Sunteți pe pagina 1din 14

La Tiganci de Mircea ELIADE (Nuvela)

In tramvai, caldura era incinsa, nabusitoare. Traversand grabit coridorul isi spuse: Esti un om cu noroc, !avrilescule" #arise un loc liber, linga o $ereastra desc%isa, la celalalt capat al vagonului. Dupa ce se ase&a, isi scoase batista si'si sterse indelung $runtea si obra(ii. Apoi in$asura batista pe sub guler, in (urul gatului, isi incepu sa'si $aca vant cu palaria de paie. )atranul din $ata lui il privise tot timpul concentrat parca s'ar $i trudit sa'si aduca aminte unde il mai va&use. *e genunc%i tinea cu mare gri(a o cutie de tabla. ' E teribil de cald" spuse el deodata. Nu s'au mai pomenit asa calduri din +,-." !avrilescu clatina din cap continuand sa'si $aca vant cu palaria: ' E cald intr'adevar, spuse. Dar cand este omul cult, le suporta mai usor pe toate. /olonelul La0rence, bunaoara. 1titi ceva de /olonelul La0rence2 ' Nu. ' *acat. Nici eu nu prea stiu mare lucru. Daca s'ar $i urcat in tramvaiul asta, l'as $i intrebat. Imi place sa intru in vorba cu oameni culti. Tinerii acestia, domnul meu, erau desigur, studenti. 1tudenti eminenti. Asteptam cu ei in statie si i'am ascultat. 3orbeau despre un anume /olonel La0rence si de aventurile lui in Arabia. 1i ce memorie" 4ecitau pe dina$ara pagini intregi din cartea /olonelului. Era o $ra&a care mi'a placut, o $ra&a $oarte $rumoasa, despre arsita care l'a intampinat pe el, pe /olonel, undeva in Arabia, si care l'a lovit in crestet, l'a lovit ca o sabie. *acat ca nu pot sa mi'o aduc aminte, cuvant cu cuvant. Arsita aceea teribila a Arabiei l'ai lovit cu o sabie. L'a lovit in crestet ca o sabie, amutindu'l. Ta5atorul il ascultase &ambind, apoi ii intinse biletul. !avrilescu isi puse palaria pe cap si incepu sa se caute in bu&unare. ' Imi cer iertare, sopti el dupa cateva clipe, nei&butind sa gaseasca portmoneul. Niciodata nu stiu unde il pun. ' Nu $ace nimic, spuse ta5atorul cu o neasteptata voie buna. Avem timp. /a n'am a(uns inca la tiganci. 1i intorcandu'se spre batran, ii $acu semn cu oc%iul. )atranul rosi si stranse, nervos, cu amandoua mainile, cutia de tabla. !avrilescu intinse o bancnota si ta5atorul incepu sa numere maruntisul &ambind. ' E o rusine" sopti batranul cateva clipe in urma. E nepermis" ' Toata lumea vorbeste, spuse !avrilescu, reancepand sa'si $aca vant cu palaria. E drept, pare o casa $rumoasa, si ce gradina" /e gradina" repeta el clatinand din cap, cu admiratie. 6itati'va ca incepe sa se &areasca, adauga el aplecandu'se putin ca sa vada mai bine. /ativa barbati apropiara ca din intamplare $runtile de $erestre. ' E o rusine, repeta batranul privind sever inaintea lui. Ar trebui inter&is. ' 1unt nuci batrani, continua !avrilescu, de aceea e atata umbra si racoare. Am au&it ca nucul incepe sa dea umbra abia dupa trei&eci'patru&eci de ani. 7 $i adevarat2 Dar batranul se pre$acu ca nu aude. !avrilescu se intoarse catre unul din vecini care privise ingandurat pe $ereastra. ' 1unt nuci batrani de cel putin cinci&eci de ani, incepu el. De aceea e atata umbra. *e o arsita ca asta, e o placere. 8erice pe ei. ' Da ele, spuse vecinul $ara sa'si ridice oc%ii. 1unt tiganci. ' Asa am au&it si eu, continua !avrilescu. 6mblu cu tramvaiul asta de trei ori pe saptamana. 1i va dau cuvantul meu de onoare, nu s'a intamplat o singura data sa nu aud vorbindu'se de ele, de tiganci. Le cunoaste cineva2 Ma intreb: de unde au venit2 ' Au venit de mult, spuse vecinul. ' 1unt aici de doua&eci si unu de ani, il intrerupse cineva. /and am venit eu intai si intai in )ucuresti, tigancile astea erau tot aici. Dar gradina era mult mai mare. Nu se cladise inca liceul. ' Eu, cum va spuneam, reincepu !avrilescu, trec regulat cu tramvaiul asta de trei ori pe saptamana. *entru pacatele mele, sunt pro$esor de pian. #ic pentru pacatele mele, adauga incercand sa &ambeasca, pentru ca n'am $ost $acut pentru asta. Eu am o $ire de artist. ' Atunci va cunosc, spuse deodata batranul intorcand capul. 1unteti d'l !avrilescu, pro$esor de pian. Am o nepotica si i'ati dat lectii acum cinci'sase ani. Ma tot intrebam de unde mi'e cunoscuta $igura dumneavoastra. ' Da, eu sunt, relua !avrilescu. Dau lectii de pian, umblu mult cu tramvaiul. *rimavara cand nu e prea cald si adie vantul, e o placere. 1tai la o $ereastra ca asta si din $uga tramvaiului ve&i tot gradini in$lorite. /um va spuneam, pe linia asta umblu de trei ori pe saptamana. 1i aud mereu vorbindu'se de tiganci. De multe ori miam pus intrebarea: !avrilescule, mi'am spus, sa presupunem ca sunt tiganci, ma rog, de unde au ele atatia bani2 7 casa ca asta, un adevarat palat, cu gradini, cu nuci batrani, asta repre&inta milioane. ' E o rusine" e5clama din nou batranul intorcand capul cu de&gust. ' 1i mi'am mai pus si o alta intrebare, continua !avrilescu. 9udecand dupa cat castig eu, o suta de lei lectia, ar trebui &ece mii de lectii sa $aca un milion. Dar vedeti ca lucrurile nu sunt atat de simple. 1a presupunem ca as avea :- de ore pe saptamana tot mi'ar trebui .-- de saptamani, adica aproape &ece ani, si mi'ar trebui :- de eleve cu :- de piane. Dar problema vacantelor de vara, cand imi raman doar doua'trei eleve2 Dar vacantele de craciun si de pasti2 Toate orele astea pierdute sunt pierdute si pentru milion. Asa ca n'ar $i vorba de .-- de saptamani cu :- de ore, isi :- de eleve cu :- de piane pe saptamana, ci mult mai mult, mult mai mult" ' E adevarat, spuse unul din vecini. In &ilele noastre nu se mai invata la pian. ' A%" e5clama deodata !avrilescu, lovindu'se cu palaria pe $runte. 1imteam ca'mi lipseste ceva si nu'mi dadeam seama ce. 1ervieta" Am uitat servieta cu partituri. M'am luat de vorba cu madame 3oitinovici, matusa 7tiliei, si'am uitat servieta. /e g%inion" adauga scotandu'si batista de sub guler si bagand'o in bu&unar. *e arsita asta, ia'o, !avrilescule, inapoi cu tramvaiul pana in strada *reoteselor. *rivi de&nada(duit in (urul lui, parca ar $i asteptat sa'l opreasca cineva. Apoi se ridica brusc: ' Imi pare bine de cunostinta, spuse, scotandu'si palaria si inclinandu'se usor de mi(loc.

Apoi iesi repede pe plat$orma, c%iar in clipa cand se oprea tramvaiul. /oborand, !avrilescu regasi arsita si mirosul de as$alt topit. Traversa cu greutate strada ca sa astepte tramvaiul spre directia opusa. !avrilescule, sopti, atentie" ca parca ai incepe sa imbatranesti. Te ramolesti, iti pier&i memoria. 4epet: atentie" ca n'ai dreptul. La ;, de ani barbatul este in $loarea varstei. Dar se simtea obosit, istovit si se lasa sa cada pe banca, in plin soare. Isi scoase batista si incepu sa se stearga pe $ata. Asta imi aduce aminte de ceva, isi spuse ca sa'si dea cura(. 6n mic e$ort, !avrilescule, un mic e$ort de memorie. 6ndeva, pe o baraca, $ara un ban in bu&unar. Nu era asa de cald, dar era tot vara. *rivi in (urul lui strada pustie, casele cu obloanele trase, cu storurile lasate, parca ar $i $ost parasite. *leaca lumea la bai, isi spuse, maine, poimaine, pleca isi 7tilia. 1i atunci isi aminti: era la /%arlottenburg< se a$la, tot ca acum, pe o banca, in soare, dar atunci era nemancat, $ara un ban in bu&unar. /and esti tanar si esti artist, le suporti pe toate mai usor, isi spuse. 1e ridica si $acu cativa pasi in strada, sa vada daca se &areste tramvaiul. 6mblind, parca arsita isi pierdea din vapaie. 1e intoarse si, lipindu'se de &idul unei case, isi scoase palaria si incepu sa'si $aca vant. La vreo suta de metri in susul stra&ii era parca o oa&a de umbra. Da intr'o gradina se revarsau, inalte, deasupra trotuarului, ramuri stu$oase, compacte, de tei. !avrilescu le privea $ascinat, sovaind. Intoarse inca o data capul in directia tramvaiului, apoi porni %otarat cu pasi mari, tinandu'se pe langa &iduri. /and a(unse, umbra i se paru mai putin deasa. Dar se simtea totusi racoarea gradinii si !avrilescu incepu sa respire adanc, dandu'si putin capul pe spate. /e trebuie sa $i $ost acum o luna de &ile, cu teii in $loare, isi spuse visator. 1e apropie de poarta cu grila( si cerceta gradina. *ietrisul $usese udat de curand, si se vedeau rondurile cu $lori, iar in $und un ba&in incon(urat cu pitici. Au&i in acea clipa tramvaiul trecand cu un uruit uscat pe langa el, si intoarse capul. *rea tar&iu" e5clama, &ambind. #uspat" adauga si, inaltand bratul, ii $acu semn cu palaria multa vreme, ca in !ara de Nord, cand, pe timpuri, Elsa pleca sa petreaca o luna la $amilia ei, intr'un sat de langa Munc%en. Apoi, cuminte, $ara graba, incepu sa inainte&e. A(uns la statia urmatoare, isi scoase %aina si se pregati sa astepte, cand il lovi deodata mirosul amarui al $run&elor de nuc strivite intre degete. Intoarse capul si privi in (urul lui. Era singur. /at putea vedea cu oc%ii trotuarul era pustiu. Nu indra&nea sa priveasca cerul, dar simtea deasupra capului aceeasi lumina alba, incandescenta, orbitoare, si simtea vapaia $ierbinte a stra&ii lovindu'l peste gura, peste obra(i. *orni atunci la drum, resemnat, cu %aina sub brat, cu palaria trasa apasat pe $runte. /and &ari de departe umbra deasa a nucilor, simti cum incepe sa i se bata inima, si grabi usor pasul. Aproape a(unsese cand au&i tramvaiul gamand metalic in urma lui. 1e opri, si'l saluta lung cu palaria. *rea tar&iu" e5clama. *rea tar&iu" La umbra nucilor il intampina o neasteptata, ne$ireasca racoare, si !avrilescu ramase o clipa derutat, &ambind. *arca s'ar $i a$lat dintr'o data intr'o padure, la munte. Incepu sa priveasca uluit, aproape cu respect, arborii inalti, &idul de piatra acoperit cu iedera, si pe nesimtite il cuprinse o in$inita tristete. Atatia ani trecuse cu tramvaiul prin $ata acestei gradini, $ara sa aiba o singura data curio&itatea sa se coboare si s'o priveasca indeaproape. Inainta incet, cu capul usor aplecat pe spate, privind crestetele inalte ale arborilor. 1i deodata se tre&i in $ata portii, si acolo, parca ascunsa de mult, pandindul, ii iesi in $ata o $ata tanara, $rumoasa si $oarte oac%esa, cu salba de cercei mari de aur. Apucandu'l de brat, il intreba in soapta: ' *o$titi la tiganci2 Ii &ambi cu toata gura, si cu oc%ii, si, va&andu'l ca sovaie, il trase usor de brat in curte. !avrilescu o urma $ascinat, dar dupa cativa pasi se opri, parca ar $i vrut sa spuna ceva. ' Nu vreti la tiganci2 il intreba din nou $ata, coborand si mai mult glasul. Il privi scurt, adanc, in oc%i, apoi ii lua mana si'l conduse repede catre o casuta verde, pe care anevoie ar $i banuit'o acolo, ascunsa intre tu$e mari de liliac si bo&. Desc%ise usa si'l impinse usor inainte. !avrilescu patrunse intr'o penumbra curioasa, parca $erestrele ar $i avut geamuri albastre si ver&i. Au&i, departat, apropindu'se tramvaiul, si uruitul metalic i se paru atat de insuportabil incat isi duse mana la $runte. /and &gomotul se pierdu, descoperi langa el, ase&ata la o masa cu picioarele scurte, cu o ceasca cu ca$ea inainte, o batrana care'l privea curios, asteptand sa se tre&easca. ' /e'ti doreste inima pe &iua de a&i2 il intreba ea. 7 tiganca, o grecoaica, o nemtoaica. ' Nu, o intrerupse !avrilescu ridicand bratul. Nu nemtoaica. ' Atunci, o tiganca, o grecoaica, o evreica, relua batrana. Trei sute de lei, adauga. !avrilescu &ambi cu gravitate. ' Trei lectii de pian" e5clama el incepand sa se caute in bu&unare. 8ara sa mai socotim tramvaiul dus si intors. )atrana sorbi ca$eaua si ramase pe ganduri. ' Esti mu&icant2 il intreba ea deodata. Atunci are sa'ti placa. ' 1unt artist, spuse !avrilescu scotand rand pe rand mai multe batiste umede dintr'un bu&unar al pantalonilor si trecandu'le metodic, una cate una, in celalalt bu&unar. *entru pacatele mele am a(uns pro$esor de pian, dar idealul meu a $ost, de totdeauna, arta pura. Traiesc pentru su$let. 3a cer iertare, adauga stan(enit, ase&andu'si palaria pe masuta si incepand sa depuna in ea obiectele pe care le scotea din bu&unare. Niciodata nu gasesc portmoneul cand trebuie. ' Nu e graba, spuse batrana. Avem timp. Nu e nici trei. ' 3a cer iertare daca va contra&ic, o intrerupse !avrilescu, dar cred ca va inselati. Trebuie sa $ie aproape patru. La trei am terminat eu lectia cu 7tilia. ' Atunci sa stii ca iar a stat ceasul, sopti batrana ca&and din nou pe ganduri. ' A%" in s$arsit, e5clama !avrilescu aratandu'i trium$ator portmoneul. Era acolo unde trebuia sa $ie. Numara bancnotele si i le intinse. ' 1a'l duci la bordei, spuse batrana ridicand privirile. !avrilescu se simti apucat de mana si, intorcand speriat capul, regasi langa el $ata care'l ispitise in poarta. 7 urma intimidat, purtand sub brat palaria incarcata de obiecte. ' 1a le tii bine minte, ii spuse $ata. 1a nu le incurci: o tiganca, o grecoaica, o evreica. 1e opri si, privindu'l o clipa, adanc, in oc%i, i&bucni intr'un ras scurt, tacut. !avrilescu tocmai incepuse sa'si transporte di$eritele obiecte din palarie in bu&unare. ' A%" $acu el. Eu sunt artist. Daca ar $i $ost dupa mine, eu as $i ramas aici, in bosc%etele atstea, si arata cu palaria spre copaci, imi place natura. 1i pe o arsita ca asta, sa poti respira aer curat, in racoarea asta, ca la munte. Dar unde mergem2 intreba, va&and ca $ata se apropie de un gard de lemn si desc%ide portita.

' La bordei. Asa a spus baba. Il apuca din nou de brat si'l trase dupa ea. Intrara intr'o gradina neingri(ita, cu tranda$iri si crini pierduti printre balarii si tu$e de maces. /aldura incepea sa se simta din nou si !avrilescu sovai, de&amagit. ' Imi $aceam ilu&ii, spuse. 3enisem pentru racoare, pentru natura. ' Asteapta pana oi intra in bordei, il intrerupse $ata aratandu'i cu bratul o casuta vec%e, parand pe (umatate paraginita, care se deslusea in $undul gradinii. !avrilescu isi puse palaria pe cap si o urma posomorit. Dar cand a(unse in tinda, simti ca inima incepe sa'i bata din ce in ce mai puternic, si se opri. ' 1unt emotionat, spuse, nu imi dau seama de ce. ' 1a nu bei prea multa ca$ea, sopti $ata desc%i&and usa si impingandu'l inauntru. Era o incapere ale carei margini nu le putea vedea, caci perdelele erau trase si in semiintuneric paravanele se con$undau cu peretii. Incepu sa inainte&e, calcand pe covoare din ce in ce mai groase si mai moi, ca si cum ar $i calcat pe saltele, si cu $iecare pas bataia inimii se accelera, pana ce ii $u $rica sa mai inainte&e, si se opri. In acea clipa se isimti deodata $ericit, parca ar $i $ost din nou tanar, si toata lumea ar $i $ost a lui, si =ildegard ar $i $ost de asemenea a lui. ' =ildegard" e5clama el adresandui'se $etei. Nu m'am mai gandit la ea de doua&eci de ani. A $ost marea mea dragoste. A $ost $emeia vietii mele" Dar, intoreand capul, isi dadu seama ca $ata plecase. 1i$mti atunci in nari un par$um s$ios si e5otic, si o data au&i batand din palme si odaia incepu sa se lumine&e intr'un c%ip misterios, ca si cum perdelele ar $i $ost trase incet, $oarte incet, una dupa alta, laisand sa patrunda treptat lumina dupa'amie&ei de vara. !avrilescu avu timp sa observe ca nici o perdea nu se miscase, inainte de a da cu oc%ii de trei $ete tinere care se a$lau la cativa metri in $ata lui, batand usor din palme si ra&and. ' Asa ne'ai ales, spuse una din ele. 7 tiganca, o grecoaica, o evreica. ' Dar sa vedem daca ai sa ne g%icesti, spuse a doua. ' 1a vedem daca ai sa stii care'i tiganca, adauga a treia. !avrilescu lasase sa'i cada palaria de paie, si le privea $i5, impietrit, ca si cum nu le'ar $i va&ut, ca si cum ar $i privit altceva, dincolo de ele, dincolo de paravane. ' Mi'e sete" sopti el deodata, si'si duse mana la gat. ' Ti'a trimis baba ca$ea, spuse una din $ete. Disparu dupa un paravan si se intoarse cu o tava rotunda de lemn, pe care se a$la o ceasca cu ca$ea si un ibric. !avrilescu apuca ceasca si o dadu peste cap, apoi i'o intinse &amibind. ' Mi'e teribil de sete, sopti. ' Asta o sa $ie $ierbinte, ca e din ibric, spuse $ata umplandu'i ceasca. 1'o bei incet. !avrilescu incerca sa soarba, dar ca$eaua era atat de $ierbinte incat isi $ripse bu&ele, si atunci ase&a descura(at ceasca pe tava. ' Mi'e sete" repeta el. Daca as putea sa beau putina apa. /elelalte doua $ete disparura dupa paravan si se intoarsera repede cu doua tavi pline. ' Ti'a trimis baba dulceata, spuse una din ele. ' Dulceata de tranda$iri isi serbet, adauga cealalta. Dar !avrilescu &ari cana plina cu apa, si desi va&use alaturi pa%arul gros de sticla verde, brumata, apuca, cu amandoua mainile, cana si o duse la gura. )au indelung, galgaind, dandu'si capul pe spate. Apoi o$ta, ase&a cana pe tava si scoase din bu&unar una din batiste. ' Domnisoarelor" e5clama el ineepand sa se stearga pe $runte, tare mi'a $ost sete. Au&isem de unul, /olonelul La0rence. 8etele se privira intre ele cu inteles, apoi i&bucnira toate in ras, de asta data din toata inima si din ce in ce mai tare. La inceput !avrilescu le privi mirat, apoi $ata i se lumina de un mare &ambet, si in cele din urma incepu si el sa rada. 1e sterse indelung cu batista. ' Daca imi dati voie sa pun si eu o intrebare, vorbi el tar&iu: as $i curios sa stiu ce v'a apucat. ' 4adeam ca ne'ai spus Domnisoare, vorbi una din ele. 1i aici suntem la tiganci. ' Nu e adevarat" o intrerupse alta. Nu te lua dupa ea ca vrea sa te pacaleasca. 4adeam ca te'ai incurcat si'ai baut din cana in loc sa bei din pa%ar. Daca ai $i baut din pa%ar. ' N'o asculta" o intrerupse a treia. 3rea sa te pacaleasca. 1a'ti spun eu care e adevarul: radem ca ti'a $ost $rica. ' I'a $ost $rica" I'a $ost $rica" repeta a treia. !avrilescu $acu un pas inainte si inalta solemn bratul. ' Domnisoarelor" striga el (ignit. 3ad ca nu stiti cu tine aveti de'a $ace. Eu nu sunt un oarecine. Eu sunt !avrilescu, artist. 1i inainte de a $i a(uns, pentru pacatele mele, un biet pro$esor de pian, eu am trait un vis de poet. Domnisoarelor, e5clama patetic, dupa o pau&a, la :- de ani eu am cunoscut, m'am indragostit si am iubit pe =ildegard" 6na din $ete ii apropie un $otoliu si !avrilescu se ase&a suspinand adanc. ' A%" incepu el dupa o lunga tacere. De ce mi'ati adus aminte de tragedia vietii mele2 *entru ca, ati inteles, =ildegard n'a devenit niciodata sotia mea. 1'a intamplat ceva, s'a intamplat ceva teribil. 8ata ii intinse ceasca cu ca$ea si !avrilescu incepu sa soarba ganditor. ' 1'a intamplat ceva teribil, relua el tar&iu. Dar ce2 /e s'a putut intampla2 E curios ca nu'mi aduc aminte. E adevarat, nu m'am mai gandit la =ildegard de $oarte multi ani. Ma invatasem cu ideea. Imi spuneam:

!avrilescu, ce'a $ost, a $ost" Asa sunt artistii, $ara noroc. 1i deodata, adineaori, intrand aici, la voi, mi'am adus aminte ca am cunoscut si eu o pasiune nobila, mi' am adus aminte ca am iubit'o pe =ildegard" 8etele se privira intre ele si incepura sa bata din palme. ' Tot eu am avut dreptate, spuse a treia $ata. I'a $ost $rica. ' Da, incuviintara celelalte. Ai avut dreptate: i'a $ost $rica. !avrilescu ridica oc%ii si le privi lung, melancolic. ' Nu inteleg ce vreti sa spuneti. ' Ti'e $rica, rosti provocator una din $ete, $acand un pas spre el. Ti'a $ost $rica de cum ai intrat. ' De aceea ti'a $ost atat de sete, vorbi a doua. ' 1i de atunci sc%imbi mereu vorba, adauga cealalta. Tu ne'ai ales, dar ti'e $rica sa ne g%icesti. '' Tot nu inteleg, incerca !avrilescu sa se apere. ' Trebuia sa ne g%icesti de la inceput, continua a treia $ata. 1a g%icesti care'i tiganca, care'i grecoaica, care'i evreica. ' Incearca acum, daca &ici ca nu ti'e $rica, relua cea dintai. !%iceste. /are'i tiganca2 ' /are'i tiganca2 /are'i tiganca2 au&i !avrilescu, ca un ecou, vocile celorlalte. #ambi si le masura din nou cu privirile. ' Asta'mi place, incepu el, simtindu'se deodata bine dispus. 3a sa &ica, daca ati a$lat ca sunt artist, voi credeti ca traiesc in nori, ca %abar n'am cum arata o tiganca. ' Nu sc%imba iar vorba, il intrerupse una din $ete. !%iceste'ne" ' 3a sa &ica, relua !avrilescu cu incapatanare, voi credeti ca n'am nici atata imaginatie incat sa g%icesc cum arata o tiganca, mai ales cand e tanara, $rumoasa si goala. /aci, $ireste, le g%icise de cum daduse cu oc%ii de ele. /ea care $acuse un pas spre el, pe de'a intregul goala, $oarte neagra, cu parul si oc%ii negri, era $ara indoiala tiganca. A doua, si ea goala, dar acoperita cu un voal verde'pal, avea un trup ne$iresc de alb si stralucitor ca side$ul, iar in picioare purta papuci aurii. Asta nu putea $i decat grecoaica. A treia, $ara indoiala, era evreica: avea o $usta lunga de cati$ea visinie, care'i strangea trupul pana la mi(loc, lasandu'i pieptul si umerii goi, iar parul bogat, rosu aprins, era adunat si impletit savant in crestetul capului. ' !%iceste'ne" /are'i tiganca2 /are'i tiganca2 strigara toate trei. !avrilescu se ridica din $otoliu si, intin&and bratul spre $ata goala si tuciurie din $ata lui, rosti solemn: ' *entru ca sunt artist, primesc sa $iu pus la incercare, c%iar la aceasta incercare copilareasca, si raspund: Tu esti tiganca" In clipa urmatoare, se simti prins de maini, si $etele incepura sa'l invarteasca in cerc, strigand si suierand, si parca vocile veneau de $oarte departe. ' N'ai g%icit" N'ai g%icit" au&i el ca prin vis. Incerca sa se opreasca, sa se smulga din mainile acelea care'l invarteau in iures, ca intr'o %ora de iele, dar ii $u peste putinta sa se desprinda. 1imtea in nari dogoarea trupurilor tinere si par$umul acela e5otic, departat, si au&ea in el, dar si in a$ara lui, pe covor, picioarele $etelor dantuind. 1imtea de asemenea ca %ora il poarta usor, printre $otolii si paravane, catre $undul incaperii, dar dupa catva timp renunta sa se mai impotriveasca si nu'si mai dadu seama de nimic. Tre&indu'se, dadu cu oc%ii de $ata oac%esa si goala ingenunc%eata pe covor, in $ata divanului, si se ridica in capul oaselor. ' Am dormit mult2 o intreba. ' Nici n'ai apucat sa dormi, il linisti $ata. Doar ce'ai atipit. ' Dar ce Dumne&eu mi'ati $acut2 intreba el ducandu'si mana la $runte. Ma simt cam ametit. *rivi cu mirare in (urul lui. *arca nu mai era aceeasi incapere, si totusi recunostea, ase&ate asimetric printre $otolii, divane sau oglin&i, paravanele care'l impresionasera de cum intrase. Nu'si putea da socoteala cum erau alcatuite. 6nele $oarte inalte, aproape atingand tavanul, s'ar $i con$undat cu peretii daca, pe alocuri, nu s'ar $i intins, prin ung%iuri ascutite, pana la mi(locul odaii. Altele, misterios luminate, pareau a $i $erestre, pe (umatate acoperite cu perdele, desc%i&andu' se spre coridoare interioare. Alte paravane, multicolor si curios pictate, sau acoperite cu saluri si broderii care cadeau in $alduri pe covoare, con$undandu'se cu ele, alcatuiau, s'ar $i spus, prin $elul cum erau ase&ate, alocuri de di$erite $orme si marimi. Dar i'a $ost de a(uns sa'si opreasca doar cateva clipe privirile asupra unui asemenea alcov, ca sa inteleaga ca era o ilu&ie, ca, de $apt, ceea ce vedea el erau doua sau trei paravane separate care'si impreunau imaginile intr'o mare oglinda cu ape ver&i'aurii. In clipa cand isi dadu seama de ilu&ie, !avrilescu simti ca odaia incepe sa se invarteasca in (urul lui, si'si duse din nou mana la $runte. ' /e Dumne&eu mi'ati $acut2 repeta el. ' Nu m'ai g%icit, sopti $ata cu un &ambet intristat. 1i totusi ti'am $acut semn cu oc%iul ca nu eu sunt tiganca. Eu sunt grecoaica. ' !recia" e5clama !avrilescu, ridicandu'se brusc in picioare. !recia eterna" *arca oboseala iar $i pierit ca prin $armec. Isi au&ea bataile inimii accelerandu'i'se, o nemai intalnita beatitudine i se risipi ca un $ior cald in tot trupul. ' /and eram in dragoste cu =ildegard, continua e5altat, nu visam decat asta, sa $acem impreuna o calatorie in !recia. ' Ai $ost un prost, il intrerupse $ata. Nu trebuia sa vise&i, trebuia s'o iubesti. ' Aveam :- de ani si ea nu implinise inca +>. Era $rumoasa. Eram amandoi $rumosi, adauga.

In acea clipa isi dadu seama ca era imbracat intr'un costum ciudat: avea pantaloni largi asemenea salvarilor si o tunica scurta de matase galben'aurie. 1e privi mirat in oglinda, parca i'ar $i $ost greu sa se recunoasca. ' 3isasem sa mergem in !recia, relua el tar&iu cu un glas mai potolit. Nu, era mai mult decat un vis, era ceva care incepuse sa $ie real, caci %otarasem sa plecam in !recia $oarte curand dupa nunta. 1i atunci s'a intamplat ceva. Dar ce Dumne&eu s intamplat2 se intreba dupa o pau&a ducandu'si mainile la tample. Era tot asa, o &i calda ca asta, o &i teribila de vara. Am va&ut o banca si m'am indreptat spre ea, si atunci am simtit arsita lovindu'ma in crestet, lovindu'ma ca o sabie in crestetul capului. Nu, asta e povestea /olonelului La0rence, asta am a$lat'o a&i de la studenti, asteptand tramvaiul. A%" daca as avea un pian, e5clama el de&nada(duit. 8ata se inalta sprintena de pe covor si, apucandu'l de mana, ii sopti: ' =aide cu mine" Il trase repede dupa ea printre paravane si oglin&i, si dupa catva timp grabi intr'atat pasul incat !avrilescu simti curand ca alearga, si vru sa se opreasca o clipa, sa'si traga rasu$larea, dar $ata nu'l lasa. ' E tar&iu, sopti ea din $uga, si iarasi i se paru ca vocea e ca un suierat care il a(unge de $oarte departe. Dar de data asta nu ameti, desi trebui sa ocoleasca, in $uga, nenumarate divane si perne moi si cu$ere, si lade acoperite cu covoare, si oglin&i mari si marunte, taiate uneori in $orme ciudate, care apareau din senin in $ata lor, parca atunci ar $i $ost ase&ate pe covor. *e neasteptate, iesind dintr'un $el de coridor alcatuit din doua randuri de paravane, patrunsera intr'o incapere larga si insorita. Acolo, re&emate de pian, il asteptau celelalte doua $ete. ' /e'ati intar&iat atat2 ii intreba cea cu parul rosu. 1'a racit ca$eaua. !avrilescu isi trase rasu$larea si, $acand un pas spre ea, ridica amandoua bratele in sus, ca si cum ar $i vrut sa se apere: ' A%, nu, spuse, eu nu mai beau. Am baut destula ca$ea. Eu, domnisoarelor, desi $ire de artist, duc o viata regulata. Nu'mi place sa'mi pierd timpul prin ca$enele. Dar, ca si cum nu lar $i au&it, $ata se intoarse spre grecoaica: ' De ce'ati intar&iat atat2 intreba ea din nou. ' 1i'a adus aminte de =ildegard. ' Nu trebuia sa'l lasi, vorbi a treia $ata. ' *ardon, dati'mi voie, interveni !avrilescu apropiindu'se de pian. Aceasta e o c%estiune strict personala. Nu ma poate nimeni impiedica. A $ost tragedia vietii mele. ' Acum iar o sa $lirte&e, spuse $ata cu parul rosu. 1'a incurcat din nou. ' Dati'mi voie, i&bucni !avrilescu. Nu m'am incurcat de loc. A $ost tragedia vietii mele. Mi'am adus aminte de ea cum am intrat aici. Ascultati" e5clama apropiindu' se de pian. 7 sa va cant ceva si o sa intelegeti. ' Nu trebuia sa'l lasi, au&i el pe cele doua $ete soptind. Acum n'o sa ne mai g%iceasca niciodata. !avrilescu ramase cateva clipe concentrat, apoi isi pleca umerii deasupra clapelor si'si pregati mainile ca si cum ar $i $ost gata sa atace cu brio. ' Mi'am adus aminte" e5clama el deodata. 1tiu ce s'a intamplat" 1e ridica nervos de pe scaun si incepu sa se plimbe, cu privirile plecate in covor. ' Acum stiu, repeta el de mai multe ori, in soapta. Era tot asa ca acum, intr'o vara. =ildegard plecase cu $amilia ei la ?onigsberg. Era teribil de cald. Locuiam in /%arlottenburg, si iesisem sa ma plimb pe sub arbori. Erau arbori inalti, batrani, cu umbra deasa. 1i era pustiu. Era prea cald. Nu indra&nea nimeni sa iasa din casa. 1i acolo, sub arbori, am &arit o $ata tanara, care plangea in %o%ote, plangea cu obra&ul ascuns in maini. 1i m'a mirat mult, caci isi scosese panto$ii si'si re&ema picioarele pe o mica vali&a, ase&ata inaintea ei, pe pietris. !avrilescule, mi'am spus, iata o $iinta ne$ericita. De unde sa banuiesc eu. 1e opri din mers si se intoarse brusc catre $ete: ' Domnisoarelor" e5clama patetic, eram tanar, eram $rumos si aveam un su$let de artist. 7 $ata abandonata imi rupea inima. Am stat cu ea de vorba, am incercat s' o console&. Asa a inceput tragedia vietii mele. ' 1i acum ce'i de $acut2 intreba $ata cu parul rosu, adresandu'se celorlalte. ' 1a mai asteptam, sa vedem ce ne spune baba, vorbi grecoaica. ' Daca mai asteptam, n'are sa ne g%iceasca niciodata, spuse a treia $ata. ' Da, tragedia vietii mele, continua !avrilescu. 7 c%ema Elsa. Dar m'am resemnat. Mi'am spus: !avrilescule, asa a $ost sa $ie. /easul rau" Asa sunt artistii, $ara noroc. ' 3edeti2 vorbi din nou $ata cu parul rosu. Acum iar se incurca, si n'o sa mai stie cum sa iasa. ' A%, destinul" e5clama !avrilescu, ridicand amandoua bratele in aer si intorcandu'se spre grecoaica. 8ata il privea &ambind, cu bratele impreunate la spate. ' !recia eterna" e5clama el. N'am mai apucat sa te vad. ' Lasa asta" Lasa asta" strigara celelalte doua $ete apropiindu'se de el. Adu'ti aminte cum ne'ai ales" ' 7 tiganca, o grecoaica, o evreica, spuse grecoaica privindu'l cu inteles adanc in oc%i. Asa ai vrut, asa ne'ai ales. ' !%iceste'ne" striga $ata cu parul rosu, si ai sa ve&i cit are sa $ie de $rumos. ' /are'i tiganca2 /are'i tiganca2 intrebara toate trei deodata, incon(urandu'l.

!avrilescu se retrase repede si se re&ema de pian. ' 3a sa &ica, incepu el dupa o pau&a, asa'i povestea aici pe la voi. Artist sau muritor de rand, voi o tineti una si buna: sa va g%icesc tiganca. 1i de ce ma rog2 /ine a dat ordin2 ' Asta'i (ocul nostru, aici, la tiganci, spuse grecoaica, incearca sa g%icesti. N'are sa'ti para rau. ' Dar mie nu mi'e capul la (oc, continua !avrilescu cu $ervoare. Eu mi'am adus aminte de tragedia vietii mele. /aci, vedeti, acum inteleg $oarte bine: daca in seara aceea, la /%arlottenburg, n'as $i intrat cu Elsa intr'o berarie. 1au, c%iar daca as $i intrat, dar daca as $i avut bani cu mine, si as $i putut plati eu consumatia, viata mea ar $i $ost alta. Dar s'a intamplat ca n'aveam bani, si a platit Elsa. 1i a doua &i am umblat peste tot, sa caut cateva marci sa'mi platesc datoria. Dar n'am gasit. Toti prietenii, toate cunostintele erau plecate in vacanta. Era vara, era teribil de cald. ' Iar ii e $rica, sopti $ata cu parul rosu plecadu'si privirile In covor. ' Ascultati, ca nu v'am spus tot, striga patetic !avrilescu. Trei &ile n'am gasit bani, si ma duceam in $iecare seara s'o vad pe Elsa, la ga&da ei: sa ma scu& ca nu gasisem bani. 1i pe urma mergeam amandoi la berarie. Daca macar m'as $i tinut tare si n'as $i primit sa merg cu ea la berarie" Dar, ce vreti2 Mi'era $oame. Eram tanar, eram $rumos, =ildegar era plecata la bai si mi'era $oame. 3a spun drept, erau &ile cand ma culcam nemancat. 3iata de artist. ' 1i acum ce'i de $acut2 il intrebara $etele. /aci trece timpul, trece timpul. ' Acum2 e5clama !avrilescu ridicand din nou bratele. Acum e bine si cald, si'mi place la voi, ca sunteti tinere si $rumoase, si stati aici, in $ata mea, gata sa ma serviti cu dulceata si ca$ea. Dar nu mai rni'e sete. Acum ma simt bine, ma simt per$ect. 1i'mi spun: !avrilescule, $etele astea asteapta ceva de la tine. 8a'le placerea. Daca vor sa le g%icesti, g%iceste'le. Dar, atentie" Atentie, !avrilescule, ca daca iar gresesti, te prind in %ora lor si nu te mai destepti pana la &iua. 7coli &ambind pianul in asa $el incat sa'l aiba pava&a intre el si $ete. ' 3a sa &ica, voi vreti sa va spun care'i tiganca. Ei bine, am sa va spun. 8etele se aliniara emotionate, $ara sa scoata un cuvant, privindu'l in oc%i. ' Am sa va spun, relua el dupa o pau&a. Apoi intinse brusc, nielodnamatic bratul catre $ata acoperita cu voalul verde'pal si astepta. 8etele impietrira, ca si cum nu le'ar $i venit sa creada. ' /e are2 intreba tar&iu cea cu parul rosu. De ce nu poate sa g%iceasca2 ' I s'a intamplat ceva, spuse grecoaica. 1i'a adus aminte de ceva, si s'a pierdut, s'a ratacit in trecut. 8ata pe care el o socotise tiganca inainta cativa pasi, lua tava cu ca$ele si, trecand prin $ata pianului, sopti, &ambind intristata: ' Eu sunt evreica. Apoi disparu tacuta dupa paravan. ' A%" e5clama !avrilescu lovindu'se cu palma pe $runte. Ar $i trebuit sa inteleg. Avea ceva in oc%i care venea de $oarte departe. 1i avea un voal prin care se intre&area tot, dar e5ista totusi un voal. Era ca in 3ec%iul Testament. )rusc, $ata cu parul rosu i&bucni in ras. ' Nu ne'a g%icit boierul" striga. N'a g%icit care'i tiganca isi trecu mana prin par si, scuturandu'si de cateva ori, pletele Ii ca&ura irosii, aprinse pe umeri. Incepu sa dantuiasca invartindu'se incet, in cerc, batand din palme si cantand. ' 1pune, grecoaico, cum ar $i $ost2 striga ea scuturandu'si pletele. ' Daca ai $i g%icit'o, ar $i $ost $oarte $rumos, sopti grecoaica. Ti'am $i cantat si ti'am $i dantuit si te'am $i plimbat prin toate odaile. Ar $i $ost $oarte $rumos. ' Ar $i $ost $oarte $rumos, repeta !avrilescu cu un &ambet trist. ' 1pune'i, grecoaico" striga tiganca oprindu'se in $ata lor, dar continuand sa bata ritmic din palme si lovind tot mai puternic cu piciorul gol pe covor. !recoaica se $urisa aproape de el si incepu sa'i spuna. 3orbea repede, in soapta, clatinand uneori din cap sau trecandu'si degetele peste gura, dar !avrilescu nu i&butea s'o inteleaga. 7 asculta &ambind, cu privirile pierdute, soptind la rastimpuri: ' Ar $i $ost $rumos" Au&ea tot mai puternic piciorul tigancii lovind in covor cu un sunet surd, sub'pamantean, pana ce ritmul acela necunoscut si salbatic i se paru peste putinta de suportat, si atunci, cu un e$ort, se repe&i la pian si incepu sa cante. ' Acum spune'i si tu, tiganco" striga grecoaica. 7 au&i cum se apropie, ca si cum ar $i dantuit pe o toba uriasa de bron&, si cateva clipe in urma ii simti in spate respiratia $ierbinte. !avrilescu se apleca mai mult asupra pianului si'si repe&i mainile cu toata puterea, aproape cu $urie, parca ar $i vrut sa rascoleasca clapele, sa le smulga si sa'si $aca loc cu ung%iile in pantecul pianului, si apoi mai departe, mai in adanc. Nu se mai gandea la nimic, $urat de melodiile noi, necunoscute pe care le asculta parca pentru intaia oara, desi ii veneau una dupa alta in minte, ca si cum si le'ar $i amintit dupa $oarte multa vreme. Tar&iu se opri, si atunci isi dadu seama ca ramasese singur si ca in odaie se $acuse aproape intuneric. ' 6nde sunteti2 striga el ridicandu'se speriat de pe scaun. 1ovai cateva clipe, apoi se indrepta spre paravanul dupa care disparuse evreica. ' 6nde v'ati ascuns2 striga din nou. Incet, calcand in var$ul picioarelor, ca si cum ar $i vrut sa le surprinda, se $urisa dupa paravan. Aici s'ar $i spus ca incepe o alta odaie care parea ca se prelungeste intr'un coridor intortoc%eat. Era o odaie curios alcatuita, cu tavanul scund si neregulat, cu peretii usor ondulati disparand si reaparand din intuneric. !avrilescu $acu cativa pasi la intamplare, apoi se opri sa asculte. I se paru ca, c%iar in acea clipa, au&ise $osnete si pasi repe&i trecand $oarte aproape de el, pe covor. ' 6nde sunteti2 striga. Isi asculta ecoul, incercand sa patrunda cu privirile prin intuneric. I se paru ca le &areste pe toate trei pitite intrun ung%i al coridorului si porni intr'acolo, cu bratele

intinse inaintea lui, ba(baind. Dar dupa catva timp isi dadu seama ca apucase intr'o directie gresita, caci descoperi coridorul cotind departe, la cativa metri pe mana stanga, si se opri din nou. ' Degeaba v'ascundeti, ca tot am sa va gasesc" striga el. Mai bine aratati'va de bunavoie" Apoi asculta incordat, cu oc%ii tinta asupra coridorului. Nu se mai au&ea nimic. Dar parca aici incepea sa se simta caldura, si %otari sa se intoarca sa le astepte cantand la pian. Isi aducea $oarte bine aminte directia din care venise, si stia ca nu $acuse mai mult de doua&eci'trei&eci de pasi. Intinse bratele si inainta incet, cu prudenta. Dar dupa cativa pasi dadu cu mainile de un paravan si se trase indarat speriat. 1tia bine ca, putine clipe in urma, paravanul nu $usese acolo. ' /e v'a apucat2 striga. Dati'mi drumul" I se paru ca aude iarasi rasete inabusite si $osnete, si atunci prinse cura(. ' *oate credeti ca mi'e $rica, incepu el dupa o scurta pau&a, silindu'se sa para cat mai bine dispus. Dati'mi voie, dati'mi voie" adauga grabit, ca si cum s'ar $i asteptat sa $ie intrerupt. Daca am acceptat sa ma (oc cu voi de'a v'ati ascunselea, am $acut'o pentru ca mi'a $ost mila de voi. Asta e adevarul: mi'a $ost mila de voi. 3'am va&ut de la inceput, copile nevinovate, inc%ise aici, intr'un bordei, la tiganci, si mi'am spus: !avrilescule, $etele astea vor sa'ti $aca o $arsa. *re$a'te ca te lasi pacalit. Lasa'le sa creada ca nu stii sa g%icesti care'i tiganca. Asa e (ocul. Asa e (ocul" striga el cat putu mai tare. 1i'acum, ca ne'am (ucat destul, iesiti la lumina. Asculta, &ambind, cu mana dreapta re&emandu'se de paravan. In acea clipa au&i pasi $ugarindu'se in intuneric, $oarte aproape de el. 1e intoarse brusc si intinse bratele inaintea lui. ' 1a vedem care esti, spuse. 1a vedem pe cine am pus mana. 7are am pus mana pe tiganca2 Dar dupa ce'si roti asa, multa vreme, bratele in nestire, se opri sa asculte, si de data aceasta nu mai a(ungea la el, de nicaieri, nici cel mai mic &gomot. ' Nu'i nimic, spuse ca si cum ar $i stiut ca $etele se gasesc la cativa pasi de el, ascunse in intuneric. Mai asteptam. 3ad ca nu stiti inca cu cine aveti de'a $ace. Mai tar&iu o sa va para rau. As $i putut sa va invat sa cantati la pian. 3'ati $i imbogatit cultura mu&icala. 3'as $i e5plicat Liedurile lui 1c%umann. /e $rumusete" e5clama el cu $ervoare. /e mu&ica divina" 1imti din nou caldura, parca mai puternic ca niciodata, si incepu sa se stearga pe obra& cu maneca tunicii. Apoi, descura(at, porni spre stanga, pipaind necontenit paravanul. 1e oprea la rastimpuri si asculta, apoi pornea iar, grabind pasul. ' /ine m'a pus sa'mi pun mintea cu niste copile2 i&bucni deodata, cuprins brusc de $urie. *ardon" Am spus copile din gentilete. 3oi sunteti altceva. 1titi voi bine ce sunteti. 1unteti tiganci. 8ara nici o cultura. Anal$abete. /are din voi stie unde se a$la Arabia2 /are din voi a au&it de /olonelul La0irence2 *aravanul parea ca nu se mai s$arseste, si cu cat inainta, cu atat caldura devenea mai insuportabila. Isi scoase tunica si dupa ce'si sterse $urios $ata si gruma&ul, o puse pe umarul gol, ca un prosop, si ba(bai din nou, cu bratul, sa regaseasca paravanul. Dar de data aceasta intalni un perete neted si racoros, si se lipi de el, intin&and amandoua bratele. 4amase multa vreme lipit de perete, respirand adanc. Apoi incepu sa se miste incet, $ara sa se deslipeasca de perete, tarandu'se de' a lungul lui. /atva timp in urma descoperi ca'si pierduse tunica si, pentru ca transpira mereu, se opri, isi scoase salvarii si incepu sa se stearga pe $ata si pe tot corpul. In acea clipa i se paru ca'l atinge ceva pe umar, cu un tipat scurt, sari speriat in laturi. ' Dati'mi drumul" striga. 3'am spus sa'mi dati drumul" Din nou podul unei case acoperite cu tabla, intr'o dupa'amia&a de cineva, ceva, o $iinta sau un obiect cu neputinta de preci&at, il atinse pe $ata, pe umeri, si atunci incepu sa se apere invartind orbeste salvarii deasupra capului. Ii era din ce in ce mai cald, simtea broboanele de sudoare prelingandu'i'se pe obra(i, si ga$aia. Intr'o &mucitura prea brusca, salvarii ii scapara din rana si disparura undeva, departe, in intuneric. !avrilescu ramase o clipa cu bratul ridicat, strangandu'si spasmodic pumnul, ca si cum ar $i sperat sa descopere, de la o clipa la alta, ca se inselase, ca salvarii erau inca in puterea lui. 1e simti deodata gol si se $acu mic, lasan'du'se pe vine, proptindu'si mainile pe covor si plecandu'si $runtea, parca ar $i $ost gata s'o ia la goana. Incepu sa inainte&e pipaind cu palmele covorul in (urul lui, tot sperand ca siar putea gasi salvarii. Descoperea la rastimpuri obiecte pe care ii era greu sa le identi$ice, unele semanau la inceput cu o ladita, dar se dovedeau a $i, pipaite mai bine, dovleci uriasi inveliti in broboade, altele, care pareau la inceput perne cu suluri de divan, deveneau, corect pipaite, mingi, umbrele vec%i umplute cu tarate, cosuri de ru$e umplute cu (urnale, dar nu apuca sa %otarasca ce'ar $i putut $i, pentru ca descoperea necontenit alte obiecte in $ata lui si incepea sa le pipaie. 6neori ii ieseau in $ata mobile mari, si !avrilescu le ocolea prudent, caci nu le cunostea $ormele si'i era teama sa nu le rastoarne. Nu'si dadea seama de cand umbla asa, in genunc%i sau tarandu'se pe pantec in intuneric. 4enuntase la speranta ca si'ar mai putea gasi salvarii. /eea ce il supara tot mai mult era caldura. *arca ar $i umblat in mare arsita. 1imtea in nari aerul incins si obiectele deveneau parca tot mai calde. Trupul tot ii era leoarca si trebuia sa se opreasca la rastimpuri ca sa se odi%neasca. 1e intindea atunci cat putea mai mult, departundu'si picioarele isi mainile in cruce, lipindu'si obra&ul de covor, respirand adanc si agitat, ga$aind. 7 data i se paru ca atipise, si'l tre&i o adiere neasteptata, ca si cum s'ar $i desc%is undeva o $ereastra, lasand sa patrunda racoarea noptii. Dar intelese repede ca era altceva, ceva care nu semana cu nimic cunoscut, si o clipa ramase incremenit, simtind cum i se raceste sudoarea pe spate. Nu'si putea aduce aminte ce s'a intamplat dupa aceea. 1'a speriat de strigatul pe care'l scosese si s'a tre&it alergand nebuneste in intuneric, lovindu'se de paravan, rasturnand oglin&i si tot $elul de obiecte marunte ase&ate curios pe covor, alunecand adesea si ca&and, dar ridicandu'se repede si pornind'o din nou la $uga. 1e surprinse sarind peste ladite si ocolind oglin&ile si paravanele, si atunci isi dadu seama ca patrunsese intr'o &ona de semi'intuneric, in care incepea sa se distinga contururile, in $undul coridorului, neobisnuit de sus in perete, parea ca se desc%ide o $ereastra, prin care se revarsa lumina amurgului de vara. /and intra in coridor, caldura a(unse insuportabila. Trebui sa se opreasca, sa'si poata trage rasu$larea, si cu dosul palmei isi culegea sudoarea de pe $runte, de pe obra(i. Isi au&ea inima batandu'i'se sa se sparga. Inainte de a a(unge in dreptul $erestrei, se opri din nou, speriat. A(ungeau pana la el voci, si rasete, si &gomot de scaune trase pe parc%et, parca un intreg grup s'ar $i ridicat de la masa si s'ar $i indreptat spre el. In acea clipa se va&u gol, mai slab decat se stia, cu oasele iesinduri prin piele, si totusi cu pantecul um$lat si ca&ut, asa cum nu se mai va&use vreodata. Nu imai avea timp sa $uga inapoi. Apuca la intamplare o draperie si incepu sa traga. 1imti ca draperia e gata sa cede&e si, proptindu'se cu picioarele in perete, se lasa cu toata greutatea pe spate. Dar atunci se intampla ceva neasteptat. Incepu sa simta ca draperia il trage, cu o putere crescanda, spre ea, ast$el ca putine clipe in urma se tre&i lipit de perete, si desi incerca sa se desprinda lasand draperia din maini, nu reusi, si $oarte curand se simti in$asurat, strans din toate partile, ca si cum ar $i $ost legat si impins intrun sac. Era din nou intuneric si $oarte cald, si !avrilescu intelese ca nu va putea re&ista mult, se va su$oca. Incerca sa tipe, dar gatle(ul ii era uscat, lemnos, si sunetele pareau inecate in pasla. Au&i un glas care i se parea cunoscut. ' Ia spune, boierule, ia mai spune. ' /e sa va mai spun2 sopti el. 3'am spus tot. Asta a $ost tot. Am venit cu Elsa la )ucuresti. Eram saraci amandoi. Am inceput sa dau lectii de pian. 4idica putin capul de pe perna si dadu cu oc%ii de baba. 1edea la maisuta, cu ibricul de ca$ea an mana, gata sa umple din nou cestile. ' Nu, multumesc, eu nu mai beau" spuse ridicand bratul. Am baut destula ca$ea, Mi'e teama ca n'am sa mai dorm la noapte. )aba isi umplu ceasca, apoi puse ibricul pe un colt al masutei.

' Ia mai spune, starui ea. /e'ai mai $acut2 /e s'a mai intamplat2 !avrilescu ramase multa vreme pe ganduri, $acandu'si vant cu palaria. ' Apoi am inceput sa ne (ucam de'a v'ati ascunselea, vorbi deodata cu un glas putin sc%imbat, putin sever. 8ireste, ele nu stiau cu cine au de'a $ace. Eu sunt am serios, sunt artist, pro$esor de pian. Eu venisem aici din simpla curio&itate. Ma interesea&a lucrurile noi, necunoscute. Mi'am spus: !avrilescule, iata o oca&ie sa'ti imbogatesti cunostintele. N'am stiut ca e vorba de (ocuri naive, copilaresti. 3a inc%ipuiti, m'am va&ut deodata gol, si au&eam voci, eram sigur ca dintr'un moment in altul. Intelegeti ce vreau sa spun. )aba clatina din cap si sorbi pe indelete din ca$ea. ' /e ti'am mai cautat palaria, vorbi ea. Au rascolit $etele tot bordeiul pana au dat de ea. ' Da, recunosc, a $ost si vina mea, continua !avrilescu. Nu stiam ca, daca nu le g%icesc la lumina &ilei, va trebui sa le caut, sa le prind si sa le g%icesc pe intuneric. Nu'mi spuse'se nimeni nimic. 1i, repet, cand m'am va&ut gol, si ara simtit draperia strangandu'i'se in (urul meu, ca un giulgiu, va dau cuvantul meu de onoare ca era ca un giulgiu. ' /e'am mai patimit pana te'am imbracat" spuse baba. /a nu voiai de loc sa te lasi imbracat. ' 3a spun, draperia aceea era ca un giulgiu, ma itrangea din toate partile, ma in$asurase si ma strangea de nu mai puteam respira. 1i era o caldura" e5clama $acandu'si mai tare vant cu palaria. Ma mir ca nu m'am su$ocat" ' Da, a $ost $oarte cald, spuse baba. In acea clipa se au&i, departat, %uruitul imetalic al tramvaiului. !avrilescu isi duse mana la $runte. ' A%" e5clama, ridicandu'se anevoie de pe so$a, cum trece timpul. M'am luat cu vorba si, din una din alta, am uitat ca trebuie sa ma duc pana in strada *reoteselor. Inc%ipuiti'va ca mi'am uitat servieta cu partituri. Imi spuneam a&i dupa'amia&a: !avrilescule, atentie, ca parca'parca. Da, imi spuneam ceva cam in $elul acesta, dar nu'mi aduc bine aminte ce. 8acu cativia pasi spre usa, apoi se intoarse, pleca putin din umeri si spuse, salutand cu palaria: ' Mi'a parut bine de cunostinta. In curte ramase neplacut surprins. Desi soarele apusese, era mai cald decat $usese in plina dupa'amia&a. !avrilescu isi scoase %aina, si'o puse pe umar si, continuand sa'si $aca vant cu palaria, traversa curtea si iesi. Departandu'se de &idul adumbrit de arbori, regasi caldura incinsa a ealdaramului si mirosul de pra$ si as$alt topit. 6mbla abatut, cu umerii ca&uti, cu privirile risipite inaintea lui. In statie nu mai astepta nimeni. /and au&i tramvaiul apropiindu'se, inalta bratul si'i $acu semn cu mana. 3agonul era aproape gol si avea toate $erestrele desc%ise. 1e ase&a in $ata unui tanar in camasa si, pentru ca va&u ta5atorul apropiindu'se, incepu sa'si caute porto$elul. Il gasi mai repede decat s'ar $i asteptat. ' E ceva nemaipomenit" e5clama. 3a dau cuvantul meu de onoare ca e mai rau ca in Arabia. Daca ati au&it cumva de /olonelul La0rence. Tanarul &ambi, distrat, apoi intoarse capul spre $ereastra. ' /am cat sa $ie ceasul2 intreba !avrilescu pe ta5ator. ' 7pt si cinci. ' /e g%inion" Am sa le gasesc la masa. Au sa creada ca tocmai de aia am venit atat de tar&iu, ca sa le gasesc la masa. Intelegeti, nu imi convine sa creada ca, intelegeti ce vreau sa spun. *e de alta parte, daca le spun unde am $ost, madame 3oitinovici e o persoana curioasa, are sa ma tina pana a mie&ul noptii ca sa'i povestesc. Ta5atorul il privise, &ambind, si $acu semn cu oc%iul tanarului. ' 1puneti'i c'ati $ost la tiganci, si'o sa vedeti, n'o sa va mai intrebe nimic. ' A%, nu, imposibil. 7 cunosc bine. E o $emeie curioasa. Mai bine nu spun nimic. La statia urmatoare se urcara cateva perec%i tinere, si !avrilescu se muta aproape de ei ca sa poata asculta mai bine conversatia. /and socoti ca poate intra in vorba, ridica usor bratul: ' Daca'mi dati voie, am sa va contra&ic. Eu, pentru pacatele mele, sunt pro$esor de pian, dar n'am $ost $acut pentru asta. ' 1trada *reoteselor, au&i el ta5atorul, si, sculandu'se brusc, saluta si traversa grabit coridorul. *orni agale, $acandu'si vant cu palaria. In dreptul numarului +> se opri, isi aran(a cravata, isi trecu mana prin par, si intra. 6rca incet scarile pana la eta(ul I, apoi suna apasat. /ateva clipe in urma il a(unse tanarul din tramvai. ' /e coincidenta, e5clama !avrilescu, va&andu'l ca se opreste langa el. 6sa se desc%ise larg si in prag aparu o $emeie inca tanara, dar cu obra&ul palid si veste(it. Avea un sort de bucatarie si in mana stanga tinea un borcan de mustar. Dand cu oc%ii de !avrilescu, se incrunta. ' /e po$titi2 intreba. ' Mi'am uitat servieta, incepu !avrilescu intimidat. M'am luat cu vorba si am uitat'o. Am avut treburi prin oras si n'am putut veni imai devreme. ' Nu inteleg. /e $el de servieta2 ' Daca s'a ase&at la masa n'o deran(ati, continua pripit !avrilescu. 1tiu unde am lasat'o. E langa pian. 1i dadu sa intre, dar $emeia nu se clinti din prag, ' *e cine cautati dumneavoastra, domnule2 ' *e Mme 3oitinovici. Eu sunt !avrilescu, pro$esorul de pian al 7tiliei. N'am avut placerea sa va intalnesc, adauga politicos. ' Ati gresit adresa, spuse $emeia. Aici e numarul +>.

' Dati'mi voie, incepu din nou !avrilescu, &ambind. /unosc apartamentul acesta de cinci ani. *ot spune ca $ac parte din $amilie. 3in aici de trei ori pe saptamana. Tanarul ascultase conversatia re&emat de perete. ' /um spuneti ca o c%eama2 il intreba. ' Doamna 3oitinovici. E matusa 7tiliei. 7tilia *andele. ' Nu sta aici, il intrerupse tanarul. Aici locuim noi, $amilia !eorgescu. Dansa, doamna din $ata, e sotia tatalui meu. E nascuta *etrescu. ' Te rog sa $ii politicos, spuse $emeia. 1i sa nu'mi vii acasa cu tot $elul de persoane. Apoi intoarse spatele si disparu in coridor. ' 3a cer scu&e pentru aceasta scena, spuse tanarul incercand sa &ambeasca. E a treia sotie a tatalui meu. *oarta pe umerii ei toate erorile casatoriilor anterioare. /inci baieti si'o $ata. !avrilescu il asculta tulburat, $acandu'si vant cu palaria. ' 4egret, incepu el, regret $oarte sincer. N'am voit s'o supar. E drept, ora e cam nepotrivita. E ora mesei. Dar vedeti, maine dimineata am o lectie in Dealul 1porii. Am nevoie de servieta. Am /&ern@ II si III acolo. 1unt partiturile mele, cu interpretarile mele personale insemnate pe margini. De aceea le port totdeauna la mine. Tanarul il privea, continuand sa &ambeasca. ' Nu cred ca m'am $acut inteles, il intrerupse el. /eea ce vreau sa va spun e ca aici locuim noi, $amilia !eorgescu. Locuim de patru ani. ' Imposibil" e5clama !avrilescu. Am $ost aici acum cateva ceasuri, am avut lectia cu 7tilia de la doua la trei. Apoi m'am luat cu vorba cu madame 3oitinovici. ' In strada *reoteselor +>, eta(ul II2 se mira tanarul &ambind amu&at. ' E5act. /unosc $oarte bine casa. 3a spun unde e pianul. 3a duc acolo cu oc%ii inc%isi. E in salon, langa $ereastra. ' Noi n'avem pian, spuse tanarul. Incercati la alt eta(. Desi va asigur ca n'o sa gasiti nici la eta(ul II. Acolo locuieste $amilia /apitan #am$ir. Incercati la eta(ul III. Imi pare rau, adauga va&and ca !avrilescu il asculta speriat, $acandu'si tot mai agitat vant cu palaria. Mi'ar $i placut sa e5iste si o 7tilie in casa asta. !avrilescu sovai, privindu'l adanc in oc%i. ' 3a multumesc, spuse el tar&iu. 1a incerc si la eta(ul III. Desi va dau cuvantul meu de onoare ca pe la trei, trei si un s$ert eram aici si intinse bratul cu $ermitate, aratand spre coridor. Incepu sa urce, rasu$land greu. La eta(ul III isi sterse indelung $ata cu una din batiste, apoi suna. Au&i pasi marunti, si curand desc%ise usa un baietel de vreo cinci' sase ani. ' A%, e5clama !avrilescu, mi'e teama ca am con$undat eta(ele. /autam pe doamna 3oitinovici. Atunci aparu in usa o $emeie tanara care'i &ambi: ' Doamna 3oitinovici locuia la eta(ul I, spuse, dar s'a mutat, a plecat in provincie. ' A plecat de mult2 ' 7%, da, de mult. La toamna se implinesc opt ani. A plecat indata ce s'a casatorit 7tilia. !avrilescu isi duse mana la $runte si incepu sa se $rece. Apoi cauta privirile $emeii si &ambi cat putu mai bla(in. ' /red ca $aceti o con$u&ie, incepu el. Eu va vorbesc de 7tilia *andele, din clasa 3I'a de liceu, nepoata doamnei 3oitinovici. ' Le'am cunoscut bine pe amandoua, vorbi $emeia. /and ne'am mutat noi aici, 7tilia tocmai se logodise, stiti, a $ost la inceput incurcatura aceea cu maiorul. Doamna 3oitinovici nu voia sa'si dea consimtamantul, si avea dreptate, era prea mare di$erenta de varsta. 7tilia era un copil, nu implinise inca +, ani. Din $ericire, l'a intalnit pe 8rancu, pe inginerul 8rancu, nu se poate sa nu $i au&it dumneavoastra de el. ' Inginerul 8rancu2 repeta !avrilescu 8rancu2 ' Da, inventatorul. Au scris si (urnalele. ' Inventatorul 8rancu, repeta !avrilescu visator. /urios. Apoi intinse mana, mangaie baiatul pe cap si, plecandu'se scurt de mi(loc, saluta: ' 3a rog sa ma iertati. /red ca am con$undat eta(ele. Tanarul il astepta $umand, re&emat de usa. ' Ati a$lat ceva2 il intreba. ' Doamna de sus pretinde ca s'a maritat, dar va asigur ca e vorba de o con$u&ie. 7tilia n'are nici +A ani, e in clasa 3I'a de liceu. Am stat de vorba cu doamna 3oitinovici, am vorbit o suma de lucruri, nu mi'a spus nimic. ' E curios. ' E c%iar $oarte curios, spuse !avrilescu prin&and cura(. De aceea, va spun, nu cred nimic. 3a dau cuvantul meu de onoare. Dar, in s$arsit, ce sa mai insist. E o con$u&ie la mi(loc. Am sa vin din nou maine dimineata. 1i dupa ce saluta, incepu sa coboare %otarat scarile. !avrilescule, sopti indata ce a(unse in strada, atentie, ca incepi sa te ramolesti. Incepi sa'ti pier&i memoria. /on$un&i adresele. #ari tramvaiul apropiindu'se si grabi pasul. De'abia cand se ase&a la $ereastra desc%isa incepu sa simta o usoara adiere. ' In s$arsit" e5clama el adresandu'se doamnei din $ata lui. Dar se tre&i ca nu stie cum sa termine $ra&a, si &ambi incurcat.

' Da, relua dupa o scurta pau&a. 1pune'am adineaori unui prieten: parca'parca am $i $ost in Arabia. /olonelul La0rence, daca ati au&it de el. Doamna continua sa priveasca pe $ereastra. ' Acum, intr'un ceas, doua, reancepu !avrilescu, are sa vina si noaptea. Intunericul, vreau sa spun. 4acoarea noptii. In s$arsit. 7 sa putem respira. Ta5atorul se oprise in $ata lui, asteptand, si !avrilescu incepu sa se caute prin bu&unare. ' Dupa mie&ul noptii o sa putem respira, se adresa el ta5atorului. /e &i lunga" adauga putin nervos, nereusind sa'si gaseasca portmoneul. /ate peripetii" A%" In s$arsit, e5clama el si desc%ise repede portmoneul. ' Asta nu mai merge, spuse ta5atorul inapoindu'i bancnota. 7 sc%imbati la )anca. ' Dar ce are2 intreba !avrilescu, invartind mirat bancnota intre degete. ' 1'a scos din circulatie acum un an. 7 sc%imbati la )anca. ' /urios" $acu !avrilescu privind bancnota cu mare atentie. A&i'dimineata era buna. 1i la tiganci le primeste. Am avut inca trei ca astea, si la tiganci le'a primit pe toate. Doamna pali usor si, ridicandu'se ostentativ, trecu la celalalt capat al tramvaiului. ' Nu trebuie sa vorbiti de tiganci in $ata unei doamne, il mustra ta5atorul. ' Toata lumea vorbeste, se apara !avrilescu. Trec de trei ori pe saptamana cu tramvaiul asta, si va dau cuvantul meu de onoare. ' Da, e adevarat, interveni un pasager. 3orbim toti, dar nu in $ata doamnelor. E o c%estie de buna cuviinta. Mai ales acum ca au sa'si $aca si iluminatii. Da, da, si'a dat si municipalitatea consimtamantul: au sa $aca iluminatii in gradina. Eu, pot sa spun, sunt un om $ara pre(udecati, dar iluminatiile la tiganci le consider o provocare. ' /urios, $acu !avrilescu. N'am au&it nimic. ' 1crie in toate (urnalele, interveni un alt pasager. E o rusine" e5clama ridicand glasul. E nepermis" /ativa intoarsera capetele si, sub privirile lor mustratoare, !avrilescu isi pleca oc%ii. ' Mai cautati, poate mai aveti si alti bani, spuse ta5atorul. Daca nu, coborati la prima statie. Imbu(orat, neandra&nind sa'si ridice privirile, !avrilescu reancepu sa se caute prin bu&unare. Din $ericire, porto$elul cu maruntis era c%iar deasupra, intre batiste. !avrilescu numara cateva mone&i si i le intinse. ' Mi'ati dat numai cinci lei, spuse ta5atorul aratandu'i in palma. ' Da, pana la 3ama *ostei. ' Nu importa pana unde este, dar biletul costa &ece lei. *e ce lume traiti dumneavoastra2 adauga ta5atorul cu un glas sever. ' Traiesc la )ucuresti, spuse !avrilescu ridicand cu mandrie privirile, si umblu cu tramvaiul de trei'patru ori pe &i, si $ac asta de ani de &ile, si intotdeauna am platit cinci lei. Aproape tot vagonul asculta acum cu interes conversatia. /ativa pasageri se apropiara si se ase&ara pe scaunele alaturate. Ta5atorul salta de mai multe ori mone&ile in palma, apoi spuse: ' Daca, nu vreti sa'mi dati si restul, coborati la statia urmatoare. ' Tramvaiul s'a scumpit de vreo trei'patru ani, vorbi cineva. ' De cinci ani, preci&a ta5atorul. ' 3a dau cuvantul meu de onoare, incepu patetic !avrilescu. ' Atunci coborati la prima statie, il intrerupse ta5atorul. ' Mai bine platiti di$erenta, il s$atui cineva, ca pana la 3ama *ostei aveti o bucata buna de mers. !avrilescu cauta in porto$el si intinse inca cinci lei. ' 1e petrec lucruri curioase in tara asta, sopti el dupa ce se departa ta5atorul. 1e iau %otarari peste noapte, la :; de ceasuri. Mai e5act in sase. 3a dau cuvantul meu de onoare. Dar, in s$arsit, ce sa mai insist2 A $ost o &i teribila. 1i ce e mai grav, e ca nu putem trai $ara tramvai. Eu, cel putin, sunt silit sa umblu de trei'patru ori pe &i cu tramvaiul. 1i totusi o lectie de pian e o suta de lei. 7 bancnota ca asta. 1i acum, nici bancnota asta nu mai e buna. Trebuie sa ma duc s'o sc%imb la )anca. ' Dati'mi'o mie, spuse un domn in varsta. 7 sc%imb maine la birou. 1coase din portmoneu o bancnota si i'o intinse. !avrilescu o apuca cu mare gri(a si o privi cu atentie. ' E $rumoasa, spuse. 1'au pus de mult in circulatie2 /ativa pasageri se privira intre ei &ambind. ' De vreo trei ani, spuse unul. ' E curios ca n'am va&ut'o pana acum. E drept, sunt cam distrat. Am $ire de artist. Ase&a bancnota in portmoneu, apoi isi lasa privirile pe $ereastra. ' 1'a $acut noapte, spuse. In s$arsit" 1e simti deodata obosit, istovit si, re&emandu'si capul in palma, inc%ise oc%ii. 4amase asa pana la 3ama *ostei.

Incercase &adarnic sa desc%ida usa cu c%eia, apoi apasase pe butonul soneriei, si dupa ce batuse de mai multe ori, cat mai puternic, la $erestrele su$rageriei, se intoarse in $ata usii de la intrare si incepu sa bata cu pumnul. /urand, la $ereastra desc%isa a unei case vecine aparu, idin intuneric, un barbat in camasa de noapte si striga ragusit: ' /e e scandalul asta, domnule2 /e te'a apucat2 ' 1cu&ati, $acu !avrilescu. Nu stiu ce s'a intamplat cu nevasta'mea. Nu raspunde. 1i s'a stricat si c%eia, nu pot sa intru in casa. ' Dar de ce sa intri2 /ine esti dumneata2 !avrilescu se indrepta spre $ereastra si saluta: ' Desi suntam vecini, incepu el, nu cred ca am avut placerea sa va cunosc. Numele meu e !avrilescu si locuiesc aici cu sotia mea, Elsa. ' Atunci ati gresit adresa. Aici locuieste domnul 1tanescu. 1i nu e acasa, e plecat la bai. ' Dati'imi voie, il intrerupse !avrilescu. Imi pare rau ca trebuie sa va contra&ic, dar cred ca $aceti o con$u&ie. Aici, la numarul +-+, locuim noi, Elsa si cu mine, locuim de patru ani. ' Dar incetati, domnilor, odata, ca nu putem dormi" striga, cineva. /e Dumne&eu2 ' *retinde ca locuieste in casa domnului 1tanescu. ' Nu pretind, protesta !avrilescu. Aici e casa mea, si nu permit nimanui. 1i inainte de toate vreau sa stiu unde este Elsa, ce s'a intamplat cu ea. ' Intrebati la comisariat, vorbi cineva de la eta(. !avrilescu ridica speriat capul: ' De ce la comisariat2 /e s'a intamplat2 striga el emotionat. 1titi ceva2 ' Nu stiu nimic, dar vreau sa dorm. 1i daca dumneavoastra o sa stati toata noaptea de vorba. ' Imi dati voie, $acu !avrilescu. 1i mie mi'e somn, sunt, pot spune, $oarte obosit. Am avut o &i teribila. /alduri ca in Arabia. Dar nu inteleg ce s'a intamplat cu Elsa. De ce nu raspunde2 *oate i s'o $i $acut rau si o $i lesinat. 1i reintorcandu'se in $ata usii de la numarul +-+, incepu din nou sa bata cu pumnul, tot mai puternic. ' Nu ti'am spus, domnule, ca nu e acasa2 /a domnul 1tanescu e plecat la bai2 ' /%emati politia" se au&i o voce ascutita de $emeie. /%emati imediat politia" !avrilescu se opri brusc si se re&ema de usa, respirand greu. 1e simti deodata $oarte obosit si se ase&a pe o treapta, isi prinse $runtea in palme. !avrilescule, sopti, atentie, ca s'a intamplat ceva $oarte serios, si nu vor sati spuna. Tine'te bine, $a un e$ort de memorie. ' M'me Tranda$ir" e5clama el. Trebuia sa ma gandesc de la inceput, madame Tranda$ir" striga, ridicandu'se si indreptandu'se spre casa din $ata. MadameTranda$ir" /ineva care ramasese la $ereastra spuse cu un glas mai potolit: ' Lasati'o sa doarma, saraca. ' E urgent" ' Lasati'o sa doarma, Dumne&eu s'o ierte, c'a murit de mult. ' Imposibi" $acu !avrilescu. Am vorbit cu ea a&i'dimineata. ' 7 con$undati poate cu sora'sa, Ecaterina: madame Tranda$ir a murit acum cinci ani. !avrilescu ramase o clipa impietrit, apoi baga mainile in bu&unare si scoase cateva batiste. ' /urios, sopti el tar&iu. 1e intoarse agale, si urcand cele trei trepte de la numarul +-+, isi lua palaria si si'o puse pe cap. Mai incerca o data clanta, apoi cobori si se departa sovaitor. 6mbla incet, $ara ganduri, stergandu'se in nestire cu batista. /irciuma din colt era inca desc%isa si, dupa ce'i dadu tarcoale, se %otari sa intre. ' Nu mai servim decat la pa%ar, spuse baiatul. Inc%idem doua. ' La doua2 se mira !avrilescu. Dar cat e ceasul acum2 ' E doua. E c%iar doua trecute. ' E teribil de tar&iu, sopti !avrilescu, mai mult pentru sine proptindu'se de te(g%ea, i se paru ca recunoaste $igura carciumarului, si inima incepu sa'i bata. ' Nu sunteti dumneavoastra domnul /ostica2 intreba. ' Eu sunt, spuse carciumarul, privindu'l lung. *arca v'as cunoaste, adauga dupa o pau&a. ' *arca, parca, incepu !avrilescu, apoi isi pierdu $irul si tacu, &ambind incurcat. Am $ost pe aici de mult, relua el, aveam niste prieteni. Madame Tranda$ir. ' Da, Dumne&eu s'o ierte. ' Madame !avrilescu, Elsa. ' A%, ce'a mai $ost si cu dansa, il intrerupse carciumarul, nici pana in &iua de a&i nu se stie ce s'a intamplat. La cautat politia cateva luni si n'a putut sa dea de el, nici viu, nici mort. *arca ar $i intrat in pamant. )iata madame Elsa, l'a asteptat ce l'a asteptat, si pe urma a plecat la $amilia ei in !ermania. 1i'a vandut lucrurile si a plecat. N'aveau cine stie ce, erau saraci. Ma batea gandul sa cumpar eu pianul. ' 3a sa &ica a plecat in !ermania, spuse !avrilescu visator. A plecat de mult2

' De mult, de mult. La cateva luni dupa ce a disparut !avrilescu. La toamna se implinesc +: ani. A scris si in &iare. ' /urios, sopti !avrilescu, incepand sa'si $aca vant cu palaria. 1i eu daca ti'as spune dumitale, daca tiias spune ca a&i'dimineata, si'ti dau cuvantul meu de onoare ca nu e5agere&, a&i'dimineata am stat cu ea de vorba. /eva mai mult. La pran& am mancat impreuna. *ot sa'ti spun si ce'am mancat. ' 1'o $i intors, vorbi carciumarul privindu'l nedumerit. ' Nu, nu s'a intors, n'a plecat de loc. E la mi(loc o con$u&ie. Acum sunt cam obosit, dar maine dimineata am sa'i dau eu de rost. 1e inclina usor si iesi. Inainta agale, cu palaria intr'o mana si batista in cealalta, oprindu'se indelung pe $iecare banca, sa se odi%neasca. Era o noapte clara, $ara luna, si pe stra&i incepea sa se reverse racoarea gradinilor. Tar&iu il a(unse din urma o trasura cu un cal. ' Incotro, boierule2 intreba bir(arul. ' La tiganci, raspunse !avrilescu. ' Atunci urcati, va duc pe doi poli, spuse bir(arul oprind trasura. ' Imi pare rau, dar nu prea am bani. Mi'a mai ramas o suta de lei si ceva maruntis. 1i suta imi trebuie ca sa pot intra la tiganci. ' E mai mult, vorbi bir(arul incepand sa rada. Nu va a(unge o suta de lei. ' Eu atata am platit a&i dupa'amia&a. Noapte buna, adauga el, pornind din nou. Dar trasura se tinea dupa el la pas. ' Asta'i regina noptii, spuse bir(arul aspirand adanc. Asta'i din gradina domnului !eneral. D'aia imi place sa trec pe'aici, noaptea. Am musterii, n'am musterii, eu trec pe'aici in $iecare noapte. !ro&av ce'mi plac $lorile. ' Ai $ire de artist, spuse !avrilescu, &ambind. Apoi se ase&a pe o banca si'l saluta cu mana. Dar bir(arul opri brusc trasura si o aduse langa el, in dreptul bancii. Isi scoase tabac%era si incepu sa'si rasuceasca o tigara. ' Imi plac $lorile, spuse. /aii si $lorile. In tinerete am $ost dricar. /e $rumusete" 1ase cai, imbracati in negru si inmuiati in aur, si $lori, $lori, sumedenie de $lori" Ei, a trecut tineretea, s'au dus toate. Am imbatranit, am a(uns bir(ar de noapte, cu un singur cal. Isi aprinse tigara si trase un $um pe indelete. ' 3a sa &ica la tiganci, incepu el tar&iu. ' Da, e o c%estie personala, se grabi !avrilescu sa e5plice. Am $ost a&i dupa'masa pe'acolo, si a iesit o suma de incurcaturi. ' A%, tigancile, $acu bir(arul cu tristete. Daca n'ar $i tigancile, adauga el, coborand glasul. Daca n'ar $i. ' Da, spuse !avrilescu, toata lumea vorbeste. In tramvai, vreau sa spun. /and trece tramvaiul prin $ata gradinii, toata lumea vorbeste de tiganci. 1e ridica de pe banca si porni din nou la drum, cu trasura tinandu'se la pas dupa el. ' 1'o luam pe'aici, spuse bir(arul aratand cu biciul o straduta, ca taiem drumul. 1i pe'aici trecem pe la biserica. A in$lorit si acolo regina noptii. E drept, nu e ca la. !eneral, dar o sa vedeti, n'o sa va para rau. ' Ai $ire de artist, spuse !avrilescu visator. In dreptul bisericii se oprira amandoi sa respire par$umul $lorilor. ' *arca ar mai $i si altceva decat regina noptii, spuse !avrilescu. . ' A%, sunt $el de $el de $lori. Daca a $ost vreo inmormintare asta&i, au ramas $lori multe. 1i acum, spre dimineata, toate $lorile astea incep din nou sa miroasa. 3eneam des pe aici, cu dricul. Era o $rumusete" Isi $luiera scurt calul si porni o data cu !avrilescu. ' Acum nu mai avem mult, spuse. De ce nu urcati2 ' Imi pare rau, dar n'am bani. ' Imi dati din maruntis. 6rcati. !avrilescu sovai cateva clipe, apoi, cu un e$ort, urca. Dar indata ce se urni trasura, isi lasa capul pe perna trasurii si adormi. ' Era $rumos, incepu bir(arul. Era biserica bogata, si tot lume buna. Tinerete. Intoarse capul si, va&andu'l ca doarme, incepu sa $luiere usor, si aalul isi inviora pasul. ' Am a(uns, striga el, dandu'se (os de pe capra. Dar sunt portile inc%ise. Incepu sa'l scuture, si !avrilescu se destepta tresarind. ' 1unt portile inc%ise, repeta bir(arul. Trebuie sa sunati. !avrilescu isi lua palaria, isi aran(a cravata si cobora. Apoi Incepu sa'si caute porto$elul cu maruntis. ' Nu mai cautati, spuse bir(arul. Imi dati alta data. Eu tot am sa astept aici, adauga. La ora asta, daca mai pica vreun musteriu, tot pe aici il gasesc. !avrilescu il saluta cu palaria, apoi se apropie de poarta, cauta soneria si apasa pe buton. /%iar in acea clipa poarta se desc%ise si, intrand in curte, !avrilescu se

indrepta spre bosc%et. 1e mai &area la $ereastra o lumina plapanda. )atu s$ios la usa si, va&and ca nu'i raspunde nimeni, puse mana pe clanta si intra. )aba adormise cu capul pe masuta. ' 1unt eu, !avrilescu, spuse, batand'o usor pe umar. Mi'ati $acut o groa&a de incurcaturi, adauga, va&and'o ca se desteapta si incepe sa caste. ' E tar&iu, spuse baba, $recandu'se la oc%i. Nu mai e nimeni. Dar privindu'l lung, il recunoscu. ' A%, tot dumneata esti, mu&icantul. Mai e doar nemtoaica. Ea nu doarme niciodata. !avrilescu isi simti din nou inima batandu'i si incepu usor sa tremure. ' Nemtoaica2 repeta el. ' 7 suta de lei, spuse baba. !avrilescu incapu sa'si caute portmoneul, dar mainile ii tremurau tot mai tare, si cand il gasi, intre batiste, portmoneul ii aluneca pe covor. ' 3a cer iertare, spuse plecandu'ise cu greutate sa'l ridice. 1unt cam obosit. A $ost o &i teribila. )aba lua bancnota, se ridica de pe scaunas si, din prag, ii arata cu bratul casa cea mare: ' 3e&i sa nu te ratacesti, ii spuse. 1a tii drept pe coridor, si sa numeri sapte usi. 1i cand oi a(unge la a saptea, sa bati de trei ori si sa spui: Eu sunt, m'a trimis baba . Apoi isi opri un cascat, batandu'si gura cu palma, si inc%ise usa. 4espirand anevoie, !avrilescu se indrepta incet spre cladirea care stralucea argintie sub stele. 6rca treptele de marmura, desc%ise usa si ramase o clipa ne%otarat. In $ata lui se intindea un coridor slab luminat, si !avrilescu simti din nou cum inima incepe sa i se &bata, parca ar $i stat sa se sparga. Incepu sa inainte&e, emotionat, numarand cu glas tare usile pe langa care trecea. /urand se tre&i ca numara: treispre&ece, paispre&ece si se opri, de&orientat. !avrilescule, sopti, atentie, ca iar ai $acut o incurcatura. Nu treispre&ece, nu paispre&ece, ci sapte. Asa a spus baba, sa numeri sapte usi. 3oi sa se intoarca si sa numere din nou, dar dupa cativa pasi se simti sleit de puteri si, oprindu'se in $ata primei usi la indemana, batu de trei ori si intra. Era un salon mare si simplu, aproape saracacios mobilat, iar in dreptul $erestrei, privind spre gradina, se pro$ila umbra unei $emei tinere. ' 1cu&ati, incepu !avrilescu cu greutate. Am numarat gresit. 6mbra se de&lipi de la $ereastra si se indrepta spre el, cu pasi moi, si un par$um uitat ii reveni deodata in amintire. ' =ildegard" e5clama, lasand sa'i cada palaria din mana. ' De cand te'astept, spuse $ata apropiindu'se. Te'am cautat peste tot. ' Am $ost la berarie, sopti !avrilescu. Daca n'as $i $ost cu ea la berarie, nu s'ar $i intamplat nimic. 1au daca as $i avut ceva bani la mine. Dar asa, a platit ea, Elsa, si intelegi, m'am simtit obligat. 1i acum e tar&iu, nu e asa2 E $oarte tar&iu. ' /e importanta poate sa aiba, spuse $ata. =ai sa mergem. ' Dar nu mai am nici casa, nu mai am nimic. A $ost o &i teribila. M'am luat cu vorba cu madame 3oitinovici si'am uitat servieta cu partituri. ' Intotdeauna ai $ost distrat, il intrerupse. 1a mergem. ' Dar unde2 6nde2 incerca !avrilescu sa strige. In casa mea s'a mutat cineva, i'am uitat numele, dar e cineva pe care nu'l cunosc. 1i nici macar nu e acasa, ca sa'i putem e5plica. E plecat la bai. ' 3ino cu mine, spuse $ata apucandu'l de mana si tragandu'l usor in coridor. ' Dar n'am nici bani, continua !avrilescu in soapta. Tocmai acum cand s'au sc%imbat banii si s'a scumpit tramvaiul. ' Ai ramas acelas, spuse $ata, incepand sa rada. Ti'e $rica. ' Dintre cunoscuti n'a mai ramas nimeni, continua !avrilescu, in soapta. Toata lumea e la bai. Madame 3oitinovici, de care m'as $i putut imprumuta, lumea spune ca ar $i plecat in provincie. A%, palaria, e5clama, si voi sa se intoarca. ' Las'o, raspunse $ata. N'o sa avem nevoie de ea acum. ' Nu se stie, nu se stie, starui !avrilescu sa'si desprinda mana din mana $etei. E o palarie $oarte buna, e aproape noua. ' E adevarat2 se mira $ata. Tu inca nu intelegi2 Nu intelegi ce ti s'a intamplat, acum, de curand, de $oarte curand2 E adevarat ca nu intelegi2 !avrilescu o privi adanc in oc%i, si o$ta. ' 1unt cam obosit, spuse, iartama. A $ost o &i teribila. Dar acum parca incep sa ma simt mai bine.. 8ata il trase usor dupa ea. Traversa curtea si iesira $ara sa mai desc%ida poarta. )ir(arul ii astepta, motaind, si $ata il trase tot atat de usor dupa ea in trasura. ' Dar iti (ur, incepu !avrilescu, in soapta, iti dau cuvantul meu de onoare ca nu mai am nici un ban. ' Incotro, domnisoara2 intreba bir(arul. 1i cum va duc2 La pas sau mai repe(or2 ' Ia'o spre padure, pe drumul ala mai lung, spuse $ata. 1i mana incet. Nu ne grabim. ' =ei, tinerete" $acu bir(arul, $luierand usor calul. Ii tinea mana prinsa in mainile ei, dar se re&emase cu capul pe perna, cu oc%ii pe cer. !avrilescu o privea adanc, concentrat. ' =ildegard, incepu el tar&iu. 1e intampla ceva cu mine, si nu stiu bine ce. Daca nu te'as $i au&it vorbind cu bir(arul, as crede ca vise&. 8ata intoarse capul spre el si'i &ambi. ' Toti visam, spuse. Asa incepe. /a, intr'un vis.