Sunteți pe pagina 1din 18

Primăria orașului Tăuții-Măgherăuș, Consiliul Local & Partenerii

organizează la Casa Orășenească de Cultură

6 iunie 1914 ROMÂNIA 1 – 6 iunie 2014 cu tematică 13 iunie 2014, ora
6 iunie 1914
ROMÂNIA
1 – 6 iunie 2014
cu tematică
13 iunie 2014, ora 10 00 :
Invitați la
dialog
tematică 13 iunie 2014, ora 10 00 : Invitați la dialog SLOVACIA 1 februarie 1945 
tematică 13 iunie 2014, ora 10 00 : Invitați la dialog SLOVACIA 1 februarie 1945 

SLOVACIA 1 februarie 1945

Ambasada Republicii Slovace în România – Excelența Sa, ambasador Ján GÁBOR

Promotori culturali din orașele Martfű, Aszód (Ungaria), Tuchów (Polonia), Waldburg (Austria), Tisovec, Pohronska Polhora, Michalova (Slovacia)

Cenaclul Scriitorilor Maramureș – președinte Florica BUD, scriitor; ziarist, scriitor Ștefan BELLU

Liga Scriitorilor Maramureș, Centrul de Excelență „Porțile Nordului”, Editura Transilvania prof. Virginia PARASCHIV, critic literar, eseist şi prozator

Mentori și Ucenici – profesori și elevi ai Liceului de Arte Baia Mare; artiști plastici Asociația „Clepsidra de cristal” Tăuții-Măgherăuș

Asociația Veteranilor de Război – Filiala Maramureș, veteran Miron IUSTIN (Tăuții-Măgherăuș)

Oficiul Național pentru Cultul Eroilor București – director, colonel dr. Marian POPESCU

Doamna Lucia SOREANU-ȘIUGARIU – soția poetului-erou (Aachen - Germania)

Doamna Aurica PETRUȘCA, nepoata poetului

Concitadini cu Poetul: dr. Gabriela HAJA – cercetător ştiințific, Şef departament lexicologie–lexicografie Academia Română, Filiala Iași; economist Vasile GHIȘA (București) – fost consilier în Ambasadele României din Ungaria, Iugoslavia, Germania, ș.a.; dr. Nadia ROMAN profesor Seminarul Teologic Ortodox Baia Mare

Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș - director Viorel RUSU

Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Maramureș – director dr. Teodor ARDELEAN

Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Maramureș – director dr. Ioan MARCHIŞ (membru U.A.P.R.)

Centrul Județean de Conservare și Valorificare a Tradiției și Creației Populare Maramureș – director dr. Ştefan MARIŞ

iei Populare Maramure ș – director dr . Ştefan MARIŞ Prezentarea valențelor personalității poetului -erou.

Prezentarea valențelor personalității poetului-erou.

(discursuri, referințe, prezentarea cărților de autor, videoproiecții)

orele 11 30 -15 00 : Băița – Vizitarea Casei memoriale. Picnic ora 18 00 : Concert muzică clasică – „Joc Dans - Rapsodie” – „Klavier Art”, București (Casa Orășenească de Cultură, Tăuții-Măgherăuș) ora 21 00 : Recital Fanfara Stibina” a orașului Tăuții-Măgherăuș & Fanfara „Millenium Band” – Parcul Municipal, Baia Mare

iunie 2014,

iunie 2014,

14 Delegațiile orașelor înfrățite din Ungaria, Polonia, Slovacia, Austria – cunoașterea orașului Tăuții-Măgherăuș și a împrejurimilor

15 ora 11 00 : Te-Deum poet-erou Ion ȘIUGARIU – Biserica ortodoxă Băița ora 12 30 : Depuneri de coroane Statuia poetului-erou, Băița. Recital elevi ai Liceului „Traian Vuia” Tăuții-Măgherăuș

ora 16 00 : Prezentarea delegațiilor străine la ora 20 00 : Cină festivă Delegații și Invitați

Zilele orașului

(Centru civic, oraș Tăuții-Măgherăuș); Discursuri

ZVOLEN: Cimitirul Central Militar al Armatei Române
ZVOLEN: Cimitirul Central Militar al Armatei Române
ZVOLEN: Cimitirul Central Militar al Armatei Române Nr. C.E./2341 din 13.09.2012, privind locul de înhumare a

Nr. C.E./2341 din 13.09.2012, privind locul de înhumare a numitului Ioan I. SOREANU, decedat în cel de-al Doilea Război Mondial:

Vă aducem la cunoștință că:

– în baza de date a Oficiului Național

pentru Cultul Eroilor (București) a fost identificat sublt. r. Ioan I. SOREANU, din Reg. 27 Infanterie, decedat în data de 01.02.1945, înhumat inițial în localitatea Pohronska Polhora (situată la aprox. 74 km de Zvolen)

și strămutat ulterior în Cimitirul de onoare al eroilor romani din Zvolen, Slovacia;

– construit în anul 1958,

Cimitirul de onoare din Zvolen reprezintă cea mai mare necropolă de război românească de peste hotare, fiind declarat, în anul 1963, monument cultural de către autoritățile slovace abilitate.

În acest cimitir centralizator au fost înhumați

aproximativ 11.000 militari romani, decedați în luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei în cel de-al Doilea Război Mondial. Dintre aceștia, numele a 494 ofițeri și subofițeri sunt inscripționate pe însemne de căpătâi comune iar numele celorlalți eroi români sunt inscripționate pe plăci comemorative comune.

români sunt inscripționate pe plăci comemorative comune. Cu stimă, DIRECTORUL OFICIULUI NATIONAL PENTRU CULTUL

Cu stimă, DIRECTORUL OFICIULUI NATIONAL PENTRU CULTUL EROILOR

Colonel dr. Marian POPESCU

PIETROASA
PIETROASA
Casa Memorială
Casa
Memorială
Satul BĂIȚA
Satul BĂIȚA

* Ion ȘIUGARIU (06.06.1914, Băiţa/Tăuții-Măgherăuș, România – 01.02.1945, Brezno, Slovacia) este un poet. Este fiul Floarei (născută Griga) şi al

lui Ion Șugar, miner, ambii de confesiune greco -catolică. În certificatul de naştere numele lui Şiugariu apare maghiarizat: Sugar Janos. Prin decizia

Ministerului de Justiţie din 24 iunie 1936 numele îi este schimbat în Ion Soreanu, dar scriitorul va semna Ion Şiugariu, Ione l Șugar, folosind şi

pseudonime: Sonia Mug ur, Sergiu Băiţan şi Ion Sorescu. După cursul primar urmat la Băiţa şi Valea Borcutului (1924 -1928), face patru clase la

Şcoala Normală din Oradea (1928-1932), apoi trece la Liceul „Emanuil Gojdu" din aceeaşi localitate, pe care îl va absolvi în 1936.

Efectuează stagiul militar la Şcoala de Ofiţeri de Rezervă din Ploieşti (1936 -1937), de unde iese cu gradul de sublocotenent. Din toamna lui 1937 urmează

cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti, obţinând licenţa în 1942, cu teza Aspectul jurnalistic în literatura modernă. După

Dictatul de la Viena este ales preşedinte al Asociaţiei Studenţilor Refugiaţi din România. În intervalul 1943 – iulie 1944 funcţionează ca şef de cabinet în

Ministerul Culturii Naţionale, condus de Ion Petrovici. Mobilizat, ia parte la luptele pentru eliberarea Transilvaniei, ajungând până la Brezno, în Slovacia,

unde cade eroic. Va fi decorat post-mortem, în 1945, cu Ordinul „Coroana României", în grad de Cavaler. În 1956 e reînhumat în cimitirul milita rilor români

de la Zvolen, lângă Banskâ Bystrica.

Debutează în 1934 la „Observatorul", revista liceului din Beiuş, cu poemul Imnul tinereţii. Începuturile literare îi sunt patronate de Octav Şuluţiu, pe atunci

profesor la liceul din Oradea. Va mai colabo ra la „Familia", „Luceafărul", „Eu şi Europa", „Sentinela", „Porunca vremii", „Universul literar", „Revista

Fundaţiilor Regale" (unde în 1942 -1944 ţine şi cronica de poezie), „Decalog", „Pagini literare" (Turda), „Convorbiri literare", „Meşterul Manole" (r ubrica

„Jurnal literar"), „Basarabia literară", „Vremea", „Dacia rediviva", „Bacăul" (unde redactează în 1942 -1943 rubrica „Însemnări") etc.

Primul volum de versuri, Trecere prin alba poartă , apărut în 1938 , vestea un poet vitalist, al extazului solar, într -un Cântec de pornire la drum. Autorul se recomandă: „Mai plin de soare

necunoscut şi cald ca o primăvară, / Când musteşte viaţa în suflet şi -n pământ [

]

Mi -am îmbrăcat gândul în azur şi muselină / Şi m i-am scăldat condeiu -n boare cristalină". Setea de viaţă ,

dimineaţa, primăvara, soarele sunt sintagme -temă ale primei secţiuni. Lirica erotică din cea de -a doua parte a cărţii păstrează nota extatică, într -o adolescentină „cântare a cântărilor": metaforele

naturiste potenţează puritatea versurilor dedicate fetei iubite, poezia se vrea o laudă demnă de idealitatea ei. Elegiile din a treia secţiune conţin reminiscenţe simboliste dar însetatul de lumină

solară, stenică, aspiră să depăşească starea de morbidezza sau de spleen , aşa încât textele rămân dominate de „ţâşnirea vulcanică" şi de „clocotul de pasiune" (Octav Şuluţiu).

Paradisul peregrinar (1942) consolidează imaginea poetului frenetic -vitalist chemat de zboruri spre luminile celeste: „Aici e numai lup tă aspră pentru soare. / în fiecare lacrimă din vis se zbate /

Chemarea înălţimilor nemuritoare". Unele poeme anticipează patosul vânătorilor de himere din baladele poeţilor Cercului Liter ar de la Sibiu. Poezia - tematizată în câteva piese cu aspect de art ă

poetică - e transcendere a „umanei făpturi" sau a „omeneştilor ape", o „sete mai mare, mai pură", care „ne arde, ne arde, ne arde". Sau : „O fugă tot mai aspră după cerul pur, / în suflet ca un roşu

trandafir ardea. / Şi cântecul nepământean crescut din e a / Era balsam şi hrană pentru trubadur".

Aceeaşi obsesie străbate, ascendent, Ţara de foc (1943), amplă compunere scrisă în prozodie tradiţională, apărută în colecţia revistei „Meşterul Manole". Poemul, o căutare a înălţi milor

inaccesibile, „nu e concep ut plastic, ci creat muzical-contrapunctic" (Ovidiu Papadima), folosind cu virtuozitate şi eficienţă laitmotivul, anticipând tehnica şi chiar temele lui Ş tefan Aug. Doinaş: „ -

Străine, ce vezi peste ape? / Afară tu singur nu sta, / Ci vino de noi mai aproa pe. / Străinul nimic nu zicea". Versurile din ciclul Elegii pentru Ardeal sunt tot nişte laude, închinate de data asta

„supremei fiinţe ardelene": evocare nostalgic înflăcărată a „munţilor mei prieteni", cu „pădurile, gorunii", a minerilor, a p rimelor iubiri, toate acestea filtrate prin ceaţa luminoasă a amintirii.

Cărţile tânărului Ion Şiugariu anunţau un viguros poet al marilor aspiraţii şi întrebări, care ştia să evite prin muzicalitate şi rigoare alunecările în

retorism. Jurnalul de front - publicat postum (1968) de un bun prieten, Laurenţiu Fulga, sub titlul Carnetele unui poet căzut în război - conţine

notaţii de pe câmpul de luptă, consemnări de lecturi făcute pe apucate, confesiuni vibrante către soţie („Santa Lucia"), dar mai ales trăiri

pendulând între speranţe şi aprehensiuni, consemnând o altă „sete", a „nemuririi" prin operă, dar şi spaima la gândul că nu î şi va mai putea scrie

„cărţile pe care le duc sub frunte".

Jurnalul e, la rându -i, documentul unui spirit superior frenetic: „Vezi de trăieşte într -o continuă nebunie pasionată - îl îndeamnă incandescent pe un prieten - Fii dominat de o pasiune. Numai

pasionaţii sunt în stare să îndeplinească opere cu adevărat durabile şi fecunde". Cronicile de la rubrica „Viaţa poeziei" din „Revista Fundaţiilor Regale" lasă să se întrevadă „un critic al poeţilor

generaţiei" (Mioara Apolzan), cu bune lecturi din lirica modernă română şi străină, în al cărui examen fervoarea alternează, le cas echeant, cu negaţia neechivocă, într -un limbaj sobru ş i totdeauna

urban. Studiul despre G. Bacovia, editat, de asemenea, postum (2002), indică familiarizarea cu poetica şi momentul simbolist, cu temele specific bacoviene (provincia, periferia, cromatica

Purtare lăudabilă , calificativ eminent / pentru fiul băieș ului- spălător de aur din Băița.

Purtare lăudabilă, calificativ eminent / pentru fiul băieșului-spălător de aur din Băița. / Cetire și scrierea alfabetului mic, subtragere (scădere) la Aritmetică, despre orizont la Geografie, despre naștere, lume şi pregătirea pentru mărturisire la Religie, Caligrafie simultan la clasele I-IV, Școala Primară Băița, 1922. / Ulterior, „amprenta” (semnătura) preotului-învățător Victor BACILA pe „direcția nouă” a destinului tânărului învățăcel Ioan ȘUGAR.

preotului - învățător Victor BACILA pe „direcția nouă” a destinului tânărului învățăcel Ioan ȘUGAR.
preotului - învățător Victor BACILA pe „direcția nouă” a destinului tânărului învățăcel Ioan ȘUGAR.
preotului - învățător Victor BACILA pe „direcția nouă” a destinului tânărului învățăcel Ioan ȘUGAR.
FLOARE M- ai odrăslit în brazda versului: ecou De gânduri îmbrăcate’n soare nou Şi rândurile

FLOARE

M-ai odrăslit în brazda versului: ecou De gânduri îmbrăcate’n soare nou Şi rândurile triste le-ai deschis Spre cântec, poarta vorbei, zăvorâtă’n vis. De-atunci, poemele au gust de fân Şi nu mai recunosc gândul stăpân. Adună dimineţi, râzând, din slăvi Şi se hrănesc cu iarbă crudă din dumbravă. De-atunci, buchetul mâinilor, cu flori de-argint, Grădinile mi-l plouă cu iacint Şi’n fiecare zi aşteaptă fruntea prin ogrăzi Să’nfrunte caravane de lumini şi să ia prăzi Şi toate limpezimile albastre, la hotar

De baltă, le culce în carnetul mic de buzunar.

De baltă , să le culce în carnetul mic de buzunar. Ion ȘIUGARIU și mama sa

Ion ȘIUGARIU și mama sa – Floarea ȘUGAR (ultima vizită acasă la Băița, 1942)

Poetul după absolvirea Școlii de Ofițeri de Rezervă (1937)

(Ion ȘIUGARIU, 1938)

acasă la Băița, 1942) Poetul după absolvirea Școlii de Ofițeri de Rezervă (1937 ) (Ion ȘIUGARIU,
Ion ȘIUGARIU intervievat de Eugeniu V. HARALAMBIE în „Capitala” (fragment) Poetul alături de Lucia STROESCU
Ion ȘIUGARIU intervievat de Eugeniu V. HARALAMBIE în „Capitala” (fragment) Poetul alături de Lucia STROESCU
Ion ȘIUGARIU intervievat de Eugeniu V. HARALAMBIE în „Capitala” (fragment) Poetul alături de Lucia STROESCU

Ion ȘIUGARIU intervievat de Eugeniu V. HARALAMBIE în „Capitala” (fragment)

Poetul

alături

de

Lucia

STROESCU

(1942)

ȘIUGARIU intervievat de Eugeniu V. HARALAMBIE în „Capitala” (fragment) Poetul alături de Lucia STROESCU (1942)
* TISOVEC, 1945 * BREZNO: Turnul Bisericii , Calea ferată și Gara * POHRONSKA POLHORA
* TISOVEC, 1945 * BREZNO: Turnul Bisericii , Calea ferată și Gara * POHRONSKA POLHORA
* TISOVEC, 1945 * BREZNO: Turnul Bisericii , Calea ferată și Gara * POHRONSKA POLHORA
* TISOVEC, 1945 * BREZNO: Turnul Bisericii , Calea ferată și Gara * POHRONSKA POLHORA

* TISOVEC, 1945

*

BREZNO: Turnul Bisericii , Calea ferată și Gara

*

POHRONSKA POLHORA – Cronica localității

*

și Gara * POHRONSKA POLHORA – Cronica localității * Poarta veche a Cimitirului MICHALOVA ** Fragment

Poarta veche a Cimitirului MICHALOVA

** Fragment din scrisoarea doctorului Eugen CIURA (Regimentul 27 Infanterie) adresată soției poetului, d-na

Lucia ȘOREANU-ȘIUGARIU:

˂˂După ocuparea orăşelului Tisovec, ne-am îndreptat spre oraşul Brezno de pe valea rîului Kran. Şoseaua, minată şi

barată de tot felul de obstacole, ne-a obligat s-o apucăm peste creste, unde am dat de nemţi şi unde am stabilizat frontul.

Între timp, Brezno a fost cucerit de alte unităţi ale noastre, şi tot efortul s -a concentrat pe păstrarea cu orice preţ a oraşului.

Oraşul însă a fost supus zi şi noapte unui masiv bombardament de artilerie, al cărui tir se zice că era dirijat de doi nemţi,

al cărui tir se zice că era dirijat de doi nemţi, care rămăseseră ascunşi în turnul

care rămăseseră ascunşi în turnul bisericii şi aveau cu ei aparat de radio -emisie.

Pentru a nu expune primejdiei coloanele aflate în marş, comandantul regimentului a ordonat replierea ace stora pe

extremele oraşului. Se crease totuşi învălmăşeală prea mare, şi era absolută nevoie de un spirit calm care să ordoneze

desfăşurarea acestei mişcări. Deşi colonelul l -a invitat pe Soare în trăsura personală, să-l ducă în spatele frontului (Soare

fiind foarte bolnav, dureri atroce din cauza unei infecţii în organism, de neremediat în condiţiile de front), Soare totusi a

refuzat şi a rămas pe loc. E chiar ora cînd artileria germană începe să tragă din plin asupra şoselei aglomerate şi a căii

ferate care ducea spre oraş. Soare, în clipa aceea, se afla chiar pe marginea şoselei, într -un punct pe care el îl va fi socotit

ocrotit de orice primejdie, calm, continuând să dea ordine. Un proiectil însă a căzut foarte aproape, explozia l - a surprins în

picioare. Cei de faţă la această nenorocire spun că i -au fost fracturate amîndouă picioarele, a fost de asemenea lovit şi în

abdomen. I-au strâns imediat coapsele în moletiere, ca să poată stăpîni pierderea mare de sînge pe care o avea, l -au urcat

în ataşul unei mo tociclete şi au pornit cu el spre ambulanţa regimentară. Soare a mai apucat să spună cîteva cuvinte –

„Lucia, te pierd

Salvaţi-

”– după care şi-a pierdut cunoştinţa. În drum spre ambulanţă, cam la vreo zece minute

În drum spre ambulanţă, cam la vreo zece minute după rănire, s - a stins fără

după rănire, s-a stins fără să-şi mai fi revenit.

A fost înmormântat în cimitirul comunal din Polhora pri Brezno, în ziua de 1 februarie, împreună cu alt sublocotenent

, în ziua de 1 februarie, împreună cu alt sublocotenent – Stoica, tot din unitatea noastră,

– Stoica, tot din unitatea noastră, şi încă şapte soldaţi căzuţi în aceeaşi zi. Slujba au făcut -o preotul regimentului şi preotul

satului, au luat parte femei şi oameni din sat, de asemenea un mic grup de partizani slovaci, garda de onoare.˃˃

Notă: Soare = Ion ȘIUGARIU

Fragment din Cronica vremii. Consemnari din timpul războiului (fotocopii) obținute cu sprijinul Autorităților publice locale din Tisovec, Pohronska Polhora și Michalova (SLOVACIA). Poetul-erou Ion ȘIUGARIU în „trupele aliate” - pana in 1 februarie 1945:

˂˂1945

Anul a început într-o atmosferă tensionată. Trupele aliate luptau în Slovacia. Zona frontului se apropia tot mai mult de Polhora. Printre locuitorii din

Polhora se răspândesc tot mai mult zvonuri despre evacuarea forțată.

Bărbații încep să se ascundă. Cu toate acestea, aproximativ 60 de bărbați sunt adunați în școală, de unde reușesc să evadeze în timpul nopții, deși sunt păziți. Numai 4 bărbați mai în vârstă, bazându-se pe vârsta înaintată, rămân în școală și sunt recrutați. Dar și aceștia reușesc să evadeze în timpul transportului și se ascund printre civili. Înainte de plecarea nemților, viaductul din Certova a fost distrus împreună cu alte poduri feroviare și rutiere. Patru gospodari au fost forțați să transporte muniția cu carele proprii. Dar până la urmă le-au luat și carele și boii,

gospodarii reușind să fugă.

În noaptea de 29 ianuarie 1945 au intrat în Polhora trupele aliate ruse și cele române. După o perioadă scurtă trupele ruse au ocupat alt teritoriu. În Polhora au rămas românii care au luptat pentru Brezno. La eliberarea orașului au căzut multe victime, acesta fiind apărat foarte bine de nemți. În școală a fost amenajat un spital în care erau transportați zilnic zeci de răniți, dintre care majoritatea mureau. Peste 80 de eroi români au fost înmormântați în cimitirul din Michalova.

Perioada în care armata a fost în sat a însemnat pentru locuitori sacrificii

materiale considerabile. Aceștia au fost nevoiți să furnizeze armatei paie, fân,

ovăz, vite pentru bucătăriile armatei, cartofi etc. În plus, soldații își făceau foc

cu gardurile sătenilor, luându-le toate lucrurile de care aveau nevoie, chiar și cele de care nu aveau nevoie. După cucerirea orașului Brezno, lucrurile s-au mai liniștit. Administrarea comunei a fost preluată de Comitetul Național, deoarece în Kosice puterea a fost preluată de guvernul cehoslovac. În urma evacuării orașului Brezno, nemții au ocupat o poziție de defensivă lângă Valaska. Au izbucnit din nou lupte înverșunate, locuitorii civili din Brezno fiind obligați să își părăsească locuințele. Astfel o parte din locuitori a

ajuns în Polhora unde au rămas 2-3 săptămâni. După cucerirea satelor

Valaska și Podbrezova la 24 martie 1945, locuitorii orașului Brezno s-au întors în casele lor goale. În 25 martie a fost cucerită Banska Bystrica. Din Polhora au plecat ultimele trupe românești, ceea ce a dus în mod natural la destinderea situației. Populația nu mai avea rezerve de alimente și furaje iar puținul pe care-l mai avea trebuia -l împartă cu armata.

În aprilie au urmat noi recrutări. Oamenii nu erau entuziasmați de acest lucru pentru nimeni nu dorea -și riște viața în ultimele clipe ale războiului. Se spune numai 6 soldați au fost luați în Poprad, doi din aceștia fiind din

Polhora.

După acest groaznic cataclism, omenirea distrusă a răsuflat ușurată când a aflat că în data de 09.05.1945 nemții au capitulat. Clopotele din întreaga Slovacie și din întreaga lume au anunțat cu entuziasm sfârșitul războiului. În toate bisericile, deci și în cea din Polhora, poporul înălța spre cer un Te Deum plin de recunoștință.˃˃

spre cer un Te Deum plin de recunoștință . ˃˃ NOTA BENE: în toate scrierile de

NOTA BENE: în toate scrierile de până acum, cu privire la

prima înhumare a poetului Ion ȘIUGARIU – este menționată localitatea Polhora pri Brezno. Căutând să identific, la fața locului, primul loc de înhumare, cu sprijinul autorităților locale slovace, după cercetarea Cronicii și a consemnărilor

bisericești – am aflat un amănunt semnificativ: Polhora pri

Brezno era „extensia” localității Pohronska Polhora pe direcția Brezno, respectiv Michalova acum localitate de sine stătătoare și administrație proprie.

Alte argumente în acest sens:

1 Cimitirul comunal central din Pohronska Polhora era declarat închis și toate înmormântările (inclusiv cele civile) le oficia preotul paroh în cimitirul nou, la una din periferii respectiv Michalova.

2 Am identificat apoi acest amănunt și în lucrarea româno-

engleză a colonelului (r) Voicu ȚUGUREL (atașat militar în

Cehoslovacia între anii 1974-1986) Locuri de Glorie. Eroi români căzuți în luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei, decembrie 1944 mai 1945”, Editura Militară, la pg. 21 și 22. Mai mult, autorul nu consemnează nicio înhumare militară pentru perioada războiului în localitatea Pohronska Polhora. 3 Vezi monumentul și textul inscripției. Slovacii au dezvoltat și întrețin un cult, cu pioșenie adâncă și

foarte mare recunoștință, pentru armata română. Eroii

noștri-s și eroii lor! Cei de vârstă venerabilă, care au cresut odată cu războiul – exclamă și azi au venit frații noștri români” când întâlnesc vreunul pe stradă; e suficient să vorbești limba română, că și apare cineva care te îmbrățișeze, învăluindu-te în lacrimi și amintiri copleșitoare! Angela MICLEA, jurnalist, director Casa Orășenască de Cultură TĂUȚII-MĂGHERĂUȘ

MICHALOVA (SLOVACIA), azi inscripție pe monumentul dedicat eroilor români:

„Slavă eroilor!

Viața voastră este libertatea noastră.

Eroilor Armatei Române prietene.

Cetățenii recunoscători din Michalova și Polhora

este libertatea noastră. Eroilor Armatei R omâne prietene. Cetățenii recunoscători din Michalova și Polhora ”
este libertatea noastră. Eroilor Armatei R omâne prietene. Cetățenii recunoscători din Michalova și Polhora ”

Poetul-erou Ion ȘIUGARIU – din LUCRĂRILE DE REFERINȚĂ:

Poezie . ”Misiunea mea in lumea aceasta e poezia” La 6 iunie 1914 se naşte primul băiat (dintr-un număr de şase) al familiei de mineri-aurari Ion şi Floarea ŞUGAR, în localitatea Băiţa (Maramureş). Aici îşi petrece copilăria, într-un peisaj pitoresc şi o lume precară, cel ce avea să devină mai târziu poetul şi eseistul Ion ŞIUGARIU. De aici vor răsări în curând poeziile Minerii mei, Băiţa, Satul natal ş.a., autobiografice. Vara anului 1936 proaspătul bacalaureat şi-o petrece pe meleagurile natale, mai ales la Băiţa, unde lucrează intens la Incantaţii, ciclu liric ce stă în centrul atenţiei sale în vederea alcătuirii volumului de debut, Trecere prin alba poartă.

alcătuirii volumului de debut, Trecere prin alba poartă. Eseu. ”Ţara Crinilor” ”Să ieșim zgomotoși pe

Eseu. ”Ţara Crinilor” ”Să ieșim zgomotoși pe câmpul de luptă, vorbind în numele unei Românii pretențioase si nemulțumite, ”

” (Ion ȘIUGARIU)

(Ion ȘIUGARIU)

o Romanie care atacă direct marile probleme ale omenirii ”Ne doare întunericul care ne înconjoară

așteptând învierea

”Aș vrea ca viața mea întreagă să fie un altar de jertfă, un rug aprins pe care să-mi ardă sufletul,

(Ion ȘIUGARIU)

o cruce pe care să mi-o port cu resemnare

Critică literară. ”Viața poeziei” Ion ȘIUGARIU încearcă să definitiveze un volum de comentarii critice intitulat Viaţa poeziei cu studii despre Mihai BENIUC, Emil BOTTA, Ovid CALEDONIU, Gherghinescu VANIA, Emil GIURGIUCA, Ion MOLDOVEANU, Theodor Al. MUNTEANU, George PETCU, Grigore POPA ş.a.

”Didactic și comun, versul său rămâne cenușiu și inexpresiv, ratând un conținut sufletesc bogat. Poetul trebuie să se adune, să fie el însuși.” (Ion ȘIUGARIU despre Petre STATI)

”Deficiența acestei cărti stă în inegalitatea ei. Poetul Teodor Al. MUNTEANU nu a ajuns înca la o expresie personală definitivă

garanție de unitate, de originalitate, absolut necesară pentru un poet realizat. ” (Ion ȘIUGARIU) ”Cam îndrazneț și cam nepotrivit. Abisul ruginit pe mână. Și încă un abis argintat! Dar în versul al doilea? Clopotele verzi latră către stele! Nu găsiți că e un prețiozism

regretabil? Dar să trecem peste aceste mici inconveniente. Cartea d-lui Emil GIURGIUCA definește un puternic talent poetic

care să dea poeziilor sale acea

” (Ion ȘIUGARIU)

Proză scurtă, teatru, roman La 10 februarie 1942 Ion Şiugariu îi scria logodnicei sale: ˂˂În ultimele zile mă bate gândul unei piese de teatru pe care aş intitula-o : Olarul. E vorba anume de un olar

vestit din antichitate care reuşeşte după o muncă de mai multe zeci de ani, să creeze un vas atât de frumos încât Cetatea îl pune să plătească bir pentru el. De-acum toată

El vinde atunci vasul ca

să plătească birul

viaţa lui nu face altceva decât munceşte pentru a plăti birul. Până la urmă însă Cetatea ridică atât de mult birul cerut încât el nu mai poate plăti.

Piesa ar simboliza raporturile dintre artist şi lume. Fiecare creator autentic se aseamănă cu olarul acesta. Opera lui este atât de frumoasă încât lumea

îl pune să plătească un bir de suferinţă şi de încercări, pe care până la urmă nu le mai poate plăti. Atunci vinde şi el vasul, ca şi olarul meu, să plătească birul. Este

momentul când trebuie să sacrifice pe artistul din el pentru omul din el, moment pe care-l trăieşte fiecare artist. Eu aş vrea să fiu totuşi un olar care nu-şi vinde vasul.

Aş vrea să mă iubeşti atât de mult şi în aşa fel încât birul meu să nu fie prea mare. (Soare pentru Lucia - Fragmente din scrisori)

In septembrie 1943 începe să scrie romanul Emanoil. Din toate acestea, însă, n-au rămas decât pagini disparate, restul pierzându-se în condiţiile deosebite care au urmat.

”Trenul sosi in Baia Mare cu 45 de minute întârziere

Melania se urcă în trăsură cu geamantanul în față și făcu semn moșneagului că poate pleca

Ea se uită atentă în

jur. Case mici, acoperite cu șindrilă, unele zidite din bârne groase din lemn, erau înșirate de-o parte și alta a drumului. În față, către stradă, fiecare casă avea un tărnaț,

frumos încrustat cu dalta

combinezoane

veni birjarul s-o ia. Va ajunge în Băița. Ce va găsi acolo? ” (din Soare de iarna – început de roman, Ion ȘIUGARIU)

Pe sfori groase sau pe sârme, legate între stâlpii din față, se bălăngăneau rufe de tot felul: cămăși bărbătești, pantalonași de dame,

Domnișoară, am ajuns la Ștefan! Melania înțelesese

și intră pe terasa restaurantului

,

tunici galbene, murdărite de scurgerile din mină

În curând va

Articole de presă (caracter social-politic)

Între anii 1921-1924 viața grea a familiei îl obligă pe copilul Ion să muncească înca de mic la extrasul și spălatul aurului, alături de părinți. Date fiind condițiile vitrege de muncă, în șteampuri străvechi și cu tehnici primitive, înca de pe acum se fac simțite simptomele unui reumatism articular, cu peceți pentru toată viața.

”Orasele de granita, cum e Baia Mare, sa se gandesca si la multimea strainilor care le impestriteaza locurile

”Societatea Lomaș a început expolatarea. Se dezbrăcau munții de hlamida verde și priveau melancolici în soare. Cum însa comuna Băița n-are gară, trebuind să

transporte materialul 10 km până la gara Bușag, căruțașii s-au prezentat conducătorilor firmei și au cerut de lucru

cu caii săi slabi, matahalei cu roate și zgomot infernal?

cărăuși nespalați

altele.” (Ion ȘIUGARIU)

Altfel ne ameninta ratarea.” (Ion ȘIUGARIU)

Cum era să facă bietul cărăuș român concurență,

Nu peste mult însă, proprietarii camioanelor au observat că transportul este îngreunat din cauza acestor

În felul acesta au rămas pe drumuri vreo 500 și mai bine de cărăuși din comunele Băița, Tăuții de Jos, Măgherăuș, Bușag, Cicârlău, Săsar și

Corespondenta In iulie 1942 obţine paşaport şi trece în partea de nord a Transilvaniei, la Băiţa, unde îşi vede părinţii pentru ultima oară.

Considerat indezirabil de către autorităţile hortyste, datorită atitudinii sale politice, e obligat să facă zilnic câte 12 km pe jos, până la postul de jandarmi, pentru viză. Încearcă a doua oară în acelaşi an să-şi revadă părinţii, dar nu mai primeşte aprobare. De-a lungul întregului an, poetul a corespondat cu Lucia STROESCU, viitoarea sa soţie. Cele mai multe dintre scrisorile sale sunt de dragoste.

”Draga mea Lucia, /

trebui și mie pentru la iarnă (cred că voi fi chemat și eu)

iubire. / Al tău: Soare” (București, 28. VIII. 1942)

”Grav bolnav vino imediat. Soare” (Ploiești. Telegramă. 18.II.1943)

”Iubita mea Chriss, / Nici astăzi n-am primit rândurile tale mult așteptate. Eu ți-am scris în fiecare zi câte o carte poștală

”Draga mea, / Când am primit mandatul telegrafic am avut remușcări

mine. Ce face Țara de foc?

”Draga mea soție, / Am ajuns cu bine in Odessa. Deocamdată nu pot să-ți dau adresa unde locuiesc pentru că nu locuiesc nicăieri. Îti voi scrie însă imediat ce voi găsi

locuință

Îmi cere haine de lână, tutun de pipă și multe, foarte multe știri de pe la noi. Haine de lână mi-ar

Laurențiu

(FULGA) se află din nou pe front

Ți-aș fi foarte recunoscător. Trimit multe salutari D-șoarei MARCU, iar pe tine te sărut cu aceeași mare

/ Soare” (Ploiești, 4. III. 1943)

Tot mai greu pot îndura depărtarea asta. Fii mereu cea de acum, iubește-mă și ai grijă de

/ Te sărută Soare” (Bacău, 11. IV. 1943)

(Telegrama, 8 sept. 1943)

”Iubito, / Rândurile tale sunt pline de dragoste, de soare

trimiți

Soare” (17. XI. 1944)

”Draga mea, /

/ Cu aceleași doruri nepotolite, te sărută: Soare” (31 ianuaria 1945)

Dacă ai timp te-aș ruga să treci pe la o librarie și să-mi cumperi două-trei cărți din cele mai noi. Să mi le

Acasă la Băița cred că e jale. Pe acolo a trecut războiul. / Cu drag:

Solda totală e de

M-am prostit de tot. Nu am nici mănuși pentru iarnă. Dacă ai putea să faci de lână

Scrisorile astea le vei primi târziu

Eu iți scriu mereu

Aș fi fericit dacă a sosit declarația mea, prin care iți măresc cota lunară

Pagini de Jurnal

”Am început să ne îngropăm în noroi. Suntem plini de murdărie, ne mănâncă păduchii. Pe poziții mai sunt 150 de oameni. Când am plecat de la Jitaru eram 1000. Pe unde am trecut am lăsat numai morminte și țărână amestecată cu sânge. Tare am plătit scump Ardealul! Am văzut cum plâng soldații când pleacă la atac, am auzit strigătele disperate ale răniților rămași între linii. Nu s-a dus nimeni să-i ridice. O! cărțile frumoase care vorbesc de eroism, de vitejie! Câte minciuni împodobite.

Poate îl mai așteptă acasă cineva să

Am văzut la Otopeni un camion cu eroi se întoarcă. Alături de el erau doi nemți

”Sunt emoționat. Îmi aduc aminte de pregătirile de Crăciun de acasă. Mama făcea colaci, toți alergau, muceau de zor. Eu aranjam pomul de Crăciun

Nu te aud

alături plâng soldații răniți

pregătești și tu de Crăciun. Te văd cum plângi, cum mă chemi. Sunt departe

Li se luaseră bocancii. Unii miroseau a hoit putred

Îi înfrățise moartea. Mergem mai departe. Câți vor ajunge până la capăt?

Un elev adjutant era complet gol

E o simfonie neagră

Cristești, jud. Mureș / 5 octombrie, 1944 ”

Băieții mor

Tu, iubito, te

Aud numai tunul

În camera de

Nu, nu e Crăciunul

Pereny, 24. XII. 1944”

”Stăm în refacere, ne despăduchiem, ne spălam, reparăm armamentul

iubita, amintirile, trecutul

” Inamicul opune rezistență înverșunată, deși cauza lui e definitiv pierdută. Mă gândesc la Lucia, la viitor. Voi merge acasă, voi scrie din nou

moară nimeni

Trăiesc gol de pe o zi pe alta, fără timp, fără așteptări, fără regrete

Mi-a venit în minte

Sunt gol

Nu sunt nimic

Așa începe moartea. Debrete, 6. I. 1945”

N-ar mai trebui să

Iablonca, 22. I. 1945

Afișul SIMPOZIONULUI organizat la 55 de ani de la nașterea poetului-erou Ion ȘIUGARIU (1969) Floarea ȘUGAR, mama poetului-erou și casa părintească, Băița (1970)

nașterea poetului - erou Ion ȘIUGARIU (1969) Floarea ȘUGAR, mama poetului - erou și casa părintească,
nașterea poetului - erou Ion ȘIUGARIU (1969) Floarea ȘUGAR, mama poetului - erou și casa părintească,
nașterea poetului - erou Ion ȘIUGARIU (1969) Floarea ȘUGAR, mama poetului - erou și casa părintească,
BĂIȚA: Dumitru RUSU, Stefan BELLU, George MARIA-BANU, Mihai CUPCEA, Vasile BOLOGA, Nicolae PETRICEC, alți scriitori

BĂIȚA:

Dumitru RUSU, Stefan BELLU, George MARIA-BANU, Mihai CUPCEA, Vasile BOLOGA, Nicolae PETRICEC, alți scriitori ai cenaclurilor băimărene „Arta” și „Nord” alături de Grupul folk „Orizont ʼ77” (1984)

„Nord” alături de Grupul folk „Orizont ʼ77” (1984) Scriitorii maramureșeni la Statuia poetului-erou, cadrele
Scriitorii maramureșeni la Statuia poetului-erou, cadrele didactice și elevii Școlii Generale Băița (1985)
Scriitorii maramureșeni
la Statuia poetului-erou,
cadrele didactice
și elevii
Școlii Generale
Băița (1985)
(1985)

Veterani din Al Doilea Război Mondial la Casa Memorială

ROMÂNIA JUDEŢUL MARAMUREŞ ORAŞUL TĂUŢII - MĂGHERĂUŞ CONSILIUL LOCAL Proiect de HOTĂRÂRE Nr. 122 din
ROMÂNIA JUDEŢUL MARAMUREŞ ORAŞUL TĂUŢII - MĂGHERĂUŞ CONSILIUL LOCAL Proiect de HOTĂRÂRE Nr. 122 din
ROMÂNIA JUDEŢUL MARAMUREŞ ORAŞUL TĂUŢII - MĂGHERĂUŞ CONSILIUL LOCAL Proiect de HOTĂRÂRE Nr. 122 din

ROMÂNIA JUDEŢUL MARAMUREŞ ORAŞUL TĂUŢII-MĂGHERĂUŞ CONSILIUL LOCAL

Proiect de HOTĂRÂRE Nr. 122 din 28.09.2012

privind aprobarea finanțării din bugetul local și alte surse a lucrărilor de reabilitare în regim de urgenţă a Casei Memoriale „Ion Şiugariu” din Băiţa, clădire de patrimoniu aflată în domeniul public al oraşului Tăuţii-Măgherăuş

Ţinând seama de Expunerea de motive a Primarului privind necesitatea reabilitării și consolidării obiectivului istoric în regim de urgență – necesitate generată de starea avansată de degradare a acestui imobil, raportat la faptul că fiind clădire de patrimoniu – lucrările pot fi realizate de către societăți specializate și autorizate de Ministerul Culturii,

Având în vedere - Avizul Comisiei buget-finanţe, administrarea domeniului public și privat al

orașului, agricultură, gospodărire comunală, protecţia mediului, servicii și comerţ, - Avizul Secretarului oraşului,

În conformitate cu dispoziţiile art.40 al Legii nr.273/2006 privind finanţele publice locale şi ale Legii bugetului de stat pe anul 2012, prevederile din Legea 52/2003, În temeiul art. 36, alin.2 lit. b, alin.4 lit. d şi art.45, alin. 1, din Legea nr.215/2001 privind administraţia publică locală, republicată,

CONSILIUL LOCAL AL ORAŞULUI TĂUŢII-MĂGHERĂUŞ, judeţul Maramureş

întrunit în şedinţa din data de 28.09.2012 adoptă prezenta

HOTĂRÂRE.

Art.1. Se aprobă finanțarea din bugetul local al Orașului Tăuţii-Măgherăuş şi din alte surse

a lucrărilor de reabilitare în regim de urgenţă a Casei Memoriale „Ion Şiugariu” din Băiţa, clădire de patrimoniu aflată în domeniul public al oraşului Tăuţii-Măgherăuş.

Art.2. Primarul oraşului Tăuţii-Măgherăuş, dl. Anton Ardelean prin compartimentele

de specialitate este responsabil pentru ducerea la îndeplinire a prezentei hotărâri.

Art. 3. Prezenta se aduce la cunoştinţă publică şi se comunică la:

Instituţia Prefectului - judeţul Maramureş; Primarul oraşului; Compartimentul patrimoniu și Casa Orășeneascaăde Cultură Serviciul financiar-contabil

1ex AA/GVC

Inițiator Primar,

Ardelean Anton

Vizat Secretar, Gligan Vasile Cameliu

HOTĂRÂRE Nr . 14 din 30.01.2013 privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai proiectului „ Reabilitarea
HOTĂRÂRE Nr . 14 din 30.01.2013 privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai proiectului „ Reabilitarea

HOTĂRÂRE

Nr. 14 din 30.01.2013

privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai proiectului Reabilitarea străzilor 79, 80 şi 81 din Băiţa oraş Tăuții Mgherăuş”.

Consiliul local Tăuții-Măgherăuș întrunit în ședință ordinară la data de 30.01.2013, Având în vedere expunerea de motive a primarului Anton ARDELEAN, însoțită de raportul compartimentului juridic – că starea tehnică a drumului îl fac aproape impracticabil, asigurând accesul inclusiv la Casa memorială a poetului-erou Ion Şiugariu

îl fac aproape impracticabil, asigurând accesul inclusiv la Casa memorială a poetului- erou Ion Şiugariu –
îl fac aproape impracticabil, asigurând accesul inclusiv la Casa memorială a poetului- erou Ion Şiugariu –
Ștefan BELLU, primarul Anton ARDELEAN, soția poetului -erou – Lucia SOREANU- ȘIUGARIU; Vasile MORAR, Miron
Ștefan BELLU, primarul Anton ARDELEAN, soția poetului -erou – Lucia SOREANU- ȘIUGARIU; Vasile MORAR, Miron
Ștefan BELLU, primarul Anton ARDELEAN, soția poetului -erou – Lucia SOREANU- ȘIUGARIU; Vasile MORAR, Miron

Ștefan BELLU, primarul Anton ARDELEAN, soția poetului-erou Lucia SOREANU-ȘIUGARIU; Vasile MORAR,

Miron IUSTIN – veteran de război (copil de trupă în 1945, la 17 ani), Dumitru RUSU; Florica și Nicolae BUD, Săluc HORVAT, alți scriitori – cu ocazia diverselor comemorări (anual, în luna februarie, în Tăuții-Măgherăuș)

HORVAT, alți scriitori – cu ocazia diverselor comemorări (anual, în luna februarie, în Tăuții - Măgherăuș)
Soția poetului -erou, doamna Lucia SOREANU- ȘIUGARIU ( Târgul de carte – București 1997)

Soția poetului-erou, doamna Lucia SOREANU-ȘIUGARIU (Târgul de carte – București 1997)

Agendă dezbateri CENTENAR poet-erou Ion ȘIUGARIU (1914 - 1945) – Primăria / Casa Orășenească de
Agendă dezbateri CENTENAR poet-erou Ion ȘIUGARIU (1914 - 1945) – Primăria / Casa Orășenească de
Agendă dezbateri CENTENAR poet-erou Ion ȘIUGARIU (1914 - 1945) – Primăria / Casa Orășenească de Cultură, TĂUȚII - MĂGHERĂUȘ 2014
http://www.tautiimagheraus.ro/
http://casadecultura-tautiimagheraus.blogspot.ro/search/label/ion%20siugariu
mailto:primariatautiimagheraus@yahoo.com
mailto:cultura.tautii.magheraus@gmail.com