Cap 2:

DECIZII:
Eu,care niciodata nu am crezut in destin,acum vizibile distantate,toate
dispozitivele in care povestile au fost construite de la zero.Nu te pierde si
nu te lasa singur.Soarta noastra a fost intrerupta si Bella,care nu a intrat in
viata mea,sau sa o salvez cand am putut,o aluzie a fost clara:Eu nu trebuie
sa se apropie de mine.
Timpul a trecut monoton in acele zile de vara.In mod normal,as merge in
,,excursii,, in padure,departe de civilizatie si de ochii lumii.dar de data asta
am respins planul.
-Cine esti tu?Bella vroia sa deschida ochii,chiar si in sala de oglinzi.Tonul ei
a demonstrat teama,dar ochii,pe care am invatat sa-i citesc in mod clar
exprimau nedumerirea si curiozitatea.Am ridicat mana sa-i ating obrazul
dar ea s-a retras.Frica aceasta a inceput sa o consume si a luat-o departe
de mine.Am simtit gustul din gura mea si mi-am dat seama cat de ingrozit
eram.Barbia imi tremura,dar am privit in tacere.
Carlisle trebuia sa ma duca departe de ea,este o lupta de control,dar corpul
ma cedeaza.Ochii ei ciocolatii,pe care si acum ii vad privindu-ma cu
durere,teama si disperare.
-Cine sunteti voi?ea a intrebat inainte de a-si pierde costiinta.
Carlisle inca ma tinea de brat,se uita la mine cu regret,apoi la Bella.
El a vazut totul mai clar.
Zilele trecute,am fost aproape de camera ei de asteptare,sa stiu cum se
simte.Multumesc uneia dintre asistente care a spus despre amnezia Bellei.
Apoi am vorbit cu mama Bellei,stiind ca ea nu-si aminteste nimic din viata
de la Forks.
Adormita,am fost alaturi de ea.Visele ei nu au fost niciodata linistite si
analgezicele nu pareau s-o ajute in alinarea durerii ei.Ranile fizice,si in
urmare,a dracu uitare.
Carlisle a fost constient de starea ei,si o vizita in fiecare zi.
-Eu inca nu-mi amintesc nimic.
-Bella,fara un stimul adecvat ,probabil,nu-ti vei aminti ce s-a intamplat in
acea noapte.Trauma ta a fost dincolo de cap.A fost psihologic,capul ti-a
blocat toate amintire.
Asa ne lua mie si Bellei a doua sansa.
-Nu vorbi despre ea ca un pacient,spunemi,carlisle,ce crezi cu adevarat.
-Intotdeauna am crezut ca totul se intampla cu un motiv.Bella,cand a intrat
in viata ta ,ai meritat-o si ea te merita.Iubirea este unicul lucru care va tine
sanatosi,si care pare o binecuvantare,nu un blestem.Bella te-a iubit
profund si se simte ca va iubiti,ceea ce ati avut cu voi va ramane
mereu.Dar eu cred,si iarta-ma Edward,ca viata are altceva planificat pentru
Bella,departe de viata noastra si de cineva care vrea sa se razbune pe ea
din cauza noastra.Ea este mai presus de moarte,de toate.
As fi stiut ca sentimentele oamenilor sunt coplesitoare si ca ei se lupta atat
de mult pentru ele.Eternitatea mea a avut sens,deoarece la un moment dat
in viata mea au fost ocazii minunate.Deoarece pentru un moment,Bella a
fost a mea,ca o bucatica de cer.
Amintiri,din care ea a fost deposedata de tot,acest deceniu pare ca o
societate.Amintirile au fost,la urma urmei,tot ceea ce a ramas din ea.
-Intotdeauna,mi-am spus.Si intotdeauna ea sa fie cu mine.

In prima sa noapte,am fost langa patul ei,ca de atatea ori am fost plin de
speranta.Acum,am trecut pragul stiind ca orice spranta s-a
spulberat.Mirosul ei mi-au invadat corpul si m-au facut sa ma simt ca si
cum fuge sangele prin venele mele,si inima mea bate.M-am asezat langa
ea,sa ma uit la ea.Am vrut s-o strang in brate si s-o saurt,dar nu puteam
face nicio greseala.
Dupa o ora langa ea,am deschis antologia lui Justin Austen,amintindu-mi
de o dupa amiaza care imi facea inima sa bata cu putere,si mi-a dat aluzia
ca este doar in imaginatia mea.Bella a inceput sa se miste puternic.S-ar fi
trezit,dar fruntea ei o ardea si respiratia ei a ramas ritmica.A inceput sa se
balbaie si zambea,cum zambeam eu cand imi zicea ca ma iubeste.Dar,se
pare ca a fost un cosmar.
-Edward,a strigat ea foarte slab.
Am fost uimit.Cand m-am ridicat,cartea din poala a cazut,rupand tacerea,si
trezind-o pe Bella.Totul s-a intamplat foarte repede,dar Bella cu siguranta
nu ma vazut.Cateva momente mai tarziu,lumina din camera ei s-a aprins.
M-am dus direct acasa,ajungand in mai putin de 5 minute.
Am stat toata noaptea acasa,amintindu-mi numele meu spus de Bella.Se
pare ca inima ei cauta o cale de scapare din mintea ei intesosata.
Intro seara,Angela sa hotarat sa o viziteze pe Bella.A intrebat-o daca a
vorbit cu mine .Din grupul Bellei de prieteni de la scoala,Angela a fost
singura care mi-a placut vreodata.
Amandoua au fost foarte nervoase,Bella doarece nu stia despre Angela
nimic.
Am auzit-o de dimineata,avand mari dureri de cap,febra si ameteli.
Bella a turnat apa intr-un pahar,si s-a asezat langa Angela,putand sa vad
totul prin ochii ei atunci.
-Bella,te simti rau?Am venit intr-un moment prost?(poate nu ar fi trebuit sa
vin,se vede cat de rau se simte)
Bella a raspuns ca se simte bine,usurand-o pe Angella.
M-am asezat langa un copac,ascultand.Bella a zis k ar vrea sa aiba
aceleasi ore ca Angella,fiind bucuroase amandoua.
(Ma intreb daca Jessia sau Mike au vizitat-o..sau chiar Edward Cullen,el a
iubit-o foarte mult,o dragoste frumoasa...)
Ce ar crede?Ca nu mi-am vazut ingerul pana acum?