Shem noule Israel Curs de Teologie fundamentala

pr. Iosif Bisoc OFMConv

achizitionare: 12.09.2003 sursa: Editura Serafica

Capitolul Teologia naturala 1. Teologia naturala

Teologia naturala - acea parte filosofica ce are ca obiect de studiu pe Dumnezeu cu ajutorul mijloacelor care sunt la dispozitia mintii omenesti si n limitele acesteia. Aceasta parte ce are ca obiect pe Dumnezeu nu presupune revelatia. E o disciplina filosofica, cu toate ca e orientata spre o ulterioara ntelegere a misterului lui Dumnezeu, care e aceea a Teologiei revelate. Noi nu presupunem o revelatie, vorbind de Dumnezeu trebuie sa plecam de la zero. Deci ne ntrebam: Exista Dumnezeu? Cine este Dumnezeu? n limitele cunoasterii lui Dumnezeu numai cu mintea!. Teologia naturala se distinge de teologia supranaturala, c"iar daca anumite teme sunt comune cu teologia fundamentala cu apologetica #De Deo Uno# $ %f&ntul Toma de A'uino!. Au teme n comun, dar metoda de analiza este diferita, n filosofie se pleaca de la g&ndire, n apologetica se pleaca de la revelatie si de la (ustificarea rationala a crestinismului!. Teologia rationala nu ne arata adevarul misterelor, ci justificarea non contradictia! si plauzibilitatea )*+ acestui mister. ,orbim de distinctie ntre filosofia lui Dumnezeu si teologia revelata, dar nu de separare e un singur Dumnezeu!. Tentatia este aceea de a spune #sa lasam gndirile#, n sc"imb aceasta disciplina este utila pentru cine e de(a n adevarul credintei. Teodiceea (ustificarea, apararea lui Dumnezeu!. Acest nume este folosit de Leibniz, si vrea sa sublinieze un aspect particular al teologiei: raul si providenta. A$l (ustifica pe Dumnezeu mpotriva defaimatorilor si negatorilor. 1. 1) Panorama generala -data stabilit obiectul teologiei rationale, trebuie sa ne ntrebam daca acest obiect este cunoscut. .robe ale e/istentei lui Dumnezeu: $ Argumentul apriori al %f&ntul Anselm $ 0 cai ale %f&ntul Toma de A'uino $ epoca moderna si contemporana 1. 1. 1) Limbajul despre Dumnezeu [4 Este vorba de un limba( apro/imativ, dar care nu poate pretinde de a avea acea e/actitate si acea e/"austivitate )0+ ce se are n vedere n alte stiinte. %unt limite constituti!e ale g"ndirii de nedepasit!. %unt limite culturale# istorice# contingente )1+, ce pot fi depasite pe cale speculativa!. Din cauza acestor limite, limba(ul despre Dumnezeu trebuie sa se adapteze la transcendenta )2+ si infinitatea obiectului. 3imba(ul analogic contrapus celui univoc )4+. 5n orice caz, orice lucru s$ar spune despre Dumnezeu, sunt atribute care ntr$adevar i se pot atribui. 1. 1. $) %atura lui Dumnezeu [& Trebuie sa distingem de ce nu avem cunostinta directa pentru a vorbi de acele proprietati ale naturii divine ce i le putem atribui: 5n principal atribute entitati!e privesc e/istenta nsasi a lui Dumnezeu!. Acestea$l considera pe

Dumnezeu cum e n sine, nu cu referire la noi # quod nos#, sau la lucrurile create. Acestea sunt: simplitatea, perfectiunea, bunatatea, infinitatea, instabilitatea, eternitatea, unitatea; vezi fragmentul #De Deo Uno# ''. 6$77 %f&ntul Toma!. 1. 1. ') (lte atribute Alte atribute, c"iar cu referire la noi: cunostinta, vointa lui Dumnezeu, libera!, n care se evidentiaza personalitatea lui Dumnezeu, nu e un logos impersonal de nea(uns, sau imanent )78+ cu cosmosul. Libertatea lui Dumnezeu e o mare problema ce priveste ntreaga lume. 1. 1. 4) (tribute creati!e %e ntelege ca fiind vointa libera a lui Dumnezeu de a crea. .resupusa o astfel de vointa, ce anume deriva? Ca e creator# actul creati!# crearea) pastrarea creatiei. 1. 1. *) Prezenta lui Dumnezeu +n lume. Dumnezeu este transcendent, dar si imanent. Este creatorul universului, dar si prezent n el. cf. %f&ntul Toma; 1 t 4!. 1. 1. ,) Pro!identa dumnezeiasca si problema raului [11 3a un moment dat ne gasim n fata unei enigme, Epicur: # Nu trebuie sa spunem ca Dumnezeu este provident pentru ca exista raul, nevinovatii sufera#: ori poate si nu vrea 99: rau ori vrea si nu poate 99: imperfect ori vrea si poate 99: atunci de ce e/ista raul? 1. 1. -) Probleme desc.ise catre /Intellectus fidei/ alaturat teologiei supranaturale - ntelegere a misterului lui Dumnezeu poate apartine doar teologiei revelate. Este vorba despre preambulul credintei introducatoare n credinta. Dumnezeul filosofilor nu are aceeasi bogatie a Dumnezeului revelat. $. Ce este teologia naturala0 Este acea parte a filosofiei ce studiaza e/istenta si natura lui Dumnezeu din punct de vedere e/clusiv rational, ceea ce putem cunoaste si spune despre Dumnezeu cu numai puterea g&ndirii. $. 1) 1biectul teologiei rationale este Dumnezeu ;"iar de la teologia scolastica se distinge un obiect material al unei stiinte: acela de care se ocupa n concret o anumita stiinta. E/. Antropologia se ocupa de om, etc. 1biect formal: punct de vedere din care este privit obiectul material, partea teoretica vazuta de catre omul de stiinta. E/. sociologia si medicina privesc omul, dar medicina l considera ca subiect de patologie )76+; sociologia considera omul din punct de vedere social ntruc&t el traieste n societate, legile pentru a trai ntr$o societate. %i pentru Dumnezeu sunt diferite stiinte: teologia revelata cu diversele sale aspecte!, e/perienta umana filosofia religiei!, produsul diferitelor culturi fenomenologia religiilor!. Teologia rationala l considera pe Dumnezeu din punct de vedere metafizic, ca pe supremul obiect al metafizicii. ;u venirea crestinismului a avut loc un influ/ mai mare n ceea ce priveste studiul lui Dumnezeu. .unctul de plecare e depasirea scepticismului si acceptarea principiilor logicii si metafizicii filosofia e/istentei!. $. $) 2etoda teodiceii <etoda este crescatoare de (os n sus!, pleaca de la lucrurile comune tuturor, si urmeaza g&ndirea umana, si pune ntrebarea lucrurilor si apoi urca la Dumnezeu. E o metoda traditionala: ;onciliul

,atican =: #!..." se poate cunoaste si demonstra existenta lui Dumnezeu plecnd de la lucrurile create#. 5n istoria filosofiei este o alta traditie: %f&ntul Anselmo se pleaca de la conceptul de Dumnezeu, fara a pleca de la lucrurile create!. -rice metoda s$ar folosi, se spune ca aceea a priori este cea mai sigura argument ontologic )7*+ !. %inteza: Teodiceea, n metoda sa, pleaca de la lucruri si a(unge la e/istenta lui Dumnezeu. %e pleaca dupa principiul metafizic omne agens agit simile si#i. Tot ceea ce produce, produce efecte asemanatoare sie nsusi!. Trebuie sa mai spunem ca # stiinta# este nteleasa n sens larg, ca n conceptia medievala: stiinta este o forma umana de a cunoaste, intrinseca )7>+ si coerenta, ce are un obiect material si formal propriu, metode si principii. Nu este vorba de o stiinta cu semnificat pozitivist referitor mai mult la stiintele empirice sau abstracte. .roblema lui Dumnezeu este o problema umana, deoarece numai omul si pune aceasta problema. %i deoarece ceea ce$l distinge pe om de celelalte animale este inteligenta cu facultatile sale; problema lui Dumnezeu priveste inteligenta si vointa omului, si anume aceea a spiritului uman. .roblema lui Dumnezeu e caracteristica spiritului uman. Nimeni nu poate nega ca omul l cauta pe Dumnezeu si si pune problema lui Dumnezeu, fie ca individ, fie ca societate, ca si cultura, ca g&ndire. ?aspers spune: #Daca!l ne" pe Dumnezeu ca absolut, trebuie sa "asesc un alt absolut care sa!l nlocuiasca, ca punct de referinta, ntr!o realitate contin"enta ridicata la ran" de absolut#. %f&ntul Toma spune: ##copul ultim si fericirea corespund cu existenta lui Dumnezeu#. %f&ntul Augustin: #Ne!ai facut pentru tine, Doamne, si inima noastra nu!si "aseste linistea pna cnd nu se va odi$ni n tine#. @uiete: reajuns $ termenul miscarii. Deci sf&rsitul tinderii spiritului catre absolut. E clar ca orice cultura, orice sistem filosofic si$a pus problema despre Dumnezeu si despre metafizica a gasi fundamentul ultim!. Ar fi straniu sa filosofezi ca si cum c"estiunea despre Dumnezeu nu ar e/ista, pentru ca Dumnezeu e/ista. Este e/act ceea ce distinge pe om de animal sf&rsitul ultim, # dincolo# de viata, e/istenta lui Dumnezeu!, ar fi straniu sa se greseasca complet. %igur acest lucru nu este o proba a e/istentei lui Dumnezeu, dar pune n criza ateismul n forma sa vulgara. An istoric al artei spunea: #%nosticismul &'() meu a fost pus n criza de studiul artei crestinesti #. At&t de puternica fu convingerea artistilor crestini, sentimentul transcendentului. Nu este o proba, ci o provocare. Totusi, daca acest lucru este adevarat, ne$am putea limita la datul de fapt universalitatea faptului religios, centralitatea misterului lui Dumnezeu, etc.!. .roblema despre Dumnezeu poate fi pusa din mai multe puncte de vedere. -mul se poate apropia de absolut n mai multe moduri: $. $. 1) 3n mod spontan 5n mod spontan, ca primitivul, pentru a e/plica e/istenta unei ordini n natura. Nu este de negli(at o ordine$fruct al unei inteligente ordonatoare prin prezenta unei e/plicatii la orice fapt al universului. Apropiere naturala, accesibila c"iar unei persoane simple. $. $. $) Cu ajutorul religiilor -amenii se nasc ntr$o civilizatie care se apropie de Dumnezeu cu a(utorul unei credinte si al unor culte, rituri sintoism )71+, "induism )72+...!, si aceasta ne intereseaza, dar nu este obiectul nostru. $. $. ') Cu ajutorul unei cunostinte presupun"nd o re!elatie

Trei sunt religiile ;artii, nascute din sam&nta lui Avram: ebraica )74+, islamica )7B+ si crestina. Apropierea lor de Dumnezeu nu este neaparat interioara, sau bazata pe o e/perienta interioara, dar confruntare obiectiva cu revelatia lui Dumnezeu n %criptura. .unct de plecare: Dumnezeu a vorbit revel&nd pe sine nsusi si adevarurile ce$l privesc. Acesta n sc"imb, este obiect al teologiei propriu$ zise. $. $. 4) Cu ajutorul stiintei filosofice -mul se ntreaba asupra originii lucrurilor, de ce acestea, asupra naturii vietii omenesti, asupra misterului suferintei etc. si gaseste important sa raspunda la doua ntrebari ale sale: e4ista Dumnezeu ? o cauza, providenta, ordinea cosmica, actul creativ, fericirea suprema, binele suprem!. Daca e/ista putem sti ce!a despre Dumnezeu? ;ine este, cum sa$l cunoastem, ce raport e/ista. Aceste ntrebari reprezinta o refle/ie rationala asupra a ceea ce oricine se ntreaba n maniera simpla, n timp ce filosoful n mod mai profund. *ristotel: filosofia este o refle/ie asupra e/perientei. Teodiceea e o refle/ie sistematica asupra e/perientei religioase. -rdinea argumentelor este deci clara: e posibil a ncepe acest parcurs de cunostinta si demonstratie a lui Dumnezeu!, a vedea daca Dumnezeu e/ista $ probe atribute importante!, cine este Dumnezeu n sine si cine e pentru noi atribute creative!. %f&ntul Toma # De Deo Uno#, cartea = cap. ===!: #Intelectul nostru pleaca de la sensibilitatea lucrurilor create #. Ne spune ca Dumnezeu este, dar nu cine este Dumnezeu pe deplin!, doar n mod analogic. <etodologia noastra este a posteriori: de la cel mai evident la cel mai putin evident. .arcursul a prioristic al idealistilor este periculos, deoarece filosoful nu se afla n esenta lui Dumnezeu, deci se cade n panteism )68+, stoicism )67+. '. 54istenta lui Dumnezeu Daca Dumnezeu e/ista, aceasta este o problema pe care filosofia a nt&lnit$o ntotdeauna: presocraticii $ arc"C $ .laton, Aristotel, filosofia crestina. Dilosofia crestina a cautat sa dea un spatiu mai mare cunoasterii lui Dumnezeu. %e gaseste n fata Dumnezeului care se reveleaza omului, care se face imanent e/perientei umane pe de o parte, pe de alta Dumnezeu care ram&ne n absoluta sa transcendenta : e"o sum +ui sum. '. 1) Deus re!elatus - Deus absconditus Dilosofia crestina trebuie sa e/plice deci ca Dumnezeu este transcendent si prezent. Doar imanenta: Dumnezeu este ordine cosmica, devenitul istoric, este umanitatea nsasi, binele moral. %e e/plica Dumnezeu n orizontul posibilitatilor noastre de cunostinte: stoicism. Doar transcendenta absoluta! este n afara ratiunii teologia negativa!. Trebuie gasita o cale de mi(loc. Daca filosofia l cunoaste pe Dumnezeu, trebuie nu numai sa demonstreze e/istenta sa, dar sa elaboreze o te"nica semantica pentru a vorbi de Dumnezeu, salv&nd transcendenta sa si asemanarile creaturilor cu creatorul lor. ;"iar daca Dumnezeu scapa conceptiilor noastre, n acelasi timp putem spune ceva adevarat despre el. Tot ceea ce spunem, n sc"imb, e apro/imativ si nu epuizeaza esenta lui Dumnezeu. #fntul ,oma distinge doua tipuri de evidenta: $ evidentia +uo ad se n sine nsasi!, $ evidentia +uo ad nos relativ la capacitatea noastra de a cunoaste!. E/. Teorema lui .itagora n sine nsasi este evidenta, e inconfundabila, necesara. Dar relativ la capacitatea mea de cunoastere, nu$mi dau seama imediat si daca fac un calcul vad ca acesta nu functioneaza daca vad triung"iul isoscel!.

Teorema lui Pitagora conserva adevarul sau intrinsec pe care trebuie sa$l descopar. '. $) 54istenta lui Dumnezeu apartine acelui ade!ar cu o e!identa nu imediata Daca ar fi imediat evidenta, toti ar sustine ca Dumnezeu e/ista. Daca Dumnezeu ar fi imediat evident, nu ar mai fi Dumnezeu, ar fi o e/istenta ntre e/istente, nu o e/istenta infinita, deoarece capacitatea noastra de cunoastere este limitata. De aceea trebuie sa plecam de la lucruri finite pentru a a(unge la lucruri infinite. #Si com$rende eis non est Deus# %f&ntul Augustin!. Noi nu avem un concept clar despre Dumnezeu, de aceea nu este imediat evident, nici daca am pleca de la e/perienta senzitiva sau interioara. Este necesara o cautare rationala: poate fi facuta cu a(utorul unei demonstratii adevarate si proprii. .oate fi demonstrata, dar trebuie distinse 6 demonstratii: a! demonstratio +uia b! demonstratio propter +uid Demonstratio 6uia: g&ndire demonstrativa care pleaca de la cunoasterea efectelor si se ridica la cunoasterea cauzelor, urmeaza o metoda inductiva. Demonstratio propter 6uid n mod contrar!. Aceasta nu e corecta, pentru ca ar nsemna sa ai de(a o cunostinta despre Dumnezeu. Te/tul presupune metafizica cazurilor, i se pare normal raportul cauza$efect, de care a vorbit la comentariul #De causis#!. %unt * teze printre altele! principale privitor la cauzalitate: $ orice cauza produce un efect asemanator siesi; $ mpartirea cauzelor n: intrinseca materiala si formala! , e/trinseca eficienta si finala!. ;auza e/emplara: conduce cauzatorul n a cauza. Din partea efectului e cauza formala modelul se ncarneaza, se concretizeaza si devine acea forma specifica!. .rincipiul : efectul e necesar sa urmeze cauza. Nici un efect nu poate e/ista fara sa e/iste mai nt&i o cauza, si ceea ce produce efectul. Dar n cazul panteistilor nu e/ista o cauza prima. %f&ntul Toma spune ca: daca consideram prioritatea ontologica, vin mai nt&i cauzele efectelor, deoarece sunt mai perfecte. Acum aceasta merge bine pentru stiintele naturale, pentru ca toate cauzele sunt naturale. E/. ;aderea greutatilor, pentru a descoperi legile trebuie sa merg la cauzele efectului, lege generala universala. Daca consideram prioritatea gnoseologica, efectul este primul n ordine de a fi si ultimul n ordinea cunoasterii. ;unoasterea umana pleaca de la cel mai evident la cel mai putin evident. Din punct de vedere gnoseologic ceea ce e imediat este efectul, nu cauza demostratio 'uia: pleaca de la fapte!. Nu mpartasim aceasta parere: %f&ntul Anselm de Aosta retine ca poate demonstra e/istenta lui Dumnezeu plec&nd nu de la efectele create, dar de la ideea de Dumnezeu. =deea de Dumnezeu pe care o avem este efect cauzat de Dumnezeu, nu este un efect ideal. %f&ntul Toma spune ca trebuie plecat de la un efect real e/istent. %f&ntul Anselm: este posibila o demonstratie a e/istentei lui Dumnezeu a priori ce nu considera efectele n mod e/tern!, dar ram&ne nauntrul mintii. Eiserica catolica n Dei %ilius ;onciliul ,atican =!, asupra revelatiei divine, afirma :# Cunoasterea lui Dumnezeu este posibila cu doar lumina mintii #; apoi specifica #-.../ cu ajutorul lucrurilor produse de Dumnezeu#. '. ') (rgumentul ontologic al 7f"ntul (nselm %f&ntul Augustin: #cunoasterea lui Dumnezeu per interiore $ominem #.

Adevarul este prezent n interiorul omului, #In interiore $omine $abitat veritas/) #Nu te!as cauta, o, Doamne, daca nu te!as fi "asit deja#. <intea umana, care ncearca sa descopere e/istenta lui Dumnezeu, pentru faptul ca ncepe sa caute, arata ca este un Dumnezeu care te mpinge spre a$l cauta. Este de(a o prezenta a lui Dumnezeu n noi, daca noi ncepem sa$l cautam. Doar aceia care sunt supusi imoralitatii, viciilor, etc. nu simt e/igenta. %f&ntul Augustin vorbeste, dar nu o prezinta niciodata ca pe o proba. El pleaca mereu de la lucrurile care$l ncon(oara pe om: #Lucrurile stri"a catre mine nu ne!am facut sin"ure # &onfessiones ' De (rinitate!. .utem spune, deci, ca omul se ntreaba asupra e/istentei lui Dumnezeu, dar mai nt&i ntreaba lucrurile care$l ncon(oara, care$i spun: # 0er"i dincolo de noi#, denunt&nd contingenta , insuficienta. Atunci subiectul intra n sine nsusi si cauta n el adevarul. %ubiectul pe care$l cautam se descopera contingent n puterea istorica!, transcende pe sine nsusi, pentru a descoperi natura adevarata si pe acel logos interior care l$a mpins la cautare. Nu este vorba de un argument demonstrativ, dar de o metoda. %f&ntul Toma ia de la %f&ntul Augustin nu cele 0 cai, dar alte cai non citate n Summa!. %f&ntul Anselm s$a nascut la Aosta. <oare n 778B. A fost ar"iepiscop de ;anterburF. A scris > opere, care l$au facut faimos: Cur Deus .omo? -pera cristologica n care elaboreaza doctrina; De !eritate; 2onologion; Proslogion. 5n #0onolo"ion# vorbeste despre argumente traditionale pentru a demonstra e/istenta lui Dumnezeu dupa traditia Eoetiana si Augustiniana. Armeaza calea a posteriori . 5n #1roslo"ion# elaboreaza calea a priori. %f&nta %criptura : prostul spune n inima lui: # Dumnezeu nu exista2, dar e prost cel ce neaga e/istenta lui Dumnezeu, fiindca se contrazice. ;&nd spun #Dumnezeu exista# si ateul #nu exista#, trebuie sa fim de acord asupra definitiei lui Dumnezeu. Daca Dumnezeu e sanatos, Dumnezeu nu e/ista, e clarG Dumnezeu e/ista: fiinta $erfecta id quo maius cogitari nequit, cel n afara de care nu se poate g&ndi nimic mai perfect. ;&nd ma g&ndesc la Dumnezeu l g&ndesc ca pe ceva fata de care nimic nu poate fi mai perfect id quo maius cogitari nequit!. ;eea ce e perfect trebuie sa aiba perfectiunea n sine. E posibil a spune ca fiinta perfecta nu e/ista? ;eea ce e/ista e mult mai aproape de perfectiune dec&t ceea ce nu e/ista. A fi n act este mai perfect dec&t a e/ista doar cu conceptia, deci fiinta perfecta nee/istenta e contradictorie, daca nu e/ista nu e perfecta. Daca vrea sa fie asa ceva trebuie atunci sa si e/iste. Daca fiinta n$ar e/ista, n$ar fi posibila. H&ndirea fiintei perfecte vrea sa spuna ca fiinta e/ista. Astfel de posibilitate trebuie sa se actualizeze, altfel nu e perfecta. E/istenta fiind o perfectiune, fiinta perfecta trebuie sa aiba toate perfectiunile, deci si e/istenta. Haunilone confrate benedictin cu Anselm! scrisese o brosura # )i#er a$ologeticus $ro inci$iente#, n care spune ca ateul nu se contrazice cum crede Anselm. Argumentul a priori al lui Anselm nu este valid n absolut. ;&nd spune ca g&ndirea despre Dumnezeu e proba a e/istentei sale reale, face o trecere de la ordinea conceptuala la ordinea e/istentiala, de la g&ndire la fiinta care nu e (ustificata. ;a si cum ne$am imagina ca e/ista o insula norocoasa unde e/ista orice fel de perfectiune si de fericire. Daptul ca o g&ndesc nu vrea sa spuna ca ea e/ista ntr$adevar. Nu este acelasi lucru a g&ndi cu a fi, #E aceeasi trea#a a gndi cu a fi 2 $ spunea .armenide!. 5ntre ordinea ontologica si logica este o diferenta si deci un lucru trebuie cunoscut si nu numai g&ndit. Anselmo replica cu celalalt opuscul: #)i#er contra res$ondetem $ro inci$iente#; n acest raspuns Anselmo arata ca obiectia lui Haulione e corecta daca vorbim de o e/istenta finita, limitata si deci nu poate fi g&ndita ca perfectiune. Discursul e valabil doar pentru fiinta infinita care este Dumnezeu. An om e perfect daca poseda toate perfectiunile inerente. -mul daca nu zboara nu este imperfect, deoarece a zbura nu apartine naturii umane. Despre nici o e/istenta finita nu putem spune ca e perfecta. .erfectiunile sale sunt relative naturii sale. Haunilone greseste, deoarece nu considera ca n fiinta infinita este acelasi lucru a putea e/ista esenta! cu a fi e/istenta!. Natura lui Dumnezeu

include si e/istenta sa, altfel nu ar mai fi Dumnezeu; trebuie sa aiba o e/istenta necesara, deci e/ista. '. '. 1) Panorama a istoriei argumentului ontologic Acest argument a fost acceptat de catre linia Augustiniana pentru ca se aseamana unor rationamente augustiniene. #*d quo maius cogitari nequit# e continut de(a n De doctrina cristiana si n Confessiones ale lui Augustin. Eoezio, aproape de Augustin ca mentalitate, g&ndeste n acelasi fel. Augustinienii si linia franciscana %f&ntul Eonaventura! sustin argumentul ontologic numit asa de ;arteziu si 3eibniz!. %f. Eonaventura: nu insista asupra contradictiei #*d quo maius cogitari nequit+ non est#, insista asupra viziunii interioare a lui Augustin si o mbina cu doctrina gnoseologica a #*deii ,nnascute#. Duns %cot face o prezentare mai te"nica, el retine ca la ratio -nselmi e valabila n masura n care am a(uns de(a sa demonstrez posibilitatea ca Dumnezeu e/ista. Daca eu demonstrez ca e/istenta lui Dumnezeu este posibila, atunci demonstrez n acelasi mod ca ea e necesara si deci Dumnezeu e/ista. Nu e admisibil ca Dumnezeu este posibil si apoi nu e/ista. .entru %f&ntul Anselm: posibilitatea ca Dumnezeu e/ista e ceva normal, pentru %cot trebuie demonstrat cum a(ung sa g&ndesc e/istenta lui Dumnezeu. Duns %cot: mai nt&i trebuie sa demonstram ca e/ista o cauza prima, final ultim, e/istenta perfecta, ca e unul singur, apoi aplicam la ratio -nselmi. Argumentul lui %cot la nceput e un argument a posteriori: pleaca de la 5ns, nu de la 2ens, deoarece la a priori se a(unge dupa ce ai demonstrat ca aceasta cauza prima e posibila, final ultim, fiinta perfecta si ca e unul. <ult mai fidel lui Anselmo este Descartes. El pleaca de la cogito fapt absolut indubitabil )66+!. A pus ntre paranteze e/istenta lumii e/terne, vrea sa plece de la un fapt absolut indubitabil. Apoi va trebui sa se ntoarca la lumea e/terna: solipsismul )6*+ lui Descartes este doar metodologic. .entru a face acest pas are nevoie de un adevar absolut, care sa fie fundamentul acestui adevar. Nu poate pleca de la lumea e/terna, pentru el e necesar sa ram&na nauntrul g&ndirii. E/emplul triung"iului: n momentul n care g&ndesc triung"iul, l g&ndesc cu toate proprietatile ce apartin triung"iului ca suma ung"iurilor interne ale triung"iului e de 748I!. Asa c&nd ma g&ndesc la Dumnezeu: a$l g&ndi pe Dumnezeu si toate proprietatile ce$l privesc e o c"estiune, a nu g&ndi e/istenta lui Dumnezeu nseamna ca Dumnezeu nu este perfect nu e/ista!. Eu am ideea de Dumnezeu nnascuta: ea nu poate veni de la mine, eu nu sunt perfect, nu vine din lumea e/terna, unde nu sunt fiinte perfecte ce$mi sugereaza aceasta idee, deci vine de la Dumnezeu. 3eibnitz unul dintre cei mai mari logici!, pasionat de Teodicee, insista asupra contradictiei negarii e/istentei lui Dumnezeu. .uncteaza asupra aspectului logico$formal al argumentului, nu at&t asupra interioritatii. - particulara versiune a acestui mod de a vedea este n Jegel. Nu e corect n sc"imb a vorbi de argumente a priori , dar este identitate initiala ntre logica si g&ndire, care asuma structural acest argument. '. '. $) Critici argumentului anselmian .lecam de la linia de g&ndire medievala cea mai aproape de aristotelism sec. al K==$lea!. - noua mentalitate mai atenta la observarea empirica si la o apropiere plec&nd de la e/perienta, mpotriva doctrinei platonice a inatismului, nencrezatoare de illuminatio augustinian. Acuzata de materialism, averoism. .rincipiul gnoseologic al aristotelismului: orice cunoastere ncepe cu e/perienta. Argumentul anselmian este refuzat de %f&ntul Toma: ia ce$i mai bun din aristotelism si augustianism si face o sinteza, nelas&nd sa intre argumentul anselmian: nu este posibil a trece de la g&ndire la a fi. Noi putem sa$l g&ndim pe Dumnezeu ca pe o fiinta perfecta, deoarece facem e/perienta de a fi imperfecti. .rogresiunea este ascendenta. %f&ntul Toma refuza afirmatia ca ideea de Dumnezeu este

nnascuta; ea are nevoie de cunostinta creaturilor pentru a se forma. Lant face o observatie n ceea ce priveste notiunea de a e/ista: e/istenta nu poate fi considerata o perfectiune ca celelalte perfectiuni. E/istenta nu este un atribut sau o calitate, deci nu poate fi tratata ca atare. Eu pot spune ca acest trandafir este mai frumos dec&t celalalt, dar nu ca acesta e/ista mai mult dec&t celalalt, ori e/ista ori nu e/ista. E/istenta nu este o calitate inerenta, o esenta, dar o pozitie faptuala. E/istenta este aceea pentru care acea fiinta cu toate calitatile sale e/ista n concret si nu numai cu g&ndul. Diferenta ntre fenomen si noumen este diferenta ntre a aparea si a e/ista. H&ndirea este blocata doar la e/perienta fenomenica, nu poate merge peste. Mealitatea n esenta sa ultima e de nerecunoscut pentru gndirea $ura. Este o critica diferita de aceea a %f&ntul Toma. 5n dialectica transcendentala sunt * idei prin care metafizica prinde corp. H&ndirea speculativa nu le poate investiga, un discurs filosofic despre Dumnezeu nu este posibil. 5n critica gndirii $ractice spune ca se poate a(unge la Dumnezeu pe 6 cai. '. '. ') 5!aluarea argumentului anselmian .roblema nu este daca argumentul are coerenta logica n sine nsusi: are. Dar mai ales daca se poate considera a priori. Daca credem ca e ceva ce priveste credinta, nu mai este un argument filosofic, pentru ca presupune revelatia; deci nu e a priori. Daca am acumulat aceasta idee a realitatii lucrurilor, a e/perientei, nu este a priori. %f&ntul Eonaventura spune ca singura cale pentru a salva prioritatea argumentului este sa spui ca ideea de Dumnezeu e nnascuta. .roblema se muta de la evaluarea argumentului n sine si pentru sine la gnoseologie: daca poate fi sustinuta teza ideilor nnascute. %f&ntul Anselm scrie o brosura 61 de capitole!, nu doar pentru e/istenta lui Dumnezeu, dar si pentru a spune cine este Dumnezeu. Doar * cap. sunt dedicate demonstrarii e/istentei lui Dumnezeu. 1roslo"ion e un te/t complet: cu pagini teologico$mistice. Acest amestec ntre filosofie si teologie este caracteristic scolii benedictine. 5l vom gasi si la %f&ntul Eernard, Hiuliano de %f. T"FerrF cistercian!. ;uprinsul capitolelor este la urma, precum la 1roslo"ion facut de acelasi Anselm. 4. Dumnezeu e4ista cu ade!arat. Dupa o rugaciune de nceput pentru a crede, vine conceptul de intellectus querens fidem cere Domnului sa$l a(ute sa creada ceea ce crede de(a!. ,rea sa se (ustifice la nceput ceea ce se poseda prin credinta. E un nceput n credinta, Anselm nu se ntreaba cum de noi avem ideea de Dumnezeu. Noi credem, este un act de credinta, nu are cadenta filosofica. # &eea de care nimic...#, nu e o inventie a lui Anselm. %e gaseste de(a la .laton: n %edone 788#$782#!, putere de la divinitate ca si ceva... %eneca n .aturale questiones #Dumnezeu este sufletul universului...#. =zvorul cel mai apropiat este %f&ntul Augustin, n &onfessiones ,==$>,1! #Nici un suflet nu poate "ndi mai bine ca tine...#. De doctrina cristiana 7,2!, #Ceva ce sufletul nostru nu poate atin"e mai bun sau mai sublim2. Eoezio n De consolatio filosofiae ==I carte, proza K!. Este un mare mediator ntre patristica si scolastica sec. al ,=$lea. =n nc"isoare, astept&nd o moarte nedreapta scrise: #&onsolarea filosofiei/+ a carei tema principala era providenta#. # De aceea nu ne costa nimic ca sa fie cineva mai mare, mai perfect, excelent#. ==$a observatie, %f&ntul Anselm distinge n: a! ha#ere sau esse! in intellectu; b! cogitare; c! intelligere. %unt sinonime, nu perfect identice. a! tot ceea ce ne trece prin minte; b! a reflecta asupra a ceea ce ne trece prin minte; c! a cunoaste ceva ce e/ista ntr$adevar intelligere aliquid!.

.asul a si #: un magar ce zboara, nu pentru ca l$am cunoscut. c!. =ntelligere este cauza lui cogitatio. Dumnezeu #Cel n afara de care nu se poate "ndi nimic la fel de perfect#. Dumnezeu include e/istenta, pentru ca Dumnezeu n afara e/istentei nu ar putea fi perfect. #0n a$ararea ne#unului#, Haunilone: c&nd spun e/.: un om cu aripi, daca spun ca$l am n minte, celalalt ce ma asculta ma ntelege ca vorbesc despre un om dotat cu aripi. Dar pentru faptul ca ntelege, e/ista? NuG Eu nu pot spune: cum ca$l am n minte si nu$l nteleg, altfel e/ista, l nteleg si apoi e/ista. E/.: pictura care este n mintea pictorului este un ntreg cu inteligenta pictorului, p&na nu iese, si deci e/ista. 4. 1) 1rdinea lui 8aulione9 7! ;ogitare: a ntelege semnificatia cuvintelor si a sti daca le corespunde vreo fiinta reala. 6! A avea n minte. *! =ntelligere: a cunoaste ca fiinta e/ista. ;u aceasta intentioneaza sa contrazica ordinea lui Anselmo. #Eu pot sa!mi ima"inez fiinta perfecta, dar n "eneral ntele"em cuvintele folosite una dupa alta, dar aceasta nu vrea sa spuna ca exista...# Apoi conclude cu te/tul insulei. 4. $) 7f"ntul (nselm. Nu se poate trata insula ca pe Dumnezeu; din moment ce$l ntelegi pe Dumnezeu nu poti sa$i e/cluzi e/istenta, deoarece nu mai este perfect. .erfectiunea insulei este relativa la o natura generica $ specific individuala!. .erfectiunea lui Dumnezeu este absoluta, nu relativa, depaseste orice naturaG Daca tu spui: este posibil ca fiinta perfecta sa e/iste, dar e posibil si sa nu e/iste ca si un nebun!, spui ca e posibil ca fiinta perfecta sa aiba o e/istenta contigenta. Dar asa nu mai este perfecta, deoarece este inclusa, n mod formal, n fiinta perfecta notiunea e/istentei necesare. Maspuns asupra insulei: daca tu mi gasesti o insula ideala sau reala careia pot sa i$l aplic pe Dumnezeu, eu ti$o gasesc si ti$o daruiescG -rice fiinta ai merge ca sa gasesti nu va putea realiza e/igentele conceptuale incluse n Dumnezeu. 4. ') Corectarea lui 8aulione din partea lui (nselm. Eu nu spun ca fiinta perfecta este n minte. Eu spun ca ma/imum ce poate fi g&ndit este n minte. <ai mare de acesta nu se poate g&ndi ; mai marele nu este la fel. Dumnezeu nu sustine nici o prezenta sigura despre Dumnezeu, asa ca l cunoastem n Dumnezeu nsusi. *d quo maius cogitari nequit+ absenta lui Dumnezeu n esenta sa. *. Caile a posteriori ;onstitutia Dogmatica #Dei %ilius# DS *887! ;onciliul ,atican =. De(a n %f&nta %criptura sunt indicatii asupra caii a posteriori 0nt 7*,7$B! #1a"nii nu sunt scuzabili deoarece nu au reusit sa urce de la frumusetea creaturilor la frumusetea creatorului si s!au pierdut n a adora idoli #; de la creaturi putem si trebuie sa ne urcam la creator. E un mesa( al pag&nilor. Nu au reusit pag&nii sa urce la creator cu a(utorul analogiei. # 1a"nii nu sunt scuzabili...# 1om 7,68!. ;onciliul ,atican = #3iserica catolica crede ca exista un sin"ur Dumnezeu viu si adevarat ...# DS *88*. #*cest Dumnezeu e si provident# DS *884$B. 5n ;onciliul ,atican = te/tul care ne intereseaza cel mai mult de la Dei %ilius este continut n pasul DS *88>: #- noastra sfnta mama #iserica crede si ,n2ata ca Dumnezeu+ ,nce$utul si sfrsitul tuturor lucrurilor+ $oate fi cunoscut cu siguranta cu a3utorul luminii mintii omenesti+ $lecnd de la

lucrurile create#. =mediat dupa, citeaza %f&ntul .aul ad litteram: lucrurile vizibile pot fi cunoscute plec&nd de la creaturile lumii, cu a(utorul lucrurilor ce nu au fost create. Totusi Eiserica crede si nvata ca lui Dumnezeu i$a placut, a vrut n libertatea sa sa se reveleze fiintei umane pe sine nsusi si decretele eterne ale vointei sale cu a(utorul caii naturale. ;um spune apostolul: de multe ori si n diferite moduri Dumnezeu a vorbit. Este o cale naturala pentru a$l cunoaste pe Dumnezeu si una supranaturala: a) re!elatio naturalis: manifestarea lui Dumnezeu prin operele sale. b) re!elatio sopranaturalis: Dumnezeu care vorbeste direct lui <oise si profetilor si la sf&rsitul timpurilor prin =sus ;ristos. Acestea doua nu sunt ec"ivalente pentru a nu se confunda. Doar adevarul care poate fi atins cu ratiunea umana si articula fidei ce apartin revelatiei supranaturale care n sc"imb ne clarifica asupra lucrurilor naturale. ;anon =I DS *861!: #Daca cineva va spune ca Dumnezeu unul si adevarat nu poate fi cunoscut cu si"uranta cu lumina ratiunii prin lucrurile create anatema sit#. Dupa ;onciliul ,atican = se dezvolta modernismul. Acest filone eroare! filosofic retine ca totul este produsul unei evolutii istorice si ideologice. E un amestec de idealism, istoricism, spiritualism #certo cognoscit $osset#, nu se spune cu adevarat: certitudinea poate fi nteleasa si n sens subiectiv. .ius al K$lea scrisoare =I septembrie 7B78! a promulgat 4uramntul antimodernist ce indica calea cauzalitatii ==$a cale a %f&ntul Toma! si adauga #*ceasta cunoastere cu certitudine nseamna si a demonstra#. Deci poate fi cunoscut cu certitudine, dar si demonstrat cu certitudine. ;ertitudinea n sc"imb nu poate fii interpretata ca certitudine subiectiva, dar este nteleasa ca si demonstratie n adevar, care poate fi refuzata sau nu. Daca demonstratia nu e respinsa, atunci este adevarata. Daca demonstratia e respinsa, atunci e falsa sau imperfecta si trebuie corectata. Este o discutie ntre teologi: pentru c&tiva declaratia lui .ius al K$lea nu are valoare ca # certo cognoscit $osset# a ;onciliului ,atican = pentru problema infailibilitatii magisterului etc....!. ;e este demonstrarea? Daca trebuie sa rezulte un lucru evident, Dumnezeu poate fi evident doar prin revelatia din a sa initiativa. A demonstra: a arata ca a nega e/istenta lui Dumnezeu nu e rational, dar e motiv ca Dumnezeu e/ista si a aduce motive inconfundabile pentru a arata toata dreptatea. *. 1) (rgument a posteriori %f&ntul Toma aduna diferite traditii de(a e/istente n istoria g&ndirii antice si patristice. El nu a inventat argumentele n sine nsusi, dar a elaborat n mod amplu si logic si a refuzat unele probe mpotriva provin de la aristotelism si de la augustianism, nu citate n cele 0 cai, dar prezente n alte probe!. De la %f&ntul Toma nainte sunt alte probe. ;ine este Dumnezeu pentru Aristotel 5eta$h, K== 7826 b 62!? Aristotel l c"eama pe Dumnezeu viata 6o7!, deoarece actul inteligentei este viata, iar el are acest act al intelectului. Dumnezeu ca act pur al g&ndirii. ,iata n masura cunostintei. Actul sau care subsista e viata optima si eterna. %pun ca Dumnezeu e viu, optim, asa ca lui Dumnezeu i apartine o viata eterna, deci acesta este Dumnezeu. Dumnezeu $$$$$$$$$$$$$ %ubstanta perfecta %ubstanta nc&t e act $$$$$$$$$$$$$$$$ H&nd al g&ndului actus essendi! ,iata, act, act$vital de g&nd$substanta. Aceasta presupune copia metafizica de putinta si act act pur ar fi inintelegibil )6>+!. Actul este perfectiunea putintei. =$a si a ==$a cale a %f&ntul Toma, calea miscarii si cauzalitatii presupun aceasta distinctie: #!..."nimic nu trece de la $otenta la act dect $rintr'un act de3a e8istent#. *. 1. 1) 7umma contra 8entiles :# 1' 7 $ calea miscarii

6 * $ > $ 0 $ calea ordinii

$ calea calea

calea contingentei gradelor de

cauzalitatii lucrurilor perfectiune

*. 1. $) 7umma T.eologica Aceleasi cai din Summa (heologica, mai putin aceea a contingentei a ===$a cale!, dar Summa contra 9entiles e un te/t mult mai complet, amplu, de calitate filosofica mai buna. E mult mai analitica n a analiza pasa(ele. E/. #tot ceea ce se misca e miscat de altceva, nu se poate urca la infinit...#. Summa (heologiae = pars 'uest. == art. ===. 7 6 * $ > $ 0 $ calea ordinii Ncai aristotelice 5n numerele *7 $ *6 $ ** $ *> $ *0 $ *1!, ale cate"ismului este e/plicata cunoasterea e/istentei lui Dumnezeu sinteza nn. >2$>4!. 5n numarul >2 este citat ;onciliul ,atican = # 3iserica nvata ca Dumnezeu unic si adevarat, creatorul si domnul nostru, poate fi cunoscut#. *. $) Prima cale #Este cea mai evidenta si se deduce de la miscare#, nu imediat evidenta, dar mai usor de nteles . #Este certa si e compusa din sensurile ca n aceasta lume unele lucruri se misca #. %f&ntul Toma pleaca de la cunostinta sensibila, de la dovada care vine de la e/perienta. -liqua mo2eri in hoc mundo. (li6ua, nu omnia: unele lucruri care se misca. Evita clasificarile de genul: toate substantele sunt mobile sau imobile etc.... *n hoc mundo: evita sisteme de referinta diferite. *. $. 1) Precizare la continut 5otus $ a misca mult folosit n fizica, psi"ologie, metafizica, teologie, dogmatica etc.!. .rincipiul nimic nu trece de la potenta la act dec&t printr$un act de(a e/istent. Aristotel distingea: $ $ $ $ <iscare substantiala %unt toate compre"ensibile nc&t e/ista. <iscare <iscare <iscare
)60+

$ $ calea calea

calea calea contingentei gradelor de

miscariiN cauzalitatiiN lucrurilor perfectiune

locala cantitativa calitativa

prin categoriile intelective de la potenta si de la act sau de fiinta

5iscare locala: a se muta de la un loc la altul. 5iscare cantitati2a: crestere si micsorare alternare!, importanta pentru a determina c"iar si substanta individuala. 5iscare calitati2a: a se mbogati sau a lua alte calitati. 5iscare su#stantiala: trecere de la a fi o persoana la a fi o alta substanta. E/. %unt viu si pot sa mor. A 6$a si *$a pot fi numite sc.imbare, nu neaparat mutare, dar dezvoltare de putere care se afla n fiinta: e/.: sam&nta care devine planta. Doar punctul >I e o mutare care atinge fiinta nsasi a individului. Din punct de vedere metafizic miscare si sc"imbare sunt acelasi lucru, deoarece se definesc ca trecere de la potenta la act. Aristotel a introdus notiunea de putinta si de act tocmai pentru (ustificarea miscarii n fata eleaticilor

care spuneau ca fiinta este imobila a deveni este imposibil!. .laton introdusese alternanta. Aristotel voia sa recupereze fenomenele, parado/urile lui Oenone se pot depasi cu notiunea de putinta si act. Nu se poate confunda putinta cu posibilitatea. .osibil este: c&nd nu e contradictoriu pentru g&ndire altceva este sa fie adevarat sau nu!. .utinta: indica ceva de natura reala si individuala a individului, indica mereu o realitate a naturii specifice, posibilitatea este ceva conceptual, indica noncontradictia. .utinta, fiind putinta reala poate trece actul daca totul are o realitate a sa proprie. %i calitatea, mi$o pot nsuma daca e/ista de(a altundeva. Summa (heologiae: #-.../ tot ceea ce se misca e miscat de altceva, ntr!adevar o fiinta se muta nefiind potenta la sfrsitul miscarii...#. Aplicarea principiului e propozitia ca tot ceea ce se misca e miscat de altceva. #De exemplu focul care este cald, ncalzeste -n act/ lemnul. Dar nu e posibil ca un lucru sa fie simultan n act si putinta, ci doar n aspecte diferite. E imposibil ca simultan sa fie miscat si miscator#. Eu pot sa fiu miscator si miscat, dar sub doua aspecte diferite. 5n lume c&teva lucruri se misca. ;eea ce se misca e miscat de altceva. Daca aceasta este adevarat, atunci neaparat ceea ce se misca e miscat de altceva, pentru ca altfel se cade n contradictie, deoarece se spune ca un lucru e miscator si miscat sub acelasi aspect contrazicere!. ;apacitatea de a fi miscat devine act daca e/ista de(a un miscator, altfel mobilul ar fi miscat si miscator: nimic nu poate fi n act si putinta simultan si sub acelasi aspect, deoarece putinta si actul se e/clud: putinta nu este act, actul nu mai este putinta. Summa (heologiae: #Daca fiinta care misca e miscata de altceva, totul trebuie sa fie miscat de un al treilea, si tot asa mai departe-.../, dar nu se poate proceda asa la infinit $ n Summa contra 9entiles e bine dezbatut $ deoarece n!ar mai fi primul motor motoarele intermediare nu misca daca nu sunt miscate de primul motor#. Deci nu se poate proceda la infinit; n mod liniar las fara inteligibilitate motoarele intermediare. Desigur daca nu introduc notiunea de timp primul. ;oncluzia e ca e/ista un prim motor imobil. *. $. $) Consideratii9 <otor imobil: nu este perfect n mod suprem, dar e si ceva de # deteriorat#. Etimologia ne spune: motor $ principiu de miscare. =mobil $ nu e miscat, nu poate fi miscat, pentru ca are principiul miscatorului n sine nsusi si nu n altul imobil, nu e mort, lipsitor de viata. Aristotel: nu este nici o diferenta intre vitalitatea si imobilitatea lui Dumnezeu. <otor imobil nu e tot ceea ce putem spune despre Dumnezeu. ;a si filosofi, noi nu putem a(unge la Dumnezeul lui Avram, =sac si =acob. Dilosoful nu poate a(unge la ntreaga notiune de Dumnezeu: este unul dintre aspectele esentei lui Dumnezeu ce$l ating cu demonstrarea e/istentei lui Dumnezeu, si deci ntr$un fel spun cine este Dumnezeu. Dumnezeul credintei foloseste o epistemologie )61+ a cautarii ce presupune o revelatie. <otor imobil: se spune #*ata un Dumnezeu im$ersonal+ care nu iu#este+ nu cunoaste+ etc....#. Dar motor imobil semnifica principiu de miscare, acum si cunostinta si vointa au ultima radacina a devenirii lor n Dumnezeu, suprema inteligenta si suprema iubire. .roba miscarii este absolut e/acta, daca sunt presupuse principiile metafizice ale putintei si ale actului. Dar este incorecta din punct de vedere logic$formal. Teza de plecare: fiinta se divide n persoana si act este a$logica, nu este demonstrabila. 5n mod contrar c&torva dintre filosofii tomisti structura primei cai nu este perfect silogistica, dar mai degraba e un grup de silogisme. ):elucidatio formalis cere trei silogisme. Aceasta consideratie nu este valabila pentru caile restante. *. ') Calea a doua

A doua cale are o structura logica egala cu cea dint&i. #1leaca de la notiunea de cauza eficienta#. Aristotel distinge patru tipuri de cauze: a! cauza materiala b! cauza formala c! cauza eficienta d! cauza finala .rimele doua sunt intrinsece si apartin n mod constitutiv efectului. A treia produce n fiinta efectul. Altima: iet; de <ic"elangelo! %f&ntul Toma se serveste de cauza eficienta: #%asim sensibila...#.Nimic nu este cauza de sine nsusi. numeste e/perienta! n lumea

Daca un efect ar fi si cauza, ar fi n acelasi timp si aspect, cauza si efect, ceea ce este contradictoriu. An proces la infinit n cauzele eficiente e absurd pentru ca n toate cauzele eficiente nlantuite prima este cauza intermediara..., eliminata cauza i elimin si efectul, daca n ordinea cauzelor eficiente nu ar fi o cauza prima nu ar mai fi ultima n cauzele intermediare..., trebuie admisa o prima cauza eficienta pe care toti o numesc Dumnezeu. *. '. 1) 3nlatur"nd cauza +nlaturam efectul. Dar deoarece orice fiinta e contingenta nu are n sine motivul propriei e/istente, trebuie gasit un motiv ultim al e/istentei sale tocmai pentru contingenta sa. *. '. $) 54ista o cauzalitate eficienta .entru Jume cauzalitatea e doar o sc"ema mentala, #3ila de la biliard care atin"e o alta#. Din obisnuinta ca lui A i urmeaza E n mod constant, fac n mintea mea o sc"ema mentala si, ori de c&te ori fenomenul se efectueaza, eu stiu care este efectul. 5ntre persoane oricum se distinge foarte bine c&nd un raport obisnuit de succesiune este raport doar cronologic si c&nd e ceva mai mult, un influ/ ce pleaca de la fenomenul A si se comunica fenomenului E. -rice influ/ eu l numesc cauza. An anumit raport de cauza si efect e/ista si n fenomenele interioare si n raport cu cele din e/terior!. E/.: eu sunt trist, vorbesc putin, percep n mine o legatura reala ntre tristete si a nu vorbi. %au influ/ul dinafara catre intern. E/.: cerul cenusiu mi da o senzatie de tristete. E/perienta unei legaturi cauzale, deci nu e doar prin fenomene naturale, dar si interioare volitive )62+, pasionale, intelective...!..rincipiul de cauzalitate este e/plicarea formala a unui lucru sau a unei stari. Noi ndeplinim implicit ceva numai cu e/perienta teoreme de cauzalitate!. E normal ca tot ce se nt&mpla sa aiba o cauza principiu de cauzalitate!, de la c&teva deriva propozitii conectate la orice principiu, e/.: cauza e/ista naintea efectului etc. *. 4) ( treia cale Este luata de contingent si de necesar, #4ntre lucruri nu toate lucrurile! vedem ca sunt acelea care pot fi si nu fi unele lucruri se nasc si mor#. Noi ne$am nascut, dar am fi putut sa nu ne fi nascut. 5n fiinta noastra, n natura noastra este toata posibilitatea de a fi si de a nu mai fi. #*cum e imposibil ca toate lucrurile de astfel de natura sa fi existat mereu. 1entru ca ceea ce este acum un timp poate nu era#. Daca toate lucrurile sunt contingente atunci noi putem spune la un moment dat ca este un nceput n e/istenta, daca nimeni n absolut nu poseda n sine capacitatea de a fi, dar o primeste de la altcineva, daca totalitatea de tot ceea ce e/ista este contingenta, nceputul e/istentei cum l e/plici? %f&ntul Toma: este oricum un moment c&nd nu e/ista nimic. Daca nu e/ista nici o fiinta initiala, atunci nici acum n$ar e/ista nimic. Acum, daca la nceput nu era nimic: din nimic, nimicG Dar daca acum sunt lucruri, si la nceput erau

lucruri. Trebuie ca sa e/iste ceva necesar. Acest necesar se opune contingentului care poate sa e/iste sau sa nu e/iste. %f&ntul Toma c&nd foloseste termenul necesar nu nseamna neliber dar necesar; n sens logico$ ontologic nseamna ca trebuie sa fie asa si nu altfel. Necesarul are doar toate directiile e/istentei, nu poate nceta de a e/ista. a! ,edem ca n realitate sunt unele lucruri contingente. b! Daca toate lucrurile sunt contingente. c! Nu se ntelege de unde vine aceasta capacitate de a e/ista: cu siguranta nu din nimic. -ri n$ar e/ista nimic ceea ce nu e adevarat!, sau e o fiinta necesara, act de e/istenta, actualitate a fiintei. %f&ntul Toma nu spune imediat : # #i acesta este Dumnezeu... acum ceea ce e cauza e necesar, are cauza n altul sau nu...#. Este ceva necesar: ntre fiintele necesare, unii au cauza propriei necesitati n sine nsisi, altii n alta parte. *. 4. 1) Despartirea ternara [$; a realului Dumnezeu $ e/istenta absolut necesara. 5ngeri $ substante spirituale!. %uflete $ e/istente necesare. E/.: corporale $ e/istente contingente. Dumnezeu nu poate sa nu e/iste. Din nimic apare e/istenta sa. Diintele corporale care sunt apoi substante ce ncep a e/ista, nu e/ista de la sine nsesi si pentru sine nsesi, dar din vointa lui Dumnezeu. Dar odata ce primesc e/istenta, nu mai pot sa nu fie. %unt imortale. Nu este vorba de o necesitate absoluta e/istenta lor este cauzata de Dumnezeu!. Dumnezeu nu poate distruge sufletul meu . 5n mod absolut vorbind, Dumnezeu poate totul, dar Dumnezeu nu poate sa vrea lucruri contradictorii, deoarece este ntregul adevar. Daca cu vointa eterna a comunicat fiinta nemuritoare sufletelor si ngerilor, nu se mai retrage. ;oerenta, sinceritate cu sine nsusi. Este o nentelegere ntre contingentisti: #(otul este contingent/. Daca contingent nseamna a fi corp, nici ngerii si nici sufletele nu sunt contingente. 5n %f&ntul Toma contingenta este data de corporalitate. Daca contingent e ceea ce depinde de un altul, si sufletul si ngerii sunt contigenti: toti depind de Dumnezeu. %f&ntul Toma e/clude contingentismul radical: Dumnezeu a dat o ordine cosmica care are necesitatea sa, regularitatea sa. Haseste o cale de mi(loc ntre contingentismul radical, care vrea sa desparta filosofia platonica, si platonismul medieval cu ierar"iile. Dintr$un punct de vedere platonismul are partea sa de adevar pe care %f&ntul Toma o apara. ,rea sa apere si nemurirea sufletului care este demonstrabila c&tiva spuneau ca e un fapt de credinta!. %f&ntul Toma utilizeaza Demonstratio $er a#surdum se gaseste des n De Deo uno". Nu este usor a merge direct la Dumnezeu. .entru ca nu$l cunoastem: pentru a demonstra ceva care$l priveste reducem la absurd teza opusa. E un procedeu care in tratarea lui Dumnezeu deseori trebuie folosit substanta transcendenta!. *. *) ( patra cale %e pleaca de la gradele de perfectiune care se nt&lnesc n lucruri. #Este un fapt ca n lucruri se "aseste binele, adevarul, nobilul si alte perfectiuni ntr!un "rad mai mare sau mai mic#. .erfectiunea nu este n sine un termen moral, dar reprezinta orice determinati care, adaug&ndu$se la

o substanta, o mbogatesc n e/istenta sa si n activitatea sa. Este o realitate indiscutabila ca n realitate se gaseste ceva pe care noi l (udecam cu a(utorul unui grad de mai mare sau mai mica intensitate n mod ordinar spunem: e mai bun, e mai putin bun, etc....!. #Dar "radul mai mare sau mai mic se atribuie diferitelor lucruri n masura n care se apropie mai mult sau mai putin la ceva de #500*#. #ummo: pus ca ad(ectiv de evaluare, # 0ai cald este ceea ce se apropie mai mult de summa cald. Este ceva bun la summa, optim la summa...#. Eunatate summa, adevar summa etc...., sistem de perfectiuni care sunt la gradul ma/im .laton: lumea ideilor. =peruranio a carui unitate # ummitate# era binele. 3egile lumii iperuranice erau legile numerice!. Era baza metafizica a platonismului pag&n. %f&ntul Toma introduce n dinamismul platonic probe, elementul aristotelic. Dar Aristotel spune: ceea ce e ma/im ca adevarat este ma/im si ca fiinta. %e ntoarce la notiunea de cauzalitate. %pune ca ideea este cauza formelor reale. %f&ntul Toma interpreteaza participarea platonica cu a(utorul notiunii de cauzalitate. Nu e de a(uns a preciza ca Eunatatea %umma este cauza fiintelor inferioare etc....Dar ca aceste perfectiuni sunt o unica e/istenta. =n a patra cale se pleaca de la gradele de perfectiune, n ea sunt elemente din filosofia platonica si aristotelica. Din filosofia platonica: %f&ntul Toma se inspira din filosofia platonica pentru a demonstra ca e/ista idei, perfectiuni mici care sunt n lume, ce apartin fiintelor e/istente si nu fiecarei naturi specifice!. E/.: a latra este o perfectiune mi/ta; adevarat unu, bun, frumos...!, este o perfectiune simpla. .laton: aceste perfectiuni mici cer e/istenta unui grad summa de perfectiune care este masura pentru a masura mai putin sau mai mult. Elementul aristotelic se are c&nd fiinta este notiunea suprema # Este ceva care este adevarat la summa... si prin consecinta ceva care e existenta suprema#. Notiunea de fiinta cuprinde n sine toate perfectiunile: nimic nu e adevarat, daca mai nainte n sens logic si nu cronologic! nu e/ista. %ummul adevarat presupune supremul, ma/ima e/istenta. 3a r&ndul sau, acesta este unul unic, suprem, e/istenta!. .articiparea trebuie sa fie nteleasa prin: *. ,) ( cincea cale A cincea cale se deduce din guvernarea lucrurilor. Noi vedem ca anumite lucruri lipsite de cunostinta corpuri fizice! opereaza pentru un sf&rsit care arata ca ele opereaza n acelasi fel pentru a ndeplini o perfectiune. Deci opereaza nu la nt&mplare, dar sunt predispuse a a(unge la un sf&rsit. -bservam ca e/ista o regularitate n functionarea naturii, este o ordine, lucrurile au o regularitate. 3ucrurile opereaza mereu sau aproape mereu %f&ntul Toma este prudent, deoarece sunt e/ceptii, nu este regularitate absoluta!: determinismul fizic a fost pus n discutie de catre Jeisemberg nu se poate prevedea cu e/actitate fenomenul...!. ;"iar daca nu e absoluta, e o regularitate suficienta pentru a ne face sa ntelegem ca nu e la nt&mplare, dar sunt predispuse fenomenele ca sa se nt&mple sunt n programarea lor nsesi, a naturii lor constitutive!. #-ggere sequitur esse#. 6I principiu al cauzalitatii finale: <mne agens agit $ro$ter finem. ;"iar si cei care fac rau au un final absurd, c"iar si actiunea cea mai absurda e normal sa aiba un sf&rsit!. # C$iar si anumite fiinte care nu au cunostinta rationala, nici libertatea unui liber arbitru, pot opera pentru un final n mod re"ulat#. E/.: ceea ce numim instinct animal sau vegetal! este o preordinatiune intrinseca capatata prin natura si n parte prin educatie; sunt anumite actiuni care au o anumita regularitate cu toate ca diferentele vor fi atribuite conditiilor ambientale. Animalele au si o anumita posibilitate de a se perfectiona!. Este o organizare canonica nauntrul fiecarei fiinte. .entru fiintele rationale se poate intra n polemica, pentru ca omul cunoaste si alege sf&rsitul. %f&ntul Toma citeaza mai ales anumite lucruri

care se ndreapta spre un sf&rsit, c"iar neav&nd inteligenta si vointa ca si omul, # &eea ce e li$sit de inteligenta tre#uie sa fie condus de o fiinta cunoscatoare si inteligenta ca sageata si arcasul # de(a citat de Oenone si foarte folosit de Toma!. #Este asadar o existenta inteli"enta de la care toate lucrurile sunt ordonate la un sfrsit si pe acesta l numim Dumnezeu#. -rdo, ordinem $ spune mereu cu referinta la ceva, include mereu notiunea de finalism. E un argument antic a cincea cale!, apoi rasp&ndit n filosofia elenistica; %f&ntul Toma l reelaborase. Lantn perioada pre$critica l admite ca argument valid c"iar daca dupa aceea spune ca nu are o valoare neaparat rationala, n sc"imb e bun pentru a se orienta catre Dumnezeu!. ,. Consideratii generale Aceste cinci cai nu sunt doar probe ale e/istentei lui Dumnezeu Dumnezeu e/ista!, dar ne dau c&teva informatii asupra lui Dumnezeu, pentru ca ne spun ca: Dumnezeu este motor imobil =$a cale!. Dumnezeu este cauza eficienta, prima, suprema a ==$a cale!. Dumnezeu este absolut necesar a ===$a cale!. Dumnezeu este e/istenta summamente perfecta si cauza tuturor perfectiunilor a =,$a cale!. Dumnezeu este inteligenta ordinatoare a ,$a cale!. Aceste cinci atribute ne spun totul despre Dumnezeu, pentru ca o e/istenta impersonala care e acelasi lucru cu ordinea cosmica cu greutate poate fi inteligenta ordonatoare. %e formeaza doua pozitii opuse: a! 5l concepem pe Dumnezeu ca acelasi lucru cu e/istenta cosmica, atunci lumea este eterna, ciclica si deci Dumnezeu este imobil si miscator sub doua aspecte diferite: $ imobil din punct de vedere $ miscator din punct de vedere al timpului pozitia Eleatitilor!. al eternitatii,

b! %au aceste atribute ale lui Dumnezeu sunt ntelese din interiorul unui Dumnezeu personal. %untem subiectiv mpinsi de credinta, dar trebuie sa obiectam aceste atribute cu a(utorul rationamentelor valide pentru cine nu e crestin!. <ai nt&i, trebuie sa clarificam ce valoare are limba(ul despre Dumnezeu. -. Precizari %unt si alte cai pentru a demonstra e/istenta lui Dumnezeu, le gasim de(a n %f&ntul Toma. Toate probele se termina spun&nd: ##i acesta spunem ca e Dumnezeu#, n afara de una #6mnes Deum nominant#. Trei cai din cinci folosesc verbul a s$une la concluzie, o alta cale nominant dicere!, prima intelligunt. Anii au interpretat: %f&ntul Toma nu vrea sa demonstreze e/istenta lui Dumnezeu, dar universalitatea e/istentei religioase, dar intelligunt vrea sa spuna a$l ntelege pe Dumnezeu, dicimus l foloseste pentru un fapt de metoda la nceput ne abtinem de a spune ca e Dumnezeu, dar apoi o vom spune!; ei vor sa continue o teorie negativa a %f&ntului Toma: calea interioara sau cea a adevarului etern %f&ntul Augustin! de(a citat de %f&ntul Toma. ;. Proba ade!arului etern Apare la Augustin, este reluata de %f&ntul Anselm, %f&ntul Toma, <alebranc"e si 3eibniz. 5n creaturi observam parametrii invariabili de frumusete, bunatate, o anumita regularitate n functionarea naturii. Matiunea ne face sa descoperim c&teva legi imediat evidente n varietatea lor intrinseca, odata ce sunt formulate n mod riguros.

A cincea cale are ceva platonic, pentru ca raspunde e/igentei de a garanta obiectivitatea cunoasterii baz&ndu$se pe propozitii, nu de discutat, pentru ca se cade n contradictie. Argumentul adevarurilor eterne este reluat de Descartes, care, pe l&nga faptul ca a reluat argumentul ontologic al %f&ntul Anselm, foloseste: prezenta ideii de Dumnezeu n noi, care nu deriva de la lucruri sau de la noi care suntem contigenti si imperfecti. =tinerar: -bservarea lucrurilor. %e manifesta cu regularitate n functiune, conduc mintea sa formuleze principii logice si adevaruri matematice necesare. Ande se gasesc? Nu n lucruri, nu n om, deci n Dumnezeu. ;. 1) (rgument <antian 5n #Dialectica transcendentala#, spune ca asteptarile metafizicii sunt dezamagitoare: ratiunea crede ca ar putea merge dincolo de e/perienta si crede ca e un obstacol, c&nd n sc"imb nu este. Toate domeniile stiintei metafizice, psi"ologia rationala: pretind de a cunoaste sufletul n cosmologia rationala. 5n teologia rationala metafizica pune n evidenta faptul ca este #ce2a# care$l mpinge pe om la cautarea totalitatii. ;a un discurs despre Dumnezeu blocat ratiunii speculative poate fi dezvoltat n domeniul ratiunii practice, pentru a$l e/plica trebuie sa facem anumite clarificari: $ pentru Lant adevarata morala a e/istentei este autonoma autos nomos ca lege sie nsesi!. $ imperativul moral este imperativul categoric trebuie, pentru ca trebuie, se formeaza din sine nsusi, formalism Pantian!. ;onteaza aspectul formal al comenzii, nu continutul: tu trebuie. ;onstiinta trebuie sa se supuna mereu imperativului categoric. Lant a separat fericirea de moralitate. Aristotel spune: #%ericirea este finele moralitatii#. -rice om, n orice epoca ar fi, cauta fericirea si se ntreaba cum de omul cinstit deseori nu este fericit, iar omul necinstit este. -mul avertizeaza aceasta ca pe o mare nedreptate: ca fericirea si moralitatea sunt separate. Atunci e/igenta omeneasca de fericire unita cu moralitatea e dezgustata, atunci este o absurditate a aceleasi vieti morale care nu are un final ultim. .e de alta parte aceasta e/igenta nu este satisfacuta pe deplin n toata viata. Trebuie admis ca e/ista o realitate n act al carei bine suprem si a carei virtute sunt un singur lucru: acesta este Dumnezeu. Tu trebuie sa recunosti acest adevar pentru a (ustifica o e/igenta subiectiva care daca este negata ma duce la consecinte dezastruoase, sceptice. Nu este vorba de un adevarat argument demonstrativ, dar e eficace. %e aseamana argumentului %f&ntul Toma c"iar daca nu$i da o mare importanta! de dorinta naturala de fericire. %f&ntul Toma vrea sa$i dea o anumita valoare argumentativa, c"iar daca va spune apoi ca e doar probabil . .ostulatul e/istentei lui Dumnezeu, al libertatii, al nemuririi sufletului, trebuie sa fie o capacitate a omului de a depasi limitele. Este un adevar indubitabil ca omul doreste fericirea, este indubitabil ca nici o realitate finita nu poate satisface aceasta dorinta naturala de fericire. Deci ori acesta este absurd, iluzoriu sau fara valoare, fara fundament ceea ce este imposibil!, deci nu ram&ne dec&t ca aceasta dorinta sa fie mplinita ntr$o dimensiune care merge dincolo de viata terestra. De fapt dorinta naturala de fericire este dorinta naturala 2idendi Deum. Nu este o proba cu valoare absolut demonstrativa, dar indicativa. Este un indiciu puternic, convingator ca este ceva care ne atrage la sine. - alta proba care are valoare de indiciu puternic, dar nu demonstrativ, este aceea mentionata de

;icerone n #De natura deorum#, asa$zisa proba a #consensului uni2ersal#. -amenii au avut o divinitate, un cult si este dificil ca ceea ce g&ndesc aproape toti acesti oameni sa fie complet fals. E un argument care mpinge la fenomenologie, la o refle/ie asupra faptului religios prezent n cultura umana n mod universal. =ndiciu de ceva adevarat este sentimentul religios universal. Argument putin folosit n Evul <ediu pentru a nu considera pe acelasi plan religiile, acelea monoteiste si politeiste!. .&na acum am demonstrat ca Dumnezeu e/ista. Acum: cine este Dumnezeu? Doua c"estiuni preliminare: $ este posibil si n ce masura a$l $ daca e posibil, cum putem sa$l cunoastem si sa$i vorbim? cunoaste pe Dumnezeu?

%f&ntul Toma trateaza ambele c"estiuni. .reliminarii cunoasterea lui Dumnezeu este limba( teologic n S. (h. =, 76$7*!. .oate ne pare straniu ca %f&ntul Toma trateaza mai nt&i despre numele lui Dumnezeu, dupa care dezvolta reflectii despre cine este Dumnezeu: a spus de(a ca e etern, imutabil... dar evident problema lingvistica si "ermeneutica )6B+ nu constituie o problema. # utem cunoaste e8istenta lui Dumnezeu=# ;u numai ratiunea ni se pare incredibil. Nimeni nu poate pune n dubiu ca: Dumnezeu este incompre"ensibil )*8+ cunoasterea lui Dumnezeu este posibila ntre anumite limite; nici macar sfintii nu pot sa$l nteleaga pe Dumnezeu deplin!. ;eea ce putem cunoaste despre Dumnezeu, putem cunoaste doar n mod analog. ;aracterul analogic poate fi, fie prin analogie de atribuire, fie prin analogie de proportionalitate. Analogia ne permite de a$l numi pe Dumnezeu. Numele cel mai apropiat de Dumnezeu este >ui est acela care este!. Dumnezeu i spune lui <oise despre sine nsusi: E8 *,7> #Ego sum qui sum#. Dumnezeu este incompre"ensibil, pentru ca a ntelege esenta nseamna a fi capabil de a formula concepte care ne permit de a cunoaste tot ceea ce este cuprins n esenta, si anume concepte care ne permit de a ntelege ceea ce este inclus si nu e/clus n esenta. De aceea este compre"ensibila e/istenta care are o esenta finita, deoarece conceptele sunt finite si nu pot include propozitii infinite dec&t numai prin analogie. Dumnezeu este esenta infinita. %f&ntul Toma: S&9 ===, cap. >2: #!...",n toata 2iata+ cunoasterea noastra des$re esenta lui Dumnezeu nu $oate fi $erfecta+ $entru ca intelectul nostru are o structura care ne $ermite a a2ea $ro$ria noastra $arere numai cu a3utorul cunoasterii sensi#ile#. Nu avem o cunoastere directa a lui Dumnezeu, dar mediata de cunoasterea sensibila. %f&ntul Toma: S&9 =, 76, art.76 #&unoasterea noastra a3unge doar $na acolo unde conduc realitatile sensi#ile care nu $ermit ,naltarea $na la esenta di2ina#. %f&ntul Toma: S&9 =, 76, art.> #*nteligenta umana cunoaste realitati concrete de materie si forma. entru a cunoaste su#stante care nu au materie+ tre#uie sa se $rocedeze $rin analogie+ $entru ca nu mai are referinta concreta la sensi#il+ si deci esenta di2ina este infinita de cunoscut+ ea este ine$uiza#ila+ deoarece este un act $ur+ gndire $ura#. %f&ntul Toma: S&9 =, 76, art.7 #Un intelect creat ar $utea 2edea $e Dumnezeu ,n esenta sa doar $rin harul lui Dumnezeu#. Este o proportionalitate ntre Dumnezeul cunoscut si inteligenta cunoscatoare.

otentia o#oedentialis: n om este o capacitate naturala de a cunoaste si de a$l iubi pe Dumnezeu, #*ata e8$licata uni2ersalitatea fa$tului religios#, care nu se poate accepta n mod supranatural. -mul este orientat n mod natural spre Dumnezeu, dar aceasta se actualizeaza doar prin "ar. Art. >: #*ntelectul uman ,l $oate 2edea $e Dumnezeu doar daca Dumnezeu i se uneste cu harul sau#. Art. 0, vorbeste despre lumina creata de Dumnezeu si obisnuita a$l vedea pe Dumnezeu. Art.77: #<mul ct este ,n 2iata nu $oate 2edea esenta di2ina#. Art.76, ratiunea naturala poate cunoaste ntr$un oarecare mod esenta lui Dumnezeu # !..."cunoastem ca Dumnezeu este cauza tuturor lucrurilor a doua cale!; diferenta de creaturi. (oate im$erfectiunile tre#uie sa fie e8cluse de la el#. El arata tripla cale: causalitatis, remotionis, aeminentiae. ?ia causalitatis: Noi l cunoastem pe Dumnezeu, fiindca el este cauza lucrurilor. .utem atribui perfectiunile lui Dumnezeu, deoarece el e cauza perfectiunilor Dumnezeu e bun nc&t este cauza oricarei bunatati, etc....!. ,ia remotionis: tot ceea ce este imperfectiune nu poate fi atribuit lui Dumnezeu Dumnezeu este bun: e/clud tot ceea ce este n contradictie cu bunatatea divina. Dumnezeu nu este fals, nselator...!. ?ia aeminentiae: %f&ntul Toma ia de la seudo'Dionigi #De di2inis nomini#us#, atribuita lui Dionigi Aeropagul al ,$lea secol!. Dionigi: # (ot ceea ce s$unem des$re Dumnezeu ,l atri#uim $e cale su$erlati2a#. Este ceva care merge dincolo de nsasi perfectiunea cu sufi/ul super, ce indica un # a merge dincolo#. Dumnezeu este bun: Dumnezeu este infinit de bun, transcende bunatatea creaturilor finite. Art.7*: # rin har a2em cunostinta cea mai ,nalta des$re Dumnezeu#. Noi l putem cunoaste pe Dumnezeu cu: 3umen rationis, lumen gratiae fidei!, lumen gloriae. .rima si a doua apartin ntregii vieti. =!. Naturala ==!. Anaturala ,care vine ===!. Este cunoasterea sfintilor. se cu botezul ocupa si se filosofia!. ocupa teologia!.

=ncompre"ensibilitatea lui Dumnezeu nu este a nu cunoaste; incompre"ensibil este diferit de a nu cunoaste. A nu cunoaste este ceva total inaccesibil cunostintei noastre. Dumnezeu este ntr$un oarecare mod accesibil cunostintei noastre, cu a(utorul analogiei. &artea 0ntele$ciunii 7*,7: #De la frumusetea creaturilor tre#uie sa urcam la frumusetea creatorului !$rin analogie"#. ;are este fundamentul ontologic al analogiei? 5n a doua cale am demonstrat ca Dumnezeu este cauza prima a tuturor lucrurilor, dar dupa principiul omne agens agit simile si#i tot ceea ce opereaza produce efecte ce conserva o anumita asemanare cu cauza!, dar daca spunem asemanare nu spunem identitate nu s$ar mai distinge deloc cauza si efectul!. Asemanare spune n parte identitate si n parte diferenta. 5ntre Dumnezeu si creaturi e/ista asemanari si diferente. ;onciliul 3ateran al =,$lea 7670! #.oi $utem cunoaste mai mult diferentele dect asemanarile. .oi $utem ,ntelege mai mult diferentele dintre &reator si creatura+ dect asemanarile #. ;onciliul 3ateran al =,$lea subliniaza absoluta transcendenta a lui Dumnezeu, dar n mod implicit recunoaste ca o oarecare asemanare este. Deci, plec&nd de la d&nsa, l putem cunoaste pe Dumnezeu. &. %umele lui Dumnezeu 5n articolul = %f&ntul Toma S&9 =, 7*!, se ntreba daca lui Dumnezeu i$ar conveni un nume. ,orbeste de trei cai pentru a atribui nume lui Dumnezeu: 2ia causalitatis+ 2ia remotionis+ 2ia aeminentiae.

#&um s$une -ristotel QDe inter$retationeR cap. =, 3ec. ==!, cu2intele sunt semne ale conce$telor care sunt imagini ale lucrurilor !conce$tie relati2istica a lim#a3ului". &u2intele se refera la lucrurile indicate cu a3utorul conce$tului#. Este o rezonanta aristotelica si augustiniana # De magistro#!, compendiu de filosofie a limba(ului pe l&nga ca e si de pedagogie . /-sadar $utem numi un lucru ,n #aza cunostintei intelectuale $e care o a2em...in consecinta Dumnezeu $oate fi numit de noi cu termene...#. Definitia se obtine prin genul pro/im si diferenta specifica. E/.: omul este animal fiinta! rational diferenta specifica!; iata definitia omului. .entru Dumnezeu aceasta nu se poate face, nu este o definitie pentru Dumnezeu n sens logic, formal al termenului, este doar o definitie apro/imativa. Daca Dumnezeu este un act pur, nu poate fi nteles n general, ar trebui sa aiba caracteristici definite si limitate. Nici macar sub vreo specie pentru ca Dumnezeu transcende orice fel de specie si de gen. Esse su#sistens non esse su# genere. Daca am fi rigurosi, nu am putea spune ca Dumnezeu e substanta, ci doar e/istenta subsistenta. %e poate spune substanta, dar numai prin analogie. 5n art. ==: #.umele care i se atri#uie lui Dumnezeu ,n mod negati2 nu e8$rima esenta sa+ dar indica eliminarea a ce2a din el. Dar daca se trateaza des$re nume afirmati2e+ #un etc....+ sunt diferite o$inii#. Trebuie ca sa e/cludem numele negative atunci c&nd vrem ca sa$l definim pe Dumnezeu. 1=. >e!elatia naturala #Du$a ce Dumnezeu odinioara+ ,n multe rnduri si ,n multe chi$uri+ a 2or#it $arintilor nostri $rin $rofeti+ ,n zilele acestea mai de $e urma ne'a 2or#it noua $rin %iul+ $e care l'a $us mostenitor a toate si $rin care a facut si 2eacurile# E2 7,7$6!. Altimele e/presii din acest te/t al prologului Scrisorii catre E2rei evoca problema raportului dintre plinatatea cuv&ntului revelat, realizata n Diul, si prin care noi am fost creati. Este problema asa$zisa a #re2elatiei istorice#, care a gasit n evenimentul =sus ;ristos mplinirea sa si #re2elatia naturala#, problema care ntimpina relatia dintre #&u2nt# =sus ;ristos si #cu2inte#, nteleg&nd cu aceasta e/presie comple/ul realitatilor create si potentialitatile umane. ;um #cu2intele# pot sa primeasca si sa gazduiasca #&u2ntul#? 1=. 1) >eflectia biblica 5n ,ec"iul Testament, poporul ales a cunoscut nt&i de toate pe Dumnezeu ca eliberator si salvator din sclavia Egiptului, a e/perimentat puterea interventiei sale si a str&ns cu el alianta pe muntele %inai. Din aceasta comuniune cu Dumnezeu poporul a descoperit treptat toata maretia si frumusetea lui Dumnezeu care s$a manifestat si n creatie: aceeasi putere a lui Dumnezeu care a eliberat poporul din tirania Daraonului a putut crea cerul si pam&ntul. ;reatia se prezinta ca o specie de e/od primitiv care pregateste e/odul din Egipt si anticipa e/odul final cf. *s >6,0$B; >>,6>$64; >0,1$4!: ea este contemplata si c&ntata n interiorul istoriei m&ntuirii cf. s 78*!. =nitiativa lui Dumnezeu de a se revela nu se limiteaza deci la orizontul # istoriei $articulare a mntuirii#, culminata cu relevatia lui Dumnezeu n =sus ;ristos, dar ea are un alt orizont, creatia. Doua te/te din %f&ntul .aul sunt fundamentale pentru noi: 7m 1# 1;-$') $# 14-1*. Analiz&nd te/tele, cu precadere al doilea, putem observa ca %f&ntul .aul vorbeste de o manifestare a lui Dumnezeu n omul nsusi, n nsusi interiorul sau, n care Dumnezeu a revelat omului vointa sa, ca lege nscrisa n constiinta. -mul deci are capacitatea de a a(unge la Dumnezeu, recunosc&nd doua aspecte ale realitatii sale: puterea si divinitatea d8namis si t$e9otes!. %i n inima omului Dumnezeu manifesta legea sa si acest fapt este vincolant si obliga la ascultare. %f&ntul .aul insista asupra faptului ca e/ista o revelatie a lui Dumnezeu prin intermediul creatiei si a constiintei omului, care nu implica credinta pentru a fi descoperita, dar poate fi recunoscuta prin facultatile umane ale ratiunii si ale simturilor. .rin intermediul capacitatilor naturale, omul poate sa recunoasca prezenta creatoare si operanta a lui

Dumnezeu n lume. De fapt, omul nu s$a facut disponibil la acest proces de ridicare catre Dumnezeu, necorespunz&nd la posibilitatea daruita de Dumnezeu nsusi. %$a repetat asa e/perienta Edenului, aceea a omului din totdeauna, care nu recunoaste relatia sa creaturala, faptul ca este esential dependent de ;reator. acceptare de dependenta, sa reamintim, care nu priveste o recunoastere abstracta, de e/plicat cu ratiunea doar, dar implica omul n ntreaga sa componenta e/istentiala. ;u toate acestea, c"iar n mi(locul prevaricatiunii, omul conserva un anumit sens de cautare a creatorului. 5n discursul Areopagului cf. %a$ 72,66 s.u.!, %f&ntul .aul scoate n relief pozitivitatea, c"iar ntre nesigurante, a cercetarii religioase ale atenienilor. %pri(inul sau #$astoral# n acest caz, care nu poate fi confruntat cu #$ers$ecti2a teologica# luata n Scrisoarea catre 1omani, se dovedeste un foarte bun e/emplu de nculturare a mesa(ului crestin. .entru a conclude, sa spunem ca lumina naturala provenita din creatie, c"iar daca are aspecte pozitive, ram&ne insuficienta pentru perfecta cunoastere a lui Dumnezeu si pentru realizarea comuniunii cu el, n baza limitarii esentiale a omului, accentuata de realitatea pacatului. 1=. $) ?ormularile 2agisteriului Toate cele spuse p&na acum privitor la %f&nta %criptura gasesc confirmarea lor n te/tele <agisteriului Eisericii. 5n mod particular ;onciliul ,atican =, care refuzare # rationalismul# infiltrat n teologia crestina, resping&nd versantul opus # fideismul# si #!..." traditionalismul care ar 2rea ca Dumnezeu sa fie accesi#il doar $rin intermediul credintei si traditiei religioase. .u doar se reafirma ca actul credintei este un @!..." res$ect conform ratiuniiA# ;onstitutia dogmatica Dei %ilius asupra credintei catolice, cap. * De fide: DS *88B!, dar este afirmata posibilitatea de a recunoaste pe Dumnezeu plec&nd de la lucrurile create. #Sfnta maica Biserica sustine si ,n2ata ca Dumnezeu+ $rinci$iu si sfrsit a toate lucrurile+ $oate fi cunoscut cu lumina naturala a ratiunii umane+ $lecnd de la realitatile create # DS *88>!. 5n afara caii descendente a revelatiei, omul dispune, pentru a a(unge la Dumnezeu, de calea ascendenta a cunoasterii. ;onciliul ,atican al ==$lea va relua afirmatiile ;onciliului ,atican =, fara nsa a armoniza p&na la capat prospectiva istorico$salvifica, de la el luata, cu aceea teologico$transcendetala a Dei %ilius. 5n formula scurta din numarul 1 a lui Dei ?er#um gasim: #Dumnezeu a 2oit sa se faca cunoscut si sa se ,m$artaseasca $e sine !..." $entru a'i face $artasi de #unuri dumnezeiesti+ care de$asesc cu totul ca$acitatea de ,ntelegere a mintii omenesti. !..." !si" Dumnezeu ,nce$utul si sfrsitul a toate $oate fi cunoscut cu certitudine din lucrarile create+ $rin lumina naturala a ratiunii umane #. Este confirmata asa e/istenta unei revelatii naturale a lui Dumnezeu prin intermediul lucrurilor create; prin intermediul realitatilor create, Dumnezeu da o # 2esnica marturie de sine#, adica vrea sa spuna ca este mereu prezent n mi(locul nostru, n ciuda pacatelor omului. 5n concluzia capitolului = din Dei ?er#um se reia lectura afirmatiilor ;onciliului ,atican = asupra cunoasterii rationale a lui Dumnezeu, afirm&nd ntre altele ca revelatia supranaturala a facilitat ratiunea umana pentru a cunoaste # !..." cele ce+ ,n lucrurile di2ine+ nu sunt ,n sine de ne$atruns !..." cu certitudinea de$lina si fara amestec de eroare# D? 1!. %emnificatia teologica a te/telor din ;onciliul ,atican = si ;onciliul ,atican al ==$lea sta n intentia lor de a oferi o viziune completa a revelatiei, evit&nd doua erori cu precadere comune teologiei si practicii crestine: rationalismul si fideismul. %ote

)*+
[4]

.lauzibil $ care $oate fi admis+ crezut+ care $are a cores$unde realitatii+ admisi#il+ 2erosimil.
Pna la ce punct a vorbi de Dumnezeu e legitim si valid.

[5] [ ] ["] [$] [&]

Exhaustiv - care epuizeaza un subiect: complet, in ntregime . !ontingent - care poate sa fie sau sa nu fie, sa se ntmple sau sa nu se ntmple, ntmplator, accidental . #ranscendent - care se afla mai presus de inteligenta obisnuita, de lucrurile individuale, de umanitate . %nivoc - care are un singur sens sau pastreaza acelasi sens in ntrebuintari diferite . !ine este Dumnezeu' *manent - care exista si actioneaza prin sine nsusi, nedeterminat de o cauza din afara . Punct de limita cu teologia revelata. Patologie - ramura a medicinii care studiaza cauzele si simptomele bolilor -ntologie - ramura a filosofiei care studiaza trasaturile generale ale existentei

[()] [((] [(+] [(,] [(4]

*ntrinsec - care constituie partea launtrica, proprie si esentiala a unui lucru; care exista prin sine nsusi (independent de relatiile sale cu alte lucruri)
[(5]

.nosticism - curent filosofico-religios care cauta sa mbine teologia crestina cu filosofia elenista greaca si cu unele religii orientale, sustinnd posibilitatea unei cunoasteri mistice
[( ]

/intoism - religie nationala a Japoniei, caracterizata prin animism, venerarea unor divinitati ale naturii, cultul eroilor, al stramosilor etc.
[("] [($] [(&]

0induism - religie raspndita in ndia, bazata pe principalele dogme ale bra!manismului si budismului Ebraica - care apartine vec!ilor evrei

*slam - religie monoteista ntemeiata n sec. al " -lea de profetul #a!omed si raspndita n $sia si $frica, ma!omedanism
[+)] [+(]

Panteism - conceptie filosofica monisa care identifica divinitatea cu ntreaga natura

/toicism - curent filosofic n %recia si &oma antica, ce, n domeniul eticii, sustinea ca oamenii trebuie sa traiasca potrivit ratiunii, sa renunte la pasiuni si placeri, sa considere virtutea ca singurul bun adevarat si sa se dovedeasca neclintiti n fata vicisitudinilor vietii
[++] [+,]

*ndubitabil - cert1 sigur1 nendoielnic.

/olipsism - conceptie, doctrina potrivit careia singura realitate ar fi eul, constiinta individuala, ntreaga lume exterioara existnd numai n aceasta constiinta .
[+4] [+5] [+ ]

*ninteligibil - care nu se poate ntelege; neclar, neinteligibil, confuz. !omprehensibil - care se poate ntelege usor: clar, limpede.

Epistemologie - parte a gnoseologiei care studiaza procesul cunoasterii asa cum se desfasoara n cadrul stiintelor: teorie a cunoasterii stiintifice.
[+"] [+$] [+&] [,)]

2olitiv - care se refera la vointa. #ernar - care este compus din trei unitati sau trei elemente . 0ermeneutica - stiinta si arta interpretarii textelor vec!i, n special biblice . *ncomprehensibil 3care nu poate fi nteles, de nenteles.