Sunteți pe pagina 1din 76

Versiune imprimabila: Tinerete fara batrnete si viata fara de moarte

Page 1 of 6
Imprima povestea!

Tinerete fara batrnete si viata fara de moarte


A fost odata ca niciodat a; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cnd facea plopsorul pere si rachita micsunele; de cnd se bateau ursii n coade; de cnd se luau de gt lupii cu mieii de se sarutau, nfratindu-se; de cnd se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca n slava cerului de ne aducea povesti; De cnd se scria musca pe parete, Mai mincinos cine nu crede. A fost odata un mparat mare si o mparateasa, am ndoi tineri si frumosi, si, voind sa aiba copii, a facut de mai multe ori tot ce trebuia sa fac a pentru aceasta; a mblat pe la vraci si filosofi, ca sa caute la stele i sa le ghiceasca daca or sa fac a copii; dar n zadar. n sfrsit, auzind mparatul ca este la un sat, aproape, un unchias dibaci, a trimis sa-l cheme; dar el raspunse trimisilor ca: cine are trebuinta , sa vie la dnsul. S-au sculat deci mparatul si mparateasa si, lund cu dnsii vro ctiva boieri mari, ostasi si slujitori, s-au dus la unchias acasa. Unchiasul, cum i - a vazut de departe, a iesit s a-i ntmpine si totodata le-a zis: - Bine ati venit sanatosi; dar ce mbli, mparate, sa afli? Dorinta ce ai o sa-ti aduca ntristare. - Eu nu am venit s a te ntreb asta, zise mparatul, ci, daca ai ceva leacuri care sa ne faca sa avem copii, sa-mi dai. - Am, raspunse unchiasul; dar numai un copil o sa faceti. El o sa fie FatFrumos si dragastos, si parte n-o sa aveti de el. Lund mparatul si mparateasa leacurile, sau ntors veseli la palat si peste cteva zile mparateasa s-a simtit nsarcinata. Toata mparat ia si toata curtea si toti slujitorii s-au veselit de aceast a ntmplare. Mai-nainte de a veni ceasul nasterii, copilul se puse pe un plns, de n-a putut nici un vraci sa-l mpace. Atunci mparatul a nceput sa-i fagaduiasc a toate bunurile din lume, dar nici asa n-a fost cu putinta sa-l faca sa taca. - Taci, dragul tatei, zice mparatul, ca ti-oi da mparat ia cutare sau cutare; taci, fiule, ca ti-oi da sotie pe cutare sau cutare fata de mparat, si alte multe d -alde astea; n sfrsit, daca vazu si v azu ca nu tace, i mai zise: taci, fatul meu, ca ti-oi da Tinerete fara batrnete si viata fara de moarte. Atunci, copilul tacu si se nascu; iar slujitorii detera n timpine si n surle si n toata mparatia se tinu veselie mare o s aptamna ntreag a. De ce crestea copilul, d-aceea se facea mai iste t si mai ndrazne t. l detera pe la scoli si filosofi, si toate nvataturile pe care al ti copii le nvata ntr-un an, el le nvata ntr-o luna, astfel nct mparatul murea si nvia de bucurie. Toata mparatia se falea ca o sa aiba un mparat ntelept si procopsit ca Solomon mparat. De la o vreme ncoace nsa, nu stiu ce avea, ca era tot gales, trist si dus pe gnduri. Iar cnd fuse ntr-o zi, tocmai c nd copilul mplinea cincisprezece ani si mparatul se afla la masa cu toti boierii si slujbasii mparat iei si se chefuiau, se scula Fat-Frumos si zise: - Tata, a venit vremea sa-mi dai ceea ce mi-ai fagaduit la nastere. Auzind aceasta, mparatul s-a ntristat foarte si i-a zis: - Dar bine, fiule, de unde pot eu sa-ti dau un astfel de lucru nemaiauzit? Si

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=030.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Tinerete fara batrnete si viata fara de moarte

Page 2 of 6

daca ti-am fagaduit atunci, a fost numai ca sa te mpac. - Daca tu, tata, nu poti sa-mi dai, apoi sunt nevoit sa cutreier toata lumea pna ce voi gasi fagaduinta pentru care m-am nascut. Atunci to ti boierii si mparatul detera n genuchi, cu rugaciune s a nu paraseasca mparatia; fiindca, ziceau boierii: - Tat al tau de aci nainte e batrn, si o sa te ridic am pe tine n scaun, si avem sa-ti aducem cea mai frumoasa mparateasa de sub soare de sotie. Dar n-a fost putinta sa-l ntoarca din hotarrea sa, ramnnd statornic ca o piatra n vorbele lui; iar tata-sau, daca vazu si vazu, i dete voie si puse la cale sa-i gateasca de drum merinde si tot ce-i trebuia. Apoi, Fat-Frumos se duse n grajdurile mparate sti unde erau cei mai frumosi armasari din toata mparat ia, ca sa-si aleaga unul; dar, cum punea mna si apuca pe cte unul de coada, l trntea, si astfel toti caii cazura. n sfrsit, tocmai cnd era sa iasa, si mai arunc a ochii o data prin grajd si, zarind ntr-un colt un cal rapciugos si bubos si slab, se duse si la dnsul; iar cnd puse mna pe coada lui, el si ntoarse capul si zise: - Ce poruncesti, st apne? Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a ajutat sa ajung ca sa mai puie mna pe mine un voinic. Si ntepenindu-si picioarele, ramase drept ca lumnarea. Atunci Fat-Frumos i spuse ce avea de gnd sa fac a si calul i zise: - Ca s a ajungi la dorinta ta, trebuie sa ceri de la tata-tau palosul, sulita, arcul, tolba cu sagetile si hainele ce le purta el cnd era flacau; iar pe mine sa ma ngrijesti cu nsuti mna ta sase saptamni si orzul s a mi-l dai fiert n lapte. Cernd mparatului lucrurile ce-l povat uise calul, el a chemat pre vataful curtii si i-a dat porunca ca sa-i deschiza toate tronurile cu haine spre a-si alege fiul s au pe acelea care i va placea. Fat-Frumos, dupa ce rascoli trei zile si trei nopti, gasi n sfrsit, n fundul unui tron vechi, armele si hainele tatne-sau de cnd era flacau, dar foarte ruginite. Se apuca nsusi cu mna lui sa le cure te de rugina si, dupa sase saptamni, izbuti a face sa luceasca armele ca oglinda. Totodata ngriji si de cal, precum i zisese el. Destula munc a avu; dar fie, ca izbuti. Cnd auzi calul de la Fat-Frumos ca hainele si armele sunt bine curatate si pregatite, odata se scutura si el, si toate bubele si rapciuga cazura de pe dnsul si ramase ntocmai cum l fatase ma-sa, un cal gras, trupes si cu patru aripi; vazndu-l Fat-Frumos astfel, i zise: - De azi n trei zile plecam. - Sa traiesti, st apne; sunt gata chiar azi, de poruncesti, i raspunse calul. A treia zi de dimineata , toata curtea si toata mparatia era plina de jale. FatFrumos, mbracat ca un viteaz, cu palosul n mna, calare pe calul ce-si alesese, si lua ziua buna de la mparatul, de la mparateasa, de la toti boierii cei mari si cei mici, de la ostasi si de la to ti slujitorii curtii, carii, cu lacramile n ochi, l rugau sa se lase de a face calatoria aceasta, ca nu care cumva sa mearga la pieirea capului sau; dar el, dnd pinteni calului, iesi pe poarta ca vntul, si dupa dnsul carale cu merinde, cu bani si vreo dou a sute de osta si, pe care-i ornduise mparatul ca sa-l nso teasca. Dupa ce trecu afara de mparatia tatalui sau si ajunse n pustietate, FatFrumos si mparti toata avutia pe la ostasi si, lundu-si ziua buna, i trimise napoi, oprindusi pentru dnsul merinde numai ct a putut duce calul. Si apucnd calea catre rasarit, s-a dus, s-a dus, s-a dus, trei zile si trei nopti, pna ce ajunse la o cmpie ntinsa, unde era o multime de oase de oameni. Stnd s a se odihneasca, i zise calul: - Sa stii, stapne, c a aici suntem pe mosia unei Gheonoaie, care e att de rea,

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=030.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Tinerete fara batrnete si viata fara de moarte

Page 3 of 6

nct nimeni nu calca pe mosia ei, fara sa fie omort. A fost si ea femeie ca toate femeile, dar blestemul parintilor pe care nu-i asculta, ci i tot necajea, a facut-o sa fie Gheonoaie; n clipa aceasta este cu copiii ei, dar mine, n padurea ce o vezi, o s-o ntlnim venind sa te prapadeasca; e grozava de mare; dara sa nu te sperii, ci sa fii gata cu arcul ca sa o sagetezi, iar palosul si sulita sa le tii la ndemna, ca sa te slujesti cu dnsele cnd va fi de trebuinta . Se detera spre odihna; dar pndea cnd unul, c nd altul. A doua zi, cnd se rev arsa ziorile, ei se pregateau sa treaca padurea. FatFrumos nsel a si nfrna calul, si chinga o strnse mai mult dect alta dat a, si porni; cnd, auzi o ciocanitura groaznica. Atunci calul i zise: - Tine-te, st apne, gata, ca iata se apropie Gheonoaia. Si cnd venea ea, nene, dobora copacii: asa de iute mergea; iar calul se urca ca vntul pna cam deasupra ei si Fat-Frumos i lua un picior cu sageata si, c nd era gata a o lovi cu a doua sageata, striga ea: - Stai, Fat-Frumos, ca nu-ti fac nimic! Si vaznd ca nu o crede, i dete nscris cu sngele sau. - Sa-ti traiasca calul, Fat-Frumos, i mai zise ea, ca un n azdravan ce este, caci de nu era el, te mncam fript; acum nsa m-ai mncat tu pe mine; sa stii ca pna azi nici un muritor n-a cutezat sa calce hotarele mele pna aicea; ctiva nebuni carii sau ncumes a o face d-abia au ajuns pna n cmpia unde ai vazut oasele cele multe. Se dusera acasa la dnsa, unde Gheonoaia osp ata pe Fat-Frumos si-l omeni ca pe un calator. Dar pe c nd se aflau la masa si se chefuiau, iara Gheonoaia gemea de durere, deodata el i scoase piciorul pe care l pastra n traista, i-l puse la loc si ndata se vindeca. Gheonoaia, de bucurie, tinu masa trei zile d-a rndul si rug a pe Fat-Frumos sa-si aleaga de sotie pe una din cele trei fete ce avea, frumoase ca niste zne; el nsa nu voi, ci i spuse curat ce cauta; atunci ea i zise: - Cu calul care l ai si cu vitejia ta, crez ca ai s a izbute sti. Dupa trei zile, se pregatira de drum si porni. Merse Fat-Frumos, merse si iar merse, cale lunga si mai lunga; dara cnd fu de trecu peste hotarele Gheonoaiei, dete de o cmpie frumoasa, pe de o parte cu iarba nflorita, iar pe de alta parte prlita. Atunci el ntreba pe cal: - De ce este iarba prlita? Si calul i raspunse: - Aici suntem pe mosia unei Scorpii, sora cu Gheonoaia; de rele ce sunt, nu pot sa traiasca la un loc; blestemul parintilor le-a ajuns, si d-aia s-au facut lighioi, asa precum le vezi; vrajmas ia lor e groaznica, nevoie de cap, vor sa-si rapeasca una de la alta pamnt; cnd Scorpia este necajita rau, varsa foc si smoala; se vede ca a avut vreo cearta cu sora-sa si, viind s-o goneasca de pe tarmul ei, a prlit iarba pe unde a trecut; ea este mai rea dect sor a-sa si are trei capete. Sa ne odihnim putin, stapne, si mine dis-de-dimineata sa fim gata. A doua zi se pregatir a, ca si cnd ajunsese la Gheonoaia, si pornira. Cnd, auzira un urlet si o vjietura, cum nu mai auzisera ei pna atunci! - Fii gata, stapne, c a iata se apropie zgripsoroaica de Scorpie. Scorpia, cu o falca n cer si cu alta n pamnt si varsnd flacari, se apropia ca vntul de iute; iara calul se urca repede ca sageata pna cam deasupra si se lasa asupra ei cam pe deoparte. Fat-Frumos o saget a si i zbura un cap; cnd era s a-i mai ia un cap, Scorpia se ruga cu lacrami ca sa o ierte, ca nu-i face nimic si, ca sa-l ncredinteze, i dete nscris cu sngele ei. Scorpia ospata pe Fat-Frumos si mai si dect Gheonoaia; iara el i dete si dnsei napoi capul ce i-l luase cu sageata, carele se lipi ndata cum l puse la loc, si dupa trei zile plecara mai departe.

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=030.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Tinerete fara batrnete si viata fara de moarte

Page 4 of 6

Trecnd si peste hotarele Scorpiei, se dusera, se dusera si iara se mai dusera, pna ce ajunsera la un cmp numai de flori si unde era numai primavara; fiecare floare era cu deosebire de mndra si cu un miros dulce, de te mbata; tragea un vntisor care abia adia. Aicea statura ei s a se odihneasca, iara calul i zise: - Trecur am cum trecuram pna aci, stapne; mai avem un hop: avem sa dam peste o primejdie mare; si daca ne-o ajuta Dumnezeu sa scapam si de dnsa, apoi suntem voinici. Mai-nainte de aci este palatul unde locuieste Tinerete fara batrnete si viata fara de moarte. Aceasta casa este ncongiurata cu o padure deasa si nalta, unde stau toate fiarele cele mai salbatice din lume; ziua si noaptea pazesc cu neadormire si sunt multe foarte; cu dnsele nu este chip de a te bate; si ca sa trecem prin padure e peste poate; noi nsa sa ne silim, dac-om putea, sa sarim pe dasupra. Dupa ce se odihnira vreo doua zile, se pregatira iaras i; atunci calul, tinndu-si rasuflarea, zise: - Stapne, strnge chinga ct poti de mult, si ncalec nd, sa te tii bine si n scari, si de coama mea; picioarele sa le tii lipite pe lnga suptioara mea, ca sa nu m a zaticne sti n zborul meu. Se urca, facu proba, si ntr-un minut fu aproape de padure. - Stapne, mai zise calul, acum e timpul cnd se da de mncare fiaralor padurei si sunt adunte toate n curte; sa trecem. - Sa trecem, raspunse Fat-Frumos, si Dumnezeu s a se ndure de noi. Se urcara n sus si v azur a palatul str alucind astfel, de la soare te puteai uita, dar la dnsul ba. Trecura pe dasupra padurii si, tocmai cnd erau s a se lase n jos la scara palatului, d-abia, d-abia atinse cu piciorul vrful unui copaci si dodata toata padurea se puse n miscare; urlau dobitoacele, de ti se facea parul maciuca pe cap. Se grabira de se lasara n jos; si de nu era doamna palatului afara, dnd de mncare puilor ei (caci asa numea ea lighionile din padure), i prapadea negresit. Mai mult de bucurie ca au venit, i scapa ea; caci nu mai vazuse pna atunci suflet de om pe la dnsa. Opri pe dobitoace, le mblnzi si le trimise la locul lor. Stapna era o zna nalta, suptirica si dragalasa si frumoasa, nevoie mare! Cum o vazu FatFrumos, ramase ncremenit. Dara ea, uitndu-se cu mila la d nsul, i zise: - Bine ai venit, Fat-Frumos! Ce cauti pe aici? - Cautam, zise el, Tinerete fara batrnete si viata fara de moarte. - Daca cautati ceea ce zisesi, aci este. Atunci descalica si intra n palat. Acolo gasi nca doua femei, una ca alta de tinere; erau surorile cele mai mari. El ncepu sa multumeasc a znei pentru ca l-a scapat de primejdie; iara ele, de bucurie, gatira o cina placuta si numai n vase de aur. Calului i dete drumul sa pasca pe unde va voi dnsul; pe urma i facur a cunoscuti tuturor lighioanelor, de puteau mbla n tihna prin padure. Femeile l rugara sa locuiasca de aci nainte cu dnsele, caci ziceau ca li se urse, sez nd tot singurele; iara el nu astepta sa-i mai zica o data, ci priimi cu toata multumirea, ca unul ce aceea si cauta. ncet, ncet, se deprinsera unii cu al tii, si spuse istoria si ce pati pna sa ajunga la dnsele, si nu dupa multa vreme se si nso ti cu fata cea mai mica. La nso tirea lor, stapnele casei i detera voie sa mearga prin toate locurile de primprejur, pe unde va voi; numai pe o vale, pe care i-o si aratara, i zisera sa nu mearga, caci nu va vi bine de el; si-i si spusera ca acea vale se numea Valea Plngerii. Petrecu acolo vreme uitata, fara a prinde de veste, fiindca ramasese tot asa de tnar, ca si cnd venise. Trecea prin p adure, fara sa-l doara macar capul. Se desfata

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=030.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Tinerete fara batrnete si viata fara de moarte

Page 5 of 6

n palaturile cele aurite, traia n pace si n liniste cu so tia si cumnatele sale, se bucura de frumusetea florilor si de dulceata si curat enia aerului, ca un fericit. Iesea adesea la vnatoare; dar, ntr-o zi, se lua dupa un iepure, dete o sageata, dete dou a si nul nimeri; sup arat, alerga dupa el si dete si cu a treia sageata, cu care l nemeri; dara nefericitul, n nvalmaseala, nu bagase de seam a ca, alergnd dupa iepure, trecuse n Valea Plngerii. Lund iepurile, se ntorcea acasa; cnd, ce sa vezi d-ta? deodata l apuca un dor de tata-sau si de muma-sa. Nu cuteza sa spuie femeilor maiestre; dara ele l cunoscura dupa ntristarea si neodihna ce vedea ntr-nsul. - Ai trecut, nefericitule, n Valea Plngerii! i zisera ele, cu totul speriate. - Am trecut, dragele mele, fara ca sa fi voit sa fac ast a neghiobie; si acum ma topesc d-a-n picioarele de dorul parintilor mei, nsa si de voi nu ma ndur ca sa va parasesc. Sunt de mai multe zile cu voi si n-am sa ma plng de nici o mhnire. Ma voi duce dara sa-mi mai v az o data parintii si apoi m-oi ntoarce, ca sa nu ma mai duc niciodata. - Nu ne parasi, iubitule; parintii tai nu mai traiesc de sute de ani, si chiar tu, ducndu-te, ne temem ca nu te vei mai ntoarce; rami cu noi; caci ne zice gndul ca vei pieri. Toate rugaciunile celor trei femei, precum si ale calului, n-a fost n stare sa-i potoleasca dorul parintilor, care-l usca pe d-a-ntregul. n cele mai de pe urma, calul i zise: - Daca nu vrei s a ma asculti, stapne, orice ti se va ntmpla, sa stii ca numai tu esti de vina. Am sa-ti spui o vorba, si daca vei priimi tocmeala mea, te duc napoi. - Primesc, zise el cu toata multumirea, spune-o! - Cum vom ajunge la palatul tatalui tau, sa te las jos si eu sa ma ntorc, de vei voi sa rami macar un ceas. - Asa s a fie, zise el. Se pregatira de plecare, se mbrat isara cu femeiele si, dupa ce -si luara ziua buna unul de la altul, porni, lasndu-le suspinnd si cu lacr amile n ochi. Ajunsera n locurile unde era mosia Scorpiei; acolo g asira orase; padurile se schimbasera n cmpii; ntreba pre unii si pre altii despre Scorpie si locuinta ei; dar i raspunsera ca bunii lor auzisera de la strabunii lor povestindu-se de asemenea fleacuri. - Cum se poate una ca asta? le zicea Fat-Frumos, mai alaltaieri am trecut pe aici; si spunea tot ce stia. Locuitorii rdea de dnsul, ca de unul ce aiureaza sau viseaza destept, iara el, suparat, pleca nainte, fara a baga de seama ca barba si parul i albise. Ajungnd la mosia Gheonoaiei, facu ntrebari ca si la mosia Scorpiei, si primi asemenea raspunsuri. Nu se putea domiri el: cum de n cteva zile s-au schimbat astfel locurile? Si iaras i suparat, pleca cu barba alba pna la bru, simtind ca i cam tremurau picioarele, si ajunse la mparat ia tatne-sau. Aici alti oameni, alte orase, si cele vechi erau schimbate de nu le mai cunostea. n cele mai de pe urma, ajunse la palaturile n cari se nascuse. Cum se dete jos, calul i saruta mna si i zise: - Rami s anatos, ca eu ma ntorc de unde am plecat. Daca poftesti sa mergi si d-ta, ncaleca ndata si aidem! - Du-te sanatos, c a si eu nadajduiesc sa ma ntorc peste curnd. Calul pleca ca sageata de iute. Vaznd palaturile daramate si cu buruieni crescute pe dnsele, ofta si, cu lacrami n ochi, cata sa-si aduca aminte ct era odata de luminate aste palaturi si cum sia petrecut copilaria n ele; ocoli de vreo doua-tei ori, cercetnd fiecare camara, fiecare coltulet ce -i aducea aminte cele trecute; grajdul n care gasise calul;

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=030.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Tinerete fara batrnete si viata fara de moarte

Page 6 of 6

se pogor apoi n pivnita , grliciul c areia se astupase de daramaturile cazute. Cautnd ntr-o parte si n alta, cu barba alba pna la genunchi, ridicndu-si pleoapele ochilor cu minile si abia umblnd, nu gasi dect un tron odorogit; l deschise, dara n el nimic nu gasi; ridica capacul chichitei, si un glas slabanogit i zise: - Bine ai venit, ca de mai ntrziai, si eu ma prapadeam. O palma i trase Moartea lui, care se uscase de se facuse crlig n chichita , si cazu mort, si ndata se si facu ta rna. Iar eu ncalecai p-o sea si va spusei dumneavoastr a asa.
nchide fereastra

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=030.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Voinicul cel cu cartea n mna nascut

Page 1 of 10
Imprima povestea!

Voinicul cel cu cartea n mna nascut


A fost odata ca niciodat a; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cnd facea plopsorul pere si rachita micsunele; de cnd se bateau ursii n coade; de cnd se luau de gt lupii cu mieii de se sarutau, nfratindu-se; de cnd se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca n slava cerului de ne aducea povesti; De cnd se scria musca pe parete, Mai mincinos cine nu crede. A fost odata o baba si un unchias. Ei pna la vreme de batrnete nu avura nici un copil. Ce nu facura? Ce nu dresera? Si ca sa aiba si ei macar o miarta de copil, nici ct. Ba mersera pe la descntatoare, ba pe la mesteri vrajitori, ba pe la cititori de stele si ca sa ramie baba grea, nici gnd n-avea. Ajunsi la vreme de batrnete, ncepura a se ngrijura. - Ce ne facem noi, babo, zise ntr-o zi unchiasul, de vom ajunge niscaiva zile de neputinta ori de nevoie? Tu stii ca am f acut tot ce mi-a stat prin putinta , si ca sa ne dea Dumnezeu si noua un copilas, care sa fie toiagul batrnetelor noastre, nu s-a ndurat. - De! unchias, cine e de vin a? Tu stii ca am umblat si crucis si curmezis pe la mesterese, pe la vraci, am facut tot ce m-au nvat at unii si altii, si ca s a avem si noi o mngiere pentru prdalnicele de batrnete, ca grele mai sunt! a fost peste poate. - Ia, sa apucam noi doi n doua parti, sa ne ducem unde ne-o lumina Dumnezeu, caci tot degeaba st am noi la un loc amndoi, doua nevoi. - Sa ne desp atim unchias, daca tu asa gasesti de cuviinta. Dara bine, cine sa ne nchiza ochii n ceasul cel de pe urma? - Ca bine zici tu, babo; stai dara; ia sa iei tu basmaua mea care am avut-o n ziua de cununie si eu stergarul cel v argatel ce mi-ai adus de zestre. n toate zilele s a ne uitam la dnsele; si cnd vom vedea pe ele cte trei picaturi de snge, sa ne ntoarcem acasa. Acesta sa fie semnul ca moartea s -a apropiat de unul din noi. - Asa s a facem unchias. Cum zisera si facura. Se gatira de drum, si luara fiecare desaguta d-a umeri, n care baba puse pe fund basmaua barbatului ei, iara unchiasul stergarul cel vargatel al neveste-sei, si apucara unul spre rasarit, iara altul spre apus. Noua zile si noua nopti se dusera, se dusera, si iara se dusera. ntrebara si pe bun si pe rau, pe mare si pe mic ce ar face ei ca sa poat a avea un copil. Ceea ce le spusera sa fac a ei raspunsera ca au tot facut, dara n desert. Ei cautau sa le spuie cineva altceva, ce nu stiau ei, dara nu-si gasira omul. A zecea zi sculndu-se unchiasul, iesi afara sa se spele, ca sa porneasc a la drum mai departe. Cnd lua stergarul sa se stearga pe ochi, ce sa vaza? Trei picaturi de snge pe dnsul. El si zise: "Trebuie sa ma ntorc acasa, caci Dumnezeu stie ce va fi pat it baba mea." ntinse unchiasul la drum. Nu mai cauta nici de mncare, nici de odihna, si se ntoarse acasa cum plecase. - Ce ti s-a ntmplat, babo? zise el, cum si vazu jumatatea. - Ce sa mi se ntmple, unchias? Iac a eu mi cautam de cale si ntrebam n dreapta si n stnga, rugndu-ma de toti sa ma nve te ceva ca sa putem avea un copil. Dara ntrebarile si rugamintile mele le faceam n sec, caci mi raceam gura de

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=032.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Voinicul cel cu cartea n mna nascut

Page 2 of 10

surda. Si tot mergnd nainte, am ajuns ntr-o padure mare, mare, fara seaman, si m-am ratacit prin bungetul acelei paduri, de nu mai stiam pe unde sa ies la oameni. Cnd, o data vaz naintea mea un mos, fleo s de batrn, uitat de moarte si de Dumnezeu. Eu i spui dupa ce umblu si cum m-am ratacit. Mosul, ncarcat de zile cum era, se pune jos, sta de vorba cu mine si, cu un grai blajin, mi arata drumul pe unde sa ies acasa, si mi zice s a ma ntorc, caci rvna noastra a ascultat -o Dumnezeu. - Si asta a fost semnul de pe stergarul meu? - Se vede ca asta. Atunci si ei se hotarra ca sa nu se mai desparta si sa ramie sa-si mannce amarul mpreuna. Nu trecu mult dupa asta, si baba spuse unchiasului ca se simte ngreoata. Aoleo! Unde era Dumnezeu sa vaza bucuria unchiasului cnd auzi d-o asemenea veste buna! Umbla de colo pna colo de bucurie si nu mai stia pe ce sa puie mna si ce sa faca. Si asa trecura zilele una dupa alta pna la noua luni, cnd baba, cu ajutorul Maicii Domnului, nascu un dolofan de copil, de dragulet, si cu o carte n mna. A treia seara cnd venira ursitoarele, se ntmpla ca unchiasul sa fie destept. Pe dnsul, vezi, nu-l mai prindea somnul de bucurie, si de trei zile nu-i mai dase ochii n gene, tot umblnd pe lnga bab a ca s-o ngrijeasc a si s-o caute la boala. Daia si cnd venira ursitoarele, el nu dormea, ci sta strcit ntr-un colt, ca si cnd ar fi fost Matracuca, sora doamnei. Cnd ncepura ursitoarele sa urseasca, el se facu numai urechi si auzi tot. Cea mai mare din ursitoare zise: - Acest copil are sa fie un Fat-Frumos, si are sa ajunga bogat. Cea mijlocie zise: - Pe acest copil, cnd va fi el de doisprezece ani, are sa-l rapeasca duhurile rele. Cea mica zise: - Daca va scapa de duhurile rele, acest copil are sa ajunga mparat. Atta i trebui unchiasului sa auza, ca sa-i dea un cutit ascutit prin inima. El, vezi, nu se mpaca cu ceea ce zisese ursitoarea d-a doua. O grije mare l coprinse si, de pe acum chiar, ncepu a planui cum sa faca sa-si scape copilasul de un asemenea rau. Pna una, alta, copilul crestea, asculta pe parinti si cartea cu care se nascuse din mini n-o lasa. Cetea, cetea mereu pe dnsa si nvata, de se mira toat a lumea de silinta si nvatatura dnsului. Cnd se facu ca de noua ani, stia cte n luna si n soare. El nsusi ajunsese sa fie o carte, si to ti megiasii veneau la dnsul si-l ntrebau despre pasurile lor. Unchiasul se bucura, nu se bucura de fiul sau, dara baba stiu ca nu mai putea de bucurie, vazndu-l si frumos, si cu at ta procopseala ntr-nsul. Unchiasul, vezi, era cu cuiul la inima; stia el ce stia, dara la nimeni nu spunea. Baiatul de ce crestea, d-aia se facea mai frumos si mai nvatat. Tot satul l cinstea si l asculta ca pe cine stie cine; iara unchiasul, de ce trecea timpul, d-aia se ntrista. Cnd era aproape de a mplini baiatul doisprezece ani, nu mai putu unchiasul sa tie, trebui sa rasufle. El gasi de cuviinta sa spuie si alor sai ceea ce era sa se ntmple fiului lor. Si astfel, ntr-o seara, cnd stau cu to tii la foc si povesteau si

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=032.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Voinicul cel cu cartea n mna nascut

Page 3 of 10

verzi si uscate, ca sa le treaca timpul, unchiasul se apuc a de spuse tot ce auzise de la ursitoare. P-aci, p-aci era sa moara baba, muma baiatului, de ntristare, cnd auzi unele ca acele; sarira nsa unchiasul si fiul sau, o stropira cu apa, si d-abia, d-abia o mai nviorara. Iar a baiatul se puse pe gnduri. Si mai planui el ce mai planui, pna ce, dupa cteva zile, spuse tatalui sau ceea ce izvodise el sa faca. Tat a-sau, carele asculta la gura lui ca la o carte, se duse numaidect prin sat si dete gura la toti megiesii ca n seara cutare si cutare, adec a cnd era sa mplineasc a fiu-sau doisprezece ani, ei sa se adune toti cu totul la biserica, ca sa faca rugaciune pentru fiul sau, spre a-l scapa de duhurile cele rele. Vorbi si cu mos popa si toti cu totul se fagaduira ca va mplini cererea unchiasului. Si asa si facura. n seara aceea, cnd era baiatul unchiasului sa mplineasca doisprezece ani, toti oamenii din sat, barbati, femei si copii, mpreuna cu mos popa, se adunara la biserica pentru rugaciune. Si viind mosul cu baba si cu fiul lor, tot cu cartea n mna, megiasii i bagara la mijloc, si rug aciunile ncepura. Se rugara ce se rugar a, cnd deodata se pomenir a ca se umple biserica de o ceata groasa. Atunci cazura cu to tii n genunche si scoasera niste rugaciuni fierbinti, de ar fi muiat inima nu stiu carui duh rau. Ceata se risipi si ei ramasera teferi. A doua seara, cnd erau la rugaciune tot pe acea vreme, unde se pomenira ca se umple biserica de soareci, de lilieci si de bufnite, si ncepura a chitai, de colo pna colo prin biserica, a se sui pe oameni si a-i ciupi de pe unde apuca. Toti se speriara, pna si chiar mos popa. Atunci baiatul unchiasului, cu cartea n mna, cazu n genunchi si ncepu a se ruga cu foc. Asa facura si unchiasul si mos popa, si toti megiesii cari se aflau n biserica. Soarecii si toate lighioanele acelea pierira. A treia seara dac a se adunara si se puser a la ruga, se rugara, se rugara, pna ce catre miezul noptii o data ncepu a se cutremura biserica si se auzira niste pocnete si tunete, bubuituri si duduituri ngrozitoare, ca de tunet. Cazura si de asta dat a n genunchi, se rugara si de asta data cu toata credinta n Dumnezeu. nsa, ce sa vedeti d-voastr a? tocmai n toiul rugaciunei, unde se cobor un calugar din turnul bisericii, apuca pe baiatul unchiasului de subtiori, l rapeste din mijlocul lor si se nalta cu dnsul n sus. N-apucara oamenii sa bage bine de seam a, si pierira din ochii lor ca o naluca. Ba ca o fi ramas prin turn, ba ca o fi pe dupa biseric a, ba ca o fi pe colo, ba pe dincolo. Asi! El s-a dus cu calugarul ce-l rapise, si dus a fost. Toti ramasera ca cazuti din cer de spaima, dar unchiasul si baba, mai cu asupra. Dupa ce se mai astmparara din spaima, si dupa ce biserica se linisti, oamenii iesira si se duse fiecare ntr-ale sale. Fiul unchiasului, desi rapit de calugar, dara cartea din mna n-o lasa. Citea mereu si n gura mare; iara cnd fu de ajunse pe la mijlocul c artii, c alugarul nu-l mai putea tine. Vru sa-i smuceasc a cartea din mna; dara baiatul o tinea v rtos. Luptndu-se cu baiatul prin vazduh ca sa-i ia cartea, calugarul l scapa, si fiul unchiasului cazu ntro prapastie adnca. Dumnezeu stie c t a r amas el acolo, pna s-a dezmeticit din ameteala ce-i veni caznd. Cnd se pomeni, el era tot cu cartea n m na. Multumi Domnului ca l-a scos din mna duhurilor rele si ca este viu; dara alt necaz acum! nu stia unde se afla. Se scoal a el d-acolo, si o porneste la drum. Si aide, si aide pna ce d-abia iesi din prapastie. Apoi o lua ntr-acolo unde mila Domnului l -o duce. Si apucnd spre soarescapata, se duse, se duse, zi de vara pna-n seara, fara sa dea de vrun sat si fara sa vaza pui de om; si mai mergnd ce mai merse, dete de un copaci si mase acolo.

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=032.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Voinicul cel cu cartea n mna nascut

Page 4 of 10

Nemncat si nebaut nu putea sa doarma. Si luptndu-se cu foamea, cu setea si cu nesomnul, se socotea unde s-ar duce, ca sa ias a la lume. A doua zi o apuca iarasi spre soare-scapata, dupa cum planuia el, pna ce dete peste niste gramezi de capatni si oase de oameni. Si apucndu-l niste racori reci de frica, ncepu a citi pe carticica lui, si nlatura oarecum groaza ce sta gata sa-l coprinza. si lua deci inima n dinti si porni nainte; de ce mergea mai-nainte, d-aceea gramezile de oase de om se nmulteau. El se f acu ca nu le baga de seama, si tot nainte mergea, pna ce ajunse la un oras mare, din care numai darmaturi ramasese. Prea putine ziduri mai erau n picioare. Si mai merse ce mai merse, si dete de niste palaturi foarte frumoase. Acolo daca ajunse, batu n poarta. El cugeta sa ceara ceva demncare, ca nu mncase nu stiu de cte zile, si sa-l lase sa mie acolo, ca era vreme de cnd nu se odihnise ca lumea. Dara nu-i raspunse nimeni. Mai batu o data. Dar ca sa raspunza cineva, ba. n sfrsit, batu si a treia oara; dar a nitel mai taricel. De asta dat a se auzi un glas pitigaiat dinlauntru ca-l ntreba: - Cine este? El raspunse c a este om ca toti oamenii, si cere sa-l gazduiasca. Daca i deschise portita, ce credeti ca mi-ti vazu? O umbra de om, un batrn cu barba pna la genunchi, slab si pipirnicit si coco sat de parc a mnca numai vinerea. El se cruci cnd vazu pe Fat-Frumos, si-i spuse ca n-a vazut om de cnd era copilandru. Acest batrn era portarul curtii, si lasat acolo sa pazeasca palatul pna so gasi cineva care sa desfaca facutul locului aceluia. Daca intra Fat-Frumos nauntru, batrnul i puse o mas a curat a, si pe masa niste pine alba ca zapada si niste leguma buna de mncare, nsa gatita fara multe meste suguri. Baiatul mbuca lupeste, caci nici el nu mai stia de cnd nu mncase. Dupa ce mnca si se s atura, se puse la vorba cu unchiasul. - Bine tatutule, ca ce sa fie asta, de n-am ntlnit eu, cale de attea zile de cnd viu, nici un sufletel de om p-aici pe la voi, fara numai gramezi, gramezi de oase de oameni, risipite colea si colea? S-apoi si aici la palaturile acestea, numai pe tine te gasesc cu sufletul n oase, ncolo parca ar fi n mparatia mortii? - Ei, tatisorule, povestea mparatiei acesteia este mare. Eu ti-oi spune o ctinica din ea. Sa vezi dumneata, nepo telu mosului, aceasta mparat ie a fost si ea odata mare si puternica. mparatul si mparateasa locului n-aveau copii. Ei, n loc sa se roage lui Dumnezeu ca sa le dea un mostenitor, se apucara sa umble cu farmece. Umblara ei ce umblara, si dete peste un fermec ator mester. Acesta nu stiu ce facu, nu stiu ce drese, ca numai iata ca mparateasa ramne grea, si dupa noua luni nascu o fata mai frumoasa dec t nu stiu care z na din cer. Ea traieste si acum. Este att de frumoasa, nct s-o vezi si sa n-o uiti n toata viata ta. La trei zile cnd venira ursitoarele, o ursira ca ea sa nu se poat a marita pna ce nu se va gasi cineva care sa petreaca o noapte n camara ei si sa scape teafar. Pasamite Dumnezeu pedepsea pe copil pentru pacatul parintilor. Nu numai att, dara ursitoarele ntinse pedeapsa aceasta si asupra mparatiei. Ele zise ca din ziua cnd va veni cel dinti petitor si nu va izbuti sa scape, toate ora sele si toate satele sa se darme precum le-ai vazut si tu, si to ti oamenii sa putrezeasca, sa le ramie numai oasele. Aceasta ca sa ngrozeasca pe juni, ca sa nu vie n petit. Vezi d-ta, si fermecatorul acela care a facut pe mparateasa sa nasca fu pedepsit, caci umbra lui este care vine noaptea de munceste si chinuieste pe bietii tineri carii se ncumet a

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=032.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Voinicul cel cu cartea n mna nascut

Page 5 of 10

ramnea n camara domnitei. Multi tineri s-au ncumes pna acum a face cercare, si to ti au pierit. Auzind unele ca acestea Fat-Frumos, zise portarului ca ar dori sa vaza si el pe fata de mparat. - Fugi d-acolo, tatisorule, nu-ti mai baga sufletul n pacat. Fa-ti cruce si te dep arteza de locurile acestea, ca sa nu-ti pierzi viata. Pacat de tinere tile tale. "Fie! si zise baiatul, gndindu-se la cele ce patise pna acum, tot n-am eu la ce mai trai singur prin pustiitatile acestea", si st arui ca sa-l duc a n camara domnitei. Portarul, daca vazu ca nu este chip sa-l opreasca de a merge, l duse la fata mparatului. Ei, cum se vazura, se si placura. Se vede ca ei erau facuti unul pentru altul. Si de unde s a nu fie asa! Biata fata mparatului ar fi dorit sa ramie n noaptea aceea baiatul n camara ei; dara i era mila de tineretele lui, cum de sa se prapadeasca o asa bunatate de june. Si mpreuna cu portarul mai cercara nca o data sa-l faca a nu ramnea. Dara fu peste poate; caci F at-Frumos era de aceia cari, cnd si pune n gnd s a faca ceva, nici dracul nu i-o scoate din cap. Si asa, cum veni seara, el se duse cu carticica lui n mna si statu n priveghere. Ce facu el, ce nu facu, ca vazu albul zilei. A doua zi l gasira tot cu cartea n mna si searbad, si galben ca turta de ceara, de pare ca muncise cine stie la ce lucruri grele, si cine stie c te nopti, nemncat si nebaut. Se destepta si fata de unde dormea ea, si cum l vazu n carne si oase i zise: - Tu sa fii sotul meu. Atunci o data, ca din senin, ncepura a nvia oamenii de prin ora se si de prin sate slugile de prin curte, si toate cte erau cu suflet, n ziua cnd veni cel nti petitor, ncepu sa miste si sa se scoale ca dintr-un somn adnc. Oamenii ncepura la lucrul lor, ostirea a da n tmpine si n surle, si a veni la curtea mparateasca sa se nchine cu slujba. De unde pna aci era tacere, moarte, acum te asurzeau strigatele si zgomotul ce facea multimea de oameni si de argati mergnd fiecare la lucrul sau. Portarul se buimacise la cele ce vedea. Nu stia ncotro sa-si ntoarca privirea si la ce sa se uite mai nti. Fat-Frumos si cu domni ta iesira si se aratara la lume. Multimea striga de bucurie de se auzea n cer strigatul lor, si din fiecare gura iesea vorbele: "Sa ne traiasca mparatul si mparateasa noastra!" Fat-Frumos, daca se cununa cu fata, se asez a n scaunul mparat iei si-si tocmi ostile, boierimea si prostimea cum stia el n legea lui. Toti ramasera multumiti de tocmelele lui. Si petrecura ce petrecura cu fericire n casatoria lor; cnd, ntr-una din zile, si aduse aminte de tatal sau si de muma-sa, si se ntrist a ca nu stia nimic de capatiul lor. mparateasa baga de seama ntristarea lui, si ca unul ce-i era drag foarte, nu voia, vezi, sa-l vad a nici o clipa de ochi macar fara chef. Prinse a-l ntreba. Iara dac a i spuse, ea l ndemna sa se duca sa-si aduc a parintii, si s a traiasca cu totii la un loc ca n s nul ma-sii. Fat-Frumos asta si voia. Si totusi nu se ndura sa-si lase sotia singura. Stia el, biet, ce va sa zica singuratatea. Dara ntetindu-l si ncingndu-l dorul de parinti, hotar sa se duca. nainte nsa de a pleca, mparateasa, sotia lui, i dete un inel, ce zicea ca l are de la mosi, de la stramosi, si i spuse c a are puterea, cnd l scoate din deget, se uita

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=032.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Voinicul cel cu cartea n mna nascut

Page 6 of 10

la dnsul si doreste, sa se faca un palat cum seaman pe lume sa nu aiba. i dete si pe vizitiul curtii, om vechi, credincios si iute la slujba, care s a nu se dezlipeasca de st apnul sau, nici ct ai da n amnar. Asa capuit si pregatit de drum, pleca spre satul unde traiau parintii lui, dupa cesi lua ziua buna de la mparateasa, de la boieri si de la ostasi. Drumul i era sa treaca pe la mparat ia lui Sefer mparat, pe la tara znelor si Dumnezeu mai stie pe unde. Trei ani si trei luni si trei zile tinu calatoria pna sa ajunga la satul parintilor lui. Si trecnd pe la mparat ia lui Sefer mparat, l-a ntmpinat dregatorii curtii si l-a petrecut cu dragoste. Si trecnd si pe la tara znelor, acestea se ntreceau care de care sa-i arate mai multa cinste si sa-l petreaca. Daca ajunse la satul parintilor s ai, trase butca dinaintea bordeiului. Tata-sau si ma-sa nu-l cunoscura. El daca vazu asa, ceru sa-l gazduiasca. Batrnii priimira, si-si cerura iertaciune ca nu pot sa-i dea mai mult dect ceea ce au, adica bordeiul lor. El se nvoi si mase acolo. Peste noapte se scoala, iese afara binisor si, uitndu-se la inel, i ar ata ca doreste s a se faca un palat nfricosat n locul bordeiului aceluia. N-apuca sa ispraveasca bine de gndit, si mi se ridica, neiculi ta, niste palaturi marete, mpodobite cu de toate frumusetile, cu gradini falnice, cu izvoare limpezi, de sa te tot fi uitat la dnsele si sa nu te saturi. Dara ncamite pe dinauntru? Aci e aci. Camarile, lavitile, asternuturile, numai scumpeturi. Cnd se de steptara a doua zi unchiasul si cu baba si se vazura muiati numai n aur se speriara. Se frecau la ochi si se uitau n toate p artile, si nu le veneau a crede ochilor lor. Li se pareau ca viseaz a. Atunci intra Fat-Frumos la dnsii, i scoase din uimirea n care cazusera si se descoperi, spuindu-le c a el este fiul lor cel rapit, si ca a ajuns mparat. Cnd auzira de unele ca acestea, unchiasul si baba murira si nviara de bucurie. Apoi l luara s i l pupara s i pe o parte si pe alta: iara el le saruta minile. ndata se facu zvon n sat ca unchiasul si baba se procopsira fara stirea lui Dumnezeu, si alerga lumea dupa lume ca sa vaza cu ochii lor minunea. Ajungnd si la urechile stapnului mosiei acest zvon, se duse si el de vazu palaturile si ramase cu ochii zgiti. Acest om era pizm ataret si zacas la inima. Nu voia, vezi, nici n ruptul capului, sa-l ntreaca altii, nici n bogat ie, nici n procopseala. Se duse, deci, acolo, sa se ncredinteze prin sine nsusi de aceasta minune, si daca vazu pe Fat-Frumos, ar fi poftit dumnealui sa-l ginereasca, fiindca avea trei fete. Pofti pe Fat-Frumos, ca sa vie si el pe la dnsul p-acasa, ca sa lege prietenie. FatFrumos, cu inima curata si fara nici o vinovat ie ntr-nsul, se duse, de! de datorie. Acolo, daca l vazura, st apnul mosiei aduse vorba de casatorie, si-i spuse ca ar fi bun bucuros sa-i dea pe oricare va voi el sa ia din fetele lui. Fat-Frumos le spuse curat c a el este nsurat, si ca are de gnd sa se ntoarca la nevasta peste putin. Ba nca le spuse si cu ce putere facuse palaturile alea frumoasele daca l ntrebara. Pizmatare tul de st apn al mosiei planui atunci cu fetele sale, cum sa fac a sa fure inelul din degetul lui Fat-Frumos. Pentru aceasta, nu trecu multe zile, si poftira pe Fat-Frumos la masa la dnsii ca sa se chefuiasca si s a petreaca mpreuna, caci, ziceau ei, mai avea-vor zile s a se mai vaza au ba? Fat-Frumos, fara sa-i plesneasca prin cap ce planuiser a ei, se duse. Dupa ce se chefuira mncnd si bnd ct le cerura inima, cnd fura sa se scoale de la masa zaca sul de proprietar ceru sa le mai dea cte un pahar sa bea, la botu calului, cum se zice. n paharul ce dete lui Fat-Frumos, amesteca, fara sa stie el niste buruieni

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=032.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Voinicul cel cu cartea n mna nascut

Page 7 of 10

adormitoare. Cum bau, l si fura Aghiuta. Cazu ntr-o amorteala sora cu moartea. Capul i bananaia ntr-o parte si ntr-alta, de parca si rupsese junghetura. l luara, deci, binisor, l pusera ntr-un pat, si acolo ramase pna a doua zi. Pe c nd dormea el dus, i scoasera inelul din deget si l ascunsera. A doua zi daca se destepta Fat-Frumos, i fu rusine de ceea ce facuse. El se caia si se caina cum de sa fac a el fapte de care nu mai facuse n viata lui, sa-si bea adeca si simtirile. El socotea, vezi, ca a baut ca un nemernic, si d -aia se mbatase asa. Cum se destepta se si duse acas a fara sa bage de seama ca i lipse ste inelul din deget. Acasa daca ajunse, ia palatul de unde nu e. Pierise ca si cnd n-ar fi mai fost, iar n locul lui gasi iaras i bordeiul parintilor lui. Se mai cai el o toana de neghiobia ce facuse, dar acuma prinde orbul, scoate-i ochii, povestea aluia. Se hotar dara sa se ntoarca la mparatia lui, sa nu se mai ntlneasca cu niste asemenea oameni rai la suflet. El zise si parintilor lui sa mearga cu dnsul, sa traiasca ca n rai. Dara ei se multumira a le ramnea oasele n satuceanul n care se nascusera, si poftira fiului lor o viata lina s i fara de suparari diavolesti. Bietul Fat-Frumos, trist ca-si pierduse inelul, trist ca parintii sai nu voiesc a merge sa traiasca cu dnsul, sta cu capul rezemat pe mna si se gndea cum sa fac a ca toate sa-i iasa nde bine. Cnd, deodata, se nfat iseaza nainte-i vizitiul ce-i dase mparateasa. - Ce ai, stapne, de e sti a sa trist, fara sa te mngi? Au doara priimit-ai niscaiva stiri rele de la mparatie? - Ba stiri rele de la mparat ie n-am priimit, dragul meu. Dara iac a, iac a, iac a ce mi s-a ntmplat. Si-i spuse tot, din fir pna-n ata . - Ia lasa, stapne, nu te mai mhni asa pentru atta lucru de nimic. - Ce stai tu de vorbesti, omule? Apoi de nimic lucru iei tu ca am pierdut inelul, asa scula rara? Si de putin lucru socote sti tu ca este a ma desparti de parinti fara sa mai nadajduiesc a -i vedea? - Ba nu, stapne; dara ia sa ne ntelegem la cuvinte. Parintii mparat iei tale, daca nu vor sa vie sa traiasca pe lnga d-ta, poti s a-i faci sa traiasca bine si aci, lasndu-le o sumulita bunicica de bani, de care ai, multumita Domnului, destui. Ct pentru inel, apoi mparateasa doamna noastra a avut de grije si pentru aceasta. La plecare, ea mi-a dat acest inel, cu porunc a strasnica ca sa ti-l dau numai atunci cnd voi vedea ca mhnirea umbla sa te biruie. Si tocmai acum mi se pare ca e timpul. Poftim! Si ndata scotnd din s n un inel, ca si celalalt de frumos, i-l dete, mai ad aognd a zice c a inelul acesta are darul, ca, uitndu-te la el si dorind, ndata se va nfat isa naintea dumitale doi arapi, cari vor face orice le vei porunci. Tocmai atunci trecea p-acolo si stapnul mosiei, cel cu pricina, ntr-o caruta cu patru telegari, mergnd n treaba lui. Fat-Frumos, cum lua inelul n mna, se uita la el, si pofti sa ias a cei doi arapi. ndata se pomeni cu doi arapi negri ca fundul ceaunului, ca stau dinaintea lui, ageri si sprinteni ca niste pardosi. - Ce poruncesti, stapne? zisera ei. - Sa-mi luati pe chir ala care trece n caruta si sa nu-l slabiti pna nu va scoate inelul ce mi-a tras din deget miseleste. Vezi ca el pricepuse ca betia aia d-atuncea nu fusese lucru curat; dara navusese ce-si face capului, d-aia si tacuse din gura.

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=032.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Voinicul cel cu cartea n mna nascut

Page 8 of 10

Unde mi se repezira, neiculene, ai arapi, ca niste zmei si ca niste lei paralei, de nu-i puteai ajunge cu prastia! ntr-o clipa fura acolo, si unul apuca caii de drlogi si mi ti-i opri ca pe ei, si altul apuca pe pizm atare tul de stapn al mosiei de piept, si ct te-ai sterge la ochi, fu si dat jos; si unde mi ti-l ncepura a-l rasuci si a-l buchisi nfundat, de-ti era mai mare mila de dnsul. Daca i cerura arapii inelul, el tagaduia ca un nemernic. Se pusese diavolul calare pe inima lui si nu-l lasa nicidecum sa scoata inelul la iveala. Dara ce credeti ca arapii mi-l lasara numai asa, cu una, doua? Nici s a va gnditi. l luara din nou la tarbaceala. Umbla prin minile lor, de la unul la altul, ca o minge. l mai fatuira, l mai trudira, l luara din nou la rapanghele, si-l mai dara cat eaua, de credeai ca se pierde prin minile lor, si, ca sa spuie, nici ct. Daca vazura arapii asa, ca se ncinase si nu vrea sa dea inelul, l pusera jos, unul l tinea si altul scoase un cutit de la bru, l dete pe masat, si se facea ca vrea sa-l jupoaie de viu. Vazu ala ca nu e gluma, ca-i sta viata numai ntr-un fir de ata, si ca sa scape de moarte, spuse ca la el este inelul si-l scoase de-l dete arapilor. Ar fi voit oamenii lui, vizitiul si argatul, sa sara sa-si scape stapnul din mna arapilor. Dar cine se putea apropia de dnsii? Numai cte un brnci le da acestia, si se duceau peste cap, de se sculau schilozi. Fat-Frumos privea si crestea carnea pe el de multumire, cnd vedea ca freac a ridichea becisnicului de zaca s, dupa cum i se cuvenea. Priimindu-si inelul Fat-Frumos, l baga n deget lnga cellalt, si se hotar a se ntoarce napoi la mparatia sa. Dete parintilor lui vro doua, trei pungi de galbeni, fiindca nu voira a merge cu dnsul, se gati de drum, se urca n butca s i porni. Dara cnd se desp artira? Plngea si lemnele si pietrele de jalea unchiasului si a babei. Vezi ca pricepura ei c a n-are sa se mai vaza. Poate ca n cer, dar aci pe pamnt, de leac! Si se duse, si se duse Fat-Frumos cale lunga dep artat a, care de aci nainte se gateste, basmu mai frumos graieste, se duse pna ajunse la o poiana frumoasa, de marginea careia curgea un rulet. Aci si cauta el loc de popas. Fie, ca-l si gasise, caci era o frumuse te de nu te ndurai sa te departezi de dnsa. Licheaua de stapn al mosiei, nici una nici alta, voia cu dinadinsul sa aiba pentru dnsul inelul lui Fat-Frumos si mai multe nu. Se lu a dupa dnsul, si cugeta ca, mai cu marghiolii, mai cu soalda, mai cu prefacatorii, sa nsele pe Fat-Frumos si sai dea pui de giol la inel. Daca vazu Fat-Frumos ca vrea sa poposeasc a, se opri si el mai c t colea, dup a un maracinis, si astepta pna sa adoarma. Fat-Frumos, nici ca se gndea la niste astfel de miselii, el ntinse pe pajiste niste scoarte scumpe ce le avea, se aseza pe dnsele, mnca si se culca. Vizitiul lui cel credincios statu de paza o buna bucat a de timp, si daca vazu ca nici apele nu se mai misca, si fiind si ajuns de osteneala drumului, puse si el capul jos si-l fura somnul. Cnd vazu ca am ndoi dorm dusi, ala iesi din crng binisor, si ps , ps, ca o mta cnd pndeste la soareci, se apropie ncetisor de Fat-Frumos, i trage inelele din deget si p-aici ti-e drumul. Iara daca se scula Fat-Frumos si vazu ca-i lipsesc inelele, crezu c a vizitiul i le-o fi luat, ca sa le puie bine, de team a sa nu le piarza dormind, si-l ntreba. Vizitiul raspunse ca, Doamne fereste! nu i le-a luat el. Acum ntelese ca vreun fur i le-a sters si se ntrist a, nevoie mare. Asa suparat, porunci de nhama caii la butca si porni. El nu stia ca cine sa i le fi

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=032.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Voinicul cel cu cartea n mna nascut

Page 9 of 10

luat, si n-avea pe cine apuca de ele. Si mergnd el asa si ciudindu-se si framntnduse de mhnire, se gndea ca se sa raspunza el mparatesei, cnd l-o ntreba de inele. Nu-i venea lui, vezi, o data cu capul, sa-l creaza nestine ca este neharnic, mototol si adormit. Tocmai pe cnd parerea de rau l ajunsese si mai si dec t pna aci, erau trecnd printr-o padure mare si deasa. Dodata auzi niste balauri de lautari tragnd din viori, de gndeai ca mannca foc, si din ce n ce se apropiau. Nu trecu mult si iata ca lautarii trecura pe lnga butca lui Fat-Frumos, tot cntnd, si-i detera bunaziua. Fat-Frumos le multumi si prinse a-i ntreba: - Dara de unde veniti, bre, oameni buni, si unde v a duceti? Lautarii raspunsera: - Ne ducem sa cntam la nunta mparatesei tale. - Cum sa cntati la nunta mparatesei mele? ntreba Fat-Frumos, caruia i sari inima de frica. - Apoi, sa vezi dumneata. Un mparat din vecinatate, vaznd ca este atta diastima de vreme de cnd ai plecat si nu te -ai mai ntors s-a sculat cu oaste asupra mparat iei tale, ca sa sileasc a pe mparateasa a lua de sot pe fiul sau. mparateasa s-a mpotrivit foarte, si de doua ori s-au lovit ostile si de doua ori acel mparat a fost biruitor. n cele din urma, nici mparateasa nu mai tragea nadejde c-o sa te ntorci. Si de mila, ca sa nu se mai prapadeasca orasele si satele si atta sumedenie de oaste, s-a nduplecat a asculta cererea mparatului, si mine le este nunta. - Cum se poate una ca asta? - Iaca, se poate si se prea poate. Dara fiindca te ntorci, si daca voiesti sa ajungi naintea nuntii, lasa-ti butca s a vie pe urma, si tu aideti cu noi. Fat-Frumos n -astepta sa-i mai zica nca o data. Se dete binisor jos din butca, si porni cu lautarii la drum. Unul din lautari l lua n crca, si cnd si facu vnt, se arunca drept n slava cerului, si mergea ca vrtejul. Ar fi voit el sa mearga ca gndul, dara i fu teama sa nu plesneasca fierea n Fat-Frumos. Odata ncepu Fat-Frumos s a strige: - Stai, ma, sa-mi iar c aciula, ca mi-a c azut din cap. - Ce stai dumneata de vorbesti? Las-o ncolo, la nevoile, c aciula, c a ea acum o fi cale de sase luni de departe, sa mergi cu piciorul pna acolo, unde a cazut ea. Si mai merse ce mai merse si se coborra la scara palatului mparat iei sale. Aci daca ajunse, mparateasa si to ti boierii si toata oastea iesira ntru ntmpinarea lui. Dupa ce-si dara bun-gasit si bun-venit, i povestira cum mparatul vecin s-a sculat cu razboi asupra lor, cum oastea lui a spart oastea mparatiei lui de doua ori, si cum se gatesc pentru a treia lovire. Apoi mparateasa i spuse ca ea a facut acele mestesuguri cu lautarii, ca sa-l aduca mai curnd, ca s tie cum a pierdut inelele si ce-a pat it. Pe cnd vorbeau nca, iaca un curier ca se nfatiseaza naintea lor si da mparatesei inelele cu pricina si mparatului c aciula ce-i cazuse din cap. Ea i spuse ca doi din acei lautari ce a vazut el n padure a avut porunca: unul sal aduca pe dnsul, si altul inelele. mparatul se veseli o toana; dara era suparat foarte cum de sa ndrazneasca vecinul lor mparat s a se scoale cu razboi asupra mparatiei sale. Si auzind gloatele de venirea lui Fat-Frumos veneau droaie sa se scrie la oaste. Se sculara, deci, cu mic cu mare, si facu oaste ca frunza si ca iarba. Fat-Frumos le tocmi si le nvata cum s a mearga la razboi. Si-l ascultau gloatele, ca-l iubeau nevoie mare. D-apoi boierii? Nu se lasau nici ei mai prejos. Vezi ca si el era drept, ndurator

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=032.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Voinicul cel cu cartea n mna nascut

Page 10 of 10

si viteaz. Pornind la razboi cu o sila asa de mare si de grozava sparse mparatia vecinului lor cutezator. Prinse n razboi si pe acel mparat vrajmas, mpreuna cu fiul sau, si i aduse de-i taiara dinaintea mparatesei. Apoi ntinznd coprinsul sau si asupra acelei mparat ii si mai puind la cale toate cum sa ajunga supusii sai sa fie fericiti, se puse pe trai, si traira veac de om nesuparati de nimeni. Iara eu ncalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastr a asa.
nchide fereastra

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=032.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Voinicul cel fara de tata

Page 1 of 7
Imprima povestea!

Voinicul cel fara de tata


A fost odata ca niciodat a; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cnd facea plopsorul pere si rachita micsunele; de cnd se bateau ursii n coade; de cnd se luau de gt lupii cu mieii de se sarutau, nfratindu-se; de cnd se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca n slava cerului de ne aducea povesti; De cnd se scria musca pe parete, Mai mincinos cine nu crede. A fost un mparat s-o mparateasa. Ei aveau numai o fata si o pazea ca lumina ochilor lor. Ea n-avea voie sa iasa nici pna n gradina fara dadaca ei. Aceasta o tinea de aproape si n-o scapa din vedere nici ct ai da n cremene. Fata, tot seznd la fereastra, vedea pe un june fluiera-vnt de colo pna colo. ntr-o zi uitndu-se la el, o vazu si el si, tintind ochii n ochii ei, ea simti un fior, apoi ca o scnteie de foc o arse ceva la inima. Se trase fata de la fereastra si spuse dadaca-sei ce i se ntmpla. Atunci dadaca ei i zise: - Ci ca fugi si d-ta de la fereastra! Ce tot te zg iesti si te uiti la toti d-alde taie cinilor frunz a. Nu trecu mult si fata ncepu a nu se simti bine. Pasamite luase n pntece, fara stirea lui Dumnezeu. Spuse dadac a-sei. Aceasta se da de ceasul mortii de ciuda, cum de sa se ntmple una ca asta, fara sa stie fata de barbat. Frica ce le coprinsese pe am ndoua era de nepovestit. - Ca ce o sa zic a tata-tau acum cnd va afla, se vaieta dadaca, ce o sa-i raspunz eu, cnd ma va ntreba? - Cum o sa ma nfat isez eu acum naintea tata-meu cu bortul la gura, zise si fata, cnd numai unul Dumnezeu stie ct sunt de nevinovata? Si n adevar ca tata-sau era un om aspru. Nu le-ar fi iertat o data cu capul. Se dusera, deci, si povesti mparatesei toata ntmplarea, si se rugara de dnsa, ca sa intre ea la mparatul cu mijlocire de iertare. Cnd auzi mparateasa de cele ce se ntmplase, se lua cu minile de par. Ea zicea ca este peste poate ca sa ramie cineva nsarcinata din vedere. Vezi ca ea stia cum merg lucrurile n lume. Si la o minune ca aceasta nici ca se astepta. Lucrurile nu puteau r amnea mult timp acoperite. mparateasa, de sila, de mila, fu nevoita a spune mparatului toata siretenia. Cnd auzi mparatul de asta napasta, se facu foc m nie. Racnea ca un leu: - Cine sa fie acel neomenit carele mi-a necinstit perii cei albi ai batrnetelor mele? Cu moarte sa se omoare. n furci sa-l atrne. Praf si pulbere sa se aleag a de capul lui! mparateasa l lua cu binisorul si-l mai domoli olecuta . Vezi ca el nu punea crezamnt pe spusele fiicii sale si ale dadacei. El stia ca astfel de ntmplare nu se mai auzise. Dupa ce dojeni cu dojana mparateasc a pe dadaca, oropsi pe fie-sa cu urgie. Porunci de facu o corabioara, puse pe fata ntrnsa, si lnga ea cinci pini si un urcioras cu apa, si i dete drumul pe grla spre a se duce unde mila Domnului o va scoate. Mergnd corabioara pe apa, ea se ruga lui Dumnezeu cu zdrobire de rarunchi ca sa o scoata la liman bun, ca unul ce cunoaste nevinovatia ei, si ca pe una ce nu se stia la sufletul ei cu nici o prihana. Cteva zile se balabani ea a sa cu valurile apelor. n ziua a treia i veni ceasul

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=033.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Voinicul cel fara de tata

Page 2 of 7

nasterii, si facu un dolofan de copil ca un ngeras. Biata femeie! caci n-avu ea nici un ajutor omenesc n ziua necazului, dect suferintele ei, si alinator pe Dumnezeu! se mngia oarecum n sufletul ei ca se stia nep ngarita. Si vrnd Dumnezeu cu dnsa, corabioara, ntr-una din nopti, se opri. Ea simti ca corabia nu mai merge; sta pe loc. Pna la ziua, i tci inima de frica, nestiind pe ce tarmuri se va fi oprit. Cnd se lumin a, vazu ca corabioara poposise de marginea unei paduri. Iesind la uscat cu copilasul n bra te, rataci ncoa si-ncolo prin padure. Apoi se aseza n scorbura unui copaci mare si gros ca butia. Acolo stete ea mai multi ani, hranindu-se cu ierburi si radacini, ori cu roadele unor copaci. Ea si crestea copilul cu drag. Ea facu din ramurile unui copaci un leagan n care si punea copilul ziua; iar a noaptea nu-l departa de la snul ei, si, pentru scaldatoare, se ducea la vadul de la albia unui prias ce curgea p-aproape d-acolo. Acoper amnt le era cerul cu stelele; tovaras de juc arii copilului i era florile cmpului, paserile cerului, flutureii si gnganiile. Dupa ce se facu mai maricel, ma-sa l nvata la vnat si-i spunea cu lacramile n ochi cum a fost ea crescuta si cum este nevoita sa-l creasca pe dnsul. Iara el asculta si baga la cap toate cele ce i spunea ma-sa. Mai marindu-se el oleaca, ncepu a cata vnat mai pe departe de locuinta lor. Iara ntr-una din zile zari un palat n departare. El si aduse aminte de cele ce i spusese ma-sa despre palaturile tata-sau si i se paru ca se cam aseam ana. Dete fuga si spuse ma-sii ceea ce descoperise. A doua zi pleca cu ma-sa de mna si, ajungnd la acele palaturi, muma-sa i spuse ca acelea nu sunt ale tat alui ei; dara ca tot cam asa sunt si ale mparatilor din lume. Mai trecu ce mai trecu si mai marindu-se si dnsul, ntr-una din zile, ducnduse iarasi la vnat, cum, cum, el se pomeni iaras i dinaintea acelui palat; cu toroipanul la spinare, el si lua inima n dinti si intra n curte. Pasamite palatul acela era al unor zmei. Flacaiandrul nostru cel viteaz, carele nu stia ce este frica, intra si n palat. P-aci, p-aci era sa-si iasa din minti de mirare si sa-si piarz a cumpatul dnd de attea lucruri, ce nu mai vazuse el n viata lui. Cnd, ce sa vezi d-ta? o data i iesi nainte trei zmei. Acestia era stapnii palatului. Si unde se repezira la dnsul de pare ca sal ia n unghii, si cu grai rastit, dojenindu-l, i zisera: - Cum de ai cutezat, spurcatule, sa ne calci casa? Voinicul nu zise nici crc! ci, aducnd toroipanul, mai iute dect fulgerul, pali pe unul la dreapta, pe altul la stnga, de nu stiura de unde le veni trasnetul, si i culca la pamnt. Si nici ca se mai miscara din loc, fiindca i lovise cu nadejde. Al treilea zmeu, vaznd cum merge treaba, pieri dinaintea lui ca o naluca, si se duse de se ascunse n pivnita. Vazu el ca nu poate da piept cu un asemenea viteaz, si se hotar a-i purta smbetele. Voinicul de romnas, n drdora luptei, nu baga de seama ce se facu al treilea zmeu. Astepta ce astepta si daca vazu ca nu mai vine nimeni, el se ntoarse, lu a pe muma-sa, o duse n acele palaturi si se aseza acolo. Umblnd din camara n camara, dete peste armele zmeilor si se minuna. Ma-sa i spuse ca vazuse n casa tatalui sau asemenea arme, si i arata cum se ntrebuinteaza. i prinse bine, caci vazu ca i merge mai lesne la vnat. Acum ncepu a sageta la caprioare si la ciute, caci pna acum vna numai pasarele cu latul, si i era cu greu. Ajunsese ca el sa fie tare si mare n padure. Nu era cine sa-i stea mpotriva. De multe ori nu venea cu zilele p-acasa. ntr-una din zile, zmeul iesi din pivnita si veni milogindu-se la muma voinicului

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=033.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Voinicul cel fara de tata

Page 3 of 7

ca sa-si fac a pomana cu el sa-l priimeasc a la curtea ei, caci zicea el ca pribegeste nu stiu de ct timp orbacaind prin acel bunget de padure. Spuse ca un nenorocit carele se ratacise, umblnd dupa vnat, si da lauda Domnului ca l-a nvrednicit a mai da peste fiinte de oameni. Ea, biet, care stia ce este necazul si lipsa, si pleca urechea la rugaciunile cele viclene ale zmeului si, facndu-i-se mila de nenorocirile lui, i fagadui ca va vorbi fiului ei de dnsul. Cum veni fiul sau de unde era dus, ea i spuse toata siretenia nenorocirei omului ce nazuia la mila lor, si l rug a sa aiba mila de ticalosia lui, caci, zicea ea, nu stim cum ne va mai aduce si pe noi Dumnezeu. Voinicului i paru bine de asta ntmplare, mai cu seama, gndea el, ca va fi barim o sluga n curte care sa tie de urt ma-sii, n lipsa lui, si sa-i dea ajutor n trebile casei. Nu-l cunoscu ca este zmeu, cnd l vazu, att de bine stiu procletul a se schimba. i spuse ce are de facut si l primi sa s eaza la curtea lui. Multele lipsuri, multele necazuri, multa mhnire ce suferise mama viteazului si dorul cel mare de tara ei, iara mai cu seama suferintele ei cnd se g ndea la rusinea ce ramasese asupra numelui sau n casa parintilor ei, ea fiind nevinovata, o facu de lncezea si se topea d-a-n picioarele. V aznd-o zmeul a sa searbad si tot fara voiebuna, se ncumetase ntr-una din zile, pe cnd voinicul era la vnatoare, si o ntreba, dar a se prefacu ca vorbeste cu sfiala: - Cum bag de seama, stapna, nu prea ti-e bine? - Nu mi-e bine, ma baiete, caci mi-e dor d-alde tata si d-alde mama, si de tara mea. Vezi ca eu sunt fata de mparat, si pentru o napaste ce a cazut pe capul meu pribegesc de sunt att i mari de ani. - Eu stiu un leac pentru boala dumitale, stapna; dara n-are cine se duce sa-l aduca. Si i spuse o sumedenie de minuni ce facuse leacul ce zicea ca ar fi bun pentru ea. Cnd se ntoarse de la vnatoare fiul ei, ea i spuse ca auzise de la sluga lor, cum ca de va mnca mere din marul rosu se va face sanatoasa. El fu bucuros ca auzise un leac care sa faca pe ma-sa sanatoasa, si se hot ar a se duce tocmai acolo sa-i aduca leacul. si lua ziua buna s i pleca. Dar ncotro s-apuce? caci nici nu mai auzise pna atunci de asa ceva. Apuc a si el ntr-un noroc spre rasarit si, mergnd prin desisurile padurii, zari un palat mai frumos dect acela n care sedeau ei. Se duse drept acolo. Aci locuia o zna maiastra. Cum o vazu, i cazu cu drag. Dara maiastra, iesindu-i nainte, l priimi dupa cum i se cuvenea, l baga n palat si l omeni ca pe un oaspe. Din una, din alta, se ntelesera la cuvinte. Vezi ca, mare, aceasta era scrisa lui. El nu mai vazuse pna atunci alt chip de muiere, dect p-al ma-sii. S-apoi era att de frumoasa s i de gingase, ca o floare! Ea nca avea la ce se uita la el; caci era un brad de romnas. El se uitase acolo la dnsa. Cnd si aduse aminte ca el plecase sa aduca mumesei mere de la marul rosu, voi sa o zbugheasca. Dara zna maiastra l opri sil ntreba unde se duce. Voinicul i spuse din fir pna n ata toata s iretenia. Zna pricepu viclenia zmeului si tacu. Apoi l ndrepta ea spre locul acela cu marul rosu, si-l si nvata cum sa fac a ca sa ia merele. Dupa ce-si lua ziua-buna si de la m aiastra si-i fagadui ca se va ntoarce pe la dnsa, porni; si aide, aide, merse cale lunga si mai lunga, pna ce, trecnd tari si

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=033.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Voinicul cel fara de tata

Page 4 of 7

mari, ajunse la o gradina ocolita numai de trandafiri. Intr a nauntru si dete peste marul rosu, carele era sadit n mijlocul gradinei. El cerca a se al atura de pom, dar pomul i zise: - Nu te apropia de mine, voinice, ca ti vei pierde viata si e pacat de dnsa. Flacaiasul, ce nu stia de frica, i raspunse cum l nvatase zna: - Nu te teme, pom oropsit, ca te voi curata de omizi si de uscaturi. Si dupa ce-i taie uscaturile si i lua omizile, culese trei merisoare ca cele din rai si se ntoarse napoi. Ajungnd n padure, dete pe la zna. Aceasta cum l vazu, l priimii cu bucurie, l puse ntr-o camara sa se odihneasc a nitel, si pna una, alta, i schimba merele si i puse altele n locul lor. Cnd se scula voinicul, se grabi a se ntoarce la ma-sa cu slujba facuta. Lua deci merele si porni. n vremea aceasta, procletul de zmeu se lingusea pe lnga mama baiatului si, cu ispite si cu marghiolii, umbla sa o dea n cap sa se planiseasca lui. Ea, biet, nu stia unde bate diavolul de zmeu. Nu cunostea la sufletul ei ce sunt ispitele si cursele dragostei, si prin urmare nu da nas spurcatului sa se ntinza. Ea stia una si buna: se topea de dor dupa fiul sau, dupa parintii ei si dupa tara n care se nascuse. Cnd o cautai, era cu ochii scaldati n lacrami. Cum vazu pe fiu-sau, salta de bucurie. I se paru a nviora olecuta . Mnca din merisoarele ce-i aduse, si i se paru bune. Dupa ce mai trecu, ea c azu iarasi n piroteala de mai-nainte. Voinicul, vaznd ca sanatatea ma-sei tnjeste, nu stia ce sa-i mai faca spre a o mai nveseli. Iara dracul de zmeu att de harnic se ar ata n ale slujbei, nct n-apuca sa iasa bine vorba din gura voinicului, si el o ghicea; apoi se facea luntre si punte, ca sa-i ndeplineasc a voile. Voinicul baga el de seama tragerea de inima ce avea sluga spre a-i sluji cu credinta, si nu se caia de loc ca l-a priimit la curtea sa, ba nca ncepuse a-l privi cu ochi buni. ntr-una din zile, pe cnd voinicul era cu voie-buna, zmeul se apropie de el si, cu grai milogit, i zise: - Stapne, cunosc iubirea ce ai pentru mamulita d-tale. Lncezeala de care patimeste, mie nu-mi prea place. De vei vrea sa ma asculti, nu vei gresi. - Stii tu ceva leacuri? spune, ca te ascult. - n tara de unde sunt eu, oamenii patimasi de asemenea boala fac tot ce se poate de aduc ap a vie si apa moarta de la muntii ce se bat n capete. Aceasta ap a este leacul cel mai bun. Te vaz ca esti un mare viteaz si am credinta n sufletul meu ca dtale ti va fi mai usor dect altora a o aduce. N-apuca sa ispraveasca vorba si viteazul se duse la ma-sa. Fiind acolo, el i zise: - Mama, te vaz tot galesa, si te pierzi d-a-n picioarele. Ma duc, mama, sa-ti aduc leacuri. La muntii ce se bat n capete este apa vie si apa moarta. Tocmai acolo ma voi duce, sa-ti aduc apa de aceea. - Nu te duce, dragul mamei; mila Domnului este cu noi; de va vrea el sa fiu bolnava, macar orice fel de apa mi vei aduce, n desert va fi. Nu ma mai lasa singura. Destul mi-a ros rarunchii singuratatea. Mngierea mea acum tu esti, fatul meu, de voi mai fi lipsita si de dnsa, voi pieri. - Fii barbata, mam a, tine-ti firea pna ma voi ntoarce, si ai sa fii vesel a si sanatoasa ca piatra, dupa ce vei bea apa vie. Nu fu cu putinta a-l tine. Se gati si pleca. n cale dete si pe la zna maiastra. Din unal, din alta, veni vorba ca se duce n calatorie, si-i si spuse unde se duce. Zmbi zna cnd auzi si vazu urcioarele ce-i dase zmeul. Nu zise nsa nimic care sa-i dea vro banuiala, ci i dete doua borcane, cu care sa ia apa mai n graba, si

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=033.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Voinicul cel fara de tata

Page 5 of 7

l nvata cum sa faca. i zise ca tocmai la amiazi, cnd va fi soarele n cruci, s a nalte o prajina si n vrful ei sa puie o mahram a rosie. Muntii or cata la ea cu ochii bleojditi; iara el, pna s-or destepta ei din buimaceala, sa se repeaza iute a lua apa cu borcanele din ambele fntne. i paru mult bine voinicului pentru nvatatura ce-i dete. Apoi lundu-si ziua-buna, plec a. Merse, merse, merse, pna ce, dupa o calatorie silita, ajunse la locul cu pricina. Facu precum l nvat ase z na; iara el, d-a-n calarele, se repezi printre munti si umplu borcanele. Cnd fu a se ntoarce, muntii prinsese de veste ca oarecine a luat ap a din fntna, si ncepu a se bate iarasi n capete. Tocmai atunci si voinicul se ntorcea. Si daca nu se grabea a iesi mai iute, acolo l prapadea. Scapa nsa cu fata curat a. Numai coada calului o apuca si acolo ramase de jumatate. De atunci, vezi, este calul cu coada jumatate de carne si jumatate de par. Cnd se ntoarse acas a, dete iarasi pe la z na. Ea, ca si de la rnd, l ruga sa se dea nitel odihnei; si n acel timp i schimba apa, puindu-i alta n locul celei ce adusese el. Sculndu-se dupa somn, lua borcanele cu apa si veni acasa. Atta i fuse ma-sii, ca sa-l vaz a. Nu stia ce mai facea de bucurie. l saruta si po parte si pe alta. Apoi dupa ce bau din apa ce-i aduse, ei i paru ca mai prinse nitel suflet. Vorba sa fie! Ea nu baga de seama, vezi, ca bucuria pentru vederea fiului sau o face sa fie oarecum mai sprintena. Zmeul se da de ceasul mortii cnd l vazu ca s-a ntors cu isprava facuta. El (si) batuse capul mult si bine sa dea n cap pe fata mparatului, n lipsa fiului sau, dara toate mrejele lui ramasesera de rs; caci ea nu dete n clapca n care o mpingea spurcatul. Ea nu-si putea da seama de ce tot umbla el pe lnga dnsa cu sosele, cu momele. Nici ca visa despre ce avea de gnd procletul de zmeu. Pasamite zmeului i era frica sa se ia la lupta pe fa ta cu voinicul. Ci voia sa-l piarza prin viclenie, si apoi sa-si bata joc si de ma-sa, ca sa-si izbndeasca pentru moartea fratilor sai. Dara nu-i ajuta Dumnezeu. Voinicul din cnd n cnd mergea la vnatoare, si da si cte o raita pe la zna. Nu trecu mult si baga de seam a ca ma-sa nu se ndrepteaz a, ci gaineaz a si se topeste de pe picioare. Se ntrista n inima lui cnd vedea ca nu-i da nde bine si ca nu-i poate da nici un ajutor. Pacostea de zmeu b aga de seama ca voinicul se framnta cu firea pentru sanatatea ma-sii, se apropie de dnsul ntr-o zi si-i mai zise ntr-o doara; caci se temea spurcatul a-l mai ndemna. Teama lui era sa nu se de stepte voinicul si sa-i ghiceasca cugetele lui cele viclene. - Am auzit si eu, stapne, pe cnd eram copil, c a oamenii mari cnd sunt patimasi de lngezeala si copiii cnd bolesc de boala cineasca se tamaduiesc de va mnca un purcel de la scroafa de sub pamnt. Mi se rupe inima din mine cnd vaz pe buna mea stapna cum i se stinge viata din sine. Dara nici pe d-ta nu te ndemn a te duce, caci mare primejdie va c adea pe capul aceluia ce se va cerca a fura purcelul, de nu va izbuti. - Nu sporovai mai mult, i raspunse voinicul, eu nu stiu ce este primejdie si frica. Numaidect si puse la cale cele de trebuinta pentru o calatorie mai lunga. Masii i spuse ca se duce la vnatoare. Pleca si dete si pe la zna, careia i spuse ce avea de gnd sa fac a. El stia, vezi, c a sfaturile ei i prinsese mult bine. Zna, dupa ce l nvata cum sa faca sa izbuteasca, i dete un sapun, un pieptene si o perie, ca sa-i fie de slujba. El pleca si merse, merse, pna ce ajunse la

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=033.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Voinicul cel fara de tata

Page 6 of 7

o padure deas a si ntunecoasa, de abia putea sa razbeasca. Bjbi el p-acolo pna ce dete de ghizuina scroafei. Cum sa se apropie el? Caci ghizuina era ncongiurata de busteni si de rascote, de nu se putea atinge nici pasare maiastra. Voinicul facu precum l nvat ase zna. Sapa un sant adnc pna ce ajunse sub culcusul scroafei. Intr a acolo si a stepta pna ce veni scroafa s a se culce. Purceii erau toti n par la ugerul scroafei si sugeau. Mai -nainte de a rasari luceafarul porcilor, cnt toti porcii se desteapta, adormiti fiind purceii cu tta n gura, voinicul baga mna binisor si apuca un purcel, dar asa de binisor l apuca si asa de usor l trase, nct scapa tta din gura fara sa simta. l apuca numaidect de bot ca s a nu guite, si p-aici ti-e drumul. Dracul de scroafa baga de seama ca o tta i se raceste. Se destepta si v azu ca un purcel i lipseste. Se lua dupa voinic. Si cu toate ca telegarul voinicului era un zmeu de cal, scroafa l ajunse. Cnd vazu ca are sa-l nhate cu coltii ei, voinicul arunca sapunul. Atunci unde se facu un noroi cleios si puturos, de ti ze scutura carnea de pe tine. Calul fugea de da cu burta de pamnt. Scroafa facu ce facu, se zv rcoli prin al noroi si se tarbaci de nu o mai cunosteai, scroafa e, ori ce dracu e. Scapa din nomol si se lua dupa voinic. ntr-o clipa l ajunse. Cnd vazu zorul, voinicul arunca pieptenele. Si unde se facu un zid nalt, nalt, d-a curmezi sul drumului ei, de nu fu cu putinta sa-l sara. Atunci scroafa se puse cu coltii sai si sparse zidul, facnd o gaura numai ct putea ea sa treaca. Si s a te tii dupa dnsul. Daca vazu voinicul ca scroafa iara s-a apropiat, arunca si peria. Deodata se facu o padure nalta si deasa, de nu se putea strecura nici pui de pasare. Cum v azu una ca asta, scroafa se puse si roase, si roase la copaci, pna ce-si facu drum, si dupa dnsul! pna ce, cnd fu a-l ajunge, voinicul intrase n curte la zna. Aceasta iesi numaidect, ntinse mna si striga: - napoi, scroafa rusinoasa, si teme-te de urgia tat alui meu! Cnd i auzi glasul, scroafa ramase ncremenita si plina de rusine se ntoarse. Mergea si se tot uita ndarat; pare ca tot nu-i venea a crede ceea ce vazuse si auzise. Se culca si de ast a data nitel voinicul, ca sa se odihneasca, iara zna i schimba purcelul, puindu-i altul n locul lui. Dupa ce se destepta, se ntorcea la ma-sa cu voiebuna, de isprava ce facuse. Venea, nene, cu caciula ntr-o parte, cu purcelul n brate si cntnd din frunza. Cnd iata ca se ntlneste cu trei insi. Pasamite era Vntul, Caldura si Gerul. El si lua caciula din cap, si cu multa plec aciune i zise: - Noroc bun sa dea Dumnezeu, nea Vntule. - Cale buna, dragul meu, i raspunse Vntul. - Da ce, m a, numai Vntului te plocone sti? i zise Caldura. Nu stii tu oare ca eu pot sa las o z apuseala s i o arsita, de sa fiarba matele din tine? - Nu-mi pasa de nimic, raspunse voinicul, numai Vntul sa-mi bata. - N-ai auzit tu oare de mine, ma, i zise si Gerul, ca eu am putere sa dau un frig si o geruiala peste tine, de sa nghete matele n tine. - Habar n-am, raspunde si el, numai Vntul s a nu-mi bata: Si ncet, ncet, ajunse acasa. Cnd l vazu alde ma-sa si auzi peste cte prapastii a dat, muri si nvie de bucurie ca-l mai vazu o data n carne si oase. i dete de mnca purcelul; dara ea marturisi ca nu vede nici o usurare. Sa nnebuneasca zmeul de ciuda! Vazu el ca nu poate altfel sa rapuie pe voinic, dect prin viclenie. Cata deci vreme cu prilej ca sa-si puie n lucrare cugetul sau cel nelegiuit.

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=033.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Voinicul cel fara de tata

Page 7 of 7

ntr-o zi cnd voinicul se ntorsese de la vnat si era ostenit peste masur a, se culca n gradina la umbra unor trandafiri. Zmeul dete peste dnsul si-l facu bucat i, bucati, cu palosul pe care l purta totdauna ascuns la dnsul. Si ca sa nu bage de seama ma-sa, puse toate bucat elele n dasagi, le aseza pe cal si, dnd cteva bice calului, l dete pe poarta afara. Calul fusese al znei. Ea l dedese n dar voinicului cnd fu a se duce la marul rosu. El acum, daca se vazu gonit, alerga drept la st apna-sa. Ea, cum l vazu viind fara stapnu-sau, pricepu ca trebuie sa fie vreo dracie la mijloc. Se dete jos, si ce vazu se spaimnta. Lua deci desagii, i aduse n casa la ea si lua bucat ica cu bucatica, os cu os, si le asez a una lnga alta, fiecare la locsorul lor. Dupa aceea turna ap a moarta peste dnsele. Ele se ncheg a, lipindu-se una de alta; pielea se facu la piftia, ntrupndu-se. l stropi si cu ap a vie si se nsufleti; dara mut si surd. Atunci i dete s a mannce un mar de care adusese el si i veni grai. Lua si purcelul scroafei de pe sub pamnt si l facu sa-i guite la urechi si i veni auz. Atunci zise: - Dara greu somn dormii, soru-mea. - Greu, frat ioare; si ai fi dormit ct lumea si pamntul, de nu erau maiestritele lucruri ce tu ai adus pentru ma-ta; iara eu le-am oprit si ti-am pus altele n locul lor. Atunci i spuse cine era dusmanul care voise sa-l rapuie. Si ca sa se ncredinteze de adevarul celor spuse de dnsa, i dete putere sa se faca porumbel si sa se duca sa vaza cum zmeul chinuieste si pe m a-sa. Voinicul se facu porumbel si ajunse ntr-un suflet la casele unde sedea muma-sa. Cnd colo, ce sa vaza? Se freca la ochi ca sa se ncredinteze de sunt aievea cele ce i se nfatisa, sau naluciri. Zmeul, carele cu sosele, cu momele nu putuse da n cap pe muma voinicului si a se planisi lui, acum o pusese la chinuri. O legase cu o frnghie de matase rosie, o tinea nemncata si cu ochii n soare. El voia sa o omoare tocmai cnd voinicul ajunse n chip de porumbel. Se dete de trei ori peste cap, cum l nvat ase zna, si se facu om cu sabia goala n mna. S i ct ai zice mei, facu mici farme pe necuratul de zmeu, bala dracului. Scapa pe muma-sa de la chinuri, si, viind zna, i dete de bau nitica ap a vie. Cum bau, vazu ca se nsufleteste si se simte voioasa ca un om plin de sanatate. Apoi voinicul se nso ti cu zna, si tr aira cte trei un trai plin de fericire si de ngaduinta pna la adnci batr nete. Iara eu ncalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastr a asa.
nchide fereastra

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=033.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Tugulea, fiul unchiasului si al matusei

Page 1 of 11
Imprima povestea!

Tugulea, fiul unchiasului si al matusei


A fost odata ca niciodat a; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cnd facea plopsorul pere si rachita micsunele; de cnd se bateau ursii n coade; de cnd se luau de gt lupii cu mieii de se sarutau, nfratindu-se; de cnd se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca n slava cerului de ne aducea povesti; De cnd se scria musca pe parete, Mai mincinos cine nu crede. A fost odata un mos si o baba. Ei erau saraci de n-aveau dupa ce bea apa. Cnd malai aveau, n-aveau sare; cnd aveau sare si malai, n-aveau leguma. Traiau si ei de azi pe mine. Ei aveau trei copii, trentarosi si nespalati, ca vai de ei. Cel mai mic se vedea a fi mai istet dect cei doi mai mari, dara era olog de amndoua picioarele. El se numea Tugulea. Ei se nvecinau cu Zmeoaica pamntului. Aceasta zmeoaic a era a sa de rea, nct nimeni din vecinii ei n-avea pace de d nsa. Ea le c alca mosiile si le facea fel de fel de neajunsuri. La nasterea lui Tugulea, c nd a venit ursitoarele, s-a ntmplat sa fie p-acolo si Zmeoaica pamntului. Ea auzise cum l ursise si, de pizma, mai n urm a, i lua vinele si d-aia era el olog. Din acest a pricina, si fiind si saraci, unchiasul cu matusa si copiii lor ajunsera de rsul tuturor megiasilor din sat. De bietul Tugulea nsa rdea si chiar fra tii lui. Dupa ce se mai marira copiii, Tugulea zise ntr-o zi m a-sii, fata cu fratii sai: - Mama, am auzit ca dumneata ai un frate bogat, care locuieste n alt sat. De ce nu te duci la dnsul sa ceri o mrtoaga de iap a, pe care sa iesim si noi la vnat, ca mi s-a urt clocind acas a pe vatra? - Ia nu mai trancani si tu de acolo, Tugulea ologu, i zisera fra tii rznd, mai bine mama noastra sa se duca la unchiul s a ceara pentru noi doi cai, caci noi suntem vrednici a ncaleca si desc aleca. Tugulea nghiti rusinea, pleca capul n jos si tacu. Muma, tot muma. Se duse la frate-sau si ceru doi cai pentru fratii cei mari si o iap a pentru Tugulea. Frate-sau i dete bucuros, mai cu seam a de mila pentru Tugulea, ca sa poat a umbla si el. Nu mai putura de bucurie fra tii cnd le aduse ma-sa caii. Tugulea nu se putea mngia pentru ca era olog si nu stia cum sa fac a sa se nzdraveneasc a. Dupa cteva zile Tugulea zise ca ar dori s a mearga si el cu fra tii lui la vnatoare. Rsera fratii de el. Apoi daca se ruga si ma-sa de ei, l luara si pe dnsul. Se gatira si plecara. n padure se mirau fra tii cum face Tugulea de nimereste asa de bine vnatul pe care punea el ochii. Nici o sageata nu se ducea n vnt degeaba. Toate intrau n carne. Trei zile si trei nopti zabovira la v natoare. n a treia noapte, Tugulea visa un vis ce-i placu. Se facea ca el era ntr-o gradina frumoasa, frumoasa ca un rai. El sedea acolo, ntr-un colt, trist si mhnit ca nu putea umbla, sa se bucure si el de frumuse tile acelei gradini. Pasarile cntau de se spargeau. Frunzele de pomi fsiau de adierea vntului si florile rasp ndeau un

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=031.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Tugulea, fiul unchiasului si al matusei

Page 2 of 11

miros de te mbata. Se uita cu jind la toate astea, caci nu putea sa se desfateze si el. Atunci ridicnd ochii n sus, se ruga lui Dumnezeu sa-i ia viata mai bine, dect sa traiasca n a sa tic alosie. Pe cnd se facea ca se roaga, deodata i se arata dinainte o zna asa de frumoasa si de blnda, cum nu mai v azuse el n viata lui asa fiinta . Si se facea ca-l ntreab a, zicndu-i: - De ce te caine sti baietele si te amarasti? - Cum nu m-as caina si nu m-as am r, zna a frumusetelor, se facea ca zise el, iata sunt olog, si din aceast a pricina am ajuns de batjocura tutulor baietilor din sat. - Las a, dragul meu, nu mai plnge, ca ei nu stiu ce fac, se facea c a mai zise zna. Tu ai sa te tamaduiesti si o sa ajungi mparat. - Nu-mi trebuie mie mparatie. Eu as fi bun bucuros, numai s a pot umbla. Dara asta n-o sa se poata, caci, uite, parc a n-am vine n picioare. - Ba o sa se poata, se facea c a adaose zna cu vorba ap asata. Tu ai avut vine; dara ti le-a luat Zmeoaica pamntului de cnd erai mic. Tine chimirasul asta. Cnd vei fi ncins cu el, ce vei voi, te faci, daca t-ei da de trei ori peste cap. Sileste -te deti ia vinele de la zmeoaica. Lua chimira sul; dara cnd ridica ochii si voi s-o ntrebe cine era ea, de are mila de dnsul, ia pe zna de unde nu e! Parca intrase n pamnt. Iara el o dat a se destepta. Se pomeni cu chimira sul n mna. Se ncinse cu el, se dete de trei ori peste cap, gndind sa se faca o pasare, si ndata se facu. Se dete iara de trei ori peste cap si se facu om la loc. Ct p-aci sa se piarz a de bucurie, dara se st apni. ncinse chimirul pe piele ca sa nu se vaza si se feri d-a spune fra tilor ceva. Pasamite, zna aceea era ursitoarea lui cea buna. Dupa ce se facu ziua, se ntoarsera cu fratii lui la bordeiul lor, si adusera multime de vnat. Peste cteva zile plecara iara. Dnd caii la pasune, fratii cei mari zisera lui Tugulea sa pazeasca el caii, c aci dnsii sunt obositi. Cum se culcara s i adormira. Tugulea priponii caii, apoi, dndu-se de trei ori peste cap, se facu o albina si pleca nspre miazanoapte ncotro sedea Zmeoaica pamntului. Dupa ce ajunse acolo, zb rn! n sus, zbrn! n jos, intra n casa zmeoaicei si asculta ce vorbea cu zmeii, ginerii sai, si cu zmeoaicele, fetele sale. ntre altele, auzi zicnd zmeoaica batr na: - Ia vedeti, fetelor, mai sade vinele alea ale lui Tugulea n cutia n care le -am asezat eu dupa soba? - Mai sade, raspunse zmeoaica cea mica, azi le-am vazut, nu mai departe. - Iaca, voi o sa va duceti la casele voastre, zise batrna cea zbrcita; sa stiti, sa va temeti de Tugulea asta, afurisitul; caci si mie mi-e fric a de dnsul, macar ca iam luat vinele. Tot de la dnsele mai auzi Tugulea ca peste cteva zile are sa se faca nunta zmeoaicei celei mici, si pentru veseliile de nunta trebuindu-le vnat, zgripsoroaica scoflcita mparti pe fiecare din gineri pe unde sa vneze. i fu destul pentru asta dat a ca auzise si att. Cnd se ntoarse la fra tii sai, ncepuse a intra alba n sat. - Sculati, fra tilor, le zise el, ca iat a ne-a luat ziua de pe urma. - De ce ne-ai lasat sa dormim att de mult? i zisera fratii, dojenindu-l. El tacu din gura.

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=031.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Tugulea, fiul unchiasului si al matusei

Page 3 of 11

Se sculara ei si plecara dupa vnat, apoi se ntoarsera acasa. Tugulea acum se culca afara n toate noptile, si tot planuia cum sa faca sa-si ia vinele. El se ducea mereu pe la zmeoaica, fara sa stie cineva, si pndea vreme cu prilej cnd sa-i vie bine sa-si ia vinele. ntr-o seara se facu musca, intra pe co s n camara unde era cutia cu vinele, pe cnd zmeoaica nu era acasa; aci daca intra se facu om, lua vinele din cutie si le puse la picioarele lui. Cum le puse, se lipi, parca fusese acolo de cnd lumea. Se facu iara musca si pleca acasa. A doua zi, noaptea, trebuia sa mearga zmeii la v nat pentru nunta. Tugulea se duse mai nti n calea zmeului celui mai mare. Cnd se apropie de el, calul zmeului ncepu a sfor ai; dara zmeul i zise: - De! cal de paraleu, ca doara nu va fi adus cioara osciorul si v ntul perisorul lui Tugulea pe aici, caci vinele lui sunt la soacra-mea dupa soba. - De unde stii tu asa bine? i zise Tugulea. Da-te jos sa ne vedem si sa ne luptam. Zmeul, cum l vazu, nghe ta sngele ntr-nsul. Se apucara la lupta n buzdugane, dara Tugulea cum aduse buzduganul sau si lovi pe zmeu, i lua mirul, apoi i t aie capul, i lua calul si armele si pleca naintea zmeului celui mijlociu. Asemenea i facu si lui. Apoi pleca naintea zmeului celui mic. Dupa ce se ntlni cu zmeul cel mic, se lua la lupta si cu dnsul. Se batura nti n buzdugane, buzduganele se sfarmara; se luptara cu sulitele, acestea se rupsera; se apucara apoi n sabii, a zmeului se frnse. Dupa aceea se luara la lupta dreapta, se luptara ce se luptara si, nfrngnd pe zmeu, i taie si lui capul. i lua si lui armele si calul si pleca acasa cu dnsele. Cnd ajunse se crapa de ziua; leg a caii si puse bine armele zmeilor. Apoi scula pe frati s a mearga la vnat. Cnd vazur a fratii caii se minunara. l ntrebara, dar a el nu voi sa le spuie nimic, zicnd c a nu stie. ncalecara fra tii pe caii zmeilor si pornira. Tugulea nsa ncaleca pe calul zmeului celui mic, caci era mai vnjos. Zmeoaica, vaznd ca ntrzie ginerii, zise fiicelor sale: - Asta nu e lucru curat. Ia vedeti vinele lui Tugulea sunt ele unde le-am pus eu? - Ba nici ca ct, i raspunsera fetele, dupa ce c autar a. - Barbatii vo stri trebuie sa fie rapusi. Tugulea a facut pozna. Duceti-va n padure pe unde are a trece el si faceti precum v-am zis. Tugulea, trecnd cu fratii sai prin padure, vazu o vie cu struguri. El simti ca asta nu poate sa fie lucru curat. Cum de nu mai vazuse el ast a vie n padure? Frate-sau cel mai mare vru sa ia un strugure. Tugulea l opri. Apoi descaleca, scoase palosul si ncepu a taia la vite. Deodata ncepu a curge din vitele taiate niste snge negru ca pacura. Fratii se mirara de aceasta. Apoi, ncalecnd ei, pornira. Mersera ce mersera s i dete peste o livede cu pruni. Tugulea nu lasa pe fratele cel mijlociu sa ia prune, ci facu ca si la vie, si din prunii taiati curse iara snge. Dupa ce mei merse, dete peste o fntna. El stia ca prin acea padure nu era nici o fntna. Nu lasa pe frati, s a bea apa. Ci lund sulita, ntep a fundul fntnei de mai multe ori, si deodata ncepu a glgi un snge mohort si cu rea duhoare. Glgia ca dintr -o vaca. Acestea erau fetele zmeoaicei, care voiau sa otraveasca pe Tugulea, feciorul mosului si al matusei. Mergnd ei mpreuna, Tugulea zise fratilor sai:

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=031.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Tugulea, fiul unchiasului si al matusei

Page 4 of 11

- Ia uitati-va, fratilor, de vedeti ce este, ca nu stiu ce ma dogoreste. - Ce sa fie! raspunsera fratii uitndu-se, iaca un norisor rosu, vine dupa noi ca vntul. - Aia este zmeoaica batrna, mai, zise el. Vine dupa mine. Voi mpras tiati-va care ncotro si va duceti acasa, ca sa nu va aflati n calea ei, c aci v a face mici farmi. Dupa ce se despartira, Tugulea intra ntr-o pestera sa se adaposteasca pna va trece zmeoaica. Urgisita de zmeoaica, unde venea, mare, venea turbata de mnie, trecu ca fulgerul pe lnga pestera si apuca nainte, c a nu vedea cu ochii de c atranita ce era. Tugulea ndata iesi din pestera, ncalec a si pe ici ti-e drumu. O lua la sanatoasa napoi spre rasarit si merse, si merse, pna ajunse la curtea unui mparat care de douazeci de ani lucra un zid nalt foarte, ce cadea nspre partea mosiei zmeoaicei, nici el, vezi nu avea pace de dnsa, si tocmai atunci l ispr avise. Cum ajunsese acolo Tugulea, spuse mparatului ca omorse pe ginerii si pe fetele zmeoaicei. Apoi i zise sa dea porunca grabnica la toti fierarii ca sa-i faca ndata o maciuc a de fier mare cu care sa omoare si pe zmeoaica batrna. mparatul priimi bucuros sa faca Tugulea orice o sti el numai sa se scape de blestemata de zmeoaica. Tugulea puse de f acu o gaura n mijlocul zidului cetatii, apoi porunci si se aduse o gramada de buc ati de lemne, carora le dete foc n mijlocul cetat ii; n acel foc puse maciuca de fier ca sa arza sa se faca rosie. Zmeoaica, dupa ce alerga ntr-o parte si ntr-alta si nu gasi pe Tugulea, mirosi ea ca trebuie sa fie la mparatul cel cu zidul mare. Se ntoarse si sa te tii, prleo! ntrun suflet ajunse, caznd lnga zid de osteneal a si amaraciune. Apoi se scula cum putu si vru sa sara peste zid. Sari, nsa n sec. Dac a vazu ca-i este peste putinta a sari pe dasupra zidului, se urc a pna la gaura ce o facuse Tugulea si ncepu a sorbi, voind sa nghita totul ce era n cetate. mparatul si oamenii din cetate se pareau a fi scrisi pe parete, att i nmarmurise frica. Tugulea nu -si pierdu cumpatul ci, cu maciuca rosie ca focul si tiind-o de coada, merse la gaura. Cnd sorbi o data zmeoaica, trase maciuca ars a tocmai n inima. O data racni zmeoaica zic nd: - M-ai mncat fripta, Tugulea! si muri pe loc. mparatul, boierii si locuitorii acelei mparatii multumira lui Dumnezeu ca i-a scapat de zmeoaica, de fetele si de ginerii ei, caci multe rele le faceau; iara mntuitorului lor i zisera: "Tugulea viteazul si nteleptul". Dupa aceea, mparatul ridica pe Tugulea la mare cinste. Tugulea trai acolo ctva timp ca n snul ma-sii. Dara niste zavistiosi de boieri baga n inima mparatului frica ca Tugulea odata, odata are s a-i ia tara. Cum auzi unele ca acestea, mparatul se gndea ce mestesug sa faca ca sa scape de el. n sfrsit asculta pove tele celui mai pizmataret din boierii cei batrni. Trimise si chem a pe Tugulea. El veni. - Tugulea viteazul, zise mparatul, Sfatul mparat iei mele a gasit cu cale sa te duci la mparatul stririlor, n petit, sa-i ceri fata pentru mine. - Daca Sfatul mparat iei a gasit cu cale, eu sunt gata sa ma supui, raspunse el. - Apoi pe cnd hotarasti ziua plec arei? - Cnd ar fi dupa mine, si mine. i gatira cartile ce trebuia sa le duca Tugulea, i dete bani si porni, dupa ce si lua ziua buna de la mparat si boieri, iara gloatele l petrecura pna afara din cetate si se uitara dupa dnsul pna nu-l mai zarira.

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=031.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Tugulea, fiul unchiasului si al matusei

Page 5 of 11

Tugulea se duse mai nti de se ntlni cu fra tii lui. Le spuse si lor cum a omort pe zmeoaica cea batrna, apoi le facu cunoscut si treaba cu care l-a nsarcinat mparatul. Le dete si lor nitei bani ca sa-i duca parintilor, apoi se mbrat isara si plecara. Fratii lui Tugulea ncepuse a se uita la el cam chiondors. Ei nu se puteau nvoi cum de Tugulea sa ajunga sa le faca lor rusine. Ei mai mari si sa ramie mai pe jos dect el, ca niste bobleti. Ducndu-se Tugulea la treaba lui, ntlni n cale pe un om care striga ca moare de foame. Se apropie de dnsul sa vaza ce fel de om este acela. Cnd, ce sa vaza? un om ca toti oamenii umbla dupa sapte pluguri ce ara si din gura nu mai tacea. - Ce voinic mare e sti tu, omule, de mannci brazda de sapte pluguri si tot strigi ca mori de foame? l ntreba Tugulea ca p-un prieten. - Eu nu sunt voinic, raspunse flamndul, ci voinic este Tugulea, feciorul mosului s-al babei, care a omor t pe zmeoaica, pe fetele si pe ginerii ei. - Eu sunt acela, i zise Tugulea. -EDaca e sti tu, ia-ma s i pe mine cu tine, ca poate ti-oi prinde bine la ceva. l lua si plecara. Dupa cteva zile de calatorie, dete peste un alt om, n gura caruia curgea apa de la noua fntni si tot striga ca moare de sete. l ntreba si pe acesta ca si pe flamnd. Si daca capata un raspuns care semana cu al flamndului, l lua si pe acesta cu sine, si pleca mai departe. Se duse, se duse si iara se mai duse. Iara cnd fu sa treaca niste munti, ntlni un alt om, cu doua pietre de moara de picioare, care sarea din munte n munte si cnd fugea, iepurele pe spinare netezea, si striga c a n-are loc unde sa fuga. Tugulea l ntreba ca si pe ceilalti, iara omul raspunse tot ca ei. l lu a si pe acesta si porni nainte cu Dumnezeu. n calea lor mai ntlni un om cu o mustata alba si cu alta neagra, mbracat cu noua cojoace si striga ca moare de frig, desi era pe la namiezi si soarele ardea ca n luna lui cuptor. Dupa ce l ntreba si el voi sa mearga cu dnsul, Tugulea l lua si pe acesta, si nainte, tot nainte si napoi nu se uita. Merse ce mai merse si, cnd fu pe la amurgit, ntlni un om care se uita n sus cu un arc n mna. Tugulea l ntreba: - Da' ce faci acolo, omule? - Ce sa fac, raspunseel, iaca un t ntar a ajuns tocmai la vntul turbat si voi sal dobor d-acolo cu sageata mea. - Voinic trebuie sa fii, omule, i zise Tugulea, daca tu poti sa vnezi un tntar pe care noi nu-l vedem. - Ce are a face! Voinic este Tugulea, fiul mosului si al babii, care a omort pe zmeoaica cu fetele si cu ginerii ei cu tot, zise omul. - Eu sunt, raspunse Tugulea. - Daca esti tu, ia-ma s i pe mine cu tine, ca poate ti-oi prinde bine la ceva. Dupa ce mai merse ce merse, ajunse n niste vai foarte frumoase de unde se ntindea niste munti mpodobiti cu copaci si cu o verdeata care desfata inima, si acolo dete peste un om, care nu stiu ce tot bombanea el din gura si cnd ameninta cu toiagul ce tinea n mna, pe dat a se facea cte o suta de pasarele. Apoi daca l ntreba Tugulea cu ce vitejii face el minunile astea, el raspunse ca Tugulea este viteaz care a facut attea si at tea voinicii. Aflnd omul ca vorbea cu Tugulea, s -a luat si el dupa dnsul, ca si ceilalti. Si merse cu totii, merse, merse ca cuvntul din poveste ce d-aci nainte se gateste, si pe unde ajungea ntreba de mparatul stririlor. Pe la cetati si sate, pe

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=031.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Tugulea, fiul unchiasului si al matusei

Page 6 of 11

unde mneau ei noaptea, toti i conaceau si i gazduiau c nd auzeau de numele lui Tugulea. Iara cnd fu ntr-un a din dimineti, zarira turnurile cetat ii unde locuia mparatul stririlor. ntinsera piciorul la drum si cnd era nde seara, ajunsera si ei la portile cetat ii. A doua zi se sculara, pe ochi mi se sp alara, se mbracara, se scuturara si pe Domnul laudara, ca le-a ajutat de au ajuns vii, nevatamati. Spuse Tugulea tovarasilor sai pentru ce a venit, iara ei raspunsera ca dac a mparatul nu va voi sa-i dea fata de buna voie, apoi o vor lua-o ei cu nepusa n masa, ca doar a nu sunt ei de florile marului cu Tugulea viteazul. Dupa ce a dat mparatului cartile ce adusese Tugulea, acel mparat i zise: - Sunt gata a-ti da fata, daca mi vei savrsi cu bine slujbele cu care am sa te nsarcinez; iara de nu, unde ti stau picioarele ti va sta si capul. Aceasta sa o stii. ti dau soroc pna mine sa te gndesti, daca te ncumeti ori ba. - Ma ncumat, luminate mparate, i raspunse Tugulea. Porunce ste. - Pna mine dimineata sa-mi mannci noua cuptoare de pine, i porunci mparatul. - Sa se puie la cale coacerea lor ct mai curnd, r aspunse Tugulea. Hotarra cnd sa vie sa nceapa a mnca. Se pusera s i paznici care sa ia aminte. Pe seara venira cu to tii. Apoi uitndu-se la Flamndul, Tugulea i zise: - Sa te vedem, nene Flamndule. - Las' pe mine, raspunse acesta. Luati-va cte o pine, ca sa aveti si voi ceva gustarica. Si ncepnd a arunca cte zece pini n gura si a le nghiti, sfrsi cuptoarele pna la miezul noptii. Parca arunca dupa spate. Mai adun a si codriceii ce mai ramasesera de la tovaras i, i nghiti si pe acestia si ncepu a striga: - Mor de foame! mor de foame! Strejarii, care ramasera ca niste bostromengheri, uitndu-se cum piereau pinile, se dusera de spuse mparatului despre cele ntmplate. Se minuna si mparatul. Apoi zise sa-i aduca noua buti de vin si porunci lui Tugulea sa le bea pna n ziua. Tugulea zise Setosului: - Pe dnsele, nene Setos. - Numai att? ntreba el. Trase cepurile la cteva buti dodata, si pe toate le nghitea de parea ca intra vinul n pamnt. Dupa ce le ispravi, ncepu si el a striga: - Mor de sete! mor de sete! mparatul ncepu a se ngrijura c nd i spuser a strejarii cele ce se ntmplara si ncepu a ncalzi cuptorul cel mare cu noua cara de lemne. Dnd porunca lui Tugulea a intra n cuptor, el se uita la Frigurosul si-i zise: - A venit si vremea ta, nene Mustat io. - Cum o sa va pui sa faceti nitele cuie, clanta nindu-va dintii! raspunse el. Si n adevar, cum ajunse la cuptor, carele era rosu ca para focului, puse mna pe mustata lui cea alba, smulse cteva fire dintr-nsa si le arunc a n cuptor. Deodat a la gura cuptorului se facu bruma. Apoi intrara n cuptor toti megiasii lui Tugulea cu dnsul mpreuna s i ncepura a striga c a le degera. Cnd veni mparatul si vazu, se lua de gnduri cu Tugulea asta nazdravanu. Si cernd ei, mparatul porunci de mai aduse noua cara de lemne, le dete foc,

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=031.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Tugulea, fiul unchiasului si al matusei

Page 7 of 11

dara parca ardea pe gheata. mparatul acela avea o patirca de fat a slujitoare, care se lua n goana cu ogarii. Porunci lui Tugulea sa tramita si el pe cineva din ai sai ca mpreuna cu fata sa se duca la Fntna Ielelor, sa aduca cte doua urcioare de apa. Daca omul sau va veni nainte, i va da pe fie-sa; iara daca slujitoarea lui va veni mai -nainte, s a stie ca pe to ti megiasii lui i pune n teapa s i pe dnsul ntr-una mai sus dect pe toti. Tugulea priimi. Apoi uitndu-se la sotul sau cel cu pietrele de moara de picioare, i zise: - Ce zici tu, veriscane, umflam noi fata, ori ne odihnim n vrful tepelor? - Sa cercam si noi, poate ca vom lasa frigarile alea pe seama mparatului. Omul cu pietrele de picioare si fata fugatoare pornira mpreuna, fiecare cu cte doua urcioare, si aide, aide, de vorba, ajunsera la Fntna Ielelor. Aci, fata umbla cu smecherii. Si cum era si cam nurlie, mglisi pe omul cu pietrele de picioare si l ndupleca sa se puie cu capul n poala ei, pna s-or mai odihni nitel, si sa-i caute n cap. Tot cautndu-i n cap, el adormi. Fata cum l vazu ca adormi bine, lua o capatna de cal uscata ce era acolo alaturea, i puse capul binisor pe dnsa, i varsa urcioarele lui, ia p-ale ei si o pleca la sanatoasa. Nici drumul ei, nici picioarele ei. Tugulea cu ai sai sta pe o m agura si se uita nspre locul de unde trebuiau sa vie cei trimisi sa aduca ap a. Cnd, vede pe fata. Unde venea, mare, venea ca v ntul. Omul nu se vedea, nu se auzea. Atunci zise saget atorului celui dibaci: - Ia te uita, frtate, de vezi ce face megiasul nostru. - Doarme cu sforaitele, raspunse acesta, cu capul pe o capatna de cal mort si uscata. Unde ntinde arcul, dadu drumul s agetii, si tranc! drept n c apatna de cal lovi, de sari ct colo de sub capul omului. Acesta odata sari n sus, si ia pe fata de unde nu e. Umplu urcioarele numaidect. Apoi ca gndul porni sarind cte zece conace dodat a; ajunse pe fata tocmai la poarta palatului si, trecnd pe lnga dnsa, i sparse si urcioarele cu pietrele de la picioarele lui. Cnd duse urcioarele sus la mparatul, acesta ntreba: - Dara fata unde a ramas? - Vine pe urma, i raspunse Tugulea. Ajungnd si fata si mergnd si dnsa la mparatul i spuse toata s iritenia. mparatul toata noaptea n-a putut sa doarma, framntndu-se de gnduri. A doua zi, unul din sfetnici, care stia pasul mparatului, veni si-i spuse ce sa mai zica lui Tugulea sa mai faca. Placu mparatului sfatul si, chemndu-l, i zise: - Tuguleo, mi-ai facut tot ce ti-am poruncit, nca o slujba mai cer de la tine si apoi pace. - Porunceste mai degraba, mparate, caci poate sa se supere mparatul ce m-a trimis de at ta z abava, si aceasta n-as voi-o nici n ruptul capului. - Sa-mi faci sa nasca ntr-o noapte 50 de femei sterpe! - Ce mai treab a! zise Tugulea. Sa se aduca numaidect la fata locului. Porunci mparatul de aduse cincizeci de femei si le-a bagat pe fiecare n cte o camara. Tugulea ridica ochii catre vrajitor si zise: - Arata, nvat atule, ce poate toiagul tau cel plin de vraji. - Putea mparatul sa dea porunci mai grele de facut; aceasta este jucarie, raspunse el. Si intrnd n camarile femeilor, bomboni la fiecare cte ceva din gura, si pe

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=031.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Tugulea, fiul unchiasului si al matusei

Page 8 of 11

fiecare le lovi usor cu toiagul pe spinare, apoi iesi. Una dupa alta ele nascura pna dimineata . Cnd veni mparatul a doua zi si auzi oracaitul copiilor de-i mpuiase urechile, se lua cu m inile de par si plec a ndata. Cnd sa ps easca pragul portii de la aceste case, ca sa se duca la palatul lui, vrajitorul l atinse si pe dnsul cu toiagul, si ndata se pomeni cu ctiva boboci de ra ta macaind dupa dnsul. Rsera si mparateasa si sfetnicii cnd vazura pe mparatul cu bobocii dupa dnsul. Iara el se spaimnta de poznele ce facuse Tugulea si, nemaicuteznd sa-i mai dea vreo porunca, ot ar sa-i dea fata. Dupa ce se preg atira tot ce trebuia de drum, Tugulea lua pe fata mparatului si porni, petrecndu-i mparatul cu toata sila lui, cu trmbite si cu buciume, cu tobe si cu surle pna afara din cetate. Si lundu-si ziua buna de la mparatul, Tugulea si cata de drum, lasnd pe fiecare din megiasii sai pe la locurile de pe unde i luase. Mergnd el, baga de seama ca fata mparatului stririlor era trista. Iar a daca o ntreba care sa fie pricina de sta trista, ea i raspunse: - Sunt n stare sa-mi fac seama singura, daca voi cadea n mna mparatului celui ce te-a trimis pe tine, si nu m -ai lua tu. i placu lui Tugulea vorbele astea si i mersera tocmai la inima. N-avea nsa ce face. Trebuia sa se tie de cuv ntul ce dase celui ce l-a trimis. Pe drum vazu un vultur. Tugulea trase o sageata din tolba, o asez a la arc si l lua la ochi. Vulturul i zise: - Nu da, Tugulea viteazu, ca mult bine ti-oi prinde cnd vei fi n nevoie si te vei gndi la mine. Tugulea l lasa si pleca nainte. Ajungnd ntr-o padure mare si nnoptnd, a mas acolo. Facu un foc mare si se puse a se odihni. Cnd fata, dodata, striga speriata: - Ursul! Tugulea, de unde sedea si ncepuse a atipi lnga foc, o data sari drept n sus, puse mna pe arc si pe palos; cum vazu ursul, l lua la catare cu o sageata. Ursul nsa statu locului si ncepu a striga: - Nu ma omor, Tugulea viteazul, ci mai bine scoate -mi steapul ce mi-a intrat n laba, ca mult bine ti-oi prinde si eu c nd vei fi vrodata n nevoie si te vei gndi la mine. Tugulea se opri, iara dupa ce veni ursul la dnsul, se cazni pna ce i scoase steapul, apoi l leg a la buba s i ursul pleca mormaind de unde a venit. A doua zi, pornind dis-de-dimineata, a mers toata ziua. Cnd era nsa pe la scapatatul soarelui, ajunse si el la mparatul ce-l trimisese. Cum ajunse, i nfat isa pe fata mparatului stririlor. mparatul, cum v azu pe Tugulea, intr a n grozile mortii. El l credea pierit. Apoi priimi cu mare cinste pe fata s i-i pregati pentru dormit camara unde dormea ma-sa. Lui Tugulea i dete si lua o camara n palaturile mparatesti. Apoi spuse mparatului tot ce pati pna ce i aduse fata. Peste noapte, mparatul tinu sfat. El zise sfetnicilor s ai: - Ce socotiti, boieri dumneavoastra, sa facem cu Tugulea asta? El ne-a scapat de neaga-reaua aia de zmeoaic a si de ai sai. Acum nu care cumva sa-i vie pofta sa si domneasca? Si atunci, ce ne facem noi? O sa se verse snge peste snge si c nd, n cele de pe urma, tot el, pare-mi-se, o sa biruiasca. - Nu te teme, mparate, zise sfetnicul cel pizmataret, ne curatam noi de el,

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=031.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Tugulea, fiul unchiasului si al matusei

Page 9 of 11

numai sa poruncesti cuiva sa-l otr aveasca, ori sa-l puie bine. - Ce stai dumneata de vorbesti? zise alt sfetnic; cu otrava se rasplateste cel ce a facut attea slujbe si ne-a scapat de nevoia ce era pe capul nostru? - Ai dreptate, raspunse un al treilea sfetnic; eu dau cu parerea ca cinste mparateasc a sa se dea lui Tugulea si sa se aseze n trebile mparat iei cele mai nalte, sa se radice la rangul de boier din doisprezece. Mai zisera unii una, altii alta, dar nicicum nu se ntelegeau, din pricina pizm ataretului de boier. - Eu socotesc, raspunse mparatul taindu-le cuvntul, ca ar fi cu dreptul ca el sa ia de nevasta pe fata mparatului stririlor ce o aduse acum; caci el si-a pus viata n primejdie de a adus-o. Desi mi place prea mult de mi se scurg ochii dupa o asa bucatica gingasa, dara ma lipsesc de un asa odor si-l las pe seama cui mi l-a adus. Apoi, dupa ce l voi darui mparateste pentru slujbele ce a facut mie si locuitorilor mparat iei mele, sa-l poftesc a se duce la tara lui. Astfel putem scuti pe biata saracime de varsarea de s nge, caci nu crez eu ca un viteaz ca dnsul sa se cerce a se atinge de drepturile mele ramase de la mosi, de la stramo si. Numai sa ntrebam si pe fat a, daca vrea sa-l ia de barbat. - ntelepteste ai grait, mparate, raspunsera cea mai mare parte din sfetnici, si judecata mariei tale va fi placuta si lui Dumnezeu. A doua zi, mparatul chema pe Tugulea si pe fata de mparat n divanul cel mare, si le spuse ce a gasit cu cale Sfatul mparatesc. Fata mparatului raspunse: - Sa-ti dea Dumnezeu ani multi, mparate, si sa domnesti cu pace. Asa mi se pare si mie a fi dupa dreptate. Eu nsami era s a ti-o spui, daca n-ai fi voit sa cunosti. Cnd o mparatie are parte de un st apnitor asa de drept si nepartinitor, ferice de noroadele din mparatia aceea. - Vazui si eu, mparate, o judecata dreapta n viata mea, zise si Tugulea. Si fiindca tu mi dai fericirea, bratul meu este nchinat mparat iei tale. Cnd va cadea vro pacoste pe capul norodului tau, gndeste-te ca este pe lume un Tugulea care va fi gata a-si varsa sngele pentru tine si pentru tara ta. Apoi Tugulea, dupa ce priimi si daruri mparate sti, peste cteva zile porni cu logodnica lui, gndul fiindu-i sa mearga a-si mai vedea parintii. Si ntr-acolo si porni. Cnd a plecat Tugulea de la curtea mparateasc a, mparatul cu ai lui l-a petrecut cu cinste mparateasc a pna la hotar. Si desp artindu-se, si luara ziua buna unii de la altii. Fata si Tugulea parca zbura, iar nu mergea, de bucurie ca le mplinise Dumnezeu dorinta. Si mergnd, ajunsera la locul de ntlnire cu fratii sai, pe cnd soarele era n cruci. Cnd vazura fratii pe Tugulea cu o logodnic a mai frumoasa dec t florile si mai alba dec t spuma laptelui, i pusera gnd rau. Pna a nu se culca, ei se furisara de Tugulea, se dara mai ct colea si ncepura a planui, cum sa fac a sa se scape de el. - Noi acum o sa fim de rs n sat, pe lnga fratele nostru, zise cel mijlociu. - Sa rapunem pe Tugulea, zise fratele cel mai mare. Tu sa-i iei calul si eu nevasta. Cum planuira, asa si facura. Peste noapte se sculara si cu o mna tremurnda taie pe Tugulea, i ia fata si calul si o rup d-a fuga; si fugi, si fugi, pna ce, cnd se crepa de ziu a, era aproape de satul lor. Fata unde se puse pe un plns de nu o putura mngia cu nici un chip. - Noi suntem ntelesi, i zisera fra tii. Sa stii ca te omorm si pe tine, daca ne

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=031.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Tugulea, fiul unchiasului si al matusei

Page 10 of 11

vei spune ca noi am ucis pe Tugulea. Ajunsera la parintii lor. Cnd auzira parintii lui Tugulea ca a fost ucis ntr-o bataie cu niste zmei, dupa cum i spusera fratii, plngeau si lemnele si pietrele de mila lor. Nu puteau ei face sa li se usuce lacramile de la ochi, fereasc a Dumnezeu. Si se tnguiau si se boceau, de nu se mai puteau astmpara. Fata plngea si ea, biet, nfundat, caci nu cuteza sa dea grai din gura ei. Tugulea scapase cu o scnteie de viata , caci fra tii nu-l omorse de tot. Cnd a fost dat ei cu sabia, le-a tremurat mna de frica si nu i-a retezat capul. El, viindu-si nitel n simtiri, si neputndu-se scula, a nceput a geme de durere si urgie, mai cu seama cnd vazu ca nu era lnga dnsul nici fata, nici calul. Si gndindu-se la tristea lui si la biata fata pentru care nu stia ce o sa pata si ea din mna fra tilor lui, si aduse aminte de vultur si de urs. Nu trecu mult si se pomeni cu vulturul la capul lui. S i pe cnd i spunea ce pat i, odata se auzi prin padure glasul ursului: mor! mor! mor! Venea, nene, ursul, de duduia padurea, trosnea uscaturile pe unde calca si rapaia ramurile pe unde trecea. Vulturul ct p-aci era s-o ia la sanatoasa, dara daca vazu ca si ursul vine n ajutorul lui Tugulea, se lasa din zbor iaras i lnga dnsul. Abia mai putu Tugulea sa spuna si ursului ce pat i. Apoi cu grai stins ceru nitica ap a. Vulturul se repezi la fntna si-i aduse apa n gusa . Pna atunci zise ursului sai pipaie ranele, fiindca el nu e crnic, si s a-i a seze toate oscioarele la locul lor, de vor fi zdrobite. Cum i aduse apa, Tugulea bau. Ursul zise vulturului: - Ce vom face acum si noi pentru binefacatorul nostru, ca sa nu-l lasam sa moara? - Sa-mi cauti doua citurele, raspunse vulturul, sa mi le legi de picioare, si ma voi duce ca gndul sa aduc leacuri pentru Tugulea de la apa Iordanului, unde sunt doua fntni cu apa vie si ap a moarta, caci si el ne-a facut atta bine. Cauta ursul citurelele, le lega de picioarele vulturului si acesta zbura ca vntul nspre apa Iordanului si se ntoarse ca gndul. Ursul nu se misca de la capul lui Tugulea. Cum veni vulturul, turna ursul apa moarta peste toate ranele si se ncheg a carnea, turna apoi de doua, trei ori, ap a vie si se vindec a Tugulea de toate metehnele, ramind cum l-a facut ma-sa, s anatos si ntreg. Vazndu-se Tugulea voinic ca si mai-nainte, multumi vulturului si ursului, apoi le zise: - Eu vaz ca m-ati iubit mai mult dect fratii mei. Nu mai am nimic pe lume acum. De azi ncolo voi trai cu voi ca niste frati. - Priimim bucurosi, raspunse vulturul. Dara cum vei putea trai departe de iubita ta si de soimuleanul tau? - Daca nu este cu putinta, mai zise Tugulea, s a... - Sa-ti tai cuvntul cu miere, raspunse ursul; dara trebuie sa fie cu putinta . Vulturul se va duce ca stafetar, sa afle ce este pe la fratii tai. Eu voi sedea cu tine si, cnd va fi vreme cu prilej, vei merge sa-ti iei so tia si, de voiesti, vom conceni si pe fratii tai. - Bune sunt povetele astea, adause Tugulea. Se duse vulturul, afla toate ntmplarile si se ntoarse de spuse lui Tugulea ca sa fac a ce o face mai curnd, caci pe fat a o silesc toti cu totul sa ia de barbat pe unul din frati, cu gnd ca Tugulea este mort.

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=031.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Tugulea, fiul unchiasului si al matusei

Page 11 of 11

Cum auzi Tugulea, porni cu tovaras ii lui, vulturul si ursul, si peste cteva zile ajunsera aproape de casa lor. Asteptara pna nsera si se dusera pe-ntunerec1 n curte. Intrnd n curte, ursul ncepu sa mormaie. Fra tii iesira afara speriati si se lua dupa urs, ursul coti si se ntoarse lnga Tugulea. ntre acestea, fata i lua armele de unde le pusese fratii si ntmpina pe Tugulea cu ele. Iara vulturul se repezi la cosar, unde era calul lui Tugulea care tot nicheza, i dezlega capastrul cu ciocul, si el veni lnga stapnu-sau. Ursul si vulturul si luara ziua buna dupa ce -l vazura narmat si plecara zic ndui sa se pazeasca a nu c adea n capcana. Dupa plecarea lor, Tugulea intra n casa, la parinti. Ei nu-l mai cunosteau. Dara fata, cu lacramile suroaie pe obraz, le povesti adevarata istorie a omor rei lui Tugulea. Fratii lui Tugulea adunase pe toti megiasii, zic nd ca a intrat ursul n sat. Cnd venira si vazura pe Tugulea, ramasera ca batuti de Dumnezeu. Calul lui Tugulea sari si-i omor pe am ndoi cu picioarele, apoi veni l nga stapnul lui cel adevarat, lacrima s i i linse minile. Cnd auzira megiasii faptele cele proclete ale fra tilor lui, zisera ca urgia lui Dumnezeu a cazut peste dnsii, omorndu-i calul. Tocmai istorisea parintilor lui tot ce pat ise n pribegia lui Tugulea, cnd deodata se auzi un zgomot n curte. Iesira sa vaza ce este. Ce gnditi ca mi-au vazut? O ceata de ostasi. Capetenia ostasilor descaleca, se apropie si-i dadu niste carti mparatesti. mparatul stririlor murise. Aceasta carte ce-i aduse era adiata mparatului. Caci bolnav fiind pe patul mor tii, l-a fost ntrebat sfetnicii si gloatele pe cine lasa mparat, pentru ca n-avea al ti copii. mparatul le-a fost raspuns ca mai vrednic nu cunoaste pe nimeni dect pe Tugu- lea. Atunci s-a scris adiata, s-a iscalit de mparat si de toata obstea. A doua zi, Tugulea a pornit la mparat ia lui cu so tia si parintii sai. Cum ajunse acolo, veni stire c a este ales de mparat si la cetatea ce o scapase din urgia zmeoaicei, a fetelor si a ginerilor ei. Pasamite murise si mparatul d-acolo si nici el navea urmasi. Apoi Tugulea, unind amndoua mparatiile, se cununa cu fata, iubita lui, si facu o nunta de se duse vestea peste tot p amntul si ramase de povestit la urmasii urmasilor lor. Si domnira pna ce Dumnezeu voi cu ei. Iara eu: ncalecai pe un lemn, La bine sa va ndemn; ncalecai pe un cocos Sa va spui la mos pe gros.
nchide fereastra

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=031.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Zna znelor

Page 1 of 6
Imprima povestea!

Zna znelor
A fost odata ca niciodata; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cnd facea plop sorul pere si rachita mic sunele; de cnd se b ateau ursii n coade; de cnd se luau de gt lupii cu mieii de se sarutau, nfrat indu-se; de cnd se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si sarunca n slava cerului de ne aducea povesti; De cnd se scria musca pe parete, Mai mincinos cine nu crede. A fost odat a un mparat mare si puternic, si el avea trei feciori. Facndu-se mari, mparatul se gndi fel si chipuri cum sa faca sa-si nsoare copiii ca s a fie fericiti. ntro noapte, nu stiu ce visa mparatul, ca a doua zi, de mnecate, si chema copiii si se urc a cu dnsii n palimarul unui turn ce avea n gradina. Porunci sa-si ia fiecare arcul si cte o sageata. - Trageti, copii, cu arcul, le zise mparatul, si unde va cadea s ageata fiecaruia, acolo i va fi norocul. Copiii se supusera fara a crti ctusi de putin, caci ei erau ncredintati ca tatal lor stia ce spune. Trasera, deci, si sageata celui mai mare din fii se nfipse n casa unui mparat vecin; a celui de al doilea se nfipse n casa unui boier mare d-ai mparatului; iara sageata celui mai mic se urca n naltul cerului. Li se str mbasera gturile uitndu-se dupa dnsa, si p-aci, p-aci, era sa o piarza din ochi. Cnd, o vazura coborndu-se si se nfipse ntr-un copaci nalt dintr -o padure mare. Se duse fiul cel mare, si lua sotie pe fata mparatului vecin, si se ntoarse cu dnsa la tatal sau. Se duse si cel mijlociu si se ntoarse si el cu o sotioara mndra si frumoas a. Se duse si cel mic. Cutreiera lumea pna ce ajunse la padurea cea mare unde se l a sase s ageata lui. Bjbi el si orbacai p-acolo prin bunget, pna ce dete de copaciul n care se nfipsese si sageata lui. Acest copaci era nalt si gros si

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=034.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Zna znelor


batrn, de cnd urzise Dumnezeu pamntul. Se ncovriga el de dnsul, si se urca pna ce ajunse de se agata de o ramura. Si din ramura n ramura, cnd atrnat cu minile, cnd cu picioarele ncrucisate si nclestate, ajunse pna n vrf. Acolo puse mna si-si lua sageata. Se dete jos cu sufletul plin de obida si de mhnire, socotind ca este sec de noroc, caci, se gndea el, ca ce era sa gaseasca n acel copaci? Nu-i fu destul ca nu-si aflase acolo pe scrisa lui, nu-i fu destul ca facuse at ta cale n desert, se mai pomeni, cnd vru sa plece de lnga copaci, ca se agata de spinarea lui o bufnita. Ht n sus, ht n jos, bufnita s a se duc a din spinarea lui, ba. l nhat ase, dracoaica, cu ghiarele, ca o gai ta spurcata, si nu-l slabea nici c t ai da n cremene. Mai se suci, mai se nvrti sa scape de pacoste, si nu fu nici un chip. Daca vazu si vazu, se hot ar si el a se duce acasa cu saxanaua n spinare si o lua la drum. n cale, baga de seama ca alte sase bufnite se tineau dupa dnsul. Merse el, biet, cu alaiul dupa dnsul, si potrivi ca sa ajunga acasa noaptea, spre a nu se face de rsul dracilor de copii. Cum intra n camara unde locuia d nsul n palaturile tatne-sau, cele sase bufnite se asezara care si pe unde; iar cea d-a saptea bufnita, care se nclestase de spinarea lui, se asez a n pat. Mai st atu, bietul flacau, se mai socoti, se mai gndi, mai planui, si n cele din urma gasi cu cale sa le lase n pace, sa vaza unde are sa ias a aceasta ntmplare. Mai cu seama ca acum se cotorosise de saxanaua din spinare. Si cum era si rupt de osteneala de atta calatorie si de atta tevatura ce avu pe drum, adormi, cum puse capul jos, de parca l-ai fi lovit cu mechea n cap. A doua zi, ce sa-i vaza ochii? Lnga dnsul n pat, o zna asa de frumoasa, de amutea si nu stiu cine cnd o vedea; iara la capetele patului lor sase roabe, una mai frumoasa dec t alta. Mai vazu, ntr-un colt al camarei, sapte piei de bufnite, aruncate una peste alta. Se mira tata-sau, se mira muma-sa de asa frumusete si gingas ie, ce nu mai vazusera de cnd erau ei. Ziua de nunta a fratelui celui mai mare viind, se duse si fiul ce mic la mparatul, nsa singur, caci nu putea sa ia si pe zna, macar ca era sa-i fie logodnica. Cnd, se pomeni cu dnsa ca se prinde n hora lnga dnsul. Nu mai putea de bucurie, cnd o vazu. Se falea, nene, c t un lucru mare, caci alta ca dnsa nu se g asea n toat a mparat ia lor si a vecinilor. Toti nuntasii ramasera cu ochii bleojditi la dnsa. Iar ceilalti fii de mparati si domni cari erau poftiti la nunt a dedeau trcoale roabelor ce venise cu z na, si care de care umbla sa se prinza n hora lnga dnsele. Si astfel se veselira pna seara. La masa, zna se aseza lnga fiul cel mic al mparatului. Mncara si se chefuira pna la miezul noptii.

Page 2 of 6

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=034.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Zna znelor


Apoi se dusera fiecare la ale sale. Fiul cel mic al mparatului se duse n camara lui. Z na dupa dnsul. Se culcara si dormira ca niste mparati ce erau ei. Cnd se scula dimineata si vazu pieile de bufnita tot acolo, l apuca un cutremur de scrba, aducndu-si aminte de cele ce pat ise de la dnsele. Se facu si nunta fiului de al doilea al mparatului. Fiul cel mic se duse la nunta iaras i singur, si iara se pomeni cu zna ca vine, si nici una, nici alta, top! se prinse lnga dnsul n hora. Crestea inima ntr-nsul de bucurie si de fala, mai cu seama cnd vedea pe ceilalti fii de mparati si de domni ca le lasa gura apa la toti dupa o asa bucat ica. Ei, vorba aluia, n pofida capsunelor, mncau foile. si scoteau si ei focul jucnd n hora cu roabele znei. Seara iara se pusera la masa. Fiului celui mic al mparatului, ce-i da lui dracul n gnd, se scoala de la masa, se duce n camara lui, ia pieile de bufnita si le arunca n foc, apoi vine si se aseaza la masa din nou. O data se facu o tulburare ntre mese. Si iata de ce. Una din roabe striga: - Stapna, suntem n primejdie! Alta zise: - Stapna, mie mi miroase a p rlit! Este prapadenie de noi. Iara ea raspunse: - Taca-va gura, tocmai acum la masa v-ati gasit si voi sa voribiti secaturi? Nu trecu nsa mult si mai zise si a treia: - Stapna! nu e scapare, suntem vndute miseleste. n aceeasi vreme, si dnsa strmba nitel din nas. Pasamite i venise si ei miros de prleala pieilor. Si deodata sculndu-se cu toatele de la masa, se facura sapte porumbei. Apoi zna zise fiului celui mic de mparat: - Ai fost nerecunosc ator. Cu bine te-am gasit, cu bine sa rami. Pna nu vei izbuti sa faci ce n-a facut om pe lume, sa nu dai cu m na de mine. Se naltara, deci, n slava cerului si ndata pierira din ochii lui. n desert mai rugara mesenii pe fiul mparatului sa seaza la masa, n desert l ndemnara parintii sa nu-si mai faca inima rea, caci el ramasese cu ochii dupa porumbei si nu se mai puse la masa. A doua zi pna n ziori pleca sa-si gaseasca logodnica. El simtea bine acum ca fara dnsa nu mai putea trai. si lua ziua buna de la parinti si de la frati si o porni n pribegie. Trecu dealuri, vai, colnice, strabatu paduri ntunecate si de picior neumblate, dete prin smrcuri si lacoviste, si de urma porumbeilor sai nu putu da. Se framnta cu firea voinicul, cerceta, cauta, ntreba; dara nici o isprava nu-mi facea. Cu inima nfrnta, cu sufletul zdrobit de mhnire, si cu

Page 3 of 6

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=034.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Zna znelor


dogorul dragostei ntr-nsul, umbla ca un zmeu si ca un leu paraleu, dara toate n desert. Uneori l batea gndurile sa-si faca seama singur, sa se dea de rpa, ori sa-si sfarame capul de coltii de piatra de prin munti; dara parca i spunea inima ca odat a, odat a, o sa se sfrseasca toate necazurile sale, si deodata si venea n sine, si se punea din nou pe drum, mai cu harnicie si mai tare n credinta ca cine cauta cu am aruntul si cu staruinta trebuie sa gaseasca si gndul sa sil izb ndeasca. Rupt de oboseala si de zdruncinare, se dete nitel la umbra ntr-o vlcea, sa se mai odihneasc a oleaca. Si stnd el acolo, l fura somnul. Deodata se destepta, auzind o grial a de graiuri omenesti, si sari drept n sus. Ce s a vezi dumneata? Trei draci se certau de faceau clabuc la gura. Se duse la dnsii cu pieptul nainte si le zise: - Cearta fara paruiala, ca nunta fara lautari. - Se lovi ca nuca n perete si vorba ta, iaca, raspunsera ei. Dara noi nu ne certam, ci numai ne sfadim. - Si pentru ce va sfaditi voi? i ntreba el; caci galagia ce faceti voi, mort d-ar fi cineva si tot l desteptati. - Uite, avem de mostenire, de la tata, o pereche de opinci, o caciula si un bici, si nu ne nvoim ntre noi, care ce sa ia din ele. - Si la ce sunt bune bulendrele pe care va sfaditi voi? - Cnd se ncalta cineva cu opincile, trece marea ca pe uscat. Cnd pune caciula n cap, nu -l vede nici dracul, macar de i-ar da cu degetul n ochi. Iara cnd va avea biciul n mna s i va trosni asupra vrajmasilor sai, i mpietreste. - Aveti dreptate sa va sfaditi voi, ma. Caci una fara alta, aceste bulendre nu fac nici doua cepe degerate. Iaca ce-mi zice mie gndul, de veti voi sa ma ascultati, sa va fac cu dreptate omeneasca. - Te ascultam, te ascultam, raspunsera dracii ntr-o glasuire, spune-ne cum, si vom vedea. - Vedeti voi cei trei munti ce stau n fata noastra? Sa va duceti fiecare n cte unul, si cine va veni mai curnd, dupa ce v a voi face eu semn, ale lui sa fie toate astea. - Ca bine zici d-ta! Asa vom face. Bravo! iaca ne-am gasit omul carele sa ne faca dreptate. Si ndata o rupsera d-a fuga dracii, tulind-o nspre c te un munte. Pna una, alta, voinicul puse opincile n picioare, caciula n cap si lua biciul n mna. Cnd ajunsera dracii n vrfurile muntilor si asteptara sa le faca semnul, fiul cel mic al mparatului trasni de trei ori cu biciul n fa ta fiecarui drac, si i mpietri acolo locului. Apoi o lua si el la drum n treaba lui, unde l tr agea dorul. Abia mai facu vro zece pasi si vazu pe sus un stol de sapte porumbei. i urmari din ochi pna ce i vazu n ce parte de loc se lasara. ntr-acolo deci si dnsul si ndrepta cararile

Page 4 of 6

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=034.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Zna znelor


pentru care se ostenise atta mare de vreme. Trecu mari, praie si ape mari ca pe uscat, mai cutreiera tari si pustiuri, pna ce ajunse la un munte mare, mare, al carui vrf da de nori. Aci vazuse el ca se lasase porumbeii. Se puse a se urca pe dnsul, si, din vagauna n vagauna, din stei de piatr a n colti, din rpa n rpa, catarndu-se cnd pe muchi, c nd pe coame de mun ti, ajunse la o pestera. Intrnd acolo, ramase ca lovit de tr asnet cnd vazu niste palaturi ca de domn si asa de maiestrit lucrate, cum nu se vad pe pamntul nostru. Acolo locuia logodnica lui, zna znelor. Cum o vazu primblndu-se prin gradina cu roabele dupa dnsa, o si cunoscu. Un copilas de dragulet se tinea dupa zna, alerga, se zbenguia printre flori, si tot striga pe z na ca sa-i arate cte un fluturel. Pasamite zna ramasese grea cnd zburase de la masa. Si acesta era copilul lor. Nu mai putea de bucurie fiul cel mic al mparatului. i venea sa dea fuga, ca un dezmetic, sa ia copilasul sa-l sarute. Dara s i lua seama, nu care cumva sa se sperie. Pe dnsul nu-l vedea nimeni, c aci era cu c aciula n cap. ncepu a da nde seara, si el nu stia cum sa se arate. n cele din urma auzind ca pofte ste la masa pe zna, se duse si el si se aseza ntre dnsa si ntre copilasul lor. Adusera bucate. El mnca ca un lup flamnd, caci nu mai tinea minte de cnd nu mncase el leguma fiarta. Zna se mira cum de se sfrseste bucatele a sa de iute. Porunci de mai aduse. Dara si acele se fituira ntr-o clipa. ntre acestea, el ridicndu-si nitel c aciula dinstre partea copilului, acesta l zari si odata striga: - Uite tata, mama! - Tat a-tau, dragul meu, nu va da peste noi pna nu va savrsi o fapta nazdravana, raspunse ma-sa. El si trase iute, iute, caciula pe ochi si ncepu iarasi a mnca, de parea ca se bat lupii la gura lui. Dupa ce sfrsi si aceste bucate, zna, coprinsa de mirare, porunci sa se mai aduca, ca sa fie din destul. Fiul mparatului se mai arata copilasului nca o data, plin de bucurie ca fiul sau l cunoscu. Copilul iaras i spuse ma-si; si aceasta iarasi l tinu de rau, vezi ca nu-i venea ei a crede sa fi facut barbatu -sau niscai fapte minunate, prin care sa poata ajunge la d nsa. Ea stia ca pe acolo nici pasare maiastra nu calca. Copilul tacu, caci tata-sau si tr asese c aciula pe ochi numaidect. Mai mnca pna ce se ispravi si aceste bucate. Mnca, nene, si nu se mai satura. Nemaiavnd ce sa mai aduca la masa, zna ncepu a crti ca nu mai r amasese si pentru roabe. Cnd iata copilul ca striga iarasi: - Mama! zau ca este tata. - Dara unde este, ma? ce tot aiurezi tu? - Ba nici aiureala, nici nimic. Uite-l, este colea lnga

Page 5 of 6

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=034.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Zna znelor


mine, uite-l, ma ia n brate. Se sperie zna cnd auzi. Dara el nu o lasa pna n cele din urma fara sa se arate, ca sa nu-i vie ceva rau. Si lundu-si caciula din cap, zise: - Iat a-ma si eu. Tu n-ai vrut s a crezi pe fiul nostru cnd ti-a spus ca m-a vazut. Eu n-am stiut ce sa crez cnd am vazut scrboasele alea de piei, ci am socotit ca fac bine, dndu-le focului, ca sa va scap pe voi de ele. - Asa am fost noi ursiti sa patimim, r aspunse zna. Lasa acum cele trecute uitarii, si spune -mi cum ai izbutit de ai ajuns pna aici. Si dupa ce-si povesti toate ntmplarile, si tot ce pat i, se mbrat isara, saruta copilul si ramase acolo cu toti. El starui de dnsa sa ias a la lume, si ea l asculta. Se ntoarsera deci cu totii la mparatul, tatal voinicului, si acolo facu o nunta de se duse vestea n lume. mparatul acela mbatrnind, toata boierimea si tot poporul alesera pe fiul sau cel mai mic de mparat, pentru ca era romn verde, ntreg la minte si drept la judecata; si traira si mparat ira n fericire, de le ramase numele de pomenire n vecii vecilor. Iara eu ncalecai p-o sea si v -o spusei dumneavoastra asa.

Page 6 of 6

nchide fereastra

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=034.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Zna zorilor

Page 1 of 22
Imprima povestea!

Zna zorilor
A fost ce-a fost: daca n-ar fi fost nici nu s-ar povesti. A fost odata un mparat, - un mparat mare si puternic; mparat ia lui era at t de mare, nct nici nu se stia unde se ncepe si unde se sfrseste. Unii ziceau ca ar fi fara de margini. Iar al tii spuneau ca tin minte de a fi auzit din batrni ca s-ar fi batut odinioara mparatul cu vecinii sai din care unii erau si mai mari si mai puternici, iara altii mai mici si mai slabi dect d nsul. Despre imparatul acesta a fost mers vorba cat e lumea si tara, cum ca cu ochiul cel de-a dreapta tot rade, iara cu cel de-a stanga tot lacrameaza neincetat. In zadar se intreba tara. ca oare ce lucru sa fie acela. ca ochii imparatului nu se pot impaca unul cu altul. Daca mergeau voinicii la imparatul, ca sa-1 intrebe, el zambea a rade si nu le zicea nimic. Asa ramase vrajba dintre ochii imparatului o taina mare despre care nu stia nimeni nimic, afara de imparatul. Crescura feciorii imparatului. Ce feciori! Ce feciori! Trei feciori in tara ca trei luceferi pe cer! Florea, eel mai batran era de un stanjen de inalt, cu niste umeri incat nu 1-ai putea masura cu patru palmi crucis. Cu totul alta era Costan: mic la statura, indesat la faptura, cu bratul de barbat, cu pumnul indesat. Al treilea si cel mai tanar fecior al imparatului e Petru: inalt, dar subtire, mai mult fata decat fecior. Petru nu face multa vor ba: el rade si canta, canta si rade de dimmeata pana in seara. Numai cate odata-l vede omul mai intunecat da cu mana pletele in dreapta si in stanga de pe frunte si atunci ti se pare ca vezi pe un batran din sfatul imparatului. - Mai Floreo, tu esti acum mare; du-te si intreaba pe taica, pentru ce-i plange lui un ochi, iar altul rade pururea. Asa zise Petru catre frate-sau Florea intr -o buna dimineata. Dar Florea nu s-a dus: el stia inca de mic ca imparatul se supara, daca -1 intreba cineva de asta treaba. Tot asa o pati Petru si cu frate-sau Costan. - Nu cuteaza nici unul; lasa c-oi cuteza eu, zise la urma Petru. Vorba fu zisa; lucrul fu gata. Petru merse ca sa intrebe. Oar-ba-ti fie muma-ta! ce treaba ai tu de aceea?! ii zise imparatul manios, si-i dete o palma pe de-a dreapta si alta pe de-a stanga. Petru se duse suparat si spuse fratilor sai cum a patit-o cu tatal sau. De cand a intrebat Petru de treaba ochilor. se parea cum ca ochiul cel din stanga plange mai putin, iara cel de-a dreapta rade mai mult. Petru isi intari inima si mai merse o data la imparatul. O palma e o palma si doua-s doua! Gandi si facu. O pati din nou, cum a mai patit-o. Ochiul cel din stanga lacrama acuma numai din cand in cand, iara cel din dreapta se parea a fi injumt cu zece ani. - Daca e treaba asa, gandi acum Petru, apoi stiu eu ce-oi face. Atata ma duc atata intreb, atata rabd la palmi. pana ce nu vor rade amandoi ochii. A zis-o, a si facut-o! Petru nu zicea nimic de doua ori. - Fatul meu, Petre! zise imparatul, acuma mai bland si razand cu amandoi ochii. Eu vad ca tie nu-ti iese grija din cap; ti-oi spune dar treaba cu ochii mei. Vezi,

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=060.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Zna zorilor

Page 2 of 22

ochiul acesta rade de bucurie, cand vad ca am asa trei feciori ca voi; iar celalalt plange pentru ca ma tem ca voi nu veti fi in stare sa imparatiti in pace si sa aparati tara de vecinii cei vicleni. Daca-mi veti aduce insa apa de la fantana Zanei Zorilor, ca sa ma spal cu ea pe ochi. imi vor rade amandoi ochii caci voi sti ca am feciori voinici, pe care ma pot razema. Asa zise imparatul. Petru-si lua palaria de pe prispa si se duse sa spuna fratilor sai ce-a auzit. Feciorii imparatului se pusera la sfat si gatira lucrul pe scurt, cum se cade intre fratii cei buni. Florea, ca eel mai batran dintre cei trei, se duse in grajd, ale-se calul cel mai bun si mai frumos puse saua pe el si apoi lua ziua-buna de la casa si masa. "Ma duc, zise catre fratii sai. si daca nu voi veni intr-un an, o luna, o saptamana si o zi cu apa de la fantana Zanei Zorilor sa vii tu Costane dupa mine". Se duse. Trei zile si trei nopti Florea nu mai statu; calul zbura ca naluca peste munti si peste vai pana ce n-ajunse la marginile imparatiei. Jur imprejur pe langa imparatie era o prapastie adanca si peste aceasta prapastie o singura punte. La puntea asta mai statu Florea o data: sa priveasca inapoi, apoi sa ia "ziua-buna" de la tara. Fereasca Dumnezeu si pe sufletul pagan de aceea ce vazu Florea acum, cand era sa plece mai departe. Un balaur! dar balaur cu trei capete, cu niste fete grozave, cu o falca-n cer, cu una in pamant. Florea nici nu mai astepta, ca balaurul sa-1 scalde in vapaie, ci dete pinteni la cal si se duse ca si cand nici n-ar fi fost aici. Balaurul suspina o data si pieri fara de urma. Trecu o saptamana! Florea nu mai veni; trecura doua; de Florea nu se mai auzea nimic. Trecu o luna; Costan incepu a alege intre cai. Cand crapara zorile de un an,o luna o saptamana si o zi, Costan se sui pe cal, isi lua ziua-buna de la frate -sau mai mic. "Sa vii si tu, daca voi pieri si eu" zise si se duse cum s-a fost dus frate -sau. Balaurul de la punte era acum mai infricosat capetele lui erau mai ingrozitoare si fuga voinicului mai repede. Nu se mai auzi de amandoi fratii: Petru ramase singur. - Ma due si eu in urma fratilor mei, zise el Tntr-o zi catre tatal sau. - Apoi mergi cu Dumnezeu ii zise imparatul. doara vei avea mai mult noroc decat fratii tai. Si cel mai tanar fecior al imparatului lua dara "ziua-buna" si porni catre marginea imparatiei. Pe puntea cea mare statea acum un balaur si mai mare si mai grozav, cu falcile si mai infricosate si mai deschise. Balaurul avea acum nu trei ci sapte capete. Petru statu in loc cand vazu dihania asta infricosata. "Feri din cale!" striga apoi. Balaurul nu feri. Petru mai striga o data si mca de a treia oara; dupa aceea se repezi la el cu sabia scoasa. Indata i se intuneca cerul de nu vazu alta decat foc! Foc in dreapta, foc in stanga, foc pe dinainte foc pe dinapoi. Balaurul arunca la foc din toate sapte capetele. Calul incepu a horcani si a se arunca in doua picioare incat voinicul nu putea sa lupte cu sabia. "Stai! c-asa nu-i bine!"' zise el si se cobori de pe cal. In mana stanga calul, in mana dreapta sabia. Nici asa nu merse: Fat-Frumos nu vedea alta decat foc si vapaie. - Acasa dupa alt cal mai bun! Petru zise incaleca si se duse ca iarasi sa vina. Cand sosi acasa. il astepta laptatoarea sa baba Birsa in poarta curtii.

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=060.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Zna zorilor

Page 3 of 22

- Hei fatul meu Petre! am stiut cum ca iara ai sii vii fiind-ca n-ai plecat bine. - Cum sa fi plecat dara? intreba Petru pe jumatate suparat, pe jumatate trist. - Vezi, dragul meu Petre incepu a-1 invata acuma baba tu nu vei putea merge la fantana Zanei Zorilor decat daca vei caiari pe calui pe care a calarit tata-tau. imparatul in tineretea sa; mergi, intreaba unde si care e calul acela. Dupa aceea incaleca si te du. Petru multumi de invatatura si apoi se dusc, ca sa intrebe de treabacalului. - Neagra-ti fie lumina! se rasti acum imparatul. Cine te-a invatat ca sa ma intrebi tu pe mine asa? Cu de-a buna sama vraji-toarea cea de Birsa. Ai tu minte? Au trecut cincizeci de am de cand am fost eu june: cine stie pe unde au putrezeit oasele murgului meu de atuncea?! In podul grajdului imi pare, cum ca mai e o eurea din frau. Atata am si mai mult nimic din cal. Petru icni suparat si spuse babei, "cum si ce". - Asteapta numai - striga baba razand de bucurie. Daca sta lucrul asa, apoi sta bine. Du-te si ada bucata din frau. Doara voi sti eu face un lucru cu cale din ea. Podul era plin de fraie de sele si de curele. Petru alese cele mai roase, mai rugmite si mai neingrijite si le duse babei, ca sa faca precum a fost zis. Baba lua franele le afuma cu fum de tamaie, zise peste ele o zicala din cuvinte maruntele si grai dupa aceea catre Petru: - Ia franele si da cu ele de poarta casei. Petru facu precum i se zise ca sa faca. Vraja babei a fost buna. Abia dete Petru cu franele de poarta se si intampla... nu stiu cum... un lucru inaintea caruia Petru stete uimit... Un cal statea inaintea lui decat care lumea n-a vazut mai frumos! Cu o sa plina de aur si pietre scumpe cu niste fraie, la care sa nu privesti ca-ti piere lumina ochilor. Frumos cal frumoasa sa si frumoasc fraie pentru Fat-Frumos. - Sari voinice in spatele Murgului striga baba facand cruce peste cal si calaret: mai zise apoi o zicala de cateva cuvinte si intra in casa. Dupa ce Petru sari pe cal simtea cum ca de trei ori estc mai puternic la brat si de atatea ori mai pietros la inima. - Sa te tii bine stapane, c -avem cale lunga si trebuie sa mer-gem iute. Asa zise Murgul; dar si-a aflat voinicul... Se dusera... se dusera, zburara - cum nu s-a dus si nici n-a zburat cal si vonic inainte de aceea. Pe punte statea acuma un balaur cum n-a mai stat, un balaur cu douasprezece capete, grozave, mai pline de vapaie!... Hei! dar si-a aflat voinicul. Petru nu se inspaimanta ci incepu a se sufleca la maneci si a scuipa in palme: "Feri din cale!" Balaurul incepu a scuipa la foc. Petru nu mai facu dara multa vorba ci scoase sabia si se grabi sa se repeada spre punte. - Stai! astampara-te stapane!, grai acuma Murgul, "fa cum zic: intepeneste-te cu pintenii la mine in brau, scoate sabia si stai gata, ca avem sa sarim peste punte si balaur. Cand vei vedea apoi ca suntem tocmai pe deasupra balaurului, taie capul eel mai mare, sterge cu maneca sabia de sange si o baga in teaca, ca sa fii gata pe cand ajungem la pamant". Petru stranse din pinteni, scoase sabia taie capul, sterse sangele, baga fierul in teaca si fu gata pe cand simti pamantul sub picioarele calului. Asa trecura puntea. - Sa mergem mai departe, incepu Petru vorba dupa ce mai privi o data indarat la tara sa. - Sa mergem! ii raspunse Murgul. Numai spune-mi acuma stapane cum sa

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=060.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Zna zorilor

Page 4 of 22

mergem? Sa mergem ca vantul? Sa mergem ca gandul? Sa mergem ca dorul? Sau sa mergem chiar ca blestemul?... Petru privi inainte si nu vazu alta decat cer si pamant... un pustiu la a carui vedere i se ridicara perii in varful capului. - Sa mergem tot una dupa alta, nici prea tare sa nu ne obo-srm. nici peste masura sa nu ne intarziem. Zise... apoi mersera... o zi ca vantul, unaca gandul, una ca dorul si una ca blestemul. Pana ce n-ajunsera, in crapatul zorilor zilei a patra la marginile pustiului. - Stai acum!... Da in pasi!... Sa vad ce n-am mai vazut, striga Petru stergandu-se la ochi ca omul care se trezeste din somn. sau ca acela care vede ceva si-i pare ca numai ii pare... Naintea lui Petru se intindea o padure de arama... cu copaci, pomi si poame de arama, cu frunze de arama cu tufisuri iarba si flori care de care mai frumoase tot de arama... Petru statu si privi cum priveste adica omul, care vede ce n-a mai vazut si despre ce n-a mai auzit. Intra in padure. Florile de pe marginile caii incepura a se lauda si a indemna pe Petru ca sa le rupa si sa-si faca cununa din ele... - la-ma pe mine, ca eu-s mai frumoasa si dau putere celui ce ma rupe zicea una - Ba ia-ma pe mine, ca cine ma pune in palarie pe acela-l iubeste cea mai frumoasa nevasta din lume zicea alta... si iarasi se misca alta... si alta... care de care mai frumoasa si mai dulce la vorba, pana ce n-ademenira pe Petru ca sa le rupa. Murgul sari in laturi cand vazu ca stapanul sau pleaca dupa flori. . - Pentru ce nu ramai in pace?! zise Petru cam cu rastita. - Nu rupe. ca nu e bine sa rupi! zise Murgul sfatos. - Pentru ce sa nu fie bine? - Pe florile acestea zace blestemul: cine rupe din ele acela are sa se lupte cu Valva padurii! - Ce valva?! - Acum da -mi pace! Asculta de mine: priveste la flori; nu rupe insa din ele, ci ramai in pace. Asa zise calul, si mersera in pasi mai departe. Petru o stia din patite cum ca e bine s-asculte de Murgul; isi rupse dar gandul de la flori. In zadar insa! Daca se pune odata necazul pe capul cuiva nu scapa de sar si feri din toate puterile... Florile tot i se imbiau si el tot intr-una slabea din inima: - Fie ce e dat sa.fie! zise Petru de la o vreme. Barem voi vedea si Valva padurilor. Sa vad ce e? Cu cine am de lucru? Daca -mi va 11 ursita sa mor de ea. voi muri si as.a; daca nu... apoi scap... sa fie o suta si-o mie de iele! Se pusc la rupt de flori... - N -ai facut bine! zise acum Murgul plin de grija. Daca ai facut-o ,insa e facuta! te incinge acuma si fii gala de lupta. ca acus, vine Valva! Abia rosti Murgul vorba. abia fu Petru gata cu cununa... pana ce si inccpu un vant usor din toate partile .. Din vant se facu vifor... Viforul crescu... crescu pana ce nu se vazu alta decat intunerec si noapte... si iara numai noapte si intunerec... Lui Petru ii parea, cum ca a luat cineva lumea in spate si a incarcat-o la fuga cu ea asa se cutremura pamantul sub el. - Frica ti-e? intreba murgul scuturand din coama. - Ba! raspunse Petru intarindu -se pe inima, desi spatele incepu a-i furnica. Daca e acuma asa, asa apoi fie cum e!

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=060.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Zna zorilor

Page 5 of 22

- Nici nu-ti fie frica! Incepu a-l indemna Murgul la fraul de la mine din cap si umbla ca sa "nfrani Valva cu el. Alta nu mai zise caci Petru nici nu avu timp sa desfrane cum se cade pana ce si ajunse Valva la ei... Petru nu putea privi la ea.... asa era de grozava si de infricosata. Cap n-are... dar nici fara cap nu e... Prin aer nu zboara... dar nici pe pamant nu umbla... Are coama ca si calul, coame ca cerbul fata ca ursul ochii ca dihorul si trupul e de toate... numai de fiinta nu... Asa era Valva cand sc repezi catre Petru. Petru se sprijini in fere, se ridica in picioarc si incepu a lucra cand cu sabia, cand cu bratul. iar sudorie mergeau dupa el ca paraul. Trecu o zi si o noaple; lupta nu mai ajunse la capat. - Stai... Sa ne mai intarim o leaca! zise Valva rasufland cu greu. Fat-Frumos lasa spada in jos. - Nu sta! striga murgul cu grabita. Petru iarasi incepu a lucra din toate puterile. Valva rancheza acuma o data ca si calul... apoi urla ca lupul.... si se repezi din nou la Petru. Lupta mai curse o zi si o noapte si mai infricosata ca pana acuma. Petru simtea cum ca se mai poate misca de obosit ce era. - Stai. acuma. ca vad ca am cu om dc lucru! Stai zise Valva si de-a doua oara. Stai! Sa ne impacam. Petru se lupta mai departe desi abia mai putea rasufla. - Nu sta! vorbi Murgul. Dar nici Valva nu se mai repezi ca pana acuma ci incepu a se purta mai cu cale si treaba. cum se poarta adica toate. cand nu mai simt putere in sine. Asa curse lupta pana-n zonle de-a treia zi. Cand-incepura zorile a crepeti. Petru facu ce facu, destul ca arunca fraul in capul Valvei obosite... Deodata se facu din Valva un cal, cel mai frumos din lume. - Dulce-ti fie viata, ca ma scapasi de la robie! zise acuma Valva prefacuta in cal si incepu a se dezmierda cu Murgul. Mai in urma intelese Petru din vorba si cuvant cum ca Valva nu fusese alta decat un frate al Murgului, pe care l-a blestemat Sfanta Miercure inainte de asta, cu atatea si atatea sute de ani. Petru lega Valva de calul sau se sui pe ea si se puse din nou pe cale... Cum a mers? Nici nu e nevoie sa spun. Repede a mers... pana ce n-a iesit din padurea cea de arama. - Stati pe loc! Dati in pasi sa vad ce n-am vazut! zise Petru mai odata cand iesira din padurea cea de arama. Inaintea lui se intindea acuma o padure inca mai minunata decat cea de arama, cu tufis mai stralucitor cu flori mai frumoase si mai ademenitoare - el intra in padurea de argint. Florile incepura a vorbi inca mai dulce mai indemnator decat cele din padurea de arama. - Sa nu mai rupi din flori zise Valva cea legata de Murgul, caci frate-meu e de sapte ori mai puternic decat mine. Nu se opri insa Fat-Frumos cel fara de frica! Abia trecu una doua, pana ce Petru si incepu a rupe flori si a le impleti in cununa. Se facu vifor mai turbat noapte mai neagra, pamantul se cutremura mai tare decat in padurea de arama; Valva padurii de argint se repezi la Petru c-o grozavie de sapte ori mai mare decat cum a fost in padurea de arama. Nici el nu fu insa lenes! Lupta mai curse o data trei zile si trei nopti; si-n crepetul zorilor zilei a patra, Petru

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=060.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Zna zorilor

Page 6 of 22

infrana si pe a doua Valva. - Dulce -ti fie fericirea, ca m-ai scos de la robie! zise si asta -data Valva, apoi se intinsera la cale cum s-au mai intins si pana acum. - Ho, stati pe loc!... Dati in pasi!.... Sa vad, ce n-am mai vazut inca, striga calaretul acuma de a treia oara, puse dupa aceea palma pe ochi, fiindca se temea ca-i va pieri lumina de razele ce veneau din padurea cea de aur. El mai vazuse lucruri minunate, dar despre asa ceva nici nu a visat pana acuma. - Sa stam pe loc! Ca nu e bine, strigara caii deodata. - Pentru ce sa nu fie bine? intreba Petru. - Tu iarasi ai sa rupi din flori. Stiu ca nu te va rabda firea! Si fratele nostru eel mai tanar e de saptezeci si sapte de ori mai putemic si mai grozav decat noi toti trei laolalta. Sa inconjuram dar padurea! Asa vorbi Murgul. - Ba nu! raspunse Petru sa mergem! Sa le vedem pe toate daca am vazut ceva. N-aveti frica nici eu n-am! Nu e nevoie sa spun, cum ca Petru iarasi a facut facut-o... Doamne! dar cum sa nu o faca. Abia impletita cununa, pana ce si incepu sa fie ceva cum n-a mai fost... Acuma nu era mai mult vifor, nu mai mult intunecos; pamantul nu se cutremura mai mult. Se facea nu stiu ce si nu stiu cum... destul ca lui Petru ii parea c-a intrat cineva in miezul lumii si a inceput s-o intoarca pe dos. Grozav era ce era si infricosat... si... sa fereasca Dumnezeu!... - Vezi asa! zise Murgul suparat, daca n-ai putut ramanea in pace. Petru vazu ca nu mai vede nimic, incepu a simti ca nu mai simte nimic si dete a pricepe ca nu mai are ce sa priceapa; tacu dara si nu zise nimic ci se incinse si se facu gata de lupta. Vie acuma Valva! striga dupa aceea. Sau mor sau ii pun fraul in cap! Abia zise vorba pana ce si vazu apropiindu-se catre dansul... o negura deasa venea catre Petru. Asa era de deasa negura asta, incat Petru nici pe sine insusi nu se putea vedea in ea. - Ce e asta?! striga el cam inspaimantat cand incepu a simti ca -1 doare din toate partile. Se inspaimanta insa si mai tare, cand vazu ca nici el singur nu-si aude vorba in negura cea deasa. Incepu dar a da cu sabia in dreapta si in stanga pe dinainte si pe dindarat a da din toate partile si din toate puterile care le mai avea... cum face adica omul, care vede ca acuma nu e bine. Asa lucra el o zi si o noapte fara sa vada alta decat negru inaintea ochilor sai, fara sa auda alta decat cursul sudorilor sale de pe trupurile cailor.. De la o vreme chiar si incepu a crede ca nici nu mai traieste, ci a murit acuma de mult. Deodata incepu a se desface negura... In zorile zilei a doua, negura se resfira de tot, si pe cand se ridica soarele pe cer, inaintea ochilor lui Petru era lumina ca lumina. Lui ii paru acuma ca se nascuse din nou. Valva? peri ca-n palma. - Rasufla acuma o data, ca iara va sa inceapa lupta din nou! zise Murgul. - Ce -a fost asta? intreba Petru. - Valva, raspunse Murgul, Valva a fost prefacuta in negura... Rasufla numai ca iarasi vine! Nici n-a zis -o bine Murgul asta nici n-avu Petru vreme ca sa rasufle pana ce si vazu ca vede ceva venind deoparte, ceva despre ce nu stia ce e... o apa, insa nu e ca apa ca-ti pare ca nu curge pe pamant ci zboara cumva sau ce face... destul ca

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=060.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Zna zorilor

Page 7 of 22

urme nu are si pe sus nu zboara... Asa ceva ce nu e!... - Vai! striga Petru. - Tine -te si da nu sta! zise Murgul..., si nu mai zise dupa aceea nimica ca-i astupa apa gura. Lupta se incepu din nou... Petru dadu o zi si o noapte necurmat fara ca sa fi stiut in ce si se lupta fara sa stie cu cine... Cand se apropiara zorile zilei a doua. incepu a simti cum ca slabeste din picioare. - Acuma pier! striga cam suparat; insa pentru aceea incepu a-si intari inima si a da inca mai tapan... Soarele rasari pe cer apa pieri fara sa se stie cum si cand. - Rasufla! grai Murgul rasufla ca n-ai multa vreme Valva vine pe loc! Petru nu mai zise nimic, ca nici nu stia saracul de el ce sa mai faca de obosit ce era. Se aseza dara mai bine in sa, stranse mai bine de sabie si astepta asa gatit, ca sa ajunga ce vedea ca vine... Asa cum nu stiu cum ca si cand se viseaza omul, ca vedea ceva ce n-are ce are si are ce n-are asa li pare a lui Petru ca ar fi Valva acum. O! Doamne! O! Doamne! Cum poate fi Valva padurii de aur cand s-a dus de doua ori cu rusine?!... Zbura pe picioare si umbla pe aripi.... era cu capul dinapoi si cu coada dinainte cu ochii in piept si cu pieptul in frunte... si cum mai era inca - numai Dumnezeu ar sti s-o spuna! Pe Petru il trecura fiorii o data din sus in jos, o data din jos in sus o data crucis, si o data curmezis; dupa aceea intari inima si incepu a lucra cum a mai lucrat si... n-a mai lucrat. Trecu ziua. Petru incepu a slabi din puteri. Trecu amurgul serii; lui Petru incepura a i se impaienjeni ochii. Cand ajunse la miezul noptii, Petru simti cum ca nu e mai mult calare. Niei el singur nu stia cum si cand a ajuns la pamant; destul ca nu mai era pe cal. Cand incepu a se dezveli ziua din noapte. Petru nu mai putea sta in picioare ci se lasa in genunchi. - Nu te lasa; mai tine -o inca oleaca! striga Murgul cand vazu ca slabesc puterile stapanului sau. Petru se sterse cu maneca camasii de sudori. Isi incorda toate puterile si se ridica inca o data in picioare. - Loveste acuma Valva cu fraul peste bot! zise Murgul. Petru facu precum ii zise. Valva rancheza o data ca armasarul incat lui Petru ii parea c-o sa asurzeasca, apoi sari la Petru, desi abia se misca si ea de obosita ce era. Lupta nu mai curse mult. Petru facu ce facu si puse fraul si la asta Valva pe cap... Pe cand se facea ziua cum se cade Fat-Frumos calarea pe al patrulea cal. - Frumoasa-ti fie nevasta, ca m-ai scos de la robie! zise Valva. Plecara se dusera si pe cand se invaluia ziua cu noaptea ajunsera spre marginea padurii dc aur. Cum mergeau asa pe cale lui Petru incepu a i se uri si ca sa faca si el ceva, dete a privi la cununile cele frumoase. - Ce sa fac cu trei cununi? incepu a vorbi asa singur. Destul imi fie una. Tiu pe cea mai frumoasa. Arunca dar cea de arama apoi cea de argint si tinu numai pe cea de aur la sine. - Stai! zise Murgul. Nu arunca cununile. Descaleca si le ridica ca-ti vor prinde inca bine. Petru facu precum i se zise si merse mai departe. Cand era soarele de-o palma de la pamant asa de catre seara cand incep

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=060.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Zna zorilor

Page 8 of 22

musculitele a se aduna calaretul nostru ajunse chiar la marginea padurii. Naintea lui se intindea un pustiu mare... mare... cat vedeai cu ochii nu vedeai nimic pe el. Caii se oprira in loc. - Ce e? intreba Petru. - Nu e bine! raspunse Murgul. - Pentru ce sa nu fie bine?! - Intram in imparatia Sfintei Miercuri. Cat vom merge prin ea, nu vom da de alta decat de frig si iarasi de frig. Pe marginile caii vor fi focuri din focuri si eu ma tem ca tu vei merge sa te incalzesti. - Si pentru ce sa nu ma incalzesc? - Nu e bine sa te incalzesti! raspunse Murgul cu grija. - Intra! grai Petru fara frica daca trebuie, voi sti rabda la frig. Pe cat Petru intra mai adanc in imparatia Sfintei Miercuri pe atata simtea mai tare, ca nu e bine cum e. La tot pasul era mai frig, mai ger... Dar frig si ger incat ingheta maduva in oase... Dar nici Petru nu era facut de picioroange! Voinic a fost la lupta, voinic ramase si la rabdare. Pe marginea caii tot foc din foc si langa focuri tot oameni din oameni care chemau pe Petru la sine, care de care cu vorbe mai frumoase si mai ademenitoare. Lui Petru incepu a i se ingheta rasuflarea din gura, dar el nu se lasa, ci insa porunci Murgului ca sa mearga la pas. Cata vreme a rabdat voinicul nostru la ger si frig, nici nu se poate spune, caci fiecare stie cum ca in imparatia Sfintei Miercuri nu e frig... numai iac-asa, ci frig, frig..., incat ingheata si vitelul in vaca.... incat crapa si stancile de ger ce e... Asa zau e acolo! Dar nici Petru n-a crescut fara necaz... scrasnea din dinti si nimic mai mult, desi a fost intepenit, incat nici nu mai putea clipi. Asa ajunsera la Sfanta Miercuri. Petru cobori de pe cal. arunca fraul in capul Murgului si intra in coliba Sfintei Miercuri. - Buna ziua, Maica! - Multumim, voinic friguros! Petru rase o data dar nu raspunse nimic. - Voinic ai fost, ii zise acuma Sfanta Miercuri batandu-l pe umeri. Acuma sa-ti dau castigul. Se duse dupa aceea deschise un serin ferecat si scoase din el o cutie mica iaca, zise mai de-parte, cutia e data din batrani ca sa nu o poarte decat acela care a trecut prin imparatia frigului. Nati-o si poarta grija de ea ca-ti va prinde inca bine. Cand o deschizi, iti vine veste de unde tu numai vrei si stire adevarata din tara ta. Petru multami de vorba si de dar si se sui pe cal si ponii mai departe. Dupa ce se departa de o azvarlita buna, deschise cutia cea vrajita. - Ce e porunca? intreba nu stiu ce din cutie. - Veste imi ada de la taica porunci Petru cam cu frica. - sade la sfat cu batranii! raspunse cutia. - Merge-i bine? - Zau aci cam rau, ca-i suparat! - Cine il supara? intreba Petru acum mai aspru. - Fratii tai Costan si Florea! raspunse iarasi din cutie. Pe cum imi pare mie imparatia de la el si batranul zice ca n-ar fi vrednici de ea". - Mergi Murgule, ca nu e vreme de pierdut! striga acuma Petru. Inchise dupa aceea cutia si o baga in traista.

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=060.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Zna zorilor

Page 9 of 22

Se dusera cum se ducea naluca, cum umbla vantoasele si gonesc in miezul noptii pricolicii. Cat au mers asa nici nu se poate spune... Au mers mult... foarte mult! - Stai! sa-ti mai dau un sfat! zise Murgul intr-un tarziu. - S -auzim! grai Petru. - Ai avut necaz cu frigul. acuma ai sa dai de o caldura cum n-a mai fost. Sa ramai voinic! Sa nu te tragi la racoare ca nu e bine. - Mergi! raspunse Petru. Nu -ti fie frica, daca n -am inghetat nici nu ma voi topi. Hm! aici era o caldura incat se topeste si maduva in oase... Caldura adeca cum nu poate fi decat in imparatia Sfintei Joi. Pe cat mergeau mai departe. cu atat caldura era mai mare... De la o vreme incepura a se topi chiar si potcoavele de la Murgul de pe copite. Hei! dar nici Petru nu se lasa! ii curgeau sudorile vale, el se stergea cu maneca si mana in goana mai departe. De cald ar mai fi fost cum ar, fi fost era insa si un alt lucru care pe Petru il supara inca mai tare. Pe langa cale tot cate la o azvarlitura buna de departe una de alta erau niste vai racoroase cu niste izvoare reci si astamparatoare. Cand Petru privea la ele, simtea ca i-a secat inima si i s-a uscat limba in gura de sete ce-i era. Pe langa izvoare erau tot crini, viorele si trandafiri, prin iarba cea molcuta si pe ele odihncau niste fete, frumoase, doamne!... incat nici nu pot fi mai frumoase. Lui Petru ii venea sa inchida ochii. ca sa nici nu mai vada asa lucruri ademenitoare. - Vino, voinice, la racoare! Vino! Stai de vorba! il chemau fetitele. Petru dadea din cap si nici nu zicea nimic, ca i s-a oprit si graiul. Mult au mers asa, foarte mult!... Deodata simtira ca incepe caldura a se mai stampara. Din departe, pe un deal se vedea o coliba; aici locuia Sfanta Joi. Petru trase spre ea. Cand erau sa ajunga la coliba, Sfanta Joi le iesi in cale si-i zise "ziua buna" lui Petru. Petru ii multumi... precum e acuma datina la oameni cu cinste si naraveala, prinsera dupa aceea vorba... cum prind adica oamenii ce nu s-au mai vazut inca. Petru spuse veste de la Sfanta Miercuri, vorbi despre patimile sale si despre calea in care a pornit si lua ziua buna, ca zau! el nu prea avea vreme de pierdut... Hm! cine stie cat mai avea sa mearga pana la Zana Zorilor!" - Mai stai oleaca! grai Sfanta Joie, sa-ti mai zic o vorba. Acum intri in imparatia Santei Vineri: sa treci si pe la ea si sa-i spui "sanatate si voie buna" de la mine. Cand vei merge apoi catre casa, sa vii iarasi pe la mine, ca am sa-ti dau ceva, care iti va prinde bine. Petru multami de vorba si de toate, pleca dupa aceea mai departe. Abia mersera cam asa cat tine o pipa de tutun pana ce si ajunsera intr -o tara noua. Aci nu era cald. dar nici nu era frig ci... asa cumva intre ele... cum e colea primavara, cand incep a se intarca mieii. Petru incepu acum a rasufla mai stamparare. Era insa un pustiu... numai nisip si scai. Oare ce sa fie aceea? intreba Petru dand cu ochii de asa ceva ca si o casa insa departe... foarte departe!... tocmai pana unde ajung ochii lui peste pustiul cel gol. - Aceea e casa Sfintei Vineri raspunse Murgul. Daca mergem bine poate ajungem inca pana ce se intuneca deplin. Asa si fu... Noaptea se facu noapte. Fat-Frumos se apropie cu incetul de casa

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=060.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Zna zorilor

Page 10 of 22

cea departata. Peste pustiu se vedeau o multime de naluci ce se goneau pe din dreapta din stanga, pe dinaintea si pe dindosul lui Petru. - Sa n-ai nici o frica! zise Murgul. Aceste sunt fetele vantoaselor... Se joaca prin aer asteptand sa vina si varcolacii. Asa ajunsera pana la casa Sfintei Vineri. - Cobori acuma si intra in casa! zise Murgul. Petru voi sa faca ce i se zise. - Stai nu fi asa grabit vorbi Murgul mai departe. Sa te invat mai nainte ce si curn sa faci. La Sfanta Vineri nu poti intra, ca e pazita jur imprejur de Vantoase. - Ce sa fac dara? - la cununa cea de arama si te du cu ea vezi colo departe pe colina ceea. Cand vei fi acolo incepe a striga: Vai. cc fete frumoase! ce ingeri! ce suflete de zana! Dupa aceea ridica cununa in sus si zi: Daca as sti ca ar primi careva cununa asta de la mine!... daca as sti! si arunca cununa. - Si pentru ce sa fac asa?, intreba Petru... cum intreaba adica omul, care vrea sa stie ca pentru ce face. - Taci, du -te si fa! zise Murgul pe scurt si Petru nu mai lungi vorba ci facu precum i se zise. Abia arunca Petru cununa cand se si ingramadira Vantoasele peste ea si incepura a se bate, ca sa o aiba care de care. Petru o lua acuma catre casa. - Stai striga Murgul inca o data. Inca nu ti le-am spus pe toate. Ia cununa cea de argint apoi te du si bate la fereastra Sfintei Vineri... Daca te intreaba baba, cine e? tu sa zici ca ai ratacit prin pustiu. Ea te va mana indarat. Tu sa nu te misti ci sa zici: Ba zau! eu nu voi merge, ca de cand am fost mic tot am auzit de frumusetea Sfintei Vineri si nu mi-am facut opinci de otel cu curele de vitel, nu am venit de noua ani si noua luni nu m-am luptat pentru cununa asta de argint. care voiesc sa i-o dau ei, nu le-am facut si patit toate astea pentru ca sa merg inapoi cand voi ajunge la ea... Asa sa faci si asa sa zici; de aici incolo grija ta sa fie. Petru nu mai facu vorba, ci porni spre casa. Cum era asa de noapte. Petru nici nu vedea casa Sfmtei Vineri, ci merse numai pe razele luminii ce strabateau din fereastra pana la el. Ajungand la casa, niste caini incepura a latra, cand simti ceva strain prin apropiere. - Cine se mananca cu caini? amara i-ar fi viata! striga Sfanta Vineri manioasa cum se cade. - Eu sunt Sfinta Vineri, eu! zise Petru rasufland o data cu greu, ca omul care ar vrea sa faca ce face. Am ratacit prin pustiu si n-am unde sa dorm peste noapte. Aici tacu nu cuteza sa zica mai mult. - Unde ti-ai lasat calul?, intreba Sfanta Vineri cam aspru Petru sta in chibzuri nu stia sa minta ori sa vorbeasca vorba dreapta. Nu raspunse nimic. - Mergi cu Dumnezeu, fatul meu! Eu n-am loc sa-ti dau, zise Sfanta Vineri si se retrase de la fereastra. Petru zise acuma ce i-a fost zis Murgul sa zica. Abia-si sfarsi Petru zicala pana ce si vazu, cum ca Sfanta Vineri deschise fereastra vorbind catre el cu vorba dulce si blanda: - Sa vad cununa fatule! Petru -i intinse cununa. - Vino in casa! zise Sfanta Vineri, nu te teme de caini, ca ei inteleg vointa mea. Asa si facu... Cainii incepura a misca din coada mergand in urma lui Petru, cum merg dupa om cand vine seara de la tarina. Petru zise "'buna seara", cand intra in casa, isi puse palaria pe varful cuptorului si se aseza pe pomnol dupa ce i se zise sa sada.

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=060.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Zna zorilor

Page 11 of 22

Acuma se vorbi... iaca despre lucruri de toate zilele despre lume, despre rautatea oamenilor si despre alte lucruri ca astea... fara nici o treaba si pret... Precum se vedea, Sfanta Vineri era foarte suparata pe oameni; iar Petru-i dadea in toate dreptate, cum se cade adica omului care sade la masa altuia. Doamne! dar si batrana era baba asta! Eu nu stiu de ce privea junele de Petru asa de-a-deochiul la ea. Doara voia sa-i numere creturile din fata?! Poate!... Ar fi trebuit insa, ca sa se nasca de sapte ori cat un om intr -o viata pentru ca sa poata ajunge la capat cu numaratul... Sfintei Vineri ii radea inima de bucurie, cand vedea cum ca Petru se pierde cu totul in privirea ei. Cand nu era inca ce este, incepu Sfanta Vineri vorba cand lumea inca nu era lume, atunci m-am nascut eu, si eram atat de frumoasa ca copila, incat parintii mei au lasat sa fie lume, ca sa fie cine sa se minuneze de frumusetea mea... Cand s-a facut apoi lumea, eu eram fata mare, si de minunat ce s-a minunat de fru-musetea mea, lumea m-a deochiat... De atunci se face pe toata suta de ani cate o cretatura pe fruntea mea... si acuma-s batrana. Sfanta Vineri nu mai putu vorbi mai departe despre aceasta de trista si de suparata, ci vorbind mai departe, ii spuse apoi lui Petru, cum ca tata-sau era odata imparat mare si puternic, si nas-candu -se vrajba intre el si Zana Zorilor, care imparateste in tara vecina, fusese batjocorit, cum nu se cade, de catre vicleana de vecina. Incepu apoi a vorbi cate rele toate despre Zana Zorilor... Petru ce sa mai faca si el? Asculta si el. Daca mai zicea si el cateodata: Asa e zau aici! Ce alta se poate face? - Dar sa -ti dau un lucru, daca esti voinic si vrei sa mi-l faci grai Sfanta Vineri cam pe cand incepura a fi somnorosi. Este la Zana Zorilor o fantana. Cine bea din apa ei, acela infloresje ca trandafirul si ca viorelele. Sa-mi aduci un ulcior din aceasta apa... Lucrul e greu! Ce e drept e drept! Imparatia Zanei Zonlor e pazita de fel de fel de fiare si zmei ingrozitori. Sa-ti spun insa ceva si sa -ti dau un lucru. Dupa ce vorbi asa Sfanta Vineri se duse la un scrin ferecat din toate partile si scoase din el un fluieras mic micut. Vezi tu fluierasul ista? grai catre Petru, mi l-a dat un mos batran inca de cand eram tanara. Cine aude sunetul acestuia acela adoarme... doarme... pana ce nu-l mai aude. Tu sa iei fluierasul si sa tot canti din el cat vei fi in Imparatia Zanei Zorilor. Nimeni nu te va atinge caci toata lumea va dormi. Petru spuse acuma in ce cale a pornit si ce treaba cearca. Sfanta Vineri se bucura si mai tare. N-au mai stat mult de vorba... Dar cum sa si stea cand a fost trecut acuma miezul noptii bine, binisor. Petru lua "noapte buna", baga fluierasul in teaca si se sui in podul casei, ca sa mai doarma si el de la o vreme. Pe cand se revarsau zorile, Petru era in picioare; luceafarul boului nici nu s-a fost ridicat bine pe cer, pana cand el s-a si fost sculat... Lua un troc mare, il umplu de jaratec si se duse ca sa hraneasca caii. Dupa ce Murgul manca cate de trei ori trei, iara ceilalti cai cate trei trocuri pline de jar. Petru trase la fantana adapa si se facu gata de cale. Stai! striga Sfanta Vineri de la fereastra. Mai am sa-ti zic o vorba! Sa-ti mai dau un sfat... Petru s-apropie de fereastra. - Lasa un cal aici si pleaca numai cu trei. Mergi apoi incet pana ce vei ajunge la Imparatia Zorilor. Aici descaleca si intra pe jos... Cand vei veni apoi indarat, asa sa vii, ca toti trei caii sa-ti ramana in cale, s-ajungi pe jos. - Asa am sa fac! grai Petru voind sa plece. - Nu te grabi, ca n-am gatit inca. vorbi Sfanta Vineri mai departe. Sa nu

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=060.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Zna zorilor

Page 12 of 22

privesti la Zana Zorilor ca ea are ochi care vrajesc si priviri care rapesc mintile. E urata atata de urata incat nici nu-ti pot spune. Are ochi de buha fata de vulpe si gheare de mata. Auzi?! sa nu privesti la ea... Si Dumnezeu sa te aduca intreg si sanatos. fatul meu Petre! Petru multami de vorba si invatalura si nu se opri mai mult... Unde avea el vreme de a sta cu babele la vorba! Lasa pe Murgul, ca sa pasca se intinse apoi la cale. Departe... departe... unde se lasa cerul pe pamant, unde stau stelele de vorba cu florile acolo se vedea o roseata cam asa cum e cerul colea in zorile de primavara dar mai frumos si mai minunat!... Acolo era cetatea Zanei Zorilor. De aci pana acolo, de acolo pana aci, nu era alta decat iarba si flori... si apoi nu era nici cald, nici rece nici luminos nici in-tunerec, ci asa cumva intre ele... cum e colea pe la Sfantu Petru cand te scoli ca sa mani vitele la turma... Petru numai de un drag umbla prin tara asta placuta... Cat a mers Fat -Frumosul nostru asa. aceea nu se poate spune cu vorba omeneasca fiindca intr-aceasta tara n-a urmat zilei noaptea si noptii ziua, erau pururea zori cu vant moale si racoros, cu soarele ascuns si lumina de jumatate; imparatia noptii si a zilei se incepea numai de la casa Sfintei Vineri. Dupa mult mers si lunga calatorie. Petru vazu zarindu -se ceva alb printre roseata cerului... Cu cat se apropia mai mult, cu atata ceea ce vedea se desfasura mai tare naintea ochilor lui. Asta era cetatea... Petru privi... privi... Rasufla apoi o data cu greu, ca omul care gandeste "Doamne multumescu-ti! ... Dar si-frumoasa era cetatea asta!... Niste tumuri ? nalte... ? nalte... pana dincolo de Imparatia Norilor, niste pareti albi ca ghioccii si ridicati mai sus decat cum sta soarele la pranzul cel mare, un acoperis de argint dar cum de argint?! Asa ca nici nu stralucea in fata soarelui, si feresti... tot din aer tors cu multa maiestrie si tesut in gherghef de aur intunecos... Peste toate astea se jucau apoi razele vesele ale soarelui cum se joaca vantul cu umbra crengilor colea primavara cand se misca de lenes ce este. Petru stete uimit in loc, ca sa se poata minuna de atata frumuseta ingramadita. Mult n-a putut sa stee ca i-a fost degraba: descaleca dara, lasa caii, ca sa pasca pe iarba cea plina de roua, isi lua fluierasul precum i-a fost zis Sfanta Vineri, zise o data "Doamne ajuta" si pleca la lucru cel mai mare. Abia merse asa singur, pe jos o cale cam de trei azvarlite bune, pana ce si dete de un nazdravan adormit de dulceata fluierasului. Acesta era unul dintre pandarii jurului cetatii Zanei Zorilor... Oare Doamne cum a putut creste atat de lung? Cum s-a putut intrupa atata de puternic? Cum statea asa culcat pe spate. Petru incepu sa-1 masoare cu pasii... Nu voiesc sa spun minciuna!... a fost lung, foarte lung; atata de lung a fost incat Petru rasufla o data cu greu cand ajun-se de la picioare la cap... nu stiu acuma cu de-a buna seama... de obosit, ori de uimit: nu e luna la rasarit atata de mare, cat era ochiul nazdravanului. Apoi barem daca ar fi fost si acesta ca la alta lume. dar era tocmai in mijlocul fruntii... Asa era ochiul!... Cum au putut apoi celelalte sa fie!... Petru voinic de voinic, dar zau! el multumi lui Dumnezeu fluierasului si Sfintei Vineri, cum ca n-a dat de rau cu acest om neom si pleca cu incetul mai departe. Asa, cam cat merge omul pana ce-i vine sa se aseze la racoare mai merse Petru pana ce dadu de alte lucruri si mai grozave... Niste balauri tot cu cate sapte capete erau intinsi la scare si adormiti adanc, cand pe de-a dreapta, cand pe de-a

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=060.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Zna zorilor

Page 13 of 22

stanga... Cum au fost acesti balauri, aceea n-o mai spun: stie anume toata lumea ca balaurii nu-s treaba de gluma si de ras... Asta era a doua paza a imprejurulul de curte... Petru trecu cam cu fuga nu stiu acuma de graba ori de groaza... Nici n-ar fi tost insa minune daca s-ar fi ingrozit! Balaurul e balaur!! Acum ajunse Fat-Frumos la un rau... Sa nu gandeasca insa nimeni ca acesta ar fi fost rau ca toate raurile... Nu apa ci lapte curgea aici nu peste nisip de piatra, ci peste pietre scumpe si margaritare.... si nu curgea lin sau repede, ci lin si repede deodata cum curg zilele omului fericit... Acesta a fost raul, care curge jur imprejur pe langa cetate... tot curge... tot curge... fara a mai sta fara a mai merge mai departe. Pe marginea raului dormeau tot cam de o saritura unul de altul niste lei inghierati... Ce lei insa! Cu parul de aur si pe dinti si gheare tot cu ferecatura... Acestia erau paza raului... Dincolo de cea parte de rau era o gradina frumoasa... foarte frumoasa... cum nu poate fi decat la Zana Zorilor. Pe mal tot flori din flori, pe flori domieau dulce si lin tot zane din zane care de care mai frumoase, mai vrajitoare si mai dulce la fata... Petru nici nu cuteza ca sa priveasca intr-acolo. Fat-Frumos se intreba acuma cum sa treaca peste rau. Raul era lat si adanc, si peste rau numai o punte, asta insa cum nu mai sunt putine in asta lume. Dmcoace si dincolo pe un mal si pe altul, tot cite o frunte de punte pazita tot de cate patru lei dormitori. Puntea insa? peste punte nu poate trece suflet de om... O vezi cu ochii dar simti golitate cand calci cu piciorul pe ea... Cine stie din ce o mai fi fost sj asta facuta! Doar chiar din un pui de nor? Destul ca Petru ramase pe tarmul raului. Sa treaca? nu poate. Sa inoate? nu e treaba. Ce sa faca dara?! Hai! Sa nu fie grija de Petru! Cu una cu doua el n-o sfarses-te! se intoarce indarat pana ce ajunse la nazdravanul cel mare. Ce va da targul si norocul gandi in sine, sa stam dara si la vor-ba! ''Scoala voinice!" striga apoi pe nazdravan tragandu -l de maneca surtucului. Cand nazdravanul se destepta din somn intinse palma dupa Petru... asa ca si cand vrei sa prinzi o musca. Petru sufla in fluieras... Nazdravanul cazu iarasi la pamant. Asa-l trezi si adormi Petru de trei ori una dupa alta, adica de trei ori l-a trezit si de trei ori l-a adormit... Cand fuse ca sa fie de a patra oara. Petru isi dezlega naframa de la grumazi, lua degetele cele mici ale nazdravanului si le lega cu ea laolalta, scoase sabia si prinzand pe nazdravan de piept mai striga o data: Scoala voinice! Vazandu-se nazdravanul atat de rau batjocorit. - Ei, zise catre Petru nu te lupti in lupta dreapta! Stai la lupta daca esti voinic! - Mai asteapta oleaca! Mai nainte am o vorba cu tine, grai Petru... Jura ca ma vei trece pesle rau, si atunci te las sa vii la lupta. Nazdravanul facu juramant si Petru-l lasa sa se scoale. Cand nazdravanul se simti desteptat se repezi la Petru ca sa-1 turteasca c-o lovitura... si-a aflat insa omul! Nici Petru nu era de ieri de alaltaieri, si el se repezi voiniceste. Trei zile si trei nopti se lupta. Nazdravanul dete cu Petru de intra pana la genunchi in pamant; Petru dete cu nazdravanul pana in brau; iara dete nazdravanul pana la piept. Si mai in urma Petre pana in grumazi! Cand nazdravanul se simti asa stramtorat: - Lasa-ma striga inspaimantat lasa-ma ca ma dau batut!

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=060.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Zna zorilor

Page 14 of 22

- Treci-ma peste rau? intreba Petru. - Trec! raspunse cela din gura. - Ce sa fac cu tine daca iti calci vorba? - Ucide-ma fa ce vrei cu mine, numai acuma ma lasa sa traiesc. - Asa sa fie dara! zise Petre lua dupa aceea mana cea stanga a nazdravanului si o lega de piciorul cel drept ii baga naframa in gura ca sa nu strige il lega la ochi ca sa nu vada si porni asa purtandu-1 de mana catre rau. Cand ajunsera la rau nazdravanul pasi cu un picior de o parte, cu altul de alta de rau lua pe Petru in palma si-1 puse frumos de cealalta parte. - Acuma e bine! grai Petru sufla dupa aceea in fluieras si nazdravanul cazu dea lungul pe malul raului. Asa trecu Petre raul. Cand zanele cele ce se scaldau in lap-tele raului auzira sunetul fluierasului lui Petru ele cazura somnoroase iesira din lapte si adormira pe florile de pe mal. Asa dormind le afla Petru cand se cobori din palma nazdravanului...-Nici nu cuteza sa stee multa vreme la ele... Frumoase erau. doamne! Cum putea apoi sa fie insasi Zana Zorilor? Sau doara ea e cea mai urata dintre cele frumoase? Fat-Framos nu se intreba mult, ci porni, ca sa vada. Cand intra in gradina, incepu a se minuna din nou. Cat a umblat si patit atata frumuseta n-a mai vazut... Lasa ca arborii erau tot cu craci de aur ca-izvoarele curgeau mai limpede decat roua ca vanturile se miscau cantand si florile vorbeau vorbe dulci si frumoase dar Petru mai mult se mira de aceea ca in intreaga aceasta gradina nu era nici o floare desfacuta ci numai boboci... Parca aici a fost stat lumea locului si era sa fie pururea tot primavara... Oare cand vor inflori florile acestea, daca n-au avut vreme sa infloreasca pana acuma? si daca n-au inflorit pentru ce?... Asa se intreba Petru. asa si inca si intr -alt chip, in calea lui catre cetate... Nimic nu-i statea in cale; nimic nu-i oprea gandirea: toata lumea dormea; zanele de pe la izvoare pasarile de pe crengi caprioarele dintre lufisuri si fluturii de langa flori. Toate erau duse de fluierasul lui Petru. Chiar nici vantul nu se mai juca cu frunzele, nici razele soarelui nu mai sorbeau roua de pe iarba si raurile incetara de a mai curge... Singur Petru era treaz. Petru cu gandurile sale si Petru cu mirarea gandunlor sale. Ajunse la curte. Jurimprejurul curtii se intindca un ierbis frumos si des un ierbis ce fugca ca vantul. Poarta era in frunte o poarta tot din flori si alte lucrari frumoase. Pe sub poarta si pe langa, poarta iarasi flori, care de care mai frumoase incat lui Petru i se parea ca umbla pe nouri cand calca pe ele. Pe de-a dreapta si pe de-a stanga dormeau zanele ce au fost sa pazeasca intrarea in curte. Petru privi in toate laturile, mai zise o data "Doamne ajuta" si intra in cetate. Ce a vazut Petru intr -aceasta curte, aceea nici n-o mai spun, stie doara toata lumea ca curtea Zanei Zorilor nu poate fi ceva lucru de rand. Jur-imprejur zane impietrite pomi cu frunzele de aur si cu florile de margele si pietre scumpe, stalpi de raze de soare si netezi ca si paltinul trepte lucii si moi ca si culcusul fetelor de imparat si un aer plin de miros dulce si adormitor... Nici nu voiesc sa spun, ca numai grajdul in care stau caii Sfantului Soare, era mai frumos decat cetatea celui mai mare imparat din lume... Asa era asta la Zana Zorilor si nici n-ar fi putut fi altfel... Cum sa fie doara? Petru se sui pe trepte si intra in cetate... Cele dintai douasprezece odai erau din panza altele douasprezece din matase. Urmara apoi douasprezece de aur. Petru trecu cu iuteala prin toate patruzeci si opt; aici afla pe Zana Zorilor intr-a patruzeci si noualea care era cea mai frumoasa dintre toate. Asta casa era lunga, lata, nalta, ca si o biserica din cele mai framoase... jur-

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=060.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Zna zorilor

Page 15 of 22

imprejur paretii erau acoperiti cu fel de fel de matasuri si alte lucruri minunate; pe jos, pe pamant, pe unde umblai cu picioarele, era nu stiu ce stralucitor ca oglinda si moale ca perina si... mai erau acum tot felul de lucruri framoase. ca 1a Zana Zorilor adeca... Unde va fi doara fraums, daca nu aicea!.. Cum zic, lui Petru i se opri rasuflarea. cand vazu ca se vede ii mijlocul atator lucrari asa grozav de framoase... In mijlocul acestei biserici, sau ce era vazu Petru fantana cea vestita pentru care a venit el atata lume de pe pamant... (fantana ca toate fantanile si nimic mai mult!... Te miri cum a si rabdat-o Zana Zorilor in casa ei!... Avea niste doage din mosi stramosi. Bag seama, a fost lasat ca asa sa ramana!... si acum ar trebui sa spun o vorba mare!... Langa fantana era chiar Zana Zorilor aievea asa cum era! Era doamne un leagan de aur si... numai Dumnezeu stie de ce inca, destul cum ca era frumos, aici in leagan dormea Zana Zorilor pe perini de matasa umplute cu suflare de vant de prima-vara... Nici nu era frumoasa... Dar de unde sa si fie!... N-a zis doara Sfanta Vineri ca are fel de fel de lucruri urate si ingrozi -toare? Ce sa mai lungim doara vorba? Poate ca Sfanta Vineri a avut dreptate. Poate sa fie!... Destul cand Petru privi la ea asa cum dormea in leagan el stete cu sufletul amortit si nu sufla mai mult in fluierasul eel vrajit... Era incremenit de minunat ce se minuna... Ba! frumoasa era,... frumoasa!... Mai frumoasa decat chiar cum ti-ar parea ca ar fi sa fie Zana Zorilor... Mai mult nu vreau sa zic!... Pe de-a dreapta si pe de-a stanga leaganului donneau cate douasprezece zane din cele mai alese. Bag sama au adormit leganand pe imparateasa lor... Petru nici nu le vazu de privit ce privea la Zana Zorilor, pana ce nu tresarira toate din somn, cand nu mai auzira fluierasul... Petru... tresari dara si el... si incepu a canta din nou in fluieras... Iarasi adormi lumea, si Fat-Frumos pasi cu trei pasi mai inainte. Intre leagan si fantana era o masa, pe masa un colac alb si moale, framantat cu lapte de caprioara, si un bocal de vin rosu si dulce ca visul de dimineata... Acesta era colacul puterii, si celalalt vinul junetei... Petru privi o data la colac, o data la vin si o data la Zana Zorilor, se apropia dupa aceea cu incetul, pasi doi pasi catre leagan, masa si fantana. Cand Petru ajunse la leagan, isi pierdu mintile si nu se mai putu rabda si saruta pe Zana Zorilor... Zana Zorilor deschise ochii si privi la Petru cu o privire incat el isi pierdu mintile inca mai tare... Sufla dupa aceea in fluieras, ca Zana Zorilor s-adoarma; lua cununa cea de aur si o puse pe fruntea Zanei Zorilor; lua o bucatura din colacul de pe masa. bau o inghititura din vinul intineritor... si iarasi saruta si iarasi lua o imbucatura, iarasi bau o in-ghititura... Asa de trei ori una dupa alta... de trei ori a sarutat pe Zana Zorilor de trei ori a imbucat din colac si de trei ori a gustat din vin... Dupa aceea si-a umplut ulcioarele cu apa din fan-tana si a pierit cum piere vestea cea buna. Cand Petru ajunse in gradina, dete de o lume cu tolul noua... Florile erau flori; bobocii se desfacusera; izvoarele curgeau mai repede; razele soarelui se jucau mai vesel pe paretii cetatii, zanele aveau mai multa placere in felele lor. Toate aceste din trei sarutari... Cum a intrat Petru asa a si iesit: printre zane si flori pe palma nazdravanului, printre lei, balauri si nazdravani... Cand fu apoi in scara privi o data indarat si vazu ca lumea in-treaga s-a pornit in urma lui... Hei! dar si-au dat de om! Nu ca vantul, nu ca gandul nu ca dorul, nu ca blestemul, ci mai repede cum trece fericirea s-a fost lasat Petru pe cale... Goana ramase indarat si Petru sosi pe jos la Sfanta Vineri. Sfanta Vineri stia ca Petru o s-ajunga, din ranchezatul Murgului, care din cale de trei zile simti apropierea stapanului sau: ii iesi dara in cale cu colac moale si cu vin rosu.

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=060.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Zna zorilor

Page 16 of 22

- Bun ajuns. Fat-Frumos - Buna ziua, sora sfanta! Petru-i dete ulciorul cu apa de la fantana Zanei Zorilor. Sfanta Vineri-i multumi frumos. Mai vorbira apoi cateva cuvinte despre calea lui Petru despre curtea Zanei Zorilor si despre frumusetea sorei Soarelui si Petru puse saua pe Murgul. ca zau! el nu prea avea vreme de pierdut... Baba Vineri asculta cand cu dulce cand cu amar cand cu drag, cand cu necaz: vazand apoi cum ca Petru va sa mearga ii pofti sanatate si noroc. Petru nici nu stete pana n-ajunse la Sfanta Joie. Aici se cobori de pe cal si intra; precum a tost vorba sa fie. Nici la Sfanta Joie nu se prea opri zise "buna ziua"', mai facu o vorba scurta si lua "sanatate buna"'. - Stai! sa -ti mai spun una mai nainte de a porni in cale zise Sfanta Joie cu grija. - Sa -ti ai grija de viata; sa nu legi vorba cu om sa nu mergi iute, grabit; sa nu iei apa de la mana; sa nu crezi la vorba si sa fugi de buze dulci. Sa te duci cum ai venit... Calea e lunga lumea e rea si tu ai la tine lucru mare!... Asculta dar de mine iaca -ti dau o naframa; nu e de aur nu-i de argint nici de matasa nici de margele; e de panza nesadita, sa o porti ca e vrajita... Cine-o poarta, pe acela fulgerul nu-l ajunge sulita nu-1 patrunde sabia nu-1 taie si gloantele sar de pe trupul lui. Asa grai Sfanta Joie. Petru primi si asculta; se lasa apoi cu Murgul in vant si se duse... se duse... cum se duc adica Fetii-Fru-mosi cand ii mana dorul de casa. La Sfanta Miercure Petru nici nu se mai cobori de pe cal, ci zise "buna ziua" din spatele calului si mana mai departe. Intr-o buna vreme ii veni cutia cea vrajita in minte si vrand sa auda veste din lume; o scoase din teaca. Nici nu o scoase bine, nici nu o deschise cum se cade, pana ce si incepu a vorbi ce vorbea de acolo din ea. - S-a suparat Zana Zorilor pentru ca i-ai furat apa... S-a suparat Sfanta Vineri pentru ca i s-a spart ulciorul... S-au suparat fratii tai Florea si Costan pentru ca le-ai luat imparatia. Petru incepu a rade cand auzi de atata suparare. Nici nu stia ce sa intrebe mai inainte. - Cum a spart Sfanta Vineri ulciorul? - De bucurje ce i-a fost a inceput a juca si a cazut cu ulcior cu tot. - Cum am luat eu imparatia de la fratii mei? Cutia incepu acuma a spune ca fiind imparatul batran si orb de amandoi ochii. Florea si Costan s-au dus la el si au cerut ca sa imparta imparatia intre dansii. Imparatul le-a spus ca numai acela va imparti tara. care va aduce apa de la fantana Zanei Zorilor. Intelegand fratii lucrul mersera la Baba Birsa si asta le spuse ca ai fost ai facut si ai pornit, ca sa vii. Fratii se sfatuira si acuma au pornit in calea lui Petru, ca sa-1 ucida, sa iee apa de la el si sa imparateasca peste tara. - Minti cutie spurcata! striga Petru manios cand le auzi toate acestea, si dete cu cutia de pamant, incat crapa in saptezeci si sapte de bucati. N-a mai mers mult pana ce si vazu nourii din tara sa, simti suflarea vanturilor de acasa si zari din departare pe ici colea cate un munte de pe marginile tarii... Petru stete in loc ca sa vada mai bine, ca-i parea ca nu e adevarat ce-i parea. Era sa treaca peste puntea cea din marginea imparatiei cand vazu c-aude ceva din departare... asa ceva ca si cand ar striga un om, si ca si cand 1-ar striga chiar pe

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=060.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Zna zorilor

Page 17 of 22

el dupa nume - Mai Petre! Voi sa stea in loc. - Mergi! mana! striga Murgul. Nu e bine sa stai! - Ba nu! stai! sa vedem ce e cine si pentru ce? Sa dam fata cu lumea. Petru zise si suci fraul Murgului. - Ei Petre! Petre! Oare cine te-ainvatat sa stai?... Oare n-ar fi mai bine sa te pleci la sfatul Murgului?... Asa e lumea n-ai ce face! Dupa ce se intoarse vazu, doamne, pe cine vazu! pe frate-sau Florea si pe frate -sau Costan... Amandoi erau si impreuna se apropiau catre Petru... Petre! mergi! mana! Sau nu ti-a zis Sfanta Joie sa nu legi vorba cu om? Sau nu stii ce veste ti-a dat cutia Sfmtei Miercuri? Fratii veneau cu vorba buna si cu buze dulci... Si Sfanta Joie a fost zis... Petre! Petre!... ai uitat, ce-a zis?!... Cand Petru vazu pe fratii sai cei dulci zbura din spatele Murgului la ei in brate Doamne! Dar cum sa nu zboare! De cand n-a vazut el fata de om? De cand n-a auzit vorba pamanteasca ? Si a curs vorba cum curge intre frati. Petre era vesel si fericit. Florea si Costan erau buni la vorba si dulci la buze... Singur Murgul era trist singur el isi lasa capul la pamant. Dupa ce fratii vorbira multe de imparatul batran, de tara si de calea lui Petru Florea incepu a-si increti fruntea. -Frate Petre! Lumea e vicleana! N-ar fi mai bine ca sa ne dai noua apa ca s-o ducem noi? grai fratele. Tie-ti iese unul in cale, iara pe noi nimeni nu ne stie, de unde venim, unde mergem si ce ducem. - Da! da! grai Costan, Florea vorbeste bine. Petru clatina o data... de doua ori din cap si spuse fratilor sai treaba cu naframa. Fratii cei doi vazura acuma ca pentru Petru nu este decat o moarte. Florea incepu dar a bate saua ca sa priceapa iapa. Cam de vreo trei azvarlite d-acolea era o fantana cu apa limpede si rece. - Nu ti -e tie sete mai Costane? grai Florea tragand o data cu ochiul catre Costan. - Da! raspunse Costan. pricepand ce si cum ar trebui sa fie. Hai, frate Petre sa ne stamparam o data setea si apoi sa pornim cu Dumnezeu. Noi vom merge in urma ta si te vom pazi de necaz si primejdie. - Nu merge Petre!... Nu merge ca nu dai de bine!... Murgul necheza o data... Hei! Dar Petru nu l-anteles. Ce s-a intamplat dupa aceea!? Ce sa se intample? Nimic nu s-a intamplat!... Fantana era lata si adanca... Fratii pornira cu apa catre casa ca si cand ei ar fi adus-o chiar de la Zana Zorilor. Murgu mai necheza o data asa de turbat si de dureros incat se infiorara si padurile... fugi pana la fantana... si stete impietrit de durere. Asa fuse treaba cu Petru cel voinic si Fat -Frumos viteaz! Bag sama asa i-a fost ursita, ca s-ajunga in ceas rau! La curtea imparatului se facu ospat si veselie mare. Merse vestea in tara, cum ca feciorii imparatului Florea si Costan au adus apa de la fantana Zanei Zorilor. Imparatul se spala cu apa pe ochi si vazu, - cum om inca n-a mai vazut... Era in casa imparatului pe dupa cuptor un vas cu curechi; in doaga acestui vas sedea un vierme: imparatul il vazu prin lemn, asa vedea de bine. Dupa ce imparatul imparti tara intre feciorii sai cei voinici se retrase in curtea sa cea mare, ca sa-si traiasca zilele batranetelor in pace. Asa se sfarsi treaba cu apa de la fantana Zanei Zorilor: Tara facu un ospat de trei zile si trei nopti si se puse iarasj la lucru ca si cand nici nu s-ar fi intamplat

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=060.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Zna zorilor

Page 18 of 22

nimic. Dupa ce Petru se departase de la leagan iesi din casa si curte... dupa ce sunetul fluierasului nu se mai auzea. Zana Zorilor isi veni in fire, deschise ochii, ridica capul si privi in toate laturile cautand nici ea singura nu stia ce... Ce a fost? intreba pe de jumatate inca prin vis. Cine? I se parea, cum ca a vazut ceva prin vis ba chiar aieve... ceva dulce, placut, o frinta... ca si cand ar fi omeneasca, insa mai putemica in privire, mai altfel decat ceea ce a fost vazut pana atunci... - Nu stiti voi ce a fost?... Ati vazut si voi?... Sau ati dormit?... Ati visat? asa le intreba Zana Zorilor pe zane... si se intreba pe sine insasi... li parea ca de cand a vazut ce-a vazut chiar nici sufletul sau nu mai e tot acela... si nimenea nu-i raspundea. toata lumea statea uimita. Vazu cununa... - Ce cununa frumoasa!... Cine oare a cules florile din ea? Cine oare le-a impletit in cununa? Si cine oare a adus aici cununa si a lasat-o la mine pe leagan?! Zana Zorilor se intrista! Vazu painea pe masa... Lipseau din ea trei bucatele; una de-a dreapta, una de-a stanga si una din mijloc. Din vinul junetei lipseau asemenea trei inghitituri: una de deasupra una din fund sj una din mijloc... A trebuit sa fi fost cineva aicea... Zana Zorilor se intrista inca mai tare; ti parea ca o doare ceva, si nu stia ce si unde... Apa din fantana era tulbure... Apa! apa a dus cineva de aici!... Zana Zorilor se supara. Cum a putut intra cineva fara veste?! Unde e paza cea aspra? Nazdravanii? Balaurii? Ce au facut leii ferecati?! Si zanele? Si florile? Si soarele?... Nimeni n-a pazit? Nimeni n-a fost la locul sau?!... Zana Zorilor se supara pe deplin. - Le, zmei, balauri, nazdravani, porniti, goniti, ajungeti, prindeti si aduceti porunci Zana Zorilor in supararea ei cea mare. Porunca suna si toata lumea se puse in miscare. Petru s-a fost insa intins la fuga incat nici razele soarelui nu-1 puteau ajunge. Toti venira tristi toti adusera vesti triste. Petru a fost trecut peste marginile Imparatiei Zorilor unde intreaga paza nu mai avea putere. Zana Zorilor isi uita acuma supararea de trista ce se facu si trimise pe Sfantul Soare ca sa umble in lume sa faca din sapte zile una... sa cerce sa afle si s-aduca vesti. O zi din sapte zile Zana Zorilor n-a facut alta decat a stat si privit in calea Soarelui, a privit... privit... pana ce au inceput a -i curge lacrimile din ochisori nu stim acuma de privitul cel mult ori de durerea si dorul ei cel mare! Iata-ntr-a saptea zi Sfantul Soare se reintoarce... rosu, trist si obosit....iarasi veste rea!... Hei! ca Petru era unde razele soarelui nu pot patrunde! Dupa ce Zana Zonlor vazu ca si cea din urma incercare fu in zadar dete porunca aspra in tara: Zanele sa nu mai zambeas-ca, florile sa nu mai miroasa, vanturile sa nu mai miste izvoarele sa nu mai curga limpede si razele soarelui sa nu mai lumineze. Porunci apoi, ca intre lume si Imparatia Zonlor sa se lase valul cel mare al intunecimii prin care sa nu strabata decat o singura raza de soare, care sa duca vestea-n lume cum ca "pana ce nu va veni acela care a dus apa de la fantana. soarele sa nu se mai miste pe cer". A mers vestea in lumea cea intunecoasa... oamenii intelesera ca lumina cea

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=060.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Zna zorilor

Page 19 of 22

grozava nu e decat pentru lumina ochilor imparatului... Nimeni nu vedea in lume afara de imparatul; nimeni nu vedea necazurile intunericului decat imparatul. Dete dar fiilor sai Florea si Costan sfat si porunca, ca sa pomeasca, sa mearga si sa mantuiasca lumea de intunerec. Cine a mintit una, minte si a doua; Florea se puse in sa si porni catre Imparatia Zorilor acuma cand Petru a fost curatit calea. - Vine cineva? intreba cam aspru. - Vine, raspunsera zmeii, ce stateau paza la punte. - Cum vine, peste punte ori pe sub punte? Puntea era, - acum stim noi - cum era! Florea trece pe sub punte. - Voinicul vine pe sub punte! raspunsera zmeii cam in gluma. - Grijiti de el, neagra va fie lumina! zise acuma Zana si primi pe Florea sa intre. Pe Florea-1 trecura fiorii cand vazu atata frumuseta. - Bun ajuns voinice! Tu ai furat apa? - Sa fie de bine! Zau eu am luat-o. - Tu ai baut vinul? Florea stete mut. - Tu ai mancat painea? Florea zise "ba". - Tu m-ai sarutat? Florea -si uita vorba. - Na! Oarba-ti fie lumina! Invata-te sa mai minti! Zise acuma Zana suparata si-i dete lui Florea doua palmi, una pe de-a dreapta, una pe de-a stanga, incat astuia i se intu -necara ochii. Doi zmei dusera apoi pe orbitul de Florea acasa si treaba se gati. Porni si Costan in urma fratine-sau. Porni, ajunse, o pati si reinturna. In lume nu mai ramase acuma nici o raza de lumina. Asa ramase lumea intreaga oarba de dragul ochilor unui imparat... Dupa ce Zana Zorilor a vazut cum ca nu poate afla pe Petru, a chemat la sine pe intrega tara sa, pe zmei, balauri, nazdravani si lei pe toaie zanele, pe toate florile, pe toti supusii i-a chemat la sine. Chiar si Sfantul Soare a trebuit sa se coboare de pe cer sa desfrane caii de la caruta, sa -i bage in grajd si sa intre la Zana Zorilor... Cand au fost asa toti adunati impreuna, Zana Zorilor nu le imparti mai mult la porunci, ci trista si mustrata cum era, lua ziua buna de la toti supusii sai, le multami pentru iubire si credinta si-i trimise in lume, ca sa mearga sa faca fiecare dupa capul si priceperea sa. Numai doi lei, doi zmei, doi balauri si tot atatia nazdravani opri la sine, ca sa fie cine sa-i pazeasca puntea. Trimise toate zanele in gradina sj lasa, ca sa nu intre-n curte pana ce nu o vor vedea pe ea senina; lasa ca florile sa miroasa d aici inainte un miros, care imbata orice fiinta omeneasca, ca vanturile sa se miste cantand atata de dureros incat orice suflet omenesc sa planga cand le aude, ca izvoarele sa curga apa amara, si lasa ca soarele pe toata ziua data de Dumnezeu sa arunce cate sapte raze seci in lume. Dupa ce toate acestea le randui se duse la roata cea mare, pe care era invartit firul traiului omenesc si opri roata de a se mai intoarce si viata omeneasca de a mai curge... Dup-aceea... Zana Zorilor s-ascunse din fata lumii in fundul curtii celei mari, in locul cel mai intunecos si mai neingrijit... Zmeii. balaurii si nazdravanii iesira-n lume si de rusine ce le era, s -ascunsera in cele mai adanci pustiuri, pesteri - ca ochiul omenesc sa nu-i mai vada! Leii-si lepadara parul de aur si ferecatura de pe gheare si dinti, si de suparati ce erau se facura salbatici; Zanele s-ascunsera prin gradini; florile, izvoarele si vanturile se supusera vointei Zanei Zonlor, si razele seci. fara caldura si lumina, si astazi se vad

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=060.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Zna zorilor

Page 20 of 22

intinse pe cer colea in noptile de vara... Viata omeneasca stete locului, si timpul inceta d-a mai curge... Doi lei, doi zmei, doi balauri si doi nazdravani se pusera paza la punte... Cat a ramas Imparatia Zorilor astfel, aceea nu se stie si nici nu se poate spune... A trecut multa vreme asa fara sa fi curs! A inteles si Sfanta Vineri ca Zana Zorilor s-a suparat; raza cea pustie si vantoasele ce cutreierau lumea intreaga i-au fost adus stire de mult... S-a suparat de jumatate, iar de cealalta jumatate s-a bucurat: s-a suparat pentru ca nu mai putea sa mai priveasca in cautatoare si s-a bucurat pentru ca vedea pe Fat-Frumosul sau cel voinic scapat si pe vecina sa cea frumoasa trista... A mai fost apoi necajita pentru ca i s-a fost spart ulciorul cu apa cea minunata. Cand Sfanta Vineri vazu insa ca mtunerecul nu mai mcetea-za. lumina nu mai vine, si cand pieri si cea din urma raza de pe pamant zic cand Sfanta Vineri vazu ca Zana Zonlor i-a trecut de gluma ea porunci vantoaselor ca sa pomeasca toate impreuna, sa se izbeasca in valul cel mare de la marginea imparatiei sa-l miste din loc si sa faca ca lumina sa curga in lume. Vantoasele pornira... care de care mai turbate, care de care mai grozave si mai infricosate,... cum merg adica vantoasele... Ti se parea ca au sa ia lumea cu sine si sa nu se mai opreasca in loc cu ea. Ajunsera la val... se izbira in el... si cum se izbira?... Valul nu se misca!... Vantoasele se mai izbira o data.... apoi inca o data... adica de trei ori una dupa alta. ...Si apoi nu se izbira mai mult... vazura cum ca valul sta mai teapan decat pamantul in tatanele sale... Statura cateva clipe locului - rusinate si obosite se intoarsera dupa aceea indarat si inconjurara o data lumea in mania lor cea turbata... Ce a fost calea lor?... Acuma-si poate gandi fiecare ce a fost! Bine cu de-a-buna seama-a putut fi! Vai si amar!... Vantoasele sosira acasa si spusera Sfmtei Vineri cum si ce e cu valul. Slanta Vineri se supara acuma si de cealalta jumatate: trimi-se vanturile la curtea imparatului ca sa duca lui Petru vorba si sfat: sa mearga sa stea de vorba cu Zana Zorilor si sa faca ce va face, ca sa aduca lumina in lume. Vantoasele pornira de-a doua oara... acuma ceva si mai incet... mai nepripit... ca si cand pleci adica in treaba buna si la om de naravala... Ajunsera la curte... Petru nu e!... Vantoasele incepura a se misca mai a strain. Petru a pierit in cale. Vantoasele luara curtea din stanga... apoi din dreapta... apoi din mijloc... O intoarsera, sucira, ridicara si arancara pana ce nu se mai alese nimic din ea... Dupa aceea pornira cu vestea despre moartea lui Petru catre coliba Sfmtei Vineri. - Porniti cu totii in lume; miscati tot ce e de miscat si aflati pe Petru. Viu sau mort mi-1 aduceti! porunci Sfanta Vineri dupa ce auzi vestea cea trista. Trei zile si trei nopti vantoasele nu mai stetera... De trei ori scoasera copacii din radacini, de trei ori scoasera raurile din cursul lor; de trei ori sfaramara nourii izbindu-i dc stanci; de trei ori maturara fundul marii si de trei ori prapadira fata pamantului. Toate fura in zadar!... Ele intrara acasa care de care mai obosite care de care mai manioase si mai rusinate. Numai una n -a sosit inca; vantul cel de primavara, lenes, moale si intarziatic... Unde sa fi ramas?... Toti stiau ca multa treaba n-o fi fost sa faca... Cine stie... de

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=060.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Zna zorilor

Page 21 of 22

obosit ce-o fi fost s-a pus undeva la racoare... Nimeni nu-si batea capul cu el. Iac-o data intr -un tarziu dupa ce toata lumea s-a mai rupt gandul de a mai afla pe Petru, franzele incepura a se misca. Sfanta Vineri simti molatatea suflarii si iesi afara. - Ce veste aduci? intreba pe cea mai draga dintre vantoase. - Trista e de trista dar buna-i de buna sopti vantul cel tanar. Dupa ce m-am fost obosit de atata cercetare de atata spart si pradare dadui de-o fantana seaca si cugetai sa intru in ea ca scutit de surorile mele sa ma mai odihnesc mai nainte de a porni catre casa. - Si-n fundul fantanei aflasi pe Petru? striga Sfanta Vineri plina de bucurie. - Da! si pe Murgul de o parte. - Dulce -ti fie vorba, dragu-ti fie sufletul, si pururea veste buna s-aduci! zise acuma Sfanta Vineri catre vantul cel de primavara, ii porunci apoi ca sa se repeada pana la Sfanta Joie si sa -i spuna ca sa gateasca cu tigaia de aur, ca de Petru nu e bine, sa sara d-acolea pana la Sfanta Miercure, si sa-i spuna ca sa vina la sfanta cu apa vietii. - Inteles -ai? ii mai zice Sfanta Vineri. Sa fii cu-n picior aici, cu unul acolo! Si pornira cu totii... Sosira cu totii la fantana cea parasita... De Petru nu era decat os si cenusa. Sfanta Miercure lua oasele si le incheie laolalta... Nu lipsea nici unul. Sfanta Vineri porunci vantoaselor ca sa desfunde fantana, s-arunce pulberea in sus si s-adune cenusa lui Petru... Toate se facura... Sfanta Joie facu foc, culese roua de pe frunze in tigaia cea de aur... si puse tigaia pe foc... Cand apa incepu a fierbe, Sfanta Miercure zise trei vorbe... privi o data catre rasarit, o data catre apus. o data catre miaza-zi. o data catra miaza noapte. apoi arunca iarba vietii in apa cea fiarta. Tot asa facu si Sfanta Vineri cu cenusa lui Petru. Sfanta Joie numara dupa aceea, unul, doua, trei si lua tigaia de pe foc. Din cenusa lui Petru din roua si din iarba vietii s-a fost facut o unsoare mirositoare. Vantul cel de primavara sufla o data peste ea, si unsoarea se slei. Acuma unsera oasele lui Petru cu unsoarea de sapte ori in jos de sapte ori crucis, tot de atatea ori curmezis... si cand fusera gata, Petru sari in picioare... pe de o suta si pe de o mie de ori mai frumos decat cum a fost... pe de o suta si pe de o mie de ori mai voinic si mai falos decat cum a fost! - Sai pe cal. voinice! zise Sfanta Vineri. Indata ce Murgul samti pe stapanul sau in spatele sale, incepu a necheza si a scapara din picioare... Era mai viu decat cum a fost candva! - Unde pomim? intreba vesel. - Catre casa! raspunse Petru. - Cum sa mergem? - Ca blastemul! Petru multami de vorba si treaba. se intinse apoi la cale si merse... merse..., cum merge adica blastemul.... pana ce ajunse la curtea imparatului. De curte nu mai era decat locul... Nu vedeai urma de om, de la care sa poti auzi o vorba sau o veste... iaca intr-un tarziu Barsa iesi din fundul unei pivniti mucezite. Petru intelese ce e, cum din ce pricina intoarse fraul Murgului si merse mai repede decat cum a venit... Nici nu rasufla pana la Imparatia Zorilor. Cata vreme a trecut, de cand a ramas cum a fost sa ramana trebile-n Imparatia Zorilor, aceea cu vorba si grai nu se poate spune... Multa vreme a trebuit sa treaca!...

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=060.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Zna zorilor

Page 22 of 22

Cand Petru sosi la punte, in scare nu mai erau decat trei raze luminoase sapte calde si noua seci.... celelalte toate le-a fost lepadat cu de-amanuntul... Cand Petru se opri cu Murgul, toala lumea se opri cu el ca sa vada ce va fi sa fie acuma. Zana Zorilor simti, cum ca ceva deosebit trebuie sa fie in apropiere ca-i parea ca tocmai acuma s-a desteptat din visul cel ce-a facut-o trista... Ea dorea.... nu stia ce... tocmai ca si atuncea... - Cine vine? intreba cam cu jumatate de gura. - Tine-te bine stapane! zise Murgul. Petru stranse din pinteni, trase din frau si nici nu se simti pana ce fusese de cealalta parte de punte. - Voinic vine peste punte! strigara pazitorii ridicandu-si palariile din cap ? Zana Zorilor nu se mai misca din loc si nu mai grai nici o vorba... Ca pe nevazute sari Petru la ea, a cuprins-o in brate, si o saruta... cum saruta adica Fetii Frumosi pe zanele dragastoase? Imparateasa Zorilor simti ca simte ce n-a mai simtit... Nu mai vorbi, nu mai intreba ci facu semn ca sa bage pe Murgul in grajdul soarelui si intra cu Petru in casa... Zanele incepura a zambi vesel; florile incepura a mirosi dulce; izvoarele detera a curge limpede; vanturile se prefacura in cantec de bucurie: roata vietii incepu a se intoarce mai repede decat prisnelul; valul cel negru cazu la pamant si soarele stralucitor se ridica in sus catre ceruri... sus... mai sus decat cum a fost candva .. sin lume se facu lumina ca fata soarelui incat noua ani noua luni si noua zile oamenii nu vazura nimic de lumina cea infricosata. Petru merse acasa, aduse pe tatal sau cel batran si pe mama sa cea batrana, facu o nunta incat ii merse vestea-n nouazeci si noua de tari si se facu imparat peste amandoua imparatiile. Iara fratilor Florea si Costan li se dete lumina ochilor ca sa vada si ei fericirea lui Petru. Asta a fost. dragii mei cei buni, povestea lui Petru Fat-Framos cu Zana Zorilor din Tara Soarelui. Petru a trait si a imparatit cu pace si cu sanatate, ... si doara mai imparateste si astazi cu ajutorul lui Dumnezeu.
nchide fereastra

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=060.php

7/12/2003

Colecia BIBLIOTECA MEA <titlu>POVETI DE PATI</titlu> Copyright Editura Dacia, 1999 EDITURA DACIA CLUJ-NAPOCA, 1999 Coperta de VASILE BEUDEAN Ilustraiile de IOAN GOTIA LEGENDA SLCIEI PLNGTOARE ISBN 973-35-0810-1 <titlu>CUPRINS</titlu> Legenda slciei plngtoare / 5 Pe cnd umbla Dumnezeu pe pmnt / 7 ngerul i cei trei frai /14 Mcleandrul /18 Palatul de aur / 23 Trgul znelor / 29 Copacul care cnt, pasrea care vorbete i apa de aur/32 Cpcunul cu un ochi / 38 Celul i anticarul / 43 Domnia Voichia / 45 Mult zgomot pentru un lucru de nimic / 52 Ceasornicul fermecat / 54 <titlu> Salcia plngtoare </titlu> a fost odat un copac mndru, care i nla cu trufie ramurile spre cer. Dup ce Pilat chem pe Isus la judecat i-l ascult, fr s-i gseasc vin, el l ddu pe mna ostailor, care l schingiuir. Otenii se duser n grdin ca s-i caute nuiele i numaidect i puser ochii pe ramurile zvelte ale slciei, care sttea n mijlocul grdinii i din care rupser o mulime. Salcia nu bnuia la ce aveau s slujeasc ramurile sale. Dar vzu ndat cum Isus fu adus acolo. Otenii cruzi i smulser haina, l legar de un copac i-l lovir cu nuielele pn ce ni gele. 5 Isus ndur toate chinurile fr ca din gura lui s ias o vorb de jelire. Dar salcia fu cuprins de o durere adnc, i era ruine c-i oferise ramurile pentru un lucru att de ru i nu mai ndrznea s-i ntind ramurile ctre cerul albastru; jelind, ea i aplec frunzele i ramurile la pmnt. Oamenii ncepur de atunci s planteze salcia pe morminte. i aa se fcu, dintr-o mndree de copac, salcia aplecat i plngtoare. 6 <titlu> PE CND UMBLA DUMNEZEU PE PMNT </titlu> Umblnd odat Dumnezeu cu sfntul Petru pe pmnt, au ajuns seara trziu ntr-un sat, n care mult vreme nimeni n-a voit s le dea adpost. Dup umblet gsir un ran care-i primi. Acesta le aternu nite paie n ur i nainte de culcare se ngriji s le dea o mncare bun. Sfntului Petru, care se necjise c nu voia nimeni s-i primeasc, i-a plcut purtarea ranului i nu nceta cu laudele. - Cnd lauzi pe cineva, Petre, nu luda prea tare, zise Domnul. Cum se crp de ziu venir treiertori n ur. Pe atunci nu erau maini de treierat. Sfntul Petru se trezi din somnul dulce i se necji c ranul i supr aa de diminea. - Sculai-v! le zise ranul i haidei s ne ajutai! Cine vrea s mnnce trebuie s munceasc. Sfntul Petru nu se mic ns din loc, mai ales c i se prea c bunul Dumnezeu doarme nc dus. Treiertorii ncepur munca. Dup ce au treierat de trei ori mprejur, ranul zise: 7

- Nu trebuie s i lsm pe leneii acetia s doarm! Dac-au mncat, de s-au sturat, s ne ajute i la munc. Atingei pe unul cu bul. Sfntul Petru dormea la margine i deodat se pomeni cu o lovitur n spate. Dar nu se mic, cu att mai mult cu ct i se prea c Dumnezeu doarme dus. - Dar bine mai dorm tia! - zise ranul. Atunci Dumnezeu i opti lui Petru: - Petre, vino ncetior n locul meu, cci altfel de la tia o s mai capei una. Petru se mic bucuros din loc. - Oho! tia-s ca nite bee! strig ranul, chiar s trsneasc lng ei, nici atunci n-ar auzi nimic. S-i dm deci una i celui de lng perete. i deoarece Sfntul Petru se mutase din loc, mai cpt o lovitur zdravn. Nu zise nici de data asta nimic. Dup un timp Dumnezeu se scul i binecuvnta pe ran, nct acesta treiera acum de dou ori mai mult dect nainte. Pe drum, Sfntul Petru l ntreb pe Dumnezeu de ce l-a binecuvntat pe ran, dup cte avusese el de ndurat. Atunci Domnul a spus: - Petre, tu ai meritat cele dou lovituri, una pentru c n-ai vrut s o ajui pe gazd, a doua, pentru mine, fiindc ai fost egoist i te-ai mutat n locul meu. 8 Alt dat, cnd ajunser n alt sat, li se fcuse foame. Zise Dumnezeu: - Petre, du-te i cumpr lapte. - Nu lapte Doamne, mai bine "ccior", se rug Sfntul Petru, cruia i plcea tare mult brnza. - F cum tii, uite banii, cumpr trei culei. Sfntul Petru se duse i cumpr trei culei. Unul l manc imediat i se ntoarse la Dumnezeu numai cu doi culei. - Unde este al treilea? ntreb Dumnezeu. Petru se fcu c nu aude i-i vzu de drum. Ajungnd ntr-o pdure se odihnir. Zise Domnul atunci ctre Sfntul Petru: Petre, nu mai am bani i vom avea nevoie. Aici sub pom, unde stm noi, este o comoar, ia un par, scoate pomul din pmnt i ia comoara. Sfntul Petru se puse pe treab, scoase pomul din pmnt i gsi ntr-adevr o comoar. Lu banii de aur i fcu din ei o grmad naintea lui Dumnezeu. Domnul i numr i fcu din ei trei grmezi egale. Una o dete Sfntului Petru, una o inu pentru sine iar a treia o ls acolo. - A cui este a treia grmjoar, Doamne? ntreb Sfntul Petru, - Este a aceluia care a mncat al treilea cule. 9 Sf. Petru i-a mrturisit ndat fapta: - Doamne, eu am mncat culeul. Dumnezeu l privi serios i spuse: - Petre, tu n-ai mrturisit pentru cule, ci pentru bani. n bani st Satana, ia toi banii i mparte-i la sraci! Sfntul Petru roi, lu banii i fcu aa cum i s-a poruncit. Mergea odat Sfntul Petru pe lng Dumnezeu adncit n gnduri. Deodat se opri i spuse: - Minunat lucru e s fii Dumnezeu. Dac a putea fi Dumnezeu numai pentru o jumtate de zi, apoi iar s fiu Petru. Domnul, auzindu-l, zmbi i spuse: - S fie dup gndul tu. Din clipa aceasta eti Dumnezeu pn disear. Tocmai se apropiau de un sat, din care o fat de ran scotea un crd de gte. Dup ce le-a mnat pe cmp, le-a lsat acolo i s-a ntors n sat. - Vrei s lai, i spuse Sfntul Petru, gtele singure? - Nu pot s ngrijesc astzi gtele. Astzi se face sfinirea bisericii, spuse fetia. - Dar cine va ngriji gtele? ntreb Sf. Petru. 10 - Ei! astzi trebuie s le pzeasc bunul Dumnezeu, spuse copila i alerg spre sat. - Petre, zise Dumnezeu, ai neles? Bucuros m-a fi dus cu tine n sat la sfinirea bisericii... dar gtele se pot rtci i tu eti Dumnezeu pn disear, deci trebuie s le pzeti. Ce era s fac Sf. Petru. A trebuit s pzeasc gtele. S-a jurat, ns, c niciodat nu va mai dori s fie Dumnezeu. *** Odat ajunser trziu seara ntr-un sat. Dumnezeu voia s caute adpost ntr-o cas mai srac, Sf. Petru, ns, l rug s poposeasc ntr-o cas mai bogat. Domnul nu se mpotrivi, l ls s mearg, dar el se opri n faa unei colibe. Sfntul Petru merse n casa care era cea mai frumoas dintre toate. - Aici este mbelugare, aici vom cpta mas bun i un pat bun, se gndea Sf. Petru, dar s-a nelat.

ranca l primi ru i i spuse c ea nu are mncare i adpost pentru pierde-var. Sfntul Petru se necji, dar nu-i pierdu curajul. Se duse la alt cas dar i de acolo a fost gonit. La fel i la a treia. Amrt, se ntoarse la 11 Dumnezeu. - Vino s ncercm n coliba aceasta, spuse Domnul i intrar nuntru. Gsir o femeie cu copii tocmai la mas. Srcia se vedea peste tot. - Aici am nimerit-o foarte bine, cci femeia nu are nimic, gndea Sf. Petru, dar se nela. Dup ce Dumnezeu ceru de mncare i se rug s le dea un adpost, femeia, o vduv, le rspunse:. Dac suntei mulumii cu ceea ce am, bucuros v osptez. Dumnezeu era mulumit. Vduva le aduse o farfurie cu ciorb i se rug s-o ierte c supa nu e mai gras, cci nu are ulei. - Petre, numr steluele care noat n ciorb! spuse Dumnezeu. Petru numr steluele. Erau aizeci. Dup ce mncar, Domnul numr pe mas attea monede de aur cte stelue notaser deasupra ciorbei i le ddu vduvei, dup care se duser la culcare. A doua zi diminea, femeia se duse la casa cea frumoas dup lapte, ca s pregteasc drumeilor ceva bun de mncare i povesti vecinei ce bine au rspltit-o drumeii pentru ciorba cea slab. Vecina ei, o femeie foarte lacom, spuse vduvei s nu pregteasc nimic cci vrea s-i pofteasc ea pe drumei la o ciorb mai bun. Vduva le spuse aceasta drumeilor care plecar n vecini, la casa cea mare, ntovrii de 12 mulumirile vduvei. ranca cea bogat le pregti o ciorb foarte gras. - Dac au pltit o ciorb rea aa bine, cum au s plteasc ciorba cea bun?, gndi ea. - Petre, numr steluele care noat n ciorb, spuse Domnul. - O Doamne, spuse Sf. Petru, cruia i plcea ciorba, este att de bun ciorba aceasta nct tot uleiul de pe ea este adunat ntr-o singur stea. Cnd au plecat, Dumnezeu drui rncii numai un ban de aur. ranca nu era mulumit ns Domnul nu i-a dat mai mult. Cte stelue atia bani! Pe drum Sf. Petru l ntreb pe Dumnezeu de ce i-a dat att de puin femeii bogate. Acesta spuse: - Petre, darul nu se preuiete dup mrimea lui, ci dup gndul celui care-l face. Ciorba slab a vduvei a fost mult mai preioas dect cea a rncii bogate. 13 <titlu> NGERUL i CEI TREI FRAI </titlu> Erau trei frai care n-aveau alt avere dect un pr. Pe cnd unul pzea pomul, ceilali se duceau la lucru. ntr-o zi, bunul Dumnezeu porunci unui nger s mearg la ei i s le mbunteasc viaa. ngerul lu chipul unui ceretor i se rug de paznicul prului s-l miluiasc cu o par. Tnrul rupse una, care era a lui, i dndu-i-o spuse: - Asta e a mea; de celelalte pere, care sunt ale frailor mei, nu m pot atinge. ngerul i mulumi i se duse. n zilele ce urmar ngerul cpt de asemenea cte un dar i de la ceilali doi frai. n ziua a patra, ngerul se prefcu n clugr i se duse la cei trei frai miloi i le spuse: - Venii cu mine s v dau o hran mai bun. Tinerii l urmar fr s zic o vorb. Sosir la un ru i ngerul i ceru celui mai mare s-i spun dorina lui. - A vrea ca pe rul acesta s curg de aici nainte vin i s fie al meu. ngerul fcu semnul crucii cu bul i deodat 14 curse vin n loc de ap. De asemenea iei din pmnt i un sat, cu locuitori cu tot. ngerul lsndu-l pe fratele mai mare pe pmntul acela, i spuse: - Dorina ta s-a mplinit! Trimisul lui Dumnezeu merse mai departe cu ceilali doi frai. Dnd de o cmpie plin de porumbei, ngerul l ntreb pe fratele mijlociu ce dorin are. - A vrea, spuse acesta, ca porumbeii s se prefac n oi care s fie ale mele. ngerul fcu semnul crucii cu bul i porumbeii se transformar n oi. De asemenea, mai iei din pmnt i un sat n care toi locuitorii tundeau oile, frmntau brnz sau vindeau carne. Atunci ngerul spuse: - iat, dorina ta s-a mplinit!. ngerul merse mai departe cu cel mai mic dintre frai i pe drum l ntreb ce ar dori. Acesta i rspunse: - A dori o nevast dar s aib snge cretinesc. - Ei! spuse ngerul. Asta nu e lucru uor, cci nu este dect o fat pe lume i aceasta are doi peitori.

Dup cale lung, ajunser ntr-un ora stpnit de un mprat a crei fat era de snge 15 curat cretinesc. Ei se nfiar ca s-o cear de nevast, ns acolo erau deja doi prini care veniser n peit. - Ce facem? spuse mpratul, cei doi sunt prini iar al treilea este un om srac. Clugrul - adic ngerul - spuse: - Ai s faci aa: spune fetei s sdeasc n grdin trei vie de vie, pentru fiecare dintre ei cte una. Fiecare vi s poarte numele peitorului. Fata va fi nevasta celui a crei vi va face struguri chiar mine diminea. Toat lumea se mulumi cu aceast rnduial, cci credeau c aa ceva nu era posibil. Dar se nelar, cci Dumnezeu era cu cel srac. A doua zi se gsir struguri pe via tnrului srac. mpratul, fiindc i dduse cuvntul, a fost nevoit s-i dea fata dup cel srac. Fcur nunta chiar atunci; dar nau rmas n palatul mprtesc, ci ngerul i-a luat i i-a dus ntr-o pdure unde trir fericii un an. Tocmai cnd se mplini anul, Dumnezeu spuse din nou ngerului s coboare pe pmnt i s vad ce fceau cei trei frai. ngerul se fcu iar ceretor i se duse la cel pe al crui ru curgea vin. Se prefcu chinuit de sete i ceru de but. Stpnul - adic feciorul cel mare - rspunse: - Dac a da cte un pahar cu vin la toi care 16 mi-ar cere, n-a mai avea n curnd nici pentru mine. ngerul, auzind acestea, fcu o cruce cu bul iar peju ncepu s curg din nou ap, ca altdat, ngerul i spuse atunci: - N-ai meritat buntatea lui Dumnezeu, du-te i pzete-i perele! Acelai lucru se ntmpl i cu feciorul mijlociu, care se artase la fel de nerecunosctor. La urm, ngerul se duse la cel mai tnr dintre feciori, pe care l gsi ntr-un bordei srccios, mpreun cu soia lui. Cnd ngerul le ceru adpost, acetia l primir cu braele deschise, cern-du-i iertare c nu-i pot da mai mult din cauza srciei. - Nu conteaz, rspunse trimisul lui Dumnezeu, eu m mulumesc cu ce avei. Acetia fcur o turt din tot felul de plante i femeia o puse s se coac n cuptor. Cnd scoaser turta, se minunar c din cuptor ieise o pine adevrat, gustoas i rumen, i ridicar braele la cer i mulumir lui Dumnezeu c vor putea gzdui cum se cuvine pe bietul ceretor. Aduser apoi un ulcior cu ap i cnd bur li se umplu gura de vin. Atunci ceretorul - adic ngerul - fcu semnul crucii cu bul i bordeiul se prefcu ntr-un palat minunat. De atunci ei trir fericii i fr griji pn la adnci btrnei. 17 <titlu> MCLEANDRUL </titlu> Bunul Dumnezeu fcuse lumina, isprvise cerul i pmntul, plantele i animalele i acum sttea n rai i vopsea penele psrilor i mpodobea fpturile. Din minile lui porneau fluturi, porumbei, rsreau crini, trandafiri i lcrmioare. Spre sear, veni rndul s fac o psric sur. - ine minte - gri Domnul cu buntate - pe tine te cheam "mcleandru" (gu roie). i punnd psrica n palm, o ls s zboare n lume. Mcleandrul zbur voios s vad pmntul cu frumuseile lui. n oglinda unui pria ce curgea printre flori, i vzu chipul i bg de seam c e sur pe tot corpul. Nu avea nici o pan roie, nici mcar pe gu. Atunci se duse napoi la Dumnezeu i, zburnd n jurul lui, spuse cu sfial: - Doamne, pentru ce s m cheme mcleandru (gu roie), cnd n-am nici o pan roie? Dumnezeu i spuse cu blndee: - Mcleandru i-am pus numele i aa trebuie 18 s te cheme! Poi s-i ctigi singur pene roii pe gu. Pasrea ncepu s se gndeasc n ce fel ar putea s-i fac penele roii. Vznd o tuf de mce i fcu cuibul ntre ramurile ghimpoase ale acestuia, spernd c poate vreo petal din florile lui i se va lipi pe gu i va rmne acolo o pat roie. Dar nu se ntmpl nimic. A trecut mult vreme i psric a iubit cu foc, spernd c de para dragostei i se vor nroi penele. A cntat cu foc, spernd c de focul cntecului i se vor nroi penele. A luptat cu ardoare mpotriva altor psri, creznd c de vitejia ce-i ardea inima i se vor colora penele, dar n-a izbutit. N-a izbutit nici primul mcleandru i nici urmaii lui. Povestea aceasta o ciripea puilor ei un mcleandru ce-i avea cuibul ntr-un mce pe o colin din faa oraului Ierusalim. De-odat se opri, cci pe poarta Ierusalimului ieea o mulime de oameni ce nainta repede spre colina unde era cuibul ei. Erau clrei pe cai mndri, oteni cu sulie lungi, slujitori cu ciocane i cuie, preoi mndri i

judectori cu faa aspr, femei care plngeau i tot felul de oameni care strigau. Biata pasre tremura de groaz pe marginea cuibului. Dar uit de primejdia care o pndea pe ea i pe puii ei, ce puteau fi clcai n picioare n orice moment, ngrozindu-se de ceea ce fcea 19 mulimea cu cei trei oameni care erau osndii. - Ce ri sunt oamenii! - i spuse ea. Nu-i destul c i-au btut n cuie pe aceti nenorocii, dar pe capul celui din mijloc au mai pus i o cunun de spini. Ghimpii i-au nepat fruntea i nete sngele. Ct e de frumos omul acela i ce blnd se uit. Mi se rupe inima cnd l vd cum se chinuie. - Dac a fi eu tare ca frate-meu vulturul - se gndi ea - i-a rupe cu ghearele piroanele din palme. Vznd cum curge sngele din fruntea rstignitului care avea o cunun de spini, mcleandrul se hotr s fac ceva pentru a-i uura puin suferina. Zbur drept la rstignit i trase cu ciocul un spin ce i se nfipsese acestuia n frunte. Cnd spinul iei, din fruntea celui ce ptimea sri o pictur de snge pe pieptul psrii i se li repede, nct toate penele de pe gu i se nroir. Atunci rstignitul spuse: - Pentru mila ce pori n suflet ai dobndit ceea ce neamul tu ntreg a cutat s ctige strduin-du-se mereu, fr rezultat pn acum. Cnd pasrea se ntoarse la cuib, puii ncepur s strige: - i-e gua roie! Penele de pe gua ta sunt mai roii dect floarea trandafirului! - E o pictur de snge din fruntea srmanului 20 <poza>Iisus</poza> 21 rstignit - rspunse ea - i are s se spele ndat ce m voi sclda n vreun izvor. Dar orict s-a scldat mcleandrul, roul de pe gua lui nu s-a mai ters. Ba cnd i crescur puii, se ivi culoarea roie i pe penele de pe gua lor. De atunci, din ziua rstignirii Domnului, a cptat mcleandrul gua roie. 22 <titlu> PALATUL DE AUR </titlu> A fost odat un mprat i o mprteas care edeau ntr-un palat de aur. mprteasa era ns o vrjitoare. Printre alte multe lucruri avea i o oglinjoar. Cnd pleca mpratul, ea se uita n oglinjoar i putea vedea unde se ducea i ce fcea; n acelai timp avea i puterea s-l fac s se duc peste tot unde avea ea poft, ntr-o zi mpratul se plimb pn ce ajunse la rmul mrii, ntiul lucru ce-l vzu acolo fu un marinar necat pe care valurile l aruncaser la mal. Hainele lui i se prur aa de ciudate nct i veni poft s le ia; l dezbrc aadar pe marinar, se mbrc cu hainele lui i i vzu de drum. n acest timp, mprteasa se dusese n odaia de alturi; cnd s-a ntors i s-a uitat n oglinjoar, vzu n locul brbatului ei un marinar; v putei 23 nchipui spaima ei. Nu mai puin nelinitit era acum i mpratul cci nu mai tia cum s se ntoarc acas. La un moment dat ntlni o femeie btrn pe care o ntreb: - Spune-mi te rog, mtu, pe unde e drumul la palatul de aur? - La palatul de aur? zise femeia. N-am auzit niciodat de aa ceva i nu se poate s fie prin partea locului. Vino ns cu mine la criasa animalelor trtoare, poate c te va ndruma ea. mpratul se duse cu baba i ajunser la palatul criesei animalelor trtoare. O broasc veni de deschise poarta i l duse pe mprat la crias. Aceasta edea pe un jil nconjurat de melci, erpi, broate, oprle i altele, mpratul fcu temenele naintea ei i apoi o ntreb frumos dac nu tie pe unde este palatul de aur. - Palatul de aur? zise criasa mirat, nici n-am auzit de aa ceva. Poate tie vreunul din supuii mei. Fluier de trei ori i o mulime de erpi, scoici i viermi venir din toate prile, dar nici unul din ei nu tia unde era palatul de aur. - mi pare ru, spuse criasa, c nu pot s-i dau nici o lmurire. O s-i dau ns o cluz care s te duc la criasa animalelor alergtoare. Ea este mai puternic dect mine i mai degrab o s-i poat spune unde este palatul de aur. Fcu semn unui arpe care s-i slujeasc de 24 cluz, mpratul mulumi i plec cu arpele. Dup ce merser mult vreme, arpele se opri la un castel i mpratul btu n poart. Un cine i deschise i l duse pe mprat n palat, n faa unui jil mpodobit cu cele mai frumoase blnuri. Pe el edea o crias, nconjurat de curtea ei: lei, uri, tigri, cerbi, lupi i alte animale, mpratul salut i ntreb dac i-ar putea spune unde este palatul de aur.

- N-am auzit niciodat de acest palat, rspunse criasa, poate tie vreunul dintre supuii mei. Ea fluier de trei ori i din toate prile alergar cini, pisici, iepuri, obolani i oareci i Dumnezeu mai tie cte feluri de animale venir. Nici unul n-a tiut s spun unde era palatul de aur. Atunci mpratul se ntrista foarte tare. Criasa l mngie i spuse: - O s-i dau o cluz care s te duc la criasa animalelor zburtoare, care este mai puternic dect mine. Dac nu va ti nici ea, atunci nimeni pe lume nu te poate ajuta, i fcu semn unei pisicue s mearg cu mpratul. Acesta mulumi i plec mpreun cu pisica. Dup ce merser ct merser ajunser la palatul criesei animalelor zburtoare. Pisica miorli i o lebd frumoas, alb, deschise poarta i l conduse pe mprat la crias. Aceasta sttea pe un jil mre, mpodobit cu pene frumoase de tot felul de culori, iar pe cap 25 purta o coroan de pene i mai frumoase, n jur stteau tot felul de psri: vulturi, puni, pasrea paradisului, lebede, porumbei i privighetori, mpratul se nclin i spuse: - M-am rtcit i nu mai tiu s m ntorc la palatul de aur. - Palatul de aur? ntreb criasa mirat, animalele mele nu mi-au vorbit niciodat despre aa ceva i ele zboar prin lumea ntreag. Dar am s le mai ntreb o dat. Fluier i o mulime de psri umplur sala. Criasa ntreb: - Care din voi tie unde este palatul de aur? Nu rspunse ns nici una. Criasa mai fluier o dat i o mulime mare de psri veni, dar nici ele nu putur s spun nimic. Criasa fluier a treia oar i n jurul ei se adunar cele mai ciudate psri. De trei ori ntreb ea Care din voi tie unde este palatul de aur?. Toate tcur i se uitau mirate unele la altele, cci nu auziser niciodat de palatul acesta. Bietul mprat era dezndjduit. Cnd iat c una din psri vzu pe cer un punct care se apropia tot mai mult i se fcea tot mai mare i cnd fu foarte aproape vzur c era o barz. Criasa se supr c n-a venit la prima fluiertur i o ntreb unde a rmas aa de mult. Barza a rspuns: - Nu v suprai, vin de departe. edeam pe palatul de aur, cnd ai fluierat prima dat. 26 mpratului i tresri inima de bucurie.Nu tia cum s-i mulumeasc criesei. Ea i dete barza ca s-l cluzeasc, mpratul se sui clare pe barz, care se ridic cu el n vzduh. Aproape de palatul de aur barza se ls tot mai jos pn ce cobor pe acoperi. V putei nchipui bucuria mprtesei cnd i vzu brbatul pe care de mult l credea mort. Nici bucuria mpratului n-a fost mai mic cnd s-a vzut n sfrit acas. Dup ce au plns de bucurie, mpratul i-a spus berzei: - i mulumim de mii de ori, barz drag, c m-ai adus aici. Spune-mi acum cu ce s te rspltesc. - Nu-i cer nimic dect pe fiul tu cel mare; am s vin s-l iau peste apte ani. i barza pieri, mpratul i mprteasa rmaser locului ca trsnii. i aa s-a i ntmplat. Trecu un an i mprteasa nscu un fecior peste msur de frumos. Cu ct cretea cu att se fcea mai frumos i mai detept. Veni i al aptelea an i toat lumea din palat era cu inima cernit; cu toate acestea mpratul fcu pregtiri pentru a primi cum se cuvine pe barz. i ea veni. Cu lacrimi n ochi i cu durere n suflet mpratul i mprteasa nfiar berzei copilul i o rugar numai s nu-l omoare. Vznd barza aa, btu vesel din aripi i le zise: 27 - inei-va fecioraul; criasa animalelor zburtoare este foarte mulumit c v-ati inut de cuvnt. Bucuria i veselia ce a urmat dup aceea n palat nu o poate spune graiul omenesc. mpratul fcu o mas mare la care ezu i barza, avnd naintea ei un blid cu peti i broscue. Dup cteva zile barza plec mpratul, mprteasa i feciorul lor trir de atunci fericii i mulumii. i dac palatul de aur nu s-o fi nruit, st i azi n picioare. Dar unde? -ntrebai barza. 28 <titlu> TRGUL ZNELOR </titlu> Odat znele au fcut pe vrful unui deal un trg minunat, care era deschis numai noaptea la lumina lunii. Ce nu se gsea n aceast pia!... Inele care te fceau nevzut, covoare pe care dac te aezai te duceau n zbor la locul dorit, fee de mas pe care era destul s le ntinzi pentru ca masa s fie ncrcat cu toate buntile, pungi venic pline cu bani etc. Dar ce podoabe fr seamn erau: esturi de aur cu diamante, perle mari ca oul, brri lucrate dintr-un rubin, cercei cu briliante care i luau ochii prin strlucirea lor. ntr-o sear, o fat se ntorcea acas de la ora i ca s scurteze drumul o lu pe crarea ce trecea peste cmpii. Stelele strluceau pe cer, aerul era parfumat de mirosul fnului de curnd cosit i privighetorile cntau. Fata ns nu vedea i nu auzea nimic. Mergea ncetior gndindu-se la minuniile care le vzuse n ora. I se nirau n

faa ochilor toate cte ar fi dorit s aib i al cror ir nu se mai termina. Ah! dac a putea s fac ce vreau! Dac vreo 29 zn mi-ar da o putere s pot cumpra tot ce visez. Ajunse n marginea satului. Luna lumina colina. Aici znele i aezau, dup rsritul lunii, tarabele pline de tot felul de minunii. Fata se sperie cnd vzu toate acele bogii dar znele o chemar s-i arate comorile lor. - Cumpr, cumpr, ziceau toate ntr-un glas, artndu-i pietrele scumpe i esturile strlucitoare. - Iertai-m, frumoase vnztoare, dar pentru ca s pot cumpra aceste lucruri mi-ar trebui o avere. - Noi i vom cere o plat mic. Cte un fir de pr pentru fiecare lucru. Fata crezu c znele i bat joc de ea, dar ele struiau s o ndemne s cumpere. Nici nu-i venea s cread! Un fir de pr pentru orice lucru! Imediat ncepu s se plimbe prin pia ca s vad ce i-ar plcea. Cu ct cumpra mai mult cu att dorea mai mult. Dup inele i-a luat brri, apoi mrgele i multe altele. i pltea, pltea mereu, fr s bage de seam c prul i se rrise de tot. Deodat dete un ipt, cci ducndu-i mna la cap simi c nu mai avea nici un fir de pr. Era prea trziu! Cel din urm fir de pr l dduse pentru un pieptene cu diamante. 30 Se lumin de ziu i znele disprur ntr-un hohot de rs batjocoritor, lsnd n locul frumuseilor neltoare, pentru care fata i dduse o podoab natural, numai frunze vetede i iarb uscat. Soarele se arta pe cer, iar biata fat plngea, plngea mereu. n zadar, cci acum nu-i mai rmsese dect prerea de ru. 31 <titlu> COPACUL CARE CNT, PASREA CARE VORBETE I APA DE AUR </titlu> Odat un mprat i lu rmas bun de la via, lsnd n urma sa o fat pe care o chema Mria i doi biei; pe cel mare l chema Lucian iar pe al doilea Radu. Toi trei copiii locuiau cu mama lor ntr-un vechi castel. Mama era bolnav de mult vreme. Toi doctorii de la curte, din toat mpria i de prin ri strine au fost chemai s o vindece. Unii spuneau una, alii alta, dar nici unul nu putu s-i ghiceasc boala ntr-o zi, un cltor care trecea prin oraul acela afl de la un hangiu cum c mprteasa vduv este pe moarte. Strinul se nfi naintea mprtesei i spuse cu sfial. - Mria Ta, nu se afl dect o singur scpare pentru viaa ta. Dac vei izbuti s pui mna pe cele trei lucruri minunate care se afl n ara lui Mo Criv, i anume: Copacul care cnt, Pasrea care vorbete i Apa de aur. Atunci se va 32 ntoarce veselia i sntatea n casa Mriei Voastre. mprteasa l rsplti pe strin i apoi se gndi pe cine s trimit s le aduc. Ea i chem la dnsa pe cei mai viteji voievozi dar toi se lepdar de aa ceva. - Dac-i vorba pe aa, spuse Lucian, biatul cel mare, m duc eu s le caut. Mine diminea plec i s tii c, dac nu m ntorc n trei luni, s nu m mai ateptai. A doua zi ncalec pe calul cel mai voinic i narmat pn-n dini se ndrept spre ara lui Mo Criv. Dup opt zile, ajunse pe o cmpie ntins i pustie; nu se afla nimic pe ea; dar mai ncolo se ridicau nite stnci nirate de parc erau aezafe de mna omului. i totui se auzea vorb omeneasc: - Degeaba, craiule Lucian! Tu n-ai s te ntorci din cltoria ta. Degeaba ai venit! Nelinitit, craiul ddu pinteni calului spre stncile din deprtare, dar glasurile se ineau dup dnsul, strignd ntruna: "Degeaba ai venit pn aici!". Deodat auzi n urma lui galopul unui alt cal. Se ntoarse i zri un btrn care avea o barb alb pn la bru. - Ce vrei de la mine, btrnelule? 33 - Am o socoteal cu tine; s te ntreb ncotro alergi pe cmpia asta pustie? - Mama mea este bolnav, iar eu m duc n ara lui Mo Criv ca s iau de acolo trei lucruri care o vor nsntoi pe mama mea: Copacul care cnt, Pasrea care vorbete i Apa de aur. - Dar tii, flcule, c ntreprinderea ta e plin de primejdii? Stncile acelea pe care le vezi n deprtare sunt voinici ca i tine care au ncercat s fure acele lucruri fermecate i care au fost' preschimbai n stane de piatr, ns tu mi placi; doresc s te ajut. Iat ce trebuie s faci: cnd ai s treci pe lng clreii de piatr ei au s te strige pe nume. Tu s nu rspunzi; au s dea n tine, au s te scuipe, dar tu s nu cumva s ntorci capul. Dac vei

ine seama de sfaturile mele vei ajunge nevtmat aproape de lucrurile fermecate pe care le caui. Craiul Lucian i lu rmas bun de la btrn mulumindu-i. Apoi ajunse n dreptul stncilor despre care vorbise btrnul. - Craiule Lucian, craiule Lucian, ncotro te duci? strigar sute de glasuri. Dar el nu rspunse. Mai departe auzi alte strigte i ncepur s cad pietre asupra lui. Nemaiputndu-se stpni, el se ntoarse i fu prefcut n stan de piatr. 34 *** Cele trei luni trecur repede i craiul Lucian nu se mai ntoarse. Fratele su, Radu, i lu rmas bun de la mama i sora lui i ncalec pe cel mai bun cal rmas i plec s-i caute fratele i cele trei lucruri fermecate. Ca i fratele su ajunse pe cmpia cea pustie i auzi aceleai glasuri care strigau: "Degeaba cltoreti pe aici, craiule Radu!". Mergnd mai departe se ntlni i el cu btrnul care-i ddu aceleai sfaturi ca i fratelui su. Cnd trecu printre stnci suferi ctva timp toate ncercrile la care l supuneau stncile, dar la un moment dat nu a mai putut rbda i s-a ntors prefcndu-se i el n stan de piatr. *** Dup ce trecur alte trei luni de la plecarea celui de-al doilea fiu, Mria, fiica mpratului, lu calul care mai rmsese i mbrcat voinicete merse n ara lui Mo Criv. Trei sptmni trecur pn s ajung pe cmpia cea pustie. - ncotro te duci, ginga crias? ncotro te duci? Degeaba cltoreti! spuneau nencetat glasurile. 35 Btrnul i iei i ei n cale i o nv ca s nu cumva s ntoarc capul orice s-ar ntmpla. Mria promise c aa va face i porni cu hotrre spre stncile vrjite. ncepur ocrile, loviturile cu pietre, scuipturile. Dar Mria, neleapt, i vedea de drum lsnd glasurile s urle i s verse venin n urma ei. Dup ce trecu de stnci l ntlni din nou pe btrn care i art unde se gsesc cele trei lucruri vrjite. - Iat fntna cu apa de aur, umple-i plosca i, cnd te vei ntoarce, arunc cte o pictur pe fiecare stnc i atunci ai s vezi lucruri minunate. - Pasrea care vorbete s o iei cu colivie cu tot, ea se afl sub arborele care cnt. Mai taie i o ramur din copac, pe care trebuie s-o sdeti n grdina mamei tale! Dup aceea btrnul plec iar fata fcu ce i spusese el. Cnd ajunse la stnci arunc cte o pictur de ap pe fiecare i voievozii, clreii, domnitorii, craii i mpraii care fuseser transformai n stane de piatr, nviar. Lucian i Radu se ntoarser la palat mpreun cu sora lor, care nu voise s se cstoreasc cu nici unul dintre voievozii pe care i scpase de blestem. Cu ajutorul celor trei lucruri fermecate 36 mprteasa se nsntoi. Toat lumea vorbea de Mria c este o fat ce n-are pereche n lumea aceasta. Dup un an ea se mrit cu btrnul pe care l ntlnise n ara lui Mo Criv i se povestete c dup nunt soul s-a transformat ntr-un prin tnr i frumos. 37 <titlu> CPCUNUL CU UN OCHI </titlu> Un om odat, simindu-i sfritul aproape, i-a chemat lng sine pe cei doi fii ai lui i le-a spus: - Feii mei, mult nu mai am de trit. V las cu limb de moarte s nu mergei la vnat n pdurea cea neagr i deas ce se vede spre miaznoapte. Dac ns vei fi nevoii s urmrii vreun vnat n acea pdure, s nu nnoptai acolo i s plecai ct mai repede. Dac ns fr voia voastr vei fi silii s nnoptai n pdure, atunci fii cu ochii n patru i s nu rspundei la nici o ntrebare ce vi s-ar pune, indiferent de unde ar veni ea. Acestea fiind spuse, btrnul i ddu sfritul. Dup ce l-au ngropat, fii lui i mprir sculele i armele i primul lor gnd a fost s se duc la vntoare chiar n pdurea n care tatl lor i oprise s mearg. Tainica pdure i infior, dar cu toate acestea vnar toat ziua iepuri i diferite psri. Pe sear, fratele cel mic i spuse fratelui su s asculte de sfatul tatlui lor i s prseasc pdurea nainte de asfinitul soarelui. Cel mare ns rspunse c e obosit. 38 Sttu sub un copac mare i pregti un foc ca s frig vnatul ce-l mpucase ca s-l mnnce. Cnd se nnopta bine i bieii erau gata s mnnce, auzir un glas vitndu-se:

"Mi oameni buni, mi, care suntei aici, sc-pai-m c m prpdesc n pdurea aceasta." Fratele cel mare spuse: - Auzi? E vreun vntor rtcit, hai s-i rspundem s vin la noi. Fratele cel mic zise: - S nu-i rspundem. tii ce ne-a spus tata, s nu rspundem nimnui, s nu fie cineva care s vrea s tie unde suntem ca s vin la noi s ne fac ru. Glasul se auzi din nou i mai jalnic i mai disperat. - Hai s-i rspundem, sracul, s nu moar, zise fratele cel mare. Cnd glasul se auzi a treia oar, mai stins, fratele cel mare rspunse: - Aici, mi, suntem aici! Vino aici! Nu apucar ns bine s mnnce cei doi frai c se pomenir cu o namil cu nfiare groaznic care avea numai un ochi. - Bun, flci, zise el aezndu-se lng cei doi frai care ngheaser de fric. Ct ai clipi din ochi uriaul le i manc tot vnatul fript. Apoi le spuse: - Nu v fie team de mine c nu v fac nici un 39 ru. Putei s v culcai i eu v voi pzi. Fraii se ghemuir unul lng altul mai mult mori de spaim. Pe la miezul nopii cpcunul i lu pe fiecare la cte o subioar i dispru cu ei n ntunecimea pdurii. Departe, ntr-o poian frumoas i avea uriaul locuina nconjurat de ziduri groase i nalte. Pe fratele cel mare cpcunul l puse s pzeasc vacile iar pe cel mic, oile, dar prin curtea. casei. Ca mncare le ddea numai pine i nuci ca s se ngrae. Dup o vreme fratele cel mic bg de seam lipsa fratelui mai mare. l cut peste tot dar nu-l gsi. Cnd l vzu pe cpcun c-l mnca pe fratele su pe care l fiersese ntr-o cldare, biatul se ngrozi i fugi n curte la oiele lui. Seara uriaul i spuse c l-a trimis pe fratele su cu o scrisoare la o rud a sa, dar biatul tia ce se ntmplase. Ce se gndi atunci copilul ca s scape de primejdie i s-i rzbune fratele, l ntreb pe cpcun cum se face c e aa de voinic i de tare i are numai un ochi. Uriaul oft i-i rspunse c a pierdut un ochi ntr-o lupt cu zmeii. Copilul i povesti c o bab l-a nvat s vindece orice boal de ochi cu nite buruieni. 40 Uriaul se nvoi s fie vindecat de biat. Copilul strnse la ntmplare cteva buruieni i le fierse ntr-o oal, dup care i spuse cpcunului s stea culcat i s se lege la ochiul cel sntos ca s nu fie stropit de acele leacuri. ntre timp, biatul bg n foc un cui mare de fier. Cnd cuiul se nroi, cu scntei, iar uriaul sttea linitit legat la ochi, biatul nfipse cuiul, prin crpe, n ochiul cel sntos al uriaului. - Aoleo! M-ai orbit, houle, strig cpcunul ntinznd minile s-l prind pe biat. Acesta fugi repede, dar uriaul se inea dup el auzind cum se ciocneau n snul copilului nucile ce le avea la el. Biatul arunc nucile i se opri iar uriaul trecu pe lng el. n curte biatul cuta un mijloc de a scpa dar poarta era ncuiat i zidurile erau nalte. Dup cteva ceasuri, cpcunul se aez la poart i-i spuse biatului s ia oile i s plece la pune. Avu ns grij s pipie fiecare oaie pe spinare. Biatul, vznd c oile se vor termina i va fi osndit s moar de foame, tie repede o oaie, o jupui, i puse pielea oii pe spinare i trecu astfel de controlul cpcunului. Vzndu-se liber, arunc pielea oii i strig: - Mi-am rzbunat fratele pe care l-ai mncat. - Ah! mi-ai scpat pui de lele, scrni uriaul. Fie, acum, uite, ca s-i dovedesc c nu sunt 41 suprat pe tine i dau acest inel de aur s-l ai de la mine. - Arunc-l ncoace, rspunse biatul voios. - L-ai luat, ntreb uriaul, s-l pui pe degetul inelar. - L-am pus, spuse copilul, i acum rmi cu bine. - Stai c n-am isprvit nc, strig cpcunul. i ncepu s strige: - Inelu, unde eti? - ncoace, ncoace, rspundea inelul care era fermecat. Copilul o lu la fug dar cpcunul mergea dup el, dup glasul inelului fermecat. Biatul se cznea s scoat inelul de pe deget, dar nu putea. Uriaul ntindea minile s-l prind cnd deodat copilul scoase briceagul i fr s stea prea mult pe gnduri tie degetul cu inel i-l arunc ntr-o prpastie din apropiere. Cnd uriaul ntreb nc o dat unde se afl inelul, acesta rspunse din fundul prpastie!. Orbul, naintnd repede, czu n prpastie unde-i gsi moartea. Biatul scp, lu cirezile de vite i se duse acas.

i rzbunase fratele, dar multe pise pentru c nu ascultase de sfatul printelui su. 42 <titlu> CELUL I ANTICARUL </titlu> Un negustor de antichiti umbla ntr-o zi pe la ar, spre a gsi cte ceva de cumprat. Trecnd pe lng o cas rneasc, el vzu un stean btrn care trgea voios din pip. Lng el zri un celu care mnca dintr-o strchinua. Dintr-o singur privire, anticarul bg de seam c strchinua era fcut dintr-un porelan vechi i foarte preios. - Ce frumos celu! Nu cumva o fi de vnzare? l ntreb el pe stean. - Ba a putea s-l vnd, rspunse steanul cu ironie. - L-a putea lua chiar acum? - De ce nu! Bineneles, dac ne nelegem la pre. - Ct s-i dau pentru el? E nc mic. - Se va face mare i frumos, aa c d-mi 3 franci. 43 - Bine, i dau ct ceri. Apoi ddu ranului banii, lu celul, se fcu c pleac, apoi se opri i spuse: - Dar cum s-l hrnesc? Eu m duc cu trenul acas i n-am s am n ce s-i dau de mncare! Ct s-i pltesc ca s-mi dai i strchinua aia a lui? - Nu! spuse ranul mai iret. Strchinua n-o dau cci cu ajutorul ei am vndut pn acum peste o sut de cei! Anticarul a rmas tablou. 44 <titlu> DOMNITA VOICHIA </titlu> ntr-o pdure ntunecoas, pe o stnc nalt, se afla un vechi palat. Aici tria un mprat cu fiica sa, Voichia. Aceasta i ddea mult btaie de cap tatlui su pentru c, din toi prinii care o ceruser de nevast, ea nu alesese nici unul. Dorea ns s se mrite cu un prin de seam i cu inim bun. ntr-o zi domnia sttea n grdin i citea nite poveti, cci i plceau foarte mult povetile, n una dintre ele citi c un prin a plecat n lume ca s-i caute o soie. "Ah! am s fac i eu la fel!" i zise ea i se gndi ce trebuie s fac. i era team c tatl ei n-o va lsa s plece i i spuse: "Ei, cnd o vedea i-o vedea c nu-i alt chip, o s m lase!" Se duse n camera unde se pstrau armele familiei i lu armura fratelui su, care murise n floarea vrstei. Btrna ei doic i spusese multe despre el i anume c semnase cu ea i fusese cam tot aa de nalt. Fr s stea pe gnduri, i tie prul, mbrc 45 armura fratelui su, se ncinse cu sabia i i puse coiful pe cap. Aa mbrcat alerg la tatl su care se sperie la vederea ei, creznd c era feciorul su mort. Auzind ns rsul argintiu al Voichiei, se liniti. Cnd nelese ns ce avea de gnd s fac fata, se ntrista foarte tare. Toate rugminile au fost n zadar cci Voichia inea mori la hotrrea ei. Peste cteva zile i lu rmas bun i porni n lume. Merse ea o zi de var pn-n sear, dar cnd soarele asfini o cam prinse frica, i fcu ns curaj i, punnd sabia lng dnsa, se culc n iarba moale i adormi dus. A doua zi porni mai departe i a treia zi ajunse la un palat mare. Auzind c mpratul cuta un copil de cas ca s-l dea tovar feciorului su, Voichia se nfi mpratului i acesta o primi la curtea lui. Voichiei i spuneau acum Voicu. Avea s-l nsoeasc peste tot pe prinul Radu, dar n curnd vzu c acesta era ngmfat, rutcios i nedrept. Ar fi vrut s plece de acolo dar nu era lucru uor. Radu nu-l putea suferi pe frumosul copil de cas i Voicu avea s ndure multe din cauza aceasta. ntr-o zi Radu se prefcu c i lipsete un inel preios i puse vina pe Voicu, c el i l-ar fi furat. Bietul Voicu se jura pe ce avea el mai scump c nu l-a luat, c nici nu l-a vzut mcar. Radu ns nu-l lu n seam i, cutnd n buzunarul lui 46 Voicu, scoase de acolo inelul. Sracul Voicu rmase nucit i nici nu mai ncerc s se apere cunoscnd sufletul hain al prinului. Acesta se plnse tatlui su iar srmana copil se pomeni aruncat ntr-un turn ntunecos unde o pzea o bab. V putei nchipui ce chin era pentru Voichia, vesel i plin de via, n turnul acela pustiu. Cnd mai vedea i chipul nfiortor al zgripuroaicei, nenorocirea ei nu mai avea margini. Baba o certa i era mereu nemulumit.

n nenorocirea sa fata i aduse aminte de tatl ei, de grdin i de castel i vrsa lacrimi amare. ntr-o zi auzi nite zgrieturi n perete, ntor-cndu-i ochii, vzu o lab care se cznea s fac o gaur n perete i nu peste mult timp se pomeni n odaie cu un cel care se gudura pe lng ea. Din ltratul lui parc se nelegea: "Hai cu mine! hai cu mine!" Voichia se gndi o clip, apoi i zise: - Ei, ce are s fie! Mai ru ca aici nu va fi! i iei prin gaur, lundu-se dup cine. N-apuc s ias bine c o auzi pe zgripuroaic, ipnd ca din gur de arpe. Voichia porni dup cine pe un gang ngust i scund i se pomeni deodat ntr-o peter mare unde totul era de aur, sclipitor: pereii, mesele, scaunele, pn i patul i perdelele erau de aur. - S nu pui mna pe nimic! latr cinele. Voichia, dei ar fi vrut s ia ceva din minuniile 47 acelea, se stpni i, lipindu-i minile de trup, atept s vad ce se ntmpl. Era tare obosit i ncerc s se aeze pe jos s doarm, dar cinele ltra aa de tare nct Voichia se opri imediat. Cinele srea i ddea mereu trcoale patului. Voichia, curioas, se apropie s vad ce este. n pat era un tnr prefcut i el n aur, numai faa era vie. Tnrul deschise ochii i murmur: - Azi este cea din urm zi. Dac nu m scap nimeni, sunt pierdut! La vederea tnrului, inima Voichiei se umplu de mil. Ar fi dat totul ca s-l scape. Dar ce putea face? n acel moment, unul din pereii de aur se nrui i naintea ochilor domniei apru o grdin minunat de frumoas, ncntat, Voichia vru s alerge n grdin. Dnd ns cu ochii de tnrul care plea din ce n ce mai tare se opri. Cinele ltra: - Nu pleca! Nu pleca! Apoi prinse a vorbi omenete: - Mntuiete pe stpnul meu! Dac azi apune soarele, el nu mai poate fi scpat, cci atunci se duce din el cea din urm scnteie de via. Un vrjitor ne ine fermecai aici. Vrjitorul acesta ceruse de soie pe preafrumoasa sor a prinului. Acesta nu voise s i-o dea i l mbiase cu aur. Lacomul vrjitor primi aurul i 48 <poza>Domnita Voichita si doica ei </poza> 49 fgdui c nu o va mai supra pe sora prinului, n curnd ns se rzgndi i ca s se rzbune l vrji pe prin s rmn n acea peter i s se prefac ncetul cu ncetul n aur. Aceast vraj s-ar fi destrmat numai dac nainte de un an ar fi venit un om care s iubeasc mai mult oamenii dect aurul. Cci vrjitorul i nchipuia c acest lucru era cu neputin. "Azi se mplinete anul, spuse cinele, i din aceast sear petera nu se va mai deschide. Dac vrei s ne scapi, grbete-te. Uite acolo afar, un arpe pzete un fel de praf. Smulge-i-l, dar s nu scoi o vorb, i presar-l pe aici. Voichia nu sttu mult pe gnduri, cci voia s-l scape pe prin. Iei ncet din peter i vzu un arpe mare care sttea culcat la soare i se uita int la ea iar lng arpe cutia de aur n care era praful. Cu mult curaj, ea sri sprinten ca o pisic ntr-un pom nalt. arpele vznd-o vru s o mnnce. Lu cu colii cutia de aur i se cznea s se urce la Voichia. Deodat arpelui i czu cutia din gur. Dintr-o sritur Voichia fu jos, nha cutia i fugi n peter. arpele, dup ea. Voichia sttea cu cutia n mn i nu tia cum s-o deschid. Minile i tremurau, dar pn la urm reui, deschise cutia i mprtie praful pe jos. Auzi o detuntur i, cnd se trezi din lein, l vzu pe prin i pe drglaa sa sor care se aple50 cau cu iubire deasupra ei. Acetia i povestir ce se ntmplase, n faa palatului, unde se pomeni dup dezlegarea farmecelor, poporul se veselea cci prinul era foarte iubit. Iar cnd acesta o ceru de soie, ea rspunse din toat inima "Da!". Bucuria mare a fost cnd Voichia s-a ntors acas la tatl ei, unde pn i florile din grdin strigar care mai de care: - Bine ai venit! Bine ai venit! 51 <titlu> PREA MULT VORB PENTRU UN LUCRU DE NIMIC </titlu> Un mgru edea odat nemicat, gnditor, cu botul sprijinit de un par al gardului. - La ce s-o fi gndind prostuul? ntreb iedul, care, de ctva vreme, l privea mirat. - Numai eu tiu! interveni mnzul. El se gndete la loviturile pe care le-a primit ieri, din pricina stngciei lui.

Cci tii ce-a fcut? A rsturnat ca un neghiob cruciorul cu zarzavaturi la care era nhmat! De altfel aceasta i se citete destul de bine pe faa lui mohort... - Fac prinsoare c nu-i aa, zise la rndul ei o puicu moat. El viseaz ct e de fericit c se afl cu noi aici. Nu citii asta n ochii lui? Aceste diferite preri atraser atenia ctorva 52 cai care edeau priponii n apropiere. Fiecare dndu-i cte o prere i innd mori la ea, de la o vreme se isc o ceart aprins. O vac, intrnd i ea n vorb, avu ideea c cel mai bun lucru ar fi s se duc cu toii la mgru, s le spun el la ce se gndete, fiindc nimeni n-ar putea s tie aceasta mai bine dect el. Se duser deci i-l ntrebar: - Hei, cumetre, de un ceas ne certm aici ca s aflm la ce te gndeai dumneata adineaori i fiecare dintre noi a avut cte o prere. N-ai putea s ne dumireti chiar dumneata, ca s-o tim mai bine? Mgruul, dnd de cteva ori din cap, greoi, ca un gnditor, le rspunse: - Drept s v spun, domnilor, eu nu m gndeam la nimic!... 53 <titlu> CEASORNICUL FERMECAT Poveste cehoslovac </titlu> A fost odat un om foarte bogat care avea trei copii. Pe cel mare l trimise s colinde lumea; biatul i lu lumea n cap i timp de trei ani nu se mai tiu nimic de el. Dup trei ani, se ntoarse mbrcat ca un prin. Tatl lui, pentru a-l rsplti pentru purtarea lui cea bun, ddu n cinstea lui un osp mare, la care chem toate neamurile i toi prietenii. Dup osp, biatul mezin l rug pe tatl lui s-l lase i pe el s se duc n lume. Tatl, auzin-du-l, se bucur mult, i dete tot ce-i trebuia pentru drum, iar la plecare i spuse: - Dac ai s te pori bine ca fratele tu cel mare, la ntoarcere am s-i fac aceeai cinste ca i lui. El fgdui tatlui su c i va da toat silina. Purtarea lui timp de trei ani fu foarte bun, aa c se rentoarse acas mbrcat prin. Tatl lui fu foarte mulumit i ddu n cinstea lui un osp i mai mare. 54 Fratele cel de-al treilea era un nerod, l chema Ionic. Nu fcea altceva dect s se murdreasc cu cenua din vatr. Ceru i el voie tatlui su s se duc n lume. Tatl i spuse: - Du-te, dac vrei, nerodule! Dar ce ai s ctigi tu n lume? Ionic se fcu c nu ia n seam vorbele tatlui lui i se hotr s plece. Tatl l ls s plece, bucuros c scap de el, i i dete din belug tot ce-i trebuia pentru drum. Merse el pn ce vzu pe o cmpie nite ciobani, care voiau s omoare un cine, i rug s nu-l omoare i s i-l dea lui. Ciobanii se nvoir. Ionic i vzu de drum nainte, urmat de cine. Mai departe Ionic vzu nite oameni care voiau s omoare o pisic; se rug i de ei s n-o omoare i s i-o dea lui. Apoi plec mai departe urmat de cine i de pisic. Dup o vreme, Ionic se ntlni cu nite oameni care voiau s omoare un arpe. El se rug de ei s-l crue i s i-l dea lui. Ionic i continu drumul urmat de cine, de pisic i de arpe. Venind toamna, cnd toi erpii se ascund n guri, arpele i spuse lui Ionic. - Trebuie s m duc la regele nostru care m va ntreba unde am stat atta vreme pe afar, cci toi erpii s-au ntors acas, numai eu nu. Am s-i 55 spun c am fost n primejdie de moarte i c numai tu m-ai scpat. Regele te va ntreba ce vrei ca rsplat. Tu si ceri ceasul care este atrnat de perete. E un ceas fermecat: cum l ntorci, i se mplinete tot ce doreti. Lucrurile se ntmplar aa cum se nvoir i acum Ionic avea ceasul. Cum iei din gaura regelui erpilor, Ionic dori s ncerce puterea ceasornicului. i era foame. Ionic ntoarse ceasul. Se gndi ce bine i-ar prinde s zreasc n livad n care se afla o bucat de pine, o bucat de carne i o sticl de vin. Ct ai clipi din ochi, toate acestea erau n faa lui. V nchipuii bucuria sa. Se fcu noapte. Ionic ntoarse ceasul i se gndi ce bine i-ar prinde o camer cu un pat cu aternuturi curate, i pe deasupra i o cin bun. Ct ai clipi din ochi, tot ce gndi Ionic se nfptui ca prin minune. A doua zi Ionic se gndi s se ntoarc la tatl su, gndindu-se deja la ospul ce-l atepta. Dar cum se ntoarse cu hainele cu care plecase, tatl su nici nu-l bg n seam, ba chiar era suprat pe el. Ionic se aez lng vatr i se murdri din nou cu cenu.

A treia zi, cum se plictisea foarte tare, Ionic scoase din buzunar ceasornicul i ncepu s-l ntoarc. Se gndea ce bine ar fi s aib un palat mare i n palat mese cu mncruri alese. Ct ai 56 <poza>Ceasornicul fermecat, o pisica si un caine</poza> 57 clipi din ochi toate se fcur dup voia lui. Ionic se duse la tatl lui i i spuse: - Tu nu mi-ai dat nici un osp, ngduie-mi s-i dau eu unul. Vino s-mi vezi casa i masa. Tatl rmase uimit i dori s afle de unde atta bogie pe capul fiului su, dar ionic nu-i rspunse. La urm i spuse s cheme toi prietenii i toate neamurile la osp. Toat lumea se minun de atta bogie, n mijlocul ospului Ionic spuse tatlui su s-i cheme la mas i pe rege i pe domni, fiica acestuia, ntoarse apoi urubul ceasului i numaidect rsri ca din pmnt o caleaca mpodobit cu aur i argint. Regele i fiica lui fur foarte mirai de frumuseea caletii i primir bucuroi s vin la mas la Ionic. Ionic ntoarse urubul ceasornicului, dorind ca drumul pn la ua palatului su s fie pavat cu marmur. Regele, regina i domnia se mirar foarte tare de acest drum minunat i de palatul unde i atepta Ionic. Dup mas, regele i propuse lui Ionic s se cstoreasc cu domnia. Cum spuse, aa se i fcu. Domnia se cstori cu Ionic. Dar Ionic era cam prost i nevasta lui se plictisea, ntr-o zi ea l ntreb n ce i st puterea de a ridica din nimic palate minunate i de a dobndi attea lucruri preioase. Ionic i spuse povestea ceasornicului. Ea nu se mai gndea dect cum s 58 pun mna pe ceasornicul fermecat. ntr-o noapte fur ceasornicul i i ceru o caleaca cu patru cai i plec spre palatul tatlui ei. Ajungnd la malul mrii, ntoarse ceasornicul i i porunci s ntind un pod iar n mijlocul mrii s nale un castel minunat. Cum dori aa se i fcu. Domnia intr n castel, ntoarse ceasornicul i podul dispru. Ionic rmas singur era tare amrt. Toat lumea i btea joc de el. Nu-i mai rmsese dect cinele i pisica, crora le scpase odinioar viaa, i lu cu el i plec departe, ct mai departe de toi cei care rdeau de el. Ajunse ntr-un pustiu i vzu un stol de corbi care zburau spre un munte. El auzi cum un corb ntrziat le spunea celorlali c a rmas n urm. din cauz c a vzut n mijlocul mrii un palat minunat i a poposit puin acolo. Ionic se gndi c trebuie s fie palatul nevestei lui i porni spre mare. La rmul mrii el spuse cinelui: - Tu tii s noi, iar tu, pisico, eti uoar, ncalec pe cine i ducei-v la castelul din mijlocul mrii. Acolo cutai ceasornicul, punei mna pe el, i aducei-l la mine. Cum spuse aa se fcu, dar domnia i vzu, duse ceasornicul n pivni i l ncuie ntr-o lad. Pisica se strecur i ea n pivni. Cum plec domnia, pisica zgrie lada pn cnd fcu o 59 gaur. Pisica apuc ceasornicul cu dinii i atept s vie domnia. Cnd aceasta deschise ua, pisica o zbughi afar cu ceasornicul n gur. Gsindu-l pe cine, i spuse c trebuie s treac marea, dar s nu cumva s-i vorbeasc n timpul drumului. Acesta se abinu pn ajunser aproape de mal, cnd o ntreb pe pisic dac a luat ceasornicul. Pisica rspunse "Da" i ceasornicul czu n mare. Cnd ei se certau pentru prostia care o fcuser, iat c apare un pete lng mal. Pisica h! l nha. - Lsai-mi viaa se rug petele, c am nou copilai. - i-o lsm, rspunse pisica, dac ne gseti ceasornicul. Petele le aduse ceasornicul. Ionic i ntoarse urubul, poruncind ca marea s nghit castelul domniei mpreun cu tot ce se gsea n el. Ionic se ntoarse acas cu ceasornicul, cinele i pisica i trir cu toii nedesprii i fericii. 60