Sunteți pe pagina 1din 3

SFADA TN BIBLIOTECA

0 carte-n biblioteca se foia nedumerita


De ce ea, odata diva, nu mai este folosita
S , i de ce vizitatorii care tree cu lenes, pas,
Langa ea - sau i se pare? - parca toti stramba din nas.
Le-ntreba pe celelalte: - Auziti, dragele mele!
Voi traiti la fel ca mine, Tn aceleasj timpuri grele?
Ca eu nici nu mai tin minte, desj-mi fierb creieru-n cap
De cand n-am mai fost citita i deci scoasa din dulap.
Nici copiii, nici adultii nu mai vor sa ma citeasca.
Oare le-am gresjt i-acum ei vor sa ma pedepseasca?
Nici nu vad de ce, vreodata s-ar supara cineva
Pe mine sau pe-autorul ce m-a scris - Bacovia.
- S tai, surata, linitita!, Ti raspunse ,,Fratii Jderi",
Nu s-au suparat pe tine. Nu citesc ei nicaieri.
Nici aici i nici acasa. Pe noi ne-au scos din vizor.
Mult mai simplu li se pare sa stea la televizor
Ca sa afle cat mai iute, cu detalii i precis
Cine-a divortat de cine, cine s-a mai sinucis,
Daca eel ce candideaza le promite ajutoare
Ca sa stea cu mana-ntinsa pana data viitoare.
Pentru-a fi noi studiate, presupune intelect
$i multi nu se-aventureaza dincolo de-,,Acces direct".
- Oare - spuse i ,,Baltagul", de pe un raft mai de jos -
Cine nu citete-o carte, vrei sa spui ca e fricos?
Nu curaju! le lipsete, au i timp, dar nu le pasa.
O fi, poate, o problema la cei apte ani de-acasa.
Parintii nu au de lucru, bunicii sunt prea batrani,
Cum sa-ti creti copiii bine daca tu esti la capuni?!
- Eu vin $j te contrazic, spuse ,,S lavici" din vitrina
Cititul TI porti in tine, ca pe-o placuta rutina.
Nu e de vina eel care pleaca sa-i faca un rost,
Ci acei ce-au condus tara i-au facut-o foarte prost.
Obligand omul sa creada doarm vorbele de zgura,
S a nu-i mai ramana timpul sj nici cheful de lectura.
Doar i-ati vazut - sunt maestri Tn morala de-a trai,
Dar la ei, lisus Cristos Tnvie doar pentru-o zi.
$i m timp ce traiesc dulce, fara jena de vreun cost,
Lumea se-mpaca cu gandul ca-n popor totu-i de post.
Astfel cei ce-nvata carte sunttinuti mereu pe loc,
In timp ce din maini trasnet, rade cate-un dobitoc.
- Nu va mai sfaditi degeaba!, spuse-o Enciclopedie,
Tot secretul necitirii sta-n noua tehnologie.
Noi suntem cam perimate i de va ganditi un pic,
Veti vedea ca-ncapem toate pe un amarat de stick.
Informatia ramane i doar hartia dispare.
Tot e bine, ca padurea va ramane Tn picioare.
- Ce spui tu?, intra m vorba un batran dictionar,
Bine-ar fi daca pe net ne-ar citi putin macar,
Dar ma tern ca virtualul e o zona cu bucluc
Unde nu cititu-i baza, ci like-ul dat pe facebook.
Or fi sefii lor de vina, traiul greu, tentatii multe,
Dar nu Ti oprete nimeni sa intre-n lacauri culte.
Decat sa ne lamentam ca nu ar mai fi scapare,
Mai bine ne punem mintea sa gasim o rezolvare.
Cartile TI ascultara devenind interesate,
Vrand sa spuna din priviri ca toate Ti dau dreptate.
Acum Tn biblioteca, o lini|te-ncet se lasa.
Nu mult timp, ca un computer se-aprinde subtil pe-o masa
i tuind Tn difuzor, ca sa fie auzit
Le vorbi cu modestie i cu-n glas mai mult optit:
- Dragele mele colege, daca mteleg eu bine,
Voi erati aproape gata sa va suparati pe mine,
Ca va rapesc cititorii i din oameni studioi,
Ti fac semi-analfabeti, comozi i galagioi.
i-n loc ei sa se cufunde-n ,,Somnoroase pasarele",
Multi prefera - incredibil - sa se-nnece Tn manele.
Dar nu eu sunt vinovatul. Eu le las dreptul s-aleaga,
lar ei iau doar ce tenteaza, Tntr-o lume-asa beteaga.
Va propun sa facem pace i-n comun s-actionam,
Ca macar de-acum Tncolo sa-ncercam sa-i mai salvam.
Aadar, pentru a nu fi existenta voastra-n van,
Copiati-va Tn mine i eu va pun pe ecran!
Tactica noastra e simpla i cred ca o sa ne iasa:
Daca ei nu vin la carte, cartea sa le intre-n casa.
Se facu iarai tacere, dar cand startul a fost dat
Toate cartile din rafturi s-au pornit pe copiat.
Astfel, oricine, oriunde, pana i Tn discoteca,
Poate sa poarte cu el o mare biblioteca.
Multora li se da ansa sa-nvete ceva anume:
Ca minunea sta Tn carte, nu Tn ,,Copilu'-Minune";
Tn lectura, nu-i nevoie sa te-mpinga cineva,
Acolo intri cu ravna, pentru devenirea ta.
lar cand cartea reuete sa Tti provoace fiori,
Este ca i cum, citind-o, tu traieti de doua ori.
Tntorcandu-ne nostalgic printre galbenele file!
Cartea ne va rasplati cu Tntreaga ei simtire.
Constantin Gornea