Sunteți pe pagina 1din 5

DECIZIE Nr. 148 din 21 februarie 2007 asupra sesizarii privind neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 157 alin.

(2) din Regulamentul Senatului

Autorul sesizarii => 26 de senatori din grupul parlamentar Dreptate si Adevar PNLPD

Obiectul sesizarii => Prevederile art. 157, alin.(2)1 din Regulamentul Senatului Motivarea sesizarii => Autorii acesteia (cei 26 de senatori) sustin ca actul normativ
mentionat nu este conform cu: 1. principiul separatiei puterilor in stat (art. 1, alin.(4)): Parlamentul nu are calitatea sa decida asupra unor chestiuni care tin exclusiv de organizarea si functionarea Guvernului. De asemenea, se sustine ca legiuitorul constitutional nu a prevazut caracterul obligatoriu al unei motiuni simple pentru Guvern. 2. dispozitiile art. 106 (Incetarea functiei de membru al Guvernului) si ale art. 112, alin.(2) (Intrebari, interpelari si motiuni simple): se arata in finalul sesizarii ca demiterea ministrului justitiei printr-o motiune simpla nu este prevazuta n dispozitiile art. 106 din Constitutie, potrivit carora: Functia de membru al Guvernului inceteaza in urma demisiei, a revocarii, a pierderii drepturilor electorale, a starii de incompatibilitate, a decesului, precum si in alte cazuri prevazute de lege. Potrivit art. 27, alin.(2) si (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea a fost comunicata presedintelui Senatului pentru a-si exprima punctele de vedere. La 20 februarie 2007, presedintele Senatului a comunicat faptul ca prevederile art. 672 din Constitutie nu fac distinctie intre motiunea simpla si motiunea de cenzura, de unde rezulta ca ambele produc efecte juridice => in asemenea conditii, o motiune adoptata in conditiile art.112 alin. (2)3 din Constitutie produce efecte juridice.

Art. 157, alin.(2): Motiunile simple adoptate de Senat se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, si sunt obligatorii pentru Guvern si membrii sai, precum si pentru celelalte persoane vizate.
2

Art. 67: Camera Deputailor i Senatul adopt legi, hotrri i moiuni, n prezena majoritii membrilor.

Art 112 alin. (2): Camera Deputailor sau Senatul poate adopta o moiune simpl prin care s-i exprime poziia cu privire la o problem de politic intern sau extern ori, dup caz, cu privire la o problem ce a fcut obiectul unei interpelri.
3

Temeiul constitutional al sesizarii Curtii Constitutionale este art. 146 lit. c) teza finala din Legea fundamentala4, reluat de articolele 11, lit. A, pct. c) si 27, alin.(1) din Legea 47/1992.

Decizia Curtii Constitutionale => Constata ca prevederile art. 157, alin.(2) din
Regulamentul Senatului sunt constitutionale in masura in care adoptarea unei motiuni simple de catre Senat nu il obliga pe primul-ministru sa propuna revocarea unui membru al Guvernului a carui activitate a facut obiectul motiunii. Trebuie sa lamurim aici ca prin decizia sa, Curtea a acceptat constitutionalitatea acelor prevederi, constitutionalitate pe care a conditionat-o de o interpretare restrictiva (in masura in care cum trebuie analizate prevederile). Daca ar fi respins ab initio sesizarea, atunci principiul separatiei puterilor in stat ar fi fost infrant, pentru ca Parlamentul ar fi ordonat Guvernului extraconstitutional. Dar daca ar fi acceptat fara nicio conditionare constitutionalitatea prevederilor, atunci membrii Guvernului ar fi putut invoca totala lipsa de raspundere in fata motiunilor adresate de Parlament, ceea ce ar fi trimis la o posibila dictatura guvernamentala. In aceste circumstante, Curtea alege sa urmeze, intr-un vesnic stil romanesc, aurea mediocritas (aurita cale de mijloc). Este, asadar, o decizie in interpretare sau in conformitate sub rezerva.

Motivarea deciziei:
1. Pe forma (procedura), Curtea a fost legal sesizata, potrivit dispozitiilor art. 146, lit. c) din Constitutie, precum i celor ale art. 1, alin.(1) si (2), art. 2, alin.(1) si (3) si ale art. 10, alin. (2), art. 11, lit. A, pct. c), art. 27, alin.(1) si (2)5 din Legea nr. 47/1992, si este competenta sa solutioneze sesizarea de neconstitutionalitate. Totodata, Curtea examineaza sesizarea de neconstitutionalitate, raportul intocmit de judecatorul-raportor, punctul de vedere al presedintelui Senatului, dispozitiile criticate din Regulamentul Senatului, raportate la prevederile Constitutiei Romaniei i dispozitiile Legii nr. 47/1992 pentru organizarea si functionarea Curtii. 2. Pe fond (materie), Curtea constata ca esenta revendicarilor parlamentarilor rezida in pretinsa neconstitutionalitate a prevederilor art. 157, alin.(2) din Regulamentul Senatului conform carora motiunile simple "sunt obligatorii pentru Guvern si membrii sai, precum si pentru celelalte persoane vizate". Este un principiu indeobste admis ca orice autoritate publica se bucura de autonomie. Tot astfel, Parlamentul poate adopta prin hotararea majoritatii membrilor fiecarei Camere regulament
4

Cu urmatorul continut: Curtea Constitutionala are urmtoarele atributii:(...) c) se pronunta asupra constitutionalitatii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre presedintii celor doua Camere, a unui grup parlamentar sau a unui numar de cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25 de senatori
5

Cu urmatorul continut: In cazul in care sesizarea se face de parlamentari, ea se trimite Curtii Constitutionale de catre secretarul general al Camerei din care acestia fac parte, in ziua depunerii, iar Curtea Constitutionala o va comunica, in termen de 24 de ore de la inregistrare, presedintilor celor doua Camere, cu precizarea datei cand va avea loc dezbaterea

privind organizarea interna. Prevederile acestuia NU pot stabili o conduita (drepturi si obligatii) DECAT pentru parlamentari si pentru alte categorii de persoane (functionari publici, demnitari, autoritati), in masura in care intra in raporturi constitutionale cu respectiva Camera. Pe aceeasi linie de gandire se inscrie si jurisprudenta Curtii Constitutionale, constanta in materie (deciziile 45 si 46 din 1994, decizia 601 din 2005 si decizia 317 din 2006). In extenso (pe larg), deciziile Curtii prezentate anterior si pozitia sa se mentin chiar si cand nu e vorba numai de regulamente parlamentare, ci si de hotarari sau, in speta noastra, motiuni simple. Pentru ca societatea sa functioneze corect e nevoie ca autoritatile sa colaboreze si sa ajute atunci cand si acolo unde populatia are nevoie. Pentru aceasta, constituantul roman derivat a considerat necesar un anumit control reciproc al acestor autoritati. Un scurt excurs al raporturilor de control Parlament versus Guvern se impune: I. Controlul asa-zis de informare (art. 111, Informarea Parlamentului si 112, Intrebari, interpelari, motiuni simple din Constitutie) priveste documentele si orice alte informatii pe care guvernantii sunt tinuti sa le procure parlamentarilor (deputati, senatori, comisii parlamentare prin presedintii acestora) si totodata intrebarile cu privire la anumite probleme de exemplu, la politica bugetara, la situatia din invatamant etc. la care trebuie sa raspunda. II. Motiunile simple (art. 112) privesc exprimarea pozitiei Senatului sau Camerei Deputatilor fata de activitatea si politica desfasurata de Guvern (per ansamblu) sau de un membru al acestuia. Pentru a putea fi valide, ele trebuie semnate de cel putin din senatori sau 50 de deputati, dupa caz, sa fie motivate si depuse in cursul unei sedinte publice la presedintele de sedinta. Dupa constatarea indeplinirii conditiilor privind numarul minim de sustinatori, motiunea e trimisa Guvernului si comunicata plenului Parlamentului, apoi afisata la sediul Camerei parlamentare in fata careia a fost ridicata. Referitor la adoptare si cvorum avem diferente notabile: (I) art. 157, alin.(1) din Regulamentul Senatului prevede ca o motiune simpla se adopta cu votul secret al majoritatii senatorilor (majoritate absoluta); (II) art. 161 din Regulamentul Camerei Deputatilor prevede ca o motiune simpla se adopta cu votul majoritatii deputatilor prezenti (vot fie public, fie secret; majoritate relativa). III. Motiuni de cenzura (art. 113, coroborat cu 109) privesc raspunderea solidara a membrilor Guvernului fata de Parlament (si indirect fata de popor), fiind un instrument de exercitare directa a controlului parlamentar asupra activitatii executivului per ansamblu (nu doar contingent). In sistemul nostru nu exista si motiunea de cenzura individuala, care ar avea ca efect doar pierderea calitatii de ministru a unui singur membru. Conceptual, motiunea de cenzura (retragerea increderii) e simetrica acordarii votului de incredere de catre Parlament Guvernului, la investirea in functie. Mandatul Guvernului se bazeaza 100% pe increderea Parlamentului (care ii legitimeaza existenta si activitatea), asa ca atunci cand increderea legislativului in loialitatea guvernantilor nu mai exista, mandatul celor din urma devine retractabil, prin sanctiunea specifica dreptului constitutional si anume raspunderea politico-juridica a Guvernului, finalizata prin demitere, in baza art. 113. Procedural, motiunile de cenzura trebuie initiate de cel putin din numarul total al deputatilor si senatorilor (conditie de validitate). Simetric cu votul de investitura, cat si ca

expresie a raportului de incredere intre Parlament si Guvern, ele sunt dezbatute si aprobate doar in sedinta comuna a Camerelor. Din ratiuni de ordin practic, motiunile sunt trimite Guvernului (inainte de adoptare, bineinteles) pentru ca acesta sa se poata apara. Daca e respinsa, Guvernul isi continua activitatea ca si cand nimic nu s-ar fi petrecut. Daca e adoptata, Guvernul e demis. IV. Angajarea raspunderii Guvernului (art. 114) priveste o masura de maxima celeritate prin care, pentru a face fata unor situatii exceptionale ce reclama solutii urgente (de competenta Parlamentului), Guvernul urmareste sa adopte un program (o declaratie de politica generala sau un proiect de lege), sustinut de majoritatea Parlamentului. Am subliniat urmareste cu un scop, pentru aceea ca Guvernul nu adopta de la sine putere, ci propune Parlamentului acel program care va fi supus votului. In practica se intalnesc doua situatii: 1)Daca nu se depunde motiune de cenzura in 3 zile sau ea e respinsa, atunci proiectul de lege al Guvernului (modificat sau nu cu amendamente de catre Parlament) se considera adoptat sau declaratia de politica generala devine obligatorie pentru Guvern => Guvernul trebuie sa treaca neaparat la respectarea angajamentului. 2)Daca in termen de 3 zile se depune o motiune de cenzura si ea e votata, atunci Guvernul devine demisionar. Este un risc pe care si-l asuma. Schematic: Guvernul isi angajeaza raspunderea in fata Parlamentului => controlul parlamentar => efecte: fie produce un act de legiferare (adoptarea proiectului de lege/a declaratiei de politica generala), fie naste o motiune de cenzura => fie Guvernului i se dau parghiile pentru a-si atinge scopul, fie e demis. Cateva precizari pentru a intelege mai bine sunt utile: 1)Angajarea e facuta de Guvern, ca un organ colegial si solidar => e nevoie de o hotarare prealabila 2)Posibilitatea angajarii raspunderii nu e supusa niciunei conditii, ramanand la aprecierea exclusiva a Guvernului oportunitatea initiativei si continutul acesteia 3)Guvernul nu e obligat sa isi asume raspunderea. O face atunci cand considera ca poate castiga ceva. Printre avantaje se numara: verificarea sprijinului parlamentar si determinarea polilor de interese din Parlament (votezi, ca parlamentar, pentru motiune si implicit pierzi Guvernul sau votezi contra motiunii si implicit sustii initiativa Guvernului?; obligarea Parlamentului sa faca o judecata de valoare asupra continutului initiativei sale => ori de cate ori nu se depune o motiune de cenzura, Guvernul isi intareste pozitia). In consecinta, prin aceasta procedura, Guvernul ii da la randul sau Parlamentului doua optiuni: (I) fie sa il mentina in functie, obligat sa ii satisfaca cerintele (am mentionat anterior ca materia/obiectul angajarii raspunderii priveste competentele legislativului, care in situatii normale nu ar trebui sa fie de apanajul executivului); (II) fie sa nu ii satisfaca cerintele, dar sa isi asume responsabilitatea demiterii sale. Fata de un popor vesnic revoltat impotriva autoritatilor, ne imaginam cu greu cum ar putea Parlamentul nostru sa aleaga demiterea Guvernului si sa ajunga asadar sa fie raspunzator in fata electorilor prezenti si viitori pentru dizolvarea unui organ fundamental, situatie care ar duce aproape inevitabil la criza.

V. Delegarea legislativa (art. 115) la origine, aceasta specie a delegarii a fost un substitut al activitatii legislative a Parlamentului in situatii critice (stare de razboi). Ea ar trebui sa fie o exceptie de la principiul delegata potestas non delegatur (puterea delegata nu se

deleaga in sensul ca Parlamentul nu e titularul primar al puterii/suveranitatii, ci poporul; ar fi impropriu sa mai delege la randul sau puterea Guvernului ca atunci cand A ii imprumuta lui B o carte, iar B ii imprumuta lui C aceeasi carte primita de la A). Totusi, practica legislativa din tara noastra contrazice, intrucat avem perioade cu mai multe ordonante decat legi. Actele juridice rezultate: ordonante simple si, cu titlu exceptional, de urgenta. Regimul lor juridic e studiat cu ocazia analizei altor decizii.

De retinut ca primele doua forme de control, spre deosebire de ultimele trei, sunt FARA sanctiune juridica directa (fara efecte juridice ipso iure, adica prin lege insasi in virtutea unei norme din lege), dar CU sanctiune politica/sanctiune juridica indirecta (cu efecte juridice ipso facto, adica prin faptul insusi in virtutea cauzalitatii completate de eo ipso, adica tocmai de aceea). Aceasta este, practic, inima deciziei prezente.
Din tot ce am analizat pana acum, devine evident ca nicaieri nu apare obligatia expresa a guvernantilor de a concretiza cerintele parlamentarilor, formulate prin acele intrebari/interpelari/motiuni simple. Parlamentul, prin regulamente, poate stabili doar cadrul (deci formalitatile) prin care sa se deruleze intrebarile/interpelarile/aducerea la cunostinta a motiunilor etc., dar nu si conduita subiectelor. Orice alta interpretare ar infrange art. 106 din Constitutie, care prevede, printre situatiile in care inceteaza functia de membru al Guvernului, si "alte cazuri prevazute de lege". Nici Constitutia si nici o alta lege nu prevede incetarea functiei de membru al Guvernului prin revocarea obligatorie pe baza unei motiuni simple. Motiunea simpla este un act juridic, dar nu produce un astfel de efect. Guvernul si organele administratiei publice sunt obligate s tina seama de continutul motiunii si sa actioneze in sensul pozitiei exprimate de Camera, in vederea remedierii deficientelor semnalate. Caracterul obligatoriu NU inseamna insa ca Guvernul sau vreun alt organ al administratiei publice ar fi obligat sa execute dispozitii cuprinse in motiune cu privire la luarea unor masuri cu caracter organizatoric, cum sunt numirea si eliberarea din functie, care prin Constitutie sau prin alte legi sunt date in competenta lor exclusiva6.

Ce vor face, in concret, cei avertizati de o motiune simpla? E o intrebare al carei raspuns va depinde numai de ei. Trebuie sa aiba totusi in vedere ca aceasta situatie a lipsei de obligativitate a respectarii motiuni si a absentei efectelor juridice nu exclude raspunderea politica pentru ca nimic nu opreste Parlamentul sa adopte o motiune de cenzura atunci cand e sigur ca Guvernul nu tine cont de avertizarile sale prealabile si ca nu ii respecta directiile orientative.

DIN DECIZIE: Curtea observa ca in sensul acestor considerente sunt si dispozitiile art. 164 din Regulamentul Camerei Deputatilor, potrivit carora, "In cazul in care o motiune simpla este aprobata, hotararea Camerei se va trimite Guvernului, care va tine cont de pozitia exprimata in cuprinsul respectivei motiuni", intrucat sintagma "va tine cont" determina caracterul ipso facto al efectelor juridice.