1
Noţiuni generale privind impunerea veniturilor persoanelor fizice
Impozitul pe venit este o parte componentă a sistemului impozitelor şi taxelor generale de stat,
totodată constituind o sursă de reglementare a veniturilor sistemului bugetar.
Prevederile privind impozitul pe venit în Republica Moldova sunt reglementate de Codul Fiscal:
Titlul I “Dispoziţii generale” şi Titlul II „Impozitul pe venit”. Aceste titluri au intrat în vigoare la 1
ianuarie 1998, dar până în prezent au fost modificate şi perfecţionate de mai multe ori.
Subiecţi ai impunerii sunt persoanele juridice şi fizice care obţin pe parcursul anului fiscal
venit din orice surse aflate în Republica Moldova, precum şi persoanele juridice care obţin venit din
orice surse aflate în afara RM şi persoanele fizice care obţin venit investiţional şi financiar din
surse aflate în afara Republicii Moldova.
Obiect al impunerii este venitul brut (inclusiv facilităţile acordate de patron ) obţinut de către
persoanele juridice sau fizice din toate sursele aflate în Republica Moldova, precum şi venitul
obţinut de persoanele juridice din orice surse aflate în afara RM şi venitul investiţional şi financiar
obţinut de persoanele fizice din surse aflate în afara Republicii Moldova, cu excepţia deducerilor şi
scutirilor la care au dreptul aceste persoane.
Trebuie de menţionat că primele de asigurare sunt considerate ca deduceri, deci venitul obţinut de către
angajat se micşorează, până la impozitarea la sursa de plată, cu suma primelor calculate.
Începând cu 1.01.2005 sunt considerate ca deduceri pentru angajat şi contribuţiile individuale
de asigurări sociale de stat obligatorii, care sunt stabilite pentru anul 2007 în mărime de 4% din salariu
şi din alte forme de retribuire a muncii a angajaţilor (pentru anul 2008 - 5%).
Acordarea scutirilor fiscale pentru persoanele fizice
Scutire reprezintă suma care la calcularea venitului impozabil se scade din venitul brut al
contribuabilului (persoană fizică).
Conform articolelor 33-35 ale Codului Fiscal persoanele fizice au dreptul la următoarele scutiri:
Scutire personală – de această scutire poate benefecia fiecare contribuabil (persoană fizică
rezidentă). Suma scutirii personale constituie 6300 lei pe an.
Scutire personală majoră, care constituie 10 000 lei pe an şi se acordă persoanei care:
• S-a îmbolnăvit şi a suferit de boala actinică provocată de consecinţele avariei de la C.A.E.
Cernobîl;
• Este invalid şi s-a stabilit că invaliditatea sa este în legătură cauzală cu avaria de la C.A.E.
Cernobîl;
• Este părintele sau soţia (soţul) unui participant căzut sau dat dispărut în acţiunile de luptă pentru
apărarea integrităţii teritoriale şi independenţei Republicii Moldova, cît şi în acţiunile de luptă din
Republica Afganistan;
• Este invalid ca urmare a participării la acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi
independenţei Republicii Moldova, cît şi în acţiunile de luptă din Republica Afganistan;
• Este invalid de război, invalid din copilărie, invalid de gradul I şi II sau pensionar-victimă a
represiunilor politice, ulterior reabilitată.
Scutire pentru soţ (soţie) sau i se mai spune matrimonială, în mărime de 6300 lei pe an. Aceasta
este o scutire suplimentară la care are dreptul lucrătorul aflat în relaţii de căsătorie, cu condiţia că
soţia (soţul) nu beneficiază de scutire personală.
Scutire pentru persoane întreţinute, care constituie 1560 lei pe an pentru fiecare persoană
întreţinută. În scopul acordării scutirii menţionate, persoană întreţinută se consideră persoana care
corespunde tuturor cerinţelor ce urmează:
• Este un ascendent sau descendent al lucrătorului sau al soţiei (soţului) lui (părinţii sau copiii,
inclusiv înfietorii şi înfiaţii);
• Locuieşte împreună cu lucrătorul sau nu locuieşte cu acesta, dar îşi face studiile la secţia cu
frecvenţă a unei instituţii de învăţământ mai mult de 5 luni pe parcursul anului fiscal;
• Este întreţinută de lucrător;
• Are un venit ce nu depăşeşte 6300 lei pe an.
Scutire pentru persoana întreţinută invalid din copilărie, care constituie 6300 lei pe an.
În scopul determinării mărimii şi categoriei scutirii, care urmează a fi acordată lucrătorului, ultimul
nu mai târziu de data, stabilită pentru începerea lucrului în calitate de angajat, trebuie să prezinte
patronului o Cerere privind acordarea scutirilor la impozitul pe venit reţinut din salariu, anexând la ea
documentele ce certifică acest drept.
Dacă pe parcursul anului fiscal se schimbă suma scutirilor la care are dreptul lucrătorul sau
intervin careva modificări în datele generale privind angajatul (modificarea numelui, codului fiscal,
domiciliului permanent, etc), acesta este obligat să prezinte patronului, în termen de 10 zile de la data
când a avut loc schimbarea, o nouă Cerere. Noua Cerere depusă de lucrător trebuie să conţină
informaţia referitoare numai la scutirile, la care i s-a păstrat dreptul.
Pentru aprecierea sumei scutirii fiecărui lucrător, care a depus cererea privind acordarea
scutirilor, i se atribuie categoria corespunzătoare scutirilor solicitate. În acest scop se utilizează tabelul .
Reţinerea impozitului pe venit din alte surse de venit, inclusiv si din creşterea de
capital
După cum s-a menţionat mai sus, în afară de veniturile obţinute la locul de muncă de bază
persoana fizică are dreptul să obţină venituri şi din alte surse ( dobânzi, creşteri de capital, royalty, venit
din chirie, acordarea diverselor servicii, ş.a.). Aceste surse de venit au devenit impozabile după întrarea
în vigoare la 1 ianuarie 1998 a Titlului II a Codului Fiscal “ Impozitul pe venit”.
În continuare vom evidenţia unele particularităţi de impozitare a veniturilor, altele decât
salariul, referindu-ne la acele venituri care au o pondere mai semnificativă în totalul veniturilor
persoanelor fizice.
a) Impozitarea veniturilor din creştere de capital.
Persoanele fizice pot obţine acest tip de venit în cazurile când efectuează operaţiuni cu activele
de capital. Ca active de capital se consideră:
a) Acţiunile şi alte titluri de proprietate în activitatea de întreprinzător;
b) Titlurile de creanţă;
c) Proprietatea privată nefolosită în activitatea de întreprinzător, care este vândută la un preţ ce
depăşeşte baza ei valorică ajustată;
d) Terenurile;
e) Opţionul la procurarea sau vânzarea activelor de capital.
Operaţiunile legate de activele de capital se referă la vânzarea, schimbul sau alte forme de
înstrăinare a activelor de capital.
Creştere de capital se consideră excedentul sumei încasate în rezultatul vânzării, schimbului
sau altei forme de înstrăinare (scoatere din uz) a activelor de capital în raport cu baza valorică a acestor
active.
Pierdere de capital suportată în urma vânzării, schimbului sau altei forme de înstrăinare
(scoatere din uz) a activelor de capital se consideră excedentul bazei valorice a acestor active în raport
cu venitul obţinut.
Baza valorică a activului de capital este suma achitată de cetăţean pentru procurarea lui (este
identică cu suma încasată de proprietarul precedent al activului de capital ca urmare a vânzării,
schimbului sau altui mod de înstrăinare a lui) sau suma cheltuielilor suportate de cetăţean pentru
crearea acestui activ de capital.
În toate cazurile baza valorică a activelor de capital se reduce cu mărimea uzurii, epuizării sau
altor modificări fizice ale activelor de capital, care reduc preţul lor de piaţă şi se majorează cu mărimea
recondiţionărilor sau altor modificări fizice, care majorează preţul lor de piaţă. Baza valorică redusă sau
majorată în acest mod se numeşte baza valorică ajustată.
Suma creşterii de capital în scopul impozitării este egală cu 50% din suma excedentului creşterii
de capital recunoscute peste nivelul oricăror pierderi de capital suportate pe parcursul anului fiscal de
gestiune.
Acest tip de venit în Republica Moldova se întâlneşte mai des la vânzarea imobilului şi a
terenurilor. Posibilitatea privatizării imobilului şi a terenurilor a creat premise pentru dezvoltarea pieţei
imobilului. Astfel, o bună parte a populaţiei efectuează tranzacţii de vânzare – cumpărare a imobilului,
obţinând venit sub formă de creşteri de capital.
Pentru persoanele fizice sunt prevăzute facilităţi la vânzarea locuinţei de bază, deoarece în cazul
privatizării locuinţei preţul ei este stabilit de către Biroul de inventariere tehnică. Deseori preţul
imobilului se subevaluează şi în acest caz persoana fizică la vânzarea locuinţei ar obţine o creştere de
capital destul de mare, deoarece preţul de piaţă al imobilului cu mult depăşeşte preţul stabilit de BIT.
Conform articolului 41, Titlui II al Codului Fiscal, mărimea creşterii de capital, supusă impunerii,
pentru orice locuinţă se micşorează cu suma de 10 000 lei pentru fiecare din anii ce urmează după anul
1997, pe parcursul cărora contribuabilul a fost posesorul acestei proprietăţi şi a folosit-o ca locuinţă de
bază. Dar, totodată, nu se permite deducerea pierderilor de pe urma vânzării sau schimbului proprietăţii
care a servit drept locuinţă de bază.
Exemplu : Cetăţeanul A în anul 2006 a efectuat o tranzacţie cu cetăţeanul B, în rezultatul
căreia i-a oferit un apartament cu 2 odăi (baza valorică ajustată este de 65 000 lei, iar preţul de piaţă
este de 95 000 lei) în schimbul unui apartament cu 1 odaie (baza valorică ajustată este de 40 000 lei,
iar preţul de piaţă – 67 000 lei) şi o sumă de 30 000 lei.
În acest caz creşterea de capital se determină în felul următor:
Pentru cetăţeanul A : suma încasată = 97 000 lei (67 000 + 30 000)
Baza valorică ajustată a activului transmis = 65 000
Creşterea de capital = 32 000 lei (97 000 – 65 000)
Reieşind din faptul că activul transmis constituie pentru cetăţeanul A locuinţă de bază din anul 2003,
atunci utilizând facilitatea avem creşterea de capital 2 000 lei ( 32 000 – 10 000pentru anul 2003 – 10
000 pentru anul 2004 – 10 000 pentru anul 2005).
Pentru cetăţeanul B: suma încasată =95 000 lei
Baza valorică ajustată a activului transmis = 40 000
Creşterea de capital = 25 000 lei(95 000 – 40 000 –
30 000)
Deci, în rezultatul tranzacţiei persoana A a obţinut o creştere de capital în mărime de
2 000 lei, dintre care numai 1 000 lei (50%) constituie venit impozabil. Persoana B a obţinut o
creştere de capital în mărime de 25 000 lei, dintre care numai 12 500 lei (50%) constituie venit
impozabil.
Venitul impozabil obţinut din operaţiunile cu activele de capital se include în venitul total la
finele anului de gestiune pentru a se calcula obligaţia fiscală a contribuabilului în Declaraţia persoanei
fizice privind impozitul pe venit.
c) intenţionează să-şi schimbe domiciliul permanent din Republica Moldova în altă ţară. În
acest caz contribuabilul prezintă Declaraţia pe întreaga perioadă a anului de gestiune cât a
fost rezident;
d) administrează succesiunea proprietarului decedat.
Declaraţia persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit se prezintă până la data de 31 martie
a anului următor după anul fiscal de gestiune.
Legislaţia fiscală prevede o procedură de restituire a impozitului pe venit constatat ca
supraplată, dar în cazul în care contribuabilul a îndreptat suma impozitului reţinut şi achitat în plus spre
achitarea datoriilor la alte impozite sau în contul achitării impozitului pe venit pe perioada următoare,
suma impozitului spre rambursare se micşorează cu sumele menţionate, iar spre restituire se îndreaptă
numai diferenţa pozitivă dintre sumele respective.
Perioada fiscală privind impozitul pe venit din activitatea notarială este luna calendaristică.
Notarii privaţi, pentru determinarea obligaţiei fiscale privind impozitul pe venit, completează lunar de
sinestătător Calculul impozitului pe venit al notarului privat. Acest calcul se prezintă de către notarii
privaţi la inspectoratul fiscal de stat teritorial nu mai târziu de ultima zi a lunii care urmează după
încheierea perioadei fiscale gestionare.
Exemplu: Notarul Ion Rusu în luna ianuarie 2007 a obţinut un venit brut în sumă de 159 000 lei.
Cheltuielile aferente perioadei date constituie:
- Cheltuieli aferente exercitării activităţii notariale = 100 000 lei;
- Cheltuielile de arendă a biroului notarial = 2 000 lei;
- Plăţile pentru serviciile personalului tehnic angajat = 7 000 lei.
Notarul Ion Rusu beneficiază de scutire personală de 450 lei pe lună.
Venitul impozabil = venitul brut – cheltuielile permise spre deducere – suma
scutirilor
Venitul impozabil = 159 000 – 100 000 –2 000 – 7 000 – 450 = 49 550 lei
Notarul Ion Rusu este obligat să prezinte Calculul la inspectoratul fiscal de stat teritorial nu mai
târziu de 28 februarie 2007 şi tot până la această dată el este obligat să achite suma impozitului de 9910
lei.
Pentru anul fiscal curent, notarii privaţi urmează până la data de 31 martie a anului fiscal
următor să prezinte Declaraţia cu privire la impozitul pe venit a persoanei ce practică activitate de
întreprinzător în care se vor reflecta rezultatele (veniturile, cheltuielile) din activitatea profesională
conform evidenţei notarilor.
Notarii privaţi care, pe lângă venitul din activitatea profesională desfăşurată, obţin şi alte
venituri impozabile, prezintă la finele anului fiscal Declaraţia persoanei fizice cu privire la impozitul pe
venit pentru perioada de gestiune. În Declaraţie notarii vor indica toate sursele de venit impozabile cu
excepţia celor aferente activităţii notariale.