor
80
etc.
Toate obligatiile analizate anterior snt impuse unei
persoane recunoscute vinovat de svrsirea infractiunii, ns
probatiunea ca msur penal poate fi impus si n timpul sau
dup pornirea procesului, dar pn la recunoasterea vinovtiei
persoanei (de regul, nu se mai ajunge la recunoasterea
vinovtiei).
120
Alexandru SPOIAL'
n Statele Unite, att legislatia
81
, ct si practica
82
au
convenit c judectorul are autoritatea de a pune sub
probatiune, cu impunerea unor conditii, persoanele care nu au
fost condamnate, adic cauza respectiv se afl n examinare.
Asemenea situatie poate fi datorit existentei unor institutii de
drept procesual-penal (de exemplu: tranzactia, instructiunea
penal etc.). n legislatia trii noastre, de asemenea, este posibil
situatia sus-mentionat. Astfel, conform art. 510 Cod de
procedur penal, urmrirea penal poate fi suspendat
conditionat cu liberarea ulterioar de rspundere penal.
n cazurile aplicrii msurii de probatiune pn la stabilirea
vinovtiei pot fi nclcate unele drepturi si libertti fundamentale,
iar pentru evitarea acestor nclcri este necesar acordul
persoanei de a se supune obligatiilor respective. ns acordul
deja exprimat nu poate fi retras de persoana respectiv si
obligatiile impuse de instant devin obligatorii, iar nerespectarea
lor implic revocarea msurii date si stabilirea unor msuri
procesuale de constrngere sau continuarea procesului penal n
mod obisnuit. n cadrul acestui tip de probatiune se impun att
obligatiile generale, ct si cele speciale. La executarea probatiunii
la aceast etap nu ntotdeauna este implicat serviciul de
probatiune.
Problema impunerii probatiunii pn la stabilirea vinovtiei
nu este strin nici pentru unele tri din sistemul de drept romano-
germanic. Astfel, n 1994 legiuitorul francez a operat unele
modificri n Codul de procedur penal, printre care si stabilirea
instructiunii penale (injonction penale). Sensul institutiei
respective rezid n urmtoarele: procurorul, n cazurile
infractiunilor pentru care sanctiunea este mai mic de trei ani,
poate s refuze pornirea procesului dac persoana execut una
sau mai multe din urmtoarele cerinte: plata unei amenzi;
restituirea mijloacelor materiale cu care s-a svrsit infractiunea;
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
121
executarea muncilor n folosul comunittii; repararea pagubei
victimelor faptei respective
83
.
n procesul aplicrii probatiunii la etapa respectiv putem
evidentia dou trsturi distincte: 1) impunerea unor obligatii ce
constau n restrngerea drepturilor si liberttilor persoanei; 2)
obligatiile snt impuse de procuror si nu de judector (aceast
particularitate nu se refer la SUA, unde asemenea obligatii snt
impuse de instanta de judecat), care pot duce la lezarea unor
drepturi fundamentale ale omului, cum ar fi: dreptul la aprare,
prezumtia nevinovtiei.
Astfel, Consiliul Constitutional al Frantei a declarat
institutia instructiunii penale ca neconstitutional
84
. Consiliul dat
si-a motivat hotrrea prin faptul c aceast institutie contravine
unor principii constitutionale, si anume prezumtiei nevinovtiei
si separrii puterilor judectoresti si executive. Hotrrea
respectiv a fost criticat de majoritatea savantilor francezi.
Printre argumentele cele mai principale se mentionau
urmtoarele: persoana efectueaz toate prescriptiile procurorului
doar dac doreste acest fapt; nclcarea prescriptiilor stabilite
nu implic revocarea probatiunii si stabilirea unor sanctiuni mai
drastice, dar urmeaz cu intentarea procesului n ordine
general
85
.
n acest context, mentionm c Curtea European a
Drepturilor Omului a examinat institutia belgian a tranzactiei
(institutia similar cu instructiunea penal francez) si a conchis
c prezentnd avantaje indiscutabile att pentru prtile interesate,
ct si pentru realizarea justitiei n general, tranzactia n general nu
contravine Conventiei Europene a Drepturilor Omului (CEDO,
22 fevr 1980, Deweer c. Belgique, serie A 35, p.24)
86
.
n urma analizei efectuate, credem c ar fi binevenit
completarea listei de obligatiuni ce pot fi impuse persoanei de
ctre procuror cu urmtoarele cerinte: s repare prejudiciul
122
Alexandru SPOIAL'
cauzat victimei prin infractiune, dac asemenea prejudiciu a fost
pricinuit; s urmeze o cur de tratament stabilit; s se prezinte
sptmnal la organul n supravegherea cruia se afl; s respecte
unele programe de asistent social si/sau de instruire
profesional.
n scopul evitrii unor nclcri ale drepturilor si liberttilor
persoanei, este necesar respectarea anumitor conditii, si anume:
1) acordul persoanei de a executa obligatiunile date; 2) n cazul
violrii conditiilor probatiunii, s urmeze procesul n ordine
general (acest fapt este prevzut de art. 512 Cod de procedur
penal).
Conform celor mentionate, probatiunea este o sanctiune
de drept penal si, ca si orice alt sanctiune, genereaz un sir de
consecinte juridice nefavorabile pentru persoana condamnat
87
.
n acest context, specificm c consecintele juridice pentru
asemenea persoane se pot manifesta prin privarea de unele
drepturi (dreptul la vot), limitarea unor drepturi (persoanele
condamnate nu pot ocupa unele functii n aparatul de stat),
stabilirea unor regimuri de exercitare a unor drepturi (schimbarea
domiciliului doar cu acordul ofiterului de probatiune). De regul,
persoana supus probatiunii rmne n posesia acelorasi drepturi
pe care le avea pn la condamnare, dar cu exceptiile expres
prevzute de lege (de exemplu, conform art. 13 Cod electoral,
persoana condamnat nu are dreptul de a fi aleas) si, respectiv,
devine titularul unor drepturi de care dispune datorit
condamnrii sale (de exemplu, Codului de executare, persoana
condamnat este n drept s primeasc informatie despre modul
si conditiile de executare a pedepsei stabilite de instanta
judectoreasc si despre drepturile si obligatiile sale).
Tinndu-se cont de specificul probatiunii, privarea si/sau
limitarea drepturilor trebuie s fie minim. Restrngerea
drepturilor are loc n functie de etapa la care este aplicat msura
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
123
probatiunii. Astfel, n cazul cnd persoana este supus probatiunii
pn la stabilirea vinovtiei (tranzactia penal, suspendarea
conditionat a procedurii etc.), ea nu poate fi privat de unele
drepturi esentiale
88
(fiindc nu este recunoscut vinovat,
impunerea obligatiilor la aceast etap trebuie s fie precedat
de acordul persoanei care urmeaz a fi supus probatiunii), iar
n cazul cnd persoana este declarat vinovat si supus
probatiunii, atunci ea are antecedente penale si este privat de
unele drepturi.
Un alt aspect ce tine de executarea probatiunii este
solutionarea litigiilor ce apar n timpul acestui proces,
reglementarea cruia difer de la tar la tar. Astfel, conform
art. 173 al Codului de executare al Republicii Moldova,
condamnatul sau alte persoane ale cror drepturi si interese
legitime snt nclcate prin actele institutiei sau organului care
asigur executarea hotrrilor cu caracter penal poate ataca
aceste acte n modul stabilit de legislatie. n Marea Britanie, cu
exceptia ofiterului de probatiune, sefului serviciului de probatiune
si a instantei de judecat de circumscriptie (area board),
competent n solutionarea cazurilor de nclcare a dreptului, mai
este reglementat institutia ombudsmanului pentru nchisori si
probatiune (din engl. Prison and Probation Ombudsman). Acest
organ de stat este competent s examineze toate aspectele ce
tin de modul n care persoanele snt tratate de serviciile de
probatiune, cu exceptia cazurilor de executare a liberrii
conditionate nainte de termen
89
. Cererea este examinat de
ombudsman doar n cazul cnd persoana a recurs la toate
instantele competente, adic s-a adresat, n ordinea dup cum
urmeaz, ofiterului de probatiune, sefului serviciului de
probatiune si instantei de judecat.
Probatiunea, fiind o sanctiune penal, trebuie aplicat
astfel nct s fie posibil realizarea scopurilor pedepselor penale.
124
Alexandru SPOIAL'
Conform art. 61 Cod penal al Republicii Moldova, pedeapsa
are drept scop restabilirea echittii sociale, corectarea
condamnatului si prevenirea svrsirii de noi infractiuni. Aceste
scopuri trebuie realizate si de probatiune, dar n majoritatea
trilor, mai snt propuse si cerinte specifice ca: reintegrarea
comunitar a condamnatului si asigurarea securittii comunittii.
Astfel, probatiunea trebuie realizat n asa mod nct membrii
comunittii s nu sesizeze vreun pericol din partea persoanei
care execut n comunitate msura respectiv, iar infractorul s
devin membru deplin al acestei comunitti.
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
125
3. Reglementarea juridic$ a probaiunii ,n legislaia
Republicii Moldova
Primele elemente de probatiune au existat, n mod
surprinztor am putea spune, n legea penal adoptat n anul
1961, n care erau prevzute asa institutii ca: condamnarea
conditionat; liberarea de rspundere penal cu trimiterea cauzei
judectoriei tovrsesti sau liberarea cu ncredintare pe chezsie
etc. Pe lng faptul c erau prevzute, aceste institutii erau pe
larg aplicate, deoarece n acea perioad comunitatea avea o
influent foarte mare asupra comportamentului persoanelor si,
respectiv, putea fi atras n executarea sanctiunilor neprivative
de libertate.
La 12 iunie 2003, n Republica Moldova au intrat n
vigoare Codul penal si Codul de procedur penal, care se
remarc printr-o reglementare extrem de flexibil a alternativelor
la detentie nc din faza de urmrire penal, precum si prin
crearea unui sistem sanctionator preponderent educativ pentru
minori. Noi institutii, precum medierea si mpcarea n cauzele
penale, metoda de reparatii si compensatii acordate victimelor
pentru daunele materiale cauzate prin svrsirea infractiunii si
munca neremunerat n folosul comunittii reprezint doar cteva
exemple n acest sens
90
.
Aparitia acestor inovatii este conditionat, n mare parte,
de politica penal a statului, care este orientat spre crearea
unor alternative reale la pedeapsa nchisorii n scopul evitrii
costurilor si consecintelor negative ale ncarcerrii excesive.
Totodat mentionm c legislatia national reglementeaz
majoritatea aspectelor institutiei probatiunii. Deci putem afirma
c necesarul pentru realizarea institutiei probatiunii este
reglementat de legislatia national. Dup cum am mentionat,
126
Alexandru SPOIAL'
legea autohton contine doar unele elemente ale probatiunii.
Dar care snt ele? Unii autori
91
sustin opinia conform creia
condamnarea conditionat (cuprinde liberarea conditionat de
rspundere penal si condamnarea cu suspendarea conditionat
a executrii pedepsei) si probatiunea snt identice. Fapt cu care
nu sntem de acord, deoarece n paragraful 1 capitolul I al
prezentei lucrri am expus si argumentat opinia potrivit creia
institutia probatiunii n calitate de msur penal poate include
si asemenea institutii cum ar fi: amnarea emiterii sentintei;
liberarea conditionat nainte de termen etc.
n acelasi timp subliniem c Codul penal al Republicii
Moldova nu recunoaste probatiunea ca sanctiune independent,
ci doar ca alternativ la privarea de libertate, deci probatiunea
poate fi aplicat doar n procesul individualizrii pedepsei. De
asemenea, elementele probatiunii existente trebuie s
corespund definitiei si caracteristicilor elucidate n paragragful
1 capitolul I al prezentei lucrri. Conform celor mentionate putem
afirma c elemente ale probatiunii n calitate de alternativ la
privarea de libertate snt urmtoarele: liberarea de rspundere
a minorilor (art.54 CP); liberarea conditionat de rspundere
penal (art.59 CP); condamnarea cu suspendarea conditionat
a executrii pedepsei (art.90 CP); liberarea conditionat de
pedeaps nainte de termen (art.91 CP); liberarea de pedeaps
a minorilor (art.93 CP); amnarea executrii pedepsei pentru
femei gravide si femei care au copii n vrst de pn la opt ani
(art.96 CP).
n unele surse enumerarea respectiv este mai ampl
92
,
opinie cu care nu sntem de acord. n acest context mentionm
c liberarea de rspundere penal n legtur cu renuntarea de
bun voie la svrsirea infractiunii si liberarea de rspundere n
legtur cu cinta activ se aplic tinndu-se cont de comportarea
benevol a infractorului n timpul sau imediat dup comiterea
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
127
infractiunii, adic actiunile ntreprinse de persoana respectiv
snt consecinta vointei ei, dar nu consecinta obligatiunilor impuse
de instant, asa cum este necesar n cazul probatiunii.
Conform legii penale actuale, despre probatiune putem
vorbi n cazul aplicrii unor modalitti ale liberrii de rspundere
penal (art. 54, 59 Cod penal al RM) si unor modalitti ale
liberrii de pedeapsa penal (art. 90, 91, 93, 96 Cod penal al
RM).
Liberarea de rspundere penal const n refuzul
judectorului de a da o sentint de condamnare persoanei
vinovate de svrsirea infractiunii si, implicit, n refuzul de a aplica
acesteia pedeapsa respectiv (sanctiunile juridico-penale)
93
.
Conform unei opinii
94
, unele modalitti a liberrii de
rspundere snt msuri de sigurant sau msuri de aprare
social, cci nu are ca restabilirea echittii sociale ori intimidarea
infractorului sau altor persoane, caracterul de msur de
sigurant rezult si din aceea c msura dat apare ca un
tratament criminologic, destinat readaptrii la viata social.
Conform unor opinii
95
, liberarea de rspundere penal
este un mijloc de individualizare a pedepsei. Modalitatea dat
de individualizare a rspunderii penale poate fi considerat
probatiune, deoarece conditiile necesare acesteia snt, practic,
identice cu cele necesare aplicrii probatiunii. Deci la aplicarea
liberrii de rspundere penal este necesar: prezenta persoanei
nvinuite, stabilirea unor conditii obligatorii pe o perioad de
timp, ndeplinirea cerintelor obligatorii n cadrul comunittii;
cerinte cu privire la infractor si fapt fiind aceleasi. Astfel,
liberarea de rspundere penal poate fi considerat o modalitate
a probatiunii.
Totusi unii autori
96
sustin c liberarea de rspundere penal
este o alternativ a procesului penal, dar nu o alternativ a unei
sanctiuni privative de libertate. Nu negm faptul c realizarea
128
Alexandru SPOIAL'
procesual a acestei institutii materiale poate si reprezint o
alternativ a procesului penal formal, dar, mentionm, totodat,
c liberarea de rspundere penal este o institutie material cu
implicatii juridico-penale si executional-penale si considerm
c aceast msur penal se nscrie n notiunea de probatiune.
Ordinea de aplicare a liberrii de rspundere penal poate
fi redat shematic n modul urmtor: instanta de judecat
stabileste c snt suficiente probe pentru a demonstra vinovtia
persoanei (dar fr a emite o sentint n acest sens); instanta
ajunge la concluzia c condamnatul poate fi reeducat fr
stabilirea si executarea real a pedepsei; instanta elibereaz
persoana vinovat de rspundere penal, stabilind n acelasi
timp un termen de ncercare (termen de probare). Termenul de
ncercare este o perioad de timp n care condamnatul trebuie
s demonstreze printr-un comportament respectiv corectarea
sa
97
. Scopul principal al termenului de prob const n necesitatea
organizrii n aceast perioad a lucrului educativ cu infractorul
si de a se convinge despre oportunitatea adoptrii unei asemenea
hotrri de ctre instanta de judecat.
Conform art. 54 al Codului penal al RM, persoana n
vrst de pn la 18 ani care a svrsit pentru prima oar o
infractiune usoar sau mai putin grav poate fi liberat de
rspundere penal n conformitate cu prevederile procedurii
penale dac s-a constatat c corectarea ei este posibil fr a fi
supus rspunderii penale. De asemenea, minorilor liberati de
rspundere penal, n conformitate cu alin. 1 al art. 54, li se pot
aplica msurile de constrngere cu caracter educativ, prevzute
n art. 104 Cod penal.
n articolul mentionat legiuitorul foloseste sintagma
persoana care a svrsit pentru prima oar o infractiune.
Aceast expresie trezeste unele confuzii. Din punct de vedere
juridic, aceasta poate fi orice persoan care a svrsit pentru
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
129
prima oar, n viata sa, o infractiune sau o persoan care a mai
svrsit si alte infractiuni, dar antecedentele penale au fost stinse
sau ridicate. Situatia dat are loc datorit faptului c persoana
nu poate rspunde de dou si mai multe ori pentru aceeasi fapt
(art.4 al protocolului aditional nr. 7 al Conventiei Europene
pentru Aprarea Drepturilor si Liberttilor Omului)
98
. Astfel, un
minor care a fost supus deja unei sanctiuni penale sau liberrii
conditionate, poate fi iarsi supus liberrii conditionate de
rspundere penal (cu conditia c n perioada executrii primei
liberri minorul n-a comis vreo infractiune). Acestei teze se altur
si practicile unor state strine
99
. Din punct de vedere criminologic
situatia dat nu este adecvat. Conform unor opinii
100
, dac
persoana a svrsit din nou o infractiune, aceasta nseamn c
liberarea conditionat sau sanctiunea executat anterior nu si-a
atins scopul de reeducare si prevenire special, iar asemenea
scopuri nu mai pot fi realizate cu ajutorul unei asa institutii cum
este liberarea conditionat de rspundere penal.
n asemenea cazuri, instanta de judecat, conducndu-se
de legislatia n vigoare, poate libera conditionat de rspundere
penal un minor fat de care asemenea msur sau una mai
aspr (adic pedeapsa real) si-a demonstrat deja ineficienta.
Deci considerm c liberarea de rspundere penal a minorului
ar trebui aplicat, de regul, cnd persoana care nu a mplinit
vrsta de 18 ani a comis n adevr pentru prima dat o infractiune,
sau n cazul n care aceast infractiune este comis nu pentru
prima dat, dar cu conditia c pentru infractiunea anterior
svrsit au trecut termenele de prescriptie pentru tragerea la
rspundere penal. Situatia dat intr n contradictie cu notiunea
infractiune comis pentru prima oar, deoarece nu cuprinde
cazul cnd au fost stinse antecedentele penale pentru o infractiune
comis anterior celei pentru svrsirea creia este pornit procesul.
Totusi credem c n aceast situatie este rational s acceptm
130
Alexandru SPOIAL'
punctul de vedere criminologic asupra notiunii infractiune
comis pentru prima oar.
O conditie obligatorie pentru liberarea conditionat a
minorului este gradul prejudiciabil al infractiunii, adic infractiunea
svrsit s fie usoar sau mai putin grav. Conform al. 2 art. 16
Cod penal, infractiuni usoare se consider faptele pentru care
legea penal prevede n calitate de pedeaps maxim pedeapsa
nchisorii pe un termen de pn la 2 ani inclusiv, iar infractiuni
mai putin grave, conform al. 3 art. 16 Cod penal, se consider
faptele pentru care legea penal prevede pedeapsa maxim cu
nchisoare pe un termen de pn la 5 ani inclusiv.
Instanta trebuie s ajung la concluzia c corectarea
persoanei este posibil fr a fi supus rspunderii penale. n
contextul problematicii din prezenta lucrare, aceasta ar nsemna
c n rezultatul cercetrii cauzei si calittilor individuale ale
vinovatului s-a format convingerea ferm n posibilitatea atingerii
scopului rspunderii penale fr izolarea de societate, dar n
conditiile unui control profilactic al comportrii persoanei
respective ntr-o perioad de timp stabilit
101
. De asemenea,
conform opiniei unor autori
102
, n calitate de temei pentru
constatarea posibilittii c minorul delincvent poate fi corectat
fr a fi supus rspunderii penale, printre altele, ar fi urmtoarele
mprejurri: cinta sincer, autodenuntarea, contributia activ
la descoperirea infractiunii, repararea benevol a pagubei
pricinuite sau nlturarea daunei cauzate etc.
Un alt aspect al liberrii de rspundere penal a minorilor
se refer la faptul dac instanta poate, n ipoteza n care termenul
de ncercare depseste momentul mplinirii vrstei de 18 ani de
ctre condamnat, s stabileasc numai obligatiile prevzute de
art. 104 Cod penal, sau este obligat s impun si respectarea
dup majorat a altor msuri prevzute de legea penal sau cea
procesual-penal. Credem c s-a optat corect apreciindu-se
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
131
c dac instanta a considerat necesar impunerea unor obligatii,
acest lucru s persiste pe toat durata termenului de ncercare,
chiar si dup mplinirea vrstei de 18 ani, deoarece nu exist nici
o ratiune care s justifice stabilirea n sarcina condamnatului a
unor obligatii executabile doar pn la majorat, atta vreme ct
termenul de ncercare se prelungeste si dup acest moment,
chiar dac continutul acestor obligatii se modific la mplinirea
vrstei de 18 ani
103
.
Conform al. 2 art. 54 Cod penal, persoanelor liberate de
rspundere penal, n conformitate cu al. 1 art. 54, li se pot
aplica msurile de constrngere cu caracter educativ prevzute
n art.104 Cod penal. Articolul respectiv prevede urmtoarele
msuri de constrngere cu caracter educativ: a) avertismentul;
b) ncredintarea minorului n supravegherea printilor,
persoanelor care i nlocuiesc sau organelor specializate de stat;
c) obligarea minorului s repare daunele cauzate; d) obligarea
minorului de a urma un curs de tratament medical de reabilitare
psihologic; e) internarea minorului ntr-o institutie special de
nvtmnt si reeducare sau ntr-o institutie curativ si de
reeducare.
n ceea ce priveste natura juridic a acestor msuri, ne
raliem opiniei conform creia ele pot fi considerate drept msuri
de alternativ pentru pedepsele penale
104
, iar n alte surse,
msurile de constrngere cu caracter medical snt definite ca
msuri de influent prevzute a fi aplicate de instanta de
judecat ...
105
. Tinnd cont de definitia probatiunii descris n
prezenta lucrare, msurile date snt acele obligatii care se impun
persoanei supuse probatiunii. Cu att mai mult, msurile date
snt aplicate n scopul corectrii si reeducrii infractorilor minori,
precum si prevenirii svrsirii de noi infractiuni, dup cum putem
observa, aceleasi scopuri snt urmrite de probatiune prin
stabilirea diferitelor obligatiuni. Totusi msurile respective
132
Alexandru SPOIAL'
nicidecum nu pot fi considerate pedepse, deoarece nu implic
aparitia antecedentelor penale. Mai mult dect att, aplicarea
acestora duce la liberarea minorului att de pedeapsa penal,
ct si de rspunderea penal.
Conform al.3 art.104 Cod penal, minorului i pot fi aplicate
concomitent cteva msuri de constrngere cu caracter educativ,
aceast prevedere a fost stipulat pentru a acorda instantelor o
libertate n combinarea msurilor, combinare ce se efectueaz
n scopul atingerii scopurilor sus-mentionate. Totodat
mentionm c, potrivit al.2 art.104 Cod penal, lista obligatiunilor
este exhaustiv. n redactia Legii RM nr.985-XV din 18 aprilie
2002, Codul penal prevedea c lista dat a msurilor nu este
exhaustiv si instantele de judecat erau n drept s aplice orice
alte obligatii ce ar putea contribui la reeducarea minorului si la
prevenirea svrsirii noilor infractiuni. n acest context, salutm
decizia legiutorului din urmtoarele motive: 1) stabilirea unui cerc
strict de obligatii va proteja minorul de nclcarea sau limitarea
unor drepturi si libertti fundamentale ale omului, limitare care
s-ar prea necesar, dar incompatibil cu legislatia n domeniul
drepturilor omului; 2) stabilirea unui cerc strict de obligatii va
proteja minorul supus acestor msuri de posibilele abuzuri sau
de stabilirea unor obligatii inutile, care doar vor ngreuna procesul
de reeducare a delicventului minor; 3) prevederea unei liste
exhaustive a obligatiunilor este n concordant cu cerintele
Recomandrii nr.22 (2000) cu privire la implementarea Regulilor
Europene privind Msurile si Sanctiunile Comunitare
106
.
n acelasi timp, atentionm c posibilitatea acordat
instantei, conform art.104 Cod penal (n redactia Legii RM
nr.985-XV din 18 aprilie 2002), de a limita timpul liber si
stabilirea unor cerinte speciale privind comportamentul minorului
a fost, de asemenea, exclus din motivele enumerate anterior.
Avertismentul prevzut la lit.a) al.1 art.104 presupune o
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
133
apreciere negativ de drept a actiunii fptuitorului si concomitent
o reactie din partea societtii n scopul educrii si reeducrii
acestuia
107
. Pentru a obtine un efect mai mare al acestei msuri,
n toate cazurile avertismentul trebuie s fie anuntat public, dar,
suplimentar, poate fi realizat si n form scris, adic prin
nmnarea hotrrii instantei contra semntur.
ncredintarea minorului pentru supraveghere printilor,
persoanelor care i nlocuiesc sau organelor de stat specializate
presupune punerea n sarcina lor a obligatiei de a urmri si a
directiona comportamentul minorului. Pentru aplicarea acestei
msuri, instanta urmeaz s se conving de posibilitatea real
a acestora de a asigura msura de constrngere cu caracter
educativ
108
. Legea penal nu contine prevederi referitor la
acordul acestor persoane de a realiza supravegherea
delicventului minor. Totusi ne alturm opiniei
109
conform creia
necesitatea acordului este un rezultat firesc al naturii si scopului
acestei msuri educative. Cu toate acestea, modalitatea de
exprimare a acordului nu prezint important principial, dar
din punct de vedere procesual, ar fi binevenit forma scris. n
acest context mentionm c prin msura respectiv, adic
ncredintarea minorului pentru supraveghere organelor
specializate de stat, Codul penal stabileste bazele activittii
serviciilor de probatiune. n acest caz trebuie s existe organe
specializate de stat si n acelasi timp instanta este n drept s
pun minorul sub supraveghere. Deci n cazul minorilor putem
vorbi despre posibilitatea aplicrii probatiunii att ca sanctiune,
ct si ca activitate a unor institutii specializate. Mai mult dect
att, supravegherea respectiv poate fi dispus mpreun cu alte
msuri educative.
Urmtoarea msur educativ este repararea daunelor
cauzate. Obligarea minorului de a repara dauna cauzat se aplic
n urmtoarele cazuri: 1) cnd minorul este obligat s ntoarc
134
Alexandru SPOIAL'
persoanei vtmate obiectul sustras sau alt obiect echivalent
celui disprut, dac persoana vtmat accept; 2) cnd minorul
poate repara n bani costul obiectului sau dauna cauzat stabilit
de ctre materialele cauzei sau la ntelegerea prtilor; 3) cnd
dauna cauzat urmeaz s fie reparat de ctre fptuitor prin
munca lui proprie
110
.
Amenda aplicat minorului nu se rsfrnge obligatoriu
asupra printilor sau persoanelor care l ntretin, deoarece exist
si minori care au bunuri proprii
111
. Deci msura dat poate fi
dispus tinndu-se cont de starea material a minorului. Prin
stare material a minorului se ntelege prezenta unei surse de
venit sau patrimoniu care i-ar permite acoperirea daunelor, de
exemplu, salariul, bursa etc. Dispunerea acestei msuri educative
este posibil si n cazul cnd printii snt de acord, la ntelegere
cu partea vtmat, s repare dauna cauzat. Credem c
aceast situatie poate fi admis numai n cazul n care va avea
un caracter educativ asupra minorului, deoarece dac printii
vor repara dauna fr ca minorul s suporte anumite consecinte,
atunci, credem c, din punct de vedere al reeducrii persoanei,
nu mai are rost dispunerea unei asemenea msuri.
n aceast ordine de idei, nu putem fi de acord cu opinia
112
potrivit creia, n cazurile cnd minorul este liberat de rspundere
penal, nu este posibil repararea daunei. n cazul liberrii de
rspundere penal a unui minor, instanta de judecat poate aplica
msurile de constrngere cu caracter educativ prevzute n art.
104, iar acest articol contine prevederea conform creia instanta
de judecat poate dispune obligarea minorului s repare daunele
cauzate.
Totodat mentionm c repararea pagubei poate fi
realizat nu numai prin oferirea de despgubiri, dar si prin munca
proprie a minorului, de exemplu, cnd prin diferite actiuni de
vandalism snt deteriorate bncile din parcuri, monumentele,
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
135
delicventul minor poate fi impus s le repare personal.
Alt msur educativ este obligarea minorului de a urma
un curs de tratament medical de reabilitare psihologic. Aceast
msur este determinat de dereglrile de comportament ale
minorului, dependente de starea familial sau de atragerea la
svrsirea infractiunii de ctre inculpatii adulti
113
. Internarea
minorului ntr-o institutie special de nvtmnt si de reeducare
sau ntr-o institutie curativ si de reeducare presupune trimiterea
minorilor n scoli-internat si institutii medicale pentru copii cu
deficiente psihice sau copii care au suferit boli ce s-au rsfrnt
asupra dezvoltrii lor. Temeiurile pentru trimiterea n asemenea
institutii trebuie s fie stabilite de instant n baza concluziilor
medicale
114
. n practic s-a decis corect c internarea minorului
ntr-un centru de reeducare, pentru a fi eficient, nu se poate
efectua dect fat de un minor cruia, la data pronuntrii hotrrii
i-a rmas, pn la majorat, suficient timp pentru reeducare
115
.
Atentionm asupra faptului c legea penal autohton
stabileste urmri nefaste n caz de nerespectare a msurilor
impuse de instanta de judecat, prin aceasta apropiindu-se si
mai mult de notiunea de probatiune n acceptiunea sa clasic.
Altfel spus, n cazul minorilor snt prevzute obligatiile ce urmeaz
a fi respectate si consecintele nerespectrii acestora. Astfel,
conform al.4 art. 104 Cod penal, n cazul eschivrii sistematice
de la msurile de constrngere cu caracter educativ de ctre
minor, instanta de judecat, la propunerea organelor de stat
specializate, anuleaz msurile aplicate si decide trimiterea cauzei
penale procurorului sau stabileste pedeapsa conform legii n baza
creia persoana a fost condamnat, dup caz. Urmrile nefaste
pot interveni numai n cazul eschivrii sistematice de la msurile
stabilite. Eschivarea sistematic presupune nclcarea (de trei si
mai multe ori) msurii aplicate: de a se prezenta pentru a repara
dauna cauzat sau la tratamentul medical de reabilitare
136
Alexandru SPOIAL'
psihologic, sau pentru a i se anunta avertismentul etc.
Ordinea si procedura liberrii de rspundere penal a
minorului este reglementat de Codul de procedur penal al
Republicii Moldova. Deci ordinea este urmtoarea: organul de
urmrire penal face propunere procurorului de a nceta
urmrirea penal n privinta minorului si, dac procurorul
consider necesar, emite ordonant de ncetare a procesului cu
aplicarea msurilor de constrngere cu caracter educativ.
n cazul aplicrii msurii de internare ntr-o institutie
special de nvtmnt si de reeducare sau ntr-o institutie curativ
si de reeducare, demersul procurorului privind liberarea minorului
de rspundere penal se examineaz de ctre judectorul de
instructie conform prevederilor art.308 CPP. Dac judectorul
de instructie respinge demersul, atunci procurorul este obligat
s anuleze ordonanta de ncetare a procesului penal si s
continue procedura obisnuit. Este n drept s initieze procedura
liberrii att organul de urmrire penal, procuratura, ct si,
conform al.5 art.483 C.P.P., instanta de judecat n timpul
examinrii cauzei penale. Faptul c procedura liberrii poate fi
initiat n mai multe faze ale procesului penal este salutabil,
deoarece cu ct mai multe posibilitti de aplicare a probatiunii
vor fi, cu att probabilitatea de aplicare va fi mai mare, ceea ce-
ar constitui un pas important n aplicarea pe larg a probatiunii.
Urmtorul element de probatiune reglementat de legislatia
Republicii Moldova este liberarea conditionat de rspundere
penal. Conform art.59 Cod penal, n privinta persoanei puse
sub nvinuire pentru svrsirea unei infractiuni usoare sau mai
putin grave, care si recunoaste vinovtia si nu prezint pericol
social, urmrirea penal poate fi suspendat conditionat, cu
liberarea ulterioar de rspundere penal n conformitate cu
procedura penal, dac corectarea acestei persoane este
posibil fr aplicarea unei pedepse penale.
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
137
Asadar, reiesind din continutul legii, aceast modalitate
de liberare de rspundere penal este posibil n prezenta unor
conditii concrete, si anume: 1) infractiunea svrsit nu prezint
un grad prejudiciabil nalt, adic persoana a svrsit o infractiune
usoar sau mai putin grav; 2) procurorul a emis ordonanta de
nvinuire si vinovatul si recunoaste vinovtia; 3) persoana celui
vinovat nu prezint pericol social sporit (a svrsit infractiunea
pentru prima dat, se caracterizeaz pozitiv, munceste cinstit,
poart grij de familie etc.); 4) reeducarea lui este posibil fr
aplicarea unei pedepse penale; 5) vinovatul nu insist ca dosarul
penal s fie cercetat n judecat; 6) dauna cauzat a fost
reparat
116
.
Prin recunoastere a vinovtiei se are n vedere situatia n
care nvinuitului i s-a explicat dreptul de a tcea si de a nu
mrturisi mpotriva sa, iar acesta accept s depun mrturii si
s dea explicatii referitoare la nvinuirea naintat
117
.
Legea penal opereaz cu notiunea de persoan ce nu
prezint pericol social. Se consider c persoana nu prezint
pericol social n cazul n care nu a fost anterior condamnat, nu
este dependent de alcool sau droguri, se cieste sincer de
comiterea infractiunii
118
, de asemenea, este necesar ca persoana
vinovat s aib un comportament pozitiv si n cadrul procesului
penal
119
.
Liberarea conditionat de rspundere penal a persoanei
se realizeaz conform prevederilor Codului de procedur penal.
Astfel, potrivit art. 511 Cod de procedur penal, n cazul n
care procurorul constat c persoana ntruneste toate conditiile
necesare liberrii conditionate, el, prin ordonant (care trebuie
s fie confirmat de procurorul ierarhic superior), suspend
conditionat urmrirea penal pe un termen de un an. n acest
caz, persoanei nvinuite i pot fi stabilite una sau mai multe
obligatii: 1) de a nu prsi localitatea unde si are domiciliul dect
138
Alexandru SPOIAL'
n conditiile stabilite de procuror; 2) de a comunica organului
de urmrire penal orice schimbare de domiciliu; 3) de a nu
svrsi infractiuni sau contraventii; 4) de a-si continua lucrul sau
studiile.
De asemenea, legea procesual-penal prevede c
liberarea conditionat nu se aplic persoanelor care: 1) au
antecedente penale; 2) snt dependente de alcool sau droguri;
3) avnd functii de rspundere, au comis infractiunea fcnd abuz
de serviciu; 4) au comis infractiuni contra securittii statului; 5)
nu au reparat paguba cauzat n urma infractiunii.
Conform art.512 Cod de procedur penal, dac n
termenul de suspendare conditionat a urmririi penale nvinuitul
a respectat conditiile stabilite, procurorul, prin ordonanta sa,
libereaz persoana de rspundere penal. Iar n cazul n care
nvinuitul nu a respectat conditiile stabilite de procuror, ultimul
trimite cauza n judecat cu rechizitoriu n ordinea general. Este
interesant faptul c persoana poate fi liberat de rspundere
penal n baza art.59 Cod penal poate fi dispus doar de
procuror. Nectnd la faptul c art.53 Cod penal prevede
posibilitatea liberrii de rspundere att de ctre procuror, ct si
de ctre instanta de judecat, ns art.59 Cod penal stabileste
c liberarea conditionat se realizeaz n conformitate cu
prevederile procesual-penale. Si anume prevederile procesual-
penale (art.510-512 Cod de procedur penal) stabilesc aceast
atributie procurorului.
Termenul de suspendare pe un an este necesar pentru a
se convinge de corectitudinea deciziei adoptate si pentru a putea
fi reluat procedura n cazul nclcrii obligatiunilor stabilite. Deci
si n cazul liberrii conditionate snt prezente multe elemente ale
probatiunii. Astfel, persoanei i se stabilesc anumite conditii, pe
care trebuie s le respecte o perioad determinat de timp. Ar
fi binevenit faptul dac una din conditiile necesare, prevzut
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
139
de Codul de procedur penal, ar fi repararea pagubei,
deoarece, n multe tri, repararea pagubei este o conditie
obligatorie a sanctiunii de probatiune si, totodat, realizarea ei
este pus n sarcina serviciilor de probatiune
120
.
O institutie a dreptului penal care include unele elemente
ale probatiunii este institutia liberrii de pedeaps penal.
Conform art.89 Cod penal, prin liberare de pedeapsa penal
se ntelege eliberarea persoanei care a svrsit o infractiune de
la executarea real, partial sau total, a pedepsei penale
pronuntate prin hotrrea instantei de judecat. n alin. 2 al
aceluiasi articol snt prevzute modalittile liberrii de pedeaps
penal, ns, dup cum am mentionat anterior, doar unele
modalitti contin elemente ale probatiunii. Printre acestea
enumerm: condamnarea cu suspendarea conditionat a
executrii pedepsei; liberarea conditionat nainte de termen;
liberarea de pedeaps a minorilor; amnarea executrii pedepsei
pentru femei gravide si femei care au copii n vrst de pn la 8 ani.
Conform opiniei unor autori
121
, toate modalittile de
liberare de pedeapsa penal contin elemente de probatiune.
Nu mprtsim aceast opinie, deoarece unele modalitti ce se
contin n lege nu au caracteristicile enumerate n prezenta lucrare,
care pot caracteriza o msur penal drept probatiune.
Astfel, dac unei persoane i este nlocuit partea
neexecutat din pedeaps cu o pedeaps mai blnd, atunci
pedeapsa mai blnd va fi aleas din lista stipulat n art.62 Cod
penal. Dar aceast list nu contine nici o pedeaps ce ar putea
fi atribuit probatiunii. Desigur, o parte neexecutat din pedeapsa
cu nchisoare poate fi nlocuit cu o pedeaps neprivativ de
libertate (de exemplu, amenda, munca neremunerat n folosul
comunittii
122
), dar n acest caz modalitatea respectiv poate fi
tratat ca o alternativ la detentie. ns desi probatiunea este
principala alternativ, nu orice alternativ este probatiune. Deci
140
Alexandru SPOIAL'
sustinem c nlocuirea prtii neexecutate din pedeaps cu o
pedeaps mai blnd nu poate fi atibuit la sanctiunea de
probatiune.
n ceea ce priveste liberarea de la executarea pedepsei a
persoanelor grav bolnave, putem s mentionm c aplicarea
modalittii respective este n functie de o circumstant obiectiv,
mbolnvirea persoanei de o boal psihic, ce exclude
discernmntul, sau de o boal ce mpiedic executarea pedepsei.
n acest caz nu este vorba nici de supraveghere si asistare (cu
exceptia celor pur medicale) si nici de stabilirea unor obligatiuni.
n urma unei analize a legislatiei autohtone, putem afirma
c liberarea de pedeapsa penal poate fi conditionat si
neconditionat. Liberarea neconditionat nu presupune anumite
cerinte cu privire la conduita ulterioar a persoanei. ns liberarea
conditionat solicit anumite cerinte persoanei, dup liberarea
ei de pedeapsa penal, cu privire la conduita acesteia n termenul
de ncercare. Aceast afirmatie este veridic, dar e necesar a
mentiona c si n cazul liberrii neconditionate persoanele au
unele obligatii generale, care nu snt impuse de instanta de
judecat, dar de lege (de exemplu, obligatia de a nu comite
crime, de a avea un comportament bun etc.).
Potrivit opiniei noastre, condamnarea cu suspendarea
conditionat a executrii pedepsei este institutia care contine
toate elementele probatiunii ca msur (sanctiune) penal.
Conform art.90 Cod penal, dac la stabilirea pedepsei cu
nchisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infractiunile
svrsite cu intentie si de cel mult 7 ani pentru infractiunile svrsite
din imprudent, instanta de judecat, tinnd cont de
circumstantele cauzei si persoana celui vinovat, va ajunge la
concluzia c nu este rational ca acesta s execute pedeapsa
stabilit, ea poate dispune suspendarea conditionat a executrii
pedepsei aplicate vinovatului, indicnd numaidect n hotrre
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
141
motivele condamnrii cu suspendare conditionat a executrii
si termenul de prob. n acest caz, instanta de judecat dispune
neexecutarea pedepsei aplicate dac, prin comportare
exemplar si munc cinstit, va ndreptti ncrederea ce i s-a
acordat.
De asemenea, n acelasi articol snt stipulate si obligatiile
ce pot fi impuse infractorului, iar lista acestora este exhaustiv.
n varianta sa initial, Codul penal prevedea c lista dat a
msurilor nu este exhaustiv si instantele de judecat erau n
drept s aplice orice alte obligatii ce ar putea contribui la
reeducarea condamnatului si prevenirea svrsirii noilor
infractiuni. n acest context, salutm decizia legiutorului din
aceleasi motive enumerate n cazul art. 104 Cod penal.
Continutul obligatiilor stipulate n art.90 Cod penal va fi
analizat n alt context. ns mentionm c exist o neclaritate, si
anume: pe de o parte, repararea daunei este o conditie obligatorie
pentru a dispune condamnarea conditionat, iar pe de alt parte,
repararea daunei este o conditie care poate fi impus persoanei
vinovate dup dispunerea condamnrii conditionate. Deci nu
este clar cnd este necesar a repara dauna. Dac asemenea
reparare este ndeplinit, n calitate de conditie, pn la
pronuntarea sentintei, atunci este inadmisibil stabilirea acestei
reparri ca obligatie ce urmeaz a fi executat n termenul de
prob si invers.
n legea penal este stipulat termenul de prob n limitele
de la un an pn la cinci ani. Apreciind termenul de prob, instanta
de judecat d posibilitate real vinovatului s-si justifice
corectarea prin comportament exemplar si munc cinstit,
nesvrsind o nou infractiune
123
.
Aceast msur nu se aplic ns persoanelor care au
svrsit infractiuni deosebit de grave si exceptional de grave,
precum si recidivistilor. Mentionm, totodat, c Codul penal,
142
Alexandru SPOIAL'
n redactia Legii RM nr.985-XV din 18 aprilie 2002, prevedea
liberarea doar a persoanelor care au svrsit infractiuni usoare
si nu prea grave. Aceast prevedere nu cuprindea dou categorii
de persoane stipulate, n prezent, n alin.1 al art.90 Cod penal si
anume persoanele condamnate la nchisoare pe un termen de
cel mult 7 ani pentru infractiunile imprudente si persoanele
condamnate la nchisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru
infractiunile intentionate grave. Deoarece, conform art.16 Cod
penal, infractiunea grav se consider faptele pentru care legea
penal prevede pedeapsa de la 5 ani pn la 15 ani. n asemenea
caz, condamnarea cu suspendarea conditionat a executrii
pedepsei putea fi aplicat doar celor condamnati pe un termen
de 5 ani, indiferent dac fapta a fost svrsit cu intentie sau din
imprudent. ns o dat cu modificrile operate n art.90 aceste
limitri au fost evitate.
Legiuitorul a stipulat si unele privilegii pentru persoanele
condamnate conditionat, care au o comportare corect si
exemplar. Astfel, conform alin. 7 art. 90, instanta, la propunerea
organului competent, poate anula, n ntregime sau partial,
obligatiile stabilite anterior, iar conform alin. 8 al aceluiasi articol,
instanta poate pronunta o ncheiere cu privire la anularea
condamnrii si stingerea antecedentelor penale. Asemenea
prevedere este binevenit, deoarece utilizarea n cadrul
probatiunii a msurilor de stimulare, mai ales prin reducerea
termenului, face aceast sanctiune si mai eficient
124
.
n acelasi timp, deopotriv cu msurile de stimulare, snt
prevzute si consecintele nefaste pentru nclcarea obligatiilor
si/sau svrsirea unor infractiuni. Asadar, conform alin. 7 art.90,
instanta, la propunerea organului competent, poate aduga unele
obligatii, iar conform alin. 9 al aceluiasi articol, instanta poate
pronunta o ncheiere cu privire la anularea condamnrii cu
suspendarea conditionat a executrii pedepsei si la trimiterea
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
143
condamnatului pentru a executa pedeapsa stabilit prin hotrrea
instantei de judecat. Totodat mentionm c, n cazul svrsirii
unei infractiuni din imprudent, legiuitorul las la discretia
instantei anularea sau mentinerea condamnrii conditionate.
Sustinem aceast solutie ca fiind una optim, deoarece persoana
care a comis o infractiune imprudent nu ntotdeauna prezint
pericol social si, deseori, se poate de limitat doar la stabilirea
unor obligatii. n aceast ordine de idei, stabilirea unor consecinte
(sanctiuni) este o conditie indispensabil pentru eficienta
probatiunii ca sanctiune comunitar
125
.
Totodat mentionm c n alin. 9 art.90 Cod penal este
utilizat expresia ncalc... ordinea public, fiind supus
rspunderii administrative. Aceast expresie e necesar a fi
interpretat n mod restrictiv, adic n asemenea caz trebuie luate
n consideratie doar acele nclcri care, prin caracterul lor, ne
demonstreaz c condamnatul n-a ndrepttit ncrederea
acordat
126
(de exemplu, huliganismul nensemnat, nesupunerea
intentionat cerintelor politistului, consumul de buturi spirtoase
n locurile publice etc.).
La expirarea termenului de prob, dac condamnatul cu
suspendarea conditionat a executrii pedepsei a executat
conditiile stabilite prin hotrrea instantei de judecat, conform
art. 111 Cod penal, el se consider ca neavnd antecedente
penale.
La stabilirea acestei msuri instanta de judecat trebuie
s tin cont si de personalitatea infractorului. Legiuitorul ns nu
enumer elementele obiective si subiective ce trebuie luate n
consideratie. n unele cazuri, svrsirea pentru prima dat a unei
infractiuni indic asupra caracterului ntmpltor, iar n altele, desi
persoana a svrsit pentru prima dat o infractiune, ea nu
respecta si alte reguli ale convietuirii sociale. Desigur, despre
gradul pericolului social ne poate mrturisi comportarea
144
Alexandru SPOIAL'
persoanei n timpul procesului penal, precum si atitudinea ei fat
de decizia luat de organele competente
127
.
O alt institutie care ne-ar interesa ar fi liberarea
conditionat de pedeaps nainte de termen, stipulat n art.91
Cod penal. Executarea pedepsei stabilite de instant este util
doar n msura n care snt atinse scopurile pedepsei prevzute
n lege: stabilirea echittii sociale; corectarea condamnatului;
prevenirea svrsirii de noi infractiuni. n cazul n care s-a reusit
stabilirea echittii sociale, drept scop principal, si corectarea
condamnatului, atunci executarea de mai departe nu are sens si
devine inutil. De aceea, tinnd cont de principiul umanismului,
legea acord instantei dreptul de a libera conditionat de la
executarea de mai departe a pedepsei persoanele care au
demonstrat c pentru corectarea lor nu au nevoie de executarea
n ntregime a pedepsei. Totodat, posibilitatea, stabilit prin
lege, de a fi supus liberrii conditionate de la executarea pedepsei
creeaz la condamnati un stimul enorm la corectare si
rentoarcerea ct mai rapid la o viat normal n societate
128
.
Conform opiniei unor autori
129
, liberarea conditionat
nainte de termen, n esent, este un drept subiectiv al persoanei.
Asemenea afirmatie nu defineste natura juridic a acestei msuri
penale, ci numai stabileste c persoana condamnat are dreptul
de a i se dispune msura respectiv. Alti autori
130
consider c
institutia dat este un mijloc de stimulare pentru condamnati.
Binenteles, nu putem nega efectul de stimulare a liberrii
conditionate, dar esenta acesteia const n terminarea executrii
pedepsei cu conditia respectrii, n perioada termenului de
probatiune, a unor cerinte stabilite de lege
131
.
Liberarea conditionat de pedeaps nainte de termen
contine elemente de probatiune si, din punct de vedere al
executrii, este foarte asemntoare cu condamnarea cu
suspendarea conditionat a executrii pedepsei
132
. Astfel, art.
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
145
91 Cod penal prevede categoriile de persoane crora le poate
fi aplicat aceast pedeaps si, totodat, obligatiile ce pot fi
impuse de instanta de judecat si sanctiunile n caz de
nerespectare a acestora sau de svrsire a unor noi infractiuni.
Conform art.91 Cod penal, persoanelor care execut
pedeapsa cu nchisoare, care au reparat integral daunele cauzate
de infractiunea pentru care snt condamnate si care nu au refuzat
executarea, n conformitate cu art.253 Cod de executare, a
muncilor remunerate sau neremunerate de ngrijire sau amenajare
a penitenciarului si a teritoriului, de mbunttire a conditiilor de
trai si medico-sanitare de detentie li se poate aplica liberarea
conditionat. Iar, conform al.(2) art.91 Cod penal, instanta de
judecat l poate obliga pe condamnat s ndeplineasc obligatiile
prevzute n alin. 6 art.90 Cod penal n termenul de pedeaps
rmas neexecutat. Sanctiunile n caz de nerespectare a
obligatiilor sau de svrsire a unor noi infractiuni snt aceleasi ca
si n cazul condamnrii cu suspendarea conditionat a executrii
pedepsei care au fost analizate mai sus.
Diferenta esential dintre condamnarea cu suspendarea
conditionat si liberarea conditionat nainte de termen const
n faptul c n cazul liberrii conditionate snt stabilite conditii
suplimentare (repararea prejudiciului si ndeplinirea muncilor) si
unele termene minime de executare efectiv a pedepsei cu
nchisoare. Astfel, conform art. 91 Cod penal, aceste perioade
de timp, pentru persoanele care au mplinit vrsta de 18 ani, snt
urmtoarele: a) cel putin jumtate din termenul de pedeaps
stabilit pentru svrsirea unei infractiuni usoare sau mai putin
grave; b) cel putin dou treimi din termenul de pedeaps stabilit
pentru svrsirea unei infractiuni grave; c) cel putin trei ptrimi
din termenul de pedeaps stabilit pentru svrsirea unei infractiuni
deosebit de grave, precum si din pedeapsa aplicat persoanei
anterior liberate conditionat de pedeaps nainte de termen, dac
146
Alexandru SPOIAL'
liberarea conditionat de pedeaps a fost anulat n conditiile
alin. 8 art.91 Cod penal; d) cel putin 35 ani de nchisoare pentru
persoana care execut pedeapsa detentiunii pe viat. Pentru
persoanele care n timpul comiterii infractiunii nu aveau vrsta
de 18 ani termenele respective snt altele, si anume: a) cel putin
o treime din termenul de pedeaps stabilit pentru svrsirea unei
infractiuni usoare sau mai putin grave; b) cel putin jumtate din
termenul de pedeaps stabilit pentru svrsirea unei infractiuni
grave; c) cel putin dou treimi din termenul de pedeaps stabilit
pentru svrsirea unei infractiuni deosebit de grave sau
exceptional de grave.
Referitor la condamnarea cu suspendarea conditionat
si liberarea conditionat nainte de termen n tara noastr, putem
presupune c frecventa aplicrii acestor institutii va fi n functie
de constiinta si vointa instantei de judecat. Aceast situatie
este posibil datorit faptului c legiutorul foloseste sintagma
instanta poate aplica
133
. Credem c aceast formulare nu este
capabil s faciliteze, ci, dimpotriv, mpiedic aplicarea
rspndit a acestor msuri penale. Conform legislatiei n vigoare,
primul pas al instantei trebuie s fie stabilirea tuturor conditiilor
necesare aplicrii msurii n cauz, iar al doilea, stabilirea
posibilittii aplicrii lor, chiar dac snt prezente toate conditiile
necesare pentru a dispune msura dat. Astfel, constatm
prezenta a dou trepte n procesul de stabilire a condamnrii
conditionate sau liberrii conditionate, ns cu ct mai multe trepte
vor exista n procesul de aplicare, cu att mai mic va fi
probabilitatea aplicrii acestor msuri. n consecint, ne alturm
opiniei
134
conform creia instanta trebuie s stabileasc doar
prezenta cerintelor necesare si, dac snt prezente toate, s
dispun, n mod obligator, condamnarea conditionat sau
liberarea conditionat, adic s fie stabilit procesul de aplicare
a acestor msuri cu o singur treapt.
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
147
n ceea ce priveste programele de probatiune din cadrul
modelului clinic, trstura de baz a acestora const n obligatia
infractorului de a urma un tratament medical si, mai rar, de a fi
supus testelor prin care se verific consumul unor substante. n
acest context mentionm c Codul penal prevede aplicarea
msurilor de constrngere cu caracter medical alcoolicilor si
narcomanilor sau punerea lor sub curatel. Deci n caz de
svrsire a infractiunii de ctre un alcoolic sau un narcoman,
dac exist avizul medical corespunztor, instanta de judecat,
la cererea colectivului de munc, a organului de ocrotire a
snttii sau din proprie initiativ, poate s aplice unei asemenea
persoane, paralel cu pedeapsa pentru infractiunea svrsit,
tratamentul medical fortat
135
. Referitor la natura juridic a acestor
msuri, nu s-a ajuns la un numitor comun, unii autori
136
fiind de
prerea c asemenea msuri nu pot fi luate drept msuri de
sigurant. Desigur, o atare msur este binevenit, dar,
comparativ cu msurile medicale de probatiune din alte tri, se
afl nc la o etap incipient, deoarece nu este prevzut un
cadru juridic corespunztor pentru realizarea eficient a acestor
msuri si n cadrul liberrii de rspundere penal sau pedeaps
penal.
n concluzie mentionm c Codul penal autohton contine
mai multe msuri juridico-penale cu elemente de probatiune si
reglementri eficiente ale acestor msuri cu exceptia unor
neajunsuri, principalul fiind, n acest sens, lipsa probatiunii ca
sanctiune independent, complementar sau principal, n
sistemul de pedepse, deoarece cadrul restrns al pedepselor
principale nu permite o corect individualizare a pedepsei pentru
varietatea de infractiuni svrsite, cu consecinta imposibilittii
realizrii finalittii acesteia
137
.
Analiznd Codul de procedur penal, mentionm c nu
snt prezente careva prevederi exprese cu privire la probatiune,
148
Alexandru SPOIAL'
ca msur penal, ns snt multiple prevederi ce se refer n
mod direct la aplicarea sau realizarea msurilor de probatiune.
n acest mod, Codul de procedur penal prevede
posibilitatea aplicrii probatiunii n unele cauze penale, conform
art. 385 al acestei legi, la adoptarea sentintei, instanta de judecat
solutioneaz din multitudinea de probleme, n special
urmtoarele: dac inculpatul trebuie s fie pedepsit pentru
infractiunea svrsit; dac msura de pedeaps stabilit
inculpatului trebuie sau nu executat de inculpat etc. Iar conform
art. 485 Cod de procedur penal, instanta de judecat, pe
lng circumstantele prevzute n art. 385, este obligat s
examineze posibilitatea liberrii de pedeaps penal a minorului
sau a suspendrii conditionate a executrii pedepsei de ctre
minor.
O novel a Codului de procedur penal este ancheta
social. n complexul activittilor desfsurate de serviciile de
probatiune, aceasta este o activitate de baz, avnd n vedere
c n prezent ea se regseste printre atributiile oricrei institutii
din lume, nsrcinat cu aplicarea probatiunii. Evaluarea este
realizat prin ntocmirea rapoartelor (acest document poate fi
denumit referat, raport, anchet social etc.).
Abordarea acestei probleme n lucrare nu este
ntmpltoare. Institutia dat tine de activitatea serviciilor de
probatiune (probatiune presentintial), dar nu de probatiune ca
msur juridico-penal, deoarece acesta este rezultatul activittii
ofiterului de probatiune la etapa judecrii cauzei penale. Ancheta
social, fiind o notiune nou pentru procedura penal autohton,
necesit unele precizri. Legea prevede obligativitatea anchetei
sociale n cazul minorilor cnd se constat c persoana respectiv
sufer de debilitate mintal, care nu este legat de o boal
psihic, iar n celelalte cazuri, ancheta social este facultativ.
Ancheta social const n colectarea de date cu privire la
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
149
comportamentul minorului n mod obisnuit, starea fizic si psihic
a acestuia, antecedentele contraventionale sau penale, conditiile
n care a crescut si a trit, modul n care printii, tutorele sau
persoana n ngrijirea creia se afl minorul si ndeplinesc
ndatoririle fat de acesta si, n general, cu privire la orice
mprejurri ce pot servi la luarea unei msuri fat de minor
138
.
n art.475 Cod de procedur penal al Republicii
Moldova nu se precizeaz cine va efectua ancheta social. Deci
aceast sarcin poate fi trasat unei organizatii
nonguvernamentale (obstesti), consiliului profesoral al scolii n
care nvat minorul, dar si mai bine ar fi, din punct de vedere al
responsabilittii si obiectivittii, dac ancheta va fi efectuat de
autoritatea tutelar a primriei n a crei raz de activitate
domiciliaz minorul
139
. Totodat mentionm c asemenea
posibilitate este oferit si ofiterului de urmrire penal din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne. Astfel, n p.33 art. 13 al Legii cu
privire la politie se stipuleaz c politistul este n drept s cear
si s primeasc de la organizatii, institutii si persoane particulare
date necesare pentru ndeplinirea sarcinelor. Iar, conform art.5
si 16 Legea RM cu privire la probatiune, realizarea anchetei
sociale tine de competenta organului de probatiune.
Datele oferite de ancheta social prezint important
deosebit n pocesul de luare a unor msuri sau la aplicarea
unei sanctiuni eficiente fat de minori, fiindc analiza continutului
este fcut de organele judiciare care si motiveaz decizia, n
mare parte, n baza acestor referate de evaluare sau anchete
sociale.
Despre natura acestui act, cu toate c este efectuat, asa
cum prevede legea, de organe extrajudiciare, s-a considerat c
si pstrez totusi natura de act procedural
140
. Iar n ceea ce
priveste neefectuarea anchetei sociale de ctre organul de
urmrire penal, putem afirma c nu duce la nulitatea urmririi
150
Alexandru SPOIAL'
sau la alte consecinte, deoarece aceast omisiune a organului
de urmrire penal poate fi lichidat de ctre instanta de judecat
n cadrul cercetrii judectoresti, fr a fi necesar restituirea
cauzei procurorului
141
, precum este prevzut n unele legislatii.
Dar, nici n cadrul cercetrii judectoresti lipsa anchetei
sociale nu provoac anumite consecinte. Cu toate acestea,
ancheta social nu are numai caracterul unei garantii procesuale,
n sensul respectrii drepturilor procesuale ale minorului, dar
constituie si un element important, chiar necesar, pentru stabilirea
vinovtiei si stabilirea unei sanctiuni adecvate si eficiente ce
trebuie executat.
Pentru a corespunde scopurilor sale, ancheta social trebuie
s cuprind date ct mai complete, mai amnuntite. Folosirea unor
notiuni cu caracter general sau formulri neconcrete (de exemplu,
comportare bun!, $nsu'ita bun!) trebuie evitate, n msura
posibilittilor, deoarece pot determina organul judiciar s trag
concluzii incorecte cu privire la personalitatea infractorului
142
. Datele
anchetei trebuie s influenteze pozitiv organul de urmrire penal si
instanta de judecat n adoptarea celor mai eficiente msuri
reeducarea minorului.
Este mbucurtor faptul c snt reglementate si unele
aspecte ale activittii de probatiune de ctre Codul de executare
al RM. Codul respectiv prevede att activitti ce pot fi efectuate
n institutiile penitenciare
143
, ct si activitti ce tin de executarea
unor msuri juridico-penale cu elemente de probatiune (de
exemplu, Capitolul XXVI Amnarea executrii pedepsei,
suspendarea executrii pedepsei si liberarea de pedeaps).
Dorim s mentionm c acest cod contine si notiunile serviciu
de probatiune (art. 223, 237), activitate de probatiune (art.
279, 281).
n scopul asigurrii unei coerente n implimentarea
probatiunii, a fost adoptat la 14.02.2008 Legea RM nr.8-XVI
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
151
cu privire la probatiune. Prezenta lege prevede unele notiuni de
baz (notiunea de probatiune, tipurile de probatiune, principiile
probatiunii etc.) si stabileste regulile principale ale organizrii
activittii de probatiune si statutul personalului organelor de
probatiune. De asemenea a fost creat si serviciul de probatiune.
Astfel, prin Hotrrea Guvernului nr.34 din 15.01.2002 a fost
creat Departamentul de executare a deciziilor judectoresti,
avnd n cadrul su Directia principal de executare a pedepselor
penale nonprivative de libertate, care, prin structura si atributiile
sale, aminteste de serviciile clasice de probatiune. Iar prin
Hotrrea Guvernului nr.44 din 12.01.2007 directia n cauz a
fost reorganizat n Directia de probatiune.
n scopul relevrii lacunelor n activitatea practic n
Republica Moldova referitor la institutia probatiunii, am analizat
care este situatia de fapt. Pentru realizarea acestui scop, n cadrul
acestei cercetri, au fost examinate douzeci de sentinte cu
aplicarea articolului 90 Cod penal si peste dou sute de dosare
de control aflate n proces de executare (toate dosarele se
refereau la liberarea de pedeaps penal).
Pentru nceput am dori s mentionm c numrul
sentintelor prin care se dispune o sanctiune neprivativ este mai
mare
144
comparativ cu cinci ani n urm. n rezultatul acestei
examinri au fost relevate si preferintele judectorilor, adic
prin practicp s-a stabilit o serie de infractiuni care, n cele mai
multe cazuri, snt sanctionate prin aplicarea art. 90 si 96 Cod
penal. Astfel, majoritatea cazurilor de aplicare a articolelor sus-
mentionate se referea la sanctionarea sustragerilor (aproximativ
70%) printre acestea: furtul - art.186 al.1 si 2 (cca 47%); jaf -
art.187 al.1 si 2 (cca 13%); pungsie - art. 192 (cca 10%).
Fiind urmate de infractiunile prevzute n art.217 - circulatia
ilegal a substantelor narcotice, psihotrope sau a precursorilor
145
(cca 12%) si n art.264 - nclcarea regulilor de securitate a
152
Alexandru SPOIAL'
circulatiei (cca 8%). Celelalte tipuri de infractiune (de exemplu:
pstrarea ilegal a armelor de foc - art. 290, neglijenta n serviciu
- art.329, primirea recompensei ilegale - art.330, huliganismul
- art.287) constituie mai putin de 4% fiecare.
n acelasi timp, au fost relevate si categoriile de persoane
fat de care se dispune suspendarea sau amnarea executrii
pedepsei. Persoanele condamnate pentru sustrageri si substante
narcotice sau psihotrope, de regul, fac parte din familii social-
vulnerabile cu o situatie financiar grea. n majoritatea cazurilor,
acestea snt persoane care au crescut cu un singur printe sau
cu bunei etc. Fat de aceste persoane functionarii oficiului de
executare ntreprind mai multe actiuni de supraveghere.
Persoanele condamnate pentru nclcarea regulilor de circulatie
si fapte de coruptie, de regul, nu necesit actiuni de
supraveghere si prezint un grad mic de recidivare. De obicei,
oficialii stabilesc ntlniri cu asemenea persoane o dat la dou-
trei luni sau chiar si mai rar. Referitor la personalitate, a fost
relevat faptul c instanta de judecat nu solicit date despre
condamnrile anterioare n cazul stabilirii suspendrii executrii
pedepsei, aceste date snt solicitate de oficiile de executare.
Desigur c antecendentele penale stinse nu pot fi luate n
consideratie, dar ele ne pot indica asupra eficientei sau ineficientei
sanctiunilor aplicate anterior. n acest context dorim s aducem
exemplul cet. V.M. careia i-a fost stabilit suspendarea
conditionat cu termenul de prob 4 ani
146
pentru furt. n dosarul
personal era un certificat solicitat de oficiul de executare n care
se indica c V.M. a fost condamnat n anul 1999 pentru furt si
sanctionat cu suspendarea conditionat cu termenul de prob 3
ani. Iar n luna mai 2006 n privinta lui V.M. a fost intentat dosar
penal pentru svrsirea unui furt, comis dup cea de-a doua
condamnare.
Totodat mentionm c au fost observate dou momente,
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
153
am putea spune, contrare. Pe de o parte, n unele cazuri, se
dispune suspendarea executrii pedepsei pentru unele modalitti
agravate (al. 2 ale art.art.186, 187), ceea ce vorbeste despre o
predispunere a judectorilor fat de sanctiunile neprivative. Pe
de alt parte, n multe cazuri, cnd sanctiunea articolului Codului
penal prevede ca pedepse alternative amenda si privarea de
libertate pe termen scurt (pn la 5 ani), judectorii prefer
stabilirea amenzii si nicidecum stabilirea nchisorii cu suspendarea
executrii acesteia. Situatia respectiv nu este att de nefavorabil,
dar, totusi, nu credem c plata amenzii ar avea un impact mai
favorabil asupra persoanei dect suspendarea executrii
pedepsei cu stabilirea unor obligatii efective (mai ales dac lista
acestora va fi mult mai mare).
Conform art.281 al Codului de executare, condamnatul
cu privire la care a fost amnat sau suspendat executarea
pedepsei trebuie s semneze n instanta de judecat obligatia
de a se prezenta n termen de 5 zile, dup rmnerea definitiv a
hotrrii, la oficiul de executare. Au fost ntlnite cazuri n care
condamnatul nu semnase asemenea declaratie (sau chiar nici nu
i se explica asemenea obligatie). Odat ce lipseste impunerea
acestei obligatii de ctre instanta de judecat, nu putem cere
executarea acesteia. De exemplu, cet. A.N., condamnat la 3
ani privatiune de libertate cu suspendarea conditionat a
executrii pedepsei, nu a semnat asemenea declaratie
147
. Imediat
dup rmnerea definitiv a hotrrii A.N. a plecat n Ucraina.
Executorul judiciar, n baza art. 283 Cod de executare, s-a
adresat instantei de judecat pentru a anunta persoana n
cutare. Instanta a stabilit c cet. A.N. nu s-a prezentat pentru
a fi luat la evident si a prsit domiciliul, dar condamnatul nu a
avut stabilite prin hotrrea instantei asemenea obligatii. n
consecint, instanta a refuzat dispunerea drii n cutare pe motiv
c nu era temei.
154
Alexandru SPOIAL'
Referitor la etapa de executare a amnrii si suspendrii
executrii pedepsei putem mentiona c si aici snt unele
neajunsuri, dar, n general, se realizeaz un volum enorm de
munc. Dorim s atentionm asupra faptului, care persist, de
altfel, n multe tri, c executorii judiciari (actualii consilieri de
probatiue) snt suprancrcati. De exemplu, n cadrul oficiului
de executare Buiucani activau dou persoane si acesti doi
functionari aveau n procedura de executare cca opt sute de
dosare. Faptul dat se datoreaz insuficientei cadrelor si, partial,
termenelor mari de prob stabilite de ctre instanta de judecat
(n cca 60% din cazurile studiate termenul de prob era mai
mare de trei ani). Aceast suprancrcare ar putea fi evitat,
credem noi, partial, prin stabilirea unor termene de prob mai
mici, n unele cazuri, si prin atragerea voluntariatului n procesul
de executare a msurilor respective. Posibilitatea existentei
voluntariatului este prevzut n Legea RM cu privire la
probatiune (lit.d) art.14, art.20).
Totodat mentionm c functionarul oficiului de executare
are, relativ, putine posibilitti de a influienta persoana
supravegheat. Astfel, dac persoana respectiv ncalc sau nu
respect obligatiile impuse de instanta de judecat, atunci
functionarul este nevoit s astepte ca aceast nclcare s fie
sistematic si numai atunci s adreseze instantei un demers prin
care ar solicita anularea suspendrii executrii pedepsei.
Urmtorul impediment n activitatea oficiilor de executare
const n faptul c instanta de judecat nu poate obliga persoana
condamnat conditionat s se prezinte la organul competent cu
supravegherea sa, deoarece asemenea obligatie nu este n lista
unde snt stipulate obligatiile (al. 6 art. 90 Cod penal). Deci
rezult c executorul este nevoit s plece la domiciliul sau la
locul de munc al condamnatului pentru a realiza careva actiuni.
n practic, totusi, persoanele se prezint la oficiul de executare,
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
155
dar n caz de refuz nu vor putea fi aplicate careva constrngeri.
n acelasi timp atentionm asupra faptului c functionarii oficiului
de executare stabilesc numrul de ntrevederi n dependent de
personalitatea si fapta condamnatului. De regul, persoanele se
prezint o dat pe lun, iar persoanele care insufl ncredere
se prezint o dat la dou-trei luni. n asemenea caz putem
sustine c executorii folosesc, desi ntr-o msur mai mic,
estimarea riscului de recidiv, ceea ce se poate rsfrnge doar
pozitiv asupra activittii de supraveghere.
Conform al. 8 art. 90 Cod penal, instanta de judecat, la
propunerea organului ce exercit controlul, poate anula
condamnarea si stinge antecedentele penale dac a trecut cel
putin jumtate din termenul de prob si condamnatul a avut o
comportare exemplar. n anul 2005 n oficiul de executare
Buiucani au parvenit spre executare 384 de dosare si numai n
cinci cazuri s-a dispus aceast anulare, n 2006 (pn n luna
septembrie, inclusiv) n-a fost dispus nici-o anulare.
Lista unor lacune, ca si n alte domenii, ar putea continua,
dar am dori s remarcm faptul c examinarea datelor oficiului
de executare Buiucani a scos n evident o rat joas de
recidivare. Astfel, n 2005 din totalul de 384 de persoane au
svrsit infractiuni sau a fost schimbat suspendarea n nchisoare
sase si, respectiv, patru persoane, iar n anul 2006 (pn n luna
septembrie inclusiv) -trei si, respectiv, cinci persoane. n acelasi
timp dorim s atentionm asupra faptului c n cazul amnrii
executrii pedepsei pentru femei gravide si femei care au copii
n vrst de pn la opt ani nu au fost nregistrate cazuri de
comitere a unei noi infractiuni, iar instanta de judecat a liberat
de fiecare dat (cazurile oficiului de executare Buiucani)
condamnata de executarea prtii neexecutate a pedepsei.
n concluzie puntem mentiona urmtoarele: prevederile
Codului penal si a Codului de procedur penal ne permite s
156
Alexandru SPOIAL'
concluzionm c, n linii generale, prevederile legislatiei autohtone
permit aplicarea probatiunii. n primul rnd, pentru un sir de fapte
poate fi aplicat probatiunea ca msur penal (din pcate, doar
n calitate de alternativ a pedepsei privative de libertate), n
acest caz este vorba de liberarea de rspundere penal si
liberarea de pedeapsa penal. n al doilea rnd, n cazul liberrii
de rspunderea penal si n cazul liberrii de pedeapsa penal,
instanta de judecat poate impune unele obligatiuni persoanei
(art. 511 Cod de procedur penal si, respectiv, art. 90, 104
Cod penal). n al treilea rnd, n legislatie (art. 511 Cod de
procedur penal, art. 90, 91 Cod penal) snt prevzute urmrile
nefavorabile n cazul nerespectrii obligatiilor, si anume
posibilitatea instantei de judecat de a anula msura respectiv
si a continua procedura n ordine obisnuit sau a stabili o
pedeaps privativ de libertate. n al patrulea rnd, este stipulat
posibilitatea anulrii tuturor obligatiilor sau a unora pn la
expirarea termenului de prob pentru un comportament
exemplar. De asemenea, este prevzut si organul de stat care
asigur supravegherea si executarea msurii respective. Deci
observm c toate elementele necesare executrii sanctiunii de
probatiune snt prevzute de legislatia Republicii Moldova.
Prevederi referitoare la probatiune snt stipulate si n Codul de
executare al Republicii Moldova. Dorim s atentionm c anume
n acest act normativ legiuitorul, pentru prima oar, a utilizat
notiunea probatiune (care are un sens mai restrns dect cel
din prezenta lucrare). n Codul de executare este stipulat
activitatea de probatiune att n cadrul liberrii de pedeapsa
penal, ct si n cadrul pedepsei cu nchisoare. De asemenea,
este stipulat notiunea de probatiune penitenciar si posibilitatea
atragerii comunittii n procesul executrii pedepselor penale.
Prevederile acestui cod snt completate de ctre Legea cu privire
la probatiune.
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
157
4. Propuneri de lege ferenda privind reglementarea
juridic$ a probaiunii ,n legislaia Republicii Moldova
Prezentul compartiment este consacrat unor propuneri
de lege ferenda cu privire la implementarea institutiei probatiunii
n Republica Moldova. Totodat mentionm c lista propunerilor
prezentat nu este una exhaustiv, dar credem c modificrile
propuse vor facilita, mai mult sau mai putin, realizarea institutiei
probatiunii. Unele propuneri fcute de ctre autor
148
, ntr-o form
sau alta, si-au gsit reflectare n unele actele normative. Astfel,
prin modificrile
149
la Codul penal, munca n folosul comunittii
poate fi dispus si n calitate de obligatie n cadrul suspendrii
conditionate a executrii pedepsei.
Examinnd legislatia autohton, putem concluziona c
instanta de judecat are, relativ, putine posibilitti de a aplica
msura probatiunii. n aceast ordine de idei propunem
includerea probatiunii n Codul penal n calitate de pedeaps
penal. Modificarea respectiv este n concordant cu
Recomandarea nr. 22 (2000), totodat asemenea modificare
va permite stabilirea probatiunii, n unele cazuri, si pentru
concursul de infractiuni usoare si/sau mai putin grave. n acelasi
timp, lund n consideratie notiunile din Legea cu privire la
probatiune, credem c notiunea de probatiune ar trebui utilizat
coerent, adic, n actele normative, acest termen s defineasc
activitatea unor organe specializate. Totodat mentionm c
denumirea acestei pedepse poate fi divers (de exemplu,
libertatea sub supraveghere, limitarea liberttii etc.), ceea ce
considerm esential este continutul pedepsei respective. Deci
recomandm modificarea alin. 1, 2 art.62 al Codului penal:
158
Alexandru SPOIAL'
Articlolul 62. Categoriile pedepselor aplicate
persoanelor fizice
(1) Persoanelor fizice care au svrsit infractiuni li se pot
aplica urmtoarele pedepse:
a) amend;
b) privare de dreptul de a ocupa anumite functii sau de
a exercita o anumit activitate;
c) retragerea gradului militar, a unui titlu special, a gradului
de calificare (clasificare) si a distinctiilor de stat;
d) munca neremunerat n folosul comunittii;
e) libertatea supravegheat$;
f) nchisoare;
g) detentiune pe viat.
(2) nchisoarea si detentiunea pe viat se aplic numai n
calitate de pedepse principale.
(3) Munca neremunerat n folosul comunittii, libertatea
supravegheat$, trimiterea ntr-o unitate militar disciplinar,
nchisoarea, detentiunea pe viat se aplic numai n calitate de
pedepse principale.
(4) Amenda, privarea de dreptul de a ocupa anumite
functii sau de a exercita o anumit activitate se aplic att ca
pedepse principale, ct si ca pedepse complementare.
(5) Retragerea gradului militar, a unui titlu special, a
gradului de calificare (clasificare) si a distinctiilor de stat se aplic
numai n calitate de pedeaps complementar.
(6) Amenda !i munca neremunerat$ ,n folosul
comunit$ii se aplic$ !i ,n calitate de obligaii ,n cadrul
pedepsei de libertate supravegheat$. Amenda nu poate fi
aplicat$ concomitent ,n calitate de obligaie ,n cadrul
probaiunii !i ,n calitate de pedeaps$ complementar$.
n scopul asigurrii unei continuitti referitor la
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
159
problematica introducerii probatiunii n calitate de sanctiune
independent, propunem introducerea unui nou articol, si anume:
art. 67/1 Cod penal Libertatea supravegheat:
Articolul 67/1. Libertatea supravegheat$
(1) Libertatea supravegheat const n stabilirea de ctre
instanta de judecat n sarcina condamnatului a unor obligatii n
scopul corectrii si reeducrii sale si n scopul reintegrrii lor n
societate.
(2) Libertatea supravegheat se stabileste pe un termen de
la 1 la 5 ani. n cazul nlocuirii sumei neachitate a amenzii cu libertate
supravegheat termenul respectiv poate fi mai mic de 1 an.
(3) n cazul stabilirii liberttii supravegheate instanta de
judecat dispune una sau mai multe obligatii prevzute la alin. 6
art. 90 si poate dispune una sau mai multe obligatii prevzute la
alin. 7 art. 90. n cazul stabilirii liberttii supravegheate fat de
un minor instanta de judecat dispune una sau mai multe obligatii
prevzute n art. 104.
(4) n caz de eschivare cu rea-voint a condamnatului de
la executarea obligatiilor stabilite n cadrul liberttii
supravegheate, instanta de judecat poate s nlocuiasc, la
propunerea organului mputernicit cu executarea pedepsei date,
partea neexecutat cu nchisoare n limitele termenelor prevzute
la art. 68 sau 70, calculndu-se o zi de libertate supravegheat
pentru o zi de nchisoare.
Este evident c aplicarea alternativelor, n general, si a
probatiunii, n special, ntr-o societate educat n spiritul unei
lupte dure cu criminalitatea va fi foarte anevoioas. Din aceste
motive ar fi necesare unele prevederi care, n limite accesibile,
ar determina instanta de judecat s opteze pentru asemenea
msur cum este probatiunea. n acest context propunem
urmtoarele modificri:
160
Alexandru SPOIAL'
a) completarea art. 385 Cod de procedur penal
Chestiunile pe care trebuie s le solutioneze instanta de judecat
la adoptarea sentintei cu alineatul (5) care ar avea urmtorul
continut: La adoptarea sentintei n cazul infractiunilor usoare
sau mai putin grave instanta de judecat urmeaz s argumenteze,
n mod obligatoriu, neaplicarea n conformitate cu prevederile
Codului penal a liberrii persoanei de rspundere penal sau
de pedeapsa penal. Asemenea prevedere ar atrage atentia
judectorilor la asemenea msuri si credem c, ntr-o msur
oarecare, va spori periodicitatea dispunerii unei astfel de msuri.
Trebuie s mentionm c asa prevedere exist deja n Codul de
procedur penal al Republicii Moldova (art. 485) si se refer
doar la procedura n cauzele privind minorii;
b) completarea art. 87 Cod penal Modul determinrii
termenului pedepsei definitive n cazul cumulrii diferitelor
pedepse cu alineatul (3) care ar avea urmtorul continut: La
cumularea pedepselor n cazul concursului de infractiuni usoare
sau mai putin grave, dintre care cel putin una fiind sanctionat
cu libertate supravegheat, instanta va aplica, n mod prioritar,
libertatea supravegheat. n acest caz unei zile de libertate
supravegheat i corespunde: a) 2 ore de munc neremunerat
n folosul comunittii; c) o unitate conventional de amend.
Dorim s mentionm c modificarea respectiv va fi actual
doar n cazul cnd probatiunea va fi acceptat ca pedeaps si
va fi capabil s sporeasc frecventa sentintelor cu asemenea
sanctiune, chiar si n cazurile unui concurs de infractiuni.
c) Prevederea unor posibilitti de nlocuire a unei pedepse
nonprivative cu alt pedeaps nonprivativ, de exemplu:
Articolul 64. Amenda
(7) n cazul n care condamnatul nu este n stare s
plteasc amenda stabilit ca pedeaps principal sau
complementar, instanta de judecat poate, potrivit prevederilor
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
161
art. 67 si 67/1, s nlocuiasc suma neachitat a amenzii cu
munc neremunerat n folosul comunittii, calculndu-se 60 de
ore de munc neremunerat n folosul comunittii pentru 50 unitti
conventionale de amend sau cu libertate supravegheat$,
calcul,ndu-se 30 de zile de libertate supravegheat$ pentru
50 unit$i convenionale de amend$.
Credem c ar fi logic dac instanta de judecat va fi
competent s dispun un cerc mai larg de obligatiuni minorilor
si unor alte categorii de persoane. Deci propunem urmtoarele:
Articolul 104. Aplicarea m#surilor de constr'ngere
cu caracter educativ
(1) Persoanelor liberate de rspundere penal n
conformitate cu art. 54, instanta de judecat aplic una sau mai
multe din urmtoarele msuri de constrngere cu caracter
educativ:
a) avertismentul;
b) ncredintarea minorului pentru supraveghere printilor,
persoanelor care i nlocuiesc sau organelor specializate de stat;
c) obligarea minorului s repare daunele cauzate. La
aplicarea acestei msuri se ia n considerare starea material a
minorului;
d) obligarea minorului de a urma un curs de tratament
medical de reabilitare psihologic;
e) obligarea minorului de a continua studiile sau munca;
f) obligarea de a urma un tratament n caz de alcoolism,
narcomanie sau toxicomanie; sau de a se abtine de la consumul
substantelor alcoolice, narcotice sau psihotrope;
g) s nu frecventeze anumite locuri sau localuri;
h) s se prezinte la organul competent cu executarea
msurii de constrngere sau la alt organ indicat de instanta de
judecat.
162
Alexandru SPOIAL'
n aceeasi ordine de idei propunem ca s fie posibil a
aplica si unele obligatii femeilor gravide si femeilor care au copii
de pn la opt ani. Credem c n asemenea situatie, n scopul
protejrii intereselor copilului, trebuie preferat un regim mai lejer
de liberare de pedeaps ca n cazul altor categorii de condamnati.
Respectiv sustinem c cercul de obligatii ce pot fi impuse acestor
femei trebuie s fie mult mai restrns, la moment fiind prezent
doar o singur obligatie: s continue educarea copilului.
Urmtorul moment se refer la durata amnrii executrii
pedepsei. Conform art.96 Cod penal, termenul amnrii
executrii pedepsei este de pn la atingerea de ctre copil a
vrstei de opt ani, respectiv termenul maxim poate constitui, n
unele cazuri, opt ani, adic mai mult ca n cazul suspendrii
conditionate a executrii pedepsei. Mai mult, acest termen de
opt ani este mai mare ca termenul de prescriptie tragerii la
rspundere penal si cel de executare a sentintei de condamnare
pentru infractiunile usoare si mai putin grave. Desigur c n
asemenea caz nu este nclcat careva drept, dar sustinem c,
din punct de vedere penologic, situatia respectiv nu este una
corect. Nu este echitabil ca o femeie gravid, care nu a executat
pedeapsa cu nchisoare pentru o infractiune mai putin grav din
motive obiective si care nici n-a fost supus la careva msuri de
corectare, peste sase ani s nu poat fi supus la vre-o msur
juridico-penal, iar o femeie gravid, fat de care a fost dispus
amnarea executrii pedepsei, peste opt ani (termenul maxim
posibil) poate fi supus unei pedepse mai blnde sau s execute
real pedeapsa stabilit. Mai mult, n tot acest termen persoana
respectiv va avea antecedente penale, iar termenul acestora
va fi mai mare dect n cazul executrii reale a pedepsei cu
nchisoare pentru o infractiune usoar sau mai putin grav. Deci
considerm c institutia amnrii executrii pedepsei, la momentul
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
163
actual, este destul de drastic. n aceast ordine de idei
propunem alineatele (1) si (5) n urmtoarea redactie:
Articolul 96. Am$narea execut!rii pedepsei pentru
femei gravide 'i femei care au copii $n v$rst! de p$n! la 8
ani
(1) Femeilor condamnate gravide si celor care au copii
n vrst de pn la 8 ani, cu exceptia celor condamnate la
nchisoare pe un termen mai mare de 5 ani pentru infractiuni
grave, deosebit de grave si exceptional de grave mpotriva
persoanei, instanta de judecat le poate amna executarea
pedepsei pn la atingerea de ctre copil a vrstei de 8 ani. n
orice caz acest termen nu poate fi mai mare de 3 ani.
(5) n cazul amnrii executrii pedepsei, instanta de
judecat stabileste una sau mai multe obligatii prevzute la alin.
(6) art. 90.
Urmtoarea propunere ar consta n modificarea
sanctiunilor unor articole ale Prtii speciale a Codului penal.
Asemenea revizuire este necesar pentru a majora numrul
cazurilor pentru care ar fi posibil stabilirea pedepsei de
probatiune. Dup prerea noastr, n unele cazuri sanctiunile
snt exagerate, iar stabilirea unor sanctiuni mai blnde ar putea
determina: a) majorarea numrului infractiunilor pentru care
probatiunea ar fi prevzut n calitate de pedeaps penal (asa
situatie va fi posibil doar n cazul cnd probatiunea va fi acceptat
n calitate de sanctiune independent); b) majorarea cazurilor
cnd va fi posibil liberarea de rspundere penal sau de
pedeapsa penal (situatia respectiv va fi posibil chiar si
neacceptnd probatiunea n calitate de pedeaps). Dorim s
atentionm c nu sustinem micsorarea tuturor sanctiunilor din
Codul penal, dar numai pentru anumite infractiuni. Nu propunem
o list exhaustiv a infractiunilor a cror sanctiuni ar trebui
164
Alexandru SPOIAL'
micsorate din motivul c pentru aceasta snt necesare studii
separate, dar ne limitm la recomandarea general de a revizui
sanctiunile. Acestea ar putea fi sanctiunile pentru unele forme
ale sustragerilor (furt si jaf), infractiuni legate de consumul de
substante narcotice si psihotrope, huliganism neagravat, multiple
infractiuni svrsite din imprudent etc.
Analiznd trsturile sanctiunii de probatiune, am
mentionat c este necesar stabilirea n cadrul termenului de
prob a unor obligatii care au drept scop reintegrarea persoanei
n societate. Asemenea obligatii snt prevzute n art. 90, 104
Cod penal si art. 511 Cod de procedur penal, ns credem
c aceste liste ar putea contine mai multe obligatii (de exemplu,
de a se prezenta, cel putin o dat pe lun, n fata organului de
executare a probatiunii, de a nu poarte arme de foc, de a presta
munci n folosul comunittii, de a plti amend, de a se abtine
de la consumul buturilor alcoolice si a substantelor narcotice
sau psihotrope, de a se afle la domiciliu n anumite perioade ale
zilei, de a participa sau de a se abtine de la participarea la anumite
actiuni etc.). Existenta unei multitudini de obligatii ce pot fi impuse
nu va crea piedici n implementarea probatiunii, ci, dimpotriv,
va face ca sanctiunea respectiv s fie mult mai elastic si usor
adaptabil la necesittile diferitelor grupuri si categorii de
infractori.
Articolul 90. Condamnarea cu suspendarea
condi&ionat# a execut#rii pedepsei
(3) n cazul condamnrii pentru o infractiune prin care s-
au cauzat daune, instanta de judecat, dac circumstantele cauzei
permit aceasta, trebuie s dispun suspendarea conditionat a
executrii pedepsei cu stabilirea obligatiei de a repara integral
daunele cauzate prin infractiune.
(6) Aplicnd condamnarea cu suspendarea conditionat
a executrii pedepsei, instanta de judecat stabileste
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
165
condamnatului una sau mai multe din urmtoarele obligatii:
a) s nu-si schimbe domiciliul fr nstiintarea prealabil
a organului competent;
b) s se prezinte la organul care exercit controlul asupra
comportrii sale;
c) s repare daunele cauzate prin infractiune, dac
asemenea daune au fost pricinuite.
(7) Aplicnd condamnarea cu suspendarea conditionat
a executrii pedepsei, instanta de judecat poate stabili
suplimentar una sau mai multe din urmtoarele obligatii:
a) s nu frecventeze anumite locuri;
b) s urmeze un tratament n caz de alcoolism, narcomanie
sau toxicomanie; sau de a se abtine de la consumul substantelor
alcoolice, narcotice sau psihotrope;
c) s continue lucrul sau studiile;
d) s nu poarte arme de foc;
e) s presteze munci n folosul comunittii. Obligatia
respectiv se stabileste n volumul prevzut de art. 67, dar nu
poate depsi n timp durata termenului de probatiune;
f) s plteasc amenda stabilit;
g) s se afle la domiciliu n anumite perioade a zilei.
(alineatele 7, 8, 9, 10, 11 devin respectiv 8, 9, 10, 11,
12).
166
Alexandru SPOIAL'
Codul de procedur$ penal$
Articolul 511. Procedura de suspendare condi&ionat#
a urm#ririi penale
(1) n cazul n care procurorul constat c n
privinta nvinuitului pot fi aplicate prevederile art. 510, el, prin
ordonant, suspend conditionat urmrirea penal pe un termen
de 1 an, stabilindu-i una sau mai multe din urmtoarele obligatii:
1) s nu prseasc localitatea unde si are domiciliul dect
n conditiile stabilite de procuror;
2) s comunice organului de urmrire penal orice
schimbare de domiciliu;
3) s nu svrseasc infractiuni sau contraventii;
4) s continue lucrul sau studiile;
5) s plteasc amenda;
6) s repare prejudiciul cauzat prin infractiune
7) s urmeze un tratament n caz de alcoolism, narcomanie
sau toxicomanie; sau de a se abtine de la consumul substantelor
alcoolice, narcotice sau psihotrope.
n rezultatul analizei efectuate, recomandm ca lista
obligatiilor ce pot fi stabilite n cadrul probatiunii s fie
exhaustiv, adic instanta de judecat s fie n drept a stabili
doar msurile ce vor fi stipulate expres n legislatie (art. 90, 104
Cod penal si art. 511 Cod de procedur penal). Dorim s
atentionm asupra faptului c, la momentul intrrii n vigoare,
Codul penal prevedea expres c lista de obligatii din al. 6 art.
90 nu era exhaustiv, iar n art. 104 Cod penal era prevzut c
instanta poate limita n orice alt mod timpul liber al minorului,
judectorul avnd optiunea de a stabili unele obligatii ce nu erau
prevzute expres. ns prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03 au
fost nlturate asemenea prevederi, iar listele cu obligatii au
devenit exhaustive. Salutm asemenea modificare cu att mai
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
167
mult c ea este n conformitate cu Recomandarea nr. (2000)22
a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei ctre statele
membre cu privire la ameliorarea implementrii a Regulilor
Europene asupra sanctiunilor si msurilor comunitare.
Recomandm divizarea obligatiilor ce pot fi impuse n
cadrul probatiunii n: obligatorii - una sau mai multe obligatii ce
vor fi impuse de fiecare dat cnd se va dispune probatiunea
(de exemplu, de a se prezenta, cel putin o dat pe lun, n fata
organului de executare a probatiunii, de a nu svrsi infractiuni
sau contraventii, de a nu-si schimba domiciliul fr nstiintarea
organului competent, de a repara daunele cauzate n termenul
stabilit de judecat, etc.); optionale - una sau mai multe obligatii
a cror impunere va fi n dependent de specificul cauzei si
personalittii infractorului (de exemplu, de a nu purta arme de
foc, de a presta munci n folosul comunittii, de a plti amend,
de a se abtine de la consumul buturilor alcoolice si a
substantelor narcotice sau psihotrope, de a se afla la domiciliu
n anumite perioade ale zilei etc.). Sntem de prerea c existenta
listei de obligatiuni a cror dispunere este obligatorie va facilita
reintegrarea social a infractorului si prevenirea recidivei din
partea acestuia. Totodat, vom evita situatia prin care au trecut
un sir de tri, si anume: o perioad de timp probatiunea era
privit ca o neglijare la faptul svrsirii unei infractiuni, deoarece,
stabilindu-se termenul de prob, nu era prevzut nici o obligatie
efectiv si, n final, sanctiunea respectiv nu mai avea nici un
efect benefic asupra condamnatului.
n cadrul recomandrii precedente au fost stipulate n
calitate de obligatii optionale plata amenzii si prestarea muncii
n folosul societtii, iar n Codul penal al Republicii Moldova, la
momentul actual, aceste obligatii snt prevzute n calitate de
sanctiuni independente. Credem c ar fi optimal dac aceste
pedepse vor exista att ca sanctiuni principale, ct si ca obligatiuni
168
Alexandru SPOIAL'
n cadrul probatiunii (lit. e si f alin. 7 al proectului art. 90 Cod
penal). Atentionm asupra faptului c ipostaza dubl a acestor
msuri juridico-penale exist n mai multe legislatii (de exemplu,
Marea Britanie, majoritatea statelor SUA). Totodat, conform
p. 8.2 al Regulilor minime standard ale O.N.U. cu privire la
pedepsele nonprivative (Regulile de la Tokyo), aceste pedepse
snt recunoscute ca alternative independente. Dar, conform
acelorasi Reguli, ca sanctiuni independente poate fi orice
mbinare a msurilor alternative. Astfel, propunerea respectiv
coincide cu o practic deja stabilit. n aceast ordine de idei,
propunem completarea art. 87 Cod penal cu un alineat care ar
prevedea evitarea stabilirii amenzii sau a muncii neremunerate
n folosul comunittii, concomitent, att n calitate de obligatii, ct
si n calitate de sanctiune independent n cazul cumulrii
pedepselor. Credem c n asemenea caz volumul amenzii si a
muncii neremunerate ca obligatii n cadrul probatiunii nu trebuie
s depseasc volumul stabilit pentru acestea n calitate de
sanctiuni principale:
Articolul 87. Modul determin#rii termenului
pedepsei definitive 'n cazul cumul#rii diferitor pedepse
(1) La cumularea diferitelor pedepse principale aplicate
n cazul unui concurs de infractiuni sau al unui cumul de sentinte,
unei zile de nchisoare i corespunde:
a) 2 ore de munc neremunerat n folosul comunittii;
b) o zi de libertate supravegheat$.
(3) La cumularea pedepselor ,n cazul concursului
de infraciuni u!oare sau nu prea grave, dintre care cel
puin una fiind sancionat$ cu libertate supravegheat$,
instana va aplica, dac$ este posibil, ,n mod prioritar,
libertatea supravegheat$. 0n acest caz unei zile de libertate
supravegheat$ ,i corespunde:
a) o zi de nchisoare;
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
169
b) 2 ore de munc neremunerat n folosul comunittii;
c) o unitate convenional$ de amend$.
Referitor la faptul c, conform art. 510 Cod de procedur
penal si al. 3 art. 90 Cod penal, nu pot fi liberate de rspundere
penal sau, respectiv, de pedeapsa penal persoanele care nu
au reparat paguba cauzat n urma infractiunii, dorim s ne
exprimm dezacordul. Pe de o parte, ntelegem grija legiuitorului
fat de interesele victimei infractiunii, dar pe de alt parte, aceast
prevedere limiteaz accesul unor persoane la asemenea msuri.
Accesul inculpatului la unele msuri de politic penal neprivative
de libertate, la care el este ndrepttit din punctul de vedere al
politicii penale si al dreptului penal, nu i poate fi interzis pe
criterii strine justitiei penale, cum ar fi acoperirea integral a
prejudiciului. Inculpatul care nu are posibilitatea obiectiv de
acoperire a prejudiciului pn la pronuntarea hotrrii de
condamnare nu poate avea acces la condamnarea cu
suspendarea executrii pedepsei, ceea ce determin o
discriminare pe criteriul averii. Totodat, art. 90 Cod penal
stipuleaz, pe de o parte, repararea prejudiciului drept un temei
necesar de liberare conditionat de executarea pedepsei, iar
pe de alt parte, repararea daunei este o conditie ce poate fi
impus dup liberarea conditionat de la executarea pedepsei.
n acest context propunem: de a adopta al. 3 art. 90 Cod penal
n urmtoarea redactie: n cazul condamnrii pentru o infractiune
prin care s-au cauzat daune, instanta de judecat, dac
circumstantele cauzei permit aceasta, trebuie s dispun
suspendarea conditionat a executrii pedepsei cu stabilirea
obligatorie a reparrii integrale a daunelor cauzate; de a exclude
pct.e) al. 6 art. 90 Cod penal; de a exclude pct. 5) al. 2 art.
510 Cod de procedur penal; de a exclude cuvintele si care
au reparat integral daunele cauzate de infractiunea pentru care
170
Alexandru SPOIAL'
snt condamnate din al. 1 art. 91 Cod penal:
n prezent, unul din multiplele modelele de probatiune
aplicate pe larg n unele tri este modelul medical. O caracteristic
definitorie a acestui model const n stabilirea obligatiei de a
urma un tratament contra consumului de droguri sau substante
narcotice si abstinenta de la consumul acestor substante. Sntem
de prerea c ar fi binevenit aplicarea probatiunii si fat de
persoanele dependente de alcool sau droguri care au svrsit
infractiuni usoare sau nu prea grave (ndeosebi pentru infractiunile
legate de aceast dependent). Asemenea practic exist
aproximativ n toate statele ce au reglementat institutia probatiunii.
n Republica Moldova, fat de categoria respectiv de persoane
nu poate fi aplicat liberarea conditionat de rspundere penal.
n scopul evitrii acestei situatii, propunem al.2 art. 510 Cod
de procedur penal n urmtoarea redactie:
Articolul 510. Dispozi&ii generale
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplic fat de persoanele:
1) care au antecedente penale;
2) cu functii de rspundere, care au comis infractiunea
fcnd abuz de serviciu;
3) care au comis infractiuni contra securittii statului.
Liberarea de rspundere penal este o modalitate a
probatiunii. Mentionm c, potrivit legislatiei autohtone,
suspendarea conditionat a urmririi penale poate fi dispus
fr a se cere acordul persoanei puse sub nvinuire. Totodat,
conform art.art. 510, 511 Cod de procedur penal, persoana,
care la momentul respectiv nu este recunoscut vinovat printr-
o hotrre definitiv, poate fi impus la una sau mai multe
obligatiuni ce implic unele limitri ale drepturilor sale. Deci o
persoan nevinovat este supus unor msuri restrictive de
libertate de ctre procuror. n asemenea situatie poate avea loc
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
171
nclcarea art. 6 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului,
care stipuleaz dreptul la aprare n cadrul unui proces. Desigur,
este binevenit faptul c persoana este supus la probatiune pn
la un proces n fata instantei de judecat, deoarece se reuseste
o operativitate a nfptuirii justitiei. ns acest fapt nu nltur
situatia unei posibile nclcri ale dreptului la aprare. n scopul
evitrii situatiei respective, propunem completarea art. 511 Cod
de procedur penal cu urmtorul alineat: Suspendarea
conditionat a urmririi penale cu stabilirea obligatiilor sus-
mentionate poate fi dispus doar cu acordul persoanei puse
sub nvinuire. n caz contrar, procedura va continua n ordine
general. Stabilirea unor obligatii restrictive de drepturi fat de
o persoan nevinovat, dar cu acordul acesteia, nu constituie
nclcare a dreptului la aprare si este n concordant cu practica
Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Sanctiunea de probatiune este o msur penal specific.
Analiznd practica multor state n acest domeniu, putem
concluziona c pentru atingerea scopurilor specifice este nevoie
de stimulri permanente ale infractorului pentru comportamentul
su pozitiv. Asemenea stimulare este prevzut si n Codul
penal autohton. Astfel, conform al. 8 art. 90 Cod penal, dup
expirarea a cel putin jumtate din termenul de prob, poate fi
dispus anularea suspendrii conditionate si stingerea
antecedentelor penale. Credem c ar fi util dac vom obliga
organul competent de a examina n mod obligatoriu, la expirarea
termenului respectiv, posibilitatea si oprtunitatea unei propuneri
instantei de judecat. Deci, propunem completarea al. 8 art. 90
Cod penal cu urmtoarea propozitie: Dup expirarea termenului
indicat n prezentul alineat, organul care exercit controlul asupra
comportrii celui condamnat cu suspendarea conditionat a
executrii pedepsei este obligat s examineze posibilitatea si
oportunitatea naintrii propunerii instantei de judecat de a anula
172
Alexandru SPOIAL'
suspendarea conditionat si antecedentele penale. Sntem de
prerea c asemenea modificare ar determina aplicarea
rspndit a stimulrilor, iar persoana va avea nc un motiv de
a respecta cerintele probatiunii, ceea ce va determina cresterea
eficientei acestei sanctiuni. n aceeasi ordine de idei propunem
completarea art. 91 Cod penal cu un alineat care ar avea
urmtorul continut: La expirarea termenelor indicate n alineatele
4 si 6 ale prezentului articol, organele abilitate cu executarea
pedepsei cu nchisoare snt obligate s examineze posibilitatea
si oportunitatea naintrii unui demers instantei de judecat
pentru dispunerea liberrii conditionate de pedeaps nainte de
termen. Credem c asemenea prevedere va avea efect benefic
att n domeniul probatiunii, ct si n domeniul executrii pedepsei
cu nchisoare.
n Republica Moldova executarea liberrii de pedeapsa
penal tine de competenta Directiei de probatiune a
Departamentului de executare a deciziilor judiciare. Considerm
c functionarii oficiilor de executare, la moment, nu dispun de
un spectru necesar de mputerniciri efective pentru
supravegherea condamnatilor n comunitate. n aceast ordine
de idei propunem acordarea unor drepturi mai largi acestor
functionari, ndeosebi: posibilitatea de a sanctiona, n baza unor
acte normative, condamnatii care nu execut unele cerinte legale
ale acestora, posibilitatea de a controla nemijlocit
comportamentul condamnatilor etc.
De asemenea, propunem crearea unui sistem de
participare a membrilor comunittii n procesul executrii
probatiunii. Prin aceast participare vor putea fi obtinute, cel
putin, urmtoarele rezultate: a) cresc seminficativ sansele unei
reintegrri sociale reusite a persoanelor supuse probatiunii; b)
prin atragerea voluntarilor s-ar putea evita, ntr-o msur
oarecare, suprancrcarea conslierilor de probatiune, ceea ce
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
173
n conditiile Republicii Moldova este foarte actual. Pentru a
cointeresa persoanele particulare pentru a participa n asemenea
activitti, statul ar putea stipula unele facilitti (de exemplu,
facilitri la plata impozitelor, acordarea unor cadouri pentru
activitate fructuoas, includerea timpului respectiv n vechimea
de munc etc.).
Desigur, lista acestor propuneri nu este exhaustiv si ar
putea continua. Credem c doar implementarea practic a
acestora ar putea releva utilitatea sau inutilitatea acestora,
precum si necesitatea unor alte modificri legislative.
174
Alexandru SPOIAL'
Referine bibliografice:
1. De Sousa Santos B., Toward a New Common Sense.
Law, Science and Politics in the Paradigmatic
Tranzition, London, Routledge 1996, p. 114
2. Balahur Doina, Pluralismul socio-juridic 'i
reglementarea probaiunii: standarde universale 'i
europene n Manualul consilierului de reintegrare
social! 'i supraveghere, Bucuresti, editura THEMIS,
2000, p.31
3. Kypxnnen B.H., W?DD8YDM?2 <>?.?:6?2
B47:?.ZJ\7L ]7D0/, Mocxna, 1997, c.360
4. Balahur Doina, Fundamente socio-juridice ale
probaiunii, Iasi, Editura Bet, 2001, p.52
5. Klaus Jon F., Handbook on Probation Services, Rome-
London, UNICRI 1998, p.10
6. Balahur Doina, Pluralismul socio-juridic 'i
reglementarea probaiunii: standarde universale 'i
europene n Manualul consilierului de reintegrare
social! 'i supraveghere,Bucuresti, editura THEMIS,
2000, p.40
7. se are n vedere ncetarea procesului la faza nceperii
acestuia sau la faza urmririi penale si nu se are n vedere
recunoasterea persoanei ca nevinovat, declarare ce tine
de competenta exclusiv a unei instante independente de
judecat
8. Balahur Doina, Pluralismul socio-juridic 'i
reglementarea probaiunii: standarde universale 'i
europene n Manualul consilierului de reintegrare
social! 'i supraveghere,Bucuresti, editura THEMIS,
2000, p.40
9. Balahur Doina, Fundamente socio-juridice ale
probaiunii, Iasi, Editura Bet, 2001, p.57
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
175
10. www.un.org/recs/45/110
11. Rau Wolfgang, European standarts in the area of
community sanctions and measures n Renaud Ville,
Ugljesa Zvekic, Jon F. Klaus, Promoting Probation
Internationally, UNICRI, Rome, 1997, p.144
12. h t t p : / / w w w . c e p / p r o b a t i o n . o r g /
implementation_of_European_rules_on_community_sanctions_and_measures.htm
13. Rau Wolfgang, European standarts in the area of
community sanctions and measures n Renaud Ville,
Ugljesa Zvekic, Jon F. Klaus, Promoting Probation
Internationally, UNICRI, Rome, 1997, p.144
14. http://www.unicri.it/probation.htm
15. http://www.cep-probation.org/reports.html
16. Rau Wolfgang, European standarts in the area of
community sanctions and measures n Renaud Ville,
Ugljesa Zvekic, Jon F. Klaus, Promoting Probation
Internationally, UNICRI, Rome, 1997, p.146
17. Jon F. Klaus, Handbook on Probation Services, Rome-
London, 1998, p.102
18. van Kalmthout A. & Derks J., Probation and Probation
Services: A European Perspective, Ultrech: C.E.P.,
2000, p.41
19. Graham W. Giles, Administrarea justiiei $n comunitate.
Standarte 'i reglement!ri internaionale, Editura
Expert, Bucuresti, 2001, p.43
20. h t t p : / / w w w . c e p - p r o b a t i o n . o r g /
implementation_of_European_rules_on_community_sanctions_and_measures.html
21. van Kalmthout A. & Derks J., Probation and Probation
Services: A European Perspective, Ultrech: C.E.P.,
2000, p.41
22. Rau Wolfgang, European standarts in the area of
community sanctions and measures n Renaud Ville,
176
Alexandru SPOIAL'
Ugljesa Zvekic, Jon F. Klaus, Promoting Probation
Internationally, UNICRI, Rome, 1997, p.146
23. Jon F. Klaus, Handbook on Probation Services, Rome-
London, 1998, p.103
24. http://www.unicri.it/probation.htm
25. http://www.coe/engl/fr/legaltext.htm
26. http://www.coe/engl/fr/legaltext.htm
27. Rau Wolfgang, European standarts in the area of
community sanctions and measures n Renaud Ville,
Ugljesa Zvekic, Jon F. Klaus, Promoting Probation
Internationally, UNICRI, Rome, 1997, p.148
28. van Kalmthout A. & Derks J., Probation and Probation
Services: A European Perspective, Ultrech: C.E.P.,
2000, p.92
29. Conventia respectiv a fost deschis spre semnare la
30.11.1964 si este n vigoare de la 22.08.1975. Republica
Moldova nu a semnat si, implicit, nu a ratificat conventia.
30. www.cep-probation.org
31. htt p://www. cep-probation.org /
implementation_of_European_rules_on_community_sanctions_and_measures.html
32. Grundler Peter, The Permanent European Conference
on Probation and Aftercare (CEP), n Renaud Ville,
Ugljesa Zvekic, Jon F. Klaus, Promoting Probation
Internationally, UNICRI, Rome, 1997, p. 150
33. htt p://www. cep. probation.org /
implementation_of_European_rules_on_community_sanctions_and_measures.htm
34. Balahur Doina, Pluralismul socio-juridic 'i
reglementarea probaiunii: standarde legislative
universale 'i europene n Manualul Consilierului de
Reintegrare Social! 'i Supraveghere, editura THEMIS,
2000, p.22
35. Dongoroz V., Kahane S., Oancea I., Fodor I., Iliescu N.,
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
177
Bulai C., Stnoiu R., Explicaii teoretice ale Codului penal
romOn. Partea general!, vol. II, Bucuresti, 1970, p.299
36. Lupascu Dan, Punerea $n executare a pedepselor
principale, Bucuresti, 2003, p. 14
37. http://www.probation-lancashire.org.uk/databases/
publications/publications_493.pdf
38. Vincent J., Guinchard S., Montagnier G.,Varinard A., La
justice et ses institutions, 4e edition, Dalloz, 1996,
p.804
39. Klaus Jon F., Handbook on Probation Services.
Guidlines for Probation Practioners and Managers,
UNICRI, Rome-London, 1998, p.5
40. http://www.spj.cz/frm_GB_act.html
41. http://caeslaw.lp.com/casecode/uscodes.htm
42. http://www.lrc.state.ky.us/KRS/439-00/265.PDF
43. Lurigio A.J., Petersilia J., The Emergence of Intensive
Probation n Byrne J.M., Lurigio A.L., Petersilia J. (eds),
Smart Sentencing. The Emergence of Intermediate
Sanctions, Sage Publications, Newbury Park, 1992,
p.171
44. Morris N., Tonry M., Between Prison and Probation:
Intermediate Punishments in a Rational Sentencing
System, New York: Oxford University Press, 1990, p.92
45. Fent H.A., H268026K8746?2 B47:? W2DB<J.8M8
^?.F?:7. `<4D .2MK8Y, Knmnnen, 2001, c. 74
46. http://www.missouri.gov/pdf/white%20book.pdf
47. alin. 1 al Sectiunii 559.021 a Capitolului559 al Statutelor
Revizuite a Statului Missouri (Missouri Revised Statutes)
accesibil la http://www.moga.mo.gov/statutes/C500-559/
5590000021.HTM
48. Honnxona E. B., ZD<aF2682 D <D.?:6;A
62B48A262682A 67M7N768L M7M b?4A7 427.8N7K88
178
Alexandru SPOIAL'
<>?.?:6?Y ?0:20D0:266?D08, Anrope]epar na
concxanne yueno crenenn xannara
mpnnuecxnx nayx, Mnncx, 1999, c. 10
49. Ibidem
50. Fymxona E.B., H47:?:?Y D070<D
62D?:24c266?.2062>? B48 <D.?:6?A ?D<aF2688,
Anrope]epar na concxanne yueno crenenn
xannara mpnnuecxnx nayx, Kasant, 1993, c. 11
51. Honnxona E. B., ZD<aF2682 D <D.?:6;A
62B48A262682A 67M7N768L M7M b?4A7 427.8N7K88
<>?.?:6?Y ?0:20D0:266?D08, Anrope]epar na
concxanne yueno crenenn xannara
mpnnuecxnx nayx, Mnncx, 1999, c. 11
52. Sectiunea 3563 al titlului 18 Crimele si procedura penal
(Crimes and Criminal Procedure) a Codului SUA,
accesibil la http://caselaw.lp.com/casecode/uscode/
uscodes18/part s/ii/chapt er/227/subchapt ers/
B_probation.html
53. art. 70 si anexa nr.2 al Legii referitor la mputernicirile
instantelor judectoresti de drept penal (Powers of
Criminal Courts (Sentencing) Act 2000), accesibil la http:/
/www.legislation.hmso.gov.uk/acts/acts.htm
54. Zvekic U.(ed), Alternatives to Imprisonment in
Comparative Perspective, Chicago, Nelson Hall
Publishers, 1994, p.28
55. Scripcaru Gheorghe, Astrstoaie Vasile, Criminologie
clinic!, Bucuresti, 2003, p.163
56. Nicolae-Anghel Nicolae, Dreptul execut!rii
sanciunilor penale, Bucuresti, 2002, p.437
57. Petersilia J., Turner S., Intensive probation and parole,
in M. Tonry (Ed.), Crime and justice: An annual review
of research, Chicago: University of Chicago Press, 1993,
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
179
p.285
58. Torres Sam, A Continuum of Sanctions for Substance-
Abusing Offenders // Federal Probation nr. 62 (2),
1998, pp. 36-38
59. Nicolae-Anghel Nicolae, Dreptul execut!rii
sanciunilor penale, Bucuresti, 2002,, p.437
60. Pasca Viorel, M!surile de siguran!. Sanciuni penale,
Bucuresti, 1998, p. 151
61. Chavaria F.R., Successful treatment in a criminal
justice settings: A case study // Federal Probation nr.
56(1), 1992, pp. 48-52
62. http:www.uscourts.gov/misc/2003-substance.PDF
63. Vito Gennaro F., Tewksburry Richard A., The Impact
of Treatment: The Jefferson County (Kentuky) Drug
Court Program // Federal Probation, nr. 62 (2), 1998,
p. 50
64. Sima Constantin, M!surile de siguran! $n dreptul penal
contemporan, editura ALL Beck, Bucuresti, 1999, p.128
65. ^2aF<674?F6;2 7M0; ? B47:7d ]2.?:2M7.
fJ?468M F?M<A260?:. 2-e nsanne, Mocxna, 2002,
c. 502
66. Sima Constantin, M!surile de siguran! $n dreptul penal
contemporan, editura ALL Beck, Bucuresti, 1999, p.126
67. van Kalmthout A. & Derks J., Probation and Probation
Services: A European perspective, Ultrech: CEP, 2000,
p. 61
68. http://www.appa-net.us/probation_board.html
69. Dongoroz V., Drept penal, Bucuresti, 1939, p. 305, citat
de Sima Constantin, M!surile de siguran! $n dreptul
penal contemporan, editura ALL Beck, Bucuresti, 1999,
p.12
70. www.taylorcountytexas.org/CCL2prob.html
180
Alexandru SPOIAL'
71. http://www.missouri.gov/pdf/white%20book.pdf
72. Broadbent A., Poor clients: what can I do? // Probation
Journal, Vol.36, 1989, p.152
73. Morar Ioana-Cristina, Suspendarea condiionat! a
execut!rii pedepsei. Uans! sau capcan!,
Bucuresti,2002, p.68
74. http://www.missouri.gov/pdf/white%20book.pdf
75. http://caselaw.lp.com/casecode/uscodes18/parts/ii/
chapter/227/subchapters/B_probation/sections/
section_3563.html
76. htt p://www. moga. mo.gov/st atutes/c500-599/
5990000021.HTM
77. Gafney Robert J., Iarya Vincent J., Probation and
Parole: A Handbook For Crime Victims, Kentucky,
1995, p.22
78. Raynor Peter, Community penalties: probation,
punishment and what works in The Oxford
Handbook of Criminology, third edition, Oxford
University Press, Oxford, 2002, p. 1171
79. ht t p:/ / www. usdoj. gov/ cr iminal/ cybercr ime/
usamarch2001_7.htm
80. Stacey Arthur, The Norplant Prescription: Birth
Control, Woman Control or Crime Control? // UCLA
Law Review, vol. 40, 1992, p.43
81. 87 Capitolul 276 al Legilor Generale al statului
Massachusets (SUA), accesibil la http://www. youth
advocacy project.org
82. http://www.youthadvocacyproject.org/lawyers/
Law%20of%20Probation.doc
83. Medjaoui K., Linjonction pPnale et la mPdiation
pPnale, tableau comparatif critique // Revue de science
criminelle et de droit penale compare, nr. 4, 1996, p.
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
181
823
84. Decision nr. 95-360 DC // Journal officiel de la
Republique Franaise, 7 fevrier, 1995, p. 2097
85. Pradel Jean, Dune loi avortPe h un projet nouveau
sur linjonction pPnale // Recueil Dalloz Sirey, nr. 23,
1995, p. 172
86. j:4?B2YDM8Y f<F B? B47:7A ]2.?:2M7. lNJ4766;2
42c268L. Tom 1, Mocxna, 2000, c. 311
87. Macari Ivan, Dreptul penal al Republicii
Moldova.Partea general!, Chisinu, 2002, p. 254
88. http://www.doc.missouri.gov/pdf/white%20book.pdf
89. http://www.state.akus/local/sentencing/magistrate.html
90. Ulianovschi Xenofon, Probaiunea. Alternative la
detenie, Institutul de Reforme Penale, Chisinu, 2004,
p.26
91. Kypxnnen B. H., W?DD8YDM?2 <>?.?:6?2 B47:?.
ZJ\7L ]7D0/, Mocxna, 1997, p. 331
92. Ulianovschi Xenofon, Probaiunea. Alternative la
detenie, Institutul de Reforme Penale, Chisinu, 2004,
pp.26-30
93. Macari Ivan, Dreptul penal al Republicii
Moldova.Partea general!,Chisinu, 2002, p. 251
94. Edmond Nel Martine, La mise h lPpreuve des
deliquantes et les principes traditionels du droit penal
// Revue de science criminelle et de droit penal compare,
nr. 2 din 1961, p. 242
95. Danes S., Papadopol V., Individualizarea juridic! a
pedepselor, Bucuresti, editia a II-a, p. 297
96. Iononxo H.B. , ,./0246708:; <>?.?:6?A<
B42D.2F?:768G : D?:42A266?A B47:2, Canxr-
Herepypr, 2002, p.52
97. Kypxnnen B.H., W?DD8YDM?2 <>?.?:6?2 B47:?.
182
Alexandru SPOIAL'
ZJ\7L ]7D0/,Mocxna, 1997, p. 334
98. ^2aF<674?F6;2 7M0; ? B47:7d ]2.?:2M7.
fJ?468M F?M<A260?:, Mocxna, 2000, c. 557
99. fJ?468M B?D076?:.268Y H.26<A?: m24d?:6;d
f<F?: fffW 8 WfofW (Wo) B? <>?.?:6;A F2.7A.
Mocxna, 1995, c. 168.
100. Haymon A.B. p>?.?:6?2 B47:?. ZJ\7L ]7D0/. `<4D
.2MK8Y. Mocxna, 1996, c. 447; Macari Ivan, Dreptul
penal al Republicii Moldova.Partea general>, Chicinru,
2002, p. 254
101. Honnxona E.B.,ZD<aF2682 D <D.?:6;A
62B48A262682A 67M7N768L M7M b?4A7 427.8N7K88
<>?.?:6?Y ?0:20D0:266?D08 // Anrope]epar na
concxanne yuenno crenenn xannara
mpnnuecxnx nayx, Mnncx, 1999, c. 10
102. Codul penal.Comentariu, sub redactia lui Barbneagr
A., Chisinu, 2003, p. 150
103. Morar Ioana-Cristina, Suspendarea condiionat! a
execut!rii pedepsei, editura Lumina-Lex, Bucuresti,
2002, p.112
104. Codul penal.Comentariu, sub redactia lui Barbneagr
A., Chisinu, 2003, p. 152
105. Macari Ivan, Dreptul penal al Republicii
Moldova.Partea general!,Chisinu, 2002, p. 370
106. van Kalmthout A. & Derks J., Probation and Probation
Services: A European Perspective, Ultrech: C.E.P.,
2000, p.72
107. Codul penal.Comentariu, sub redactia lui Barbneagr
A., Chisinu, 2003, p. 243
108. Ibidem
109. `?AA260748Y M p>?.?:6?A< M?F2MD< W?DD8YDM?Y
o2F247K88, no pe. Cxyparona R.H., Heeena
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
183
B.M., Mocxna, 1999, c.194
110. Codul penal.Comentariu, sub redactia lui Barbneagr
A., Chisinu, 2003, p. 243
111. Brezeanu Ortansa, Minorul 'i legea penal!, Bucuresti,
1998, p.63
112. Btc M., Noul Cod penal ap!r! doar declarativ, dar
nu 'i prin prevederi concrete interesele legitime ale
p!guba'ului //Dreptul nr. 21(22),2002, p.3
113. Codul penal.Comentariu, sub redactia lui Barbneagr
A., Chisinu, 2003, p. 244
114. p>?.?:6?2 B47:?.q7D0/ ?J\7L, no pe. Fenxena
H.A., Bapropocxoro M.., Mocxna, 1969, c. 394
115. Brezeanu Ortansa, Minorul 'i legea penal!, Bucuresti,
1998, p.57
116. Macari Ivan, Dreptul penal al Republicii
Moldova.Partea general!,Chisinu, 2002, p. 264
117. Codul penal.Comentariu, sub redactia lui Barbneagr
A., Chisinu, 2003, p. 157
118. Ibidem
119. Morar Ioana-Cristina, Suspendarea condiionat! a
execut!rii pedepsei. Uans! sau capcan!,
Bucuresti,2002, p.87
120. w w w . c e p - p r o b a t i o n . o r g / r e p o r t s /
implementation_of_European_rules_on_community_sanctions_and_measures.html
121. Ulianovschi Xenofon, Probaiunea. Alternative la
detenie, Institutul de Reforme Penale, Chisinu, 2004,
pp.26-29
122. Conform art.3 Legea RM cu privire la probatiune,
persoana condamnat la munc neremunerat este subiect
al probatiunii. Aceasta semnific c serviciile de
probatiune vor avea n competent executarea muncii
neremunerate att n calitate de obligatie a liberrii
184
Alexandru SPOIAL'
conditionate de pedeaps, ct si n calitate de pedeaps.
Faptul c executarea unei pedepse tine de competenta
serviciului de probatiune nu nseamn c pedeapsa
respectiv tine de probatiune (n sensul juridico-penal al
acesteia). Deci reiterm opinia precum c munca
neremunerat n folosul comunittii, n calitate de pedeaps
principal, nu poate fi inclus n notiunea de probatiune,
n sensul de msur juridico-penal.
123. Codul penal.Comentariu, sub redactia lui Barbneagr
A., Chisinu, 2003, p. 215
124. Klaus F. Jon, Handbook on Probation Services,
UNICRI, Rome-London, 1998, p.32
125. Harris R.(ed.), Probation Round the World. A
Comparative Study, London & New York, 1995, p.92
126. Kypxnnen B.H., W?DD8YDM?2 <>?.?:6?2 B47:?.
ZJ\7L ]7D0/, Mocxna, 1997, p. 366
127. Sphon C. Casia, How do Judges decide? (The search
for fairness and justice in punishment), Sage
Publication, London, 2002, p. 195
128. Kypxnnen B.H., W?DD8YDM?2 <>?.?:6?2 B47:?.
ZJ\7L ]7D0/,Mocxna, 1997, p. 363
129. Vnnnxn C.., r2M?0?4?2 02?488 G48F8]2DM?Y
B484?F; <D.?:6?-F?D4?]6?>? ?D:?J?aF268L :
D?:20DM?A B47:2,Vuente sanncxn BIV,
Bnannocrox, 1968, T. 14. c. 89
130. Mnxnnn A.C. , H4?J.2A; F?D4?]6?>?
?D:?J?aF268L ?0 67M7N768L, Mocxna, 1982, c. 26
131. Kysnenona H.u., Txxxona H.M., `<4D <>?.?:6?>?
B47:?. p]2682 ? 67M7N7688, Mocxna, HK. 3epnano,
2002, rom 2, c. 114
132. Honnxona E.B. , ZD<aF2682 D <D.?:6;A
62B48A262682A 67M7N768L M7M b?4A7 427.8N7K88
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
185
<>?.?:6?Y ?0:20D0:266?D08, Anrope]epar na
concxanne yuenno crenenn xannara
mpnnuecxnx nayx, Mnncx, 1999, cc. 11-13
133. Dorim s mentionm c doar n cazul liberrii de pedeaps
a minorilor, n conformitate cu art.486 sau art.487 CPP
al RM, instanta, n cazul n care constat prezenta
circumstantelor din art.93 CP, dispune (adic aceasta
constituie o obligatie a instantei) liberarea de pedeaps a
minorului.
134. Kysnenona H.u., Txxxona H.M., `<4D <>?.?:6?>?
B47:?. p]2682 ? 67M7N7688, Mocxna, HK. 3epnano,
2002, rom 2, c. 114
135. Macari Ivan, Dreptul penal al Republicii
Moldova.Partea general!,Chisinu, 2002, p. 368
136. Iannaxapon P.P., p>?.?:6?2 B47:?. ZJ\7L ]7D0/,
Kpacnoap, 1999, p. 408; Mnxeen P.H.,
H486<F802./6;2 A24; A2F8K86DM?>? d747M0247
: <>?.?:6?A B47:2 - D?K87./6?-B47:?:;2 8 A2F8M?-
427J8.807K8?66;2 A24; J2N?B7D6?D08,
Bnannocrox, 2000, p. 24
137. Diaconu Gheorghe, Pedeapsa $n dreptul penal,
Bucuresti, 2001, p.183
138. Crisu Anastasiu, Tratamentul infractorului minor $n
dreptul penal 'i procesual penal romOn, Bucuresti,
2000, p.100
139. Ibidem, p.105
140. Theodoru Gh., Moldovan L., Drept procesual romOn,
Bucuresti, 1979, p.339
141. Papadopol V., Neefectuarea anchetei sociale $n
cauzele cu infractori minori. Consecine // Revista de
drept penal, nr. 3, 1995, Bucuresti, p.109
142. Ibidem, p.340
186
Alexandru SPOIAL'
143. Ulianovschi X., Golubtov I., Zaharia V., Cojocaru V.,
Ghidul consilierului de probaiune, I.R.P., Chisinu,
2004, p.26
144. Buletinul Curtii Supreme de Justitie, nr.3, 2006, p.8;
www.justice.gov.md
145. n dosarele examinate persoanele erau atrase la
rspundere penal n baza art. 217 Cod penal n redactia
Legii nr. 211 din 29.05.03, Monitorul Oficial nr.116 din
13.06.03
146. Oficiul de executare al sectorului Buiucani, dosar personal
nr. 38/06
147. Oficiul de executare al sectorului Buiucani, dosar personal
nr. 224/05
148. Spoial Alexandru, Implementarea instituiei
probaiunii $n legislaia Republicii Moldova: propuneri
de lege ferenda // Probleme actuale de prevenire si
combatere a criminalittii, anuar stiintific, ed.VII-a,
Chisinu, 2006, p.81-98
149. Legea RM nr.184-XVI din 29.06.2006 pentru
modificarea si completarea unor acte legislative, Monitorul
Oficial al RM nr.126-130 din 11.08.2006
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
187
Capitolul III. Reintegrarea social$ a infractorilor supu!i
probaiunii
1. Aportul comunit$ii la reintegrarea social$ a
infractorilor supu!i probaiunii
Delincventul este un individ care, n aparent, are un
surplus de experiente neplcute si care simte c trieste ntr-o
lume lipsit de confort si ameninttoare, totodat. Sentimentul
lui de autoapreciere pare s fie subminat, de aceea, nu se simte
afectat dac este criticat sau chiar ncarcerat. Neavnd un statut
social de aprat, teama de a-l pierde nu-l motiveaz s fac
eforturi pentru a se conforma normelor sociale
1
. Din acest motiv,
sarcina serviciilor de probatiune const nu numai n simpla punere
n executare a obligatiilor, dar si n reintegrarea social a
persoanei supuse probatiunii. Reintegrarea social constituie
scopul si finalitatea probatiunii. Pentru a atinge acest scop
probatiunea trebuie realizat conform unei metodici bine
determinate a crei prti componente pot fi: atragerea membrilor
comunittii n procesul de executare; estimarea riscului de
recidiv; posibilitatea prevenirii recidivei.
Reintegrarea social presupune restructurarea
caracterului infractorului astfel nct acesta s poat activa n
societate fr a comite, pe viitor, infractiuni
2
. n acest proces
trebuie s intervin toti factorii sociali, iar reintegrarea va fi
efectiv dac se va realiza n diferite directii. Acestea ar fi:
reintegrarea individual psihosocial, reintegrarea cultural
(realizat si prin posibilitti de calificare profesional), asigurarea
unei sanse delincventului pentru a-si dezvolta inteligenta n sens
pozitiv. Conform celor sus-mentionate, putem concluziona c
asigurarea unei game multiaspectuale de reintegrare nu poate fi
188
Alexandru SPOIAL'
ndeplinit doar de organele de stat. Din acest motiv, n multe
tri, n procesul reintegrrii sociale a infractorilor supusi
probatiunii snt atrasi membrii comunittii sau chiar ntreaga
comunitate unde locuieste persoana respectiv.
Implicarea societtii civile n procesul reintegrrii comunitare
a persoanei supuse probatiunii este ncurajat si la nivel international.
Astfel, conform pp. 17.1, 17.2, al Regulilor Minime ale ONU
referitoare la Msurile Nonprivative de Libertate ((Regulile de la
Tokyo) adoptate prin Rezolutia ONU nr. 45/110 din 1990): a)
trebuie ncurajat participarea publicului ca o resurs major si un
factor important n consolidarea relatiilor sociale dintre persoana
supus unei msuri neprivative, pe de o parte, si familia sa si
comunitate, pe de alt parte; b) participarea publicului trebuie s
fie tratat ca o oportunitate a membrilor comunittii de a contribui
la protectia mediului su social.
Implicarea comunittii n procesul reintegrrii sociale nu
este un proces chiar att de usor, precum ar prea la prima
vedere. Volumul si gradul de implicare a comunittii depinde, n
cea mai mare parte, de faptul dac societatea aprob sanctiunea
dat sau nu o aprob. Deoarece dac societatea aprob politica
statului n domeniul probatiunii, atunci ea va sustine, direct si/
sau indirect, executarea acestei sanctiuni. Acceptarea sanctiunii
din partea comunittii este necesar si pentru realizarea scopului
pedepsei, iar referitor la sanctiunile comunitare, asemenea
acceptare este indispensabil realizrii scopului pedepsei.
Cea mai eficient metod de relevare a gradului de
acceptare a sanctiunilor de ctre comunitate este sondajul
sociologic, ns chiar si sondajele de opinie se pot dovedi a fi
un indicator nseltor, rspunsurile depinznd, n mare msur,
de natura si specificitatea ntrebrii puse, ordinea si succesiunea
ntrebrilor, contextul n care au loc msurile alternative sugerate,
precum si compozitia socio-economic, etnic si de gen a
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
189
infractorilor
3
.
Astfel, la nivelul Natiunilor Unite a fost realizat un sondaj
sociologic cu privire la preferintele persoanelor asupra
pedepselor penale
4
. Analiznd datele studiului efectuat putem
concluziona c atitudinea comunittii fat de sanctiunile
comunitare este n functie de nivelul socio-economic de
dezvoltare si anume, n trile dezvoltate, cettenii accept mai
mult pedeapsa de probatiune dect cettenii trilor n tranzitie
sau n curs de dezvoltare.
Totodat mentionm c Finlanda este singura tar, dintre
cele dezvoltate, care raporteaz o crestere a tendintei negative
n atitudinea general fat de infractori. n Irlanda, potrivit unui
studiu general, mai mult de o treime din public este la curent cu
activitatea serviciilor de probatiune si aproape dou treimi
consider rezultatele acestor servicii drept bune. Italia raporteaz
o crestere a interesului societtii fat de activitatea de probatiune.
n final, n Olanda studiile artau c sanctiunile alternative
primesc, n general, un suport din partea populatiei; oricum,
opinia general sustine ideea c infractiunile nu snt suficient de
puternic, din punct de vedere fizic sau psihic, pedepsite
5
.
n acelasi context vom releva si situatia din Republica
Moldova, adic vom elucida faptul dac cettenii acestei tri
pot si doresc s participe la reintegrarea social a persoanelor
supuse probatiunii. n acest sens a fost ntreprins un studiu prin
metoda sondajului sociologic. n primul rnd, mentionm c
populatia nu este familiarizat cu notiunea de probatiune si
implicrile acesteia si priveste sceptic asemenea institutie.
Investigatia respectiv a avut la baz aplicarea unui chestionar
pe un esantion de 100 de subiecti din municipiul Chisinu. Astfel,
circa 85% din subiectii chestionati au confirmat disponibilitatea
de a ajuta un fost infractor la reintegrarea acestuia n societate.
Totodat, majoritatea absolut dintre cei disponibili consider
190
Alexandru SPOIAL'
c ajutorul pe care ar fi n msur s-l ofere este doar de ordin
moral sau spiritual. Cnd este vorba de un ajutor concret, real,
doar 27% dintre subiecti ar fi de acord s-l ofere, ceilalti au
mentionat c ajutorul concret n reintegrarea social trebuie pus
n sarcina unui organ de stat.
n aceast ordine de idei mentionm c si referitor la
prevenirea recidivei din partea persoanelor supuse probatiunii
majoritatea (circa 78%) sustin c, n acest domeniu, trebuie s
intervin statul prin oferirea locurilor de munc, precum si prin
alte msuri. ns exist totusi unele tendinte n constiinta
persoanelor spre implicarea comunittii n procesul de
reintegrare social a infractorilor. Astfel, 34% din intervievati
consider c este necesar nfiintarea unor organizatii
neguvernamentale care s se ocupe n exclusivitate de
reintegrarea comunitar a persoanelor supuse probatiunii.
Este cunoscut faptul c una dintre modalittile de reintegrare
reusit n comunitate este munca permanent. Referitor la acest
aspect putem mentiona c mai mult de jumtate (59%) din
persoanele chestionate au declarat c ar fi afectate dac un infractor
le-ar deveni coleg de serviciu, n acelasi timp, cealalt parte a
esantionului consider acest fapt ca unul neimportant.
n concluzie mentionm c, actualmente, populatia
autohton nu este disponibil de a participa activ la reintegrarea
social a persoanelor supuse probatiunii. Cauzele acestui
fenomen snt diverse, de exemplu: fostii infractori snt priviti, n
general, prin prisma formelor grave de manifestare a criminalittii,
adic notiunea de infractor se asociaz cu notiunea de ucigas,
tlhar etc. Nu ultimul rol l joac si constiinta civic a populatiei,
care nu este la nivelul necesar pentru a accepta o astfel de
sanctiune cum este probatiunea.
Modalitatea de sanctionare a infractorilor si mediul social
n care aceast sanctionare se execut snt dou fenomene ce
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
191
se afl ntr-o dependent reciproc. Pe de o parte, procesul de
sanctionare este influentat de necesitatea ncrederii din partea
societtii ntr-un asemenea proces. Necesitatea ncrederii
cettenilor n administrarea justitiei nseamn c opinia public
joac un rol important n politica si practica de sanctionare.
Acest fapt a fost recunoscut si de politicieni n multe tri. Astfel,
Lordul-sef al comitetului de Justitie (Lord Chief Justice), Lordul
Bingham, n 1997 a mentionat c el nu consider c ar fi corect,
dac ar fi posibil, ca judectorii s ignore opinia public
6
.
Legiutorul, la rndul su, este nevoit s tin cont de opinia
public la luarea unor decizii ce tin de procesul de sanctionare a
persoanelor
7
. Pe de alt parte, uneori, cnd snt ntrunite anumite
conditii, statul poate adopta si promova o politic penal ce nu
se bucur de sustinerea comunittii. Asemenea politic,
promovat o anumit perioad, va modifica viziunea membrilor
societtii asupra pedepselor penale. n multe cazuri, politicienii,
pentru a promova unele schimbri dure n legislatia penal,
descriu fenomenul criminalittii ntr-un mod ngrozitor. Astfel,
putem aduce exemplul ministrului afacerilor interne (Home
Secretary), care a propus proiectul de sanctionare a recidivistilor,
argumentnd sustinerea acestuia prin prisma cresterii fr
precedent a criminalittii recidivistilor si a necesittii sporirii
ncrederii populatiei n procesul de sanctionare a infractorilor
8
.
Desigur, toate aceste schimbri juridico-politice au
influent asupra formrii opiniei publice despre politica penal.
ns aceast nfluent este mult mai mic dect influenta opiniei
publice asupra politicii penale. n calitate de argument putem
aduce un studiu conform cruia doar o parte nensemnat a
cresterii populatiei ncarcerate a fost atribuit direct schimbrii
legislatiei
9
, cealalt parte revenind culturii juridice a judectorilor,
victimei, organelor de urmrire penal si, n general, ntregii
societti.
192
Alexandru SPOIAL'
Rolul comunittii n resocializarea persoanelor supuse
probatiunii este imens, deoarece comunitatea este mediul n care
apare intentia de a svrsi infractiunea, mediul n care se svrseste
infractiunea, n care are loc pedepsirea persoanei, n care se
execut nemijlocit pedeapsa si n care persoana urmeaz s
triasc si s activeze n continuare toti actorii actului infractional.
Astfel, n activitatea serviciilor de probatiune comunitatea
figureaz n calitate de victim a infractiunii: trebuie de construit
o comunitate neprimejdioas si de aprat de atentatele criminale.
Comunitatea apare n calitate de agent al prevenirii
infractiunilor
10
: trebuie de implicat resursele comunittii la
prevenirea faptelor antisociale si la ajutorul politiei n aceast
directie. Comunitatea figureaz n calitate de loc al pedepsirii
11
:
trebuie de administrat pedeapsa mai mult n comunitate dect n
nchisoare. Comunitatea figureaz ca beneficiar al pedepsei
12
:
ea este protejat de ctre pedeaps; unele pedepse, precum
este probatiunea, ofer posibilitate real infractorului de a-i
acorda o reparare. De asemenea, comunitatea poate figura n
calitate de mediu social al infractorului
13
: chiar dac scopul
principal al probatiunii nu ar fi reabilitarea persoanei, probatiunea
ar avea totusi un beneficiu asupra infractorului si anume, i permite
de a-si pstra locul n comunitate, loc pe care ncarcerarea
amenint s-l distrug.
Rolul comunittii este si mai mare, dac acceptm teoria
abolutionist, conform creia, doar comunitatea poate rezolva
problema infractiunilor. Potrivit acestei teorii, infractiunea nu
trebuie tratat ca o fapt social-periculoas ce urmeaz a fi
pedepsit, dar ca un conflict ce trebuie solutionat de
comunitatea n care aceast problem apare
14
.
Prin urmare si metodele de nfptuire a justitiei trebuie s
fie altele, astfel, n cadrul acestei teorii se pledeaz pentru metode
neformale de sanctionare, cum ar fi justitia restaurativ si
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
193
aplicarea pedepselor de ctre comunitate. Deci putem
concluziona c rolul comunittii n atingerea scopului probatiunii
(reintegrarea social a infractorului) este imens.
Pentru atingerea scopului reabilitrii persoanei supuse
probatiunii este necesar a apela la posibilittile comunittii. ns
comunitatea nu trebuie utilizat n scopul supravegherii,
deoarece limitrile de drepturi si supravegherea sunt realizate
deja de ofiterul de probatiune si nu este binevenit ca, n cadrul
probatiunii, la unele intimidri s fie adugate altele, cele din
partea comunittii.
Comunitatea trebuie inclus n procesul de executare a
probatiunii pentru a argumenta si conditiona conformarea
persoanei cu normele morale de care se conduc membrii
societtii. Este necesar ca mediul social s fie o parte a procesului
de comunicare moral cu infractorul
15
. Interventia comunittii,
n varianta sa ideal, trebuie s aib drept scop determinarea
infractorului s constientizeze c fapta sa este una gresit si s
accepte cenzura existent n comunitate cu privire la unele fapte
antisociale, regretnd, totodat, cele svrsite.
Astfel, persoana supus probatiunii nu va fi respins de
membrii comunittii, ale crei reguli le va accepta si le va
respecta. n acest mod, infractorul va dispune de cele mai mari
sanse pentru o reintegrare reusit n comunitate.
Implicarea comunittii n procesul de reintegrare nu este
un ideal, dar o necesitate ce poate fi realizat prin diverse mijloace
juridice, de exemplu: la ntrevederile ofiterului de probatiune cu
persoana vinovat pot fi invitati si unii membri ai societtii sau
victima; ntrevederile cu persoanele sus-mentionate, ns cu
exceptia infractorului; punerea n sarcina comunittii a unor
activitti nensemnate de asistare si consiliere etc.
Implicarea societtii n procesul reintegrrii persoanei
supuse probatiunii poate avea loc la diferite niveluri ale societtii,
194
Alexandru SPOIAL'
adic implicarea comunittii poate fi realizat prin intermediul
asociatiilor de persoane, familiei si a persoanelor individuale.
Membrii comunittii, practic, ntotdeauna se asociau pentru a
realiza anumite sarcini sau actiuni mai efectiv si mai operativ.
Deci n procesul aplicrii probatiunii organele specializate pot
conlucra cu diferite organizatii obstesti. Necesitatea participrii
acestor grupuri sociale a fost rezultatul cutrii unor metode de
eficientizare si de explorare a unor capacitti suplimentare n
reintegrarea persoanei supuse probatiunii. Conform celor sus-
mentionate, asemenea implicare a comunittii si-a demonstrat deja
eficienta. ns trebuie s atentionm asupra faptului c n unele state
au aprut si unele deficiente n conlucrarea dintre asociatiile ce
reprezint membrii comunittii si serviciile de probatiune.
Potrivit unor autori
16
, implicarea diferitelor organizatii
nonguvernamentale este privit, deseori, de ctre organele
statului ca un concurent al serviciilor de probatiune, ca lips de
profesionalism, ca prestare neadecvat a serviciilor, ca organizatii
cuttoare de granturi n vederea obtinerii unor beneficii etc.
Mai mult dect att, implicarea societtii civile poate fi tratat si
ca nceputul privatizrii totale sau partiale a executrii sanctiunii
de probatiune. Atentionm ns c nu sntem de acord cu
asemenea afirmatie. n toate legislatiile studiate, organul investit
cu atributii de executare a sanctiunii de probatiune este un organ
sau institutie de stat. Persoana care urmeaz s execute aceast
msur este subordonat acestor organe statale. Asociatiile
obstesti, la rndul lor, au fost atrase n acest proces datorit
distantrii dintre persoan si serviciile de stat n calitate de
catalizator a relatiilor dintre subiectii mentionati. Din aceste
motive organizatiile comunitare nu pot exercita anumite metode
coercitive fat de persoana supus probatiunii, ns pot realiza
unele msuri specifice ncredintate de serviciile de probatiune
(de exemplu: organizarea de traininguri, cursuri profesionale,
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
195
cutarea si/sau oferirea unor locuri de munc etc.). Deci
asociatiile obstesti vor concura cu serviciile de probatiune n
msura n care serviciile de probatiune vor permite acest lucru.
Pentru a atrage societatea civil n procesul reintegrrii
comunitare a persoanelor supuse probatiunii, unele state au
recurs la diferite modalitti de stimulare a acestor formatiuni
sociale. Astfel, Guvernul Marii Britanii si Irlandei a stabilit c
fiecare serviciu local de probatiune trebuie s cheltuie 5-7%
din bugetul su pentru plata serviciilor acordate de asociatiile
obstesti persoanelor condamnate
17
. n scopul selectrii
organizatiilor respective, se organizau concursuri. Acordnd
sumele necesare, serviciile de probatiune erau n drept s verifice
utilizarea acestor bani, iar asociatiile, la rndul lor, trebuiau s
prezinte drile de seam serviciilor respective. n acest mod,
organizatiile comunitare dependente de serviciile de probatiune
deveneau, de facto, parte component a structurii unor organe
de stat. n rezultatul acestui fapt, asociatiile comunitare pierdeau
legtura specific cu ceilalti membri ai societtii, fiind pusi n
situatia imposibil de a valorifica resursele comunittii, resurse
pentru care, initial, au fost atrase n procesul de reintegrare a
persoanelor supuse sanctiunii de probatiune. Deci aceast
situatie este un alt moment negativ care poate s apar n procesul
implicrii comunittii n procesul realizrii msurii penale
respective. Considerm c situatia analizat nu va fi una
caracteristic si Republicii Moldova. Deoarece, avnd n vedere
bugetul limitat destinat justitiei, sntem de prerea c organele
abilitatea cu executarea probatiunii nu vor fi n stare s achite
serviciile acestor organizatii si vor implica asociatiile care au
alt finantare dect cea de la buget.
n procesul de reintegrare comunitar pot fi atrasi si agenti
economici, persoane implicate direct n procesul de integrare
social a persoanelor supuse probatiunii. Despre disponibilitatea
196
Alexandru SPOIAL'
agentilor economici fat de o eventual propunere de angajare
venit din partea unei persoane supuse probatiunii ne
mrturiseste urmtorul fapt: la trgul locurilor de munc
(asemenea manifestatii snt organizate anual) din 2008, organizat
n Chisinu, au participat peste 120 agenti economici, iar numrul
total de locuri oferite a fost de aproximativ o mie cinci sute.
Nimeni nu propunea locuri pentru persoanele supuse unor
msuri de probatiune. Mai mult dect att, peste 70% din
antreprenorii prezenti au respins posibilitatea de angajare a unor
asemenea persoane. Iar cei care au rspuns afirmativ, au
specificat c ar angaja asemenea persoane cu conditia dac
acestia ar fi recomandati de cineva care i-a avut sau i are n
grij si care poate garanta comportamentul lor.
Astfel, acest sector al societtii (se are n vedere agentii
economici) se caracterizeaz printr-o reticent mare n angajarea
persoanelor supuse probatiunii. Iar din punct de vedere al
structurii capitalului, firmele particulare exprim n mai mare
msur acest dezacord comparativ cu ntreprinderile cu capital
majoritar de stat. Binenteles, trebuie de actionat n directia
atragerii agentilor economici n acest proces, propunnd unele
solutii n aceast directie: 1) elaborarea unui program ce ar facilita
legtura dintre serviciul de probatiune si potentialii angajatori,
pentru a le putea oferi acestora informatii sigure si precise despre
eventualii doritori de locuri de munc; 2) acordarea de credite
cu dobnd avantajoas pentru ntreprinderile care au cel putin
5-10% din personal angajat din rndul persoanelor supuse
probatiunii; 3) scutirea total sau partial de plata unor impozite
sau taxe etc.
Vorbind despre implicarea comunittii n procesul de
reintegrare comunitar, nu putem trece cu vederea rolul familiei,
care constituie urmtorul nivel al mediului social, n acest proces
dificil. n procesul de reintegrare, mediului familial i revine un
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
197
rol important, si anume, asigurarea individului, prin mijloace
specifice, cu noi raporturi sociale, noi modele de comportament,
influentarea acestuia de a pune capt faptelor delincvente
anterior svrsite, reorientndu-le spre scopuri dorite si permise
de societate.
Persoanele supuse probatiunii asteapt ntelegere si
indulgent din partea familiei. ns dac rspunsul familiei la
nevoile si asteptrile psiho-afective si emotionale ale fostului
condamnat este partial, atunci scade probabilitatea unei
reintegrri sociale reusite si creste probabilitatea recidivei din
partea persoanei respective.
O modalitate rspndit n multe tri de participare a
comunittii la realizarea sanctiunii de probatiune este participarea
cettenilor la procesul de executare a probatiunii. Utilitatea
acestui gen de participare era tratat n functie de politica penal
existent ntr-un stat. O dat cu miscarea modern n dreptul
penal si cu individualizarea concomitent a rspunderii penale,
importanta probatiunii a crescut semnificativ. Respectiv, interesul
n crestere a guvernelor cu privire la probatiune a avut drept
rezultat sporirea implicrii profesionistilor n aceast activitate.
n diferite tri aceasta a avut loc n perioade diferite, dar a
determinat reducerea implicrii voluntarilor si cresterea
identificrii probatiunii cu alte organizatii judiciare executive
18
.
Astzi, datorit evolutiei sanctiunilor alternative si cresterii
volumului de lucru al serviciilor de probatiune, s-a revenit la
implicarea voluntarilor. Cresterea nivelului de implicare a
probatiunii n sprijinul acordat victimelor sporeste importanta
muncii voluntarilor, deoarece aceast munc este desfsurat,
de obicei, mai mult de ctre voluntari. Astfel, putem sustine c
probatiunea, trecnd prin momentele cnd voluntarii sprijineau
condamnatii si cnd organele de stat ndeplineau acest rol, se
misc napoi, adic iarsi revine la momentul cnd activitatea
198
Alexandru SPOIAL'
voluntarilor este una util, necesar si binevenit.
Un exemplu elocvent al implicrii comunittii n procesul
de realizare a sanctiunii de probatiune este institutia ofiterului
voluntar de probatiune (din engl. Volunteer Probation Officer,
n unele surse poate fi ntlnit notiunea de ofiter comunitar de
probatiune (Community Probation Officer) care, din punct de
vedere juridic, este acelasi ofiter voluntar). Ofiterul voluntar de
probatiune este o persoan fizic particular, care asist ofiterul
profesionist de probatiune, sprijin infractorii la reintegrarea n
comunitate si particip la prevenirea criminalittii n comunitate
19
.
n general, activitatea ofiterilor voluntari de probatiune
este clasificat n urmtoarele categorii: 1) activitatea de asistent
si consiliere n scopul reintegrrii persoanei; 2) activitatea de
prevenire a infractiunilor.
Persoanele voluntare realizeaz unele activitti de
reintegrare n comunitate care snt puse n sarcina acestora de
ctre ofiterul de probatiune. Deci ofiterul voluntar poate efectua
urmtoarele actiuni: 1) asistarea si consilierea persoanelor supuse
probatiunii; 2) cercetarea mediului social n care persoana
supus probatiunii va locui; 3) realizarea investigatiilor preliminare
asupra persoanei ce urmeaz a fi liberat de rspundere penal.
Enumerarea de mai sus are un caracter exemplificativ, iar
atributiile ofiterului voluntar pot varia de la tar la tar. Totodat
atentionm asupra faptului c, fiind o persoan privat, ofiterul
voluntar efectueaz doar activitti care ar usura munca ofiterului
de probatiune, de aceea snt unele atributii pe care persoana
voluntar nicidecum nu este n drept s le realizeze (de exemplu,
semnarea unor documente, participarea n proces n calitate de
functionar al serviciului de probatiune etc.).
Totusi, din punct de vedere social, rolul ofiterului voluntar
este mult mai mare. n timp ce ofiterul de probatiune actioneaz
n calitate de specialist n tratamentul persoanelor supuse
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
199
probatiunii, ofiterul voluntar conlucreaz cu infractorul n calitate
de vecin al acestuia, ajutndu-l la reintegrarea cu succes n
comunitate. Pe lng toate acestea, ofiterul voluntar poate recurge
la autoritatea sa, poate apela la cunoscutii din comunitate pentru
a ajuta infractorul s se reintegreze.
Activitatea ofiterului voluntar trebuie documentat. O
metod oportun si comod de documentare a actiunilor realizate
ar fi rapoartele periodice prezentate consilierului de probatiune.
Aceste rapoarte ar trebui s contin informatia despre lucrul
efectuat si concluziile ofiterului voluntar cu privire la anularea
supravegherii, revocarea probatiunii etc. Totusi decizia final
apartine n exclusivitate ofiterului de probatiune.
De asemenea, nu este strict reglementat activitatea de
prevenire realizat de ofiterul comunitar de probatiune. Din acest
punct de vedere, ofiterul voluntar de probatiune realizeaz o
multitudine de activitti, fiind sustinut de ofiterul de probatiune,
organizatii si institutii de stat si obstesti.
Institutia consilierului voluntar, fiind o modalitate de
implicare a comunittii n reabilitarea persoanelor supuse
probatiunii, trebuie caraterizat si din punct de vedere social.
Astfel, aducem exemplul Japoniei, unde activeaz de la 48.000
pn la 49.000 de ofiteri voluntari. Vrsta medie a acestora constituie
circa 63,4 ani. n calitate de voluntari activeaz persoane din toate
sferele vietii sociale. n acest mod, 44,5% din voluntari snt
pensionari sau angajati ai ntreprinderilor, 14,4% - persoane casnice,
12,4% - fermieri, 10,9% - funtionari din domeniul culturii. De
asemenea, n calitate de ofiteri voluntari activeaz: businessmani,
functionari publici, profesori, medici si avocati
20
.
Este remarcabil faptul c la reintegrarea persoanei supuse
probatiunii particip reprezentanti ai unei game largi de profesii.
n acest context mentionm insistenta acestor persoane de a
participa la procesul de realizare a sanctiunii de probatiune.
200
Alexandru SPOIAL'
Astfel, jumtate din toti voluntarii au activat n aceast ipostaz
mai mult de zece ani. Activitatea ofiterului voluntar, de regul,
nu este retribuit, deoarece el nu este angajat al serviciilor de
probatiune. Totusi aceste persoane pot primi compensri din
partea statului n cazul cnd este prejudiciat n timpul executrii
atributiilor de ofiter voluntar de probatiune. Unele state, precum
este Coreea de Sud, ofer o retributie pentru lucrul efectuat, si
anume: ofiterilor voluntari li se acord cinci dolari pentru fiecare
raport presentential sau raport asupra rezultatelor
supravegherii
21
.
De regul, functia de ofiter voluntar de probatiune se
acord persoanei pe un termen de doi ani cu posibilitatea
renumirii n acest post. n practic, persoanele snt desemnate
de mai multe ori, deoarece ndeplinirea obligatiilor lor necesit
o experient cu cunostinte si deprinderi n domeniul probatiunii
22
.
Cerintele fat de persoanele ce doresc s devin ofiteri
netitulari de probatiune difer de la tar la tar. Totodat
mentionm c, fiind netitulari, nu snt impuse anumite cerinte
stricte. Deci analiznd multiple legislatii, pot fi deduse unele cerinte
comune, si anume: 1) comportament exemplar si autoritate
ireprosabil n comunitate; 2) motivare serioas pentru realizarea
activittii respective; 3) situatie financiar stabil; 4) apt din punct
de vedere medical. De asemenea, pe lng cerintele pozitive,
snt prevzute si o serie de cerinte negative pe care trebuie s le
ndeplineasc ofiterul netitular. Deci nu pot fi n continuare ofiteri
voluntari de probatiune persoanele care: 1) manifest neglijent
fat de sarcinile stabilite sau este incompetent de a realiza
sarcinile respective; 2) ncalc prevederile legislatiei ca urmare
a ndeplinirii obligatiilor de ofiter voluntar de probatiune; 3) snt
considerate ca nepotrivite din cauza c compromit activitatea
de probatiune.
Persoanele care pretind la postul de ofiter netitular nu
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
201
snt selectati n mod haotic, dar conform unor anumite proceduri.
Cettenii respectivi pot fi numiti n calitate de ofiteri voluntari de
ctre diferite persoane oficiale. Astfel, ofiterul netitular poate fi
numit de seful serviciului regional de probatiune (asemenea
situatie se ntlneste, de regul, n trile unde legislatia nu
reglementeaz fenomenul respectiv, dar nici nu-l interzice) sau
de seful organului administratiei publice centrale n subordinea
cruia se afl serviciul de probatiune (de exemplu, Ministrul
Justitiei n Japonia). n toate trile n care asemenea fenomen
este reglementat juridic procedura este, n principiu, urmtoarea:
a) un ofiter de probatiune ntocmeste lista candidatilor, bazndu-
se pe informatiile obtinute din comunitate; b) un comitet de pe
lng serviciul teritorial de probatiune se pronunt asupra
candidatilor prezentati (aceste comitete snt compuse, de regul,
din: judectori, procurori, avocati, functionari ai institutiilor
penitenciare etc.); c) procedura se finalizeaz cu numirea de
ctre autoritatea central, n subordinea cruia se afl serviciul
de probatiune, a persoanelor acceptate de comitet.
Totodat mentionm c comitetele sus-mentionate snt n
drept de a lua decizii disciplinare, adic de a sanctiona sau a
propune spre eliberarea din functie a ofiterilor netitulari de
probatiune. ns atributia de baz const n analiza practicii locale
si propunerea unor strategii locale n domeniul probatiunii si
ntocmirea planului de actiuni ce urmeaz a fi realizat de ofiterii
voluntari de probatiune.
Ofiterii voluntari trebuie s posede cunostinte n domeniul
probatiunii. Drept solutii de rezolvare a acestei probleme pot fi
urmtoarele: 1) desemnarea n calitate de ofiter netitular a
persoanelor care posed cunostinte n domeniul probatiunii
(asemenea verificare poate fi efectuat prin testri sau examene
la concursul de desemnare); 2) realizarea unui sistem continuu
de instruire.
202
Alexandru SPOIAL'
Astfel, n Japonia, de exemplu, exist cinci tipuri de cursuri
de instruire a ofiterilor netitulari: a) cursul initial, destinat
persoanelor desemnate n calitate de ofiteri voluntari pentru prima
dat n scopul initierii n conditiile de baz ale procesului de
realizare a probatiunii; b) cursul primar, destinat ofiterilor
voluntari cu o experient mai mic de doi ani n acest domeniu
n scopul familializrii cu metodele de supraveghere si asistent
comunitar; c) cursul secundar, destinat persoanelor cu o
experient cuprins ntre doi si patru ani pentru implementarea
deprinderilor si cunostintelor n domeniul tratamentului
persoanelor supuse probatiunii; d) cursuri regulate regionale,
destinate tuturor ofiterilor voluntari pentru implementarea
deprinderilor si cunostintelor n domeniul reabilitrii si reintegrrii
n comunitate; e) cursuri speciale destinate ofiterilor netitulari
selectati de seful serviciului regional de probatiune pentru
implementarea cunostintelor si deprinderilor n domeniul
metodelor de tratament specifice diferitelor tipuri de infractori
(de exemplu, persoane ce comit infractiuni violente, persoane
ce comit infractiuni sexuale etc.).
Institutia ofiterului netitular de probatiune are multe
avantaje. Astfel, n timp ce ofiterul voluntar si persoana supus
probatiunii locuiesc n aceeasi comunitate, ei ar putea s
organizeze ntrevederi nu periodic (n cadrul executrii
probatiunii, persoana poate fi obligat la ntrevederi sptmnale
sau lunare cu ofiterul de probatiune), dar zilnic sau oricnd, n
caz de necesitate. n consecint, ofiterul netitular va fi privit si
tratat ca un vecin si nu ca un reprezentant al autorittilor de stat,
ceea ce este foarte important pentru realizarea scopului de
reintegrare n comunitate.
Ofiterul netitular, fiind o persoan cu autoritate, ar putea
recurge la resursele comunittii si ar putea acorda informatie
util infractorului despre comunitate n scopul facilitrii reintegrrii
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
203
sociale a acestuia. De asemenea, ofiterul voluntar poate exercita
o influent mare asupra formrii opiniei publice n comunitate
referitor la fapta si personalitatea infractorului. Din aceste puncte
de vedere, ofiterul netitular de probatiune se afl pe pozitii mult
mai avantajoase dect ofiterul profesionist de probatiune.
n acelasi timp mentionm c n unele state ale SUA (de
exemplu, n California) participarea membrilor comunittii la
reintegrarea social, prin probatiune, poate fi efectuat prin dou
modalitti: a) voluntari n probatiune (engl. Volunteers in
Probation (VIP)); b) ofiteri voluntari de probatiune (engl.
Volunteers Probation Officer (VPO))
23
. Diferenta dintre aceste
dou modalitti const n gradul de implicare a acestora n
realizarea reintegrrii persoanei.
Voluntarii n probatiune asist ofiterii profesionisti de
probatiune n activitatea acestora si ndeplinesc urmtoarele
actiuni: a) tuteleaz si/sau cureaz persoanele minore supuse
probatiunii; b) asigur, deseori prin translare, comunicarea
ofiterului de probatiune cu persoanele supuse probatiunii care
nu posed limba englez; c) particip la programarea timpului
liber a persoanelor aflate sub tutela lor; d) asigur participarea
persoanelor respective la diferite programe de tratament, dac
acest lucru este necesar. Deci, dup cum putem observa,
institutia voluntarilor n probatiune activeaz pe principii
voluntare, nefiind reglementat de acte normative speciale.
Ofiterii voluntari de probatiune, la rndul lor, posed
mputerniciri mult mai largi, similare (dar ntr-un numr mai mic)
celor care le are reprezentantul oficial al serviciului de probatiune.
Respectiv, cerintele fat de persoanele care tind s activeze n
calitate de ofiter voluntar de probatiune snt mai stricte (de
exemplu, censul de vrst pentru voluntari este de 18 ani, iar
pentru ofiterii voluntari - 21 de ani, voluntarii snt supusi unor
testri medicale generale, iar ofiterii netitulari - unor testri
204
Alexandru SPOIAL'
medicale si psihologice etc.).
Ofiterii netitulari de probatiune nu activeaz separat de
ofiterii profesionisti de probatiune. Institutia ofiterului comunitar
a fost introdus n scopul asistrii si ajutrii consilierilor de
probatiune. Deci rolul principal n acest sens revine activittii
oficiale a ofiterilor de probatiune. Astfel, consilierul de
probatiune, primind un dosar, l repartizeaz ofiterului netitular
care, dup domiciliu, aptitudini, studii, pare a fi cea mai potrivit
candidatur. Apoi, n caz de necesitate, asigur ofiterul voluntar
cu toate documentele necesare si disponibile. De asemenea, n
sarcina ofiterului de probatiune intr obligatia de a nstiinta
persoana supus probatiunii, iar n cazul minorilor, si printii
acesteia, despre ofiterul voluntar care se ocup de cazul lor.
Conform celor sus-mentionate, activitatea ofiterilor
comunitari de probatiune este necesar s fie documentat. Din
acest motiv, ofiterii voluntari snt obligati s prezinte periodic (o
dat la dou sptmni, sptmnal, lunar etc.) ofiterului
profesionist rapoarte asupra lucrului efectuat cu fiecare persoan
curat de el. De regul, rapoartele prezentate contin informatie
relevant care ar permite ofiterului profesionist s adopte metoda
de tratament cea mai potrivit. Totusi tinem s mentionm c
ofiterii netitulari, nefiind specialisti n domeniu, pot prezenta
rapoartele sub diferite forme si cu continut diferit. Iat de ce ofiterul
profesionist este n drept de a ntoarce raportul la prelucrare, dac
nu a fost respectat una din urmtoarele cerinte
24
: a) trebuie indicat
data ntocmirii raportului; b) raportul trebuie s fie ntocmit ntr-un
limbaj accesibil, astfel nct s fie evitate orice ambiguitti; c) raportul
trebuie s cuprind o descriere amnuntit a conditiilor de trai,
munc sau studii ale persoanei supuse probatiunii; d) trebuie evitate
opiniile si factorii n privinta crora exist ndoieli sau presupuneri
nentemeiate etc.
Institutia ofiterului voluntar de probatiune, ca si orice alt
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
205
fenomen, prezint att avantaje, ct si dezavantaje. Odat ce
probatiunea este parte component a justitiei penale, fiind
realizat de stat, este necesar a acorda acelasi nivel de suport si
supraveghere tuturor infractorilor supusi probatiunii. ns ofiterii
voluntari, fiind cetteni obisnuiti, snt tentati s trateze infractorii
conform caracterului si propriilor viziuni formate n timpul vietii.
Asemenea situatie poate provoca mari discrepante n procesul
de tratament ce se diferentiaz de la un ofiter la altul. Cu toate
c tratamentul trebuie s fie individualizat si bazat pe necesittile
si riscul condamnatului, totusi tratamentul realizat partial poate
provoca rezultate partiale.
O alt problem ce ar putea aprea este vrsta ofiterilor
voluntari de probatiune. De regul, ofiterii netitulari snt de-o
vrst mai mare ca majoritatea persoanelor supuse probatiunii.
Cu asemenea problem se confrunt Japonia. n aceast tar,
vrsta medie a ofiterilor voluntari este de 63,4 ani, iar aproximativ
70% din delicventii supusi probatiunii snt persoane care n-au
mplinit vrsta de 20 de ani
25
. Cifrele respective ne relateaz
despre o diferent mare de generatii si, implicit, despre modul
diferit de a gndi si a actiona. Diferenta dat poate avea efect
negativ asupra comunicrii si conlucrrii dintre ofiterul netitular
si delicvent.
n acest context, propunem unele solutii pentru lichidarea
(sau cel putin anihilarea) dezavantajelor institutiei respective.
Deci pentru evitarea tratamentelor diferentiate s-ar putea pune
accent pe sistemul de cursuri de initiere, adic instruirea ofiterilor
netitulari de probatiune s fie realizat conform unui program
unic de studii.
n ceea ce priveste diferenta de generatii, mentionm c
problema respectiv este foarte controvers. Pe de o parte,
pentru a fi capabil s atrag resursele comunittii, ofiterul netitular
trebuie s fie o persoan multstimat si cu o autoritate impecabil
206
Alexandru SPOIAL'
n comunitate. ns, dup cum stim, rar pot fi ntlnite persoane
multstimate si cu autoritate impecabil la o vrst mai mic, de
regul, acestea snt persoanele n vrst. Pe de alt parte,
diferenta de generatii implic multiple dificultti n realizarea
probatiunii. Totusi trebuie de atras persoanele tinere ca acestea
s poat conlucra cu semenii supusi probatiunii. Deci pentru
atragerea persoanelor tinere n calitate de ofiteri voluntari pot fi
ntreprinse urmtoarele actiuni: introducerea limitei maxime de
vrst pentru ofiterii netitulari de probatiune; elaborarea unui
sistem de recrutare mai transparent si mai favorabil persoanelor
tinere; oferirea unor avantaje n urma participrii la realizarea
probatiunii (de exemplu, persoanele care au o anumit experient
n calitate de ofiter netitular s fie scutite de testare la concursul
de ocupare a functiei de ofiter profesionist de probatiune etc.).
n scopul atragerii tineretului n activitatea de probatiune,
multiple asociatii nonguvernamentale public, pe site-urile lor
oficiale, avantajele unei asemenea activitti. Astfel, Asociatia
de Probatiune Comunitar (engl. Probation Community Action
Association (PCAA)) acord membrilor si urmtoarele: 1)
oportunitti de a ntelege si de a vedea sistemul justitiei penale
din interior prin prisma unor facilitti si prin initierea n
programele de probatiune; 2) primirea nouttilor despre
activitatea realizat de PCAA; 3) participarea la diferite seminare,
mese rotunde, conferinte organizate de asociatie; 4) posibilitatea
de a lucra unu-la-unu cu minorul supus probatiunii; 5)
constientizarea faptului c, prin simplu statut de membru,
persoana particip la procesul de reintegrare si la prevenirea
infractionalittii.
Este evident faptul c aceste avantaje nu ofer beneficii
serioase, ns este salutabil faptul c prin intermediul acestora
se ncearc a atrage tineretul n procesul de realizare a
probatiunii.
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
207
Institutia participrii voluntare la realizarea probatiunii este
specific trilor n care aceast msur penal are traditii bogate
si se aplic de mult timp. ns mentionm c si n unele tri n
care probatiunea a fost implementat recent este recunoscut
acest fenomen. n acest caz ne referim la Romnia. Legea 192/
2002 de aprobare si completare a Ordonantei Guvernului 92/
2000 privind organizarea si functionarea serviciilor de
reintegrare social si supraveghere stabileste n sarcina acestor
organe de stat o serie de responsabilitti, printre care si initierea
si derularea, mpreun cu voluntarii si reprezentantii societtii
civile. Astfel, observm c nssi legea sus-mentionat admite
participarea comunittii la realizarea probatiunii. Este interesant
faptul c legislatorul romn face distinctie ntre voluntari si
reprezentantii societtii civile. Sntem de prerea c notiunea
de voluntari a fost utilizat intentionat, credem c prin asemenea
prevedere legiutorul nu exclude legiferarea, pe viitor, a institutiei
ofiterului voluntar de probatiune sau a altor modalitti speciale
de participare a membrilor comunittii la realizarea sanctiunii
de probatiune. De asemenea, institutia voluntariatului n
probatiune este prevzut si n Legea RM cu privire la
probatiune.
208
Alexandru SPOIAL'
2. Principalele instrumente de prognozare a recidivei
folosite ,n cadrul probaiunii
Drept sarcin major a serviciilor de probatiune este
protejarea comunittii n care se execut pedeapsa de probatiune
de faptele infractionale. Acest deziderat este realizat si prin
propunerea fcut instantei de judecat sub forma raportului
presentential. n acest raport ofiterul de probatiune analizeaz
riscul comiterii unei noi infractiuni.
Prin riscul comiterii unei noi infractiuni sau prin riscul de
recidivare se ntelege probabilitatea comiterii unei noi infractiuni
de ctre una si aceeasi persoan dup aplicarea pedepsei (n
cazul dat, a sanctiunii de probatiune). Riscul de recidivare poate
fi considerat drept rezultat al estimrilor carierei infractionale.
La rndul ei, cariera infractional poate fi definit ca o secvent
longitudinal a infractiunilor comise de ctre un infractor
26
.
Cercetrile privind riscul de recidivare s-au dezvoltat o
dat cu observarea posibilittii unei corelri dintre factorii care
tin de istoria infractional si probabilitatea comiterii unei noi
infractiuni ulterior aplicrii sanctiunii de probatiune.
Riscul de comitere a unei infractiuni a cptat o acceptiune
mai larg dect o simpl institutie utilizat n cadrul justitiei
criminale, fiind descris ca o caracteristic a modernittii
27
.
Umanitatea, prin activitatea sa, creeaz efecte negative enorme
si, deseori, nedorite asupra societtii si mediului ambiant,
conditionnd astfel dominarea sentimentului de fric si nelinistiri
publice. n asemenea mprejurri sporeste importanta si
necesitatea n administrarea riscului de daune, care eman de la
astfel de conditii. Importanta riscului se manifest si prin faptul
c ascensiunea strategiei de administrare a riscului are efect
nemijlocit nu numai n cadrul probatiunii, dar si n cadrul
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
209
ncarcerrii persoanelor periculoase n scop de prevenire
28
.
n acest context se mentioneaz c procedurile de
estimare a riscului, n special cele bazate pe metode stiintifice si
probabilitate sporit, snt esentiale pentru activitatea serviciilor
de probatiune, avnd o fundamentare teoretico-aplicativ. Totusi
caracterul esential nu se datoreaz faptului c instrumentele de
estimare asigur o predictie eficient a comportamentului
infractional, nici faptului c permite reorientarea efectiv a
resurselor n scopul prevenirii comiterii infractiunilor, dar se
datoreaz faptului c procedurile de estimare a riscului permit
serviciului de probatiune s-si fundamenteze pozitia central n
domeniul prevenirii infractiunilor
29
.
Odat cu dezvoltarea si perfectionarea sistemului de
probatiune se dezvoltau si se perfectionau si metodele de
estimare a riscului de recidiv. Astfel, putem distinge trei trepte,
trei generatii de dezvoltare a instrumentelor de stabilire a riscului
de recidivare.
Prima generatie de instrumente de estimare a riscului de
recidiv este reprezentat de analize subiective si nestructurate.
Acest tip de analize depindea foarte mult de persoana care realiza
evaluarea. Consilieri de probatiune diferiti apreciau n mod diferit
probabilitatea ca un infractor s recidiveze. n aceast etap se
afl sistemul penal romn: nu se vorbeste explicit despre riscul
de recidiv si snt utilizati indicatori nerelevanti sau ntr-o manier
neordonat.
n cadrul celei de-a doua generatii, evaluarea nu mai este
un proces subiectiv si nestructurat. Instrumentele de estimare a
riscului contineau un anumit numr de factori n functie de care
erau diferentiati cei care aveau s recidiveze si cei care nu aveau
s recidiveze. Ulterior, acesti factori au fost inclusi ntr-o scal
de evaluare a riscului.
n acest mod, n Marea Britanie a fost stabilit un instrument
210
Alexandru SPOIAL'
de predictie ce se baza pe urmtorii sase factori
30
: 1. vrsta la
care a fost condamnat persoana; 2. numrul sentintelor privative
de libertate pn la vrsta de 21 de ani; 3. numrul sentintelor
privative de libertate dup vrsta de 21 de ani; 4. antecedentele
penale; 5. genul de infractiune pentru care este condamnat (cu
aplicarea violentei, mpotriva liberttii sexuale, legate de droguri,
tlhrie etc.); 6. sexul persoanei.
Aceste instrumente, desi au fost folosite n activitatea
oficial a serviciilor de probatiune, erau imperfecte si aveau unele
neajunsuri: a) au fost elaborate, prioritar, pentru lucrul cu
persoanele detinute n institutiile penitenciare ceea ce implic
unele inconvergente si inexactitti n procesul de aplicare a
acestor instrumente asupra persoanele neprivate de libertate;
b) au fost elaborate, prioritar, pentru lucrul cu grupuri de
infractori, adic rezultatele lor pot fi precise la nivelul grupului si
nu la nivel individual
31
; c) n cadrul instrumentelor acestei
generatii este utilizat doar analiza clinic (analiza clinic porneste
de la premisa c cel mai bun indicator al comportamentului
viitor este comportamentul trecut); d) aici nu snt inclusi factorii
ce tin de protectia comunittii
32
; e) nu este specificat ce gen de
infractiune poate comite persoana, n cazul cnd va recidiva, si
nici conditiile si mprejurrile n care poate avea loc recidivarea
33
;
f) numeroase studii care stau la baza elaborrii acestor
instrumente nu au lucrat cu loturi de validare a instrumentului si/
sau snt fundamentate pe studii empirice; g) argumentul
fundamental al criticilor rezid n faptul c instrumentele date
cuprind doar indicatori statici (indicatorii statici tin de istoria
infractional a individului), iar n lipsa indicatorilor dinamici nu
pot fi stabilite directiile de actiune n procesul de reabilitare
34
.
Generatia a treia a instrumentelor de evaluare a riscului
este directionat spre atingerea urmtoarelor scopuri: 1)
determinarea liberttii individuale n functie de riscul de recidivare
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
211
a persoanei; 2) stabilirea conditiilor optime pentru prevenirea
recidivei si reabilitarea acesteia.
Orice condamnat, pe lng posibilitatea de a recidiva, mai
dispune si de unele nevoi, n baza crora snt stabilite obiectivele
de reabilitare. Acest tip de instrumente se bazeaz pe prezumtia
c o dat cu acoperirea nevoilor respective va scdea si riscul
de recidiv.
Spre deosebire de generatia a doua de instrumente, n
cadrul acestei generatii snt folositi si indicatori dinamici, care
pot varia n perioada de reabilitare a persoanei (situatia financiar,
studiile etc.)
35
. Sistemele moderne de estimare a riscului au
depsit limitele unei simple prognozri a activittii infractionale
viitoare. Acestea ar permite stabilirea si realizarea unor programe
de reabilitare social care s-ar baza pe particularittile riscului
de recidivare, pe specificul necesittilor persoanei si pe
sensibilitatea acesteia
36
.
Originalitatea acestui curent const att n scoaterea n
evident a factorilor dinamici, ct si n elaborarea si utilizarea
principiului riscului. Potrivit acestui principiu, intensitatea
programelor de reabilitare depinde direct de probabilitatea de
recidivare a persoanei. Astfel, indivizii cu risc sczut de recidiv
nu trebuie supusi la careva msuri stricte de supraveghere, iar
indivizii cu risc nalt trebuie s fie inclusi n programe intensive
de reabilitare pentru a li se diminua acest risc.
Jerry Kieslling a realizat n Ottawa un studiu prin care a
demonstrat c, dac infractorii cu un risc sczut de recidiv snt
inclusi n programe intensive, recidiva produs dup doi ani de
la ncheierea acestora este de 17% comparativ cu doar 10%
pentru cei inclusi n programe obisnuite de supervizare
comunitar. Alta a fost situatia pentru infractorii care prezentau
un risc nalt de recidiv: dac li se administrau programe obisnuite
de supraveghere, rata de recidivare era de 58%, ns dac erau
212
Alexandru SPOIAL'
inclusi n programe intensive sau mai elaborate, rata de recidiv
era de doar 31%
37
. Acest studiu ne demonstreaz importanta
unei estimri corecte a riscului de recidivare.
n cadrul celei de-a treia generatii a instrumentelor de
estimare a riscului cel mai utilizat si, n opinia noastr, mai reusit
este nivelul inventarului de supraveghere, (engl. Level of
Supervision Inventory), care a fost elaborat de dl. Andrews
D.A. ca fiind o modalitate de estimare a riscului de recidivare si
a necesittilor persoanelor supuse probatiunii
38
. Instrumentul
respectiv de estimare, bazndu-se pe teoriile nvtrii sociale,
ofer informatie relevant privitor la nivelul necesar de
supraveghere a persoanei (riscul de recidivare) si la planificarea
tratamentului (necesittile persoanei). Mult mai trziu, n anul
1995, metoda respectiv a fost revizuit si redenumit (engl.
Level of Service Inventory-Revised, LSI-R)
39
.
Fiind ndeplinit prin intermediul analizei documentelor si
intervievrii, acest instrument evalueaz o gam larg de factori
criminogeni, inclusiv factori statici (cum ar fi condamnrile
anterioare) si factori dinamici (cum ar fi abuzul de substante
alcoolice, angajarea n cmpul muncii)
40
. Rezultatele primare
obtinute relev domeniile specifice ale riscului si necesittilor
individuale, iar rezultatul final, care este obtinut din rezultatele
primare, este indicatorul probabilittii de recidivare a persoanei.
De exemplu, persoana care a acumulat 0-13 puncte prezint
risc mic de recidivare, cu o probabilitate de a comite o nou
infractiune de 11,7%, iar persoana care a acumulat 41-47 puncte
prezint risc nalt de recidivare, cu o probabilitate de a comite o
nou infractiune de 76%.
O trstur important a oricrui instrument este
veridicitatea rezultatelor obtinute. Rezultatele cercetrilor
confirm c LSI-R este un instrument valid si credibil.
Credibilitatea a fost demonstrat de nsusi autorul acestui
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
213
instrument
41
. Rezultatele estimrilor primare s-au adeverit n
proportie de 80-99 la sut. Referitor la validitatea instrumentului
n cauz, gradul acesteia este, practic, acelasi si n cazul utilizrii
aupra altor conditii a acestui instrument
42
.
n ceea ce priveste aplicabilitatea acestui instrument,
autorii sustin c el poate fi utilizat la: a) relevarea scopurilor
tratamentului si monitoringul riscului n timpul perioadei de
supraveghere si/sau tratament; b) luarea deciziei de supraveghere
n cadrul probatiunii; c) luarea hotrrii de plasare a persoanei n
casele de arest (institutii unde persoanele snt detinute n anumite
ore ale zilei sau animite zile ale sptmnii); d) deciderea asupra
clasificrii persoanei n functie de nivelul de securitate pe care l
necesit n cadrul institutiei penitenciare; e) estimarea
probabilittii de recidivare
43
.
n practic, LSI-R este aplicat pentru o gam de scopuri
mult mai larg. Astfel, utilizarea acestui instrument a fost extins
asupra evalurii necesittilor criminogene nonsexuale a
infractorilor condamnati pentru infractiuni sexuale
44
. n acelasi
timp, metodica respectiv se aplic: pentru relevarea
comportamentului ilegal n timpul executrii pedepsei cu
nchisoare; n cadrul procedurii liberrii conditionate nainte de
termen; n scopul estimrii riscului de recidiv a femeilor
condamnate; n cadrul procedurii nfptuirii justitiei n cazurile
minorilor etc
45
.
n procesul de evaluare a riscului, deseori, snt utilizate
instrumente ce se bazeaz pe teorii psihologice (referitor la aceste
instrumente vom reveni n cadrul examinrii principiului 1 si 2).
Totusi, n ultimul timp, snt frecvent utilizate instrumentele ce se
bazeaz pe nemijlocit pe teoriile de cauzalitate a criminalittii, printre
care enumerm: I-Level (din engl. Interpersonal Level); CL (din
engl. Conceptual Level); PCL-R (din engl. Psychopathy Checklist-
Revised); LSI-R (din engl. Level Service Inventory-Revised).
214
Alexandru SPOIAL'
n sistemul I-Level, persoana este privit ca trecnd prin
sapte niveluri de reintegrare n societate. Persoanele care nu au
trecut nivelul doi, trei sau patru posed probabilitate sporit de
recidivare
46
. Sistemul CL, la rndul su, contine patru trepte ale
dezvoltrii cognitive, iar persoana care nu depseste prima treapt
prezint un grad nalt al probabilittii de recidivare. Cu toate c
instrumentele sus-mentionate snt argumentate si fundamentate
teoretic, totusi snt putine cercetri care ar demonstra validitatea
acestora. Rezultatele existente se refer, n mare parte, la
conformarea cu regulile impuse persoanei (reglementri
institutionale), dect la probabilitatea de a recidiva
47
.
Metoda PCL-R a artat o validitate impuntoare de
prezicere a recidivismului. Teoria respectiv se bazeaz pe
personalitatea antisocial si psihopatic. Autorii acestei metode
48
sustin c personalitatea psihopatic are dou caracteristici
esentiale: un mod specific afectiv si interpersonal si un mod de
viat social deviant. Totodat, se bazeaz pe douzeci de pozitii
(ntrebri) structurate n mai multe domenii.
n procesul studierii acestei probleme au fost relevate si
examinate peste treizeci de instrumente de estimare a riscului.
Astfel, am concluzionat c exist intrumente de evaluare a unui
tip anumit de comportament si a unor persoane anumite, n acest
sens aducem drept exemplu: VRAG este un instrument de
prezicere a comportamentului violent, YASI (youth assessment
screnning instrument) instrument pentru minori etc.
Decizia de a utiliza un instrument trebuie s fie bazat pe
urmtoarele considerente: 1) scopul (clasificarea infractorilor,
evaluarea necesittilor criminogene, prezicerea recidivismului
sexual etc.); 2) evaluarea altor participanti la infractiune. Un
studiu recent a artat c evaluarea victimelor este o surs a
corectitudinii estimrii riscului
49
; 3) validitatea rezultatelor (un
instrument trebuie utilizat doar dup ce a fost verificat pe cale
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
215
experimental); 4) sursele ce ofer informatia utilizat (informatia
este obtinut de la victim, infractor, din acte oficiale etc.); 5)
continutul informatiei utilizate (domeniile folosite: istoria criminal,
atitudinea antisocial, comportamentul violent etc.); 6) usor n
administrare (s nu necesite mult timp pentru ndeplinire); 7) usor n
interpretare (instrumentul de estimare a riscului trebuie construit
astfel nct analiza rezultatelor s nu fie dificil); 8) necesit sau nu
cunostinte speciale; 9) pretul si accesibilitate (acest punct a fost
inclus deoarece n trile unde se aplic estimarea riscului de recidiv,
drepturile de autor asupra instrumentelor respective snt aprate si
pot fi procurate de la autor)
50
.
n continuare vom examina principiile activittii de
evaluare a riscului de recidiv, iar n cadrul acestei examinri
vor fi prezentate si analizate unele instrumente de estimare a
riscului.
Principiul 1. Instrumentele de estimare a riscului
trebuie s$ posede validitate predictiv$.
Conform acestui principiu, este necesar de a valida
capacitatea instrumentelor respective de a prezice
comportamentul infractional, adic de a verifica veridicitatea
metodelor utilizate.
Majoritatea instrumentelor utilizate pentru prezicerea
comportamentului redau rezultate ce nu se refer, n special, la
reabilitarea condamnatului. Unele metode nu au fost elaborate
pentru estimarea riscului de recidiv. Procesul de analiz a riscului
trebuie s se finalizeze cu stabilirea gradului de probabilitate a
recidivrii sau, n cazuri speciale, a modului de recidivare (de
exemplu, comiterea repetat a unor infractiuni sexuale, violenta
n cadrul familiei, abuzul de substante narcotice si/sau alcoolice
etc.). Instrumentele de estimare, elaborate original pentru
prezicerea adaptrii psiho-emotionale, nu vor putea atinge
obiectivele sus-enumerate.
216
Alexandru SPOIAL'
n acest context mentionm c nu trebuie utilizate (sau
utilizate, dar partial) testele psihologice, fiindc snt putine
cercetri ce ar analiza validitatea lor n materie corectional si
de reabilitare social a persoanei. De exemplu, referitor la
predictibilitatea instrumentului MMPI snt unele cercetri, ns
se reduc la compararea dintre versiunea original (MMPI) si
varianta revizuit (MMPI-2)
51
.
Totodat mentionm c exist instrumente special
elaborate pentru lucrul cu infractorii n directia analizei riscului
de recidiv, dar, n acelasi timp, snt putine date care ar analiza
validitatea predictiv a acestora. n acest context atentionm
asupra instrumentului HCR-20, care este un instrument de
estimare a riscului ce se bazeaz pe urmtorii trei factori: istoric
(istoria activittii infractionale), clinic si de risc (de aici si apare
denumirea metodei, primele litere ale fiecrui factor formnd
numele (history,clinic, risk HCR-20))
52
. n momentul realizrii
prezentului studiu (sfrsitul anului 2005) existau doar trei lucrri
publicate n care era efectuat analiza validittii predictive a
instrumentului respectiv. n cadrul unui studiu
53
a fost examinat
doar componenta istoriei comportamentului criminal, alte dou
studii
54
au examinat toate trei componente ale HCR-20. Toate
aceste cercetri au evidentiat un nivel satisfctor al gradului de
validitate predictiv, ns mentionm c studiul realizat de
Douglas si altii a avut la baz cercetarea persoanelor cu dereglri
psihice si numai n studiul efectuat de Kroner si Mills au fost
utilizate persoanele supuse probatiunii. Deci putem concluziona
c ofiterii de probatiune trebuie s fie prudenti cnd recurg la
instrumentele de estimare a riscului, care se afl la o treapt
incipient de examinare si verificare.
Principiul 2. Trebuie de utilizat instrumentele de
estimare care se raporteaz$ nemijlocit la comportamentul
criminal.
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
217
Principiul respectiv prevede c pentru estimarea riscului
de recidiv trebuie de recurs la instrumentele care prezic riscul
de recidiv si nu alte aspecte ale comportamentului.
n domeniul corectional exist necesitate n informatia
referitoare la multiple aspecte ale riscului. Astfel, ofiterul de
probatiune poate fi interesat de urmtoarele aspecte ale viitorului
comportament: ce infractiune ar putea comite persoana; dac
va nclca regulile probatiunii; dac este tentat spre crize de
nervi sau suicid etc. Conform unor autori
55
, nu exist vreun
instrument de estimare a riscului ce ar prezice toate directiile
comportamentului persoanei supuse examinrii. Totodat, nu
exist necesitatea unor astfel de instrumente particulare pentru
fiecare directie a comportamentului.
Trebuie s mentionm c, din punct de vedere al
reabilitrii sociale, au important doar dou grupuri ale
comportamentului: a) nerespectarea normelor (n acest caz se
subntelege nclcarea regulilor n sens general, adic
neconformarea cu normele penale, regulile de executare a
probatiunii, alte norme juridice); b) instabilitatea psihic, adic
deficientele cognitiv-comportamentale si dezvoltarea acestora.
Deseori, comportamentul ilegal este consecinta direct a
unor tulburri psihice (de exemplu, accesul paranoic al sotului
si violenta asupra membrilor familiei acestuia), ns nu
ntotdeauna. Se consider c dezvoltarea insuficient a
capacittilor psihocognitive ale persoanei va conduce inevitabil
la un comportament deviant. Bazndu-ne pe aceast idee, putem
deduce c un potential comportament deviant poate fi anihilat
prin dezvoltarea la persoana respectiv a unor capacitti
psihocognitive. ns datele statistice relev o situatie diferit: un
procent foarte mic al persoanelor cu dereglri psiho-emotive
(ce nu exclud starea de responsabilitate) au comis infractiuni si,
pe de alt parte, persoanele cu dereglri psihice vinovate de
218
Alexandru SPOIAL'
svrsirea infractiunilor constituie un procent foarte mic din
totalitatea infractorilor. Deci concentrarea atentiei doar asupra
instabilittii psihice a persoanei nu poate avea mari succese n
ceea ce priveste estimarea riscului de recidiv si reducerea
probabilittii unui comportament deviant.
Principiul 3. Instrumentele de estimare a riscului
trebuie s$ derive din teoriile adecvate de cauzalitate a
criminalit$ii.
Metodele de prognozare a posibilittii de recidivare se
bazeaz pe factorii relevati din teoriile de cauzalitate a
infractionalittii. Utiliznd teoriile comportamentului uman, snt
relevate notiunile ce necesit a fi estimate si directiile de activitate
n scopul schimbrii comportamentului persoanei. Neimplicndu-
ne n analiza continutului teoriilor de cauzalitate, mentionm c
instrumentele de estimare a riscului se bazeaz, prioritar, pe
urmtoarele trei grupe de teorii
56
: a) teoriile sociologice de
cauzalitate a criminalittii; b) modelul psihopatologic (teoriile
psihologice); c) teoriile de nvtare social a comportamentului
infractional.
Teoriile sociologice (teoria anomiei sociale, teoria
etichetrii persoanei, teoria conflictului etc.) plaseaz cauzele
infractiunii n mediul social n care trieste infractorul. Respectiv,
persoana comite infractiuni ca rezultat al frustrrii din cauza
srciei, conflictelor de clas etc. Totusi n cadrul acestor teorii
problema riscului de recidiv nu este studiat.
Un instrument bazat pe teoriile sociologice ar fi usor de
utilizat si succint. De exemplu, urmtoarele trei pozitii ar fi
suficiente: a) ce venit aveti? b) rasa; c) apartineti sau nu unui
grup social dezavantajat? Unii practicieni ar saluta o asemenea
metod, ns nu exist studii empirice a instrumentelor bazate
pe teoriile sociologice
57
.
Teoriile psihopatologice explic comportamentul criminal
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
219
ca fiind drept consecint a disfunctiilor biologice, emotive,
cognitive si psihologice. Conform acestor teorii, persoana se
implic n infractiune din cauza anumitor tulburri la nivelul
factorilor biologici, ce prezint un risc mai ridicat de a comite
fapte antisociale
58
. n asemenea cazuri, pot fi utilizate metode
si mijloace medicale de relevare a anumitor indicatori clinici,
care nicidecum nu pot fi depistati cu ajutorul unor instrumente
de estimare utilizate de ofiterii de probatiune.
Cu toate c multipli factori biologici si psihologici snt
utilizati n instrumentele de estimare, posibilitatea acestor variabile
de a prezice comportamentul criminal este nesatisfctoare.
Rezultatele unor cercetri empirice, n cadrul crora au fost
analizati asa factori ca: ereditatea, inteligenta, necazurile
personale, au stabilit faptul c variabilele psihopatologice au o
exactitate mic sau mijlocie de prezicere a comportamentului
delictual. Rezultate similare au fost obtinute n cazul persoanelor
ce au comis infractiuni sexuale
59
si n cazul persoanelor cu
deficiente mintale. De asemenea, unii autori au relevat asociatii
neimportante ntre devierile psihobiologice si recidiv
60
.
n acest context mentionm c, n cadrul unor instrumente
de estimare a riscului de recidivare, se acord atentie sporit
factorilor psihopatologici. Astfel, instrumentul HCR-20 contine
douzeci de pozitii, exprimate prin ntrebri, din trei domenii
(istoria comportamentului, sfera clinic si managementul riscului).
Capitolul referitor la domeniul clinic este constituit din pozitii,
majoritatea crora se refer la prezenta/absenta factorilor
psihopatologici. Studiile cu privire la valididatea acestui
instrument au relevat faptul c compartimentul clinic ofer cea
mai mic exactitate n prezicerea recidivismului violent din toate
cele trei compartimente ale acestui instrument
61
.
Cea de-a treia perspectiv a instrumentelor de estimare
snt teoriile nvtrii sociale a comportamentului infractional.
220
Alexandru SPOIAL'
Conform acestei teorii, comportamentul delincvent se nvat
printr-un proces obisnuit de comunicare. Comportamentul
infractional este asimilat deci de la persoanele cu care subiectul
contacteaz, iar comportamentul noninfractional, la rndul su,
este consolidat mai putin dect cel infractional.
n cadrul acestui model exist o diversitate de factori ce
impun individul s actioneze ilegal, unii factori fiind mai importanti
dect ceilalti. Printre cei mai importanti snt enumerati urmtorii
factori: comportamentul criminal anterior; personalitatea
antisocial; atitudinile antisociale si suportul social al crimei
62
.
Iar printre factorii mai putin relevanti, ns nelipsiti de important,
pot fi stipulati urmtorii: locul de munc; studiile; familia; abuzul
de substante narcotice sau alcoolice etc.
Cercetrile de validare a rezultatelor instrumentelor de
estimare a riscului nu snt numeroase, n schimb, toate indic un
grad nalt de exactitate a prezicerii comportamentului uman. De
asemenea, instrumentele bazate pe teoriile nvtrii
comportamentului criminal au dat rezultate bune, fiind aplicate
persoanelor ce au comis infractiuni sexuale si persoanelor cu
deficiente psihice
63
(ce nu exclud responsabilitatea).
Principiul 4. Instrumentele de evaluare a riscului
trebuie s$ se bazeze pe multiaspectualitatea cauzalit$ii
infraciunii.
Comportamentul criminal are diverse cauze. Nu exist o
cauz unic despre care am putea afirma cu certitudine c
provoac comiterea tuturor infractiunilor. Deci dac noi
acceptm multideterminismul n domeniul cauzalittii, atunci si
evaluarea infractorului trebuie s se bazeze pe multiple cauze.
Altfel spus, utilizarea multicauzal a factorilor asociati
comportamentului criminal trebuie s fie un lucru normal n
procesul de estimare a riscului. Astfel, n procesul de estimare
este necesar a trata asa domenii ca: istoria comportamentului
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
221
criminal, atitudinile si valorile antisociale, suportul social al crimei
etc. A fost demonstrat faptul c cu ct mai multi factori ce se refer
nemijlocit la comportamentul criminal snt utilizati, cu att mai mult
sporeste exactitatea instrumentului de estimare a riscului
64
.
Factorul istoriei comportamentului criminal este prezent
n majoritatea absolut a instrumentelor de evaluare. Acest factor
reprezint: jumtate din punctele instrumentului HCR-20,
treisprezece pozitii din cele cincisprezece ale SIR-lui (Statistical
Information on Recidivism)
65
; sase din cele sapte pozitii ale SFS-
lui (Salient Factor Score)
66
; patru din cele sase pozitii ale OGRS-
lui (Offender Group Reconviction Scale)
67
. Totusi tinem s
mentionm c istoria criminal este un factor important, ns nu
este unicul factor relevant al comportamentului criminal. Dar,
dup cum putem observa, ceilalti factori constutuie o cot-parte
nensemnat.
PCL-R a fost elaborat pentru examinarea personalittii
antisociale, adic psihopatice, totodat fiind analizat si factorul
istoric. Deci observm c instrumentul respectiv se bazeaz pe
dou cauze. n rezultatul examinrii a HCR-20 si VRAG,
concluzionm c aceste instrumente, de asemenea, opereaz
cu mai multi factori.
n acest context mentionm c toate instrumentele
mentionate la acest principiu contin un factor favorit, adic un
factor este de baz si unu/doi factori snt secundari. Nici o metod
din cele enumerate nu opereaz cu o diversitate de factori n
cote-prti, relativ, egale. Totusi LSI-R este un instrument care
opereaz cu multiple domenii asociate nemijlocit
comportamentului criminal.
Asadar, potrivit unor autori
68
, varietatea factorilor utilizati
nu implic, n mod obligatoriu, superioritate n exactitatea
prezicerii riscului fat de instrumentele ce se bazeaz pe unu/
doi factori (desi, n majoritatea cazurilor, asa si se ntmpl),
222
Alexandru SPOIAL'
ns ofer, n consecint, avantaje incontestabile referitor la
procesul de management al riscului.
Principiul 5. Instrumentele de estimare utilizate ,n
probaiune trebuie s$ evalueze at,t factorii statici, c,t !i
cei dinamici.
Factorii statici pot fi definiti ca aspecte ale persoanei sau
ale situatiei acesteia care nu se schimb sau se schimb ntr-o
singur directie (un exemplu de factor static este vrsta). Iar
factorii dinamici snt niste aspecte ale persoanei sau ale situatiei
acesteia care, schimbndu-se, snt asociate modificrilor n
comportamentul criminal
69
.
Totodat mentionm c un tip de factori nu este superior
celuilalt. Cercetrile cu privire la aceast idee au artat diferente
nensemnate ntre exactitatea prezicerii factorilor statici si
dinamici luate separat. Astfel, au fost efectuate comparatii si
ntre instrumentele de estimare a riscului ce contin factori statici
si dinamici (au fost cercetate LSI-R si Wisconsin Classification
System) si instrumentele ce opereaz doar cu factori statici (au
fost analizate SFS si PCL-R)
70
. Rezultatele acestui studiu, de
asemenea, au artat o diferent nesemnificativ ntre cele dou
grupe de instrumente.
n asemenea situatie apare problema utilittii factorilor
dinamici. Importanta acestor factori rezid n faptul c prin intermediul
lor snt relevate necesittile criminogene ale persoanei. Ofiterul de
probatiune trebuie s stabileasc n ce mod aceste necesitti vor fi
reflectate n planul de lucru cu persoana supus probatiunii, deoarece
reducerea necesittilor criminogene este asociat direct cu reducerea
probabilittii de recidivare.
Pentru studierea schimbrii factorilor dinamici si relevarea
rezultatelor tratamentului este necesar reevaluarea persoanei
dup o perioad de timp, utilizndu-se acelasi instrument de
estimare, astfel fiind verificat eficacitatea interventiei. O
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
223
interventie reusit este depistat prin reducerea necesittilor
criminogene, iar indicatorul acestor necesitti snt factorii
dinamici. n acest context mentionm c instrumentul LSI-R
este unul din putinele instrumente care opereaz cu factori
dinamici si statici si a crui validitate a reevalurii a fost
demonstrat teoretic si practic
71
. Schimbrile n rezultatele
obtinute la reestimarea persoanei, utilizndu-se LSI-R, se
raporteaz direct la schimbrile ce tin de gradul riscului de
recidivare. Astfel, persoanele care la ultima estimare au acumulat
un punctaj mai mare dect la estimarea anterioar posed o
crestere a probabilittii de recidivare, iar cele care au acumulat
un punctaj mai mic denot o micsorare a riscului de recidivare.
n acest context mentionm c instrumentele care
opereaz cu factori dinamici, pe lng validitatea prezicerii,
trebuie s fie cercetate si referitor la validitatea rezultatelor
retestrii. Astfel, a fost examinat instrumentul CSS (Criminal
Sentiments Scale, din engl. indicatorul sentimentelor
(aptitudinilor) criminale), care msoar atitudinea antisocial
a persoanei. Validitatea dinamic a acestui instrument a fost
verificat n felul urmtor: o sut cincizeci de persoane au fost
supuse testului dup o perioad de sase luni de la prima testare,
iar rezultatele retestrii au fost comparate cu starea real existent
peste trei ani de la retestare
72
. Concluzia obtinut a fost identic
cu cea n cazul LSI-R, si anume: cresterea punctajului la
retestare este asociat cresterii probabilittii de recidivare, iar
descresterea punctajului - micsorrii riscului de recidiv.
Factorii dinamici au o important major n procesul de
evaluare a unor categorii de infractori, precum ar fi persoanele
ce-au comis infractiuni sexuale. Unii autori
73
au relevat o serie
de factori dinamici care snt asociati recidivismului sexual. Factorii
respectivi au fost analizati si structurati ntr-o metod de prezicere
a recidivismului sexual, care se numeste SONAR (Sex Offender
224
Alexandru SPOIAL'
Need Assessment Rating, din engl. rata estimrii necesittilor
infractorilor sexuali).
Principiul 6. Testele generale de personalitate !i cele
cognitive trebuie limitate la evaluarea sensibilit$ii persoanei.
Conform celor analizate n cadrul primului principiu,
observm c multi consilieri de probatiune si corectie utilizeaz
teste psihologice de personalitate la evaluarea riscului de
recidiv. n cadrul aceluiasi principiu a fost analizat si stabilit
neadmisibilitatea unor asemenea teste la procesul de estimare a
riscului de recidiv, ns acestea pot fi utile la aplicarea principiului
sensibilittii.
Principiul sensibilittii la clasificarea infractorilor presupune
faptul c stilul si modul tratamentului trebuie s fie corespunztor
calittilor cognitive, personale si socio-culturale ale individului
74
,
adic trebuie aplicate acele modele de tratament care, datorit
particularittilor individului, vor avea efect maxim.
Pentru a respecta acest principiu consilierul de probatiune
poate utiliza testele psihologice ca un supliment la instrumentul de
estimare a riscului sau poate utiliza instrumentele de estimare a riscului
care deja contin pozitii pentru relevarea sensibilittii persoanei. Un
astfel de instrument este I-Level (Interpersonal Level).
Conform acestui instrument, persoanele snt clasificate n
functie de maturitatea interpersonal, iar interventia este realizat
n dependent de nivelul acestei dezvoltri. De exemplu,
persoana de nivelul I-3 (egocentrism) necesit o tratare care ar
recunoaste si, n acelasi timp, ar proteja sentimentele egocentrice
ale individului. Persoanele ce se afl la I-nivel diferit pot prezenta
acelasi risc de recidivare si pot avea aceleasi necesitti
criminogene, dar modalitatea de tratare a acestora va depinde
de nivelul maturittii interpersonale.
n concluzie mentionm c relevarea sensibilittii
persoanei poate fi efectuat nu numai prin intermediul trsturilor
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
225
cognitive ale individului, dar si prin intermediul altor factori socio-
culturali. Nu snt necesare anumite metode pentru stabilirea rasei,
sexului, etniei etc. Totusi influenta acestor factori asupra
procesului de evaluare nu este studiat ndeajuns si, prin urmare,
la estimarea riscului de recidiv nu snt luati n consideratie
75
.
Dorim s atentionm c principiul respectiv a fost formulat,
pentru prima dat, n SUA. Aparitia acestui principiu a fost
conditionat de faptul c majoritatea (circa 78%) ofiterilor de
probatiune utilizau la acel moment testele psihologice pentru
evaluarea riscului de recidiv si nu instrumentele elaborate n
acest scop
76
. Sntem de prerea c situatia sus-mentionat nu
poate fi atribuit Republicii Moldova, ns sperm c utilizarea
subsidiar a testelor de personalitate va deveni o realitate n
procesul de estimare a riscului de recidiv n tara noastr.
Principiul 7. Trebuie utilizate diverse tehnici ,n procesul
de evaluare a riscului !i necesit$ilor criminogene.
Orice instrument de estimare a riscului are o anumit
eroare. Sursa erorii poate fi diferit: lipsa cunostintelor necesare
pentru a aplica unele instrumente; lipsa de motivare din partea
individului supus probatiunii etc.
Una din sursele care ofer cele mai mari erori este tehnica
utilizat la evaluare. Tehnica utilizat la estimarea riscului de
recidiv nu este altceva dect modalitatea de colectare a
informatiei relevante ce urmeaz a fi prelucrat. Corectitudinea
evalurii poate fi eficientizat prin folosirea multiplelor metode
n procesul de estimare. Snt patru metode comune utilizate la
evaluarea riscului
77
: 1) rspunsul n scris (paper-and-pencil),
adic ndeplinirea pozitiilor instrumentului de nssi persoana
supus probatiunii; 2) metoda de intervievare; 3) metoda
comportamental; 4) metoda documentar (file extraction
procedures), adic prelucrarea informatiei ce este accesibil
din alte documente.
226
Alexandru SPOIAL'
Fiecare metod are neajunsurile sale, de exemplu: metoda
rspunsului n scris nu este eficient n cazul cnd persoana nu
ntelege una sau mai multe ntrebri; metoda intervievrii depinde
de personalitatea ofiterului de probatiune; metoda
comportamentului este specific si foarte controversat; metoda
documentar se limiteaz la calitatea si cantitatea informatiei ce
se contine n actele examinate.
La estimarea riscului de recidiv snt utilizate toate
metodele sus-enumerate. Astfel, metoda rspunsurilor n scris
este utilizat la clasificarea general a infractorilor cu ajutorul
instrumentelor I-Level si MMPI, la estimarea atitudinii antisociale
cu ajutorul instrumentului PID (Pride in delinquency, din engl.
mndrie n criminalitate)
78
etc. Metoda intervievrii este utilizat
n cadrul instrumentelor LSI-R, PCL-R si HCR-20. Metoda
comportamental este inclus n Sistemul Managementului Intern
al Adultului (Adult Internal Management System)
79
. Tehnica
documentar este prezent n cadrul unor instrumente ca: VRAG
si, pentru evaluarea recidivismului sexual, STATIC-99.
Instrumentele prezentate drept exemplu evalueaz diferite
domenii (de exemplu, clasificarea general, recidivismul sexual,
predispuneri la actiuni ilegale nsotite de violent etc.), unele
analizeaz un singur domeniu (de exemplu, PID analizeaz doar
atitudinea antisocial a persoanei), altele - dou sau trei domenii
(de exemplu, PCL-R examineaz istoria criminal, personalitatea
si atitudinea individului). Totodat mentionm c instrumentul
LSI-R se bazeaz pe zece domenii relevante ale
comportamentului criminal.
n acest context apare urmtoarea ntrebare: ce va fi dac
vom utiliza mai multe tehnici la evaluarea aceluiasi domeniu? De
exemplu: n cazul cnd ne intereseaz atitudinea criminal a
persoanei, vom cstiga n exactitatea rezultatelor prezicerii riscului
dac n procesul de evaluare a acestui domeniu vom utiliza diferite
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
227
tehnici. Referitor la aceast problem a fost efectuat o
cercetare
80
, a crei metodic este urmtoarea: un grup de
persoane supuse probatiunii a fost examinat cu ajutorul
instrumentului CSS (instrument ce utilizeaz metoda rspunsului
n scris), iar alt grup a fost supus examinrii cu ajutorul aceluiasi
instrument si cu componentul atitudinii antisociale a LSI-R
(instrument ce utilizeaz metoda intervievrii si documentrii).
Peste trei ani, fiind verificate rezultatele s-a constatat c n cel
de-al doilea caz (cnd au fost utilizate dou metode) exactitatea
rezultatelor este mult mai mare.
n concluzie mentionm c utilizarea mai multor metode
ofer, pe de o parte, o exactitate mai mare, iar, pe de alt parte,
face mai anevoioas activitatea ofiterului de probatiune.
Considerm c n procesul implementrii probatiunii n Republica
Moldova va fi gsit o solutie de compromis.
228
Alexandru SPOIAL'
3. Rolul probaiunii ,n prevenirea criminalit$ii
!i recidivei
Stabilind pedepse pentru faptele social-periculoase, care
snt considerate infractiuni, legiuitorul urmreste, n primul rnd,
scopul asigurrii unei functionri normale a societtii, functionare
la care contribuie si prevenirea comiterii faptelor penal-
condamnabile. Binenteles, o pedeaps poate fi mai eficient,
din punct de vedere al prevenirii generale, cu ct va fi mai dur
sanctiunea pentru fapta respectiv. ns o pedeaps ce nu
corespunde ideii de dreptate si pe care constiinta social o
consider nedreapt nu poate contribui la reeducarea
infractorului si, implicit, la prevenirea comiterii infractiunilor.
Totodat mentionm c legea penal nu trebuie s prevad
pedepse excesiv de blnde, deoarece, pe de o parte, efectul
intimidant al acestora va fi cu totul nensemnat, iar pe de alt
parte, asemenea pedepse nu-si vor putea ndeplini n mod eficient
functia de reeducare, ceea ce va face ca nici prevenirea general,
nici prevenirea special s nu fie asigurate
81
.
n literatura de specialitate este acceptat opinia conform
creia sanctiunile penale, ca si ntregul sistem de prevenire, actioneaz
pe dou niveluri: prevenire general si prevenire special.
Referitor la prevenirea general, scopul sanctiunii de
probatiune se realizeaz, n mod exclusiv, prin intermediul actiunii
de intimidare. Actiunea respectiv poate fi materializat prin
faptul c, odat aplicat unui individ determinat, dobndeste
valoare prin demonstrarea tuturor persoanelor, ndeosebi celor
nclinate spre comiterea infractiunilor, c acea amenintare nu
este una simbolic si fr continut si c poate deveni o pedeaps
efectiv si inevitabil n cazul comiterii infractiunilor. n acest
context afirmm c orice pedeaps concret serveste la
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
229
consolidarea fortei de intimidare, pe care aceasta trebuie s o
exercite asupra destinatarilor, deoarece, prin aplicarea sa
efectiv, pedeapsa devine exemplu pentru toti cei care ar fi ispititi
s comit fapte nepermise
82
.
Din cele mentionate putem concluziona c, pentru
realizarea functiei de intimidare n cadrul prevenirii generale, este
necesar a fi ndeplinite cel putin dou conditii: a) legea penal,
ndeosebi sanctiunile penale ce pot urma comiterea infractiunii,
trebuie s fie cunoscute de un numr ct mai mare de persoane
(n varianta sa ideal, de toate persoanele); b) n cazul fiecrei
infractiuni concrete, interventia organelor de resort s fie prompt,
nct cettenii s-si formeze convingerea c, dac ar nclca ei
nsisi prescriptiile legii penale, nu vor putea nici s evite, nici
mcar s ntrzie aplicarea si executarea pedepsei, cu toate
consecintele pe care acestea le implic
83
.
n cazul prevenirii speciale, scopul probatiunii este atins
prin reeducarea si intimidarea unei persoane concrete.
Reeducarea persoanei supuse probatiunii si ncepe
actiunea de modelare a comportamentului acesteia din momentul
condamnrii, cnd devine constient de necesitatea de a respecta
normele de conduit social, de a fi onest si disciplinat.
Respectiv, msura probatiunii si exercit functia de reeducare
ndeosebi dup ce hotrrea de condamnare a fost pus n
executare si pe parcursul executrii acesteia. n perioada realizrii
probatiunii, condamnatul este supus unor obligatii privitoare la
munc, ordine si disciplin, la recompense si obligatiuni, este
integrat ntr-un sistem de instruire pentru formarea sau ridicarea
nivelului su cultural, este asistat la procesul de nvtare a unei
meserii ori la finalizarea pregtirii profesionale. Toate acestea
snt menite s influenteze pozitiv constiinta, caracterul si
deprinderile celui condamnat, s-l determine a respecta normele
sociale, astfel nct, atunci cnd pedeapsa va fi executat,
230
Alexandru SPOIAL'
persoana respectiv s se reintegreze cu succes n comunitate,
avnd un mod de viat diferit de cel infractional.
Functiei de reeducare, n cazul prevenirii speciale, i se
asociaz si functia de intimidare a pedepsei. Forta intimidant a
pedepsei actioneaz, spre deosebire de functia de intimidare n
prevenirea general, fat de un individ determinat si pe parcursul
executrii unei pedepse concrete. Suferinta inerent a executrii
unei pedepse penale nu dispare din constiinta celui condamnat
o dat cu finisarea perioadei de executare, amenintarea se
mentine n continuare, actionnd ca o fort inhibitoare n calea
unor noi nclcri ale legii penale.
Totodat trebuie de mentionat faptul c, n fiecare caz,
coraportul dintre rolul si importanta fiecrei functii n procesul
realizrii prevenirii speciale este diferit. Uneori, rolul
preponderent revine reeducrii. Astfel, functia respectiv devine
instrumentul principal n cazul recidivistilor, a infractorilor cu
moralitatea sczut, care snt nclinati ctre manifestri
infractionale si n privinta crora este nevoie de un proces mai
ndelungat de reeducare pentru a se obtine o transformare
moral. n alte cazuri, rolul principal, practic unic, apartine functiei
de intimidare. La fel se ntmpl si n cazul infractorilor ocazionali
sau a celor care au comis infractiuni imprudente, care nu snt
periculosi si care au nclcat legea penal datorit unui concurs
de situatii ntmpltoare. Structura moral a unor asemenea
persoane nu necesit transformare, adic reeducare. n
asemenea caz, functia de reeducare este, practic, lipsit de
obiect, iar prevenirea special se realizeaz, prioritar, prin
intimidarea pe care o exercit condamnarea.
Astfel, toate cele mentionate se refer la modalitatea de
prevenire a infractiunilor prin prisma functiilor pedepsei penale,
care snt comune tuturor sanctiunilor penale, inclusiv probatiunii.
Caracteristic sanctiunii de probatiune este faptul c n cadrul
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
231
procesului de consiliere si asistent social se acord atentie major
relevrii si neutralizrii cauzelor si conditiilor comiterii unei infractiuni
concrete. n consecint, putem afirma c, din perspectiva unor teorii
de cauzalitate a criminalittii, probatiunea poate avea o influent
eficient si direct asupra activittii infractionale.
Din punct de vedere al perspectivei alegerii rationale,
mentionm c probatiunea mreste costul infractiunii ce urmeaz
a fi svrsit, iar infractorul reevalueaz, de regul, sansele sale
de a comite fapta si a rmne nesanctionat. Din punct de vedere
al teoriilor biologice, probatiunea este capabil s previn
comiterea infractiunilor datorit formelor de tratament care pot
fi realizate n cadrul acestei sanctiuni penale. n cadrul probatiunii
snt prevzute si modalitti de sanctionare ce tin de teoriile
sociologice (implicarea comunittii, familiei, prtii vtmate etc.)
si psihologice (schimbarea unor atitudini fat de mediul social
etc.). Putem concluziona c probatiunea ofer o multitudine de
modalitti de lucru cu infractorii, ceea ce sporeste eficacitatea
acesteia n procesul de prevenire a comiterii infractiunilor.
Fcnd abstractie de aspectul de consiliere social si
reintegrare comunitar, putem afirma c probatiunea actioneaz
asupra comportamentului persoanei respective n felul urmtor:
n rezultatul unui proces snt stabilite o serie de conditii care, de
regul, pun sau, cel putin, ar trebui s pun persoana n
imposibilitate de a comite noi infractiuni. La aceast schem
putem aduga si conditiile speciale impuse de ofiterul de
probatiune, a cror nclcare este numit nclcri tehnice.
Conditiile stabilite n cadrul probatiunii nu previn nemijlocit
comiterea infractiunilor, ci orienteaz, controleaz
comportamentul persoanei n directia respectrii legilor, cel putin
a celor penale. De exemplu, snt stabilite un set de conditii
speciale pentru a reduce probabilitatea unui comportament
specific asociat cu activitatea infractional (cum ar fi consumul
232
Alexandru SPOIAL'
de droguri). Din punct de vedere teoretic, obligatia de a urma un
tratament va minimaliza consumul de droguri, influentnd, totodat,
comportamentul infractional legat de consumul de droguri.
n realitate, n acest proces intervin si asa componente
precum ar fi: nclcrile tehnice, verificrile din partea consilierului
de probatiune si rspunsul acestuia la nclcrile conditiilor
probatiunii. De exemplu, persoanei i-a fost stabilit obligatia de
a urma un tratament antidrog, iar ofiterul de probatiune poate
s nu stie dac infractorul urmeaz tratamentul sau nu. n cazul
n care consilierul dispune de asemenea informatie, important
este rspunsul prompt la nclcrile depistate.
Fiecare din componentele sus-mentionate intervine la
diferite etape ale realizrii probatiunii si actioneaz n mod diferit
asupra comportamentului persoanei. Astfel, n practica realizrii
probatiunii apar mult mai multe componente capabile s
orienteze comportamentul persoanei n directia respectrii legilor,
principalele fiind controlul si supravegherea persoanelor.
Controlul si supravegherea persoanelor eliberate din institutiile
penitenciare si ale celor condamnate la msuri neprivative de
libertate, din punct de vedere istoric, snt primele forme de
prevenire a recidivei
84
.
Serviciile de probatiune pot preveni comiterea
infractiunilor prin intermediul supravegherii n cadrul probatiunii.
Supravegherea asigur contextul necesar pentru a dirija
comportamentul infractorului n termenul de prob. De asemenea,
aceast metod este important si pentru executarea obligatiilor
impuse de instanta de judecat, care au drept scop prevenirea
comiterii de noi infractiuni. La stabilirea obligatiilor n cadrul
supravegherii persoanei este necesar de a stabili acele restrictii
ce ar neutraliza sau anihila comportamentul riscant (de exemplu,
folosirea drogurilor, posesia armelor de foc etc.), deoarece
comportamentul riscant este direct asociat cu comportamentul
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
233
infractional, care creeaz conditiile necesare comiterii infractiunilor.
Supravegherea n cadrul probatiunii poate fi realizat prin
diferite metode. Un program elaborat n cadrul prevenirii
infractiunilor este supravegherea intensiv n cadrul probatiunii
(din engl. Intensive Supervised Probation (ISP)). Analiza acestui
program a relevat o serie de rezultate pozitive, unul din cele mai
importante fiind reducerea activittii criminale printre persoanele
supuse probatiunii
85
, fapt ce a contribuit la instituirea acestui
program n majoritatea statelor ale S.U.A. Totusi rezultatele
cercetrilor n-au fost confirmate de rezultatele cercetrilor
ulterioare
86
. n studiile realizate, Petersilia si Turner n-au relevat
anumite diferente n rearestul persoanelor supuse supravegherii
intensive si persoanele din grupul de control (acestea fiind
persoanele supuse probatiunii, dar realizarea creia era efectuat
conform unei alte metodologii). Mai mult dect att, grupul de
persoane supus supravegherii intensive avea o rat mai nalt a
nclcrilor tehnice.
Unii autori
87
propun, n locul supravegherii traditionale
(care presupune doar monitorizarea executrii/neexecutrii
obligatiilor), supravegherea proactiv ca modalitate mai eficient
de prevenire a infractiunilor. Supravegherea proactiv presupune
prevenirea comportamentului infractional n timpul cnd persoana
se afl sub controlul justitiei penale. Conform acestei conceptii,
activitatea consilierului de probatiune trebuie orientat prioritar, dar
nu si exclusiv, spre neutralizarea factorilor de risc care contribuie la
comportamentul criminal si spre rezolvarea problemelor.
n cadrul supravegherii este necesar a ntocmi un plan de
prevenire a comiterii infractiunilor (din engl. crime prevention
plan), care va include, de regul, msurile ndreptate nemijlocit
spre prevenirea recidivei si, totodat, urmtoarele componente:
1) analiza situatiilor de risc; 2) relevarea situatiilor alternative
situatiilor de risc; 3) un program de msuri ce are drept scop
234
Alexandru SPOIAL'
evitarea situatiilor de risc
88
.
Conform modelului de supraveghere proactiv, accentul
trebuie pus pe procesul de autoestimare si autocontrol al
comportamentului persoanei supuse probatiunii. Deci aceast
metod faciliteaz implicarea persoanei n procesul schimbrii
comportamentului su.
Planul de prevenire a comiterii infractiunilor trebuie s fie
real si adecvat. Caracterul real al planului presupune ca msurile
incluse ntr-un asemenea plan s fie pasibile de executare. Astfel,
nu poate fi impus obligatia de a nu prsi domiciliul pe timp de
noapte, dac condamnatul lucreaz la ntreprindere n schimbul
de noapte. Pentru ca planul s fie adecvat, ofiterul de probatiune,
dispunnd de informatia necesar, de comun acord cu persoana
respectiv, trebuie s stabileasc msurile care nemijlocit si
eficient ar evita factorii de risc. De exemplu, fiind stiut faptul c
persoana supus probatiunii este pasionat de aparatele de joc,
ceea ce l determin la svrsirea furturilor pentru a-si plti aceast
pasiune, poate fi impus interdictia de a frecventa localurile cu
asemenea aparate de joc. n acest caz, stabilirea unei alte interdictii
(cum ar fi abtinerea de la consumul de buturi alcoolice) nu ar avea
efecte benefice asupra prevenirii furturilor svrsite.
Un alt aspect al planului de prevenire a comiterii infractiunilor
este realizarea msurilor stabilite. Conform opiniei profesorului
Taxman F., principiul de baz n procesul realizrii este: netolerarea
nclcrilor planului respectiv
89
. Ofiterul de probatiune trebuie s
rspund prompt ori de cte ori au fost depistate asemenea nclcri.
n caz contrar, lipsa de reactie din partea consilierului de probatiune
va favoriza infractorul s cread c planul de prevenire a infractiunilor
este unul neimportant.
n ceea ce priveste nclcrile conditiilor probatiunii,
acestea pot fi divizate n dou categorii: 1) nclcarea propriu-
zis care se manifest prin comiterea unei noi infractiuni; 2)
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
235
nclcri tehnice snt faptele care nu constau n comiterea
infractiunii, dar se manifest prin nerespectarea conditiilor impuse
de instanta de judecat si/sau consilierul de probatiune.
Comiterea unei noi infractiuni mrturiseste despre
incapacitatea sanctiunii de probatiune de a corija persoana si
ntotdeauna duce la ncetarea probatiunii si aplicarea unei
sanctiuni penale mai drastice, de regul, privativ de libertate.
Conform unor autori
90
, snt trei grupuri de baz a obligatiilor, a
cror nerespectare constituie nclcri tehnice: 1) obligatii
financiare si de munc n folosul comunittii, impuse de instanta
de judecat; 2) conditii speciale cu privire la diferite tipuri de
tratament medical, impuse de instanta de judecat sau ofiterul
de probatiune; 3) conditii standarde referitoare la prsirea unui
anumit teritoriu si restrictia la dreptul de portarm, impuse tuturor
persoanelor supuse probatiunii.
Consilierul de probatiune monitorizeaz executarea sau
neexecutarea obligatiunilor prin diferite modalitti. Astfel,
consumul de droguri poate fi depistat prin analize medicale
periodice. Prezenta unui loc de munc, urmarea tratamentului
sau arestul la domiciliu pot fi verificate prin legtura telefonic
cu institutiile corespunztoare sau prin ntrevederile nemijlocite
cu persoana respectiv. n unele cazuri, persoanele care au loc
de munc trebuie s prezinte lunar ofiterului de probatiune copia
de plat a salariului.
Avnd asemenea posibilitti de control, consilierii de
probatiune posed si o gam larg de modalitti de sanctionare a
persoanelor ce nu respect conditiile probatiunii. Aceste sanctiuni
pot fi: 1) nereactionarea la nclcrile depistate; 2) prevenirea verbal
sau n scris; 3) revizuirea conditiilor (stabilirea unor noi conditii); 4)
nsprirea gradului de supraveghere; 5) remiterea materialelor
instantei de judecat pentru examinarea posibilittii de nlocuire a
probatiunii cu o pedeaps penal mai aspr.
236
Alexandru SPOIAL'
Ofiterii de probatiune snt obligati s raporteze despre
ntrevederile cu persoanele respective, inclusiv tipul contactului si
data. Conform acestor raporturi, infractorulavea, n medie, cte o
ntrevedere pe lun cu consilierul de probatiune, de obicei, n oficiul
acestuia. n asemenea caz, vizite la domiciliu, la serviciu erau foarte
putine. Astfel, au fost nregistrate urmtoarele date: aproximativ 14%
dintre persoanele examinate au fost arestate pentru comiterea unor
noi infractiuni n timpul primului an de probatiune si numai 6% au
realizat tratamentul impus de instanta de judecat
91
.
n scopul eficientizrii activittii de prevenire a infractiunilor
este necesar ca ofiterii de probatiune s ias n strad
92
. Altfel
spus, ntlnirile cu persoana supravegheat, cu vecinii acesteia
trebuie s se desfsoare, prioritar, la locul de munc si/sau
domiciliu. Este necesar a renunta, ns nu definitiv, la ntlnirile n
birou si la studierea doar a dosarului prezentat, ceea ce ar permite
realizarea unei supravegheri mai eficiente si ar demonstra c
chiar si cele mai nensemnate nclcri ale conditiilor probatiunii nu
vor rmne neobservate. De asemenea, acest fapt poate facilita
cooperarea dintre consilierul de probatiune si comunitate, care este
absolut necesar n procesul unei supravegheri eficiente. Vecinii,
liderii societtii civile, alti concetteni au posibilitti mult mai mari
dect ofiterul de probatiune de a cunoaste dac persoana respectiv
este sau nu implicat n activitatea infractional.
Alt posibilitate de a activa n directia prevenirii
infractiunilor, pe lng cea a supravegherii oficiale, este
supravegherea comunitar. Supravegherea comunitar face
parte din reactia social a populatiei la infractiunea comis. Acest
tip de supraveghere este o activitate haotic, adic nu se
desfsoar conform unui program prestabilit si este reglementat,
de regul, de normele morale. Efectul de prevenire a
supravegherii comunitare se manifest prin
93
: 1) constientizarea
din partea persoanei supuse probatiunii a faptului c este
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
237
permanent urmrit; 2) constientizarea faptului c membrii
comunittii nu vor rmne indiferenti la faptele infractionale sau
amorale; 3) constientizarea c membrii comunittii ce-l
supravegheaz permanent pot interveni n timpul comiterii faptei
sau pot comunica organelor competente.
Astfel, mecanismul de prevenire a infractiunilor prin
intermediul probatiunii poate fi realizat pe dou ci, care, n
mod normal, ar trebui s se completeze reciproc.
Metodele analizate snt eficiente, n opinia noastr, ns
au o caracteristic comun - se aplic o perioad determinat
de timp (de regul, pn la 3-5 ani). Deci efectul de fric va fi
capabil s previn comiterea infractiunilor doar pn la expirarea
termenului stabilit de instanta de judecat. Desigur, prevenirea
recidivei de ctre probatiune pe un termen att de scurt (3-5
ani), desi este binevenit, nu se nscrie pe deplin n scopurile
legii penale si a politicii statului n domeniul prevenirii infractiunilor.
De aceea, n timpul probatiunii este necesar o conlucrare cu
infractorul n scopul stabilirii unor astfel de schimbri ce vor
avea un efect mai ndelungat. Asemenea schimbri snt obligatiile
persoanei fat de diverse institutii sociale. Obligatiile fat de
angajator, fat de familie etc. snt capabile s schimbe persoana
pentru o perioad mult mai ndelungat. Din aceste considerente
ar fi binevenit ca serviciul de probatiune si membrii comunittii
s ajute persoana, ntr-o msur rezonabil, s-si restabileasc
relatiile cu familia sau cu persoanele fat de care simte o afectiune
si s-si gseasc un loc de munc permanent.
Totodat tinem s mentionm c serviciile de probatiune
constituie principalul subiect de prevenire a comiterii infractiunilor
prin intermediul probatiunii. ns doar un numr limitat de servicii
nationale de probatiune privesc ca atributie proprie sau
desemneaz drept sarcin proprie prevenirea recidivei. Exist
totusi si unele exceptii. Serviciile de probatiune din Marea
238
Alexandru SPOIAL'
Britanie si Tara Galilor snt implicate n activitatea de protectie
a comunittii si n problema prevenirii infractionalittii si snt
obligate s lucreze cu politia, autorittile locale si alte institutii n
realizarea strategiilor de reducere a criminalittii. Declaratiile
de misiune ale serviciilor de probatiune din Austria pun accentul
pe importanta prevenirii infractiunilor ndreptate spre reducerea
prejudiciului si a sentimentului de fric n societate. Alte tri n
care prevenirea infractionalittii primare este vzut drept sarcin
important a serviciilor de probatiune snt Norvegia si
Danemarca, unde probatiunea si serviciile penitenciare snt
implicate n activittile locale ale programelor Consiliului National
de Prevenire a Infractiunilor
94
.
n prezent, n cadrul politicii penale, accentul este pus pe
public si siguranta comunitar. Acest fapt serveste drept o
presiune n crestere asupra serviciilor de probatiune pentru ca
acestea s se implice mai activ n prevenirea primar. De
exemplu, n Franta, serviciul de probatiune este membru al
consiliilor comunitare de sigurant si, de asemenea, este
responsabil pentru o serie de msuri prevzute n planurile
departamentelor locale de sigurant comunitar. n Suedia,
serviciul de probatiune particip activ ntr-un program special
de prevenire numit Lege si Justitie. n Elvetia, serviciile
respective snt implicate n proiecte de prevenire a
infractionalittii, n principal n cele care vizeaz cu violenta
casnic, abuzul minorilor, persoanele dependente de droguri
sau alcool aflati n ngrijirea comunittii.
Totusi tinem s atentionm asupra faptului c n cele mai
multe servicii de probatiune din Europa, principala atentie este
acordat preventiei secundare si tertiare, activittile de prevenire
primar fiind limitate la participarea la consultrile de nivel local,
fr a avea un rol major
95
.
n prezentul paragraf au fost mentionati unii factori care
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
239
au influent direct asupra probabilittii de recidivare, au fost
examinate unele studii ce au avut drept obiect impactul institutiei
probatiunii asupra infractionalittii, n general, si asupra recidivei,
n special. Studiile respective snt cercetri realizate conform
unor metodici speciale, asupra crora ne vom opri, n contiuare,
n mod detaliat.
Cea mai uzual metod de cercetare a aspectului respectiv
este studiul datelor statistice. Utiliznd datele statistice, putem
examina impactul institutiei probatiunii asupra criminalittii, n general,
si asupra recidivei persoanelor supuse probatiunii, n special.
Referindu-ne la impactul probatiunii asupra criminalittii,
n general, mentionm c un studiu veridic bazat pe date concrete
si credibil ni se pare imposibil de realizat, putem doar nainta
diferite presupuneri si teze despre capacitatea de prevenire
general a acestei msuri penale. Totusi unii autori
96
sustin c
probatiunea nu are influente semnificative asupra dinamicii
criminalittii. Aceast afirmatie poate fi verificat n felul urmtor:
suprapunem graficul dinamicii criminalittii si dinamicii numrului
sanctiunilor de probatiune (n cazul trii noastre vom utiliza
numrul liberrilor de rspundere penal si liberrilor de
executarea sanctiunilor penale) rmase definitive. Analiznd
rezultatul unei asemenea suprapuneri, am relevat faptul c lipseste
vreo legitate dintre cresterea/descresterea criminalittii si
cresterea/descresterea numrului sanctiunilor de probatiune. n
cadrul cercetrii respective au fost utilizate datele statistice pe
perioada anilor 2000-2005 att pentru Republica Moldova, ct
si pentru Statele Unite.
n ceea ce priveste impactul probatiunii asupra recidivei,
putem mentiona c se recurge la aceeasi metod ca si n cazul
criminalittii, n general, dar rezultatele snt diferite. n acest ultim
caz, a fost evidentiat o legitate si anume: cresterea numrului
de sanctiuni de probatiune implic scderea, n urmtorul an, a
240
Alexandru SPOIAL'
numrului de infractiuni comise de recidivisti nepericulosi. ns,
tinem s mentionm c, n cazul Republicii Moldova, nu a fost
stabilit vreo legitate.
Datele statistice, fiind supuse unor critici aspre n ce
priveste obiectivitatea si veridicitatea acestora, devin mai putin
preferabile n cazurile studiilor despre probatiune. Multe activitti
infractionale rmn n afara statisticilor oficiale. Pe lng acestea,
o supraveghere intens poate rezulta n depistri ale ncalcrilor
care nu reflect, n mod inevitabil, un nivel nalt al activittii
criminale. Acest fapt limiteaz considerabil utilitatea datelor
oficiale referitoare la recidivism n procesul studierii impactului
sanctiunii de probatiune asupra activittii infractionale a
persoanei. n consecint, au cptat o popularitate printre savanti
datele de autodenuntare (self-reported data), colectate n
cadrul sondajelor sociologice.
Utilizarea unor asemenea date n studierea impactului
probatiunii asupra recidivei este o metod de pionieriat. Datele
anonime de autodenuntare au stat la baza unor studii
criminologice despre activitatea infractional a persoanelor
private de libertate
97
. n acelasi timp este foarte dificil a
monitoriza conformarea persoanei cu cerintele stabilite n cadrul
probatiunii. De asemenea, precum a fost mentionat, unele
infractiuni comise n timpul executrii probatiunii rmn
nenregistrate sau chiar necunoscute. Din aceste considerente
credem c asemenea date au un rol primordial n relevarea
legturii dintre probatiune si activitatea criminal ulterioar
stabilirii sanctiunii de probatiune.
Cu ct vor fi mai multe persoane intervievate cu att
sondajul va fi mai reprezentativ. Deci este binevenit faptul ca un
asemenea sondaj sociologic s cuprind persoanele condamnate
de pe ntreg teritoriul trii noastre. n cazul studiului respectiv
este necesar a interoga aceste persoane de dou ori: la nceputul
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
241
executrii sanctiunii de probatiune (n termen de pn la dou
luni de la nceputul executrii) si dup o perioad de 10-12 luni
de la prima intervievare. Cea de-a doua perioad nu trebuie s
depseasc termenul la care expir sanctiunea de probatiune si
s nu fie prea mare pentru ca persoana s memorizeze toate
faptele sale n acea perioad. Totodat putem intervieva
persoanele respective de trei si mai multe ori, ns la fiecare
intervievare ulterioar vor participa mai putine persoane dect
la cea precedent, iar rezultatele acestui sondaj nu vor fi
reprezentative.
Persoanele supuse probatiunii trebuie selectate n functie
de scopul studiului. Deci pentru studierea impactului sanctiunii
de probatiune asupra recidivei este necesar ca persoanele
condamnate la acest tip de pedeaps printr-o hotrre a instantei
de judecat rmas definitiv si s corespund urmtoarelor
criterii
98
: 1) s fie supuse supravegherii din partea ofiterului de
probatiune, adic exist obligatia de a avea ntrevederi regulate
cu consilierul de probatiune (aceast cerint este de ordin tehnic,
datorit creia se va putea mentine legtura cu persoana
respectiv n cazul schimbrii domiciliului, survenirii altor
mprejurri de ordin social); 2) s nu fie supuse unor altor tipuri
de supraveghere (cum ar fi: supravegherea administrativ,
supravegherea n cminele de probatiune (halfway houses),
supravegherea ca rezultat al urmrii unui tratament etc.). n cazul
studiului respectiv, doar supravegherea realizat de ofiterii de
probatiune ne poate oferi date veridice cu privire la posibilitatea
prevenirii recidivei, celelalte tipuri de supraveghere pot fi analizate
n cadrul unor alte studii criminologice; 3) s existe posibilitatea
de a interoga persoana ulterior, adic a doua oar (n cazurile
cnd persoana va executa sanctiunea de probatiune n alt stat
sau din alte motive nu va putea fi contactat n vederea
intervievrii ei repetate).
242
Alexandru SPOIAL'
Totodat mentionm c n cazul realizrii unui asemenea studiu
n Republica Moldova vor fi eligibile persoanele: liberate de
rspundere penal n temeiul art.art. 54, 59 Cod penal; liberate de
rspundere penal n temeiul art.art. 90, 91, 92, 93 Cod penal.
Atentie deosebit necesit cazurile cnd persoana, n
timpul realizrii sondajului, este tras iarsi la rspundere penal.
n asemenea situatii, trebuie de actionat n functie de timpul
svrsirii faptei pentru care persoana a doua oar este tras la
rspundere penal. n cazul cnd fapta a fost svrsit pn la
stabilirea probatiunii, persoana continu s participe la studiu,
deoarece ne intereseaz doar comiterea sau necomiterea faptelor
penale dup aplicarea si nicidecum pn la aplicarea probatiunii.
Iar n cazul cnd fapta a fost comis dup stabilirea sanctiunii de
probatiune, aceasta trebuie luat n consideratie la analiza
rezultatelor, deoarece ne relateaz despre incapacitatea
probatiunii de a preveni recidiva din partea persoanei concrete.
ns trebuie s mentionm c doar instanta de judecat stabileste
comiterea/necomiterea unei fapte penale de ctre o persoan,
respectiv, n asemenea cazuri trebuie s asteptm sentinta
instantei de judecat. Deseori, examinarea cauzei penale de
ctre instanta de judecat dureaz mai mult timp dect studiul
respectiv. Deci asemenea cazuri (lipsa sentintei n momentul
finalizrii studiului) nu se iau n consideratie, din simplul motiv c
nu stim la ce categorie s atribuim persoana (la categoria
persoanelor ce n-au comis infractiuni sau la categoria celor care
au comis fapte penal-condamnabile).
Un alt aspect al realizrii unui astfel de sondaj este
anonimitatea persoanei intervievate. Am mentionat anterior c
cea mai efectiv este metoda datelor anonime de
autodenuntare, adic persoana relateaz despre ea nssi dac
a comis sau nu vreo infractiune sau vreo nclcare a obligatiilor
stabilite. n lipsa unei anonimitti stricte, asemenea informatie ar
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
243
putea servi drept temei pentru initierea procesului penal sau, dup
caz, revocarea sanctiunii de probatiune si stabilirea unei pedepse
privative de libertate, ceea ce va conditiona nedorinta participrii
persoanelor la sondaj si/sau acordarea unor informatii denaturate
(care nu corespund realittii) din partea subiectilor mentionati.
n aceast ordine de idei mentionm c unii cercettori
99
,
realiznd asemenea studiu, nu au nstiintat oficiile de probatiune
despre persoanele supuse probatiunii selectate. n cadrul
cercetrii realizate, persoanele nu au fost niciodat intervievate
n oficiile de probatiune, toate acestea au fost ntreprinse pentru
ca cercettorii ce realizau sondajul s nu fie priviti de ctre
intervievati drept ofiteri de probatiune sau o subdiviziune a lor.
Aceasta a fost o ncercare, dup prerea noastr reusit, de a
asigura anonimitatea si de a cointeresa persoanele s fie sincere
n timpul intervievrii.
Trebuie s mentionm c nu toate persoanele vor dori s
participe la acest sondaj, vor fi multiple cazuri cnd persoanele,
participnd la primul sondaj, vor refuza s participe la
intervievarea ulterioar sau nu vor putea fi contactate pentru a fi
intervievate a doua oar. n asemenea cazuri pot fi ntreprinse
urmtoarele actiuni: 1) colectarea datelor din documentele
oficiale (ns va fi imposibil colectarea tuturor datelor necesare);
2) excluderea persoanelor respective din masivul intervievat.
Binenteles, persoanele care au refuzat s participe si cele care
nu au putut fi contactate posed unele trsturi diferite de cele
ale persoanelor participante: a) persoanele care refuz s
conlucreze snt caracterizate, deseori, ca avnd atitudine asocial
sau antisocial fat de valorile comunittii; b) faptul c n-au
putut fi contactate unele persoane ne poate mrturisi despre
absenta unui domiciliu permanent, ceea ce constituie o cauz
primordial n svrsirea infractiunilor.
Unii cercettorii stiintifici care au realizat un studiu al
244
Alexandru SPOIAL'
impactului probatiunii asupra recidivei au relevat faptul c nu
exist diferente semnificative ntre persoanele participante si cele
neparticipante
100
.
Dup cum am mentionat anterior, persoanele urmeaz a
fi intervievate de, cel putin, dou ori. n procesul primei
intervievri urmeaz a fi obtinute urmtoarele date: a) identitatea
persoanei (numele, prenumele, data nasterii, nationalitatea, starea
civil etc.); b) categoria social din care face parte persoana
(somer, muncitor, intelectual etc.); c) informatia referitoare la
consumul de substante alcoolice/narcotice si nclcrile de lege
comise n legtur cu acest consum; d) modul de viat a
intervievatului (prezenta unui loc de munc sau a unui venit
constant, frecventarea institutiilor de nvtmnt, traiul de unul
singur sau cu alte persoane, problemele familiale); e) comiterea/
necomiterea infractiunilor (altele dect cele depistate de organele
oficiale ale statului) timp de un an pn la punerea sub nvinuire si
pn la nceperea executrii sanctiunii de probatiune; f) experienta
infractional (vrsta la care a fost condamnat prima dat, la care s-
a implicat n activitatea infractional, numrul aresturilor,
condamnrilor etc.); g) alte date necesare, dac studiul criminologic
are drept scop, pe lng relevarea impactului probatiunii asupra
recidivei, evidentierea unor fapte sau date conexe.
Cea de-a doua intervievare este identic cu prima, avnd
totusi dou exceptii. Nu este necesar colectarea repetat a
unor date (cum ar fi: datele personale; activitatea infractional
etc.), deoarece nu au suferit schimbri n perioada dintre cele
dou intervievri. n cadrul acestei intervievri, accentul se pune
pe ntrebrile ce reflect comiterea infractiunilor dup nceperea
executrii sanctiunii de probatiune si nclcarea conditiilor stabilite
n cadrul acestei sanctiuni. Datele referitoare la nclcrile
conditiilor pe luni. Persoanele erau interogate dac au prsit
teritoriul districtului (raionului) fr permisiunea ofiterului de
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
245
probatiune, au detinut arme, au urmat tratamentul antidrog, au
reparat dauna cauzat prin infractiune sau cheltuielile de judecat,
au realizat munci n folosul comunittii, au nceput (continuat) s
abuzeze de consumul substantelor narcotice/alcoolice (toate aceste
circumstante pot fi stabilite ca obligatii n cadrul probatiunii).
Totodat mentionm c unele informatii (cum ar fi:
nclcrile tehnice, neexecutarea obligatiilor stabilite de ofiterul
de probatiune, reactia ofiterului de probatiune la nclcrile
depistate etc.) pot fi obtinute si din dosarele personale ale
condamnatilor. n cazul cnd nu este folosit metoda intervievrii,
dosarele personale snt, practic, unica surs de informatie.
Dispunnd de datele initiale si de cele ce reflect situatia persoanei
dup un termen de 10-12 luni de executare a probatiunii, nu ne
rmne dect s analizm si s contrapunem aceste date.
n concluzie putem afirma c probatiunea se aplic, n
mod prioritar, pentru sanctionarea infractiunilor usoare si nu prea
grave, putem concluziona c prin intermediul probatiunii se poate
reusi reducerea criminalittii nu prea grave, precum si prevenirea
recidivei legate de acest tip de criminalitate. Totodat mentionm
c, n rezultatul studiului efectuat, nu s-a reusit stabilirea unor
legitti ntre dinamica aplicrii probatiunii si dinamica criminalittii
grave. Faptul dat ne determin s concluzionm c probatiunea
nu are influent semnificativ asupra infractionalittii grave, chiar
dac ea poate fi aplicat si n cazurile infractiunilor grave si
deosebit de grave prin modalitatea liberrii conditionate de
executarea pedepsei nainte de termen. n cazul Republicii
Moldova nu au fost stabilite careva legitti ntre dinamica
liberrilor de rspundere si de pedeaps si dinamica criminalittii
nu prea grav. Acest fapt se datoreaz, n principal, faptului c
executarea liberrilor era privit ca un scop n sine, precum si
faptului c n majoritatea sentintelor de condamnare nu stabileau
obligatiile concrete ce trebuie executate.
246
Alexandru SPOIAL'
Referine bibliografice:
1. Tnase Iuliana, Rolul factorilor de control social $n
integrarea postpenal! a infractorilor, n Brezeanu Ortansa
(coordonator), Integrarea social postpenal a infractorilor
ntre realitate si perspectiv, Bucuresti, 1999, p.11
2. Garner Bryan A.(ed), A Handbook of Basic Law Terms,
Minnesota, 2001, p.184
3. Zvekic Ugljesa, International trends in non-custodial
sanctions in Promoting Probation Internationally,
UNICRI, Rome-London, 1997, p. 25
4. Ibidem, p. 25-27
5. Van Kalmthout, Reintegrarea social! 'i supravegherea
infractorilor $n opt !ri europene, Craiova, 2004, p.28
6. Hough M., Roberts J., Sentencing trends in Britain.
Public knowledge and public opinion // Punishment &
Society vol. 1 (1), 1999, p.12
7. Ashworth A., Hough M., Sentencing and the climate
of opinion // Criminal Law Review, vol. 11, 1996, p.79
8. Henham R. , Anglo-American approaches to
cumulative sentencing and the implication for UK
sentencing policy // The Howard Journal of Criminal
Justice, vol. 36, 1997, p.264
9. Hough M., Roberts J., Sentencing trends in Britain.
Public knowledge and public opinion // Punishment &
Society vol. 1 (1), 1999, p.12
10. Nelken D., Community involvement in crime control
// Current Legal Problems, vol. 38, 1985, p. 242
11. Dean-Myrda M.C., Cullen F.T., The panacea
pendulum: an account of community as a respons to
crime in Petersilia J. (ed), Community corrections,
Oxford University Press, 1998, p. 4
12. www.homeoffice.gov.uk/punishment.htm
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
247
13. Duff R.A., Penal communities // Punishment & Society,
vol 1(1), 1999, p. 27
14. Christie N.,Conflicts as proprety // British Journal of
Criminology, vol 17, 1977, p.3
15. Duff R A., Penal communications // Crime and Justice,
vol 20,1996, p. 22
16. Ward D., Scott J., Lacey M., Probation. Working for
Justice, second edition, Oxford University Press, p. 357
17. Ibidem, p. 358
18. Van Kalmthout, Reintegrarea social! 'i supravegherea
infractorilor $n opt !ri europene, Craiova, 2004, p.30
19. ht t p : / / www. u ni c r i . i t / wo r k s ho p 2 0 0 2 / 6 -
20%Kunihiko%20Sakai.htm
20. ht t p : / / www. u ni c r i . i t / wo r k s ho p 2 0 0 2 / 6 -
20%Kunihiko%20Sakai.htm
21. http://www.unafei.or.jp/english/pdf/PDF_rms/no61/
ch14.pdf
22. ht t p : / / www. u ni c r i . i t / wo r k s ho p 2 0 0 2 / 6 -
20%Kunihiko%20Sakai.htm
23. http://www.ocgov/probation/programs/vpo.asp
24. Chung, Dong-Ki, Citizen Participation in the
Probation System // Korean Associat ion of
Probation,Vol.1, No.1, 2001, pp. 35-50
25. ht t p : / / www. u ni c r i . i t / wo r k s ho p 2 0 0 2 / 6 -
20%Kunihiko%20Sakai.htm
26. Farrington D., Human development and criminal
career in Oxford Handbook of Criminology, Oxford
University Press, 1998, p. 361
27. Beck U., Risk society: Towards a New Modernity,
London: Sage publication, 1992, p.132
28. Clear T., Cadora E., Risk and Community Practice, in
Stenson K. and Sullivan R.R. (eds), Crime Risk and
248
Alexandru SPOIAL'
Justice, Devon: Willan publishing, 2001, p. 89
29. Horsefield Alan, Risk assessment: Who needs it? //
Probation Jounal, vol. 50(4), 2003, p. 377
30. Copas J., Ditchfield J., Marshall P., Development of a
new reconviction prediction score in Research Bulletin,
nr. 36, 1994, Home Office, p.30
31. Walker N., Padfield N., Sentencing: theory, law and
practice, London: Butherworth, 1996, p. 52
32. Haines K., Drakeford M., Young people and youth
justice, London: Macmillan, 1998, p. 104
33. Hare P. D., The revised psychopath checklist, Toronto:
Multi-Health System, 1995, p. 93
34. Bonta J., Risk-Needs assessment and treatment in
Choosing correctional option what work, London:
SAGE Publication, 1996, p.187
35. Gendreau P., Little T., Goggin C., Predicting adult
offender recidivism: What works?, Canada, 1997, p.79
36. Williams D. J., Strean W.B., The Transtheoretical Model
and Quality of Life Promotion: Towards Successful
Offender Rehabilitation // Probation Journal, vol. 49
(3), 2002, p. 217
37. Durnescu Ioan, Estimarea riscului de recidiv! n
Manualul Consilierului de Reintegrare Social! 'i
Supraveghere, editura Themis, 2000, p. 340
38. Andrews D.A., The Level of Supervision Inventory
(LSI): The first follow-up. Toronto: Ontario Ministry of
Corectional Sevices, 1982, p.5
39. Andrews D.A., Bonta J., LSI-R: The Level of
Supervision Inventory-Revised, Toronto: Multi-Health
System, 1995, p. 11
40. Hollin C.R., Palmer E.J., Clark D., The Level of Service
Inventory-Revised Profile of English Prisoners //
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
249
Criminal Justice and Behavior, vol. 30, no. 4, 2003, p.
423
41. Andrews D.A., The Level of Supervision Inventory
(LSI): The first follow-up. Toronto: Ontario Ministry of
Corectional Sevices, 1982, pp.78-96
42. Loza W., Simourd D.J., Psychometric evaluation of
the Level of Supervision Inventory (LSI) among male
Canadian federal offenders // Criminal Justice and
Behaviour, vol. 21, no.5, 1994, p. 470
43. Andrews D.A., Bonta J., LSI-R: The Level of
Supervision Inventory-Revised, Toronto: Multi-Health
System, 1995, pp. 173-174
44. Simourd D.J., Malcolm P.B., Reliability and validity of
the Level of Service Inventory among federally
incarcerated sex offenders // Journal of Interpersonal
Violence, vol. 13 (3), 1998, p.263
45. Hollin C.R., Palmer E.J., Clark D., The Level of Service
Inventory-Revised Profile of English Prisoners //
Criminal Justice and Behavior, vol. 30, no. 4, 2003, p.
424
46. Jesness C., The Jesness Inventory classification system
// Criminal Justice and Behavior, vol. 15, 1988, p.80
47. Van Voorhis P., Psychological classification of the adult
male in prison inmate, Albany: State University of New
York Press, p.103
48. Hare R., The Hare Psychopathy Checklist-Revised,
Toronto, Canada: Multi-Health Systems, 1990, p.27
49. Weisz A., Tolman R., Saunders D., Assessing risk of
severe domestic violence // Journal of Interpersonal
Violence, vol.15, 2000, p. 78
50. http://www.womanabuseprevention.com/html/
Risk%20Assessment%20instruments.htm
250
Alexandru SPOIAL'
51. Helmes E., Reddon J.R., A perspective on
developments in assessing psychopathology: A
critical review of the MMPI and MMPI-2 //
Psychological Bulletin, vol.113, 1993, p.459
52. Webster C.D., Douglas K.S., Eaves D., Hart S.D., HCR-
20: Assessing Risk for Violence (Version 2), Canada:
Simon Fraser University, 1997, p.52
53. Grann M., Belfrage H., Tengstrom A., Actuarial
assessment of risk for violence: Predictive validity of
the VRAG and historical part of the HCR-20 // Criminal
Justice and Behavior, vol.27, 2000, p.101
54. Kroner D.G., Mills J.F., The accuracy of five risk
appraisal instruments in predicting institutional
misconduct and new convictions // Criminal Justice and
Behavior, vol. 28, 2001, pp. 476-480
55. Bonta James, Offender Risk Assessment // Criminal
Justice and Behavior, vol.29, no.4, 2002, p.360
56. Bonta James, Offender Risk Assessment // Criminal
Justice and Behavior, vol.29, no.4, 2002, p.362
57. Andrews D., Bonta J., The psychology of criminal
conduct, 2-nd edition, Cincinnati, OH:Anderson, 1998,
p.205
58. Gladchi Gh., Criminologie general!, Editura
MUSEUM, Chisinu, 2001, p.195
59. Hanson R.K., Bussicre M.T., Predicting relapse: A
meta-analysis of sexual offender recidivism studies /
/ Journal of Consulting and Clinical Psychology, vol. 66,
1998, p. 296
60. Bonta J., Law M., Hanson R., The prediction of criminal
and violent recidivism among mentally disordered
offenders // Psychological Bulletin, vol. 123, 1998, p.141
61. Douglas K.S., Ogloff J.R.P., Nicholls T.L., Grant I.,
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
251
Assessing risk for violence among psychiatric
patients: The HCR-20 violence risk assessment
scheme and the Psychopathy Checklist: Screening
Version // Journal of Consulting and Clinical Psychology,
vol. 67, 1999, p. 927
62. Andrews D., Bonta J., The psychology of criminal
conduct, 2-nd edition, Cincinnati, OH: Anderson, 1998,
p. 26
63. Bonta James, Offender Risk Assessment // Criminal
Justice and Behavior, vol.29, no.4, 2002, p.364
64. Andrews D., Wormith J., Kiessling J., Self-reported
criminal propensity and criminal behaviour: Threats
to the validity of assessment and personality, Ottawa:
Solicitor General Canada, 1985, p. 32
65. Nuffield J., Parole decision-making in Canada, Ottawa:
Solicitor General Canada, 1982, pp. 51-58
66. Hoffman P., Twenty years of operational use of a risk
prediction instrument: The United States Parole
Commisions Salient Factor Score // Journal of Criminal
Justice, vol. 22, 1994, pp. 477-494
67. Copas J., Marshall P. , The Of fender Group
Reconviction Scale: A statistical reconviction score
for use by probation officers // Applied Statistics, vol.
47, 1998, p. 159-170 citat de Bonta James, Offender
Risk Assessment // Criminal Justice and Behavior, vol.29,
no.4, 2002, p.366
68. Bonta James, Offender Risk Assessment // Criminal
Justice and Behavior, vol.29, no.4, 2002, pp.366-367
69. Andrews D., Bonta J., Hoge R., Classification for
effective rehabilitation: Rediscovering psychology //
Criminal Justice and Behavior, vol. 17, 1990, p.18
70. Gendreau P., Goggin C., Smith P., Is the PCL-R really
252
Alexandru SPOIAL'
the unparalleled offender risk assessment measure?
// Criminal Justice and Behavior, vol. 29, 2002, p.398
71. Raynor P., Kynch J., Roberts C., Merrington S., Risk
and need assessment in probation services: An
evaluation, London: Research Development and
Statistics Directorate, Home Office, 2000, p. 106
72. Andrews D., Wormith J., Criminal sentiments and
behavior, Ottawa: Solicitor General Canada, 1984,
pp.92-95
73. Hanson R., Harris A., Where should we intervene?
Dynamic predictors of sexual offence recidivism //
Criminal Justice and Behavior, vol. 27, 2000, p. 15
74. Bonta J., The responsivity principle and offender
rehabilitation // Forum on Corrections Research, vol.
7, 1995, p.59
75. Lowenkamp C., Latessa E., Race, gender and the LSI-R:
The predictive validity of the LSI-R on a sample of US
offenders. The 52-nd Annual Meeting of the American
Society of Criminology, San Francisco, 2000, p.61
76. Boothby J., Clements C., A national survey of
correctional psychologists // Criminal Justice and
Bahavior, vol. 27, 2000, p. 715
77. Bonta James, Offender Risk Assessment // Criminal
Justice and Behavior, vol.29, no.4, 2002, p. 373
78. Simourd D., van de Ven J., Assessment of criminal
atitudes. Criterion related validity of the Criminal
Sentiments Scale-Modified and Pride in Delinquency
Scale // Criminal Justice and Behavior, vol.26, 1999,
pp.92-98
79. Quay H., Managing adult inmates: Classification for
housing and programe assignments, College Park,
Washington: American Correctional Association, 1984,
pp. 56-78
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
253
80. Andrews D., Wormith J., Kiessling J., Self-reported
criminal propensity and criminal behaviour: Threats
to the validity of assessment and personality, Ottawa:
Solicitor General Canada, 1985, pp. 42-51
81. Danes Stefan, Drept penal, partea general!, Editura
Sylvi, Bucuresti, 2001, p. 363
82. Dongoroz V s.a., Explicaii teoretice ale Codului penal
romOn, Bucuresti, 1969, p. 22
83. Danes Stefan, Rolul pedepsei $n combaterea
infraciunilor // Dreptul, nr. 12, 2004, p. 162
84. epnorxnn A.C., Vrxnn B.A., W7N:8082
DB2K87./6?-B42F<B42F802./6;d A24
62M74702./6?>? d747M0247 : <>?.?:6?-B47:?:;d
86D080<07d, 62 D:LN766;d D .8c2682A D:?J?F; /
/ Hpanonte nonpoct optt c npecrynnocrtm,
Tomcx, 1985, c. 91-92
85. Mackenzie D.L., Browning K., Scroban S., Smith D.,
The impact of probation on the criminal activities of
offenders // Journal of Research in Crime and Deliquency,
vol. 36, No. 4, 1999, p.424
86. Petersilia J., Turner S., Intensive Supervision for High
Risk Probationers: Findings from Three California
Experiments, Santa Monica, CA: RAND, 1990, p. 207
87. Taxman Faye S., Proactive supervision: supervision
as crime prevention, accesibil la: ht tp://
www.bgr.umd.edu/ pdf/ proactive_supervision.pdf
88. Taxman Faye S., Proactive supervision: supervision
as crime prevention, accesibil la: ht tp://
www.bgr.umd.edu/ pdf/ proactive_supervision.pdf
89. Ibidem
90. Mackenzie D.L., Browning K., Scroban S., Smith D.,
The impact of probation on the criminal activities of
254
Alexandru SPOIAL'
offenders // Journal of Research in Crime and Deliquency,
vol. 36, No. 4, 1999, p.426
91. Ibidem, p.425
92. http://www.manhattan-institute.org/html/cb_32.htm
93. Vrxnn B.A., H47:?:;2 ?D6?:; <]7D08L
?J\2D0:266?D08 8 04<F?:;d M?..2M08:?: :
B42F<B42aF2688 42K8F8:7 B42D0<B.268Y, Tomcx,
1990, c.110
94. Van Kalmthout, Reintegrarea social! 'i supravegherea
infractorilor $n opt !ri europene, Craiova, 2004, p.12
95. Ibidem
96. MacKenzie D. L., Browning K., Scroban S., Smith A.,
The impact of probation on criminal activities of
offenders // Journal of Research in Crime and
Delinquency, vol. 36 no. 4, 1999, p. 437
97. Horney J., Marshall I.H., An Experimental Comparison
of Two Self-Reported Methods for Measuring Lambda
// Journal of Research in Crime and Delinquency, vol.29,
1992, pp. 102-121
98. Mackenzie D.L., Browning K., Scroban S., Smith D.,
The impact of probation on the criminal activities of
offenders // Journal of Research in Crime and Deliquency,
vol. 36, No. 4, 1999, p.426
99. Mackenzie D.L., Browning K., Scroban S., Smith D.,
The impact of probation on the criminal activities of
offenders // Journal of Research in Crime and Deliquency,
vol. 36, No. 4, 1999, p.427
100. Mackenzie D.L., Browning K., Scroban S., Smith D.,
The impact of probation on the criminal activities of
offenders // Journal of Research in Crime and Deliquency,
vol. 36, No. 4, 1999, p.427
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
255
Bibliografie selectiv$
1. Monografii, manuale, cursuri, tratate
1. ABRAHAM, P., *ntroducere $n probaiune, Bucuresti:
editura National, 2001, 223 p.
2. BALAHUR, D., Fundamente socio-juridice ale
probaiunii, Iasi: editura Bet, 2001, 210 p.
3. BALAN, A., STNISOR, E., MINC, M., Penologie,
Bucuresti: editura Oscar Print, 2003, 311 p.
4. BARBNEAGR, A. (sub red.), Codul penal.
Comentariu. Chisinu, 2004, 835 p.
5. BARBNEAGR, A., BERLIBA, V., s.a., Codul penal
comentat 'i adnotat, Chisinu, 2005, 655 p.
6. CRISU, A., Tratamentul infractorului minor $n dreptul
penal 'i procesual penal romOn, Bucuresti, 2000, 218 p.
7. DANES, S., PAPADOPOL V., Individualizarea
judiciar! a pedepselor, Bucuresti, editia a II-a, 506 p.
8. DIACONU, Gh., Pedeapsa $n dreptul penal, Bucuresti,
2001, 199 p.
9. FLETCHER, G., DOLEA, I., BLNARU, D.,
Concepte de baz! ale justiiei penale, Chisinu: editura
ARC, 2001, 411 p.
10. GILES, G.W., Administraia justiiei $n comunitate,
Bucuresti, 2000, 189 p.
11. van KALMTHOUT, A., Reintegrarea social! 'i
supravegherea infractorilor $n opt !ri europene,
Craiova, 2004, 311 p.
12. PASCA, V., M!surile de siguran!. Sanciunile penale,
Bucuresti, 1998, 287 p.
13. LUPASCU, D., Punerea $n executare a pedepselor
principale, Bucuresti, 2003, 172 p.
256
Alexandru SPOIAL'
14. MORAR, I.-C., Suspendarea condiionat! a execut!rii
pedepsei. Uans! sau capcan!?, Bucuresti, 2002, 340 p.
15. TURUIANU, C., R!spunderea juridic! pentru faptele
s!v$r'ite de minori, Bucuresti: editura Continent, 1995,
189 p.
16. ULIANOVSCHI, X., Probaiunea. Alternative la
detenie, Chisinu: Institutul de Reforme Penale, 2004,
31 p.
17. ULIANOVSCHI, X., GOLUBTOV, I., ZAHARIA, V.,
COJOCARU, V., Ghidul consilierului de probaiune,
Chisinu: Institutul de Reforme Penale, 2004, 172 p.
* * *
18. ANDREWS, D. A., BONTA, J., LSI-R: The Level of
Supervision Inventory-Revised, Toronto: Multi-Health
System, 1995, 189 p.
19. ANDREWS, D. A., WORMITH, J., KIESSLING, J.,
Self-reported criminal propensity and criminal
behavior: Threats to the validity of assessment and
personality, Ottawa: Solicitor General Canada, 1982,
201 p.
20. BECK, U., Risk society: Towards a New Modrenity,
London: Sage publication, 1992, 241 p.
21. BOCHEL, D., Probation and After-care: Its
Development in England & Wales, Edinburg: Scottish
Academic Press, 1976, 205 p.
22. BOULOC, B., Penology. Execution des sanctions adultes
et mineurs, deuxieme edition, Paris, 2001, 680 p.
23. BOUVIER, O.-L., Les alternatives a lincarceration
tour dhorizon 2000, Bruxelles, 2002, accesibil la http:/
/irts129.nancy.irts-lorraine.fr
24. BURNETT, R., ROBERT, C., What Works In
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
257
Probation and Youth Justice: Developing Evidence-
based Practice, Oxford: Center for Criminological
Research and Probation Studies, 2004, 283 p.
25. BYRNE, M., LURIGIO, A., PETERSILIA, J. (eds), Smart
Sentencing: The Emergence of Intermediate Sanctions,
Newbury Park: Sage publication, 1992, 428 p.
26. CENTER for CIVIC INNOVATION, Transforming
Probation through Leadership: The Broken Windows
Model, New York: Manhattan Institute, 2000, 57 p.
27. COLE, G., The american system of criminal justice,
V-th edition, California: Brooks/Cole Publishing
Company, 1989, 329 p.
28. DEAN, J. C., Probation and Parole Community
Corrections, 3-rd edition, Prentice Hall, 1999, 682 p.
29. DOHERTY, M., Criminal Justice and Penology,
London: Old Bailey Press, 2000, 694 p.
30. FARRALL, S. , Rethinking What Works with
Offenders, Cullompton: Willan Publishing, 2002, 259 p.
31. GAFFNEY, R.J., YARIA, V., Probation and Parole:
A Handbook for Crime Victims, Kentucky: Council of
State Gouvernement Lexington, 1995, 72 p.
32. Mc GUIRE, J. (ed), What Works: Reducing
Reoffending, London: Chichester Wiley, 1995, 471 p.
33. Mc GUIRE, J., MORGAN, R., REINER, R. (eds), The
Oxford Handbook of Criminology, Oxford University
Press, 2002, 1227 p.
34. HAMAI, K., VILLE, R., HARRIS, R. (eds), Probation
Round The World. A comparative Study, London/New
York: Routledge, 1995, 407 p.
35. HOVER, J., MEIERHOEFER, S., Home confinement,
Washington: D.C. Federal Justice Center, 1978, 105 p.
258
Alexandru SPOIAL'
36. van KALMTHOUT, A., DERKS, J., Probation and
Probation Services: A European Perspective, Ultrech:
CEP, 2000, 163 p.
37. KOLB, P., LETURMY, L., Droit pPnal gPnPral. Paris,
2000, 354 p.
38. KING, J. (ed), Pressures and Change in the Probation
Services, Cropwood Conference, series II, 1979, 942 p.
39. LARGUIER, J., Criminologie et science pPnitenciare,
9-ieme edition, Paris, 2001, 288 p.
40. LIVINGSTONE, S., OWEN, T., Prison law, II-nd
edition, Oxford: Oxford University Press, 2001, 735 p.
41. MORRIS, N., TONRY, M., Between Prison and
Probation: Intermediate Punishments in a Rational
Sentencing System, New York: Oxford University Press,
1990, 274 p.
42. OSLER, A., Introduction to the Probation Service,
Winchesteer: Waterside Press, 1999, 203 p.
43. PETERSILIA, J. (ed), Community corrections, Oxford
University Press, 1998, 703 p.
44. PETERSILIA, J., TURNER, S., Intensive Supervision
for High Risk Probationers: Findings from Three
California Experiments, Santa Monica, CA: RAND,
1990, 207 p.
45. PRADEL, J., Droit pPnal comparP, Paris, 1995, 732 p.
46. PUTNAM, J., Electronic Monitoring: From
Innovation to Routine, to Anticipation, Washington:
American Correctional Association, 1996, 185 p.
47. QUAY, H., Managing adult inmates: Classification
for housing and programe assignements, Washington:
American Correctional Association, 1984, 196 p.
48. RAYNOR, P. , KYNCH, J. , ROBERTS, C.,
MERRINGTON, S., Risk and need assessment in
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
259
probation services: An evaluation, London: Research
Development and Statistics Directorate, Home Office,
2000, 328 p.
49. RAYNOR, P., VANSTONE, M., Understanding
Community Penalties, London, Buckingham: Open
University Press, 2002, 279 p.
50. SERIN, R., KENNEDY, S., Treatment readiness and
responsivity: Contributing to effective correctional
programming, Ottawa: Correctional Services of
Canada, 1997, 56 p.
51. TAXMAN, S.F., BYRNE, M.J., The Truth About
Broken Windows Probation: Moving Towards A
Proactive Community Model, accesibil la http://
www.bgr.umd.edu/open_windows.pdf
52. TAXMAN, S.F., Proactive supervision: supervision
as crime prevention, accesibil la http://
www.bgr.umd.edu/pdf/proactive_supervision.pdf
53. TONRY, M.(ed.), The Handbook of Crime and
Punishment, Oxford University Press, 1998, 803 p.
54. VINCENT, J. et autres, La justice et ses institutions,
IV-ieme edition, Paris: Dalloz, 1996, 804 p.
55. VILLE, R., ZVEKIC, U., KLAUS, J.F. (eds),
Promoting Probation Internationally, Rome: UNICRI,
1997, 198 p.
56. WARD, D., SCOTT, J., LACEY, M., Probation.
Working for justice, second edition, Oxford University
Press, 2005, 407 p.
57. WASIK, M., Emmins on Sentencing, fourth edition,
Oxford University Press, 2005, 399 p.
58. WORALL, A., Punishment in the Community, New
York: Addison Wesley Limited, 1997, 178 p.
260
Alexandru SPOIAL'
59. ZVEKIC, U.(ed), Alternatives to Imprisonment in
Comparative Perspective, Chicago: Nelson-Hall
Publishers, 1994, 582 p.
* * *
60. A3APH, E., H42D0<B.2682. r7M7N7682.
H47:?B?4LF?M., Canxr-Herepypr, 2004, 227 c.
61. BEHHEB, C.A., H486K8B; 67N67]268L 67M7N768L,
Canxr-Herepypr, 2004, 386 c.
62. IHBK, H.B., ,./0246708:; <>?.?:6?A<
B42D.2F?:768G : D?:42A266?A B47:2, Canxr-
Herepypr, 2002, 542 c.
63. EHH"#EB, A.M., l6D080<0 ?D:?J?aF268L ?0
<>?.?:6?Y ?0:20D0:266?D08, Mocxna, 2004, 226 c.
64. KP$HBA, H.E., CEPEFPEHHHKBA, A.B.,
p>?.?:6?2 B47:? N74<J2a6;d D0476, nsanne 2-e,
Mocxna, 1998, 201 c.
65. MH%HHH, A.C., H4?J.2A; F?D4?]6?>?
?D:?J?aF268L ?0 67M7N768L, Mocxna, 1982, 243 c.
66. CTAPKB, .B., `48A86?B26?.?>8L, Mocxna,
2004, 478 c.
67. VTKHH, B.A. , H47:?:;2 ?D6?:; <]7D08L
?J\2D0:266?D08 8 04<F?:;d M?..2M08:?: :
B42F<B42aF2688 42K8F8:7 B42D0<B.268Y, Tomcx,
1990, 216 c.
68. BEHH, ., `48A86?.?>8L, 3-e mexynaponoe
nsanne, nepeno c anrnncxoro n no nayuno
peaxnne Innnncxoro A.C., Canxr-Herepypr,
2004, 860 c.
69. BMAPB, H.B., H42F<B42aF2682 B42D0<B.268Y
D42F8 ?D:?J?aF266;d ?0 67M7N768L, Mocxna,
1974, 135 c.
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
261
2. Studii !i articole !tiinifice
70. BALAHUR, D., Pluralismul socio-juridic 'i
reglementarea probaiunii: standarde legislative
universale 'i europene // Manualul Consilierului de
Reintegrare Social si Supraveghere, Craiova: editura
Themis, 2000, p. 15-56.
71. DANES, S., Reforma m!surilor luate pe timpul
execut!rii pedepsei f!r! privare de libertate // Dreptul
(Romnia), nr. 4, 2002, p. 88-97.
72. DANES, S., Rolul pedepsei $n combaterea infraciunilor
// Dreptul (Romnia), nr. 12, 2004, p.160-172.
73. DOLEA, I., Modele contemporane de alternative $n
justiia juvenil! // Conferinta stiintifico-practic
international Probleme de prevenire si combatere a
delincventei juvenile, traficului de fiinte umane si migratiunii
ilegale, Chisinu, 23-24 aprilie 2004, p. 141-144.
74. DURNESCU, I., Estimarea riscului de recidiv! // Manualul
Consilierului de Reintegrare Social si Supraveghere, Craiova:
editura Themis, 2000, p. 335-346.
75. GOATLY, R., Dependena 'i comportamentul
infracional // Manualul Consilierului de Reintegrare
Social si Supraveghere, Craiova: editura Themis, 2000,
p. 390-395.
76. GROSU, V., Justiia penal! juvenil!: experiena
statelor str!ine // Conferinta stiintifico-practic
international Probleme de prevenire si combatere a
delincventei juvenile, traficului de fiinte umane si migratiunii
ilegale, Chisinu, 23-24 aprilie 2004, p. 167-170.
77. MANCAS, R., Instituirea suspend!rii execut!rii
pedepsei sub supraveghere // Analele Universittii din
Timisoara, Seria Jurisprudent, nr.1-2, 1992, p. 108-119.
262
Alexandru SPOIAL'
78. PAPADOPOL, V., Neefectuarea anchetei sociale $n
cauzele cu infractorii minori. Consecine // Revista de
drept penal, nr. 3, 1995, p. 3-9.
79. PASCA, V., Suspendarea execut!rii pedepsei 'i
repararea prejudiciului // Dreptul, nr. 10-11, 1993, p.
34-45.
80. ROTARU, O., Necesitatea implement!rii instituiei
probaiunii $n cazul minorilor $n Republica Moldova /
/ Conferinta stiintifico-practic international Prevenirea
si combaterea crimelor transnationale: probleme teoretice
si practice (traficul de fiinte umane, terorismul, splarea
banilor, traficul ilicit de droguri si armament), Chisinu,
6-7 octombrie 2005, p. 332-339.
81. TNASE, I., Rolul factorilor de control social $n
integrarea postpenal! a infractorilor n Brezeanu O.,
Integrarea social postpenal a infractorilor ntre realitate
si perspectiv, Bucuresti, 1999, p. 9-16.
82. VANSTONE, M., Paradigme teoretice 'i modele de
practic! $n domeniul probaiunii // Manualul
Consilierului de Reintegrare Social si Supraveghere,
Craiova: editura Themis, 2000, p. 157-173.
* * *
83. ANDREWS, D., BONTA, J., HOGE, R., Classification
for effective rehabilitation : Rediscovering psychology /
/ Criminal Justice and Behavior, vol. 17, 1990, p. 16-35.
84. BONTA, J., The responsivity principle and offender
rehabilitation // Forum on Corrections Research, vol.
7, 1995, p. 54-71.
85. BONTA, J., Risk-need assessment and treatement in
Choosing Correctional options what work, London: Sage
Publication, 1996, p. 183-207.
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
263
86. BONTA, J., LAW, M., HANSON, R., The prediction
of criminal and violent recidivism among mentally
disordered offenders // Psychological Bulletin, vol. 123,
1998, p. 139-170.
87. BONTA, J., Offender Risk Assessment // Criminal
Justice and Behavior, vol. 29, 2002, p. 359-393.
88. BYRNE, J. , Reintegration Community into
Community Corrections // Crime and Delinquency, vol.
35, 1990, p. 89-108.
89. CHAVARIA, F.R., Successful drug treatment in a
criminal justice setting: A case study // Federal
Probation, vol. 1(56), 1992, p. 47-69.
90. CLEAR, R.T., ROSE, R.D., RYDER, A., Incarceration
and the Community: The Problems of Removing and
Returning Offenders // Crime & Delinquency, vol. 47,
no. 3, 2001, p. 88-112.
91. DONG-KI, C., Citizen Participation in the Probation
System // Korean Association of Probation, vol. 1, no.
1, 2001, p. 35-50.
92. FEELEY, M.M., SIMON, J., The New Penology: notes
on the emerging strategy of correction and its
implication in Criminology, Oxford University Press,
1992, p. 528-619.
93. HARRIS, R., Reflection on Comparative Probation
in Hamai, K., Ville, R., Harris, R. (eds), Probation Round
The World. A Comparative Study, London/New York:
Routledge, 1995, p. 34-89.
94. HINDPAL, S.B., Public and sentencer attitudes to
probation // Punishment & Society, vol. 50, 2003, p.
329-353.
95. HOLLIN, C.R., PALMER, E.J., CLARK, D., The Level
of Supervision Inventory-Revised Profile of English
264
Alexandru SPOIAL'
Prisoners // Criminal Justice and Behavior, vol. 30, no.
4, 2003, p. 421-468.
96. HORSEFIELD, A., Risk assessment: Who needs it? /
/ Probation Journal, vol. 4(50), 2003, p. 376-407.
97. HOUGH, M., ROBERTS, J., Sentencing trends in
Britain. Public knowledge and public opinion //
Punishment & Society, vol. 1, 1999, p.9-26.
98. LURIGIO, A.J., PETERSILIA, J., The Emergence of
Intensive Probation in Byrne, J.M., Lurigio, A.L.,
Petersilia, J. (eds), Smart Sentencing. The Emergence of
Intermediate Sanctions, Newbury Park: Sage publication,
1992, p. 168-204.
99. MACKENZIE, D.L. et others, The impact of probation
on the criminal activities of offenders // Journal of
Research in Crime and Delinquency, vol. 36, no. 4, 1999,
p. 422-461.
100. MEDJAOUI, K., L injonction pPnale et la mPdiation
pPnale, tableau comparative critique // Revue de
science criminelle et de droit penale compare, nr. 4, 1996,
p. 822-849.
101. PAPY, E.J., NIMER, R., Electronic Monitoring in Florida
// Federal Probation, vol. 1(55), 1991, p. 30-47.
102. PETERSILIA, J., TERNER, S., Intensive probation
and parole in Tonry, M. (ed), Crime and Justice: An annual
report of research, Chicago University Press, 1993, p.
134-195.
103. RAU, W., European standarts in the area of
community sanctions and measures in Ville, R., Zvekic,
U., Klaus, J.F., Promoting Probation Internationally,
Rome: UNICRI, 1997, p.56-83.
104. RAYNOR, P., The background What Works and
the rediscovery of rehabilitation // Probation Journal,
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
265
vol. 4(50), 2003, p.1156-1184.
105. RAYNOR, P., Evidence-based Probation and Its Critics
// Probation Journal, vol. 4(50), 2003, p. 334-345.
106. SCHMIDT, K.A., Eletronic Monitoring: What Does
Literature Tell Us? // Federal Probation, nr.2(62), 1998,
p. 9-27.
107. TOMIC-MALIC, M., La probation en Europe // Revue
de lapplication des peines, nr. 10, 1994, p. 50-67.
108. TOMIC-MALIC, M., Le modRle dorganisation de la
mise en Ppreuve des sanctions et des mesures appliquPs
dans communautP change son contenu // Revue
penitenciare et de droit penal, nr. 3, 1999, p. 357-381.
109. ZVEKI', U., International trends in non-custodial
sanctions in Ville, R., Zvekic, U., Klaus, J.F., Promoting
Probation Internationally, Rome: UNICRI, 1997, p. 84-132.
* * *
110. A%MEB, M. , r2M?0?4;2 :?B4?D;
?D:?J?aF268L ?0 <>?.?:6?Y ?0:20D0:266?D08 /
/ Vrononnoe npano, * 3, 2002, c. 78-91.
111. FVPHAKBA, H., m?NA?a6? .8 8DB?.62682
<D.?:6?>? ?D<aF268L D7A?D0?L02./6?? //
Vrononnoe npano, * 2, 2003, c. 42-50.
112. +EBHAKB, K., pD.?:67L D:?J?F7 // Vrononnoe
npano, * 3, 2002, c. 58-71.
113. EHH"#EBA, A. , r2M?0?4;2 B4?J.2A;
86D080<07 ?D:?J?aF268L ?0 <>?.?:6?Y
?0:20D0:266?D08 // Vrononnoe npano, * 2, 2004,
c. 72-81.
114. KPA,HBA, H., W2cD?K87.8N7K8L ?D<aF266;d.
t74<J2a6;Y ?B;0 // Vrononnoe npano, * 2, 2002,
c. 22-41.
266
Alexandru SPOIAL'
115. MPAPV, B., CCHA, A., H4?J7K8L M7M A247
67M7N768L // 3axon n +nsnt, * 4, 2004, c. 45-48.
116. VHH#KH,, C.., r2M?0?4;2 02?488 G48F8]2DM?Y
B484?F; <D.?:6?-F?D4?]6?>? ?D:?J?aF268L :
D?:20DM?A B47:2 // Vuente sanncxn BIV, rom 14,
1968, c. 84-97.
117. VHPB, H., H42F2.; 8 d747M024 ?>4768]268Y
B47: ?D<aF266;d // Hpanosa-nrnnx, * 1, 1998, c.
25-34.
118. EPBTKHH, A.C., VTKHH, B.A., W7N:8082
DB2K87./6?- B42F<B42F802./6;d A24
62M74702./6?>? d747M0247 : <>?.?:6?-B47:?:;d
86D080<07d, 62 D:LN766;d D .8c2682A D:?J?F; /
/ Hpanonte nonpoct optt c npecrynnocrtm,
Tomcx, 1985, c. 91-108.
Probaiunea !i reintegrarea social$ a infractorilor
267
268
Alexandru SPOIAL'
Alexandru SPOIAL'
PROBA)IUNEA *I REINTEGRAREA SOCIAL'
A INFRACTORILOR
Bun de tipar 05.08.2009. Formatul 84x108 1/32
Coli de autor 6,5
Tirajul 100
Tirajul executat sub comanda 237
Centrul editorial al Universittii Agrare de Stat din Moldova
MD-2049, Chisinau, str. Mircesti 42, tel.: (3732) 432-575;
432-659, fax.: (3732) 29-49-87
E-mail: cozma@uasm.moldnet.md