Sunteți pe pagina 1din 6

LA TIGANCI

M.ELIADE
-NUVELA FANTASTICA-

-CONTEXTPublicata in 1969, in volumul: La tiganci si alte poves tiri" (dupa


ce aparuse la Paris, in 1959), nuvela mentionata a fost caracterizata
drept o capodopera a fantasticului roma nesc" (Eugen Simion) si se
incadreaza in proza fantastica a lui Mircea Eliade. Din aceeasi categorie
de lucrari mai fac parte nuvele ca: Pe strada Mantuleasa", Tinerete
fara de tinerete", 19 trandafiri", La umbra unui crin", in curte la
Dionis" si altele.
Nuvela fantastica La tiganci face parte din literatura
contemporana, fiind scrisa dupa al doilea razboi monidal, perioaada in
care Eliade ilustreaza ideea ca opozitia dintre real si ireal, dintre sacru
si profan se estompeaza, intre acestea nemaiexistand hotare bine
dererminate. Toate se caracterizeaza printr-un fantastic de tip erudit,
tema fundamentala fiind relatia dintre sacru si profan. De multe ori, in
curgerea fireasca a intamplarilor realului, intervine o rup tura (situatie
neobisnuita, iesire din timp) care transpune totul in planul fantastic.
-SUBIECTActiunea se petrece intr-un spatiu apartinand unei geografii
sacre (Bucurestiul de altadata, cu strazi si be ciuri care ascund
mistere, ori muntele care este mai aproape de cer). Personajele
sunt indivizi comuni" care intra fara voia lor in situatii
anormale" (Eugen Simion).
-TEMATema nuvelei La tiganci" o constituie moartea ca eveniment, dar si
ca mijloc de recuperare a sacrului.
-TITLUTitlul este numele unui spatiu, avand doua semnificatii: in planul
profan este un loc rau famat, despre care vorbesc barbatii din tramvai,
iar in planul sacru, este primul stadiu al calatoriei sufletu lui dupa
moarte, drum care, in unele traditii, cuprinde Infernul, Purgatoriul si
Paradisul.

-STRUCTURANuvela La tiganci" este o capodopera a literaturii fantastice


romanesti; din insemnarile autorului reiese ca intentia lui a
fost revelarea a doua lumi paralele existente in universul cotidian. Cu
alte cuvinte, exista o realitate vizibila, concreta si logica (pe care o
cunoastem cu totii) si o alta realitate (ascunsa, ilogica, nestiuta,
cunoscuta fragmentar sau deloc de catre personaje).
Din aceasta conceptie deriva ordonarea actiunii din La
tiganci" pe doua planuri antitetice: profan/sacru, real/fantastic,
viata/moarte, timp terestru/timp transcendent.
In aceeasi ordine de idei, se inscrie si structura compozitio nala a
acestei opere: conform opiniei lui Sorin Alexandrescu, nuvela este
alcatuita din opt episoade, marcand un numar si metric de intrari" si
iesiri" din real in ireal. Comentatorul men tionat observa ca aici este
vorba de un itinerariu spiritual: Viata si Moarte, Profan si Sacru, nuvela
fiind (asa cum sustin si alti comentatori) o alegorie a mortii sau a
trecerii spre moarte.
Pe capitole, actiunea trece prin mai multe etape:
Capitolul I prezinta drumul lui Gavrilescu spre casa, cu tramvaiul.
Capitolele II, III si IV se petrec in bordeiul tigancilor, unde apar cele
trei fete si are loc visul" profesorului.
Capitolele V, VI si VII prezinta ratacirea sufletului prin oras si
intoarcerea la bordei cu birja-dric.
Capitolul al VlII-lea cuprinde reintalnirea cu Hildegard si plecarea celor
doi spre nunta in Paradis.
Fantasticul este o categorie estetica, in sensul ca infatiseaza o
modificare posibila a frumosului.
Etimologic (fr. fantastique, lat. phantasticus, gr. phan-tastikos privitor la imaginatie";phantasma - plasmuire"), termenul
denumeste ceea ce este creat de imaginatie, irealul.
Definit ca intruziune brusca a misterului in cadrul vietii reale" (P.G.
Castex), fantasticul reprezinta o ruptura in univer sul cunoscut, care
nu poate fi explicata prin legile lumii reale.
La tiganci", de Mircea Eliade, este o nuvela fiind o lu crare
narativa in proza, de amploare medie, a carei actiune se complica
progresiv; ca si in alte creatii din aceeasi specie, personajul central
este puternic reliefat.
In plus, aceasta creatie prezinta si unele particularitati care o
includ in proza fantastica, asa cum rezulta din universul operei.
Subiectul evidentiaza, dintru inceput, existenta a doua
planuri: profan si sacru (ultimul fiind realizat prin insertia unor mituri).
Intr-o dupa amiaza torida de vara, un profesor de pian (pe nume
Gavrilescu) se indreapta spre casa, venind de la o me ditatie, de pe

strada Preoteselor. Astfel, in realitatea profana1 apare primul insemn al


sacrului: numele strazii aminteste de vestalele care intretineau focul in
templul zeitei Vesta; popa sul pe care Gavrilescu il facuse pe aceasta
strada poate echivala cu o purificare in vederea unei calatorii" care, in
multe traditii ale lumii, cuprinde Infernul, Purgatoriul si Paradisul.
In tramvai, Gavrilescu vorbeste cu ceilalti calatori, temele preferate
fiind caldura si colonelulLawrence; numele acestuia din urma,
profesorul il auzise de la niste studenti {oameni culti",adica initiati)
care povesteau ca, undeva in Arabia, arsita 1-a lovit pe colonel, ca o
sabie, in crestet. in termenii mitului, studentii sunt niste mesageri"
care prevestesc apropiata moarte si a lui Gavrilescu.
Pe masura ce discutia din tramvai se deruleaza, profesorul simte
nevoia sa faca marturisiri:Pentru pacatele mele sunt profesor de pian.
Zic pentru pacatele mele, adauga incercand sa zambeasca, pentru ca
n-am fost facut pentru asta. Eu am o fire de artist".
Cum tramvaiul tocmai trecea pe langa gradina unor tiganci, calatorii
discuta, oarecum misterios, despre acest spatiu.
Amintindu-si ca si-a uitat servieta cu partituri la eleva sa Otilia,
profesorul coboara cu intentia de a lua tramvaiul in sens invers; arsita
si mirosul de asfalt topit (pe care le regaseste in strada), il gonesc spre
urmatoarea statie (la care nu va mai ajunge). Cuvintele rostite de
Gavrilescu (Prea tarziu") arata ca timpul omului si cel al realitatii au
devenit neconcordante.
In acest punct, realul trece in fantastic, intrucat profe sorul intra
intr-un spatiu in caremiraculosul se imbina cu bizarul.
Gradina tigancilor si bordeiul reprezinta spatii ale fantasticului in
care se va produceiesirea din timpul concret al
realitatii.
Atras irezistibil de gradina racoroasa a tigancilor, Gavrilescu
intra; aceasta insula" de umbra neasteptata ii provoaca un infinit
sentiment de intensa tristete" ea fiind un spatiu in care iar a stat
ceasul" (apartinand, prin urmare, eternitatii). Aici isi va cauta
profesorul vocatia pierduta (conditia de creator irosita din pricina
pacatelor sale, cum marturisea el insusi); si tot aici, amintirea marii lui
iubiri pentru Hildegard il va stapani ca o chemare.
Trecand pe langa baba care pazea poarta, Gavrilescu intra in bordei ;
intreaga lui aventura din acest spatiu intortocheat nu este altceva
decat o prelucrare a mitului labirintului. La inceput, profesorul se simte
fericit parca ar fi fost din nou tanar, si toata lumea ar fi fost a lui, si
Hildegard ar fi fost de asemenea a lui". Stare explicabila, deoarece, din
Infern, Hildegard (care murise si se afla in primul stadiu al calatoriei
sale) il atragea in lumea umbrelor.
Inconjurat de trei fete imbracate in valuri, Gavrilescu este supus
la o proba initiatica: sa aleaga, din acest trio (alcatuit dintr-o tiganca,

o evreica si o grecoaica), pe cea dintai. Cum incercarile lui esueaza,


profesorul pierde acel ceva" minunat despre care-i vorbeau fetele. in
termenii mitului, acesta ar putea insemna trecerea in alt stadiu (in
Purgatoriu), posibila numai dupa ce sufletul lui se intoarce pe pamant
pentru a-si recupera pacatele, sau, ar putea insemna alegerea unei
ursitoare" ca si la nastere.
Frecventa cifrei trei (pretul platit la intrare valoreaza trei lectii de pian,
fetele sunt trei, iar ora, in jur de trei) aminteste de basm, specie in
care fantasticul este bogat reprezentat.
Ratand proba" alegerii fetei, Gavrilescu este prins intr-o hora si
condus spre acea parte a bordeiului in care se afla pianul.
Decorul (din care profesorul vrea sa scape, inspaimantat de obiectele
care-1 alcatuiau) estefantastic: Descoperea la rastimpuri obiecte pe
care ii era greu sa le identifice: unele semanau la inceput cu o ladita,
dar se dovedeau a fi, pipaite mai bine, dovleci uriasi inveliti in
broboade; altele, care pareau la inceput perne sau suluri de divan,
deveneau, corect pipaite, mingi, umbrele vechi umplute cu tarate,
cosuri de rufe pline de jurnale..."
Acum se lamuresc si semnificatiile mitologice ale naratiu nii: La
sfarsitul lecturii, cand simbolistica grava a povestirii se vede mai
limpede, constatam ca baba si fetele trag dupa ele grave umbre
mitologice. Baba poate fi Cerberul2, vizitiul - luntrasul Caron?, iar
fetele care-si ascund identitatea -Parcele4." (E. Simion).
In timpul sederii in bordei, lui Gavrilescu ii este sete (su gestie a
dorului dupa apa Lete - aflata in Purgatoriu si avand menirea de a-1
spala pe om de pacate si de a-1 face sa uite totul).
Trezit cu ajutorul cafelei si dornic sa se intoarca acasa, profesorul
constata ca, pe pamant, trecusera mai multi ani.
Dezorientat, revine la tiganci, unde il astepta Hildegard (iubita lui din
tinerete) care-1 va conduce in moarte.
Partea finala a nuvelei reuneste mai multe motive: giulgiul, noaptea,
tramvaiul, florile funerare, trasura/dric, ratacirea, visul.
Pregatindu-se sa plece din bordeiul tigancilor, Gavrilescu este
intampinat de aceeasi baba/Cerber careia ii povesteste sen zatia
deosebita traita la un moment dat: ...cand m-am vazut gol, si am
simtit draperia strangandu-se in jurul meu ca un giulgiu..."
Si baba il pofteste sa bea cafea, dar profesorul refuza: in termenii
mitului, neband destul din apa Lete, el isi aminteste reperele spatiului
profan in care traise; de aici, ratacirea sufle tului prin niste locuri care
nu-1 mai primesc: din tramvai este invitat sa coboare, deoarece banii
lui erau scosi din uz, doam na Voitinovici plecase, Otilia se maritase,
propria casa (inchisa si ferecata) este locuita de altcineva.
Cei doisprezece ani care trecusera de la disparitia paman teana a

lui Gavrilescu, constituie oiesire din timp apartinand fantasticului.


Acum si cea de a doua lume (in care profesorul traise aproape
cincizeci de ani) ii apare ca fiind bizara, imposibil de inteles (marca
a fantasticului).
Singurul om dispus sa-l ajute este birjarul-dricar care il invita in
trasura (o alta luntre a lui Caron), adica ii recupereaza sufletul
ratacitor si i-1 restituie Infernului.
Drumul trece pe langa o biserica (unde fusese o inmormantare)
si in curtea careia inflorise regina noptii" (floare al carei nume
sugereaza intunericul); birjarul evoca mereu imagini mortuare (caii
imbracati in negru, dricul, florile funebre) pana cand trasura ajunge la
tiganci. De data aceasta, baba dormea: Cerberul nu mai avea ce pazi,
caci in bordei ramasese numai nemtoaica mereu treaza si
asteptandu-si iubitul; probabil celelalte fete" (suflete) tre cusera in
Purgatoriu (cel de al doilea spatiu pomenit de Dante in Divina
Comedie).
Acum, baba il numeste muzicant" pe Orfeul care-si pierduse
partiturile (adica isi incheiase misiunea pe pamant) si coborase, ca si
in mit, in Infern, ca sa-si recupereze iubita (pe Hildegard/Euridice).
Trecand de usa a saptea - indicata de baba (cifra care tri mite la
numarul zilelor creatiei divine), Gavrilescu nu-si mai poate recrea
iubirea pamanteana; Hildegard este gasita mult mai departe, si-1 ia in
stapanire pe cel pe care-1 chemase, mereu, din moarte.
Ea il va conduce spre aceeasi trasura, mirata de incapaci tatea lui
Gavrilescu de a intelege ca a murit; in trasura, cei doi redevin tineri,
pentru a putea sa ajunga astfel la ultimul stadiu al drumului - nunta in
Paradis.
-PERSONAJPersonajul principal este realizat in doua registre: pro fan si
sacru.
In planul profan. Gavrilescu este un barbat de 49 de ani, un om
oarecare, sarac sinecunoscut. Pentru a-si castiga exis tenta, este
nevoit sa dea meditatii, infruntand uneori, vremea potrivnica.
Distrat si uituc, isi lasa partiturile la eleva sa, Otilia Voitinovici si nusi gaseste banii.
In tramvai este logoreic, are tendinta sa se confeseze unor
necunoscuti si are trei obsesii: colonelul Lawrance, gradina tigancilor si
o amintire din studentie.
Treptat, aflam ca acest om isi facuse studiile in Germania si ca
avusese o mare iubire, pe Hildegard, pe care o uitase" subit, pentru a
se casatori cu Elsa.
Traseul anost al vietii sale 1-a condus la constiinta unei
ratari, asa cum reiese din marturisirea sa (repetata):

Pentru pacatele mele sunt profesor de pian. Zic pentru pacatele mele,
adauga incercand sa zambeasca, pentru ca n-am fost facut pentru
asta. Eu am o fire de artist".
Reiese ca, in planul sacru. Gavrilescu era un Orfeu, decazut,
pentru greselile sale in Adam (stramosul biblic, alungat din Rai). in
termenii lui Mircea Eliade, modestul profesor reprezinta sacrul
camuflat in profan.
Si cum, in lumea reala, Gavrilescu traise o amnezie (uitandu-si
iubirea si ignorandu-si firea de artist), el incearca sa-si recupereze
statutul.
Purificat prin drumul pe strada Preoteselor / Vestalelor,
Gavrilescu intra" in spatiul magic al tigancilor, acolo unde timpul s-a
oprit {Atunci sa stii ca iar a stat ceasul" ii spune baba de la usa
bordeiului).
in locul timpului, apare aducerea-aminte si incepe intoar cerea in
trecut: se simti dintr-o data fericit, parca ar fi fost din nou tanar si
toata lumea ar fi fost a lui si Hildegard ar fi fost de asemenea a lui".
Invitat sa ghiceasca tiganca (dintre cele trei ursitoare),
Gavrilescu rateaza, astfel incat incepe cosmarul: bordeiul (cu obiectele
lui) devine agresiv, omul imbatraneste brusc, iar giulgiul tine de ritul
funerar.
Abia dupa calatoria sufletului in alt timp, profesorul isi
recupereaza, alaturi de iubita lui, conditia de om paradisiac: ei
redevin tineri, adica vesnici, dar intr-o alta lume.
-OPINIEIn opinia mea,notele specifice ale fantasticului eliadesc se
releva in toata complexitatea lor, la o lectura mai
atenta,miraculosul seimbina cu straniul, alcatuind impreuna fantasticul
pur. Astfel, iesirea din timp, ratacirea in bordeiul tigancilor, intoarcerea
pe pamant s.a. tin de supranatural (miraculos); in acelasi timp, drumul
prin labirint, teroarea obiectelor care-1 inconjurau pe Gavri lescu,
transformarea acestor obiecte in altele, tin de straniu.
O alta nota a fantasticului eliadesc o constituie insertia
mitului (fie autohton, fie strain); acest apel la mitologie ii con fera
fantasticului un caracter erudit.
-CONCLUZIEOpera literara La tiganci de Mircea Eliade este o nuvela
fantastica deoarece are toate caracteristicile acestei specii literare:
intruziunea misterului in cadrul vietii reale, ezitarea protagonistului si a
cititorului, compozitia gradata a naratiunii, disparitia limitelor de timp
si de spatiu la aparitia supranaturalului, finalul ambiguu.