-12- I Numai poetul

PRETEXT:
Trsturi ale poetului romantic
Introducerea unor noi categorii estetice: sublimul, grotescul, fantasticul, macabrul, feericul precum si
a unor specii literare inedite precum drama romantica, meditatia, poemul filozofic inuvela istoric.
Cultiv sensibilitatea, imaginaia i fantezia creatoare, minimaliznd raiunea i luciditatea.
Promoveaz inspiraia din tradiie, folclor i din trecutul istoric.
Evadarea din realitate se face prin vis sau somn (mitul oniric), ntr-un cadru natural nocturn.
Contemplarea naturii se concretizeaz prin descrierea peisajelor sau a momentelor anotimpurilor n
pasteluri i prin reflecii asupra gravelor probleme ale universului n meditaii.
Acord o importan deosebit sentimentelor omeneti, cu predilecie iubirii, tririle interioare intense
fiind armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare sau participative.
Construirea eroilor exceptionali, care acioneaz n imprejurri ieite din comun, precum i
portretizarea omului de geniu i condiia nefericit a acestuia n lume; personajele romantice nu sunt
dominate de raiune ci de imaginaie i de sentimente.
Preocuparea pentru definirea timpului i a spaiului nemarginite, ca proiectie subiectiv a spiritului
uman, concepie preluat de la filozofii idealiti.
Utilizarea de procedee artistice variate, printre care antiteza, ocup locul principal att n structura
poeziei, ct i n construirea personajelor, situaiilor, ideilor exprimate
Ironia romantic dobndete, adesea, accente satirice sau pamfletare, fiind un mijloc artistic folosit
att in specia literara cu nume sugestiv, satira, ct i n poeme filosofice.
Priorita absolut in locul rigorii rationale a clasicismului
Asumarea poziiei demiurgice (demonice) fa de universul creat
Preferina pentru tehnici bazate pe armonia contrariilor care s pun n eviden antonimiile specifice
unei existene contradictorii
Lrgirea viziunii estetice prin inovaie la nivelul speciilor literare al tematici, motivelor si limbajelor
artistice
CONTEXT:
1. A)Tema:Arta si poetul, fiindca prin arta poetul are capacitatea de ale decodifica tainelelumii, prin
puterea gandirii sale infinite, scriind toate acestea pe foaie, in versurisau in proza. Astfel el atingind o
culme a artei.
-Motivul central al poeziei, este Ars poetica, prin care autorul prezinta principiilede creatie. Numai el
aduna ideile si le transforma in cuvinte. Astfel, se deosebeste detoti muritorii, devenind o parte a
frumosului omenesc si in acelasi timp creator de arta.(Numai poetul, Ca pasari ce zboara, Trece peste
nemarginirea timpului)
-Un al motiv, al poeziei il descoperim in citatul : Lumea toata-i trecatoare, Oamenii seTrec shi mor -
(Lumea de rind) In care oamenii sunt supusi trecerii timpului.
-Moivul (Ideilor Feerice) - ramurile gandului, sfintele lunci; ne releva ghindireademiurga a poetului,
prin care el atinge absolutul sau, daruind noua un car de intelegeri,pentru noi care par neintselese.
D)gandurile, ideile si sentimentele autorului sunt exprimate nemijlocit;este prezent limbaj artistic
(figurile de stil si al simbolurile)(Sanul marii infinit; Numai poetul Ca pasari ce zboara; ramurile
gandului)
3.Lumea timpului este vazuta ca un imens ocean, guvernata de legi ascunse, pe care numai poetul le poate
cunoaste si stapani, prin puterea gandului, pe care il foloseste in calatoria catre fruntariile timpului si ale
spatiului. Valurile timpului creeaza imaginea unui univers muzical, plasticizat cu "sfintele lunci", in care se
aud cantari sublime.
"Numai Poetul", din punct de vedere al continutului, poezia are doua strofe care corespund doua planuri,
aflate in antiteza: planul omului obisnuit, si cel al omului de geniu. Omul obisnuit, este caracterizat prin
efemeritate, supus trecerii ireversibile a timpului, avand o viata ciclica. Realizarile acestuia sunt inutile, care
nu vor dainui in timp, aflandu-se sub semnul mortii. Motivul "marii infinite" sugereaza viata in care oamenii
sunt simplii actori.

Omul de geniu se caracterizeaza prin invingerea timpului, operele sale facandu-l nemuritor si indiferent in
raport cu lumea, neadaptabil in societate, cauta absolutul, refugiindu-se in scris, pentru ca astfel el poate fi
inteles de cei asemenea lui.

Eminescu afirma ca poezia trebuie citita si inteleasa, adevarat fiind faptul ca poezia nu are sa descifreze, ci din
contra, sa incifreze o ide poetica.
EXTRATEXT:
Poezie de tinerete (1868), "Numai poetul" traseaza in cateva linii, aparent neprelucrate
suficient, rolul poetului in lume, in viziune evident romantica, bazata pe antiteza. Primul termen al acesteia
figureaza ideea lumii trecatoare, oamenii fiind muritori, supusi acestei ineluctabile determinari existentiale,
prinsa in depanarea nesfarsita a caierului temporal:

"Lumea toata-i trecatoare.
Oamenii se trec si mor
Ca si miile de unde,
Ce un suflet le patrunde,
Treierand necontenit
Sanul marelui infinit."

Oamenii ca umbre pe panza vremii, ca mii de unde revarsate pe suprafata unui continuum spatio-temporal,
constituie o tema cunoscuta in spectacolul lumii. Ei continua ciclurile eterne ale naturii, respectand
succesiunea lineara a timpului, trecut - prezent - viitor.








-13- II Numai poetul
PRETEXT:
Singur i ndurerat pentru tot restul vieii, Orfeu i-a gsit, pn la urm, pe meleagurile natale sfritul, fiind
sfiat n buci de menade, preotesele trace ale luiDionis. Acestea erau mnioase pe el pentru c nu a
participat la cultul lor orgiastic. Dup Ovidiu, capul i lira sa au fost aruncate n rul Hebrus i purtate pe
marea Egee pn pe rmul insulei Lesbos. Acolo, capul fu ct pe ce s fie nghiit de un dragon, mpietrit
pn la urm de ctre Apollo. Deoarece capul nu ncetase s cnte, i se nl acolo un oracol. Insula deveni n
acest fel leagnul poeziei lirice. Lira ns, fu ridicat de zeii olimpieni n cer, unde formeaz constelaia cu
acelai nume.
CONTEXT:
1.Titlul (Numai poetul) in sine contine rolul poetului in lume, neegalitatea si insemnatateade mare valoare
pentru toata societatea din jur - lumea trecatoare. Numai poetul plin deidei, mereu cauta legatura dintre
cuvinte shi natura, timp.
2.poetul poate calatori cu gandul in nemarginirea timpului, stapanind profunzimea retelei spatio-temporale a
lumii:
Numai poetul,
Ca pasari ce zboara
Lumea timpului este vazuta ca un imens ocean, guvernata de legi ascunse, pe care numai poetul le poate
cunoaste si stapani, prin puterea gandului, pe care il foloseste in calatoria catre fruntariile timpului si ale
spatiului. Valurile timpului creeaza imaginea unui univers muzical, plasticizat cu "sfintele lunci", in care se
aud cantari sublime.
4. Este evidentiata viziunea sceptic eminescian privind condiia poetului n lume , n societatea
contemporan superficial, incapabil s aprecieze arta adevrat, preocupat fiind in schimb de interese
materiale, meschine.
EXTRATEXT:
ntotdeauna artistul, prin opera lui, este un om care traduce ntr-un fel realitatea. O traduce prin culori, prin
sunete, prin emoii n cazul nostru, m gndesc la arta actorului, atunci rspunsul favorabil ntotdeauna cred c
este cnd n spaiul artei sale, c el se numete ram, tablou, c se numete pian, artistul este un combatant, n
sensul c percepe realitatea, percepe condiia uman i are n prim-plan omul. Atunci tot ce nseamn vibraii,
tot ce nseamn nevoia omului de a se exprima ntr-un fel sau altul, artistul trebuie s traduc prin opera lui.
Cred c rostul artistului este esenial n sntatea societii n care triete i mai ales a comunitii. Pn la
urm, dac este un artist de valoare, i nu unul dintre cei care fac play-backuri, ca s zic aa, automat devine
formator de opinie, lider. Bazat pe principii, bazat pe valori, nu artist fcut la apelul de noapte. Din pcate,
uneori sunt mai mediatizai cei care se dezbrac de principii, ca s folosesc termenul n plenitudinea sensului.
Apropo de artitii care apar n tot felul de cancaniade, a da un citat din Pirandello: S-i mbrcm pe cei
goi! Uneori realitatea este mai crunt dect imaginaia, artitii sunt mai ateni n a crea frumosul i a cultiva
acest lucru, apropo de ce spuneam, c misiunea noastr este s-i mbrcm pe cei goi, n sensul de a le umple
sufletele de emoii, vibraii, gnduri, iar asta face ca ntr-o lume n care din pcate busola nu mai arat
neaprat corect nordul, oamenii s fie mai ateni doar la destinul propriu, i nu la cel de breasl. Intervine un
soi de gndire de genul, i nu e neaprat n sens constructiv ceea ce spun eu, eu mi vd de treaba mea, n
fond ce-mi pas mie, ceea ce nu e cea mai bun atitudine, c tot vorbim de ea.