280

CAPITOLUL VII CAPITOLUL VII CAPITOLUL VII CAPITOLUL VII

ESCATOLOGIA EGIPTEAN N VIZIUNEA LUI PLUTARCH ESCATOLOGIA EGIPTEAN N VIZIUNEA LUI PLUTARCH ESCATOLOGIA EGIPTEAN N VIZIUNEA LUI PLUTARCH ESCATOLOGIA EGIPTEAN N VIZIUNEA LUI PLUTARCH


VI. 1. VI. 1. VI. 1. VI. 1. Notiunea de escatologie Notiunea de escatologie Notiunea de escatologie Notiunea de escatologie


n viziunea unor autori romni, escatologia este o conceptie ,...despre
sIrsitul universului, despre distrugerea lumii si despre destinul omului dup
moarte'
1 11 1
. DeIinitia, n ansamblul ei, este corect ns necesit anumite pre-
cizri .
Termenul c cc co oo o u uu u. .. .o oo oz zz zo oo o I II Iu uu u a Iost o creatie a lui Karl Gottlieb Bret-
schneider, care, ntr-o lucrare publicat n 1804, l Ioloseste ca echivalent al
conceptului novissimi sau res novissimae, adic ,realitti ultime'
2 22 2
.
De atunci si pn n prezent, termenul va primi o conotatie mai ampl,
,jusqu` se conIondre dangeuresement avec des concepts dont ils Iaudrait
rigoureusement le distinguer, comme messianisme, apocalyptique, Royaume
de Dieu'
3 33 3
. n aceast ordine de idei , interesante sunt observatiile lui Zwi
Weblowsky
4 44 4
: marea majoritate a religiilor posed relatri reIeritoare la
nceputul lucrurilor, adic al zeilor, al omenirii si al lumii n general; paralel
cu acestea, ele au dezvoltat mitologii privind sIrsitul lor, care pot Ii con-
cepute pozitiv ( spre ex., n cazul regatului zeului , un nou cer si un nou
pmnt' ) sau negativ ( cum ar Ii spre ex. ,apusul zeilor' ). Cteodat aceste
relatri se reIer la evenimente care urmeaz s aib loc ntr-un viitor mai
mult sau mai putin apropiat. Ca atare, autorul amintit presupune o oarecare
suprapunere cu mesianismul, ceea ce poate Ii considerat ,...a Iorm oI escha-
tology'.
281
Prin urmare, la autorii contemporani nu exist un consens asupra
semniIicatiei conceptului de escatologie, ea oscilnd ntre parusie, renastere,
judecat, moarte, beatitudine, puriIicare / purgatoriu, sIrsitul lumii, etc.
Subliniem Iaptul c teologia modern percepe escatologia ca o ,doc-
trin asupra realittilor ultime', pornind de la semniIicatia termenilor
grecesti o oo o u uu u. .. .o oo o si z zz z o oo o . ,Ultimele lucruri / realitti ' le vom percepe n
sensul strict al expresiei, adic: ideea judectii si a pedepsei, sIrsitul lumii
si renasterea acesteia, precum si modalitatea prin care cel decedat se rapor-
teaz la acest sIrsit al lucrurilor. Vom distinge escatologia individual de
cea general sau cosmic. n primul caz vom avea n vedere soarta pers-
oanei sau mai degrab a suIletului acesteia dup moarte, ceea ce se mani-
Iest prin: judecarea mortului si transmigrarea suIletului spre alte existente.
Escatologia cosmic are n vedere transIormri mult mai generale cum ar Ii
sIrsitul lumii, ceea ce poate Ii perceput ca o restauratie a unei Urzeit pri-
mordial, sau transIormarea si inaugurarea unei stri de perIectiune care nu
existase nainte.



VI. 2. VI. 2. VI. 2. VI. 2. Escatologia Iaraonic Escatologia Iaraonic Escatologia Iaraonic Escatologia Iaraonic


Religia Egiptului antic nu poate Ii considerat exclusivist; ea accept
coexistenta mai multor adevruri, Iiind lipsit de orice Iorm elementar a
dogmei si, ca atare, nu beneIiciaz de o carte sInt unic. ConIruntat cu o
serie de probleme crora nu le-a cutat rspuns prin intermediul unei teorii
unice si mai ales coerente, mentalitatea egiptean n-a exclus adevruri
simultane, ceea ce H. FrankIort a numit ,multiplicity oI approaches'
5 55 5
.
282
Modalitatea de gndire egiptean antic era una mitic. Materialul
mitic, textual si iconograIic, deosebit de variat si imens, care st la baza re-
ligiei Iaraonice, nu cluzea numai conceptele pioase, dar si perceptiile lor
despre natur si cosmos
6 66 6
. Miturile si legendele sunt maniIestri ale concre-
tului si ale tangibilului, implic o conceptie despre univers, precum si aspec-
tele Iundamentale ale existentei, adic ciclul permanent al nasterii, vietii,
mortii si renvierii, inclusiv prelungirea existentei n Lumea de Apoi
7 77 7
.
Escatologia Iaraonic a Iost cercetat sporadic de literatura de spe-
cialitate, Iiind examinat mai ales cea cosmic, dar Ir s i se consacre o
monograIie
8 88 8
.
Poate numai datorit Iaptului c se temeau att de mult de sIrsitul
vietii, vechii locuitori de pe meleagurile Nilului au elaborat o conceptie
vast despre continuarea existentei n Lumea de Apoi
9 99 9
.
Moartea Iizic era conceput ca o simpl tranzitie de la o Iorm de ex-
istent la alta. Trebuie remarcat Iaptul c o a doua viat nu era absolut iden-
tic cu cea pe care deIunctul a trit-o pe pmnt, ci o replic n Iunctie de
imaginatia preotilor. ncepnd cu textele dinastiei a XVIII-a apare expresia
wehem ankh wehem ankh wehem ankh wehem ankh ,repetnd viata', adic ,a tri din nou'
10 10 10 10
. Totusi, aceast nou
existent nu reprezenta pentru egipteanul antic o certitudine pentru dobndi-
rea vietii vesnice. Credem c este suIicient s amintim, din multitudinea de
mrturii scrise, numai unele titluri din culegerea eterogen denumit de spe-
cialisti Cartea Mortilor: ,Descntec pentru a preveni decapitarea unui om n
regatul zeilor' ( cap. XLIII ), ,Descntec pentru a nu putrezi n regatul
zeilor' ( cap. XLV )
11 11 11 11
etc.
Teama de a muri a doua oar, ceea ce ar Ii nsemnat sIrsitul absolut
al existentei, apare si ea deseori n culegerile de texte religioase:
,Descntec pentru a nu muri din nou n regatul mortului.
Caverna mea este deschis, spiritele cad n ntuneric.
283
Ochiul lui Horus m Iace sInt, Wepwawat m-a mngiat.
O stele nemuritoare, ascundeti-m printre voi !
Gtul meu este Re, Iata mea este puriIicat,
Inima mea este pe propriul ei loc, cuvintele mele sunt cunoscute.
Sunt Re care se autocreeaz !
Nu te cunosc, nu te caut, tatl tu, Iiul lui Nut, trieste pentru tine.
Sunt Iiul tu cel vrstnic, cel care - ti vede secretele!
Am aprut ca regele zeilor si nu voi muri din nou n regatul mortu-
lui'
12 12 12 12
.
De la nceputul Regatului Vechi egiptenii si-au asigurat garantii pen-
tru existenta etern a propriului corp si a Iortelor imateriale care deIineau
personalitatea lor, care vizau: constructia unui mormnt, generalizarea m-
blsmrii, multiplicarea statuilor si nu n ultim instant elaborarea riturilor
Iunerare
13 13 13 13
. Pe bun dreptate J. Yoyotte aIirma: ,amploarea elementelor ma-
teriale si magice puse la ndemna mortilor, pentru gloriIicarea` lor, a rmas
ntotdeauna o trstur aparte a religiei Iaraonice'
14 14 14 14
.
Regatul Vechi marca si corelarea conceptiilor despre lume cu Maat,
ceea ce deseori a Iost tradus de egiptologi prin ,adevr'. Zeita omonim
reprezenta ordinea universal, dup ce Re ( tatl ei ) a creat -o n prima zi a
Iacerii. Notiunea n discutie acoper un spectru Ioarte larg: legile politice,
ritualurile, obligatiile sociale, regulile morale, ntr-un cuvnt tot ceea ce con-
tribuia la bunul mers al societtii. Faraonul, Iiul si succesorul lui Re, este n
esent cel care mentinea maat-ul si- l oIerea zeilor
15 15 15 15
. Cel just, omul bun, cel
Iericit n Lumea de Apoi era denumit maaty maaty maaty maaty, adic ,cel care apartine lui
maat'
16 16 16 16
. Rebelul Iat de propriul rege, cel care a comis un sacrilegiu, per-
turbatorul care atenta la ordinea Iundamental a lucrurilor era iseIety iseIety iseIety iseIety, care
provine din cuvntul iseIet iseIet iseIet iseIet ,dezordine'. Aceast din urm persoan nu avea
284
niciodat posibilitatea de a deveni ,justiIicat' ( maa maa maa maa - -- - kheru kheru kheru kheru ) n raport cu
Maat Maat Maat Maat
17 17 17 17
.
Ideea judecrii mortului este amplu redat de textele egiptene pn la
nceputul epocii Imperiului
18 18 18 18
, din care rezult urmtoarele: cei care con-
tribuie la neglijarea propriei lor existente eterne, prin ignorarea prescriptiilor
rituale, deturnarea oIrandelor, etc. vor Ii dusi n Iata ,marelui zeu' pentru a
Ii judecati ,de augustul su tribunal '( djadjat djadjat djadjat djadjat ) n lumea subteran ( kher kher kher kher- -- -
necer necer necer necer )
19 19 19 19
.
ncepnd cu dinastia a XVIII-a, inscriptiile gravate n interiorul
mormintelor private, pe stelele Iunerare provenind de la Abydos, pe mobil-
ierul Iunerar, pe statui si alte categorii de monumente depozitate de particu-
lari n temple, ne oIer date, deseori banale si stereotipe, reIeritoare la jude-
carea mortilor. Totusi, cele mai cunoscute provin din culegerea Iunerar de-
numit Cartea Mortilor.
Cel putin dou versiuni ne sunt cunoscute. Prima se reIer la Capitolul
XXX, cel care cunoaste variantele A si B, ambele purtnd titlul: ,Descntec
pentru a nu permite inimii lui N. s se opun lui n regatul mortului '
20 20 20 20
. Cea
de-a doua este celebr, Iiind vorba de Capitolul CXXV, care poart titlul
,Declaratie de nevinovtie'. Vigneta capitolului ne prezint binecunoscuta
scen a psihostaziei, care Iigureaz cntrirea inimii deIunctului
21 21 21 21
. Ceea ce
este important n contextul de Iat este balanta, mai precis Iaptul c ntr-un
taler este asezat pana care simboliza maat maat maat maat-ul, iar n cealalt inima celui de-
cedat. Teoretic, dac se mentine un echilibru ntre cele dou talere, atunci
mortul va putea intra n lumea lui Osiris, iar n caz contrar va Ii devorat de
un monstru care asist la scen. n general, pn n Epoca Trzie echilibrul
talerelor este perIect, iar mortul pronunt dubla ,spovedanie negativ', la
nceput general, apoi o a doua prin care se adreseaz celor 42 de judectori.
,Transmigrarea' suIletelor este la Iel de bine documentat n Egiptul antic.
285
Ceea ce am numi ,suIlete' sunt de Iapt diIerite componente intelectuale ale
corpului aIlate n strns legtur cu elementele lumii divine, dar si cu cele
ale vietii pmntene. Ka Ka Ka Ka-ul era considerat dublura spiritual a omului, care
se naste odat cu acesta, Iiind modelat la roata olarului apartinnd zeului
Khnum. Era considerat nemuritor si un element vital pentru continuarea ex-
istentei n Lumea de Apoi
22 22 22 22
. Ba Ba Ba Ba-ul reprezenta o conexiune ntre mumie si
lumea exterioar, iar n cazul zeilor, o maniIestare a acestora
23 23 23 23
. Akh Akh Akh Akh-ul n-
truchipa capacitatea de strlucire a ,suIletului', starea si Iorta care eman
din individ, dar si puterea divinittii
24 24 24 24
.
Ideea sIrsitului lumii o putem gsi n dou tipuri de texte distincte:
1). cteva culegeri rare, religioase si literare, Ioarte elaborate si de
natur IilosoIic. Anuntul sIrsitului lumii este pronuntat cteodat chiar prin
intermediul gurii creatorului. Acest eveniment este imaginat ca o ,repetitie
negativ a creatiei'
25 25 25 25
, prin retragerea deIinitiv a creatorului n apele pri-
mordiale ( Nun ), ceea ce atrage dup sine distrugerea organizrii spatiului si
a timpului.
2). anumite texte Iunerare si descntece magice utilizeaz aceast
tem ca o amenintare teribil pentru ntrirea eIicacittii Iormulelor. Dac o
oarecare Iort se opune scopului invocatiei magice, procesul de creatie
nceteaz s mai existe.
Imaginile utilizate de aceste dou tipuri de texte sunt n parte aceleasi
n ceea ce priveste nimicirea structurilor spatiului. Textele magice redau bu-
curos ntreruperea miscrii regulate a Soarelui si chiar moartea lui Re. n
opozitie, textele teologice percep o stare de ,postexistent', n care creatorul
si Osiris vor subzista ntr-o Iorm de existent asemntoare strii primordi-
ale. Un singur pasaj din Textele SarcoIagelor abordeaz problema escatolo-
giei. El se reIer la o parte din monologul stpnului universului din
Descntecul |1130|:
286
,Am instaurat milioane de ani ntre mine si cel obosit de inim, Iiul
lui Geb, prin urmare eu m-am asezat mpreun cu el pe un singur loc si mo-
vilele vor deveni orasele si orasele vor deveni movile, Iiecare cas o va ruina
pe cealalt'
26 26 26 26
.
O idee asemntoare se gseste si ntr-un pasaj din Cartea Mortilor,
unde Atum rspunde n Ielul urmtor la problema privind durata vietii lui
Osiris:
,Tu esti destinat s triesti milioane de milioane de ani,
O durat de viat de milioane de ani.
Dar eu voi distruge tot ceea ce am creat.
Aceast tar va reveni la starea de Nun,
La starea de plutire ca n prima ei stare.
Eu voi Ii cel care va rmne mpreun cu Osiris,
Cnd m voi transIorma din nou n sarpe,
Pe care oamenii nu-l vor putea cunoaste,
Pe care zeii nu-l vor putea vedea'
27 27 27 27
.
Deci, sub Iorma unui sarpe, Atum se va nlta n apele din Nun,
readucnd creatia ntr-o stare comparabil celei preexistente.
Probabil, conceptia despre sIrsitul lumii a Iost integrat si n
Povestea NauIragiatului sub Iorma unei naratiuni mitice scurte. Discursul
sarpelui divin, care este maniIestarea creatorului, se pare c se reIer la dis-
paritia Universului
28 28 28 28
.
n ProIetia lui NoIerti starea trii este comparat cu o stare de ,non-
creatie', iar Re este invitat s-si renceap opera:
,Ceea ce a Iost creat este n starea a ceea ce n-a Iost creat,
Re poate rencepe Iurirea'
29 29 29 29
.
Descrierile escatologice din textele magice si Iunerare se diIerentiaz
de textele teologice prin Iaptul c sIrsitul lumii nu este la dispozitia creato-
287
rului . Fenomenul este prezentat ca o distrugere total si deIinitiv a Univer-
sului , Ir a Ii nItisat vreo Iorm postexistential. Dac pentru teologi se
prevede o distrugere sistematic si ordonat a Universului, ntr-un cadru
temporal nedeIinit, pentru gndirea magic avem de-a Iace cu un cataclism
haotic. Ideea este deja observabil n Textele Piramidelor unde apar Iorme
de amenintare interesante, de tipul: ,Dac tu nu pregtesti un loc pentru
rege...pmntul nu va mai vorbi...', etc.
30 30 30 30

n Textele SarcoIagelor anuntul catastroIei revine unui pelican sau
unei psri phoenix
31 31 31 31
, care vorbesc de amutirea subit a pmntului si a zeu-
lui Geb si de nimicirea spatiului, exprimat prin unirea celor dou maluri ale
Nilului. Un alt pericol pentru structura Universului este reprezentat de posi-
bila cdere a cerului: ,Dac Iata mea va cdea pe pmnt, atunci Iata lui Nut
va cdea pe pmnt'
32 32 32 32
. Alte amenintri se reIer la ntreruperea cursului so-
lar, ceea ce semniIic Iaptul c timpul si mpreun cu el ntreaga creatie se
vor opri brusc: ,Re nu se va mai ridica'
33 33 33 33
si ,Re se va opri la mijlocul ceru-
lui'
34 34 34 34
. Chiar si moartea zeului Re poate Ii invocat n acest sens: ,Dac tu te
vei ndrepta spre mine ca un sarpe oarecare, atunci Re va muri...'
35 35 35 35
.
Este diIicil de evaluat Iorta pe care o posed aceste amenintri pentru
egipteni. Dup J. Assmann nu au o important prea mare, n msura n care
manipularea cosmosului este un principiu curent n practicile magice
36 36 36 36
.



VI. 3. VI. 3. VI. 3. VI. 3. Elemente de escatologie greac si roman Elemente de escatologie greac si roman Elemente de escatologie greac si roman Elemente de escatologie greac si roman


La poetii greci timpurii, Homer si Hesiod, nu gsim nimic direct ex-
primat n legtur cu judecata de apoi. Dar, inamicii zeilor, cum ar Ii titanii,
288
au Iost nchisi n Tartar ( Hesiod Hesiod Hesiod Hesiod, Theogonia, 713 sqq.; Homer Homer Homer Homer, Iliada, XIV,
275 ), n timp ce Tantalos, Tityus si Sisyphos au Iost supusi chinurilor
( Odiseea, XI, 576 sq.).
Sub inIluenta orIismului si a pitagoricienilor ideile judectii si ale
pedepsirii au devenit prevalente si sunt de gsit la scriitorii de mai trziu
37 37 37 37
.
Pitagora a Iost initiat n judecata suIletelor ( Iamblicus Iamblicus Iamblicus Iamblicus, Vit. Pyth., 29 sq. ) si
conIorm mai multor reIerinte antice, el avea un suIlet transmigrant prin me-
tempsihoz, n cicluri de cte 216 ani, ajungnd dup Iiecare dintre ele, la
palingenez
38 38 38 38
. Judecata orIic este reprezentat pe vase pe care Aeacus,
Triptolemos si Rhadamanthos apar ca judectori
39 39 39 39
. P. Boulanger caracteriza
orIismul prin ,pesimism, puriIicare mntuitoare, metempsihoz, pedepse in-
Iernale, rspundere individual, misticism, ntoarcere a suIletului ctre di-
vin...'
40 40 40 40
.
n general, judectorii care existau independent n regatul lui Hades /
Pluto erau trei la numr: Minos, Rhadamanthos si Aeacus, ei ocupnd aceste
Iunctii deoarece au actionat drept pe Pmnt ( Platon Platon Platon Platon, Gorgias, 523 ). Mis-
teriile au adugat un al patrulea, Triptolemos, iar Platon se reIerea la ei ca la
cei patru judectori adevrati din Hades ( Apologia, 41 ). Tot el aIirm Iaptul
c culpabilii ,...trebuie judecati goi cu totii, deci s Iie judecati dup ce au
murit. Si judectorul trebuie s Iie gol, deci mort, ca s priveasc, cu suIletul
su, suIletul Iiecruia, ndat dup ce a murit, departe de toate rudele sale,
dup ce si-a lsat pe pmnt toate podoabele, nct judecata s Iie dreapt.
Cunoscnd acestea, am pus naintea voastr ca judectori pe Iiii mei, doi
nscuti din Asia, Minos si Rhadamanthos, unul din Europa, Aeacus. Ei, dup
moarte, vor tine judecata pe pajistea de la rscrucea de unde pleac un drum
ctre Insulele Fericitilor si alt drum ctre Tartar. Pe cei din Asia i va judeca
Rhadamanthos si pe cei din Europa- Aeacus. Lui Minos i voi da mputer-
nicirea de a decide asupra cazurilor nedezlegate de ceilalti doi, pentru ca ju-
289
judecata asupra strmutrii oamenilor s Iie ct mai dreapt' ( Gorgias, 523
C- 524 A ). Sentintele lor sau simbolurile ( o oo oq qq q e ee e u uu u) se limitau la suIlete (
Pl Pl Pl Pla aa aton ton ton ton, Gorgias, 523; Republica, X, 614 sq. ).
Ideile orIice si pitagoriene au Iost reproduse de Pindar ( v. spre ex.
Olimpicele, II, 55 sq.) si, cum am vzut, de Platon, dar conceptia judectii si
a pedepsei era legat de metempsihoz; 10.000, sau n cazul suIletelor pure
3.000, de ani trec pn ce suIletele se ntorc la locul de origine. Judecata are
loc la sIrsitul vietii, cnd suIletul a Iost recompensat sau pedepsit n locuri
de corectie. La sIrsitul a o mie de ani, suIletul alege un nou corp, uman ori
de animal; anumite suIlete erau totusi prea slbite s se ntoarc si rmn n-
totdeauna n Tartar ( Platon Platon Platon Platon, Phaidros, 248 sq.; Republica, X, 614 sq.).
Asemenea idei erau Ioarte rspndite printre greci. Numeroase date
reIeritoare la judecata si soarta suIletelor apar n satirele lui Lucian si co-
mediile lui Aristophan. Autorii de tragedii vorbesc rar despre judecata
mortilor (Eschil Eschil Eschil Eschil, Suplicantele, 218 sq.; Eumenidele, 263 sq. )
41 41 41 41
.
Dup stoici, suIletele rele erau pedepsite dup moarte. Seneca vorbea
de moarte ca despre o zi a judectii cnd sentintele vor Ii pronuntate despre
toate ( Epistulae morales, XXVI; Hercules Iurens, 727 sq.).
Epicurienii au negat toate aceste preri, spunnd c suIletul moare
odat cu corpul ( De rerum natura, III, 417 sq. )
42 42 42 42
.
n timp ce religia roman nu speciIica nimic despre judecat si pedep-
sele viitoare, totusi poetii au acceptat ideile grecesti si numele judectorilor
mortilor, la care se reIereau deseori. AstIel, n imaginea vergilian despre
Lumea de Apoi, Minos judeca anumite crime, iar Rhadamanthos judeca n
Tartar ( Aeneis, VI, 326 sqq.; 540 sqq.).
Conceptiile despre sIrsitul tuturor lucrurilor au Iost mai degrab
IilosoIice, doctrina stoic c cc cx xx x f ff fp pp pu uu uo oo o ( conIlagratie ) Iiind destul de popu-
290
lar. Ca atare, ordinea lumii ( kosmos-ul ) prezente va lua sIrsit printr-o
conIlagratie total, activat de Soare, dar va Ii apoi reconstituit pe msur
ce conIlagratia va descreste. n conIormitate cu acest principiu, Universul
este un proces ciclic care alterneaz pentru totdeauna ntre un sistem ordo-
nat, din care noi nsine Iacem parte, si o stare de Ioc pur, sau ,lumin' n
Iormularea lui Chrysippos. SIrsitul lumii prezente nu va Ii o ,distrugere' n
sens absolut, nu va introduce o discontinuitate, ci va Ii numai ,o schimbare
natural'. Stoicii timpurii au adoptat o teorie, respins de Aristotel ( Despre
cer, 1. 10), conIorm creia nu este o singur ordine lumeasc vesnic, ci o
succesiune vesnic de lumi. Durata Iiecrei ordini lumesti si a conIlagratiilor
care o preced si i urmeaz, sunt prezentate ca etape din viata zeului. O nou
ordine a lumii ncepe atunci cnd conIlagratia universal, o stare de Ioc,
scade prin schimbarea aerului Iierbinte n umiditate
43 43 43 43
.




VI. 4. VI. 4. VI. 4. VI. 4. Elemente de escatologie n religia egiptean trzie Elemente de escatologie n religia egiptean trzie Elemente de escatologie n religia egiptean trzie Elemente de escatologie n religia egiptean trzie


Tabloul policrom al credintei egiptene a Iost mbogtit n timpul
Ptolemeilor si al Imperiului cu noi culori. Cea mai cunoscut dovad pentru
inIluenta strin o reprezint Povestea lui Setna si Siusire, unde n descrierea
InIernului apar si chinurile lui Tantalos si Oknos n cadrul egiptean
44 44 44 44
, iar
tema de baz a romanului, vizita unei persoane n viat n Lumea de Apoi ne
aminteste de OrIeu cel care a cobort n Hades si de Odysseus conversnd cu
umbrele mortului. n textele Iaraonice trzii se ivesc anumite probleme de
291
interpretare, n cazul n care reprezentrile noi sunt mascate prin Iraze
strvechi si descrieri traditionale.
Descoperirile apartinnd perioadei Imperiului ( n special giulgiuri si
sarcoIage
45 45 45 45
) arat c cel putin pn n secolul II avem de-a Iace, pe trmul
credintei n Viata de Apoi, cu o lume bogat n reprezentri, care a pstrat
multe trsturi ale vechii religii si mitologii. Nici mcar textele mortuare
demotice nu sunt ntotdeauna laconice, ci oglindesc o credint dezvoltat n
viata viitoare
46 46 46 46
. Credinta n viata viitoare, elaborat pe baza vechilor traditii,
nu era limitat la cercul ngust al ntelepciunii preotilor, ci dimpotriv n-
vtturile lor erau accesibile si acelora care nu cunosteau dect scrierea de-
motic. Chiar grupuri din populatia vorbitoare de greac si aramean
47 47 47 47
au
preluat anumite obiceiuri Iunerare egiptene. n poIida mentinerii n continu-
are a conceptiilor Iaraonice, nu se poate pune la ndoial Iaptul c multi
strini si chiar egipteni din perioada roman nu stiau dect c, dup moarte,
suIletul ajunge la Osiris.
n istoria despre Setna si Siusire beneIiciem de o descriere a slii lui
Osiris dup vigneta capitolului 125 din Cartea Mortilor, la care se adaug
elemente noi. Mortii sunt mprtiti n trei grupe. Cei ale cror Iapte rele au
Iost mai numeroase dect cele bune sunt predati devoratorului de morti, iar
suIletele si corpurile lor sunt distruse. Dac Iaptele bune au Iost mai nu-
meroase, deIunctul va Ii transIerat judectorului din cealalt viat, iar dac
Iaptele bune si cele rele s-au aIlat n echilibru, atunci mortul poate s Iie de
Iolos lui Sokaris- Osiris. Cu toate acestea, imaginea nu devine nc com-
plet, Setna si Siusire vd si morti care trebuie s ndure chinuri cumplite.
Din diIerite descoperiri si texte reiese c psihostazia a jucat un rol im-
portant si n cea mai trzie perioad a religiei egiptene. ConIesiunea negativ
nu este mentionat n Povestea lui Setna si Siusire, dar continuarea ei este
dovedit si n Epoca Imperial. Un text amnuntit al conIesiunii se gseste n
292
Cartea Mortilor elaborat n limba demotic, n timpul domniei lui Nero
48 48 48 48
.
Dintr-un papirus grecesc aIlm c ritualul conIesiunii a Iost adoptat si n
jurmntul preotilor
49 49 49 49
.
n ciuda rapoartelor numeroase care dovedesc existenta n continuare
a ideii de viat dup moarte, ca si a conIesiunii negative, credinta s-a schim-
bat si n acest trm al amnuntelor. Vechea nvttur conIorm creia inima
se cntreste n prezenta lui Maat Maat Maat Maat de partea cealalt a balantei pare s se
scuIunde n uitare
50 50 50 50
.
Dup S. Morenz, n religia egiptean trzie s-a produs o reorientare n
privinta devenirii n Osiris. Trebuie avut n vedere o identiIicare total cu
Osiris, caz n care mortul ( denumit de texte ,Osiris NN' ) nu mai poate Ii
desprtit de zeu si dup moarte are loc o unio mystica
51 51 51 51
.
Dup conceptia textelor Iunerare trzii, de exemplu a Crtii despre
strbaterea inIinitului, suIletul beneIicia de puterea de a vizita, dup dorint,
toate regiunile cosmosului. Din Epoca Imperial detinem cteva dovezi
privind rspndirea imaginii sIerice a Lumii, introdus si acceptat dup pe-
rioada lui Augustus n ntregul Imperiu
52 52 52 52
, care nu a rmas strin nici pentru
conceptiile religioase ale egiptenilor. InIluenta celor doi mari reprezentanti
ai conceptiei sIeric- geometrice a Lumii, a lui Eratosthene si n secolul II d.
Hr. a lui Claudius Ptolemaios, nu a rmas limitat numai la Alexandria. n
traditia IilosoIic greac ( Diogene Laertiu Diogene Laertiu Diogene Laertiu Diogene Laertiu, I. 11 ) exista prerea c n Egipt
cosmosul era considerat a Ii rotund. n religia trzie greco- roman imperiul
mortilor a Iost mutat n cer.
n imaginile despre pedeapsa celor condamnati persist importante
reprezentri traditionale, ns alturi de acestea apar si motive din religiile
strine.
Cunoscutul devorator de morti din vechile vignete egiptene continu
s existe si n Epoca Imperiului. n timp ce nainte se evita redarea activittii
293
sale distrugtoare, acum este nItisat ntr-o imagine n care calc n picioare
o Iigur uman
53 53 53 53
. Cunoastem chiar o scen n care nghite mortii lipsiti de
ajutor
54 54 54 54
. nc o curiozitate, pe un giulgiu de la Moscova
55 55 55 55
apar mici Iiguri
umane ntunecate; unele dintre ele se agat de mbrcmintea mortului zeiIi-
cat, altele ncearc s escaladeze cldirea cu piloni, desenat n partea supe-
rioar a pnzei. Scena ne poate aminti de Aeneis, VI, 325 sq., unde este de-
scris cltoria spre imperiul mortilor. Cete de suIlete se strduiesc inutil s
urce n barca lui Charon. Imaginea, conIorm creia intrarea n imperiul de
dincolo de moarte ar putea Ii interzis unor deIuncti, nu era strin nici egip-
tenilor
56 56 56 56
.



VI. 5. VI. 5. VI. 5. VI. 5. Plutarch si escatologia egiptean Plutarch si escatologia egiptean Plutarch si escatologia egiptean Plutarch si escatologia egiptean


n cele ce urmeaz nu vom oIeri o analiz detaliat a escatologiei lui
Plutarch, pentru c ar depsi scopul prezentului capitol
57 57 57 57
. nainte de a intra
n dezbaterea escatologiei egiptene asa cum a conceput- o el n De Iside , se
impun anumite precizri.
Ideea unei escatologii luni- solare a Iost adoptat de pitagorieni, apoi a
ptruns n stoicismul eclectic n timpul lui Posidonius
58 58 58 58
. Dup Y. Vernire
este mai putin plauzibil ca Plutarch s Ii recurs direct la operele lui Empedo-
cle, ale lui Pindar sau la nsusirea continutului tblitelor orIice de aur. Pro-
babil, au existat la Roma, n timpul domniilor lui Traian si Hadrian, secte or-
Iice, diIerite de cele pitagoriene, care au promovat vechi nvtminte religi-
oase si de la care s-ar Ii inspirat gnditorul din Chaeroneea
59 59 59 59
.
ns, studiile recente
60 60 60 60
au scos n evident urmtoarele:
294
1) n opera lui Plutarch nu gsim nici o aluzie la existenta sectelor sau
a ritualurilor orIice din timpul vietii sale si este sigur c n-a Iost initiat n
misteriile orIice.
2). Nu beneIiciem de nici o urm a unui contact personal al lui Plu-
tarch cu o anumit lucrare atribuit lui OrIeu.
3) Cteva reIeriri la acesta din urm provin din operele consultate de
ctre Plutarch.
4) Indirect, opera si doctrina lui Platon l-au determinat pe Plutarch s
aminteasc de OrIeu si orIism.
5) Ca atare, Iormatia intelectual a lui Plutarch n-a suIerit anumite
modiIicri din cauza orIismului .
Tinnd cont de cele aIirmate, putem conluziona c escatologia lui Plu-
tarch pleca de la o schem platonic, pe care a completat- o cu unele idei in-
spirate din misteriile lui Dionysos, Isis, Mithras si cele din Eleusis.
n analiza noastr ne vom opri mai nti asupra imaginii Lumii de
Apoi si a suIletelor care slsluiesc n ea.
n paragraIul 21, 359 C -D, printre altele, se speciIic : ,...Preotii
aIirm c nu numai corpurile acestor zei, ci si ale tuturor celorlalti nu sunt
nici necreate si nici incoruptibile si se mentin n Iorma lor dup moarte si
sunt venerati, numai c suIletele lor strlucesc ca astrele n cer. SuIletul lui
Isis a Iost numit Cinele de greci si Sothis de egipteni; cel al lui Horus a Iost
numit Orion si cel al lui Typhon, Ursa...'
61 61 61 61
.
Observatiile lui Plutarch n privinta originii si naturii zeilor sunt co-
recte si ca atare reIlect o realitate a mentalittii egiptene. n conIormitate
cu un pasaj din Povestea luptei dintre Horus si Seth ,...dup zei, oamenii,
att cei mari, ct si cei mici, se vor odihni acolo unde esti si tu...', adic n
lumea mortilor a lui Osiris
62 62 62 62
.
295
Zeii egipteni au o existent tranzitorie, temporal; se nasc sau sunt
creati, trsturile lor se modiIic odat cu trecerea timpului, mbtrnesc si
mor. Aceast ,moarte' este ns o metaIor n conceptia Iaraonic, n sensul
c asistm la o nastere si o disparitie ciclic a lor, chiar zilnic, asemntoare
cu ipostazele zeului soare, Khepri- Re- Atum, adic cu drumul parcurs de
Soare pe ecliptic. Totusi, ntr-o zi, marea lor majoritate va nceta s mai
existe; dup ,Gtterdmmerung' numai zeul creator si Osiris ar mai Ii rmas
din panteonul att de numeros al vechilor egipteni
63 63 63 63
.
n pasajul redat mai sus, Plutarch a surprins si o alt caracteristic a
religiei egiptene trzii si anume Iaptul c suIletele zeilor se vor ridica printre
stele
64 64 64 64
. Desigur, aceast credint veche apare la egipteni deja n cadrul
Textelor Piramidelor
65 65 65 65
, dar dup cum am vzut nu era strin nici greci-
lor
66 66 66 66
.
Traditia heliopolitan identiIica multi zei sau prti ale acestora cu Ie-
nomenele astrale. Re reprezenta Soarele, Horus cerul ( ochii si Iiind Soarele
si Luna ), iar Osiris a Iost echivalat cu Orion. Relatia a Iost deseori expri-
mat prin descrierea astrului ca ba ba ba ba-ul zeului, iar acest cuvnt, care a Iost
tradus de specialisti prin ,suIlet', nu ne surpinde c a Iost redat n cazul lui
Plutarch prin v vv v q qq q.
Deci, regele decedat se uneste n cer cu tatl su Re si va tri printre
stelele vesnice. AstIel, interpretarea mortii ca o rentoarcere spre ceruri este
de origine egiptean si se va mentine pn trziu n zona Vii Nilului. Acest
adevr reiese si dintr-un text datnd din 300 d. Hr., ne reIerim la Tratatul lui
Hermes Trismegistos tradus n limba latin. De altIel, chiar despre suIletul
lui Asclepios se spune c ,...s- a ntors mai Iericit spre ceruri'
67 67 67 67
.
IdentiIicarea zeitei Isis cu Sirius, numit Sepedet Sepedet Sepedet Sepedet la egipteni ( Sothis Sothis Sothis Sothis
la greci )
68 68 68 68
, poate Ii exempliIicat de la cele mai vechi pn la ultimele
documente ale religiei egiptene
69 69 69 69
. Prima atestare provine prin intermediul
296
Descntecului | 366 | din Textele Piramidelor n care zeita, n ipostaza Isis-
Sothis, d nastere lui Horus- Sopdu
70 70 70 70
. ntr-un mit al zeitei din Perioada Ptol-
emaic, provenit de la Aswan, ea este numit ,stpna cerului, regina su-
Iletelor vii ale zeilor ( stele ), cea care strluceste n cer'
71 71 71 71
. Faptul c ea
domin stelele se explic prin personiIicarea cu Anul Nou, ea Iiind consi-
derat stpna nceputului de an
72 72 72 72
.
Pentru Plutarch se pare c aspectul egiptean al zeitei Isis- Sothis n-a
Iost cunoscut, deoarece ea apare n reprezentrile indigene ca o Iemeie,
tinnd n mini semnul vietii ( ankh ankh ankh ankh ) si sceptrul was was was was, iar pe cap purta semnul
numelui ( sepedet sepedet sepedet sepedet )
73 73 73 73
; alteori mprumuta coroana sau coroanele compozite
ale zeitei Isis
74 74 74 74
. n Epoca Roman, Isis- Sothis este una din personalittile
zeitei ,cu o mie de nume'
75 75 75 75
.
Pentru greci si romani iese n evident aspectul canin al zeitei. Sothis
apartine constelatiei Canis Maior, iar aparitia ei marcheaz nceputul cani-
culei verii. n aretalogiile zeitei Isis se aIirm: ,Sunt cea care se ridic n
steaua cinelui'
76 76 76 76
. Dac pentru egipteni steaua era una beneIic, nu acelasi
lucru se poate aIirma despre ea n cazul grecilor si romanilor: Sothis / Sirius
provoac canicula, epidemii, distrugerea recoltei si a vegetatiei, etc.
77 77 77 77
Ea era
reprezentat sub Iorma unui cine n miscare sau seznd, iar iconograIia
zeitei Isis- Sothis, clrind un cine, este o trstur a iconograIiei romane
78 78 78 78
.
Trebuie scos n evident Iaptul c aceste calamitti cauzate de Isis-
Sothis nu erau cunoscute celor din Egipt. Totusi, caracterul neIast al stelei
Sothis se datora n tara Iaraonilor prin asocierea stelei cu zeita Sekhmet si cu
zeul Horus
79 79 79 79
.
Ceea ce nu aminteste Plutarch, ca o realitate a mentalittii si icono-
graIiei egiptene, este Iaptul c steaua n discutie a mai Iost asemuit si cu
alte zeite: Sekhmet
80 80 80 80
, Neith si Sathis
81 81 81 81
, iar datorit sincretismului intern si
cu alte zeite care se aIlau n strns legtur cu Isis, adic Hathor si Hesat
82 82 82 82
.
297
Sothis poate avea si nItisri masculine: la Ramesseum n
reprezentrile astrale
83 83 83 83
, si n Textele Piramidelor, Horus poate Ii si echiva-
lentul unui Soped- masculin
84 84 84 84
, ceea ce poate constitui o dovad c Sothis-
Horus era de Iapt o Iiint androgin.
n conIormitate cu reprezentrile astronomice, Osiris a Iost identiIicat
cu Orion ( Sah ), motivul Iiind pozitia constelatiei pe bolta cereasc. El se
aIla la o oarecare distant de inamicul su Seth ( Mesekhtiu ), Iiind urmat de
sotia iubitoare Isis ( Sothis / Sirius )
85 85 85 85
. ntr-un papirus datnd din timpul se-
colului IV . Hr., putem constata proiectia celest a mitului lui Osiris, text n
care Isis i se adreseaz lui Osiris dup cum urmeaz: ,Tu esti Sah a cerului
sudic. Eu sunt Sothis si te protejez. ti capturezi inamicii care se gsesc n
constelatia Mesekhtiu de pe cerul nordului...'
86 86 86 86
.
IdentiIicarea din De Iside a lui Horus cu Orion-ul este cel putin ciu-
dat. J. Hani
87 87 87 87
a ncercat s oIere anumite explicatii n acest sens: conIuzia
s-ar datora asonantei D DD Dp pp po oo o - -- - D DD Dp pp pI II Iu uu ux xx x ( ? ), asimilrii lui Osiris de ctre Ho-
rus n Epoca Trzie a religiei egiptene, Horus este cel care cauza inundatia n
calitate de Orion. Acestea ni se par speculatii, eventual prima ipotez ntrnd
n discutie, dac dorim neaprat s gsim o explicatie a numelui copt al con-
stelatiei Orion si anume a.+. a.+. a.+. a.+. ,steaua lui Horus'
88 88 88 88
. n lipsa unor dovezi
lingvistice si astronomice sigure, nclinm spre varianta oIerit de H. Bon-
net : n textul tradus mai sus avem de-a Iace cu o eroare a lui Plutarch
89 89 89 89
.
n schimb, identiIicarea lui Seth cu Ursa Mare este bine documentat.
Termenul egiptean pentru aceast constelatie era mesekhtiu mesekhtiu mesekhtiu mesekhtiu
90 90 90 90
, dar el nu a
Iost identiIicat cu Seth n ntreaga istorie a civilizatiei Iaraonice. Ca atare, n
Textele Piramidelor , el era locul unde se aIlau zeii
91 91 91 91
, iar n Textele Sar-
coIagelor se vorbea despre o pasre neagr maleIic, care tria n mesekhtiu mesekhtiu mesekhtiu mesekhtiu
298
92 92 92 92
. n P. Harris I se exprima dorinta lui Ramses III conIorm creia s aib ,o
viat (att de lung ) pe pmnt ca si a lui Mesekhtiu'
93 93 93 93
.
IdentiIicarea deIinitiv a Ursei Mari cu Seth are loc n timpul dinas-
tiei XX, demonstrat de Cartea zilei si a noptii din mormntul lui Ramses
VI; reIerinta la Seth se Iace sub Iorm de cine sau maimut rosie
94 94 94 94
. Con-
stelatia devine caracteristic lui Seth si acolitilor si, ca atare opus grupului
Osiris- Isis de pe cerul sudic. Crearea constelatiei ne este explicat de un text
ptolemaic, care relateaz o rebeliune a lui Seth, care sub nItisarea unui
cine rosu a Iost vnat si dezmembrat: ,dup ce el ( Horus ) i-a tiat piciorul
( lui Seth ), l-a aruncat n mijlocul cerului...', Iiind pzit de ctre demonii
khaitiu khaitiu khaitiu khaitiu
95 95 95 95
. Preotii din timpul domniei lui Nectanebo II, au ncercat s iden-
tiIice mesekhtiu mesekhtiu mesekhtiu mesekhtiu cu Osiris, tentativ care care a rmas Ir rezultat
96 96 96 96
. n
documentele grecesti trzii, Typhon continua s se numeasc u uu up pp px xx x. .. .o oo o
97 97 97 97
.
Cu toat repulsia maniIestat Iat de Seth, teologii Epocii Trzii n-au
reusit s elimine rolul primordial atribuit constelatiei mesekhtiu mesekhtiu mesekhtiu mesekhtiu n mentine-
rea Universului.
Imaginea Lumii de Apoi apare si n paragraIul 19, 358 B: ,Se zice c
dup aceea Osiris a venit din Hades la Horus, l-a nzestrat si l-a antrenat pen-
tru btlie'
98 98 98 98
. Cu aparenta lui simplitate, pasajul ridic o serie de pro-bleme,
de unde rezult interpretri diIerite din partea acelor specialisti care s-au
dedicat analizei textului. Dup J. G. GriIIiths ,acesta este n concordant nu
numai cu mitul, dar si cu cel mai vechi si constant rol al lui Osiris n cali-
tatea lui de stpn al mortii'
99 99 99 99
. Pentru J. Hani rentoarcerea din InIern a lui
Osiris a Iost o creatie a gndirii grecesti, Ioarte probabil preluat aici din mi-
tul lui Dionysos, deoarece n gndirea religioas a vechilor egipteni nu exista
ideea revenirii din InIern
100 100 100 100
.
Dup opinia noastr J. G. GriIIiths era mult mai apropiat de vechile
concepte Iaraonice, dar a lsat aceast chestiune neexplicat. n primul rnd,
299
,revenirea' din textele egiptene este deseori o expresie metaIoric. Apoi,
trebuie s avem n vedere o particularitate a sincretismului intern egiptean
antic si anume cel dintre Re si Osiris. ,Re penetra n Osiris si Osiris n Re n
Iiecare zi...'
101 101 101 101
. Ca urmare, zeul Lumii de Apoi devine Soarele n timpul
apusului si al noptii, cel care i destepta pe morti din somnul lor. n mai
multe compozitii religioase ale epocii Imperiului s- a scos n evident Iaptul
c Re, Osiris si suveranul decedat au triumIat Iat de toate obstacolele din
Lumea de Apoi pentru a aprea din nou pe Iirmamentul cerului n Iiecare
dimineat
102 102 102 102
. Explicatiile lui L. V. Zabkar oIerite n acest sens sunt mult
mai importante: Osiris a Iost si a rmas mai ales stpnul Lumii de Apoi, dar
teologii heliopolitani au Iost cei care l-au legat de destinul lui Re. Procesul
de asimilare ncepe prin asocierea lui Osiris cu stelele si constelatia Orion,
ajungnd apoi o divinitate celest. Aceast identiIicare devine mult mai
exact odat cu epocile trzii ale istoriei Iaraonice
103 103 103 103
. ntr-un imn adresat lui
Osiris se spune: ,El a aprut pe tronul tatlui su ca si Re atunci cnd se
ridica la orizont cu scopul de a oIeri lumin n ntuneric...'
104 104 104 104
. n culegerea
egiptean antic numit Amduat apare clar ideea c ba-ul lui Osiris apartine
cerului, iar corpul divinittii, asa cum a aIirmat zeul soare, apartinea Lumii
de Apoi
105 105 105 105
; apoi, zeul soare este deseori denumit ca ,marele Ba' cel care in-
tr si prseste Lumea de Apoi
106 106 106 106
. n Epoca Ptolemaic, Osiris este cel care
dispune de regatul lui Re, deoarece ntr-o scen a unei capele din Hermopo-
lis, actualmente la Hildesheim, Osiris conIerea Iaraonului regatul lui Re si
nu cel propriu, adic InIernul
107 107 107 107
. n momentul n care ncercm s judecm
acest scurt pasaj din Plutarch nu trebuie s uitm de Iaptul c n Epo-ca
Trzie a religiei Iaraonice Lumea de Apoi si- a mutat sediul n ceruri, ca
atare tot ceea ce am relieIat pn n prezent este mai usor de nteles. Desigur,
autorul din Chaeroneea a avut cunostinte si de anumite reminiscente ale ve-
chilor mituri Iaraonice, n cel mai ru caz de cele care erau n vog n Epoca
300
Ptolemaic, dar probabil c a tinut cont si de mitul lui Dionysos. Chiar Dio-
dor relata : ,Se spune c, n vremurile strvechi, pe cnd Isis si Iiul su Ho-
rus se pregteau s lupte mpotriva lui Typhon, Osiris- rentorcndu-se din
Hades si lund nItisarea unui lup- a venit n ajutorul copilului su si al
sotiei'
108 108 108 108
.
n conIormitate cu interpretarea demonologic a mitului, Plutarch
vorbeste de existenta unei lumi subterane si a uneia celeste, care au Iost ap-
ropiate si unite de ctre Osiris: ,...acest zeu Iiind principiul director comun a
ceea ce exist n cer si a ceea ce exist n Hades. Anticii s-au obisnuit s
numeasc prima realitate sacr~ , iar pe cealalt pur ~'( . 61, 375 D-
E )
109 109 109 109
.
Dac tinem cont de cele aIirmate mai sus pentru nimeni nu mai este o
enigm Iaptul c Plutarch l-a caliIicat pe Osiris ca pe o zeitate att a Cerului,
ct si a InIernului. FilosoIul antic porneste, dup cum am vzut, de la o pre-
supus etimologie a numelui, iar pasajul redat mai sus reIlect anumite
schimbri intervenite chiar n semniIicatia unui cuvnt egiptean antic.
n conIormitate cu textele egiptene, Osiris poart, printre altele, si
dou epitete semniIicative: ,primul dintre cei din vest' si ,stpn al cerului'.
Dintre acestea prima necesit anumite lmuriri. La origine Khentamentiu Khentamentiu Khentamentiu Khentamentiu era
vechea divinitate a mortilor ( nItisat ca un cine ) din Abydos
110 110 110 110
, dar spre
sIrsitul Regatului Vechi numele a devenit un simplu epitet al lui Osiris. n
aceast calitate, adic de khenti khenti khenti khenti- -- - imentiu imentiu imentiu imentiu, Osiris simboliza o divinitate pro-
tectoare a mortilor. n conceptia egiptenilor antici, la vest de Nil se situa lo-
cul de apus al Soarelui, acolo unde intra n Duat

( lumea celor decedati ). Ca
atare, majoritatea mormintelor erau situate n acea regiune geograIic
111 111 111 111
.
Prin intermediul cuvintelor I II Ie ee ep pp pu uu u si o oo o u uu u Plutarch, dup opinia noastr
Ir a poseda cunostinte exacte n materie de limb egiptean antic, a sur-
prins totusi o realitate a vocabularului acesteia, caracteristic Epocii greco-
301
romane. Dup cum au scos n evident autorii monumentalului Wb. VI, p.
75, limba egiptean poseda mai multe glose care au redat conceptul ,sInt'
ori ,sacru': akh akh akh akh, semi semi semi semi, seta seta seta seta si djeser djeser djeser djeser; acesta din urm se pare c este cel mai
apropiat de notiunea n cauz, Iolosit de cei care studiaz istoria religiilor.
Djeser putea Ii utilizat ca un atribut al divinittii . n conIormitate cu anu-
mite pasaje din Textele SarcoIagelor , ,, , decedatul poate accede n lumea ce-
lest numai dup ce a demonstrat c este puriIicat, mumiIicat si posed sim-
boluri divine. Din acel moment al cltoriei sale, deIunctul poate Ii numit
,Osiris N'; ,astIel, ca si ceilalti zei, el poate Ii considerat sInt~ sau sa-
cru~'
112 112 112 112
. ns, n Epoca Trzie are loc o ncercare de nlocuire treptat a
cuvntului djeser djeser djeser djeser cu wab wab wab wab, care initial semniIica ,pur, a Ii pur'
113 113 113 113
. O alt
chestiune important, n textele bilingve ale Epocii Ptolemaice, djeser djeser djeser djeser nu
acoperea sensul initial al cuvntului; de exemplu, n Decretul de la Rosetta,
R3 N 26 gr. 32, avem pentru acest cuvnt grecescul c cc cx xx x o oo o
114 114 114 114
. Treptat,
att n limba demotic, ct si n cea copt djeser djeser djeser djeser ncepe a Ii nlocuit cu
a.:: a.:: a.:: a.:: , avnd sensurile de ,a Ii pur, inocent, sInt'
115 115 115 115
.
n paragraIul 61, 375 E citim: ,Dar cel care prezint elementele
ceresti si este cauza miscrii celor de acolo este Anubis, care cteodat este
numit Hermanubis, atta timp ct el apartine lumii de deasupra si partial
celei de jos...'
116 116 116 116
. Hermanubis este un zeu elenistic, dar etimologia numelui
nu trebuie cutat n r rr r- -- - m mm m- -- - Inpw Inpw Inpw Inpw adic ,Horus n calitate de Anubis'
117 117 117 117
, ci
ntr-o alt asociere: Hermes ( psychopompos ) si Anubis. Motivul acesteia a
Iost interpretat diIerit. Dup J. G. GriIIiths
118 118 118 118
si J. Quaegebeur
119 119 119 119
, ar Ii
prezenta lui Thoth( Hermes ) si Anubis n scenele psihostaziei. Dup P. Boy-
lan
120 120 120 120
elementul comun ar Ii scrierea, n acest sens trimitnd la o remarc a
lui Platon ( Philebos, 18 B ). Existenta lui Hermanubis este atestat de surse
papirologice, onomastice si arheologice
121 121 121 121
. Pentru pasajul lui Plutarch,
302
totusi, interpretarea lui Th. HopIner
122 122 122 122
ni se pare cea mai adecvat: se au n
vedere nsusirile a doi zei, Hermes- Thoth n calitate de zeul Lunii si Anubis
ca zeul mortii, ca atare Hermanubis Iiind o divinitate a celor dou lumi
123 123 123 123
.
Plutarch aIirma Iaptul c Osiris este grecescul Hades, cel care ,st n
pmnt si sub pmnt', Iiind totusi ,...la o ndeprtare considerabil de
pmnt...'( . 78, 382 E ). Propozitia c cc cx xx x p pp p x xx xu uu u o oo o q qq qx xx x ,n pmnt si
sub pmnt' reIlect din nou o realitate a mentalittii egiptene. A se situa ,n
pmnt' se reIer la Osiris n calitate de stpn al mormntului si a necropo-
lei
124 124 124 124
, iar a Ii ,sub pmnt' scoate n evident acea trstur a lui Osiris con-
Iorm creia este stpn al Duat Duat Duat Duat-lui
125 125 125 125
. Faptul c divinitatea n cauz este un-
deva departe de pmnt reIlect inIluenta teologiei heliopolitane, potrivit
creia Lumea de Apoi a Iost situat n ceruri
126 126 126 126
.
Lumea posed un corp si un suIlet n conIormitate cu paragraIul 49,
371- A, iar acest suIlet beneIiciaz de un element reglator ( Osiris )
127 127 127 127
si de
un element ptimas, titanic, iresponsabil care este Typhon ( 371, B- C )
128 128 128 128
.
Aici este prezentat un dualism ,moderat', care ne trimite la ideile exprimate
n paragraIul 47, 370- B n legtur cu Ahura Mazda si Ahriman, dar asoci-
erile aIirmatiilor sunt ns valabile numai pentru zoroastrismul timpuriu, n
conIormitate cu care Ahura Mazda este zeul suprem, ,stpnul ntelept', cel
care creeaz cele dou spirite ale luminii si ale ntunericului
129 129 129 129
. Prin analo-
gie, Plutarch vorbeste de corpurile lui Osiris ( cI. . 54, 373- A ), dar el nu
este inclus n partea corporal, deoarece se identiIic cu ceea ce curge si cu
motivul regenerrii ( cI. . 49, 371 A- B ). Dup cum a subliniat C. Froide-
Iond, u uu u o oo op pp pp pp po oo oq qq q are deseori un sens astrologic, iar n De Iside cuvntul red
un vechi concept egiptean
130 130 130 130
. .. . n conIormitate cu Descntecul |436| din
Textele Piramidelor libatiunea a Iost identiIicat cu revrsarea Nilului, dar si
cu limIa care se scurge din cadavrul lui Osiris
131 131 131 131
. Typhon nu poate perturba
303
dect lumea sublunar ( cI. 373 D- 375 B ), ceea ce dup C. FroideIond
132 132 132 132

reIlect distinctia net stabilit de Aristotel ntre lumea astrelor si lumea sub-
lunar.
Din punctul nostru de vedere, deosebit de interesant este nceputul
paragraIului 53, 372- E: ,Isis este principiul Ieminin n natur, precum si
principiul atotcuprinztor al procreatiei si ca atare este numit de Pla-
ton(Tim., 49 A; 51 A ) Doica ~ si cea care receptioneaz totul ~, n timp
ce multi o numesc cea cu o mie de nume~ deoarece sub actiunea ratiunii ea
se supune transIormrilor si acoper toate Iormele corporale si spirituale'
133 133 133 133
.
Ca atare, Isis este materia care posed un suIlet, dar beneIiciaz att de
Iorme corporale, ct si spirituale. Conceptia lui Plutarch despre materie pare
a Ii aristotelic.
Pasajul n sine scoate n evident rolul jucat de zeita Isis n timpul
Epocii greco- romane. n primul din cele patru imnuri compuse de Isidorus,
n prima parte a primului secol . Hr., pentru templul zeitei Isis- Hermuthis la
Medinet Madi din Fayyum, scris n hexametri si la persoana a doua, Isis este
att zeita local Isis- Hermuthis
134 134 134 134
, ct si zeita universal identiIicat cu
zeittile de Irunte grecesti si cele ale Orientului Apropiat. Ea este Isis cea cu
multe nume si Iorme, cum apare n MetamorIozele lui Apuleius, n areta-
logii, precum si n imnul adresat ei n P. Oxyrhynchos 1380
135 135 135 135
. Numai egip-
tenii i stiau numele adevrat Thiouis, adic ,Unica'
136 136 136 136
. Probabil, Plutarch
constatnd ntietatea zeitei si ca atare rolul ei jucat n cadrul comunittilor
din ntregul bazin mediterenean, si- a intitulat deliberat opera IilosoIic de
btrnete H HH He ee ep pp p ! !! !o oo o o oo o x xx xu uu u O OO Oo oo oI II Ip pp p o oo o
137 137 137 137
.
Discutnd identitatea Osiris- Apis, Plutarch relev opinia preotilor
egipteni care apreciau c: ,...Apis trebuie considerat ca imaginea corporal a
suIletului lui Osiris' ( . 29, 362- D )
138 138 138 138
. Aceast idee a Iost oarecum repe-
tat de ctre Plutarch n 43, 368 B- C, 73, 380- E si mult mai explicit n 20,
304
20, 359- B: ,Apis...este imaginea suIletului lui Osiris'. Trebuie scos n evi-
dent Iaptul c n acest ultim pasaj, Plutarch utiliza cuvntul e ee e u uu uz zz zo oo ox xx x care
pare a Ii o traducere pentru ba-ul egiptean( cI. si o oo op pp p o oo ox xx x e ee eI II Ix xx x x xx xu uu u din 29,
362- D ). O idee asemntoare a Iost exprimat si de ctre Diodor din S Diodor din S Diodor din S Diodor din Si- i- i- i-
cilia cilia cilia cilia, B. H., I. 85. 4, unde reIerindu-se la Apis, aIirm: ,Unii tlmcesc
slvirea ce i se aduce printr-o traditie care spune c suIletul lui Osiris ar Ii
trecut ntr-un taur'
139 139 139 139
.
Dup moarte, suIletul uman se gseste n regatul intangibilului, unde
domneste Osiris ( 382 E- 383 A ). SuIletele Iiintelor vii sunt receptorii in-
teligibilului, centrul senzatiilor si al inteligentei ( 374 E- F )
140 140 140 140
. Ele nu tre-
buie stingherite de greutatea corpului ( 353- A), nici de boli, de unde grija
Iat de igien de care dau dovad preotii egipteni ( 383- B )
141 141 141 141
.
n Iragmentul 362- D, . 29 observm cel putin o aluzie la pal-
ingenez: ,La egipteni si alte nume au explicatii. Ca atare, locul subteran,
unde dup crezul lor ajung suIletele, l numesc Amenthes, ceea ce nseamn
cel care ia si oIer ~'. Aprecierea noastr de mai sus este valabil si pen-
tru L. Parmentier
142 142 142 142
, dar C. FroideIond
143 143 143 143
neag orice aluzie la doctrina pa-
lingenezei atribuit egiptenilor de ctre Herodot ( II, 123- v. mai jos ), dup
el Iiind vorba ,...d`une glose sur la generosite d`Hades...'. nclinm s cre-
dem c n acest pasaj se reIlect totusi o idee egiptean antic, respectiv Iap-
tul c Imentet Imentet Imentet Imentet ,Vestul', este locul unde apune Soarele, pentru ca dimineata,
s renasc sub Iorma lui Khepri Khepri Khepri Khepri si legtura cu revirimentul credintelor so-
lare/ astrale din Epoca Trzie a istoriei Iaraonice.
Animalele posed un suIlet ( 382- A ), dar Plutarch respinge ca idee
neverosimil Iaptul c suIletele mortilor revin n corpul animalelor venerate
n Egipt
144 144 144 144
. Aceast teorie a Iost recunoscut de alti autori antici, cum ar Ii
Celsus ( apud Origene Origene Origene Origene, Contra Celsum, I. 20. 338 ) si Porphyrios ( De Abst,
305
4. a ) Pentru egipteni era o credint comun Iaptul c dup moarte suIletul
poate prsi corpul sub Iorma ba ba ba ba- lui, o pasre cu corp uman
145 145 145 145
. Apoi,
descntecele asigurau transIormarea omului n soim, crocodil, gsc, etc.,
idee prezent si n anumite capitole din Cartea Mortilor
146 146 146 146
. Aceste preri de-
spre metempsihoz diIer de cele ale pitagoricienilor. Dup Herodot (II.
123) metempsihoza este de origine egiptean, iar cercetrile moderne tind a
dovedi Iaptul c mcar unele imagini sau scene egiptene au inIluentat gndi-
rea greac
147 147 147 147
.
n concluzie, se impun anumite precizri: editorii care au comentat De
Iside ( n special Th. HopIner, J. G. GriIIiths, mai putin C. FroideIond )
n-au accentuat o trstur esential a religiei egiptene si antice n general si
anume aceea de a situa Hades-ul pe bolta cereasc. Plasarea suIletelor n lu-
mea stelelor este o conceptie egiptean veche
148 148 148 148
, dar, odat cu rspndirea
nvtturii osiriene cu privire la suIletele ce ajung n lumea subteran, dis-
pare din textele egiptene antice, chiar dac nu n totalitate. Revirimentul
acestei conceptii are loc din a doua jumtate a mileniului I . Hr.
149 149 149 149
. Plu-
tarch, desi a Iost inIluentat de conceptele grecesti, mai ales de cele platonice,
a reusit s redea cu miestrie aceste realitti egiptene trzii.










306


NOTE


1
v. I. M. Stoian I. M. Stoian I. M. Stoian I. M. Stoian, Dictionar religios, Bucuresti, 1994, p. 99. Desi mult mai elaborat,
opinia lui V. Kernbach V. Kernbach V. Kernbach V. Kernbach, Dictionar de mitologie general, Bucuresti, 1989, pp. 173- 174,
este departe de a Ii o abordare coerent a chestiunii.
2
J. Carmignac J. Carmignac J. Carmignac J. Carmignac, Les dangers de l`eschatologie, Paris, 1979, pp. 365 sqq.
3
G. Filoramo G. Filoramo G. Filoramo G. Filoramo, Eschatologie, n : A. Di Berardino A. Di Berardino A. Di Berardino A. Di Berardino ( ed. ), Dictionnaire encyclopedique du
Christianisme ancien, adap. Ir. F. Vial, vol. I, Paris, 1983, p. 848.
4
Eschatology: An Overview, n: M. Eliade M. Eliade M. Eliade M. Eliade ( ed. in chieI ), The Encyclopedia oI Religion,
vol. 9, New York, 1987, pp. 148- 151.
5
Ancient Egyptian Religion, New York, 1961, pp. 3- 4.
6
G. Englund G. Englund G. Englund G. Englund, Gods as a Frame oI ReIerence, n: Idem Idem Idem Idem ( ed. ), The Religion oI Ancient
Egyptians, Uppsala, 1989, pp. 7 sqq. E. Hornung E. Hornung E. Hornung E. Hornung, gyptische Unterweltsbcher, Zrich,
1972, pp. 11- 12 echivala gndirea egiptean cu ,stiinta egiptean'.
7
v. n general F. Dunand F. Dunand F. Dunand F. Dunand, Chr. Zivie Chr. Zivie Chr. Zivie Chr. Zivie- -- - Coche Coche Coche Coche, Dieux et hommes en Egypte, Paris, 1991.
8
v. n acest sens: L. L. L. L. Kakosy Kakosy Kakosy Kakosy, SchpIung und Weltuntergang in der gyptischen Religion,
Acta Ant Acta Ant Acta Ant Acta Ant. XI ( 1963 ), pp. 17 sqq.; J. Bergman J. Bergman J. Bergman J. Bergman, Introductory Remarks on Apocalypticism
in Egypt, n : D. Hellholm D. Hellholm D. Hellholm D. Hellholm ( ed. ), Apocalypticism in the Mediterranean World and the
Near East, Tbingen, 1983, pp. 51- 60; H. Brunner H. Brunner H. Brunner H. Brunner, Weltende, n: Ld Ld Ld Ld VI, coll. 1213-
1214; S. Bickel S. Bickel S. Bickel S. Bickel, La cosmogonie egyptienne, Friburg- Gttingen, 1994, pp. 228- 231.
9
A. H. Gardiner A. H. Gardiner A. H. Gardiner A. H. Gardiner, The Attitude oI the Ancient Egyptians to Death & the Dead, Cam-
bridge, 1935.
10
Pentru expresie v. R. O. Faulkner R. O. Faulkner R. O. Faulkner R. O. Faulkner, A Concise Dictionary oI Middle Egyptian, Reprinted
OxIord, 1988, p. 67; Sir Alan Gardiner Sir Alan Gardiner Sir Alan Gardiner Sir Alan Gardiner, Egyptian Grammar


3
, OxIord, Reprinted 1979, .
55; R. Hannig R. Hannig R. Hannig R. Hannig, Die Sprache der Pharaonen. Grosses Handwrterbuch gyptisch- Deutsch
( 2800- 950 u. Chr.) , Mainz / Rhein, 1995, p. 210.
11
E. A. W. Budge E. A. W. Budge E. A. W. Budge E. A. W. Budge, The Book oI the Dead, London, 1898, pp. 116- 119 ( textele hierogli-
Iice ); traduceri: T. G. Allen T. G. Allen T. G. Allen T. G. Allen, The Book oI the Dead, Chicago, 1974, p. 50; P. Barguet P. Barguet P. Barguet P. Barguet, Le
307

Livre des Morts des anciens Egyptiens, Paris, 1967, pp. 86- 87. Capitolul XLIII are ca
antecedent Descntecul |390| din Textele SarcoIagelor, v. R. O. Faulkner R. O. Faulkner R. O. Faulkner R. O. Faulkner, The Ancient
Egyptian CoIIin Texts, II, Warminster, 1977, p. 18 si P. Barguet P. Barguet P. Barguet P. Barguet, Les Textes des Sar-
cophages egyptiens du Moyen Empire, Paris, 1986, p. 53, iar cap. XLV are un continut
oarecum similar cu Descntecul |755| din T. S., v. R. O. Faulkner R. O. Faulkner R. O. Faulkner R. O. Faulkner, op. cit., pp. 288- 289
si P. Barguet P. Barguet P. Barguet P. Barguet, Les Textes des Sarcophages...,pp. 35- 36. Pentru ,decapitarea' n Lumea
de Apoi v. J. F. Borghouts J. F. Borghouts J. F. Borghouts J. F. Borghouts, The Magical Texts oI Papyrus Leiden I. 348, Leiden, 1971, p.
70: Commentary Note 102 si pp. 199- 209 ( Excursus II). Textele egiptene Ioloseau mai
multe cuvinte pentru a reda notiunea ,descompunerii' corpului, v. J. Zandee J. Zandee J. Zandee J. Zandee, Death as an
Enemy, Leiden, 1960, pp. 56 sqq.
12
v. Budge Budge Budge Budge, op. cit., pp. 119- 120 ( text hierogliIic ); T. G. Allen T. G. Allen T. G. Allen T. G. Allen, op. cit., p. 50; P. Ba P. Ba P. Ba P. Bar- r- r- r-
guet guet guet guet, op. cit., p. 87. Pentru echivalenta Cartea Mortilor Textele SarcoIagelor v. R. O. R. O. R. O. R. O.
Faulkner Faulkner Faulkner Faulkner, op. cit., p. 308 si P. Barguet P. Barguet P. Barguet P. Barguet, Les Textes..., p. 225 ( Descntecul |787| ). Forma
cea mai elaborat a acestei idei apare n cap. 175 din Cartea Mortilor, pentru care v. P. P. P. P.
Barguet Barguet Barguet Barguet, op. cit., p. 260 si E. Hornung E. Hornung E. Hornung E. Hornung, Les Dieux de l`Egypte. Le Un et le Multiple,
Monaco, 1986, pp. 148, 270, nota 78.
13
v. detailat A. J. Spencer A. J. Spencer A. J. Spencer A. J. Spencer, Death in Ancient Egypt, London, 1982, passim.
14
Le jugement des morts dans l`Egypte ancienne, n: Sources Orientales IV Sources Orientales IV Sources Orientales IV Sources Orientales IV, Paris, 1961,
pp. 20- 21.
15
v. J. Assmann J. Assmann J. Assmann J. Assmann, Ma t. L`Egypte pharaonique et l`idee de justice sociale, Paris, 1989, n
special pp. 117 sqq. ,Aducerea lui Maat', cum este denumit scena, a Iost inclus n
marea majoritate a temelor cultice din temple, v. E. Hornung E. Hornung E. Hornung E. Hornung, Les Dieux..., p. 196 si J. J. J. J.
Assmann Assmann Assmann Assmann, Liturgische Lieder an den Sonnengott, Berlin, 1969, p. 270. Scena este cunos-
cut ncepnd cu dinastia a XVIII-a, v. E. Teeter E. Teeter E. Teeter E. Teeter, The Search Ior Truth: A Preliminary
Report on the Presentation oI Maat, NARCE NARCE NARCE NARCE 134 ( 1986 ), pp. 3- 12. Pentru iconograIie
v. spre ex.: Ramses II oIerind Maat-ul zeului Ptah, v. L. Habachi L. Habachi L. Habachi L. Habachi, Features oI the DeiIica-
tion oI Ramses II, Glckstadt, 1969, p. 30, Iig. 17 ( stel Iunerar a lui Mes, Hildes-
heim, Inv. Nr. 375 Antike Welt im Pelizaeus - Museum. Die gyptische Sammlung,
Mainz / Rhein, 1993, p. 73, Abb. 67 ).
16
Cuvntul este Iorma nisbe de la ma ma ma maat at at at, v. Sir Alan Gardiner Sir Alan Gardiner Sir Alan Gardiner Sir Alan Gardiner, Egyptian Grammar
3
, Ox-
Iord, 1979, . 79- 81 si A. Loprieno A. Loprieno A. Loprieno A. Loprieno, Ancient Egyptian. A Linguistic Introduction, Cam-
bridge, 1995, pp. 56- 58.
308

17
Pentru iseIet iseIet iseIet iseIet ,pcat', ,nedreptate', ,minciun', ,rzvrtire' si iseIeti iseIeti iseIeti iseIeti ,cel pctos',
,cel care se rzvrteste', v. R. Hannig R. Hannig R. Hannig R. Hannig, op. cit., p. 103. Vezi si J. Assmann J. Assmann J. Assmann J. Assmann, Egyptian So-
lar Religion in the New Kingdom, London- New York, 1995, p. 209: ,The term jzIt
(wrongdoing) acquires the character oI sin`, i. e. transgression against god...'. Pentru
termenul ,justiIicat' v. R. Anthes R. Anthes R. Anthes R. Anthes, The Original Meaning oI maa-khrw, JNES JNES JNES JNES 13 (1954),
pp. 21- 51, v. si B. Menu B. Menu B. Menu B. Menu, Le Tombeau de Petosiris( 2), BIFAO BIFAO BIFAO BIFAO 95 ( 1995 ), n special pp.
285 sqq.
18
v. printre altele: inscriptiile din mastaba lui Ti si Mereruka ( H. W H. W H. W H. Wild ild ild ild, n: BIFAO BIFAO BIFAO BIFAO 58/
1958/, pp. 101- 113 ); inscriptia lui Ankhmahor, dinastia a VI-a ( K. Sethe K. Sethe K. Sethe K. Sethe, Urkunden
des alten Reiches
2
, Berlin, 1933, pp. 201 sqq. ); inscriptia din mormntul lui Memi ( Ib Ib Ib Ibi- i- i- i-
dem dem dem dem, p. 23 ); textul stelei lui Khu-wey din timpul Primei Perioade Intermediare ( J. Sainte J. Sainte J. Sainte J. Sainte
Fare Garnot Fare Garnot Fare Garnot Fare Garnot, La Stle de Khou- oui, ASAE ASAE ASAE ASAE 37/ 1937/, pp. 116- 124 ); CT CT CT CT II, 226- 236
( R. O. Faulkner R. O. Faulkner R. O. Faulkner R. O. Faulkner, The Ancient Egyptian CoIIin Texts, I, Warminster, 1973, p. 127 ); CT CT CT CT
II, 248- 250 ( Ibidem Ibidem Ibidem Ibidem, p. 128 ).
19
n conIormitate cu textele capitolelor XVIII- XX din Cartea Mortilor asemenea tribu-
nale existau, printre altele, la: Heliopolis, Busiris, Letopolis, Buto, Abydos, Rosetau, etc.,
v. P. Barguet P. Barguet P. Barguet P. Barguet, Le Livre des Morts..., pp. 64- 69; D. Meeks D. Meeks D. Meeks D. Meeks, Chr. Favard Chr. Favard Chr. Favard Chr. Favard- -- - Meeks Meeks Meeks Meeks, La vie
quotidienne des dieux Egyptriens, Paris, 1993, pp. 72- 73. Putem atesta si existenta unui
,scrib al tribunalului celor dou tri', care apare mentionat chiar n textul unor amulete
ale inimii, v. V. Wessetzky V. Wessetzky V. Wessetzky V. Wessetzky, Amulettes de coeur au Musee des Beaux- Arts, BMHB BMHB BMHB BMHBA AA A 54
( 1980 ), p. 9. Etimologic kher kher kher kher- -- - necer necer necer necer nseamn ,ceea ce este sub zeu', desemnnd att
necropola, ct si lumea subteran, dar si cavoul n sine. Se poate presupune c ,augustul
tribunal' care a Iost situat n necropol, era cndva o institutie real, o instant care
judeca cazurile de proIanri de morminte; ,zeul cel mare' desemna nsusi Iaraonul. Ase-
menea tribunale existau n orasele piramidelor, care cuprindeau marile cimitire de la
Memphis, v. W. Helck W. Helck W. Helck W. Helck, Untersuchungen zu dem Beamtentiteln des gyptischen Alten
Reiches, Berlin, 1954, p. 73, nota 47 si S. Gabra S. Gabra S. Gabra S. Gabra, Les conceils de Ionctionnaires dans
l`Egypte pharaonique, Le Caire, 1929, pp. 7- 10.
20
n general, despre capitolele din Cartea Mortilor care trateaz problematica inimii v. Z. Z. Z. Z.
I. Fabian I. Fabian I. Fabian I. Fabian, Heart-Chapters in the Context oI the Book oI the Dead, n: Akten des Vierten Akten des Vierten Akten des Vierten Akten des Vierten
Int. gyptologen Kongress Int. gyptologen Kongress Int. gyptologen Kongress Int. gyptologen Kongress. Mnchen 1985, Band 3, pp. 249- 259; pentru cap. XXX A- B
309

v. M. Malaise M. Malaise M. Malaise M. Malaise, Les scarabees de coeur dans l`Egypte ancienne, Bruxelles, 1978, p. 9 si
notele 1, 3.
21
Scena este Iamiliar, ca atare prezentm numai cele mai importante reIerinte biblio-
graIice: Chr. Seeber Chr. Seeber Chr. Seeber Chr. Seeber, Untersuchungen zur Darstellung des Totengerichts im Alten gyp-
ten, Mnchen, 1976; J. Yoyotte J. Yoyotte J. Yoyotte J. Yoyotte, n: Sources Or. IV Sources Or. IV Sources Or. IV Sources Or. IV, Paris, 1961, pp. 43 sqq.
22
P. Kap P. Kap P. Kap P. Kaplony lony lony lony, Ka, n: Ld Ld Ld Ld III, coll. 275- 282.
23
L. V. L. V. L. V. L. V. Z ZZ Zabkar abkar abkar abkar, A Study oI the Ba Concept in Ancient Egyptian Texts, Chicago, 1968.
24
G. Englund G. Englund G. Englund G. Englund, Akh-une notion religieuse dans l`Egypte pharaonique, Uppsala, 1978.
25
L. Kakosy L. Kakosy L. Kakosy L. Kakosy, SchpIung und Weltuntergang in der gyptischen Religion, Acta Ant. Acta Ant. Acta Ant. Acta Ant. XI
( 1963 ), p. 19.
26
R. O. Faulkner R. O. Faulkner R. O. Faulkner R. O. Faulkner, The Ancient Egyptian CoIIin Texts, III, Warminster, 1978, p. 168; cI.
si J. Assmann J. Assmann J. Assmann J. Assmann, gypten. Theologie und Frmmigkeit einer Irhen Hochkultur, Stuttgart,
1984, pp. 204 sq. si p. 221; pentru o analiz a variantelor v. L. H. Lesko L. H. Lesko L. H. Lesko L. H. Lesko, The Ancient
Egyptian Book oI the Two Ways, Berkeley, 1972, pp. 130 sqq. ; v. si P. Barguet P. Barguet P. Barguet P. Barguet, Les
Textes des Sarcophages..., pp. 662- 664.
27
Capitolul 175, v. P. Barguet P. Barguet P. Barguet P. Barguet, Le Livre des Morts..., p. 261; pentru un text apropiat n
continut, din Epoca Ptolemaic v. E. Otto E. Otto E. Otto E. Otto, Zwei Paralleltexte zu TB 175, CdE CdE CdE CdE XXXVII
( 1962 ), pp. 251-255.
28
J. Baines J. Baines J. Baines J. Baines, Interpreting the Story oI the Shipwrecked Sailor, in : JEA JEA JEA JEA 76 ( 1990 ), pp.
65- 67.
29
W. Helck W. Helck W. Helck W. Helck, Die Prophezeiung des NIr.tj, Wiesbaden, 1970, p. 19, IV c; v. si G. Posener G. Posener G. Posener G. Posener,
Literature et politique dans l`Egypte de la XII-e dynastie, Paris, 1956, pp. 42, 150.
30
v. S. Schott S. Schott S. Schott S. Schott, Altgyptische Vorstellungen vom Weltende, n: An. Bibl An. Bibl An. Bibl An. Bibl., Roma 12
(1959), p. 324.
31
n Descntecul |619| ,...phoenix-ul va rosti o proIetie...' ( v. R. O. Faulkner R. O. Faulkner R. O. Faulkner R. O. Faulkner, op. cit., II,
p. 202), iar n |622| , pelicanului i va reveni aceeasi sarcin ( v. Ibidem Ibidem Ibidem Ibidem, p. 204 ).
32
Ibidem Ibidem Ibidem Ibidem, p. 7, Descntecul |366|.
33
v. Descntecul |619| din Textele SarcoIagelor.
34
Textele SarcoIagelor, Descntecul |362|, v. R. O. Faulkner R. O. Faulkner R. O. Faulkner R. O. Faulkner, op. cit., II, p. 4.
35
Textele SarcoIagelor, Descntecul |1100|, v. Faulkner Faulkner Faulkner Faulkner, op. cit., III, p. 157.
36
Zeit und Ewigkeit im Alten gypten, Heidelberg, 1975, pp. 26- 28.
310

37
v. n acest sens E. R. E. R. E. R. E. R. Dodds Dodds Dodds Dodds, Grecii si irationalul, tr. rom. , Iasi, 1998, pp. 124- 125 si p.
141 cu nota 10.
38
M. Nasta M. Nasta M. Nasta M. Nasta, n: FilosoIia greac pn la Platon, I / 2, Bucuresti, 1979, p. 79.
39
J. E. Harrison J. E. Harrison J. E. Harrison J. E. Harrison, Prolegomena to Study oI Greek Religion, Cambridge, 1908, p. 599.
40
OrIeu. Legturi ntre orIism si crestinism, tr. rom., Bucuresti, 1992, p. 32.
41
Pentru rsplat si pedeaps n Viata de Apoi v. si E. R. Dodds E. R. Dodds E. R. Dodds E. R. Dodds, Grecii si irationalul, tr.
rom., Iasi, 1998, pp. 124- 125.
42
n general despre problematica suIletului v. F. E. P F. E. P F. E. P F. E. Peters eters eters eters, Termenii IilozoIiei grecesti,
Bucuresti, 1993, pp. 236- 250 si lucrarea mai veche a lui E. Rohde E. Rohde E. Rohde E. Rohde, Psyche, tr. rom., Bu-
curesti, 1985, pp. 154 sqq., precum si documentata sintez a lui F. Cumont F. Cumont F. Cumont F. Cumont, Lux perpetua,
Paris, 1949, passim.
43
A. A. Long A. A. Long A. A. Long A. A. Long, D. N. D. N. D. N. D. N. Sedley Sedley Sedley Sedley, The Hellenistic Philosophers, I, Cambridge, 1995, pp. 174-5;
275- 9; 309- 13.
44
F. Ll. GriIIith F. Ll. GriIIith F. Ll. GriIIith F. Ll. GriIIith, Stories oI the High Priests oI Memphis, OxIord, 1900, pp. 150 sqq.;
povestea n cauz, cunoscut si sub denumirea de Setna II Setna II Setna II Setna II, apare pe verso-ul P. British
Museum 604, v. si M. Lichtheim M. Lichtheim M. Lichtheim M. Lichtheim, Ancient Egyptian Literature. A Book oI Readings, III,
Berkeley, 1980, pp. 138- 151.
45
K. Parlasca K. Parlasca K. Parlasca K. Parlasca, Mumienportrts und verwandte Denkmler, Wiesbaden, 1966, pp. 152
sqq.
46
F. Lexa F. Lexa F. Lexa F. Lexa, Das demotische Totenbuch, Leipzig, 1910; G. Mller G. Mller G. Mller G. Mller, Die beiden Totenpapy-
rus Rhind des Museums zu Edinburgh, Leipzig, 1913.
47
H. Donner H. Donner H. Donner H. Donner, Elemente gyptischen Totenglaubens bei den Aramern gyptens, n: Re-
ligion en Egypte hellenistique et romaine, Paris, 1969, pp. 75 sqq.
48
F. Lexa F. Lexa F. Lexa F. Lexa, op. cit., pp. 9 sqq.
49
R . Merkelbach R . Merkelbach R . Merkelbach R . Merkelbach, Ein griechisch- gyptische Prietereid und das Totenbuch, n: Religion
en Egypte hellenistique et romaine, Paris, 1969, pp. 68- 73 ZPE ZPE ZPE ZPE 2 ( 1968 ), pp. 7 sqq.
50
v. o reprezentare din Antinopolis, unde mortul este asezat pe unul din talerele balantei,
iar pe cellalt taler Iiind asezat o greutate rotund, v. E. Guimet E. Guimet E. Guimet E. Guimet, Les portraits d`Antinoe,
Paris, 1912, pl. 40 J; n timp ce nainte cntarul era reprezentat n echilibru, aici talerul cu
deIunctul este mai jos.
51
Das Problems des Werdens zu Osiris, n: Religions..., Paris, 1969, pp. 75- 91.
52
F. Cumont F. Cumont F. Cumont F. Cumont, Lux perpetua, Paris, 1949, pp. 142 sqq.
311

53
E. Guimet E. Guimet E. Guimet E. Guimet, op. cit., pl. 40 B.
54
K. Parlasca K. Parlasca K. Parlasca K. Parlasca, op. cit., p. 169, pl. 12.
55
Ibidem Ibidem Ibidem Ibidem, pl. 35. 1.
56
De exemplu, n Amduat se aIirm c Vestul rmne nchis ruIctorilor, v. E. Ho E. Ho E. Ho E. Hor- r- r- r-
nung nung nung nung, Das Amduat, II, Wiesbaden, 1963, p. 41, nota 41.
57
v. n acest sens, Y. Verni Y. Verni Y. Verni Y. Vernire re re re, Symboles et mythes dans la pensee de Plutarque, Paris,
1977, pp. 153- 215 si Idem Idem Idem Idem, Initiation et eschatologie chez Plutarque, n: J. Ries J. Ries J. Ries J. Ries ( ed. ),
Les rites d`initiation, Louvain- la- Neuve, 1986, pp. 335- 352.
58
F. E. Peters F. E. Peters F. E. Peters F. E. Peters, Termenii IilozoIiei grecesti, Bucuresti,1993, pp. 50- 51 ( athanatos athanatos athanatos athanatos ) si pp.
18- 19 ( aer aer aer aer ). v. si F. Cumont F. Cumont F. Cumont F. Cumont, op. cit., pp. 157- 170.
59
Ibidem Ibidem Ibidem Ibidem, p. 154, autoarea prelund o ipotez a lui G. Meautis G. Meautis G. Meautis G. Meautis, Plutarque et l`Orphisme,
n: Mel. Glotz, II, Paris, 1932, pp. 575- 585.
60
v. nainte de toate M. Pinnoy M. Pinnoy M. Pinnoy M. Pinnoy, Plutarque et l`Orphisme, Ancient Society Ancient Society Ancient Society Ancient Society 21 ( 1990), pp.
201- 214.
61
Traducerea oIerit de J. G. G J. G. G J. G. G J. G. GriIIiths riIIiths riIIiths riIIiths, Plutarch`s De Iside et Osiride, CardiII, 1970, p.
151 este mult mai Iidel textului grecesc, comparativ cu cea a lui C. FroideIond C. FroideIond C. FroideIond C. FroideIond, Isis et
Osiris, Paris, 1988, p. 196; cI. si J. Hani J. Hani J. Hani J. Hani, La religion egyptienne dans la pensee de Plu-
tarch, Paris, 1976, p. 131; a se vedea si Th. HopIner Th. HopIner Th. HopIner Th. HopIner, Plutarch ber Isis und Osiris, I,
Prag, 1940, pp. 12- 13.
62
v. P. Chester Beatty I, rt. 15. 8, n: A. H. Gardiner A. H. Gardiner A. H. Gardiner A. H. Gardiner, Late Egyptian Stories, Bruxelles,
1932, p. 58; M. Broze M. Broze M. Broze M. Broze, Mythe et roman en Egypte ancienne. Les Aventures d`Horus et
Seth dans le Papyrus Chester Beatty I, Leuven, 1996, pp. 114- 116.
63
E. Hornung E. Hornung E. Hornung E. Hornung, Les Dieux de l`Egypte. Le Un et la Multiple, Monaco, 1986, pp. 129 sqq.
64
ntr-o stel Iunerar datnd din anul 34 al domniei lui Darius I, descoperit n Sera-
peum- ul din Memphis, trecerea n neIiint a unui taur Apis este descris dup cum ur-
meaz: , Maiestatea Sa Apis s-a ndreptat spre cer. El este Horus care a devenit Osiris',
v. E. Chassinat E. Chassinat E. Chassinat E. Chassinat, Le Mystre d`Osiris au mois de Khoiak, I, Le Caire, 1966, p. 183. ntr-un
pasaj al templului de la EdIu ideea anuntat este scoas si mai pregnant n evident: ,Zeii
vii nscuti de Re...care sunt ascunsi n cimitirul lor, sub munte, la sud- vest de EdIu, au
venit pentru a pecetlui destinul lor. Ei nu puteau s existe pe pmnt. SuIletele lor au
iesit, s-au nltat spre cer si triesc printre stele...', v. E. Chassinat E. Chassinat E. Chassinat E. Chassinat, Le Marquis de Le Marquis de Le Marquis de Le Marquis de
Rochemonteix Rochemonteix Rochemonteix Rochemonteix, Le temple d`EdIou, II, Le Caire,1918, p. 51; Th. HopIner Th. HopIner Th. HopIner Th. HopIner, op. cit., p 162
312

chiar a scos n evident Iaptul c n Epoca Trzie conceptul de ,zei' se scrie prin inter-
mediul logogramei stelei, urmat de semnul pluralului.
65
Chr. Jacq Chr. Jacq Chr. Jacq Chr. Jacq, Le voyage dans l`autre monde selon l`Egypte ancienne, Monaco, 1986, . 3 .
66
v. spre exemplu deja la Euripide Euripide Euripide Euripide, Helena, v. 1014- 1016: ,SuIletul celor rposati, desi
lipsit de viat, nu-si pierde constiinta vesniciei, cci se uneste cu vzduhul vesnic', dup,
Euripides Euripides Euripides Euripides, Rhesos, Troienele, Andromache, Helena Orestes, Heraklizii, tr. rom. A. Miran A. Miran A. Miran A. Miran,
Bucuresti, 1996, p. 215.
67
v. Asclepius, 37, n: B. P. Cop B. P. Cop B. P. Cop B. P. Copenhaver enhaver enhaver enhaver, Hermetica, Cambridge, 1995, p. 90; A. D. A. D. A. D. A. D.
Nock Nock Nock Nock, A. A. A. A.- -- - J. Festugi J. Festugi J. Festugi J. Festugire re re re, Corpus Hermeticum, tome II, Paris, 1992, pp. 347- 348 si p. 394,
nota 319. n Asclepios, 24, care prezint o imagine apocaliptic a Egiptului din secolul
IV d. Hr., se aIirm printre altele: ,...Dar, va veni o vreme cnd se va vedea c egiptenii
au onorat n van divinitatea, printr-un cult asiduu, cu o inim plin de pietate...Zeii, prs-
ind pmntul, vor reveni n cer; ei vor abandona Egiptul...', v. B. P. Copenhaver B. P. Copenhaver B. P. Copenhaver B. P. Copenhaver, op. cit.,
p. 81 si A. D. Nock A. D. Nock A. D. Nock A. D. Nock, A. A. A. A.- -- - J. Festugi J. Festugi J. Festugi J. Festugire re re re , op. cit, p. 327 si p. 379, nota 202.
68
n limba egiptean Spdt Spdt Spdt Spdt ( Sepedet ) nseamn: Sirius ( decan ), Sothis ( zeit ), Sothis
(constelatie), srbtoarea- Sothis ( v. R. Hannig R. Hannig R. Hannig R. Hannig, op. cit., pp. 695- 696). Termenul n sine
se poate traduce prin: ,ascutit, subtire, strlucitor'; trebuie mentionat Iaptul c este diIi-
cil o recontituire a evolutiei numelui de la Spdt Spdt Spdt Spdt ~ Z ZZ Zu uu u6 66 6 , v. L. Kakosy L. Kakosy L. Kakosy L. Kakosy, n: Ld Ld Ld Ld, V, col.
1110; W. Vycichl W. Vycichl W. Vycichl W. Vycichl, Dictionnaire etymologique de la langue copte, Leuven, 1983, p. 36 si
W. WestendorI W. WestendorI W. WestendorI W. WestendorI, Koptisches Handwrterbuch, Heidelberg, 1992, p. 541.
69
v. bibliograIia exhaustiv la G. Cler G. Cler G. Cler G. Cler, Isis- Sothis dans le monde romain, n: Hommages
M. J. Vermaseren, I, Leiden, 1978, p. 250, nota 17, la care adaug L. Kakosy L. Kakosy L. Kakosy L. Kakosy, n: Ld Ld Ld Ld,
V, coll. 1110 sq.
70
v. R. O. Faulkner R. O. Faulkner R. O. Faulkner R. O. Faulkner, The Ancient Egyptian Pyramid Texts, I, OxIord, 1969, p. 120, .
632, Iiind vorba de Iaptul c deIunctul Osiris ( regele ) o las gravid pe zeita Isis, ca
atare ea devine ,strlucitoare' ( spdt spdt spdt spdt- sepedet sepedet sepedet sepedet ) ca si Sothis ( Sepedet Sepedet Sepedet Sepedet ). n acest caz, avem
un joc de cuvinte, att de Iamiliar limbii egiptene. R. O. Faulkner R. O. Faulkner R. O. Faulkner R. O. Faulkner, The King and the Star-
Religion, JNES JNES JNES JNES 25 ( 1966 ) , p. 159 traduce inadecvat pasajul prin : ,...she being
ready(spdt) as Sothis( Spdt )'.
71
G GG G. Roeder . Roeder . Roeder . Roeder, n: ZS ZS ZS ZS 45 ( 1908 ), p. 22 si D. Mller D. Mller D. Mller D. Mller, gypten und die griechische Isis-
Aretalogie, Leipzig, 1961, p. 89.
72
W. Gundel W. Gundel W. Gundel W. Gundel, Dekane und Dekansternbilder, Glckstadt- Hamburg, 1936, p. 239.
313

73
O. Neugebauer O. Neugebauer O. Neugebauer O. Neugebauer, R. A. Parker R. A. Parker R. A. Parker R. A. Parker, Egyptian Astronomical Texts, III ( Textes ), p. 113, Iig.
26 A.
74
G. Roeder G. Roeder G. Roeder G. Roeder, loc. cit., p. 23 si O. Neugebauer O. Neugebauer O. Neugebauer O. Neugebauer, R. A. Parker R. A. Parker R. A. Parker R. A. Parker, op. cit., III ( Plates ), pl. 5, 18
etc.
75
G. Cler G. Cler G. Cler G. Cler, loc. cit., p. 252, nota 38, la care adaug L. Bricault L. Bricault L. Bricault L. Bricault, Isis Myrionyme, n:
Hommage Jean Leclant, III, Le Caire, 1994, pp. 67- 86.
76
D. Mller D. Mller D. Mller D. Mller, op. cit., pp. 33- 34 si nota 10 ; v. si L. V. Zabkar L. V. Zabkar L. V. Zabkar L. V. Zabkar, Hymns to Isis in her Tem-
ple at Philae, Hanover- London, 1988, pp. 43, 44, 147.
77
G. Cler G. Cler G. Cler G. Cler, loc. cit., p. 25; pentru motivul identiIicrii stelei cu un canin v. ipoteza lui W. W. W. W.
Gundel Gundel Gundel Gundel, n: PWRE PWRE PWRE PWRE III, A, 1 (1927), col. 318; v. si De Iside, . 61.
78
Tran Tam Tinh Tran Tam Tinh Tran Tam Tinh Tran Tam Tinh, n: LIMC LIMC LIMC LIMC V, Zrich- Mnchen, 1990, p. 787 sqq.
79
L. Kakosy L. Kakosy L. Kakosy L. Kakosy, Das mannweibliche Natur des Sirius in gypten, n: Studia Aegyptiaca Studia Aegyptiaca Studia Aegyptiaca Studia Aegyptiaca, II,
Budapest, 1976, pp. 41- 46; cele dou interpretri, cea egiptean si cea greac, se ntl-
nesc mpreun pentru prima dat la Eratosthene, v. G. Cler G. Cler G. Cler G. Cler, loc. cit., p. 254, nota 53.
80
H. Junker H. Junker H. Junker H. Junker, Der grosse Pylon des Tempels der Isis in Philae, Wien , 1958, p. 69.
81
S. Sauneron S. Sauneron S. Sauneron S. Sauneron, Esna, II, Le Caire, 1963, pp. 280 sqq. si Bonnet Bonnet Bonnet Bonnet, RRG, p. 744.
82
Bonnet Bonnet Bonnet Bonnet, loc. cit.
83
O. Neugebauer O. Neugebauer O. Neugebauer O. Neugebauer, R. A. Parker R. A. Parker R. A. Parker R. A. Parker, op. cit., III (Plates), pl. 6 .
84
R. Anthes R. Anthes R. Anthes R. Anthes, n: ZS ZS ZS ZS 102 ( 1975), pp. 1 sqq.
85
v. n general H. Behlmer H. Behlmer H. Behlmer H. Behlmer, n: Ld Ld Ld Ld IV, coll. 609- 611; Orion-ul a Iost reprezentat ca un
brbat purtnd pe cap Iie hierogliIa sah sah sah sah, Iie o peruc simpl, iar n mini sceptrul was was was was si
semnul vietii- ankh ankh ankh ankh, cI. O. Neugebauer O. Neugebauer O. Neugebauer O. Neugebauer, R. A. Parker R. A. Parker R. A. Parker R. A. Parker, Egyptian Astronomical Texts, III
(Textes ), Providence, 1969, pp. 112 sqq, si Iig. a-c de la p. 112.
86
F. M. H. Haikal F. M. H. Haikal F. M. H. Haikal F. M. H. Haikal, Two Hieratic Funerary Papyri oI Nesmin, II, Bruxelles, 1972, p. 20.
87
La religion egyptienne dans la pensee de Plutarch, Paris, 1976, pp. 201- 202; Th. Th. Th. Th.
HopIner HopIner HopIner HopIner, op. cit., I, p. 167 ncerca s gseasc anumite paralele ntre Horus si Orion, dar
exemplele oIerite de el sunt reduse la numr si nu destul de concludente.
88
W. WestendorI W. WestendorI W. WestendorI W. WestendorI, Koptisches Handwrterbuch, Heidelberg, 1992, p. 203.
89
v. RRG , p. 567.
90
R. Hannig R. Hannig R. Hannig R. Hannig, op. cit., p. 364; a se vedea si F. F. F. F.- -- - R. Herbin R. Herbin R. Herbin R. Herbin, Une version inachevee de
l`Onomasticon d`Amenemope ( P. BM 10474 v
0
), in : BIFAO BIFAO BIFAO BIFAO 86 ( 1986 ), p. 189; Idem Idem Idem Idem,
Le Livre de parcourir l`eternite, Leuven, 1994, pp. 237 sqq.
314

91
R. O. Faulkner R. O. Faulkner R. O. Faulkner R. O. Faulkner, The Egyptian Pyramid Texts, I, OxIord, 1969, p. 91 Descntecul
| 302 |.
92
Idem Idem Idem Idem, The Ancient Egyptian CoIIin Texts, II, Warminster, 1977, p. 253 Descntecul
| 688 |.
93
P. Grandet P. Grandet P. Grandet P. Grandet, Le Papyrus Harris I, vol. II, Le Caire, 1994, p. 159, nota 642, subliniind
Iaptul c era un motiv bine-cunoscut n literatura egiptean.
94
A. PiankoII A. PiankoII A. PiankoII A. PiankoII, Le Livre du Jour et de la Nuit, Le Caire, 1942, pp. 24, 95. Ca o maimut
rosie Seth a Iost desmembrat ntr-unul din episoadele mitului lui Horus de la EdIu, v. M. M. M. M.
Alliot Alliot Alliot Alliot, Le culte d`Horus EdIou, II, Reprint Beyrouth, 1979, p. 818.
95
J. Vandier J. Vandier J. Vandier J. Vandier, Le Papyrus Jumilhac, Paris, 1961, pp. 108, 129.
96
v. redarea pozitiei constelatiei de pe sarcoIagul de granit al unui taur, descoperit la Kom
Abu Yasin, n: O. Neugebauer O. Neugebauer O. Neugebauer O. Neugebauer, R. A. Parker R. A. Parker R. A. Parker R. A. Parker, Egyptian Astronomical Texts, III (Textes ),
Providence, 1969, pp. 49- 52 si p. 51, Iig. 12.
97
W. Gundel W. Gundel W. Gundel W. Gundel, Neue astronomische Texte des Hermes Trismegistes, Mnchen, 1936, p.
215 si F. Boll F. Boll F. Boll F. Boll, Sphaera: neue griechische Texte und Untersuchungen zur Geschichte der
Sternbilder, Leipzig, 1903, pp. 162 sqq.
98
J. G. GriIIiths J. G. GriIIiths J. G. GriIIiths J. G. GriIIiths, Plutarch`s De Iside et Osiride, CardiII, 1970, pp. 144- 145; C. Froid C. Froid C. Froid C. Froide- e- e- e-
Iond Iond Iond Iond, Isis et Osiris, Paris, 1988, p. 193; Th. HopIner Th. HopIner Th. HopIner Th. HopIner, op. cit., I, pp. 6- 7 si 106.
99
op. cit., p. 344.
100
La religion egyptienne dans la pensee de Plutarch, Paris, 1976, p. 96; aceast opinie a
Iost preluat si de C. FroideIond C. FroideIond C. FroideIond C. FroideIond, op. cit., p. 270 , nota 4.
101
E. Hornung E. Hornung E. Hornung E. Hornung, Les Dieux de l`Egypte. Le Un et la Multiple, Monaco, 1986, p. 82.
102
A. J. Spencer A. J. Spencer A. J. Spencer A. J. Spencer, Death in Ancient Egypt, London, 1982, p. 154.
103
A Study oI the Ba Concept in Ancient Egyptian Texts, Chicago, 1968, p. 36 sqq.
104
A. Moret A. Moret A. Moret A. Moret, n: BIFAO BIFAO BIFAO BIFAO 30 ( 1931 ), p. 737.
105
E. Hornung E. Hornung E. Hornung E. Hornung, Das Amduat, vol. I, Wiesbaden , 1963 , p. 60 si vol. II, p. 74.
106
Ibidem Ibidem Ibidem Ibidem, I, pp. 4, 37, 88 si II, pp. 10, 55, 101.
107
Ph. Derchain Ph. Derchain Ph. Derchain Ph. Derchain, Zwei Kapellen des Ptol. I. in Hildesheim, Hildesheim,1961, imaginea
IX, p. 14.
108
Biblioteca istoric, tr. rom., Bucuresti, 1981, cap. I. 88. 6; pentru chesiunea lupului v.
J. G. GriIIiths J. G. GriIIiths J. G. GriIIiths J. G. GriIIiths, The Origins oI Osiris and his Cult, Leiden, 1980, pp. 143 - 147.
315

109
J. G. GriIIiths J. G. GriIIiths J. G. GriIIiths J. G. GriIIiths, Plutarch`s De Iside et Osiride, CardiII, 1970, pp. 214- 215 si C. Froid C. Froid C. Froid C. Froide- e- e- e-
Iond Iond Iond Iond, Isis et Osiris, Paris, 1988, pp. 231 -232.
110
H. Kees H. Kees H. Kees H. Kees, Der Gtterglaube im alten gypten
4
, Berlin, 1980, pp. 26- 32 si Th. HopIner Th. HopIner Th. HopIner Th. HopIner,
Der Tierkult der alten gypter, Wien, 1913, pp. 47 sqq.
111
J. Spiegel J. Spiegel J. Spiegel J. Spiegel, Die Gtter von Abydos. Studien zum gyptischen Synkretismus, Wies-
baden, 1973; J. G. GriIIiths J. G. GriIIiths J. G. GriIIiths J. G. GriIIiths, The Origins oI Osiris and his Cult, Leiden, 1980, pp. 173
sqq.
112
J. K. HoIImeier J. K. HoIImeier J. K. HoIImeier J. K. HoIImeier, Sacred in Vocabulary oI Ancient Egypt, Fribourg- Gttingen, 1985, p.
116.
113
Ibidem Ibidem Ibidem Ibidem, pp. 207- 208.
114
K. Sethe K. Sethe K. Sethe K. Sethe, Hieroglyphische Urkunden der griechisch- rmischen Zeit, II, Leipzig, 1904,
p. 185.
115
W. Vycichl W. Vycichl W. Vycichl W. Vycichl, Dictionnaire etymologique de la langue copte, Leuven, 1983, p. 230.
116
J. G. GriIIiths J. G. GriIIiths J. G. GriIIiths J. G. GriIIiths, Plutarch`s De Iside et Osiride, CardiII, 1970, pp. 214- 215 si C. Froid C. Froid C. Froid C. Froide- e- e- e-
Iond Iond Iond Iond, Isis et Osiris, Paris, 1988, pp. 232.
117
v. ca atare J. Hani J. Hani J. Hani J. Hani, op. cit., p. 60; pentru aceast divinitate v. E. Robichon E. Robichon E. Robichon E. Robichon, P. Barguet P. Barguet P. Barguet P. Barguet,
J. Leclant J. Leclant J. Leclant J. Leclant, Karnak- Nord, IV, Le Caire, 1954, p. 97, nota 3.
118
Ibidem Ibidem Ibidem Ibidem, p. 517 si Idem Idem Idem Idem, Apuleius oI Madauros. The Isis- Book, Leiden, 1975, p. 205.
119
Anubis, Iils d`Osiris, le vacher, n: Studia Aegyptiaca Studia Aegyptiaca Studia Aegyptiaca Studia Aegyptiaca III, 1977, pp. 121 si 127, nota 4.
120
Thoth. The Hermes oI Egypt, OxIord, 1922, p. 140.
121
J. Hani J. Hani J. Hani J. Hani, op. cit., pp. 60- 61.
122
Plutarch ber Isis und Osiris, II, Prag, 1941, p. 243.
123
Idee acceptat n cele din urm si de J. Hani J. Hani J. Hani J. Hani, loc. cit.
124
S. Hassan S. Hassan S. Hassan S. Hassan, Hymnes religieux du Moyen Empire, Le Caire, 1928, p. 56: ,...el care st
pe tronul su din necropol'.
125
Osiris apare ca ,stpn n Duat' de la dinastia a VI- a ncoace, v. E. Hornung E. Hornung E. Hornung E. Hornung, Dat, in :
Ld Ld Ld Ld I, 1975, col. 995.
126
Initial cuvntul duat duat duat duat semniIica ,regatul stelelor', v. Hornung Hornung Hornung Hornung, loc. cit., nota 1 si mai
sus.
127
J. G. GriIIiths J. G. GriIIiths J. G. GriIIiths J. G. GriIIiths, Plutarch`s De Iside et Osiride, CardiII, 1970, pp. 196- 197: ,...Osiris,
conductorul si stpnul tuturor lucrurilor bune, este mintea si esenta lucrurilor...', 371-
A; aici putem deduce o inIluent a ideilor platonice.
316

128
ncepnd cu dinastia a XXV- a, putem vorbi de o trecere treptat a imaginii lui Seth de
la o zeitate venerat, la una demonic, v. H. Te Velde H. Te Velde H. Te Velde H. Te Velde, n: Ld Ld Ld Ld V, col. 910. Dup J JJ J. G. . G. . G. . G.
GriIIiths GriIIiths GriIIiths GriIIiths, The ConIlict oI Horus and Seth Irom Egyptian and Classical Sources, Liver-
pool, 1960, p. 128: ,...he does not become an embodiment oI evil until Hellenistic and
Roman times'; cI. si H. Te Velde H. Te Velde H. Te Velde H. Te Velde, Seth, God oI ConIusion, Leiden, 1967, pp. 138 sqq.
129
J. G. GriIIiths J. G. GriIIiths J. G. GriIIiths J. G. GriIIiths, Plutarch`s De Iside et Osiride, CardiII, 1970, p. 486.
130
Isis et Osiris, Paris, 1988, p. 287, nota 15.
131
R. O. Faulkner R. O. Faulkner R. O. Faulkner R. O. Faulkner, The Ancient Egyptian Pyramid Texts, I, OxIord, 1969, p. 143; v. si H. H. H. H.
Kees Kees Kees Kees, Der Gtterglaube im alten gypten
4
, Berlin, 1980, pp. 408 sqq.
132
op. cit., p. 307, n. 8.
133
J. G. GriIIiths J. G. GriIIiths J. G. GriIIiths J. G. GriIIiths, Plutarch`s De Iside et Osiride, CardiII, 1970, pp. 202- 203; C. Froid C. Froid C. Froid C. Froide- e- e- e-
Iond Iond Iond Iond, Isis et Osiris, Paris, 1988, p. 225.
134
V. F. Vanderlip V. F. Vanderlip V. F. Vanderlip V. F. Vanderlip, The Four Greek Hymns oI Isidorus and the Cult oI Isis, Toronto,
1972, p. 17.
135
Y. Grandjean Y. Grandjean Y. Grandjean Y. Grandjean, Une nouvelle aretalogie d`Isis Maronee, Leiden, 1975, pp. 1 sqq.; P. P. P. P.
GrenIell GrenIell GrenIell GrenIell, A. S. Hunt A. S. Hunt A. S. Hunt A. S. Hunt, The Oxyrhynchus Papyri, XI, London, 1915, p. 190.
136
J. G. GriIIiths J. G. GriIIiths J. G. GriIIiths J. G. GriIIiths, Apuleius oI Madauros. The Isis- Book, Leiden, 1975 , pp. 145, 167;
Vanderlip Vanderlip Vanderlip Vanderlip, op. cit., p. 31; E. Bernand E. Bernand E. Bernand E. Bernand, Inscriptions metriques de l`Egypte greco- romaine,
Paris, 1969, p. 643.
137
Dup J. G. GriIIiths J. G. GriIIiths J. G. GriIIiths J. G. GriIIiths, Plutarch`s De Iside et Osiride, CardiII, 1970, p. 253: ,It is cer-
tainly strange that he does not reIlect the overhelming domination oI Isis in the cult oI the
Roman era'. Dac avem n vedere chiar statisticile oIerite de autor reIeritoare la Irecventa
numelor de zei egipteni, acest Iapt se datoreaz intentiei lui Plutarch de a prezenta nainte
de toate Mitul lui Osiris . n opinia noastr, aceast ntietate este scoas n evident chiar
prin titlu- Despre Isis si Osiris.
138
J. G. GriIIiths J. G. GriIIiths J. G. GriIIiths J. G. GriIIiths, op. cit., pp. 162- 163; C. FroideIond C. FroideIond C. FroideIond C. FroideIond, op. cit., p. 202.
139
v. Biblioteca istoric, tr. n rom. de R. Hncu R. Hncu R. Hncu R. Hncu, Vl. Iliescu Vl. Iliescu Vl. Iliescu Vl. Iliescu, Bucuresti, 1981, pp. 93- 94.
140
A se vedea n acest sens Aristotel Aristotel Aristotel Aristotel, Despre suIlet, 429 a 27: ,...suIletul este locul Ior-
melor gndirii | ideilor|, totusi nu suIletul n ntregul su ar contine Iormele, ci numai su-
Iletul intelectiv, nu n act, ci ca potent' ( v. tr. lui N. I. SteInescu N. I. SteInescu N. I. SteInescu N. I. SteInescu, Oradea, 1996, p. 71).
317

141
v. Platon Platon Platon Platon, Fedon, 67 a- b; aIirmatia lui FroideIond FroideIond FroideIond FroideIond, op. cit., p. 320, nota 6, conIorm
creia egiptenii nu acordau o atentie mare igienii este partial adevrat, cI. J. G. GriIIiths J. G. GriIIiths J. G. GriIIiths J. G. GriIIiths,
op. cit., p. 566 si D. Wildung D. Wildung D. Wildung D. Wildung, n: Ld Ld Ld Ld VI, 1986, coll. 624- 625.
142
Traite d`Isis et d`Osiris de Plutarch, Paris, 1913, pp. 79- 80.
143
op. cit., p. 281.
144
FroideIond FroideIond FroideIond FroideIond, op. cit., p. 241 379 E .
145
L. V. L. V. L. V. L. V. Z ZZ Zabkar abkar abkar abkar, n: Ld Ld Ld Ld I, 1975, coll. 588- 590.
146
R. O. Faulkner R. O. Faulkner R. O. Faulkner R. O. Faulkner, The Ancient Egyptian Book oI the Dead, BMP, 1990, pp. 73 sqq.
147
L. V. L. V. L. V. L. V. Z ZZ Zabkar abkar abkar abkar, Herodotus and the Egyptian Idea oI Immortality, JNES JNES JNES JNES XXII (1963) ,
pp. 57- 63. E. R. Dodds E. R. Dodds E. R. Dodds E. R. Dodds, Grecii si irationalul, tr. rom., Iasi, 1998, p. 143, nota 29 neag
valabilitatea aIirmatiilor lui Herodot, pentru simplul motiv c egiptenii nu posedau o
asemenea credint (sic!). A. B. Lloyd A. B. Lloyd A. B. Lloyd A. B. Lloyd, Herodotus Book II. Commentary 99- 182, Leiden,
1988, pp. 59- 60, este mult mai apropiat de realitate: Herodot a gresit n a atribui doctrina
greac a palingenezei egiptenilor, deoarece ideea transmigratiei suIletelor a Iost elaborat
independent n multe prti ale lumii.
148
v. mai ales R. O. Faulkner R. O. Faulkner R. O. Faulkner R. O. Faulkner, The King and the Star- Religion in the Pyramid Texts,
JNES JNES JNES JNES XXV ( 1966 ), pp. 153- 161 si W. M. Davies W. M. Davies W. M. Davies W. M. Davies, The Ascession- Myth in the Pyramid
Texts, in : JNES XXXVI ( 1977 ), pp. 161- 179.
149
L. Kakosy L. Kakosy L. Kakosy L. Kakosy, Probleme der gyptischen Jenseitsvorstellungen in der Ptolemer- und
Kaiserzeit, n: Religions..., Paris, 1969, pp. 61 sqq.