Eseu pentru filosofia limbajului

Zota Ana Miruna GR 304, SE An II

Teoria lui Frege despre sens si referinta

Limbajul in comunicare este esential. Felul in care folosim cuvintele si intelesurile pe care le atribuim pot determina daca ne putem face intelesi sau nu. Scopul comunicarii este sa te faci inteles si sa iti transmit informatiile cat mai clar posibil. Dar ce ne face sa credem ca interlocutorii ne inteleg ideiile in momentul in care intelesul cuvintelor este relativ? Lucrul pe care il desemneaza un cuvant se numeste referinta. Ea este relatia creata intre expresii si persoanele care folosesc acele expresii. Dar ce face ca extensiunea unui cuvant sa desemneze exact acel cuvant? In momentul in care folosim numele unei persone pentru a da anumite informatii despre acea persoana ne referim la un individ anume. Intrebarea este totusi cum refera numele? Care este elemental care face legatura intre nume si referinta? Idea ca intelesurile sunt entitati mentale nu a fost una pe care Frege sa o poata accepta. El era de parere ca intelesurile sunt entitati publice, ca acelasi inteles poate fi captat de mai mult de o persoana si la moment de timp diferite. El a identificat conceptele cu niste entitati abstracte mentale. Totusi captarea acestor intelesuri este un act individual. A sesiza intelesul unui termen, inseamna a te afla in o anumita stare de spirit. Intelesul unui termen determina extensiuanea acestuia. Dar totusi unde se afla intelesurile? Teoria cum ca ele ar fi influentate de starea psihica a omului poate fi combatuta foarte usor cu exemplul despre Oscar 1 si Oscar 2 1 care se afla pe doua planete diferite, Pamanat si o replica geamana a acestuia.

Exemplul lui Hillary Putnam din lucrarea inteles si referinta

Pe amele pamanturi exista obiecte facute din un metal care pe Pamanat se numeste aluminiu iar pe pamantul geaman se numeste molibden. Molibdenul este la fel de des intalnit pe pamanttul geaman ca si aluminiu pe pamant si viceversa pentru aluminiu. Practic Oscar 1 si Oscar 2 nu fac diferenta intre cele doua metale deoarece nici unul dintre ei nu are cunostinte avansate de chimie. Deci starile lor psihice nu sunt diferite atunci cand vorbesc de aluminiu si respective molibden. Aici in schimb ne lovim de o alta problema. Care este adevaratul inteles al expresiilor sau al cuvintelor? Unii filosofi considera ca ar fi continutul lor altii caracterul. Expresiile au un caracter care pus in contextul potrivit determina continutul. Putem vorbi despre dilema dintre caractere si continut, care este semnificativa pentru inteles, dar vom ajunge la concluzia ca ambele sunt la fel de importante. Acum stim ca expresiile sunt asociate cu caracterele care sunt functiile care fac legatura intre context si continut, si stim de asemenea ca continutul are elemente care fac ca fiecare circumstanta evaluativa sa determine o referinta, dar ce sunt acelea continuturi? Continutul la olalta cu circumstantele evaluative determina referinta. Relatia dintre continut si referinta exprima adevarata valoare a propozitiei. Dar relatia dintre referinta si realitate este una ciudata. Daca luam propozitia unicornii nu exista toata lumea va spune ca este adevarata. Dar de fapt ceea ce noi insinuam este ca fapt unicornii exista in o oarecare masura. Ca ei au o existent rudimentara, altfel cum ne-am putea referi la niste creature mitologice care nu au existat niciodata? Asadar unicornii la fel ca alte lucruri care nu exista au de fapt o existent rudimentara altfel nu ne-am putea referi la ele. Deci unicornii au o existent pana la urma doar nu in realitatea noastra ci in psihic, in mental. Dar sa ne intoarcem la subiectul e baza, ce anume face legatura intre sens si referinta? De acest lucru s-a ocupat Gottlob Frege in cartea sa despre sens si referinta (Uber sinn und Bedeutung) in carte Frege isi limiteaza discutia despre sens si referinta la expresii complete, dar

spune ca ea se poate aplica si in cazul expresiilor incomplete2. Dupa Frege referinta acestor expresii incomplete nu sunt obiectele ci functiile. Dupa terminologia lui Frege obliectele (object) sunt entitati complete sau dupa cum spune Frege nesaturate. In sensul in care au nevoie de alte elemente ca sa aiba o valoare. De exemplu: radacina patrata din () este o functie care are nevoie de numere pentru a avea o valoare. Frege a stabilit ca functiile sunt referinta propozitiilor incomplete dar mai ramane problema sensului lor. Filosoful foloseste termenu de identitate in relatie cu obiectele iar de vreme ce obiectele pot fi prezentate in moduri diferite si la fel pot fi si functiie de ce nu ar exista o relatie asemanatoare identitatii care sa lege functiile intre ele. Exempu () are inima si () are rinichi . Aceste propozitii pentru Frege ar trebui sa fie la fel dare le au sensuri diferite si aceeasi referinta. Frege se foloseste de aceasta distinctie intre sens si referinta pentru a explica dificultatea din legea lui Leibniz in legatura cu identitatea. Legea lui Leibniz spune ca doua lucruri sunt la fel daca se pot substitui fara sa isi piarda valoare de adevar. Aparent nu exista nici o problema dar daca luam exemplul luceafarul de dimineata este o planeta si luceafarul de seara este o planetasi aplicam legea lui Leibniz descoperim ca ele nu pot fi susbstituite de fiecare data fara probleme. De exemplu daca am spune ca Marc crede ca luceafarul de dimineat este o planeta si Marc crede ca luceafarul de seara este o planeta dar el nu stie ca acestea doua au de fapt aceeasi referinta substituire celor doua elemente ar fi falsa. Pentru a solutiona aceasta probema Frege face diferenta intre referinta secundara si referinta primara. Refrintele secundare intra in joc atunci cand expresiile apar in anumite circumstante neobisnuite. Acestea se intalnesc in ceea ce Frege numeste vorbire indirecta sau oratio
2

Expresiile incomplete sunt expresii care au un gol In ele de exemplu () ete o planeta.

obliqa. In acest caz nu este vorba despre doua corpuri ceresti ci despre relatia dintre cel care crede si idea credintei (thought belief). Ideile sau gandurile sunt sensurile propozitiilor complete. Adevarul convingerilor (belief claim) va sta in sensul acestora. Din moment ce valoarea de adevar a convingerilor este referinta propozitiei si referinta oricare propozitii dupa Frege depinde de referinta componentelor existente trebuie sa tragem concluzia ca sensurile expresiilor care apar in oratio obliqa sunt de fapt referentele acestora. Aceste expresii se numesc context oblique In acest fel a reusit Frege sa ramana fidel legii lui Leibniz. Expresiile luceafarul de noapte si luceafarul de zi au aceasi referinta primara asa ca pot fi substituite fara sa isi piarda valoarea de adevar dar nu si in context oblique deoarece acolo referintele difera. Frege le da sensurilor si gandurilor o existent exterioara limbajului si mintii. Ele exista intr-un loc in afara timpuilui. Frege sustine acest lucru deoarece este de parere ca sensurile exista independent de psihologia persoanelor un gand de exemplu are valoare de adevar chiar daca nimeni nu l-a gandit inca. Frege este de parere ca sensurile si gandurile sunt obiecte abstracte. El sustin ca referintele se ataseaza acestor obiecte abstract cu ajutorul descrierilor. Sensurile fregeane sunt de fapt descrieri informative sau criteria care selecteaza referinta in virtutea ca numai acea referinta satisface desrierilor informative. De exemplu numele lui Aristotel poate fi ascoiat descrierilor studentul lui Plato si profesorul lui Alexandru cel Mare . aceste descrieri il singularizeaza pe Aristotel deoarece el este singurul care se potriveste descrierilor. Kripke insa in cartea la Naming and Necessity a spus ca descriptivismul fregeean intampina niste probleme. Daca consideram numele Ariostotel si descrierile cel mai mare filosof al antichitatii , student al lui Plato , professor al lui Alexandru cel Mare, Aristotel indeplineste aceste atribute dar nu este neaparat adevarat ca daca Aristotel a existat atunci el a satisfacut aceste descrieri. Daca presupunem ca Andreea il asociaza pe Aristotel cu cel ai mare filosof al antichitatii si de fapt Aristotel ar fi murit cand era copil atunci descrierea s-ar referi la Plato . In acest fel Kripke a demostrat a numele sunt designatori rigizi. Se refera la acelasi individ in toate lumile posibile. Acest argument a determinat multi fregeeni sa nege descriptivismul fregean si sa sustina ca sensurile numelor proprii nu sunt descritiile definite

associate numelor de vorbitori. Interpretarea naturii sensurilor il face pe Frege un pionier al descriptivismului, teoriei intelesului si al referintei in filosofia limbajului. Disputa dintre Kripke si urmasii lui Frege despre aceasta teorie a fost subiectul unor dezbateri foarte importante in filosofia limbajului care din pacate nu s-au rezolvat inca.

Bibliografie
Hillary Putnam - Inteles si referinta Standford Encyclopedia of Philosophy - Reference - Meaning On sense and reference (http://philo.ruc.edu.cn/logic/reading/On%20sense%20and%20reference.pdf) Wikipedia - Reference Meaning Sense