Concerto Grosso

Concerto grosso (din italian "concert mare", pl. concerti grossi) este o form de muzic baroc n
care materialul muzical este "pasat" ntre un mic grup de soliti i orchestr mare.
Forma s-a dezvoltat la sfritul secolului XVII-lea, dei acest nume nu a fost folosit de la nceput. Se
pare ca Alessandro Stradella a compus prima muzic n care dou grupuri de dimensiuni diferite sunt
combinate ntr-un mod caracteristic. Primul compozitor important care s foloseasc termenul
de concerto grosso a fost Arcangelo Corelli. Dup moartea lui Corelli a fost publicat o colecie de
12 concerto grosso compuse de el. La puin timp dup aceea, compozitori precum Francesco
Geminiani i Giuseppe Torelli au compus concerte n stilul lui Corelli. De asemenea, Corelli a avut o
influen important asupra lui Antonio Vivaldi.
Exist dou forme distincte de concerto grosso: concerto da chiesa (concert de biseric) i concerto
da camera (concert de camer). Concerto da chiesa alterneaz pri rapide i lente; concerto da
camera are caracter de suit, fiind introdus de un preludiu i incorpornd forme de dans populare.
Aceste distincii s-au schimbat de-a lungul timpului.
Grupul concertistic a lui Corelli era alctuit din dou viori, violoncel i orchestr de coarde. Amndou
erau acompaniate de un basso continuo asigurate de clavecin, org sau lut.Hndel a compus
cteva colecii de concerti grossi iar cteva dintre Concertele brandenburgice ale lui Bach se bazeaz
puin pe forma de concerto grosso.
La sfritul secolului al XVIII-lea, forma de concerto grosso a fost nlocuit de concertul solo i
de sinfonia concertante iar noi lucrri aparinnd acestei forme nu au mai aprut timp de un secol. n
secolul al XX-lea, forma de concerto grosso a fost folosit de compozitori precum Igor Stravinsky,
Ernest Bloch, Ralph Vaughan Williams, Bohuslav Martin, Malcolm Williamson, Henry Cowell, Alfred
Schnittke, Krzysztof Penderecki i Philip Glass. Dei Edward Elgar nu poate fi considerat un
compozitor modern, lucrarea saIntroduction and Allegro folosete o instrumentaie foarte apropiat
formei de concerto grosso.

Antonio Vivaldi

Importana creaiei lui instrumentale, simbolizat ideal de seria celor patru concerte inspirate de cele patru
anotimpuri, vine din autoritatea cu care el a tiut s resping structura deconcerto grosso a lui Corelli, pentru a
impune foarte repede forma mai scurt (ntre opt i zece) a concertului cu solist n doar trei micri simetrice
(repede-lent-repede). Solist el nsui, Vivaldi, practica cu mare naturalee aceast form concertant, atunci cnd
sonata, simfonia sau cvartetul erau, de asemenea, pe punctul de a-i face apariia.
nzestrat cu un auz excepional, virtuoz curajos care improviza cu plcere i dirijor celebru (unul dintre primii din
istorie), Vivaldi i-a consacrat ntregul geniu descoperirii nencetate a unor noi combinaii ritmice i armonice i a
unor mbinri imprevizibile de instrumente, conferind un rol de prim-plan personajelor noi, destinate a-i face un
loc n orchestr, precum violoncelul (27 de concerte) sau fagotul (39), fr a uita oboiul i nici flautul, pe care le
trata ntotdeauna ntr-o manier foarte personal, i chiar alte instrumente nc mai marginale, ca mandolina sau
trompeta. Din practicile de la San Marco, a motenit atracia pentru a face s dialogheze mai multe "coruri" de
instrumente.
Giuseppe Torelli

S-a nascut la Verona, la 22 aprilie 1658. Era fratele pictorului Felice Torelli (1667 - 1748), noteaza
Amosnews.Nu se cunosc multe date referitoare la primii ani ai carierei muzicianului, care studiase in orasul natal
cu Giuliano Massaroti.
Stabilit la Bologna in 1684, ia lectii de la Giacomo Antonio Perti si in 27 iunie acelasi an devine violonist la
Academia filarmonica. Dupa doi ani intra in orchestra Bisericii San Petronio, unde ramane pana la desfiintarea
acesteia in 1696.
In aceasta orchestra canta la violeta (tip de vioara discant cu trei coarde, din secolele XVI - XVII) si viola tenor.
Dupa 1696, insotit de prietenul sau, cantaretul castrat Pistocchi, pleaca la Berlin. Aici, la Ansbach si la Viena va
ramane cinci ani, pana in 1701, cand se intoarce la Bologna, odata cu reinfiintarea orchestrei de la San Petronio,
sub conducerea lui Perti. Moare la Bologna, la 8 februarie 1709.Se cunosc 84 de lucrari care apartin cu
certitudine lui Giuseppe Torelli, cele mai multe dintre ele aflate in arhiva bisericii San Petronio.
Primele editii ale sonatelor a tre, ale concertelor de camera pentru doua viori si bas, ale sinfoniilor pentru
doua, trei sau patru instrumente dateaza din 1686, 1687 si 1692. In 1688 apar 12 Sonate pentru vioara si bas
continuu, op. 4. In 1698 publica in Germania ciclul de Concerti musicali a quattro, op. 8, fiind prim-violonist la
curtea lui Georg Friedrich al II-lea, margarf de Brandenburg-Ansbach. In 1701 i se canta la Viena oratoriul "Adam
alungat din paradisul terestru".
Torelli a excelat in muzica instrumentala, contribuind la dezvoltarea formei de concerto grosso in trei miscari
(allegro, adagio, allegro), conceputa de Alessandro Scarlatti. Forma de concert pentru solist si orchestra, dusa la
desavarsire de Vivaldi, i se datoreaza. Pe langa lucrarile pentru coarde, a compus nu mai putin de 30 de concerte
pentru 1, 2 sau 4 trompete si orchestra.

Arcangelo Corelli


Arcangelo Corelli (n. 17 februarie 1653, Fusignano, Ravenna - d. 8 ianuarie 1713, Roma) a
fost un compozitor, violonist, pedagog i dirijoritalian, reprezentant al barocului italian trziu. Opera lui
constituie un moment de referin n dezvoltarea muzicii instrumentale occidentale, prin noul impuls
dat formelor de trio sonat i concerto grosso. Ca violonist i pedagog, este considerat printele artei
viorii. A fost considerat de muli contemporani drept cel mai mare violonist al epocii sale, fiind numit un
Orfeu al viorii.