Publicat n Convorbiri literare la 1 februarie 1881, Scrisoarea I

reprezint o sinteza temelor universului eminescian : iubirea, natura, mitul,

istoria, omul i societatea, poetul
i poezia, condiia omului de geniu. Alturi de Luceafrul, Scrisoarea I
este o
creie poetic de factur filosofic, aprut n perioada maturitii artistice a a p
oetului i fcnd parte din ciclul celor cinci Scrisori, care alctuiesc un ciclu unit
r prin tematic i formulest et i c. Mot i vul cent r al n const i t ui e
soar t a omul ui de geni u, n r apor t cu t i mpul i cusocietatea n care
triete.
n Scrisoarea I geniul se ntruchipeaz n imaginea savantului, a
btrnului dascl.Poetul abordeaz condiia geniului n raport cu
posteritatea i cu societatea omeneasc,surprinznd, n tablouri
grandioase, geneza i stingerea universului, imagini inspirate
dint er or i i l e st udi at e de Emi nescu r ef er i t oar e l a l egea conser vr i
i ener gi ei ext i nse asupr aechilibrului i soartei sistemului solar.
Sursele poemului sunt Imnul Creaiunii i Imnul lui Prajapati din opera hindus
Rig-Veda, Istoria natural si teoria cerului scris de Immanuel Kant ca i teoriile
cosmogonice ale acestuia, toate percepute prin prisma filosofului german A.
Schopenhauer. Aceste operestau la baza unei concepii materialiste asupra
lumii i mai ales la o abordare cosmologic materialist. Alte surse pot fi
considerate si Prelegeri din filosofia religiei de Hegel, Poemul naturii de
Lucr ei u sau o ser i e de mi t ur i f ol cor i ce r omnet i . Di n t oat e
acest e sur se, Mi hai Eminescu d nastere unei opere
de sorginte filosofic, Scrisoarea I

Temele din Scrisoarea Ise regsesc i n alte opere eminesciene precum
: Rugciuneaunui dac, Povestea magului cltor n stele, Memento mori, Mira,
Srmanul Dionis precumi n creaii din literatura universal ale lui Lamartine,
Novalis, Victor Hugo, Goethe etc. Scrisoarea Ieste si o meditaie filosofic
despre spaiu i timp, despre tema fortuna labilis, avnd i accent e de
sat i r l a adr esa soci et i i cont empor ane sau accent e
el egi ace referitoare la soarta omului de geniu pe pmnt i n eternitate.
Scrisoarea I este structurat n 5 tablouri, construite simetric, conferindu-i-se
astfel poemului un caracter scenico-dramatic.






Scrisoarea I
Tabloul I
Alaturi de luceafar,Scrisoarea I este un poem de factura filosofica;aparuta in
perioada de maturitate artistica a poetului,opera face parte din seria celor
cinci scrisori publicate toate in 1881 cu exceptia scrisorii V,publicata
in1886,fragmentat,si in 1890 integral.Titu Maiorescu,in editia sa din 1883,le
va denumi cu termenul de satira;leva publica in Convorbiri literare,socotindu-
le un ciclu untiar de opera,atat prin tematica,cat si prin formulaestetica.Motivul
central al scrisorilor este conditia omului de geniu,atat in raport cu timpul,cat si
cu societatea incare traieste.In Scrisoarea I

geniul se intrupeaza in imaginea inteleptului,in Scrisoarea II in imaginea
artistului,iar in Scrisoarea III el este omul politic.In ultimele doua scrisori este
satirizata profanarea sentimentului erotic intr-olume meschina si incapabila de a-
si depasi propria limita.Imaginile simbol care apar in acest tablou sunt:luna
siceasornicul,ipostaze ale infinitului si ale umanului.Ceasul prezinta imaginea
timpului ireversibil al limitei,aimbatranirii si a mortii,pe cand luna este timpul
infinit care invaluie lumea.
Tabloul II
Al doilea tablou scoate in evidenta diversele ipostaze umane;apar aici
o multitudine de motive poetice:
regele
care isi imparte lumea,
saracul,viata ca vis,moartea egalizatoare,iubirea
de propria persoana,invatatul,negustorul,
imaginea batranului dascal pusa in antiteza cu imaginile precedente
dezvaluieconditia umana mizera a omului de geniu:haina roasa in coate,suferind
de frig,el insa tine universul in degetul luimic asa cum alta data atlas sprijinea
lumea pe umeri.
Tabloul III
Tabloul al III-lea este deosebit de tulburator prin imaginile pe care le
evoca: nasterea cosmosului si disparitiaacestuia.Intrebarile care apar aici sunt
intrebari fara raspuns,care au rolul de a incarca expresia poetica si de asugera
inceputurile universului.Versurile care prezinta prima miscare din
univers,punctual de viata sunt foartetransate si maresc emotia oprind parka
timpul in loc.Interjectia predicative iata! are rolul de a marca
avalansadesfasurarii unei explozii de energie.Daca versurile anterioare prezentau
parca un timp mort static,acuma expresiade vitalitate este extrem de
puternica.Punctul acela de miscare mult mai slab ca boaba devine stapanul
faramargini peste marginile lumii.Este prezentata desfacerea negurei eterne a
vidului in fasii de viata: se formeazaluna,lumea,soarele si stihiile.La fel de
grandioasa este imaginea mortii universului care are o
viziuneapocaliptica,printr-o gradatie sugestiva,poetul avertizeaza asupra faptului
ca omenirea inca mai are clipa si razacare insa se vor stinge odata cu extintia
universului.
Tabloul IV
Al patrulea tablou este un fragment de satira care pune in prim plan conditia
omului de geniu,a omului superior in comparatie cu societatea contemporana,o
societate fara idealuri,o societate fara ambitii,care nu numai ca nuintelege omul
superior,ci si il demigreaza.Incapabila de a intelege maretia geniului,lumea se
va arata ca prefacuta,plina de vicii incercand sa murdareasca eea ce nu
intelege:Neputand sa te ajunga,crezi c-or vrea sa teadmire.Acest vers
demonstreaza continutul intregului tablou.Satira demascheaza viciile acestei
lumi.
Tabloul V
Ultimul tablou este defapt o reluare a tabloului I; este foarte accentuata
aici,starea de durere si de singuratate; eacelasi cadru nocturn,iar in final ultimele
doua versuri concluzioneaza esenta intregii poezii: faptul ca universuleste un
vis al nefiintei si ca in fata mortii cu totii suntem egali.