1.

ARBITRAJUL COMERCIAL INTERN

SI INTERNATIONAL
Arbitrajul reprezint o form de mediere anterioar oricare
forme de justiie statal. nc din antichitate i n Evul Mediu
disputele nscute ntre comerciani se soluiona prin nelegerile
prilor de ctre o persoana desemnat, cu reputaie netirbil.
Nu se cunoate cu precizie momentul n care a fost utilizat
prima data arbitrajul ca mijloc de soluionare a litigiilor, ns
exist dovezi care afirm originile sale strvechi. Regele Solomon
a fost arbitr, a utilizat aceast metod pt. soluionarea
conflictelor teritorial. n Roma antic arbitrajul era una din
modalitaile preferate de rezolvare a conflictelor precum i n Evul
Mediu n ceea ce privete litigiile comerciale.
n multe societi, n absena legilor scrise, comportamente
i faptele sociale condamnabile erau judecate de adunri formate
din btrni respectabili ai comunitii. Dei erau judecate dp. legi
nescrise, cauzele se soluionau n general dp. anumite cutume
din practic de zi cu zi a respective adunri.
n Marea Britanie arbitrajul a fost folosit ca metod de
soluionare a litigiilor nainte de implementarea sistemului
Common Law, acesta fiind utilizat din 1224.
Mijloacele alternative de soluionare a litigiilor n prezent
Pe fondul disconfortului pe care l prezint justiia statal,
toate metodele strvechi de soluionare a conflictelor s-au
dezvoltat n diverse modaliti moderne, de reglarea conflictelor
care constituie mijloacele alternative sau complementare ale
justiiei statale. Dei n cele mai multe cazuri sunt extrajudiciare,
ele se desfoar n anumite limite stabilite de stat prin legislaiile
interne sau conveniile internaionale la care acetia iau ... De
aceea se recurge la 2 categorii de mijloace alternative de
soluionare a diferendelor judiciare i extrajudiare.:
A. Mijloacele alternative de soluionare a litigiilor
pe cale judiciar:
Reprezint o metod de clarificare unui litigiu altfel dect
prin tranarea judiciar a acestuia n cadrul preocesului deja
nceput. Dou modalitate:
1) Concilierea judiciar: presupune intervenia judectorului
n soluionarea amabil ntre pri, care poate mbrca
diverse forme: renunarea de ctre reclamantul la judecare;
mpcarea prilor; tranzacie, etc.
Chiar dac concilierea vine de la judector, nu are efect
obligatorie pentru pri, ele rmn liber s decid modalitatea
de litigiu. Codul de procedur civila din 1865 n art. 720 al.1
oblig prile c n procesele n materie comercial evaluabile n
bani, nainte de introducerii cererii de chemare n judecat s
ncerce din iniiativa reclamantului soluionarea litigiile fie prin
mediere fie prin conciliere direct.
2) Medierea: se realizeaz n cursul unui proces n scopul
stingerii prin voina prilor prin soluionarea amiabil.
Medierea se afl sub anumite aspecte sub controlul
instanei judectoreti i este susceptibil de constatare din
parte acesteia printr-o hotrre de expedient n ipoteza unui
acord de pri
Medierea a fost intodus n Romnia prin Legea nr
192/2006. Este o rezolvare facultativ a conflictelor pe cale
amiabil cu ajutorul unei tere persoane specializat n calitate
de mediator n condiii de neutralitate, imparialitate i
confidenialitate.
n cadrul unui proces nceput n exercitare modului su
activ, judectorul este obligat s struie n soluionarea amiabil
a litigiului i s le aduc prilor la cunotin informaii despre
modalitatea de organizare i funcionare a instanei medierii,
procedura medierii nefiind ns una obligatorie.
Art. 193, al. 1 CPC regl sesizara instanei statale se poate
face numai dp. ndeplinarea unui proceduri prealabile, dac lg.
prevede n mod expres aceast. Concluzia acestei reglementri
este c n sit. n care un mijloc alternativ de soluionare a litigiilor
pe cale judiciar ar fi obligatoriu ca i proceduri prealabile, aceste
ar trebui urmat dovada ndeplinirii acestei proceduri trebuind a fi
anexat la cerea de chemare n judecat.
Noua reglementare oblig prile ca nainte de sesizare
instanei statale s urmeze proc. de informare priv. posibilitatea
soluionrii conflictului pe calea medierii.

B. Mijloacele alternative pe cale extrajudiciara:
Presupune soluionarea unui litigiu nscut ntre pri n
afar unui proces judiciar. Mijloacele alternative de soluionare a
litigiilor a fost dezvoltate n principal pt evitarea disconfortului
produs de justiia statal cum ar fi: costuri, durata, complexitate,
publicitate, etc. Aceste mijloace variaz foarte mult de la un stat
la altul sau chiar interirul acestui stat, accentul pus pe cele 2
mijloace principale: medierea i arbitraj.
mprirea mijloacelor alternative a litigiului pe cale
extrajudiciar se face dup cum este necesar sau nu intervenia
unui ter, distingnd:
1) Mijloacele de soluionare direct a litigiului:

a) Concilierea direct n faza prealabil a judecatii n materia
litigiului dintre profesioniti pe care o ntlnim doar n
procesele nceput anterior intrrii n vigoare noului CPC,
acesteia fiindu-i alturat prin intermediului LG nr.
202/2010 i medierea.
b) Negocierea constituie calea prin care prile conlucreaz
pentru a gsi o soluie unanim acceptat la conflictul existent
ntre de prin concensii reciproce.
2) Mijloacele de soluionare a litigiilor care presupun
intervenia unui ter:
Este posibil n cadrul oricrui proces sau proceduri, altele
dect tranarea jud. n care o parte ter neutr particip la
soluionarea diferendului ntre pri.
Acestea pot consta n: medierea; medierea-arbitrala; arbitraj.
a) Medierea reprezinta o modalitate de soluionarea a
conflictelor pe cale amiabil cu ajutorul unui ter persoan
specializate n calitate de mediator n condiii de
neutralitate, imparialitate, confidenialitate i avnd libera
consimmntul al prilor. (art.1 al. 1, Lg 192/2006)
Metod confidenial i privat prin intermediul creia
mediatorii, persoane independente i cu pregatire special ajut
prile s-i defineasc mai clar obiectivele, interesele i le
ndrum s constuiasc ndemn variantele de soluionare
conflictelor.
b) Medierea-arbitrala reprezinta o procedura de soluionare a
litigiilor n dou etape care mprumut elemente de la
ambele metode, prile ncearc s soluioneze diferendul
prin mediere i dac medierea esueaza cu privire la toate
aspecte sau doar o parte dintre ele, aceste va fi supuse
automat arbitrajului.
Creaia relativ recent n domeniul, acest procedur regsete
reglementare ntr-o lege modern: UNCITRAL din 2002 privind.
concilierea comercial internaional. Aa cum a fost iniial n
1970, partea neutr va mplini ambele rol: i pe cel de mediator i
pe cea de arbitru.
Medierea-arbitraj-ul este conceput pentru a satisface pe ct
posibil dou categorii de exigene difeite dar unite prin aceeai
finalitate: soluionarea litigiului avnd n vedere int. reciproce a
prilor aflate n conflict prin mediere; al doilea cale urmrete
emiterea unei hotrri date de arbitru care s poat fi executat
silit la nevioe n urma arbitrajului.
c) Arbitrajul constituie ca o alternativ la justiie statal.
Arbitrajul a fost dat n doctrin drept instanei n baza i n
cadrul cruia prile mputernicese n limitele prevzute de
lege una sau mai multe pers priv. ca ncircumstanele date
s traneze un diferend jur care le opune sustrngnd
astfel acel litigiu din competena instanei judectoreti.
Arbitrajul nu poate fi asimilat judecii de stat deoarece este
costituit prin convenia prilor i nu prin lege. Convenia prilor
poate s stabileasc regulile de dr crora va fi supus arbitrajul
ceea ce nu este posibil n cazul judecii. Contradictorialitatea
este chiar mai pregnant atunci cnd litigiul va fi tranat n
echitate, libertate de apreciere a arbitrilor fiind mult mai larg,
cnd nu sunt supui unei norme de drept strict. Arbitrajul
statueaz n dr la fel ca i inst. de judecat.
Hotrrea arb. se bucur att de jurisdicie ct i de imperiu,
avnd for executorie ca i hot. unei inst de jud, executrii silit
a acestuia urmnd aceeai procedur.
Toate aceste reguli fac ca arbitrajul s se desfasoare cu celeritate
i fr publicitate, motiv pentru care este folosit n mod special n
materie comercial.

2. REGLEMENTAREA INTERNA SI
INTERNATIONALA A
ARBITRAJULUI
Arbitrajul se desfasoara intr-un cadru normativ prestabilit ca
regula generala este reprezentat de lex arbitri, legea arbitrara a
statului in care se desfasoara procedura arbitrala. Aceasta este
teoria care guverneaza arbitrajul intern si international.
Aceasta teorie a fost adoptata si de majoritatea conventiilor
internationale, precum Protocolul de la Geneva din 1923 si
Conventia de la New Yorrk 1958.
Protocolul de la Geneva stabilea ca procedura arbitrala
inclusiv procedura de constituire a tribunalulu arbitral va fi
guvernat de vointa partilor si de legea statului pe al carui
teritoriu are loc arbitrajul.
Conventia de la New York face referire la legea statului unde s-
a desfasurat arbitrajul si la legea statului unde s-a pronuntat
sentinta arbitrala fapt care conduce la legatura dintre locul si
legea care guverneaza arbitrajul.
Legea model UNCITRAL in arbitrajul comercial
international mentina aceasta tendinta si stabileste ca
prevederile sale cu cateva exceptii se aplica numai daca legea
aplicabila arbitrajului este legea statului pe teritoriul caruia s-a
desfasura acesta.
REGLEMENTAREA INTERNA A ARBITRAJULUI

In Romania arbitrajul a fost reglementat pentru prima oara
in Codul lui Calimachi 1817 dar reglementarea sa moderna a
fost introdusa in Codul de procedura civila in Cartea a IV-a
denumita initial despre arbitrii.
Aceasta reglementare a ramas in vigoare si in perioada
regimului comunist, perioada in care nu si-a gasit aplicarea in
sens clasic , arbitrajul voluntar era inlocuit cu arbitrajul
obligatoriu de stat, utilizat in solutionarea litigiilor dintre
intreprinderile socialiste. Acesta a fost abrogat cu totul in 1985 ,
revenindu-se la procedura arbitrala, ulterior dupa 1990
arbitrajul fiind reglementat in forma actuala prin Legea nr 59/
1993 si Legea nr.219/2005 privind modificarea Codului de
procedura civila, cea mai mare parte a acestor dispozitii fiind
preluaate in noul Cod de procedura civila.
ARBITRAJUL INTERNATIONAL

In ceea ce priveste arbitrajul international in dreptul
romanesc acesta isi gaseste reglementare in NCPC cap.II din
Titlul 4, Cartea a VII-a, dedicata procesului civil international. De
asemenea Titlul al IV-a din aceeasi carte si acelasi capitol
reglementeaza arbitrajul intern si efectele hotararii arbitrale
straine.
REGELEMENTAREA INTERNATIONALA A ARBITRAJULUI

Prima conventie a fost Protocolul de la Geneva din 1923. Au
urmat alte conventii internationale cu obiecte variate , cea mai
importanta fiind Conventia de la de New York referitoare la
recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale straine fiind
ractificata de Romania in 1961,aplicabila in peste 140 de state.
Acestea au fost urmate de alta conventie, respectiv de Conventia
Europeana de Arbitraj Comercial International de la Geneva
incheiata la 20 aprilie 1961, si ratificata de Romania in 1963.
Un alt act internationala de referinta este Conventia de la
Washington din 18 martie 1965, pentru reglementarea
diferendelor relative la investitii intre state si persoane ale altor
state, semnata de 146 state si ratificata de Romania in anul
1975.
Rolul deosebit de important al arbitrajului in relatiile
comerciale internationale a fost confirmat prin actul final al
Conferintei pentru Securitate si Cooperare in Europa, semnat la
Helsinki 1975, care retine ca arbitrajul e un mijloc corespunzator
de a reglementa rapid si echitabil litigiile care pot sa rezulte din
tranzactiile comerciale in domeniul schimburilor de bunuri si de
servicii si din contracte de cooperare industriala.


LA NIVEL INTERNATIONAL

Cele mai importante reglementari sunt Regulamentul de
Arbitraj UNCITRAL din 1976 in materie de arbitrajului ad-hoc si
Regulamentul de Arbitraj al Curtii de arbitraj de pe langa Camera
Internationala de Comert de la Paris din 1998 in materia de
arbitraj institutionalizat.
Alte dispozitii recomanda utilizarea arbitrajului ca mijloc
alternativ de solutionare a litigiilor si se regasesc in
Regulamentul centrului de arbitraj si mediere pentru America
1996 si Regulamentul Asociatiei Americane de Arbitraj 1993.

3. INTERESUL RECURGERII LA
ARBITRAJ
Arbitrajul este o procedura nestatala atunci cand partile
recurg la arbitraj acestea inteleg sa scoata de sub jurisdictia
instantelor nationale, solutionarea litigilor dintre ele.
Exista mai multe motive pentru care partile pot alege
aceasta modalitate alternative de solutionare a litigilor si prin
urmare se recurge la arbitraj in foarte multe cazuri.
In al doilea rand arbitrajul este realizat de persoane private
care nu sunt investite cu putere publica prin urmare arbitrii
neavand putere jurisdicitionala cu care sunt investite instantele
statale dobandesc puterea de a judeca un anumit litigiu numai in
virtutea intelegerii dintre partile la respectivul litigiu.
Cu toate acestea atributiile lor se aseamana in multe
privinte cu cele ale judecatorilor si mai mult ei beneficiaza si de o
anumita imunitate care difera de la stat la stat.
Partile la arbitraj pot fi persoane fizice sau juridice sau chiar
persoane de drept public in masura in care legea nationala
permite.
Avantajele recurgerii la arbitraj
Costurile care presupun trecerea la procedura arbitrala nu
reprezinta factorul care sa determine recurgerea la o astfel de
procedura alternativa de solutionare a litigilor, ele fiind de cele
mai multe ori superioare celor percepute de instantele nationale.
Exista insa o multime de avantaje pentru care partile prefer sa
aleaga aceasta procedura si nu una traditionala cum ar fi:
Confidentialitatea
Arbitrajul prezinta in primul rand un grad ridicat de
confidentialitate, procedura urmata fiind diferita de cea de drept
comun care de regula se desfasoara in sedinta publica in virtutea
principiului publicitatii care guverneaza procedura judiciara.
Procedura arbitrala nu este supusa acestui principiu ea
perimitand in acest fel pastrarea secretului commercial aspect
foarte important in raporturile de natura comerciala.
In cadrul procedurii arbitrale numai partile personal sau
prin reprezentant participa la dezbaterea litigiului. Nici hotararea
tribunalului arbitral nu este pronuntata in sedinta publica ea
fiind comunicata numai partilor implicate.
Celeritatea
Un al doilea avantaj al arbitrajului il reprezinta celeritatea
procedurii aspect care poate fi esential in unele situatii in
specialin cadrul raporturilor economice. Aceasta procedura fiind
una derogatorie nu este supusa nici formalismului excesiv al
procedurii de judecata de drept comun, nici nu intra pe rolul
incarcat al instantelor nationale.
Prin urmare procedura se desfasoara mult mai rapid
permitand solutionarea eficienta a raporturilor litigioase dintre
parti.
Flexibilitatea
Un alt avantaj specific al acestei proceduri il constituie
flexibilitatea acestuia, partile fiind libere sa aleaga atat legea
aplicabila fondului cat si procedura ce va fi urmata in
solutionarea litigiului sub rezerva aplicarii dispozitiilor imperative
ale legii a ordinii publice sau a bunelor moravuri.
Pe deasupra in virtutea ideei de parteneriat ce este asociata
acesti modalitati de solutionare a litigilor partile pot stabili
modalitatea in care pot fi suportate cheltuielile arbitrale.
Specializarea
Specializarea in cadrul acestei proceduri implica ca partile
dispun si de libertatea de a desemna arbitrii care vor solution
litigiul cu respectarea pricipilor de impartialitate, independeta si
de regula de imparitate. Partilor li se da astfel posibilitatea
alegerii in calitate de arbitru a unor specialisti in domeniul dedus
judecatii sporindu-si increderea in rezultat prin garantia
competentei celor ce ii vor judeca.
Arbitrajul ofera astfel alternativa unei judecati eficiente prin
arbitrii cu experienta indelungata si de o comptenta recunoscuta
in domeniul il cauza. De altfel neindeplinicarea conditilor de
independenta poate constitui o cauza de recuzare a arbitrilor.
Obligativitatea hotararii
Sentinta pronuntata de o hotarare arbitrala este obligatorie
intre parti, acestea fiind obligate sa o puna in executare imediat
sau la termenul aratat in hotarare. In caz contrar creditorul
poate solicita executarea silita a hotararii arbitrale aceasta avand
acelasi atribut si executandu-se intocmai ca o hotarare
judecatoreasca.
Existenta unui control asupra regularitatii arbitrajului
Legalitatea pronuntarii hotararii arbitrale este asigurata de
posibilitatea anularii acesteia prin intermediul unei actiuni in
anulare introdusa la instanta de judecata competenta sa judece
litigiul in lipsa conventiei arbitrale pentru motivele enumerate in
art. 608 C.proc.civ. Aceste motive reprezinta in mare parte vicii
procedurale.
Dezavantajele recurgerii la procedura de arbitraj
Pe langa toate aceste avantaje semnificative, arbitrajul
prezinta si anumite dezavantaje. Pe langa faptul ca de multe ori
presupune efectuarea de cheltuilei suplimentare superioare
procedurii justitiei statale, procedura arbitrala poate priva partile
de alte beneficii ale instantelor nationale. Tribunalul arbitral nu
poate exercita aceleasi constrangeri ca si una judiciara in
procesul administrarii probelor, de exemplu nu poate aplica
sanctiuni martorilor. De asemena exista riscul organizarii unor
arbitraje paralele privind acelasi litigiu si implicit al pronuntarii
unor hotarari arbitrale contradictorii.

Cheltuielile procedurii arbitrale
In ceea ce priveste costurile procedurii arbitrajului se sutine
adesea ca sunt mult mai reduse decat cele ale unei proceduri
statale in raport de durata, calitatea si rezultatul unei astfel de
procedure cu character privat. Cu toate aceste cheltuielile
effective determinate de desfasurarea unui procedure arbitrale
sunt in majoritatea cazurilor mai mari decat cele pe care le
implica o procedura statala fiind dezavantajoase in special pentru
necomercianti sau pentru comercianti de talie mica.
Vom face astfel distinctie intre cheltuielile efective facute de
parti care constituie expresia monetara a resurselor consumate si
costurile arbitrajului care implica atat banii cheltuiti cat si factori
de timp sau calitate a procedurii care pot influenta optiunea
pentru arbitraj in detrimental unor procedure statale.
Categorii de cheltuieli
Cheltuilelie pot fi impartite in 3 categorii:
Taxele arbitrale
Sunt platite institutiei care se va ocupa de judecarea cauzei.
Taxa arbitrala este constituita in general dintr-o taxa
administrative care va acoperi cheltuielile de functionare ale
institutiei care organizeaza arbitrajul si din onorariul arbitrilor.
Cheltuielile implicate de litigiu
In general acestea pot fi costuri de cercetare, expertizare,
deplasari etc
Onorariul avocatial
Pot fi onorarii de success, onorarii orare sau onorarii fixe.
Toate aceste cheltuieli sunt suportate de catre parti in functie
de modalitateastabilita de comun acord de catre acestea.
In dreptul nostru art.595 alin (1) alin. C.proc.civ consacra
principiul vointei partilor in determinarea modalitatii in care vor
fi suportate cheltuielile. Acestea vor fi determinate si avansate
potrivit intelegerii partilor din conventia arbitrala sau dintr-o
conventie ulterioara acesteia.
In ipoteza in care partile nu au convenit asupra modului in
care vor fi suportate cheltuielile, C.prc.civ face aplicarea
principiului culpei procesuale in aceasta materie si prin art.595
alin. (2) stabileste ca in lipsa unei intelegeri cheltuielile arbitrale
se suporta de partea care a pierdut litigiul integral daca cererea
de arbitrare este admisa in totalitate si proportional cu ceea ce s-
a acordat daca ceereea este admisa in parte.
Cheltuielile procedurii de arbitraj pot varia foarte mult in
functie de instutia care organizeaza procedura de obiectul si
valoarea litigiului precum si de avocatii sau ceilalti experti
desemnati in cadrul prcocedurii.
In ipoteaza unui arbitraj ad-hoc costurile variaza de la caz la
caz ele fiind in mod normal mai scazute decat cheltuielile unui
arbitraj institutionalizat.
In Romania taxele percepute in cadrul Curtii de Arbitraj
International de pe langa Camera de Comert si Industrie a
Romaniei incep de la 540 lei si pot ajunge pana la valori de
ordinal zecilor de mii de lei pentru cererile avand obiectul
exprimat in lei, iar pentru cererile al caror obiect este exprimat
intr-o valuta straina taxele incep de la 1.200 euro si pot ajunge la
valori de ordinul zecilor de mii de euro exclusive pentru plata
taxelor administrative si a onorariilor arbitrilor.
In instantele arbitrale nu pot fi acordate scutiri de la plata
taxelor in cazul in care partea se afla imposibilitatea de a le
achita. Spre deosebire de instantele de drept comun care pot
acorda scutiti in situatile determinate de lege sau pot oferi
posibilitatea partilor de a recurge la ajutorul public judiciar.
In ceea ce priveste costurile percepute de curtile de arbitraj
international, acestea pot varia de asemenea in functie de mai
multi factori in special de recunaosterea pe plan international a
institutiei de arbitraj.
De exemplu: Curtea Internationala de arbitraj de la Viena
percepe taxe administrative incepand de la 3000 de euro.

4. ARBITRABILITATEA LITIGIILOR
Pentru ca un litigiu sa poata fi solutionat pe calea
arbitrajului conform vointei partilor trebuie indeplinite anumite
conditii de arbitrabilitate a litigiului. Asadar arbitrabilitatea
constituie punctual care delimiteaza contractualul de
jurisdictional in material conflictelor.
Atat pentru conflictele nascute cat si pentru cele viitoare
partile pot sa dispuna contractual, consensual determinand
astfel ca litigiul dintre ele sa fie solutionat prin procedura
arbitrala.
In doctrina se distinge intre arbitrabilitatea obiectiva si
arbitrabilitatea subiectiva.
Arbitrabilitatea obiectiva
Reprezinta un set de criterii specifice conform carora se
stabileste daca un litigiu poate fi supus procedurii arbitrale in
functie de obiectul acestuia.
Arbitralitatea subiectiva
Reprezinta conditiile de regim juridic si capacitate care
trebuie indeplinite pentru a supune un litigiu procedurii
arbitrale.
Sunt anumite proceduri speciale pe care atat doctrina cat si
jurisprudenta le considera nonarbitrale. Astfel procedura
specifica somatiei de plata este considerate de doctrina o
procedura nonarbitrala (sau nonarbitrabila) deoarece dispozitiile
art. 1013 1024 C.proc.civ reglementeaza aceasta procedura in
fata instantei statale.
Contractele administrative in special contractele de
achitzitie publica, de concesiune de bunuri, de servicii si lucrari
publice incheiate in conditiile Legii nr. 219/1998 sau ulterior a
OUG nr. 34/2006, sau OUG nr. 54/2006 sunt considerate de
asemenea nonarbitrabile dand astfel valoare unor decizii ale
Inaltei Curti de Casatie si Jutitie prin care caluzele compromisorii
incheiate in aceste conditii sunt declarate neopertante.
CONVENTIA ARBITRALA
Majoritatea reglementarilor internationale in materie de
arbitraj definesc conventia arbitrala. In legea model UNCITRAL se
arata ca poate exista conventia arbitrala atat in forma unei
clauze contractuale cat si a unei conventii separate.
In legislatia noastra conventiile de arbitraj sunt de doua
feluri determinat fiind momentul in care acestea sunt incheiate,
respective inainte sau dupa nasterea litigiului.
Conventia de arbitraj incheiata inainte de nasterea litigiului
poarta denumirea de clauza compromizorie,, in timp ce
conventia incheiata ulterior acestui moment se numeste
compromis.
Cauza compromisorie
Este definita drept conventia arbitrala prin care partile
convin ca litigile ce se vor naste din contractul in care este
inserata sau in legatura cu aceasta sa fie solutionata pe
calea arbitrajului aratandu-se sub sanctiunea nulitatii
modalitatea de numire a arbitriilor.
Este dispozitia art.550 alin 1 din C.proc.civ
In cadrul arbitrajului institutionalizat este suficienta
referirea la institutia sau regulile de procedura ale institutiei care
organizeaza arbitrajul.
Pentru a fi valabila aceasta clauza compromisorie,
cocontractantii trebuie sa dispuna cu privire la faptul ca
eventualul litigiu se va rezolva pe calea arbitrajului stabilim
competenta generala apoi ne referim la modalitatea de
denumire a arbitrilor (ex: precizam ca tribunalul arbitral se va
constitui din 3 arbitrii, putem chiar sa ii nominalizam).
Mai exista o posibilitate, in situatia litigioasa ne pune de
acord sa nominalizam o curte de arbitraj pentru rezolvarea
litigiului.
Clauza compromisorie este valabila si atunci cand nu ne
referim nici la modalitatea de alegere a arbitrilor, nici la numarul
de arbitrii, nici la nume si specificam doar atat ca procedura
arbitrala se spune dispozitiilor Curtii de Arbitraj Romaniei de
exemplu.
Valabilitatea clauzei compromisorii este supusa
indeplinirii anumitor conditii speciale pe langa cele generale.
In primul rand clauza trebuie sa fie incheiata in scris sub
sanctiunea nulitatii;
In al doilea rand clauza trebuie sa contina numele arbitrilor
sau modalitatea de desemnare a acestora, in lipsa acestei
mentiuni clauza fiind anulabila;
Pentru a suplini aceasta lipsa partile pot incheia un compromise
ulterior prin care sa stabileasca numele arbitrilor sau
modalitatea de desemnare a acestora. Daca aceste conditii sunt
indeplinite clauza isi va produce toate efectele intre parti,
respective va permite sesizarea instantei arbitrale de catre oricare
dintre parti de la momentul aparitiei litigiului si constituirea
imediata a tribunalului arbitral desemnat prin clauza
compromisorie.
Compromisul
Prin compromis partile convin ca in cazul unui litigiu
intervenit intre ele acesta sa fie solutionat pe caleea arbitrajului,
aratandu-se pe calea sanctiunii nulitatii , obiectul litigiului si
numele arbitrilor sau modalitatea de desemnare a acestora in
cazul arbitrajului ad-hoc, in cazul arbitrajului institutionalizat
daca partile nu au ales arbitrii si nici nu au stability modalitatea
de desemnare a acestora aceasta se va face potrivit regulilor de
procedura ale institutiei arbitrale.
Sunt dispozitiile art 551 C.proc.civ
Fiind vorba despre o conventie ca si in cazul clauzei
compromisorii trebuie respectate conditiile generale impuse la
incheiera unui astfel de act juridic, respective conditiile de
capacitate, consimtamant, obiect si cauza.
In ceea ce priveste efectele compromisului acestea sunt
similar acelora ep care le produce clauza compromisorie, ambele
avand ca efect principal negative inlaturarea competentei
instantelor judecatoresti de drept comun de la solutionarea unui
anumit litigiu.
Efectul pozitiv al acestora este investirea arbitriilor in
vederea solutionarii respectivului litigiu. Ca existenta juridical
similar clauzei compromisorii acesta este intr-o anumita masura
accesoriu al unui anumit raport juridic desi aceste tipuri de
conventie arbitrala isi mentin o evidenta autonomie fata de
acesta.
Ce inseamna asta?
Nu putem discuta despre o clauza compromisorie sau
compromise, in lipsa contractului care este izvorul acestei
proceduri. Daca nu abvem un contract commercial, cate este
obiectul litigiului, nu putem investi o instanta arbitrala. Daca
acel contract disapte, dispare si latura compromisorie. Sa
presupune ca acel contract este declara nul de catre o instanta
judecatoreasca, ea va fi delcarata nil fara a fi luata in considerare
clauza compromisorie deoarece va ramane fara obiect.
Conventia arbitrala poate fi revocata ca orice contract
sinalagmatic.
Potrivit art.1321 C.Civil prin acordul partilor necontestarea
investirii unei instante de dret comun in cazul existentei unei
conventii arbitrale este considerate o revocare implicita a
acesteia.
Ce insemana asta?
Accept solutionarea litigiului pe cale judecatoreasaca fara a
amai invoca un aspect contractual deja stabilit cu partenerul
meu ca eventualul litigiu sa fie rezolvat pe calea arbitrajului.
Rolul instantelor nationale in arbitraj

Chiar daca arbitrajul reprezinta o forma de justitie
alternativa, private la care partile apeleaza pentru a evita
dezavantajele justitiei statale, de multe ori interventia instantelor
judecatoresti apare drept necesara, relatia dintre judiciari si
arbitraj se naste in virtutea puterii statului de a stabili cadrul si
limitele procesului arbitral.
In baza acestor limite stabilite la nivel statal instantele
judecatoresti capata un rol coercitiv, complementar puterii cu
care este investit tribunalul arbitral pe de o parte si un rol de
control pe de alta parte.
Rolul coercitiv al instantelor judiciare nationale in arbitraj
Desi investite cu aceeasi putere de a judeca instantele
arbitrale nu dispun de aceeasi putere de care dispun instantele
judecatoresti.
Instantele arbitrale nu pot aplica masuri de constrangere
statala cum ar fi amenzile sau alte sanctiuni in vederea ducerii la
indeplinire a dispozitiilor lor.
Codul de procedura civila pentru a limita aceasta diferenta
dintre instanta arbitrala si instanta statala prin art. 615
consacra hotararii arbitrale acelasi caracter ca al unei hotarari
judecatoresti aratand ca aceasta constituie titlu executoriu,
executandu-se intocmai ca o hotarare judecatoreasca.
Rolul de control al instantelor judiciare nationale in
arbitraj
In cadrul procedurii arbitrale in situatiile delimitate de lege
instantele judecatoresti de drept comun indeplinesc un rol de
control asupra anumitor acte desfasurate ori in curs de
desfasurare.
Exista cateva situatii determinate express de lege in care
instantele nationale pot fi implicate in exercitarea unui rol de
control asupra procedurii arbitrale.
Astfel in cazul recuzarii arbitrilor potrivit art.563 alin.2
cererea de recuzare se solutioneaza de tribunalul prevazut la
art.547 C.proc.civ
Potrivit acestui din urma articol partea interesata poate
sesiza tribunalul in circumscriptia caruia are loc arbitrajul. In
ceea ce priveste desfiintarea hotararilor arbitrale.
Instanta statala poate din nou intervenii in procedura
arbitrala, competenta de a judeca actiunea in anulare a unei
hotarari arbitrale revenind curtii de apel in circumscriptia careia
a avut loc arbitrajul.
Si in verificarea cheltuielilor arbitrale poate fi sesizat
tribunalul in circumscriptia caruia se desfasoara arbitrajul
pentru a examina temeinicia solutiilor supuse de tribunalul
arbitral, instanta statala stabiilind prin incheiere executorie
nesupusa niciunei cai de atac cuantumul incheierilor arbitrale, al
onorariului arbitrilor precum si modalitatea de consemnare,
avansare sau de plata a acestora.
Conflictele de competenta intre instantele nationale statale si
instantele arbitrale

Porivit art.579 alin.1 din C.proc.civ tribunalul arbitral este
obligat ca la primul termen de judecata cu procedura legal
indeplinita sa isi verifice competenta de a solutiona litigiul.
Daca tribunalul arbitral constata ca nu este competent isi
declina competenta printr-o hotarare in favoarea instantei
statale. Daca tribunalul arbitral hotaraste ca este competent
consemneaza acest aspect printr-o incheiere.
In ambele situatii orice parte interesata poate formula
actiune in anulare care potrivit art.608 alin. 1 lit a C.proc civila
constituie un motiv de desfiintare a hotararii arbitrale
solutionarea acesteia fiind in competenta curtii de apel in
circumscriptia careia are loc arbitrajul.
Termenul de exercitare a actiunii in anulare este de o luna
de la data comunicarii incheierii prin care tribunalul arbitral
hotaraste daca este sau nu competent sa solutioneze litigiul,
termen ce curge de la data comunicarii incheierii tribunalului
arbitral.

5. Procedura arbitrala
In materia arbitrajului intern, ca regula generala, legea
procedurala care va guverna arbitrajul este legea locului in care
se desfasoara acesta.
In ceea ce priveste arbitajul international, legea aplicabila
procedurii arbitrale se poate determina in functie de urmatoarele
2 criterii:
1) Dupa criteriul subiectiv, procedura arbitrala va fi
guvernata de legea aleasa de catre parti, indiferent de locul
in care se desfasoara procedura.
2) Dupa criteriul obiectiv sau teritorial, legea care va
guverna legea arbitrala va fi legea locului arbitrajului.
In practica primeaza criteriul obiectiv, deoarece aplicarea legii
locului este o varianta mult mai la indemana care confera mai
multa siguranta in aplicare.
In foarte multe legislatii, a fost implementat criteriul teritorial,
asa cum este el statuat de legea model UNCITRAL. (Anglia,
Olanda, Suedia s.a) .
Alte state, cum ar fi Egiptul, au ales o abordare mixta,
combinand criteriul obiectiv cu cel subiectiv.
Foarte putine state au ales regula vointei partilor ca regula
generala in ceea ce priveste legea care guverneaza procedura
arbitrala.
In ceea ce priveste legea de procedura care va guverna
arbitrajul international, si legislatia romana a ales o abordare
mixta care combina criteriul subiectiv cu cel obiectiv.
Astfel, partile au libertatea sa aleaga locul in care se va
desfasura arbitrajul international. In cazul in care partile aleg ca
arbitrajul international sa se desfasoare pe teritoriul unui alt stat
si legea nationala a acestuia o permite, partile sunt libere sa
aplice regulile de procedura arbitrala din Romania.
In cazul in care partile aleg ca loc de desfasurare a procedurii
in Romania, legea procedurala aplicabila in procesele privind
raporturile de drept international privat va fi legea romana daca
nu s-a dispus altfel in mod expres.
Daca partile aleg legea romana ca lege procedurala, se vor
aplica dispozitiile imperative ale c.pr.civ suplinite de vointa
partilor si de eventualele reguli de procedura particulare ale
institutiei de arbitraj in cazul arbitrajului institutionalizat.
Atunci cand partile aleg sa faca trimitere la legea romana pe
teritoriul unui alt stat, daca legislatia acestuia o permite, legea
romana va fi dublata de eventualele restrictii imperative din
statul respectiv.
In mod paradoxal, desi legea nationala reprezinta, in prezent,
regula la nivel procedural la nivel de arbitraj, incidenta sa
propriu-zisa asupra arbitrajului nu este una semnificativa. Acest
lucru se datoreaza in primul rand faptului ca locul arbitrajului
este o fictiune juridica si in al doilea rand, uniformizarii
legislatiilor nationale in materie de arbitraj.
Procedura arbitrala in arbitrajul intern

In ciuda caracterului profund contractual al arbitrajului,
acesta ramane o procedura de judecata in urma careia este
pronuntata o hotarare cu forta obligatorie pt parti, motiv pt care
se impune jalonarea unui anumit cadru procedural.
In aces sens, c.pr.civ stabileste anumite conditii de forma,
de fond, de timp si de loc ale actelor procedurale ce trebuie
indeplinite pentru finalizarea in bune conditii a procesului
arbitral.
Pe parcursul intregii proceduri arbitrale se impune respectarea
unor principii esentiale, specifice oricarei proceduri
jurisdictionale, si anume:
- Pr. egalitatii de tratament;
- Pr. dreptului la aparare;
- Pr. contradictorialitatii;
- Pr. oralitatii;
- Pr. nemijlocirii;
- Pr. continuitatii dezbaterilor.
Pe de alta parte, sunt si principii inoperante in cadrul
procesului arbitral, cum ar fi principiul publicitatii dezbaterilor,
care paleste in fata caracterului confidential al procedurii
arbitrale.
Arbitrajul parcurge, de regula, aceleasi etape ca un proces
civil:
etapa scrisa, etapa orala (a dezbaterilor), etapa deliberarii si
etapa pronuntarii hotararii.
Etapa scrisa
Aceasta consta in sesizarea instantei arbitrale prin
depunerea cererii de arbitrare, respectiv a intampinarii si a
cererii reconventionale.
Cererea de arbitrare.
Conform dispozitiilor c.pr.civ, sesizarea Tribunalului arbitral
se face printr-o cerere scrisa care contine anumite mentiuni
obligatorii cu privire la identitatea partilor: la reprezentanti, la
dovada conventiei arbitrale, la obiectul, valoarea si motivede de
drept si de fapt ale cererii, precum si cu privire la identitatea
membrilor Tribunalului arbitral, cererea trebuind sa fie semnata.
Cererea de arbitrare se poate formula si printr-un proces-
verbal incheiat in fata Tribunalului arbitral si semnat de catre
parti sau numai de catre reclamant, precum si de catre arbitrii.
Elemente particulare ale cererii arbitrale introduse prin
n.c.pr.civ ca mentiuni obligatorii sunt:
- CNP, CUI sau Codul de inregistrare fiscala, precum si in
cazul in care reclamantul are domiciliul sau sediul in
strainatate, indicarea domiciliului sau sediului ales in
Romania unde se vor face comunicarile actelor procedurale.
Cererea de arbitrare si inscrisurile anexate vor fi comunicate
paratului precum si fiecarui arbitru de catre reclamant. De la
primirea cererii de arbitrare si a inscrisurilor anexate, paratul are
un anumit termen pentru depunerea intampinarii si, eventual, a
cererii reconventionale.
In ceea ce priveste citarea partilor, aceasta constituie un act
procedural distinct fata de transimterea cererii de arbitrare si a
inscrisurilor anexate, ea urmand sa se efectueze dupa ce se
constata ca dosarul arbitral este complet si dupa ce toate
celelalte formalitati privind constituirea Tribunalului arbitral au
fost indeplinite.
Intre data primirii citatiilor si termenul de dezbatere trebuie sa
existe un interval variabil in functie de procedura arbitrala
aplicata (15 zile-40 zile, 30 zile , sau chiar 40 zile).
Comunicarea intre parti sau catre parti a inscrisurilor
litigiului, a citatiilor, a hotararii arbitrale si a incheierilor de
sedinta se face prin scrisoare recomandata cu continut declarat
si confirmare de primire, inscrisurile putand fi inmanate si
personal partilor sub semnatura.
Intampinarea si cererea reconventionala.
Dupa primirea cererii de arbitrare, paratul, la randul sau,
are dreptul de a formula intampinare sau, respectiv, cerere
reconventionala atunci cand si acesta are pretentii impotriva
reclamantului, derivand din acelasi raport juridic.
In cazul cererii reconventionale, nedepunerea in termen nu este
sanctionata cu decaderea, ca in cazul intampinarii, ci cu
disjungerea cererii de actiunea principala si solutionarea ei pe
cale separata.
Etapa orala
Etapa orala poate lipsi in intregime in 2 situatii, atunci cand
partile, desi citate, nu se prezinta la dezbateri, cand partile au
solicitat amanarea pt motive temeinice sau cand partile lipsesc
iar Tribunalul arbitral nu apreciaza ca fiind necesara prezenta
acestora.
Judecarea in lipsa poate fi dispusa, pe de o parte, in cazul
in care partile au solicitat acest lucru, sau pe de alta parte, poate
fi dispusa de catre Tribunalul arbitral daca partile nu au solicitat
amanarea pt motive temeinice sau daca prezenta lor la dezbateri
nu este absolut necesara.
Obligatia de confidentialitate.
Desi c.pr.civ nu face nicio precizare asupra caracterului
public sau secret al dezbaterilor principiul publicitatii nu poate fi
aplicabil in aceasta materie, Tribunalul arbitral fiind tinut de o
obligatie de confidentialitate.
Nerespectarea obligatiei de confidentialitate a dezbaterilor si
a intregului proces arbitral atrage o forma de raspundere fata de
arbitrii care o incalca.
Reprezentarea partilor.
Partile pot participa la dezbaterea litigiului personal sau
prin reprezentanti si pot fi asistate de orice persoane.
Partile pot fi, deci, reprezentate prin avocati sau mandatari,
cu procura autentica.
Reprezentantul partilor poate avea, asadar, orice calitate si
nu neaparat aceea de avocat sau de consilier juridic.
N.c.pr.civ arata ca partile isi pot exercita drepturile
procesuale personal sau prin reprezentant si ca acestia pot fi
asistati si de alti specialisti.
In cazul in care reprezentantul nu face dovada calitatii sale,
se poate da un termen pt suplinirea acestor lipsuri.
Cereri si exceptii.
Exceptiile si alte mijloace de aparare care nu au fost aratate
prin intampinare trebuie ridicate sub sanctiunea decaderii, cel
mai tarziu la primu termen de infatisare.
De asemenea, orice cereri ale partilor si orice inscrisuri vor
fi depuse cel mai tarziu pana la primul termen de infatisare.
Orice exceptii privind existenta si validitatea conventiei
arbitrare, constituirea Tribunalului arbitral, limitele insarcinarii
arbitrilor si desfasurarea procedurii pana la primul termen de
infatisare trebuie ridicata sub sanctiunea decaderii cel mai tarziu
la acest prim termen, daca nu s-a stabilit un termen mai scurt.
In ceea ce priveste necompetenta Tribunalului arbitral,
paratul este decazut din dreptul de a invoca aceasta exceptie,
daca partile si-au nominalizat arbitrii si paratul a formulat fara
sa invoce acest aspect intampinare sau cerere reconventionala.
Legat de competenta Tribunalului arbitral, se pune
problema aplicabilitatii a 2 exceptii specifice dreptului comun,
respectiv exceptia conexitatii si exceptia litispendentei.
In ceea ce priveste exceptia conexitatii, aceasta poate fi
ridicata in legatura cu 2 sau mai multe cauze, intre aceleasi parti
sau chiar si impreuna cu alte parti, in stransa legatura ca obiect
si cauza existente pe rolul mai multor instante de acelasi grad.
Aceasta exceptie ar putea fi admisibila in cazul in care cauzele s-
ar afla pe rolul aceluiasi Tribunal arbitral. In cazul in care
dosarele se afla pe rolul unor Tribunale arbitrale diferite, este
necesar ca partile sa fie de acord cu solutionarea tuturor cauzelor
de catre primul Tribunal investit.
Exceptia litispendentei poate fi ridicata atunci cand exista
concomitent mai multe cauze in curs de solutionare pe rolul mai
multor instante cu identitate de parti, obiect si cauza. Putem
imagina 2 ipoteze in care s-ar putea pune problema ridicarii
acestei exceptii:
1) cea in care au fost investite cu aceasi cauza 2 sau mai
multe Tribunale arbitrale;
2) cea in care a fost investita, pe de o parte o instanta arbitrala
si, pe de alta parte o instanta judiciara.
In prima situatie, dat fiind faptul ca intre parti trebuie sa
existe o conventie arbitrala valabila care stabileste competenta
unui anumit Tribunal sau a primului Tribunal investit, se va
ridica exceptia necompetentei in fata oricarui Tribunal nelegal
investit si nu a aceea a litispendentei.
Tribunalul arbitral in fata caruia s-a ridicat exceptia va
constata ca nu este competent si va inchide procedura arbitrala.
In cea de-a doua situatie, in prezenta unei conventii arbitrale
valabile ce instituie o anumita competenta, se va invoca excptia
necompetentei in fata instantei judiciare.
Chiar si in absenta unei conventii arbitrale valabile, daca
competenta Tribunalului arbitral nu a fost contestata pana la
primul termen de infatisare in arbitraj, Tribunalul arbitral va
ramane in continuare competent in fata Tribunalului statal
sesizat ulterior, urmand sa se invoce necompetenta acestuia.

6. Masuriile asiguratorii si provizorii
Potrivit art. 595 C.proc.civ inaintea sau in cursul
arbitrajului oricare dintre parti poate cere tribunalului sa
incuviinteze masuri asiguratorii provizorii cu privirela obiectul
litigiului sau sa constate anumite imprejurari de fapt. Tribunalul
competent pentru solutionarea unei asmenea cereri este cel
prevazut de art.547, respective tribunalul in circumscriptia
caruia are loc arbitrajul.
Incuviintarea aceste masuri va fi adusa la cunostiinta
tribunalului arbitral de catre partea care le-a cerut.
In cursul arbitrajului masurile asiguratorii si masurile
provizorii ca si constatarea anumitor imprejurari de fapt pot fi
incuvintate si de tribunalul arbitral avand aceeasi putere cu
hotararea tribunalului.
In caz de impotrivire in executarea masurilor dispuse
executarea acestor masuri se dispune de catre instanta
judecatoreasca, respectiv tribunalul in a carei circumscriptie are
loc arbitrajul. Instanta arbitrala poate sa dispuna masuri
asiguratorii prin incheiere care poate fi pusa in executare de
catre parti. Daca partea nu vrea sa isi indeplineasca obligatia
avem doua posibilitati:
Apelam la tribunal care erzolva aceasta problema si emite o
hotarare jduecatoreasca a carei executare nu mai are nici un fel
de impediment.
Apelam la o hotarare arbitrala care sa fie intarita printr-o
hotarare a tribunalului.
Exceptia de neconstitutionalitate
Potrivit art.146 lit. d din Constitutia Romaniei Curtea
Constitutionala hotaraste asupra exceptiilor de
neconstitutionalitate privind legiile si ordonantele ridicate in fata
instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial. Exista astfel
posibilitatea utilizarii acestui mecanism procedural in cadrul
instantelor arbitrale instituit chiar prin Constitutia Romaniei.
Aceasta dispozitie a fost preluata si in legea organica a Curtii
Constitutionale Nr 47/1992 art.29.
Posibilitatea invocarii acestei exceptii in fata Curtii de
Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si
Industrie a Romaniei este reglementata de regulamentul Curtii in
art.71
Potrivit acestui articol exceptia de neconstitutionalitate
privind legile si ordonantele poate fi invocata la cererea oricarei
dintre parti sau din oficiu de catre tribunalul arbitral in conditiile
legii privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale.
Daca se ridica aceasta exceptie sesizarea Curtii
Constitutionale se dispune de tribunalul arbitral printr-o
incheiere care va cuprinde punctele de vedere ale partilor, opinia
tribunalului arbitral asupra acestei excepti si va fi insotita de
doveziile dispuse de parti.
Daca exceptia a fost invocata din oficiu de catre tribunalul
arbitral incheiera acestuia trebuie motivata cuprinzand
sustinerile partilor detaliind si anexand probele si dovezile
necesare. Daca exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila
tribunalul arbitral o va respinge printr-o incheiere motivate fara a
mai sesiza Curtea Constitutionala.
Incheierea de sesizare impreuna cu anexele se transmit Curtii
Constitutionale cu o adresa de inaintare semnata de presedintele
Curtii de Arbitraj.
Exceptia de nelegalitate
Legea nr 554/2004 privind contenciosul administrative prin
art. 4 alin.1 arata ca legalitatea unui act administrativ unilateral
cu caracter individual indiferent de data intocmirii acestuia poate
fi cercetat oricand in cadrul unui process pe cale de exceptie sau
din oficiu sau la cererea partii interesate. Aceasta dispozitie este
aplicabila si in cadrul unui litigiu supus arbitrajului. Daca
instanta arbitrala constata ca solutionarea fondului litigiului
depinde de actul administrative contestat sesizeaza printr-o
incheiere motivate instanta de contencios administrative
competenta si suspenda solutionarea litigiului pana la
solutionarea exceptiei.
Incheierea de sesizarea de contencios administrativ nu este
supusa nici unei cai de atac iar incheirea prin care se respinge
cererea de sesizare poate fi atacata numai prin actiune in
anularea hotararii arbitrale.
Instanta de contencios administrativ se pronunta in
procedura de urgenta in sedinta publica cu citarea partilor si a
emitentului actului administrative contestat. Solutia instantei de
contencios administrative este supusa recursului in termen de 5
zile de la comunicare care se solutioneaza in procedura de
urgenta si cu precadere administrarea probatoriului.
In ceea ce priveste administarrea probatoriului procedura
arbitrala nu difera de procedura de drept comun
Potrivit art.586 C.proc.civ fiecare dintre parti are sarcina sa
dovedeasca pe ce isi intemeiaza pretentia sau apararea. Probele
care nu au fost cerute prin cererea de arbitrare sau din
intampinare nu vor maiputea fi invocate in cursul arbitrajului in
afara cazurilor prevazute de art.254 alin 2 din C.proc.civ.
Incheierea de sedinta.
Potrivit art 593 C.proc. civ dezbaterile arbitrale precum si
orice dispozitii ale tribunalului arbitral vor fi consemnate in
incheirea de sedinta. Incheierea va cuprinde urmatoarele
elemente.
Componenta nominal a completului arbitral
Locul si data incheierii de sedinta
Numele si prenumele partilor, domiciliul ori resedinta acestora
sau dupa caz denumirea si sediul
Numele si prenumele reprezentantilor partilor precum si a
celorlalte persoane care au participat la dezbaterea litigiului.
O scurta descriere a desfasurarii sedintei, cererile si sustinerile
partilor, motivele pe care se sprijina masurile dispuse
Dispozitivul si semnaturile arbitrilor
In plus fata de dispozitiile C.proc.civ prin regulamentul Curtii de
Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si
Industrie a Romaniei art.65 alin. 3 se impune ca mentiune
obligatorie in incheirea de sedinta si a modalitatii de indeplinire a
procedurii de citare.

Etapa deliberarii si a pronuntarii hotararii
Deliberarea presuspune consultarea tuturor arbitrilor
asupra solutiei ce va fi pronuntata in cauza. Deliberarea are loc
in secret cu participarea tuturor arbitrilor in modalitatea stabilita
de Conventia arbitrala sau in lipsa unei asmenea dispozitii de
care tribunalul arbitral.
Tribunalul arbitral va pronunta o solutie in urma deliberarii,
solutie care va fi consemnata in dispozitivul sedintei si va fi
trecuta in condica de sedinte arbitrale cel mai tarziu a doua zi de
la pronuntare.
Potrivit art 602 alin.2 C.proc.civ pronuntarea poate fi
amanita cu cel mult 21 de zile sub conditia incadrarii in
termenul arbitrajului stabilit de catre parti sau de catre
tribunalul arbitral in conformitate cu dispozitiile art.567
C.proc.civ.
Hotararea arbitrala va fi comunicata partilor in termen de
cel mult 1 luna de la pronuntare. La cererea oricareia dintre parti
Tribunalul Arbitral va elibera o dovada privind comunicarea
hotararii. Hotararea arbitrala comunicata partilor are aceleasi
efecte ca si o hotarare judecatoreasca fiind definitiva si
obligatorie.
In ceea ce priveste dispozitiile privind arbitrabilitatea unor
cauze international exista dispozitii procedurale specific care se
completeaza cu dispozitiile arbitrajului intern cu dispozitiile
arbitrajul institutionalizat sau cu vointa partilor.
Reglementarile din C.proc.civ in material arbitrajului
international si a efectelor hotararilor arbitrale straine se
regasesc in C.proc.civ art.1110-1132

7. Hotararea arbitrala
Hotararea arbitrala constituie finalitatea urmarita de catre
parti la momentul investirii arbitrilor cu solutionarea anumitor
litigii. Acest act de vointa are forta obligatorie fata de partile care
au conferit Tribunalului arbitral puterea emiterii lui.
Cu toate acestea, exista numeroase deosebiri intre
hotararea arbitrala si cea judecatoreasca, fapt care determina
anumite conditii si efecte specifice ale acesteia.
Conditii de fond.
In primul rand, hotararea arbitrala trebuie pronuntata in
urma unei deliberari care trebuie sa se faca in secret si cu
participarea tuturor arbitrilor.
N.c.pr.civ evita situatia de blocaj in luarea unei decizii prin
instituirea principiului imparitatii Tribunalului arbitral, litigiul
putand fi judecat de un arbitru unic sau de mai multi arbitrii
care trebuie sa fie intotdeauna in numar impar art.556
n.c.pr.civ.
Conditii de forma.
Hotararea arbitrala trebuie sa fie intotdeauna redactata in
scris, sa fie motivata in fapt si in drept in cazul arbitrajului de
drept strict, iar in cazul arbitrajului in echitate trebuie aratate
motivele care intemeiaza solutia sub acest aspect.
De asemenea, hotararea arbitrala trebuie sa fie semnata de
arbitrii, mai putin cei care formeaza opinie separata, acestia din
urma fiind obligati sa-si redacteze opinia formulata si sa o
semneze.

Hotararea arbitrala trebuie sa contina urmatoarele mentiuni:
- componenta nominala a Tribunalului arbitral;
- locul si data pronuntarii hotararii;
- numele si prenumele partilor;
- domiciliul sau resedinta partilor sau, dupa caz,
denumirea si sediul;
- numele reprezentantilor partilor, precum si ale
celorlalte persoane care au participat la dezbaterea
litigiului;
- mentionarea conventiei de arbitrare in temeiul careia s-
a pronuntat la arbitraj;
- obiectul litigiului si sustinerile pe scurt ale partilor;
- motivele de fapt si de dept ale hotararii;
- dispozitivul;
- semnaturile tuturor arbitrilor si daca este cazul,
semnatura asistentului arbitral.
Unele dintre aceste elemente sunt prevazute sub sanctiunea
nulitatii. N.c.pr.civ. prevede si posibilitatea lamuririi completarii
si indreptarii hotararii arbitrale prin art.604.
Efectele hotararii arbitrale.
Un prim efect al pronuntarii hotararii arbitrale il
constituie dezinvestirea instantei arbitrale de misiunea care
i-a fost incredintata.
Hotararea arbitrala este comunicata partilor in temen de cel
mult o luna de la data pronuntarii ei, iar de la momentul
comunicarii, hotararea arbitrala este asimilata unei hotarari
judecatoresti. In virtutea acestei calitati, legea atribuie hotararii
arbitrale caracterele de definitivare si obligativitate.
Din aceste doua efecte decurge si atributul de putere de
lucru judecat de care se bucura hotararea arbitrala in ceea ce
priveste obiectul litigiului.
Efectul final si cel mai important al hotararii arbitrale
este cel executoriu pe care art.615 n.c.pr.civ il consacra,
dispunand ca hotararea arbitrala constituie titlu executoriu si se
bucura de posibilitatea executarii silite intocmai ca si o hotarare
judecatoreasca.
Desfiintarea hotararii arbitrale.
In ciuda caracterului contractual al arbitrajului, legea
impune anumite limite imperative ale acestuia care pot fi
exercitate pe cale judiciara. In acest sens, a fost constituita o cale
de desfiintare a hotararii arbitrale pentru o serie de motive
enumerate limitativ de art.608 n.c.pr.civ.
Actiunea in anulare reprezinta un mijloc de control
judecatoresc specific care imbina motive specifice regasite in
materia cailor de atac extraordinare cu anumite motive intalnite
doar la acest instrument procedural specifice exclusiv hotararii
arbitrale.
Competenta de solutionare a actiunii in anulare revine
Curtii de Apel in circumscriptia careia a avut loc arbitrajul.
Termenul de exercitare este de o luna de la data comunicarii
hotararii arbitrale, iar daca s-a formulat cereri pentru lamurirea,
completarea si indreptarea hotararii, termenul curge de la data
comunicarii incheierii prin care a fost solutionata cererea.
O situatie particulara din punct de vedere al termenului de
exercitare o prezinta cazul in care Curtea Constitutionala, dupa
pronuntarea hotararii arbitrale s-a pronuntat asupra exceptiei
invocate in acea cauza. In aceasta situatie, termenul de
exercitare a actiunii in anulare este de 3 luni de la publicarea
deciziei Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial al Romaniei.
Instanta de control judiciar va judeca actiunea in anulare
intr-un complet pentru judecata in prima instanta.
Intampinarea este obligatorie. Curtea de Apel poate
admite actiunea si anula hotararea arbitrala dispunand fie
trimiterea cauzei la instanta de judecata competenta sa o
solutioneze, in cazul in care competenta nu apartinea
Tribunalului arbitral, fie va trimite cauza spre rejudecare
Tribunalului arbitral daca cel putin una dintre parti solicita
expres acest lucru.
In caz contrar, daca litigiul este in stare de judecata, Curtea
de Apel se va pronunta in fond in limitele conventiei arbitrale.
Hotararea prin care s-a solutionat hotararea in anulare,
admitand actiunea sunt supuse recursului.
In ceea ce priveste executarea hotararii arbitrale, regula
instituia de art.614 n.c.pr.civ este ca aceasta se executa de buna
voie de catre partea impotriva careia s-a pronuntat de indata sau
in termenu aratat in cuprinsul hotararii.
Exceptia prevazuta de art.615 n.c.pr.civ este ca in situatia
in care hotararea arbitrala nu este executata de buna voie,
creditorul poate solicita executarea silita a acesteia, executare ce
urmeaza a fi realizata dupa aceasi procedura cu cea privitoare la
un titlu executoriu ce consta intr-o hotarare judecatoreasca.
8. Executarea hotararii arbitrale
Hotararea arbitrala produce prin ea insasi toate efectele
specifice hotararilor judecatoresti, chiar si in ipoteza in care
arbitrajul a fost realizat in echitate.
Aceste efecte se produc de la momentul comunicarii
hotararilor, moment de la care acest act este asimilat ca efect
unei hotarari judecatoresti.
Daca in reglementarea anterioara, pentru a dobandi efecte
identice cu hotararea judecatoreasca, hotararea arbitrala trebuia
sa parcurga procedura investirii cu formula executorie, in noua
reglementare procedura investirii cu formula executorie a fost
suprimata.
Fiind in perioada de tranzitie dintre vechea procedura si noua
procedura aplicabila hotararilor arbitrale, este de mentionat
faptul ca executarile silite incepute anterior datei de 15 feb. 2013
avand ca titlu executoriu o hotarare arbitrala, contin aceste
titluri executorii investite cu formula executorie prevazute de
vechea reglementare, iar executarea silita inceputa continua
potrivit vechii reglementari pana la finalizarea acesteia.

Cererile de executare silita inregistrate dupa data de 15 feb.
2013, pentru executarea unei hotarari arbitrale, chiar daca
hotararea arbitrala a fost pronuntata anterior aplicarii noilor
reglementari nu mai trebuie sa poarte mentiunea formulei
executorii, iar executarea silita se realizeaza dupa reglementarile
n.c.pr.civ.
Regula executarii unei hotarari arbitrale, identic cu cea a
executarii unei hotarari judecatoresti este ca aceasta se executa
de buna-voie, de indata sau in termenul aratat in cuprinsul
acesteia de catre partea impotriva careia s-a pronuntat.
Reglementarea executarii arbitrale se regaseste in
dispozitiile cuprinse in art. 614 si 615 n.c.pr.civ.
Pe langa reglementarea privitoare la posibilitatea executarii
hotararii arbitrale cuprinsa in art. 614 din n.c.pr.civ, art. 615 din
n.c.pr.civ contine o dispozitie simpla, succinta, dar cu o trimitere
extrem de larga in privinta posibilitatii executarii silite a
hotararilor arbitrale, aratandu-se ca acestea se executa intocmai
ca si o hotarare judecatoreasca.
Aceasta norma de trimitere deschide posibilitatea si
obligativitatea aplicarii dispozitiilor dreptului comun in materia
executarii silite cuprinse in Cartea a V-a a c.pr.civ si materiei
executarii silite a hotararilor arbitrale.
Executarea hotararilor arbitrale straine

In ceea ce priveste recunoasterea si executarea subsecventa
a hotararilor arbitrale straine in Romania, principalele acte
normative incidente sunt: Conventia pentru recunoasterea si
executarea sentintelor arbitrale straine de la New York din 10
iunie 1958 la care Romania a aderat prin Decretul nr. 186 din
1961 si in legislatia interna, dispozitiile c.pr.civ cuprinse in
Cartea a VII-a, Titlul III, Capitolul I intitulat recunoasterea
hotararilor straine si Capitolul II intitulat executarea hotararilor
straine.
Este de mentionat faptul ca legea nr. 105 din 22 sept. 1992
cu privirea la reglementarea raporturilor de drept international a
fost abrogata prin art. 83 alin.1) lit.e) din Legea nr.76/2012
privind punerea in aplicare a n.c.pr.civ.
Principala sursa de reglementare la nivel international o
constituie Conventia de la NY amintita mai sus, in timp ce
legislatia interna se aplica in subsidiar, guvernand aspecte
nereglementate de conventie.
Pe de alta parte, in virtutea art. 7 alin.1) din Conventie,
legea nationala poate inlocui prevederile Conventiei devenind
astfel principala sursa de reglementare.
Legislatia romana, asa cum am aratat-o mai sus, prin
notiunea de hotarari straine, atunci cand reglementeaza
recunoasterea sau executarea acestora se refera la acte de
jurisdictie, contencioasa sau necontencioasa ale instantelor
judecatoresti, ale organelor notariale si ale oricaror autoritati
competente dintr-un stat nemembru al UE.

In ceea ce priveste arbitrajul international si efectele
hotararilor arbitrale straine, Titlul IV al Cartii a VII-a din
n.c.pr.civ reglementeaza atat procesul arbitral international, cat
si efectele hotararilor arbitrale straine.
Sunt considerate hotarari arbitrale straine orice sentinte
arbitrale de arbitraj intern sau international pronuntate intr-un
stat strain si care nu sunt considerate hotarari nationale in
Romania.
Soliciatarea de recunoastere a hotararii arbitrale se
adreseaza Tribunalului in circumscriptia caruia se afla domiciliul
sau, dupa caz, sediul celui caruia i se opune respectiva hotarare
arbitrala.
Noua reglementare nu contine criterii privind admiterea
cererilor privind recunoasterea sau executarea hotararilor
arbitrale. In schimb, prin art. 1128 din n.c.pr.civ sunt
reglementate o serie de motive de refuz al recunoasterii sau
executarii hotararilor arbitrale straine daca partea contra careia
hotararea este invocata probeaza existenta unui asemenea motiv.
Cererea de recunoastere sau de executare a hotararii
arbitrale straine se solutionaeaza prin hotarare data cu citarea
partilor si care poate fi atacata numai cu apelul.
In urma recunoasterii sau in urma admiterii cererii de
executare a hotararii arbitrale, procedura de executare silita a
acestor hotarari se realizeaza potrivit dispozitiilor dreptului
comun in materia executarii silite.
Arbitrajul international in dreptul intern
Arbitrajul desfasurat in Romania este considerat
international atunci cand obiectul sau consta in solutionarea
unui litigiu care are cel putin un element aflat fie in strainatate,
fie sub incidenta unei legi straine.
In prezent, arbitrajul international este reglementat prin
dispozitiie c.pr.civ cuprinse in sectiunea dedicata arbitrajului
international, acestora fiindu-le adaugate o serie de dispozitii
internationale cuprinse in Conventia Europeana de Arbitraj
International de la Geneva din 1961, Conventia de la Washington
din 18 martie 1965 pentru reglementarea diferendelor relative la
investitii intre state si persoane ale altor state, semnate de catre
146 de state si ratificata de Romania in 1975, apoi Conventia de
la NY din 1958 referitoare la recunoasterea si executarea
sentintelor arbitrale straine si, nu in ultimul rand, legea model
UNCITRAL in arbitrajul comercial international care, desi nu are
forta obligatorie, in forma adoptata de Organizatia Natiunilor
Unite (ONU), este folosita ca reper in materie in multe dintre
legislatiile nationale, inclusiv in dreptul nostru.
NoulCod de proceduracivila al Romaniei, in materia
arbitrajului international, reglementeaza calificarea si domeniul
de aplicare al procesului arbitral interntional aratand ca un
litigiu arbitral este socotit international daca s-a nascut dintr-un
raport de drept privat cu element de extraneitate.
In materia arbitrabilitatii, orice cauza de natura
patrimoniala poate face obiectul arbitrajului daca ea priveste
drepturi asupra carora partile pot dispune liber, iar legea statului
de sediu al instantei arbitrale nu rezerva o competenta exclusiva
in favoarea instantelor judecatoresti.
Dezbaterea litigiului in fata Tribunalului arbitral se face in
limba stabilita in conventia arbitrala sau daca nu s-a prevazut
nimic in aceasta privinta, in limba contractului din care s-a
nascut litigiul ori intr-o limba de circulatie internationala
stabilita de Tribunalul arbitral.
Constituirea Tribunalului arbitral se realizeaza conform
conventiei arbitrale sau celor stabilite de catre parti ulterior
incheierii acesteia, iar in lipsa, Tribunalul arbitral va determina
modalitatea de constituire aplicand prin analogie dispozitiile
privitoare la arbitrajul intern.
In ceea ce priveste legea aplicabila fondului litigiului, partile
au libertatea de a determina acest aspect fie prin contractul initia
incheiat, fie prin conventia arbitrala sau printr-o alta intelegere
ulterioara.
Hotararea arbitrala este data cu procedura convenita de catre
parti pronuntata cu votul majoritatii arbitrilor, scrisa si motivata,
datata si semnata de toti arbitrii.
Calea de atac impotriva hotararii arbitrale este aceeasi ca si
in situatia hotararii arbitrale interne, respectiv actiune in anulare
careia i se aplica reglementarea privind motivul si regimul
stabilite de procedura comuna in materie cuprinsa in Cartea a
IV-a din noul Cod de procedura civila.