Omul care isi confunda sotia cu o palarie

Oliver Sacks

Romanul prezinta o serie de cazuri clinice relatate de catre Dr. Sacks prin prisma
deficitelor de intelect si deteriorarilor psihice survenite de-a lungul tratamentului la care au fost
supusi pacientii. Cazurile sunt structurate si clasificate in patru capitole: pierderi, excese,
transporturi si lumea celor saraci cu duhul.
In primul capitol Pierderi este prezentat cazul unui pacient muzician si pictor care
prezenta dificultati in recunoasterea obiectelor simple,concrete dar totusi putea distinge
abstractul fara probleme. Putea recunoaste persoane decat dupa voce nu si dupa chip
(prosopagnozie). Deasemenea activitati rutiniere precum imbracatul putea fii realizate numai
prin anumite ritualuri: cantece de imbracat, cantece de mancat. Pacientul suferea de o agnozie
vizuala profunda si apraxie. Deasemenea capacitatea de exprimare verbala (afazie) ii fusese
afectata, putea stabili un traseu pentru a ajunge acasa dar nu putea numi strazile pe care mergea.
Aceste alterari ale capacitatilor vizuale, perceptive se datorau unei tumori masive craniene sau a
unui proces degenerativ in zonele vizuale ale creierului.
Un alt caz prezentat este cel al unui pacient care pe fondul consumului de alcool excesiv
a dezvoltat sindromul korsakoff, o profunda si permanenta dar pura devastare a memoriei
produsa de distrugerea alcoolica a corpilor mamilari. Pacientului i-a fost afectata memoria de
scurta durata, nu mai poate asimila nici o informatie noua, traieste ancorat in trecut ca si cum ar
fii prezentul, singurele persoane pe care le recunoaste afirma despre ele ca ar fii imbatranit.
Memoria sa facuse un salt in timp cu 30 de ani in urma. Memoria evenimentelor recente este
tulburata aproape exclusiv; impresiile recente dispar cel mai curand, in timp ce impresiile de
demult sunt reamintite correct, astfel incat ingeniozitatea pacientului, ascutimea spiritului sau si
capacitatile sale raman in mare parte neafectate. Pacientul isi blocase amintirile din timpul in
care fusese inrolat in marina, cel mai probabil fiind foarte marcante, dureroase; despartirea de
orasul natal si familie ar fii putut cauza acest lucru. Amnezia retrograda de care suferea practic i-
au sters 30 de ani din viata, amintirile sale fiind irecuperabile.
Numeroase cazuri fac referire la pierderea proprioceptiunii, pierderea tonusului facial si
al membrelor superioare si inferioare, nerecunoasterea propriilor membre, paralizie cerebrala,
spasticitatea mainilor datorate de afectiuni ale lobului parietal.
Un caz mai aparte este cel al unui barbat in varsta de 93 de ani suferind de maladia Parkinson. Ii
fusese afectata proprioceptiunea, postura corpului era inclinata la limita echilibrului si cu toate
astea inca avea o stare de sanatate relative buna. Desi nu isi recunostea problema medicala, dupa
numeroase teste a acceptat faptul ca postura corpului sau era inclinata in timpul mersului si a
decis sa o corecteze cu ajutorul unor ochelari speciali care ii facilitau vederea si putea observa
cand tinde sa-si devieze postura corpului.
Partea a 2 a a romanului Excese descrie cazul unui tanar afectat de sindromul Tourette. Acest
sindrom are drept caracteristici exces de energie nervoasa si o mare bogatie de miscari si
comportamente bizare: ticuri, smucituri, afectari, strambaturi, zgomote, injuraturi, imitatii
involuntare si tot felul de gesturi fortate, insotite de un umor strengaresc ciudat, precum si de
inclinatia spre un gen caraghios si neobisnuit de jocuri. Cei diagnosticati cu acest sindrom au un
exces de transmitatori ai excitatiei in creier, in special transmitatorul dopamina. Scaderea
nivelului de dopamina se face cu ajutorul unui opus al dopaminei, haloperidol (haldol). Totusi
haloperidolul nu este un medicament, afectand iuteala, coordonarea, reflexele rapide trecand de
la o extrema la cealalta- de la acceleratie si tourettism la catatonie si parkinsonism. Cazul lui Ray
expus in carte explica procesul indelungat prin care a trecut timp de 3 luni pentru a constientiza
ce inseamna sindromul Tourette pentru el, pentru a evidentia capacitati umane sanatoase si cum
ar fi viata fara acest sindrom. In urma acestei terapii, tratamentul cu haldol a fost un succes, timp
de 9 ani , administrandu-l doar in timpul saptamanii iar in weekend eliberandu-si
comportamentul.
Cazul lui Ray descrie o forma usoara de tourettism, pacientul s-a putut adapta la viata si
putand sa traiasca cu acest sindrom, insa exista si forme mult mai rare si mai grave ale acestui
sindrom, super-tourette; forme grotesti si violente in care pacientii erau de-a dreptul posedati si
cu greu puteau dobandi o identitate reala . Psihoza tourette este descris ca un delir straniu al
identitatii.
Partea a 3 a Transporturi descrie cazuri clinice pline de incarcatura spirituala,
inaginatie, vise, misticism. In subcapitolul Reminiscenta, o batrana in varsta de 88 de ani ,
suferinda de afectiuni ale lobului temporal (muzical) al creierului, afirma ca aude zilnic cantece
de demult, din tineretea ei; aceste cantece le putem numi si accese de lob temporal. Aceste
cantece trezeau sentimente de nostalgie, iar dupa urmarea unui tratament cu anticonvulsivante
cantecele au incetat, pacienta simtind usurare.
Un alt caz al unui tanar de 22 de ani, student la medicina, consumator de droguri explica
hiperosmiile. Datorita drogurilor pe care le consuma isi dezvoltase mirosul si vazul, putea avea
mirosul unui caine si putea vedea in mii de culori si nuante. Visa ca este un caine, avea un vis
olfactiv. Odata cu incetarea consumului de amfetamina simtul sau olfactiv si-a revenit la normal.
Donald este un tanar care isi ucide prietena sub influenta PCP, un medicament de uz veterinar,
inrudit cu ketamina. Neavand amintiri asupra celor intamplate in noaptea crimei, a fost inchis
intr-un spital pentru criminali dementi. In urma unui accident a suferit un traumatism cranian
ceea ce i-a declansat amintirile din noaptea crimei. Cumplitele flash-backuri ii cauzau cosmaruri
dar cu toate astea in cazul reminiscentele nu au fost refulate si a ajuns la un echilibru fiziologic si
moral.
Partea a 4 a Lumea celor saraci cu duhul descrie pacienti suferind de retard mintal. Rebeccca
este cazul unei tinere de 19 ani, descrisa in rapoarte drept un idiot motor, nu se putea imbraca,
deschide usa, confunda stanga cu dreapta avand un IQ situat in jur de 60 ; nu stia sa scrie si nici
sa citeasca, suferea de o multime de apraxii si agnozii. Desi avea 19 ani, opera cu scheme si
reprezentari tipice unui copil de 8 ani. Un singur lucru ii facea placere si o punea intr-o lumina
buna, sa nu mai para o persoana cu deficiente mintale, teatrul.
Gemenii sunt doi tineri in varsta de 26 de ani diagnosticati ca autisti, psihotici sau grav retardati.
Cu toate astea impreuna puteau face calcule dificile si complexe pe care multi oameni nu le
puteau face. Memoria lor pentru cifre era remarcabila si nelimitata, fiind supranumiti socotitori
de calendar. Totusi nu putea face calcule simple precum adunarea si scaderea , dar descoperisera
un fel de algoritm inconstient care le permitea sa afle in ce zi poate pica Pastele. Dupa ce au fost
despartiti capacitatile lor numerice au disparut.
Artistul autist cum a fost numit Jose un tanar de 21 de ani, diagnosticat cu autism. Putea
reproduce obiecte si imagini cu foarte mare exactitate, conturate, reliefate, dar putin
supradimensionate anumite detalii cu o oarecare rapiditate. Suferea de crize psihomotorii
asociate cu izbucniri de furie bruste si violente. Fiindu-i afectati lobii temporali era foarte
probabil sa nu sufere de autism si de o agnozie auditiva verbala. Datorita medicatiei puternice
administrate a inceput sa simta o oarecare libertate, sa simta un control asupra crizelor epileptice
si incetul cu incetul a inceput sa vorbeasca sau sa bolboroseasca mai degraba fraze neinteligibile.





TECUCEANU LAVINIA SERIA 1 GRUPA 4 ANUL 3