Marcus Tullius Cicero s-a nascut la Arpinum, un mic municipiu din Latium, in anul 106 i.Hr.

,
intr-o familie ce apartinea clasei de mijloc a cavalerilor. Vine la Roma si-si formeaza o cultura
aleasa, pregatindu-se pentru cariera de avocat pe care o incepe inaintea implinirii varstei de 25 de
ani. Spre sfarsitul anului 79 intreprinde o calatorie in Orient; se opreste mai ales la Atena, unde
timp de sase luni studiaza, in special filosofia si arta oratorica. Cicero considera ca discursul este
forma suprema de manifestare a personalitatii umane. Din punctul de vedere al lui Cicero, oratorul
de excepie este o personalitate complex, produs nu numai al talentului, ci i al unei vaste culturi
umaniste, care-i dezvolt capacitatea de a regndi datele realului. Oratorul este un lupttor autentic,
care i asum valorile morale i civile ale timpului su i le d glas cu for i convingere. Prile
discusului ciceronian sunt: exordium, narratio i peroratio. se evideniaz drept TEMA elogiul statului
roman. Opera lui evideniaz legtura indisolubil dintre individ - comunitate stat. El propune
formarea ceteanului roman cu nalte valori morale ca s devin apt pentru a putea apra statul i
interesele acestuia.

Isi incepe apoi cariera politica: in anul 75 este cvestor in Sicilia, in anul urmator, datorita faptului
ca fusese cvestor, devine senator. Ascensiunea politica a lui Cicero continua. In anul 69 este edil,
in 66 pretor, iar in anul 63 devine consul. Sfarsitul anului de consulat al sau este marcat mai ales
de descoperirea conjuratiei lui Catilina si de anihilarea ei. Complotul lui Catilina din 63 a. Cr indic o
agravare a crizei politice i sociale. Anularea datoriilor a fost lozinca lui Catilina (tabule novae), prin care
i-a ctigat popularitatea. De fapt, Catilina urmrea s instaureze o nou dictatur ceea ce a contribuit
la lipsa lui de popularitate n faa societii romane i la triumful lui Cicero.
Cicero a tinut impotriva lui 4 discursuri numite Catilinare (In Catilinam orationes quattuor) in
toamna anului 63 i. hr. si au fost rostite atat in Senat cat si in Forum. Cele patru relev
confruntarea fi dintre partida optimailor, n fruntea crora se afla Cicero, i cea a popularilor al
cror reprezentat devine ambiiosul Catilina. Cicero Este urmarit de Antoniu, care, dupa uciderea lui
Caesar in senat, dorea sa instapaneasca dictatura la Roma, si impotriva caruia Cicero rosteste
paisprezece discursuri fulminante, numite Filipice
Imprejurarile il doboara si se pregateste de moarte zicand: Am sa mor in patria pe care de-
atatea ori am salvat-o". Moare asasinat de soldatii lui Antoniu, la 7 decembrie 43 i.Hr.









In fragmentul Exordium ex abrupto Cicero il acuza pe Catilina prin procedee retorice de abuz
asupra institutiilor, de incalcarea dreptatilor cetatenilor. Procedeul dominant este interogarea
retorica prin care se realizeaza toate propozitiile principale Primele 3 propozitii interogative
directe sunt introduse prin adverbe cu valoare interogativa sau prin pronume interogative
quem(aliteratie) care are efect auditiv asupra senatorilor. A 4 a prop contine anafora nihil si are
un subiect multiplu format din 7 subst, toate personificari. Fiecare subiect desemneaza o
institutie a statului roman pe care catilina nu o respecta si a carei legi le incalca. Nocturnumsi
vilis.. reprezinta armata dar se refera deasemenea la credinta rmana deoaree pe colina Palatinului
se afla templul lui Jupiter ) pe care acest conspirator o dispretuieste. Timor populi= adunarea
poporului ; bonorum omnium=cetateni romani de buna credinta, apratori ai ; hic
munitissimus=loc de desfasurare a sedintelor senatului dar si senat ca institutie.
Ultimele 2 fraze(patere) sunt simetric construite.
Planurile se refera la complot() Era cunoscut de ceilalti senatori, caesar, crasus care erau
aliatii lui Catilina. Este sigur pe el si pe aliatii sai incat nu este impresionat de reprezentantii inst
statului. Cicero il avertizeaza prin exordium sa se teama si sa fie ingrijorat de repercusiunile sale.






Catilinara I inceputul, cum s-a subliniat, e brusc -ex abrupto", si intr-un fel este cerut de
evenimentele istorice care il provoaca. Catilina, fost locotenent al lui Sylla, celebru prin faptele
sale crude si nesabuite, dorea sa ajunga la magistratura suprema, consulatul, dar orice cale legala
fiindu-i neprielnica, o alege pe cea nelegala: un complot vizand rasturnarea republicii. Cicero
afla de conjuratia acestuia.In calitate de consul, ia masuri militare de exceptie, aparand Senatul
si convocandu-i pe senatori in templul lui Jupiter Stator. La sedinta din 83 participa alaturi de
ceilalti senatori romani Catilina. Zarindu-l , Cicero, nu mai respecta partile traditionale ale
discursului si i se adreseaza direct lui Catilina prin Exordium ex abrupto. Prin cele 7 interogatii
retorice, Cicero il acuza de abuz(abutere), violenta psihica(patientia nostra) folosind pers iste
tuusil acuza de nebunie, cutezanta neinfricata (effrenata). Comporatmentul lui find unul
violent, si primejdios pt statul roman.

Cicero urmareste ca prin discursul sau sa-i convinga pe aceia inca nehotarati din randul
senatorilor ca actiunea impotriva lui Catilina este necesara. Oratorul imbina permanent elemente
ale retoricii - elocutiune, memorie, actiune - pentru izolarea deplina a uzurpatorului.



Textul "o tempora, o mores!" apartine primei catilinare, fiind continuarea textului "Exordium ex
abropto" Acuzativul "O tempora, o mores!" creeaza o pauza de mare efect. Aceasta oprire
neasteptata a fluxului discursului exprima nemultumirea lui Cicero fata de descoperirea
planurilor fostului guvernator al Asiei, dupa care are loc o enumeratie a faptelor lui Catilina.
Cicero subliniaza faptul ca senatul stie toate aceste lucruri si se autoinvinovateste.

Andiploza este plasata intentionat pentru a oferi un oarecare efect dramatic discursului si indica
dezamagirea ca acest cap al conjuratilor este inca in viata, datorita nepasarii optimatilor.
Cuvintele "imo vero etiam" au rolul de a sublinia caracterizarea indirecta a lui Catilina si prin
"notat et designat ad caedem unumuemque nostrum" le trage din nou un semnal de alarma ca s-ar
putea ca si ei sa fie pe "lista neagra" a lui Catilina; cuvantul "caedem" da o nota mult mai grava
celor spuse de Cicero.

"Nos autem, fortes viri" inseamna ironie si autoironie asupra membrilor senatului, facandu-i lasi
deoarece totul este o aparenta a controlului asupra situatiei. Cuvantul "istius" da o conotatie
negativa si subliniaza dispretul lui Cicero fata de Catilina. Faptele lui Catilina ajung deja la
limita, iar cuvintele "ad mortem" la inceputul propozitiei subliniaza acest lucru.

Propozitiile scurte, coordonate prin virgula creeaza impreuna impresia ca se stie tot, ca si-au dat
seama, dar au rolul bine definit de a-l presa psihic pe Catilinia. Acesta nu a fost trimis pana
atunci la moarte deoarece Cicero nu avea dovezi pentru castigarea unui proces, dar prin acest
discurs si-a exprimat punctul de vedere si a castigat respectul senatorilor.








Surprins s-l vad printre senatori, Cicero, indignat de ndrzneala lui, izbucnete vehement cerndu-i s
se autoexileze, deoarece planurile lui sunt date n vileag.

4. ANALIZA DE TEXT Principalele aspecte ale discursului ciceronian constau n argumentaie, n mrci
oratorice, dar i n elemente stilistice.

Textul propus reprezint o parte din discursul ciceronian, in care oratorul l acuz pe Catilina de trdare.
Fragmetul are ca incipit cu o interogaie retoric Ei bine,Catilina, ce mai ai de ateptat acum, care
sugereaz indignarea i, umilindu-l pe Catilina, demasc n faa senatului complotul. Cu o mare trie de
caracter, nalte valori morale i ovast cultur umanist, Cicero pledeaz pentru adevr i nu se oprete
pn nu arat senatului faptele conspiratorului.
Pentru a accentua condamnarea conspira'iei, oratorul folosete enumeraia nici noaptea nu poate
ascunde toate ntrunirile nelegiuite, nici o cas nu poate nchide ntre pereii ei gladurile conspiraiei
tale, figur de stil care sugereaz faptul c totul a ieit la lumin, nu mai treebuie s se ascund,
deoarece adevrul a fost revelat acum n faa senatului. Pentru a sublina ideea desconspirrii, Cicero se
adreseaz direct acuzndu-l pe Catilina. Acest fapt este sugerat de de verbele la persoana a II-a, singular:
crede-m, uit i de interjecia iat.Pentru a da o not persuasiv discursului su, Cicero apeleaz
la comparaia: toate planurile tale sunt pentru noi mai limpezi dect lumina zilei.iar urmtorul citat :
poi s le rememorezi cu mineare, totodat, i o not ironic.
Vocativul substantivului propriu ( Catilina) i exclamaiile (Ei) creeaz un hiatus n cadrul discursului,
o pauz de mare efect. Aceast oprire neateptat n fluxul discursului poate semnifica att ideea c
Cicero a ajuns s triasc ntr-o lume att de putred nct oricine poate s ridice armele contra patriei,
ct i dezamgirea c acest cap al conjurailor este nc n via, datorit slbiciunii instituiilor statului.
n text, ntlnim i principalele trsturi ale discursului ciceronian:probare, delectare, flectere pentru a
convinge i pentru a ctiga simpatia auditoriului. Bazat pe argumentaie, acest fragment relev, prin
cuvintele cheie, relaia dintre acuzat (Catilina) stat (Roma) acuzator (Cicero) : glasurile conspiraiei
tale, uit de ucidrei i incendii , planurile sunt (...) limpezi.
Aadar, Cicero i expim public indignarea fa de slbiciunile instituiilor statului, fa de conspiraia lui
Catilina, dar i fa de faptul c acest Catilina este nc n via, deoarece merit nlturat de pe scena
politic









O, timpuri! O, moravuri! Scria Marcus Tullius Cicero n CATILINAM... una dintre cele mai
remarcabile figuri ale Romei antice, avocat, om politic si scriitor, nzestrat cu o elocinta iesita
din comun. A avut o cultura deosebita, dobndita n special n Grecia, unde a si avut o
cariera stralucita. A fost consul, iar n timpul consulatului a descoperit si nnabusit conjuratia
lui Lucius Sergius Catalina, prilej cu care a rostit celebrele sale discursuri n "Catilinam"
(Catilinarele). n primul dintre cele patru discursuri, a repetat aceasta expresie (vezi titlul)
exclamativa de mai multe ori, fiind una dintre expresiile lui favorite.

Expresia retorica formuleaza ngrijorarea lui Cicero fata de continua degradare a moravurilor
si exprima indignarea fata de coruptia ce macina tot mai adnc societatea n care oricine
putea fi cumparat, iar legea era ignorata. Aceasta expresie a supravietuit si supravietuieste
timpului, ramnnd actuala pna la banalizare si n zilele acestui secol XXI si sunt convinsa
ca va continua sa persiste n vecii, vecilor. Unii, considera ca aceasta formulare ar apartine
pesimistilor, spre a aminti timpurilor trecute, considerate moralmente superioare. Pe de alta
parte, n expresie poate fi regasita eterna tensiune dintre trecut si viitor, n contrastul dintre
vechi si nou, dintre generatii, ceea ce-i face pe cei mai n vrsta sa fie deseori sceptici asupra
viitorului, invocnd "timpurile si "moravurile" drept vinovate de schimbari.

"ngrijorarea" lui Cicero s-a transmis si n Mileniul al treilea, desigur pentru generatia careia
i apartin si nu pot nega faptul ca nu sunt ngrijorata, precum nici congenerii mei. Sigur ca
suntem ngrijorati pentru descendentii nostri, care n urmatorii 50 ani vor suporta
consecintele tragice generate de transformarile climatice ciclice, dar din ce n ce mai
amenintatoare care converg spre distrugerea umanitatii, faunei si florei ce apartin acestei
minunate planete TERRA, nconjurata de 80% apa, aceasta planeta care ne este
"mprumutata" de NATURA, de PROVIDENTA, dar pe care OMUL, nu este capabil s-o
pastreze intacta si din contra s-o amelioreze, s-o pastreze ca pe o "piatra pretioasa". Desigur
suntem absolut neputinciosi n fata "revoltei naturii", cea mai recenta si distrugatoare
petrecndu-se exact acum un an de zile, cnd Tsunami a nghitit peste 230 mii vieti
omenesti. Nu mai adaug cutremurele, viitura apelor, dislocarile de teren muntos etc. Am trait si
vom mai trai astfel de transformari naturale ale Pamntului, la care se adauga revolta
oamenilor, razboaiele, uciderile, sinuciderile, pruncuciderile, patriciderile si nu n cele din urma
autodistrugerea individului, prin consumul de droguri, alcool, aparitia unor boli ucigatoare,
cauzele nca necunoscute, statisticile fiind depasite fata de cele petrecute n urma cu 25-50
ani.

ntrebarea pe care mi-o pun zilnic, este daca noi, "locatarii temporari" ai acestei Terra mai
suntem capabili sa stopam sau sa schimbam ct de ct, cursul acestei avalanse care a
cuprins OMENIREA? Cu tot optimismul care ma caracterizeaza si speranta ca poate ntr-o zi,
oamenii si vor da seama ca totusi INFINITUL are si el un FINIT, ca nimic nu este vesnic, si ca
totul se transforma. Omul nu are puteri supranaturale, el este o simpla fiinta lasata de Natura pe
Pamnt, ca sa traiasca, sa se bucure de binefacerile naturii, sa le foloseasca, dar nu n
exces, sa le ocroteasca. n schimb, OMUL nu realizeaza ca este foarte important sa fie
constient ca daca distrugem natura, compusa din flora si fauna, utiliznd la maximum bogatiile
subterane ale pamntului, si apelor, ncetul cu ncetul, viata va dispare. Daca oamenii ar
urmari cum ghetarii au nceput sa se disloce, cum ursii polari, pinguinii, focile, sunt pe cale de
disparitie, atunci ar mai exista o farma de speranta sa ntelegem ca datoria noastra a
OAMENILOR, ne revine o mare sarcina, anume cea de a stopa, cel putin n parte, aceasta
"rencalzire a Pamntului", care va conduce "sine qua non" la distrugerea lui, a noastra, a
tuturor vietuitoarelor terestre si marine.

Ultimul Sommet care a avut loc la Montral, unde reprezentantii celor 154 tari industrializate si
nu numai, au venit cu nenumarate solutii si angajamente ferme, legate de catastrofa ce ne
poate astepta n urmatorii 50 de ani, n cazul nerespectarii unor masuri urgente preconizate
de reducerea CO2, datorita marilor industrii, ne lasa sa credem ca VORBELE se vor transforma
si n FAPTE. Personal, sunt realista si sceptica. De ce? Pentru ca paradoxul apare atunci
cnd nu exista coerenta ntre vorbe si fapte. Pe de o parte, se scrie si se vorbeste mult
despre aceasta degradare a conditiei terestre si a fiintei umane, iar pe de alta parte, marea
industrie si publicitatea pe toate caile posibile de comunicare, scot n evidenta cu demonstratii
palpabile, varietatea si "sofisticitatea" noilor modele de autovehicule personale, vnzarea lor
crescnd fabulos n fiecare an.

Revenind la titlu, traim epoca n care noile generatii, nu mai sunt preocupate intens de partea
psihica a individului, de cultura n general, ci de partea practica, de partea fizica, de materie.
Este normal sa existe o tranzitie si o schimbare ntre generatii, aparitia noului fiind
ntotdeauna tentanta, dar NOUL nu ar trebui sa excluda VECHIUL. "Prapastia" dintre vechea
si noua generatie este din ce n ce mai evidenta. Cei tineri, binenteles cu exceptii, au
senzatia ca ei sunt "alfa si omega", ei sunt generatia viitorului, a virtualului, a robotilor, a tehnicii
n general, mult prea sofisticata. Da, este mult mai simplu sa pitonezi pe claviatura
ordinatorului (computerului), care-ti poate face si traduceri, sa te corecteze la grafie, sau sa
pitonezi pe un calculator sa-ti rezolvele cele patru functiuni matematice, n loc sa nveti Tabla
nmultirii si Logaritmii! Dar ce se ntmpla cu functiunile creierului? El va fi lasat ntr-o
stare latenta de inactivitate si datorita inactivitatii "creierul poate ruginii", si va fi mai greu de
scos "rugina" din creier dect cea de pe metal, pentru ca "functia creaza organul" si daca
organul nu este n permanenta miscare, se blocheaza.

Mi-a fost dat ca n ultimii 20 de ani, deci de cnd am devenit "une personne age", sa
cunosc oameni de toate vrstele, de la copii pna la centenari. Ce am constatat? N-am fost
prea surprinsa sa aflu ca n convorbirile cu cei trecuti de vrsta adolescentei (repet, cu
exceptiile de rigoare), practic, nu poti angaja o discutie legata de literatura clasica straina sau
romneasca, istorie, geografie, filozofie, adica subiecte care ar trebui sa faca parte din cultura
generala a fiecarui individ, n acest fel putndu-se crea o atmosfera placuta ntr-o societate,
fie ea simpla familie sau un grup de oameni necunoscuti. Tineretul de azi, cu o baza mai redusa
intelectual, sunt atrasi de tehnica, discuta de performantele internetului, a autovehiculelor, a
sportului de performanta, si "last but not least" moda, care a devenit foarte sumara,. simplista si
lipsita de decenta, ca sa nu mai vorbesc de eleganta, care si ea a devenit desueta.

Englezii, ma refer la generatia mai "veche", aveau un foarte bun "barometru" pentru testarea
convivilor ntr-o societate variata si necunoscuta, cum ar fi spre exemplu la baluri, party-uri
etc., ca sa-si dea seama cu cine poate angaja o discutie. Discutia ncepea cu "starea vremii",
si n functie de raspunsul persoanei, care putea fi mai logoreic sau mai laconic, puteai angaja
o discutie mai ampla; daca persoana se rezuma la un raspuns simplu, "yes" or "no", puteai
trage lesne concluzia ca persoana nu are capacitatea de a continua o eventuala discutie
sustinuta. Concluzia? Paraseai partenerul, n cautarea altuia mai logoreic si mai dotat
intelectual. Este exact ce mi s-a ntmplat uneori n decursul acestor 20 de ani, cnd
ntlnind persoane de toate vrstele, am avut neplacuta surpriza sa constat ca cei mai tineri,
daca-i "scoteai" din tema lor de baza - tehnica - restul era inexistent sau... aproape. Daca ai
"curajul" sa "ataci" un subiect de cultura generala, nseamna ca esti depasit de de vrsta,
desuet, anacronic, daca nu, chiar incult fata de tehnica avansata.

Este trist ceea ce am constatat n decursul acestor ani si mereu revin la instruirea din anii
scolarizarii, cnd ilustrele mele profesoare, n afara de cultura generala de baza, ne nvatau
n orele de pedagogie, cum sa ne prezentam si sa ne purtam n societate, cum sa respectam
persoanele n vrsta, cum sa folosim tacmurile la o masa comuna, cum sa tinem paharul,
cum sa ntretinem o conversatie, nu mai vorbesc de tinuta vestimentara si nu n cele din
urma n perioada sarbatorilor si nu numai, sa felicitam primordial pe cei mai n vrsta, sa
scriem felicitari, care ntotdeauna sa poarte locul si data n partea dreapta de sus a scrisorii,
care sa continue cu apelatia respectiva a destinatarului, continund cu un preambul scurt de
multumire, daca era cazul, apoi continutul si ncheierea, cu cuvinte de respect si ncntare.
Nu mai exista asa ceva...este depasit si n fond "nici nu se mai poarta scrisori de multumire
sau de invitatie". Ce pacat! O scrisoare cu cuvinte alese, de recunoastere si multumire nu costa
nimic, dect un simplu timbru, dar binenteles toate acestea daca persoana este suficient de
sensibila si dotata cu bunul-simt. Ma ntreb daca mai exista asa ceva!?






























Pana cand, in sfarsit, Catilina, vei abuza de rabdarea noastra? Cat timp nebunia asta a ta isi va
mai bate joc de noi? Pana unde se va dezlantui indrazneala ta neinfranata? Nu te-au miscat oare
nici garda de noapte a Palatinului, nici strajile orasului, nici teama poporului, nici adunarea
grabnica a tuturor oamenilor de bine, nici acest loc foarte aparat destinat sedintei Senatului, nici
chipurile si privirile senatorilor? Nu intelegi ca planurile tale sunt date pe fata? Nu vezi tu ca,
dupa ce toata lumea a aflat-o, conspiratia ta e pironita in lanturi? Care dintre noi crezi ca nu stie
ce-ai facut azi-noapte, ce-ai facut noaptea trecuta, unde ai fost, pe cine ai convocat, ce hotarari ai
luat? ()
O, timpuri! O, moravuri! Senatul cunoaste aceste lucruri, consulul le vede; Catilina totusi
traieste. Traieste? Ba mai mult, vine chiar in senat, ia parte la consfatuirea obsteasca, noteaza si
indica din ochi, spre a fi ucis, pe fiecare dintre noi. Noua insa, barbati curajosi, ni se pare ca
facem destul pentru republica daca evitam furia si armele acestui om. De mult ar fi trebuit,
Catilina, sa fii trimis la moarte din ordinul consulului; asupra ta ar fi trebuit sa cada aceasta
nenorocire pe care o pui de mult la cale impotriva noastra a tuturor. ()
O, zei nemuritori! in ce tara ne aflam? in ce oras traim? Ce fel de republica avem? Aici, senatori,
aici, intre noi, in cea mai sfanta si cea mai importanta adunare de pe suprafata pamantului, sunt
unii oameni in stare sa se gandeasca la uciderea noastra a tuturor, lapieirea acestui oras si chiar a
lumii intregi. ()
Intr-adevar, Catilina, ce te mai poate incanta in acest oras in care nu exista nimeni, in afara de
aceasta conjuratie de oameni pierduti, care sa nu se teama de tine, nimeni care sa nu te urasca?
Ce stigmat al infamiei in viata familiara nu este intiparit cu fierul rosu in viata ta? Ce nelegiuire,
in trebile particulare, nu e legata defaima ta? Ce patima a fost vreodata straina de ochii tai, ce
crima de mainile tale, ce ticalosie de toata fiinta ta? Carui tinerel, pe care l-ai inlantuit prin
farmecele coruptiei, nu i-ai intins fierul pentru crima sau nu i-ai luminat calea spre desfrau? ()
Daca parintii tai s-ar teme de tine si te-ar uri, si n-ai putea sa-i impaci in niciun chip, ai pleca, imi
inchipui, undeva departe de ochii lor; acum patria, care e mama noastra a tuturor, te uraste si se
teme de tine, si crede ca de mult timp nu te gandesti la nimic altceva decat la uciderea ei. Nu-i
vei respecta autoritatea, nu te vei supune hotararii ei, nu te vei teme de puterea ei? ()
Ea sta de vorba cu tine astfel, Catilina, si, desi n-are glas, iti spune oarecum asa: Nicio
nelegiuire n-a existat de cativa ani decat prin tine; pentru tine singur au ramas nepedepsite
uciderea multor cetateni, persecutarea si jefuirea aliatilor. Ai fost in stare nu numai sa nu tii
seama de legi si de judecati, dar chiar sa le rastorni si sa le nimicesti. Am suportat totusi cum am
putut faptele anterioare, cu toate ca nu erau de suportat; acum insa nu mai e de suferit ca eu, in
toata fiinta mea, sa fiu cuprinsa de teama numai din cauza ta; orice zgomot s-ar produce, sa ma
tem de Catilina; sa separa ca niciun plan nu se poate urzi impotriva mea fara sa fie strain de
pornirile tale criminale. De aceea pleaca si scapa-ma de aceasta frica; daca este indreptatita, sa
nu fiu zdrobita; daca este inchipuita, sa incetez odata de-a ma mai teme ()
Te vei duce in sfarsit odata acolo unde te tara de mult patima ta neinfranata si nebuna. Si de fapt
acest lucru nu-ti aduce durere, ci un fel de placere de necrezut. Pentru aceasta nebunie te-a creat
natura, te-a calit vointa, te-a pastrat soarta. N-ai dorit niciodata nu zic pacea, dar nici macar
razboiul, daca nu era unul nelegiuit. Ti-ai gasit o banda de ticalosi, alcatuita din oameni pierduti,
lipsiti nu numai de orice avere, dar si de orice nadejde. La acestia cat de incantat vei fi, cum vei
mai tresalta de bucurie, de ce placere nebuna te vei imbata, cand, in multimea atat de mare a
tovarasilor tai, nu vei auzi si nu vei vedea niciun om cumsecade! ()

Cu aceste auspicii, Catilina, pleaca la razboiul nelegiuit si criminal, pentru suprema salvare a
republicii, spre nenorocirea si pieirea ta si spre nimicirea