1

Taina Euharistiei, izvor de viata spirituala in ortodoxie

Taina Euharistiei, izvor de viata spirituala in ortodoxie
In epicleza ortodoxa preotul spune: "inca aducem Tie aceasta slujba cuvantatoare si
nesangeroasa si Te chemam, iti cerem si Te rugam : trimite Duhul Tau cel Sfant
peste noi si peste aceste daruri ce sunt puse inainte si fa painea aceasta cinstit trupul
Hristosului Tau, iar ce este in potirul acesta, cinstit sangele Hristosului Tau,
prefacandu-le prin Duhul Tau cel Sfant".
Prefacerea painii in trupul, iar a vinului in sangele Domnului nu este un proces
asemenea prefacerilor ce se savarsesc in natura, ci o iucrare a Duhului Sfant, care, ca
toate actele Duhului, transfigureaza si indumnezeieste cele ale naturii si pe omul
insusi, prin iradierea transfigurarii savarsite intai cu firea omeneasca pentru ca spre
om si prin om se extinde iubirea dumnezeiasca. De aceea se cere in epicleza venirea
Duhului Sfant intai "peste noi", adica peste preotul liturghisi-tor si peste comunitatea
adunata si apoi "peste darurile ce sunt puse inainte", intrucat aceste daruri fiind
aduse de comunitatea liturgica, o reprezinta pe ea, sau sunt in legatura cu ea.
Duhul Sfant a transfigurat prin inviere intai trupul lui Hristos si de aceea aceasta
transiigurare se extinde nu peste painea si vinul in ele insele, ci peste painea si vinul
ca daruri ale comunitatii ce crede in El si pentru ca Hristos sa se impartaseasca prin
ele si mai mult celor ce cred in El. Caci prin credinta in El, ei se afla intr-o legatura
interioara cu El. Intai s-a transfigurat umanitatea lui Hristos, deci baza acestei
transfigurari e pusa la intruparea Fiului lui Dumnezeu, desi s-a desavarsit la inviere.
Deci daca Fiul lui Dumnezeu s-a intrupat de la Duhul Sfant pentru a intra, prin
Duhul Sfant, intr-o relatie cu oamenii, piin inviere umanitatea Lui umplandu-se
deplin de Duhul Sfant, iradierea Lui in oamenii credinciosi si in cele ce apartin lor
atinge o intensitate suprema. De aci rezulta ca de Duhul care iradiaza din Hristos in
momentul prefacerii, nu se resimt prin prefacerea lor numai painea si vinul, ci si toti
credinciosii din Biserica chiar daca nu se impartasesc de trupul si de sangele Lui.
Deci toti credinciosii vii si morti ai Bisericii beneficiaza prin Euharistie de o lucrare
a Duhului lui Hristos Cel inviat, in ei, si prin Duhul se realizeaza o noua unitate intre
ei.
O spun aceasta toate rugaciunile din Sfanta Liturghie de dupa actul prefacerii. intai
beneficiaza credinciosii vii prezenti, dar apoi si ceilalti, vii si morti, mai ales cei
pomeniti cu numele, care sunt legati prin actul pomeniri de cei prezenti. O rugaciune
de dupa prefacere cere : "Adu-ti aminte, Doamne, de orasul (de satul) acesta, in care
vietuim si de toate orasele si satele si de cei ce cu credinta vietuiesc intransele. Adu-
ti aminte, Doamne, de cei ce calatoresc pe ape, pe uscat si prin aer, de cei bolnavi,
de cei ce patimesc, de cei robiti si de izbavirea lor. Adu-ti aminte, Doamne, de cei ce
aduc daruri si fac bine in sfintele Tale biserici si-si aduc aminte de cei saraci; si
2

trimite peste noi toti milele Tale". Iar in alta, Biserica se roaga : "Pentru mantuirea si
iertarea pacatelor robilor lui Dumnezeu (N)". Apoi "pentru iertarea pacatelor si
odihna sufletelor robilor lui Dumnezeu (N) in loc luminat... unde straluceste lumina
fetei Tale".
Dar aceasta iradiere a Duhului lui Hristos peste comunitatea adunata si peste darurile
aduse de ea, apoi peste tot sufletul credincios, indeosebi peste cei pomeniti, este
urmarea rugaciunii si unita cu rugaciunea. Rugaciunea preotului si a comunitatii
adunate in jurul lui este antena care urcand la Dumnezeu, face sa coboare prin ea
puterea de transfigurare a Duhului Sau peste preot, peste comunitate si peste darurile
aduse si, in diferite gradatii, peste ceilalti credinciosi din Biserica si mai ales pentru
cei pomeniti, vii si morti. Prefacerea se produce prin iradierea puterii Duhului Sfint
si ea spiritualizeaza asa-zicand pe preot, comunitatea si darurile aduse de ea si pe
credinciosii de mai departe, ridicandu-i pe toti si pe toate in alt plan decat cel natural
si unindu-i si mai mult in Duhul lui Hristos ca trup tainic al Lui.
Duhul Sfant este dinamic, este iradiant si transfigurator prin excelenta. De aceea,
odata ce comunitatea il cere, concentrata in preot sau unificata in jurul lui si in el,
deci cu o rugaciune unitara care face din toti o unitate in Hristos, impreuna cu
darurile aduse, o unitate deschisa lui Hristos, Duhul patrunde in ea si in darurile ei si
in toti cei care sunt pomeniti. Patrunde cu deosebita putere in darurile aduse, pentru
ca toti se pot impartasi prin ele in mod vizibil de acelasi Hristos nevazut. Prin
aceasta impartasire de Hristos prin aceste daruri prefacute in trupul si sangele Lui,
comunitatea intreaga, care este trupul Lui tainic, e asimilata la un grad si mai inalt cu
Hristos Cel inviat, din care iradiaza Duhul.
De aceea daca comunitatea si toti cei pomeniti de ea, vii si morti, se bucura de o
transfigurare din partea Duhului lui Hristos, fara ca sa se prefaca in fiinta Lui,
darurile aduse de comunitate prin preot se prefac din paine si vin in insusi trupul si
sangele Domnului, umplandu-se prin calitatea lor de daruri unite cu trupul cel tainic
al Domnului, de tot Duhul care este in Hristos Cel inviat, prefacandu-se in trupul si
sangele Lui personal, pentru ca trupul Lui tainic, sau comunitatea credinciosilor
impartasindu-se de ele, sa sporeasca si mai mult in calitatea ei de trup tainic al
Domnului.
Caci cei ce se impartasesc in ele, odata devenite insusi trupul si sangele lui Hristos,
pline intru totul de Duhul lui Hristos, se impartasesc intr-o masura si mai mare de
Duhul din Hristos Cel inviat, dupa ce intr-o mai mica masura il au pe acesta de mai
inainte si prin El pot cere, prin epicleza, venirea si mai deplina a Duhului lui Hristos.
Motivele pentru care plinea si vinul ca daruri ale comunitatii se prefac in trupul si
sangele Domnului, iar membrii comunitatii nu se prefac, sunt mai multe.
3

Primul motiv e ca credinciosii au deja un trup si un sange omenesc, asemenea cu
cele ale lui Hristos si unite in parte cu ele. Iar acum se unesc intr-o masura si mai
mare cu ele prin impartasire.
Al doilea motiv pentru care painea si vinul se prefac, este ca pai-nea si vinul sunt
prin firea lor menite sa se prefaca in trupul omenesc pentru a-l intretine. In general
ratiunile tuturor celor ce sunt date spre hranirea omului se prefac in ratiunea trupului
si sangelui omenesc. Numai trupul si sangele omenesc, si anume trupul si sangele
fiecarei persoane in parte sunt destinate sa ramana in veci. Chiar daca trupul si
sangele omenesc sunt supuse, dupa caderea" in pacat, mortii, moartea aceasta nu e
vesnica. Trupul si sangele omului sunt destinate invierii si vietii de veci. In trupul si
in sangele omenesc sunt menite sa se unifice, transfigurandu-se, toate chipurile
materiale ale cosmosului, precum in mintea omului sunt menite sa se "unifice
ratiunile tuturor, ca apoi prin mintea lui unita cu Dumnezeu, sa se adune toate in
Dumnezeu.
Totusi chipurile lor vor ramane in veci, dar cu ratiunile lor profund inradacinate in
trupul si sangele omenesc, aceasta inradacinare a lor in comunitatea umana
indumnezeita si prin ea in Hristos, reflectandu-se in frumusetea si transparenta lor
indumnezeita. Prin toate chipurile lumii isi vor fi deplin transparenti insisi oamenii
si prin ei, sau chiar prin ele direct, Hristos insusi. Sfantul Simeon Noul Teolog zice
in aceasta privinta : "Dat fiind ca ei (cei uniti cu Hristos) sunt duhovnicesti si
transparenti, fiind adunati in acele lacasuri si locuri de odihna dumnezeiesti,
imparatia cerului este ca un intreg, fiind un locas unic si asa va aparea tuturor
dreptilor; in ea se va vedea pretutindeni de catre toti imparatul tuturor, El va fi
prezent fiecaruia si impreuna existent cu fiecare, luminand fiecaruia si fiecare
luminand in El".
Ca un locas al bunatatilor infinite, sau ca o camara a unirii culminante a tuturor
intreolalta si cu Hristos vede si o rugaciune dinainte de Sfanta impartasanie trupul
lui Hristos, ca un locas, sau ca un san de iubire calda, in care se aduna toti ca niste
frati in inima fratelui mai mare. E camara de nunta a fiecaruia cu Mirele Hristos in
care trebuie sa intram cu haina sufletului curata: "intru stralucirile sfintilor Tai cum
voi intra eu nevrednicul ? Ca de voi indrazni sa intru in camara, haina mea ma
vadeste ca nu este de nunta; si voi fi legat si lepadat de ingeri".
Dar daca prefacerea transfiguratoare a cosmosului material in trupul si sangele
omenesc a ramas, dupa caderea omului din unirea cu Dumnezeu, deci cu Duhul Lui,
doar un proces natural, fara efecte durabile si generale, Duhul care a umplut prin im
iere trupul si sangele lui Hristos, a ridicat prin puterea Lui, aceasta prefacere la
nivelul unei transfigurari si indumnezeiri instantanee mai presus de fire.
Un al treilea motiv pentru care painea si vinul aduse de comunitate se prefac in
trupul si sangele Domnului fara sa se piarda chipurile lor, este ca chipurile painii si
4

vinului sunt mijloace prin care noi mancm trupul si bem sangele lui Hristos,
mancare prin care se infaptuieste o unire cu mult mai deplina intre Hristos si noi
decat prin simpla iradiere a trupului Lui in noi. Actul de mancare si de bautura este
actul supremei uniri a noastra cu ceea ce mancam si bem, in acest caz cu trupul si cu
sangeie lui Hristos, mancat si batut prin chipul painii si vinului. Sfantul foan Gura de
Aur zice in acest sens : "Hristos ne-a dat putinta sa ne saturam de trupul Lui,
ridicandu-ne la o prietenie si mai mare si aratandu-ne dorul Lui catre noi, caci nu se
da pe Sine celor ce doresc numai ca sa-L vada, ci si ca sa-L atinga, sa-L manance si
sa se sadeasca in trupul Lui si sa se uneasca cu El si sa sature intreg dorul".
Hristos se foloseste de chipurile painii si vinului pentru a ni se ci a ca mancare si
bautura, atat pentru ca El a devenit nevazut dupa inaltare, cit si pentru ca painea si
vinul sunt alimentele principale pe care le mancam si bem noi, nu trupul si sangele
descoperit, dar prin chipul painii si vinului putem manca insusi trupul Lui si putem
bea insusi sangele Lui, intnicat chipurile painii si vinului sunt deplin inradacinate, cu
ratiunile lor, in trupul si in sangele Lui, adica in ratiunea trupului si sangelui Lui si
transfigurate prin aceasta si prefacute in trupul si sangele Lui, dincolo de chipurile
lor.
Astfel, daca in veacul viitor toate vor fi transfigurate la maximum in Hristos si El va
fi transparent si va iradia prin toate la maximum, iar aceasta nu numai pentru a-L
vedea si atinge si a ramanea cu El in aceasta legatura prin iradiere, ci si pentru a-L
manca prin cele de mancat, fara a ne satura de El si fara a le elimina pe acestea ca in
viata de aici, ci pentru a le asimila ca niste raze luminoase in trupul nostru, si pentru
a le face transparente prin el, toate vor fi o universala Euharistie. Aceasta este
"impartasirea mai adevarata" de care ne rugam sa avem parte in imparatia cea
neinserata a lui Hristos.
Atunci transparenta lui Hristos va fi atit de accentuata ca toate vor fi luminate in
mod neintrerupt de soarele Hristos, incat acolo nu se va mai alterna ziua cu noaptea.
Dar Hristos este tot atat de prezent si acum in chipurile painii si vinului incat pentru
cei inaintati in viata duhovniceasca prin curatie, lumina Lui este vazuta in chip tainic
si caldura curata a sangelui Lui este simtita intr-un chip spiritual. Trupul si sangele
lui Hristos nu sunt numai spiritual transparente prin chipurile painii si vinului, ci si
simtite de cei a caror sensibilitate spirituala este intarita prin Duhul Sfant prezent in
ele. De aceea credinciosii canta dupa Sfanta impartasanie : "Vazut-am lumina cea
adevarata, primit-am Duhul cel ceresc". Iar simtirea prezentei trupului si sangelui
Domnului in Euharistie, pline de focul dumnezeiesc al iubirii Lui, o exprima
credinciosul cand se apropie sa se impartaseasca de ele, prin urmatoarele stihuri :
Sangele cel indumnezeilor privind te inspaimanta, o, omule, ca foc este si arde pe cei
nevrednici. Dumnezeiescul trup ma indumnezeieste si ma hraneste, imi
indumnezeieste sufletul si-mi hraneste minunat mintea..
5

Trupul lui Hristos este atat de pnevmatizat, sau materialitatea Lui atat de subtiata de
Duhul, incat rationalitatea Lui dinamizata prin Duhul lumineaza insasi mintea si
indumnezeieste insusi sufletul nostru, in care sunt inradacinate si deci luminate
ratiunile trupului nostru. Sfantul Simeon Noul Teolog vede chiar un rost esential al
Botezului si al Euharistiei in experierea lui Dumnezeu, care da celui ce crede o
cunostinta a Lui, superioara cunostintei prin cuvant si invatatura: "Caci daca ni s-ar
da cunostinta adevaratei intelepciuni si stiinte a lui Dumnezeu prin scrieri si
invataturi, ce trebuinta ar mai fi de credinta, sau de dumnezeiescul Botez si de
impartasirea de Sfintele Taine".
Ba mai mult, trupul Domnului atrage pe credinciosi cu o dulceata curata, care este
dulceata dragostei lui Hristos, ipostasul dumnezeiesc intrupat din iubire fata de
oameni si care isi arata iubirea Sa fata de noi si prin trupul pe care l-a luat producand
prin ea o adanca transformare intai in el si apoi in noi. Iar impartasirea de trupul lui
Hristos produce, de aceea, o desfatare si o veselie negraita sufletului, caci e
comuniunea in iubire cu Fiul lui Dumnezeu Cel intrupat, plin de iubire nesfarsita :
"indulcitu-m-ai cu dragostea Ta Hristoase si m-ai schimbat cu dumnezeiasca Ta
iubire ; drept aceea arde cu focul cel nematerial (al iubiri Tale, n.n.) pacatele mele si
ma invredniceste a ma satura cu desfatarea care este intru Tine, ca de amandoua v
cselindu-ma, sa slavesc, Bunule, venirea Ta".
Astfel prezenta trupului si sangelui Domnului sub chipurile painii si vinului, pentru
a ni se da din iubire spre mancare si bautura, sau pentru a se uni cu noi din iubire la
maximum, da deplina indreptatire si eficacitate intruparii si invierii Domnului din
iubirea fata de noi. Caci pentru ce s-ar fi intrupat si pentru ce ar fi inviat Domnul,
daca nu pentru a se uni continuu cu noi, prin trupul Sau inviat, pana la sfarsitul
lumii, iar dupa aceea pentru a ne invia si pe noi prin aceasta unire a noastra cu trupul
Sau si pentru a transfigura totul in viata viitoare ? Daca nu ni s-ar da in Euharistie,
Fiul lui Dumnezeu ar arata ca reia dupa inviere din nou distanta fata de noi si de
lume. Invierea n-ar duce pana la capat putinta si vointa Lui de unire cu noi din iubire
al caror inceput l-a facut prin intrupare.
Deprecierea Euharistiei sau considerarea ei ca simpla continuare a jertfei adusa
Tatalui pentru satisfacerea onoarei Lui jignite, sau pentru ispasirea pentru pacatele
noastre, e solidara cu intelegerea mantuirii ca simpla scapare a noastra de pedeapsa
cu chinurile vesnice, nu ca unire a lui Dumnezeu cu noi dm iubire si ca desavarsite si
sfintire a noastra. De aceea Sfan-tul Simeon Noul Teolog pune in mod insistent
Euharistia in legatura nu numai cu jertfa si cu Invierea lui Hristos, ci si cu intruparea
Lui. Cel ce se impartaseste cu Hristos in Euharistie stie ca "Cuvantul s-a facut trup si
s-a salasluit intru el" (Ioan I, 14)
Sf. Simeon Noul Teolog vede in trupul si sangele euharistic al Domnului toate
bunatatile vietii viitoare. Caci bunatatile acestea se cuprind in iubirea Lui, care ni se
arata in mod culminant in unirea Lui cu noi in Euharistie. Toate aceste bunatati ale
6

iubirii si ale vieti ne-sfarsite au fost puse la dispozitia noastra in trupul Lui cel luat
pentru noi, iar din acestea ni s-au facut si mai accesibile in chipul painii si vinului,
prin care putem manca trupul Lui si deci ne putem uni deplin cu El. Pentru ca in
painea neprefacuta in trupul Domnului avem concentrate toate cele ce intretin viata
noastra pamanteasca, Hristos foloseste chipul painii ca mijloc prin care ni se face
accesibil trupul Lui, sau painea cea cereasca, in care sunt concentrate toate
bunatatile, toate puterile care intretin viata noastra cereasca si eterna. Caci in trupul
Domnului si in sangele Lui e insasi dumnezeirea infinita, pusa la dispozitia noastra,
iar acest trup si acest sange in care a coborat viata infinita dumnezeiasca, ne sunt
puse si mai la indemana si in mod permanent si inca in viata pamanteasca, cu viata
infinita din El in" mod vizibil, in chipurile de mancat si de baut ale painii si vinului
euharistic.
Aceasta cuprindere in trupul si in sangele Domnului a tuturor bunatatilor negraite ale
lui Dumnezeu este afirmata de Sfantul Simeon Noul Teolog in cuvinte ca cele
urmatoare: "Cuvintele negraite spuse lui Pavel in rai (II Cor. XII, 4), adica insesi
bunatatile vesnice pe care ochiul nu le-a vazut si urechea nu le-a auzit si la inima
omului nu s-au suit, pe care le-a gatit Dumnezeu celor ce-l iubesc pe El (I Cor. II, 9),
nu sunt ingradite pe o inaltime, nu sunt marginite de un loc, nu sunt ascunse intr-un
adanc, nu sunt tinute in cea mai de pe urma parte a pamantului si a marii, ci sunt
inaintea ta si a ochilor tai. Care sunt acestea ? Bunatatile ce ne asteapta in ceruri,
insesi trupul si sangele Domnului nostru Iisus Hristos, pe care le vedem, le mancam
si le bem in fiecare zi. Trupul si sangele insesi sunt, cum marturisesc toti, acele
bunatati". Dar deoarece aceste bunatati sunt de caracter spiritual, si de spiritualitatea
lor tine curatia sufletului, bunatatea, iubirea, ele nu pot fi simtite, gustate, decat de
cei ce s-au straduit sa dobindeasca o spiritualitate corespunzatoare. De aceea spune
Sfantul Simeon : "De voiesti sa cunosti ca adevarate cele spuse, fa-te sfant prin
lucrarea poruncilor lui Dumnezeu si apoi te impartaseste de cele sfinte. Si atunci vei
cunoaste intocmai intelesul celor spuse". Domnul insusi a spus: "Cel ce mananca
trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica si Eu il voi invia in veacul de apoi"
(Ioan VI, 47-55). Deci in trupul Lui inviat pe care-L mancam prin chipul painii si
vinului, avem daruite noua insesi invierea si viata de veci.
"Ai auzit, ca impartasirea de tainele dumnezeiesti si neprihanite este viata vesnica si
ca pe cei ce primesc prin ele viata vesnica Domnul ii va invia in ziua cea de apoi ?".
Propriu-zis viata vesnica primita odata cu trupul Domnului implica in ea insasi
invierea, caci fara in viere nu ne-am putea bucura de totalitatea vietii noastre in veci.
Cei ce se impartasesc de trupul si de sangele Domnului, au viata vesnica, pentru ca
petrec in El si El in ei (Ioan VI, 56-57). Ei au viata eterna pentru ca se hranesc cu
painea vietii adevarate si depline, care s-a coborat din cer : "Eu sunt painea vietii"
(Ioan VI, 48). "Eu sunt painea care s-a coborat din cer" (Ioan VI, 52). "Eu sunt
adevarul si viata ; cel ce crede intru Mine, de va si muri, viu va fi. Si tot cel ce este
viu si crede intru Mine, nu va muri in veac" (Ioan XI, 25-26).
7

Tocmai pentru ca in trupul lui Hristos avem hrana dumnezeiasca a vietii infinite data
noua prin chipul painii, iar in sangele Sau puterea de viata si deci veselia infinita de
ea, data noua sub chipul vinului, cel ce a inaintat in simtirea duhovniceasca a acestor
bunatati prin Euharistie,
nu se satura niciodata de ele. La aceasta se implica pentru el totodata constiinta
deosebirii sale ca persoana care primeste, de Izvorul iubirii personale infinite care
daruieste. Sfantul Simeon Noul Teolog zice: "Cand eu beau, totodata insetez... Eu
doresc sa am tot si sa beau, de e, cu putinta, toate abisurile deodata; dar cum aceasta
e cu neputinta, ifi spun ca eu sunt mereu insetat, desi in gura mea e mereu apa ce
curge, ce se revarsa in paraie. Dar cand vad abisurile, mi se pare ca nu beau deloc,
pentru ca doresc sa am tot, desi am diu belsug toata apa in gura mea. Eu sunt
totdeauna un cersetor, macar ca posed cu adevarat totul unit cu putinul ce-l beau".
Prin Impartasirea de trupul si de sangele lui Hristos, insusi trupul nostru e ridicat la
treapta de trup al lui Hristos si de aceea e destinat invierii. Trupul nostru se sfinteste
prin aceasta si prin eforturile noastre de curatie care ne pregatesc pentru primirea
trupului Lui si care se intaresc prin primirea lui. Nu mai putem privi la trupul nostru
ca la ceva inferior si vrednic de dispret, sau ca la un simplu instrument de placeri,
pentru ca nu putem privi trupul lui Hristos astfel. Crestinismul e strain de dualismul,
care vede sufletul in sine si trupul in sine, care vede sufletul ca putind si meritmd sa
fie curat, iar trupul ca neputand si netrebuind sa fie curat, sau sa se curateasca.
Sufletul se vede prin trup si intipareste in trup toate starile si miscarile sale.
Trupul e necesar sufletului pentru ca sa duca pana la capat pornirile sale spre curatie.
Sfintirea sufletului, daca e reala, inseamna sfintirea trupului, sau se vede prin
sfintenia acestuia. Aceasta ma obliga la un mare respect si la o mare raspundere fata
de trupul meu si al altora. Trupul meu si trupurile altora isi descopera un caracter de
mare taina, odata ce sunt chemate sa se impartaseasca de inviere si de viata de veci,
prin salasluirea lui Hristos in ele. Trupul apare ca o structura fluida spiritual-
materiala, sau chiar teandrica.
Rationalitatea trupului, devenind transparenta prin Duhul Sfant, devine ea insasi
luminoasa, sau izvor de cunoastere. In aceasta rationalitate a trupului nostru, care se
adanceste prin impartasirea de trupul subtiat si cu rationalitatea deplin-transparenta a
lui Hristos, cu rationalitatea total inradacinata in Dumnezeu-Cuvantul, Lumina
suprema, si sustinatorul pe veci al acestui trup, dar si in sufletul nostru inradacinat in
acelasi Dumnezeu-Cuvantul, are trupul nostru baza invierii Lui. Caci din sufletul
nostru care se mentine nemuritor in Hristos Cel inviat, cand Hristos va voi, se va
plasticiza din nou in forma materiala transfigurata rationalitatea specifica a trupului
fiecaruia din noi, sau radacinile spirituale ale lui, adancite in sufletul nostru si in
Hristos.
Cei ce se impartasesc in cursul vietii pamantesti de trupul lui Hristos cel subtiat si
indumnezeit, adancandu-si aceste ratiuni ale trupului lor, impreuna cu sufletul, in
8

Hristos cel inviat, vor invia spre unirea fericita cu Hristos. Cei ce nu s-au impartasit
de trupul lui Hristos, vor invia si ei cu trupul, caci trupul inviat al lui Hristos va
aduce la o viata fara de moarte materia trupurilor, rationalitatea tru-pului Lui fiind
intr-o legatura cu rationalitatea intregii materii sau a tuturor trupurilor. Dar intrucat
acestia se vor mentine inchisi fata de comunicarea voluntara cu Hristos, starea
invierii lor, va fi o stare nevruta de ei si nepartasa de bunurile ce vin prin
comuniunea in iubire cu El.
Fiecare madular al trupului nostru, unit prin Sfanta impartasanie cu Hristos devine
madular al lui Hristos ; prin fiecare lucreaza Duhul Sfant care lucreaza prin
madularele lui Hristos si iradiaza din acestea. Hristos a devenit subiectul
madularelor mele lucrand prin ele, si eu subiectul madularelor lui Hristos lucrand
prin ele. Dar in mod paradoxal eu raman constient ca sunt cel ce primesc aceasta
cinste, nu o dau ; ca deci nu ma confund totusi cu Hristos. Eu fac lucrurile ce le face
Hristos si El face lucrarile ce le fac eu; dar puterea ultima pentru aceste lucruri e in
Hristos, nu in mine.
Sf. Simeon Noul Teolog afirma faptul acesta cu toata indrazneala, dar si cu toata
smerenia :
"Noi devenim madulare ale lui Hrislos - si Hristos devinemadularele mele.
Hristos se face mana mea, piciorul mea, al ticalosului de mine,
Si mana Iui Hristos, piciorul lui Hristos, sunt eu, ticalosul.
Eu misc mana mea si mana mea este Hristos intreg;
Eu misc piciorul meu si iata El straluceste ca Hristos.
Daca tu voiesti, vei deveni madularul lui Hristos" '.
Dar nu numai eu cu madularele mele sunt al lui Hnstos, ci oricare alt credincios, care
se impartaseste de trupul si de sangele Lui. Iar aceasta ne face sa ne simtim toti una
in Hristos. Sfantul Simeon spune despre parintele sau duhovnicesc, Simeon
Evlaviosul, ca pentru el :
"Toate madularele sale si toate madularele oricarui altul,
Toti si fiecare erau totdeauna in ochii sai ca Hristos,
El insusi intreg era Hristos si privea ca pe Hristos
Pe toti cei botezati, imbracati in Hristos intreg".
Dar, ca gura mea sa poata deveni gura lui Hristos, sau gura curata a lui Hristos sa
poata deveni gura mea, gura mea trebuie sa se faca curata, sau eu insumi sa ma fac
curat, incat Hristos sa poata rosti prin gura mea numai cuvintele Lui curate, sau eu sa
pot rosti prin gura Lui cuvintele Lui curate, aparand ca un autentic organ al lui
Hristos. La fel, daca ochii mei si mana mea devin mana si ochii lui Hristos, ele
trebue sa fie curate, ca Hristos sa poata privi prin ochii mei toate in chip curat si sa
poata savarsi prin mana mea faptele Sale curate. Eu trebuie sa ma straduiesc pe de o
9

parte pentru aceasta curatie inainte de Sfanta impartasanie, pe de alta Hristos insusi
ma face si mai curat prin impartasirea mea de El.
Spiritualitatea Euharistiei nu consta numai in trairea simpla a unirii cu Hristos, ci
intr-o unire in curatie, pentru care trebuie sa ma straduiesc inainte si dupa
Impartasanie, dat fiind ca aceasta curatie nu e produsa de Hristos in mine fara efortul
meu. Hristos imi da nu numai o stare de curatie, ci si o putere in vederea acestei
curatii. Acest inteles il au cuvintele rostite de preot inainte de Sfanta Impartasanie :
"Sfintele sfintilor". Ele ii cheama la Sfanta impartasanie pe cei ce s-au straduit
pentru curatie, dar le si fagaduieste puterea pentru o viata si mai curata.
Iar cand Teofan al Niceei cere preotului sa aiba mana care se atinge de trupul
Domnului mai curata ca lingurita, iar gura mai cinstita decat potirul, pentru ca in
curatia mainii si gurii este si un efort indreptat spre interiorul lui, cererea aceasta este
valabila si pentru credinciosii ce se impartasesc. De aceea in Ortodoxie credinciosii
postesc, se spovedesc, se impaca cu toti carora le-au gresit si se feresc de orice pacat
inainte de Sfanta Impartasanie. Iar acestea sunt tot atatea acte de spiritualizare, care
daca se repeta des conduc pe credinciosi spre o spiritualitate intiparita adanc in fiinta
lor, devenita o caracteristica a vietii lor.
Credinciosii sunt invatati de Biserica lor ca nu trebuie sa uite ca Hristos cu care se
impartasesc nu e numai Fiul lui Dumnezeu cel intrupat ca sa intalneasca in trupul
lui, oceanul bunatatilor dumnezeiesti, nici numai Hristos cel inviat, ca sa se sadeasca
in ei fara nici un efort arvuna invierii, ci si Hristos care a ajuns la inviere prin cruce
si care deci ramane intr-un chip tainic in stare de jertfa pentru a ne da si noua puterea
de a mortifica pe omul vechi al pacatului si a ne darui eliberati de lanturile oricarui
egoism, lui Dumnezeu.
Pentru Biserica rasariteana, Euharistia si-a pastrat intreaga importanta de izvor al
unei vieti spirituale mereu sporite a credinciosilor, de putere in vederea
spiritualizarii lor inteleasa ca drum spre desavar-sire, dupa asemanarea lui Hristos,
intrucat in Euharistie credinciosul se uneste cu Hristos, care-si traieste si-si
prelungeste in credinciosi toate actele si starile Sale mantuitoare, in plina actiune :
intruparea, jertfa si invierea.
Parintele Dumitru Staniloae
ARHIM. SIMEON KRAIOPOULOS:
Viata tainica a crestinului
Nimic altceva nu-l sfinteste pe om precum Taina Sfintei Euharistii
Fiecare om care crede in Hristos, devine madular al Bisericii prin Botez si
Mirungere. Adica, omul cel nou se naste prin Botez si primeste prin Mirungere
10

darurile Sfantului Duh, pe care le va avea pentru intotdeauna trebuie sa le
pastreze -, si care-l vor ajuta sa creasca in viata duhovniceasca.
Asa cum, oricat de sanatos ar fi cineva, oricat de sanatos s-ar naste, daca pateste
ceva nu poate sa se nasca din nou, insa poate sa mearga la doctor ca sa se vindece,
pe cat este posibil, tot asa lucreaza si Taina Pocaintei.
Taina Sfintei Euharistii este hrana crestinului. Acesta se hraneste cu
rugaciunea si cu Cuvantul lui Dumnezeu, dar mai concret, mai substantial si
mai dumnezeieste se hraneste cu Dumnezeiasca Euharistie.
Intr-adevar, Taina aceasta inseamna hrana. Nimic nu-l sfinteste mai mult pe
om decat aceasta Taina care este un cutit cu doua taisuri. Daca omul nu se
impartaseste pregatit, asa cum se cade, Dumnezeiasca Euharistie in loc sa-i
foloseasca, il va vatama.
Astfel, asa cum am spus si altadata, Trupul lui Hristos pe care-L primim
inlauntrul nostru prin Dumnezeiasca Euharistie, preschimba trupul nostru in
Trupul lui Hristos si sangele nostru in Sangele lui Hristos. De aceea, omul cand
se afla prin Botez inauntrul Trupului lui Hristos, care este Biserica, si primeste
darurile Sfantului Duh, cugeta si se roaga si se hraneste cu Trupul si Sangele lui
Hristos, devine ceea ce este Hristos, se face asemenea lui Hristos.
Viata teandrica a omului
Scopul nostru nu este sa devenim oameni buni. Oricat de bun ar deveni cineva,
daca nu se uneste cu Hristos, daca Acesta nu salasluieste inlauntrul lui, daca
nu-l preface si nu-l schimba, acel cineva este egal cu zero.
Tot raul i s-a intamplat omului pentru ca s-a indepartat de Dumnezeu. Domnul
nu doar l-a facut pe om fara pacat si l-a asezat in Rai, ci cand i-a dat harul Sfantului
Duh, Se afla in comuniune cu el, si el in comuniune cu Dumnezeu, omul il avea
inlauntrul lui pe Dumnezeu. Astfel, avea o viata divino-umana, adica nu era
simplu om, primise inlauntrul lui si acest lucru pe care Dumnezeu il daruieste
fapturii Sale, adica harul divin. Hristos S-a facut Dumnezeu-Om, nu Dumnezeu
si inger, ci Dumnezeu si Om. Omul este centrul creatiei. Lumea duhovniceasca si
lumea materiala exista, iar in mijlocul lor se gaseste omul. Hristos Se face Om,
devine Dumnezeu-Om si sfinteste toata zidirea. Asadar, Dumnezeu nu doar ajuta
zidirea, pe om, ci Hristos se uneste cu omul, si omul devine divino-uman,
precum Hristos, dar dupa har.
Acesta este scopul cel mai inalt, nu ca omul sa devina mai bun, ci sa
dobandeasca trasaturile prezentei, insusirile vietii lui Dumnezeu. Nu inseamna
deloc exagerare aceste lucruri pe care le-au spus Apostolii, pe care le-au grait si le-
au trait Sfintii Parinti. Nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine![7], spune
11

Sfantul Apostol Pavel. Hristos traia inauntrul lui. Nu spune ca s-a intalnit
simplu cu Hristos, ca are credinta in Hristos, ca-L primeste sau este ajutat de
Hristos, ci spune ca Hristos traieste inlauntrul lui. Omul cel vechi a murit si
acum este un om nou, dar in Hristos.
Sfanta Impartasanie si intreaga noastra relatie cu Dumnezeu sunt o sabie cu
doua taisuri
Ne-am folosit de aceasta expresia in Hristos. Toate sunt in Hristos. De aceea, nu
doar credem, ne botezam, ne marturisim, ne rugam sau cugetam, ci, pur si simplu,
primim inlauntrul nostru Trupul si Sangele lui Hristos. Acestea sunt mult mai
vii decat propriul nostru trup si propriul nostru sange. Ne prefac trupul nostru in
Trupul lui Hristos si sangele nostru in Sangele lui Hristos.
Dar Trupul si Sangele lui Hristos nu lucreaza precum un medicament. Cand iei
medicamentul, oricum te-ai afla, fie ca esti intins, fie ca te misti, fie ca vrei, fie ca nu
vrei, medicamentul va lucra inlauntrul tau si-si va face efectul. De pilda, daca iei un
calmant, nu vei mai simti durerea.
In cazul Sfintei Euharistii nu se intampla, intocmai, asa! Chiar daca suntem
vrednici, chiar daca nu suntem, noi, crestinii de astazi, primim Trupul lui
Hristos. Dar daca existenta noastra nu este inchinata Sfintei Euharistii, nu in
teorie, ci in practica, Sfanta Impartasanie, desigur, patrunde inlauntrul nostru
ca Sfanta Impartasanie, insa nu ne face bine, ci, din contra, ne face rau.
Acest lucru il clarifica sfantul Apostol Pavel in prima Epistola catre Corinteni. Nu
atrage doar atentia corintenilor sa se impartaseasca cu vrednicie, pentru ca altfel nu
se vor folosi, ci intareste si celalalt aspect, anume faptul ca: Cel care mananca si
bea Trupul si Sangele lui Hristos cu nevrednicie, osanda isi mananca si bea![8].
Pavel ajunge sa spuna ca multi dintre noi sunt bolnavi si mor pentru ca nu se
impartasesc cu vrednicie.
Prin urmare, putem sa afirmam ca relatia noastra cu Dumnezeu este o sabie cu
doua taisuri. Desigur, in mod special, legatura noastra cu Sfanta Impartasanie,
dar si intreaga noastra relatie cu Dumnezeu.
Cei care sunt indiferenti, fac raul cel mai mare. Noi, ceilalti, care, intr-adevar,
vrem din tot sufletul sa vietuim dupa voia Lui suntem putin mai reci, greu de
urnit, lenesi si poate ca ne facem ca nu intelegem. Daca vrem sa fim in legatura cu
Dumnezeu, din adancul sufletului nostru, atunci aceasta relatie este o sabie cu doua
taisuri.
Daca ne conformam voii Lui, Dumnezeu ingaduie sa vina asupra noastra
incercari, dar nu ne paraseste, ci ne sfinteste. Daca insa ne facem ca n-am inteles
si suntem lenesi, tocmai pentru ca in strafundul nostru vrem sa fim cu El, dar in
12

acelasi timp, nu suntem cinstiti, Dumnezeu poate sa ne lase sa patimim anumite
lucruri. Sa avem acest lucru in vedere! De aceea, se intampla cateodata ca, atunci
cand omul o duce putin mai bine, dar este departe de Dumnezeu, in momentul
in care se apropie de Dumnezeu, vin asupra lui lucruri rele.
i celui care este foarte sincer cu Dumnezeu, care se lupta zi si noapte sa faca
voia Lui, Dumnezeu poate sa ingaduie incercari grele, tocmai ca sa-l smereasca,
sa devina mai autentic, mai credincios, sa depinda mai mult de Dumnezeu si
toata relatia lui cu Dumnezeu sa nu fie din interes, ci sa poata spune:
Dumnezeul meu, oricat as patimi, orice mi s-ar intampla, pentru ca Te-am gasit
raman cu Tine!.
Relatia noastra cu Dumnezeu si, in special, Sfanta Impartasanie sunt o sabie cu doua
taisuri. Nu trebuie doar sa ne impartasim, ci sa fim atenti sa implinim voia
divina! Omul trebuie sa aiba inlauntrul lui smerenie, simtire. Altfel se va
impartasi nu spre folos, ci spre osanda.
Trebuie sa tinem dreapta masura in toate si sa nu lucram dupa propria
socoteala, asa cum credem sau auzim pe ici pe colo.
Sufletul tau este pe masura harului Trupului si Sangelui lui Hristos?
Asa cum ati observat, suntem pentru Impartasania cat mai deasa. Deoarece este
lucru usor sa se impartaseasca cineva, nu cumva sa o faca fara sa aiba in vedere
anumite conditii pe care trebuie sa le implineasca. Prin urmare, sa fim cu multa
luare aminte! Sa fim cu multa frica si cutremur, cu mare atentie, ca nu cumva sa
o facem constransi, ca nu cumva sa abuzam, ca nu cumva sa dispara frica din
sufletul nostru si sa primim Sfanta Impartasanie ca pe un medicament [in sens
de "panaceu", leac magic, care lucreaza asupra noastra automat, indiferent de
cum suntem si ce facem noi, n.n.]. Sa nu se intample asa!
Chiar si medicul cand prescrie un medicament, vede, in fapt, ce se intampla.
Daca medicamentul pe care-l prescrie foloseste, ii va spune bolnavului: continua
tratamentul!. Cand vede, insa, ca nu-i foloseste, va lua atitudine si va proceda
conform situatiei. Presupun ca exista situatii in care, un medicament nu
foloseste cuiva si nu lucreaza asa cum se astepta medicul, pentru ca organismul
lui nu-l accepta, in timp ce un alt organism il primeste, reactioneaza bine si da
rezultate.
Sfanta Impartasanie este buna, deoarece este medicamentul nemuririi. Dar
daca organismul nu o primeste, in sensul ca nu este pregatit in aceasta directie,
daca starea lui nu este potrivita in loc sa-i faca bine, ii va face rau.
Nu poate cineva sa se impartaseasca si sa-si continue viata ca si cum nu s-ar fi
impartasit si sa cugete plin de sine: eu m-am impartasit, eu ma cuminec des!.
13

Este o satisfactie egoista si placuta siesi. Folosul Sfintei Impartasanii va aparea pe
parcursul intregii vieti.
Sfanta Impartasanie te va ajuta sa fii mai smerit, mai spasit, sa-ti vezi
neputintele. Te va ajuta sa crezi mai mult in Hristos, sa vezi cat de zadarnica
este lumea, cat de desarte sunt toate lucrurile care ne leaga de ea, care ne
robesc. Te va ajuta sa nadajduiesti in Hristos, sa-L iubesti.
Daca Sfanta Euharistie nu aduce rezultate, atunci ceva nu merge bine. Ea
continua sa fie data tuturor. Cum se poate ca Trupul lui Hristos, care se afla
inlauntrul tau sa nu aduca nici o prefacere, nici o schimbare, nici un folos!?
Inseamna ca starea ta nu este cea potrivita, ca nu conlucrezi si nu raspunzi pe
masura harului Trupului si Sangelui lui Dumnezeu.
Deasa Spovedanie si relatia ei cu Sfanta Impartasanie
Spunem aceste lucruri tocmai pentru ca Spovedania este strans legata de Sfanta
Impartasanie.
Aceste doua Taine sunt independente, omul poate sa se spovedeasca fara sa se
impartaseasca. Asa cum de asemenea, poate sa se impartaseasca, fara sa se
marturiseasca. i vom explica acest aspect.
Este cu putinta ca omul sa cada in asemenea pacate, incat sa se duca sa se
spovedeasca, dar sa fie oprit de la impartasanie, si atunci va trebuie sa astepte.
Se poate din nou ca omul sa se fi impartasit ieri, si sa aiba binecuvantare sa se
impartaseasca si astazi. Este posibil sa se fi impartasit saptamana trecuta si sa
aiba binecuvantarea sa se impartaseasca si in aceasta saptamana, daca nu se
intampla ceva care sa-l opreasca de la Sfanta Impartasanie. Omul se smereste,
se pocaieste in inima lui si se impartaseste, daca are binecuvantarea duhovnicului.
Pocainta nu inseamna doar marturisirea pacatelor de doua, trei, cinci sau de o suta de
ori. Ea este ca un rau, inlauntrul sufletului, care ia cu el toate. Ar fi bine, daca ar fi
posibil, ca omul sa se spovedeasca si in fiecare zi.
Sunt unii care privesc altfel lucrurile. Se poate sa fie si cum spun ei, dar noi in
momentul de fata nu putem sa le acceptam, de aceea marturisim ceea ce socotim
corect. Cel mai bine este ca omul sa se marturiseasca in fiecare zi, si de asemenea, sa
se impartaseasca in fiecare zi. Deci, avand in vedere acest fapt, crestinul va face
marturisirea si se va impartasi cat se poate de des. Desigur, nu va hotari el
singur cat de des se va impartasi, ci duhovnicul.
Am spus ca unii considera ca trebuie altfel, si va voi spune ceva, chiar cu riscul de a
ma repeta. Daca imi amintesc bine, un teolog rus, profesor la o Facultate de Teologie
14

din America, in cartea sa Postul cel Mare, vorbind despre Spovedanie, lasa sa se
inteleaga ca omul va merge sa se marturiseasca doar daca a cazut in pacate de
moarte.
Nu acesta este si duhul Sfintilor Parinti ai Bisericii. Sfantul Simeon,
Arhiepiscopul Tesalonicului, un specialist in probleme de liturgica si teologie, a
scris multe lucrari, dar s-a preocupat in mod special si a explicat diferitele slujbe:
Vecernia, Utrenia, Taina Pocaintei, a Hirotoniei, Sfanta Liturghie, etc. Sfantul
Simeon a scris o cuvantare speciala despre Sfanta Euharistie. In aceasta cuvantare
recomanda preotului si-l sfatuieste sa se marturiseasca foarte regulat. Acesta
spune: Clericul sa slujeasca, daca este cu putinta, de patru ori, sau cel putin de
doua ori pe saptamana. Acest lucru este posibil si pentru preotul casatorit si pentru
cel necasatorit. Dar, subliniaza sfantul: Trebuie sa se ingrijeasca sa se spove-
deasca regulat, pentru ca sa aiba sufletul curat[9]. Sfantul a trait in sec. al XV-
lea, si invatatura lui despre Marturisire o tinem si noi.
Daca este necesar ca penitentul sa-si marturiseasca doar pacatele de moarte,
asa cum spun unii, si daca preotul, care dupa sfantul Simeon trebuie sa se
spovedeasca regulat, marturiseste ca are pacate de moarte, atunci inceteaza sa
fie preot. Se poate ca cineva sa nu aiba oprire, sa fie vrednic sa devina preot si chiar
sa se faca preot, dar odata ce cade in pacate de moarte, este oprit de la lucrarea
preotiei. Problema nu este doar sa se marturiseasca. Daca se caieste si se spovedeste,
primeste iertarea, dar revine in tagma mirenilor.
Prin urmare, alta parere au Sfintii Parinti, in special sfantul Simeon, acest mare
Parinte si teolog al Bisericii, el nu incuviinteaza ceea ce spun unii teologi
contemporani. Va repet si eu, omul cu cat se spovedeste mai regulat, cu atat este
mai bine.
Uneori, in scaunul de spovedanie, ca sa-i fac sa inteleaga problema aceasta, unor
penitenti a trebuit sa le dau exemplul gospodinei. Adeseori, ea sta toata ziua cu
carpa in mana, cu matura sau aspiratorul, pentru ca si simplul fapt ca ne
miscam prin casa, ridica praful care se pune pe mobila. Cu cat mult mai mult
sufletul omului trebuie sa fie stralucitor si permanent curat!?
Marturisirea care-l povatuieste pe omul launtric la smerenie
Ingaduiti sa va citez din cartea Peripetiile unui pelerin [Pelerinul rus, n.n.], un
minunat model de spovedanie.
Acest inchinator a mers la un duhovnic bun si s-a spovedit. Duhovnicul n-a fost
deloc multumit de marturisirea lui, si i-a dat cateva insemnari referitoare la
spovedanie.
15

Spovedania este cea care-l duce pe omul launtric la smerenie. Intorcandu-mi
ochii cu atentie spre mine insumi, si urmarind mersul starii mele interioare,
marturisesc din experienta mea ca nu-L iubesc pe Dumnezeu, ca nu am dragoste
pentru aproapele meu, ca nu am credinta si ca sunt plin de mandrie si de cugete
trupesti. Pe toate le gasesc inlauntrul meu, dupa o cercetare amanuntita a simturilor
si a purtarii mele.
Vedeti, foloseste doar patru faze, insa in acestea se gasesc toate cele dinlauntrul lui.
1. Nu-L iubesc pe Dumnezeu. Daca L-as fi iubit cu adevarat, as fi avut continuu
mintea mea indreptata spre Acesta si as fi fost fericit. Fiecare cuget pentru
Dumnezeu mi-ar fi adus bucurie si desfatare. Dimpotriva, foarte des si foarte lesne
cuget la diferite lucruri pamantesti, in timp ce preocuparea cugetului meu cu
Dumnezeu este o lucrare obositoare si seaca.
Daca L-as fi iubit pe Dumnezeu, vorbirea mea cu Acesta prin rugaciune ar fi fost
hrana si desfatarea mea si ea m-ar fi indrumat spre o comuniune nedespartita cu
El. I nsa, facand cu desavarsire cele potrivnice, nu numai ca nu gasesc multumire
in rugaciunea mea, dar trebuie de fiecare data sa depun efort ca sa ma rog.
Toti stim ca atunci cand iubim pe cineva, si sa avem inainte obstacole nenumarate,
vom ajunge la el. Cum poti sa-L iubesti pe Dumnezeu, cand, cu sila, abia te
indrepti putin spre El!
Ma lupt impotriva nepasarii, sunt biruit de pacatosenia mea si totdeauna
ravnitor sa ma prind cu orice cuget si lucru nesabuit, chiar si la ceasul rugaciunii,
fapt pentru care este firesc sa mi se imputineze rugaciunea si gandul sa mi se
indeparteze de la ea. Timpul meu trece nefolosit sau este folosit in lucrari desarte
si cand ma indrept spre Dumnezeu, cand ma asez sub umbra prezentei Lui, atunci
fiecare ceas mi se pare ca este un an intreg. Cand omul iubeste o persoana, se
gandeste la ea toata ziua, fara incetare, pastreaza continuu imaginea ei in inima
lui si se ingrijeste pentru aceasta si, in nici o situatie, persoana iubita nu pleaca
din mintea lui. Eu, insa, toata ziua, este mare lucru daca smulg o ora ca sa ma
adancesc in desfatarea si in cugetarea dumnezeiasca, sa viez in inima mea iubirea
pentru Dumnezeu. In timp ce, cu usurinta si multumire, cheltuiesc cele douazeci
si trei de ceasuri din zi si din noapte intr-o fierbinte ofranda si jertfa adusa
idolilor, diferitelor patimi. I n acelasi timp, graiesc despre fapte si lucruri de nimic,
care-mi intineaza duhul si acest lucru imi aduce multumire.
In cugetarile mele despre Dumnezeu sunt sec, trandav si lipsit de ravna. i fara sa
voiesc, se intampla ca altii sa ma miste spre o discutie duhovniceasca, dar caut sa
schimb subiectul in orice altceva mai multumitor pentru poftele mele. Sunt
infricosator de curios pentru orice lucru modern, pentru politica si pentru alte mii
de lucruri. Foarte des imi caut satisfactia in dragostea pentru cunostintele lumesti,
pentru stiinta, arta si vreau sa dobandesc cat mai multe bunuri. Cugetarea la legea
16

lui Dumnezeu, cunoasterea acesteia si a credintei nu ma impresioneaza prea mult,
nici nu-mi satisface foamea duhovniceasca a sufletului. Pe toate acestea le primesc
pentru ca inseamna, nu doar o preocupare fara substanta pentru un crestin, ba mai
mult, total lipsita de folos.
Daca iubirea fata de Dumnezeu inseamna tinerea poruncilor Lui asa cum a spus si
Hristos: Daca Ma iubiti tineti poruncile Mele!, eu nu numai ca nu tin poruncile
Lui, dar nu depun nici o osteneala ca sa le implinesc.
Acesta este adevarul absolut pe care-l trage, cu usurinta, cineva ca nu-L iubesc pe
Dumnezeu. Despre acest lucru sfantul Vasile cel Mare spune: Dovada ca omul nu-
L iubeste pe Dumnezeu si pe Hristos consta in faptul ca nu tine poruncile Lui!.
2. Nu-l iubesc nici pe aproapele meu. Daca l-as fi iubit, as fi putut sa ma gandesc
si sa ma hotarasc sa-mi dau si viata pentru acesta la nevoie. Dar nu numai ca nu
fac acest lucru, ci nici cea mai mica patimire nu sunt dispus sa sufar pentru el.
Daca l-as fi iubit pe aproapele meu, dupa porunca Evangheliei tristetile lui ar fi
fost si ale mele, iar bucuriile lui ar fi luminat fata mea, ca si pe a lui. Eu,
dimpotriva, sunt multumit sa aud diferite cuvinte urate despre acesta, in loc sa ma
intristez si sa sufar. Orice rau pe care-l aud despre aproapele meu, nu numai ca nu-
mi aduce mahnire, ci imi daruieste un fel de bucurie, ma umple de interes si
nadajduiesc sa aud mai multe. Greseala sau pacatul fratelui meu nu numai ca nu
le acopar cu iubire, ci le trambitez pe unde pot, cu multumire launtrica. Fericirea
aproapelui meu, cinstea, bunurile lui nu ma umplu de bucurie. Dimpotriva, ma
fac sa traiesc un sentiment de nepasare. I n sfarsit, nu de putine ori dispretul si
invidia imi cuprind sufletul fata de aproapele meu.
3. Nu am credinta nici in nemurire, nici in Evanghelie. Pentru ca daca eram
convins cu desavarsire si credeam fara indoiala ca dupa acest mormant ni se
deschide viata vesnica si reinapoierea lucrurilor create ale acestei lumi as fi
cugetat continuu la aceasta, fara odihna. I deea nemuririi m-ar fi zdrobit si as fi
trait aceasta viata trecatoare ca un strain si calator care are intotdeauna in mintea
lui grija sa ajunga in dulcea lui patrie. Dimpotriva, nici nu ma gandesc la vesnicie
si ma port in viata ca si cum as crede ca sfarsitul acesteia este si capatul existentei
mele omenesti. Inlauntrul meu se salasluieste, fara sa-mi dau seama, cugetul care
se exprima pe scurt prin cuvintele: Cine stie si cine a vazut cele care se petrec
dupa moarte?. Cand vorbesc despre nemurire, mintea mea incuviinteaza, in timp
ce inima mea se indeparteaza foarte, nelasandu-se convinsa de aceasta. Toata
aceasta necredinta a mea se vadeste din faptele mele si din grija continua sa-mi
satisfac viata simturilor.
Daca invatatura Evangheliei ar fi stapanit inima mea, cu credinta pe masura, as fi
fost prins de Cuvantul lui Dumnezeu si l-as fi cercetat, daruirea si atentia si-ar fi
gasit locas in sufletul meu. Atentia, milostivirea, iubirea care se ascund in Acesta
17

m-ar fi indrumat la fericirea si la bucuria cercetarii legii lui Dumnezeu zi si
noapte. I n cugetarea aceasta as fi gasit hrana duhovniceasca, painea sufletului
cea spre fiinta si inima mea ar fi fost miscata spre pastrarea ei. Nimic din aceasta
lume n-ar fi putut sa ma intoarca de la implinirea ei in viata mea Dimpotriva, cand
citesc sau aud atatea despre Cuvantul lui Dumnezeu, daca nevoia sau iubirea de
cunoastere ma imping spre aceasta o urmez fara atentia cuvenita si o gasesc, de
cele mai multe ori, plictisitoare sau fara vreun interes mai de seama. De obicei
ajung la finalul cugetarii fara vreun folos mai insemnat si intotdeauna gata sa-l
schimb cu lecturi usoare, care mi se par mult mai interesante si ma multumesc.
4. Sunt plin de mandrie si egoism!. Toate lucrarile mele ma conving de acest
lucru. Vazand ceva bun in mine, doresc sa-l fac vadit sau sa ma mandresc pentru
aceasta inaintea celorlalti oameni sau sa ma minunez launtric. Daca arat o
smerenie exterioara, o pun pe seama propriei mele puteri ma socotesc pe mine
insumi mai presus decat ceilalti sau cel putin nu mai rau decat acestia. Cand imi
descopar vreo greseala, ma ostenesc sa ma indreptatesc si s-o acopar zicand: Ce
sa fac, asa sunt facut!, sau Nu conteaza, nimeni n-o va lua in seama!.
Ma manii pe cei care nu arata pretuire pentru persoana mea, si cred ca sunt
oameni care nu pot sa pretuiasca valoarea altuia. Ma bucur de darurile mele si
toate caderile mele le consider cu desavarsire chestiunea mea personala. In timp
ce ma tanguiesc, aflu multumire in necazurile vrajmasilor mei. Cand ma lupt pentru
ceva bun, o fac cu scopul sa castig laude, sau sa castig bunavointa duhovnicului
meu, sau sa primesc o mangaiere trecatoare. I ntr-un cuvant, imi construiesc
continuu propriul meu idol, pe seama caruia pun neintrerupt slujirile mele,
ingrijindu-ma in orice chip pentru multumirea mea si pentru cultivarea patimilor
si dorintelor mele.
Savarsind toate acestea, recunosc ca sunt plin de mandrie, de felurite pofte
trupesti, de necredinta, de lipsa iubirii fata de Dumnezeu, de rautate fata de
aproapele meu. Ce stare mai pacatoasa decat aceasta ar putea sa existe? Starea
duhurilor intunericului, trebuie sa fie mai buna decat a mea! Acelea chiar daca nu-
L iubesc pe Dumnezeu, chiar daca ii urasc pe oameni si se hranesc cu mandria, cu
toate acestea cred in Dumnezeu si se infricoseaza. Eu insa ce fac? Se poate sa ma
gasesc intr-un chin mai rau decat acesta cu care ma confrunt? Cum sa nu primesc
pedeapsa cea mai aspra pentru viata mea nesabuita si trandava, pe care recunosc
ca o duc?.
Criteriul privind apropierea de Sfintele Taine ni-l prezinta cu acuratete Parintele
Dumitru Staniloae:
Cand te apropii de Euharistie, principalul e sa crezi in prezenta reala a
Trupului si Sangelui Domnului in ea si ca esti pacatos, dar si sa fi luptat in tot
18

felul impotriva pacatelor si pentru curatirea de ele. Adica sa nu vii ca unul ce te
impaci, cu nepasare, cu starea de pacatos.
Numai luptand din toata puterea, e prezent si Dumnezeu in tine, luptand cu
puterea Lui impreunata cu puterea ta. Daca lupt molesit, Dumnezeu nu lupta cu
tarie in mine. In taria luptei mele e prezenta taria luptei lui Dumnezeu. Dumnezeu
vrea sa fiu tare, dar nu sunt tare daca nu simt puterea mea incordandu-se. Insa in
incordarea aceasta e lucrator si Dumnezeu pe masura ei.
Deci mantuirea se capata prin voia omului si se respinge prin ea. Cel ce se apropie
cu parere de rau pentru pacatele sale de Sfantul Trup si Sange se mantuieste,
iar cel ce se apropie cu nepasare sau dispret se osandeste.
A se imbraca cu Hristos inseamna a se imbraca cu putere. Imaginea e luata de la
imbracarea cu o armura; caci Hristos e ca o arma sau ca o armura. Dar se intelege ca
pe Hristos Il imbracam cand Il primim in noi; caci nu ti se comunica puterea
cuiva, daca nu ti se face oarecum interioara. Dar acelasi lucru inseamna a te
impartasi cu Trupul lui Hristos: inseamna a te imbraca cu puterea Lui. Ideea e
ca Trupul lui Hristos cu care ne impartasim sau cu care ne imbracam nu e ceva care
ramane in noi sau lipit de noi, ca un lucru pasiv, ci e un izvor de putere de care
ne folosim, intrucat noi insine ne insusim activ aceasta putere. Dar, ca sa fim
mereu tinuti in stare de putere, trebuie sa fim in comunicare continua cu
Hristos; sa stam mereu in comuniune cu Soarele puterii duhovnicesti.
Se remarca legatura fireasca intre pomenirea neincetata a lui Hristos, deci si a
patimii Lui, prin rugaciune, si impartasirea continua cu Trupul Lui rastignit si
biruitor al mortii prin cruce. Comunicarea continua cu Trupul Domnului
intretine pomenirea Lui continua, caci ea e o pomenire cu lucrul, cu fapta, nu
numai cu cuvantul. La randul ei, pomenirea neincetata a Domnului cu
cuvantul, deci comunicarea Lui cu mintea, cu duhul, cu inima noastra, se cere
dupa o comunicare deplina cu Hristos prin impartasirea de Trupul Lui.
Impartasirea deasa cu Trupul Domnului ca si comunicare a puterii Lui catre
noi, comunicare a Duhului Lui in sufletul si vointa noastra, nu trebuie sa fie deci
o primire magica a Lui, ca lucrand prin El I nsusi fara noi. Factorul activ uman
comunica cu factorul activ care e Hristos, pentru a deveni si mai activ. De aceea
trebuie o pregatire in acest sens din partea omului. Cine se impartaseste cu
nevrednicie judecata siesi mananca, nedeosebind trupul Domnului (I Corinteni
11, 29). De aceea e mai buna o impartasire mai rara dar bine pregatita, primita cu
mare concentrare de putere si cu hotararea de a conlucra cu puterea din Trupul
Domnului, decat o impartasire int-o stare laxa, nepasatoare, a puterilor proprii. O
impartasire deasa cu Trupul si Sangele Domnului poate duce la slabirea
concentrarii in primirea Lor.
19

De aceea credem ca nu e bine sa se impartaseasca toti credinciosii sau foarte
multi la fiecare Sfanta Liturghie, fara spovedanie si fara post, chiar daca ei se
socotesc lipsiti de pacate grele. Aceasta poate duce la un automatism lipsit de
simtire al primirii Sfintei I mpartasanii.
Prin spovedanie ne recunoastem greselile: doar astfel ne taiem mandria noastra.
De aceea Biserica Ortodoxa pastreaza randuiala de a conditiona participarea la
jertfa euharistica de marturisirea pacatelor, de recunoasterea vinovatiei noastre.
Trebuie sa traim cu cutremur acest moment, atat din pricina obisnuintei noastre
cu tot felul de ganduri, de critici ale altora, de suparari cu altii, cat si din constiin-
ta ca ne impartasim cu Trupul preacurat al Domnului cerului si pamantului si cu
preascump Sangele Lui.
Mai de curand (cu exceptia unora mai batrani care existau deja) s-au ivit si
parintei generosi care considera depasita ideea de sinteza propusa de Pa-
rintele Dumitru Staniloae, care coincide de fapt cu parerile Parintilor: Paisie
Aghioritul, Arsenie Papacioc, Iustin Popovici glasul Traditiei. Unul dintre
acesti tineri propovaduitori spunea intr-o conferinta: Nu ne impartasim ca spune
cutare mosneag (recte duhovnicii consacrati ai romanilor n.n.) ca n-avem
patruzeci de zileca n-avem nu stiu ce!? Atunci mi-am amintit o observatie a
Cuviosului Paisie Aghioritul careia ii dau citire cu speranta ca le-ar putea modera
entuziasmul acestor parintei:
Daca un parinte nu are prea multa experienta, dar are dragoste foarte mare si
adanca smerenie, el ii poate ajuta pe fiii sai duhovnicesti cerand indrumare de
la Batranii mai incercati si cu harul lui Dumnezeu, pe care il primeste neincetat
datorita marii sale smerenii. Cu toate acestea, preotul tanar care aduna in jurul
lui persoane tinere ca ucenici isi arata inaltimea mandriei, de care este patruns
pana in maduva oaselor. El este asemenea unui prunc nascut cu barba -un
monstru -, iar cei care il urmeaza dovedesc ca au mintea sau inima bolnava.
Referitor la acel soroc de patruzeci de zile, Sfantul Simeon, Arhiepiscopul
Tesalonicului, scrie cu totul altceva in Tratat asupra dogmelor credintei noastre
ortodoxe:
Crestinii, si ei adesea, prin spovedanie, prin sfaramarea inimii si cucernicia
sufletului sa se cuminece si nimeni dintre cei ce se tem si iubesc pe Domnul sa nu
treaca peste patruzeci de zile; si daca se va pazi, pe cat va putea, sa se apropie si
mai curand de cuminecatura lui Hristos; si daca se va putea, si in toate
duminicile, mai ales cei batrani si cei bolnavi
[...]
Prea Sfinitul Ioan Mihlan face o analiz de mare realism duhovnicesc, care
constituie de fapt criteriul Tradiiei:
20

Se obinuiesc mari pregtiri inainte de primirea Sfintei Cuminecturi i mai
puine dup primirea infricotoarei Taine. Or, dup primirea talantului
trebuie s lucrm cu el. Puterea Sfintei Cuminecturi se realizeaz in msura
n care noi conlucrm cu harul transmis prin cuminecare. Aici se pare c
suntem deficitari. Uneori lipsesc aceast trud i sinergism, de aceea i rodirea
mai puin eficient a Sfintei Taine. Nu cred n rodirea imprtirii dese fr o
srguincioas lucrare cu Harul. Avem exemple destule. Mai inti noi, preoii,
care ne imprtim foarte des, i Sfnta Maria Egipteanca, care s-a imprtit
o singur dat, dar a conlucrat cu harul, inct umbla pe apele Iordanului.
Cantitativul i calitativul trebuie imbinate intr-un mod inelept.
[...]
Omului i revine s lupte, iar lui Hristos s dea puterile [energiile] trebuitoare.
Numai in acest fel se svrete lucrarea desvririi evanghelice divino-umane
a omului. Lucrul acesta se face intotdeauna dup o simetrie divino-uman, ca s nu
se intample una din dou: nici omul s nu devin robot,nici Dumnezeu s ajung
de prisos. I ntr-adevr, omul ar deveni un automat dac puterile harului lui
Hristos ar lucra desvrirea i mntuirea lui fr participarea voinei lui i fr
lupt; iar Dumnezeu ar fi de prisos dac omul ar urmri desvrirea i
mntuirea lui numai prin ostenelile proprii, fr participarea puterilor harului
lui Hristos. Dar, fiindc desvrirea i mntuirea sunt un lucru divino-uman, de
aceea este nevoie de amndou, adic de echilibrul divino-uman in conlucrarea
divino-uman. Aceast ascez divino-uman a desvririi omului este o lupt
continu impotriva pcatului, mpotriva ispitelor i a patimilor, impotriva
duhurilor celor necurate. In lupta aceasta cretinul invinge intotdeauna dac
folosete puterile pe care i le procur Iisus. Si el se lupt aducnd tot sufletul lui i
toat voina lui. El se ofer pe sine ca lupttor, iar armele le ia de la Hristos. In
lupta aceasta se ostenesc i se chinuiesc sufletul su, contiina sa, voina sa i,
potrivit ostenelii, primete de la Domnul energia care lucreaz n el n putere.
Smna lui Dumnezeu cea dintru inceput se afl in sufletul zidit dup chipul lui
Dumnezeu, in mintea, in voina omului; dar smna lui Dumnezeu se seamn
din plin nluntrul omului, mai ales prin Sfintele Taine si prin sfintele virtui
cele evanghelice. Sfintele Taine i sfintele virtui sunt de asemenea smna lui
Dumnezeu inluntrul omului, care ncolete prin fapte, crete i moare. De pild,
Sfnta Imprtanie este smna lui Dumnezeu, n ea Se gsete intreg
Dumnezeul-Om. Lucrarea omului face sa creasc aceast smn in toat fiina
lui, in toate gndurile lui, in toate tririle lui i in firea lui intreag, s-i strbat
intreg sufletul, inima ntreag, mintea intreag, puterea intreag i ntreaga lui
rvn, intreaga lui neobosit faptuire evangheliceasc. Ingrijindu-se de virtuile
cele dinluntrul lui, omul face ca smna lor s treac de la incolire la
deplina maturitate la rodirea virtuilor. Cci Sfnta Imprtanie nu e altceva
21

decat Sfnta Tain in care Dumnezeu, n chip concret i real Se intrupeaz in
om.
[Cuviosul I ustin Popovici].
Cuviosul Paisie Aghioritul ne spune acelai lucru:
N-are atta importan ct de des se imprtete cineva, ci mai cu seam felul
in care se pregtete pe sine pentru aceasta, i ct de mult il pstreaz inauntrul
su pe Hristos dup aceea. Dac ar fi fost s se sfineasc omuI aa, pur i simplu,
atunci toi preoii care se imprtesc in cursul sptmnii si in fiecare duminic ar fi
deja sfini! Conteaz cum se impartete cineva i ct osteneal face pentru
aceasta. Unul care se imprtete des nu inseamn c se va si sfini. Dac ar fi
astfel, s-ar sfini toi preoii care consum intreg Sfntul Potir. Ct timp rmne
harul Sfintei Imprtanii cu cel care o primete? Oare nu-l pierdem de
indat? Pregtirea are un mare rol in pstrarea haruIui Sfintei Imprtanii.
Cnd am mers la Sinai, coboram la mnstire in fiecare sptmn sau la dou
sptmni, ca s m impartesc. Odat un proiestos, care inlocuia pe episcop cnd
lipsea din mnstire, mi-a spus: Ei, dar chiar in fiecare sptmn, clugrii
trebuie s se imparteasc de patru ori pe an. Atunci aveau tipic sa se
imprteasc des. Aveam i camilafca. Nu trebuie nici camilafca, imi spune. Ei
i-o puneau numai la srbtori. S fie binecuvntat am spus i o purtam si eu
aruncat pe umr, ca pe un fular i nu m-a mai preocupat asta. Ce? S m cert? De
fiecare dat cnd coboram m pregteam pentru Sfnta imprtanie i
mergeam la biseric. Atunci cnd preotul spunea: Cu fric de Dumnezeu,
mi plecam capul spuneam: Hristoase al meu, Tu tii ct nevoie am, i
simeam o astfel de schimbare, pe care nu tiu de a fi simit-o dac ma
imprteam.
Se observ atitudinea smerit a Cuviosului Paisie Aghioritul, care fiind
impiedicat s se cuminece primete har din belug. Este de mare folos indeosebi
pentru tineri s ia aminte, s se cerceteze dac nu cumva au dat loc vreunui
duh de rzvrtire in sufletele lor i n felul acesta s-au lipsit de har, acuznd
spiritualitatea romneasc de inchistare. [...]. Este o privire facil, unilateral
accentuarea imprtirii dese fr o pregtire continu. SubtiIitatea acestei
chestiunii gingae o sesizeaz diaconul Ioan I. Ic jr. in studiul su introductiv la
traducerea voluminoasei crti Imprtirea continu cu Sfintele Taine. De
asemenea, este de mare folos citirea Scrisorii ctre Vladimireti, unde se observ ce
efecte poate produce spiritul gregar indeosebi la noi, la romni, i cum se poate
contraface evlavia fa de Euharistie. Iat o istorisire gritoare n acest sens:
Dac un trup, atingndu-se de un alt trup, se schimb in puterea lui de
lucrare, cum nu se va schimba cel ce s-atinge de trupul Domnului cu mini
nevinovate? Cci s-a scris i in Gherontic (Pateric): Ioan de Bostra, brbat sfnt i
22

avnd putere asupra duhurilor necurate, a intrebat pe draci, care locuiau n nite
fetite furioase i chinuite de ei cu rutate, zicnd: De care lucruri v temeti la
cretini? Acetia au rspuns: Aveti cu adevrat trei lucruri mari: unul pe care-l
puteti atrna de grumazul vostru; unul cu care v splati in biseric; i unul pe
care-l mncati n adunare. Intrebndu-i Din acestea trei de care v temeti mai
mult?, au rspuns: Dac ai pzi bine aceea cu ce v imprtiti, n-ar putea
nimeni din noi s fac ru vreunui cretin. Deci lucrurile de care se tem
rufctorii mai mult dect de toate sunt crucea, Botezul i Cuminectura.
[W. Bossuet, Apophtegmata, Tubingen, 1923].
Dup cum vedem, este nevoie de a pzi bine aceea cu ce ne imprtim.
Lucrul acesta l ignora cndva ucenicul Sfntului Serafim de Sarov i drept
consecint a strii lui de entuziasm orgolios a fost posedat de diavol o perioad,
ceea ce confirm pledoaria de mai sus.
In acel moment m-am gndit, scria Motovilov, cum este cu putint ca o cretin
ortodox, care se imprtete cu Preacuratele i de viat fctoarele Taine ale lui
Hristos, s mai poat fi stpnit de duhul cel ru al diavolului i inc un timp
aa de indelungat, de treizeci i mai bine de ani? i am zis: E o prostie! Nu se
poate una ca asta! A vrea s vd cum ar indrazni necuratul s se cuibreasc
nluntrul meu, dac m-a mprti ct se poate de des cu Trupul i Sngele
Domnului Hristos!
Sfntul Siluan scoate la iveal aceleai nuane care de cele mai multe ori le trecem
cu vederea:
Dac cineva se mrturisete nesincer i ii face voia proprie, atunci, chiar dac
se imprtete cu Sfintele Taine, demonii viaz in trupul su i i tulbur mintea.
Daca vrei ca demonii s nu vieze in tine, atunci smerete-te, fii asculttori
mrturisete-te sincer
Mai consemnm mrturia Printelui ieroschimonah Paisie Olaru:
Nu deasa Imprtanie ne duce la desvrire, ci pocina cu lacrimi, deasa
spovedanie, prsirea pacatelor, rugciunea din inim. Rvna unora pentru deasa
Imprtanie este semnul slbirii credintei i al mndriei, iar nu semnul sporirii
duhovniceti. Indreptarea i sporirea noastr pe calea mntuirii incepe cu deasa
spovedanie i se continu prin post i rugciune cu lacrimi, prin prsirea
pcatelor, milostenie, impcare cu toi i smerenie. Numai dup ce facem toate
acestea ne putem imprti mai des. Altfel cum sa-l primeti pe Domnul cerului i
aI pmntului cnd sufletul tu este necurat, nespovedit, robit de patimi i mai
ales, plin de mndrie?
Printele Arsenie Papacioc elucideaz pe scurt, dar cuprinztor problema
imprtirii:
23

Dar acum se pune o problem cu aspect tehnic. Cnd ne imprtim? Nu timpul
decide. Asta-i o greeala. Decide intensitatea credinei tale, vpaia din inima ta.
Cum spune Sfntul Ioan Gur de Aur: Ani s-i dai? Vindec-i rana! Acesta-i
scopul duhovnicului. Si, dac ii vindeci rana, il faci capabil de intalnirea cu
Hristos prin imprtire.
Nu ne imprtim pentru c au venit Patile sau Craciunul. Ne imprtim ca
s fim mereu cu Hristos, pentru c nu exista numai o mprtire cu Sfintele
Taine ci i o mprtire duhovniceasc, adic aceast continua prezen a
inimii noastre la Dumnezeu.
S-a discutat foarte mult in lumea tritorilor, a oamenilor de credin i a
duhovnicilor cnd sa te impartaeti. Unii spun c la patruzeci de zile. Dar nu
timpul decide, ci pregtirea ta interioar, pentru c la un eveniment aa de
mare, ca s-L primeti pe Dumnezeu, cu adevrat ii trebuie o pregtire.
Numrul acesta de patruzeci nu trebuie ignorat. Ce inseamn numaidect acest
patruzeci? Drag, mai inti de toate, un timp ales de Dumnezeu, un timp suficient
ca s te pregteti pentru marele eveniment ce are in vedere Venicia. Patruzeci
de zile a durat potopul lui Noe. Patruzeci de zile a stat Moise in Muntele Sinai.
Patruzeci de zile a postit MntuitoruI. Patruzeci de zile dureaz postul
Crciunului si Postul Patelui. E un timp suficient ca s te pregtesti pentru
marele eveniment care urmeaz, eveniment bisericesc, mntuitor. A patruzecea
zi dup zmislirea pruncului se formeaz inima. A patruzecea zi dup moarte
putrezete inima.
Noi am rmas la patruzeci de zile intr-o form traditional, care nu e att de
recomandat. Te mpartaeti continuu cu Hristos, duhovnicete, iar cnd te
pregateti i printr-o postire Nu numaidect postirea este o condiie. Nu o
faci pentru c i s-a spus s-o faci, ci ca s te smereasc trupete, s renunti la o
serie ntreag de porniri spre rau: lcomii, curvii, judeci. Posteti cu procese,
cu certuri, cu procurori i cu avocai? Asta nu. Si atunci, imprtirea este in
funcie de curtirea inimii tale.
Inima e adncul cel mai adnc din noi. A putea s spun c inima e o fiin in
fiin. De ce spune Dumnezeu: Am fcut inima ta ca s locuim in ea? El nu
locuiete oriunde. Dumnezeu, Care Se simte att de ludat in slvile Cerurilor,
are placerea s locuiasc intr-o inim de om. Este locul pe care L-a fcut special
ca s fie gzduit El. Mintea e subordonat inimii. Fiina noastr de rspundere i de
adevrat bucurie prin unire cu Dumnezeu e inima. Curirea inimii ar fi deci un
motiv care trebuie respectat in vederea primirii Sfintei Imprtanii cu Trupul i
Sangele Mntuitorului. A te imprti cu Trupul i Sngele Mntuitorului
nseamn, repet, s fii una cu El, s fii cu adevrat un implinitor al cuvintelor
Lui i s recunoti cu adevrat c pierdut ai fost i te-ai aflat. Pentru c, da, e
24

nevoie s, te pierzi. Dar nu in sensul de a prsi invtura adevrat, ci de a renuna
la o identitate moleit, sau strict omeneasc i de a te regsi intr-o personalitate
ingereasc.
Aa cum am spus, imprtirea nu trebuie considerat dup idei fixe, numaidect
deas sau rar. Rar, pentru c e prea mare Dumnezeu, prea mare harul Su. Si
ii trebuie o pregtire. Dac n-ai hain de nunt!? Pi, Scriptura spune c te leag
i te d afar. Deci trebuie s fii pregtit. Si dac te imprteti foarte des, incepi,
ca fiin omeneasca nerodat, nelefuit, s-o iei ca un obicei, nu cu team i fric
de Dumnezeu. Dac ai aceast team de Dumnezeu cu adevrat i te gandeti la
importana acestui fapt, atunci eti bun de mprtit mai des.
Dar dac o iei din obinuin sau zilnic, cum am auzit ca se face in unele pri,
este o greeal extrem de mare. Pentru c nu postirea n sine decide, dar ea este
necesar, ca s te mai strujeasc niel trupete. Trupul acesta trebuie s existe
i s implineasc o serie de lucruri ale firii. Dar s fim impotriva exagerrii
lucrurilor. Si atunci e necesar postirea.
- Iari e o primejdie mare, tocmai pentru ca-i foarte mare lucru mai mare
dect a te imprti nu exist nimic n viaa cu Dumnezeu s nu te
imprtaeti. Intervine i Imprtirea duhovniceasc, cu: Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiete-ne pe noi! Dar nu inlocuiete
imprtirea aceasta pipit, simit. Sfnta Imprtanie nu iart pacatele.
Sfnta Imprtanie desvrete. Iertarea pacatelor o primim in Taina
Pocinei: Te iert i te dezleg>> Deci nu se poate fr s mergi mai inti la
spovedanie, s primeti dezlegarea pcatelor, pentru ca Sfnta Imprtanie
poate s fie foc, s te ard.
- Este ntotdeauna necesar Spovedania nainte de Sfinta Imprtanie?
Este, ca s-i ierte pcatele. E nevoie s te spovedeti nu numai cnd te
imprteti, ci s te culci mereu cu linite, spovedit. Te duci la pansat de cte ori
esti rnit. Sau, intr-adevr, s o faci pentru c sunt o serie intreag de lucruri
care i-au scpat. Lumea e obinuit s spun nite pcate, dar s tii c foarte
puini ii pun problema unor pcate pe care noi le numim pcatele lipsirii,
adic faptele bune pe care le puteai face i nu le-ai fcut. Vedei, i asta inseamn
o curire. A vorbit de ru, nu s-a rugat suficient i permanent Mai inti de
toate, cine tie s fac ce e bine i nu face pcat are (Iacov 4, 17). Ct bine
puteai s faci intr-o sptmn i nu ai fcut?! i iat ai svrit pcatele
lipsirii. Nu prea vd la spovedanie: c puteam s fac un bine i n-am fcut.
Si eu recomand tuturor sa se spovedeasc bine, ceea ce inseamn s te gndeti
la spovedit cu mult timp inainte, adic s-i faci mereu acest control, iar la
spovedit s te duci pregtit. Te-ajuta duhovnicul, cci s-ar putea s uii unele
lucruri, dar in orice caz, nu te duce nepregtit sau din obinuin.
25

Repet: nu se poate s mergi la imprtit fr dezlegare. Cu nevrednicie se
imprtete un om imptimit, necurait, nespovedit, fr grij, care merge din
obicei sau care nu s-a spovedit cu adevrat. Pentru c o spovedanie bun este ca
tu s fii pe poziia de a nu mai face. Nu s te spovedeti i s spui c asa i-aa fac.
Asta e o fraud. Nu trebuie s te ingrijoreze marile pcate, pentru c toate se iart,
dar s fii pe o poziie de mare cin. Te spovedeti de pe poziia de a nu mai
face. C se intmpl, e accident, dar nu e deliberarea ta, nu-i nepsarea ta, nu e
pocin fals. Cnd te pocieti cu adevrat, te duci ca s nu mai faci. Altfel
eti vinovat de participare, nu de accidentare.
Deci, ca s poi s fii pregtit trebuie sa fii un om de jertf. Aceasta-i poziia
cretina: jertfa.
Incheiem cu o precizare a Sfntului Ioan Iacob Hozevitul:
Boala i neputina, precum i moartea celor ce se fac vinovai de Trupul i
Sngele Domnului nu sunt obinuite, ca la toi oamenii. De obicei la acetia
bolile i neputinele sunt mai mult sufleteti, dar se rsfrng i asupra trupului.
La ei vine boala pe neateptate i fra sa aib vreo pricin fireasc. Ii ajunge de
multe ori paralizia sau boala grea la creier. Mai toi au mereu fiori de fric,
neastmpr i sunt cu ideea c-i urmrete cineva i-i persecut, intocmai cum
spune in Sfanta Sfnta Scriptur despre Cain.
(din: Ieromonah Benedict Stancu, Nuante si false nuante in viata
duhovniceasca, Editura Sophia, Bucuresti, 2007)

Cuvnt al Sfntului Ioan Damaschin, despre mprtirea cu Trupul lui Hristos
Pe muli i vedem primind Trupul lui Hristos fr pregtire, din obicei, iar nu aa
precum se cade, dup lege, a-L primi, n Sfntul post i n ziua de Pati, cu gndul
i cu mintea curat. C se cade s pzim Sfntul post ntru nevinovie i s ne
curim cugetul, i aa, s ne mprtim. Pentru c, cel necurat nu este vrednic
s primeasc, de pe Sfnta Mas, Trupul lui Hristos.
S nelegi, dar, c, cei de demult, care se mprteau Jertfelor, de mult fric
aveau trebuin i se cureau mai nti. Iar tu primeti, cu spurcate mini i
buze, fr de nici o fric, Trupul i Sngele lui Hristos, pe Cel de Care ngerii se
cutremur. Vremea o atepi, dar osteneala o treci cu vederea. Pe mpratul cel
pmntesc nu ndrzneti s-l srui cu buze necurate, pentru c de ocar i este lui
acest lucru. Apoi, leneule, oare, cum poi s srui, aa, pe mpratul Ceresc?
Au nu auzi, pe propovduitorul Ceresc, zicnd: Cei chemai, ieii i cei care sunt
ntru nepocin, s nu ndrzneasc! Drept aceea, muli primesc aceast
26

dumnezeiasc Jertf, o dat pe an, iar unii de dou ori, iar alii, de multe ori.
Dar cuvntul nostru nu este numai ctre acetia din urm, ci i ctre cei ce stau n
pustie, fiindc acetia o dat pe an se mprtesc, iar, de multe ori, i dup doi
ani. Atunci, dar, n care chip s se primeasc sfnta Jertf? Oare, ca cei care, o dat
pe an sau mai rar, se mprtesc, sau ca acei ce de multe ori primesc Trupul i
Sngele lui Hristos? Ci, aa s tii, c aceia ce au cugetul curat i dezlegare de la
duhovnic, unii ca aceia de-a pururea s se apropie. Iar, de nu sunt aa, atunci,
niciodat s nu se mprteasc. Dar, oare, pentru ce? Pentru c, spre Judecata
lor, o primesc, i spre osnd i spre pedeaps i chin. Cci cela ce va mnca
Pinea aceasta i va bea paharul Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi de
Trupul i de Sngele Domnului. Pentru aceea, i preotul, mai nainte rostete:
Sfintele sfinilor, de este, adic cineva dezlegat de pcate, s se apropie, cu fric
de Dumnezeu, cu credin, cu ndejde i cu dragoste.
sursa: Proloagele
***

Sfantul Ioan Hrisostomul citat de Sfantul Nicodim Aghioritul si Neofit
Kavsokalivitul:
Iar dac se mprtesc fiind pctoi, apoi nu trebuie s se mprteasc nici
la patruzeci de zile, i nici o dat pe an, precum zice Ioan Gur de Aur:
Aa cum cel ce are contiina curat trebuie s se mprteasc n fiecare zi, tot
aa i cel aflat n pcate i nepocit nu-i este de folos nici n srbtoare s se
mprteasc. Cci dac ne mprtim cu nevrednicie, chiar dac i numai
odat pe an ne-am mprti, nu ne eliberm de pcate prin aceasta, ci mai ales
mai mult ne osndim, Pentru c nici atunci nu ne mprtim curat. De aceea v
rog pe toi, nu v mprtii simplu, aa cum s-ar ntmpla, pentru c este
srbtoare. Nu!
Si iari n alt loc zice tot el:
Deoarece nici preoii nu cunosc pe toi pctoii care se mprtesc cu
nevrednicie, Dumnezeu de multe ori i descopera i i pred ca s fie pedepsii de
satana. Deoarece cnd se ntmpl oamenilor boli, necazuri, calamiti i
nenorociri i alte asemenea rele, din aceast pricin vin, pentru c se mprtesc
cu nevrednicie. Si aceste pe care le-am zis, le arat Pavel zicnd: De aceea adic,
Pentru c se mprtesc cu nevrednicie, sunt muli bolnavi i muli mor. Si cum,
mi rspundei, Pentru c ne mprtim numai odat pe an? Dar aci este rul c
nu v gndii la vrednicia mprtaniei, la curia sufletului, ci o socotii la
lungimea vremii i aceasta o socotii c este evlavie, adic a nu se mprti cineva
27

des, si nu tii c i numai odat pe an dac te mprteti cu nevrednicie i
vatmi sufletul i dac te mprteti cu vrednicie, des, te foloseti.
Nu este ndrzneal i obrznicie a se mprti cineva des, ci mprtirea cu
nevrednicie, chiar dac i numai odat pe an. Iar noi suntem att de ticloi i
nepricepui c tot anul facem pcate i nu ne strduim s ne curim de ele i
socotim c este de ajuns pentru curirea noastr s nu ne mprtim des i s
ndrznim cu ocar mpotriva Trupului lui Hristos. S ne gndim c cei ce au
rstignit pe Hristos, numai o singur dat L-au rstignit; i pentru c numai o
dat L-au rstignit, au fcut un pcat mai mic? Si Iuda numai odat L-a vndut,
i pentru aceasta nu s-a osndit? Nu este aa, nu!
Pentru ce dar s folosim sfnta mprtanie cu msurarea vremii? Timpul cel mai
bun pentru a ne mprti este contiina curat.
Si iari zice:
Pe care deci s-i iubim? Pe cei care se mprtesc numai odat pe an? Sau pe
cei ce se mprtesc de multe ori? Sau pe cei ce se mprtesc de puine ori? Nu!
Nu ludm nici pe cei ce se mprtesc o singur dat, nici pe acei ce se
mprtesc de multe ori, nici pe acei care se mprtesc de puine ori, ci ludm
pe cei ce se mprtesc cu contiin curat, cu inim curat, cu petrecerea i
viaa neosndit; cei ce sunt astfel, totdeauna se mprteasc; cei ce ce nu sunt
aa, nici odat pe an nu sunt vrednici s se mprteasc. Si din ce pricin?
Pentru c se mprtesc spre osndirea lor, spre iad i chinuri.
Sursa: DEASA IMPARTASIRE CU PREACURATELE LUI HRISTOS
TAINE
***

PARINTELE CLEOPA DESPRE MPRTIREA RAR I DEAS
Credinciosul: Printe, dar cum stau lucrurile cu cei ce zic c noi, cretinii, trebuie
neaprat s ne mprtim mai des cu Sfintele Taine?
Preotul: E bine ca un cretin s se mprteasc mai des, dar cu pregtirea
cuvenit unei asemenea Sfinte i nfricoate Taine. Ca s ne dm seama de
primejdia ce ateapt pe cei ce vor a se mprti fr pregtirea cuvenit, s
ascultm cuvintele Sfntului i marelui Apostol Pavel, care, n aceast privin,
spune aa:
28

S se cerceteze ns omul pe sine i aa s mnnce din Pine i din pahar s bea;
c cel ce mnnc i bea cu nevrednicie, osnd i mnnc i bea, nesocotind
Trupul Domnului (I Cor. 11, 28-29).
Iar ct privete deasa sau rara mprtire cu Sfintele Taine, s ascultm pe marele
dascl al lumii, dumnezeiescul printe Ioan Gur de Aur, care n aceast
privin ne vorbete aa:
Muli, cu Tainele acestea o dat ntr-un an se mprtesc, alii de dou ori, iar
alii de mai multe ori. Deci ctre toi ne este nou cuvntul, nu numai ctre cei de
aici, ci i ctre cei ce ed n pustie (pustnicii). C aceia o dat n an se mprtesc,
iar de multe ori dup doi ani. Apoi zice: Nici cei ce o dat, nici cei ce de multe
ori, nici cei ce de puine ori, ci cei ce cu tiina gndului curat, cei ce cu inima
curat, cei ce au via neprihnit. Cei ce sunt ntru acest fel, totdeauna s se
apropie; iar cei ce nu sunt ntru acest fel, nici mcar odat. Pentru ce? Pentru c
i iau judecat, osnd, munc i pedeaps.
Iar n alt loc zice:
Nu srbtoarea Naterii sau a Botezului Domnului, nici cele patruzeci de zile
(Postul Mare) fac vrednici pe cretini a se apropia de mprtirea cu
Preacuratele Taine, ci lmurirea i curia sufletului. Cu aceasta, totdeauna
apropie-te; fr aceasta, niciodat.
Apoi, artnd acest sfnt printe ct de mare este primejdia preotului ce d Sfintele
Taine celor nevrednici cnd va ti nevrednicia lor , zice aa:
Nu da sabie n loc de hran, c nu mic munc zace asupra voastr dac, tiind
pe cineva nevrednic, i vei ngdui s se mprteasc de masa aceasta.
Apoi zice:
Sngele lui Hristos din mna voastr se va cere.
Apoi artnd ct de mult inea el la darea cu grij a Prea Curatelor Taine ale lui
Hristos, zice:
Mcar voievod de ar fi, mcar eparh, mcar cel ncununat cu coroan, dac se
apropie cu nevrednicie, oprete-l, cci mai ru dect cel ndrcit este cel ce se
apropie cu nevrednicie. Teme-te de Dumnezeu, nu de om! Iar de te vei teme
de om, i de Dumnezeu vei rde. Iar dac te vei teme de Dumnezeu, i oamenilor
vei fi ntru cinste. Iar dac tu nu ndrzneti s-l opreti, adu-l la mine. Nu voi
ngdui s se fac aceasta. Mai degrab de suflet m voi despri, dect a da
Sngele Stpnesc celor nevrednici. Tot sngele meu l voi vrsa, mai nainte
29

dect voi da Snge att de nfricoat, cruia nu I se cuvine. Dar dac mult
cercetnd pe cineva, vedem c n-a tiut pe cel ru, nu este lui nici o vin.
i iari, n alt cuvnt al su, zice:
Cnd avei a v apropia de masa aceasta nfricotoare i dumnezeiasc i de
Sfintele Taine, s facei aceasta cu fric i cu cutremur, cu contiina curat, cu
post i cu rugciune.
Apoi, artnd cine este vrednic a se apropia de Sfintele i Preacuratele Taine ale lui
Hristos, zice aa:
Cnd auzi zicndu-se Sfintele Sfinilor s tii c aceasta nseamn c dac nu
este cineva sfnt, s nu se apropie; nu numai curat de pcate, c pe cel sfnt nu
numai izbvirea de pcate l face astfel, ci venirea de fa a Duhului Sfnt i
bogia faptelor bune.
Credinciosul: Dar cum trebuie s se pregteasc cineva pentru a primi Sfintele i
Dumnezeietile Taine ale Trupului i Sngelui Domnului?
Preotul: Oricine voiete a se apropia de mprtirea Sfintelor i
Dumnezeietilor Taine este dator mai nainte s fie spovedit cu de-amnuntul
de pcatele sale i, dac i va da voie duhovnicul su, s se mprteasc. Apoi
s se mpace cu toi, s-i citeasc toat pravila (rugciunile dup rnduiala
pus n Ceaslov) i s petreac cu grij sfnt, cu post i nfrnare, att nainte
de Sfnta mprtanie, ct i dup ce o va primi. Acest lucru l arat iari
Sfntul Ioan Gur de Aur:
Iar tu, mai nainte de a te mprti, postete, ca s te ari vrednic de
mprtire; iar dup ce te-ai mprtit, s sporeti nfrnarea, pentru ca nu pe
toate s le prpdeti, mcar c nu este acelai lucru s fii treaz nainte de a te
mprti i dup ce te-ai mprtit; cci trebuie s pzeti nfrnarea ntru
amndou, dar mai vrtos dup ce ai primit pe Mirele; mai nainte (trebuie a pzi
trezvia i nfrnarea), ca s te faci vrednic a-L primi, iar mai pe urm, ca s te
ari vrednic de cele ce ai primit.
Aadar, frate, nelege c pregtirea cu evlavie i srguin ne este cerut i
nainte de a ne mprti cu Sfintele i Preacuratele Taine i dup ce le-am
primit, deoarece mai ales ntru aceast vreme caut diavolul s ne ispiteasc i
s ne jefuiasc de bogia cea duhovniceasc pe care am primit-o prin
mprtirea cu Trupul i Sngele Domnului.
Credinciosul: Dar cum poate cineva s se pregteasc pentru mprtirea cu o
Tain ca aceasta, adic s primeasc prin mprtire Trupul i Sngele Domnului,
i cine poate face vreodat acest lucru?
30

Preotul: Da, cu adevrat, nimeni din oameni nu poate s pretind c s-a
pregtit vreodat ct trebuie pentru primirea nfricoatelor Taine ale Trupului
i Sngelui Domnului, dar nici nu trebuie s cad n dezndejde i neglijen,
din pricina acestei nevrednicii. Noi suntem datori s ne pregtim dup puterea
noastr, iar pe cele ce nu putem a le mplini, s le lsm pe seama milei i
ndurrii lui Dumnezeu, Care n-a venit s cheme pe cei drepi, ci pe cei pctoi
la pocin i Care tie totdeauna i netiina i neputina noastr. Acest lucru l
tim tot de la dumnezeiescul printe Ioan Gur de Aur:
Nu trebuiete nici s le lsm pe toate n seama lui Dumnezeu i s dormim, nici
silindu-ne s socotim c prin ostenelile noastre pe toate le isprvim, cci
Dumnezeu nu voiete ca noi s dormim, socotind c pe toate le lucreaz El, nici
nu voiete s ne mndrim c noi le facem pe toate.
Credinciosul: Oare i preoii trebuie s aib mare pregtire cnd slujesc Sfnta
Liturghie, ca i cretinii care se pregtesc pentru Sfnta mprtanie?
Preotul: Cu adevrat, mare pregtire trebuie sa aib cretinii care vin la Sfnta
mprtanie, dar mult mai mare pregtire trebuie s aib preotul, care nu
numai c se mprtete cu Sfintele Taine, ci i jertfete pe Hristos la Sfnta
Liturghie. Acest adevr nelegndu-l, dumnezeiescul printe Ioan Gur de Aur,
zice:
Mai curat dect razele soarelui trebuie s fie mna aceea care taie acest Trup,
gura care se umple de foc duhovnicesc, limba care se roete cu snge prea
nfricotor.
Apoi zice:
Ia seama cu ce cinste te-ai cinstit, de ce mas te ndulceti: de Cel de care ngerii
se cutremur vzndu-L i nici nu ndrznesc s priveasc fr fric la raza ce
iese de acolo. Cu aceasta noi ne hrnim, cu aceasta ne frmntm i ne-am fcut
noi ai lui Hristos, un trup i o carne. Cel ce va gri puterile Domnului, auzite va
face toate laudele Lui (Ps. 105, 2). Care pstor i hrnete oile cu propriile sale
mdulare?
Credinciosul: Dar dac cineva este bolnav, btrn i neputincios i este srac,
neavnd ce da milostenie, cum poate unul ca acesta s se pregteasc pentru
mprtirea cu Sfintele i Preacuratele Taine ale lui Hristos?
Preotul: Ascult, frate; Preabunul, Preanduratul, Preamilostivul i
Atottiutorul Dumnezeu nu cere de la om cele ce sunt peste puterea lui. Aadar,
de la cel bolnav i neputincios El nu cere post, privegheri, metanii i altele de
acest fel pentru a se putea mprti cu Sfintele Taine; nici de la cel srac nu
pretinde milostenie, ci numai trei lucruri:
31

1) spovedanie curat i mpcare cu toi;
2) smerenie a inimii, cu umilin;
3) rugciune de mulumire, adic s se roage n toat vremea lui Dumnezeu i s-I
mulumeasc pentru boala, suferina, neputina i srcia ce i s-au dat, cci att
srcia, ct i boala i suferina smeresc inima omului. Inima nfrnt i smerit,
Dumnezeu nu o va urgisi (Ps. 50, 18).
Credinciosul: Dar dac cel bolnav nu poate citi rugciuni multe, cum poate el s se
pregteasc pentru Sfnta mprtanie?
Preotul: n rugciuni nu este nevoie de cuvinte multe, precum a zis Domnul
(Matei 6, 7); suferindul s spun cu smerenie Tatl nostru, Doamne, I isuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiete-m pe mine, pctosul, iar ctre Maica
Domnului: Preasfnt Nsctoare de Dumnezeu, miluiete-m, precum i alte
rugciuni scurte ca: Miluiete-m, Dumnezeule, dup mare mila Ta (Psalm
50). Iar dac nu poate citi cnd are a se mprti cu Sfintele i Preacuratele Taine s
roage pe cineva s-i citeasc rugciunile de mprtire, iar el s le asculte cu
evlavie.
Iat, frate, c la cele ce m-ai ntrebat i-am rspuns, cu ajutorul Domnului, ct mai pe
scurt. S dea Domnul s le ii minte, spre folosul friei tale i al altora, crora vei
voi s le spui. i mai presus de toate, s ne rugm Preabunului Dumnezeu s ne ajute
cu mila i cu darul Su, ca s izbutim a face cele ce am vorbit mpreun, spre folosul
sufletelor noastre.
sursa: Siteul dedicat Parintelui Cleopa
Este cu neputinta o intoarcere mecanica la primele veacuri crestine. Problema
consta in faptul ca in primele veacuri masura vietii duhovnicesti era alta. E de ajuns
sa amintim aici prigoanele. Daca acum incepem sa ne impartasim des, fara sa ne
marturisim, vom obtine un rezultat cu totul nou, infricosator. Aceasta NU este o
cale de urmat.
Oamenii care cauta intr-adevar nevointa vietii duhovnicesti sunt foarte putini.
Multi cauta doar viata sufleteasca, confortul sufletesc, legaturile sufletesti, viata
pamanteasca, nu pe cea cereasca; nu doresc sa se elibereze de patimi, nu doresc
sa se lepede de voia lor, nu doresc sa jertfeasca nimic de la ei.
***

32

Cititi din aceeasi carte si: TAINA SPOVEDANIEI. Care este sensul ei
adanc si cum putem risca PROFANAREA ei prin formalism si
superficialitate?
Crestinii incepatori
Prin analogie, sa trecem acum la o problema: cea a varstnicilor. Pentru preot este
o mare bucurie cand vin la el oameni pacatosi care au reusit sa se intoarca la
credinta. Aceasta se intampla cel mai adesea in urma vreunei nenorociri, a unui
dezastru din viata lor. Astfel de oameni vin de obicei la biserica cu pacate foarte
grele si plang pentru ele inaintea Altarului. Iar preotul simte ca aceasta este o
adevarata pocainta si, din acel moment, penitentii incep o noua viata. Pentru preot
o astfel de pocainta este un praznic cu totul deosebit. El simte harul lui
Dumnezeu care trece printr-insul ca sa ajunga la omul care se caieste, ca sa-l
innoiasca, ca sa-i regenereze viata. In acest caz, preotul intelege cu adevarat ce
este Taina Pocaintei ca aceasta lucrare este un al doilea botez, ca intr-adevar
este Taina innoirii si unirii cu Dumnezeu. Astfel de cazuri nu sunt deloc rare, mai
cu seama cand oamenii ajung la biserica la varsta maturitatii.
Cu timpul insa omul devine un crestin obisnuit. Incepe sa mearga mai des la
biserica, sa se spovedeasca si sa se impartaseasca, obisnuindu-se treptat cu
aceasta. Poate fi vorba de un tanar crescut intr-o familie credincioasa, devenit intre
timp matur. Poate fi vorba de o fata buna si curata, draguta. Insa, cu toate
acestea, ea nu duce o viata duhovniceasca. Nu este in stare sa experimenteze o
pocainta sincera, sa se spovedeasca, sa se impartaseasca asa cum trebuie, sa se
roage, isi citeste o oarecare pravila, se impartaseste des, dar nu face acest lucru
cum se cuvine. Pentru ea nu exista lucrare duhovniceasca.
Desigur, asemenea oameni nu se comporta precum copiii. Ei nu fug prin biserica, nu
palavragesc, nu tipa. Au obiceiul sa ramana pana la sfarsitul slujbei. Daca au facut
aceasta din copilarie, acum le este foarte usor. Si pot sa stea astfel intreaga viata in
biserica, sa devina in general oameni buni. Sa nu faca nimic rau sa nu ucida,
sa nu fure, sa nu desfraneze. Insa, cu toate acestea, sa nu duca o viata
duhovniceasca.
Pot sa mearga la biserica intreaga viata, sa se impartaseasca, sa se spovedeasca
si totusi sa nu inteleaga cu adevarat ceea ce fac, sa nu inceapa viata
duhovniceasca si slefuirea de sine. Astfel de situatii pot fi intalnite foarte des. Si,
slava Domnului, de multe ori un astfel de vis se sparge in necazurile care
abunda in viata noastra. Unele intamplari grele, chiar pacate si caderi mari se
arata slobozite proniator in viata omului. Nu in zadar s-a nascut proverbul:
Omul invata din greseli.
33

Rezulta de aici ca omul care a fost crescut in biserica descopera adeseori cum ar
trebui sa fie adevarata pocainta abia atunci cand face greseli mari. Pana in acel
moment poate ca de mii de ori a mers la spovedanie, fara sa inteleaga vreodata
cu exactitate acest lucru, fara sa simta vreodata ce este aceasta. Desigur, aceasta
nu inseamna ca este de dorit sa cadem in pacate grele, de moarte. Este de trebuinta
insa ca viata noastra imbisericita sa fie mult mai vie. Poate ca este greu, cere
lucrare interioara. Sarcina preotului tocmai in aceasta consta: in a observa daca
omul lucreaza, daca se nevoieste asupra lui insusi; caci el nu trebuie sa realizeze
pur si simplu doar deprinderi schematice ale vietii, vizand oarece praznice ori
slujbe. Credinciosul trebuie sa aiba un scop pe care sa il urmareasca si sa-l atinga.
Orice om trebuie sa aiba programul sau de vietuire duhovniceasca.
Acesta este un lucru foarte greu, mai cu seama in zilele noastre, cand preotul,
pur si simplu, nu poate sa o duca la bun sfarsit cu atatia oameni care vin la el.
Ganditi-va ca, inainte de revolutie
[1]
, la Moscova erau 600 de biserici si mai mult de
1000 de preoti. Astazi, in acest oras, care s-a marit de 10 ori, exista in jur de 300 de
biserici si aproape 400 de preoti
[2]
, iar locuitorii sunt peste 10 milioane. Desigur,
conditiile preotilor sunt total diferite astazi. Nu li se poate cere sa faca fata la
atata multime de oameni, precum odinioara. Insa exista acum o foarte mare
nevoie de integrare activa in viata Bisericii a fiecarui membru al acesteia. Pentru
Biserica noastra pare destul de neobisnuit, lipsit de traditie.
La noi, ca dreptar, lucrurile sunt vazute cu totul altfel: batuska (duhovnicul) sta
langa usa Altarului si asculta. Iar la sfarsit spune: Ei, nu mai fa una ca asta,
nu e bine! Si urmeaza: Te iert si te dezleg Poate sa mai adauge inca vreo
cateva cuvinte, insa in linii generale aceasta este totul. Chiar si preotii mai in
varsta, cel mai adesea, asculta, tac si apoi, cu oarecare observatii generale,
indreapta si dezleaga. Cunoscuta pasivitate a duhovnicului a devenit la noi traditie.
Este important sa ne amintim ca la adevaratii stareti era vorba de o pasivitate
aparenta. Acestia erau oameni care savarseau o mare nevointa duhovniceasca.
Cand un om venea inaintea lor, ei incepeau mai intai de toate sa se roage
pentru acesta; adica incepeau indata o lucrare duhovniceasca activa. Si,
inevitabil, il asezau pe acest om intr-o cu totul alta dimensiune intru viata
duhovniceasca. Toti cei care veneau la staretul Ambrozie de la Optina ori la Sfantul
Serafim de Sarov ramaneau cu simtamantul unui eveniment grandios petrecut in
viata lor. Deci comportarea pasiva exterioara a duhovnicului nu era in contradictie
cu integrarea omului intr-o noua viata, intalnirea cu duhovnicul devenind o revelatie.
In zilele noastre, cand duhovnicul sta la spovedanie si la el vin fiii duhovnicesti, sco-
pul spovedaniei pare sa-i surprinda; ii uimeste pur si simplu. Iar aici trebuie sa fie
atins un cu totul alt tel. Preotul este dator sa-i invete catusi de putin, si astfel sa
comunice fiilor sai duhovnicesti ca ei sa vina la spovedanie cu oarecare gand al
unei experiente de nevointa despre care nu se stie daca va reusi ori nu.
I mpreuna-lucrarea cu duhovnicul trebuie sa fie foarte serioasa si profunda:
34

- Ce ti s-a intamplat pana acum? Primesti oare, ori nu? Data trecuta te-ai cait de
asta si de asta, ai putea sa-mi spui acum daca ai biruit acea deprindere rea? S-a
intamplat oare aceasta ori nu?
Preotul trebuie sa se obisnuiasca sa spovedeasca in acest fel.
Obisnuinta cu cele sfinte, obisnuinta cu spovedania reprezinta una dintre cele
mai mari rele ale vietii noastre bisericesti. Si aceasta se intampla in primul rand
pentru ca nu exista posibilitatea ori conditiile unei spovedanii adevarate, iar in al
doilea rand deoarece nu avem o intelegere justa despre ceea ce ar trebui sa fie
spovedania oamenilor care duc o viata imbisericita si care se impartasesc des.
Exista si o astfel de pozitie: sa se renunte la spovedanie, sa se impartaseasca
fara spovedanie. in Apus se procedeaza exact in acest mod in Franta si in
America. Oamenii se spovedesc o data pe an ori o data in fiecare post, si apoi se
impartasesc des, fara spovedanie. Se incearca o intoarcere catre canoanele din
vechime: sa te impartasesti des, dar sa te marturisesti rar. Luate dupa pravila,
lucrurile par a fi in regula. Si ar trebui sa se obtina rezultate bune. insa nu se
intampla una ca asta. Ba chiar pe dos, caci oamenii inceteaza sa se mai
spovedeasca. Ei merg la marturisire o data pe an. Preotul incearca sa-i intrebe ceva,
insa i se raspunde:
- De ce ma intrebati despre asta? Eu nu sunt vinovat cu nimic. Nimic din cele de
care ma intrebati nu am facut. De ce ma faceti sa ma simt stanjenit cu asemenea
probleme?
Poate nu cu astfel de cuvinte, nu pe un astfel de ton, dar oamenii deja nu mai inte-
leg de ce este nevoie sa se spovedeasca. Marturisirea pare a se pierde astfel
definitiv.
Desigur, este cu neputinta o intoarcere mecanica la primele veacuri crestine.
Problema consta in faptul ca in primele veacuri masura vietii duhovnicesti era
alta. E de ajuns sa amintim aici prigoanele. Daca acum incepem sa ne
impartasim des, fara sa ne marturisim, vom obtine un rezultat cu totul nou,
infricosator. Aceasta nu este o cale de urmat.
Daca nu aflam o iesire, trebuie sa stim totusi ca si ceea ce avem acum,
spovedania deasa de astazi, este o inovatie a veacului al XX-lea. O astfel de
practica nu a existat niciodata in istoria Bisericii. in Biserica primelor veacuri
oamenii se impartaseau des, insa se spovedeau foarte rar. La inceput, marturisirea
era un fel de drum in viata, daca omul nu era exclus din Biserica, in urma
vreunui pacat foarte greu.
In ultimele veacuri, in Rusia s-a impus datoria marturisirii drept canon inainte
de fiecare impartasanie. Astfel au inceput credinciosii sa se impartaseasca
35

foarte rar. Sa se impartaseasca o data pe an, in vremea celor doua posturi mari; si
aceasta devenea un adevarat eveniment. Trebuia sa ajunezi, dupa o saptamana de
post, dupa multe rugaciuni, multe canoane si acatiste, si abia dupa aceasta sa te
apropii de Sfanta Impartasanie. Pentru preot era greu, ce e drept, doar in vremea
celor doua posturi, dupa care, o lunga perioada, oameni dornici sa se impartaseasca
nu mai erau aproape deloc.
Exista inca preoti care, inspirati din zilele obisnuite de dinaintea spovedaniilor,
spun:
- De ce sunteti atat de multi pentru impartasanie? Doar nu va sarbatoriti cu totii
onomastica! Numai cei care au onomastica se impartasesc.
Aceasta traditie este inca vie.
Ne-am hotarat sa ne impartasim des, insa nu putem sa ne desprindem de canonul
acceptat in Rusia: marturisire inainte de fiecare impartasire. Aceasta cere o cu totul
alta abordare: deasa marturisire. Pe ea nicicand nu am avut-o. Aceasta conduce la
profanarea marturisirii. Omul nu poate sa se marturiseasca des daca duce o viata
bisericeasca normala. Deasa marturisire nu este pentru el ceea ce numim al
doilea botez. Nu putem sa ne intoarcem catre Biserica daca omul nu s-a
despartit de aceasta. Aici se schimba chiar intelesul Tainei. Apare o neclaritate.
Putem sa concepem deasa marturisire doar daca o inlocuim cu acea desco-
perire a gandurilor care se practica in manastirile de demult. Insa pe atunci o
astfel de practica nu era marturisire. Gandurile le asculta staretul, care cel mai
adesea nu facea parte din cinul preotesc. Intr-un anume fel, practica nu era legata de
impartasanie si nu se numea Taina; era un moment de crestere duhovniceasca.
Astazi, ceva asemanator a fost transferat in Tainei Pocaintei, dand cel mai adesea
rezultate nesemnificative.
Trebuie sa se afle o cale de iesire. Iar iesirea este limpede. Fara sa avem posibilitatea
sa excludem spovedania de dinainte de impartasanie, trebuie sa mentinem
rugaciunea de dezlegare. Sa-i rugam pe oameni sa se pocaiasca de pacatele lor, insa
fara sa amestecam aceasta cu spovedania minutioasa.
Pe de alta parte, preotul trebuie sa ia aminte la fiii sai duhovnicesti si sa-i
marturiseasca in acest mod:
- Cum te descurci in viata duhovniceasca? Ce ai nou de spus? Te nevoiesti oare
launtric ori nu? Daca nu, atunci nu avem despre ce sa mai vorbim. I ar daca te
nevoiesti, aceasta trebuie sa se vada.
Foarte repede se cern aceia care isi schimba viata duhovniceasca prin
marturisire. Raman doar putini care se nevoiesc cu adevarat, care doresc intr-
adevar si carora le prieste nevointa, care cauta sa duca o viata duhovniceasca.
36

Marturisirea lor este destul de limpede, neexistand probleme foarte grave. In acest
caz preotului ii este usor. Daca omul se nevoieste, daca staruie, el nu va avea
pacate grele. Se va cai insa de unele pacate ale sale de zi cu zi; astfel pocainta
lui va deveni lucratoare. Aceasta va da rezultate. Se va vedea ca el se nevoieste,
ca harul lui Dumnezeu lucreaza intr-un astfel de om.
Mult mai greu pentru preot este celalalt caz, foarte raspandit, in care omul nu
poate sa puna inceput vietii duhovnicesti. Incearca, o cauta, insa nu intelege ce
este aceea viata duhovniceasca. S-au incetatenit unele obiceiuri in viata Bisericii
care nu sunt pe deplin in concordanta cu dreapta intelegere a Tainelor, cu dreapta
intelegere a vietii duhovnicesti si care, in unele cazuri, sunt de-a dreptul
vatamatoare. Insa nu putem sa le indreptam pe unele ca acestea foarte repede,
caci aici intervine continuitatea practicii bisericesti. Ne ciocnim de o anume
intelegere a vietuirii in Biserica, devenita parca normativa si pastrata ca
autoritate de catre unii ierarhi ori ca practica din trecutul Bisericii. Toate
acestea sunt foarte incurcate. Si totusi problemele trebuie rezolvate, caci este nevoie
sa depasim situatia existenta, care este foarte critica. Ea poate sa ne aduca multe
deceptii si chiar putem ajunge la dezastru, daca nu ne gandim si nu ne straduim
in directia cea buna: sporirea duhovniceasca.

Duhovnicul
Duhovnicul are datoria sa fie si pedagog. Intr-o anume masura este necesar sa
posede arta pedagogiei, sa-si puna probleme pedagogice. Absenta simtamantului
pedagogic, a talantului, a darului, a stiintei, a experientei poate conduce pana
acolo incat preotul sa isi piarda fiii duhovnicesti, ii pierde nu doar pentru sine,
ci si pentru Biserica. Ei pot sa mai ramana inca multa vreme ori pot fi pentru
totdeauna oameni credinciosi, insa vor fi pierduti pentru Biserica.
Au fost multi asemenea oameni, in secolul trecut
[3]
, la granita dintre veacuri. Cel
mai adesea a fost vorba de credinciosi care intreaga viata s-au rugat foarte
putin. Care, in general, nu au inteles de ce trebuie sa mearga la biserica, de ce
este nevoie de Liturghie, de ce trebuie sa ne impartasim, de ce trebuie sa ne
marturisim. Ei aveau un codex asemanator cu cel al moralei crestine, o
intelegere abstracta despre faptul ca exista Dumnezeu, cu alte cuvinte o
oarecare ideologie religioasa. Le lipsea totusi adevarata traire religioasa, viata
bisericeasca. Au pierdut-o, caci ei erau deja infectati din institutele superioare de
pana in revolutia bolsevica. Oare in cea mai mare parte a gimnaziilor si in toate
institutele superioare inchise, de felul Corpusului de Cadeti ori al Scolii de fete de
vita nobila, de dinainte de revolutie, nu existau paraclise interne? Si cei care erau
instruiti in aceste institutii nu erau datori sa participe intotdeauna la Sfanta Li-
turghie? Ei cunosteau Legea lui Dumnezeu si trebuiau sa exceleze la toate
37

obiectele legate de aceasta. Cel mai adesea isi incheiau studiile intr-un mod
stralucit, isi aduceau aminte pana la batranete multe tropare, cunosteau slujbele,
stiau texte din Sfanta Scriptura. Insa dupa ce primeau diplomele si paraseau
institutul, ei nu mai veneau la biserica, caci viata bisericeasca li se parea a fi
foarte pervertita.
Indraznim sa spunem ca insasi revolutia, cu toate tragicele ei urmari pentru
poporul rus, este rezultanta, intr-o mare masura, tocmai a acestui mod de a
privi lucrurile. Imbisericirea, din pricina pervertirii vietuirii duhovnicesti, a scazut
haric din binecuvantata partasie cu Dumnezeu, pana la treapta savarsirii mecanice a
ritualurilor bisericesti. Oamenii au incetat sa mai simta ce inseamna Taina, au
incetat sa mai afle in Taine intalnirea cu Dumnezeu.
Iata, in acest caz rolul duhovnicului, al preotului, este unul cheie. Iar
raspunderea lui este imensa. Vai preotului care nu intelege acest lucru! Vai
aceluia care nu cauta iesire dintr-o asemenea situatie! Acela care ingaduie
profanarea cu usurinta a binecuvantatei vietuiri bisericesti in ochii copiilor si in
ochii celor varstnici, supunandu-se cursului desertaciunilor, apasa cu timpul si
lumea din jur, isi paraseste pozitia, schimband pentru bunurile pamantesti
flacara inimii sale. El reuseste sa lege cele doua capete si astfel ajunge sa
renunte la ceea ce este mai important.
Din nefericire, chiar si cei mai buni pastori se arata adesea intr-o astfel de postura,
cad prizonieri imprejurarilor vietii. Ei nu pot sa depaseasca dificultatile din vremea
de acum. Este bine sa stim ca un preot, un duhovnic, nu trebuie nicicum sa de-
vina prizonier a ceva anume. El trebuie sa fie liber, sa fie rob al lui Dumnezeu
si nu al altcuiva. El trebuie sa aiba constiinta libera, trebuie sa spuna
intotdeauna ce gandeste si sa faca intocmai ceea ce ii dicteaza constiinta. Nu
trebuie sa vicleneasca ori sa fie fatarnic. De aceea se leaga de el multe inimi de
copii si de varstnici. De asemenea, trebuie intotdeauna, cu toata sinceritatea, cu
toata inflacararea inimii lui, sa raspunda la intrebarile care apar, la nevoile
duhovnicesti ce-i stau inainte. Trebuie sa auda si sa simta inima tulburata a
copilului ori a tanarului si sa afle modul cel mai adecvat de a da un raspuns, de
a intinde o mana, de a ajuta. Iar aceasta niciodata nu trebuie sa fie un act
formal.
Desigur, nu doar preotul, ci mai cu seama parintii si invatatorii, si cei care
catehizeaza, impreuna trebuie sa se straduiasca sa mentina generatia copiilor in
Biserica. In timpurile noastre, aceasta problema s-a dovedit a fi deosebit de
grava. Astazi ne bucuram ca multi copii vin la biserica. Insa, credeti-ma, ca sa-i
pastram pe ei pentru Biserica este destul de greu; aceasta necesita o mare nevointa.
Si nu e de mirare daca mai tarziu o mare parte dintre acesti copii vor lasa Biserica
datorita faptului ca ceea ce le daruim noi acum este neconvingator pentru ei, nu
raspunde trebuintelor sufletelor lor. Nu le deschide usile catre vietuirea
38

duhovniceasca, nu ii conduce cu adevarat la Dumnezeu, ci, dimpotriva, ii
impiedica sa mearga spre Cer.
Problemele ridicate de catre cei maturi sunt asemanatoare, insa isi au specificitatea
lor. Sa mentionam cateva cazuri caracteristice, obisnuite, tipice pentru zilele noastre.
Unii dintre oamenii copti la minte sunt oameni veniti de curand la biserica. Iata,
vine un om la biserica pentru prima oara. Poate fi un tanar ori o tanara, insa
poate fi vorba si de un om in varsta. Cel mai adesea, astfel de oameni sunt
foarte ignoranti. Cel mai adesea ei sunt infirmi din punct de vedere
duhovnicesc ori atei, de gatul lor atarnand o sarcina mare de pacate grele.
Poate ca au savarsit desfranare ori hotie; poate ca si-au suparat foarte greu parintii
ori au clevetit, ori si-au parasit credinta ori au mintit. Poate ca au cautat si au aflat
cai inselatoare ale vietii duhovnicesti, au fost atrasi de magie ori de spiritism. Poate
ca acesti oameni au calcat Taina Cununiei si i-au tradat pe sotii lor, poate au facut
avorturi. Unii dintre ei au coborat pur si simplu pana in adancul pacatului, unii sunt
alcoolici, narcomani.
Fireste, prima marturisire este foarte grea pentru preot. Este o adevarata
corvoada. Situatie tipica: zi de duminica (de obicei astfel de oameni vin la
spovedanie duminica). Biserica este plina de credinciosi. Ca intotdeauna, pentru
spovedanie ramane putina vreme. Ea incepe in timpul Ceasurilor si trebuie sa se
incheie cat se poate de repede, cu mult inainte de iesirea cu Sfintele Daruri. Deci cel
mult o ora si jumatate. Practic este cu neputinta sa-i spovedesti pe toti. Daca sunt
100 de oameni, chiar si un minut pentru fiecare este destul de mult, aceasta
inseamna o ora si patruzeci de minute. Dar ei pot sa fie nu o suta, ci doua sute.
Atunci, o spovedanie normala nu poate sa aiba loc. Ce sa faca duhovnicul?
Astazi, cel mai adesea, duhovnicul face o spovedanie generala foarte scurta,
formala. I-am auzit cu urechile mele pe unii protoierei vestiti ca spun:
Toate cate enumar la spovedania de obste nu le mai repetati; daca cineva a
savarsit un pacat pe care nu l-am numit, atunci poate sa-l spuna foarte, foarte pe
scurt. Iar ceilalti pur si simplu sa vina sa-si plece capul si sa-si primeasca ru-
gaciunea de dezlegare.
In acest fel, preotul reuseste sa-i treaca pe toti pe sub epitrahilul sau si sa-i
trimita sa se impartaseasca. Dar, daca printre acestia este cineva care a venit
pentru prima oara, are mare dreptate sa nu se mai intoarca, intrucat constata
ca toti preotii sunt inselatori, ca aici are loc o profanare, ca asta inseamna
formalism, ca in practica nimeni, nicicand, nu asculta, ca preotul nu are timp sa
vorbeasca cu oamenii ori poate ca nici nu doreste. Atunci unul ca acesta va trece
formal pe sub epitrahil si, in acelasi fel, va ajunge si la Potir, fara sa aiba vreun
simtamant de sfintenie, apoi va pleca.
39

Preotul trebuie sa stie ca, procedand astfel, savarseste o crima. Dar poate sa se
intample si altfel. Poate sa se spuna celor care se spovedesc: Aceia dintre voi care
se impartasesc des, care s-au spovedit de curand, care duc o viata in sanul
Bisericii si nu au pe constiinta pacate grele, sa iasa in fata si sa se multumeasca cu
o scurta spovedanie. Foarte pe scurt. Poate chiar cu rugaciunea de dezlegare
[referitor la ultima "posibilitate" avem mari indoieli, n.n.]
Aceasta se refera mai cu seama la oamenii care sunt bine cunoscuti de catre
preot. Dar aceia care au pacate grele nemarturisite ori mai cu seama daca au
venit pentru prima oara la spovedanie in nici un caz nu pot sa se multumeasca
cu o spovedanie scurta. Ei trebuie sa astepte; si cu acestia trebuie sa se stea de
vorba amanuntit. Ar fi de preferat ca toti cei care au venit pentru prima oara sau au
pe constiinta pacate grele sa ramana pana dupa Liturghie. Fireste, ei nu vor reusi sa
ajunga la Potir, Liturghia se va sfarsi, iar preotul va trebui sa mai intarzie ori
sa stabileasca cu ei o alta ora, ca sa-i spovedeasca pe indelete.
Deosebit de important este ca preotul sa asculte cu atentie pe fiecare pacatos fara sa-
l osandeasca. Sa inteleaga omul ca s-a intalnit cu un duhovnic care se apropie de
el cu dragoste evanghelica, care nu il condamna, care ii primeste spovedania cu
durere in inima, care se straduieste sa-l ajute si se roaga pentru el.
Foarte important este ca acesta sa inteleaga ca greseli ca ale lui nu pot sa fie
iertate formal, ca se cere de la el, intr-adevar, nu o enumerare formala a
pacatelor, ci pocainta. Trebuie sa aiba o parere de rau din inima, sa-si planga cu
adevarat starea lui nefericita si sa doreasca sa ceara mila lui Dumnezeu, sa
doreasca sa se intoarca la Casa Parintelui si sa aiba o intentie ferma de a incepe
o noua viata, de a nu se mai intoarce la vechile sale pacate.
Preotul trebuie, cu toata delicatetea posibila, sa-l ajute sa-si marturiseasca
pacatele, si nu doar sa-lintrebe formal, rece, cu un ton de legiuitor:
- Dar aceasta ai facut-o? Dar aceea ai savarsit-o, oare?
Omul trebuie sa fie ajutat sa-si deschida sufletul. Nu doar sa fie incarcat cu
vreo oarecare epitimie:
- Daca ai facut avorturi, atunci 10 ori 15 ani nu ai voie sa intri in biserica. Ori
trebuie sa faci peste 100 de metanii in fiecare zi.
Astfel de epitimii formale nasc in sufletul omenesc, sosit pentru prima oara la
biserica, sentimentul ca aici lucreaza niste fanatici nebuni, ca aici nici gand
sa gasesti un tamaduitor duhovnicesc.
40

Epitimiile trebuie sa fie de asa natura, incat sa ajute pe om sa se pocaiasca, sa
se roage, sa simta si sa inteleaga ca a gresit si ca, daca isi da silinta, va putea sa
vina la biserica si sa puna inceput bun caii lui duhovnicesti.
In zilele noastre, asemenea epitimii cel mai adesea nu pot fi socotite ca pedepse. De
obicei, spunem ca mai intai trebuie sa se citeasca Evanghelia. Si eu spun adeseori ca
trebuie sa se citeasca nu intreg Noul Testament, ci doar cele patru Evanghelii si Fap-
tele Apostolilor, cu alte cuvinte, ceea ce este mai usor. Epistolele Sfantului Apostol
Pavel sunt mai grele. Ele nu pot fi intelese chiar asa usor, si prin urmare, pentru
inceput, nu este necesara citirea acestora. Insa cele patru Evanghelii si Faptele
Apostolilor pot fi citite de catre toti.
Alta data se pot da si alte canoane, ca de pilda recomandarea de a citi o carte
anume ori de a se ruga cu o anumita rugaciune, scurta si pe inteles. Ori sa faca
inchinaciuni. Aceasta atarna de starea acelui suflet, de felul cum isi va insusi el
aceasta epitimie.Trebuie ca el sa o primeasca cu bucurie, sa i se ceara sa o
implineasca, dar sa nu se simta nici o impotrivire fata de ea. Daca veti reusi sa
faceti aceasta, daca omul simte caldura daca simte dragoste, daca simte ca
Dumnezeu are mila pentru el, ca, iata, in Biserica i s-a aratat aceasta mila,
omul neaparat se va intoarce, neaparat va implini totul si va incepe o noua
viata. Cu siguranta. Si, in acest caz, preotul simte, puternic, ce inseamna Taina
Pocaintei. Aici se savarseste ceea ce numim al doilea Botez. Astfel de cazuri ii
dau convingerea preotului ca Taina Pocaintei nu a disparut din viata Bisericii.
Dupa un timp, un astfel de pacatos (ori pacatoasa) vine la biserica plin de
bucurie, incepe sa traiasca cu adevarat intr-un alt chip, citeste cu osebita sete
duhovniceasca cartile bisericesti, se roaga la Dumnezeu, se impartaseste cu Sfintele
Taine ale lui Hristos, vine la preot cu ochii plini de lumina. Sentimentul ca a
inceput, intr-adevar, o noua viata il umple de o nespusa fericire. Aceasta este
pentru el vremea bucuriei.
Cateodata ni se intampla sa auzim:
- I ata, m-am rugat si ma rog, si atat de multe lucruri simt in sufletul meu, incat
rugaciunea mea curge singura. Pare, intr-adevar, a fi acea rugaciune a mintii
despre care am auzit (ori citit); pe aceasta cred ca deja o simt, caci rugaciunea
mea curge de la sine in toata vremea.
Aceasta se intampla cel mai adesea nu datorita faptului ca omul a dobandit
rugaciunea mintii in inima lui, ci datorita faptului ca se afla intr-o stare de
incantare, de osebita aprindere a sufletului, cand totul este nou si usor, cand e
marcat de ceea ce face. Cu usurinta se deschide atunci si primeste in inima sa
aceasta inflacarare deosebita. De aceea totul ii pare atat de lesnicios. Urmeaza
apoi, inevitabil, vremea (diferita, la fiecare in parte a) unei cai mult mai aspre,
cand incep nevointele cele adevarate.
41

Aici noi avem de-a face cu oameni care deja cunosc Evanghelia, cunosc ca trebuie
sa se impartaseasca des, ca nu trebuie sa savarseasca pacate de moarte (si, cu
adevarat, ei nu le mai savarsesc). Nu desfraneaza, nu fura, nu fac avorturi, nu beau,
nu se leapada de credinta, nu merg la diferite rataciri extrasenzoriale ori la
magicieni, nu se mai ocupa cu spiritismul. Poate sa se spuna cu satisfactie ca
nivelul moral al acestora a crescut intr-un mod insemnat. Acum ei au ingradiri
in afara carora nu pasesc. Astazi sunt membri ai Bisericii si duc o viata in sanul
ei. Vietuire in Biserica si in har este insa aceasta?
Cu parere de rau se vadeste in curand ca rugaciunea, care la inceput curgea de la sine
in inima lor, ca timpul cand ei se rugau cu atata bucurie si atat de fierbinte, vremea
in care ochii lor se umpleau de lacrimi atunci cand isi aduceau aminte cat au
fost de pacatosi si cat i-a miluit si i-a primit pe ei Domnul, cand cautau sa
inceapa o noua viata au trecut. Nici lacrimile nu mai curg, nici rugaciunile lor
nu mai izvorasc din inima, cu mare greutate isi citesc rugaciunile de dimineata
si de seara. Toate au devenit o povara. Evanghelia nu-i mai atrage deloc, iar
literatura duhovniceasca nu-i mai aprinde atat de mult. Chiar si slujbele Bisericii
au devenit, iata, un obicei. Ei merg la acestea, le asculta, caci li se pare ca ele
sunt de trebuinta, insa asculta formal, inima lor tacand. Nu se roaga lui
Dumnezeu, ci doar asculta.
Multi dintre acesti crestini poate ca au venit la biserica si au incercat sa faca ceva
pentru ea: unii au devenit oameni de serviciu, altii paznici, altii vand lumanari, ori
propovaduiesc Legea lui Dumnezeu, ori canta la strana. Ei poate si-au aflat locul in
societate, insa flacara inimii lor s-a stins. Isi aduc aminte de ea si le vine greu, dar
cu vremea se obisnuiesc cu faptul ca aceasta le lipseste si li se pare ca asa si
trebuia sa fie. Vremea nasterii duhovnicesti, vremea copilariei, pluteste in
amintirea lor ca o povara. Din pacate, nu mai stiu cum sa o reintoarca.
De ce se intampla astfel? De ce atunci cand s-au intors la Dumnezeu din ateismul
lor ei si-au jertfit fara crutare patimile, viciile si obisnuintele lor, s-au rupt de
viata pacatoasa pe care o duceau, pasind pe calea nevointei, iar acea nevointa a
dat indata, fara zabava, rod bogat? Acum viata lor a incetat sa mai fie o
nevointa. Ea a intrat pe un fagas aparent normal, a devenit un obicei. Dar
indata ce nevointa s-a dus din viata lor, au disparut si roadele duhovnicesti.
Desigur, viata harica intru Dumnezeu este posibila doar atunci cand omul se
osteneste. Fara nevointe nu exista viata duhovniceasca, viata harica. In ce a
constat atunci nevointa? La inceput, aceasta a fost limpede. Ai gresit mult,
trebuia sa te caiesti. Aceasta era nevointa. Acum insa, cand nu mai sunt pacate
grele, care ar trebui sa fie osteneala?
Duhovnicul trebuie sa stie sa explice ca acum nevointa este alta, ca acum este nevoie
de osteneala rugaciunii, de smerenie, de dragoste, de ascultare, de nevointa ne-
contenitei lupte cu patimile: cu mandria, cu iubirea de sine, cu iubirea de
42

stapanire, cu irascibilitatea, cu orice alta patima. Trebuie sa ai permanenta luare-
aminte catre tine insuti, catre viata ta duhovniceasca o vigilenta deosebita.
Trebuie sa-ti observi fiecare pas inselator, sa te caiesti, sa te indrepti. Fara o
asemenea viata duhovniceasca, fara osteneala duhovniceasca, nu aflam har
dumnezeiesc in inima omului. Si, in cel mai mare grad, este nevoie de smerenie,
caci Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har. Smerenia
este temelia vietii duhovnicesti, iar aceasta se da prin ascultare, prin permanenta
rabdare a necazurilor, prin permanenta biruinta a mandriei, a iubirii de sine, a
maniei.
La toate acestea duhovnicul trebuie sa-i povatuiasca in fiecare zi, in fiecare
ceas, pe fiii sai duhovnicesti. Cu siguranta insa acesta este un lucru mai dificil
decat sa-l spovedesti pe cel sosit pentru prima oara cu un greu pacat, pe care nu
trebuie sa-l povatuiesti, ci doar sa-l asculti cu dragoste. El insusi se caieste,
plange, iar duhovnicul trebuie pur si simplu sa-i acorde dragostea lui,
ascultandu-l. Si taina are loc, omul isi deschide sufletul.
Iar celalalt vine si tace, ori pur si simplu isi citeste pacatele, ori iti da un bilet in
care scrie: Am pacatuit prin graire desarta, imbuibarea pantecelui, manie,
neinfranare, etc. Insa altii doresc sa se spovedeasca mult mai bine, sa
povesteasca cu de-amanuntul; ca, iata, au intrat odata intr-un magazin si au privit o
oarecare marfa cu multa dorire. Au spus cuvinte rele mamei si asa mai departe, intr-
un cuvant, incetul cu incetul, se urmaresc pe ei insusi si, foarte meticulosi, anunta
totul preotului. Totul e in ordine cu ei. Dar oare chiar au ei pocainta?
Foarte adesea se dovedeste ca nu au pocainta. Omul a urmarit totul cu atata
meticulozitate, a spus totul la spovedanie, a primit iertare de la preot pentru
pacate, dar nu poate sa se pocaiasca pentru ele. Iata, acest nivel de viata
duhovniceasca constituie norma pentru el, care ramane pe loc: mai mult nu poate sa
inainteze. Se dovedeste a fi un om duhovnicesc limitat.
Spunem in asemenea cazuri: Unuia i-a fost dat sa duca viata duhovniceasca, altuia
nu. Oare nu si darurile duhovnicesti sunt diferite? Unul are un dar, altul nu. Omul
poate, pur si simplu, sa nu aiba nici unul. Asa cum s-a nascut, asa va si muri. Nu
se intampla tot astfel si cu viata duhovniceasca? Si se poate spune ca da, desigur, asa
este. Exista oameni mai daruiti si oameni mai putin daruiti. Unora viata
duhovniceasca li se da mai usor si, se intelege, din belsug, iar pentru altii este mai
dificil s-o primeasca, insa invatatura Bisericii spune limpede ca nu exista oameni
pentru care viata duhovniceasca sa nu fie cu putinta. Aceasta poate sa fie grea.
Insa daca este depasita, chiar greutatea ii daruieste omului viata duhovniceasca.
Tocmai in aceasta silire consta nevointa. Fiecare om poate sa traiasca intru
nevointa. De indata ce incepe sa se nevoiasca, incepe si viata duhovniceasca.
Nevointa poate sa imbrace diferite forme, foarte neasemanatoare intre ele. Tot
ceea ce este dificil pentru om, chiar de netrecut cu puterile lui, cu capacitatile
43

lui firesti, poate fi numit nevointa. Cand omul nu poate sa faca ceva, insa cu
credinta ca Dumnezeu ii va ajuta nazuieste spre osteneala aceasta se socoteste
nevointa. Indata ce omul traieste in aceasta nevointa a credintei, nadajduind sa-si
infranga patimile, in el se desteapta viata cea duhovniceasca.
Toate acestea preotul trebuie sa le explice, sa le demonstreze. Dar, vai, foarte
putini oameni doresc sa-l asculte si sa urmeze invatatura lui! O multime din
oamenii care umplu bisericile noastre nu doreste sa aiba nici o osteneala.
Desigur, ei nu vorbesc despre aceasta deschis. Uneori vorbesc insa! Dar, cel mai
adesea, pur si simplu nu o doresc. Chiar daca li se explica totul, chiar daca li se
repeta de mai multe ori, ei cauta totusi sa se insele pe ei insisi, sa-l insele chiar si
pe preot, daca s-ar putea. Si astfel, neluand aminte ca la o inselare, au
constiinta linistita. Doresc sa treaca prin urechile acului: sa nu aiba nici o
nevointa, dar si de viata duhovniceasca sa se bucure. Sa se impartaseasca, sa se
marturiseasca, sa se roage, sa se socoteasca ortodocsi, sa se socoteasca buni, dar
in acelasi timp sa nu li se impuna sa faca vreo osteneala. In viata omului, acest
moment ar putea fi comparat cu trecerea Rubiconului
[4]
. Daca ar intelege si daca ar
dori sa treaca mai departe de acest punct, ar pune temelia viitorului lor
duhovnicesc, insa cei mai multi se opresc inaintea faimosului Rubicon,
nedorind sa mearga nicidecum mai departe.
Nu trebuie sa socotim totusi ca acesti oameni sunt pierduti pentru Dumnezeu si
pentru imparatia Lui; ca am putea sa le spunem lor: Ia duceti-va acasa! Si gata,
nimic mai mult. Nu, bineinteles! Lucrurile stau cu totul altfel. Preotul poate sa-i
sfatuiasca, lamurindu-i:
- Dumneavoastra sunteti aici mii de suflete, si toti sunteti fiii mei duhovnicesti. Insa
aveti in vedere ca la fapte poate doar 10 dintre dumneavoastra sunt adevaratii mei
fii duhovnicesti, iar ceilalti 990 sunt doar pretinsi fii ai mei; caci ei nu duc o viata
duhovniceasca.
Insa poate sa nici nu spuna aceasta, caci este nefolositor, ci, pur si simplu, sa o
stie pentru sine. Nimeni nu i-a dat dreptul sa izgoneasca astfel de oameni. Ei nu
sunt fiii lui duhovnicesti, ei sunt fiii lui Dumnezeu. Ce nu poate sa faca preotul
face Domnul. Este pe deplin posibil ca un astfel de om sa se afunde in pacat si sa se
lepede de nevointa intreaga lui viata, iar intr-un tarziu, chiar la sfarsitul vietii, o
boala grea, ca de pilda cancerul, sa-l sileasca sa-si inceapa nevointa
duhovniceasca. Si s-ar putea ca in ultima saptamana ori in ultimele trei zile din
viata sa se intremeze si sa se pocaiasca, iar Domnul sa-i deschida portile
Imparatiei cerurilor. Aceasta poate sa se intample si in ultimele zile, dar si in
ultimii ani de viata.
Astazi el se arata intr-atat de lenes, dar maine o oarecare nenorocire il poate
cuprinde un necaz, greutati si va fi nevoit sa regandeasca totul si sa traiasca
44

cu totul altfel. Aceasta deja nu mai atarna de preot. Preotul trebuie pur si simplu
sa tina capul acestui om deasupra apei. Nu sa-l pandeasca, dar sa-i spuna:
- Tu nu te gandesti sa duci o viata duhovniceasca? Tu nu ai o viata
duhovniceasca
Aceasta trebuie sa i se arate, insa nu trebuie ca el sa fie instrainat de Potir daca nu a
savarsit pacate de moarte. Trebuie sa i se explice:
- Poate sa se intample si una ca asta, ca tu sa te impartasesti spre osanda. I nsa iti
asumi raspunderea, caci nu asculti, traiesti dupa mintea ta, dupa constiinta ta
proprie, insa daca doresti sa te impartasesti, impartaseste-te.
Desigur, exista multe cazuri patologice. Acestea intotdeauna au fost multe si nu
este deloc de mirare. In zilele noastre sunt insa mai multe poate decat oricand.
De ce? Pentru ca starea pacatului este una patologica, nu tine de canon. Viata
noastra pamanteasca tine cel mai adesea de patologie. Si putini dintre noi
reusesc sa depaseasca acest stadiu. Insa si patologia poate fi intr-o mai mare ori
mai mica masura infricosatoare. Deseori ea devine amenintatoare. Adesea viata
bisericeasca a omului capata contururile desavarsite ale anomaliilor; atunci si viata
preotului devine deosebit de grea, uneori chiar chinuitoare.
Un simplu exemplu: O foarte osardnica femeie dintr-o parohie il duce pe fiul ei din
frageda copilarie la biserica. El crede in Dumnezeu, insa atunci cand ajunge la varsta
de 18 ani viata lui bisericeasca incepe sa-l agaseze. Considerandu-se totusi credin-
cios, incepe sa bea, cateodata chiar sa fure, sa desfraneze. Mama se plange de el, il
sfatuieste, il pune de fata cu tatal; fiul insa, dupa vechiul obicei, merge si se
pocaieste. Da, am gresit, am desfranat cu cineva. Preotul il sfatuieste, ii explica si
el da din cap aprobator: Da, da, am inteles totul, nu voi mai face aceasta! I se da
un canon, este iertat, i se dezleaga pacatele. Dupa o oarecare vreme, tanarul se
impartaseste. Un timp se stapaneste, apoi incepe din nou. Daca lipseste o luna, doua,
inseamna ca iarasi a apucat-o la vale. Mama lui il va aduce peste putina vreme din
nou la duhovnic si va demonstra ca acesta a intrat iarasi in noroi, ca din nou a baut,
la fel ca inainte. Si astfel poate sa continue pana la sfarsit. Pacate de moarte,
pacate grele, dezastru.
Ce sa facem intr-un asemenea caz? Dupa vechile canoane bisericesti, pacatosul
trebuie indepartat prima oara pentru 7, apoi pentru 15 ani de la impartasanie, sa stea
in pridvorul bisericii, sa nu calce pragul acesteia. Astfel Biserica se curata de acei
oameni; la Liturghie ei nu mai apar. Astazi, nici un preot, nici chiar cel mai
aspru, nu va indrazni sa indeparteze pe cineva de la impartasanie vreme de 10
ani, si bine face. Viata, in zilele noastre, este atat de complexa, ca nu mai pot fi
gasite solutii in cazul unor astfel de incalcari ale moralei. Biserica se umple,
prin urmare, de cazuri patologice: alcoolici, desfranati, hoti, oameni care sunt
scosi permanent din noroi si care se impotmolesc din nou. Ei parca se clatina
45

prin balta, pasesc rar, apoi se afunda din nou. Aici ies la suprafata, aici se
afunda, asa ca trebuie permanent ridicati. Scosi la liman, ei stau putina vreme,
dar la urmatorul pas iarasi cad. Care va fi viitorul lor? Se vor ineca oare in aceas-
ta balta ori vor fi salvati in chip minunat de catre Dumnezeu? Nimeni nu stie.
Ce ar putea sa faca preotul? Doar sa se roage, sa aiba compatimire, sa aiba
dragoste, sa-i ierte, sa fie ingaduitor, sa-i rabde. Sa dea cele mai eficiente
epitimii. In cele mai multe cazuri, pentru acesti oameni totul este foarte greu. Se
impune ca ei sa fie opriti de la impartasanie pentru unul, uneori pentru doi ani.
Insa adeseori este necesar sa-l lasi pe fiecare in bratele lui Dumnezeu. Aici nu
poate fi vorba de o dorinta sincera a vietii duhovnicesti. Acest dezastru, aceasta
stare patologica, care mai inainte era o exceptie, a devenit in zilele noastre
norma. Astfel de oameni sunt destul de multi. Biserica este plina. De aceea
uneori este atat de apasator in biserica; atmosfera de pacat, de constiinta
pacatoasa, se intinde si actioneaza si asupra celor din jur. Nu poate fi vorba aici
de o veritabila credinta, ci doar de nevointa ori chiar de dorinta dupa o viata mai cu-
rata. Patimi dezgolite la chip; patimi, adica demoni. Acestea sunt sufletele aflate
in prizonieratul demonilor. Se intampla uneori ca demonul sa-l lase in pace
putina vreme, dupa cum pisica ii acorda libertate soricelului, ca sa-l inhate,
peste o clipa, din nou, si iarasi sa-l sugrume. Si va putea oare soricelul sa fuga de
pisica? Nu stiu. Insa trebuie sa-i ajutam cumva pe acesti oameni. Ei nu trebuie
in nici un caz respinsi.
Pentru preot, acesta reprezinta ceva foarte greu. Caci el trebuie sa actioneze ca si
cum ar actiona impotriva propriei lui constiinte. Normal ar fi sa-i opreasca, sa-i
indeparteze, caci vede profanarea. Insa trebuie sa ia aminte si la cuvintele lui
Hristos: Mila doresc, iar nu jertfa si, astfel, sa nu arate cumva o nedreapta
compatimire catre asemenea pacatosi, ci sa inalte rugaciuni necontenit pentru ei, cu
credinta ca Domnul va gasi un mod de a mantui aceste suflete nefericite.

[...]
Roadele ostenelilor pstorului
Exist o raiune pentru care ne ntoarcem nc o dat la o problem deosebit de acut
si chinuitoare n viaa fiecrui pstor. La anumii preoi aceasta se manifest diferit.
Ins la temelie ea este una si aceeai: Care este rezultatul ostenelilor pstorului?
Iat, pstorul se nevoiete muli ani. Ce primete el ca rezultat final al acestei
trude?
Putem s spunem cu ndrzneal c toate ostenelile cele bune vor aduce roade bu-
ne, iar neghina pe care preotul o seamn, supunndu-se patimilor sale, fr
ndoial va aduce roade rele. Si toate aceste urmri se vor ntoarce mai apoi
46

mpotriva lui. Chiar dac nu poate s calculeze formal toate acestea, totui preotul
trebuie s ia aminte si sa vada in ce stare se afla el si pastoritii sai. In multe
randuri, nevointele pentru a atinge un anumit scop conduc catre un rezultat
opus. Aceasta lege, pe care o numim eterogenia scopului, trebuie intotdeauna s-o
avem in vedere. Se intampla in lucrarea preotului sa existe cateva greseli
serioase pe care el nu le-a sesizat la timp. Pentru aceasta este nevoie ca
necontenit sa ia aminte la sine insusi si la roadele muncii sale: a semanat grau,
dar ce-a rasarit? Poate ca au rasarit doar maracini. Merita sa te mai ocupi cu o astfel
de indeletnicire?
Privind inapoi la lucrarea sa, preotul zilelor noastre vede, cel mai adesea, un tablou
intristator Exista si lucruri bune, ce e drept. Cunosc multi preoti ravnitori; iar
roadele lor bogate sunt evidente. Ei au reusit sa adune multi oameni, sa creeze
comunitati puternice; iar in aceste comunitati au venit ori vin multi oameni la
credinta. Copiii cresc in biserica, se zidesc noi biserici, parohii, se deschid scoli.
Aceste comunitati actioneaza cu siguranta asupra vietii si societatii, cat si asupra
Bisericii. In afara de rezultatul social, pe care-l vedem acum, care este material si
sufletesc, exista si un rezultat duhovnicesc. Ce se intampla insa in Biserica?
Vedem ca bisericile in cea mai mare parte se umplu necontenit. Se deschid noi
biserici, se restaureaza cele vechi. Cine sunt cei care vin la biserica? Credinciosii
ortodocsi; acestia se impartasesc des, cauta, de asemenea, sa se marturiseasca
cat mai des
Insa ce este mult intristator in viata Bisericii noastre este faptul ca poti vedea
venind la biserica oameni de un anumit nivel, care insa, la un moment dat, se
opresc si nu mai pot sa mearga mai departe. Iar nivelul la care s-au oprit nu este
chiar asa de inalt. De obicei, acesta este nivelul oamenilor care nu savarsesc
pacate de moarte, nu desfraneaza, nu beau, nu fura, nu practica magia, nu-si
bat parintii, nu injura, poate chiar nu fumeaza. Se impartasesc des, insa daca iei
aminte la ei, nu vei vedea vreun om care sa sporeasca, care sa mearga din
putere in putere, care sa se apropie de Hristos. Au terminat doar inceputul
lucrarii, ceva pregatitor
Intristator este faptul ca adevaratele roade nu se vad. Oare nu toti crestinii, nu
toti oamenii sunt chemati catre sfintenie? Altfel spus, toti cei care vin la biserica si
incep sa duca o viata bisericeasca trebuie sa devina treptat oameni duhovnicesti
drepti, sfinti. Insa nu se intampla aproape deloc una ca aceasta. De aici rezulta ca
viata noastra bisericeasca si lucrarea pastorului nu pot sa treaca peste o stacheta mai
inalta. Aceasta stacheta se arata de nedepasit pentru cei mai multi dintre noi.
Am putea face urmatoarea comparatie: Un grup de turisti se catara, din ce in ce mai
sus, pe un munte. La inceput sunt potecile de munte, minunatele trecatori, florile
iar mai departe, daca privesti, poienile alpine; padurea dispare. Inca si mai sus, daca
reusesti sa urci, dai de locuri racoroase, in care nu mai creste vegetatie abundenta, ci
47

doar jnepeni de munte, iarba; se vad inaltimile inzapezite ale muntelui acoperit de
ghetari. Din acesti ghetari curg paraiase. Ajungi pana in locul unde se poate afla in
mod obisnuit un refugiu, insa dincolo de el vei pasi pe zapada, va trebui sa te
catari pe ghetari. Pentru aceasta iti trebuie un echipament special: bocanci, tarnacop,
franghie, iar instructorul se cere sa fie un altul, nu un turist, ci un alpinist. De aceea,
in fata Rubiconului, turistii se opresc, nu mai continua drumul. Din acest punct
totul devine periculos. Acolo este un alt fel de urcus. Plimbarile turistilor iau
sfarsit, de obicei, la acest nivel. Pana la inaltimea de 2500 de metri, sa spunem,
pana la 3000 de metri, turistul poate ajunge. Dar la inaltimea de 4000 de metri nu te
mai poti catara in acest mod daca nu esti alpinist. Acolo nu iti este permis; iar daca
pornesti de unul singur, vei pieri.
Un lucru asemanator vedem si in viata bisericeasca. Omul ajunge pana la o
anumita inaltime. Pana acolo, noi aproape ca alergam, ne cataram, ne ostenim,
facem ceva, zidim. Totul pana la hotar. Dar dincolo de aceasta? Noi nu stim cum
trebuie sa vietuim mai departe. Si se vadeste ca instructorii ori conducatorii care
stiu cum trebuie sa se vietuiasca mai departe au disparut practic. Si chiar daca
ii aflam, ii putem numara pe degete; langa ei nu ai putea sa te vatami. Asa sunt
binecuvantatii stareti pe care ii mai avem; insa noi nu mai aflam trei asemenea
oameni in intreaga Rusie. Parintii destoinici, duhovnicii, au fost pana aici, insa
de aici incolo, nu. La rugaciunea inimii acestia nu pot sa te povatuiasca, caci
nici ei nu se roaga; lucreaza ca zidari, invatatori si nu stiu ce altceva, insa nu se
roaga, nu au vreme pentru rugaciune. Nu pot sa te povatuiasca sa-ti birui
patimile tale cu adevarat pana la capat; nu pot sa te povatuiasca sa traiesti in
prezenta lui Dumnezeu, sa vietuiesti dupa voia lui Dumnezeu. Nu pot sa auda
aceasta voie.
Si ne facem atunci partasi la un simtamant intristator si amar, de limitare. Omul
care a incercat sa duca o viata duhovniceasca cunoaste cu siguranta acest simtamant.
Aceasta pregustare a falimentului. Rezulta ca nimic nu poti, nu stii, te-ai umflat
doar in pene, ai dorit Insa pe de-antregul nu ai reusit nimic.
Exista oare vreo iesire? Putem oare sa nadajduim in ceva? Rapunsul trebuie sa fe
obiectiv si cinstit: nadejdea nu e prea mare. Trebuie sa recunoastem ca am ajuns
in acea epoca a istoriei Bisericii cand multe lucruri au devenit cu neputinta,
deosebit de grele, multe nevointe s-au indepartat de noi, au devenit de
neconceput astazi. Desigur, va amintiti ce se spune despre vremurile de pe
urma: intr-atat va fi nevointa, incat un om doar sa cheme numele Domnului si se
va mantui. Nimic altceva nu se cere, doar sa chemi in acel infricosator ceas
numele lui Dumnezeu si te vei mantui, tinand seama de stramtorarile
vremurilor.
Fiecare timp si-a avut nivelul lui de nevointa si realizarile lui duhovnicesti. Domnul
poate nu ne va aduce nici o vina ca nu am ajuns pana la acele inaltimi, pana la
48

dreptatea si sfintenia sfntilor de odinioara. Insa si de la noi, ca si de la acestia,
se va cere unul si acelasi lucru nevointa. Desigur, nevointa noastra nu este atat
de plina de roade ca a acelora. Cand Sfantul Serafim s-a nevoit in padurile
Sarovului, el a ajuns la o mare desavarsire, la inaltimea sfinteniei. Dar cand in
aceleasi paduri erau inchisi in lagare preoti si episcopi, acestia nu au mai fost
impodobiti cu o astfel de desavarsire, cu darul vederii inainte, cu minuni, insa
ostenelile lor nu au fost nicicum mai prejos. Aici este vorba de o alta nevointa, altele
fiind roadele acestei nevointe. Iar Domnul va schimba nevointa lor in sfintenie.
Cunoasteti ca poporul spune: Tu iti faci munca, iar daca nu poti ceva, ingerul te
va ajuta, daca, intr-adevar, te silesti cu toate puterile tale. Cand omul se
nevoieste, traieste in multe osteneli, atunci constrangerile lui coboara. Se lasa
stacheta mai jos. Domnul cu harul Sau implineste, independent de om, tot
ceea ce ii este lui de trebuinta. Tot ceea ce preotul nu poate sa dea va adauga
Dumnezeu, daca omul se sileste cu adevarat, daca traieste intru nevointa.
Foarte adesea se intampla insa ca fiii duhovnicesti sa inceapa sa fie dezamagiti;
ei nu mai pot si nu mai doresc sa vietuiasca in nevointa. Nu mai cauta viata
duhovniceasca, ostenelile duhovnicesti, ci doar confortul, doar osebite relatii, pe
picior de egalitate. Inceteaza sa mai caute smerenia, ascultarea si incep sa ceara de
la duhovnicul lor sa-i inteleaga, sa le acorde timp, sa-i asculte, sa vorbeasca cu ei la
nesfarsit, sa se raporteze intr-un mod particular la ei; incep sa se poarte cu
necuviinta, sa li se adreseze cu indrazneala duhovnicilor lor. In zilele noastre,
aceasta se intampla foarte, foarte adesea.
Iata, in acest caz preotul trebuie sa anticipeze si sa admita cu toata raspunderea ca nu
a reusit nimic important, ca nu a obtinut prin ei nimic si sa le spuna cu indrazneala
acestor fii duhovnicesti, incredintati lui:
- Nu este cazul sa ne inselam unii pe altii. Daca nu doresti una ca aceasta, mergi
oriunde altundeva. Asta este situatia. De ce sa ne jucam de-a ascultarea, de-a
raporturile foarte osebite? Pentru ce una ca aceasta? Este mult mai bine, mult mai
cinstit asa.
De obicei, preotul ajunge in cele din urma aici. El incepe sa indeparteze aceste
relatii neroditoare, care lasa doar amaraciune in suflet. Tocmai de aceea vedem
adesea astazi multi preoti buni, in varsta, care aproape ca nu mai au fii
duhovnicesti. Odinioara aveau o intreaga parohie, iar acum, la anii batranetii,
aproape nu a mai ramas nimic. Poate sa aiba doar doi-trei, poate cinci. De ce?
Pentru ca un astfel de duhovnic nu mai are puteri ca sa marturiseasca la nesfarsit si
sa poarte discutii. El nu mai prezinta de mult interes pentru fiii lui duhovnicesti.
Iar oamenii care intr-adevar cauta sa-l asculte, care-i sunt credinciosi, sunt
foarte putini. Poate comunitatea aceasta numara inainte 500 de oameni, iar
acum au ramas doar cinci. Restul s-au raspandit care incotro.
49

Oamenii care cauta intr-adevar nevointa vietii duhovnicesti sunt foarte putini.
Multi cauta doar viata sufleteasca, confortul sufletesc, legaturile sufletesti, viata
pamanteasca, nu pe cea cereasca; nu doresc sa se elibereze de patimi, nu doresc
sa se lepede de voia lor, nu doresc sa jertfeasca nimic de la ei.
Oamenii care cauta sa se lepede de voia lor, sa devina ascultatori, care cauta
voia lui Dumnezeu sunt foarte putini. Tocmai de aceea preotul nu trebuie sa
ingaduie sa fie dus in ratacire. Iata, munca este in toi, totul viaza, totul creste,
se construiesc biserici, totul parca infloreste si se leaga; el primeste grade
bisericesti, este inaltat in treapta. Totul pare minunat, extraordinar. Poate sa
creada ca totul este, intr-adevar, minunat. Insa orice pastor este dator sa ia
aminte ca minunat este doar atunci cand el se apropie de Dumnezeu, si turma
lui, de asemenea, merge catre Dumnezeu, catre viata duhovniceasca, catre viata
harica. Doar atunci este minunat, cand din ce in ce mai bine se slujeste Sfanta
Liturghie, cand in constiinta si in suflet straluceste lumina harica, cand au tot
mai putina importanta bunurile materiale, asemenea si realizarile pamantesti si
decoratiile. Acestea el le socoteste ca nimic, daca se atinge de viaria harica, de
vietuirea cea dupa Dumnezeu. Daca incepe sa traiasca in acest chip, atunci in
jurul lui, treptat, se vor aduna fii duhovnicesti cu aceleasi convingeri ca ale sale.
Dar daca pe capul lui se aduna atatea griji lumesti, atunci si fiii sai vor fi la fel
pamantesti, nu duhovnicesti.
Mai mult decat orice, preotul trebuie sa se teama de substitute. Caci surogatele,
inlocuirea celor sfinte, poarta in sine duhul lui antihrist, nu duhul lui Hristos.
El trebuie sa ia aminte: se afla pe calea cea dreapta, nu a uitat oare unicul scop al
credintei? Merge el oare la Hristos si este gata sa jertfeasca totul ca sa ramana
cu Hristos? Si trebuie sa admita cu indrazneala ca in foarte mica masura se intampla
aceasta, si putini dintre aceia care il urmeaza au reusit; putini sunt adevaratii lui fii
duhovnicesti. Iar cand se ocupa de o activitate atat de complexa si de
binefaceri, si de propovaduire, si de organizare, si de zidire, si, pur si simplu, de
o multime de alte treburi, si de slujbe preotul trebuie sa ia aminte la unica
trebuinta, cea mai de capatai, care nicicand nu poate sa fie jertfita, ingradita.
Aceasta este viata autentica intru Dumnezeu, viata harica. In absenta vietii
harice, totul ramane fara nici o valoare, fara nici un sens, obtinandu-se un
rezultat contrar celui asteptat.
Sfantul Ioan Gura de Aur:
Lui Irod se aseamn toi cei care se mprtesc cu nevrednicie cu Sfintele
Taine! Unul ca acesta, spune Pavel, va fi vinovat fa de Trupul i Sngele
Domnului
Doxologia:
50

Sfntul Ioan Gur de Aur: Magii de la Rsrit i cretinii de astzi
S ne deprtm de lucrurile pmnteti, c i magii, atta vreme ct erau n
Persia, vedeau numai steaua; dar cnd s-au deprtat de Persia, au vzut pe
Soarele dreptii!
S cutm deci s fim i noi ca magii! S ne eliberm de obiceiurile cele
pgneti, s ne deprtm mult de ele, ca s vedem pe Hristos; c i magii nu L-
ar fi vzut dac nu s-ar fi deprtat de ara lor. S ne deprtm de lucrurile
pmnteti, c i magii, atta vreme ct erau n Persia, vedeau numai steaua; dar
cnd s-au deprtat de Persia, au vzut pe Soarele dreptii; dar mai bine spus, nici
steaua nu ar fi vzut-o dac nu s-ar fi ridicat de acolo cu rvn.
S ne ridicm i noi! Las-i pe toi ceilali s se tulbure! Noi s alergm la casa
Pruncului! S nu ni se potoleasc dorul chiar dac mprai, popoare i tirani ne-
ar tia drumul. Aa, vom deprta din calea noastr toate greutile. C i magii n-ar
fi scpat de primejdia care venea din partea mpratului, dac n-ar fi vzut
Pruncul. nainte de a-L vedea, erau nconjurai din toate prile de fric, de
primejdii, de tulburri; dup ce I s-au nchinat, linite i siguran! Acum, nu-i
mai primete steaua, ci ngerul, c prin nchinare ajungnd preoi, I-au adus i daruri.
Prsete dar i tu poporul iudeu, oraul tulburat, pe tiranul uciga, nlucirea cea
lumeasc, grbete-te spre Betleem, unde este Casa Pinii celei duhovniceti.
Eti pstor? Vino i vei vedea pe Prunc n colib! Eti mprat? Nu vii s-L vezi?
Atunci nu i-e de folos porfira mprteasc! Eti mag? Asta nu te mpiedic deloc,
numai dac vii s-L cinsteti i s I te nchini Lui, nu ca s calci n picioare pe Fiul
lui Dumnezeu.
F aceasta cu cutremur i cu bucurie! Pot sta mpreun bucuria i cutremurul!
Vezi s nu fii ca Irod i s spui: C venind s m nchin Lui i venind s vrei s-L
ucizi! C lui Irod se aseamn toi cei care se mprtesc cu nevrednicie cu
Sfintele Taine! Unul ca acesta, spune Pavel, va fi vinovat fa de Trupul i
Sngele Domnului, pentru c au n ei nii pe mamona, pe tiranul pe care-l supr
mpria lui Hristos, tiran mai nelegiuit dect Irod. Mamona vrea s stpneasc
i trimite pe cei ai lui s se nchine lui Hristos numai de form, dar l junghie
cnd I se nchin. S ne temem, dar, ca nu cumva s avem chip de rugtori i de
nchintori, dar cu fapta s facem cele potrivnice. Cnd vrem s ne nchinm, s
aruncm totul din mini! De avem aur, s-l dm lui Hristos, s nu-l ngropm n
pmnt! Dac barbarii aceia I-au adus atunci aur ca s-L cinsteasc, cine eti tu de
nu dai nimic celui care are nevoie de ajutor? Aceia au fcut att drum ca s vad
pe Cel nscut, dar tu ce aprare mai poi avea cnd n-ai de trecut nicio uli ca s
cercetezi pe cel bolnav i ntemniat? Ni-e mil negreit de bolnavi, de ntemniai i
de vrjmai, dar tu n-ai mil nici de Stpnul i Binefctorul tu. Magii i-au adus
aur, dar tu abia de-I dai o pine. Magii au vzut steaua i s-au bucurat, dar tu vezi
51

chiar pe Hristos, strin i gol i nu-i tresare inima! Care dintre voi cei de fa,
care ai fost ncrcai cu attea binefaceri, ai fcut o cale att de lung de dragul lui
Hristos, ca barbarii aceia, dar mai bine spus, mai filosofi dect filosofii? Dar pentru
ce vorbesc de cale lung? Multe femei de-ale noastre sunt att de trndave nct nu
merg nicio uli ca s vad pe Hristos, n ieslea cea duhovniceasc, dac nu sunt
purtate de catri. Alii dei pot s mearg pe picioarele lor, totui n loc s
mearg la biseric, prefer afacerile i teatrele! Barbarii aceia, nainte de a-L
vedea, au fcut atta cale de dragul lui Hristos! Tu ns nici dup ce L-ai vzut n-
ai rvna lor, ci-L lai pe Hristos i dai fuga s vezi pe actori, l vezi pe Hristos
culcat n iesle i-L prseti ca s vezi femei pe scen. De cte trsnete nu-s
vrednice aceste purtri?
(Extras din Sfntul Ioan Gur de Aur, Omilii la Matei, PSB 23, E.I.B.M.B.O.R.,
Bucureti, 1994)
Rostul vieii noastre este s gustm ntruparea Domnului cu ncredere i cu
ndejde
Asociaia Studenilor Cretini Ortodoci Romni (ASCOR) filiala Iai a organizat
o nou ntlnire din seria conferinelor Naterea lui Hristos vremea bucuriei din
Postul Crciunului. Invitatul tinerilor ascoreni a fost protos. Hrisostom Rdanu.
n Aula Magna Mihai Eminescu a Universitii Al. I. Cuza din Iai a avut loc
mari, 6 decembrie, conferina Crciunul i rostul vieii noastre. Prelegerea a fost
susinut de protos. Hrisostom Rdanu, consilier al Sectorului nvmnt al
Arhiepiscopiei Iailor. [...]
Rostul, o lucrare care l definete pe om
Invitatul tinerilor ascoreni a fcut referire, n continuare, la tema conferinei,
explicnd semnificaia cuvntului rost. Cuvntul rost mi este cu totul i cu
totul drag pentru c vorbete despre un soi de aezare, care nou ne lipsete astzi
i dup care tnjim. Rost, este acea lucrare pe care tu i-o gseti i care te
definete. Cnd omul se ntreab Care este rostul meu pe lume?, este ca i cum ar
ntreba Cine sunt eu?. Rostul pleac de la contientizarea prezenei mele ca om.
Omul este prezen i lucrare, dup cum i Dumnezeu este i toate fiinele
raionale sunt. Aezarea nluntrul acestei aezri pe care noi o numim rost este
un lucru mai dificil de mplinit, mai dificil de regsit. Vedei ct este de dificil s
ne apropiem de un rost pe care noi s-l credem al nostru? Aceasta pentru c noi
confundm ateptrile noastre, previziunile noastre despre viitorul nostru cu
nsui rostul nostru. Rostul nostru nu st neaprat n voina noastr, rostul nu st
n ateptarea mea, n lucrul pe care eu l atept de la mine. Pentru noi, cretinii,
acest rost este foarte clar definit, este un rost pe care de o bun bucat de vreme
l cunoatem, dar pe care, de multe ori, l tratm cu indiferen, a afirmat protos.
Hrisostom Rdanu, care a vorbit tinerilor prezeni despre legtura dintre Naterea
52

Domnului i Pati, pornind de la modul n care cele dou scene sunt reprezentate n
iconografia Bisericii noastre.
Naterea i nvierea Domnului, elementele ntruprii
Un scriitor sirian din sec. al IV-lea, Afraat, spunea c Naterea lui Hristos a
reprezentat acel toiag al lui Moise care a intervenit n apele istoriei i a artat o
crare pentru noul Israel, pentru noul popor al lui Dumnezeu. n aceast mare a
vieii, n care crri nu pot fi trase, n care trasee nu pot fi stabilite, intervine un
semn, un element care desparte apele, care arat tria ce st la baza acestei ape,
realitatea pe care ea se fundamenteaz. Pe aceast trie suntem noi invitai s
trecem. Este interesant asocierea ntre Naterea Domnului i Pati. Nu puini
teologi au observat faptul c acea grot a naterii seamn, n iconografia
noastr, cu mormntul din care a rsrit via, nviere. Domnul nsui este
reprezentat n scena naterii nfat, cu o form de fa care amintete mai mult
de giulgiu dect de scutecele obinuite. Este aezat apoi ntr-un soi de structur
care seamn mai degrab a mormnt, dect a iesle. Aceste asocieri ne duc cu
gndul la un element care le era foarte drag Prinilor din vechime. Ei, cnd
vorbeau de Naterea lui Hristos, foloseau mai puin cuvntul genesis, care
nseamn natere n limba greac. Prinii din vechime vorbeau despre
ntrupare. ntruparea este strns legat de dou elemente: Naterea Domnului ca
atare i nvierea. ntruparea fr nviere este o realitate fr sens. Fr nviere,
ntruparea Fiului lui Dumnezeu n noi nu poate fi. Voind s ilustreze legtura
dintre Natere i nviere, iconografii au aezat tema Naterii Domnului Iisus Hristos
ntr-un context care aduce aminte de iconografia nvierii, dect de cea a Naterii
propriu-zise, a remarcat protos. Hrisostom Rdanu.
Fiul lui Dumnezeu s-a propus umanitii prin chipul unui copil
n ultima parte a conferinei, protos. Hrisostom Rdanu a artat c rostul vieii
omului este s guste din ntruparea Domnului, adic s se mprteasc cu
Trupul i Sngele Lui. Rostul vieii noastre este s gustm ntruparea Domnului
cu ncredere i cu ndejde. Dup ce am gustat i am vzut c bun este Domnul,
am datoria, am chemarea, am rostul de a spune i altora cine este Dumnezeu i ct
de mult bine a fcut Dumnezeu oamenilor. Un copil nu poate intra n vieile
oamenilor cu fora, el nu se impune. Oamenii mari se pot impune prin fora
prezenei. Acesta este motivul pentru care Fiul lui Dumnezeu s-a propus
umanitii prin chipul unui copil. Cnd la rndu-I a crescut, a spus: Lsai copiii
s vin la Mine, c a unora ca acetia este mpria cerurilor. Cnd apostolii se
certau pentru ntietate, a luat un copil, l-a pus n mijlocul lor i le-a zis: De nu
vei fi ca unul dintre acetia, nu vei intra n mpria cerurilor. Copil este cel
care depinde ntotdeauna de altcineva mai mare. Noi, dac suntem copii ai lui
Dumnezeu, trebuie s contientizm aceast dependen binecuvntat de
Dumnezeu, a subliniat protos. Hrisostom Rdanu.
53

Pr. Sever Negrescu: Robul de mine
n mpria trupului fac ce vreau, n mpria Duhului fac ce trebuie. Prin
Spovedanie m scutur de ceea ce am vrut i prin mprtanie m mbrac n
ceea trebuie.
M simt curat de patimile toate
i-alerg la Tine-n brae ca un prunc
a vrea s-i spun acum dac se poate:
Te-am rstignit la umbra mea de nuc.
Biserica lui Hristos este astzi, mai mult ca oricnd parc, inta rutilor,
amgirilor, nonculturii. Cei care atac Biserica se poziioneaz, majoritatea, n
exteriorul acesteia, i este de neles acest fapt, ce nu este de neles: de ce astfel de
oameni doresc transpunerea miezului n coaj i invers? Ca i cum coaja de nuc
poate ine moral smburelui sau, mai ru, viina poate nlocui cireaa. Astzi, toi
oamenii tiu c Biserica este bogat, c o stare a nscut doi gemeni, dar ieri
nu au tiut i nu vor s tie nici mine ci sfini a dat Biserica umanitii i ci
martiri a dat umanitatea Bisericii. Astfel de oameni sunt departe de Biseric. Ei
nu merit nicio atenie pentru c nu s-au spovedit i nu s-au mprtit niciodat,
pentru c ei sunt oameni fr Omenie.
Prin Sfnta Spovedanie i Sfnta mprtanie omul are Omenie, omul este
Om. Animalele nu se spovedesc, nu se mprtesc. Ele se bucur, se
ntristeaz, se nmulesc, latr, mugesc, le este sete, le este foame, dar att
Animalele rmn animale.
Prin Spovedanie omul vorbete cu Dumnezeu n prezena Duhovnicului. La
Spovedanie omul trebuie s fie sincer, fr team, fr reineri, cu bucurie, cu pace,
cu ncredere.
Prin mprtanie omul este cu Dumnezeu, omul merge cu Dumnezeu, omul l
primete pe Dumnezeu n sngele lui, n trupul lui, n viaa lui i pentru existena de
dincolo de aceast via.
Acestei Sfinte Taine a Bisericii i se mai spune, pe romnete, i Grijania,
nsemnnd ntr-o traducere duhovniceasc, a avea grij de suflet.
Avem n via, sau ne izbim n via de dou mentaliti: una pgn, robitoare a
trupului i una ortodox, eliberatoare a Duhului. Concluzia este una i general: n
mpria trupului fac ce vreau, n mpria Duhului fac ce trebuie. Prin Spovedanie
m scutur de ceea ce am vrut i prin mprtanie m mbrac n ceea trebuie.
54

De ce sunt legate aceste dou Sfinte Taine? Pentru c prin Spovedanie
mrturisesc pcatele mele, prin mprtanie (Grijanie) mrturisesc pe
Biruitorul pcatelor mele, Iisus Hristos. Dac nu m spovedesc i nu m
mprtesc, rmn un rob al pcatelor mele i al familiilor acestora nsctoare de
iluzii; dac m spovedesc i m mprtesc devin un rob al lui Dumnezeu, al
Adevrului, al Biruinei, al Dragostei, al mpcrii, al Certitudinilor.
Robul de mine
Dana Alecu: Fidel mie sau celorlali?
Cum s fim n relaia cu ceilali? Cum s fim n relaia cu noi nine? Cum s fim
fideli nou nine, opiniilor, gndurilor i sentimentelor noastre, pstrnd n acelai
timp relaia cu cei din jur i bucurndu-ne de acceptarea i aprecierea acestora?
Care este dreapta msur ntre a rspunde nevoilor mele afective, sociale, de
mplinire a potenialului personal i a rspunde nevoilor semenilor notri?
Putem alege s ne raportm n mod independent la cei din jurul nostru.
Aceasta nseamn s fim foarte ateni, foarte centrai pe propriile nevoi, pe
mplinirea acestora, ignornd n totalitate persoanele de lng noi. Putem alege
s ne punem ntotdeauna pe primul loc, n detrimentul aproapelui nostru. Este
un stil interpersonal care pn la un anumit punct ferete pe cel ce l adopt de
riscul de a fi rnit n ceilali, dar sfrete prin a-l izola, a-l nchide n cercul
propriilor concepii, idei. n acest mod omul poate ajunge s se autoizoleze,
trind n acelai timp senzaia c ceilali nu l neleg sau spunndu-i c nu
are nevoie de ceilali pentru a fi fericit.
Relaiile co-dependente cu cei din jur sunt o plas de pianjen
Un alt stil de relaionare, din ce n ce mai rspndit, este cel co-dependent
dependent de ceilali -, n care nevoia de aprobare, confirmare din partea
semenilor este resimit ca fiind vital. Bazele unui astfel de stil de relaionare
sunt puse n timpul copilriei, n principal n relaia cu prinii, care manifestau fie
rceal afectiv, fie tendin accentuat de control. i astfel, un copil care a avut
n permanen nevoie de aprobarea i sfatul prinilor pentru a lua decizii se
transform ntr-un adult care nu poate pune limite n relaia cu cei din jur,
permite acestora s aib o atitudine intruziv fa de deciziile sale i fa de
viaa sa personal n general. Relaiile co-dependente cu cei din jur sunt o plas
de pianjen n care, pe fondul unor vechi carene afective neacoperite, oamenii
se pot prinde foarte uor, fr a ti apoi cum s se desprind punnd limite.
Aceasta cu att mai mult cu ct n jurul nostru, n familii, la locul de munc, printre
vecini, amici, cunoscui, n diverse situaii, gsim oameni care s ne dea sfaturi
despre cum e bine s procedm, ce decizii s lum, cum s reacionm sau chiar
cum s simim. Sfaturile vin de cele mai multe ori n mod spontan, fr a fi
cerute, iar prin tonul i insistena cu care sunt oferite par a nu lsa libertate de
55

alegere. Dei oameni n toat firea, cu responsabiliti variate, n aceste situaii ne
putem simi redui din nou la vrsta copilriei, cnd trebuia s dm socoteal
n faa prinilor de ceea ce fceam. Ceea ce este dificil n astfel de situaii, mai
ales cnd trieti mult timp doar pentru a mulumi pe cei din jur i pentru a
obine aprobarea lor, este c nici mcar nu tim cu adevrat ceea ce vrem, care
sunt nevoile noastre i care este decizia cea mai bun pentru noi nine.
n momentele n care trebuie s lum hotrri, mai mult sau mai puin de amploare,
n minte ne apar tot felul de argumente i contraargumente sub forma a ce ar spune
prinii, ce ar spune rudele, ce ar spune efii, colegii, ce ar spune vecinii sau
prietenii. i brusc ne trezim purtnd povara cutrii aprobrii din partea
tuturor i ne strduim n zadar s mulumim prin decizia i viaa noastr pe cei
din jur. Uitm astfel c principala responsabiltate de a fi mulumii cu deciziile i cu
viaa noastr o avem fa de noi nine. [Dumnezeu, n.n.].
Suntem mereu pe punctul de a cuta i a oferi scuze celor din jur pentru ceea ce
gndim, simim, suntem, fiind ncrcai de sentimente de vinovie i de
senzaia de inadecvare (nu suntem cum trebuie, oare cum ar trebui s
fiu?!). i asta este o povar zilnic pe care o putem purta fr ca cineva s ne
cear cu adevrat acest lucru. Trim n exterior, n relaia cu ceilali, iar
aceast fug permanent dup aprobarea tuturor n tot ceea ce facem i suntem
ne face s ne ignorm pe noi nine, s nu tim de fapt cum suntem i ne
mpiedic s ne bucurm de aceasta.
Ce nseamn relaii sntoase?
Vindecarea din acest mod bolnav de relaionare ar duce de la co-dependen la
interdependen. Uor de zis, greu de fcut, dar nu imposibil, cu ajutorul lui
Dumezeu. Interdependena, ca mod sntos de raportare la ceilali, nseamn n
primul rnd o bun cunoatere i acceptare a nevoilor noastre, asumarea
responsabilitii pentru mplinirea acestora, precum i acceptarea i
respectarea celorlali, cu gndurile, sentimentele, nevoile i deciziile lor.
Pentru vindecarea relaiilor co-dependente, pasul nu este a ncerca s i schimbm pe
ceilali, s i determinm s nu ne mai dea sfaturi, s nu ne mai condiioneze, s nu
mai aib o atitudine intruziv n viaa noastr. Normalizarea i armonizarea
relaiilor cu cei din jur pornete de la vindecarea noastr, de la stabilirea unei
relaii bune cu noi nine i cu Dumnezeu. Dac ajungem s nu mai avem
ateptri i pretenii nerealiste de la noi nine de a nu grei niciodat, de a fi
buni n toate, de a mulumi pe toi cei din jur, de a nu simi niciodat tristee,
revolt i mnie i nici de la Dumnezeu: s ne mplineasc toate cererile, s
rspund de ndat rugciunii noastre, s i schimbe pe ceilali, s i pedepseasc
pe cei care ne-au rnit, vom reui s avem mai mult bucurie n via.
Ieirea din co-dependen
56

Iat civa pai pe care i putei pune n practic ncepnd chiar de acum, pentru a
iei din hiul co-dependenei:
- devenii contieni de ceea ce gndii i simii, fr a v nbui sentimentele,
considernd c nu e bine, nu e normal s simt asta;
- mprtii-v gndurile i sentimentele cu ceilali i permitei-v s v
exprimai prerile, s spunei sunt de acord sau nu sunt de acord, s
acceptai i s refuzai;
- vorbete n rugciunile tale cu Dumnezeu i spune-I gndurile, sentimentele,
temerile i frmntrile tale;
- stabilete limite n relaia cu ceilali. Nu le permite s i spun ce s faci,
gndeti sau simi. O relaie armonioas cu cei din jur nu nseamn s le
permii altora s i conduc viaa;
- respect limitele puse de ceilali n relaia cu tine. Permite celorlali, orict de
apropiai ar fi, s ia propriile decizii. A accepta limitele celuilalt nu nseamn
destrmarea relaiei, ci vindecarea i maturizarea acesteia;
- elibereaz-te de povara de a-i mulumi pe ceilali. Scopul nostru este de a avea
o relaie armonioas cu ei, de a-i respecta i a-i sprijini.
CONDITIILE IMPARTASIRII, PE CARE NU LE IAU IN SEAMA FALSII SI
INCHIPUITII TEOLOGI MODERNISTI SI VIRTUALI, IMBATATI DE
TRUFIE, PUSI PE CEARTA SI DEFAIMARE SI STRAINI DE DUH
*

Sa nu ne cuminecam fara lacrimi!
Deoarece, parintilor si fratilor, cititi scrierile cele insuflate de Dumnezeu ale
sfantului parintelui nostru Simeon Studitul, scrieri care ne vorbesc despre faptele lui
sublime si pe care el insusi le-a alcatuit spre folosul multora miscat fiind de Duhul
Cel dumnezeiesc; iar aici laolalta cu celelalte ispravi mai presus de fire ale lui a scris
si a invatat limpede, precum a pazit de altfel neabatut in intreaga sa viata, si acest
lucru zicand:
Frate, fara lacrimi sa nu te cumineci vreodata![1]
si auzind aceasta ascultatorii si ei erau multi , nu numai mireni, ci si
monahi dintre cei mai renumiti si slaviti pentru virtutea lor , s-au mirat de
acest cuvant, si, uitandu-se unii la altii, au spus intr-un suflet si cu un singur
glas, pe jumatate ironic: Atunci sa nu ne mai cuminecam niciodata, ci sa
ramanem cu totii necuminecati! Auzind deci aceasta eu, nenorocitul si ticalosul, si
aducandu-mi aminte in parte de cei ce spuneau acestea si de cuvintele lor, cuprins
57

fiind de durere, am plans cu amar graind in mine insumi intru durerea inimii
mele asa:
Oare acestia au spus ceea ce spuneau avand intr-adevar o astfel de dispozitie fata
de acest lucru si judecand intr-adevar si din tot sufletul lor ca el este cu neputinta?
Sau au ras de acest cuvant mai degraba socotind ca faptul de a plange numai in
vremea cuminecarii e doar o mica isprava?
Fiindca, negresit, daca nu va avea cineva inaintea lui Hristos Dumnezeu plansul
ca lucrare de fiece zi si de fiece noapte, acela nici atunci cand va voi sa se
cuminece cu dumnezeiestile Taine nu va putea plange catusi de putin potrivit
lui Dumnezeu, nici nu va putea varsa picaturi de lacrimi. Caci cum i-ar putea
veni cuiva asa ceva daca nu printr-o economie negraita sau din intamplare, dintr-o
cauza oarecare si doar rareori? Ceea ce nu mi se pare de mirare, cand multi plang
sau lacrimeaza in chiar clipa iesirii sufletului din trupul lor (eu insa socot ca acestia
nu sunt multi, ci mai degraba foarte putini si usor de numarat). Iar daca acestia
socotesc ca este negresit cu neputinta si acest lucru: si anume faptul de a te
impartasi in fiecare zi varsand lacrimi cu infricosatoarele Taine, atunci vai de
nestiinta lor, vai de nesimtirea, vai de lipsa de minte si de nebunia celor ce graiesc
acestea, vai de nepasarea si invartosarea lor! Caci daca s-ar fi judecat ei insisi, n-
ar mai fi judecati de propriile lor cuvinte; daca s-ar fi ingrijit de pocainta, n-ar
mai fi proclamat vreodata sus si tare ca acest lucru e cu neputinta daca ar fi
avut o faptuire roditoare, n-ar fi fost lipsiti cu totul de gustarea unui asemenea
lucru bun, a unui asemenea dar al lui Dumnezeu; daca ar fi dobandit frica de
Dumnezeu in inima lor, ar fi dat marturie ca este cu putinta si sa plangi si sa
lacrimezi nu numai in vremea impartasirii cu dumnezeiestile Taine, ci si in tot
ceasul.
Strapungerea inimii tine de vointa, nu de firea omului
De aceea, vrand sa incredintez si iubirea voastra despre acest lucru, am ales sa va
pun unele intrebari, ca si cum as vorbi chiar cu aceia care spuneau unele ca acelea:
Spuneti-mi, frati preaiubiti, de ce e cu neputinta acest lucru? Pentru ca, zic
acestia, unii sunt predispusi prin fire si fara osteneala, ca de la sine, sa aiba
strapungerea [inimii]; altii insa, fiind mai aspri la inima si cu inimi de piatra, nu
sunt strapunsi nici chiar atunci cand sunt loviti. Asadar, cei ca sunt asa cum vor
putea plange sau cum se vor putea cumineca intotdeauna cu lacrimi? Inca si
preotii ce savarsesc dumnezeiasca Liturghie si Jertfa fara de sange cum vor putea ei
plange?
Deci insusi acest fapt, si anume acela de a fi, cum spuneti, aspri si cu anevoie de
miscat spre strapungere, de unde anume vine? Spuneti daca stiti? Iar daca nu stiti,
atunci, pogorandu-va putin fara nicio rusine din inaltimea voastra si plecandu-va
58

binevoitor urechea, sa nu socotiti un lucru nevrednic de voi sa invatati de la mine,
cel din urma dintre toti; caci scris este: Daca s-a descoperit celui de pe urma, cel
dintai sa taca [1 Co 14,30].
De unde, zic ei, vine faptul ca unul este aspru, iar altul usor inclinat spre
zdrobire? Asculta! Acest lucru vine din alegerea libera a vointei fiecaruia, care
la unul este buna, iar la altul rea; din gandurile fiecaruia, care la unul sunt rele,
iar la altul nu; si din faptele fiecaruia, care la unul sunt potrivnice, iar la altul
iubitoare de Dumnezeu. Si daca vrei, baga de seama si vei afla ca toti cei din veac
sunt cum sunt numai din aceste trei pricini, fiindca multi s-au facut din buni rai si
din rai buni. [...]
Monahii fara strapungerea inimii
Astfel, nu din fire, cum socotesc unii, ci din alegerea vointei ajunge orice om fie
smerit si usor de inclinat spre strapungere, fie aspru la inima, invartosat si
lipsit de strapungere; caci de unde, spune-mi, se va strapunge la suflet si va varsa
lacrimi din ochii sai cel care-si petrece aproape toata ziua umbland incoace si
incolo si neingrijindu-se nici de tacerea buzelor, nici de rugaciune, nici de citire,
nici de linistire, ci uneori vorbind cu vecinii in timpul slujbelor, lipsindu-se nu
numai pe sine insusi de folos, ci si pe cei cu care vorbeste, iar alteori luand in ras si
defaimand pe fratii cei mai evlaviosi si chiar pe egumen? Cand va dobandi
strapungere cel ce scruteaza cu curiozitate lucrurile manastirii si nu numai cele
ale manastirii, ci si viata fiecaruia in parte, zicand uneori unora dintre frati:
Am auzit ieri cutare si cutare, alteori: Ai aflat ce s-a intamplat cu cutare,
saracul? Si iarasi: Ati auzit de nenorocirea lui cutare? Isi mai aduce aminte
oare unul ca acesta de rautatile proprii ca, indurerandu-se, sa verse lacrimi din
ochii lui cand iese de la Liturghie in timpul citirii dumnezeiestilor Scripturi
asezandu-se aproape sau mai departe si vorbind cu unii, povestindu-si, cand acela
cand ceilalti, intamplari nefolositoare si graind asa: Ati auzit ce-a facut egumenul
cutarui frate?, iar altul: Daca va spun ce a facut cutare, saracul, ce veti spune?
Cel care discuta unele ca acestea, si mai rele decat acestea, cel care ii ocupa pe
altii si se ocupa pe sine insusi cu asemenea flecareli, cand oare va ajunge la
constiinta pacatelor proprii si se va plange pe sine insusi?
Asistarea la slujbe nu e de ajuns
Caci cel care nu ia aminte la cuvintele insuflate de Dumnezeu, nici nu pune usa
de ingradire imprejurul buzelor lui [Ps 140, 3], nici nu-si intoarce urechea lui de
la auzire desarta [Ps 118, 37] si nu-si aduce aminte de raspunsul de pe urma si
de infricosatorul tribunal al lui Hristos, cum va trebui sa ne infatisam cu toti
goi si dezbracati inaintea lui si sa dam cuvant pentru cele graite de noi, cum
oare ar putea dobandi lacrimi si se va putea plange cu caldura pe sine insusi,
chiar daca ar fi sa traiasca mai mult de o suta de ani in haina monahala? Cum
59

cel care cere pentru sine insusi intaietatile la starea in biserica sau la sederea la masa
si se lupta si se intristeaza mereu de unele ca acestea, se va intrista vreodata pentru
sufletul lui si va plange cu amar [Lc 22, 62] inaintea lui Dumnezeu?
Iar cel care pretexteaza pretexte in pacate [Ps 140,4] punand inainte neputinta sa,
desi este viguros si tanar, si masurandu-se pe sine insusi cu cei mai evlaviosi dintre
frati care se ostenesc mult si in chip indelungat in asceza, zicand: N-oi fi eu al
doilea, mai prejos decat cutare sau decat cutare pentru ca, iata, acela sta pentru ca
se sprijina [in strana], si ducandu-se iarasi sta sprijinindu-se, punandu-se pe sine
insusi pe acelasi plan cu aceia, el care poate nu e vrednic nici macar de locul cel
mai de jos cand ajunge oare sa-si dea seama de neputinta lui, ca, suspinand
din suflet, sa fie strapuns la inima si sa verse lacrimi din ochii sai? Fiindca slava
desarta, care-l face rob lancezelii [akedia], nu-l mai lasa sa indure in rabdare si
oricare din unii ca acestia petrece la toate slujbele in trandavie si nepasare,
palavragind necontenit povesti desarte si babesti [1 Tim 4,7] cu vecinii lui si cu
cei ce primesc sa-l asculte.
Si asa, intrand in chip nesimtitor sau mai bine spus fara durere la
dumnezeiestile slujbe impreuna cu barbatii duhovnicesti si cinstitori de
Dumnezeu, iese de acolo fara niciun folos, nesimtind nicio schimbare in mai
bine intamplandu-se cu el, schimbare data de Dumnezeu prin strapungerea
[inimii] celor ce se lupta, si, parandu-i-se ca ii este de ajuns numai sa nu
lipseasca de la slujbele randuite adica de la utrenie, de la vecernie si de la
ceasurile cantate , pentru a ajunge asa, simplu, la izbanda virtutilor si la
desavarsirea celor desavarsiti, dupa varsta lui Hristos [Ef 4, 13]. Fiindca am
cunoscut pe unii care pana intr-atat erau stapaniti de o asemenea amagire
sarguindu-se numai sa nu cada in vreun pacat trupesc, incat, neingrijindu-se sa
fuga in genere de cele facute in ascuns sau de cele meditate in cele nearatate ale
inimii, li se parea ca se vor mantui fara nicio alta lucrare, adica fara rugaciune
si tacerea buzelor, fara priveghere, infranare si saracia duhovniceasca [Mt 5, 3],
fara smerenie si iubire, asistand numai pur si simplu la slujbe. Dar nu asa stau
lucrurile, fiindca Dumnezeu nu se uita la fata omului [1 Rg 16, 7], nici numai la
vesmantul cel din afara al deprinderilor, nici la strigatele noastre, fratilor, ci la o
inima infranta si smerita [Ps 50,19], pasnica si purtand frica lui Dumnezeu:
Peste cine, spune, voi privi daca nu peste cel bland si linistit si care tremura la
cuvintele Mele? [Is 66, 2]. [...]
Lacrimile si strapungerea spala casa sufletului
Strapungerea [inimii] este o roada a lucrarii [virtutilor] si aduce roade, sau, mai
degraba, face si zideste toate virtutile, precum marturiseste de Dumnezeu insuflata
Scriptura [2 Tim 3,16]. Prin urmare, si cel ce vrea sa reteze patimile si sa
dobandeasca virtutile, pe aceasta trebuie sa o caute cu sarguinta mai inainte de
60

toate cele bune si decat toate virtutile, fiindca fara aceasta nu-si va vedea
niciodata sufletul sau curat; si, daca nu dobandeste aceasta curatie, negresit
nici trupul nu-l va avea curat. Fiindca fara apa e cu neputinta sa fie spalata
haina murdarita, si fara lacrimi e si mai cu neputinta ca sufletul sa se spele si sa
se curateasca de pete si intinaciuni. Sa nu pretextam pretexte [Ps 140, 4]
pagubitoare de suflet si desarte sau, mai bine zis, cu totul mincinoase si care
duc la pierzanie, si sa cautam din tot sufletul aceasta imparateasa a virtutilor.
Caci cel care o cauta din tot sufletul o va afla [Mt 7, 8]; sau, mai degraba, venind ea
insasi il va gasi pe cel care o cauta cu osteneala, si chiar daca va avea o inima
mai invartosata decat arama, decat fierul sau decat diamantul, de indata ce
vine, o face mai moale decat ceara. Fiindca e un foc dumnezeiesc care destrama
muntii si stancile [3 Rg 19,11], face netede toate [Lc 3, 5], le face raiuri si pre-
schimba sufletele care-l primesc. Pentru ca in mijlocul acestora se face izvor
tasnitor, apa a vietii care izvoraste si curge pururea [In 4,14; Ap 22,1] si le uda din
belsug, si se scurge ca dintr-o cisterna peste cei de aproape si peste cei de departe
[Ef 2,17] si umple pana peste margini sufletele care primesc cuvantul cu credinta
[Lc 8, 13 s. a.]. Fiindca mai intai spala de intinaciune pe cei ce se impartasesc de
ea, apoi spala impreuna si sterge si patimile, smulgandu-le ca pe niste cruste de
pe rani, adica rautatea, invidia, slava desarta si toate celelalte care urmeaza
acestora; si nu numai acestea, ci, alergand ca o flacara, le sterge cate putin
arzandu-le in fiecare ceas ca pe niste spini; mai intai trezeste dorul libertatii si
curatirii desavarsite de acestea, iar mai apoi dorinta de bunatatile puse deoparte si
gatite de Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El [1 Co 2, 9].
Toate acestea insa le lucreaza dumnezeiescul foc al strapungerii impreuna cu
lacrimile, sau mai degraba prin lacrimi; dar fara lacrimi, precum spuneam, un
lucru din acestea nu s-a facut nici nu se va face candva in noi insine sau in oricare
altul. Fiindca nu din dumnezeiestile Scripturi va demonstra cineva aceasta: si anume
ca fara lacrimi si fara strapungere necontenita s-a curatit vreodata vreun om
sau s-a facut sfant sau a primit Duhul Sfant sau a vazut pe Dumnezeu sau L-a
cunoscut salasluindu-Se in el sau L-a avut pe Acesta vreodata salasluind intreg
in inima lui, fara sa fi premers cainta si strapungerea si lacrimi necontenite
tasnind pururea ca dintr-un izvor sa inunde si sa spele casa sufletului si sa o scalde in
roua si sa racoreasca sufletul cuprins si aprins de focul cel neapropiat [1 Tim 7,16].
Plansul duhovnicesc, chezasia virtutilor
Asadar, cei ce spun ca nu e cu putinta sa plangem si sa ne tanguim in fiecare zi
si noapte dau marturie ca ei insisi sunt dezbracati de orice virtute.
Caci daca sfintii nostri parinti spun asa:
61

Cine vrea sa-si reteze patimile si le reteaza prin plans, si cine vrea sa
dobandeasca virtutile le dobandeste prin plans[2],
e evident ca acela care nu plange in fiecare zi nu-si reteaza patimile, nici nu
primeste virtutile, chiar daca se pare ca strabate prin toate. Fiindca la ce
folosesc, spune-mi, uneltele mestesugului, daca nu e de fata mestesugarul care stie
sa prelucreze materia si sa faca din ea un vas armonios? Si ce castiga gradinarul
daca lucreaza toata gradina, daca seamana si sadeste in ea tot felul de legume,
iar peste ele nu cade ploaie de sus si nu le uda umezeala apei? Negresit niciunul.
Tot asa nici cel ce strabate toate celelalte virtuti si se osteneste nu va avea
niciun castig din ele fara aceasta sfanta si fericita stapana si ziditoare a tuturor
virtutilor.
Fiindca asa cum, fara armata aflata sub conducerea lui, imparatul ajunge neputincios
si la cheremul tuturor si nu se arata a mai fi imparat, ci este ca unul din ceilalti
oameni, si asa cum multimea ostirilor si armatelor fara imparat sau fara generalul lor
se risipesc usor si sunt nimicite de potrivnici, tot asa socoteste ca este si plansul fata
de celelalte virtuti; fiindca prin ostirea adunata la un loc intelegem virtutile
incepatorilor, iar imparatul si generalul acestora e fericita plangere si tanguire, prin
care toata ostirea e pusa si asezata in linie de bataie, incurajata, antrenata, intarita si
invatata unde, cum, cand si cat sa ia armele si impotriva cui, la buna vreme si prilej,
si ce iscoade sa trimita si ce straji sa puna si ce discutii sa aiba cu trimisii potrivnici-
lor si cu care anume fiindca se poate ca si numai dintr-o singura discutie sa-i
intoarca pe toti inapoi, iar uneori prin simplul fapt de a nu-i fi primit la discutii si
cum trebuie facute ambuscadele si atacurile surpriza impotriva lor, cand si ce fel de
armata trebuie trimisa impotriva lor si in ce locuri, toate acestea le sugereaza in
chip limpede, spun, plansul; fara el insa tot poporul virtutilor e la cheremul
potrivnicilor.
Cainta, plans, lacrimi
De aceea, inainte de toate si impreuna cu toate, lucrul nostru al tuturor,
fratilor, sa ne fie cainta si plansul unit cu ea, si lacrimile care urmeaza plansului;
fiindca nici plansul nu este fara cainta, nici lacrimile fara plans; si toate acestea
trei sunt legate intre ele, si nu e cu putinta ca unul sa se arate fara celalalt. Sa nu
spuna cineva ca e cu neputinta sa planga in fiecare zi; caci cel ce spune aceasta,
spune ca e cu neputinta si sa ne caim in fiecare zi si rastoarna toate
dumnezeiestile Scripturi, ca sa nu spun si insasi porunca Domnului:
Pocaiti-va, ca s-a apropiat imparatia cerurilor [Mt 4,17],
si iarasi:
Cereti si vi se va da, cautati si veti afla, bateti si vi se va deschide [Mt 7, 7].
62

Fiindca daca spui ca e cu neputinta sa ne caim, sa plangem si sa lacrimam in
fiecare zi, atunci cum vei spune ca va fi candva cu putinta sa se infaptuiasca de
catre niste oameni stricaciosi smerita-cugetare, bucuria pururea si rugaciunea
neincetata [1 Tes 5,17], dar chiar si dobandirea unei inimi curate de tot felul de
patimi si ganduri rele pentru a vedea cineva pe Dumnezeu [Mt 5, 8]? Nicidecum. Si
asa vei ajunge sa fii asezat impreuna cu cei necredinciosi, iar nu cu cei
credinciosi. Caci daca Dumnezeu a spus ca toate acestea sunt cu putinta sa se
faca de catre noi si El spune si striga acest lucru in fiecare zi, dar tu il contrazici
pe fata pe Acela, spunand ca ele sunt cu neputinta pentru noi, negresit nu te vei
deosebi cu nimic de necredinciosi.
Vrei, asadar, sa nu te cumineci vreodata fara lacrimi? Fa cele cantate si citite
de tine in fiecare zi si vei putea savarsi neincetat si aceasta. Dar care sunt
acestea? Asculta pe cel ce spune:
Fiindca nu cei ce asculta Legea sunt drepti la Dumnezeu, ci cei ce fac Legea se
vor indrepta [Rm 2,13].
Dar ca sa nu lungim cuvantul, iti voi aduce aminte aceste cuvinte ale lui David:
Nu ma voi sui pe patul meu de odihna, nu voi da somn ochilor mei si genelor
mele dormitare si odihna tamplelor mele, pana ce nu voi gasi loc Domnului, lacas
Dumnezeului lui I acob [Ps 131, 3-5], si iarasi:
Nu este pace in oasele mele de la fata pacatelor mele, ca faradelegile mele au
covarsit capul meu, ca o sarcina grea apasat-au peste mine. I mputitu-s-au si au
putrezit ranile mele de fata nebuniei mele. Chinuitu-m-am si m-am garbovit pana
in sfarsit, toata ziua mahnindu-ma umblam. Necajitu-m-am si m-am smerit
foarte; racnit-am in suspi-narea inimii mele [Ps 37,4-7. 9], facutu-m-am ca o
pasare singuratica pe acoperis, asemanatu-m-am pelicanului pustiei, ca cenusa
am mancat in loc de paine si bautura mea cu plansul am amestecat-o [Ps 101, 8.
7.10]. Ostenit-am in suspinul meu, spala-voi in fiecare noapte patul meu, cu
lacrimile mele asternutul meu voi uda [Ps 6, 7][3].
Fiindca zice si Sfantul Ioan Scararul:
Setea si privegherea necajesc inima, iar din inima necajita tasnesc ape[4].
Iar celelalte cate s-au spus despre unele ca acestea le va invata cel ce va voi sa se
plece asupra acestei carti.
Deci daca si tu vei implini nestirbit din toata inima cu smerita-cugetare si credinta
acestea pe care le canti si le citesti sau ii auzi pe altii citindu-le in fiecare zi, amin iti
vestesc tie bucurie mare [Lc 2,10] ca, daca starui facand acestea, insetand,
priveghind, supunandu-te pana la moarte si ascultand fara deosebire si
63

fatarnicie de intai-statatorul tau, suportand tot necazul si ocara, si defaimarea
si batjocura, si nu numai acestea, dar si loviturile si intepaturile de la fratii cei
mai josnici, rabdand cu toata multumirea, fara tinere de minte de rau, fata de
ei si rugandu-te pentru ei, atunci bucura-te si veseleste-te cu bucurie negraita,
pentru ca nu numai seara si dimineata si la amiaza [Ps 54, 8], ci si mancand si band
si discutand de multe ori, cantand si citind si rugandu-te si sezand pe pat, venind la
tine acest dar dumnezeiesc si negrait iti va urma in toate zilele vietii tale [Ps 22, 6] si
te va insoti pe cale, se va opri impreuna cu tine atunci cand te opresti si va sluji
impreuna cu tine atunci cand slujesti, mangaindu-te si indemnandu-te in suferintele
din ostenelile tale. Si atunci vei cunoaste ca in chip foarte cuviincios si frumos a zis
Sfantul Simeon [Evlaviosul, parintele duhovnicesc al Sfantului Simeon Noul Teolog,
n.n.] ca nu trebuie sa se cuminece cineva vreodata fara lacrimi, si ca acest lucru e cu
putinta si cu adevarat potrivit pentru toti. Fiindca nu acela, ci Duhul Sfant a spus si
a scris prin acela acestea. Caci daca nimeni nu este fara de pacat, chiar daca
viata lui ar fi doar o zi [Iov 14, 4-5], si nimeni nu poate sa aiba inima fara prihana, e
vadit ca, pe cat ii sta cu putinta, omul nu trebuie sa petreaca fara cainta si
lacrimi nici macar o singura zi din toata viata lui. Si chiar daca nu are lacrimi,
trebuie totusi sa le caute din toata puterea si din tot sufletul sau. Fiindca altfel
nu e cu putinta sa ne facem fara de pacat, nici fara prihana cu inima.
Fara exercitiu nu apare strapungerea
Iar daca cineva nu vrea sa se culce pe pamant si sa privegheze, nesocotind
multimea pacatelor lui si povara greselilor lui, si daca lasa infectate si
cangrenate de negrija si nepasare ranile poftei patimase si ale apucaturilor
[prolepseon] lui care il duc spre nesimtire caci acest lucru e o adevarata
nebunie , cum va veni la simtirea osandei si judecatii viitoare a pacatosilor si
cum va plange intru durerea inimii lui? Iar daca nu vrea cineva sa sufere raul
lasandu-se chinuit si garbovit pana la sfarsit si umbland toata ziua in mahnire,
necajit si umilit foarte si racnind din suspinarea inimii lui [Ps 37, 9], si fiind ca o
casa singuratica pe acoperis [Ps 101, 8] si asemanandu-se unui pelican al pustiei
[Ps 101, 7], facandu-se prin dispozitia sufletului strain de toate cele din
manastire si de cele din lume si lipsit de indrazneala fata de cei mari si de cei
mici, ostenindu-se intru suspin [Ps 6, 7] si mancand in loc de paine cenusa si
amestecand bautura cu lacrimi [Ps 101,10], cum va putea candva, fratilor, sa-si
spele in fiecare noapte asternutul sau, sau sa-si ude asternutul cu lacrimi [Ps 6,
7]? Cu adevarat nicidecum nicicand; si nu numai ca nu le va putea vedea pe
acestea facandu-se in el insusi, dar nici nu le va gasi in rugaciunea lui, nici nu
va putea gasi loc Domnului, nici lacas vrednic Dumnezeului lui I acob [Ps 131, 5],
Care este Hristos Domnul [Lc 2,11], Mantuitorul si Dumnezeul nostru [Tit 2,13; 2
Ptr 2,1]. Iar daca nu le va gati dinainte pe acestea in chip frumos, nu va primi in
el insusi cu vrednicie pe Imparatul Dumnezeu cuminecandu-se cu lacrimi dupa
cum se cuvine, chiar daca ar face aceasta o singura data pe an.
64

Sfintele sfintilor!, zic in fiecare zi unii si vestesc celorlalti strigand cu glas mare
acestora fie insa ca sa le strige si lor insile iar ceilalti ii aud pe aceia zicand
acestea. Ce deci? Cine nu este sfant e oare si nevrednic? Nu, dar cine nu vesteste
in fiecare zi cele ascunse ale inimii sale, cine nu arata pocainta vrednica pentru
ele si pentru toate cele facute intru nestiinta, cine nu plange pururea si nu
umbla mahnindu-se si nu strabate cu ravna cele zise mai inainte, acesta nu este
vrednic. Iar cine face toate acestea si-si petrece viata in suspine si lacrimi, acela e
foarte vrednic sa se faca partas de aceste dumnezeiesti Taine nu numai in zi de
sarbatoare, ci in fiecare zi, si, chiar daca e lucru indraznet a spune aceasta, inca de la
inceputul caintei si intoarcerii lui. Fiindca acesta e iertat intrucat vrea sa staruie
pana la sfarsit in fapte ca acestea, umbland in smerenie si in inima zdrobita [Ps
50,19]; caci facand asa si fiind astfel, isi lumineaza sufletul in fiecare zi, ajutat la
aceasta de impartasirea celor Sfinte si se inalta mai repede spre o curatie si sfintenie
desavarsita.
Altfel insa e cu neputinta sa spalam sau sa curatim vasul nostru murdar si casa
intinata a sufletului nostru. Eu n-am invatat nimic mai mult din dumnezeiestile
Scripturi, nici n-am putut sa stiu de la mine insumi. Fiindca il auzim pe Apostolul
zicand in fiecare zi:
Sa se cerceteze fiecare pe sine insusi si asa sa manance din paine si sa bea din
pahar. Fiindca cel ce mananca si bea cu nevrednicie Trupul Domnului osanda lui
insusi isi mananca si bea [1 Co 11, 28-29];
si iarasi:
Cel ce mananca cu nevrednicie Trupul si Sangele Domnului vinovat va fi fata de
Trupul si Sangele Domnului, nedeosebind Trupul Domnului [1 Co 11, 27. 29].
Iar daca cineva care nu arata roade vrednice de pocainta [Lc 3, 8] este vadit ca
nevrednic de catre de Dumnezeu insuflata Scriptura [2 Tim 3,16], spune-mi,
oare, cum se va putea curati cineva candva fara lacrimi si se va putea impartasi
de Taine cu vrednicie, pe cat ii e cu putinta? Fiindca acestea sunt intaiul rod al
pocaintei [Mt 3, 8] si, asa cum curgerea scarboasa a trupului si amestecarea
voluptoasa a inimii spre orice patima se aduc de catre noi ca o jertfa diavolului, asa
si lacrimile varsate din aceasta se aduc ca o jertfa bine primita [1 Ptr 2, 5]
Stapanului si curata rusinea acelei placeri patimase. Aratand aceasta, David
zicea:
Jertfa lui Dumnezeu e un duh zdrobit, o inima zdrobita si umilita Dumnezeu nu
o va urgisi [Ps 50,19].
Si pe drept cuvant: fiindca ajungand sufletul la o asemenea deprindere si smerindu-
se astfel in fiecare zi, nu trece o singura zi fara lacrimi potrivit lui David care zicea:
65

Spala-voi in fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele asternutul meu voi uda
[Ps 6,7].
O cainta de moment nu e de ajuns
De aceea va indemn si pe voi, parintii si fratii mei, ca fiecare sa-si exerseze
sufletul sau cu sarguinta in acestea si in unele ca acestea, fiindca sufletul
strapuns si transformat putin cate putin se face izvor ce tasneste rauri de
lacrimi si zdrobire. Dar daca nu ne grabim sa ajungem curati in acest chip, ci
vrem sa umblam in nepasare, indolenta si usuratate, eu nu voi spune nimic
apasator fata de iubirea voastra, afara de aceasta: chiar daca se intampla ca cineva
sa se cuminece poate cu lacrimi, sau sa planga fie inainte de Liturghie, fie in
timpul Liturghiei, fie chiar in vremea dumnezeiestii Impartasiri, dar nu
ravneste cu inflacarare sa faca aceasta si in celelalte zile si nopti, nu va avea
niciun folos din acest plans al sau intamplat o data pentru totdeauna. Fiindca nu
numai acest lucru ne face numaidecat vrednici si curati, ci faptul de a plange in
fiecare zi si neincetat pana la moarte, precum ne-a poruncit sa facem Stapanul
Insusi zicand:
Pocaiti-va, cereti, cautati si bateti [Mt 3,17; 7, 7].
Pana cand?
Pana cand veti primi, veti afla si vi se va deschide [Mt 7,7-8].
Ce anume? Evident, Imparatia cerurilor.
Stralucirea si vrednicia sufletului curatit
Fiindca insasi cainta, si anume cea savarsita astfel in chip nestirbit, precum
spuneam, pana la moarte cu osteneala si necaz, ne face putin cate putin sa
varsam lacrimi amare prin care se sterge si se curata murdaria si necuratenia
sufletului; iar dupa acestea ne da o cainta curata si preschimba in dulceata
lacrimile amare si naste in inimile noastre o bucurie vesnica, si ne da sa vedem
lumina cea neinserata, pe care daca nu ne luptam sa o apucam cu toata ravna,
parinti si frati duhovnicesti, nu ne vom putea elibera desavarsit de toate
patimile, nu vom dobandi toate virtutile, nu vom putea sa ne impartasim in
fiecare zi lacrimand dupa Dumnezeu cu dumnezeiestile Taine si nu vom vedea
Lumina dumnezeiasca care este in El. Nici nu vom avea vreodata inima curata
[Mt 5, 8], nici Duhul Sfant nu se va salaslui in chip constient [gnostos] in noi,
nici nu ne vom

invrednici sa vedem, ca sfintii, pe Dumnezeu [Mt 5, 8], atat cand
suntem inca aici, cat si cand vom fi acolo, cum mi se pare, pentru ca plecam de aici
orbi si, precum zice Teologul Grigorie, pe atat vom cadea din acea vedere pe
masura orbirii noastre, a fiecaruia, pe cat ne-am lipsit noi insine de bunavoie
de acea lumina in viata aceasta.
66

Faca-se insa ca noi toti sa ne invrednicim sa-L vedem curatindu-ne si curatiti.
[...]
Impartasania cu vrednicie si nevrednicie
Si observa aici sensul celor spuse. Daca o faci intru simtire si constiinta [en
aisthesei kai gnosei], atunci te impartasesti de unele acestea cu vrednicie; dar
daca nu te impartasesti asa, negresit mananci si bei din ele cu nevrednicie. Daca
te-ai impartasit in vedere curata [en theoria kathara] din cele din care te-ai
impartasit, iata ca te-ai facut vrednic de o masa ca aceea; iar daca nu te-ai facut
vrednic, nu te vei alipi si nu te vei uni nicidecum de Dumnezeu. Asadar, sa nu
socoteasca cei ce se impartasesc cu nevrednicie de dumnezeiestile Taine ca prin
ele se alipesc si se unesc pur si simplu de Dumnezeu Cel nevazut; caci acest
lucru nu se va face nicidecum, nici nu se va petrece cu ei vreodata.
Fiindca numai cei care in impartasirea dumnezeiescului Trup al Domnului s-au
invrednicit sa vada si sa manance cu ochiul si gura mintii si descoperirea
Dumnezeirii nevazute intr-o atingere spirituala, acestia cunosc ca bun este Domnul
[Ps 33, 9], ca unii care nu mananca si beau numai o paine simtita in chip simtit, ci
in acelasi timp in chip spiritual [inteligibil] pe Dumnezeu, hranindu-se cu indoite
simtiri in acelasi timp din una in chip vazut, iar din cealalta in chip nevazut, ei se
unesc in amandoua acestea cu Hristos Cel indoit dupa fire, facandu-se concorporali
[Ef 3, 6] si copartasi ai Slavei si Dumnezeirii Lui [1 Ptr 5,1]. Fiindca asa se
unesc cu Dumnezeu cei ce mananca aceasta Paine in constiinta si vederea tainei
si beau din acest pahar cu suflet si cu inima sensibila; dar cei care fac aceasta
cu nevrednicie sunt deserti de darul Duhului Sfant hranindu-si numai trupul,
nu si sufletul.
Impartasirea constienta: unire mistica si Paste eshatologic
Dar sa nu te tulburi, iubitule, ascultand adevarul aratat tie de catre noi. Caci
daca marturisesti ca Trupul Domnului este Paine a vietii care da viata si stii ca
Sangele Sau da viata celor ce se impartasesc cu el, si se face in cel care-l bea
izvor de apa curgatoare spre viata vesnica [In 4,14], cum spune-mi!
impartasindu-te de acestea nu adaugi nimic mai mult sufleteste, ci, chiar daca
vei simti poate putina bucurie, dupa scurt timp ramai iarasi asa cum erai mai
inainte, neavand in tine niciun adaos de viata sau izvor tasnitor, sau vazand
vreo lumina oarecare? Caci celor ce n-au ajuns sa treaca dincolo de simtire, painea
aceasta li se arata in chip simtit ca o simpla bucatura, dar in chip spiritual
[inteligibil] ea este lumina necuprinsa si neapropiata; tot asa si vinul e si el in chip
asemanator lumina, viata, foc si apa vie. Deci, daca mancand si band painea
dumnezeiasca si vinul veseliei, nu vei cunoaste ca vietuiesti viata cea
stricacioasa, ca ai primit inauntrul tau painea ca pe o lumina sau ca pe un foc,
67

si ca ai baut Sangele Stapanului ca o apa curgatoare si vorbitoare, daca n-ai
ajuns la vederea si impartasirea cu nimic din toate acestea, cum socotesti ca te-
ai facut partas al vietii? Cum crezi ca te-ai atins de focul cel neaprins sau
presupui ca te-ai impartasit de lumina cea vesnica? Negresit, nicidecum nu s-a
facut aceasta cu tine, care esti nesimtitor fata de unele ca acestea. Lumina te
lumineaza, si tu esti orb; focul te incalzeste, si nu te aprinzi; viata te-a
adumbrit, dar nu s-a unit cu tine; apa cea vie a trecut prin sufletul tau ca
printr-o trestie, fiindca nu te-ai gasit vrednic de primirea ei. Deci, primind si
atingandu-te astfel de cele neatinse si parandu-ti-se ca mananci, de fapt nu
primesti, nu mananci, nici nu ai in tine insuti nimic din acestea. Caci Cuvantul
cel neapropiat, Painea care se coboara din cer [In 6,33], nu se cuprinde in chip
simtit, ci mai degraba El Insusi cuprinde si Se atinge si Se uneste fara amestecare cu
cei vrednici si cu cei bine pregatiti pentru primirea ei.
Daca vei praznui asa, si asa te vei impartasi de dumnezeiestile Taine, toata
viata ta va fi o sarbatoare, si nu numai o sarbatoare, ci si un prilej de
sarbatoare si un Paste, trecere si iesire din cele vazute spre cele spirituale
[inteligibile], unde inceteaza orice umbra, orice inchipuire si toate simbolurile de
acum si unde ne vom desfata vesnic curati in chip curat de Jertfa cea preacurata in
Dumnezeu Tatal si in Duhul Cel de-o-fiinta, privind pururea pe Hristos si fiind
vazuti de catre El, fiind impreuna cu Hristos, imparatind impreuna cu Hristos, decat
care nimic nu e mai mare in Imparatia cerurilor. Caruia I se cuvine toata slava,
cinstea si inchinaciunea impreuna cu Tatal si cu Preasfantul si de-viata-facatorul Sau
Duh acum si pururea si in vecii nesfarsiti. Amin.

[1] Cf. Simeon Evlaviosul, Cuvnt ascetic, cap. 24 (Philokalia greac cap. 144)
[trad. rom. n: Sfntul Simeon Noul Teolog, Viaa i epoca. Scrieri IV, Ed. Deisis,
Sibiu, 2006, p. 112].
[2] Patericul (egiptean), PG 65,53A: Pimen 119; in colectia sistematica (PL
73,1055C) e atribuita Sfantului Antonie cel Mare.
[3] Acest sir de versete din Psalmi era probabil deja asociat n rugaciuni speciale de
strapungerea inimii (katanyktikai) la monahii bizantini.
[4] Scara 6,14; PG 88,796B (FR IX, 1980, p. 159).
(in: I mpartasirea continua cu Sfintele Taine. Dosarul unei controverse
marturiile Traditiei, Editura Deisis, Sibiu, 2006)
68

Din notele Parintelui Staniloae la Filocalii, preluate de pe portalul ortodox
DOXOLOGIA:
n rbdare se simte puterea lui Dumnezeu
Cu ct rabzi necazurile cu voia, cu att pui un efort care le mrginete
puterea.
Rbdarea e o trie spiritual care micoreaz tria necazurilor. Prin faptul c
nu le rabzi, nu le micorezi i nu le nlturi. De suportat tot le supori, cci n-ai
ce face. Dar suportarea fr rbdare e ndoit sau nsutit de grea. Cu ct rabzi
necazurile cu voia, cu att pui un efort care le mrginete puterea; cu ct eti mai
fr rbdare n ele, cu att le mreti prin aceasta, prndu-i de nesuportat,
fr limit i de nestpnit prin puterea ta. Necazul care-i apare, cnd nu-l rabzi,
ca nemrginit l mrgineti, l stpneti prin rbdare, cci n ea e puterea lui
Dumnezeu, care-l mrginete. Propriu-zis simi aceast putere cum l limiteaz.
E i aceasta o form a sinergiei: cu ct te ncordezi mai mult n rbdare, cu att
puterea lui Dumnezeu i ajut s biruieti necazul.
(Printele Dumitru Stniloae, nota 698 la Sfntul Isaac Sirul, Cuvinte despre
nevoin, n Filocalia XI, Editura Humanitas, Bucureti, 2008, p. 221)
sursa: Doxologia

***
Frica de Dumnezeu i d putere s n-ai fric
Frica de Dumnezeu d putere. Ea nu slbnogete. Cu ct e mai mare frica de
Dumnezeu n cineva, cu att e mai prezent El n acela cu puterea Lui, care se
rspndete din El. De aceea, cel plin de frica lui Dumnezeu e plin de puterea
Lui. Cci n frica aceasta este trirea prezenei covritoare a lui Dumnezeu. Frica
de Dumnezeu i d putere s n-ai fric de altceva. Te ajut mpotriva
patimilor, i mobilizeaz i ntrete toate resursele de lupt. n fric, Dumnezeu
e trit ca cel ce nu poate fi definit: mysterium tremendum. Existenial i apofatic e o
fric ce-i deschide orizontul de dincolo de lume, care n acelai timp te atrage, care
69

te face s te pocieti de pcate i s urmreti binele, simindu-L pe Dumnezeu ca
susintorul binelui.
(Printele Dumitru Stniloae, nota 514 la Varsanufie i Ioan, Scrisori duhovniceti,
n Filocalia XI, Editura Humanitas, Bucureti, 2009, p. 293)
sursa: Doxologia

***
O nebunie mai neleapt ca orice nelepciune
Cel mai mare val al iubirii lui Dumnezeu pornit spre noi este ntruparea Fiului
Su. Acest val e de aceea i mai neneles de noi. Aceast fapt ni se pare o
nebunie din cauza suprabuntii i nelepciunii manifestate n ea; ea ne apare
ca o slbiciune a lui Dumnezeu, din cauza puterii supraabundente artate n ea.
Cci e o putere supraabundent slbiciunea care nfptuiete ceea ce nu poate
nfptui puterea firii noastre, aceea care face pe Dumnezeu om purttor al
slbiciunilor noastre pentru a le nvinge din luntrul firii noastre, ca s ne arate
c o putem face i noi, sau care ne d i nou aceast putere de a le nvinge din
luntrul firii noastre. i e o nelepciune supraabundent nebunia care nfptuiete
ceea ce nu poate nfptui i nici nu se poate gndi s nfptuiasc nelepciunea
omeneasc: scparea de moarte i ndumnezeirea omului. Mintea noastr st
nmrmurit n faa acestui paradox: o nebunie mai neleapt ca orice nelepciune.
Dar n acest paradox care se refuz nelegerii, simim totui zvonul unei
avalane de iubire, de nelepciune i de putere, care ntrece toate iubirile, toate
nelepciunile i toate puterile. ()
(Printele Dumitru Stniloae, fragment din nota 441 la Sfntul Maxim
Mrturisitorul,Ambigua, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Romne, Bucureti, 1983, p. 348)
sursa: Doxologia

***
70

Omul ru i amrte i i agit pe toi
Ispitele semnate de draci ndeamn la pcate care la nceput par dulci, dar pe
urm las o amrciune care devine de nesuportat prin dezvoltarea lor n
patimi. Omul are o dulcea n sine i o rspndete n afar. Dimpotriv, n omul
ptima se aeaz o drojdie de amrciune, care, prin faa lui ntunecat, se
rspndete i n afar. Omul bun i ndulcete pe toi pe msura buntii lui.
De aceea sfinii comunic o dulcea sufleteasc. Omul ru i amrte i i
agit pe toi. Att buntatea, ct i rutatea au o for iradiant. De aici se vede
c, atunci cnd cineva devine ru, fr s fi suferit vreo influen vzut pe
msura rutii lui, trebuie s fi primit aceast influen de la fiine rele
nevzute.
(Printele Dumitru Stniloae, nota 698 la Varsanufie i Ioan, Scrisori duhovniceti,
n Filocalia XI, Editura Humanitas, Bucureti, 2009, p. 402)
sursa: Doxologia

***
De iubire nu ne sturm
De iubire nu ne sturm. Ea ne d mereu o nou bucurie. Ea e nesfrit i
nesfrit nou n manifestrile ei. Faptul c exist iubire e o dovad c exist o
venicie, o infinitate venic nou. Iar faptul c iubirea nu este dect ntre
persoane arat c persoanele sunt pentru venicie i c exist o comunitate
interpersonal suprem de iubire din venicie n venicie. Iar n iubire este
adevrata cunotin.
(Printele Dumitru Stniloae, nota 753 la Sfntul Ioan Scrarul, Cartea despre
nevoine, n Filocalia IX, traducere din grecete, introducere i note de pr. prof. dr.
Dumitru Stniloae, Editura Humanitas, Bucureti, 2002, p. 343)
sursa: Doxologia

***
71

Neputina de a-L iubi pe Dumnezeu
Chinul iadului, constnd n desprirea de Dumnezeu cel iubitor i iubit, nu
poate consta i ntr-o ur a Lui. Dar cei din iad nu triesc n simirea iubirii lui
Dumnezeu, ci mai degrab ntr-o recunoatere teoretic a faptului c El e
iubitor i merit s fie iubit, dar nu-L poi iubi. Neputina de a-L iubi n mod real
i recunoaterea c El ar merita s fie iubit i c El e iubitor se unesc n mod
paradoxal.
Neputina de a-L iubi pe Dumnezeu e cu att mai chinuitoare cu ct e
recunoscut mai demn de iubire. Iar osndirea unora la chinuri nu e un act al
lipsei de iubire a lui Dumnezeu, ci const tocmai n neputina lor de a simi
iubirea Lui, neputin pe care i-au pricinuit-o prin lipsa de efort a voii lor de a
rspunde cu fapta iubirii Lui. In judecata final a lui Dumnezeu asupra oamenilor
se arat totui respectul lui Dumnezeu pentru libertatea omului, a crui iubire a
ateptat-o. Nu Dumnezeu pedepsete pe oameni pentru c L-au jignit, ci se
pedepsesc ei nii, fcndu-se neputincioi de a-L iubi.
Dar se pune ntrebarea: cum Se mpac atunci Dumnezeu cu suferina lor?
Dumnezeu accept aceast stare a lor, pentru c respect libertatea lor. Avem
aci marea tain a libertii omului unit la unii de la o vreme cu neputina lor. Omul
adevrat se reveleaz prin trie i Dumnezeu l vrea tare.
(Printele Dumitru Stniloae, nota 39 la Sfntul Maxim
Mrturisitorul, Scrieri, partea a doua, Editura Institutului Biblic i de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Romne, Bucureti, 1990, p. 25)
sursa: Doxologia
Cititi si: Comori duhovnicesti de mare pret din invataturile Cuviosilor din
Gaza (6 februarie): SFANTUL VARSANUFIE, Marele Batran, si
SFANTUL IOAN, Prorocul

***
Printele Dumitru Stniloae, despre deasa mprtanie
Sfnta mprtanie este o mare srbtoare, care ridic aceast zi peste toate
celelalte de peste an.
Ce rol are duhovnicul pentru sporirea duhovniceasc a cretinului?
72

Are un foarte mare rol. Cei mai buni fii ai Bisericii au fost formai de cei mai
iscusii duhovnici. Dar pentru aceasta se cere s jertfeasc timp i cldur
duhovnceasc din inim pentru fiecare, ducndu-l pe drumul nvturii
evanghelice, ncepnd cu fiecare, cu rbdare, de unde se afl.
Care sunt efectele Sfintei mprtanii?
Prin Sfnta mprtanie primim Trupul cel nviat al lui Hristos cel nviat, ca
arvun a nvierii noastre. i pentru c primim toi acelai Trup al lui Hristos,
ne unim i noi ntreolalt. De aceea Sfnta Liturghie i Euharistie ntrein n
gradul cel mai nalt unitatea Bisericii.
n ce msur Sfnta mprtanie ajut la ndumnezeirea omului? n acest scop se
poate recomanda o mai deas mprtanie?
Sfnta mprtanie ajut la ndumnezeirea noastr, dac este primit cu
credin, cu pocin i dac facem i noi efort spre faptele bune, ca prin puterea
Trupului nviat al lui Hristos s putem nainta spre o via asemenea lui Hristos cel
jertfit i nviat. mprtania mai deas, cu toat pregtirea, face ca n trupul i
sngele nostru s se ntipreasc tot mai mult Trupul i Sngele cel curat i
nviat al lui Hristos, fcndu-ne tot mai asemenea sfinilor n curie, n
dragoste, n duh de jertf i n puterea de a nvia spre viaa de veci, ntru
fericire. Astfel, devenim tot mai mult fii ai Tatlui dup har i frai ntre noi, n
Hristos.
(Ieromonah Ioanichie Blan, Convorbiri duhovniceti, Episcopia Romanului i
Huilor, vol I, 1984, pp. 184)
Ce prere avei despre unii preoi care acord fr canon prea des Sfnta
mprtanie? Nu cumva prin aceast practic ne apropiem de cea catolic i
desacralizm cele sfinte?
Sfnta mprtanie se d credincioilor care n-au czut din credin i au
primit iertarea pcatelor grele prin Taina Spovedaniei. Unele dintre aceste
pcate cer dup mrturisirea lor un timp mai ndelungat de pocin dup
svrirea lor: ucideri, avorturi. Celor ce triesc n desfru sau necununai,
chiar dac arat aceast stare a lor unui duhovnic, nu pot fi primii la Sfnta
mprtanie atta timp ct continu s se afle n aceast stare. Credincioii fr
pcate foarte grele se pot mprti de mai multe ori pe an, dar numai dup
spovedanie. E o tradiie a Bisericii s acorde acestor credincioi spovedania de
patru ori pe an, n cele patru posturi mari: Postul Patilor, al Crciunului, al
Adormirii Maicii Domnului i al Sfinilor Apostoli Petru i Pavel. Cei mai
rvnitori i cu o via ct mai curat se pot mprti i mai des, dar totdeauna
dup spovedanie, i cu cel puin patru zile de post anterior, dintre care numai
dou sunt de post deosebit (Miercuri-Vineri). O hotrre a Sinodului din
73

Constantinopol, la sfritul secolului XVIII, cnd se nscuse o discuie, dac e bine
s se mprteasc cineva mai des sau mai rar, a hotrt c se poate i una i alta,
dar totdeauna dup spovedanie.
Aceasta poate duce la un automatism lipsit de simire al primirii Sfintei
mprtanii
Gndindu-ne la tradiia din timpurile de la nceput ale Bisericii i la ndemnul dat
prin preot la fiecare Liturghie: Cu fric de Dumnezeu, cu credin i cu dragoste s
v apropiai!, se pare c s-ar cuveni ca s nu rmn nici o Sfnta Liturghie la
care s nu se mprteasc civa credincioi dintre cei cu o via curat. Dar
credem c nu e bine s se mprteasc toi credincioii sau foarte muli la
fiecare Sfnta Liturghie, fr spovedanie i fr post, chiar dac ei se socotesc
lipsii de pcate grele. Aceasta poate duce la un automatism lipsit de simire al
primirii Sfintei mprtanii. Trebuie s trim cu cutremur acest moment, att
din pricina obinuinei noastre cu tot felul de gnduri, de critici ale altora, de
suprri cu alii, ct i din contiina c ne mprtim cu Trupul prea curat al
Domnului cerului i al pmntului i cu prea scump Sngele Lui.
Pentru poporul nostru, mai ales pentru cel de la sate, Sfnta mprtanie este
o mare srbtoare, care ridic aceast zi peste toate celelalte de peste an. Toi
oamenii se pregtesc cu multe rugciuni, se mbrac cu haine nefolosite alte
di, se iart toi unii cu alii, se feresc n acea zi ct mai mult de la grijile
obinuite ale vieii.
Ce fapte bune ar trebui s fac credincioii nainte de Sfnta mprtanie? Dar
dup aceea?
Credincioii trebuie s se mpace cu cei cu care sunt suprai nainte de
primirea Sfintei mprtanii; s cear iertare celor pe care i-au suprat i s
ierte pe cei ce le-au pricinuit suprri, dac sunt apropiai aceia sau accesibili
telefonic, prin comunicare personal; iar dac nu, tergnd din sufletul lor orice
urm de mhnire, i odat cu aceasta rugndu-se pentru ei. Aceasta nseamn
s se mprteasc cu cuget curat. Dac sunt oameni lipsii n jurul lor, e
bine, dac pot, s-i ajute; dac sunt bolnavi, btrni, fr nimeni lng ei, s-i
cerceteze. S mplineasc sfaturile ce le sunt date de duhovnic.
Spunei-ne ceva despre bucuria duhovniceasc pe care o primesc credincioii dup
Sfnta mprtanie. Nu este o arvun a bucuriei cereti?
Credincioii triesc dup Sfnta mprtanie linitea de a fi iertai de
Dumnezeu, bucuria de a simi pe Hristos n ei, de a nu mai fi nchii ntr-o via
pur pmnteasc. Au bucuria de a se simi mpcai cu toi oamenii, de a-i nelege
74

i iubi pe toi. Ea este de fapt o arvun a bucuriei cereti, cnd fiecare va fi ca un
frate al tuturor i ca un fiu iubit al Tatlui ceresc i frate iubit al lui Hristos.
n concluzie, care sunt cele mai importante efecte, daruri, pe care ni le aduce Sfnta
mprtanie?
nvtura Bisericii afirm c Sfnta mprtanie ni se d spre iertarea
pcatelor i spre viaa de veci, adic spre viaa de veci ntru fericire. Cci Trupul
i Sngele preacurat ale lui Hristos terg din fiina noastr pcatele din tiin
i din netiin pe care n-am reuit s le mrturisim, iar venicia trupului nviat
al Domnului, scpat de coruptibilitate, pune i n sufletul nostru puterea
refacerii trupului nostru ntru nestricciune i fericire la nvierea cea de obte.
Iertarea i tergerea n profunzime a tuturor pcatelor noastre ne vine din
starea de fii ai Tatlui ceresc pe care o primim din ntiprirea n noi a trupului
Fiului Su Unul Nscut, i tot aceast stare ne asigur i viaa de veci ntru
deplina fericire a fiinei noastre ntregi. Iertarea pcatelor ntru profunzime
echivaleaz cu o ntrire a noastr, care am suferit o slbire prin pcate, i cu o
tmduire a bolilor mai mult sau mai puin vdite ale sufletului i ale trupului ce
ne-au venit n forma i de pe urma pcatelor. Aceast tmduire i ntrire (afirmat
de rugciunile dinainte i de dup mprtire) a trupului i mai ales a sufletului, va
da i ea putere sufletului s-i refac trupul la nvierea cea de obte, ca i puterea de
durat venic i fericit a persoanei noastre.
Dar Sfnta mprtanie, aducnd aceste efecte n om, i d calitatea de
motenitor al mpriei cerurilor, o dat ce e unit cu Hristos, Care a devenit i
ca om Fiul mpratului acestei mprii, adic al Tatlui. Calitatea de fiu al
Tatlui, al mpratului venic, de motenitor al mpriei, mpreun cu Fiul Unul
Nscut, i d omului i ndrznirea ctre Tatl n toate cererile ce le face. El i
despovreaz contiina de pcate, de frica de rob, pstrnd doar sfiala de fiu.
Nu se mai simte osndit, supus judecii. De aceea, cere Tatlui nc nainte de
mprtire s-l nvredniceasc s-i spun cu ndrznire Tat. Iar toate
aceste simiri i caliti le primete credinciosul, pentru c a primit i Duhul de
Fiu de care e plin trupul lui Hristos (Rugciunea preotului nainte de Tatl
nostru).
(Ieromonah Ioanichie Blan, Convorbiri duhovniceti, Episcopia Romanului i
Huilor, vol II, 1984, pp. 64-66)
sursa: Doxologia
Predicile Sfantului Teofan Zavoratul in vinerea primei saptamani din Postul
Mare
Alte predici in vinerea primei saptamani de Post:
75

POSTUL DUHOVNICESC. Sfantul Luca al Crimeii despre lupta cu
patimile si deprinderea copiilor cu postul
PARINTELE SOFIAN BOGHIU DESPRE SPOVEDANIE SI
CANONUL CEL MARE. De ce este nevoie sa ne marturisim si cum
biruim frica si rusinea?

PREDICA I
Data trecut v-am spus c esena pregtirii pentru spovedanie i mprtire st
n strpungerea pentru pcate nsoit de hotrrea neclintit de a nu-L mai
jigni [rani] prin ele pe Domnul; i c atunci cnd se va ntmpla asta,
spovedania noastr va fi lucrtoare i Sfnta Imprtanie mntuitoare. Acum
v voi vorbi mai desluit despre aceste dou aezri sufleteti, pentru a vedea dac n
noi ele sunt chiar aa cum trebuie s fie i pentru a primi prin asta ncredinare de
ndejde c pregtirea noastr, spovedania i Sfnta Imprtanie vor aduce, n cele
din urm, road lor mntuitoare.
Strpungerea pentru pcate nu e un simmnt simplu, ci e alctuit din alte
cteva. La temeiul ei st simmntul neplcut care vine din contientizarea
faptului c, dedndu-ne pcatului, am czut ntr-o stare foarte proast. Acest
simmnt i schimb apoi nfiarea, dup latura pcatului spre care ii ntoarce
luarea-aminte pctosul care se pociete. Cnd el, pornind de la acest simmnt, se
ntoarce spre sine nsui, se supr pe sine i pe voia sa cea rea: De ce m-am
supus aplecrii pctoase i de ce m-am nclinat n faa insuflrii de sminteal, n
vreme ce puteam s in piept i s abat nenorocirea de la mine? Cnd se va
ntoarce spre pcatul n sine nu va mai vedea n pcat amgirea sub care acesta
e ascuns atunci cnd omul cade n el, ci-l va vedea slut i cumplit, i va ncepe s
se dezguste de el i s fug de el. Cnd se va ntoarce spre ceilali oameni
mdulare ale Bisericii, se va ruina de faptul c, nefiind ngreuiat cu nimic fa
de ceilali, s-a ruinat n aa chip cu fapte netrebnice. Cnd se va ntoarce spre
Dumnezeu, fie c se va cina, se va tngui i se va ntrista pentru c L-a jignit
[ranit] cu pcatele sale pe Dumnezeu, Cel att de milostiv fa de el, fie c se va
umple de temere pentru soarta sa vremelnic i venic la gndul dreptei
judeci care i pedepsete pe pctoi, uneori ntr-un chip att de nvederat.
Pctosul care i-a mrturisit cu sinceritate pcatele i s-a osndit pe sine pentru ele
va trece, dup ce a intrat n sine nsui, de la unul din aceste simminte la altul i va
statornici n inima sa plns i tnguire pentru pcate asemenea plngerii lui Ieremia
pe ruinele Ierusalimului sau a iudeilor la rul Babilonului.
Suprarea pe sine, dezgustul de pcat, ruinea, temerea, ntristarea cea dup
Dumnezeu i cinarea de sine naintea Lui se aseamn, n lucrarea pocinei i
splrii de sine prin lacrimile strpungerii, cu feluritele mijloace ntrebuinate n
76

viaa cea de toate zilele atunci cnd se spal albiturile murdare i la lucrtorul cu
contiin bun ele degrab ajung la msura cuvenit i i mplinesc lucrarea n
inima lui. Trebuie s tii, totui, c nu toate aceste simminte au acelai pre:
ndurerarea pentru pcate de teama chinurilor venice, de ruinea fa de
ceilali, de scrboenia pcatului, cu necaz pe voia proprie, este o ndurerare de
mic pre nedesvrit; iar ndurerarea pentru pcate din pricin c prin ele
L-am jignit [ranit] pe Atotbunul nostru Domn este ndurerare de mare pre
ndurerarea cea desvrit. Sfntul Apostol o numete ntristare dup
Dumnezeu i spune c ea lucreaz n noi pocin fr prere de ru, altfel spus
hotrre nestrmutat de a nu mai pctui (v. II Cor. 7, 10). Tocmai la aceast
ntristare trebuie s ne ridicm tnguirea de pocin, altfel spus cu ea trebuie s
mplinim simmintele de pocin. Nu se poate spune c simmintele
nedesvrite n-ar nsemna nimic: i ele i fac treaba lor n pocin, numai c
nu trebuie s rmnem la ele. Pot fi ntrebuinate ca pregtire premergtoare,
ca mijloc de a mai nmuia ntructva inima mpietrit iar apoi inima, care n
urma lor i prin ele s-a obinuit deja cu tnguirea pentru pcate, trebuie s treac la
ntristarea dup Dumnezeu. Acolo e sfritul cii. Doar ntristarea dup
Dumnezeu face ndurerarea noastr pentru pcate plcut lui Dumnezeu i
atrage de la El harul miluirii. Numai ea pune temelie tare hotrrii de a nu mai
pctui. Toate celelalte plesc i inima ncepe s simt dragoste fa de
Dumnezeu, dragoste care i i d ndrzneala de a lua hotrrea i a face
fgduina c nu-L va mai jigni [rani] cu pcatele sale pe Milostivul Dumnezeu,
ntruct ea este o putere pe care n-o pot birui nici un fel de imbolduri pctoase.
Tocmai aceast stare strduii-v s-o atingei, voi, care v ndurerai plngnd pentru
pcatele voastre! S nu credei c asta e o osteneal peste puterile voastre numai s
dai lucrrii voastre luntrice urmtoarea ntorstur: contientizai ct putei de
limpede marile binefaceri ale lui Dumnezeu fa de voi i facei comparaia cu
nerecunotina pe care o artm noi atunci cnd pctuim. Pe ct ne este de
firesc simmntul recunotinei, pe atta ne este de fireasc i ntristarea, atunci
cnd ne facem neplcui binefctorilor notri. Iat, astfel va aprea n voi ntristarea
cea dup Dumnezeu, ntristarea c L-ai jignit [ranit] pe Dumnezeu, de la Care
primim nencetat doar mile i Care este gata nu doar s le continue, ci i s le
mreasc i s ni le asigure pe toat venicia.
Grbii-v s facei astfel: fiindc aceste simminte - ruinea, temerea, suprarea
dac sunt lsate n voia lor, dezvolt n om doar o ndurerare fr bucurie,
care poate s ne ntunece de tot i s ne aduc n pragul dezndejdii; n vreme
ce ntristarea cea dup Dumnezeu, cu toat durerea ei, revars bucurie i
umple inima cu ndejdea cea bun de a fi miluii i asta fiindc e strnit de
contientizarea dragostei lui Dumnezeu fa de noi i este primit de dragostea
noastr fa de Dumnezeu care, cu toat vinovia noastr, ne nva s vedem n
Dumnezeu pe Tatl Iubitor de fii, Cruia i pare ru pentru copiii Si
nendreptai i totdeauna este gata s-i miluiasc atunci cnd se ntorc la El
plini de cin. Intristarea cea dup Dumnezeu, sprijinit de credin i nsufleit
77

de dragoste, ne face s simim i nemrginirea milostivirii lui Dumnezeu fa de noi,
potrivit creia chiar dac pcatele noastre s-ar nmuli mai mult dect perii
capului sau chiar dect nisipul mrii Dumnezeu este gata s le ierte oricrui om
care se pociete de ele cu sinceritate. Cain i Iuda n-au avut acest simmnt
ndeajuns, i au pierit n dezndjduire de care fie ca s ne pzeasc pe noi pe toi
Domnul Cel Milostiv; s ne pzeasc att de nesimirea cea mpietrit, ct i de
dezndejdea cea pierztoare! Fie ca El s ne druiasc i strpungere adnc, i
durere a inimii naintea Lui pentru pcatele cu care l [ranim], i totodat s ne dea
ndejdea cea mngietoare a miluirii!
Iar dac cineva ntreab: De unde s tim dac ne-am necjit destul pentru pcatele
noastre sau c frngerea inimii pentru ele i-a mplinit lucrarea n noi?, aceluia i
vom rspunde: Hotarul frngerii inimii pentru pcate este hotrrea
nestrmutat de a nu-L mai [rani] cu pcatele noastre pe Dumnezeu. Aceast
hotrre este plnsul nemijlocit al frngerii inimii i arat c frngerea inimii noastre
a fost nefarnic, deplin i bineplcut lui Dumnezeu. i aceast hotrre, la
rndu-i, nrurete frngerea inimii: alin amrciunea ei i o mblnzete, n vreme
ce buna ndejde a miluirii o nsufleete i o nal. In pocin, toate sunt legate
ntre ele ca un ir nentrerupt: ca atare, nu te mulumi cu simmintele de
ntristare, ci n timp ce te ntristezi silete-te i s prseti pcatele, fcnd n
aa fel nct s nu mai cazi n ele i s nu te mai pui ntr-aa o poziie necjit i
chinuitoare. Care bolnav, dup ce a aflat pricina bolii sale, nu se hotrte
ndat s ndeprteze acea pricin? Cine, dup ce s-a poticnit de o piatr i s-a
lovit, nu se jur c nu o s mai mearg pe acea cale? Aadar, cel ce simte durere
din pricina pcatelor i recunoate c acestea l-au distrus, nu va mai sta mult pe
gnduri, ci va pune ndat capt iubirii sale de pcat; i totodat, cnd se va
ndurera pentru pcate, i va aduce aminte de toate prilejurile cnd a pctuit
i vznd unde a fost greeala va lua hotrrea de a fugi de ele n tot chipul,
statornicindu-i i mijloacele pentru asta.
De pild: Am fost ntr-o cas i am czut n cutare pcat: nu voi mai merge acolo;
m-am mprietenit cu cutare i cutare, i iat ce m-au nvat: acum o s rup orice
legtur cu ei. M-am dedat cutrei distracii, i iat ce s-a ntmplat: acum nu o s-
mi mai ngdui acel lucru pentru nimic n lume. Astfel, cercetndu-i toat viaa
pctoas, cel care cu adevrat se pociete i se ntristeaz pentru pcatele sale
ia hotrrile cele bune: cum, unde, ce s ndrepteze pe toat ntinderea vieii
sale ca s nu mai cad n pcate; i ndat face rnduieli potrivite cu hotrrile
acelea, spunndu-i: De-ar fi s mor, nicicum nu voi mai merge pe cile care m-
au dus n starea asta pierztoare. Cel care i simte respiraia ngreunat ntr-o
camer strmt fuge repede afar ca s trag n piept aer curat; cel care nu mai poate
suferi o hain strmt o arunc de pe el ndat ce i se ivete prilejul: aa i pctosul
n care s-a nscut durerea pentru pcate arunc de pe sine povara lor i fuge repede
din casa necurat i strictoare a pcatului n trmul curat i larg al vieii
bineplcute lui Dumnezeu.
78

Iat: cel la care s-au format, n cele din urm, n inim asemenea rnduieli i
nzuine, acela va fi cel ce s-a pregtit n chip desvrit pentru spovedanie i pentru
primirea Sfintei mprtanii. Unul ca acesta nu se va poticni la spovedanie i nu
va ncepe s i ascund pcatele, ci cu dorire le va arunca afar din sine ca pe o
otrav iar cel care se va mrturisi astfel, acela se va apropia curat de paharul
Domnului i se va mprti n chip vrednic cu Sfintele lui Hristos Taine. Iar cel
care se va nvrednici de asta, acela va primi n el pe Domnul, i odat cu El toate
puterile care sunt spre via i cucernicie, i va tri pe mai departe n acest veac cu
evlavie, ntreag nelepciune i dreptate.
Domnul i Mntuitorul nostru s lucreze n voi toi o asemenea aezare sufleteasc,
nct s v artai vrednici de a primi aceast comoar negrit! Amin!
11 februarie 1866
PREDICA II
Pocii-v, c s-a apropiat mpria lui Dumnezeu! Aa a grit Domnul despre
artarea Sa pe pmnt, despre faptul c El mpratul mpriei celei de mntuire
deja a venit i petrece printre oameni. Invnd cu privire la acelai lucru pe cei
iscoditori, El a spus cu un alt prilej: Iat, mpria lui Dumnezeu nuntrul vostru
este (Lc. 17, 21). Atunci ns El era ntre oameni n afara lor, doar nfind i
rnduind mijloacele de slluire a Sa nuntrul lor; iar acum intr n cei ce
datorit credinei vii primesc prin Sfintele Taine intrarea n mprtire cu El
intr n inimile lor i mprtete acolo ca mprat dorit i mntuitor. Cci
spune: Cel ce mnnc Trupul Meu i bea Sngele Meu ntru Mine rmne, i Eu
ntru el (In 6, 56). i cei ce s-au nvrednicit de acest bine mrturisesc: De acum
triesc nu eu, ci triete ntru mine Hristos (Gal. 2, 20).
Tocmai aceast dorit mprire a lui Hristos Mntuitorul nuntrul nostru s-
a apropiat de voi, frailor! Iat, a mai rmas doar jumtate de zi pn la clipa cnd
vei primi n voi pe Domnul: pregtii-v, deci, s-L ntmpinai, s l primii si
s l odihnii n voi asa cum se cuvine.
In chip nevzut, Domnul intr nuntrul nostru. Intrai, deci, n voi niv i
punei acolo totul n rnduial: tergei prin suspine tot praful gndurilor
dearte i nelucrtoare care s-a adunat, pzii-v prin cugetarea la cele
dumnezeieti; splai cu lacrimi toat necuria gndurilor i aezrilor
[dispoziiilor] sufleteti pctoase, punei s stea de straj sfnta trezvie;
ndreptai i refaceri prin pocin nefarnic tot ce a fost stricat i zdrobit prin
cderile n pcat, ngrdii-v cu sfnta rvn spre mplinirea poruncilor. Lsai s
intre mai mult lumin prin ferestrele credinei sincere i lipsite de ndoieli,
spre contemplarea tainelor iconomiei mntuirii noastre. Binenmiresmai casa
inimii cu miresmele rugciunilor i fierbinii tinderi a simurilor ctre Dumnezeu, i
79

mai ales pregtii-I slaul de odihn cel drag i plcut Lui n dragostea nefarnic,
ce s-a druit Lui pe deplin i n ntregime.
Dup ce ai fcut n voi niv aceast rnduial, adunai-v nc i mai adnc
nuntrul vostru i ateptai-L pe Domnul n linite evlavioas, cu dorire i
cutremur, cu osrdie arztoare i luare-aminte priveghetoare. Nu v agitai n
deert i nu v risipii cu nimic din cele dinafar. In tot chipul s pzii aceast
cald petrecere nuntrul vostru pe care ai dobndit-o prin postire i rugciuni i
care n chip deosebit v-a adumbrit sau v va adumbri dup spovedania sincer i
deplin. Ingrijii-v pentru un singur lucru: s pregtii daruri Domnului i s
le punei n locurile cuvenite.
Domnul nu primete daruri strine: cutai-le n voi niv; i precum El Se d pe
Sine nsui vou, i voi pregtii-v din toate puterile firii voastre s v aducei
Lui ca jertfa. Bine ornduii-v ca s-I aducei, mai nainte de toate, persoana
voastr - contiina i libertatea voastr -, pentru a v topi n El i a v supune
ntru toate doar voii Lui. i acest dar cel mai nalt punei-l pe primul loc dup
cele sfinte. Dup aceea, de-a dreapta punei pregtirea de a-I nchina Domnului toate
puterile sufletului: raiunea, cu fgduina de-a o avea ca pzitor credincios al
adevrurilor aduse de Domnul pe pmnt; voina, cu toate dorinele i aplecrile,
fgduind s nu i dai libertatea de a iei dintre hotarele trase de poruncile
Domnului; inima, cu toate simmintele i consimmintele ei, fgduind s
nbuii n ea orice gust de cele trupeti, necurate, ptimae i s educai n ea
numai gustul de ceea ce e curat, sfnt i ceresc. De-a stnga punei pregtirea de a-I
nchina Domnului toate puterile trupului, fgduind nfrnare deplin de la plcerile
simurilor, pzirea simurilor vzului i auzului, nfrnarea limbii, legarea micrilor
slobode, msura n hran, somn i mbrcminte, nelenevirea la osteneal,
deprtarea de distraciile dearte i seriozitatea atotcuprinztoare a purtrii.
Dup ce ai pregtit nuntrul vostru toate acestea i ai dobndit aezare [dispoziie]
luntric bineplcut lui Dumnezeu, inei-v ntr-o luare-aminte ncordat,
aprinznd n inim nzuina cald i plin de dor ctre Domnul, nchipuindu-
v nc un singur lucru: cum s-L primii pe Domnul prima dat cnd Se va
apropia i va intra la voi. S tii c aceasta se svrete prin nchinarea Lui ca
unui Dumnezeu, Care trebuie s umple toat fiina omului; i tiind-o, s v pregtii
de asta, fcnd experiene i exerciii pregtitoare.
Iat toat pregtirea pentru ntmpinarea Domnului! Verificai-v acum dup
ndreptarul acesta, care nu este o niruire de afirmaii nscocite dup bunul meu
plac; i dac se va arta n voi vreun neajuns, mplinii-l: nc mai este vreme.
Artai fa de acest lucru toat osrdia i toat grija, strduindu-v mai ales
s fugii de nepsare, de rceal i de mplinirea pur mecanic a rnduielii
dinafar [exterioare] a acestor lucrri. Dac vei avea osrdie i grij de a
primi n chip ct se poate de vrednic pe Domnul, atunci El nu va cere socoteal
80

dac va afla ceva nepregtit aa cum trebuie, ci va primi osrdia n locul a ceea
ce nu este de-ajuns; iar dac nu va fi osrdie din partea voastr, toate
pregtirile nu vor nsemna nimic: aa cum se ntmpl i ntre oameni c o
primire fastuoas cu rceal i formalism nu-l satisface pe oaspete i nu-i face
plcere.
Dac sufletul din oarecare pricin se ncpneaz n oarecare privin, punei-l la
strmtoarea n care ne-a pus pe noi fa de Sfnta Imprtanie buna Pronie a lui
Dumnezeu. Lmurii-l: Vrei s nu pieri? Mergi de te mprtete: fiindc Domnul
a zis, ntrindu-i cuvintele: Amin, amin zic vou c dac nu vei mnca Trupul
Fiului Omului i nu vei bea Sngele Lui nu vei avea via n voi (In 6, 53). Ins
mprtete-te cu pregtirea cuvenit: cci dac nu vei face asta, mprtirea
ta nu va fi spre mntuire, ci spre pierzare, precum nva apostolul grind: Cel ce
mnnc i bea cu nevrednicie osnd i mnnc i i bea, nesocotind Trupul
Domnului (I Cor. 11, 29). Aadar suntem strmtorai din amndou prile: nu
te vei mprti, nu vei avea via; te vei mprti cu nevrednicie, te
mprteti spre osnda ta. Deci ce rmne de fcut? Pregtete-te cum se cade.
Zici c-o s-i fie greu? Doar nu trebuie s mui din loc munii, ci s-i schimbi
gndurile, simmintele, dispoziiile, cuvintele i faptele, care sunt toate n
mna noastr. De noi depindea strecurarea rului n ele: cum s nu depind de noi
ndeprtarea acestui ru? Ai fcut ru: hotrte-te s ncetezi i s ncepi a face
binele. Ai gndit ru: hotrte-te s ncetezi i s ncepi a gndi bine. Ai avut
dispoziii rele: hotrte-te s le schimbi i s te ncordezi spre dobndirea unor
dispoziii bune. Ce osteneal e n asta? Numai s ai dorin, i totul se va svri!
Dac s-ar cere o mulime de fapte deja svrite i o grmad de bine n minte i n
inim, ai putea s te mai dai n lturi dar nu: Domnul Se mulumete numai cu
buna hotrre ca de acum nainte s te abai de la ru si s faci binele. Chiar de ai fi
cu totul n pcate, ndat ce te vei poci de toate i vei lua hotrrea
nestrmutat de a plcea Domnului ntru toate, eti pregtit. Apropie-te,
aducnd prinos Domnului numai aceast hotrre - de a te nchina doar Lui pe
tine nsui, de a-I nchina doar Lui toate puterile tale i tot restul vieii tale.
Iar dup ce am mplinit toate acestea, cu ndrznire s ne apropiem de tronul
harului, fr a ne tulbura cu frici mincinoase i fr a ne da pierzrii printr-o
obrznicie nechibzuit. Domnul vine cu milele Sale: s l dorim. Vine nu ca s
judece, ci ca s ierte; nu ca s pedepseasc, ci ca s miluiasc; nu ca s bat, ci
ca s vindece i s refac. Unindu-Se cu sufletul, El l umple de buntile Sale.
Milostivul nostru Domn s v nelepeasc s-L cutai i s-L primii n aa
chip nct El, intrnd, s cineze cu voi i voi s cinai cu El! Amin!
19 februarie 1865
81

PREDICA III
Iat c a rmas mai puin de o zi pn la marea clip cnd l vei primi n voi
pe Domnul! Bucurai-v i v veselii! Totodat ns, nu uitai nici c, ntruct
aceast clip este cea mai preioas din viaa voastr, ea cere din partea voastr
toat luarea-aminte i toat grija. Domnul nsui voiete s Se dea vou i s
aduc mpreun cu Sine darurile Sale. Pe ct de nechibzuit lucru este a nu v
folosi de aceast mil dat n dar, pe att de nelegiuit fapt este a nu o primi
aa cum se cuvine. Cel ce mnnc i bea cu nevrednicie, osnd i bea i i
mnnc (I Cor. 11, 29).
tii asta i, bineneles, cu toii v silii, dup puterile voastre, s v artai vrednici
de a-L primi spre mntuirea voastr pe Domnul, Care vine la voi n sfintele Sale
Taine. Presupun c i acum suntei prini cu aceeai ndeletnicire i vreau s m
apropii de mintea voastr cu cuvntul meu i mpreun cu voi s lmuresc n
amnunime ce aezare sufleteasc trebuie s dobndim i cum trebuie s lucrm
pentru a ne apropia cu vrednicie de Sfintele i Preacuratele lui Hristos Taine.
S ncepem chiar din aceast clip i s mergem pas cu pas, pn ce ne vom
apropia de nsui paharul Domnului, stabilind dispoziiile i faptele
mntuitoare.
Chiar de la prima micare ne ntmpin Sfntul Apostol Pavel cu povaa lui scurt,
ns aspr: S se cerceteze omul pe sine, i aa s mnnce din Pine i s bea din
Pahar (I Cor. 11, 28). S se cerceteze pe sine: s se cerceteze dac este vrednic, i
cu aceast ncredinare trebuie s se apropie de Sfintele Taine cci dac se va
apropia cu nevrednicie, osnd i va bea i i va mnca. Ah, frailor! Fric aduce
cuvntul acesta peste sufletul pctos: cci cine poate spune c este vrednic cu
adevrat s se apropie de Cina Domnului? Cte pcate! Cte necuraii! [...] E
nfricotoare apropierea, dar nici neapropierea nu e lipsit de primejdie: cci
dac nu mncm Trupul Domnului i nu bem Sngele Lui, nu avem via n
noi. Suntem strmtorai din amndou prile. i atunci, ce s facem? S ne
aruncm n braele nsui Milostivului nostru Domn, strigndu-I: Milostive
Mntuitorule! Cru-ne pe noi, nevrednicii, i cu milostivirea Ta acoper
nevrednicia noastr!
Totui, nu v tulburai prea mult, frailor, cu temeri dearte. Domnul este [intristat]
nu numai dac cineva nepregtit se apropie cu obrznicie de Pahar, ci i dac
cineva se chinuie, fr dreapt socotin, cu o fric lipsit de rnduiala.
Milostivul nostru Domn nu ne leag cu condiii de nemplinit i cere de la noi ca
fiecare s mplineasc puinul care i st n puteri. Sfntul Dimitrie al Rostovului
spune:
82

Cel care i-a mrturisit deplin pcatele, far a fi tinuit nimic; cel cruia i-a prut
ru pentru ele, care plnge i se ciete; cel ce are voina i hotrrea nestrmutat
de a nu se mai ntoarce la pcat, ci s se pzeasc de orice cdere n pcat; cel ce
prin post, rugciune i alte nevoine ale cucerniciei s-a ostenit pe sine, milostivindu-
L pe Domnul; cel ce s-a mpcat cu toi i n-a rmas nvrjbit cu nimeni acela este
pregtit a se mprti cu vrednicie i aa s mnnce din Pine i s bea din
Pahar!
Iar dac toate acestea au fost ori sunt mplinite de ctre voi, apropiai-v cu ndejde
bun de Domnul, avnd ndrzneala smerit a copiilor. Suntem pctoi, n toate
privinele pctoi, ns Domnul a venit tocmai pentru a-i mntui pe pctoi.
Nu pcatele sunt piedica, ci ncpnarea de a pctui i nepocina. Dac n
starea aceasta suntei, nu v apropiai! Iar pcatele deplnse, mrturisite i
dezlegate nu mai sunt nici n noi, nici asupra noastr. Ele sunt la fel ca surcelele
tiate din pom: atunci cnd iubeam pcatul, ele erau ramuri vii n pomul vieii
noastre i se hrneau din el; iar atunci cnd le-am ntors spatele, cnd am ajuns
s ne dezgustm de ele, s ne pocim i s ne spovedim, prin aceasta le-am tiat
de la noi. In minutul dezlegrii, ele au czut de la noi. Acum sunt crengi uscate
i Domnul vine s ard n noi aceti spini ai pcatelor. Aadar grija noastr de
cpetenie s fie recunoaterea pcatelor proprii, deplngerea, mrturisirea lor
i luarea hotrrii nestrmutate de a nu le mai svri. Fie c ai fcut deja toate
acestea, fie c le vei face acum, dai mulumit Domnului. Prin dezlegarea de
pcate, Domnul i pregtete n noi loca vrednic de El, curat si dereticat.
La aceast lucrare de cpetenie rmne s adugm apoi nc una: s ne pstrm
luarea-aminte nemprtiat i inima netulburat. Pzii-v, aadar, de
mprtiere i de grijile cele tulburtoare. Dac ntreaga sptmn ai fost
mpresurai de treburile obinuite, cu att mai obligatoriu este s le lsai acum
deoparte i, rupndu-v de toate, s intrai n voi niv i s rmnei acolo
doar cu gndul la Domnul, Ce are s vin la voi. Curmai orice micare a
gndurilor strine i, cu privirea aintit numai la Domnul, rugai-v Lui cu
rugciune de puine cuvinte a minii, spunnd fiecare ntru sine:
Nu m lepda, Doamne, de la faa Ta! Nu te scrbi de mine, cel ce mult Te-am
suprat! Nu m alunga de la Cina Ta ca pe un necurat, ci viaz-m dup
cuvntul Tu! Cerceteaz-m dup mila Ta, chiar dac sunt nevrednic! Vino la
mine, cel ce pier, i m mntuiete!
Sau, mai simplu, repet: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluiete-m! Sau chiar i fr cuvinte s cazi n inima ta la urmele pailor
Lui, ateptnd mil!
La asta s-ar putea mrgini toat osteneala pregtitoare de acum; dar dac gndul nu
va rmne tare n aceast singur osteneal, dai-i ca ndeletnicire meditaia la
83

nsi mprtania i, ca s nu rtceasc mult, legai-l cu spusele Domnului i
ale Sfinilor Apostoli despre aceast Tain. S ia aminte gndul la ceea ce a spus
Domnul. S cugete i la ceea ce au grit apostolii i s zideasc prin aceste cuvinte
sufletul.
Eu sunt Pinea vieii, spune Domnul, Care S-a pogort din cer: de va mnca
cineva din aceast pine, va fi viu n veci; iar pinea pe care o voi da Eu, dac
mnnc cineva din ea, va fi viu n veci: si pinea pe care Eu o voi da, Trupul
Meu este, pe care l voi da pentru viaa lumii. Amin, amin zic vou: dac nu vei
mnca Trupul Fiului Omului i nu vei bea Sngele Lui, nu vei avea via n voi.
Cel ce mnnc Trupul Meu si bea Sngele Meu are via venic, si Eu l voi
nvia pe el n ziua de apoi: c Trupul Meu este adevrat mncare si Sngele Meu
este adevrat butur. Cel ce mnnc Trupul Meu si bea Sngele Meu rmne
ntru Mine, si Eu ntru el (In 6,48-58).
Cugetai la asta i tragei nvminte! Sau luai cuvintele Domnului de la Cina cea
de Tain:
Luai, mncai: acesta este Trupul Meu Bei dintru acesta toi: acesta e Sngele
Meu (Mt. 26, 26).
Sau nvtura apostolului:
Dac cineva mnnc pinea aceasta sau bea paharul acesta cu nevrednicie,
vinovat va fi fa de Trupul si Sngele Domnului (I Cor. 11, 27).
Dai una dintre aceste spuse minii voastre i puneti-o s mediteze asupra ei, s
trag din ea nvtur ziditoare i s dobndeasc aplecare spre rugciune cu
inim nfrnt. Atunci cnd va veni rugciunea, cdei naintea Domnului cu
gndul, sau i cu trupul, i nu v deprtai de rugciune atta vreme ct o avei. Dac
rugciunea va slbi ori va pleca de la voi, nclzii-o prin meditaii i iar rugai-
v.
Aadar ngrijii-v neaprat s petrecei tot restul zilei de astzi, i mai ales
seara, ntru cugetarea la cele dumnezeieti i n rugciune, pn ce va veni
odihna somnului. Iat, va veni dimineaa. Indat ce vei deschide ochii, apucai-v
de gndul vostru i grbii-v s v nviai n el mreia zilei care a venit pentru voi,
zi binecuvntat ntre toate zilele vieii voastre, spunndu-v: Aceasta este ziua pe
care a facut-o Domnul: s ne bucurm i s ne veselim ntru ea! Au venit Pastile
pentru sufletul meu! Dar nu v lsai prad agitaiei dearte i nu v rspndii
n multe; grbii-v s v adunai iari gndurile i s v oprii luarea-aminte
asupra singurului lucru de trebuin: asupra a ceea ce are s fie cu voi i
pentru voi. i n acest duh pregtii-v s mergei n sfnta biseric la
Dumnezeiasca Liturghie, spunndu-v n sinea voastr n timp ce v grbii ntr-
84

acolo: I at, Mirele vine: s mergem n ntmpinarea Lui! i mergei n aa fel
nct s nu se sting candela aprins n inima voastr.
Pzii-v! Vrjmaul va ncerca s sting aceast candel aducnd n suflet
vreo stare rea, sau mprtiere a gndurilor, sau grij pentru vreun lucru
Lumesc, sau vreo nemulumire de ceva sau asupra cuiva, i altele asemenea.
Oricare dintre aceste micri sufleteti aduce tulburare n suflet i l arunc n
neornduial. Pzii luarea-aminte i ntoarcerea ctre Domnul a minii i a inimii
i rugii de poticnirea aceasta.
Astfel pzindu-v buna rnduial sufleteasc, vei intra n casa Domnului. Petrecnd
aici, v simii ca i cum ai fi n foiorul din Sion, ntre Apostoli, pe care i-a
mprtit nsui Domnul! Cci i aici, ca i acolo, El este Cel care lucreaz, El este
Cel ce Se mparte, tot El e i Impritorul. El este Cel cu care urmeaz s v
mprtii, tot El e Cel care mprtete. Svritorul omenesc al Tainei e
doar organul Lui. Svrirea Tainei va fi pregtirea Cinei, anume pentru voi. Ceea
ce s-a pregtit este Preacuratul Trup i Preacuratul Snge al Domnului; iar Cel ce
pregtete e Domnul nsui. Luai aminte, deci, i nfiai-v cu fric i evlavie.
Luai aminte mai mult dect oricnd la cele ce se citesc i se cnt i ndreptai totul
spre gndul c pentru voi pregtete Domnul Cina cea de mntuire, i nclzii-v pe
msur simmintele i dispoziiile sufleteti, aducndu-le ca pe o jertf n inim lui
Dumnezeu, Celui ce vede toate.
Inclzii credina n prezena lucrtoare n Sfintele Taine a nsui Domnului i
Mntuitorului nostru Care, eznd n cer, ntru slav, de-a dreapta lui Dumnezeu-
Tatl, petrece aici n chip nevzut i binevoiete a Se da n chip tainic, sub
nfiarea pinii i vinului, celor credincioi, pentru a-i pregti de viaa cereasc.
Plecnd de la aceast credin i contemplndu-L n gnd pe Domnul, Care va s
vin din cer s ne cerceteze [viziteze], cu defimare de sine strigai, urmnd pilda
dreptei Elisabeta cnd a fost cercetat de Maica Domnului: De unde nou aceasta,
c nsui Domnul vrea s vin la noi? Sau prin cuvintele prorocului David: Ce
este omul, c-l cercetezi pe el? Sau prin ale sutaului: Nu suntem vrednici s
intri sub acoperiul nostru! De la defimarea de sine trecei apoi la frica fiiasc,
care nu tulbur, ci aduce trezvie evlavioas i aaz duhul nostru n starea celor
netrupeti, care i ascund feele, ns nu fug de la tronul lui Dumnezeu, ci doar
strig cu mare glas: Sfnt, Sfnt, Sfnt. Cci, cu adevrat, Domnul este aici. i
Domnul va intra n noi. Care suflet nu este gata s strige mpreun cu
Apostolul Petru: Iei de la mine, c sunt om pctos!, de nu ar fi porunca
Domnului, care a ndatorat aceast pctoenie i s caute i s atepte aceast
cercetare a Domnului? Tocmai prin aceast voie a Domnului s v nsufleii a
dori, a nseta cu ndrznire de Domnul; i cu oarecare nerbdare i nenfrnare
avntai-v s-L primii, aa cum fuge cerbul nsetat la izvoarele apelor,
aducndu-v aminte de cuvntul nelepciunii, ce glsuiete: Venii de gustai
85

pinea pe care am gtit-o vou i bei vinul pe care l-am amestecat vou!, i
cuvntul Domnului nsui, Care cheam: Cel ce nseteaz s vin la Mine!
Iat, nsetm, Doamne spunei n inimile voastre -, i cu bun ndejde alergm la
ndurarea Ta! Miluiete-ne, Multmilostive, i d sufletelor noastre sntate, ca unor
bolnavi; curire, ca unor leproi; lumin, ca unor ntunecai; trie, ca unor
slbnogi; mngiere celor necjii, pace celor tulburai! Ne ateptm, Doamne, ca
toate acestea s fie nou odat cu primirea Ta, Izvorule al tuturor buntilor!
Iar de la aceast ateptare, care nu va fi ruinat, ntorcndu-v la sine i mrturisind
c suntei gata s l ntmpinai i primii pe Domnul, mai tare aprindei-v
frngerea inimii i fgduina de a nu mai fi ngduitori fa de pcat, chiar
dac ar trebui s murii pentru asta; i, dup ce v-ai plns trecutul, s l rugai
pe Domnul nsui s v spele, s v curee, s v albeasc, s v dea hain
luminat, strignd ctre Dnsul:
Mai vrtos m spal de pcatul meu i de frdelegea mea m curete!
Inim curat zidete ntru mine, Dumnezeule, i duh drept nnoiete ntru cele
dinluntru ale mele!
Astfel, trecnd de la un simmnt la altul, de la credin la defimarea de sine, de la
defimarea de sine la fric, de la fric la dorire, de la dorire la ndejde, de la ndejde
la frngerea inimii, vei alctui nuntrul vostru o cntare de mas ce l va desfta pe
Domnul i va atrage luarea-aminte a locuitorilor cereti!
n starea aceasta haric i sub aceast adumbrire cereasc s v apropiai, n cele din
urm, de paharul Domnului, pe care vzndu-l, nchinai-v Domnului Ce Se
apropie de voi, mpreun cu apostolul strignd: Domnul meu i Dumnezeul meu!
i, deschizndu-v gura i inima, primii-L pe Domnul cu smerenie i evlavie, cu
gnd trezvitor rugndu-v Lui prin cuvintele Sfntului Dimitrie al Rostovului:
Intr, Lumina mea, i lumineaz ntunericul meu! Intr, Viaa mea, i nviaz-
m pe mine, omortul! Vino, Doctorul meu, i vindec rnile mele! Intr, Foc
Dumnezeiesc, i arde spinii gresalelor mele i inima mea cu vpaia iubirii Tale
aprinde-o! Intr, mpratul meu, ezi pe tronul inimii mele i mprtete n mine
Tu eti Singurul meu mprat i Domn!.
Pregtii-v s-L ntmpinai pe Domnul, i El va intra fr ndoial n voi, i va cina
mpreun cu voi n inima voastr. Atunci nu vei cere s v nvee cineva: cci
Singurul nvtor al tuturor va fi n voi. La El s i luai aminte cu urechea inimii i
s ntiprii pe hrtia minii graiurile Lui. El v va nva toate, numai s v ngrijii
a-L pstra n voi cu toat grija i cu toat luarea-aminte, mbiindu-L numai cu ceea
ce i place Lui s vad n noi. Amin!
6 martie 1864
86

(in: Sfantul Teofan Zavoratul, Predici, Editura Sophia, Bucuresti, 2009)
N MIERCUREA PRIMEI SPTMNI A POSTULUI MARE

S mulumim Domnului, Care ne-a nvrednicit s mai trim pn la Sfntul Post i
s mai ncepem alergarea mntuitoarei pregtiri pentru primirea Sfintei Imprtanii!
Dar, frailor, s ne ngrijim i a ne folosi de aceast mil a lui Dumnezeu asa
cum trebuie, nct ea s ne slujeasc spre mntuire, iar nu spre osndire.
Scopul postirii noastre e pregtirea pentru mprtirea fr de osnd, pentru
primirea Sfintelor lui Hristos Taine, spre primirea Domnului Insui, care
griete: Cel ce mnnc Trupul Meu i bea Sngele Meu rmne ntru Mine, si Eu
ntru el. Dat fiind c Domnul e Curat, iar noi suntem necurai, imprtirii cu
Sfintele i Preacuratele lui Hristos Taine i premerg la noi curatirea constiinei
i primirea desvritei iertri prin Taina Pocinei. Cu cel curat negreit c va
avea mprtire Hristos Mntuitorul. El este iubitor de impartire, caut El
nsui mprtirea cu noi; i dac nu are mprtire cu noi, pricina e
necuria noastr. Aadar, n ce ne privete, lucrul de cpetenie este curirea
contiinei i dobndirea iertrii desvrite prin Taina Pocintei. Tocmai spre
aceasta ne ntoarcem acum toat grija.
Se va curai n contiina sa i va primi iertarea desvrit cel care se va poci
aa cum se cuvine. Se pune acum ntrebarea: Cine se pociete aa cum se cuvine?
Cel care i d seama de pcatele sale i totodat i le recunoate fr fatarnicie;
recunoscndu-i-le, se strpunge i plnge pentru ele. iar strapungandu-se i
plngnd, ia hotrrea nestrmutat de a nu Il mai jigni pe Dumnezeu cu
pcatele sale; i, n cele din urm, avnd aceste dispoziii sufleteti, mrturisete
cu smerenie toate pcatele sale naintea duhovnicului, pentru a primi dezlegare
de ele i a se nfia la paharul Domnului ndreptit i curat naintea ochilor
lui Dumnezeu.
Toate acestea v sunt cunoscute si le-ati mai savrsit nu o dat, asa nct nu e nevoie
s v vorbesc despre ele dect pentru a v aduce aminte c n pofida desei strbateri
a acestei ci ea rmne aceeai, alta nu este; si dac cineva s-ar apuca s
nscoceasc una nou, s-ar osteni degeaba.
Deci ngrijii-v din nou s v cunoatei pcatele i s vi le recunoateti. A-i
cunoate pcatele nseamn a spune: Am svrit cutare i cutare pcat, iar a
i le recunoate nseamn a te osndi pe tine nsui pentru ele, zicnd: Sunt
vinovat, nengduindu-i nici un fel de ndreptiri i dezvinoviri. Am
pctuit, sunt vinovat: aceste dou spuse trebuie rostite mai nainte de orice i
trebuie rostite cu sinceritate.
87

Uitai-v n ce i cum ai pctuit. Nu cred c este greu s facei asta. Poruncile sunt
cunoscute, contiin avei: porunca arat ce trebuia s facem iar contiina
mrturisete dac am fcut sau nu. Patima pe care se cuvenea s-o biruim i
pcatele cu care Il necjim cel mai mult pe Domnul nu pot sa se ascund de luarea
noastr aminte: ele stau pe primul plan i ne nghesuia contiina far a putea fi
alungate. Aceasta este, dup cuvntul Domnului, nici mcar andrea, ci brn n ochi.
Iat, asupra lor punei toat asprirea cercetrii i osndirii de sine: fiindc este
viclenie n inima noastr pctoasa, viclenie potrivit creia ea este gata s se
judece cu asprime n toate privinele afar de boala sa moral principal - n
vreme ce orice altceva afar de pcatele principale sunt moralmente nite nimicuri.
i reiese c, dac nu lum aminte cu asprime, suntem n stare numai s
strecuram narul i s nghiim camila n vasul nostru cel luntric. Tocmai
aceast nedreptate s o ndrepte fiecare n sine mai nainte de toate, adic s-i
cunoasc patima principal i pcatele sale principale, i s se osndeasc
pentru ele fr s i ngduie nici un fel de ndreptiri. Iar dup ce faci asta, nu
ai dect s te ntorci i spre celelalte pacate, de nsemntatea a doua, care fa de cele
dinti pot fi numite mici, svarsite rar, fr voie, ntmpltoare. Pentru aceasta,
cerceteaz cele zece porunci i Fericirile, i vezi: ce porunc ai nclcat i ce
virtui sunt nendestultoare in inima ta? Intr-o oglind curat, cnd te uii n ea
cu ochii deschii i neacoperii, se vd i cele mai mici bubulie de pe fa: la fel se
vdesc i toate pcatele noastre n cuvintele, faptele i gndurile noastre atunci cnd
ne punem contiina s se priveasc n oglinda poruncilor lui Dumnezeu, care sunt
artate n cuvntul lui Dumnezeu. Rmne doar s adugm la aceasta osndirea de
sine, recunoaterea vinoviei noastre i asta va veni atunci cnd vom lepada orice
ndreptire de sine prin orice pretext, cnd nu ne vom mai dezvinovai nici prin
temperament, nici prin mprejurri, nici prin natura serviciului nostru i a relaiilor
cu ceilali, nici prin distrageri, nici prin netiin: ntr-un cuvnt, prin nimic; cnd
vom face n aa fel ca ndat ce ne-am bgat de seama pcatul s spunem cu
sinceritate: Sunt vinovat! Sunt vinovat, nu am nici un rspuns naintea lui
Dumnezeu!
Dup ce ne-am recunoscut pcatele, trebuie s plngem pentru ele, s ne
strpungem pentru c le-am fcut. Cel ce a spus cu sinceritate: Sunt vinovat nu
e departe de a spune: De ce am fcut toate astea?, de a-i prea ru pentru pcate,
de a se ruina, de a se ndurera naintea Domnului, de a se nfricoa de judecata Lui
i de necazul care l ateapt pe cel ce va rmne nendreptait intru pcatele sale!
Totui, aceasta cere s i dai osteneal, silin cu tine nsui fiindc este o
mpietrire a inimii potrivit creia, chiar recunoscndu-i pcatul i neavnd cu
ce s se dezvinoveasc pentru el, omul spune: i ce dac?
Iat c trebuie s apucm de mnerul meditaiei ciocanul zdrobitoarelor adevruri
dumnezeieti i s lovim cu el inima mpietrit pn ce se va inmuia, se va frnge i
va suspina. Adu-i aminte de negritele mile ale lui Dumnezeu artate fa de tine n
zidire, n purtarea de grij i, mai presus de toate, n rscumprare, precum i de
88

nerecunotina ta; adu-i aminte de desvrirea firii tale, pe care tu ai njosit-o; adu-
i aminte de soarta cea amar pe care o merii i care, poate, nici nu e departe
de tine; adu-i aminte de tihna dinainte i de mpovrarea de acum a duhului;
adu-i aminte de cte ori ai zis: N-o s mai fac! N-o s mai fac!, ns tot ai
pctuit, chiar mai mult i mai cu ncpnare dect nainte; adu-i aminte c
nimeni nu te-a silit, ci singur, dup nravul tu cel ru, ai pctuit i L-ai jignit
n fa pe Dumnezeu, Care vede toate i mna cu care El voia s te opreasc I-
ai dat-o la o parte. Adu-i aminte de moarte, de judecat, de iad; adu-i aminte i
toate celelalte prin care ai ndejde s frngi inima ta ncpnat. Nelinitete-o n
tot chipul, strnete-o i pune-o n micare. La aceste cugetri adaug rugciunea
ctre Domnul, ca El, Stpn fiind al tuturor, s-i dea stpnire peste inima ta i,
intrnd ca focul, s topeasc ncpnarea inimii tale i s te izbveasc de
nesimirea cea mpietrit. Intrebuineaz toate mijloacele legiuite ca s ajungi a
suspina din inim, fiindc aceasta este rdcina pocinei. Suspinrii i
premerge cunoaterea pcatelor i i urmeaz hotrrea de a nu mai pctui.
Dar ceea ce premerge e nefolositor i ceea ce urmeaz nu ai de ce s-atepi dac nu
exist aceast verig ce le leag: ntristarea din inim pentru pcate. Doar
ntristarea care este dup Dumnezeu lucreaz pocin [...] (hotrre neclintit de a
nu mai pctui) spre mntuire (II Cor. 7, 10). Ce pocin este cea din care lipsesc
ntristarea, ndurerarea i frngerea inimii?
In urma ndurerrii inimii pentru pcate vine i hotrrea de a le prsi, de a
nu-L mai jigni cu ele pe Domnul, dndu-ne n acelai timp pierzrii pe noi inine.
Iar dup ea urmeaz mrturisirea ct se poate de sincer a pcatelor i
dezlegarea desvrit lucrtoare de ele. i astfel se svrete pocina cu ade-
vrat mntuitoare.
Druiete-ne, Doamne, tuturor s ne nvrednicim n zilele de fat de acest dar al
Tu! Altminteri, ce folos dac vom sta fr simire, cu plictiseal sau
imprtiere la slujb, suprndu-ne c ine aa de mult; dac vremea cnd nu
sunt slujbe o vom petrece n moiala i nelucrare, iar apoi vom rosti rceal: Am
pctuit cnd ne ntreab duhovnicul dac am fcut cutare a cutare pcat,
fr s ne gndim ctui de puin c scopul nostru de cpetenie trebuie s fie
desvrita ndreptare a vieii?! Ce folos? Asta va nsemna ca mplinim un
obicei, nu c ne pregtim de mprtire n chip mntuitor.
Vegheai, deci, fiindc umbletul vostru este cu primejdie - mai ales n aceste zile,
cnd vrjmaul, neispitindu-ne cu pcate, se strduiete n chip viclean sa fac
nefolositoare mijloacele druite nou de ctre harul lui Dumnezeu spre curirea
nostr de pcate, i prin aceasta s-i prelungeasc stpnirea asupra noastr. Amin!
8 martie 1861

89

IN ACEEASI ZI
Iat, deja, c a trecut nu numai o zi de cnd ne ndeletnicim cu nevointa postirii i
pregtiri pentru mprtire; trupul este de acum ndestul de smerit; gndurile s-au
despovrat; luarea-aminte i-a intrat n drepturi. Este vremea acum s ne
ndeletnicim i cu pregtirea definitiv pentru pocin i spovedanie. Pocina
dimpreun cu spovedania sunt inima pregtirii pentru mprtire. Nevoinele
premergtoare slujesc drept pregtire pentru ele, iar Sfnta Imprtanie
ncununeaz i desvrete totul. Fr adevrat pocin i mrturisire
nevoinele rmn neroditoare, iar Sfnta Imprtanie nu va fi spre
tmduirea sufletului i trupului. S intrm, deci, in noi nine si s ne
ndeletnicim cu aceasta asa cum trebuie.
Mrturisirea pcatelor nu ridic mari greuti atunci cnd omul reuete s aib
stpnire de sine i s ia hotrrea de a lsa pcatul; dar omul nu dobndeste
stpnire de sine pn ce nu se pociete; nu se pociete atta vreme ct nu se
osndete i nu se osndete pn ce nu-i cunoate pcatele sale. Deci totul n
pocin pleac de la cunoaterea pcatelor proprii.
Aadar s intre fiecare n sine nsui i s se ndeletniceasc mai nti de toate
cu cercetarea vieii sale i a tot ce a rmas nendreptat n ea. Bineneles, fiecare
este gata s spun despre sine c este pctos, ceea ce i face - i nu doar c o
spune, ci deseori se i simte pctos; ns aceast pctoenie ni se infaieaz
ntr-un chip foarte tulbure i nedefinit. Nu este de ajuns: mergnd la
spovedanie, trebuie s ne lmurim limpede ce anume este n noi necurat i
pctos, i n ce msur. Trebuie s ne cunoatem pcatele limpede, pe fiecare n
parte, socotite i numrate, ca s zic aa. Pentru aceasta, iat ce s faci: pune de o
parte legea lui Dumnezeu, iar de cealalt viaa ta i uit-te: n care privine se
potrivesc i n care nu? Ia fie faptele tale i du-le n faa legii ca s vezi dac sunt
legiuite sau nu, fie legea i uit-te dac a fost mplinit aa cum trebuie n viaa ta
sau nu.
De pild, ai fost jignit i te-ai rzbunat: aa poruncete legea cretin? Ai vzut
pctoenia altora i ai osndit: aa spun poruncile lui Hristos s faci? Ai fcut un
lucru bun i te-ai ngmfat sau ai trmbiat naintea ta: oare este ngduit unui
cretin s fac aa ceva? Legea poruncete s mergi la biseric fr lene i s stai
n ea cu evlavie, ntru luare-aminte i rugciune: oare ai mplinit lucrul acesta?
Legea poruncete s nu pofteti, s nu te mnii, s nu pizmuieti, s nu i nsueti
bun strin i asa mai departe: oare este purtarea noastr pe potriva acestor
porunci? In acest fel s treci prin legea toat i prin toat viaa ta.
Dar pentru a nu scpa din vedere nici o parte din aceast nsemnat lucrare care este
cercetarea de sine, e bine s pstrm n ea o anumit rnduial. F-i o idee ct mai
limpede despre toate ndatoririle noastre fa de Dumnezeu, fa de aproapele i fa
90

de noi nine, i apoi verific-i toat viaa, ct mai exact i mai amnunit, n
toate aceste privine. Sau ia poruncile Decalogului, una dup alta, dimpreun cu
toate prescripiile particulare ce in de ele, i uit-te: ai mplinit toate cerinele lor?
Cine poate s mai citeasc i predica de pe munte a Mntuitorului, unde El tlcuiete
Legea Veche, umplnd-o de duh cretin, sau s citeasc ultimele capitole ale
Epistolelor apostolice, unde sunt nfiate faptele la care sunt ndatorai cretinii i
hotrri n privine de nsemntate obteasc: de pild, capitolul 12 al Epistolei ctre
Romani, sau capitolul 4 al Epistolei ctre Efeseni, Epistola Apostolului Iacov i
prima Epistol a Sfntului Ioan Teologul, i aa mai departe. Privii n toate acestea
ca ntr-o oglind, i vei vedea ce pata sau slutire este n voi si unde.
Ca urmare a acestei verificri a vieii noastre, iese la lumin c n rndul faptelor,
cuvintelor, simmintelor, gndurilor i dorinelor noastre sunt o mulime fie de-a
dreptul nelegiuite, fie numai pe jumtate legiuite adic in care inteniile nu au fost
tocmai curate, dei pe dinafar ele erau potrivite cu legea; se adun cu totul o mare
mulime de acest fel i poate c viaa ntreaga se arat alctuit numai din fapte
rele, ca dintr-un lan sau ir necurmat de lucruri urte i dezgusttoare.
In aceasta ns este doar nceputul cunoaterii de sine i nu se cade sa ne oprim
aici. Este nevoie s naintm n cunoaterea propriei pctoenii, altfel spus s
ptrundem mai adnc n inima noastr pctoas. Sub fapte i cuvinte,sub
gndurile, dorinele i simmintele luate n parte stau dispoziiile statornice ale
inimii, care sunt izvorul acestora. Suma acestor dispoziii ale inimii alctuiete
personalitatea omului i definete caracterul lui: de aceea, tocmai pe ele trebuie
mai ales s le cunoatem. Aici nu e nevoie de mult osteneala;contiina noastr
sincer fat de noi nine nu ne va ngdui s ascundem ceea ce stpnete inima
noastr i ce stpnitori locuiesc n ea. De altfel avem un semn foarte limpede:
faptele rele n care cdem deseori, i cu asemenea putere c nu ne putem
stpni, arat ca avem n inim aplecarea, patima corespunztoare, care le i
pricinuiete mereu. Dac, de pild, cineva, artand pe altul, ntr-un caz spune:
Ia uite ce face!, n altul repet cu asprime: Ce lucru urt!, fcnd o fa
batjocoritoare i, ndeobte, vorbete mai cu plcere si mai mult despre partea
urt a faptelor strine, pentru acela nu este greu de ghicit c sufer de patima
potrivnic lui Dumnezeu a osndirii.
O astfel de verificare ne duce la cunoaterea patimilor care domnesc n noi sau a
celei care precumpnete asupra tuturor celorlalte. tii c rdcina tuturor relelor
este iubirea de sine (egoismul). Din iubirea de sine iau natere trufia, lcomia i
mptimirea de plceri - iar din acestea vin toate celelalte patimi. In oricine
pctuiete se afl toate aceste patimi, dar nu la toi n aceeai msur: la unul
precumpnete trufia, la altul lcomia, la altul mptimirea de plceri. Nici
trufaul nu e strin de felurile lcomiei i de plceri, dar le biruie lesne atunci cnd
satisfacerea lor l poate njosi n ochii celorlali; i lacomul e gata s se desfete dac
asta nu l cost nimic, i aa mai departe. Aadar la fiecare domnete doar o
91

patim, iar celelalte stau n umbra i sub ascultarea acesteia. Noi trebuie s
vedem i s definim tocmai aceast patim precumpnitoare, ca dup aceea s
putem i lucra n chip mai hotrt asupra ei. Oarecare dintre Sfinii Prini spune:
Domnul cere de la tine repunerea n drepturi a ntregii nelepciuni, iar tu faci
azile i paraclise: ndreapt mai nainte lucrul dinti, i atunci cel de-al doilea va fi
plcut naintea Lui!
Totui, trebuie s naintm i mai mult n ce privete cunoaterea de sine. In cele din
urm, trebuie definit duhul n care se desfoar ndeobte viata noastr sau
trstura caracteristic a ei i anume: Cui slujim? Domnului sau nou nine
i pcatului? Ce avem n vedere? Pe noi nine sau pe Domnul slava Lui i
bun plcerea Lui? Pentru ce ne luptm? Pentru numele Domnului sau pentru
al nostru? Aceast trstur definete ce suntem n noi nine si ce putem, ca
atare, atepta de la noi nine. Aceast cunoatere ncununeaz cunoaterea de
sine. Aceasta este concluzia general a tot ceea ce se spune mai inainte n contiin,
se definete limpede n mintea omului i se mrturisete naintea Domnului, Celui
Atoatetiutor.
Astfel, n cele din, urm, se va zugrvi ntregul tablou al pctoeniei noastre i toat
istoria vieii noastre pctoase: faptele, simmintele i dispoziiile, i duhul care
stpnete n viaa noastr! In urma acestui fapt, se cuvine s ne ndurerm pentru
noi nine i s ne plngem pcatele.
Dup ce i-ai cunoscut pctoenia, nu fi spectator indiferent al ei. Nu trece pe
lng ea cu gndul la fel de nepstor cum umbl cineva pe un cmp strin,
prsit i plin de buruieni. Apropie-i aceast cunoatere de contiin i ncepe
mpreun cu ea s strneti n inim simmintele mntuitoare ale pocinei. Aceste
simminte ar trebui, n chip firesc, s urmeze n noi de la sine; din pcate ns, nu se
ntmpl aa ntotdeauna. Pcatul nsprete inima. Omul care face munc de jos
se nsprete ca urmare a muncii sale: i inima se nsprete n omul care se d pe
sine la munca de jos n folosul pcatului i patimilor, care adun rocove i se
hrnete cu ele. Ca atare, ea nu se nmoaie lesne atunci cnd trebuie s-o aducem la
pocin. Iat nc o osteneal, i o osteneal mai nsemnat: fiindc n lucrarea
pocinei totul depinde de simmintele inimii!
Purceznd la aceast lucrare, mai nainte de toate silete-te s ajungi la demascarea
de sine, aa nct n adncul inimii tale s se rosteasc: Sunt vinovat! Aici se
va purta lupta cu ndreptirea de sine, altfel spus cu dezvinovirile pentru
cderile i pcatele proprii. Pentru a le alunga, ndeprteaz din luarea ta aminte
totul, las-te singur cu Dumnezeu-Judectorul i mustr-te fr ascunziuri: Ai
tiut c nu se cade s pctuieti, i ai pctuit; ai fi putut s te nfrnezi i s fugi
de pcat, i nu ai ntrebuinat spre bine stpnirea de sine pe care i-a dat-o
Dumnezeu; si contiina te amenina, dar tu ai nbusit cu dispre acest glas al lui
Dumnezeu ctre tine. Dup aceea, adu-i aminte de locurile, timpurile i
92

mprejurrile n care ai pctuit, i din toate acest scoate mrturiile care pot face
inima i contiina ta s se ptrund de simmntul vinoviei: Sunt vinovat! Nu
am nici o ndreptire! In acest fel, treci de la un pcat la altul i de la o aezare
sufleteasc necurat la alta, si la suma tuturor adaug ca pe o semntur spusa: Sunt
vinovat!
Svrind cu contiin bun aceast lucrare a demascrii de sine, vei recunoaste din
inim toate pcatele tale; vei recunoate c eti vinovat i n cutare privin, i n
alta, i n cealalt c ntru toate eti vinovat; te vei mbrca parc, n pcatele tale
i vei simi c ele zac asupra ta cu toat greutatea lor; i vei da seama c eti fr
de rspuns i vei striga: Ticlos om sunt eu! Iar dup ce se va petrece asta n
inima ta, grbete-te s strneti ori s scoti din inim, care a fost deja predispus la
asta, simmintele ndurerate ce alcatuiesc cuprinsul adevratei pocine i anume:
ntristarea c L-ai jignit pe Dumnezeu; ruinea c ai ajuns att de neisprvit; prerea
de ru c puteai sa te nfrnezi i nu te-ai nfrnat i suprarea pe voia ta cea
pctoas, care n-a luat aminte la nici o insuflare a raiunii si contiinei. Aceste
simtminte sunt gata s se nasc n inim de la sine dup contientizarea pcatelor i
vinovatiei proprii; ns i tu s le ajui s se dezvolte i s le strneti din ce n ce
puternic. Sufletul s ard n ele ca n foc: cu ct va arde mai mult i cu ct va fi mai
puternic arderea, cu att va fi mai mntuitoare. Limita pn la trebuie dus aceast
ndurerare pentru pcate este ura fa de pcate i dezgustul fa de ele. In acest
dezgust se afl temeiul hotrrii de a nu mai pcatui i ndejdea ndreptrii de
sine. Cel ce a dobndit dezgust fa de pcat, acela a ajuns n afara pcatului, altfel
spus l-a alungat din sine i are acum deplina libertate de a lucra fr s simt
atraciile lui. Iat, aceasta este clipa cnd poti sa purcezi cu ndrzneal la
fgduina de a nu mai pctui, fgduin ce se rostete n inima ta naintea feei
Domnului. S cazi atunci naintea Lui i s Ii spui: Nu o s mai pctuiesc! Nu o
s mai pctuiesc niciodat, chiar de ar fi s mor, numai s m mntuieti si s
m miluiesti! Aceast fgduin din inim trebuie s ncununeze simmintele de
pocin i s dea mrturie pentru sinceritatea lor. Ea trebuie s fie nu n cuvnt, ci
n simmnt, i alcatuiete legmntul cel luntric al inimii cu Dumnezeu,
repune n drepturile ei religia inimii.
Pana aici am vrut s aduc luarea voastr aminte. Incepei prin cunoaterea
pacatoeniei voastre, trecei prin demascarea de sine i simmintele ndurerate
de pocin i sfrii prin hotrrea de a nu mai pctui, ntrind-o prin
legmntul dat naintea feei Domnului de a fi de aici ncolo ndreptai si cu
viaa. Cel care va strbate tot acest ir de lucrri nu va avea nici o greutate in a-si
descoperi la spovedanie, cu inima curat, toat necuraia sa; el va aduce
mrturisire deplin, sincera, fr cruare de sine, i pentru asta va primi
dezlegare atoatelucrtoare de la Domnul prin gura printelui su duhovnicesc,
dezlegare care va umple cu adnc pace i bucurie toat fiina lui. Harul
Atotsfntului Duh, care nu a putut sllui n inima iubitoare de pcat, slluiete
93

iari n el i omul se arat nnoit, aa cum a ieit la nceput din scaldatoarea
botezului.
De aceast mare i negrit mil s ne nvredniceasc pe noi toi Domnul si
Mntuitorul nostru!
Un pcat ascuns devine i mai mare
- Alegerea duhovnicului este un lucru extrem de greu. Abia n momentul n care
gsim duhovnicul potrivit, contientizm cte urcuuri i coboruri are drumul pe
care trebuie s ne ducem propria cruce. Printe, ce ne sftuii s facem pentru a nu
rtci de pe drumul cel bun?
- Vedei dumneavoastr, aceast stare de cercetare este, cum v spun eu
ntotdeauna, o stare de prezen. La duhovnic nu mergei la ntmplare, din
simpl inerie i niciodat s nu facei o spovedanie, aa, tradiional, raional, ci
afectiv. Ca s putei gndi la mntuire, trebuie s fii bine spovedii, asta e taina
care mntuiete. O spovedanie este, negreit, un fel de catehism. Permanent te
cercetezi, iar cnd ajungi la duhovnic nu trebuie s te ruinezi cu niciun chip:
Domnule, asta am fcut!. Ce ruine? Ruinea este arma diavolului, grozav de
puternic. i s mai tii ceva: dac pstrai un pcat ascuns sau spus sucit devine i
mai mare. Nu trebuie s v preocupe prerea duhovnicului. Oameni buni,
important este s reuii s v salvai i nu s v nenorocii pentru pcatele
voastre ascunse!
- Printe, dar dac uneori pcatele sunt prea mari, poate c cel care se spovedete
rmne mut n faa dimensiunii pcatului. Poate se ciete sincer, plnge, se roag,
dar nu are puterea mrturisirii
- Fraii mei, Mntuitorul nu S-a rstignit numai pentru o categorie de greeli, ci
pentru tot ceea ce este greeal pe Pmnt. i-atunci, ori i spui toate pcatele
la spovedit, pentru iertare, ori la Judecata de Apoi, pentru pedeaps. Ele pot fi
inute, dar nespuse nu rmn! Ori aici, cu lacrimi, la duhovnic, care te nelege i
te dezleag, ori rmi pentru Dreapta Judecat. Pcatele mrturisite nu se mai au n
vedere la Judecat, pentru c mila Domnului le iart, dar ce te faci cu cele
nemrturisite, ascunse? Sfntul Ioan Gur de Aur ne nva la fel, c cel mai
important lucru cu care trebuie s ne prezentm la Judecat este dezlegarea.
Eu nu dau canoane care se fac repede, ca s se scape de ele
- Dup ce criterii trebuie s ne alegem duhovnicul?
- Niciun duhovnic nu are mai mult putere ca altul. Nu exist duhovnici buni i
duhovnici mai puin buni. Se poate doar ca la nceput unii s aib mai puin
experien sau c nu sunt nzestrai cu duhul dragostei, care e de mare pre.
94

Dar, n general, reuita spovedaniei nu ine de mine, ca duhovnic. Cei asemeni mie
se simt bine cnd le spui cele mai grozave pcate, pentru c au bucuria
nemrginit c te-a uurat. i orict de greu ar fi pcatul, lui Dumnezeu i place
nespus cina celor care se spovedesc cu sufletul. Toi duhovnicii au har.
Important este s avem n vedere cele patru elemente ale Tainei Spovedaniei: s nu
mai faci pcatul, s-l mrturiseti, s te dezlege duhovnicul i s faci canonul dat
de duhovnic.
- Cnd se poate lua Sfnta Euharistie (n.r. mprtania sau Cuminectura)?
- Sfnta Euharistie este suprema Tain a Bisericii noastre. Vpaia din sufletul tu
decide cnd mergi la mprtanie. Dup Spovedanie, duhovnicul este cel care
hotrte cine este vrednic i cine nu a se mprti cu Sfintele Taine. Nu ne
putem mprti cu Trupul i Sngele Domnului dup bunul nostru plac, ci
numai cu ncuviinarea duhovnicului. Acesta are toat autoritatea de a lega i
de a dezlega.
- Care este cel mai aspru canon n ceea ce privete mprtania?
- Aici, duhovnicilor le revine o mare responsabilitate. Cele mai grele canoane pot
opri pe cineva de la mprtit chiar i 25 de ani, dar asta ar nsemna s nu o
mai poi face niciodat. Eu, Arsenie, nu sunt pentru astfel de canoane. Cel
czut n pcat se obinuiete cu nemprtitul i poate zice: Parc tot cu
mprtania am trit pn acum!. Eu sunt pentru un canon pe care s-l fac zi
de zi, n starea de simire, nu de obligaie tipical. Eu nu dau canoane dintr-
astea, care se fac repede, ca s se scape de ele. Suspinarea nu i ia timp, este la
ndemn i angajeaz toat fiina ta. Zici: Of, Doamne!. Un simplu oftat face
mai mult dect orice rugciune, mai mult dect a zice repede, de 15 ori, Tatl
nostru.
Ferice de acela care-i cunoate lucrul i-i mntuie sufletul
- Trebuie s nvm s preuim timpul?
- Singur Dumnezeu poate s hotrasc dac ne mai las timp sau dac
prelungete timpul vieii noastre, i asta pentru a fi ct mai mult mpreun cu
El. Abia dup ce reuim s nelegem aceast relaie, abia atunci ncepem s ne
preocupm de mntuirea noastr. Acesta este scopul principal, permanent, de
neschimbat, de neuitat mntuirea. i nu putem ajunge la mntuire dect dac
fugim de obiceiuri i de rutin. Numai aa ajungem la mntuire. Ferice, ferice,
de mii de ori ferice de cei care, printr-o ct de mic venire n fire, se pregtesc, dup
cum ne nva Biserica, prin Evanghelii, pentru mntuirea lor. Cnd amarul va fi
mai mare i mai mare, atunci va fi ferice doar de acela care-i cunoate lucrul
i-i mntuie sufletul.
95

- Vorbind de mntuirea sufletului, trebuie s ne gndim i la post? i dac da, la
care dintre ele, la postul spiritual sau la postul trupesc?
- Postul, n general, i are rigorile lui. Eu le tot spun celor care m cerceteaz s
posteasc, dar dup puteri i dup rnduial. Pentru c degeaba te abii de la
cele de dulce, un post de 40 de zile, dac dup acesta i asupreti trupul cu
mbuibri peste msur. Acest post este zadarnic i, n loc s duc la eliberare
i la sfinenie, duce la lcomia pntecelui, ceea ce este mare pcat. De aceea eu
recomand postul dup puterea fiecruia i l exclud la copii cu vrsta de pn la
7 ani, la femei nsrcinate i la cei bolnavi. Postul sufletului este superior postului
trupului. Degeaba nu mnnci carne dac muti din carnea aproapelui. Soluia
optim i plcut lui Dumnezeu este aceea a postului ncununat de smerenie i
rugciune ()".
integral la: taifasuri.ro
***

- Ce este I mpartasania, Cuvioase Parinte, si care este rostul ei in mantuirea
credinciosului?
- Aceasta este intrebarea cea mai de varf. Toti credinciosii stiu ca este Dumnezeu.
Iisus Hristos Isi mentine acest cuvant divin: Eu voi fi cu voi pana la sfarsitul
veacurilor. El spune, de asemenea: Cine nu va manca Trupul si Sangele Meu nu
va avea viata in el si nici parte de Mine. Se intelege ca prin aceasta primire a
Trupului si Sangelui Mantuitorului te duci pana la El, ca Dumnezeu dupa har.
Si cand te duci la El, esti mare ca El. Si, de asemenea, atunci cand te
impartasesti, El vine la tine, e mic ca tine. Asta cum spun marii Sfinti. Deci o
identitate de fiu, divina [dupa har, nu dupa fiinta, n.n.]. Nu e nici o teama ca vorbim
asa. El este, nu e altul care s-a fagaduit, si-Si tine fagaduinta. Pentru ca
Dumnezeu poate sa faca orice, dar un lucru nu poate: sa-Si calce cuvantul. Si
iata ca-Si tine cuvantul, ca sa fie cu noi permanent. Ingerii de sus, care au multe
particularitati, care au foarte multe lucruri necunoscute de oameni, dar atat cat a
randuit bunul Dumnezeu sa fie descoperiti, stim ca nu au putinta pe care o are omul,
de a se ridica pana la Dumnezeu, de a deveni dumnezei dupa har. Sunt intr-o fericita
ascultare si implinire a voii lui Dumnezeu, ganditoare, dar n-au aceasta putinta. Au
si ei un proces de despatimire, dar nu in sens de despatimire de la patimire, ci ei
descopera noi taine prin porunca care li se da. Aceasta este un fel mai sus decat era
sau o bucurie in plus. Noi ii spunem despatimire pentru ca sa se inteleaga ca noi ne
despatimim pentru ca am fost impatimiti. Vedeti, toate puterile de sus: serafimi,
heruvimi, domnii, scaune, incepatorii, arhangheli, ingeri - sunt facute prin
cuvant. Insa fiinta omeneasca nu. Dumnezeu a facut-o cu mana lui, si inca cum:
chip si asemanare. E usor sa spui chip si asemanare, pentru ca asa stim din
96

invatatura Bisericii. Dar cand te opresti asupra acestor insusiri, calitati, daruri,
te vezi chip si asemanare. Si atunci iata ca noi avem o identitate divina, si prin
restaurarea pe care a adus-o Hristos pretuim cat pretuieste El. Ar trebui ca
omul, intr-o forma retrospectiva, sa se regaseasca pe sine si sa raspunda la intrebarea
care s-a pus: Unde erai atunci cand nu erai in tine? Nu este permis sa se piarda un
timp, o vreme, pentru altceva. Dumnezeu ne-a facut numai pentru El, deci ne va
pretinde sa fim cu adevarat prezenti numai la El. Nu intrerupem treburile sociale si
ascultarile pe care le avem, pentru ca chiar El ne porunceste. El ne-a dat darurile sa
le implinim, sa le savarsim. Dar cu gandul continuu la Cel ce este.
()
Noi, ortodocsii, nu apasam pe pedala cunoasterii atat de mult, cat neaparat pe
traire, pe aceasta formare interioara a noastra, de smerenie, pentru ca sa fim
scrisi si noi sus, in cartea cea mare. Si omul care s-a smerit, acest om a biruit cu
adevarat cerurile, respectiv pe Dumnezeu. Nu o smerenie rationala, ci o smerenie
smerita, traita.
Ma intreba cineva, la o alta inregistrare: Parinte, cum sa scapam de satana, de
diavol?. Ce ne facem fara diavol?, i-am raspuns eu. Pentru ca e lasat de
Dumnezeu sa ne mai ispiteasca. Putea sa-L omoare pe Mantuitorul. N-a venit sa
glumeasca, sa faca teatru si demonstratii. De ce, daca i-a luat coarnele si fortele si
pretentiile, l-a mai lasat cum zic Sfintii Parinti -, numai cu varful cozii? L-a lasat
pentru ca e necesar sa ne slefuim cu orice chip in atacurile lui, sa ne definim pe
noi, sa cunoastem mai bine marile adevaruri.
El e un tolerat, nu-i o putere. Asta-i marea greseala a oamenilor, ca se tem. Cu
nici un chip nu are nici o putere. Iata, suntem mladite in tulpina. De unde vine
toata seva, toata puterea, inmugurirea, rodirea? El n-are nici o vita. El nu e
mladita. Totul e de la Dumnezeu: Fara de Mine nu puteti face nimic. Lucrul
acesta s-a neglijat in trairea crestinilor. Daca crestinul s-ar gandi mereu la lucrul
acesta, ar trai o stare de prezenta care-i mai placuta decat nevointa. Sinodul din
419 de la Cartagina a dat canonul 124 in care se zice, in legatura cu aceste spuse ale
Mantuitorului: Daca crezi ca poti sa fii ceva, anatema sa fii. Mi-a placut foarte mult
pentru ca este un adevar, dar si pentru ca Biserica se ocupa sa ne trezeasca la
faptul ca tot ce a spus Iisus e adevarat si de urmat. Nu-i nimic utopic, nu-i
nimic imposibil. El a spus ca va fi mai greu. O fi! Dar iti rezolvi problemele cu
fortele proprii? Asta-i greseala. Trebuie sa ti le rezolvi cerand continuu ajutorul
lui Dumnezeu, pentru ca, daca nu-i cu putinta la oameni, la Dumnezeu orice-i cu
putinta. Asta mi-a placut la acest sinod, ca s-a gandit sa ne trezeasca la faptul ca
suntem niste mladite care nu putem rodi fara vita. Cu nici un chip! Cu nici un
chip! Daca o mladita sta fara vita, se usuca intr-un timp extrem de scurt. Si atunci
Hristos S-a oferit sa-I mancam Trupul si Sangele Lui ca sa fim mereu
dumnezei.
97

()
Dar acum se pune o problema cu aspect tehnic. Cand ne impartasim? Nu
timpul decide. Asta-i o greseala. Decide intensitatea credintei tale, inima ta. Cum
spune Sfantul Ioan Gura de Aur: Ani vrei sa-i dai? Vindeca-i rana! Acesta-i scopul
duhovnicului. Si daca ii vindeci rana, il faci capabil de intalnirea cu Hristos,
prin impartasire.
Nu ne impartasim pentru ca au venit Pastile sau Craciunul. Ne impartasim ca
sa fim mereu cu Hristos, pentru ca nu exista numai o impartasire cu Sfintele
Taine, ci si o impartasire duhovniceasca, adica aceasta continua prezenta a
inimii noastre la Dumnezeu.
S-a discutat foarte mult in lumea traitorilor, a oamenilor de credinta si a
duhovnicilor, cand sa te impartasesti. Unii spun ca la patruzeci de zile. Dar nu
timpul decide, ci pregatirea ta interioara, pentru ca la un eveniment asa de
mare, ca sa-L iei pe Dumnezeu, cu adevarat iti trebuie o pregatire.
Numarul acesta de patruzeci nu trebuie ignorat. Ce inseamna numaidecat acest
patruzeci? Draga, mai intai de toate, un timp ales de Dumnezeu, un timp suficient ca
sa te pregatesti pentru marele eveniment ce are in vedere vesnicia. Patruzeci de zile
a durat potopul lui Noe. Patruzeci de zile a stat Moise in Muntele Sinai.
Patruzeci de zile a postit Mantuitorul. Patruzeci de zile dureaza postul
Craciunului si postul Pastelui. E un timp suficient ca sa te pregatesti pentru marele
eveniment care urmeaza, eveniment bisericesc, mantuitor. A patruzecea zi dupa
zamislirea pruncului se formeaza inima. A patruzecea zi dupa moarte putrezeste
inima.
Noi am ramas la patruzeci de zile intr-o forma traditionala, care nu e atat de
recomandata. Te impartasesti continuu cu Hristos, duhovniceste, iar cand te
pregatesti si printr-o postire Nu numaidecat postirea este o conditie. Nu o
faci pentru ca ti s-a spus s-o faci, ci ca sa te smereasca trupeste, sa renunti la o
serie intreaga de porniri spre rau: lacomii, curvii, judecati. Postesti cu procese, cu
certuri, cu procurori si cu avocati? Asta nu. Si atunci, impartasirea este in
functie de curatirea inimii tale.
Inima e adancul cel mai adanc din noi. As putea sa spun ca e o fiinta in plus in
fiinta noastra. De ce spune Dumnezeu: Am facut inima ta ca sa locuim in ea? El nu
locuieste oriunde. Dumnezeu, Care Se simte atat de laudat in slavile cerurilor, are
placerea sa locuiasca intr-o inima de om. Este locul pe care l-a facut special ca sa
fie gazduit El. Mintea e subordonata inimii. Fiinta noastra de raspundere si de
adevarata bucurie prin unire cu Dumnezeu e inima. Curatirea inimii ar fi deci un
motiv care trebuie respectat in vederea sfintei impartasiri cu Trupul si Sangele
Mantuitorului.
98

A te impartasi cu Trupul si Sangele Mantuitorului inseamna, repet, sa fii una
cu El, sa fii cu adevarat un implinitor al cuvintelor Lui si sa recunosti cu
adevarat ca pierdut ai fost si te-ai aflat. Pentru ca, da, e nevoie sa te pierzi. Dar nu
in sensul de a parasi invatatura adevarata, ci de a renunta la o identitate molesita
sau strict omeneasca si de a te regasi intr-o personalitate ingereasca.
()
- Unii parinti duhovnici recomanda deasa impartasire, altii recomanda
impartasirea mai rara, ambele parti invocand argumente scripturistice si
patristice. Cum va explicati existenta acestor doua curente divergente in sanul
Bisericii, privind tocmai taina unitatii ei? Care considerati ca este pozitia cea mai
potrivita trairii Evangheliei in zilele noastre?
- Problema vietii de traire crestina si de unire cu Dumnezeu nu se pune din punct de
vedere istoric. Nu trebuie sa ne marginim sau sa ne priponim de istorie. Nu, este
vorba de permanenta. Nu recomand o stare de nevointa ca mijloc neaparat de
mantuire, ci recomand o stare de prezenta continua, care nu are obstacol, care nu are
moment istoric sau politic. Sa ne orientam dupa un lucru. Daca traiesti o suta de
ani, inima bate o suta de ani neincetat, zi si noapte. Ei, inima asta nu bate
numaidecat pentru ca sa intretina o fiinta fizica, ci pentru ca noi, cu orice chip,
sa simtim ca trebuie sa fim prezenti, cu mintea si cu totul, la Dumnezeu. In
permanenta.
Asa cum am spus, impartasirea nu trebuie considerata dupa idei fixe,
numaidecat deasa sau rara. Rara, pentru ca e prea mare Dumnezeu, prea mare
harul Sau. Si iti trebui o pregatire. Daca n-ai haina de nunta Pai Scriptura
spune ca te leaga si te da afara. Deci trebuie sa fii pregatit. Si daca te impartasesti
foarte des, incepi, ca fiinta omeneasca nerodata, neslefuita, s-o iei ca un obicei,
nu cu teama si cu frica de Dumnezeu. Daca ai aceasta teama de Dumnezeu cu
adevarat si te gandesti la importanta acestui fapt, atunci esti bun de impartasit
mai des. Dar daca o iei din obisnuinta sau zilnic, cum am auzit ca se face in
unele parti, este o greseala extrem de mare. Pentru ca nu postirea in sine decide,
dar ea este necesara, ca sa te mai strujeasca nitel trupeste. Trupul acesta trebuie sa
existe si sa implineasca o serie de lucruri ale firii. Dar sa fim impotriva exagerarii
lucrurilor. Si atunci e necesara postirea, dar nu ea este comandata calitativ.
Iarasi e o primejdie mare, tocmai pentru ca-i foarte mare lucru mai mare decat a
te impartasi nu exista nimic in viata cu Dumnezeu -, sa nu te impartasesti.
Intervine si impartasirea duhovniceasca, cu Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Dar nu inlocuieste impartasirea aceasta pipaita,
simtita. Vedeti, de la inceput au fost tot felul de indoieli. Dumnezeu a creat doua
lucruri extraordinare, care nu pot fi mai desavarsite decat le-a creat. A creat o
99

femeie distinsa care a nascut un Dumnezeu si a creat preotia, care L-aduce pe
Dumnezeu de sus si-L naste din nou pe Sfanta Masa.
La Heruvic, preotul citeste o rugaciune: Tu esti Cel ce aduci, Cel ce Te aduci,
Cel ce primesti si Cel ce Te imparti. Se pune o problema, asa cum o data mi-au
si pus-o niste studenti: Dar eu ce sunt, parinte, daca El e totul?. Raspunde
Hristos: Da, preote, dar fara tine nu pot sa fac lucrul acesta. Deci Hristos
imprumuta miscarea si glasul preotului. Deci nu-i de gluma. Sunt rugaciuni in
care se cere sa intre si ingerii cu noi. Altarul e plin de ingeri pentru ca e Hristos
acolo. Preotia trebuie primita cu frica mare, cu mare raspundere.
Cand am fost preotit m-a impresionat un lucru. Spun asa pentru ca erau multe care
sa ma fi impresionat, dar mergeam si pe principiul ascultarii, cand eu eram dus de
mana si tras asa. Arhiereul mi-a dat la un moment dat Sfantul Agnet in mana,
spunandu-mi: Ti-L voi cere la judecata asa intreg. Stai in spatele Sfintei Mese, cu
fata la apus, cu El in mana, pana soseste momentul impartasirii. Ei, ce ziceti?
Cand te gandesti ce tii in mana, ce raspundere ai, deci cine esti, deasupra
tuturor heruvimilor, serafimilor
Cred ca am repetat lucrul acesta despre Sfanta Impartasanie, dar niciodata nu e spus
destul. Trebuie cu orice chip sa ai o mare frica de Dumnezeu, neaparat iubire
de Dumnezeu, si sa fii constient de identitatea ta crestina.
- In rugaciunile de dinainte de Impartasanie, ca si in cele de dupa, se vorbeste de
iertarea pacatelor. Daca si Sfanta Impartasanie iarta pacatele, atunci care este
sensul Spovedaniei de dinainte de aceasta?
- Sfanta Impartasanie nu iarta pacatele. Sfanta Impartasanie desavarseste.
Iertarea pacatelor o primim in Taina Pocaintei: te iert si te dezleg. Deci
nu se poate fara mergerea inainte la dezlegarea pacatelor, pentru ca Sfanta
Impartasanie poate sa fie foc, sa te arda.
- Este intotdeauna necesara Spovedania inainte de Sfanta I mpartasanie?
- Este, ca sa-ti ierte pacatele. E nevoie sa te spovedesti nu numai cand te
impartasesti, ci sa te culci mereu cu liniste, spovedit. Te duci la pansat de cate
ori esti ranit. Sau, intr-adevar, sa o faci pentru ca sunt o serie intreaga de
lucruri care ti-au scapat. Lumea e obisnuita sa spuna niste pacate, dar sa stiti ca
foarte putini isi pun problema unor pacate pe care noi le numim pacatele
lipsirii, adica faptele bune pe care le puteai face si nu le-ai facut. Vedeti, si asta
inseamna o curatire. Si eu recomand tuturor sa se spovedeasca bine, ceea ce
inseamna sa te gandesti la spovedit cu mult timp inainte, adica sa-ti faci mereu
acest control, iar la spovedit sa te duci pregatit. Te-ajuta duhovnicul, caci s-ar
putea sa uiti unele lucruri, dar in orice caz, nu te duce nepregatit sau din
obisnuinta.
100

Repet: Nu se poate sa mergi la impartasit fara dezlegare. Acestea sunt si
rosturile vamilor, care exista, dar nu in forma in care sunt prezentate: a 23-a e
cu tutunul etc. E ultima repriza, cand omul e cu desavarsire stors. Se vor avea in
vedere pacatele si faptele bune pe care puteai sa le faci, dar nu le-ai facut. Va fi
multa intelegere. Insa trebuie sa stie lumea ca si diavolii vor fi extrem de activi
in a specula. Dar ei nu vor depasi mila lui Dumnezeu. Sau, mai bine zis, dreptatea
lui Dumnezeu. Insa fara discutie, spun ce-au spus dracii odata unui om: Mare
indrazneala are curatenia. Si le-a scapat din mana.
- I n afara de spovedanie, cum se cuvine sa ne pregatim pentru Sfanta
I mpartasanie?
- Cu milostenie, in orice chip. Asta este una din marile pregatiri pentru vesnicie:
milostenia. Sa rupi din tine ceva. Vedeti, milostenie e toata Scriptura. Si Vlahuta
spune lucrul asta. Evanghelia din Duminica Dreptei judecati vorbeste numai de
mila: de ce nu M-ati imbracat, de ce nu M-ati adapat, de ce nu M-ati cercetat Va
sa zica, de ce n-ati facut mila?
Se spune ca s-a ridicat mila impotriva dreptatii si a biruit mila.
Atunci cand vei fi bagat in groapa eu am trait cat de cat momentul asta -, un
singur lucru iti va veni in minte, ori de te caiesti, ori de te bucuri, si anume de
ce nu lasi din tine nimic afara.
Deci asta ar fi o pregatire continua. Pentru ca existenta noastra, a celor care purtam
numele de crestini, este pregatirea continua. Si cand dormim sa fim treji. Deci cat
se poate permanent.
Ma contraziceam cu un mare parinte in pustie, care era mai mult nevoitor decat
trezvitor. Nu era insa netrezvitor. In tot cazul, un nevoitor face, si dupa ce face
zice: Doamne, da-mi, ca am facut. Un trezvitor nu poate sa zica niciodata ca a
facut. Pentru ca el lupta cu orice chip pentru smerenia lui si smerenia nu se
vede niciodata. Cum m-a intrebat cineva odata: Parinte, eu sunt un om smerit?.
Dupa cum spui se vede ca nu esti smerit, caci smerenia nu se vede, dar mandria
se vede. Si eu zic asa: smerita smerenie.
A batut unul la usa Mantuitorului. Cine-i acolo?. Eu sunt un mare traitor al
invataturii Tale. Nu te primesc. Era un om cinstit si a ramas uimit de ce nu l-a
primit. Si gandindu-se la eu sunt, s-a dus a doua oara si a batut la usa. Cine-i
acolo? Tu esti!, a zis cel de afara. A, daca tu esti eu, atunci intra. Asa El ne-a
dat un exemplu de mantuire prin smerenie. Nu se poate fara smerenie. Intr-un
cuvant, aceasta inseamna sa stai la locul tau. Nu vezi cate-ti fulgera prin minte: ca
tu esti, ca esti mai, mai...
101

- Parinte, ce inseamna a te impartasi cu nevrednicie, cum iti poate fi I mpartasania
spre osanda?
- Cu nevrednicie se impartaseste un om impatimit, necuratit, nespovedit, fara
grija, care merge din obicei sau nu s-a spovedit cu adevarat. Pentru ca o
spovedanie buna este ca tu sa fii pe pozitia de a nu mai face. Nu sa te spovedesti
si sa spui ca si-asa fac. Asta e o frauda. Nu trebuie sa te ingrijoreze marile
pacate, pentru ca toate se iarta, dar sa fii pe o pozitie de mare cainta. Si in ce
priveste canoanele pe care le dau duhovnicii, cred ca e o greseala sa se dea
canoane care opresc [foarte mult timp, n.n.] de la Impartasanie sau sunt
nevointe. Este o greseala pentru ca credinciosii ori nu le fac, fiind o serie de
imprejurari familiale, sociale, istorice care ii opresc, ori e o lipsa de mare traire,
si atunci e mai bine sa dai un canon de simtire.
Dar si asa, dupa o astfel de spovedanie, suntem departe de o pocainta
adevarata. Dar sa fim pe drum si ne ajuta harul lui Dumnezeu. Altfel ne cauta
harul si nu ne gaseste. Daca nu-ti poti iubi vrajmasii, ti-ai pus macar problema
sa-i iubesti sau stii asta doar din literatura? Asta-i viata: crucea, suferinta cu
orice chip. Fratiile voastre stiti ca Crucea L-a imputernicit pe Iisus ca sa judece?
Crucea este cel mai minunat lucru al pamantului, pentru ca are 360 de grade.
Dreptatea lui Dumnezeu n-a mantuit lumea, invierile din morti, masurate cu
180 de grade, n-au mantuit lumea. Numai Crucea cu 360 de grade, jertfa totala.
Deci pozitia noastra sa fie mereu aceasta: de jertfa, cu orice chip, mai ales ca pot fi
iertate orice fel de pacate. Nici o nenorocire nu inseamna ceva. Nimic nu este
pierdut atata timp cat credinta este in picioare. Cand capul se ridica, atunci
sufletul nu abdica. Te spovedesti de pe pozitia de a nu mai face. Ca se intampla, e
accident, dar nu e deliberarea ta, nu-i nepasarea ta, nu e pocainta falsa. Cand te
pocaiesti cu adevarat, te duci ca sa nu mai faci. Altfel esti vinovat de participare, nu
de accidentare.
Deci ca sa poti sa fii pregatit trebuie sa fii un om de jertfa. Aceasta-i pozitia
crestina: jertfa.
- De ce Impartasania este o Taina care se repeta in viata credinciosului. Harul
primei Impartasanii nu are putere de actualizare vesnica asemenea Sfantului Botez?
- Botezul ne-a increstinat si ne-a scapat de pacatul stramosesc. De pacatele noastre
nu scapam decat prin alt botez, care este Taina Pocaintei. Sunt mai multe
botezuri: botezul credintei din Vechiul Testament, botezul cu apa al lui Ioan, botezul
cu Duh si apa al Mantuitorului si botezul mortii, adica botezul sangelui.
Cu Iisus trebuie sa ne hranim permanent, deoarece traim permanent. Are o
foarte mare valoare ca te-ai impartasit candva, dar de atunci candva ai trait
mereu cu gandul la candva din viitor. Permanent avem nevoie de El. El ni se
daruieste: Iar Eu cu voi sunt. Daca a fost o data cu Apostolii, ce nevoie mai era
102

ca sa mai fie o data cu ei? A fost permanent cu ei! Iar Eu cu voi voi fi, caci
lupta e continua, in tine, pentru desavarsirea ta.
Pentru ca vorbeam de iubirea de vrajmasi: n-ai sa poti imediat, dar incepand sa-ti
pui sincer problema ca vom raspunde de ce nu i-am iubit si e o porunca, nu e
un sfat -, atunci, incercand sa-i iubesti, te trezesti la un moment dat ca nu-i mai
urasti. De aici pleaca totul. Si daca nu-i urasti, esti deja pe o treapta. Si cu harul
lui Dumnezeu si cu marile simtiri duhovnicesti din noi ne agatam de alta treapta, tot
mai sus. Harul lui Dumnezeu vine daca tu esti pe drum. Vreau sa spun ca mai
intai trebuie sa fie miscare, caci harul vine. Stai, sta si harul. Este in functie de
miscarea ta. Nu te mantuiesc faptele tale, oricat ar fi de grozave, ci harul lui
Dumnezeu pe faptele tale.
- Sfanta Impartasanie ii uneste pe credinciosi intre ei, dar si cu parintele
liturghisitor. Cum se manifesta aceasta unire?
Am vazut si vedeti toti ca in pustie leii sunt cu leii, caprioarele numai cu caprioarele,
fiecare cu semintia lui. Asa-i si aici. Exista o lege care nu are nume, si care este a
lui Hristos, care ne uneste pe toti. Nu poti vedea in privirea unui om ca-i sincer
cu tine? Imediat se vede. Acestea sunt mari daruri pe care le are fiinta
omeneasca, de percepere in timp, in spatiu. Asa si in sufletele altora. Nu face pe
proorocul, dar se simte lucrul acesta. Pentru ca este omul lui Dumnezeu, si
acela te atrage cu blandetea lui. Il are pe Hristos cu el. Rational n-avem cum sa
raspundem, decat ca se simte. Fiinta omeneasca e mult mai frumos complicata in
ce priveste relatia cu marile adevaruri. Un mare adevar este si cu cei cu care traiesti
aicea si ii simti. Noi simtim cand cineva nu este dupa Dumnezeu si il ocolim.
Iaca, v-am spus: leii stau cu leii, hidrele cu hidrele De ce lucrul acesta?
Pentru ca e semintia lor. Omul are o intelepciune mai mare decat aceste
animale, care au o inteligenta instinctuala, un suflet instinctual, si nu au
constiinta. Noi, care suntem dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, simtim cine
este omul lui Dumnezeu.
- Viata duhovniceasca a preotului liturghisitor isi pune amprenta asupra deschiderii
credinciosilor de a primi Sfanta Impartasanie?
- Duhovnicul joaca un rol de cer pe pamant. La el trebuie mers ca sa primesti tot
ce ti-a dat Dumnezeu pentru a ajunge la Dumnezeu. Si acesta este foarte accesibil.
Nu e inger; e cu haine ca tine, cu ochi ca tine, cu nume ca tine, cu parinti, cu
nasi. Dar are puterea aceasta de a te dezlega, a te ierta, a te convinge. Daca nu
si nu si nu, sa-ti fie tie ca un pagan si vames, zice Mantuitorul. Aceea-i altceva.
Sigur ca isi pune amprenta.
Eu vad ca duhovnic. Vin foarte multi si, daca nu-i ajuti putin Ei, ce-ai mai
facut? Pai n-am facut nimic, parinte. Pai de ce-ai venit la mine? Pai sa vedeti Si
atunci imi dau seama si trebuie sa incep cu intrebari. Acesta-i un moment
103

mare. Nu-i un simplu dialog. E o discutie in fata lui Dumnezeu. Ma
imprietenesc cu el ca sa-l fac sa spuna tot. Ca sunt pacate ascunse, grele de tot.
Sigur ca-si pune. Si atuncea zice: De-aia am venit eu la dumneavoastra
- cititi integral la: pr. Iulian Nistea (autorul interviului, 1998)
TAINELE CRESTINE SI LUCRARILE MAGICE
Publicat pe 20 Sep 2008 | Categorii: Cuviosul Paisie Aghioritul, Deasa impartasire,
Impartasania, Razboiul nevazut, Spovedanie si Impartasanie (Sfintele Taine) | |
Print

Extras din: MARII INITIATI AI INDIEI SI PARINTELE PAISIE de Dyonysios
Farasiotis:
Ca unul care le-am experimentat din plin pe amndou de-a lungul vietii, pot aduce
propria mrturie c ntre Tainele lui Hristos, pe de o parte, si lucrrile magice, pe
de alta, nu exist nici cea mai infim legtur. Cele dinti se svrsesc prin
puterea lui Hristos, cele din urm sunt fie lucrri de sorginte ntru totul satanic, fie
rezultatele unui amestec de nselciune si lucrare demonic. Cele dinti se svrsesc
numai prin participare constient si liber, cele din urm se realizeaz fie prin
nselarea, fie prin constrngerea persoanei.
Pentru ca Hristos s lucreze prin Tainele Sale dumnezeiesti, omul trebuie s
doreasc acest lucru si s se pregteasc duhovniceste cu atentie si srguint;
altfel spus, s ia parte activ si constient. Dimpotriv, n practicile magice este
nselat si nclcat vointa liber a persoanei. Vrjitorii fie si amgesc victimele
ncercnd s le prezinte negrul ca alb si rul ca bine, fie recurg, prin conlucrarea
demonilor, la constrngere sufleteasc, psihologic, si uneori chiar fizic, pentru a le
determina s participe la slujbe magice. Exist un numr restrns de oameni care s-
au pervertit ntr-att nct s se fac de bun voie, n cunostint de cauz, slujitori ai
demonilor.
n lucrrile magice pe care le svrsesc diversi initiati hindusi se ntmpl frecvent
ca victimele s li se supun chiar si fr s vrea. Demonii lucreaz asupra lor
automat, cu mult putere, ntruct acesti oameni au dat Diavolului drepturi
asupra propriilor suflete prin viata lor plin de pcate si vicii, pe care de cele
mai multe ori nici mcar nu le-au constientizat ca atare.
Tainele Bisericii presupun, din contr, participarea liber, constient si
responsabil a omului. Cei care se apropie de aceste Taine n virtutea
obisnuintei sau a hazardului, fr o constientizare profund, fr o implicare
personal prin ascez, rugciune si pocint, aceia nu nteleg nimic din
104

lucrarea mntuitoare a lui Hristos si nu pot primi nici un folos duhovnicesc
real.
mi amintesc c-l vizitase cndva pe printele Paisie un mirean care se trufea
prosteste pentru faptul c se mprtsea foarte des, de dou-trei ori pe sptmn,
socotind c prin aceasta se sfintise automat. Czuse astfel n rtcire din pricina
imensului su orgoliu. Btrnul i-a spus:
Fii atent aici! N-are atta important ct de des se mprtseste cineva, ci mai cu
seam felul n care se pregteste pe sine pentru aceasta, si ct de mult l pstreaz
nluntrul su pe Hristos dup aceea. Dac ar fi fost s se sfinteasc omul asa,
pur si simplu, atunci toti preotii care se mprtsesc n cursul sptmnii si n
fiecare duminic ar fi deja sfinti!.
Unirea omului cu Dumnezeu se face numai n conditiile n care omul nsusi si
manifest dorinta si consimtmntul su, depunnd efortul pocintei pe msura
constiinciozittii sale. Atunci Dumnezeu Se va apropia de cel ce se pocieste sincer,
revelndu-i-Se n modul si gradul cel mai propice sporirii lui duhovnicesti la
momentul respectiv.
Parintele Calciu despre DEASA IMPARTASANIE FARA SPOVEDANIE si
CERBERII POTIRULUI
Publicat pe 11 Aug 2012 | Categorii: Deasa impartasire, Despre inselare, Hrana
duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Impartasania, Parintele Gheorghe
Calciu, Razboiul nevazut, Spovedanie si Impartasanie (Sfintele Taine), Taina
Spovedaniei | | Print

Cerberii Potirului sau paznicii impartasaniei?
Deoarece am constatat ca problema desei impartasanii agita unele spirite nu numai
in Vest, inclusiv USA, ci si chiar in tara, ca o forma a comoditatii crestinilor si ca
un fel de asalt al laicilor asupra Sf. Potir pentru a primi impartasania
neconditionat de nimic canonic, ci numai de decizia personala, publicam
raspunsul nostru de mai jos.
Preacuviosul Parinte Roman Braga, duhovnicul Sfintei Manastiri Adormirea
Maicii Domnului, din Rives Junction, MI, publica in revista SOLIA din Iulie 2002,
pag. 19-21, a Episcopiei Ortodoxe Romane din America, avandu-si sediul in
Jackson, MI, un articol cu titlul citat si in subtitlul articolului nostru: Cerberii
Sfantului Potir, in care se declara, fara reserve, pentru deasa impartasanie,
disociind taina spovedaniei de taina impartasaniei, ca nefiind conditionate una de
alta. Ambele sunt taine ale Ortodoxiei, cu valoare absoluta pentru mantuire, dar
105

impartasania nu este conditionata de spovedanie, afirma el. Poti sa te impartasesti
fara a te spovedi si poti sa te spovedesti fara a te impartasi. Ultimul fapt este
practicat de noi toti preotii (vorbesc de penitentii nostri), primul este acceptat cu
greu desi, probabil, unii preoti ortodocsi il practica [in raport cu fiii lor
duhovnicesti, n.n.] (personal, nu am nici o cunostinta de preoti care fac acest lucru).
Parintele Roman Braga este un teolog de temut, are un stil convingator si-si
argumenteaza cu o logica greu de rezistat afimatiile sale; are o viata spirituala
adanca, este un propovaduitor neintrecut si si-a pecetluit teologia cu suferinta si
lacrimi sub regimul comunist in inchisori si lagare de munca fortata. Ne cunoastem
de multa vreme, din inchisoare, am trecut impreuna prin iadul de la Pitesti, chiar in
aceeasi celula si am toata pietatea la el.
Citindu-i articolul, iti dai seama ca problema frecventei impartasanii este una foarte
veche, datand din vremea bisericii timpurii, asa cum arata citatul sau din Sf. Vasile
cel Mare, care deplange faptul ca, in vremea lui (372), credinciosii se impartaseau
numai de patru ori pe saptamana, pe care-l reproducem:
Caci este bine si folositor este a se impartasi in fiecare zi, caci Insusi Iisus zice:
Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica (In. 6:54). Dar
noi ne impartasim numai de patru ori pe saptamana: Duminica, Miercurea, Vinerea
si Sambata si in alte zile cand se face pomenirea vreunui sfant. (Epistola catre
Chesarie)
Este deci evident ca, in perioada respectiva, crestinii se impartaseau des,
aproape zilnic. Desi Preacuviosul Parinte Roman nu mentioneaza acest lucru,
amintesc despre Liturghia Darurilor mai Inainte Sfintite care este, de fapt, o
Vecernie solemna, special compusa de Sf. Grigore Dialogul, pentru ca cei care simt
lipsa impartasaniei sa se poata cumineca si in zilele aliturgice ale Postului Mare;
pentru aceasta Vecernie, Sf. Impartasanie a fost pregatita la liturghia anterioara asa
ca cei credinciosi se pot impartasi cu niste daruri pre-sfintite.
Cuviosia sa da mai multe citate, printre care si Canonul 9, atribuit Sfintilor Apostoli,
care spune: Cei care vin la bisericadar refuza sa se impartaseasca, toti aceia
trebuie exclusi din biserica
Nu este frumos ca intr-o problema atat de adanca a credintei sa joci pe cuvinte.
Dar mi se pare ca a refuza nu este acelasi lucru cu a nu se impartasi. Dar poate
ca atunci, sau in contextul canonului, sensurile sunt identice. Parintele este suparat
ca, de multe ori, la Sf. Liturghie, preotul iese in usa altarului cu Sf. Potir in
mana si cheama credinciosii: Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste,
apropiati-va! si nimeni nu vine sa se impartaseasca, poate, cel mult, cativa copii
si are dreptate sa se supere si noi ne suparam, dar aceasta este realitatea, putini
oameni, chiar dintre cei credinciosi, se impartasesc. Se intreaba Parintele: Cum
de s-a ajuns la aceasta restrictie a impartasirii credinciosilor si cum de s-a legat
106

taina spovedaniei de taina impartasaniei, cand nici un canon bisericesc, nici
Scriptura nu le mentioneaza? Retorica Parintelui Roman urca pana la a numi pe
preotii care nu impartasesc pe credinciosi, oricare ar fi ei, la dorinta lor,
Cerberii Sf. Potir.
Daca Mantuitorul ne invata sa nu aruncam margaritarele noastre inaintea
porcilor, oare putem noi preotii sa dam oricui Sf. Impartasanie? Intr-un citat dat
de parintele Roman, apartinand Cuviosului Iov, intareste cele spuse mai inainte:
Preotii care refuza pe crestinii care se apropie de Sf. Impartasanie cu evlavie si
cu credinta sunt socotiti de Dumnezeu ca ucigasi, asa cum scrie la proorocul Osie:
Au ascuns preotii calea si voia si porunca lui Dumnezeu, au omorit Sihemul si
au facut nelegiuire in poporul meu.
Si de unde stie preotul ca oamenii vin cu evlavie si credinta adevarata daca nu
le cunoaste sufletul? Si cum le poate cunoaste sufletul daca nu-i spovedeste? Si
daca Sf. Impartasanie se acorda oricui care este botezat si miruns, inseamna ca
spovedania este o taina minora si neglijabila, chiar daca parintele nu lasa nici
macar sa se intrevada acest lucru. Dar noua ni se pare implicit. Citim la Ioan 21: 25:
Ci sunt si alte multe lucruri pe care le-a facut Iisus si care, daca s-ar fi scris cu de-
amanuntul, cred ca lumea aceasta n-ar cuprinde cartile ce s-ar fi scris. Amin. Dau
acest citat pentru a-l folosi in ajutorul meu. Citatul acesta este cel mai puternic
argument pentru Sf. Traditie. Multe din spusele Mantuitorului s-au pierdut,
multe din minunile Lui, de asemenea. Dar daca nu ar fi fost Sf. Traditie, si mai
multe lucruri ar fi fost pierdute. Impresia mea este ca Parintele Braga si cei care
sunt pe pozitia precuviosiei sale, cred ca traditia este numai un tezaur de invatatura
si de lucruri petrecute, pe care le scoatem ori de cate ori avem nevoie sa atacam pe
cineva care nu face ceea ce ni se pare noua drept.
Traditia este, intr-adevar, asa ceva, dar ea este si o forta dinamica spirituala
care alege si pastreaza lucrurile bune care pot sa se introduca in traditie si le
elimina pe cele neconvenabile. Ea lucreaza continuu si innoieste sufletul si
imbogateste mintea crestina. Inainte de fixarea canonului Bibliei, circulau zeci de
texte scripturistice evanghelii, Apocalipse, Epistole. A venit Sf. Traditie si a
spus: Stati! Aceste carti sunt canonice, acestea sunt apocrife, acestea sunt eretice.
Traditia a fost mai tare decat lucrul scris si a eliminat ceea ce nu era adevarat.
Pornind de la Iacov 5: 16: Marturisiti-va pacatele unii altora si va rugati unii
pentru altii, biserica primara a instituit spovedania publica, practicata vreme de
mai multe secole. Cu timpul s-a observat ca spovedania publica nu numai ca nu
curata sufletele credinciosilor care se spovedeau, dar intinau inima celor ce-i
ascultau si erau adesea ispititi sa savarseasca aceleasi pacate ca penitentul respectiv
si astfel, spovedania devenea, cel putin pentru unii, o scoala a pacatelor neobisnuite
sau, in cel mai bun caz, un instrument de deceptie, pentru ca auzeau uneori pacate
107

savarsite de oameni pe care ii stimau si acum ii vedeau pacatosi si ei insisi se
descurajau. Spusa Scripturii a fost astfel schimbata si experienta spirituala
colectiva a dus la un comportament nou care a devenit traditional, tocmai pe
baza fortei dinamice a traditiei stabilite care nu este moarta, ci vie si
productiva. Spovedania a devenit un act foarte intim, care are loc numai intre
preot si penitent sub binecuvantarea Mantuitorului.
Stiu ca sunt unii calugari romani (cel putin unul despre care am auzit) care practica
si astazi aceasta spovedanie comuna, nu chiar asa cum se facea in vechime, ci
fiecare penitent, dupa molitva citita de calugar, isi marturiseste pacatele in taina
inimii, sau, eventual, chiar cu voce mai tare, apoi li se da iertarea de pacate
(dezlegarea) si se pot impartasi la momentul prescris in Sf. Liturghie. Astfel pot fi
impartasiti sute de oameni cu acest simulacru de spovedanie si am vazut ca
multi dintre penitenti spun ca se simt foarte bine cu ambele taine implinite pe
aceasta cale.
Mie mi se pare ca se practica un fel de populism pentru castigarea clientilor, un
fel de comert mascat cu Sfintele Daruri, desi s-ar putea sa fie si, cu siguranta sunt,
si oamenii piosi care se spovedesc si impartasesc astfel. Oricum, cantitatea este in
detrimentul adevaratei spiritualitati.
Dupa ce am iesit din inchisoare si am ajuns in America, am fost invitat in multe parti
de pe continentul american si in Europa pentru a vorbi despre persecutia religioasa
din Romania: de ortodocsi, de catolici si chiar de protestanti. Am vazut la catolici
cum aproape toti cei din biserica se impartaseau. Am fost mirat si am intrebat
pe preoti daca toti cei care se impartasisera se si spovedisera. Ei au fost
surprinsi, la randul lor si mi-au spus ca nu exista nici un fel de legatura intre
spovedanie si impartasanie. Credinciosii se impartasesc la fiecare liturghie si se
spovedesc numai cand vor ei (poate chiar niciodata?).
Si atunci, am intrebat eu, care este pregatirea lor pentru a primi trupul si sangele
Domnului? Simpla lor dorinta este suficienta.
Din istoria bisericii stim ca, la inceput, foarte adeseori, se dadea Sf. Impartasanie
credinciosului ca sa aiba acasa pe mai multe zile, daca acesta dorea. Cu timpul s-a
observat ca unii credinciosi erau neglijenti cu Sf. Impartasanie, iar cei rau
intentionati o foloseau pentru liturghia neagra sau pentru diferite vraji (pentru
ca si ei credeau ca era Trupul si Sangele Domnului). Atunci biserica a interzis
practicarea acestui lucru. La catolici a continuat multe secole, pana de curand,
cand constatandu-se ceea ce biserica primara constatase inca de la inceputurile ei, s-
a interzis practica. (La catolici, frauda era mult mai usor de faptuit fiindca, folosind
numai azima pentru impartasire, care se dadea in mana credinciosului, era lesne ca
acesta sa n-o manance si s-o foloseasca la lucruri blestemate). De aceea, in ultimul
timp, s-a introdus, metoda de a pune partea din ostie cuvenita credinciosului direct
108

in gura si nu in mana. Ceea ce nu inseama ca el n-ar putea-o scoate din gura spre
blestemata folosinta.
Daca distribuirea Sf. Impartasanii ar fi atat de simpla, de ce atunci,
catehumenilor, in vremea veche, nu li se dadea voie nici macar s-o vada, nici
macar sa fie de fata la impartasirea credinciosilor? De ce spune preotul, la
sfarsitul partii prime din Liturghie (numita a catehumenilor):
...Cei chemati (catehumenii) iesiti, ca nimenea din cei chemati sa nu ramana.
Cati suntem credinciosi, iara si iara cu pace, Domnului sa ne rugam!
Aceasta este exact puterea pe care Dumnezeu o da preotului de a fi paznicul
Sfantului Potir de a avea grija de Trupul si Sangele Domnului. Astazi, nici un
catehumen nu mai iese din biserica la rostirea acestei invitatii, dar noi o repetam si
Parintele Roman o repeta la fiecare Sf. Liturghie, spre aducere aminte, ca pe o
formula traditionala, pentru a intari autoritatea noastra pentru paza Sfintei
Impartasanii.
Parintele Braga spune ca, in biserica primara, la frangerea painii (chaburah),
forma de origine a Liturghiei, oamenii se impartaseau la sfarsitul unei mese
solemne unde mancau si beau iar unii deveneau chiar scandalosi, asa cum
reiese din context, dar nu merge la concluzia finala ca traditia, cu forta ei
dinamica, a schimbat aceste obiceiuri, tocmai pentru a-i feri pe oameni de
asemenea greseli si a instituit postul si rugaciunea, spovedania si canonul
pentru curatirea lui sufleteasca si pentru invrednicirea lui, atat cat sta in
puterile omenesti si - fara indoiala ii sta ceva, altfel am cadea in protestantism
pentru a primi Trupul si Sangele lui Iisus.
Biserica a fixat anumite reguli de pocainta, anumite canoane care dau
spovedaniei un drept de apreciere a acestei vrednicii si nu o lasa la bunavoia
penitentului, care, daca este cinstit, cu greu si-ar putea aprecia aceasta
vrednicie. Unii, prea lacsi, ar veni la impartasanie ca si cum ar merge la
restaurant, altii, prea drastici, nu s-ar impartasi niciodata.
Dupa traditia bisericeasca de multe secole si dupa regulile bisericii,
impartasirea credinciosului este conditionata de post si de spovedanie, dar
spovedania nu-i da dreptul penitentului la impartasire in mod obligatoriu.
Preotul are dreptul de a-l opri de la primirea trupului si sangelui Domnului pentru
pacate prevazute de canoane, sau poate sa-i dea permisiunea daca socoteste ca,
impartasindu-l, ii intareste inima in lupta impotriva unor pacate.
Iertarea pacatelor, fie ele si comune, nu se obtine nici prin citirea rugaciunilor
pregatitoare (Canonul Sf. I mpartasanii), nici prin rugaciunile Sf. Liturghii si nici
prin simplul act al impartasirii, (cum afirma parintele Braga) care este o
conceptie laxa, catolica, oricat de confortabila s-ar parea, ci dupa invatatura
109

bisericii, numai Sf. Maslu si spovedania te curata de pacate. Dintre acestea,
numai spovedania are rugaciune speciala de iertare a pacatelor, la sfarsit (Sf.
I mpartasanie te intareste spre a nu mai pacatui, iti aduce un plus de har, te
vindeca sufleteste si trupeste):
Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul si cu indurarile iubirii sale de
oameni, sa te ierte pe tine fiul meu (fiica mea) N si sa-ti lase tie toate pacatele. Iar
eu netrebnicul preot si duhovnic, cu puterea ce-mi este data de sus, te iert si te
desleg de toate pacatele tale, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh,
Amin.
Altfel, daca numai rugaciunile citate de parintele Braga sunt suficiente sa-ti obtina
iertarea pacatelor (care constituie o gresala grava), nimeni nu ar mai trebui sa se
spovedeasca decat pentru pacatele foarte mari, mortale. In acest caz, preotul nu ar
fi duhovnic decat numai pentru criminali si alti foarte mari pacatosi ceilalti se
iarta pe ei singuri si pentru distribuirea sfintei Impartasanii la dispozitia
credinciosului. Sunt multe propozitii in articolul parintelui Braga care ar putea fi
condamnate de autoritatea bisericeasca. Aceasta afirmatie imi aminteste de
jansenism si de scoala de la Port Royal, a carei soarta s-a invartit tot in jurul
desei impartasanii, similara cu cea ridicata de Preacuviosul Roman.
Una din lucrarile mele in timp ce urmam cursurile de doctorat (pe care nu l-am mai
terminat din cauza arestarii) la Institutul Telogic din Bucuresti a fost Scoala de la
Port Royal asa ca pot afirma ca vorbesc, oarecum, in cunostinta de cauza. Acest
curent teologic, de o mare austeritate in tinuta, cult si traire, initiat de Jansenius (de
aceea s-a numit Jansenism), s-a ridicat impotriva Iezuitilor care patrunsesera in
saloanele clasei nobile ca abati, preoti, confesori si, mai ales, un fel de teologi de
curte. Ei [iezuitii - n.n.] initiau discutii teologice, dar nu luptau suficient
impotriva luxului saloanelor, a flirturilor si a iubirilor ilicite. Pe atunci,
saloanele si teologii discutau foarte mult problema desei impartasanii si
aproape toata lumea catolica era pe pozitia Parintelui Braga. Scoala de la Port
Royal si-a afirmat doctrina mai ales printr-o manastire de maici condusa de Mere
Angelique Arnault, care facea parte dintr-o foarte puternica familie veche, bogata si
nobila, cu mai multi episcopi si teologi pe parcursul istoriei Frantei si, mai ales, in
timpul disputei, cand episcop era un membru al familiei, teolog temut, numit
Arnauld cel Mare.
Doctrina jansenista, care isi tragea seva din Fericitul Augustin, care era foarte
aproape de teoria protestanta a predestinarii, a creat o lupta teologice intinsa pe doua
secole: al 17-lea si al 18-lea. Jansenius scrisese o carte, Augustinus, pe care
Vaticanul a condamnat-o pentru 5 propozitii, condamnare pe care Jansenistii nu au
acceptat-o (din acest curent a facut parte si Blaise Pascal, care a accentuat
preocupare mistica a curentului). Ei aveau slujbele extrem de simple, bisericile
severe, fara podoabe, cu o muzica la fel simpla si severa si supravegheau
110

impartasirea cu strasnicie, ca nu cumva sa se primeasca Trupul si Sangele
Domnului cu nevrednicie, opus iezuitilor care impartaseau cucoanele saloanelor
cu usurinta, pentru ca I isus pentru aceasta venise in lume ca sa se daruiasca
tuturor. Desi in disputele de atunci deasa impartasanie a ocupat un loc secundar, ea
a constituit o problema foarte fierbinte si a durat cat timp a durat si Jansenismul
care, in cele din urma, a fost condamnat si s-a stins.
Presupun ca si in Ortodoxie a existat o confruntare in acest sens, nu numai citatele
date de Parintele Braga, dar nu am avut posibilitatea sa urmaresc eventualele dispute
din istoria bisericii. De aceea revin la prezent.
Nu vreau sa afirm ca astazi este mai multa blestematie in lume decat in trecut, sau ca
vrajitoria si liturghiile negre sunt mai raspandite, dar este sigur ca multi vrajitori si
vrajitoare folosesc discursul crestin pentru a insela pe naivii care ii cerceteaza si
pentru a le adormi teama de inselatorie. Acesti slujitori ai diavolului minciunii si
inselatoriei, in goana dupa castig, fac pe piosii, chiar pe oamenii bisericii, venind din
cand in cand la slujbe. Dupa parerea parintelui Braga, preotul, vazadu-i piosi, ar
trebui sa le acorde Sf. Impartasanie chiar daca ei nu se spovedesc. Si, de obicei,
acesti oameni nu se spovedesc, ca si multi alti pacatosi gravi, pentru ca stiu ca
preotul are un har de la Dumnezeu care, in unele imprejurari, ii descopera cele
ascunse ale oamenilor si ei nu doresc sa fie descoperiti.
Parintele citeaza (incomplet) din 1 Cor. 11:
Sa se cerceteze insa omul pe sine si asa sa manance din paine si sa bea din
pahar. Caci cel ce mananca si bea cu nevrednicie, osanda isi mananca si bea,
nesocotind trupul Domnului.
Trupul Domnului este incredintat pazei preotului. De aceea preotul pastreaza in
altar, in chivot, Trupul Domnului pentru impartasirile grabnice si de aceea
Liturghierele prevad sfaturi cum se pastreaza si cum se admininstreaza Sfanta
Impartasanie, pentru ca nu numai trupul Domnului ne este incredintat, ci si
sufletele credinciosilor, care se pot mantui sau pot pieri prin mana noastra
preoteasca si, cu ei pierim si noi ca sluga necredincioasa care nu a administrat
cum trebuie avutul lasat de stapan, sau ca strajerul lui Iezechiel care, neanuntand
pericolul, provoaca moartea pacatosului:
Cand Eu voi zice pacatosului: Pacatosule, vei muri si tu nu-i vei grai nimic
pentru a-l prevesti pe pacatos sa se abata de la calea lui, atunci el va muri pentru
pacatele lui, dar sangele lui il voi cere din mana ta. Iar daca tu ai prevestit pe
pacatos sa se abata de la calea lui si sa se intoarca de la ea si el nu s-a abatut de la
calea sa, atunci el va muri pentru pacatele lui, iar tu ti-ai scapat viata. (Iez. 33: 8-
9)
111

In mana mea, a preotului, sta nu numai sufletul pacatosului al carui sange se
va cere de la mine, ci si Scumpul Sau (al lui Hristos) sange care, si unul, si
altul, se vor cere de la mine. Aceasta nu este o fraza frumoasa, buna de pus
intr-o predica, ci este viata sau moartea mea si a penitentului. Si ce as castiga
de as aduce toata lumea la impartasanie, dar sufletele toate, si al meu, le voi
pierde?
Exista pustnici care traiesc in singuratate si care, odata pe luna, sau mai rar, vin la
manastire pentru a se spovedi si a se impartasi. Fara indoiala ca acest pustnic are
o viata mai curata decat a oricaruia dintre noi, poate mai curata decat a
ieromonahului cerber care il spovedeste si impartaseste si, cu toate acestea,
nici pustnicul, nici ieromonahul nu se gandesc macar o clipa ca Sfanta
Impartasanie ar putea fi administrata fara spovedania prealabila.
Parintele Ioanichie ne spunea odata, cand am vizitat sfanta manastire Sihastria, ca, in
jurul ei traiau atunci, circa noua pustnici, pe care nimeni nu-i cunoaste (probabil
numai duhovnicul lor dupa numele de monah) si care tin, spunea el, manastirea
aceasta si tot muntele si tot ce este in jurul nostru prin rugaciunile lor. Acesti oameni
vin din cand in cand la manastire, se spovedesc si se impartasesc, primesc o traista
cu mancare care le ajunge doar pentru cateva zile si dispar in pustia padurii, nimeni
nu stie unde, nimeni nu stie daca vor mai reveni la manastire. Unii mor acolo, in
crapaturile stancilor si nici macar numele nu le este cunoscut spre a fi pomeniti.
Doar Dumnezeu ii stie. Sunt ei oare atat de ignoranti incat sa se spovedeasca
inainte de impartasanie, crezand ca nu au dreptul la Trupul si Sangele fara a se
spovedi in prealabil? Fara indoiala ca nu. Ei stiu insa ca exista o regula a
rugaciunii iertarii dupa spovedanie, pe care numai duhovnicul i-o poate da si
care este, in acelasi timp, poarta prin care se ajunge la Sf. Impartasanie.
In predica despre Taina Spovedaniei si a Impartasaniei, tot a Parintelui Ioanichie
Balan, publicata si in Buletinul Bisericii noastre Sf. Cruce din Alexandria, Virginia
(SUA), pe luna August, 2002, autorul afirma:
Candva, in manastiri, se facea spovedania zilnic, seara, a tot ce facea calugarul
in timpul zilei. Mai tarziu, ca si astazi, in unele manastiri se face spovedania
saptamanal Vinerea iar impartasirea la 30-40 de zile, dupa ravna si vrednicie,
cum stabileste duhovnicul.
Dupa cum se vede, Preacuviosul Ieromonah Ioanichie, contribuie la transformarea
preotilor in Cerberi ai Sfantului Potir, cum ii numeste Preacuviosul Roman. Si
asta se intampla in toate manastirile, cu exceptia a doua sau trei, care, si ele,
conditioneaza impartasirea de spovada, numai ca aceasta din urma e practicata
public asa cum am mai aratat. Practica spovedaniei si iertarea pacatelor de catre
preoti, este o putere, un dar dat de Insusi Iisus dupa Invierea Sa din morti,
cand a intrat la Apostoli prin usile incuiate, a suflat peste ei si le-a spus:
112

Luati Duh Sfant: carora veti ierta pacatele vor fi iertate si carora le veti tinea vor
fi tinute. (Ioan 20: 22-23)
Aceasta este cea mai mare putere data Sfintilor Apostoli si transmisa de acestia
ucenicilor lor, apoi Episcopilor si acestia preotilor. Acelasi Dar genuin a lucrat in
Apostoli, ucenici, episcopi, preoti, neschimbat, nediminuat, neintrerupt, de la Iisus si
pana la cel din urma dintre preoti, care sunt eu: puterea de a ierta. Aceasta iertare
conditioneaza accesul la impartasanie. In Biserica Ortodoxa, singura data cand
un credincios se apropie de Sf. Potir fara a se spovedi este la botez, pentru ca,
prin Taina Sfantului Botez se iarta celui ce l-a primit, nu numai pacatul
stamosesc, ci si toate pacatele personale savarsite pana atunci. Dupa aceea, noi
ramanem sa pazim Sfantul Trup si Sange al Mantuitorului cata vreme suntem
apti sa ne implinim misiunea sfanta de preoti.
Parintele Roman Braga spune si alte lucruri, pe deplin valabile: spovedania
preotilor, alunecarea spre forme de pietate prin recomandarea diverselor carti de
pietate populara neconfirmate de biserica, etc. Dar acestea toate nu au intrat in
preocuparile articolului de fata, ci numai pozitia sa gresita fata de relatia dintre
Taina Spovedaniei si a Impartasaniei.
Folosirea cuvantului Cerber de catre preacuviosia sa are o intentie
sfichiuitoare, ba chiar de insulta la adresa acelor preoti care conditioneaza
primirea impartasaniei de spovada si de iertarea pacatelor de catre preot, pe
baza poruncii Matuitorului de la Ioan 20: 22-23 si eu ma socotesc printre acestia. De
aceea iau foarte in serios termenul de cerber, desi mai propriu mi se pare termenul
de paznic al Potirului.
In clipa in care Constantinopolul a cazut sub atacul Turcilor pe 29 Mai, 1453, spune
o legenda pioasa, Patriarhul Constantinopolului, care tocmai facea Sf. Liturghia
cerand cu lacrimi mantuirea cetatii, in vazul tuturor credinciosilor care, cu
strigate mari cereau si ei ajutorul Domnului spre a fi scapati de pagani, a luat
potirul cu sfanta Impartasanie si a intrat in zidul Bisericii Sfanta Sofia spre a
feri Sf. Impartasanie de profanarea paganilor, care, tocmai atunci, spargeau
usa bisericii. El va iesi din zid cu potirul in mana, atunci cand Constantinopolul va
fi iarasi in stapanirea crestinilor. Aceasta legenda este un simbol al virtutii
preotului de a fi paznicul Sfintei Impartasanii, spre a o feri de orice tip de
profanare, caci si primirea cuminecarii fara prealabila iertare a pacatelor este
tot o profanare.
Este mai bine sa fii cerberul Sfantului Potir decat un functionar care imparte
gratuit sfanta Impartasanie, fara spovedanie si fara post prealabil
gramadind jaratec aprins peste capul sau si al penitentilor.
Intr-un interviu [conferinta, n.n.] dat de parintele Rafael Noica, la o intrebare pusa in
legatura cu deasa impartasire, el raspunde:
113

Sfatuiesc pe toti sa se impartaseasca cat mai des, atat de des cat ii sfatuiesc
duhovnicii lor (sublinierea noastra). Si asta nu numai pentru a nu intra in conflict
cu duhovnicii, ci fiindca si asta este foarte important de inteles omul nu este un
obiect si, ca atare, nu este supus unei legi. Omul este o exceptie. Fiecare suflet ce
va fi existat in lumea asta este o calatorie dintru nefiinta in vesnica dumnezeire, o
calatorie unica.
As prefera o impartasanie cat mai deasa. Nu este caracteristic impartasaniei sa fie
deasa, ci as zice impartasire des, dar cat de des este bine tie sau tie, asta o las
duhovnicului tau si cer Domnului sa insufle fiecarui duhovnic cat de des este bine
pentru cutare si pentru cutare; pentru tine poate vino peste doi ani, pentru tine in
fiecare Duminica, pentru altcineva Duminica si de praznice, pentru altii la doua
saptamani s.a.m.d.
Parintele Rafael vine dintr-o manastire occidentala si totusi afirma autoritatea
duhovnicului in privinta desei impartasiri.
Iar eu spun cu fiecare penitent: ...Ca nu voi spune taina Ta vrajmasilor Tai, nici
sarutare iti voi da ca Iuda. (Rugaciunile impartasaniei), pentru ca razboiul intru
cuvant nu este numai intre alb si negru, intre binele si raul bine delimitat, ci si
in zonele mai cenusii ale intelegerii umane, unde culorile se amesteca si unde
ratiunea noastra inselatoare ne poate minti in acecasta discernere, adormindu-
ne trezvia.
Iar ceea ce va zic voua, zic tuturor: Privegheati. (Marcu 13:37)
Preot Gheorghe Calciu

Cuviosul Paisie Aghioritul despre SFANTA LITURGHIE, IMPARTASIRE si
pomenirea la PROSCOMIDIE
Publicat pe 10 Aug 2012 | Categorii: Cuviosul Paisie Aghioritul, Hrana duhului /
PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Impartasania, Preotie (pentru preoti),
Spovedanie si Impartasanie (Sfintele Taine) | | Print

Dumnezeiasca Liturghie
- Parinte, cand se savarseste Dumnezeiasca Liturghie, trebuie ca de fiecare data sa
existe cineva care sa se impartaseasca?
114

- Da, pentru ca scopul principal al Dumnezeiestii Liturghii este impartasirea
credinciosilor, fie si a celor putini care sunt pregatiti. Caci mai toate rugaciunile
sunt citite de preot pentru credinciosii care se vor impartasi. De aceea, cel putin
unul trebuie sa se impartaseasca. Fireste, se poate intampla ca nici unul sa nu fie
bine pregatit. Aceasta e altceva. Este bine insa sa se impartaseasca macar un
copil mic, chiar si un prunc. Si daca nu se afla nimeni, atunci Liturghia ramane
numai ca sa se impartaseasca preotul si sa se pomeneasca numele. Dar aceasta
sa fie o exceptie si nu o regula.
Oricine poate trai faptele Noului Testament la fiecare Liturghie. Sfanta
Proscomidie este Betleemul, Sfanta Masa este Sfantul Mormant si Mantuitorul
rastignit este Golgota. Toata creatia se sfinteste prin Dumnezeiasca Liturghie,
prin prezenta lui Hristos. Sfintele Liturghii tin lumea. Este infricosator ceea ce
ne-a dat Dumnezeu. Nu suntem vrednici de aceasta! Exista preoti care in fiecare
Liturghie traiesc aceasta Taina infricosatoare. Mi-a spus un cleric ca un preot
foarte simplu si bun ii spunea:
Imi vine foarte greu sa consum Sfintele. Imi cad lacrimile mele cele murdare in
Sfantul Potir; nu le pot tine si pentru asta mult ma mahnesc.
Si plangea. Iar acela i-a spus:
Spune-I lui Hristos sa-mi dea si mie putine lacrimi murdare.
- Parinte, de ce coborati din strana atunci cand preotul se inchina pentru Sfanta
Liturghie?
- Cobor, pentru ca in vremea aceea cand se roaga preotul, Dumnezeu ii trimite
harul dumnezeiesc ca sa-l slobozeasca de slabiciunile lui, pentru a putea savarsi
Sfanta Liturghie. Atunci si credinciosii trebuie sa se roage cu evlavie ca si ei sa
primeasca har.
Dumnezeiasca Liturghie incepe cu Proscomidia. Cateodata Dumnezeu
iconomiseste sa intelegem si sa traim si noi Sfintele Taine! Atunci cand eram
paraclisier, mi s-a intamplat urmatorul lucru. Odata, atunci cand preotul facea
Proscomidia, in vreme ce spunea: Ca o oaie la junghiere s-a adus, am auzit
gemete de miel pe Sfantul Disc. Iar cand a spus Se junghie Mielul (si Fiul) lui
Dumnezeu, am auzit zbierat de la Sfanta Proscomidie. Infricosator! De aceea
le spun preotilor sa nu pregateasca de mai inainte Sfanta Proscomidie si dupa aceea
sa faca celelalte in mod formal. Adica nu trebuie sa taie prescura de mai inainte si in
clipa aceea numai sa aseze Sfantul Trup pe Sfantul Disc si sa spuna: Se junghie
Mielul lui Dumnezeu si Ca o oaie la junghiere s-a adus, dupa ce deja au scos
Sfantul Trup. Numai atunci cand spun aceste cuvinte trebuie sa ia copia si sa
insemne prescura. Adica sa-L junghie atunci cand spun: Se junghie Mielul
lui Dumnezeu.
115

Atunci cand preotul suna clopotelul in vremea Proscomidiei sa pomeniti si voi
in taina numele, sa participe si inima voastra la durerea fiecarui suflet ce-l
pomeniti, fie viu, fie adormit. Sa aduceti in mintea voastra, in general, toate
cazurile oamenilor, si pe cei pe care ii aveti in mod deosebit in atentia voastra,
si sa spuneti: Maria, Nicolae Tu stii, Dumnezeule, problemele lor. Ajuta-i! .
Daca vi se dau nume ca sa le pomeniti, pomeniti-le la cateva Sfinte Liturghii, unele
la trei, altele la cinci, si dupa aceea sa se pomeneasca si celelalte. De ce sa ai pe unii
pe care ii pomenesti mereu si pe altii care au nevoie sa nu-i pomenesti deloc?
Aceasta n-o inteleg.
Nume de catolici, de martori ai lui Iehova etc. nu este bine sa-i pomenesti la
Sfanta Proscomidie. Pentru acestia nu se pot scoate miride si nici parastas nu se
poate face. Pentru sanatatea si luminarea lor ne putem ruga, chiar si paraclis
putem face.
- Parinte, unii preoti spun ca nu vor sa liturghiseasca adesea, ca sa nu se
obisnuiasca.
- Nu este corect sa spuna asa ceva preotul. Este ca si cum ar spune: Nu merg
regulat la rudele mele, ca sa ma primeasca mai bine atunci cand le fac o vizita.
Este nevoie insa de pregatire. Sfanta Impartasanie vindeca, sfinteste pe cel ce se
nevoieste. Cum sa-l ajute pe unul care nu se nevoieste? Ce sa schimbe Hristos,
daca insusi omul nu se schimba?
Odata, la Pestera Sfantului Atanasie, era un staret cu doi ucenici. Unul era
ieromonah si celalalt ierodiacon. Intr-o zi au mers ucenicii la o bisericuta sa
slujeasca. Preotul insa invidia mult pe diacon, deoarece diaconul era mai inteligent si
indemanatic la toate. Dar nici diaconul nu ajuta situatia, avand un fel egoist de a fi.
Preotul s-a pregatit la exterior, citind rugaciunile de impartasanie si facand toate
canoanele necesare. Din pacate insa, n-a facut lucrul cel mai important
pregatirea launtrica, adica sa se spovedeasca cu smerenie ca sa alunge din
inima sa invidia, care nu dispare prin schimbarea hainelor noastre si spalarea
capului. Astfel, doar cu aceasta pregatire exterioara a mers la Infricosatorul
Jertfelnic sa liturghiseasca. Insa de indata ce a inceput sa proscomideasca, ce s-a
intamplat? S-a auzit deodata un vuiet mare si vede cum pleaca Sfantul Disc de la
Proscomidie si dispare. Prin urmare, n-au mai putut liturghisi. Daca nu i-ar fi
impiedicat Bunul Dumnezeu in felul acesta si preotul ar fi liturghisit in aceasta stare
duhovniceasca in care se afla, gandul imi spune ca ar fi patit un mare rau.
- Parinte, daca se intampla ceva in timpul Sfintei Liturghii, ea se poate intrerupe?
- Cand se savarseste Sfanta Liturghie, preotul n-o poate lasa neterminata orice
s-ar intampla. Si razboi de s-ar anunta, trebuie s-o savarseasca. Si dusmanii sa
vina afara de biserica, va cauta numai sa se grabeasca putin, ca s-o termine. Va
116

ajuta Dumnezeu sa o savarseasa. Dar trebuie sa avem incredere in Dumnezeu; sa nu
ne temem.
Liturghisitorul Celui Prea inalt trebuie sa aiba multa luare aminte, curatie si
acrivie. Preotii sunt mai presus de ingeri. Sfintii ingeri isi acopera fetele lor in
vremea Dumnezeiestii Euharistii, in timp ce preotul o savarseste.
(din: Cuviosul Paisie Aghioritul, Cu durere si cu dragoste pentu omul
contemporan, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003


Fericitul Filotei Zervakos: CUM TREBUIE SA NE APROPIEM DE TAINA
SFINTEI IMPARTASANII?
Publicat pe 20 Sep 2008 | Categorii: Deasa impartasire, Fericitul Filotei Zervakos,
Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Impartasania, Razboiul
nevazut, Spovedanie si Impartasanie (Sfintele Taine) | | Print
Vezi si: TAINELE CRESTINE SI LUCRARILE MAGICE

Textul de fat reprezint o scrisoare a Arhimandritului Filotei Zervakos ctre un
fiu duhovnicesc, publicat sub acest titlu n revista Orthodoxos. Philoteos
Martyria, nr. 40-42, ianuarie-septembrie, Tesalonic, 1991, p. 139-143.
Staretul Filotei a fost de foarte tnr sub ndrumarea Sfntului Nectarie de
Eghina fctorul de minuni, pe care l-a avut printe duhovnicesc. Din 1930 pn
la moartea sa (adic aproape pentru 50 de ani) a fost staretul Mnstirii
Loggobardas din Paros, fiind unul din cei mai apreciati duhovnici. A ncercat o
unire a spiritualittii liturgice sacramentale cu cea filocalic isihast.
Punctul de vedere exprimat de Patriarhul Filotei Kokkinos (+1379) n chestiunea
Sfintei mprtsanii, prezentat si nsusit de staretul Filotei Zervakos, si pstraz
actualitatea si are o important deosebit din punct de vedere teologic si
duhovnicesc:
1. Patriarhul Filotei Kokkinos este un ucenic si adept al Sfntului Grigore Palama
(+1360), contribuind cel mai mult la apararea si raspndirea palamismului si
isihasmului, care insista asupra posibilitatii vederii slavei sau luminii dumnezeiesti
necreate, prin curatirea inimii si rugaciunea mintii.
117

2. Prin cele spuse n scrisoare, Patriarhul Filotei arata clar ca isihasmul si
mpartasirea sacramentala nu se exclud, ci se presupun si se completeaza reciproc,
rugaciunea mintii fiind nsasi simtirea prezentei euharistice sacramentale a lui
Hristos n noi, mpartasirea sacramentala implicnd si mpartasirea duhovniceasca,
simtirea lui Hristos.
3. Pozitia echilibrata a Patriarhului Filotei poate sa aduca o lumina n mult
disputata discutie ce se continua nca pna n zilele noastre, ntre teologi si
duhovnici, n jurul desei sau rarei mpartasiri. mpartasirea euharistica este o
necesitate pentru toti credinciosii, monahi si laici, necesitate care decurge din
nsasi fiinta si rostul tainei Cuminecaturii, dar ea nu se poate impune si da oricui,
fara nici o conditie, lucru care se uita de obicei de cei ce insista exclusiv pe
mpartasirea fizica.
Sfaturile date n final de Patriarhul Filotei manifesta o deschidere generoasa.
Teoretic ele sunt corecte si practic realizabile mai mult n mnastiri, unde sunt
mai putini vietuitori si unde duhovnicii i pot pregati pe toti prin Taina
Marturisirii, dect n parohiile mari, unde datorita numarului mare de
credinciosi, practic este aproape imposibila pregatirea acestora prin Taina
Marturisirii n vederea mpartasirii lor duminica de duminica. Dar si aici se poate
ncepe si e de dorit cu grupuri mai mici de credinciosi care sa fie pregatiti pe
rnd pentru mpartasire n fiecare duminica. Problema este foarte importanta si
vom mai reveni asupra ei (pr. prof. Ioan Ica).

Acum 50 de ani am citit aici, n biblioteca mnastirii, o scrisoare a pururea
pomenitului Filotei Patriarhul Constantinopolului, care a trait n secolul XIV si care
a stralucit n virtute, evlavie, dreapta credinta si cultura. Epistola aceasta a fost
trimisa parintilor sinaiti, care se mpartisera n doua tabere. Una socotea nu numai
ca e permisa deasa mpartasanie, dar ca e obligatorie. Si aducea marturie
canoanele 18 si 19 apostolice si ca mai nainte, Sfnta mpartasanie nu impunea
postul, fiindca crestinii din primele veacuri nu posteau, dar nici canoanele
Sfintilor Apostoli si ale Sfintelor Sinoade Ecumenice nu se refera la post nainte
de Sfnta mpartasanie. Cealalta tabara socotea ca, pentru a se mpartasi
cineva, trebuie sa treaca cel putin 40 de zile de la ziua n care s-a mpartasit
pentru a se putea mpartasi iarasi, deoarece nu e vrednic, si ca nainte de Sfnta
mpartasanie crestinul trebuie sa posteasca trei zile. Aduc si ei marturie obiceiul
Bisericii care, vaznd ca multi dintre crestini se apropie de Taina Sfintei
mpartasanii fara nici o pregatire si curatire prealabila, fara o metanoia si marturisire
sincera si curata, fara teama, credinta si dragoste de Dumnezeu, recomanda
crestinilor sa se nfrneze cteva zile, pentru a putea sa se reculeaga, sa-si dea seama
si sa cugete la pacatele lor, sa le paraseasca prin baia pocaintei si a marturisirii, ca si
prin postul dupa putere, pentru ca postul curat, care se face n cunostinta si
118

discernamnt, cere de la om teama, smerenie, strapungerea inimii si plnsul aducator
de bucurie, lacrimi care purifica si curata sufletul omului de orice pngarire. Din
acest motiv, Sfntul Grigorie Teologul a zis: Sa varsam lacrimi dupa putere prin
baia Botezului (pocaintei), iar Sfntul Simeon Noul Teolog porunceste
monahilor si crestinilor ca fara lacrimi sa nu se mpartaseasca. Cum e cu
putinta ca acela care si umple de cu seara chilia lui cu carne, peste, oua, vin si nu
cu mncaruri de post, dimineata sa se mpartaseasca cu lacrimi si strapungerea
inimii? Acest lucru e cu neputinta.
Fiindca deosebirea de pareri a sinaitilor a ajuns la certuri si dispute, au scris
Patriarhului, care le-a trimis o scrisoare. Acum un an am cautat aceasta scrisoare n
biblioteca, dar nu am putut s-o gasesc. Nu mi amintesc exact cuprinsul ei, fiindca au
trecut 50 de ani de atunci. Din cte mi amintesc va scriu, poate va va fi de folos
pentru cartea voastra.
n scrisoare, Patriarhul critica cele doua tabere, fiindca ambele se aflau n
ratacire si fiindca toti trebuie sa urmeze traditiile pe care le-au primit de la
Parintii lor si nu sa se certe.
Celor dinti le scrie: Spuneti adevarul ca mpartasania deasa este impusa de
canoane si ca crestinii din timpurile apostolice se mpartaseau la fiecare
Liturghie, dar trebuie sa spuneti si ceea ce Sfntul Apostol Pavel, gura lui
Hristos, zice: Sa se cerceteze omul pe sine nsusi si asa sa mannce din pine si sa
bea din pahar. Caci cel ce mannca si bea cu nevrednicie, mannca si bea siesi
osnda, ca unul care nesocoteste Trupul Domnului (I Co 11, 28-29). Daca vreti sa
va mpartasiti des, ca Sfintii Apostoli si primii crestini, trebuie sa se cerceteze
fiecare pe sine si sa va gnditi bine daca sunteti si voi ca Sfintii Apostoli, daca
sunteti la masura virtutilor Sfintilor Apostoli si a primilor crestini. Aceia aveau
dragoste din tot sufletul si din toata inima fata de Dumnezeu, n vreme ce voi
aveti multa dragoste fata de voi nsiva si foarte putina fata de Dumnezeu. Aceia
aveau o asa de mare iubire ntreolalta, nct erau bucurosi sa se jertfeasca unul
pentru altul. Voi nsa va certati si i pizmuiti pe fratii vostri, fiindca nu
mbratiseaza parerea voastra. Aceia, primii crestini, aveau toate n comun, banii,
averile, mijloacele de subzistenta si nici unul nu zicea: acesta este al meu, acesta este
al tau. Voi, desi sunteti monahi, nu aplicati aceasta. Preotul, putin nainte de a chema
la Sfnta mpartasanie, zice cu voce tare: Sfintele Sfintilor, voind parca sa ne
avertizeze si sa ne spuna: Judecati si gnditi-va bine, daca sunteti sfinti, atunci sa
va apropiati, fiindca Cele Sfinte se dau numai Sfintilor. Si noi zicem smeriti: nu
suntem sfinti, unul e Sfnt, Domnul nostru Iisus Hristos, Cel fara de pacat. Trebuie,
asadar, sa fim atenti, daca vrem sa ne mpartasim si noi mai des, sa fim sfinti.
Apoi, preotul, chemndu-ne la masa duhovniceasca, ne spune: Cu frica de
Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati. Si aici trebuie sa ne
cercetam fiecare pe noi nsine: Daca avem ntr-adevar frica de Dumnezeu,
credinta fierbinte si dragoste curata din tot sufletul si din toata inima, atunci sa ne
119

apropiem daca nu, sa ne retinem un timp, si dupa ce ne-am ostenit si nevoit cu
ajutorul lui Dumnezeu, pe care trebuie sa-l cerem totdeauna, sa fim si noi sfinti,
sa fim ca Sfintii Apostoli si crestinii primelor veacuri, atunci sa ne apropiem
des. ntruct nu suntem imitatori ai virtutilor lor, sa fim atenti, ca nu cumva
apropiindu-ne cu nevrednicie, n loc de folos sa ne producem paguba, fiindca
Sfnta mpartasanie e foc care-i arde pe cei nevrednici. Faptul ca n canoanele
Sfintilor Apostoli nu se pomeneste de post, e de asemenea adevarat. Dar la nceput,
cnd Sfintii Apostoli savrseau Sfnta Taina, erau putini la numar. Iar Taina
dumnezeiestii Euharistii o savrseau n case si dupa mncare. Cnd nsa numarul
crestinilor a crescut si s-au zidit biserici, atunci Sfnta Taina se savrsea n sfintele
biserici si se savrsea dimineata, iar cei care voiau sa se apropie de Sfnta Taina se
nfrnau de cu seara. Iar Sfintii Apostoli continuu au postit. Mncarea lor era att
de modesta si mncau att de putin, ct sa traiasca. Iar marturisirea se facea
public, n biserica. Cnd nsa la nceput au fost crestini care se rusinau si ezitau sa
se marturiseasca n public, atunci Sfintii Parinti au stabilit ca marturisirea sa nu se
mai faca public, ci n particular, naintea arhiereului sau preotului ca parinte
duhovnic. Si fiindca multi crestini, cnd voiau sa se apropie de Sfnta Taina
dimineata, mncau de cu seara pe saturate, fara deosebire, atunci s-a stabilit ca
cei ce vor sa se apropie de Sfnta Taina trebuie sa posteasca. Aceasta n-o
mentioneaza sfintele canoane, dar o mentioneaza Sfnta Traditie. Nu s-a apreciat
numarul zilelor de post, s-a lasat aceasta la latitudinea duhovnicilor, care celor
sanatosi le prescriau mai mult post, iar celor slabiti mai putin. Cei care sunt sanatosi
si pot sa posteasca nu numai o zi, doua sau trei, ci ntreaga saptamna, bine fac.
Aceasta le-a scris Patriarhul celor dinti.
Pentru ceilalti scrie urmatoarele: Monahii care cerceteaza Scripturile si se ocupa cu
studiul trebuie sa cunoasca sfintele canoane si Sfintele Traditii. Nici Biserica, nici
sfintele canoane, nici Traditia nu mentioneaza ca crestinii trebuie sa se
mpartaseasca la fiecare 40 de zile si ca nu se cuvine sa se mpartaseasca cineva
la mai putin de 40 de zile. Sfnta Biserica si toti Parintii stabilesc canoane mari
pentru ucigasi, desfrnate, adulteri, hoti, calomniatori si ceilalti pacatosi,
carora canoanele le interziceau uneori sa se mpartaseasca; celorlalti crestini nu
le-a precizat zile, luni sau perioade. S-a precizat nsa ca toti sa se cerceteze pe
sine si daca sunt vrednici sa se apropie. S-a precizat, de asemenea, ca trebuie sa
fie sfinti, fiindca Cele Sfinte se dau Sfintilor si sa se apropie cu frica de Dumnezeu,
cu credinta si cu dragoste. Bine faceti daca cereti sfatul meu practic, dar mai bine
veti face daca va veti smeri si veti asculta si pazi cele ce va voi sfatui. nti va
sfatuiesc sa ncetati discutiile care provoaca certuri si dispute. Fiecare din voi
sa fie atent sa-si vada propriile pacate si nu pe ale fratelui sau. Al doilea, ori de
cte ori vi se ntmpla vreo iritare sau cearta ntre voi, nainte de a apune soarele
sa va conciliati si mpacati. Al treilea, sa aveti smerenie si ascultare desavrsita
de ntistatatorul vostru, ca si duhovnicul vostru, caruia sa-i marturisiti sincer
toate pacatele voastre si sa solutionati deosebirile dintre voi nu voi singuri, cu
120

pizma, mndrie si iutime, ci cu dragoste si iubire de frati, cernd n toate sfatul
si parerea egumenului si duhovnicului vostru, si ceea ce va va spune, sa primiti ca
de la Dumnezeu si sa va linistiti.
n ce priveste Sfnta mpartasanie stabilim urmatoarele:
1. Cti au dragoste din tot sufletul si din toata inima fata de Dumnezeu si cti l
iubesc pe aproapele lor ca pe ei nsisi, au smerenie, ascultare, taierea voii, blndete,
nemniere, nfrnare, rabdare, tacere, acestia pot sa se mpartaseasca o data pe
saptamna si de doua ori cnd se ntmpla o sarbatoare n mijlocul acestei
saptamni.
2. Cnd nu au virtutile de mai sus si se mhnesc din cauza aceasta si se silesc sa le
dobndeasca si se roaga si doresc sincer si cer Sfnta mpartasanie, ca pe un
medicament ajutator, si evita pe ct le sta n putinta orice pacat, li se permite si lor
sa se mpartaseasca o data pe saptamna.
3. Cti au asa-zise pacate care se iarta, adica putina mndrie, se nfurie pentru
moment cnd le spune cineva ceva, spun vreo minciuna, glumesc, rd, brfesc,
mannca mai mult dect e de trebuinta, fac ascultare, dar fara tragere de inima, si au
si alte mici pacate de moarte, pe care se silesc sa le taie si sa le tempereze, dar nu cu
osteneala si rvna cum se cuvine, dar totusi le cunosc, se caiesc si le marturisesc,
acestora li se permite sa se mpartaseasca la 15 zile.
4. Acei care sunt mndri, nesupusi, mniosi, certareti, mincinosi, daca se
marturisesc si arata o pocainta si schimbare adevarata si iau hotarre ca vor nceta
sa pacatuiasca, sa se mpartaseasca la doua luni.
5. Daca dupa un an nceteaza sau se nfrneaza, mputinnd pacatele, sa se
mpartaseasca la 40 de zile, si cnd se ndreapta complet, sa se mpartaseasca ca si
cei de mai sus, la 15 zile si o data pe saptamna.
O astfel de dispozitie catre monahii de la noi a dat-o Cuviosul Arsenie, care s-a
nevoit acum 100 de ani aici, un sfnt duhovnic care a primit har de la Dumnezeu sa
savrseasca minuni n timpul vietii lui si dupa moarte. Un astfel de discernamnt
al acestor vrednici de pomenire Parinti trebuie sa-l urmeze si Parintii
duhovnici actuali, ca sa-i canoniseasca pe cei care se marturisesc la ei.
n acord cu ndrumarile de mai sus sa ne apropiem toti credinciosii, laici si clerici, de
Taina dumnezeiestii si Sfintei mpartasanii, pregatindu-ne si curatindu-ne prin
pocainta, post, rugaciune, cu frica de Dumnezeu si cu credinta si cu dragoste, ca
mpartasindu-ne cu vrednicie sa ne unim cu Mntuitorul Hristos si sa ne nvrednicim
a deveni mpreuna-mostenitori ai mparatiei Lui ceresti.
121

Intre constiinta adanca a pacatului si Iubirea nebuna a lui Dumnezeu. PS
MARC NEMTEANUL despre PREGATIREA DE IMPARTASANIE SI
SPOVEDANIA DEASA
Publicat pe 20 Jun 2012 | Categorii: Ierarhi romani, Pagini Ortodoxe, PS Marc
Alric (Nemteanul), Sfanta Impartasanie, Spovedania | | Print

Inainte de a vorbi de o impartasanie frecventa trebuie sa vorbim de o spovedanie
frecventa Spovedania nu este un tribunal, ci este un spital Nu exista vreun
pacat de care sa nu fim capabili.
Trebuie sa fim fara masti. Spovedania asta inseamna: lasam mastile de-o parte.
Ne aratam lui Dumnezeu asa cum suntem, in nuditatea noastra si in uratenia
noastra.

Roman Ortodox in Franta:
Convorbiri duhovnicesti cu PS Marc Nemteanul

(fragment)
- Cum sa ne pregatim pentru Sfanta I mpartasanie?
- Este o intrebare buna, dar cred ca trebuie sa plecam de la inceput. Adica, mai intai:
Trebuie sa ne impartasim? Ne impartasim o data pe an, sau cand? Stiti, ca exista si
o traditie care spune ca trebuie sa ne impartasim de patru ori pe an in timpul
posturilor. A face asta este un minim. Traditia Bisericii ne invita sa ne
impartasim destul de frecvent, dar aceasta impartasire necesita o pregatire, in
mod evident. Adica primul lucru pe care trebuie sa-l facem este sa ne spovedim
in mod frecvent. Si deci, inainte de a vorbi de o impartasanie frecventa trebuie
sa vorbim de o spovedanie frecventa. Spovedania este una din modalitati pentru
pregatirea pentru impartasanie.
Ce este Spovedania? Spovedania nu este faptul de a spune o lista de pacate pe
care am citit-o undeva, si stiti, facem o cruce in dreptul celor pe care le-am
facut si pe urma o dam preotului, ca un fel de aparat care va va spune rezultatul:
Pe tine nu te las sa te impartasesti, pe tine te las, ... Deci asta nu merge asa, nu are
cu nimic de-a face [cu o adevarata pregatire]. Spovedania este constiinta ca ne-am
indepartat de Dumnezeu, si este constiinta ca ceea ce am facut ne-a indepartat
de Dumnezeu.
122

Acuma vedeti ca intrebarea este: cum ne pregatim pentru Spovedanie? Va dau un
exemplu. O casa care a fost abandonata, timp de 10 ani sau 20 de ani, si e plina de
praf si de atatia paianjeni care s-au instalat. Acum intrati in casa si aprindeti un
chibrit. Timpul cat tine chibritul aprins veti putea vedea un pic de dezordine. Daca
aprindeti o lumanare claritatea va fi mai importanta si veti putea vedea in mod precis
in ce constata dezordinea. Daca aprindeti becul, in mod normal detaliile apar. Daca
intr-o zi cu soare deschideti larg ferestrele si prin ele trece o raza de lumina, aveti cu
totii experienta vederii particulelor de praf, care se vad in lumina soarelui. Aceasta
este spovedania. Cu cat ne spovedim [mai mult] cu atat vom avea constiinta a
ceea ce ne indeparteaza de Dumnezeu.
Va amintiti ca in rugaciunea Sfantului Efrem Sirul, spunem in timpul Postului Mare:
Da-mi sa vad greselile mele. Dar nu este ceva morbid pentru ca suntem coplesiti
de ceea ce am vazut. Da-mi sa vad greselile mele nu inseamna asta. Cerem
vederea pacatelor pentru ca avem constiinta ca suntem indepartati de
Dumnezeu. Si in acelasi timp voi depune pacatele pe care le vad, in timpul
spovedaniei, precum o greutate, in fata Lui, avand in acelasi timp constiinta
acestei iubiri care sterge toate pacatele. Pacatul nostru si sunt sfinti care au
spus asta in fata lui Dumnezeu este precum o picatura de apa pe o placa
incinsa. Ea este absorbita de a aceasta caldura [a iubirii lui Dumnezeu]. [...]
Trebuie deja sa avem aceasta constiinta. Putem spune: Doamne am pierdut timp,
iata cum am facut asta, iata cum am pierdut timp. Toate acestea le depunem in
fata Domnului si aceasta spovedanie pe care nu am facut-o de mult timp ne va
permite sa foram in adancul nostru, in subteranul inimii noastre, si a aduce la
suprafata ceea ce am vrut sa ascundem, cateodata de mult timp. Si le depunem
in fata lui Hristos. Nu este preotul cel care da iertarea pacatelor, ci este Hristos.
Preotul, episcopul este un martor.
O spovedanie poate sa dureze ani, si poate sa fie aceeasi spovedanie, dar vom
fora incetul cu incetul si vom curata si ne vom vindeca. De ce? Pentru ca nu
suntem judecati! Spovedania nu este un tribunal, ci este un spital. Domnul nu
vrea moartea pacatosului. Ceea ce vrea in primul rand este sa avem constiinta
modului in care ne-am indepartat de Dumnezeu, si aceasta constiinta soseste
incetul cu incetul.

Va voi vorbi acum de o Parabola, pe care o cunoasteti bine, si care consista in felul
cum ne pregatim le Spovedanie. Va aminitit de acel rege care invita prietenii sai la
masa. Iar prietenii refuza avand pretexte bune. Unul s-a insurat, altul si-a cumparat
pamant. Regele in mod evident este Dumnezeu. Palatul unde face invitatia este
Imparatia Cerurilor catre care toti suntem chemati. Si mai apoi, cum este intristat ca
prietenii sai nu vin, isi trimite mesagerii: ingerii, apostolii, discipolii, episcopii,
preotii, pentru a strange pe toata lumea, adica pe noi toti, toti care sunt pe
123

drumuri, toti care sunt la cumpene (intersectii), care sunt urati, care sunt prost
imbracati, care sunt vlaguiti, si care in fond nu sunt demni de a intra in palat.
Ce sunt acesti oameni? Suntem noi care suntem deformati de pacat, dar El ne
cheama sa intram in palat. E ceva incredibil.
Scuzati-ma, intru acum intr-o realitate de ultim moment. Stiti ca regina Angliei a
sarbatorit 60 de ani de cand are tronul. Presupun ca invitatii la palatul regal din
Buckingham sunt triati ca prin sita, compatibili cu regele si regina care invita. Aici
insa este invers: Regele invita pe cei care sunt incompatibili, prin originea lor,
prin starea lor. E incredibil! Aceasta este invitatia la impartasanie.
Cunoasteti urmarea din Evanghelie. In sala mai este inca loc. Haideti, chemati si pe
altii, spune regele. Sala se umlpe si regele se plimba si deodata vede pe unul pe
care il intreaba: Tu, prietenul meu, de ce nu ai imbracaminte de nunta? De ce nu
esti ca ceilalti? Haide, afara! Acuma e bizar: nu numai ca ii forteaza pe oameni
sa vina, dar odata ce sunt acolo il trimite pe unul afara. De ce? Ei bine pentru
ca acesta nu avea constiinta locului de unde venea. Credea ca e normal.
Masa Imparateasca este Impartasania. Regele face din noi egalii sai cand ne
invita la masa, cand ne invita sa ne impartasim. Regina Angliei invita oameni
care sunt din aceeasi lume. Dumnezeu face din fiecare dintre noi egalii Sai cand
ne cere sa venim sa ne impartasim. Dumnezeu, cel ce a creat cerul si pamantul, a
lumii vizibile si invizibile [ne face egalii Lui]. Ceva incredibil! Noi, specii de
viermi de pamant, pacatosi, devenim din momentul in care ne impartasim cu
Trupul si Sangele Domnului, devenim asemenea Lui. Iar cel care este trimis
afara, este cel care gandeste: vin asa, e normal. El n-avea constiinta nebuniei,
acestui lucru incredibil, ca el, care era acum cateva momente inainte mizerabil,
putind, de neatins, devine acum egalul lui Dumnezeu. Credea ca este normal.
Deci, neavand constiinta bolii lui vorbim de pacat acum nu putea avea
recunostinta. Cineva care n-are constiinta bolii lui, nu poate fi recunoscator
medicului care il vindeca.
Deci iata cum ajungem la Impartasanie, cu: Cred, Doamne, si marturisesc, ca
Tu esti Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, care ai venit in lume -[...] pentru a
mantui pe cei pacatosi, dintre care primul sunt eu. Nu este un cuvant asa, un fel
de hiperbola ecleziala. Cum spune Sfantul Pavel, noi avem constiinta de unde
venim, marturisind eu sunt primul dinte pacatosi.
Nu este niciun pacat in lume de care sa nu fiu capabil. Poate ca nu am ucis. N-
am ucis, dar intr-o zi sau alta am dispretuit sau osandit pe cineva, iar aceasta
este o ucidere spirituala. Cand dispretuim pe cineva, nu vrem sa-l vedem, il
ignoram, e transparent. Asta e ca n-avem curajul sa-i trimitem un glont in cap ca sa
nu-l mai vedem. Dispretul este deja un gand de moarte.
Nu exista vreun pacat de care sa nu fim capabili.
124

Doamne sunt capabil de orice, de toate pacatele, dar Tu esti cel care ma cheama.
Nu ma chemi pentru ca sunt fara de pacat.
Cand preotul da sfanta impartasanie, nu spune: robul lui Dumnezeu, sau
roaba lui Dumnezeu se impartaseste cu Trupul si Sangele Domnului pentru ca
este fara pacate, pentru viata vesnica, ci zice pentru iertarea pacatelor si viata
de veci. Nu pentru ca suntem fara de pacat. Nu! Ci pentru iertarea pacatelor.
Deci spovedania este legata de impartasanie. Spovedania este o modalitate de
vindecare, dar nu ne impartasim pentru ca suntem fara pacat, nu!
Sunt unii care, daca ar putea, s-ar spovedi trei minute inainte de impartasanie, astfel
incat sa nu aibe probleme intr-un mod material, dar aici nu este o problema de timp.
Conditia noastra umana este pacatoasa. Si asta este extraordinar, ca Dumnezeu nu
cheama oameni perfecti, nu vrea moartea pacatosilor, ci vrea ca ei sa se
converteasca si sa aibe viata [vesnica]. Convertirea inseamna faptul de a fi
constient ca eu sunt cel care era afara, acela care este incapabil sa fie egalul
Regelui, si Regele ma face egalul Lui. Aceasta este pregatirea pentru
Impartasanie.
Deci ceea ce va sfatuiesc este de a va spovedi cat mai des posibil.
Inainte sa ma duc la Manastirea Sihastria ma spovedeam destul de regulat. Sa zicem
o data cam la o luna. La Manastirea Sihastria, mi-au spus ca este o data pe
saptamana. Ce voi spune? Ei, ceea ce este extraordinar, e ca incetul cu incetul
aceasta constiinta a inceput sa se adanceasca. Analizam, si ne aducem aminte de
anumite lucruri. Parintele Sofronie, discipolul Sfantului Siluan ne vorbeste de
miscari ale inimii noastre, care alunga Duhul Sfant. Miscari ale inimii noastre!
Cred ca toti avem experienta de avea fata de cineva altceva decat miscari ale inimii.
Avem cateodata o astfel de ura, iar aceasta va impiedica Sfantul Duh sa intre in
inima noastra, si trebuie sa o curatam, dar o simpla miscare a inimii impotriva
cuiva trebuie depusa in fata lui Hristos. Deci aceasta inseamna ca, cu timpul,
trebuie sa fim foarte ateniti la viata noastra spirituala, foarte atenti la gandurile
noastre.
Pazirea gandurilor - aceasta, de asemeni este in inima spiritualitatii ortodoxe.
Pazirea gandurilor vom spune ca este imposibil sa o facem. V-ati gandit vreodata
la maniera in care pacatele ajung in noi? Ei bine credem ca ajung doar asa
Ei nu! [Pacatul] incepe in minte. Este o sugestie. Fie acceptam aceasta sugestie,
fie o refuzam. Pentru a refuza putem spune rugaciunea: Doamne nu vreau
asta!. Orice fel de ganduri care nu vin de la Dumnezeu, dar care sunt din
punct de vedere spiriutal o tentativa a celui rau de a intra in inima noastra
[trebuie refuzata]. Inima noastra e precum o fortareata, si daca nu este pazita,
cel viclean arunca in ea cu proiectile. Aceste proiectile sunt gandurile. Daca
acceptam aceste ganduri, ele se dezvolta si atunci ajungem la pacat. Stiti ce
125

spune Domnul, vorbind despre adulter. Cel care doreste femeia fratelui sau, fara sa
comita deja adulterul, el deja l-a comis totusi. In fata lui Dumnezeu el este vinovat
de adulter. Dar acesta este doar un exemplu. Pot avea loc altele de genul asta.
Gandul de placere, care nu este drept in fata lui Dumnezeu, ei bine, daca
acceptam acest gand, incetul cu incetul vom vedea ce placere poate sa ne dea. Si
asta se poate face intr-un sfert de secunda. Si imediat apoi, daca am avea
posibilitatea am indeplini pacatul. Si nu vorbesc numai despre adulter, ci poate sa fie
orice altceva, orice dorinta de posedare, pentru oameni, pentru bunuri, pentru
lucruri, nu conteaza. Deci trebuie sa fim foarte atenti la gandurile noastre. Asta
este un fel de igiena spirituala de care ne vorbesc Sfintii Parinti. Este o intreaga
traditie a Bisericii [care vorbeste despre aceasta].
Stiti Scara, a Sfantului Ioan Scararul. Vorbim de discernamant in ea, si Sfantul ne
aduce invataturi asupra sufletului nostru. Nu l-am asteptat pe Freud pentru a
descifra gandurile nostre, sa vedem unde sa ascunde orgoliul, mandria in noi.
Pentru ca mandria este cel mai rau dintre lucruri si toti suntem atinsi de ea, dar
trebuie vazut unde se ascunde. Stiti, cateodata facem anumite lucruri pentru ca
sunt bune, dar in fond aceasta actiune este deja poluata prin faptul ca avem
constiinta ca este o fapta buna. Si am imaginat tot beneficiul pe care putem sa-l
avem daca facem acea actiune. Acesta este mandria, iar fapta cea buna nu are
nicio valoare pentru ca este acoperita de acest film, aceasta pelicula de orgoliu.
Sfantul Ioan Scararul ne permite sa discernem acest lucru in noi, si cum putem
lupta impotriva acesteia. Deci, vedeti toata aceasta este o pregatire pentru
spovedanie.
Trebuie sa ne cunoastem. Prin viata spirituala vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.
Cand spunem Da-mi sa vad pacatele mele este o cunoastere pe care o cerem
lui Dumnezeu. E incredibil, caci este o cunostinta negativa, dar care devine
pozitiva [deoarece] cu cat avem constiinta indepartarii noastre, suntem
bulversati de cadoul incredibil care ne este facut, [...] cu atat suntem [mai]
iubiti de Dumnezeu.
O alta fraza foarte cunoscuta este cea pe care Sfantul Siluan a primit-o: Tine-ti
mintea in iad si nu deznadajdui. Ce inseamna? Tine-ti mintea in iad, in iadul
pacatelor tale, in indepartarea ta de Dumnezeu, dar nu deznadajdui, pentru ca tu
esti nebuneste iubit de Dumnezeu. Este un scriitor [Paul Evdokimov, n.n.] care
a scris o carte Iubirea nebuna a lui Dumnezeu. Suntem iubiti nebuneste de
Dumnezeu. Pe de o parte tinemaceasta constiinta a pacatului care ne-a
indepartat de Dumnezeu si, in acelasi timp, sa avem aceasta constiinta a
dragostei nebune a lui Dumnezeu. Daca am constiinta pacatului fara dragostea
nebuna a lui Dumnezeu cad in deznadejde, iar la capatul deznadejdii este
sinuciderea. Daca am constiinta dragostei lui Dumnezeu fara a avea constiinta
pacatului nu pot avea cu adevarat constiinta dragostei lui Dumnezeu, caci nu
stiu de unde vine si unde se situeaza vindecarea mea, daca nu am constiinta
bolii mele. Trebuie sa fie cele doua in acelasi timp.
126

Stiti, credinta noastra nu este paradoxala, este antinomica. Doua lucruri care
sunt in logica umana absolut incompatibile pot exista impreuna. Constiinta
pacatului, care este infernul nostru, si ne-deznadajduirea pentru ca exista dragostea
lui Dumnezeu. Hristos este Dumnezeu adevarat si om adevarat. E incompatibil: fie
suntem dumnezeu, fie suntem om; dar El este Dumnezeu adevarat si om adevarat.
Maria este Maica si Fecioara. In mod normal fie suntem maica, fie fecioara.
Vedeti logica este mult diferita in Biserica. Logica lui Dumnezeu nu este aceeasi
cu cea omeneasca.
Deci trebuie sa avem constiinta acestui fapt de unde venim, si in acelasi timp a
bucuriei de a fi vindecati. Asta este foarte important. Si nu putem avea constiinta
vindecarii noastre daca nu avem constiinta bolii noastre.
Deci sa revenim un pic. Trebuie sa aveti un ritm regulat de spovedanie, care
poate fi crescut daca aveti ceva care s-a intamplat. Spovedania nu trebuie sa
tina trei ore. Trebuie sa o pregatiti inainte si daca va spovediti destul de des veti
vedea ca se petrece destul de repede. Si daca aveti ceva sa spuneti preotului,
spuneti, poate inainte de Sfanta Liturghie.
Mai este de asemeni postul, postul euharistic, adica dinainte de Impartasanie.
Eu nu pot sa va sfatuiesc pentru cei care se impartasesc in mod frecvent sa tina post
trei zile inainte. Cand eram la Sihastria pentru unii se cerea ca sa posteasca trei zile
inainte, dar preotii care slujeau Sfanta Liturghie martea, joia, sambata si duminica
si cateodata era acelasi -, ei bine, daca trebuia sa posteasca trei zile inainte, inseamna
ca-si petrecea viata in post.
Trebuie sa postim asa cum ne cere Biserica, dar trebuie sa ne pregatim si prin
postul euharistic. Daca de exemplu ne impartasim duminica dimineata, ei bine,
trebuie sa postim sambata seara. Adica sambata seara luam o masa de post. In mod
evident, postul nu este in mod unic masa pe care o luam, ci este o maniera de
viata. Daca imi petrec noaptea in discoteca exagerez aici dar [daca imi
petrec timpul] in divertisment si sa fiu acolo unde nu trebuie sa fiu, cum voi
putea sa fiu eu pregatit a doua zi sa-L primesc pe Hristos? Deci postul este un
post care depaseste in mod larg postul de mancare.
Si iertati-mi expresia un pic vulgara, dar nu ne umpleminainte de impartasanie,
pentru ca Dumnezeu ne va umple, nu mancarea. Deci nu vom evita sa mancam,
dar vom manca de post, adica fara carne, fara produse lactate, pe cat posibil. Dar nu
va sfatuiesc trei zile de post, sau altfel, doar pentru persoanele care au ca un fel de
medicament [canon, n.n.] faptul de a posti pentru un anume timp. Deci ei, pentru
impartasanie trebuie sa se pregateasca un pic mai mult. Pentru persoane care se
spovedesc in mod regulat, postul euharistic, in plus de cel care il prevede Biserica
miercurea, vinerea, si perioadele de post de peste an, este in mod larg suficient.
[...]
127

Va voi spune altceva cu privire la pregatirea pentru impartasanie. Cand am fost la
Manastirea Sfantul Siluan in Franta, egumenul ne-a spus: daca va certati inainte,
intre frati si surori, nu puteti sa va impartasiti. Poti sa faci postul care-l vrei, poti
sa faci 50 de metanii, daca ai ceva impotriva fratelui tau sau a surorii tale, ceea
ce vii sa faci aici este ca te impartasesti pentru osandirea ta. Du-te si cere iertare
fratelui tau, sau surorii tale, dar daca tu nu poti sa o faci, pentru ca persoana este
departe, sau pentru ca nu vrei sa o faci, trebuie sa vezi preotul si sa-i spui: nu vreau
sa iert, sau as vrea ,dar nu pot sa iert. Vei depune aceasta in fata lui Hristos,
dar in niciun caz nu poti sa te impartasesti, in timp ce in inima pastrezi in mod
constient o ranchiuna, pentru ca asta este mai mult decat o miscare a inimii.
Parintele Sofronie ne vorbeste de miscarea inimii, dar va imaginati cu
ranchiuna in ce grad ne gasim! Deci asta este o interdictie de a se impartasi in
mod absolut, de unde si necesitatea de a vedea preotul.
Trebuie sa fim fara masti. Spovedania asta inseamna: lasam mastile de-o parte.
Ne aratam lui Dumnezeu asa cum suntem, in nuditatea noastra si in uratenia
noastra.
I ata, Doamne, unde sunt. As vrea sa iubesc, dar nu pot sa iubesc. Nu vreau sa
iubesc, nu vreau sa iert. Unul m-a lovit, vino in ajutorul meu. Ce pot sa fac?
Asa ne vom duce in fata preotului si a lui Dumnezeu.
Deci, vedeti, pregatirea de Impartasanie presupune o luciditate, si noi chiar ii
cerem lui Dumnezeu aceasta luciditate. Daca am fost victime ale cuiva, trebuie
sa stim ca in fata lui Dumnezeu nu este diferenta intre cel care m-a ranit si
mine, si ca, chiar daca nu-mi dau seama, intr-o zi putem fi noi in postura de a-l
rani pe altul, si noi insine sa facem victime.
Daca distanta, sau alte imposibilitati ne impiedica, care nu tin de noi, important
este sa iertam in inima noastra. Persoana poate sa moara, cea care ne-a ranit, si nu
mai avem posibilitatea sa ne impacam cu ea, dar in inima noastra putem sa spunem:
Doamne, o iert! si trebuie sa stim, ca daca nu iertam, acumulam asupra
persoanei in cauza carbuni aprinsi.
Dar Insusi Hristos ne spune: I ertati si veti fi voi insiva iertati in masura in care
iertati. Imaginati-va ca Dumnezeu ne trateaza cu masura in care noi ii tratam
pe fratii sau surorile noastre. Cred ca atunci va fi rau. Cred ca avem fara indoiala o
conceptie a dreptatii care este mult mai abrupta, mult mai dura, mult mai
neiertatoare decat cea a lui Dumnezeu. Suntem foarte neiertatori cu fratii si
surorile noaste, pentru una sau alta din actiunile, faptele lor. Si sper sa nu fim
judecati cu masura cu care noi insisi judecam pe altii, si aici vorbesc in primul
rand pentru mine. [...]
128



MITROPOLITUL IEROTEI VLACHOS: PARTEA A DOUA (INTREBARI
SI RASPUNSURI) A CONFERINTEI DE LA IASI. (audio si text). Despre
impartasania deasa, rugaciunea inimii, psihoterapia ortodoxa si pr. Ioannis
Romanidis
Publicat pe 24 Oct 2011 | Categorii: Deasa impartasire, Hrana duhului / PREDICI
SI CUVINTE DE FOLOS, Impartasania, IPS Hierotheos Vlachos, Marturisirea
Bisericii, Parintele Ioannis Romanidis, Psihologie si psihoterapie duhovniceasca,
Razboiul nevazut, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), Spovedanie si Impartasanie
(Sfintele Taine), Teologie ortodoxa | | Print

CONTI NUARE DE LA: CONFERINTA DE LA IASI A IPS
HIEROTHEOS VLACHOS despre viata si teologia parintelui Ioannis
Romanidis (VI DEO SI TEXT) prima parte
AUDI O PRI MA PARTE
***
AUDI O A DOUA PARTE I NTREBARI SI RASPUNSURI

() Il iubesc foarte mult pe Parintele Romanidis si, atunci cand aud
vorbindu-se despre el, plang de emotie ca am avut sansa de a-l cunoaste. Dupa
cum este de asteptat, e de inteles, a fost si foarte invidiat si calomniat de multi.
El insa se raporta la toate acestea cu foarte multa nepatimire si blandete. Vreau
sa precizez si faptul ca atunci cand mergea la dialoguri inter-crestine era foarte
categoric, foarte luptator, pentru ca cunostea foarte bine teologia occidentala si
ca ortodox stia foarte bine unde sa loveasca. Intr-o conferinta pe care am tinut-o
la Atena am spus ca parintele Ioannis Romanidis se aseamana unui nebun intru
Hristos [pentru ca] isi spunea parerea cu foarte mult curaj si nu se gandea ce
vor spune ceilalti.
Un uncenic atat al parintelui Ioannis Romanidis si al parintelui Florovsky mi-a
relatat ce spunea parintele Florovsky despre parintele Ioannidis. Parintele Florovsky
spunea ca Parintele Ioannis era cel mai bun, cel mai fidel student al lui, [si ca:] il
consider urmasul teologiei mele, si a creat o opera, a avut o lucrare mai puternica
decat a mea pentru ca era un caracter foarte puternic, ca un capadocian ce era.
129


Intrebari si raspunsuri
- Care este legatura dintre minte-nous si inima? Ce inseamna intoarcerea mintii in
inima, si care este diferenta dintre minte-nous si ratiune?
- Dupa cum spun Sfintii Parinti, si de fapt am gasit-o la Sfantul Maxim Marturistorul
si la Sfantul Ioan Damaschin, deci, spun acestia ca Dumnezeu a creat sufletul
omului sa aibe cele doua aspecte, si anume: partea noetica ochii mintii, si
partea logica. Deci sufletul este foarte strans legat de trup, si nous-ul, asa il voi
numi de aici inainte, trebuie sa fie foarte strans legat cu inima. Deci logica tine
de creier. Cand Parintii vorbesc de rugaciunea inimii, vorbesc de partea
aceasta noetica - ochii mintii care sunt coborati foarte adanc in ceea ce
inseamna organ trupesc al omului, adica in inima. Cei care au rugaciunea
inimii isi dau seama ca aici in acest organ fizic se intampla ceva, si sunt la locul
de munca sau in alta parte si inima lucreaza, deci isi dau seama ca aici, se
petrece ceva in interiorul ei. In cazul preotului aceasta poate sa faca rugaciune, isi
savarseste slujba, spune cu partea logica rugaciunile, insa in acelasi timp simte cu
inima ceea ce spune, totul se petrece in interior.
Va amintiti de Hristos care s-a alaturat celor doi apostoli ce se indreptau spre
Emaus. Mergeau pe drum si Hristos le vorbea. Si le mentiona lucruri din Scriptura
si acestia, dupa aceea, spuneau: Oare nu ardea in noi inima noastra cand Acesta
ne vorbea? Acest lucru nu se intampla intr-o anumita manastire sau intr-un schit, ci
erau pe drum, calatoreau. Aceasta este experienta Bisericii si a Sfintilor nostri.
Nu este extazul filozofilor stoici sau al Pithiei, cunoscuta, care era in extaz si
atunci prevedea viitorul. Calugarii si mirenii care sunt in lume au aceasta
rugaciune in inima si ii vezi mergand, lucrand, facand diferite lucruri.
Sfantul Grigorie Palama spune ca aceasta energie noetica este foarte adanca, pentru
ca, de exemplu, soferul cu logica lui urmareste drumul, insa partea aceasta, cea
adanca a mintii, are rugaciunea in inima.
Cand eram tanar l-am intrebat pe Cuviosul Paisie Aghioritul:
Parinte Paisie, cum se distinge partea logica de partea noetica de ochii mintii, de
partea profunda a sufletului?. Si a intrebat: ai adunat vreodata struguri pe care
sa-i strivesti pentru a-i face vin?. Si am spus: Sigur ca da!. Si a spus: Atunci
cand se aduna struguri si sunt pusi in butoiul respectiv vorbim despre spatiul
sentimentelor si anume, al lucrurilor pe care le vedem, le auzim, si toate acestea
intra in mintea noastra. Dupa aceea, din toate acestea, va rezulta vinul, care este
mai curat decat strugurii. Aceasta este logica. Si de acolo, din vin, mai facem o
transformare si ajungem la tuica, care este un alcool mai curat si acesta este
nous-ul partea cea mai adanca din suflet.
130

Nu este un exemplu frumos?
Aceasta este teologia empirica, practica. Se pare ca omul este plasmuit ca sa
aiba minte curata.
*
- Cineva doreste sa ne vorbeasca Parintele Mitropolit despre invatatura Parintelui
I oannis Romanidis referitoare la Taina Crucii, si o leg de o intrebare a unei alte
persoane, care suna asa: La care cruce se refera Domnul Hristos cand spune:
Cel ce vrea sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-Mi
urmeze, avand in vedere faptul ca nu avusese loc jertfa Sa pe Cruce, iar crucea in
acceptiunea contemporanilor si deci a ascultatorilor Sai, era obiect de ocara, si
bineinteles stare de ocara.
- Data trecuta cand am venit la Iasi, mi-ati pus foarte multe intrebari. Cu
binecuvantarea IPS-lui m-au invitat studentii si am vorbit, dar au fost trei-patru
intrebari pe care le-am dezvoltat intr-un interval de timp foarte larg. Poate ca acum
ar trebui sa concentram in familii intrebarile.
Parintele Ioannis Romanidis nu a avut propria sa teologie. Cand unii spuneau:
Acestea sunt afirmate de Parintele I oannis Romanidis, spunea: Nu, nu, Sfintii
Parinti afirma lucrul acesta. Deci in ceea ce priveste crucea, invata, de fapt, din
invatatura Sfantului Grigorie Palama. Deci a vorbit despre Taina Crucii lui Hristos.
Sfantul Grigorie Palama intr-o omilie de-a sa spunea ca Taina Crucii lui Hristos a
fost traita chiar si de profetii Vechiului Testament. Prin cruce a venit osandirea
pacatului. Cand Dumnezeu S-a adresat lui Avram si i-a zis: I esi din casa ta si
din familia ta si iti voi arata calea pe care trebuie sa mergi, si si-a parasit casa, si
familia, si a pornit acolo unde i-a spus Dumnezeu, vorbim aici despre asumarea
crucii. Atunci cand s-a aratat in rugul care ardea si nu se mistuia, si a auzit
vocea: Scoate-ti incaltamintea si urca acolo unde ti se spune e vorba de o cruce
care i s-a oferit atunci lui Moise prin descaltarea de incaltaminte.
Trairea crucii este purificare de patimi. Dupa cum S-a rastignit Hristos, asa si noi
ne rastignim patimilor, nu mai aplicam patimile in viata noastra. Si apoi, ajungem
la luminare, cand vorbim despre rugaciunea cea adanca, cea curata, care este o
pregustare a Imparatiei. In acesta perspectiva putem vorbi despre o participare la
Crucea si Invierea Domnului. Nu doar sa purtam o cruce, este si aceasta o
binecuvantare de la Dumnezeu si o marturisire a credintei noastre, insa partea
esentiala este: cum ne vom curati de patimi? Ce inseamna acest lucru: curatirea de
patimi? Nu sa scoatem patimile din noi, ci sa le transformam.
Adica in noi, Dumnezeu a sadit dragostea. Dragostea este o energie a sufletului
sadita in noi de Dumnezeu. Fara dragoste nimeni nu poate ajunge la Dumnezeu. Noi,
aceasta dragoste o transformam in dragoste de sine, in loc sa-l iubim pe
131

Dumnezeu si pe aproapele nostru, iubim eul nostru. Sfantul Maxim
Marturisitorul spune ca iubirea de sine este iubirea irationala a eului nostru.
Tamaduirea de filautie, adica terapia acestei patimi, a iubirii de sine, este
tocmai a o pune in aplicare fata de Dumnezeu si fata de aproapele nostru.
Atunci cand uneori ii iubim pe ceilalti putem sa aplicam iubirea de sine,
asteptand ceva de la ei, adica nu o facem dezinteresat. Aceasta dragoste
interesata trebuie sa se sublimeze si sa se transforme in dragoste lipsita de
interes. Aceasta este terapia, vindecarea, si aceasta se face prin Sfintele Taine si
prin asceza. Aceasta este trairea, participarea la Taina Crucii si a Invierii Domnului.
*
- Cineva afirma ca: multe din punctele exprimate in seara aceata le-am gasit si la
Mitropolitul Antonie de Suroj. Iar o alta persoana spune ca: in teologia
occidentala, incepand din anii `50 a devenit normativ in studiile despre Sfantul
Grigorie Palamas, parintele J ohn Meyendorff. Parintele I oannis Romanidis s-a
delimitat de interpretarea lui Meyendorff si l-a criticat intr-un studiu foarte
important din anul 1960. Daca puteti sintetiza care sunt obiectiile Parintelui
Romanidis fata de Meyendorff.
- Pentru ca sunt intr-o universitate, voi spune si lucruri teologice. Mai intai vreau sa
precizez ca eu l-am cunoscut pe Mitropolitul Antonie Bloom. Are intr-adevar
multe elemente comune, pentru ca toti teologii ii citesc pe Parintii Bisericii si
raman cu foarte multe elemente din invatatura Sfintilor Parinti. Si daca cititi
Summa Theologiae a lui Thomas dAquino veti vedea ca a preluat multe
elemente de la Sfantul Ioan Damaschin, dar a creat o confuzie si a ajuns la alte
tipare si la alte concluzii.
Ceea ce am gasit eu la Parintele Romanidis este o limpezime a gandirii. Nu am
gasit deloc rationament. Urmeaza cu fidelitate Filocalia. A cunoscut in
profunzime atat scolasticismul, cat si protestantismul. Indata ce i-a descoperit pe
Parintii Bisericii, Filocalia si pe Parintii neptici, s-a lipit de aceasta invatatura si
le-a parasit pe toate celelalte.
Inainte de a veni aici in Romania am terminat o alta mare lucrare, care este in
continuarea cartilor despre Romanidis. Prima parte a acestei carti se ocupa de
corespondenta dintre Parintele Florovsky si Parintele Romanidis. Sunt teme
noi care nu au fost prezentate nicaieri. A doua parte prezinta teologia
parintelui Romanidis. In fapt, in esenta, analizez primele studii pe care le-a
redactat la Paris. Este vorba de Pacatul stramosesc potrivit invataturii Sfantului
Apostol Pavel, Ecleziologia potrivit Sfantului Ignatie Teoforul, Antropologia
cuprinsa in Molitfelnicul Bisericii si Ecleziologia lui Alexei Homiakov. Indata, dupa
aceste studii isi scrie teza despre Pacatul stramosesc, dupa care, dupa aceasta teza,
merge la Harvard redactand cinci studii importante. Primul studiu vorbeste despre
132

Sfantul Iustin Martirul si Filosoful si relatia cu Evanghelia Sfantului Ioan. Al doilea
studiu se refera la un tex al unui anume Wolfson, care abordeaza invatatura lui
Filon[as] iudeul. Urmatorul studiu se refera la Teodor deMopsuestia, si un alt
studiu, impartit in doua, abordeaza Perspectiva lui J ohn Meyendorff asupra
Sfantului Grigorie Palama. In aceasta carte despre care va vorbesc, voi publica o
scrisoare a lui Gheorghe Florovsky, care critic analizeaza toate problemele
teologilor secolului XX si in final il elogiaza pe Parintele Romanidis.
Acum, referitor la intrebare, la Parintele John Meyendorff. Parintele John
Meyendorff s-a indepartat in esenta de invatatura autentica a Sfantului
Grigorie Palama. Pentru mine este foare semnificativ faptul ca mai toata lumea
vorbeste despre analiza, studiile pe care le-a facut Parintele John Meyendorff asupra
operei Sfantului Grigorie Palama, dar nimeni nu se refera la aceasta critica a
parintelui Romanidis la perspectiva pe care o propune Parintele Meyerdoff
despre Grigorie Palama. Parintele Meyendorff nu a raspuns niciodata la
argumentele cuprinse in critica Parintelui Romanidis, care v-am spus ca au
aparut in doua parti: prima parte a aparut in anii 60-61, iar a doua parte in 64-65.
Si intrebarea pe care o pun este urmatoarea: este oare stiintific sa se prezinte
perspectiva Parintelui Meyendorff si sa nu se mentioneze si critica pe care o aduce
Parintele Ioannis Romanidis? Ar fi putut macar sa spuna: Parintele Ioannis
Romanids a adus o critica la teologia Parintelui Meyendorff, dar aceasta critica
este eronata, dar nici macar acest lucru nu se precizeaza.
Exista 3-4 puncte asupra caruia a dus o critica foarte puternica. Va voi prezenta doar
unul. Meyendorff afirma ca Varlaam nu era reprezentant al teologiei
occidentale, ci al unei parti a teologiei ortodoxe. Prin urmare, afirma ca Varlaam
exprima un aspect filosofic al teologiei ortodoxe, iar la randul sau Sfantul
Grigorie Palama exprima o interpretare biblica a invataturii Bisericii ortodoxe.
Parintele Ioannis Romanidis afirma ca aceasta interpretare este eronata si
sustine ca Varlaam este reprezentat atat al scolasticii, cat si al ideilor
Fericitului Augustin.
Un alt punct care a intrat in discutie este acela ca parintele Meyendorff observa
faptul ca atat Sfantul Grigorie Parlama, cat si Varlaam, fac o interpretare a teologiei
Sfantului Dionisie Aeropagitul. Iar Meyendorff afirma ca Varlaam ar fi inteles
mai bine teologia Sfantului Dionisie Aeropagitul decat a facut-o Sfantul
Grigorie Palama. Afirma ca Sfantul Grigorie Palama l-ar fi corectat pe Sfantul
Dionisie Aeropagitul ca sa-si sustina pozitia. Daca citim insa critica pe care a
facut-o Parintele Ioannis Romanidis, vom vedea ca are argumente foarte solide
impotriva acestei afirmatii si tocmai de aceea Parintele John Meyendorff nu a
raspuns niciodata. Este foarte semnificativ faptul ca aceste studii au fost scrise in
timpul studiilor sale la Harvard, in colaborare cu Parintele Gheorghe Florovsky, si
trebuie sa mentionam ca pe atunci Parintele Ioannis Romanidis nu avea decat 33
de ani. Consider ca nu este deloc stiintific sa dispretuiesti, sa treci cu vederea o
133

asemenea critica argumentata si mi se pare nestiintific ca toti teologii ortodocsi
sa-l ridice in slavi pe Meyendorff si sa nu tina seama si de aceste elemente ale
Parintelui Romanidis. Desigur, Meyendorff a afirmat foarte multe lucruri
valabile, dar nu trebuie trecut cu vederea nici Romanidis. In orice caz, aceste
puncte le analizez foarte bine in aceasta carte care va aparea, le analizez exhaustiv,
iar atunci cand vor aparea in limba romana cred ca le veti putea intelege in amanunt.
*
- Sunt mai multe intrebari legate de Sfanta I mpartasanie. Pe de o parte sunteti
rugat sa vorbit despre cum sa ne pregatim, ce inseamna pregatirea pentru Sfanta
I mpartasanie, despre impartasia cu nevrednicie. Si sesizez doua tipuri de intrebari.
Pe de o parte: ce parere aveti despre deasa impartasire, fara post, fara spovedanie,
cantitativa si automata, fara o lucrare interioara? Pe de alta parte, cineva intreaba
daca omul poate lucra curatirea inimii fara Sfanta I mpartasanie. Cat de deasa ar
trebuie sa fie aceasta? Si in aceasta privinta este solicitata si parerea Parintelui
Mitropolit.
- Va voi mentiona cateva puncte. Mai intai de toate Parintele Ioannis Romanidis, si
acest lucru il vedem si in Tradita noastra, zice ca atunci cand ne impartasim, ne
impartasim cu Trupul si Sangele Domnului. Daca suntem pregatiti
corespunzator, Sfanta I mpartasanie devine lumina, daca nu suntem pregatiti
devine foc. Are legatura cu ceea ce v-am spus mai inainte, [in legatura] cu Taina
Crucii, si anume: cele trei etape: de curatire, de iluminare si de vedere a lui
Dumnezeu.
Fara Hristos nimeni nu poate sa lupte in viata duhovniceaca. Deci Hristos este
curatirea celor care se curata. Prin Hristos se purifica inima in aceasta lupta
duhovniceasca. Hristos lumineaza sufletul nostru si Acesta ne indumnezeieste.
Vedeti ca Sfantul Maxim Marturisitorul interpreteaza cuvintele spuse de preot: Cu
frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati!. Zice:
Cei care sunt in starea de rob, dar totusi lucreaza, sunt in lucrare, sa se apropie
cu frica de Dumnezeu - aceasta prima data. Apoi, cu credinta - sunt cei care sunt
in starea de naimiti cum se spunea mai inainte, de platiti, adica cei care lucreaza
pentru a primi [plata n.n.]. Apoi cu dragoste, si anume aceasta este starea fiului,
care este starea fireasca.
Parintele Ioannis Romanidis spunea: bineinteles ca in centrul tuturora este Sfanta
I mpartasanie, dar nu este singurul centru al vietii duhovniesti; si rugaciunea este,
si citirea Sfintelor Scripturi. De exemplu la Sfanta Liturghie ne rugam, ascultam
Apostolul, Evanghelia, predica, si ne impartasim. Deci trebuie sa fie o impreuna
lucrare intre cele trei elemente.
134

In ceea ce priveste deasa impartasanie. Consider ca intotdeauna trebuie sa
pastram calea de mijloc. Nici o indepartare foarte mare de Sfanta
Impartasanie, foarte rar, dar nici foarte des, atunci cand nu suntem in stare, si
in nevrednicia de a ne impartasi. Duhovnicul este cel care randuieste aspectele
acestea. Parintii filocalici vorbesc despre deasa impartasanie, dar pentru fiecare in
parte. Si anume, pentru cineva des inseamna o data pe an, pentru ca nu este in
starea duhovniceasca de a se impartasi. Foarte des ar putea fi pentru cineva o
data la cinci ani, daca a facut ceva care-l impiedica sa se impartaseasca, sau
pentru altcineva ar putea fi o data pe saptamana, sau pe luna, sau poate zilnic.
Acest lucru depinde de progresul sau duhovnicesc.
Acest lucru nu are neaparat legatura cu cat postim, pentru ca cineva poate sa
fie bolnav si sa nu posteasca. Postul este un mijloc al Bisericii pentru curatire,
deci, pentru a se impartasi cineva trebuie sa observam lupta pe care o face sa se
impartaseasca, [si] depinde foarte mult de cat traieste Taina Crucii lui Hristos.
Cand eram mic domnea aceasta conceptie: de doua ori pe an ne impartasim. Si
auzeam pe duhovnici: Nu, trebuie sa ne impartasim des, fara insa sa puna
problema pregatirii si a pocaintei. Deci parintii filocalici din sec. XVIII vorbeau
despre deasa impartasanie, dar si despre isihasm! Acuma este conceptia in
Grecia: toti sa ne impartasim. Si preotul zice: Doamne, multi crestini s-au
impartasit astazi. Slava Domnului!. Dar faptul ca Sfanta Impartasanie e luata
cu nevrednicie nu prea este mentionat. Spune Sfantul Apostol Pavel:
Pentru ca nu va pocaiti si va impartasiti cu nevrednicie, foarte multi dintre voi au
si murit.
In America, odata, am auzit pe preot zicand: Acuma, ca ati venit, cu totii, sa va
impartasiti. Si s-au impartasit unii americani si au zis: foarte frumos! foarte
dragut!.
Consider ca ar trebui sa fim foarte atenti sa nu cadem in extreme. Sfantul Maxim
Marturisitorul spunea ca indiferent in ce extrema ai cazut este acelasi lucru. In
anii 60, cand am fost ca student in Muntele Athos exista aceasta problema. Exista o
manastire unde se spunea: nu va veti impartasiti prea des, o data la o luna, o
data la doua luni. Si se duceau tinerii sa devina calugari si li se spunea: nu va
veti impartasi. Si intrebau: De ce? M-am facut calugar. Am devenit calugar
pentru a ma uni cu Hristos si sa ma impartasesc cu pocainta. De ce ma lipsiti de
Hristos, din moment ce exista ascultare, pocainta, spovedanie? Si s-a dat o lupta
puternica intre anii 60-70 pentru a se impartasi calugarii acolo, o data pe saptamna.
Deci este posibil ca cineva sa fie monah, sa se roage, si sa nu i se permita sa se
impartaseasca?
Sfantul Grigorie de Nyssa spune foarte frumos:
135

Cand un duhovnic lasa pe cineva care nu este vrednic sa se impartaseasca este
un pacat. La fel, pacat este si atunci cand opresti pe cineva pregatit sa se
impartaseasca.
A te impartasi, de fapt, este o problema de dragoste: il iubesc pe Dumnezeu si
vreau sa ma impartasesc. Trebuie ca dragostea sa fie la un asa nivel, incat sa ne
unim cu aceasta dragoste, si trupul nostru sa reziste la acest mare har care ni se
daruieste.
Spune un duhovnic ca exista oameni care traiesc pana la un moment dat in afara
bisericii intra in biserica, si deodata vor sa se impartaseasca foarte des. Adica inima
lor, sufletul, au o dorinta, o sete de a se impartasi foarte des. Trupul insa a fost
invatat in diferiti ani sa traiasca oarecum altfel. Deci este valabil ceea ce a spus
Mantuitorul: ca sufletul este sarguitor dar trupul nepuntincios. De aceea, uneori
se creeaza o problema, deoarece sufletul doreste lucruri mai mari decat poate
sa duca trupul, si de aceea nu se creeaza acel echilibru intre cele doua. Deci
trebuie intr-un anumit fel cele doua parti, trupul si sufletul sa fie puse pe aceeasi
[lungime de] unda. Nu se poate impartasi si a doua zi sa inceapa aceleasi pacate.
Insa aceasta este un lucru de discernamant.
Deci nu trebuie sa spui: bine, haideti, este un obicei bun, se poate face, dar nici o
impartasanie foarte rara nu este buna.
Eu sfatuiesc sa aibe foarte multa atentie atunci cand se impartaseste cineva, si
sa aibe constiinta a ceea ce face, decat se impartasesca fara sa-si dea seama de ceea
ce face.
Este o tema foarte larga, am incercat doar sa punctez cateva principii si imi pare rau
ca vorbesc aici in fata IPS-lui [Teofan n.n.], care este responsabil sa calauzeasca pe
pastoritii sai, si nu as vrea ca eu sa fiu cel care va ofera altceva, si IPS-ul sa sa se
exprime.
IPS Teofan: Credinciosii au nevoie de cuvantul dumneavoastra, Inaltpreasfintite,
dar eu aproape la fiecare Sfanta Liturghie le spun asa: Cei care sunteti ortodocsi si
aveti binecuvantare de la preotul duhovnic sa va impartasiti, apropiati-va; si
pruncii!. Asadar, asa cum amintea si IPS-ul, lasati-va in mana unui duhovnic
care-L iubeste pe Hristos si urmati-i sfatul. Si sesizati intr-insul un lucru: daca
simte, cel care se spovedeste, ca poate trai fara de Domnul Hristos, atunci sa
primesti sfatul lui, sa te apropii cat mai rar sau deloc, si sa te apropii atuncea rar, cu
frica de Dumnezeu si cu cutremur. Daca duhovnicul simte in tine ca nu poti trai
fara Domnul Hristos, un duhovnic bun te va indemna sa te apropii de Sfanta
Impartasanie cu credinta si cu dragoste multa.
IPS Hieroteos Vlachos: - Consider ca acest cuvant a fost unul intelept. Aceasta este
temelia, fundamentul.
136

*
- Pot psihologii si psihiatrii sa devina psihoterapeuti ortodocsi, si cum este posibil
acest lucru?
- Vorbim desigur despre psihoterapie ortodoxa si am scris o carte, dupa cum stiti:
Psihoterapia ortodoxa, dar temeiul acestei carti nu este psihoterapia, ci este
traditia isihasta. Aceasta carte a aparut in deceniul 80 si a provocat foarte multe
dezbateri. Avem de-a face cu acelasi termen atat in tamaduirea, in terapia
ortodoxa, cat si in cea din afara Bisericii, dar sunt lucruri diferite, acelasi
termen desemneaza lucruri diferite. Avem de-a face in primul rand cu o
antropologie diferita: ce intelege prin om si suflet psihoterapia din afara
Bisericii, laica, si ce intelege prin suflet si om Biserica. Eu sustin ca toate acestea,
psihanaliza, psihoterapia, psihologia, psihiatria, care s-au dezvoltat in occident,
au aparut ca urmare a faptului ca occidentul a abandonat traditia isihasta,
metoda isihasta. Exista rationalism, exista pe de-o parte moralism si ramane
neacoperita aceasta parte abisala, launtrica, a omului de care s-a ocupat Freud,
Jung, Adler si altii. Psihoterapia laica a creat foarte multe directii, scoli, in America
exista in jur de 300 asemenea directii. Exista psihoterapia cognitiva, exista si
psihoterapia comportamentala, cea existentialista. Folosesc spre exemplu si linii
buddhiste, si alte directii ale vietii umane, analizeaza comportamentul zilnic al
omului, felul cum merge. Psihoterapia ortodoxa contine multe elemente din toate
acestea, are elemente din psihoterapia cognitiva, de exemplu. Spre exemplu
puteti sa ascultati o cuvantare, o conferinta si sa va schimbe modul de a gandi si sa
va vindecati. Puteti sa invatati cum sa va luptati cu gandurile, si aceasta sa fie o
cale de vindecare. Puteti sa ajungeti la o manastire, sa intrati intr-o comunitate
si acolo sa vedeti cum se comporta monahii, cum se comporta sfintii, si in
modul acesta, urmarind comportamentul lor, sa va vindecati.
Eu unul observ ca psihoterapia ortodoxa seamana mai mult cu psihoterapia
existentiala; spre exemplu Victor Frankl, a treia scoala psihoterapeutica din Viena.
Victor Frankl a trecut din lagarele fasciste de concentrare si traind experientele
acestea, si fiind un discipol al lui Freud, a inteles acolo ca nu se poate vindeca
urmand principiile lui Freud. Si acolo a descoperit psihoterapia existentialista,
a descoperit sensul vietii. Le spunea celor care sufereau impreuna cu el: Nu te
descuraja, nu abandona, pentru ca exista o persoana care te iubeste si care
asteapta sa te intorci. A inteles ca atunci cand un om are un scop in viata este
in stare sa depaseasca toate dificultatile vietii.Spre exemplu in celula vedea in
fiecare zi un paianjen care isi tesea panza cu sarguinta si vedea in asta un sens.
Atunci cand noi avem un scop in viata si scopul este sa-L iubim pe Hristos, sa
participam la Dumnezeiasca Liturghie, atunci depasim toate problemele si
dificultatile.
137

Eu astazi am ramas cu totul surprins la Dumnezeiasca Liturghie. Mie imi era frig,
pentru ca nu sunt obisnuit cu frigul, si vedeam oamenii cum stau, participa
nemiscati la Liturghie si ma urmareau cu inima lor. Nu ma urmareau cu ratiunea,
cu logica, ci cu toata inima lor se rugau la Dumnezeiasca Liturghie; ca si acum.
Atunci cand cineva spune: Maine ma duc la Dumnezeiasca Liturghie care se
savarseste in cinstea Sfintei Parascheva, [aceasta inseamna ca] simt intr-adevar
ca Dumneziasca Liturghie este Imparatia lui Dumnezeu si raiul, [ca] o sa
primesc har, [ca o] sa dea Dumnezeu har si binecuvantare, si sa plec de acolo cu
gandul: Cand vine duminica, pentru a veni din nou la Liturghie?. Asa
dobandim un sens al vietii.
Si pentru ca omul are intrebari existentiale: ce este moartea?, ce este viata?, in
acest mod, raspunzand la aceste intrebari, se poate ajuta, se poate vindeca. In urma
cu cativa ani am fost in Atlanta ca sa vorbesc despre parohie ca o comunitate
terapeutica, vindecatoare. Acolo am ascultat un psihiatru care m-a abordat si mi-a
spus:
Inaltpreasfintite, va multumesc pentru cuvantul pe care mi l-ati spus. Eu am un
cabinet psihiatric si atunci cand am citit cartea I PS voastre am decis sa fac terapie
urmand aceste principii.
Si si-a schimbat si denumirea clinicii, si pe cartea de vizita scria psihoterapeut
ortodox.
Si vin la mine tineri care sunt dependenti de droguri si incerc sa-i tratez urmand
metoda pe care o propuneti, prin lupta cu gandurile, prin lupta cu dorintele, cu
patimile.
Si totusi spunea: nu pot sa vindec pentru ca nu sunt preot. Ca sa devina cineva
cu adevarat psihoterapeut trebuie sa devina si preot.
Vreau, prin urmare, sa va spun ca psihoterapia laica ajuta pe om pana la un
punct, ca sa nu innebuneasca de tot. Spre exemplu este gradinita sau scoala
primara. Psihoterapia ortodoxa merge mai departe, considera ca adevaratul medic
este Hristos. Hristos este deopotriva Medicamentul, Terapeutul si Spitalul. Si-L
ajuta pe om sa scape de iubirea de sine prin Sfintele Taine si prin nevointa.
Consider ca nu trebuie sa dam la o parte nicio stiinta, pentru ca psihoterapeutii laici
ajuta oarecum pe oameni sa ajunga la un oarecare echilibru, si mai ales pe
oamenii care sunt atei si sunt in afara Bisericii, si chiar pe oamenii Bisericii
care nu stiu sa foloseasca metoda de vindecare a Bisericii. Calea noastra de
vindecare tinteste la unirea omului cu Dumnezeu si la vederea lui Dumnezeu.
Psihoterapia laica are ca scop echilibrul dintre oameni, echilibrul in viata de cuplu,
echilibrul relatiei cu copiii, sa nu innebuneasca copiii. Traim intr-o epoca in care
138

nu este posibil sa nu existe conflicte. Fiecare, de aceea trebuie sa-si gaseasca
limitele in care sa se miste.
()
*
- Curatirea si luminarea, nu sunt oare procese ciclice? Ca sa ma curatesc am
nevoie de luminare, ca sa vad ce trebuie sa ma curatesc, si tot asa.
- Si cum de rezista inima, care e materie, la o lucrare atat de puternica precum este
rugaciunea adanca?
- Si aici, cu insistenta, asupra laicilor din lume care pot sa faca aceasta lucrare, si
cei care nu o fac, ce sansa de mantuire au, cei care nu ajung la rugaciunea
neincetata sau la vederea lui Dumnezeu?
- Voi vorbi pe scurt. Zicem curatire, luminare, vedere a lui Dumnezeu.
Purificarea, curatirea de patimi este scoala primara, luminarea este invatamantul
secundar, si vederea lui Dumnezeu este deja facultatea; dar nu sunt niste etape prin
care treci si s-a incheiat, nu se poate mai sus. Intrucat din tineretile sale mintea
omului este aplecata spre rau, si am invatat foarte mult sa punem in aplicare logica
si inchipuirea inca din frageda varsta si am invatat sa traim mai mult pe baza
simturilor, nu este foarte usor ca cineva sa se curete si apoi sa treaca la
iluminare. Deci se poate ca omul sa se intoarca de unde a plecat.
Se arata foarte clar in canoanele Bisericii ca pe atunci credinciosii erau avansati
duhovniceste, la un anumit nivel, insa pacatul pe care-l faceau ii putea
determina sa fie trimisi in ceata catehumenilor; si episcopul era cel care isi dadea
seama de pocainta celui cazut si il lasa sa participe la Liturghia celor Credinciosi.
Deci nu sunt nistre stadii, niste etape, ci sunt niste grade. Si cand cineva ajunge
la vederea lui Dumnezeu, nu poate sa-L vada permanent. Poate cadea la nivelul
de rugaciune [?!], dar este un martiriu pentru el, dupa cum vedem la Sfantul Siluan
Athonitul si la Parintele Sofronie. Stiti ce inseamna ca cineva sa cunoasca marea
dragoste a lui Dumnezeu si apoi sa se intoarca la un stadiu anterior, cand
trebuie sa manance, cand trebuie sa traiasca impreuna cu toti ceilalti?!
In ceea ce priveste rugaciunea inimii, am facut anumite experimente in legatura cu
acest subiect, pentru ca atunci cand cineva are o teorie asupra unui lucru trebuie sa o
experimenteze. Am spus unei fetite de patru ani: I n fiecare seara vei face
rugaciunea mintii, de 20-30 de ori, inainte de a adormi: Doamne I isuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine. Cand a mai crescut, era de cinci
ani, i-am spus: Cand vei merge de acasa spre gradinita, mintea ta sa lucreze:
Doamne Iisuse Hristoase. Cand dupa un timp am intalnit-o, am intrebat-o:
Spui rugaciunea dupa cum ti-am spus eu?. Mi-a zis: Zic rugaciunea, dar mi se
139

intampla ceva si nu stiu ce este!. Ce ti se intampla?. I nainte de a o spune o
aud in interiorul meu, rugaciunea curge de la sine. Aud in adancul inimii mele:
Doamne I isuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu.
Deci nu este partea trupeasca a inimii, fizica. De aceea Parintele Sofronie vorbeste
despre inima duhovniceasca. Si Sfintii Parintii cand se refera la inima
duhovniceasca, la ce se refera de fapt? Platon spunea ca sufletul omului se imparte
in trei: in partea rationala, in partea care doreste, si in partea care se manie. Sfintii
Parinti au acceptat acest lucru, si au spus: in partea logica sunt gandurile, in partea
de a dori sunt de fapt dorintele pe care le are fiecare, si in partea celalalta, a treia,
mania este o energie, o putere, pe care o ai in interiorul tau. Deci este numita
partea pasiva a sufletului partea legata de manie si dorinta. De aceea se zice partea
rationala, logica, si partea pasiva, care contine pe celelalte doua. Cand se refera la
inima, se refera de fapt la cele doua, si anume la partea care doreste si la partea
care se manie. Inima are eros, are o dragoste nemarginita fata de Dumnezeu, si
partea manioasa este de fapt energia, puterea care iti da un avant catre
Dumnezeu. Acest lucru caracterizeaza pe toti oamenii.
Cand Hristos spune: Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu
nu a spus acest lucru doar pentru calugari nici nu existau calugari pe atunci; a
spus-o pentru toti oamenii. Am intalnit oameni in lume care aveau rugaciunea
inimii, pe cand unii calugari nici nu auzisera de ea. Spunea Parintele Sofronie:
Cand cineva are o durere, il doare pentru cineva anume (mama are o durere
anume pentru copilul sau) si spune cu durere: Doamne, te rog, copilul meu,
atunci rugaciunea se uneste cu durerea si aceasta este rugaciunea din inima,
foarte puternica.
In acest fel se intampla si cu cel care intampina anumite probleme: nu este iubit sau
altceva de felul acesta. Aceasta este rugaciunea curata si nu cea pe care o facem
in mod formal la chilie.
Parintele Paisie Aghioritul a avut candva o vedenie. A vazut cum [cineva] lua
oseminte din Muntele Athos si le arunca in afara, in lume, si pe urma l-a vazut
cum aduce oseminte din lume in Munte Athos. Stiti ce inseamna acest lucru? Ati
auzit de parintele Gheorghe Metallinos? Ati auzit de el! Si eu, si acesta il iubim
foarte mult pe Parintele Ioannis Romanidis. Este preot, casatorit, profesor si
decan al Facultatii de Teologie din Atena, cu sotie si copii, si vorbeste
permanent despre rugaciunea curata a inimii, dupa cum si Parintele Dumitru
Staniloae. Eu l-am vazut pe Parintele Staniloae vorbind despre rugaciunea
inimii si plangand. Si era casatorit. Si vad pe unii ca zic: ce sunt aceste lucruri
afirmate de Mitropolitul de Nafpaktos si de Parintele Gheorghe Metallinos? Acestia
nu accepta isihasmul si traditia Bisericii
140

Ma bucur ca astazi ati fost alaturi de mine. Ati vazut, la avioanele care zboara, ce se
spune? Va multumim ca ati zburat cu noi si ne vom bucura sa fiti alaturi de noi si
la alte zboruri!
Parintele Dionisie Ignat de la Colciu despre SPOVEDANIE SI
IMPARTASANIE: Pregatiti-va! Daca nu este pregatire, e pieire! (plus audio
si video)
Publicat pe 11 May 2011 | Categorii: Deasa impartasire, Hrana duhului / PREDICI
SI CUVINTE DE FOLOS, Impartasania, Parintele Dionisie Ignat de la Colciu,
Razboiul nevazut, Spovedanie si Impartasanie (Sfintele Taine), Taina Spovedaniei,
VIDEO | | Print

Vezi si: STARETUL DIONISIE IGNAT DE LA COLCIU 7 ani de la
mutarea la Lumina neinserata: Fratilor, paziti dragostea!
Sa nu intarziem a ne spovedi, ca ori de cate ori se duce omul plin de pacate la un
duhovnic, oricat de departat ar fi el de Dumnezeu, cand iese de la duhovnic este
atata de usor, parca zboara. Nu e nimeni vrednic sa se impartaseasca cu Sfintele
Taine, ca acolo e Dumnezeu, I isus Hristos, dar cat e in puterea omeneasca si cat
ne permit Sfintele Canoane ale Bisericii, sa ne osarduim sa fim aproape.


- Parinte Dionisie, va rugam sa ne vorbiti putin despre bucuria impartasirii, despre
Taina Sfintei Impartasanii. Cum sa ne pregatim noi ca sa ne bucuram ca ne unim cu
Hristos in Taina Sfintei Impartasanii?
- Vedeti, vedeti? Atata de mult S-a smerit Dumnezeu pentru ca omul omul
asta plin de pacate, om de nimic sa se invredniceasca de Trupul si Sangele
Insusi Mantuitorului Hristos! Cum am mai zis, Dumnezeu ii cheama pe toti:
Veniti catre Mine, toti cei osteniti, toti pacatosii
De aceea, ca sa fie sufletul fiecaruia in pace, trebuie mai intai sa trecem pe la
duhovnic. Fiecare dintre noi avem un duhovnic, nu? Sa-i spunem toate
necazurile si neputintele noastre cu care ne-o inselat firea, cu care ne-o inselat
Satana si am cazut. Si vezi cata bunatate e la Dumnezeu! A dat darul acesta
preotului duhovnic ca daca te iarta, iertat ramai, iar daca nu te iarta, neiertat
ramai. Ceea ce leaga el pe pamant e legat si in ceruri, si ce dezleaga pe pamant este
dezlegat si in ceruri. Vezi cata bunatate dumnezeiasca ne-a aratat Dumnezeu! Putea
sa puna un inger, ca doar miliarde de miliarde de ingeri are, nu-i asa? Tu, ingere, sa
141

fii duhovnicul tuturor oamenilor astora!. Nimeni nu ar fi indraznit sa zica in fata
unui inger: Eu am gresit, am cazut in atatea pacate!. S-ar fi gandit omul: Cum
sa-i spun lui? Da se poate? Cu neputinta.
Dar a lasat Dumnezeu, prin harul Sfantului Duh, pe preot. Punand arhiereul mainile
pe capul unui preot si binecuvantandu-l si citindu-i rugaciunea, se pogoara harul
Sfantului Duh si are putere ce iarta, iertat este si in ceruri, ce nu iarta neiertat este
in ceruri. Vedeti cata bunatate arata Dumnezeu! Acuma, te duci la preot.
Preotul acela e om si el, chiar sa fie si duhovnic; trup poarta, are neputintele
lui, are patimile lui, si asa te duci catre el. Poate sa aiba si el niste neputinte ale
lui; nu te intereseaza pe tine. Tu stii ca el e preot care a fost pus duhovnic prin
Sfanta Biserica si are puterea de a lega si dezlega. Ceea ce are el, ceva
neputinte, nu te intereseaza.
- Cum trebuie sa ne pregatim pentru a avea o spovedanie curata? Ce trebuie sa
facem: sa postim mai mult, sa ne rugam, sa citim?
- Vezi cum scrie Sfanta Carte: Pregatiti-va! Ca daca nu esti pregatit, atuncea e
un lucru nepotrivit. Sa se ispiteasca omul pe sine, adica sa se pregateasca, si asa
sa se apropie de dumnezeiestile Taine, ca dumnezeiestile Taine sunt foc arzator,
ard toate pacatele si neputintele si greutatile noastre. Dar daca te apropii
nepregatit te ard si pe tine, s-a terminat! De aceea, trebuie pregatire
Sa nu zicem: Eh, nu-i nimic, am mancat, am baut, am dormit, am mai facut si
altele, ma duc si ma impartasesc, asa cum aud ca fac papistasii, ca la ei liturghia se
face tarziu. Catolicii asa zic: Noi am avut nevoie si mancam mai de dimineata. Am
mancat, am fumat si cate o tigara Ei, pana la urma hau sa luam si cate o cafea ca
sa ne mai invioram. Mai, dar la biserica nu s-a terminat liturghia! Mergem sa ne
impartasim. Si se duc si se impartasesc. Pai, aceea este pregatire?
- Nu.
- Eu nu-mi pot inchipui in ce mod catolicii permit chiar asa. Vezi, ei spun ca alta
hrana e mancarea si alta hrana, duhovniceasca, e impartasania. Oricat ar fi, daca nu
este pregatire, e pieire.
- La Sfanta Impartasanie trebuie un canon de impartasanie, se citesc rugaciunile de
multumire, nu?
- Dupa impartasanie, neaparat. Rugaciunile trebuie facute cu evlavie, cu
multumire catre Dumnezeu ca te-ai invrednicit si ai luat darul acela atat de
mare.
(7 mai 2002)
142

- Parinte, vorbiti-ne putin despre pregatirea pentru Sfanta Spovedanie.
Ca om, de-acuma tu stii: Mai, am facut cutare lucru, am sa-i spun duhovnicului, si
cutare si cutare. Ca sa nu le uiti, insemneaza-le pe hartie, si cand te duci acolo
zici: Parinte, uite, cutare am facut, cutare, cutare. Odata ce el ti-a zis
Dumnezeu sa te ierte!, ceea ce a fost scris in catastifurile satanei s-a sters. De-
acuma esti dator ca sa nu mai faci pacate. Doamne pazeste daca le-ai facut din
nou, dar daca le-ai facut, du-te imediat la preot, ca zice Sfanta Carte, de cate
ori ai cazut, scoala-te!. Adica, de cate ori s-a intamplat de ai pacatuit, sa nu intarzii
cu spovedania. Dar nu sa pacatuiesti cu nepasare si sa-ti spui: Eh, m-am dus la
preot, m-am spovedit, da acuma haide, de-acum o sa incep din nou, ca iar am sa
ma marturisesc. Da nu-i asa!
- Acesta este pacat impotriva Duhului Sfant.
- Sigur. Pacat impotriva Duhului Sfant. De aceea, m-am dus si m-am spovedit la
parinti si cu ajutorul lui Dumnezeu n-am sa mai fac. Ei, da daca numai zicem
asa si nu facem, fara sa bagi de seama te darami, incetul cu incetul. Nu! Sa ai o
hotarare, asa, hai, scoala iar, degraba, uite, ca bolnavul care se imbolnaveste:
Ma duc sa mai iau o chinina ca uite, ma doare capul. Asa si asta.
- Deci nu este o regula. De cate ori simti de atatea ori trebuie sa te spovedesti.
- S-a terminat, s-a terminat. Asa este.
- Nu trebuie neglijata spovedania.
- Nu, nu, sigur Si sa nu indrazneasca cineva vreodata sa se duca sa se
impartaseasca fara sa se spovedeasca. Multa rugaciune pe care o citeste preotul
are harul Sfantului Duh de la Dumnezeu, ca asa a dat bunul Parinte Ceresc ca sa se
ierte toate maruntisurile care le-ai avut. Spui ce pacate ai mai avut, ce-ti mai aduci
tu aminte si asa te apropii de dumnezeiestile Taine. Ca foc arzator sunt
Sfintelale Taine, care ard toate pacatele, toate faradelegile si toate gandurile
cele rele, dar daca esti cu nebagare de seama exista primejdia sa te mai arda si
pe tine. De aceea zice Sfantul Apostol Pavel: Sa se ispiteasca omul si asa sa se
apropie de Sfintele Taine, ca de aceea multi dintre voi sunt bolnavi, multi sufera,
fiindca se apropie de Sfintele Taine fara pregatire. Nu e nimeni vrednic sa se
impartaseasca cu Sfintele Taine, ca acolo e Dumnezeu, Iisus Hristos, dar cat e
in puterea omeneasca si cat ne permit Sfintele Canoane ale Bisericii, sa ne
osarduim sa fim aproape.
(Convorbire cu studenti din ASCOR, august 1999)
- Parinte, suntem si noi duhovnici la randul nostru, asa, nevrednici cum suntem. Si
vin la noi oameni, poate mai vrednici decat noi. Menirea noastra este sa nu le
143

refuzam impartasania, sa-i impartasim, pentru ca Hristos nu l-a refuzat pe Iuda sa
ia bucata lui de paine. De multe ori vin la noi oameni cu pacate grele. Ce sfat ne
dati, cum putem sa facem cu impartasania in cazul lor? Ca sa-l trimit la episcop
este ca si cum m-as spala pe maini, as scapa de el, nu pot. Poate totusi l-a trimis
Hristos la mine.
- Asa e, aveti tot dreptul Dar vedeti, Sfintia Voastra, oricat ar fi, sa nu ne
departam de sfaturile Bisericii, de sfaturile canoanelor Bisericii. Canoanele pe
care le-au hotarat Sfintii Parinti la cele sapte Sfinte Soboare Ecumenice, le-au
intocmit cu harul Sfantului Duh, fiindca ei au fost mai buni ca orisicare din noi,
caci i-a insuflat harul Sfantului Duh invatandu-i cum sa gasim calea mantuirii.
Ai cazut in pacate, dar Dumnezeu sade, sta cu bratele deschise si zice: Veniti catre
Mine toti cei osteniti si insarcinati, veniti, numai sa nu plecati, ca numai la Mine
veti afla odihna. Dar vezi, Sfintia ta, asa s-a hotarat de Sfintii Parinti, ca la fiecare
pacat sa ia omul o pedeapsa, ca sa cunoasca intr-adevar ca a pacatuit inaintea lui
Dumnezeu. Trebuie sa ia o pedeapsa, nu-iasa?
- Bineinteles, si un canon.
- O mica, o mica pedeapsa, sigur. Ei, sa nu ne departam de canoane, cat se poate.
Oarecare iconomii are duhovnicul, dar nu sa-ncepem sa ne indreptatim: Nu-i
nimica cutare, nu-i nimica cutare, nu-i nimic, ca atuncea ne daramam cu totul.
- I ntr-adevar, sa vedem daca el constientizeaza gravitatea pacatului.
- Apoi aceea, vezi? Prima data, cea mai mare pocainta este asta omul s-a
spovedit, dar hotarat sa nu mai faca pacatul. Acela e un mare har dumnezeiesc.
Dar de multe ori el de-abia asteapta sa iasa de sub patrafirul duhovnicului, se
duce acasa si face tot cele dintai si inca mai rele. Asta e primejdie mare. Da! De
aceea trebuie mare insuflare dumnezeiasca ca sa nu-l deznadajduiesti pe omul
pacatos, dar sa nu facem nici greseala despre care se zice in Sfanta Carte: Nu
aruncati cele sfinte cainilor si margaritarul porcilor. Vezi? Trebuie mare bagare
de seama.
- Parinte, sa ne intoarcem la Iuda. Cum v-am spus, Hristos l-a lasat sa-si ia bucata
lui de paine; daca el s-a dus in iad, treaba lui. Dar depinde si omul cum face Asa
si noi, daca-i dam noi, trebuie sa constientizez, sa-mi pun intrebarea daca sunt eu
mai vrednic de Hristos si el e mai rau decat Iuda. Si, de multe ori, te gandesti
daca totusi Hristos ma pedepseste ca nu i-am dat impartasania? Este o mare
chiverniseala.
- Da. Trebuie sa vedem Vedeti Sfintia Voastra, ca oricat de inaintati am fi noi
cu stiinta si cu duhovnicia, tot mai inaintati au fost Sfintii Parinti care le-au
hotarat.
144

- Asa este.
- De aceea trebuie mare bagare de seama. Da. Ca vezi, pacatosul care vine si se
marturiseste, el vine ca la Dumnezeu. Dar daca tu nu-l conduci cum trebuieste,
ii spui vino sa te-mpartasesc, nu-i nimica cutare, nu-i nimic, il impartasesti, el
se mantuieste, dar tu ce faci cu sufletul tau? De aceea trebuie mare dreapta
socoteala.
- Asa este.
Dreapta socoteala.
- In lume, parinte, sunt multe ispitiri si nu se stie cum va fi viitorul omului de maine.
Mai ales ca vedem si auzim fel si fel de pacate, ale copiilor si ale celor tineri mai
ales. Ce se va intampla cu omenirea de maine? Cum vom face noi, ca asta e menirea
preotului, acolo unde-i intuneric sa aduca lumina, unde-i ura sa aduca iubire? Si
cum putem noi mai usor sa facem lucrul acesta?
- Imparatia lui Dumnezeu se sileste, zice Mantuitorul. Sa ne silim, mai cu seama
preotii. E o datorie duhovniceasca, o datorie de la Dumnezeu, o obligatie,
fiindca daca nu bagi de seama te pierzi tu singur. De aceea, trebuie mare dreapta
socoteala. Asa sa socotim lucrurile incat sa nu ne departam mult de hotararea
Sfintilor Parinti, si sa iconomisim ca si omul sa nu deznadajduiasca de
mantuirea lui.
(Convorbire cu trei preoti din Moldova, 10 iunie 2002)
- Mirenii trebuie sa se impartaseasca numai in cele patru Posturi ori au dreptul sa
se impartaseasca si in afara de post?
- Daca n-au pacate opritoare, pot sa se-mpartaseasca si mai des.
- Si mai des.
- Sigur.
(Convorbire cu monahi de la M-rea Noul Neamt, Basarabia, 8 iulie 2002)
()
- La noi in tara inca mai sunt manastiri care 40 zile se pregatesc pentru
impartasanie. 40 de zile, trei saptamani, patru, o luna, cam asa se petrec lucrurile.
- Ce-i drept, este un cuvant, ca daca au trecut 40 de zile si nu s-a impartasit omul,
de-acuma duhovnicul il ia la rost: Ce-i cu tine? Ce faci matale? Adica iti da de
inteles ca e suficient sa iei Sfintele Taine la 40 de zile. Dar daca poti sa te
145

pregatesti si mai des nu-i un pacat. Tu simti ca n-ai facut ceva oprit, n-ai in
sufletul si in cugetul si in inima ta pacate opritoare, poti sa te impartasesti, nu-i un
pacat, dar trebuie oleaca de pregatire, nu-i asa? Sa nu te mustre cugetul, ca atunci n-
ai facut nimic.
- Dar mirenii in lume? Tot la 40 de zile sau in cele patru Posturi sau cum ati prins
Sfintia Voastra?
- Apoi, parinte, care-s crestini buni, tot la 40 de zile. Sau, cand am venit noi din
tara, cam asa era: mirenii se impartaseau numai in posturi. In Postul Mare de
doua ori, in celelalte Posturi, care-s mari, tot de doua ori, la inceput si la sfarsit. Dar
trebuie sa te pregatesti. Daca esti spovedit si n-ai ceva oprit, poti sa te
impartasesti si mai des, nu-i un pacat, din contra, e Trupul si Sangele lui
Hristos.
- E vreun folos daca te impartasesti mai des? Poate ca grecii alearga dupa un folos
in plus.
- Parinte, asta-i limpede, ca doar cine-i in Sfinte Taine? Iei Trupul si Sangele lui
Hristos. Se poate sa n-ai folos? Numai sa ai oleaca de pregatire si credinta si sa
te convingi ca-i bine cum faci. Sigur ca da.
(din: Staretul Dionisie. Duhovnicul de la Sfantul Munte Athos, Ed. Prodromos,
2009)
Parintele Gheorghe Calciu: SPOVEDITI-VA SI I MPARTASI TI -VA, NU E
NIMIC MAI INALT IN LUMEA ACEASTA!
Publicat pe 25 Nov 2009 | Categorii: Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE
FOLOS, Impartasania, Parintele Gheorghe Calciu, Pocainta, Spovedanie si
Impartasanie (Sfintele Taine), Taina Spovedaniei | | Print

Venii s v spovedii!
Pocii-v i venii s v spovedii i s v mprtii. Nu exist mntuire fr
spovedanie i mprtire. Prima spovedanie e grea, pentru c n toat viaa ta,
poate de cnd erai copil, nu te-ai mai spovedit. i n toat viaa asta a ta ai adunat
pcate, i pcate, i pcate, de care tu singur te ruinezi. Este foarte greu s faci
prima spovedanie. Pentru c nu te-ai spovedit 10,15,30,70 de ani i cnd te uii n
urm, la mulimea pcatelor tale, zici: Mi-e ruine s m spovedesc!. Nu i-a fost
ruine s le svreti, dar te ruinezi s le mrturiseti, s le aduci n faa lui
Dumnezeu i s spui: Doamne, iart-m pentru toate pcatele mele!. Trebuie s
depeti acest prag, care e unul demonic. Opoziia la spovedanie n-o faci tu, o
146

face demonul mndriei din tine, cci dac ai fi umilit, ai veni s te spovedeti. i
uii c pcatele acelea ale tale Dumnezeu le cunoate i le ine minte mai bine dect
tine. Venii i spovedii-v i a doua spovedanie va fi mult mai uoar!
Iar mprtirea este condiia obligatorie pentru mntuire. Dup Botez,
mprtirea e cel mai important act pe care l putei face. tii c n Biserica
Ortodox, spre deosebire de catolicism, nimeni nu se poate mprti fr
spovedanie i post. Am vzut odat i am fost impresionat cnd ntr-o biseric
catolic s-au mprtit toi cei de acolo. Eram ntr-o vizit pentru o conferin. L-am
ntrebat pe preot, dei simeam un miros de tutun: Toat lumea aceasta s-a pregtit
pentru mprtanie, s-a spovedit, a postit?. Zice: Unii da, alii ba, cred. Pi
atunci, care este pregtirea?. Credinciosul e datornic pentru mprtanie.
Cum se pregtete? Noi avem post, spovedanie, canon pe care cel ce s-a spovedit
l primete. Zice: La noi n catolicism, pentru cineva cu via moral (de
unde tiu ei care au via moral?) i credin, numai simpla dorin de a se
mprti constituie pregtirea. E o chestiune pe care ei o fac am vzut c i la
greci se ntmpl acelai lucru, la ortodoci pentru bunul trai i comoditatea
individului care triete n belug.
n aceast biseric ns vreau s respectm tradiia noastr ortodox, prin care
nimeni nu se mprtete fr post i fr spovedanie. Dorina i ndemnul meu
din inim i de la Dumnezeu este: postii, curii-v sufletul i inima, iertai i
cerei iertare, spovedii-v i primii cu cinste i cu vrednicie Trupul i Sngele
Domnului, fiindc spune Sfntul Apostol: Cine mnnc Trupul i bea Sngele
Domnului Iisus Hristos fr vrednicie, osnd siei mnnc i bea.
A vrea ca totui, prin rugciune i cu ajutorul lui Dumnezeu, s sporii. i mai ales
prin spovedanie i prin mprtanie. Nu am obosit, de treizeci i ceva de ani de cnd
sunt preot, s spun: Venii i v spovedii, venii i v mprtii!. Probabil pn
n clipa morii, pn n ultima zi, acelai lucru o s vi-l spun: Venii s v spovedii!

Sfnta mprtanie Cina cea mare
S ne mbrcm sufletul cu haina sincer a pocinei! S ne mbrcm sufletul
cu haina strlucitoare a faptelor celor bune i a rugciunii! S ne nnoim luntric
prin spovedanie i mprtanie! V-am sftuit mereu: spovedii-v, mprtii-v!
Pentru c nu este nimic mai nalt n lumea aceasta o Cin mai nalt dect
s pori pe Hristos n trupul i sufletul tu.
Printele Stniloae spunea aa: Dac trec pe strad dup o Sfnt Liturghie i vd
un preot ieind din biseric i un nger, m plec naintea preotului, nu naintea
ngerului, pentru c preotul poart n el pe Hristos. Poate s fie un pctos, poate
147

s fac multe rele, dar n clipa aceea el poart Trupul lui Hristos. Att de mare
este Cina aceasta!
Cnd v mprtii i ieii afar, ngerul se nclin n faa voastr! Voi trecei
naintea ngerilor, pentru c suntei purttori de Hristos! Dac nu nelegei lucrul
acesta, nu spun c venii degeaba la biseric, dar nu suntei cu adevrat
ptruni de semnificaia venirii la biseric, de faptul c trebuie s te mntuieti,
de faptul c n-ai venit n lume s pieri, ca orice animal. N-ai venit numai s
trieti o via care se sfrete n moarte, ci ai venit n lume cu o misiune.
Misiunea aceasta are i o dimensiune social, dar n acelai timp este o misiune
sacr: s rspndeti cuvntul lui Dumnezeu, s fii un model pentru toi, s
ndemni prin ceea ce faci tu i pe alii s fac bine, cci i aceasta te mntuiete.
Dintre toate vieuitoarele lumii acesteia, omul este cea mai tragica fiin. Pentru c
este singura care are contiina morii sale. Nici o alt fiin n-are contiina morii.
Noi suntem cele mai tragice fiine: tim c vom muri! i dac tinerii zic: Clip,
treci!, este ca i cum ar spune n subcontientul lor: Moarte, vino mai
repede!. Aa cum noi la btrnee spunem: Dac a trece mai repede prin boala
asta, ca s mor i s m duc la Dumnezeu!, aa spun tinerii, fr s contientizeze,
Clip, treci!, dar astfel ei se apropie de moarte cu nc un pas.

Tainele divine sunt venice
Esena Sfintei Cine a lui Iisus din Joia Patimilor aceasta a fost: s nu-i lipseasc
pe ucenicii Si de prezena Lui sensibil dup moartea, nvierea i nlarea la
cer. i s nu ne lipseasc nici pe noi, cretinii, de prezena Lui palpabil pn la
sfritul veacului, cnd l vom avea pe Iisus cu noi, n deplintatea slavei lui
Dumnezeu. Iisus instituie Sfnta Euharistie, la care particip i Iuda care, ca i noi
astzi, nu a neles semnificaia dumnezeiasc a mprtaniei i, asemenea nou, s-a
mprtit cu nevrednicie, lundu-i siei pedeaps. Ceea ce a dorit nvtorul era
ca Iuda s se ntoarc, s nu fac ticloia pe care o plnuise. L-a prevenit,
spunndu-i c mai bine nu s-ar fi nscut, i pn n clipa mplinirii faptei lui de
moarte, el ar fi putut s se ntoarc, dar n-a fcut-o. Mntuitorul nu l-a oprit de la
mprtanie, dar nici acest act de buntate nu i-a trezit contiina de vnztor.
Iar pe cnd mncau ei, Iisus, lund pine i binecuvntnd, a frnt i le-a dat
ucenicilor zicnd: Luai, mncai, Acesta este Trupul Meu. i lund paharul i
mulumind, le-a dat zicnd: Bei dintru acesta toi, cci Acesta este Sngele Meu, al
legii celei noi, carele pentru muli se vars spre iertarea pcatelor. i v spun Eu
vou c de acum nu voi mai bea din acest rod al viei pn n ziua aceea cnd l voi
bea cu voi, nou, ntru mpria Tatlui Meu (Matei 26,26-29).
148

Hristos a spus: Acesta este Trupul Meu i Acesta este Sngele Meu, deci a
vorbit literal despre pine ca fiind Trupul Su i despre vin ca fiind Sngele
Su. Dumnezeu nu minte, nu neal prin simboluri. Cine spune altfel, este
anatema. Protestanii mai vechi sau mai noi, rupndu-se din trupul Bisericii, nu au
harul pe care Iisus l-a dat dup nvierea Sa Apostolilor. Acest har a fost dat prin
suflarea peste Apostoli. Apostolii l-au dat ucenicilor lor, prin punerea minilor, iar
acetia, la rndul lor, l-au dat episcopilor, tot prin punerea minilor peste generaii i
tuturor preoilor.
Neavnd har, protestanii nu pot svri Tainele i atunci au inventat termenul
de simbol sau amintire. Cnd frng pinea ei spun c fac o cin de amintire, ca i
cum Dumnezeu ar fi fcut un fel de teatru ca s-i impresioneze pe Apostoli spre a
nu-L uita. Tainele divine sunt venice i, prin Iisus, ele s-au manifestat i se
manifest n lume ca i n Cer.
(din: Parintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii. A sluji lui Hristos inseamna
suferinta, Editura Bonifaciu, 2009)
STIM SI CONSTIENTIZAM CE SE INTAMPLA IN SFANTA LITURGHIE?
CU CE SI CUM NE IMPARTASIM? Cuvinte trezitoare ale Sf. Ioan de
Kronstadt (2)
Publicat pe 28 Dec 2011 | Categorii: Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Hrana
duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Impartasania, Preotie (pentru preoti),
Sfantul Ioan de Kronstadt, Spovedanie si Impartasanie (Sfintele Taine) | | Print

Insemnatatea Jertfei de pe Golgota si a Tainei Impartasaniei in lucrarea
proniatoare a mantuirii oamenilor (II)
Continuare de la:

Sf. Ioan de Kronstadt despre prostia si otrava mortala a pacatului. DE CE
S-A INTRUPAT HRISTOS? INTELEGEM SI PRETUIM, OARE,
JERTFA SA?
Doamne, cat de minunat randuiesti Tu mantuirea neamului omenesc, cu cata
bunatate, intelepciune, pogoramant, blandete, indelunga rabdare, asteptare fiindca
astepti cu rabdare indreptarea si intoarcerea noastra, luminandu-ne cu lumina
harului, silindu-ne, induiosandu-ne, cercand inimile si rarunchii nostri. Iar noi
ce lenesi, ce zabavnici, ce nesimtiti, ce nepasatori, ce iubitori de placeri, ce
lacomi, ce nerabdatori suntem! Misca-ne, Doamne, spre mantuire, in orice
149

chip! Sa se laude cuviosii intru slava, si sa se bucure intru asternuturile lor (Ps.
149,5).
Cum ne atrage la Sine Domnul prin cantarile, stihirile, canoanele slujbelor si prin
intreaga alcatuire a slujbelor dumnezeiesti si pana la sfarsitul veacului va atrage pe
credinciosii alesi, care iubesc slujba lui Dumnezeu! Ce bogatie de pocainta
arzatoare, de strapungere a inimii este ascunsa in slujbele noastre! - Zi si noapte
au stat la rugaciune multi nevoitori, atrasi de dragostea catre Hristos, [aducandu-I]
jertfa lui Hristos, Celui Care i-a indragit si a fost indragit de ei, nevointele preamari
ale infranarii, rugaciunii si vederii duhovnicesti.
Sa stii, fratele meu, preote, oricine ai fi, ca locul nostru in Sfanta Biserica este
nespus de insemnat, inalt si plin de raspunderi: noua ni s-a incredintat
neincetata propovaduire a credintei drepte, mantuitoare, savarsirea
dumnezeiestilor slujbe si a celor mai presus de fire, marilor, celor mai presus
de ceruri si mantuitoarelor Taine, pasterea oilor cuvantatoare si calauzirea lor
la viata vesnica; suntem datori ca prin pilda buna, prin vietuire si cuvant sa
calauzim poporul la patria cereasca. Opresc luarea-aminte a mea si a ta mai ales
asupra savarsirii Dumnezeiestii Liturghii. Dumnezeul meu! Ce adanc al sfinteniei,
milostivirii si dreptatii Dumnezeiesti, ce marire de nepatruns cu mintea este ascunsa
in ea, ce mantuire, curatire, sfintire, innoire, innemurire, indumnezeire este ascunsa
in ea! Ce unire mai presus de fire a fapturii cu Facatorul! Oare eu si cu tine ne
ridicam, asa cum se cuvine, inimile noastre sus in vremea savarsirii ei? Oare
ardem cu duhul? Oare inaltam inimile credinciosilor la cer prin slujirea
noastra plina de evlavie? Dumnezeu, prin liturghie si impartasirea cu Sfintele
Taine, uneste cu Sine firea omeneasca si o inalta mai presus de ceruri, o aseaza
cu Sine pe tronul slavei, cu ingerii o impreuneaza. Oare pricepem noi aceasta
inaltime a slujirii noastre, aceasta nemasurata bunatate, dreptate si
intelepciune a lui Dumnezeu; oare o pretuim in chipul cuvenit; oare dam noi
multumita Domnului, oare-L iubim fierbinte; oare ne iubim unii pe altii?
Sa ne iubim unii pe altii, ca intr-un gand sa marturisim: pe Tatal, pe Fiul si pe
Sfantul Duh, Treimea Cea de o Fiinta si nedespartita.
O, Dumnezeiasca, preasfanta mai presus de ceruri, atotcuprinzatoare, a cerului cu
pamantul impreunatoare liturghie ortodoxa si cat esti de minunata, de draga, plina de
nesfarsita bunatate intelepciune, dreptate, sfintenie Dumnezeiasca marire neurmata!
Chiar partea ta pregatitoare proscomidia, inchipuie pe scurt si in mare Dumne-
zeiasca ta marire, putere mantuitoare si frumusete cereasca. Aici, in particele
foarte neegale de paine din grau sunt inchipuiti:
1) Insusi Mielul (Agnetul) lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Cel ce ridica pacatele lumii,
2) Maica Domnului, in cinstea Careia se scoate o partitica triunghiulara diintr-o
prescura aparte si se pune de-a stanga Agnetului,
150

3) Cetele tuturor sfintilor inainte-Mergatorul, proorocii,apostolii, ierarhii,
mucenicii, preacuviosii doctorii fara de arginti, sfintii si dreptii Dumnezeiesti
parinti Ioachim si Ana, sfintii zilei si sfantul al carui nume il poarta liturghia.
Aceasta e Biserica cereasca, triumfatoare, ce are unire cu Biserica pamanteasca,
4) este inchipuita in particele toata Biserica pamanteasca, dimpreuna cu tot
episcopatul Bisericii de pe pamant, in Hristos, ca tagma slujitoare in Taine,
rugaciuni si invatatura, si
5) in cele din urma, este inchipuita cea de-a treia ramura a Bisericii a celor mai
dedesubt, adica a fiilor Bisericii morti in credinta si pocainta.
Vedeti ce minunata unire Dumnezeiasca atotcuprinzatoare a celor ceresti, pamantesti
si mai dedesubt! In chip veselitor, maret, Dumnezeiesc, sta in mijlocul discului
Mielul (Agnetul) lui Dumnezeu, junghiat si impuns, adica o particica mare,
patrata, de paine, ce urmeaza sa se preschimbe in Trupul lui Hristos; iar
alaturi de disc sta sfantul potir, chip al acelui minunat Potir cu vin despre care
la cina cea de taina Domnul a glasuit solemn: Beti dintru acesta toti: acesta este
Sangele Meu, al legii celei noi (Matei 26,27). Dar ascultati ce citeste preotul, ce
rugaciune, la terminarea proscomidiei:
Dumnezeule, Dumnezeul nostru, Cela ce painea cea cereasca, hrana a toata lumea,
pe Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos L-ai trimis Mantuitor si Izbavitor si
Binefacator, Care ne binecuvanteaza si ne sfinteste pe noi, Insuti binecuvanteaza
aceasta punere inainte si primeste Jertfa aceasta intru jertfelnicul Tau cel mai
presus de ceruri. Pomeneste, Doamne, pe cei ce au adus-o si pe cei pentru care s-a
adus, iar pe noi ne pazeste neosanditi intru sfintita lucrare a Dumnezeiestilor Tale
Taine!
Ce miscatoare dragoste Dumnezeiasca e zugravita in aceasta rugaciune catre
Parintele Ceresc! Ce negraita nu doar de catre gurile omenesti, ci de catre cele
duhovnicesti ale ingerilor dragoste a lui Dumnezeu fata de lume! Nu o
oarecare hrana pamanteasca, nu o oarecare mana din cer, ci Trupul si Sangele
Insusi Fiului Sau L-a dat spre mancare si bautura -preastransa impartasire si
unire a noastra cu Dumnezeirea si Omenitatea! O, dragoste nepovestita! O, cinste
preainalta! O, pogoramant care uimesti toate mintile ingeresti, heruvimice si
serafimice! O, intelepciune a lui Dumnezeu! O, dreptate a lui Dumnezeu, mila,
frumusete si maretie a nedescrisei taine! Si noi, nevrednicii preoti sau arhierei
savarsim aceasta liturghie atat de des, ne impartasim cu sfintele Taine uneori si
in fiecare zi! O, triumf al dragostei Dumnezeiesti! O, fericire! O, intarire,
indumnezeire a noastra, pe care o primim atat de des! Dar noi cum cinstim
liturghia? Oare avem dragoste, recunostinta si frica neincetata, oare ne
schimbam intotdeauna cu schimbarea cea buna? Oare ne facem ceresti,
Dumnezeiesti, sfinti? Purcezand la savarsirea proscomidiei, preotul, insemnand
151

de trei ori cu copia crucis prescura din care se scoate Agnetul, spune: intru
pomenirea Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru I isus Hristos; si
apoi, pregatind partea patrata din prescura ce insemneaza viitorul Agnet, altfel
spus viitorul preacurat Trup al lui Hristos, el graieste cu cuvintele prorocului
Isaia: ca un miel nevinovat spre junghiere S-a adus si celelalte (Isaia 53, 7) si: ca
s-a luat de pe pamant viata Lui, ia partea patrata din mijlocul prescurii si o pune
pe disc; si, junghiind-o crucis, spune: junghie-Se Mielul lui Dumnezeu, Cel ce
ridica pacatul lumii, pentru viata si mantuirea lumii; impungand-o intr-o parte,
spune: si unul din ostasi cu sulita coasta Lui a impuns, si indata a iesit sange si
apa (Ioan 19,34). O, nedescrisa dragoste a lui Dumnezeu! O, nepovestita minune
a minunilor liturghia! Cazi inaintea ei, omenire, si varsa lacrimi de pocainta:
caci pentru pacatele tale se savarseste ea.
In Dumnezeiasca liturghie si in celelalte Taine, Dumnezeu a daruit Bisericii
Ortodoxe atat de mult ca nici o minte omeneasca nu poate pretui marimea
acestor daruri: darul celei de-a doua nasteri, al infierii, al innoirii, dreptul la
viata vesnica, intrarea in cer, impreuna-vietuirea cu ingerii si cu toti sfintii si
vesnica impacare cu Tatal Cel Ceresc si partasia la sfintenia si bunatatea Lui.
Oare pretuiti voi, crestini dreptslavitori, acest dar Dumnezeiesc, oare va
straduiti sa traiti in chip vrednic de chemarea crestina, in curatie si sfintenie si
intru toata virtutea?
Infricosatorul Sange al lui Dumnezeu, adus ca jertfa la liturghie, mijloceste
pentru noi in fiecare zi. Si ce minunata impartasire este Liturghia -impartasire
cu Dumnezeu, cu Capul Bisericii, cu toti sfintii adormiti si vii! De cata dragoste
trebuie sa fie inflacarat savarsitorul tainei arhiereu sau preot! Cat de dator
este sa fie desfacut de toata impatimirea pamanteasca! Doamne, fa-ne in stare, cu
puterea Duhului Tau Celui Sfant, a savarsi cu evlavie aceasta Taina.
Impartasirea cu Sfintele Taine la fiecare liturghie ne face sanatosi, impacati,
innoiti. Cate daruri din cele mai mari sunt ascunse in liturghie! Sa multumim
Domnului, Care ne da viata prin minunatele Sale taine! Crestini dreptslavitori,
inchinati-va Liturghiei, Care ne indumnezeieste pe noi prin mila lui Dumnezeu!
Preoti si mireni, innoiti-va prin ea in fiecare zi! Slava indurarilor lui Dumnezeu,
Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Amin.
Priveste cate rude, cati apropiati, cati casnici ai in Hristos: Maica Domnului,
sfintii ingeri, patriarhii, prorocii, apostolii, ierarhii, preacuviosii, cetele
mucenicilor, dreptilor si tuturor sfintilor. Savarseste cu luare-aminte, cu
intelegere, din inima, cu evlavie, proscomidia si Liturghia toata, pricepe-o in
adancime, strapunge-te si plangi inaintea lui Dumnezeu cu lacrimi de pocainta
si de uimire. De cate bunatati a invrednicit Dumnezeu neamul crestinilor
dreptslavitori in savarsirea liturghiei! - Dupa moarte se va descoperi la aratare
152

toata bogatia bunatatilor pregatite de Dumnezeu celor ce Il iubesc iar acum
vedem ca prin oglinda, in ghicitura (1 Corinteni 13,12).
Biserica e trupul lui Hristos, de care vin toti sfintii, incepand cu Maica lui
Dumnezeu si terminand cu cel din urma dintre sfinti, de care tin toti crestinii
ortodocsi care fara fatarnicie cred si se straduiesc sa se poarte intotdeauna
potrivit cu chemarea lor crestina, toti mirenii duhovnicesti in fine, toti cei
care au adormit in credinta si pocainta. Toti, ca madulare ale unui singur Trup,
ajuta unul celuilalt si mai ales sfintii noua, celor care ne nevoim pe pamant si
cu osardie alergam la ei; iar in primul rand ne mantuieste Preabunul si
Atotputernicul, Preadreptul Cap al Bisericii Hristos, Acest Miel al lui
Dumnezeu, Care ia asupra Sa pacatele noastre si ale intregii lumi (Ioan 1, 29).
Liturghia e slujba atotmijlocitoare, Dumnezeiasca, pentru toti cei vii si adormiti;
Sangele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, curata pacatele tuturor
credinciosilor care se pocaiesc si cu osardie se roaga si au ravna pentru viata
crestineasca. Minunata, atotimpacatoare, atotsfintitoare, atotcuratitoare,
atotinnoitoare si atotindumnezeitoare liturghie! Trebuie sa mergem in chip
statornic la liturghie, sa luam parte la rugaciunile ei, sa proslavim pe Domnul si
sa multumim Lui.
Luati, mancati Beti dintru acesta toti (Matei 26, 26-27). Oare toti mananca si
beau Trupul si Sangele Domnului, dupa porunca Lui? La noi, in lumea ortodoxa,
in unele locuri sa cauti cu lumanarea si nu vezi pe cineva care sa se impartaseasca;
[...] Sa ne vedem de ale noastre. Ce se face la noi! O, Dumnezeiasca noastra
credinta! Dumnezeiasca ortodoxie, ortodoxie care luminezi mai stralucitor decat
soarele, cucerita pentru noi prin sangele apostolilor, ierarhilor, mucenicilor,
preacuviosilor si tuturor dreptilor, vino la noi! - O, margaritar de mult pret! O,
comoara ascunsa in tarina (in inima si in Biserica)! O, innoire! O,
nestricaciune! O, lumina! O, sare Dumnezeiasca! O, soare preastralucitor! O,
insasi viata vesnica! O, impacare cu Dumnezeu Cel Drept a oamenilor pacatosi!
O, lant de aur ce ne leaga cu cerul! O, scara de aur catre cer!
Dat fiind ca pacatul, in toate chipurile sale, a patruns toata fiinta omului sufletul si
trupul si s-a amestecat si impreunat cu ea, Domnul, Preainteleptul Facator si
Doctor, bine a voit sa si vindece omenirea prin ceea ce este asemanator cu ea:
Doctorul insusi S-a impreunat cu cel doftoricit si i-a dat lui sa guste preacuratul
Sau Trup si preacuratul Sau sange si a impreunat cu el Dumnezeirea Sa si
Omenitatea Sa.
Omenirea este spurcata si stricata cu toate pacatele; sangele este molipsit de
toate patimile si omul este necurat in tot sangele, maduva si oasele sale; numai
Preasfanta Fecioara de Dumnezeu Nascatoare a fost si este cu sange preacurat
si feciorelnic, din care S-a intrupat Fiul lui Dumnezeu. Pentru izbavirea de toata
intinaciunea pacatului si pentru innoirea firii omenesti a fost nevoie ca Doctorul Cel
153

Preaintelept, Drept si Atotputernic sa randuiasca Taina botezului si Taina
impartasaniei cu Trupul si Sangele Sau, si ele au fost randuite [instituite] de
insusi Hristos Mantuitorul.
Pe Fiul Cel Unul-Nascut, Parinte Bunule, curatire L-ai trimis in lume. Este in lume
o cumplita necuratie, ce strica sufletul si trupul omului, le spurca, le intuneca,
le desparte pe vecie de Dumnezeu, Izvorul vietii, si nu poate fi curatita prin
nimic altceva decat prin Sangele Fiului lui Dumnezeu, cel varsat pentru
pacatele lumii. Acest Sange a fost menit dinainte de toti vecii in Sfatul lui
Dumnezeu pentru curatirea lumii, adica a oamenilor credinciosi, si a fost
preinchipuit in Vechiul Testament prin jertfele sangeroase de tapi si de vitei.
Jertfele vechi-testamentare, insa, curateau doar necuratia trupeasca, nu pe cea
sufleteasca in timp ce Sangele Fiului lui Dumnezeu curata si sufletul si trupul,
insa doar ale acelor oameni ce se apropie cu credinta si pocainta de Taina
impartasaniei. Asadar, credeti, pocaiti-va, curatiti-va, indreptati-va.
O, fatarnicie a carturarilor si fariseilor! O, ticaloasa nazuinta a lor de a gasi cusur in
Dumnezeu Cel fara de pacat, Care umbla pe pamant in trup dimpreuna cu ucenicii
Sai! Ucenicii lui Hristos cei simpli cu inima si smeriti, mergand in urma
Mantuitorului pe tarina semanata, au smuls de foame spice, le-au frecat in maini
si au mancat in ziua sambetei (Matei 12). Fireste, o astfel de calcare la vedere a
poruncii cu privire la sambata si-a aflat vrajmasi in persoana fariseilor plini de
rautate, si acestia au inceput sa carteasca asupra calcarii sambetei; insa Domnul,
dand in vileag fatarnicia si pizma lor, a aparat dreptatea ucenicilor Sai. Dar iata, te
intreb, omule: oare simti tu foamea si setea duhovniceasca de a gusta spicul cel
de viata facator si mai presus de fire si grauntele indoit, de viata facator prin firea
sa Trupul si Sangele lui Hristos, Datatorul de viata, adevarata Paine cereasca,
cea care da viata lumii? Daca nu simti aceasta mantuitoare foame, inseamna ca
esti mort duhovniceste. Omul care incepe sa se insanatoseasca sau care este
sanatos simte in chip firesc foame si sete. Dar cati astfel de morti nu sunt in Rusia,
in Biserica Ortodoxa, care nu simt aceasta sete mantuitoare? Puhoaie! O multime
fara numar de intelectuali nu vin deloc la impartasanie, o multime de oameni
vin foarte rar, multi se impartasesc doar o data in an. lar Domnul cheama in
fiecare zi: luati, mancatibeti toti, si nu este cine sa manance si sa bea!
Marire negraita si dar nepovestit este impartasirea cu Preacuratul Trup si
Sange al Fiului lui Dumnezeu! Cat de adanca e caderea si stricaciunea
pricinuita de pacat, cat de nemaipomenite sunt mijloacele reasezarii celui cazut,
ce minunata este innoirea celui stricat, curatirea preamarii spurcaciuni a
pacatului, ce prin nimic altceva se putea curati decat prin nepretuitul si
preacuratul si atotcuratitorul Sange al Fiului lui Dumnezeu, Celui mai Sfant
decat toti sfintii! Suntem datori a cugeta la aceasta taina a mantuirii ziua si
noaptea, a da neincetat multumita si slava lui Dumnezeu pentru ea si a ne
stradui sa fim pe masura ei cu toate puterile, dorintele noastre si prin
154

implinirea de catre noi a tuturor mantuitoarelor porunci ale lui Dumnezeu. -
Spaimantatu-s-a cerul de aceasta si s-au minunat marginile pamantului, ca
Dumnezeu S-a aratat oamenilor in trup. O, ce dragoste! Ce pogoramant! Ce
dreptate, ce intelepciune, ce sfintire, indumnezeire, inaltare a firii noastre mai
sus de toate cerurile!
Slava, Doamne, Dumnezeiestilor Tale Taine, cu care ma invesmantezi ca si cu o
Dumnezeiasca haina si stapanire. Cu adevarat, preamare podoaba Dumnezeiasca
sunt pentru cel ce intru adevar se impartaseste, preot sau mirean,
Dumnezeiestile Taine. De cata cinste ai invrednicit, Doamne, neamul crestinesc
de marturisire dreptslavitoare, incredintandu-i si dandu-i mostenire Sangele
Tau Cel Dumnezeiesc, intreaga Dumnezeire si Omenitate, imbogatind si
innemurind tot omul. Cu cata dragoste suntem indatorati fata de Tine, Doamne, cu
cata recunostinta, ce dragoste suntem datori sa avem intre noi, ce datori suntem sa ne
iubim si sa ne cinstim unii pe altii mai mult decat pe sine (Filipeni 2, 3)! Multumesc
Tie, Doamne, pentru toate milele Tale cele negraite!
Preotii si diaconii, de la tara si de la oras, oare cu vrednicie se impartasesc la
fiecare liturghie? Nu multi o fac cu nevrednicie. Dumnezeu vede ce gandesc si
fac ei. Doamne, Tu esti Dreptul Judecator al tuturor: nu ne osandi pe noi, cei
nevrednici, care des ne impartasim din potir cu Sfantul Tau Trup. I ata, noi toti
suntem nevrednici de infricosatoarele si cele mai presus de ceruri si de viata
facatoarele Tale Taine. Nemasurata Ta milostivire sa acopere pacatele noastre!
Oare pretuiesti tu, preote care in fiecare zi slujesti si savarsesti liturghia,
roadele impartasaniei cu Sfintele, de viata facatoarele, infricosatoarele si mai
presus de ceruri Taine?! Oare simti curatirea de pacate, innoirea, luminarea,
renasterea, sfintirea, pacea lui Dumnezeu, care intrece toata mintea, simti ca jugul
este bun si sarcina este usoara (Matei 11, 30), simti libertatea duhului, bucuria in
Duhul Sfant? Fericit esti tu daca simti toate acestea si multumesti lui Dumnezeu.
Aprinde in tine darul lui Dumnezeu, nu fi nepasator, nesimtitor, nemultumitor.
Pentru simtamantul recunostintei te vei invrednici de mai mare har; indreapta-
te pe tine insuti, in toate sa tinzi catre desavarsirea vietii si a virtutii, ca sa te
invrednicesti a auzi glasul Domnului: Sluga buna si credincioasa! I n putine ai
fost credincios, peste multe te voi pune; intra intru bucuria Domnului tau (Matei
25,21).
Tu, preot al lui Dumnezeu, slujitor al Facatorului Preainalt, slujeste Liturghia cu
frica si cu pregatirea cuvenita, mai ales daca slujesti in fiecare zi; ia seama ce
faci din pantecele tau, care in fiecare zi este biserica a lui Dumnezeu prin
impartasirea cu sfintele si de viata facatoarele lui Hristos Taine - oare nu-l faci
unealta desfatarii pantecelui si lacomiei, unealta a diavolului, care prin pantece a
tras in iad neamul omenesc si l-a supus blestemului? Tine cu tarie postul cel poruncit
155

de Mantuitorul, ia aminte la tine insuti si la ceilalti, si mantuieste-te pe tine insuti
mantuind totodata poporul.
Sa se cerce pe sine omul ce vrea a se impartasi cu Sfintele Taine, si atunci sa se
impartaseasca el cu Painea cea cereasca, cu Trupul lui Hristos, si sa bea din
Paharul vietii: ca cel ce mananca si bea cu nevrednicie, osanda, isi mananca si isi
bea, nesocotind Trupul Domnului (1 Corinteni 11, 28-29). Deci, cei ce doriti
impartasirea, cercetati-va pe voi insiva, constiinta voastra, amintiti-va pacatele
voastre osanditi-va pe voi insiva mai inainte de infricosata Judecata: fiindca
daca am socoti, adica ne-am cerceta cu de-amanuntul viata si ne-am indrepta, nu am
fi osanditi.
(din: Sfantul Ioan de Kronstadt, Spicul viu. Ganduri despre calea mantuitoare,
Editura Sophia, Bucuresti, 2002)
Craciunul si rostul vietii. NASTEREA DOMNULUI: BUCURIE INTRU
CUTREMUR/ Spovedanie si grijanie de ce si cum sunt legate?/ CO-
DEPENDENTA: TRAIM CA SA PLACEM OAMENILOR?/ Taina copilului si
taina robului (Recomandari duhovnicesti I )
Publicat pe 17 Dec 2011 | Categorii: Articolele saptamanii, Craciunul, Pagini
Ortodoxe, Preoti si duhovnici romani, Sfanta Impartasanie, Spovedania | | Print

Sfantul Ioan Gura de Aur:
Lui Irod se aseamn toi cei care se mprtesc cu nevrednicie cu Sfintele
Taine! Unul ca acesta, spune Pavel, va fi vinovat fa de Trupul i Sngele
Domnului
Doxologia:
Sfntul Ioan Gur de Aur: Magii de la Rsrit i cretinii de astzi
S ne deprtm de lucrurile pmnteti, c i magii, atta vreme ct erau n
Persia, vedeau numai steaua; dar cnd s-au deprtat de Persia, au vzut pe
Soarele dreptii!
S cutm deci s fim i noi ca magii! S ne eliberm de obiceiurile cele
pgneti, s ne deprtm mult de ele, ca s vedem pe Hristos; c i magii nu L-
ar fi vzut dac nu s-ar fi deprtat de ara lor. S ne deprtm de lucrurile
pmnteti, c i magii, atta vreme ct erau n Persia, vedeau numai steaua; dar
cnd s-au deprtat de Persia, au vzut pe Soarele dreptii; dar mai bine spus, nici
steaua nu ar fi vzut-o dac nu s-ar fi ridicat de acolo cu rvn.
156

S ne ridicm i noi! Las-i pe toi ceilali s se tulbure! Noi s alergm la casa
Pruncului! S nu ni se potoleasc dorul chiar dac mprai, popoare i tirani ne-
ar tia drumul. Aa, vom deprta din calea noastr toate greutile. C i magii n-ar
fi scpat de primejdia care venea din partea mpratului, dac n-ar fi vzut
Pruncul. nainte de a-L vedea, erau nconjurai din toate prile de fric, de
primejdii, de tulburri; dup ce I s-au nchinat, linite i siguran! Acum, nu-i
mai primete steaua, ci ngerul, c prin nchinare ajungnd preoi, I-au adus i daruri.
Prsete dar i tu poporul iudeu, oraul tulburat, pe tiranul uciga, nlucirea cea
lumeasc, grbete-te spre Betleem, unde este Casa Pinii celei duhovniceti.
Eti pstor? Vino i vei vedea pe Prunc n colib! Eti mprat? Nu vii s-L vezi?
Atunci nu i-e de folos porfira mprteasc! Eti mag? Asta nu te mpiedic deloc,
numai dac vii s-L cinsteti i s I te nchini Lui, nu ca s calci n picioare pe Fiul
lui Dumnezeu.
F aceasta cu cutremur i cu bucurie! Pot sta mpreun bucuria i cutremurul!
Vezi s nu fii ca Irod i s spui: C venind s m nchin Lui i venind s vrei s-L
ucizi! C lui Irod se aseamn toi cei care se mprtesc cu nevrednicie cu
Sfintele Taine! Unul ca acesta, spune Pavel, va fi vinovat fa de Trupul i
Sngele Domnului, pentru c au n ei nii pe mamona, pe tiranul pe care-l supr
mpria lui Hristos, tiran mai nelegiuit dect Irod. Mamona vrea s stpneasc
i trimite pe cei ai lui s se nchine lui Hristos numai de form, dar l junghie
cnd I se nchin. S ne temem, dar, ca nu cumva s avem chip de rugtori i de
nchintori, dar cu fapta s facem cele potrivnice. Cnd vrem s ne nchinm, s
aruncm totul din mini! De avem aur, s-l dm lui Hristos, s nu-l ngropm n
pmnt! Dac barbarii aceia I-au adus atunci aur ca s-L cinsteasc, cine eti tu de
nu dai nimic celui care are nevoie de ajutor? Aceia au fcut att drum ca s vad
pe Cel nscut, dar tu ce aprare mai poi avea cnd n-ai de trecut nicio uli ca s
cercetezi pe cel bolnav i ntemniat? Ni-e mil negreit de bolnavi, de ntemniai i
de vrjmai, dar tu n-ai mil nici de Stpnul i Binefctorul tu. Magii i-au adus
aur, dar tu abia de-I dai o pine. Magii au vzut steaua i s-au bucurat, dar tu vezi
chiar pe Hristos, strin i gol i nu-i tresare inima! Care dintre voi cei de fa,
care ai fost ncrcai cu attea binefaceri, ai fcut o cale att de lung de dragul lui
Hristos, ca barbarii aceia, dar mai bine spus, mai filosofi dect filosofii? Dar pentru
ce vorbesc de cale lung? Multe femei de-ale noastre sunt att de trndave nct nu
merg nicio uli ca s vad pe Hristos, n ieslea cea duhovniceasc, dac nu sunt
purtate de catri. Alii dei pot s mearg pe picioarele lor, totui n loc s
mearg la biseric, prefer afacerile i teatrele! Barbarii aceia, nainte de a-L
vedea, au fcut atta cale de dragul lui Hristos! Tu ns nici dup ce L-ai vzut n-
ai rvna lor, ci-L lai pe Hristos i dai fuga s vezi pe actori, l vezi pe Hristos
culcat n iesle i-L prseti ca s vezi femei pe scen. De cte trsnete nu-s
vrednice aceste purtri?
157

(Extras din Sfntul Ioan Gur de Aur, Omilii la Matei, PSB 23, E.I.B.M.B.O.R.,
Bucureti, 1994)
Rostul vieii noastre este s gustm ntruparea Domnului cu ncredere i cu
ndejde
Asociaia Studenilor Cretini Ortodoci Romni (ASCOR) filiala Iai a organizat
o nou ntlnire din seria conferinelor Naterea lui Hristos vremea bucuriei din
Postul Crciunului. Invitatul tinerilor ascoreni a fost protos. Hrisostom Rdanu.
n Aula Magna Mihai Eminescu a Universitii Al. I. Cuza din Iai a avut loc
mari, 6 decembrie, conferina Crciunul i rostul vieii noastre. Prelegerea a fost
susinut de protos. Hrisostom Rdanu, consilier al Sectorului nvmnt al
Arhiepiscopiei Iailor. [...]
Rostul, o lucrare care l definete pe om
Invitatul tinerilor ascoreni a fcut referire, n continuare, la tema conferinei,
explicnd semnificaia cuvntului rost. Cuvntul rost mi este cu totul i cu
totul drag pentru c vorbete despre un soi de aezare, care nou ne lipsete astzi
i dup care tnjim. Rost, este acea lucrare pe care tu i-o gseti i care te
definete. Cnd omul se ntreab Care este rostul meu pe lume?, este ca i cum ar
ntreba Cine sunt eu?. Rostul pleac de la contientizarea prezenei mele ca om.
Omul este prezen i lucrare, dup cum i Dumnezeu este i toate fiinele
raionale sunt. Aezarea nluntrul acestei aezri pe care noi o numim rost este
un lucru mai dificil de mplinit, mai dificil de regsit. Vedei ct este de dificil s
ne apropiem de un rost pe care noi s-l credem al nostru? Aceasta pentru c noi
confundm ateptrile noastre, previziunile noastre despre viitorul nostru cu
nsui rostul nostru. Rostul nostru nu st neaprat n voina noastr, rostul nu st
n ateptarea mea, n lucrul pe care eu l atept de la mine. Pentru noi, cretinii,
acest rost este foarte clar definit, este un rost pe care de o bun bucat de vreme
l cunoatem, dar pe care, de multe ori, l tratm cu indiferen, a afirmat protos.
Hrisostom Rdanu, care a vorbit tinerilor prezeni despre legtura dintre Naterea
Domnului i Pati, pornind de la modul n care cele dou scene sunt reprezentate n
iconografia Bisericii noastre.
Naterea i nvierea Domnului, elementele ntruprii
Un scriitor sirian din sec. al IV-lea, Afraat, spunea c Naterea lui Hristos a
reprezentat acel toiag al lui Moise care a intervenit n apele istoriei i a artat o
crare pentru noul Israel, pentru noul popor al lui Dumnezeu. n aceast mare a
vieii, n care crri nu pot fi trase, n care trasee nu pot fi stabilite, intervine un
semn, un element care desparte apele, care arat tria ce st la baza acestei ape,
realitatea pe care ea se fundamenteaz. Pe aceast trie suntem noi invitai s
trecem. Este interesant asocierea ntre Naterea Domnului i Pati. Nu puini
158

teologi au observat faptul c acea grot a naterii seamn, n iconografia
noastr, cu mormntul din care a rsrit via, nviere. Domnul nsui este
reprezentat n scena naterii nfat, cu o form de fa care amintete mai mult
de giulgiu dect de scutecele obinuite. Este aezat apoi ntr-un soi de structur
care seamn mai degrab a mormnt, dect a iesle. Aceste asocieri ne duc cu
gndul la un element care le era foarte drag Prinilor din vechime. Ei, cnd
vorbeau de Naterea lui Hristos, foloseau mai puin cuvntul genesis, care
nseamn natere n limba greac. Prinii din vechime vorbeau despre
ntrupare. ntruparea este strns legat de dou elemente: Naterea Domnului ca
atare i nvierea. ntruparea fr nviere este o realitate fr sens. Fr nviere,
ntruparea Fiului lui Dumnezeu n noi nu poate fi. Voind s ilustreze legtura
dintre Natere i nviere, iconografii au aezat tema Naterii Domnului Iisus Hristos
ntr-un context care aduce aminte de iconografia nvierii, dect de cea a Naterii
propriu-zise, a remarcat protos. Hrisostom Rdanu.
Fiul lui Dumnezeu s-a propus umanitii prin chipul unui copil
n ultima parte a conferinei, protos. Hrisostom Rdanu a artat c rostul vieii
omului este s guste din ntruparea Domnului, adic s se mprteasc cu
Trupul i Sngele Lui. Rostul vieii noastre este s gustm ntruparea Domnului
cu ncredere i cu ndejde. Dup ce am gustat i am vzut c bun este Domnul,
am datoria, am chemarea, am rostul de a spune i altora cine este Dumnezeu i ct
de mult bine a fcut Dumnezeu oamenilor. Un copil nu poate intra n vieile
oamenilor cu fora, el nu se impune. Oamenii mari se pot impune prin fora
prezenei. Acesta este motivul pentru care Fiul lui Dumnezeu s-a propus
umanitii prin chipul unui copil. Cnd la rndu-I a crescut, a spus: Lsai copiii
s vin la Mine, c a unora ca acetia este mpria cerurilor. Cnd apostolii se
certau pentru ntietate, a luat un copil, l-a pus n mijlocul lor i le-a zis: De nu
vei fi ca unul dintre acetia, nu vei intra n mpria cerurilor. Copil este cel
care depinde ntotdeauna de altcineva mai mare. Noi, dac suntem copii ai lui
Dumnezeu, trebuie s contientizm aceast dependen binecuvntat de
Dumnezeu, a subliniat protos. Hrisostom Rdanu.
Pr. Sever Negrescu: Robul de mine
n mpria trupului fac ce vreau, n mpria Duhului fac ce trebuie. Prin
Spovedanie m scutur de ceea ce am vrut i prin mprtanie m mbrac n
ceea trebuie.
M simt curat de patimile toate
i-alerg la Tine-n brae ca un prunc
a vrea s-i spun acum dac se poate:
159

Te-am rstignit la umbra mea de nuc.
Biserica lui Hristos este astzi, mai mult ca oricnd parc, inta rutilor,
amgirilor, nonculturii. Cei care atac Biserica se poziioneaz, majoritatea, n
exteriorul acesteia, i este de neles acest fapt, ce nu este de neles: de ce astfel de
oameni doresc transpunerea miezului n coaj i invers? Ca i cum coaja de nuc
poate ine moral smburelui sau, mai ru, viina poate nlocui cireaa. Astzi, toi
oamenii tiu c Biserica este bogat, c o stare a nscut doi gemeni, dar ieri
nu au tiut i nu vor s tie nici mine ci sfini a dat Biserica umanitii i ci
martiri a dat umanitatea Bisericii. Astfel de oameni sunt departe de Biseric. Ei
nu merit nicio atenie pentru c nu s-au spovedit i nu s-au mprtit niciodat,
pentru c ei sunt oameni fr Omenie.
Prin Sfnta Spovedanie i Sfnta mprtanie omul are Omenie, omul este
Om. Animalele nu se spovedesc, nu se mprtesc. Ele se bucur, se
ntristeaz, se nmulesc, latr, mugesc, le este sete, le este foame, dar att
Animalele rmn animale.
Prin Spovedanie omul vorbete cu Dumnezeu n prezena Duhovnicului. La
Spovedanie omul trebuie s fie sincer, fr team, fr reineri, cu bucurie, cu pace,
cu ncredere.
Prin mprtanie omul este cu Dumnezeu, omul merge cu Dumnezeu, omul l
primete pe Dumnezeu n sngele lui, n trupul lui, n viaa lui i pentru existena de
dincolo de aceast via.
Acestei Sfinte Taine a Bisericii i se mai spune, pe romnete, i Grijania,
nsemnnd ntr-o traducere duhovniceasc, a avea grij de suflet.
Avem n via, sau ne izbim n via de dou mentaliti: una pgn, robitoare a
trupului i una ortodox, eliberatoare a Duhului. Concluzia este una i general: n
mpria trupului fac ce vreau, n mpria Duhului fac ce trebuie. Prin Spovedanie
m scutur de ceea ce am vrut i prin mprtanie m mbrac n ceea trebuie.
De ce sunt legate aceste dou Sfinte Taine? Pentru c prin Spovedanie
mrturisesc pcatele mele, prin mprtanie (Grijanie) mrturisesc pe
Biruitorul pcatelor mele, Iisus Hristos. Dac nu m spovedesc i nu m
mprtesc, rmn un rob al pcatelor mele i al familiilor acestora nsctoare de
iluzii; dac m spovedesc i m mprtesc devin un rob al lui Dumnezeu, al
Adevrului, al Biruinei, al Dragostei, al mpcrii, al Certitudinilor.
Robul de mine
Dana Alecu: Fidel mie sau celorlali?
160

Cum s fim n relaia cu ceilali? Cum s fim n relaia cu noi nine? Cum s fim
fideli nou nine, opiniilor, gndurilor i sentimentelor noastre, pstrnd n acelai
timp relaia cu cei din jur i bucurndu-ne de acceptarea i aprecierea acestora?
Care este dreapta msur ntre a rspunde nevoilor mele afective, sociale, de
mplinire a potenialului personal i a rspunde nevoilor semenilor notri?
Putem alege s ne raportm n mod independent la cei din jurul nostru.
Aceasta nseamn s fim foarte ateni, foarte centrai pe propriile nevoi, pe
mplinirea acestora, ignornd n totalitate persoanele de lng noi. Putem alege
s ne punem ntotdeauna pe primul loc, n detrimentul aproapelui nostru. Este
un stil interpersonal care pn la un anumit punct ferete pe cel ce l adopt de
riscul de a fi rnit n ceilali, dar sfrete prin a-l izola, a-l nchide n cercul
propriilor concepii, idei. n acest mod omul poate ajunge s se autoizoleze,
trind n acelai timp senzaia c ceilali nu l neleg sau spunndu-i c nu
are nevoie de ceilali pentru a fi fericit.
Relaiile co-dependente cu cei din jur sunt o plas de pianjen
Un alt stil de relaionare, din ce n ce mai rspndit, este cel co-dependent
dependent de ceilali -, n care nevoia de aprobare, confirmare din partea
semenilor este resimit ca fiind vital. Bazele unui astfel de stil de relaionare
sunt puse n timpul copilriei, n principal n relaia cu prinii, care manifestau fie
rceal afectiv, fie tendin accentuat de control. i astfel, un copil care a avut
n permanen nevoie de aprobarea i sfatul prinilor pentru a lua decizii se
transform ntr-un adult care nu poate pune limite n relaia cu cei din jur,
permite acestora s aib o atitudine intruziv fa de deciziile sale i fa de
viaa sa personal n general. Relaiile co-dependente cu cei din jur sunt o plas
de pianjen n care, pe fondul unor vechi carene afective neacoperite, oamenii
se pot prinde foarte uor, fr a ti apoi cum s se desprind punnd limite.
Aceasta cu att mai mult cu ct n jurul nostru, n familii, la locul de munc, printre
vecini, amici, cunoscui, n diverse situaii, gsim oameni care s ne dea sfaturi
despre cum e bine s procedm, ce decizii s lum, cum s reacionm sau chiar
cum s simim. Sfaturile vin de cele mai multe ori n mod spontan, fr a fi
cerute, iar prin tonul i insistena cu care sunt oferite par a nu lsa libertate de
alegere. Dei oameni n toat firea, cu responsabiliti variate, n aceste situaii ne
putem simi redui din nou la vrsta copilriei, cnd trebuia s dm socoteal
n faa prinilor de ceea ce fceam. Ceea ce este dificil n astfel de situaii, mai
ales cnd trieti mult timp doar pentru a mulumi pe cei din jur i pentru a
obine aprobarea lor, este c nici mcar nu tim cu adevrat ceea ce vrem, care
sunt nevoile noastre i care este decizia cea mai bun pentru noi nine.
n momentele n care trebuie s lum hotrri, mai mult sau mai puin de amploare,
n minte ne apar tot felul de argumente i contraargumente sub forma a ce ar spune
prinii, ce ar spune rudele, ce ar spune efii, colegii, ce ar spune vecinii sau
161

prietenii. i brusc ne trezim purtnd povara cutrii aprobrii din partea
tuturor i ne strduim n zadar s mulumim prin decizia i viaa noastr pe cei
din jur. Uitm astfel c principala responsabiltate de a fi mulumii cu deciziile i cu
viaa noastr o avem fa de noi nine. [Dumnezeu, n.n.].
Suntem mereu pe punctul de a cuta i a oferi scuze celor din jur pentru ceea ce
gndim, simim, suntem, fiind ncrcai de sentimente de vinovie i de
senzaia de inadecvare (nu suntem cum trebuie, oare cum ar trebui s
fiu?!). i asta este o povar zilnic pe care o putem purta fr ca cineva s ne
cear cu adevrat acest lucru. Trim n exterior, n relaia cu ceilali, iar
aceast fug permanent dup aprobarea tuturor n tot ceea ce facem i suntem
ne face s ne ignorm pe noi nine, s nu tim de fapt cum suntem i ne
mpiedic s ne bucurm de aceasta.
Ce nseamn relaii sntoase?
Vindecarea din acest mod bolnav de relaionare ar duce de la co-dependen la
interdependen. Uor de zis, greu de fcut, dar nu imposibil, cu ajutorul lui
Dumezeu. Interdependena, ca mod sntos de raportare la ceilali, nseamn n
primul rnd o bun cunoatere i acceptare a nevoilor noastre, asumarea
responsabilitii pentru mplinirea acestora, precum i acceptarea i
respectarea celorlali, cu gndurile, sentimentele, nevoile i deciziile lor.
Pentru vindecarea relaiilor co-dependente, pasul nu este a ncerca s i schimbm pe
ceilali, s i determinm s nu ne mai dea sfaturi, s nu ne mai condiioneze, s nu
mai aib o atitudine intruziv n viaa noastr. Normalizarea i armonizarea
relaiilor cu cei din jur pornete de la vindecarea noastr, de la stabilirea unei
relaii bune cu noi nine i cu Dumnezeu. Dac ajungem s nu mai avem
ateptri i pretenii nerealiste de la noi nine de a nu grei niciodat, de a fi
buni n toate, de a mulumi pe toi cei din jur, de a nu simi niciodat tristee,
revolt i mnie i nici de la Dumnezeu: s ne mplineasc toate cererile, s
rspund de ndat rugciunii noastre, s i schimbe pe ceilali, s i pedepseasc
pe cei care ne-au rnit, vom reui s avem mai mult bucurie n via.
Ieirea din co-dependen
Iat civa pai pe care i putei pune n practic ncepnd chiar de acum, pentru a
iei din hiul co-dependenei:
- devenii contieni de ceea ce gndii i simii, fr a v nbui sentimentele,
considernd c nu e bine, nu e normal s simt asta;
- mprtii-v gndurile i sentimentele cu ceilali i permitei-v s v
exprimai prerile, s spunei sunt de acord sau nu sunt de acord, s
acceptai i s refuzai;
162

- vorbete n rugciunile tale cu Dumnezeu i spune-I gndurile, sentimentele,
temerile i frmntrile tale;
- stabilete limite n relaia cu ceilali. Nu le permite s i spun ce s faci,
gndeti sau simi. O relaie armonioas cu cei din jur nu nseamn s le
permii altora s i conduc viaa;
- respect limitele puse de ceilali n relaia cu tine. Permite celorlali, orict de
apropiai ar fi, s ia propriile decizii. A accepta limitele celuilalt nu nseamn
destrmarea relaiei, ci vindecarea i maturizarea acesteia;
- elibereaz-te de povara de a-i mulumi pe ceilali. Scopul nostru este de a avea
o relaie armonioas cu ei, de a-i respecta i a-i sprijini.
MARTURISIRE SI IMPARTASIRE Sfantul Grigorie Palama
Publicat pe 19 Nov 2008 | Categorii: Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Hrana
duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Pocainta, Sfantul Grigorie Palama,
Spovedanie si Impartasanie (Sfintele Taine) | | Print





Sfantul Grigorie Palama:
DESPRE SFINTELE SI INFRICOSATOARELE LUI HRISTOS TAINE
(Omilia 56 rostita cu patru zile inaintea Nasterii lui Hristos cca 1350)
Cuvantul care contribuie la mantuirea sufletelor noastre joaca rolul unei
seminte. Deci asa cum plugarii lucreaza mai intai pamantul cu plugul, dupa care
arunca in el semintele, tot asa si noi trebuie sa ne lucram si sa ne pregatim pe noi
insine spre primirea semintei ceresti, adica a cuvantului intelepciunii
duhovnicesti.
Caci nu suntem un pamant neinsufletit si insensibil, ca sa ne primim cultivarea si
semintele de la altii, ci suntem un pamant insufletit care respira si cuvantator. De
aceea trebuie sa ne pregatim pe noi insine prin pocainta. Iar ca sa va arat si
inceputul pocaintei si cultivarii sufletului, aceasta e ceea ce faceau de la ei insisi cei
ce veneau la botezul lui Ioan, caci zice Scriptura: Ieseau si se botezau in Iordan
marturisindu-si pacatele lor (Mt 3, 5; Mc 1, 5).
163

2. Asadar, marturisirea pacatelor e inceputul acestei cultivari, adica al pocaintei
si pregatirii ca sa primeasca cineva in sine cuvantul lui Dumnezeu care poate sa
mantuiasca sufletele noastre; caci si plugarii de aceea au inventat aratul, pentru ca
acesta scoate din sanul pamantului radacinile salbatice si-l face in stare sa
primeasca semintele si rasadurile noastre.
Acelasi lucru il face si marturisirea ogorului cuvantator al inimii: dezgroapa si
scoate patimile rele din ascunsul ei si o face gata spre primirea sfintelor seminte
si in stare de cultivarea si purtarea roadelor virtutilor. Caci asa cum dupa
caderea lui Adam pamantul a ajuns sa nasca spini si palamida (Fc 3, 18) si celelalte
plante nefolositoare, tot asa si inima omului a ajuns sa nasca patimile si gandurile
de rusine si rele, si pacatele care ies din ele.
3. De aceea e necesar, fratilor, ca fiecare din noi sa aiba un parinte duhovnicesc
si sa vina la el cu credinta, sa se smereasca inaintea lui si sa-i vesteasca patimile
rele ale inimii si, primind medicina duhovniceasca, sa scoata din suflet spinii si
palamida pacatului, pe care fiecare din voi le-ati crescut la san prin viata
patimasa si iubitoare de placere, si asa sa va plecati urechile la invatatura Duhului
si sa ascultati la cele propovaduite si spuse inainte de noi spre folosul comun, iar
prin iertarea si binecuvantarea de la noi sa va impacati cu Cel care din neasemanata
Sa iubire de oameni a plecat cerurile si S-a pogorat si a aruncat semintele mantuirii
in inimile celor ce-L asculta.
Nimeni dintre voi sa nu se abtina de la acest inceput al pocaintei, caci cum va
inainta mai departe si va progresa mai bine, daca nu s-a atins nici macar de
inceputul virtutilor?
4. E necesar insa ca voi toti sa va sarguiti spre aceasta mai cu seama acum, caci
aceste patruzeci de zile ni s-au dat de purtatorii de Dumnezeu Parinti ca
inainte-curatire, fiindca duc spre praznuirea anuala a nasterii dupa trup a
Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, in care e
obiceiul pentru aproape toti crestinii sa vina la impartasirea Sfantului Sau Trup si
Sange si prin Acesta sa se uneasca cu El si sa se faca in chip dumnezeiesc un duh si
un trup cu El.
Caci daca, asa cum a aratat mai inainte cuvantul nostru si cum va mai infatisa
inaintand, fara marturisire si pocainta care urmeaza nimeni nu va fi vrednic
nici macar de primirea cuvintelor dumnezeiesti, cum va primi cineva in sine
insusi Trupul si Sangele lui Hristos fara sa se fi curatit mai inainte prin
marturisire si pocainta pe masura greselilor lui?
De aceea si marele Pavel da marturie si vesteste spunand: Sa se puna la incercare
fiecare pe sine insusi, si asa sa manance din aceasta Paine si sa bea din acest
Pahar; caci cine mananca si bea cu nevrednicie, osanda isi mananca si bea,
164

nedeosebind Trupul Domnului (1 Co 11, 28), nedeosebind adica faptul ca acest
Trup fiind fara pacat nu va binevoi sa locuiasca intr-un trup indatorat pacatelor.
5. Caci daca nu e cu putinta sa-si intinda mainile spre Hristos si sa se roage celui
care nu le are curate de pacat si n-a indepartat mai intai toata ura si gandurile care
vin din aceasta iar acest lucru il arata iarasi Pavel zicand: Vrem sa va rugati in tot
locul ridicand maini cuvioase, fara manie si ganduri (1 Tim 2, 8 ) si daca n-
avem indraznire spre Dumnezeu fiindca n-am agonisit o constiinta
necondamnata cum spune ucenicul cel iubit al lui Hristos, Ioan Teologul: Daca
inima noastra nu ne condamna, avem indraznire la Dumnezeu (1 In 3, 21) cum
vom avea in noi insine pe Dumnezeu si ne vom face concorporali cu El, daca n-
am indepartat mai intai de la noi pacatele prin marturisire, nici n-am curatit
murdaria care se face sufletului de la ele prin milostenie, curatie, infranare,
rugaciune si strapungere a inimii si celelalte fapte ale pocaintei?
Sau nu cumva Dumnezeu nu va primi darul tau, daca nu esti curat atat tu insuti, cat
si el iar acest lucru l-a aratat pe de o parte prin Cain care n-a fost atent la darurile
lui, ci i-a zis: Nu, daca le-ai adus corect, dar nu le-ai impartit corect (Fc 4, 7),
apoi prin Legea veche, care oprea sa se aduca la casa lui Dumnezeu plata unei
desfranate (Dt 23,19), iar mai apoi spunand prin Evanghelie: Du-te mai intai si
impaca-te cu fratele tau si apoi venind adu darul tau (Mt 5, 24) dar iti va da tie,
celui ce nu te-ai curatit mai inainte prin marturisire si pocainta marele Lui dar,
Trupul Sau? Ce spui?
Dumnezeu insa nu vrea nici macar ca indreptarile Lui sa fie graite de o gura
necurata, caci zice Scriptura: I ar pacatosului i-a zis Dumnezeu: Pentru ce
povestesti indreptarile Mele si iei legamantul Meu in gura ta? (Ps 49, 19). Nu
lasa deci legamantul Sau sa fie luat intr-o gura necurata, dar va da Trupul Sau
intr-o asemenea gura?

6. De aceea sa ne curatim mai inainte, fratilor, si gura si trupul si gandirea, si sa ne
apropiem cu constiinta buna si curata. Caci daca lucratorii in arama si aurarii care
topesc in jurul aramei aur sau argint sau altceva asemanator vrand sa adauge prin
lustruire floarea culorii, mai intai le razuiesc curatind orice murdarie, cu cat mai
mult noi, care urmeaza sa fim auriti intr-un mod mai bun sau mai bine zis sa
fim indumnezeiti, trebuie sa ne curatim mai inainte de orice intinaciune a
trupului si a duhului?
Caci nu ne facem stralucitoare numai suprafata, ca arama lustruita, ci toate
cele dinauntru. Sa ne apropiem astfel dupa ce ne-am spalat mai inainte de
petele din adancul sufletului. Fiindca asa ne vom apropia si de mantuire.
165

7. Daca insa ne apropiem cu o rea constiinta, nedobandind prin marturisire
iertarea de la cel ce a primit puterea de a lega si dezlega unele ca acestea,
inainte de a ne fi intors de la Dumnezeu, inainte de a ne fi indreptat dupa
indreptarul evlaviei, atunci ne apropiem negresit spre osanda noastra si
pedeapsa vesnica, alungand insesi indurarile dumnezeiesti si rabdarea Lui fata
de noi, caci am calcat in picioare pe Fiul lui Dumnezeu, am socotit sange comun
sangele testamentului cu care ne-a sfintit si am batjocorit harul Duhului (Evr 10,
29).
Caci cel care a rupt mantia imparateasca si cel care a aruncat-o in noroi, vor fi supusi
negresit aceleiasi osande, iar cel care a varsat un parfum in noroi si cel ce l-a incuiat
intr-un vas imputit au facut acelasi rau. Prin urmare, darul dumnezeiesc nu pateste
nimic, caci este nepatimitor, dar zboara de la noi in chip nevazut, caci mirul
nu se incredinteaza unui vas putred; iar ceea ce a patit, daca e supus patimirii,
ajungand netrebnic, aceea o va suferi in chip nevrednic cel care l-a adus
ofranda.
8. Sa ne facem, asadar, vrednici prin pocainta, sau mai bine zis sa ne aducem
ofranda pe noi insine prin faptele pocaintei Celui ce poate sa faca vrednici din
nevrednici; si asa sa ne apropiem cu o nadejde ce nu va fi rusinata si cu credinta
privind nu simplu la ceea ce se vede, ci la cele ce nu se vad. Fiindca Painea
aceasta e ca o perdea care ascunde inauntru dumnezeirea; acest lucru aratandu-l
dumnezeiescul Pavel spunea ca El ne-a innoit o cale noua si vie prin perdea, adica
prin trupul Sau (Evr 10, 20) si prin el urca la ceruri cetatenia noastra caci acolo e
Painea aceasta si intram in Sfanta Sfintelor cea adevarata prin ofranda in curatie a
trupului lui Hristos: Sa ne apropiem deci, fratilor, cu inima adevarata in
certitudinea credintei (Evr 10, 22).
9. Caci de aceea se numesc Taine, pentru ca nu este pur si simplu ceea ce se
vede, ci ceva duhovnicesc si de nespus; si daca, precum spunea Domnul, Duhul e
ceea ce face viu, carnea nu foloseste la nimic (In 6, 63), daca te uiti numai la ceea
ce apare, nu te vei folosi cu nimic, dar daca te uiti la Duhul, adica daca vezi
insasi Painea care sta inainte in chip duhovnicesc, atunci te vei face viu
impartasindu-te din ea. Caci Ea este mancarea care nu piere, ci ramane spre
viata vesnica (In 6, 2-7), Painea cea adevarata Care coboara din cer, Care e vie si
da viata lumii; pe Care cine nu o mananca, nu va fi viu, dar cel care o mananca va fi
viu in veac, nu numai inviind, ci si slobozit fiind de pedeapsa si dobandind imparatia
vesnica.
Caci despre aceasta Paine Domnul le-a vorbit nu numai ucenicilor Lui la Cina cea de
Taina, ci a glasuit limpede invatand deschis si cu indrazneala in sinagoga si
spunand: Painea pe Care Eu o voi da pentru viata lumii este trupul Meu (In 6,
51), si iarasi: Daca nu veti manca trupul Fiului Omului si nu veti bea sangele
166

Lui, nu veti avea viata in voi. Cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu are
viata vesnica (In 6, 53-54).
O, ce minune! Vai, ce maretie a iubirii, pe care Dumnezeu a revarsat-o peste noi cu
bogatie! Ne-a nascut din nou prin Duhul si ne-am facut un duh cu El, precum
spune Pavel: Cine se lipeste de Domnul e un duh cu El (1 Co 6, 17).
10. Deci ca sa fim una cu El nu numai dupa duh, ci si dupa trup, carne din
carnea Lui si os din oasele Lui, ne-a daruit contactul intim cu El prin aceasta
Paine. Caci orice iubire isi are desavarsirea printr-o unire, iar inceputul dintr-o
asemanare ()
Dar iubirea conjugala pare a avea ceva mai mult decat celelalte, caci din aceasta
pricina va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa si vor fi cei
doi un trup (Mt 19, 5), Taina aceasta mare este, spune dumnezeiescul Pavel, dar
eu vorbesc despre Hristos si despre Biserica (Ef 5, 32).
Acolo deci se vor lipi intr-un singur trup, nu si intr-un singur duh; noi insa prin
impartasirea acestei Paini dumnezeiesti nu ne lipim numai, ci ne amestecam cu
trupul lui Hristos si devenim nu numai un trup, ci un duh cu El. Vezi ca maretia
covarsitoare a iubirii lui Dumnezeu fata de noi are loc si se arata prin daruirea
acestei Paini si a acestui Pahar? Fiindca potrivit Psalmistului, jertfa si ofranda n-ai
voit, dar ne-ai intocmit un trup (Ps 39, 7; Evr 10, 5).

11. O, ce comuniune multipla si nespusa! Hristos S-a facut frate cu noi, intrand in
comuniune cu noi atat prin trup, cat si prin sange si prin ele asemanandu-Se
noua; ne-a castigat robi adevarati ai Lui rascumparandu-ne prin acest Sange; ne-a
facut prieteni ai Lui daruindu-ne aratarea acestor Taine; ne-a legat si armonizat cu
Sine insusi prin impartasirea acestui sange facandu-Se un trup cu noi.
Dar si Tata al nostru S-a facut prin dumnezeiescul Lui botez si ne hraneste la
sanii Sai ca o mama iubitoare pruncii sugari; si, lucru inca si mai mare si mai
uimitor, nu ne hraneste numai cu Sange in loc de lapte, dar si cu Trupul Sau, si
nu numai cu Trupul Sau, dar si cu Duhul Lui, pastrand pururea nemicsorata
nobletea data noua de El, ducand spre o dorinta mai mare si implinind aceasta
dorinta, lasandu-Se nu numai vazut, ci si atins si facut desfatarea noastra, si tinut de
fiecare din noi in inima si in insesi maruntaiele noastre, si spunand: Veniti, mancati
Trupul Meu si beti Sangele Meu cei ce doriti viata vesnica, ca sa nu fiti numai dupa
chipul lui Dumnezeu, ci si dumnezei si imparati vesnici si ceresti, imbracati in Mine,
imparatul si Dumnezeul cerului, infricosatori pentru demoni, dar minunati pentru
ingeri, fii iubiti ai Tatalui ceresc, pururea vii, frumosi la fiii oamenilor, locas placut
al preainaltei Treimi.
167

12. Caci daca prefigurarea acestui Trup l-a indreptat pe Avraam (Fc 14, 18; 15, 6;
22, 2-19), daca prefigurarea acestui Sange i-a pazit in Egipt vii pe intaii-nascuti ai
lui Israel (Is 12, 23), daca prefigurarea acestui Sange a curatit si sfintit insasi Sfanta
Sfintelor, a aratat pe pamant un cort al Numelui lui Dumnezeu si a facut preoti,
arhierei si unsi ai Domnului (Is 16, 34; Evr 9, 11 sq), daca prefigurarea a lucrat
acestea, ce va lucra adevarul lor?
Aaron nu intra fara aceasta prefigurare in sanctuar, nici noi nu vom putea pasi in
cele ceresti daca nu ne impartasim de acest adevar al lui, nici nu vom avea salas in
ceruri, nici nu vom fi salas al Dumnezeului cerurilor, nici jertfa vie si sfanta
bineplacuta lui Dumnezeu; caci numai prin El am dobandit apropierea. Caci ce
folos ai de sangele meu, de ma cobor in stricaciune?, spune imparatul si prorocul
David (Ps 29, 9).
13. De aceea, sa ne amestecam sangele cu Sangele lui Dumnezeu, ca sa stergem
stricaciunea din el, fiindca mult si negrait folos e in acest Sange. El ne face noi
in loc de vechi, si vesnici in loc de vremelnici; ne face nemuritori si vesnic
infloritori, ca niste pomi saditi langa curgerile apelor (Ps 1, 3) dumnezeiescului
Duh, din care se aduna rod spre viata vesnica.
Caci din rai tasnea un izvor sensibil si adapa fata pamantului nascand rauri sensibile
(Fc 2, 10); dar din aceasta Sfanta Masa, pe care potrivit psalmistului Hristos
ne-a gatit-o impotriva demonilor si patimilor care ne necajesc (Ps 22, 5),
tasneste un izvor care naste izvoare duhovnicesti, adapa suflete, le urca pana la
cer si intoarce ochii ingerilor spre frumusetea in care se vede diversitatea
intelepciunii lui Dumnezeu (Ef 3, 10), ii aduce sa doreasca sa se plece spre cele
daruite noua printr-un asemenea Sange.
Caci apropiindu-ne de aceste Taine ne facem purpura imparateasca, sau mai
bine zis sange si trup imparatesc, si ne prefacem o, ce minune! intr-o finalitate
dumnezeiasca, intrucat stralucirea lui Dumnezeu vine tainic asupra noastra, ne
invaluie in chip extraordinar, ne face unsi-hristosi ai lui Dumnezeu si ne da putere
sa stralucim ca soarele in prezenta Tatalui nostru potrivit fagaduintei Lui (Mt
13, 43), numai sa nu impiedice acest lucru vreo pata pusa pe sufletul celui ce se
apropie.

14. De aceea, nu numai sa ne curatim inainte si asa sa ne apropiem, dar sa fim atenti
la noi insine si, dupa ce am dobandit acest dumnezeiesc dar, sa aratam si multa
paza, ca sa ramanem mai presus de patimi si sa vestim virtutile Celui ce a
binevoit a locui in noi plecand de la asemanarea cu El in acestea aratata in noi.
Sa ne gandim cu Cine ne unim si de ce lucruri ne-am invrednicit si, uimiti de
maretia covarsitoare a darului si a iubirii fata de noi, sa ne randuim fapta,
168

cuvantul si gandul dupa vointa buna, bine-placuta si desavarsita a lui
Dumnezeu; fiindca un sange al unui nou testament intareste acest Nou Testament,
adica Evanghelia lui Hristos, caci spune: Un testament intra in vigoare dupa
moarte (Evr 9, 17).
Asadar, impartasindu-ne de Sangele Testamentului lui Hristos, sa nu-L facem lipsit
de vigoare prin faptele noastre, ca sa nu fim supusi unei osande si pedepse
vesnice, pentru ca am socotit un sange comun Sangele Testamentului in care am fost
sfintiti (Evr 10, 29).
Caci pe cat de mare e fagaduinta facuta celor ce pazesc sfintirea din
impartasire caci e fagaduita imparatia cerurilor pe atat de mare e si
pedeapsa celor ce s-au facut netrebnici dupa ce au primit darul; caci daca
incalcand cineva legea lui Moise, e ucis fara mila, de o cat mai aspra pedeapsa se
va invrednici cel ce a socotit sange comun Sangele Testamentului si a batjocorit
acest mare har? (Evr 10, 28-29).
15. Noi insa, fratilor, va rog sa pazim pentru noi insine nemicsorat harul lui
Dumnezeu, intinzandu-ne, intregi spre ascultarea si implinirea sfintelor
porunci si aducandu-ne pe noi insine ofranda lui Dumnezeu prin fapte, fiindca
si Acela S-a dat pe Sine insusi pentru noi. Insusi Tatal L-a dat pe Fiul Sau Unul-
Nascut pentru noi, Insusi Fiul Unul-Nascut al lui Dumnezeu S-a dat pe Sine Insusi,
iar noi nu ne vom da la randul nostru pe noi insine nu pentru Acela, ci pentru noi
insine?
Cum insa ne vom da pe noi insine lui Hristos Care S-a dat pe Sine insusi pentru
noi? Daca vom imbratisa iubirea fata de El si a unora fata de altii; daca ne vom
smeri sub mana tare a lui Dumnezeu si din pricina Lui atat fata de noi insine, cat
si unii fata de altii negandind la cele inalte, ci lasandu-ne dusi spre cele smerite
(Rm 12, 16); daca ne vom rastigni dupa putinta trupul impreuna cu patimile si cu
poftele lui (Ga 5, 24), daca ne vom omori madularele noastre pamantesti, betia,
desfranarea, necuratia, lacomia, si orice patima rea (Col 3, 5); daca vom muri
pentru pacat si vom trai pentru virtute.

16. Fiindca acestea ne invata trupul rastignit al lui Hristos care ne este pus
inainte spre hrana; caci de El suntem in acelasi timp hraniti si invatati sa avem
comuniune cu virtutile si patimirile Lui, ca sa traim si sa imparatim vesnic
impreuna cu El.
Acest lucru l-a vestit mai dinainte spunand prin prorocul David: Jertfa de lauda Ma
va slavi, si acolo e calea in care ii voi arata lui mantuirea Mea (Ps 49, 23). Caci,
intrucat e celebrat spre aducerea-aminte a celor savarsite de El pentru noi, este o
jertfa de multumire, de slava si de lauda pentru El. Si intrucat insusi Trupul si
169

Sangele lui Hristos sta inainte cu adevarat, El graieste lui Dumnezeu si Tatal
mult mai bine decat sangele lui Abel - fiindca acela striga la Dumnezeu impotriva
fratelui sau (Fc 4, 10), dar Acesta striga pentru noi, al caror frate a socotit lucru
vrednic sa se faca Hristos, facandu-ni-L milostiv si impacandu-ne cu Tatal Cel mai
de sus ne graieste insa si noua, aratandu-ne limpede calea iubirii, fiindca El S-a
golit pe Sine insusi pana la noi din iubirea Lui pentru noi si Si-a pus sufletul
pentru noi aratandu-ne calea smereniei, pentru ca in smerenia Sa judecata Lui s-
a ridicat, si a fost adus ca o oaie spre junghiere (Is 53, 7), calea ascultarii, pentru
ca El insusi a ascultat de Tatal pana la cruce si moarte (Flp 2, 8), calea care ne
daruie prin omorarea patimilor viata vesnica.
Pentru ca si El S-a facut mort, si iata e viu in veci, facandu-i vii pe cei ce se lipesc
de El prin virtute si credinta, slavindu-i si fiind slavit de ei, impreuna cu Parintele
Sau fara de inceput si cu Preasfantul, bunul si de viata facatorul Sau Duh, acum si
pururea si in vecii vecilor. Amin!
(in: I mpartasirea continua cu Sfintele Taine. Dosarul unei controverse
marturiile Traditiei, Editura Deisis, Sibiu, 2006)


DUMINICA VAMESULUI SI FARISEULUI. Incepe Triodul, incepe sa adie a
post. Predici puternice si zdrobitoare de inima ale SFANTULUI TEOFAN
ZAVORATUL
Publicat pe 04 Feb 2012 | Categorii: Despre inselare, Hrana duhului / PREDICI SI
CUVINTE DE FOLOS, Mandria, trufia, Pocainta, Sfantul Teofan Zavoratul, Triodul
si Postul cel Mare, Vamesul si fariseul | | Print
Frangerea inimii si inselarea cumplita a lui Eu nu sunt ca ceilalti!

Vedeti si postarile anterioare:
Predici, meditatii si cantari la DUMINICA VAMESULUI SI A
FARISEULUI (IPS Bartolomeu Anania, PS Sebastian Pascanu, Parintele
Petroniu Tanase)
VAMESUL SI FARISEUL sau o inima care plange. PREDICA
PARINTELUI GHEORGHE CALCIU (si audio)
170

PRIMA PREDICA A SFANTULUI TEOFAN ZAVORATUL
Doi oameni s-au suit la templu, ca s se roage: unul fariseu i cellalt vame.
Fariseul, stnd, aa se ruga n sine: Dumnezeule, i mulumesc c nu sunt ca
ceilali oameni, rpitori, nedrepi, adulteri, sau ca i acest vame. Postesc de dou
ori pe sptmn, dau zeciuial din toate cte ctig. Iar vameul, departe stnd, nu
voia nici ochii s-i ridice ctre cer, ci-i btea pieptul, zicnd: Dumnezeule, fii
milostiv mie, pctosului. Zic vou c acesta s-a cobort mai ndreptat la casa sa,
dect acela. Fiindc oricine se nal pe sine se va smeri, iar cel ce se smerete pe
sine se va nla. (Lc. 18,10-14)
Iata ca au venit din nou saptamanile pregatitoare pentru Marele Post! Sa
multumim Domnului, Care ne-a invrednicit sa apucam aceasta vreme
mantuitoare de suflet! Sa ne rugam ca El sa ne ajute si sa ne folosim de aceasta
vreme potrivit bunelor Lui hotarari privitoare la noi. In aceasta privinta, totusi,
nu cred ca e nevoie sa va spun prea multe. Nu intampinati acest rastimp pentru
prima oara; nu o data ati ascultat talcuirea insemnatatii acestor zile si aratarea
invataturilor pe care trebuie sa le tragem din ele; nu o data, cred, ati cunoscut si cu
lucrul cum sunt petrecute ele in chip ziditor si cum sunt petrecute in chip stricator. Si
atunci, ce nevoie mai este de povatuiri intinse? Este indeajuns sa spunem: Frati si
parinti! Faceti asa cum deja stiti, asa cum va insufla constiinta voastra si va
invata cercarea [experienta], numai sa se intoarca toate spre zidirea voastra si
mantuirea sufletelor voastre.
Cu toate acestea, nu vreau, totusi, sa va las fara a va aminti cate ceva, macar in mare,
spre a va calauzi la petrecerea in chip mantuitor a rastimpului care a venit.
Sunt unii bolnavi care merg sa se trateze la statiuni. Ganditi-va cum incep ei din
vreme a cugeta la calatoria ce ii asteapta si cu cata grija pregatesc tot ce este de
trebuinta ca sa ajunga repede si usor la apele vindecatoare si sa se foloseasca in chip
cat mai roditor de rastimpul hotarat pentru tratament. Iata ca si la noi s-a apropiat
sedinta de tratament a sufletelor noastre: sfantul post. Aici si noi ne vom scalda
in apele de lacrimi ale pocaintei, si vom lua inlauntrul nostru doctoria cea
multvindecatoare Trupul si Sangele Domnului nostru. Este nevoie sa ne
pregatim si noi pentru acest tratament si pe cat e sufletul mai presus de trup, pe
atata si grija noastra pentru tratamentul lui trebuie sa fie mai puternica si mai
lucratoare ca la bolnavii amintiti.
Pentru prima data, nu e nevoie sa ne impovaram cu multe. Sa ne ingrijim doar
a patrunde in voile Maicii noastre Biserica si sa dam nastere in noi insine
asezarilor [dispozitiilor] sufletesti pregatitoare aratate de catre ea. In post sa ne
ostenim pentru curatirea constiintei si indreptarea vietii noastre iar intrucat reusita
acestor osteneli depinde de inmuierea inimii prin strapungere, iata ca Sfanta
Biserica ne pregateste din vreme pentru simtamantul acesta si vrea prin felurite
171

mijloace sa il starneasca si sa il intareasca in noi. Acum, prin pilda despre vames
si fariseu, ea ne insufla ca cea mai de nadejde cale pentru a ne strapunge este
nimicirea in noi insine a parerii de sine fariseice si inradacinarea in inima a
tanguirii de pocainta a vamesului: Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosului!
In duminica urmatoare, prin pilda despre fiul risipitor ea ne invata ca oricat de
adanca ar fi caderea cuiva, daca cel cazut se intoarce cu inima infranta si
smerita catre Domnul, strigand: Nu sunt vrednic sa ma numesc fiu al Tau;
primeste-ma ca pe unul dintre argatii Tai!, va fi primit in bratele Parintelui
Ceresc Celui Multmilostiv. Daca sufletul cuiva s-a aratat prea impietrit si
nesimtitor, Sfanta Biserica, in continuare, vrea sa il franga, zugravindu-i
infricosata Judecata. Iar daca cineva s-a obisnuit pana intr-atat cu starea sa cea
injositoare intru pacat, ca a inceput sa il socoteasca pe acesta drept starea sa
fireasca si nu-si inchipuie cele mai bune, Sfanta Biserica aminteste pentru unul
ca acesta de caderea protoparintilor, pentru a starni in inima lui intristarea pentru
ceea ce a pierdut si a trezi in el ravna de a redobandi aceasta, aducandu-i in gand
marimea pierderii si cat de mult merita sa ii para rau pentru aceasta si sa se
osteneasca pentru a deveni iarasi stapanitor al mostenirii pierdute.
Iata voile Sfintei Biserici a lui Dumnezeu! Patrundeti in ele si umblati dupa cum
arata Maica voastra cea grijulie!
In ziua de astazi si in toata saptamana urmatoare sa luam lectie de la vames si fariseu
si sa invatam aceasta lectie. Ea este scurta: nu te nadajdui in dreptatea ta, ci, cu
toata bogatia faptelor tale bune, toata nadejdea mantuirii sa ti-o pui in
milostivirea lui Dumnezeu, strigand din adancul sufletului: Dumnezeule,
milostiv fii mie, pacatosului!
Privind la fariseu cel dojenit, sa nu credeti ca faptele dreptatii, cucerniciei,
binefacerii si infranarii aspre nu inseamna nimic in ochii lui Dumnezeu. Nu!
Domnul l-a dojenit pe fariseu nu pentru faptele lui, ci pentru ca acesta a
inceput sa se laude cu ele, pentru ca isi pusese in ele toata nadejdea sa, uitand
de pacate de care, bineinteles, nu era slobod. Deopotriva, privind la vames, sa
nu credeti ca pacatele au putina insemnatate inaintea lui Dumnezeu. Nu! Domnul il
lauda pe vames nu fiindca prin pacatele sale s-a pus in starea de a nu fi vrednic
nici sa priveasca la cer, ci pentru ca, dupa ce s-a adus aici prin voia sa cea rea,
i-a parut rau si s-a strapuns pentru aceasta, asteptand sa isi afle izbavire doar
in milostivirea lui Dumnezeu il lauda pentru aceasta intoarcere de la pacat la
Domnul, pentru duhul smereniei si durerii inimii intru care striga: Doamne,
milostiv fii mie, pacatosului!
Dupa ce am luat acum ceea ce e adevarat si de la unul si de la celalalt, primim lectia
aceasta: osteneste-te si lucreaza Domnului cu osardie, dupa toata largimea
poruncilor Lui insa nadejdea mantuirii sa ti-o pui toata in milostivirea
lui Dumnezeu. Niciodata nu vei ajunge sa fii indreptat in ochii lui Dumnezeu
172

intotdeauna si in toate: de aceea, oricat ai parea de indreptat pe dinafara, nu
inceta niciodata sa strigi din inima: Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosului!
Iata lectia: pecetluiti-o in inimile voastre! Drept mijloc, iata ce sa faceti:
parcurgeti repede in gand viata voastra si uitati-va daca nu sunt in ea pacate
cu cuvantul, cu fapta si cu gandul. O! Fireste, se vor gasi in ea multime de pacate!
Dar daca lucrurile stau asa, cum sa nu strigam fiecare: Dumnezeule, milostiv fii mie,
pacatosului!?
Adunati dupa aceea toate faptele voastre bune sau cele pe care lauda noastra de
sine le socoate drept bune si vedeti: oare multe vor iesi la socoteala? Cate am
putea, si cate am fi datori sa facem in cele 365 de zile ale anului; dar ce am facut?!
Si aceasta putinatate sa o scoatem la aratare, trambitand: Nu sunt ca ceilalti!
mai ales atunci cand impotriva ei stau pacate carora nu este numar? Fiindca
din cele 24 de ceasuri ale fiecareia dintre cele 365 de zile ale anului se vor afla,
oare, vreunele care sa nu fi fost insemnate prin vreun pacat? Iar de vreme ce
am priceput acest fapt, cum sa nu strigam: Dumnezeule, milostiv fii mie,
pacatosului!?
Si apoi, oare si aceste putine fapte bune sunt curate? Oare asupra fiecareia
dintre aceste neputincioase fapte bune se vede rasfrangerea slavei lui Dumne-
zeu? Ostenindu-ne asupra lor, oare nu am facut mai mult pe placul nostru si al
oamenilor decat pe placul lui Dumnezeu? Iar daca este asa, cum sa punem
vreun pret pe ele si, privind la ele, sa ne semetim intru inselare de sine, spunand
in sinea noastra: Nu sunt ca ceilalti!? Nu! Puneti, doar, faptele voastre in fata
neamagitoarei oglinzi a dreptei judecati insemnate in Cuvantul lui Dumnezeu: este
greu de crezut ca pe fiecare dintre voi constiinta nu-l va indemna sa strige:
Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosului!
Poate ca intre voi nici nu sunt oameni care ar cuteza sa spuna in gura mare,
laudandu-se pe sine: Nu sunt ca ceilalti!; insa eu cred ca rar se gaseste cineva
care sa nu fi cazut in parere de sine si incuviintare de sine atunci cand prin inima
trec fara cuvinte ganduri ce dau nu putina insemnatate ostenelilor noastre si lucrarii
noastre in mijlocul celorlalti. Nici acest simtamant al multumirii de sine nu este
bun! Trebuie sa simtim, si sa simtim adanc, ca nu meritam absolut nimic si nu
putem pune temei pe nimic din cele ale noastre. Temeiul nostru este unul singur
milostivirea lui Dumnezeu; iar aceste laude launtrice de sine trebuie alungate.
Un sfant nevoitor, de fiecare data cand gandul ii spunea: cutare si cutare lucru este
bun la tine, banuind ca este vorba de o lingusire a vrajmasului, raspundea:
Blestemat sa fii tu cu binele tau!. Asa facea sfantul parinte; cu atat mai
mult se cuvine sa facem astfel noi, pacatosii.
In lucrarea duhovniceasca nu este nici un gand mai rau decat gandul parerii de
sine. El navaleste pieptis asupra simtamantului smereniei si il raceste. Focul nu
173

poate fi pus impreuna cu apa iar strapungerea nu poate vietui impreuna cu
simtamantul ca esti drept. Precum loveste paralizia organele miscarii, asa si parerea
de sine taie toata incordarea puterilor omenesti spre bine. Precum roua
vatamatoare strica florile minunate, asa si multumirea de sine amagitoare
strica in noi tot binele asadar, alegeti, fratilor, binele si lepadati raul!
In cantarile bisericesti, fariseul este asemanat cu cineva care pluteste pe mare
intr-o corabie, iar vamesul care se urgisea pe sine cu cineva care face acelasi
lucru intr-o barca proasta. Pe cel dintai insa l-a inecat furtuna inaltarii de sine
lovindu-l de stanca trufiei, iar pe cel din urma seninul adanc al urgisirii de sine
si suflarea lina a suspinelor de pocainta l-au dus fara primejdie la limanul
indreptarii dumnezeiesti. In aceleasi cantari, fariseul mai este asemanat cu cineva
care merge in car, iar vamesul cu cineva care merge pe jos. Cel din urma, insa,
adaugand la strapungere smerenia, a luat-o inaintea celui dintai, care si-a pus in cale
stancile laudei de sine.
Auzind asemenea indemnuri, fratilor, inteleptiti-va pentru a alerga in asa fel incat sa
ajungeti la tinta. In voi mare sa fie lacrimile, luntre defaimarea de sine, vanturi
suspinele, iar glas al vamesului toate cele pe care le-ati randuit pentru
plutire. Si fara indoiala veti ajunge la limanul milostivirii lui Dumnezeu si veti
atinge grabnic tarmul indreptarii, unde veti gusta dulcea tihna a constiintei intru
atotiertarea lui Dumnezeu.
Sa ne daruiasca acest mare bine noua, tuturor, preaindurata bunatate a lui
Dumnezeu! Amin!
***

IN ACEEASI DUMINICA
Astazi incepe Triodul. Iata, incepe sa adie a post! Trebuie sa ne pregatim de
intampinarea lui si nu doar de intampinare, ci mai ales pentru scopul in
vederea caruia a fost randuit postul: pentru pocainta si indreptarea vietii celei
neindreptate. Si iata ca auziti cantarea umilicioasa: Usile pocaintei deschide-mi,
Datatorule de viata!
Usile pocaintei deschide-mi mie! Dar cine le-a inchis? Ele au fost deschise prin
cruce: stau si vor sta deschise pentru toti oamenii, atata vreme cat va dainui lumea, si
pentru fiecare dintre noi, atata vreme cat mai este suflare de viata in narile noastre.
Bun, usile milostivirii lui Dumnezeu sunt deschise si cine le-a inchis? Sa stiti ca la
aceste usi se ajunge prin altele - usile indurerarii si frangerii inimii. Trebuie sa
174

trecem mai intai prin acestea ca sa ajungem la usile milostivirii. I ndurereaza-te
si frange-ti inima, si Domnul te va primi!

Frange-ti inima iar inima nu se frange; indurereaza-te dar ea nu vrea
sa se indurereze. Si iata ca omul este zavorat in sine prin impietrirea inimii si
neavand putere sa se biruie pe sine, striga catre Milostivul Dumnezeu: Usile
pocaintei deschide-mi mie, Datatorule de viata! Usa ta este intotdeauna
deschisa, Doamne; a mea insa este inchisa, si nu am pe unde sa ies! Deschide-mi
mie, prin aceasta frangere, usa inimii mele impietrite, ca sa ies la Tine si sa
intru prin usile milostivirii Tale!
Ia aminte Domnul la tanguirea omului necajit si ii da sa cunoasca felul in care
trebuie sa lucreze asupra sa ca sa se deschida usa inimii lui. Ieri am cantat:
Usile pocaintei deschide-mi mie; acum, ca raspuns, auzim de la Domnul pilda
vamesului si fariseului. In Duminica urmatoare, ca raspuns la aceeasi cantare, vom
auzi pilda fiului risipitor. In continuare, cu acelasi scop, ni se va aduce in amintire
privelistea infricosatei Judecati si caderea stramosilor nostri celor intai-ziditi.
Domnul parca ne-ar spune: Lucrati dupa indreptarul adevarurilor vestite voua de
catre aceste istorisiri evanghelice si poate ca veti ajunge sa vi se deschida, in
sfarsit, usile inimii voastre impietrite. Ciocanul greu, lovind piatra, o sfarama si
o marunteste: la fel asteapta si Domnul ca adevarurile acestea, unul mai izbitor
decat celalalt, sa sfarame in cele din urma impietrirea inimii noastre, sa scoata
din ea tanguiri de pocainta si sa stoarca lacrimi de pocainta.
Asadar sa patrundem, fratilor, voia lui Dumnezeu, si sa urmam mantuitoarelor
indreptari ale Milostivului nostru Domn. Domnul preschimba inima, insa si noi
trebuie sa ne imboldim si sa ne silim, si cel putin sa nu impiedicam atotlucrarea
mantuitoarei bunatati a lui Dumnezeu.
Pilda de acum despre vames si fariseu arata ca piedica cea mai insemnata din noi
in calea frangerii inimii este simtamantul nostru ca suntem drepti, si ne invata,
izgonind simtamantul acesta, sa ne statornicim in asezarea [dispozitia] pe care o
avea sufletul vamesului, ca sa strigam folosind cuvintele acestuia: Dumnezeule,
milostiv fii mie, pacatosului! Domnul pune inaintea noastra doi oameni si parca ne
spune: Poftim, priviti au venit la Mine doi: unul s-a apropiat cu indrazneala,
incredintat de dreptatea sa si de meritele sale inaintea Mea, si indreptatire n-a
primit; iar celalalt nici privirea nu era in stare sa si-o ridice catre Mine, ci numai se
batea in piept si cerea mila si l-am miluit. Mergeti si voi de faceti la fel. Lepadati
aceasta haina pierzatoare a indreptatirii de sine, invesmantati-va in zdrentele
mustrarii de sine si veti fi miluiti.
Multumirea de sine si indreptatirea de sine sunt inselarea cea mai pierzatoare, in
care vrajmasul reuseste sa ii tina pe multi oameni, si inca nu dintre cei mai rai.
175

Aceasta inselare taie picioarele si opreste din mers. Cel ce se simte drept ce
nevoie are sa se nelinisteasca si sa caute mult mila? Scopul a fost atins omul e
drept; la ce sa se mai osteneasca? Ramane doar sa se uite in jur, sa se ingamfe,
iar pe ceilalti sa ii defaime. De fapt, asta inseamna a strica prin gand ceea ce ai
dobandit prin osteneala, si a te pierde pe tine insuti. Iata de ce in invataturile
Sfintilor Parinti sunt repetate fara incetare lectii de smerenie si defaimare de
sine, si sunt infatisate cu deosebita staruinta mustrari ale parerii de sine si
inaltarii de sine.
Voi, care vreti sa destramati aceasta ceata a inselarii! Haideti sa invatam aceasta de
la fariseu. Fariseul, pare-se, nu socotea ca e nevoie sa se tainuiasca: el a spus pe fata
ceea ce avea in suflet, si prin aceasta a dat in vileag cursa vrajmasului, prin care
acesta incurcase sarmanul lui suflet si il tinea in amagirea de sine.
Nu sunt ca ceilalti. Prima inselare! Fariseul nu avea o purtare rea. Se uita la
pacatosii vaditi si, bineinteles, se socotea mai bun ca ei. Dar de ce trebuia sa se
uite la cei care traiau neindreptati? Sa se fi uitat la cei ce duceau viata
imbunatatita. Ar fi vazut, fireste, numerosi dintre acestia cu viata mult mai
presus decat a lui si nu ar mai fi zis aceste vorbe pierzatoare: Nu sunt ca
ceilalti oameni!
Iata si invatatura pentru noi, fratilor: momeala vrajmasului este intotdeauna aceeasi,
acum ca si atunci. Si acum, ca si atunci, el ne insufla urmatorul lucru: I a uite: acela
e asa, si celalalt este pe dincolo; tu, insa, esti cu totul altceva! Asculta bietul om
aceste vorbe lingusitoare si chiar incepe sa creada ca el e bun drept care se si
incetoseaza la minte prin parerea de sine si se lipseste de milostivirea lui
Dumnezeu. Dar de ce sa te uiti la cei ce traiesc in nepasare? Uita-te la cei ce
urmeaza cu ravna si strictete virtutea si cucernicia, si lumineaza-te prin cunoasterea
propriilor neajunsuri. Sau mai bine nu te uita la nimeni dintre cei care vietuiesc
aici: caci cine e curat dintre pamanteni? Lasa-i deoparte pe toti si pastreaza in
gand doar pildele pe care te indatoreaza sa le urmezi Cuvantul lui Dumnezeu.
Urmatori fiind mie, precum si eu lui Hristos (I Cor. 11,1; Efes. 5,1), spune
apostolul. Pilda am dat voua, ca precum Eu am facut voua, si voi sa faceti (In 13,
15), sau: Fiti desavarsiti, precum Tatal vostru Cel Ceresc desavarsit este (Mt. 5,38),
spune Domnul. Iata la cine sa te uiti si cu cine sa compari viata ta! Cu virtutile
Sfintilor Apostoli, cu faptele Domnului si Mantuitorului nostru, cu desavarsirile
Tatalui Ceresc. Fata in fata cu acestia punandu-se, cine va cuteza sa spuna: Nu sunt
ca ceilalti!? Nu cumva, mai degraba, vor striga din inima, acoperindu-se de rusine
si coborandu-si privirile: Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosului!? Aici se
intampla acelasi lucru ca atunci cand cineva intra intr-o societate de inalta tinuta fara
a-i cunoaste conventiile sau apare intr-o adunare stralucita cu imbracaminte
nepotrivita. Asadar, a te compara cu cei mai inalti si mai desavarsiti este cea mai
puternica si lucratoare doctorie impotriva parerii de sine.
176

In continuare, fariseul spune: Postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din
toate cate castig, adica dadea saracilor si templului a zecea parte din veniturile sale.
Iata a doua inselare: a-ti privi numai faptele drepte, ascunzandu-ti de tine
insuti pacatele, si in aceste fapte drepte a privi numai la partea lor cea dinafara,
fara a lua aminte la simtirile si asezarile [dispozitiile] launtrice cu care acestea
sunt savarsite. Asa a facut fariseul si a fost intunecat de parerea de sine. El nu
si-a cercetat asa cum trebuie faptele si nu a mers in aceasta lucrare pe calea dreapta.
Eu, zice, am facut cutare si cutare bine. Dar cate prilejuri nu au fost in care
nu a facut binele pe care putea si era dator sa-l faca, si cate prilejuri nu au fost
in care a facut raul in locul binelui? Lucrul acesta il trece sub tacere, incercand
sa-l ascunda atat de sine, cat si de Dumnezeu.
Stai, fariseule, ar fi trebuit sa i se spuna, adu-ti aminte si de toate cele rele ale
tale si apoi, dupa ce vei fi pus de o parte amaratul tau de bine, iar de cealalta
toata gramada rautatilor tale, uita-te: ce-o sa iasa? Si se poate ghici dinainte ca de
ai fi facut asa, limba nu ti s-ar mai fi rasucit in gura ca sa spui: nu sunt ca ceilalti
oameni. I ar daca mai apoi ai fi stat sa judeci dupa constiinta adica nu din slava
desarta, nu din dorinta de a placea oamenilor, nici ca sa fii respectat si sa nu-ti
pierzi pozitia, si nici pentru ca asa s-au brodit lucrurile, in vreme ce inima ta nu
avea tragere sa faca binele daca ai fi stat, zic, sa judeci dupa constiinta din ce
imbolduri ai facut si putinul tau bine de care vorbesti, nu ti-ar mai fi ramas nimic
afara de strigatul inspaimantat: Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosului!
Nu a facut aceasta fariseul, si a cazut in cursa parerii de sine, iar pentru
indreptatirea de sine a fost acoperit de Dumnezeu cu osanda.
Asadar, daca vreti, fratilor, sa scapati de primejdioasa inselare de sine, luati
invatatura pe dos de la fariseu: nefacand ceea ce facea el si facand ceea ce el nu
facea. Cand se va furisa vrajmasul si va incepe sa trambiteze inainte-va in
inima voastra cum ca nu sunteti ca ceilalti, ca faceti cutare si cutare lucru bun,
luati-va pe voi insiva si incepeti sa va perindati prin toate rautatile voastre,
spunandu-va: Dar asta cine a facut-o? Dar asta? Dar pe asta, cine? Si pe asta,
cine? Atunci se va trezi glasul desteptator al constiintei si va inabusi soapta
aceasta tulbure a laudei de sine: Nu sunt ca ceilalti! Daca inima va continua,
totusi, sa se ingamfe prin inaltarea de sine, infierati-o cu dojana cat se poate de
aspra, zicandu-va: Chiar daca a si fost facut vreun lucru bun, prin gandurile tale
rele l-ai stricat cu totul si l-ai spurcat ba prin slava desarta, ba prin dorinta de a
placea oamenilor, ba prin asteptarea de a impusca din acelasi foc si vreun castig;
iar daca atunci cand ai savarsit aceste fapte nu aveai asemenea simtaminte,
oricum le spurci acum si le rapesti toata valoarea prin faptul ca te ingamfi cu
ele! Astfel dojenindu-ne, o sa ne rapim orice temei al indreptatirii de sine, si nu
vom mai avea la ce ocrotire sa alergam afara de cea a milostivirii lui Dumnezeu,
catre Care sa si incepem a striga fara fatarnicie: Dumnezeule, milostiv fii mie,
pacatosului!
177

O, de ne-ar ajuta Dumnezeu sa patrundem in aceste simtaminte indreptatitoare
ale vamesului si sa ne statornicim in ele! S-ar parea ca ele ne sunt foarte firesti
insa nu totdeauna si nu cu usurinta le intampinam in noi insine. Trebuie sa le
deprindem, la fel ca pe oricare lucru bun. Sa le deprindem! Si iata ce metoda
trebuie folosita cand invatam un lucru ca acesta: sa intram inauntrul nostru
prin luare-aminte. Acolo avem o oglinda nemincinoasa a faptelor noastre
constiinta; oglinda este, insa, parasita, adeseori murdara. Si o scoatem in mijloc,
s-o curatim si sa o limpezim prin Cuvantul lui Dumnezeu, refacand limpede in ea
inscrisul tuturor cuvintelor, faptelor, simtamintelor si gandurilor pe care suntem
datori sa le avem. Sa o punem apoi inaintea fetei noastre sau a constientului
nostru, asa incat aceasta fata sa n-aiba unde se ascunde si nici cu ce se acoperi.
Intrucat fara lumina este cu neputinta sa vedem ceva, sa luminam casa noastra
dinlauntru cu frica de Dumnezeu, prin lucrarea careia toate trasaturile fetei
noastre sau constientului nostru se vor vedea limpede, pana la cele mai
marunte, in oglinda constiintei. Cand vom pune astfel de randuiala inauntrul
nostru, negresit ca vom patrunde in simtamantul vamesului. Nu numai faptele,
ci si toate gandurile rele ce au iesit si ies din inima se vor intipari pe fata
constientului, se vor rasfrange in constiinta si vor atrage judecata savarsita
prin mijlocirea fricii de Dumnezeu. Vamesul, stand departe, nu indraznea sa se
apropie de frica, nu indraznea sa isi ridice privirile la cer de rusinea pe care i-o
pricinuiau mustrarile constiintei, si se batea in piept, fiind nemultumit de sine si
necajit de uratenia chipului sau launtric: asa si in noi frica va fi inlocuita de rusine,
rusinea de mustrare si mustrarea de durerea pentru noi insine. Si nu va mai fi
vreme sa se nasca parerea de sine, iar aceasta, la randul ei, sa dea nastere inaltarii de
sine si indreptatirii de sine: fiindca intrucat lucrarea noastra launtrica nu inceteaza
niciodata, iar inima coace tot timpul rautati nu va mai fi clipa in care sa nu fie in
noi imboldul de a ne bate in piept si a striga: Dumnezeule, milostiv fii!
Fericita stare, care intr-adevar atrage milostivire si indreptatire de la
Dumnezeu!
Avem obiceiul sa spunem: Sunt pacatos!, Sunt pacatoasa! ce cuvinte
placute lui Dumnezeu! Dar sa ne ingrijim ca ele sa nu fie doar rostite de limba,
ci si simtite de catre inima. Sa ne convingem pe noi insine ca simtamantul
dreptatii proprii este o abatere pe calea pierzarii si apoi, indata ce se arata
catusi de putin, sa il gonim ca pe un vrajmas cat se poate de primejdios, ce se
strecoara ca sa ne rapeasca bunul cel mai scump - indreptatirea inaintea lui
Dumnezeu. Pentru a nu arata slabiciune in nici o privinta fata de aceasta ispita, sa
facem asa fel ca oricarei fapte si intreprinderi a noastre sa-i mearga inainte
simtamantul pacatoseniei noastre, si acesta sa fie in fruntea tuturor. Dai milostenie?
Da cu gandul: Nu sunt vrednic sa primesc pentru ea mila lui Dumnezeu. Postesti
sau iei asupra ta vreo alta asprime trupeasca? Sa ai gandul: Altii isi maresc prin
nevointa asta suma faptelor bune, iar pentru mine e canon trebuie sa ma ostenesc
pentru pacatele mele. Mergi la biserica ori savarsesti acasa rugaciune? Sa-ti spui:
Sa ma ostenesc, poate ca Domnul se va milostivi si-mi va ierta pacatele. Si mai
178

ales in lucrarea rugaciunii, cand va indreptati cu mintea si cu inima spre Dumnezeu,
sa nu va vedeti altfel decat ca pe oamenii cei mai neindreptati si care au nevoie
mai mult ca toti de milostivirea lui Dumnezeu, asemenea Sfantului Pimen, care
spunea: Eu ma vad ca pe un om cufundat in noroi pana la grumaz, si numai gura
are ca sa strige: Dumnezeule, miluieste-ma!
Astfel oranduindu-ne launtric, prin harul lui Dumnezeu vom scapa de inselarea
parerii de sine si vom indeparta piedica cea mai insemnata din calea deschiderii usii
frangerii inimii usa prin care iesind, in cele din urma vom da si de usa milostivirii
lui Dumnezeu. Amin!
(din: Sfantul Teofan Zavoratul, Predici, Editura Sophia, Bucuresti, 2009
MITROPOLITUL IEROTEI VLACHOS: PARTEA A DOUA (INTREBARI
SI RASPUNSURI) A CONFERINTEI DE LA IASI. (audio si text). Despre
impartasania deasa, rugaciunea inimii, psihoterapia ortodoxa si pr. Ioannis
Romanidis
Publicat pe 24 Oct 2011 | Categorii: Deasa impartasire, Hrana duhului / PREDICI
SI CUVINTE DE FOLOS, Impartasania, IPS Hierotheos Vlachos, Marturisirea
Bisericii, Parintele Ioannis Romanidis, Psihologie si psihoterapie duhovniceasca,
Razboiul nevazut, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), Spovedanie si Impartasanie
(Sfintele Taine), Teologie ortodoxa | | Print

CONTI NUARE DE LA: CONFERINTA DE LA IASI A IPS
HIEROTHEOS VLACHOS despre viata si teologia parintelui Ioannis
Romanidis (VI DEO SI TEXT) prima parte
AUDI O PRI MA PARTE
***
AUDI O A DOUA PARTE I NTREBARI SI RASPUNSURI

() Il iubesc foarte mult pe Parintele Romanidis si, atunci cand aud
vorbindu-se despre el, plang de emotie ca am avut sansa de a-l cunoaste. Dupa
cum este de asteptat, e de inteles, a fost si foarte invidiat si calomniat de multi.
El insa se raporta la toate acestea cu foarte multa nepatimire si blandete. Vreau
sa precizez si faptul ca atunci cand mergea la dialoguri inter-crestine era foarte
categoric, foarte luptator, pentru ca cunostea foarte bine teologia occidentala si
ca ortodox stia foarte bine unde sa loveasca. Intr-o conferinta pe care am tinut-o
la Atena am spus ca parintele Ioannis Romanidis se aseamana unui nebun intru
179

Hristos [pentru ca] isi spunea parerea cu foarte mult curaj si nu se gandea ce
vor spune ceilalti.
Un uncenic atat al parintelui Ioannis Romanidis si al parintelui Florovsky mi-a
relatat ce spunea parintele Florovsky despre parintele Ioannidis. Parintele Florovsky
spunea ca Parintele Ioannis era cel mai bun, cel mai fidel student al lui, [si ca:] il
consider urmasul teologiei mele, si a creat o opera, a avut o lucrare mai puternica
decat a mea pentru ca era un caracter foarte puternic, ca un capadocian ce era.

Intrebari si raspunsuri
- Care este legatura dintre minte-nous si inima? Ce inseamna intoarcerea mintii in
inima, si care este diferenta dintre minte-nous si ratiune?
- Dupa cum spun Sfintii Parinti, si de fapt am gasit-o la Sfantul Maxim Marturistorul
si la Sfantul Ioan Damaschin, deci, spun acestia ca Dumnezeu a creat sufletul
omului sa aibe cele doua aspecte, si anume: partea noetica ochii mintii, si
partea logica. Deci sufletul este foarte strans legat de trup, si nous-ul, asa il voi
numi de aici inainte, trebuie sa fie foarte strans legat cu inima. Deci logica tine
de creier. Cand Parintii vorbesc de rugaciunea inimii, vorbesc de partea
aceasta noetica - ochii mintii care sunt coborati foarte adanc in ceea ce
inseamna organ trupesc al omului, adica in inima. Cei care au rugaciunea
inimii isi dau seama ca aici in acest organ fizic se intampla ceva, si sunt la locul
de munca sau in alta parte si inima lucreaza, deci isi dau seama ca aici, se
petrece ceva in interiorul ei. In cazul preotului aceasta poate sa faca rugaciune, isi
savarseste slujba, spune cu partea logica rugaciunile, insa in acelasi timp simte cu
inima ceea ce spune, totul se petrece in interior.
Va amintiti de Hristos care s-a alaturat celor doi apostoli ce se indreptau spre
Emaus. Mergeau pe drum si Hristos le vorbea. Si le mentiona lucruri din Scriptura
si acestia, dupa aceea, spuneau: Oare nu ardea in noi inima noastra cand Acesta
ne vorbea? Acest lucru nu se intampla intr-o anumita manastire sau intr-un schit, ci
erau pe drum, calatoreau. Aceasta este experienta Bisericii si a Sfintilor nostri.
Nu este extazul filozofilor stoici sau al Pithiei, cunoscuta, care era in extaz si
atunci prevedea viitorul. Calugarii si mirenii care sunt in lume au aceasta
rugaciune in inima si ii vezi mergand, lucrand, facand diferite lucruri.
Sfantul Grigorie Palama spune ca aceasta energie noetica este foarte adanca, pentru
ca, de exemplu, soferul cu logica lui urmareste drumul, insa partea aceasta, cea
adanca a mintii, are rugaciunea in inima.
Cand eram tanar l-am intrebat pe Cuviosul Paisie Aghioritul:
180

Parinte Paisie, cum se distinge partea logica de partea noetica de ochii mintii, de
partea profunda a sufletului?. Si a intrebat: ai adunat vreodata struguri pe care
sa-i strivesti pentru a-i face vin?. Si am spus: Sigur ca da!. Si a spus: Atunci
cand se aduna struguri si sunt pusi in butoiul respectiv vorbim despre spatiul
sentimentelor si anume, al lucrurilor pe care le vedem, le auzim, si toate acestea
intra in mintea noastra. Dupa aceea, din toate acestea, va rezulta vinul, care este
mai curat decat strugurii. Aceasta este logica. Si de acolo, din vin, mai facem o
transformare si ajungem la tuica, care este un alcool mai curat si acesta este
nous-ul partea cea mai adanca din suflet.
Nu este un exemplu frumos?
Aceasta este teologia empirica, practica. Se pare ca omul este plasmuit ca sa
aiba minte curata.
*
- Cineva doreste sa ne vorbeasca Parintele Mitropolit despre invatatura Parintelui
I oannis Romanidis referitoare la Taina Crucii, si o leg de o intrebare a unei alte
persoane, care suna asa: La care cruce se refera Domnul Hristos cand spune:
Cel ce vrea sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-Mi
urmeze, avand in vedere faptul ca nu avusese loc jertfa Sa pe Cruce, iar crucea in
acceptiunea contemporanilor si deci a ascultatorilor Sai, era obiect de ocara, si
bineinteles stare de ocara.
- Data trecuta cand am venit la Iasi, mi-ati pus foarte multe intrebari. Cu
binecuvantarea IPS-lui m-au invitat studentii si am vorbit, dar au fost trei-patru
intrebari pe care le-am dezvoltat intr-un interval de timp foarte larg. Poate ca acum
ar trebui sa concentram in familii intrebarile.
Parintele Ioannis Romanidis nu a avut propria sa teologie. Cand unii spuneau:
Acestea sunt afirmate de Parintele I oannis Romanidis, spunea: Nu, nu, Sfintii
Parinti afirma lucrul acesta. Deci in ceea ce priveste crucea, invata, de fapt, din
invatatura Sfantului Grigorie Palama. Deci a vorbit despre Taina Crucii lui Hristos.
Sfantul Grigorie Palama intr-o omilie de-a sa spunea ca Taina Crucii lui Hristos a
fost traita chiar si de profetii Vechiului Testament. Prin cruce a venit osandirea
pacatului. Cand Dumnezeu S-a adresat lui Avram si i-a zis: I esi din casa ta si
din familia ta si iti voi arata calea pe care trebuie sa mergi, si si-a parasit casa, si
familia, si a pornit acolo unde i-a spus Dumnezeu, vorbim aici despre asumarea
crucii. Atunci cand s-a aratat in rugul care ardea si nu se mistuia, si a auzit
vocea: Scoate-ti incaltamintea si urca acolo unde ti se spune e vorba de o cruce
care i s-a oferit atunci lui Moise prin descaltarea de incaltaminte.
Trairea crucii este purificare de patimi. Dupa cum S-a rastignit Hristos, asa si noi
ne rastignim patimilor, nu mai aplicam patimile in viata noastra. Si apoi, ajungem
181

la luminare, cand vorbim despre rugaciunea cea adanca, cea curata, care este o
pregustare a Imparatiei. In acesta perspectiva putem vorbi despre o participare la
Crucea si Invierea Domnului. Nu doar sa purtam o cruce, este si aceasta o
binecuvantare de la Dumnezeu si o marturisire a credintei noastre, insa partea
esentiala este: cum ne vom curati de patimi? Ce inseamna acest lucru: curatirea de
patimi? Nu sa scoatem patimile din noi, ci sa le transformam.
Adica in noi, Dumnezeu a sadit dragostea. Dragostea este o energie a sufletului
sadita in noi de Dumnezeu. Fara dragoste nimeni nu poate ajunge la Dumnezeu. Noi,
aceasta dragoste o transformam in dragoste de sine, in loc sa-l iubim pe
Dumnezeu si pe aproapele nostru, iubim eul nostru. Sfantul Maxim
Marturisitorul spune ca iubirea de sine este iubirea irationala a eului nostru.
Tamaduirea de filautie, adica terapia acestei patimi, a iubirii de sine, este
tocmai a o pune in aplicare fata de Dumnezeu si fata de aproapele nostru.
Atunci cand uneori ii iubim pe ceilalti putem sa aplicam iubirea de sine,
asteptand ceva de la ei, adica nu o facem dezinteresat. Aceasta dragoste
interesata trebuie sa se sublimeze si sa se transforme in dragoste lipsita de
interes. Aceasta este terapia, vindecarea, si aceasta se face prin Sfintele Taine si
prin asceza. Aceasta este trairea, participarea la Taina Crucii si a Invierii Domnului.
*
- Cineva afirma ca: multe din punctele exprimate in seara aceata le-am gasit si la
Mitropolitul Antonie de Suroj. Iar o alta persoana spune ca: in teologia
occidentala, incepand din anii `50 a devenit normativ in studiile despre Sfantul
Grigorie Palamas, parintele J ohn Meyendorff. Parintele I oannis Romanidis s-a
delimitat de interpretarea lui Meyendorff si l-a criticat intr-un studiu foarte
important din anul 1960. Daca puteti sintetiza care sunt obiectiile Parintelui
Romanidis fata de Meyendorff.
- Pentru ca sunt intr-o universitate, voi spune si lucruri teologice. Mai intai vreau sa
precizez ca eu l-am cunoscut pe Mitropolitul Antonie Bloom. Are intr-adevar
multe elemente comune, pentru ca toti teologii ii citesc pe Parintii Bisericii si
raman cu foarte multe elemente din invatatura Sfintilor Parinti. Si daca cititi
Summa Theologiae a lui Thomas dAquino veti vedea ca a preluat multe
elemente de la Sfantul Ioan Damaschin, dar a creat o confuzie si a ajuns la alte
tipare si la alte concluzii.
Ceea ce am gasit eu la Parintele Romanidis este o limpezime a gandirii. Nu am
gasit deloc rationament. Urmeaza cu fidelitate Filocalia. A cunoscut in
profunzime atat scolasticismul, cat si protestantismul. Indata ce i-a descoperit pe
Parintii Bisericii, Filocalia si pe Parintii neptici, s-a lipit de aceasta invatatura si
le-a parasit pe toate celelalte.
182

Inainte de a veni aici in Romania am terminat o alta mare lucrare, care este in
continuarea cartilor despre Romanidis. Prima parte a acestei carti se ocupa de
corespondenta dintre Parintele Florovsky si Parintele Romanidis. Sunt teme
noi care nu au fost prezentate nicaieri. A doua parte prezinta teologia
parintelui Romanidis. In fapt, in esenta, analizez primele studii pe care le-a
redactat la Paris. Este vorba de Pacatul stramosesc potrivit invataturii Sfantului
Apostol Pavel, Ecleziologia potrivit Sfantului Ignatie Teoforul, Antropologia
cuprinsa in Molitfelnicul Bisericii si Ecleziologia lui Alexei Homiakov. Indata, dupa
aceste studii isi scrie teza despre Pacatul stramosesc, dupa care, dupa aceasta teza,
merge la Harvard redactand cinci studii importante. Primul studiu vorbeste despre
Sfantul Iustin Martirul si Filosoful si relatia cu Evanghelia Sfantului Ioan. Al doilea
studiu se refera la un tex al unui anume Wolfson, care abordeaza invatatura lui
Filon[as] iudeul. Urmatorul studiu se refera la Teodor deMopsuestia, si un alt
studiu, impartit in doua, abordeaza Perspectiva lui J ohn Meyendorff asupra
Sfantului Grigorie Palama. In aceasta carte despre care va vorbesc, voi publica o
scrisoare a lui Gheorghe Florovsky, care critic analizeaza toate problemele
teologilor secolului XX si in final il elogiaza pe Parintele Romanidis.
Acum, referitor la intrebare, la Parintele John Meyendorff. Parintele John
Meyendorff s-a indepartat in esenta de invatatura autentica a Sfantului
Grigorie Palama. Pentru mine este foare semnificativ faptul ca mai toata lumea
vorbeste despre analiza, studiile pe care le-a facut Parintele John Meyendorff asupra
operei Sfantului Grigorie Palama, dar nimeni nu se refera la aceasta critica a
parintelui Romanidis la perspectiva pe care o propune Parintele Meyerdoff
despre Grigorie Palama. Parintele Meyendorff nu a raspuns niciodata la
argumentele cuprinse in critica Parintelui Romanidis, care v-am spus ca au
aparut in doua parti: prima parte a aparut in anii 60-61, iar a doua parte in 64-65.
Si intrebarea pe care o pun este urmatoarea: este oare stiintific sa se prezinte
perspectiva Parintelui Meyendorff si sa nu se mentioneze si critica pe care o aduce
Parintele Ioannis Romanidis? Ar fi putut macar sa spuna: Parintele Ioannis
Romanids a adus o critica la teologia Parintelui Meyendorff, dar aceasta critica
este eronata, dar nici macar acest lucru nu se precizeaza.
Exista 3-4 puncte asupra caruia a dus o critica foarte puternica. Va voi prezenta doar
unul. Meyendorff afirma ca Varlaam nu era reprezentant al teologiei
occidentale, ci al unei parti a teologiei ortodoxe. Prin urmare, afirma ca Varlaam
exprima un aspect filosofic al teologiei ortodoxe, iar la randul sau Sfantul
Grigorie Palama exprima o interpretare biblica a invataturii Bisericii ortodoxe.
Parintele Ioannis Romanidis afirma ca aceasta interpretare este eronata si
sustine ca Varlaam este reprezentat atat al scolasticii, cat si al ideilor
Fericitului Augustin.
Un alt punct care a intrat in discutie este acela ca parintele Meyendorff observa
faptul ca atat Sfantul Grigorie Parlama, cat si Varlaam, fac o interpretare a teologiei
183

Sfantului Dionisie Aeropagitul. Iar Meyendorff afirma ca Varlaam ar fi inteles
mai bine teologia Sfantului Dionisie Aeropagitul decat a facut-o Sfantul
Grigorie Palama. Afirma ca Sfantul Grigorie Palama l-ar fi corectat pe Sfantul
Dionisie Aeropagitul ca sa-si sustina pozitia. Daca citim insa critica pe care a
facut-o Parintele Ioannis Romanidis, vom vedea ca are argumente foarte solide
impotriva acestei afirmatii si tocmai de aceea Parintele John Meyendorff nu a
raspuns niciodata. Este foarte semnificativ faptul ca aceste studii au fost scrise in
timpul studiilor sale la Harvard, in colaborare cu Parintele Gheorghe Florovsky, si
trebuie sa mentionam ca pe atunci Parintele Ioannis Romanidis nu avea decat 33
de ani. Consider ca nu este deloc stiintific sa dispretuiesti, sa treci cu vederea o
asemenea critica argumentata si mi se pare nestiintific ca toti teologii ortodocsi
sa-l ridice in slavi pe Meyendorff si sa nu tina seama si de aceste elemente ale
Parintelui Romanidis. Desigur, Meyendorff a afirmat foarte multe lucruri
valabile, dar nu trebuie trecut cu vederea nici Romanidis. In orice caz, aceste
puncte le analizez foarte bine in aceasta carte care va aparea, le analizez exhaustiv,
iar atunci cand vor aparea in limba romana cred ca le veti putea intelege in amanunt.
*
- Sunt mai multe intrebari legate de Sfanta I mpartasanie. Pe de o parte sunteti
rugat sa vorbit despre cum sa ne pregatim, ce inseamna pregatirea pentru Sfanta
I mpartasanie, despre impartasia cu nevrednicie. Si sesizez doua tipuri de intrebari.
Pe de o parte: ce parere aveti despre deasa impartasire, fara post, fara spovedanie,
cantitativa si automata, fara o lucrare interioara? Pe de alta parte, cineva intreaba
daca omul poate lucra curatirea inimii fara Sfanta I mpartasanie. Cat de deasa ar
trebuie sa fie aceasta? Si in aceasta privinta este solicitata si parerea Parintelui
Mitropolit.
- Va voi mentiona cateva puncte. Mai intai de toate Parintele Ioannis Romanidis, si
acest lucru il vedem si in Tradita noastra, zice ca atunci cand ne impartasim, ne
impartasim cu Trupul si Sangele Domnului. Daca suntem pregatiti
corespunzator, Sfanta I mpartasanie devine lumina, daca nu suntem pregatiti
devine foc. Are legatura cu ceea ce v-am spus mai inainte, [in legatura] cu Taina
Crucii, si anume: cele trei etape: de curatire, de iluminare si de vedere a lui
Dumnezeu.
Fara Hristos nimeni nu poate sa lupte in viata duhovniceaca. Deci Hristos este
curatirea celor care se curata. Prin Hristos se purifica inima in aceasta lupta
duhovniceasca. Hristos lumineaza sufletul nostru si Acesta ne indumnezeieste.
Vedeti ca Sfantul Maxim Marturisitorul interpreteaza cuvintele spuse de preot: Cu
frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati!. Zice:
Cei care sunt in starea de rob, dar totusi lucreaza, sunt in lucrare, sa se apropie
cu frica de Dumnezeu - aceasta prima data. Apoi, cu credinta - sunt cei care sunt
184

in starea de naimiti cum se spunea mai inainte, de platiti, adica cei care lucreaza
pentru a primi [plata n.n.]. Apoi cu dragoste, si anume aceasta este starea fiului,
care este starea fireasca.
Parintele Ioannis Romanidis spunea: bineinteles ca in centrul tuturora este Sfanta
I mpartasanie, dar nu este singurul centru al vietii duhovniesti; si rugaciunea este,
si citirea Sfintelor Scripturi. De exemplu la Sfanta Liturghie ne rugam, ascultam
Apostolul, Evanghelia, predica, si ne impartasim. Deci trebuie sa fie o impreuna
lucrare intre cele trei elemente.
In ceea ce priveste deasa impartasanie. Consider ca intotdeauna trebuie sa
pastram calea de mijloc. Nici o indepartare foarte mare de Sfanta
Impartasanie, foarte rar, dar nici foarte des, atunci cand nu suntem in stare, si
in nevrednicia de a ne impartasi. Duhovnicul este cel care randuieste aspectele
acestea. Parintii filocalici vorbesc despre deasa impartasanie, dar pentru fiecare in
parte. Si anume, pentru cineva des inseamna o data pe an, pentru ca nu este in
starea duhovniceasca de a se impartasi. Foarte des ar putea fi pentru cineva o
data la cinci ani, daca a facut ceva care-l impiedica sa se impartaseasca, sau
pentru altcineva ar putea fi o data pe saptamana, sau pe luna, sau poate zilnic.
Acest lucru depinde de progresul sau duhovnicesc.
Acest lucru nu are neaparat legatura cu cat postim, pentru ca cineva poate sa
fie bolnav si sa nu posteasca. Postul este un mijloc al Bisericii pentru curatire,
deci, pentru a se impartasi cineva trebuie sa observam lupta pe care o face sa se
impartaseasca, [si] depinde foarte mult de cat traieste Taina Crucii lui Hristos.
Cand eram mic domnea aceasta conceptie: de doua ori pe an ne impartasim. Si
auzeam pe duhovnici: Nu, trebuie sa ne impartasim des, fara insa sa puna
problema pregatirii si a pocaintei. Deci parintii filocalici din sec. XVIII vorbeau
despre deasa impartasanie, dar si despre isihasm! Acuma este conceptia in
Grecia: toti sa ne impartasim. Si preotul zice: Doamne, multi crestini s-au
impartasit astazi. Slava Domnului!. Dar faptul ca Sfanta Impartasanie e luata
cu nevrednicie nu prea este mentionat. Spune Sfantul Apostol Pavel:
Pentru ca nu va pocaiti si va impartasiti cu nevrednicie, foarte multi dintre voi au
si murit.
In America, odata, am auzit pe preot zicand: Acuma, ca ati venit, cu totii, sa va
impartasiti. Si s-au impartasit unii americani si au zis: foarte frumos! foarte
dragut!.
Consider ca ar trebui sa fim foarte atenti sa nu cadem in extreme. Sfantul Maxim
Marturisitorul spunea ca indiferent in ce extrema ai cazut este acelasi lucru. In
anii 60, cand am fost ca student in Muntele Athos exista aceasta problema. Exista o
manastire unde se spunea: nu va veti impartasiti prea des, o data la o luna, o
185

data la doua luni. Si se duceau tinerii sa devina calugari si li se spunea: nu va
veti impartasi. Si intrebau: De ce? M-am facut calugar. Am devenit calugar
pentru a ma uni cu Hristos si sa ma impartasesc cu pocainta. De ce ma lipsiti de
Hristos, din moment ce exista ascultare, pocainta, spovedanie? Si s-a dat o lupta
puternica intre anii 60-70 pentru a se impartasi calugarii acolo, o data pe saptamna.
Deci este posibil ca cineva sa fie monah, sa se roage, si sa nu i se permita sa se
impartaseasca?
Sfantul Grigorie de Nyssa spune foarte frumos:
Cand un duhovnic lasa pe cineva care nu este vrednic sa se impartaseasca este
un pacat. La fel, pacat este si atunci cand opresti pe cineva pregatit sa se
impartaseasca.
A te impartasi, de fapt, este o problema de dragoste: il iubesc pe Dumnezeu si
vreau sa ma impartasesc. Trebuie ca dragostea sa fie la un asa nivel, incat sa ne
unim cu aceasta dragoste, si trupul nostru sa reziste la acest mare har care ni se
daruieste.
Spune un duhovnic ca exista oameni care traiesc pana la un moment dat in afara
bisericii intra in biserica, si deodata vor sa se impartaseasca foarte des. Adica inima
lor, sufletul, au o dorinta, o sete de a se impartasi foarte des. Trupul insa a fost
invatat in diferiti ani sa traiasca oarecum altfel. Deci este valabil ceea ce a spus
Mantuitorul: ca sufletul este sarguitor dar trupul nepuntincios. De aceea, uneori
se creeaza o problema, deoarece sufletul doreste lucruri mai mari decat poate
sa duca trupul, si de aceea nu se creeaza acel echilibru intre cele doua. Deci
trebuie intr-un anumit fel cele doua parti, trupul si sufletul sa fie puse pe aceeasi
[lungime de] unda. Nu se poate impartasi si a doua zi sa inceapa aceleasi pacate.
Insa aceasta este un lucru de discernamant.
Deci nu trebuie sa spui: bine, haideti, este un obicei bun, se poate face, dar nici o
impartasanie foarte rara nu este buna.
Eu sfatuiesc sa aibe foarte multa atentie atunci cand se impartaseste cineva, si
sa aibe constiinta a ceea ce face, decat se impartasesca fara sa-si dea seama de ceea
ce face.
Este o tema foarte larga, am incercat doar sa punctez cateva principii si imi pare rau
ca vorbesc aici in fata IPS-lui [Teofan n.n.], care este responsabil sa calauzeasca pe
pastoritii sai, si nu as vrea ca eu sa fiu cel care va ofera altceva, si IPS-ul sa sa se
exprime.
IPS Teofan: Credinciosii au nevoie de cuvantul dumneavoastra, Inaltpreasfintite,
dar eu aproape la fiecare Sfanta Liturghie le spun asa: Cei care sunteti ortodocsi si
aveti binecuvantare de la preotul duhovnic sa va impartasiti, apropiati-va; si
186

pruncii!. Asadar, asa cum amintea si IPS-ul, lasati-va in mana unui duhovnic
care-L iubeste pe Hristos si urmati-i sfatul. Si sesizati intr-insul un lucru: daca
simte, cel care se spovedeste, ca poate trai fara de Domnul Hristos, atunci sa
primesti sfatul lui, sa te apropii cat mai rar sau deloc, si sa te apropii atuncea rar, cu
frica de Dumnezeu si cu cutremur. Daca duhovnicul simte in tine ca nu poti trai
fara Domnul Hristos, un duhovnic bun te va indemna sa te apropii de Sfanta
Impartasanie cu credinta si cu dragoste multa.
IPS Hieroteos Vlachos: - Consider ca acest cuvant a fost unul intelept. Aceasta este
temelia, fundamentul.
*
- Pot psihologii si psihiatrii sa devina psihoterapeuti ortodocsi, si cum este posibil
acest lucru?
- Vorbim desigur despre psihoterapie ortodoxa si am scris o carte, dupa cum stiti:
Psihoterapia ortodoxa, dar temeiul acestei carti nu este psihoterapia, ci este
traditia isihasta. Aceasta carte a aparut in deceniul 80 si a provocat foarte multe
dezbateri. Avem de-a face cu acelasi termen atat in tamaduirea, in terapia
ortodoxa, cat si in cea din afara Bisericii, dar sunt lucruri diferite, acelasi
termen desemneaza lucruri diferite. Avem de-a face in primul rand cu o
antropologie diferita: ce intelege prin om si suflet psihoterapia din afara
Bisericii, laica, si ce intelege prin suflet si om Biserica. Eu sustin ca toate acestea,
psihanaliza, psihoterapia, psihologia, psihiatria, care s-au dezvoltat in occident,
au aparut ca urmare a faptului ca occidentul a abandonat traditia isihasta,
metoda isihasta. Exista rationalism, exista pe de-o parte moralism si ramane
neacoperita aceasta parte abisala, launtrica, a omului de care s-a ocupat Freud,
Jung, Adler si altii. Psihoterapia laica a creat foarte multe directii, scoli, in America
exista in jur de 300 asemenea directii. Exista psihoterapia cognitiva, exista si
psihoterapia comportamentala, cea existentialista. Folosesc spre exemplu si linii
buddhiste, si alte directii ale vietii umane, analizeaza comportamentul zilnic al
omului, felul cum merge. Psihoterapia ortodoxa contine multe elemente din toate
acestea, are elemente din psihoterapia cognitiva, de exemplu. Spre exemplu
puteti sa ascultati o cuvantare, o conferinta si sa va schimbe modul de a gandi si sa
va vindecati. Puteti sa invatati cum sa va luptati cu gandurile, si aceasta sa fie o
cale de vindecare. Puteti sa ajungeti la o manastire, sa intrati intr-o comunitate
si acolo sa vedeti cum se comporta monahii, cum se comporta sfintii, si in
modul acesta, urmarind comportamentul lor, sa va vindecati.
Eu unul observ ca psihoterapia ortodoxa seamana mai mult cu psihoterapia
existentiala; spre exemplu Victor Frankl, a treia scoala psihoterapeutica din Viena.
Victor Frankl a trecut din lagarele fasciste de concentrare si traind experientele
acestea, si fiind un discipol al lui Freud, a inteles acolo ca nu se poate vindeca
187

urmand principiile lui Freud. Si acolo a descoperit psihoterapia existentialista,
a descoperit sensul vietii. Le spunea celor care sufereau impreuna cu el: Nu te
descuraja, nu abandona, pentru ca exista o persoana care te iubeste si care
asteapta sa te intorci. A inteles ca atunci cand un om are un scop in viata este
in stare sa depaseasca toate dificultatile vietii.Spre exemplu in celula vedea in
fiecare zi un paianjen care isi tesea panza cu sarguinta si vedea in asta un sens.
Atunci cand noi avem un scop in viata si scopul este sa-L iubim pe Hristos, sa
participam la Dumnezeiasca Liturghie, atunci depasim toate problemele si
dificultatile.
Eu astazi am ramas cu totul surprins la Dumnezeiasca Liturghie. Mie imi era frig,
pentru ca nu sunt obisnuit cu frigul, si vedeam oamenii cum stau, participa
nemiscati la Liturghie si ma urmareau cu inima lor. Nu ma urmareau cu ratiunea,
cu logica, ci cu toata inima lor se rugau la Dumnezeiasca Liturghie; ca si acum.
Atunci cand cineva spune: Maine ma duc la Dumnezeiasca Liturghie care se
savarseste in cinstea Sfintei Parascheva, [aceasta inseamna ca] simt intr-adevar
ca Dumneziasca Liturghie este Imparatia lui Dumnezeu si raiul, [ca] o sa
primesc har, [ca o] sa dea Dumnezeu har si binecuvantare, si sa plec de acolo cu
gandul: Cand vine duminica, pentru a veni din nou la Liturghie?. Asa
dobandim un sens al vietii.
Si pentru ca omul are intrebari existentiale: ce este moartea?, ce este viata?, in
acest mod, raspunzand la aceste intrebari, se poate ajuta, se poate vindeca. In urma
cu cativa ani am fost in Atlanta ca sa vorbesc despre parohie ca o comunitate
terapeutica, vindecatoare. Acolo am ascultat un psihiatru care m-a abordat si mi-a
spus:
Inaltpreasfintite, va multumesc pentru cuvantul pe care mi l-ati spus. Eu am un
cabinet psihiatric si atunci cand am citit cartea I PS voastre am decis sa fac terapie
urmand aceste principii.
Si si-a schimbat si denumirea clinicii, si pe cartea de vizita scria psihoterapeut
ortodox.
Si vin la mine tineri care sunt dependenti de droguri si incerc sa-i tratez urmand
metoda pe care o propuneti, prin lupta cu gandurile, prin lupta cu dorintele, cu
patimile.
Si totusi spunea: nu pot sa vindec pentru ca nu sunt preot. Ca sa devina cineva
cu adevarat psihoterapeut trebuie sa devina si preot.
Vreau, prin urmare, sa va spun ca psihoterapia laica ajuta pe om pana la un
punct, ca sa nu innebuneasca de tot. Spre exemplu este gradinita sau scoala
primara. Psihoterapia ortodoxa merge mai departe, considera ca adevaratul medic
188

este Hristos. Hristos este deopotriva Medicamentul, Terapeutul si Spitalul. Si-L
ajuta pe om sa scape de iubirea de sine prin Sfintele Taine si prin nevointa.
Consider ca nu trebuie sa dam la o parte nicio stiinta, pentru ca psihoterapeutii laici
ajuta oarecum pe oameni sa ajunga la un oarecare echilibru, si mai ales pe
oamenii care sunt atei si sunt in afara Bisericii, si chiar pe oamenii Bisericii
care nu stiu sa foloseasca metoda de vindecare a Bisericii. Calea noastra de
vindecare tinteste la unirea omului cu Dumnezeu si la vederea lui Dumnezeu.
Psihoterapia laica are ca scop echilibrul dintre oameni, echilibrul in viata de cuplu,
echilibrul relatiei cu copiii, sa nu innebuneasca copiii. Traim intr-o epoca in care
nu este posibil sa nu existe conflicte. Fiecare, de aceea trebuie sa-si gaseasca
limitele in care sa se miste.
()
*
- Curatirea si luminarea, nu sunt oare procese ciclice? Ca sa ma curatesc am
nevoie de luminare, ca sa vad ce trebuie sa ma curatesc, si tot asa.
- Si cum de rezista inima, care e materie, la o lucrare atat de puternica precum este
rugaciunea adanca?
- Si aici, cu insistenta, asupra laicilor din lume care pot sa faca aceasta lucrare, si
cei care nu o fac, ce sansa de mantuire au, cei care nu ajung la rugaciunea
neincetata sau la vederea lui Dumnezeu?
- Voi vorbi pe scurt. Zicem curatire, luminare, vedere a lui Dumnezeu.
Purificarea, curatirea de patimi este scoala primara, luminarea este invatamantul
secundar, si vederea lui Dumnezeu este deja facultatea; dar nu sunt niste etape prin
care treci si s-a incheiat, nu se poate mai sus. Intrucat din tineretile sale mintea
omului este aplecata spre rau, si am invatat foarte mult sa punem in aplicare logica
si inchipuirea inca din frageda varsta si am invatat sa traim mai mult pe baza
simturilor, nu este foarte usor ca cineva sa se curete si apoi sa treaca la
iluminare. Deci se poate ca omul sa se intoarca de unde a plecat.
Se arata foarte clar in canoanele Bisericii ca pe atunci credinciosii erau avansati
duhovniceste, la un anumit nivel, insa pacatul pe care-l faceau ii putea
determina sa fie trimisi in ceata catehumenilor; si episcopul era cel care isi dadea
seama de pocainta celui cazut si il lasa sa participe la Liturghia celor Credinciosi.
Deci nu sunt nistre stadii, niste etape, ci sunt niste grade. Si cand cineva ajunge
la vederea lui Dumnezeu, nu poate sa-L vada permanent. Poate cadea la nivelul
de rugaciune [?!], dar este un martiriu pentru el, dupa cum vedem la Sfantul Siluan
Athonitul si la Parintele Sofronie. Stiti ce inseamna ca cineva sa cunoasca marea
189

dragoste a lui Dumnezeu si apoi sa se intoarca la un stadiu anterior, cand
trebuie sa manance, cand trebuie sa traiasca impreuna cu toti ceilalti?!
In ceea ce priveste rugaciunea inimii, am facut anumite experimente in legatura cu
acest subiect, pentru ca atunci cand cineva are o teorie asupra unui lucru trebuie sa o
experimenteze. Am spus unei fetite de patru ani: I n fiecare seara vei face
rugaciunea mintii, de 20-30 de ori, inainte de a adormi: Doamne I isuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine. Cand a mai crescut, era de cinci
ani, i-am spus: Cand vei merge de acasa spre gradinita, mintea ta sa lucreze:
Doamne Iisuse Hristoase. Cand dupa un timp am intalnit-o, am intrebat-o:
Spui rugaciunea dupa cum ti-am spus eu?. Mi-a zis: Zic rugaciunea, dar mi se
intampla ceva si nu stiu ce este!. Ce ti se intampla?. I nainte de a o spune o
aud in interiorul meu, rugaciunea curge de la sine. Aud in adancul inimii mele:
Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu.
Deci nu este partea trupeasca a inimii, fizica. De aceea Parintele Sofronie vorbeste
despre inima duhovniceasca. Si Sfintii Parintii cand se refera la inima
duhovniceasca, la ce se refera de fapt? Platon spunea ca sufletul omului se imparte
in trei: in partea rationala, in partea care doreste, si in partea care se manie. Sfintii
Parinti au acceptat acest lucru, si au spus: in partea logica sunt gandurile, in partea
de a dori sunt de fapt dorintele pe care le are fiecare, si in partea celalalta, a treia,
mania este o energie, o putere, pe care o ai in interiorul tau. Deci este numita
partea pasiva a sufletului partea legata de manie si dorinta. De aceea se zice partea
rationala, logica, si partea pasiva, care contine pe celelalte doua. Cand se refera la
inima, se refera de fapt la cele doua, si anume la partea care doreste si la partea
care se manie. Inima are eros, are o dragoste nemarginita fata de Dumnezeu, si
partea manioasa este de fapt energia, puterea care iti da un avant catre
Dumnezeu. Acest lucru caracterizeaza pe toti oamenii.
Cand Hristos spune: Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu
nu a spus acest lucru doar pentru calugari nici nu existau calugari pe atunci; a
spus-o pentru toti oamenii. Am intalnit oameni in lume care aveau rugaciunea
inimii, pe cand unii calugari nici nu auzisera de ea. Spunea Parintele Sofronie:
Cand cineva are o durere, il doare pentru cineva anume (mama are o durere
anume pentru copilul sau) si spune cu durere: Doamne, te rog, copilul meu,
atunci rugaciunea se uneste cu durerea si aceasta este rugaciunea din inima,
foarte puternica.
In acest fel se intampla si cu cel care intampina anumite probleme: nu este iubit sau
altceva de felul acesta. Aceasta este rugaciunea curata si nu cea pe care o facem
in mod formal la chilie.
Parintele Paisie Aghioritul a avut candva o vedenie. A vazut cum [cineva] lua
oseminte din Muntele Athos si le arunca in afara, in lume, si pe urma l-a vazut
190

cum aduce oseminte din lume in Munte Athos. Stiti ce inseamna acest lucru? Ati
auzit de parintele Gheorghe Metallinos? Ati auzit de el! Si eu, si acesta il iubim
foarte mult pe Parintele Ioannis Romanidis. Este preot, casatorit, profesor si
decan al Facultatii de Teologie din Atena, cu sotie si copii, si vorbeste
permanent despre rugaciunea curata a inimii, dupa cum si Parintele Dumitru
Staniloae. Eu l-am vazut pe Parintele Staniloae vorbind despre rugaciunea
inimii si plangand. Si era casatorit. Si vad pe unii ca zic: ce sunt aceste lucruri
afirmate de Mitropolitul de Nafpaktos si de Parintele Gheorghe Metallinos? Acestia
nu accepta isihasmul si traditia Bisericii
Ma bucur ca astazi ati fost alaturi de mine. Ati vazut, la avioanele care zboara, ce se
spune? Va multumim ca ati zburat cu noi si ne vom bucura sa fiti alaturi de noi si
la alte zborur
Cuviosul Sofronie, ucenicul Sfantului Siluan despre LITURGHIE SI
RUGACIUNE, DINCOLO DE FORMALISM
Publicat pe 11 Jul 2007 | Categorii: Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE
FOLOS, Parintele Sofronie Saharov, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?) | | Print

Rugaciunea este un act launtric al duhului nostru. Ea se poate exprima in cele
mai diferite forme. Nu rareori, ci destul de des, aceasta se exprima prin tacerea
noastra in fata lui Dumnezeu, tacere pentru ca Dumnezeu vede toata profunzimea
gandurilor noastre, toate dorintele inimii noastre, si nu intotdeauna suntem capabili
sa le exprimam in cuvinte. Dumnezeu intelege miscarile tainice ale inimii si ne
raspunde la ele. Eu ma tem putin ca nu dai atentie chiar acestui lucru spus mai
sus: ca tu esti inclinata sa crezi, asa cum o fac multi, ca rugaciunea inseamna
doar sedere in fata icoanelor si rostirea formulelor randuite (de dimineata si de
seara sau a psalmilor). Desigur, cu o astfel de rugaciune poti sa fii obisnuit inca din
copilarie si sa o savarsesti in fiecare zi. Dar aceasta rugaciune este cu totul
nesatisfacatoare si nu epuizeaza problema rugaciunii. Observ ca oamenii
contemporani devin tot mai putin capabili pentru o astfel de rugaciune. Acest
fenomen mi-l explic prin cresterea activitatii intelectuale a oamenilor.
Mintea noastra se gaseste intr-o continua agitatie din pricina nenumaratelor
impresii de tot felul: vizuale si auditive. De dimineata incepe activitatea oamenilor
din sate si orase, care antreneaza mintea si imaginatia in cursul evenimentelor la care
iau parte.
() Imi spui ca, observand incapacitatea de a gasi rugaciunea, <<cand te asezi la
rugaciune>>, vezi nimicnicia ta si acest lucru te deprima. Nu te deprima!
Aceasta situatie nu trebuie sa te nelinisteasca. A sta in fata lui Dumnezeu nu
191

inseamna deloc a sta in fata icoanelor, ci sa-L simti in toata profunzimea
constiintei ca pe Cel-ce-le-plineste-pe toate. Trebuie sa-L traim cu adevarat ca pe
Prima Realitate, dupa care, in ordinea inferioara, urmeaza lumea a doua, a realitatii
create, derivate. De aceea, pentru rugaciune este folositoare orice pozitie a
corpului: culcat, mergand, sezand, stand in picioare, etc.
Daca mintea si inima ta resimt dispozitie pentru rugaciune la citirea Sfintei Scripturi,
atunci pastreaza aceasta dispozitie pana cand inceteaza. Regula este urmatoarea:
orice cuvant, orice situatie in care mintea si inima se unesc intr-o unica
constiinta dumnezeiasca nu trebuie parasite pana cand mintea, inima sau
trupul nu obosesc.
Observatiile mele asupra oamenilor contemporani m-au dus la concluzia ca cel mai
potrivit lucru pentru ei este sa se roage in biserici, in special la Sfanta
Liturghie. Rugaciunea liturgica si o deasa impartasanie inseamna plinatate. Pentru
aceasta insa trebuie sa traim si sa intelegem Sfanta Liturghie. Atunci ni se va
descoperi ca Liturghia imbratiseaza in sine intreaga noastra viata: in ea se cuprind
toate planurile existentei noastre in relatie cu Dumnezeu. () Fara sa aprofundeze
cunostintele sale in acest domeniu, omul poate cadea cu usurinta intr-un obicei
pustiitor si aducator de moarte. Este nevoie sa crestem neincetat in cunoasterea lui
Dumnezeu si sa nu permitem ca Liturghia sa se transforme intr-un detaliu al
vietii noastre de toate zilele.
Acum, pentru ca ea a devenit in locul Liturghiei, obednita (adica, prin faptul ca
oamenii nu se mai impartasesc la Sfanta Liturghie decat foarte rar, ceea ce este
anormal, aceasta a devenit o slujba in care predomina citirea), a fost traita de noi toti
ca o profunda criza. Oamenii au inceput sa prefere orice fel de lecturi sau
distractii in locul Liturghiei. Astfel, mai bine se odihnesc si isi satisfac dorintele
de a spori in cunostinte. Acest lucru este () de inteles. Omul, prin natura sa, este
o fiinta care nazuieste spre desavarsire, spre cunoastere si chiar spre cunoastere
absoluta, spre plinatatea Fiintei. Si iata paradoxul: in virtutea acestei nazuinte,
oamenii nu mai pretuiesc acel loc ce le-a fost dat de Dumnezeu pentru
dobandirea acestei cunoasteri si acestei vieti.
(Scrisoare din 1958 a Arhimandritului Sofronie catre sora sa, Maria, inclusa in
cartea: Ne vorbeste parintele Sofronie. Scrisori, Editura Biserica Ortodoxa &
Editura Bunavestire, Galat
192

PARINTELE ARSENIE BOCA si CELE SAPTE SURLE (III). Despre sfarsitul
lumii, Antihrist si A Doua Venire: SFANTA LITURGHIE MAI TINE
LUMEA
Publicat pe 30 Nov 2010 | Categorii: Documentare, Hrana duhului / PREDICI SI
CUVINTE DE FOLOS, Parintele Arsenie Boca, Profetii si marturii pentru vremurile
de pe urma | | Print

Continuare de la:
PARINTELE ARSENIE BOCA (28 nov. 1989) SI CHEMARILE LUI
DUMNEZEU (Cele sapte surle) pe Cararea Imparatiei (I): Mai tare
si mai duios de cum a chemat I isus pe oameni, nu-i poate chema nimeni de
pe lume
PARINTELE ARSENIE BOCA si CELE SAPTE SURLE PRIN CARE
DUMNEZEU NE CHEAMA (II). Mila lui Dumnezeu ascunsa in necazuri,
primejdii si nenorociri
***
Din: Parintele Arsenie Boca, Cararea I mparatiei

A N T I H R I S T
El e acela care va veni in numele su nu al lui Dumnezeu evreu de neam,
care va tirani sub ascultarea sa tot pmantul. Cci acela va primi s fie
imprat peste strlucirea tuturor impriilor pmantului.
Cretinii cu numele din pricina inmulirii frdelegilor care sting Duhul,
aa se vor slbi la minte, incat de fric muli se vor lepda de Hristos i vor
primi toat voia rea i vor gusta toat rutatea rului, cci credina nu este a
tuturora. Viaa lor, slbnogit de pcat, va da indrzneal Satanei, care va
lucra in acela tot felul de puteri i de semne, de minuni mincinoase i de amgiri
nelegiuite pentru fiii pierzrii, fiindc n-au primit iubirea adevrului, ca s se
mantuiasc. De aceea, pentru c iubesc pcatul mai mult decat pe Dumnezeu,
Dumnezeu le trimite amgiri puternice, ca s dea crezmant minciunii, i s
cad sub osand toi cei ce n-au crezut adevrul, ci au indrgit nedreptatea.
Iudeii de odinioar, impini inluntru de acela au rstignit pe Domnul, inepandu-i
clcaiul, i nu I-au putut face mai mult nimic; dimpotriv Domnul, pogorandu-Se
prin cruce la cei din inchisoare, a spart venicele incuietori, i mare prad a fcut
193

nesiosului iad. De atunci umbl protivnicul ca un leu turbat intratandu-i
uneltele, ca mcar faptele i invtura Mantuitorului s le intunece in
necredin.
Neputand nici aceasta, ii aprinde ciracii i pe acela al lor care se repet in
fiecare veac de oameni, din zilele Sfinilor Apostoli, pan in zilele celui mai
desvarit Antihrist, din vremea de apoi, cand va propovdui Ilie , ca doar-
doar va putea mcar s sting pe ucenicii lui Iisus de pe faa pmantului
prigonindu-i, spanzurandu-i, ucigandu-i, rstignindu-i i in tot felul omorandu-i.
Mai mult, cum zice un Printe, acest Antihrist care nu se mulumete numai cu
necredina sa, ci vrea necredina tuturora nu va avea astampr decat in ziua
cand ar izbuti s ucid pe Dumnezeu i s-L azvarle din inima i mintea celui
din urm credincios rmas pe pmant; i nu ravnete, nebunul, la o mandrie
mai mare, decat aceea de-a termina odat cu Dumnezeu, iar in locul Lui s-i
implante in sufletul omului, ca pe o sabie a iadului, chipul su de fiar.
Acela nu se mulumete numai s inele pe oameni cu amanarea pocinei pe
maine, pe poimaine, la btranee, ci lupt nebun cerand:
1. moarte lui Dumnezeu;
2. moarte invturii Sale;
3. moarte cretinilor, ucenicilor Si;
4. pustiire Bisericii Sale i oprirea Sfintei Jertfe celei de-a pururi, care este Sfanta
Liturghie.
Chinurile cele de pe urm, cele de la Antihrist, in care va lucra toat puterea
Satanei, vor intrece toate prigoanele cate s-au inteit asupra cretinilor, de la
inceput pan in zilele acelea.
() Deci cand frdelegile vor incleta mintea i inima oamenilor i-i vor
slbtici aa de tare incat vor zice c nu le mai trebuie Dumnezeu i Biseric i
Preoi, incat va fi slbticirea i nebunia unite peste tot pmantul, atunci vine
sfaritul.

SFANTA LITURGHIE MAI INE LUMEA
Precum Taina pocinei sau mrturisirea este judecata milostiv a lui Dumnezeu,
ascuns sub chip smerit, i iubitorii de smerenie dau de darul acesta, asemenea i
Sfanta Jertfa a Mantuitorului, din Sfanta Liturghie, ascunde, iari sub chip
smerit, o tain a ocarmuirii lumii.
194

Cei vechi tiau pricina pentru care nu se arat Antihrist in zilele lor, cci Sfantul
Pavel vorbete despre taina aceasta in chip ascuns, dar n-o numete. E Sfanta
Liturghie, sau Jertfa cea de-a pururi, despre care a grit Domnul prin Daniil i
apoi Insui ne-a invat. Ea este aceea care oprete s nu se arate Antihrist, sau
omul nelegiuirii decat in vremea ingduit lui de Dumnezeu. Cci pentru
mulimea frdelegilor, demult ar fi trebuit Dumnezeu-Tatl s sfareasc
lumea, ins Dumnezeu-Fiul, Cel ce este iubirea de oameni i de toat firea,
mereu se aduce pe Sine Jertfa Sfant inaintea lui Dumnezeu-Tatl, mijlocind
milostivirea de la El.
Rabd Fiul lui Dumnezeu pentru noi o rstignire neintrerupt; Mielul-Imprat
st mereu cheza inaintea Tatlui, aducandu-se in Jertfa neincetat, rugminte
de mijlocire pentru biata lume. C de n-ar fi sangele Mielului, al Insui
Arhiereului-Imprat, Iisus Hristos, dat de bun voie i neincetat pre de mantuire
pentru oameni, stand cu iubire i prtinire pentru lume, demult ar fi inecat
Dumnezeu pmantul in sangele oamenilor i l-ar fi ars cu foc, desfacand de
istov stihiile. Deci sangele Mielului din Sfanta Imprtanie mai ine sufletul in
oase i lumea in picioare. Precum taina pocinei e un dar al Cerului, sub chip
smerit, pentru mantuirea fiecrui suflet in parte, aa Sfanta Liturghie, marea tain,
ascuns iari sub chip smerit, mantuiete lumea, sau o ferete de urgiile
Antihristului.Iat de ce toat lumea ar trebui s vie la Sfanta Liturghie, c
pentru dinuirea lumii e darul acesta pe pmant.
Ceea ce se poate spune, pe scurt, despre o prea mare tain a lui Dumnezeu, ascuns
in Sfanta Liturghie, care se svarete i in Cer i pe pmant, i pentru care mai ine
Dumnezeu lumea, am incercat. Dar Sfanta Liturghie este neasemnat mai bogat
in taine, care nu se pot depna pe limb omeneasc. Dumnezeu coboar intre
oameni i suie oamenii la Sine pe scara Sfintei Liturghii.

PROOROCUL DE FOC
Deci cat vreme mai sunt oameni ce caut pocina i Sfanta Imprtanie,
Satana n-are putere. Il oprete Dumnezeu. Dar cand oamenii se vor intuneca la
minte aa de tare incat vor impiedeca Sfanta Liturghie, cu toat voia lor vrand
necredin, in zilele acelea va inceta i Jertfa cea de-a pururi, i va incepe
uraciunea pustiirii, precum zice la:
Daniil 12:
i din vremea cand va inceta Jertfa cea de-a pururi i va incepe uraciunea pustiirii,
vor fi 1290 de zile.
195

E vremea de trei ani i jumtate, in care va propovdui Ilie, cel mai manios
prooroc, i va vesti cele apte cupe ale urgiei lui Dumnezeu cele de pe urm
cu care se va sfari mania lui Dumnezeu. Va fi o vreme de stramtoare, cum n-a
mai fost de la inceputul lumii, nici nu va mai fi. In zilele acelea:
Daniil 12:
Muli vor fi curii, albii i lmurii; iar cei nelegiuii se vor purta ca cei
nelegiuii.
Toi cei frdelege nu vor pricepe, ci numai cei inelepi vor inelege (ce vreme
e: apropiindu-se a doua venire). Cei frdelege hulir pe Dumnezeul Cerului din
pricina durerilor, care-i frigeau de-i mucau limbile, dar de faptele lor nu s-au
pocit, zice Apocalipsa.
La plinirea acelei vremi de pe urm, cand rutatea va fi desvarit coapt, va vesti
Ilie, Proorocul de foc, a doua venire a Mantuitorului. Vestirea aceasta, bucuria cea
mai mare a cretinilor, va fi primejdie de moarte proorocului adevrat; cci
oamenii frdelegii il vor ucide ca pe Ioan Boteztorul, care era in duhul i
puterea lui Ilie, la cea dintai venire. Dar tocmai cand protivnicii Atotputernicului
credeau c omorand i pe cel din urm prooroc, in sfarit au terminat cu
Dumnezeu, iat c invie Ilie
Iudeii i-au dau seama de nebunia potrivniciei lor i de inelarea Antihristului
i, cu infricoare i cutremur mare, se intorc i primesc pe Iisus Hristos-
Dumnezeu, dup cum mrturisete despre ei Scriptura.
Proorocul mincinos, Antihristul, prin duhul su necurat cu care lucr i se ine,
rscoal pe toi impraii lumii s-i adune la rzboiul zilei celei mari a lui
Dumnezeu, in valea lui Iosafat, la cel de pe urm rzboi i la cea mai mare vrsare
de sange de pe pmant.

SFANTA CRUCE PE CER
Luminat in slav, mai strlucitoare ca soarele, creia inc i-au stat oamenii
impotriv i au injurat-o, se va arta, in ciuda tuturor vrjmailor ei, semn
slvit de biruin a binelui asupra rului. Atunci, in zilele acelea infricoate, pe
pmant i in tot trupul, Insui Dumnezeu-Cuvantul vine s cheme pe oameni,
pentru cea din urm oar, ins nu la pocin, ci la judecat. Atunci Dumnezeu
i iconomia mantuirii nu mai e pe crezute, ci pe vzute.
Iar pe Antihrist, in care lucra toat puterea Satanei:
196

2 Tesaloniceni 2:
Domnul Il va ucide cu suflarea gurii Sale i-l va nimici cu strlucirea venirii Sale.
Daniil 12:
Fericit va fi cel ce va atepta i va ajunge la 1335 de zile.
E ziua Domnului cea mare i infricoat, zi de fericire pentru cei chemai, alei i
credincioi, zi de bucurie negrit, ziua intoarcerii Acas, in ara de obarie i
captul plangerii. Zi de fericire, vzand izbanda rbdrii, vzand Invierea cea
de obte, vzand motenirea cea gtit de la intemeierea lumii celor ce-L iubesc
pe Dumnezeu i au rmas in dragostea Lui pan in sfarit. i taine intre taine,
numai de Dumnezeu tiute, atunci se vor vedea.
Ceilali ins, vor sta s-i dea sufletul de groaz i de ateptarea celor pornite s vie
peste lume, cci Triile Cerului vor fi zguduite.
Atunci vedea-vor pe Cel ce L-au rstignit, venind pe nori, cu putere i cu
mrire mult; pe Cel ce este dragostea noastr, care nou ne imprtie frica,
dar groaza groazelor pentru cei ce L-au prigonit i L-au rstignit pentru iubirea
Sa de oameni i trebuind s-i capete plat venic dup faptele lor.
i va fi judecata, cci frdelegile au adus potopul i frdelegile strig i
grbesc judecata.
Drept aceea, vzand c s-a luat pacea de pe pmant, dar timpul inc nu ni s-a
luat, cu glasul lui Dumnezeu chemm pe toi oamenii de pretutindeni s se
pociasc, pentru c a hotrat o zi in care va s judece lumea. I ar ziua aceea
poate fi oricand.
Iat mai pe ineles graiul rugciunii Mantuitorului, pentru cretintatea de peste
veacuri i de peste tot pmantul, prins pe cat s-a putut, in sunetul acestor apte
surle ()
(din: Parintele Arsenie Boca, Cararea Imparatiei, Episcopia Ortodoxa Romana
a Aradul
197

DE LA ASISTENTA MEDICALA LA TAINELE, SLUJBELE,
RUGACIUNILE SI OBIECTELE SFINTITE ALE BISERICII
CUM SA NE RUGAM CAND SUNTEM BOLNAVI, NOI SAU FRATII
NOSTRI?

Cititi si:
Konstantin V. Zorin: LA CE AR PUTEA FOLOSI BOALA SI
SUFERINTA? SITUATIILE LIMITA SI CERCETAREA PRONIEI
DUMNEZEIESTI
Fericitul Parinte Epifanie Teodoropoulos despre PSIHANALIZA,BOLI
PSIHICE, DEMONIZARE, MEDICAMENTE SI MEDICI
Sfantul Teofan Zavoratul despre atitudinea in fata bolii: Ce rugaciune ii
trebuie bolnavului? Multumire si suspinare
PREOTUL FLORIN CRISTEA SI MISIUNEA CUTREMURATOARE
DE A FI TATAL COPIILOR SUFERINZI reportaj de la Spitalul de
copii Sfanta Maria, Iasi

Medicamente duhovnicesti
I ata, te-ai facut sanatos; de acum sa nu mai
pacatuiesti, ca sa nu ti se intample ceva mai rau!
(Ioan 5,14)
Biblia pleaca de la premiza ca
sanatatea si buna tarie este mai buna decat tot aurul, si trupul sanatos si cu putere,
decat avutia nenumarata. Nu este mai buna avutia decat sanatatea trupului si nu
este bucurie mai mare decat bucuria inimii. Mai buna este moartea decat viata
amara sau decat boala necontenita (Sirah 30,15-17).
Fiule! In boala ta nu fi nebagator de seama; ci te roaga Domnului si El te va
tamadui, povatuieste inteleptul biblic. Departeaza pacatul si intinde mainile spre
faptele drepte si de tot pacatul curateste inima ta i doctorului da-i loc, ca si pe el
l-a facut Domnul si sa nu se departeze de la tine, ca si de el ai trebuinta. .. Cel ce
pacatuieste impotriva Ziditorului sau, sa cada in mainile doctorului (Sirah 38, 9-
10,12,15).
198

Sfanta Scriptura ne orienteaza in primul rand sa ne ingrijim inainte de a ne
imbolnavi, iar in al doilea rand ca in boala sa nu dam dovada de nepasare (v. Sirah
18,19; 38, 9). Dupa cum vedem, exista doua cai paralele, dar nu alternative, de
terapie duhovniceasca: profilaxia activa a bolilor si lupta cu ele. In procesul
terapeutic, principalul este harul dumnezeiesc; totusi, nu trebuie neglijata nici
asistenta medicala.
Sfintii Parinti nu ne cheama sa ne raportam la boala in mod pasiv sau anxios-
ipohondru. Smerenia crestina presupune un efort launtric incordat al sufletului
si nu exclude asistenta medicala. Nevointa rabdarii fara cartire a unor suferinte
grele nu le sta in puteri oamenilor obisnuiti ca noi. Chiar si pentru cei profund
credinciosi este mai intelept totusi sa se trateze defaimandu-se pe sine pentru
putinatatea credintei decat sa respinga cu mandrie tratamentul, ispitindu-L pe
Dumnezeu si cerand de la El savarsirea unei minuni vadite.
Putem si sa nu ne tratam, asteptand vindecarea de la Dumnezeu, arata Sfantul
Teofan Zavoratul, insa aceasta este o mare indrazneala. Putem sa nu ne tratam,
ca sa ne exersam in rabdare, in incredintarea in voia lui Dumnezeu, insa acesta
este un lucru foarte inalt, si atunci fiecare oh! ni se va socoti intru vina, pentru
ca unei asemenea alegeri i se potriveste doar bucuria recunoscatoare.
Dupa parerea Sfantului Nectarie din Eghina, sanatatea sta la baza ascezei
corecte.
M-a amarat boala ta, ii scrie el unei fiice duhovnicesti. Ai racit din pricina umezelii
din chilia ta, fiindca din pricina mijloacelor materiale modeste nu ai putut s-o
renovezi. Dar nu puteai sa-mi scrii? Ti-as fi trimis bani Nu trebuie sa mai ingheti,
sa-ti mai pui in primejdie viata Boala impiedica cresterea duhovniceasca a
celor ce n-au ajuns la desavarsire. Aveti nevoie de sanatate pentru lucrarea du-
hovniceasca (sublinierea ne apartine n.a., K.Z.). Cel ce iese la lupta nefiind
desavarsit va fi doborat, sa stiti asta, daca nu este sanatos, pentru ca ii va lipsi
taria morala care ii intareste pe cei desavarsiti. Pentru cei nedesavarsiti,
sanatatea este ca un car ce il poarta pe luptator spre incheierea biruitoare a
luptei. Iata de ce va sfatuiesc sa fiti chibzuite, sa stiti masura in toate si sa fugiti
de excese... P, impreuna cu A., sa te duca la doctor, ca sa verifici daca boala n-a
lasat urme. Trebuie sa asculti de prescriptiile medicale. Daca vei fi bine
sanatoasa, vei putea creste duhovniceste; in caz contrar, stradaniile voastre se
vor dovedi zadarnice.
Astfel, cand Biserica le propune celor suferinzi mijloace duhovnicesti de
tratament, asta nu are loc in dauna metodelor medicale traditionale. Printre
aceste mijloace duhovnicesti se afla credinta si pocainta, Tainele bisericesti, slujbele,
obiectele sfintite, rugaciunea, metodele ascetice de lupta cu patimile. Vom spune
cateva cuvinte despre fiecare dintre ele.
199

1. Credinta si pocainta
Fata de boala, omul poate incerca un sentiment de vinovatie si un sentiment de
responsabilitate. Deosebirea consta aici in aceea ca primul impovareaza
launtric, provoaca depresie, ipohondrie, disecarea propriului suflet, cadere
cu duhul. Pe cand sentimentul responsabilitatii e productiv. El tinteste spre
indreptarea propriilor greseli, mai ales in pragul mortii si al judecatii lui Dumnezeu.
El este lucrare a constiintei, care indeamna la pocainta.
Lupta cu pacatul, inclusiv cu emotiile negative, comportamentul asocial si
obisnuintele daunatoare e, in esenta, lupta pentru un mod cu adevarat sanatos de
viata. Ea nu substituie deloc masurile profilactico-terapeutice si sanitar-igienice
traditionale, ci, dimpotriva, le umple de continut si atitudine crestineasca fata de
bolnav. Propovaduirea pocaintei de catre Biserica este educatie sanitara
duhovniceasca, igiena duhovniceasca, unde locul de frunte este dat credintei si
constiintei.
Despre felul in care trebuie sa credem si sa ne pocaim stim din scrierile Sfintilor
Parinti, nevoitorilor Ortodoxiei si autorilor ortodocsi contemporani. De aceea, ne
vom opri doar asupra catorva aspecte medico-psihologice ale fenomenului pocaintei.
Pentru a ne vindeca, trebuie sa constientizam nevoia de Doctorul Dumnezeiesc,
sa constientizam propria pacatosenie, sa ne eliberam de amagirea de sine
orgolioasa. Hristos este Doctorul tuturor neputintelor noastre. El asteapta sa ne
adresam Lui si, atunci cand asta se intampla, iarta pacatele si daruieste puterea
de a le birui de acum inainte. Pocainta adevarata se zamisleste in adancul inimii.
Tocmai acolo apar rusinea pentru propriile ganduri, simtaminte, fapte, dezgustul fata
de gesturile noastre urate, fata de mizeria noastra morala.
Sufletul se spala nu cu apa obisnuita, ci cu lacrimi, cu rugaciuni, cu milostenii,
cu posturi Din nemarginita milostivire dumnezeiasca, asa ne curatim de
pacatele savarsite. Pocainta isi afla implinirea in Taina Marturisirii. Domnul
Insusi, in prezenta preotului sau episcopului martorul pocaintei -, ia asupra Sa
pacatele noastre, le iarta, ne impaca si ne uneste cu Biserica, ne reda harul
dumnezeiesc pe care l-am pierdut. Vindecand sufletul, Taina Spovedaniei ajuta la
vindecarea trupului, intrucat multe boli sunt urmari ale modului pacatos de
viata (v. cap. 4-6).
Sa recunoastem, deci, cata dreptate avea Cuviosul Varsanufie cel Mare si sa urmam
inteleptului sau sfat:
De tine depinde sa fii nepasator sau sa traiesti necurat (pacatos n.a.) si sa cazi in
boli pana ce te vei pune in randuiala cuvenita. De altfel, prin pocainta poti scapa de
bolile care vin asupra ta ca pedeapsa.
200

Staretul Paisie Aghioritul invata:
Pocainta si spovedania iata de ce e nevoie astazi. Sfatul pe care il dau
totdeauna oamenilor: pocaiti-va si spovediti-va, ca diavolul sa ramana lipsit de
drepturi, iar voi incetati sa va mai supuneti inrauririlor dracesti dinafara. Ca
oamenii sa inteleaga si sa se pocaiasca, le trebuie o zguduire inca nu ne-am dat
seama ca prin pocainta poate fi schimbata hotararea lui Dumnezeu (sublinierea
ne apartine n.a., K.Z.). Faptul ca omul are asemenea putere nu e o gluma. Faci
raul? Dumnezeu iti da una dupa ceafa. Spui: Am pacatuit? Dumnezeu isi
schimba mania in milostivire si iti da binecuvantarea Sa.
Pocainta sincera, nu de forma, indreapta cele savarsite insa deja in planul
launtric. Cand ne dam seama de puterea ucigatoare a pacatului si de
nevrednicia noastra, cand rusinea si nadejdea biciuiesc sufletul, atunci se
pogoara in inima harul dumnezeiesc. Acesta ne smulge din robia diavolului,
literalmente ne elibereaza de lanturile pacatului si sterge urmele lui. Ea face greselile
noastre in fata lui Dumnezeu ca si cum n-ar fi fost.
Pacatul il mutileaza pe om, iar harul il vindeca. i daca boala noastra sau a
altcuiva a rezultat din calcarea legii lui Dumnezeu, dupa inlaturarea cauzelor
duhovnicesti dispar adeseori si urmarile lor fizice. Boala nu mai este utila pentru
mantuirea sufletului, si atunci omul e izbavit de ea. Sa ne amintim celebra replica:
Maurul si-a facut datoria, maurul poate sa plece.
Pocainta nu duce insa neaparat la vindecare, in primul rand, lucrul acesta nu
este totdeauna dupa planul lui Dumnezeu, iar in al doilea rand, credinta si
ravna noastra sunt adeseori slabe. Caruia dintre noi ii va spune Domnul cuvintele
adresate femeii ce suferea de hemoragie: Credinta ta te-a mantuit; mergi in pace si
fii sanatoasa de boala ta (Marcu 5, 34)?
Potrivit nimeritei expresii a ieromonahului Anatolii Berestov, Ortodoxia nu-i
pastila. Este important sa subliniem ca pocainta nu e un mijloc de autovindecare
cum sunt compresele cu mustar si cu alcool. Este un proces pe de-a-ntregul
duhovnicesc, dat noua spre mantuire, pentru refacerea integritatii fiintei umane (duh,
suflet si trup), ce a fost fragmentata de pacat. Pocainta reface legatura cu
Dumnezeu, pe care am pierdut-o, si cheama asupra noastra harul de viata
facator al Sfantului Duh. Harul vindeca si transfigureaza natura omului. Iar
armonia dintre duh, suflet si trup alcatuieste baza sanatatii si bunastarii acestora.
Pentru pocainta adevarata, Pronia dumnezeiasca poate ameliora manifestarile
clinice ale bolii: poate rari acutizarile ei, atenua crizele dureroase, inlatura
complicatiile posibile sau deja existente, efectele secundare ale preparatelor
medicamentoase si manevrelor medicale s.a.m.d. Pe bolnavii credinciosi Domnul ii
sprijina in lucrarea bunei credinte si in osteneli ce par peste puterile lor. El le
intareste rabdarea si da putere in suferinte, alunga lasitatea si panica, ii ajuta sa se
201

mobilizeze si sa se orienteze corect cu privire la ceea ce trebuie sa faca (alegerea
medicului, metodele de tratament, cautarea medicamentelor s.a.m.d.).
In viata Fericitei Starete Matrona din Moscova este descris un episod unic si
totodata destul de obisnuit pentru ortodocsi. O femeie suferinda de cancer s-a
rugat cu ravna ca Sfanta insasi sa asiste la operatie si sa faca totul cu mana ei.
Interventia chirurgicala s-a incheiat cu succes, si chirurgul care a operat a rostit
remarcabilele cuvinte:
Operatia a mers usor, n-am obosit, parca cineva mi-ar fi dat tot ce trebuia si m-ar
fi ajutat. Aveam in maini o mare usurinta, desi am 70 de ani Cand ii operam pe
altii, curgea transpiratia pe mine, pe cand aici nici pomeneala.
Fiecare poate sa traga singur concluziile
2. Puterea tamaduitoare a Tainelor bisericesti
O deosebita putere harica poseda Tainele Bisericii Ortodoxe. Apostolul Pavel s-a
vindecat de orbirea duhovniceasca si trupeasca atunci cand Sfantul Anania i-a
binevestit despre Hristos si l-a pregatit de botez. i indata au cazut de pe ochii lui ca
niste solzi, si a vazut iarasi; si, sculandu-se, a fost botezat (Fapte 9,18). Marele
Cneaz Vladimir, cel deopotriva cu Apostolii, s-a vindecat si el de orbirea
ochilor duhovnicesti si a celor fizici in scaldatoarea botezului.
O minunata putere vindecatoare este prezenta in Taina Maslului. Propovaduind
pocainta, ucenicii lui Hristos scoteau multi demoni si ungeau cu untdelemn pe multi
bolnavi si ii vindecau (Marcu 6,13). Apostolul Iacov aminteste:
Este cineva bolnav intre voi? Sa cheme preotii Bisericii si sa se roage pentru el,
ungandu-l cu untdelemn, in numele Domnului. i rugaciunea credintei va mantui pe
cel bolnav si Domnul il va ridica, si de va fi facut pacate se vor ierta lui (Iacov 5,14-
15).
Din citatele biblice de mai sus si din toata practica liturgica a Bisericii se vede ca la
maslu se recurgea in vederea insanatosirii. Nu este vorba de o ungere dinainte
de moarte, ca la catolici.
Nucleul acestui ritual sacru este reprezentat de pocainta noastra. Ca raspuns la
ea, Domnul revarsa darul iertarii pacatelor si al vindecarii trupesti. De aceea,
inainte de a ne apropia de Dumnezeu pentru a cere vindecare trebuie sa ne
judecam pe noi insine cu severitate, fara partinire, si sa renuntam la tot ce este
rau. Potrivit Cuviosului Ambrozie de la Optina, prin aceasta Taina se iarta chiar si
pacatele uitate, pe care omul in mod neintentionat, din uitare, nu le-a marturisit la
duhovnic.
202

Potrivit mitropolitului Antonie al Surojului,
din rugaciunile slujbei maslului se vede limpede ca asteptam vindecarea
sufletului, care, daca va da Dumnezeu, se va revarsa in trup aducandu-i
tamaduire.
Nu este corect sa recurgem la Taina doar pentru a primi sanatatea trupeasca.
Trebuie sa-l ajutam pe om sa-si redobandeasca integritatea trupului, sufletului
si duhului. i poate ca dupa maslu el ne va spune: Ma simt atat de schimbat, de
transfigurat, ca deja nu-mi mai pasa daca traiesc sau mor, daca voi primi sau nu
vindecarea fizica
Memoria omeneasca recunoscatoare pastreaza cu grija numeroase minuni care au
avut loc cu bolnavi fara speranta in timpul maslului sau dupa acesta. Vom aminti
doar unul dintre cazurile cele mai caracteristice de vindecare neasteptata. Despre
acesta ne relateaza cunoscutul protoiereu moscovit Konstantin Rovinskii, fiu
duhovnicesc al Staretului Alexie Meciov, care a slujit in biserica de spital cu
hramul icoanei Maicii Domnului de la Iviron, de pe langa comunitatea surorilor de
caritate.
In spital a fost adus un barbat de 40 de ani. Acesta raspandea un miros de
descompunere, intrucat ca urmare a trombozei unei vene de pe piciorul drept facuse
cangrena. Seara, bolnavul l-a chemat pe parintele Konstantin ca sa-l spovedeasca si
sa-l impartaseasca cu Sfintele Taine, iar operatia a fost programata pentru a doua zi.
Din punctul de vedere al chirurgiei, operatia a decurs cu succes: piciorul a fost
amputat ceva mai sus de genunchi.
Parintele Konstantin l-a vizitat pe bolnav si l-a gasit intr-o dispozitie sufleteasca
buna, plin de nadejde intr-o grabnica insanatosire. Intre altele, el i-a istorisit ca
fusese credincios din copilarie, dar in ultimii 15 ani neglijase indeplinirea
datoriilor crestinesti, devenise cu totul nepasator fata de religie si nu se mai
impartasise de 12 ani. Era vorba de o nesimtire impietrita, fiindca in sufletul sau
continua sa creada. S-a aratat recunoscator ca a fost convins sa se impartaseasca,
desi nu se considera pregatit si sovaia.
Dupa cateva zile, parintele Konstantin l-a gasit pe bolnav posomorat si
necomunicativ, intreband ce s-a intamplat, a auzit raspunsul: E de rau cu mine,
numai ca sa nu-i spuneti sotiei: cangrena s-a raspandit mai sus de locul unde a fost
taiat piciorul; maine trebuie sa merg iarasi la operatie. Bolnavul s-a spovedit si
s-a impartasit pentru a doua oara, si operatia s-a incheiat din nou cu bine insa
cand preotul l-a vizitat iarasi, suferindul, palid, cu ochii sticlind, acoperit de
sudoare rece, tulburat, a rostit: Acum s-a descoperit: cangrena progreseaza,
sunt pierdut.
203

Ca raspuns la consolarea ca piciorul poate fi taiat si mai sus, el a observat resemnat:
Nu-i nimic de facut; piciorul a fost taiat atat de sus, ca nu se poate opera mai
departe. O sa mor de cangrena
Atunci, parintele Konstantin i-a vorbit bolnavului despre puterea Tainei Maslului,
despre insemnatatea credintei in Taina, si muribundul a dorit sa-si foloseasca ultima
sansa.
Ne-am rugat amandoi din suflet si ne-am pus toata nadejdea in Dumnezeu, isi
aminteste preotul. Dupa cateva zile, s-a petrecut un caz rar in practica medicala:
cangrena a incetat sa mai progreseze, s-a format linia de demarcatie sub forma
unei cicatrici purpurii, dincolo de care putreziciunea nu s-a intins. Bolnavului i s-a
curatat piciorul, fiind inlaturate tesuturile moarte, totul a fost dezinfectat cu iod si
cusut. Dupa o saptamana, a fost declarat complet vindecat de cangrena si a fost
trecut pe lista de externari.
In ajunul externarii, parintele Konstantin a trecut iarasi pe la bolnav si l-a gasit in
lacrimi. De ce mai plangeti, a intrebat pastorul de suflete, cand Domnul v-a
miluit? Plang ca 12 ani n-am avut fericirea sa-L iubesc pe Mantuitorul, a
raspuns bolnavul.
In momentul cand devenise inevitabila o moarte chinuitoare, omul a facut
experienta milostivirii dumnezeiesti, a cunoscut practic bucuria duhovniceasca
a impartasirii cu El prin rugaciune si a inteles ca Domnul este Dragostea si
Atotiertarea insasi! Izbavit de moarte, se tanguia fierbinte ca s-a lipsit atat de lunga
vreme de iubirea si recunostinta catre Mantuitorul. Fraze ca cea pe care a rostit-o
bolnavul nu poti compune. Ea a tasnit din inima, dand marturie despre inaltimea
trairilor lui si profunzimea caintei lui, incheie parintele Konstantin.
O insemnatate netrecatoare in lucrarea vindecarii are si Taina Euharistiei
(I mpartasaniei). Daca pocainta ne curata de intinaciunea pacatului, impartasirea cu
Trupul si Sangele Domnului da viata vesnica si impiedica duhul viclean, alungat
prin pocainta, sa se intoarca. In rugaciunile de dupa impartasanie se arata nu o data
ca impartasirea nu spre judecata sau spre osanda aduce sanatate sufletului si
trupului, lumineaza gandurile, stinge vapaia patimilor pacatoase, apara de ispitele
venite din partea acestei lumi, a trupului si a diavolului.
Randuiala pregatirii pentru impartasirea cu Sfintele Taine si momentul in care
se face aceasta sunt stabilite sub indrumarea duhovnicului, si trebuie sa ne
straduim, cu binecuvantarea lui, sa respectam regulile si programul respectiv.
Iata numai doua exemple ale nepatrunsei puteri tamaduitoare a Tainei Euharistiei,
culese din viata Sfantului Ioan Maximovici, arhiepiscopul Shanghaiului, iar mai apoi
al orasului San Francisco. Prima relatare da marturie elocventa despre faptul ca
204

impartasania pazeste de boala, iar cea de-a doua despre faptul ca ea vindeca
nemijlocit.
1. In Shanghai, o femeie a fost muscata de un caine turbat. Suferinda ori a refuzat sa
i se faca injectii impotriva turbarii, ori n-a indeplinit cu exactitate instructiunile
medicilor. Fapt este ca boala a progresat treptat, ajungand intr-o forma grava.
Vladica Ioan s-a grabit cu Sfintele Daruri la muribunda si a impartasit-o. In
momentul acela a avut loc insa o criza convulsiva, si bolnava a scuipat Sfanta
Impartasanie impreuna cu spuma si cu saliva. Atunci, Vladica s-a lasat in genunchi,
a adunat cu buzele de pe jos Sfanta Particica si a inghitit-o. Sora medicala, care
observa totul, a incercat sa-l impiedice, strigand: Ce faceti, Preasfintite? Turbarea
este o boala molipsitoare! La care Sfantul a raspuns linistit, cu credinta nestra-
mutata: Nu se va intampla nimic: acestea sunt Sfintele Daruri! i, intr-adevar,
desi riscul molipsirii era mare, Vladica a refuzat cu buna stiinta tratamentul
corespunzator. Din mila lui Dumnezeu, el a trait mai bine de 20 de ani dupa aceea.
Nu ni se spune daca bolnava a supravietuit.
Episodul [acesta] este o minunata replica data scepticilor. Sub pretextul igienei,
acestora le este sila sa sarute mana preotului, sfintele icoane si moaste, pe care
le-au sarutat alti oameni, ori sa se impartaseasca din aceeasi lingurita cu altii.
Ca sa folosim limbajul contemporan, harul dumnezeiesc are actiune
antimicrobiana si stopeaza pana si raspandirea bolilor deosebit de periculoase.
Altminteri, de-a lungul tuturor veacurilor sale de existenta, Biserica ar fi fost
primul focar de boli infectioase si dermatologice transmise pe doua cai: aeriana
(prin stranut, picaturi de saliva s.a.m.d.) si domestica (prin atingere, sarut s.a.m.d.).
Totodata, nu trebuie sa-L ispitim pe Dumnezeu, pentru ca totul trebuie sa se faca cu
cuviinta si dupa randuiala (I Corinteni 14, 40). Lucrurile sfinte trebuie pastrate
curate, raclele cu moaste, crucile, imbracamintile icoanelor si celelalte obiecte de
cult trebuie sterse periodic. Daca omul stie ca sufera de o boala periculoasa si
transmisibila, este dator sa previna preotul si sa procedeze asa cum ii spune acesta
de pilda, sa sarute ultimul crucea si sa se impartaseasca cu Darurile pentru bolnavi in
afara bisericii (la spital, acasa).
2. In Shanghai, in 1945, isi amintea o oarecare Anna Petrovna, am fost ranita in
timpul razboiului, si eram pe moarte in spitalul francez. tiam ca mor, si am rugat
sa i se transmita Vladicai sa vina si sa ma impartaseasca. Era 10 sau 11 seara,
afara era furtuna. Ma chinuiam groaznic. Eu tipam sa-l cheme pe Vladica, la
care medicii si surorile imi spuneau ca asa ceva este de neconceput, intrucat e
timp de razboi si spitalul este inchis cu desavarsire pe timp de noapte, asa ca
trebuie asteptat pana dimineata. Eu nu voiam sa aud nimic si continuam sa tip:
Vladica, vino! Vladica, vino! i nimeni nu-mi putea indeplini dorinta de a-l
instiinta. Deodata, pe furtuna aceea, vad: in usa salonului apare Vladica, ud tot,
si vine la mine. Intrucat aceasta aparitie a lui era de domeniul miraculosului,
205

am inceput sa-l pipai ca sa vad daca este viu, si l-am intrebat: Nu cumva este
duhul dumneavoastra? El, zambind lin, mi-a zis: [Sunt] viu, si m-a
impartasit. In momentul acela m-am cufundat in somn si am dormit 18 ore.
Impreuna cu mine in salon era inca o pacienta. i ea l-a vazut pe Vladica atunci
cand m-a impartasit. Dupa ce m-am trezit, m-am simtit sanatoasa, si spuneam
ca asta e pentru ca a venit Vladica si m-a impartasit. Nu m-au crezut insa,
ziceau ca Vladica pur si simplu nu avea cum sa intre in spitalul inchis intr-o
asemenea noapte. Am intrebat-o pe colega de salon, si aceasta a confirmat ca
Vladica a fost acolo, dar nici atunci nu ne-au crezut. Faptele vorbesc insa: sunt
vie si ma simt bine. Intre timp, sora care nu ma crezuse mi-a aranjat asternutul si a
descoperit, parca spre confirmarea adevarului spuselor mele, ca sub perna fusese
pusa o bancnota de 20 de dolari! Vladica stia ca eram datoare spitalului cu o
suma considerabila si ca sunt in nevoie, si i-a pus acolo. Mai tarziu avea sa
confirme ca el i-a pus sub perna, intr-adevar. De atunci m-am facut bine.
Daca omul se impartaseste nu spre judecata sau spre osanda, se savarsesc
adevarate minuni. Despre una dintre ele da marturie mitropolitul Antonie al
Surojului. In anul 1939, cand inca nu fusese hirotonit intru preot, lucra in calitate de
chirurg intr-o tabara de odihna pentru copii. A venit la consult o fetita, plangandu-
se de febra, dureri si senzatie de greutate in picior. Nu incapea indoiala: flebita
(inflamatie a venelor) a piciorului. Cel de-al doilea medic al taberei a confirmat
diagnosticul.
Am sunat un medic din spitalul oraselului invecinat, care a fost de aceeasi parere,
continua Vladica Antonie. Inainte de a pleca la spital, fetita s-a spovedit si s-a
impartasit cu Sfintele Taine. Am dus-o peste araturi, intr-un automobil mic, si
a fost zgaltaita in asa hal, incat putea sa aiba nu doar flebita, ci si complicatii.
Am ajuns la spital. Acelasi medic a examinat-o, s-a intors spre mine si a zis: i
dumneavoastra aveti pretentia ca sunteti medic? Nu vedeti ca fetita n-are ni-
mic?! i ne-a trimis acasa. Fetita s-a indreptat spre Dumnezeu, si-a curatit sufletul
prin pocainta, a primit Sfintele Taine spre tamaduirea sufletului si a trupului, si a
fost vindecata.
In rugaciunile de multumire de dupa Sfanta Impartasanie cerem ca Ziditorul sa
treaca, prin Sfintele Daruri, in toate madularele trupului, in pantece, in inima,
sa arda spinii tuturor pacatelor, sa lumineze cele cinci organe de simt. Ur-
mand Sfantului Simeon Metafrast, ne rugam ca prin puterea impartasaniei tot
lucrul rau, toata patima sa fuga de noi ca de foc.
3. Lucrarea tamaduitoare a slujbelor
Intr-o scrisoare catre unul din fiii sai duhovnicesti, Sfantul Teofan Zavoratul scrie:
206

Dumnezeu ia aminte la rugaciune atunci cand oamenii se roaga cu sufletul
indurerat. Daca nimeni nu suspina din suflet, slujba o sa scartaie, iar ru-
gaciune adevarata pentru suferind nu va fi. La fel si cu Proscomidia, la fel si cu
Liturghia. Totul ramane pe credinta si nadejdea dumneavoastra, al caror semn sunt
slujbele pe care le platiti. Dar dumneavoastra mergeti la slujbe? Daca nu, cre-
dinta va este muta Ati platit sa se faca slujba, dar dupa ce ati dat bani ca sa
se roage altii, v-ati socotit scapat de orice grija... Celor care fac slujba nici nu le
trece prin cap vreodata sa-i doara sufletul inaintea Domnului pentru toti cei pe care-i
pomenesc Dealtfel, de unde atata putere sa-i doara sufletul pentru toti?
Altceva este atunci cand mergeti si dumneavoastra la slujba cand este pomenita
bolnava Atunci, durerea va e purtata de rugaciunea Bisericii si se inalta mai
degraba la Tronul lui Dumnezeu si face indurerata insasi rugaciunea
Bisericii, chiar daca pe cei care slujesc nu-i doare Vedeti, asadar, unde e
puterea!.. Mergeti la slujbe chiar dumneavoastra, si indurerati-va cu inima pentru
bolnava. i va iesi ce trebuie. In biserica la Liturghie sa va indurerati in vremea
Proscomidiei si mai ales atunci cand dupa Pe Tine Te laudam se canta
cantarea Maicii Domnului: Cuvine-se cu adevarat Atunci sunt pomeniti din
nou, dupa savarsirea jertfei nesangeroase, mortii si viii
Pomenirea la Liturghie este mai puternica decat cea doar la Proscomidie, pentru ca
exprima in masura cea mai puternica faptul ca impartasiti durerea bolnavei, iar prin
aceasta exprima in masura cea mai puternica credinta si nadejdea ca Domnul nu va
va lasa cu ajutorul Sau
Totusi, nu trebuie sa deznadajduim atunci cand nu putem transmite la altar
pomelnicul cu numele celor apropiati. Daca in spatele acestui gest se afla
intentii cu adevarat serioase, nu indiferenta, lene sau interes meschin,
rugaciunea va fi neaparat ascultata. i iata de ce. Scotand particele din prescura la
inceputul Liturghiei, preotul citeste numele din pomelnice, iar incheind Liturghia
pune in potir, impreuna cu rascumparatorul Sange al lui Hristos, particelele acestea,
spunand: Spala, Doamne, pacatele celor ce s-au pomenit aici, cu Cinstitul Tau
Sange, pentru rugaciunile sfintilor Tai.
Preotul nu spune: cei pe care i-am pomenit eu, ci cei ce s-au pomenit in
general, precizeaza diaconul Andrei Kuraev. Rugaciunile sfintilor nu sunt aici
doar rugaciunile celor pe care ne-am obisnuit sa-i vedem in icoane, ci este
vorba si de rugaciunile celor ce stau cu noi in biserica si care s-au impartasit cu
Trupul si Sangele lui Hristos la Liturghia aceasta (caci inainte de impartasire
preotul a proclamat, doar: Sfintele sfintilor, adica Sfantul Trup si Sfantul
Sange ale lui Hristos se dau doar celor ce se apropie cu vrednicie, dupa ce si-au
marturisit pacatele si s-au curatit). Dupa cum vedem, preotul nu se roaga pentru
aproapele nostru in locul nostru, ci impreuna cu noi. i ca atare, daca nu poti
sa dai la biserica jertfa baneasca impreuna cu pomelnicul, nu inseamna deloc
207

ca nu poti inalta jertfa de rugaciune a inimii catre Dumnezeu. Spovedeste-te,
impartaseste-te si roaga-te pentru aproapele tau, si aceasta rugaciune va avea o
insemnatate cu nimic mai prejos decat rugaciunea pe care o face preotul pentru el in
altar dupa pomelnicul pe carei l-ai dat.
Asadar scoaterea particelelor la Proscomidie si, in general, pomenirea pentru
sanatate la Liturghie si la alte slujbe au o puternica lucrare vindecatoare. De
asemenea, foarte benefica pentru bolnavi este rugaciunea inaintea sfintelor
icoane si moaste.
Cu minuni autentice s-au proslavit icoanele multor bineplacuti ai lui
Dumnezeu, in primul rand ale Maicii Domnului. Astfel, harul lucrator prin
icoana Maicii Domnului din Kazan a vindecat multe cazuri de orbire, iar icoana
Potirul nesecat de alcoolism. In planul acesta, continutul troparului icoanei
Maicii Domnului de la Iviron este aplicabil practic la orice reprezentare sfintita a
Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu:
De la sfanta icoana ta, Stapana de Dumnezeu Nascatoare, vindecari si tamaduiri
se dau cu imbelsugare celor ce cu credinta si cu dragoste vin la ea: asa si
neputinta mea cercetandu-o, si sufletul meu il miluieste, ceea ce esti buna, si
trupul tamaduieste-l cu harul tau, Preacurata.
Aparatoarea osardnica a neamului crestinesc a cunoscut ea insasi toate
greutatile vietii pamantesti, si ia aminte la fiecare lacrima, la fiecare tanguire
adresata ei. Este aproape si de cei ce pier in pacate, si de cei plini de ravna
pentru viata duhovniceasca. Bucurandu-se si multumind Maicii Domnului,
Biserica ii inalta lauda:
Marimu-te pe tine, Preasfanta Fecioara, Prunca de Dumnezeu aleasa, si cinstim
sfanta icoana ta, prin care izvorasti tamaduiri celor ce alearga la tine cu credinta.
Slujbele ortodoxe, insasi atmosfera si podoaba bisericii, cantarile bisericesti, sunetul
clopotelor umplu de har si de bucurie sufletele celor care se roaga, le misca. Ca sa ne
exprimam in limbaj medical, multi sunt eliberati de stres si de tensiunea emotionala.
Adeseori, dupa slujba oamenii simt un aflux de putere si vioiciune, ca si cum ar fi
intinerit sau ar fi renascut. Acest fenomen duhovnicesc poate fi numit terapia prin
biserica.
4. Vindecarea prin lucruri sfintite
Pe langa Tainele si slujbele Bisericii Ortodoxe, un enorm efect terapeutic poseda
substantele si obiectele materiale sfintite prin har. Iata numai trei exemple din
Biblie.
208

Era ingropat un om. Prin purtarea de grija dumnezeiasca, trupul lui s-a atins de
oasele Prorocului Elisei, si indata cel raposat a inviat si s-a sculat pe picioarele sale
(IV Regi 13, 21). In Ierusalim, la Poarta oilor, se afla o scaldatoare, alaturi de care
zaceau o multime de suferinzi. Toti acestia asteptau
miscarea apei, caci un inger al Domnului se cobora la vreme in scaldatoare si
tulbura apa si cine intra intai, dupa tulburarea apei, se facea sanatos, de orice
boala era tinut (Ioan 5, 3-4).
Iar in Faptele Apostolilor se subliniaza:
Se puneau stergare sau sorturi purtate de Pavel, si bolile se departau de ei, iar
duhurile cele rele ieseau din ei (Fapte 19,14).
Intreaga experienta a spiritualitatii ortodoxe demonstreaza insusirile
vindecatoare ale artosului, prescurilor, anafurei, agheasmei mici si mai ales
mari. Cu agheasma sunt stropite medicamentele. Agheasma mare este luata pe sto-
macul gol, insa in situatii exceptionale si critice aceasta regula nu mai este
obligatorie. Exista, de asemenea, traditia evlavioasa a scaldatului la copca dupa
sfintirea apelor de Botezul Domnului, precum si in izvoarele naturale ce s-au deschis
cu rugaciunile bineplacutilor lui Dumnezeu ori au fost sfintite de catre ei.
Partea bolnava a corpului se stropeste periodic cu agheasma, se pecetluieste cu
semnul crucii, se unge tot sub forma semnului crucii cu untdelemn sfintit la
maslu sau din candele ce ard inaintea icoanelor facatoare de minuni, moastelor,
la Mormantul Domnului. E bine ca pe locul bolnav sa se lipeasca nisip sau pamant
de pe mormintele dreptilor, in saculeti de panza.
In calitate de confirmare a celor spuse vom cita cuvintele unei credincioase din
regiunea Tiumen, care in noiembrie 1996 a facut un pelerinaj la mormantul
Fericitei Matrona si s-a rugat cu lacrimi, cerand ajutor. Daca aceasta istorisire ar
fi fost supusa prelucrarii literare, ar fi disparut caracterul ei simplu si direct, dovada
a sinceritatii povestitoarei. Ca atare, vom reda spusele ei exact asa cum au fost:
Primul lucru de care am rugat-o pe Matrona aveam sub bratul drept o
alunita care atarna si acolo o rana, totul se inrosise si ma durea. Am rugat-o sa
ma ajute, ca doar cu mana dreapta trebuie sa ma rog. i am uns numai de doua ori
cu untdelemnul pe care l-am luat de la mormant, si dupa o zi totul a disparut,
ca si cum n-ar fi fost nimic.
In al doilea rand, aveam tiroida tare marita, gusa. Mi-era frica sa merg la doctori.
Toti imi ziceau ca trebuie sa fac operatie. Gusa ma sufoca deja, tot timpul aveam un
nod in gat, nu puteam sa innod sub barbie basmaua. Am rugat-o pe Matrona sa ma
vindece de gusa, ca sa pot sa-mi pun basmaua si s-o innod cand merg la biserica.
Am uns cu untdelemn gusa, nu m-a mai sufocat, si am uitat de ea. A trecut o
209

luna. Am cumparat o galeata de cartofi, am ajuns acasa si mi-a trecut deodata
prin cap: Hei, n-am stat deloc sa ma odihnesc, si totusi nu ma mai inabus. M-
am uitat in oglinda nu mai aveam nici urma de gusa.
Din mai anul trecut ma supara o durere pe la ficat, simteam o umflatura tare intr-o
parte. Inauntru ma ardea, faceam febra, si tot la doua-trei zile crizele se repetau, o
saptamana am zacut. Ei, si cand am adus nisip si untdelemn de la Matrona, am
inceput sa stropesc nisipul cu agheasma, cum m-au invatat, si sa-l beau[1]. Cand a
inceput criza, am baut apa, m-am uns pe partea aceea cu untdelemn si m-am
stropit cu agheasma. i m-am culcat, am dormit bustean. Cat am dormit nu
stiu, dar cand m-am trezit nu mai aveam febra, nici nu ma mai ardea. Ce m-am
usurat! i pe urma am mai avut crize de doua ori, dar deja usoare; tot asa, am baut
agheasma si m-am frecat cu untdelemn, si acum nici nu se mai cunoaste ca ma
durea acolo. Acum am cu mine mereu nisip.
5. Rugaciunea pentru sanatate
Cand binecredinciosul rege iudeu Ezechia s-a imbolnavit si era in pericol de moarte,
Prorocul Isaia i-a prezis: Pune randuiala in casa ta, ca nu vei mai trai, ci vei muri
(Isaia 38,1). Auzind o sentinta atat de aspra si irevocabila, de suparare regele
s-a intors cu fata la perete si s-a rugat Domnului si a izbucnit Iezechia in hohote
de plans. i a fost cuvantul Domnului catre Isaia, zicand: Du-te si spune lui
Iezechia: Asa graieste Domnul Dumnezeul lui David, tatal tau: Ascultat-am
rugaciunea ta, vazut-am lacrimile tale, iata, voi adauga la viata ta inca cinci-
sprezece ani (Isaia 38, 2-5).
Rugaciunea lui Ezechia este un exemplu si o lectie datatoare de nadejde pentru
noi toti. Nu este pacat sa ne rugam ca sa ne facem sanatosi. Trebuie sa
adaugam insa: daca vrei, Doamne! i El fie va tamadui, fie va mangaia, oricat
de intristatoare ar fi situatia.
Un real si puternic ajutor terapeutic il da chemarea cu evlavie a numelui
Mantuitorului rugaciunea lui Iisus: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul (pacatoasa) (v. Marcu 16, 17).
Credinta de viata facatoare in numele Lui a intarit talpile si genunchii celui
olog din pantecele mamei sale, caruia Apostolul Petru i-a poruncit: in numele
lui I isus Hristos Nazarineanul, scoala-te si umbla! (v. Fapte 3,16).
A chema necontenit numele lui Dumnezeu, invata Cuviosul Varsanufie cel Mare,
e doctorie care omoara nu numai patimile, ci si insasi lucrarea lor. Doctorul da
leacul sau pune plasturele potrivit pe rana celui in suferinta, si leacul sau plasturele
lucreaza (au efect), iar bolnavul nici nu stie cum se intampla asta: si numele lui
Dumnezeu, fiind chemat, omoara toate patimile, macar ca noi nu stim cum se face
aceasta.
210

Cuviosul Varsanufie sfatuia sa se faca mai des rugaciunea urmatoare:
Stapane Iisuse! Acopera-ma si ajuta neputintei mele.
Alte exemple de scurte rugaciuni pentru sanatate:
Miluieste-ma, Doamne, ca neputincios sunt; vindeca-ma, Doamne, ca s-au
tulburat oasele mele (Psalmul 6, 2).
Doamne Iisuse Hristoase, pe robul Tau (numele) cel ce zace si patimeste iarta-l
si vindeca-l, ca Tu esti Cela ce ai purtat neputintele si bolile neamului nostru si
toate le poti, ca un Multmilostiv.
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, cu atotputernica mijlocirea ta roaga-L pe
Fiul Tau si Dumnezeul meu pentru tamaduirea robului Sau (numele).
Toti sfintii si ingerii Domnului, rugati-va lui Dumnezeu pentru robul Sau cel
bolnav (numele).
Exista imprejurari cand e mai potrivit sa cerem nu insanatosirea, ci usurarea
suferintelor, iertarea pacatelor, sfarsit pasnic si linistit, ca sufletului sa i se
daruiasca imparatia cerurilor. Iata o rugaciune scurta in acest sens:
Doamne Iisuse Hristoase, milostiv fii mie in ceasul mortii. Cerceteaza-ma atunci,
ca sa nu ma tem de ceasul acela, ci sa trec lin de dansul.
Asupra muribundului se citeste din Molitfelnic Canonul de rugaciune la
despartirea sufletului de trup. Trebuie sa strigam fierbinte catre Preasfanta
Nascatoare de Dumnezeu, ingerul pazitor si puterile ceresti care vor intampina
sufletul dupa iesirea lui din trup. Este folositor sa ne adresam si altor
bineplacuti ai lui Dumnezeu (in primul rand celui al carui nume il poarta
muribundul), si de asemenea sa ne rugam pentru rudele si apropiatii lui
adormiti in Domnul. Acestia asteapta sa-l intalneasca si vor mijloci pentru el
din cealalta lume.
Ne putem ruga si cu alte cuvinte, numai sa fie din inima. Sfintii sunt alaturi
de noi. Nu degeaba in slujba Prorocului Ilie se spune ca el nu se departeaza
niciodata de Tronul lui Dumnezeu, si totusi mijloceste totdeauna pentru orice
bolnav.
Protoiereul Konstantin Rovinskii si alti preoti recomanda rugaciunea de comun
acord. Ea se intemeiaza pe cuvintele Mantuitorului:
Daca doi dintre voi se vor invoi pe pamant in privinta unui lucru pe care il vor
cere, se va da lor de catre Tatal Meu, Care este in ceruri: ca unde sunt doi sau
trei, adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor (Matei 18,19-20).
211

In primele secole ale erei noastre, modul acesta de rugaciune avea o larga
raspandire. Nu degeaba intr-o rugaciune de taina de la Liturghie preotul il roaga pe
Hristos sa primeasca rugaciunile de obste ale Bisericii cu bunavointa cu care a fa-
gaduit ca va primi cererile a doi sau trei crestini. Amintim aici ca rugaciunea
intregii Biserici l-a izbavit in chip minunat din lanturi pe Apostolul Petru, care
era inchis in temnita (v. Fapte 12,3-17).
De obicei, parintele Konstantin citea urmatoarea rugaciune:
Doamne Dumnezeul nostru, Iisuse Hristoase! Tu cu preacurata gura Ta ai zis:
daca doi dintre voi se vor invoi pe pamant in privinta unui lucru pe care il vor
cere, se va da lor de catre Tatal Meu, Care este in ceruri: ca unde sunt doi sau
trei, adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor. Nemincinoase sunt
cuvintele Tale, Doamne, milostivirea Ta neasemuita si iubirii Tale de oameni nu
este capat. Rogu-Te, dar, Dumnezeul nostru, daruieste-ne noua (numele), care ne-
am invoit sa Te rugam pentru (obiectul rugaciunii); insa nu cum voim noi, ci cum
Tu voiesti, Doamne. Fie in toate voia Ta. Amin.
Rugaciunea de acest fel se rosteste de comun acord cu unul sau cativa oameni.
Pentru asta trebuie, in primul rand, sa cerem binecuvantarea duhovnicului. In
al doilea rand, trebuie formulat exact scopul cererii vindecarea cuiva de o
boala, sau binecuvantare pentru operatie, sau putere si barbatie pentru a
indura suferintele s.a.m.d. In al treilea rand, trebuie neaparat sa ne rugam lui
Dumnezeu, in cursul rastimpului dinainte stabilit, de un anumit numar de ori pe zi
(se poate si o singura data). Credinciosii care au convenit sa faca asta se pot afla
in locuri diferite distanta dintre ei nu joaca nici un rol. Importante sunt
sinceritatea si increderea in Domnul.
O forma aparte de comunicare prin rugaciune cu Dumnezeu este reprezentata de
citirea unor locuri alese din Sfanta Scriptura. Este greu de supraevaluat
insemnatatea duhovnicesc-morala si medico-psihologica a textelor revelate de
Dumnezeu. Astfel, Psaltirea alunga de la om duhurile viclene sursele
trandavirii, intristarii, slavei desarte (vanitatii) si celorlalte patimi. Citirea in
fiecare zi a Evangheliei (macar cate un capitol) ne ajuta sa scapam de vicii si
satura sufletul cu cuvantul lui Dumnezeu, prin care va trai omul (v. Matei 4, 4).
[...]
O mare parte din subcapitolul urmator, despre Post ca mijloc de tamaduire a fost
reprodus in postarea:
K. V. Zorin: Postul sufletului si al trupului. LEACUL LACOMIEI SI AL
BOLILOR. NEVOIA DE DREAPTA SOCOTEALA IN POSTIRE

212

CONTINUAREA cu finalul capitolului:

[...]
Asadar am descris pe scurt cateva mijloace duhovnicesti de tratament al bolilor
trupesti, psihice si duhovnicesti. Repetam: toate medicamentele de mai sus sunt
orientate spre lupta cu pacatul si, prin urmare, cu acele boli care sunt legate in
mod direct sau indirect de el. Medicamentele duhovnicesti nu inlatura in nici
un caz masurile medicale traditionale, ci, dimpotriva, le cresc eficacitatea. In
acest plan, Biserica si medicina merg mana in mana, luptandu-se impreuna
pentru viata si sanatatea omului.
La fel ca preparatele medicamentoase, si metodele bisericesti de tratament isi au
indicatiile si contraindicatiile lor. Medicamentele duhovnicesti ne vor fi spre
judecata si spre osanda daca vor fi aplicate mecanic, fara evlavie, credinta si
pocainta. Mai mult: in urma impartasirii cu nevrednicie, fara cuvenita pregatire,
multi dintre voi avertizeaza amenintator Apostolul Pavel - sunt neputinciosi si
bolnavi si multi au murit (I Corinteni 11, 30). Asa ca medicamentele duhovnicesti
sunt o sabie cu doua taisuri!
Putem sa turnam pe noi o galeata de agheasma si sa nu dobandim nimic in
afara de frustrare, dezamagire sau mustrari de constiinta. Nu trebuie nici sa-L
socotim pe Dumnezeu datornicul nostru pentru ca ne-am dat putin osteneala
spre propria noastra mantuire si vindecare. Nu avem dreptul si posibilitatea sa-
I smulgem ceva. Deci, sa ne straduim sa induplecam milostivirea Lui. Iar pentru
asta trebuie, potrivit expresiei unui pastor contemporan, sa nu ne impotrivim atat de
tare Proniei, de vreme ce nu suntem in stare s-o ajutam. Atunci se va si implini
fagaduinta lui Hristos:
Cereti si vi se va da; cautati si veti afla; bateti si vi se va deschide. Deci, daca voi,
rai fiind, stiti sa dati daruri bune fiilor vostri, cu cat mai mult Tatal vostru Cel din
ceruri va da cele bune celor care cer de la El? (Matei 7, 7 si 11).
Ce anume inseamna in mod concret cele bune, nu noua ni se cuvine sa hotaram.
Adeseori, ele intrec sau, dimpotriva, nu satisfac asteptarile si pretentiile noastre
omenesti. Sa ne mangaiem insa: Pronia nu se insala niciodata.
Mitropolitul Antonie al Surojului ne atrage atentia asupra faptului ca Hristos nu ii
vindeca pe toti si pe fiecare. Unii se insanatoseau, pe cand altii, potrivit necredintei
lor, ramaneau lipsiti de ajutorul de Sus. Pentru a primi lucrarea harului spre
tamaduirea sufletului si a trupului, trebuie sa ne deschidem lui Dumnezeu. Nu
vindecarii, ci anume lui Dumnezeu!
213

Sa meditam la intrebarea pe care Domnul Iisus Hristos i-a pus-o omului grav
bolnav de la Scaldatoarea oilor: vrei sa fii sanatos? (Ioan 5, 6). Aparent, la ce bun
sa mai intrebe? Si asa era limpede. Cine va refuza sa-si redobandeasca puterea
sufocata de catre boala? Cine se va da in laturi sa scape de povara nesuferita? De
fapt, sensul intrebarii este insa mult mai profund.
Vindecarea inseamna mai mult decat vindecarea. Nu este vorba doar de
imbunatatirea felului cum ne simtim. Prin boli, de multe ori Domnul il invata
pe om, il cearta si-l pedepseste. In asemenea cazuri, vindecarea arata ca omul
respectiv a trecut examenul. Iar pentru a da acest examen trebuie sa ne
pregatim: sa renuntam la modul de viata dinainte, care ne-a adus intr-o stare
jalnica.
Dar daca pentru noi principalul este sa scapam de povara bolii si sa evitam moartea?
Daca insetam sa ne intoarcem iarasi la caile noastre vechi? Atunci dorinta noastra
contravine planului lui Dumnezeu pentru noi. Si atunci, ne va ajuta oare
Domnul?
A gasi iesirea dintr-o boala serioasa inseamna, intai de toate, a trage concluzia
corecta din propria viata. Iar daca viclenim, tragem de timp sau refuzam sa
intelegem ceea ce trebuie, doar noi suntem de vina. Boala este inca in noi, si
inca nu suntem gata sa ne izbavim de ea.
Raspunsul afirmativ la intrebarea: Vrei sa fii sanatos? inseamna urmatoarele. In
primul rand, recunoastem ca vrem s-o rupem cu viata noastra pacatoasa si sa
dobandim o viata noua in Dumnezeu. Iar in al doilea rand fagaduim ca ne vom
stradui sa indreptatim increderea ce ne-a fost acordata, ca nu vom abuza de
darul lui Dumnezeu, ca vom sluji lui Dumnezeu si oamenilor. Din punct de
vedere duhovnicesc, a fi vindecat inseamna a deveni intreg, a reface integritatea
propriei personalitati si integritatea propriei naturi. In felul acesta se cuvine sa
intelegem cuvintele lui Hristos: am facut un om intreg sanatos (Ioan 7, 23). Iata de
ce, dupa ce l-a vindecat pe cel care zacea la Scaldatoarea oilor, Hristos il avertizeaza
indata: te-ai facut sanatos; de acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu ti se intample
ceva mai rau (Ioan 5,14).
Acestea nu sunt deloc consideratii abstracte. Noul Testament descrie o situatie de
viata destul de tipica. Episodul evanghelic ne da un anumit algoritm duhovnicesc
si ne relateaza cum procedeaza Domnul de obicei cu bolnavii. Ca atare, exem-
plul suferindului care a primit vindecarea cu 2000 de ani in urma il priveste pe
fiecare bolnav.
Si acum ii intreaba Domnul pe suferinzi daca vor sa fie sanatosi. Foarte rar
Dumnezeu face asta venind la om sau trimitand un vestitor al Sau. In imensa
majoritate a cazurilor, lucrul acesta are loc in chip nevazut de noi. Pronia
dumnezeiasca se face cunoscuta prin intamplari aparte, de insemnatate hotaratoare,
214

prin rugaciune, prin intuitie, prin luminarea launtrica, prin discutiile cu preotul, prin
spovedanie, printr-o convorbire sau o lectura pe o tema duhovniceasca. Nu putem
insira toate mijloacele, deoarece caile Domnului, dupa cum se stie, sunt nepatrunse.
Oricum, intr-un fel sau altul, Dumnezeu pune si acum aceeasi intrebare ca
paraliticului de la Scaldatoarea oilor.
Ce-I vom raspunde lui Dumnezeu? Suntem in stare sa primim vindecarea?
[/notanoastra]

[1] Dupa toate aparentele, este vorba de o interpretare naiva data de poporul simplu
regulilor de intrebuintare a lucrurilor sfintite (n.a.).
(din: Konstantin V. Zorin, Scoala-te si umbla: Pasi spre insanatosire, Editura
DUMINICA A DOUA DIN POSTUL MARE. Talcuirea Evangheliei vindecarii
slabanogului din Capernaum: DESPRE PACAT SI BOALA, CRIZA SI
IPOCRIZIE
Publicat pe 10 Mar 2012 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Ce este pacatul?,
Duminica Sfantului Grigorie Palama, Parintele Constantin Coman, Talcuiri ale
textelor scripturistice, Vindecarea slabanogului din Capernaum | | Print

Despre pcat i boal
Vindecarea slbnogului din Capernaum:
i intrnd iari n Capernaum, dup cteva zile s-a auzit c este n cas. i ndat
s-au adunat muli, nct nu mai era loc, nici naintea uii, i le gria lor cuvntul. i
au venit la El, aducnd un slbnog pe care-l purtau patru ini. i neputnd ei, din
pricina mulimii, s se apropie de El, au desfcut acoperiul casei unde era Iisus i,
prin sprtur, au lsat n jos patul n care zcea slbnogul. i vznd Iisus
credina lor, i-a zis slbnogului: Fiule, iertate i sunt pcatele tale! i erau acolo
unii dintre crturari, care edeau i cugetau n inimile lor Pentru ce vorbete
Acesta astfel? El hulete. Cine poate s ierte pcatele, fr numai unul
Dumnezeu? i ndat cunoscnd Iisus, cu duhul Lui, c aa cugetau ei n sine, le-
a zis lor: De ce cugetai acestea n inimile voastre? Ce este mai uor a zice
slbnogului: Iertate i sunt pcatele, sau a zice: Scoal-te, ia-i patul tu i
umbl? Dar, ca s tii c putere are Fiul Omului a ierta pcatele pe pmnt, a zis
slbnogului: Zic ie: Scoal-te, ia-i patul tu i mergi la casa ta. i s-a sculat
215

ndat i, lundu-i patul, a ieit naintea tuturor, nct erau toi uimii i slveau pe
Dumnezeu, zicnd: Asemenea lucruri n-am vzut niciodat.
(Marcu 2, 1-12. Duminica a doua din Postul Mare, a Sfntului Grigorie Palama)
R Radulescu: La Mntuitorul Hristos este adus un slbnog pentru a fi vindecat. Un
paralizat intuit la pat, cruia Hristos ii ofer iertarea pcatelor. Printe
Constantin, de ce se ndreapt Hristos, n primul rnd, spre acest tip de neputin,
i nu spre ceea ce oamenii voiau imediat, adic vindecarea lui trupeasc? Ii
puseser ndejdea c-l vor duce napoi pe picioarele lui, adic vindecat. De ce nu
rspunde direct dorinei lor?
Pr. Coman: Din cel puin dou motive. Aa cum am vzut i n alte dialoguri ale
noastre, Mntuitorul Hristos nu se poate identifica cu viziunea, cu opiunea, cu
perspectiva omeneasc, care atunci cnd nu este rtcit, este cel puin limitat.
In al doilea rnd, pentru c oamenii nu nelegeau lucrul esenial, i anume c
suferina fizic, boala, este provocata de suferina duhovniceasc, de pcat.
Mntuitorul Hristos o spune n nenumrate rnduri, iar marele teolog al Bisericii
primare, Pavel, dezvolt aceast tem n epistolele sale. La fel i Biserica, aceasta
propovduiete de-a lungul veacurilor i i rnduiete ntreaga activitate avnd la
baz acest adevr fundamental, conform cruia cauza suferinei i a bolii trupeti
este boala sufleteasc, adic pcatul. De aceea, Hristos nu numai c nu evit sau
nu ocolete mplinirea cererii lor, dar merge mai adnc, adic vindec mai nti
cauza neputinei trupeti, pcatul, i dup aceea ridic i suferina trupeasc.
R Radulescu: Printe profesor, legtura dintre pcat i suferina uman este o idee
tot mai respins astzi. Cnd spun aceasta, am n vedere un fapt real. De curnd,
un preot catolic din Austria, care urma s fie promovat episcop, a fost retras de la
aceast promovare, pentru c a afirmat c n America uraganul a fost pedeapsa
divin pentru pcatele care se ntmplau n zona afectat. Declaraia lui a
scandalizat o lume ntreag, ntreaga lume catolic a reacionat, nefiind de acord
cu legtura dintre nenorocirile care se ntmpl n lume i pcatele oamenilor.
Oamenii refuz aceast viziune. De ce am ajuns aici?
Pr. Coman: Explicaia este simpl: Biserica, sau mai bine zis oamenii Bisericii,
au nceput s se ruineze de propria Evanghelie n faa ofensivei i presiunii
civilizaiei materialist-raionaliste, n faa unei lumi care se amgete pe sine,
nu numai legitimnd pcatul, ci mndrindu-se cu el, ridicndu-l la rang de
filozofie de via. Msura n care cedeaz acestei presiuni i renun la perspectiva
teologic asupra lumii, este msura n care Biserica se secularizeaz. Cderea
moral este consecin a cderii teologice. O s ajung s se ruineze cumplit
oamenii Bisericii, dac nu au ajuns deja, constatnd c oamenii de tiin i
analitii realitilor politice sau economice recurg la explicaii morale pentru a
216

dezlega cauzele crizei prin care trece lumea n anii acetia, iar dnii se jeneaz
de ele.
In numele Evangheliei Mntuitorului Hristos i consecveni cu viaa Bisericii, noi
nu putem s nu vedem i s nu mrturisim faptul c degradarea moral
pcatul este cauza crizelor de orice fel. Evanghelia se poziioneaz evident i
ferm n opoziie cu tendinele majore dominante n lumea de astzi: fie c este
vorba despre supralicitarea obsesiv a plcerilor materiale i trupeti, fie a
suficienei de sine a sistemelor de organizare i asigurare economic, fie de
creditarea soluiei financiare pn la subjugarea asfixiant fa de ea, fie de
alunecarea spre un individualism atroce i sinuciga, fie de exacerbarea mizei
vizibilitii, prin publicitate i propagand, adic printr-o denat i fr limite
laud de sine, etc.
In aceste condiii, mai ales cnd lumea despre care vorbeam mai sus pare c
triete semnalele puternice ale zglirii din temelii a propriului edificiu, pare
cu totul ciudat ca Biserica s se afle investind furibund n ntrirea
instituional-organizatoric, n soluia financiar i economic, n eficiena
aparatului administrativ i n profesionalismul individual, n vizibilitate i n
propagand.
Din lumea tiinific, profund i serioas, ne vin mesaje care confirm relaia dintre
lumea duhovniceasc i lumea material, dintre suportul duhovnicesc al vieii umane
i expresia ei material, care confirm unitatea indestructibil ntre cele dou.
Confirm mai ales faptul c suportul ultim al lumii este unul energetic,
informaional, c tot ceea ce se ntmpl la nivel duhovnicesc provoac lumea
din afar i influeneaz mersul lumii din afar.
Miza cea mare este la nivelul atitudinii, al duhului luntric, al gndului, al
inteniei celei mai intime. Acolo este totul. Iar dac ne jucm cu dedublarea, adic
una avem n inim i n gnd, i alta artm celorlali, avem de-a face cu cel mai
grav pcat sau eec, pe care-l nfiereaz Mntuitorul Hristos, de la un capt la altul al
Evangheliei Sale, adic ipocrizia. Mntuitorul nu se ocup de pcatele grosiere,
de care ne ocupm noi: furtul, minciuna, butura, lcomia, ci se ocup de
frnicie, adic, de neconcordana ntre ce este n sufletul nostru i ceea ce se
manifest n afar.
Lumea s-a dezvoltat pe o baz ipocrit. Sptmnile trecute m-am ntlnit cu un
prieten grec, care triete n Anglia i se mic n lumea finanelor. Imi spunea c
sistemul a czut pentru c este ipocrit, pentru c este un sistem mincinos. Pozeaz
n ceva, dar este de fapt altceva. Sugereaz ncredere deplin, dar ncrederea nu
are suport, sugereaz respect pentru ceteni, dar, de fapt, slujete exclusiv
propriile interese, sugereaz cultivarea valorilor nalte ale omenirii, dar se
nchin, de fapt, celor mai josnice dintre valori.
217

Starea pe care o edificm inluntrul nostru, aceea conteaz. Aceea este lumea
real. Ce vedem noi este chipul ipocrit al lumii. Dincolo de faptul c nu edific pe
nimeni o astfel de atitudine, mai devreme sau mai trziu, ea iese la suprafa.
Dac noi zidim n noi rutatea, orict am ine-o ascuns sau am nfrumusea-o,
la un moment dat se va manifesta. Dimpotriv, dac edificm blndeea, rbdarea,
buntatea, iertarea, nelegerea, pacea, jertfelnicia, orict ar prea c nu au succes n
lumea aceasta ofensiv, vor birui. De aceea spune Hristos c nu vor moteni
pmntul oamenii ri i ofensivi, rapace i inteligeni, ci cei blnzi. In ciuda
tuturor evidenelor!
(din: Pr. Constantin Coman, Dreptatea lui Dumnezeu si dreptatea oamenilor,
Editura


Duminica Slabanogului din Capernaum: CUM SE EXPLICA LEGATURA
DINTRE PACAT SI SUFERINTA NOASTRA SI A LUMII?
Publicat pe 24 Jul 2011 | Categorii: Ce este pacatul?, Hrana duhului / PREDICI SI
CUVINTE DE FOLOS, Parintele Constantin Coman, Spovedanie si Impartasanie
(Sfintele Taine), Vindecarea slabanogului din Capernaum | | Print

R. Radulescu: In Capernaum, Mantuitorul Hristos savarseste mai multe minuni. De
aici capata faima si numele de vindecator, de persoana care face ceea ce nu mai
facuse nimeni pana atunci. Este adus la El un slabanog, un paralizat. Mantuitorul
Hristos ii iarta pacatele pentru a vindeca o neputinta fizica a acestui om. Parinte
profesor, reiese de aici ca pacatul este legat sau chiar provoaca suferinta. Pacatul
este prezent in viata fiecaruia dintre noi, a tuturor oamenilor de la Adam incoace.
Unele pacate sunt mai grele, mai mari, altele mai mici. Dar ma gandeam, cum
provoaca o suferinta in mine faptul ca mint sau ca desfranez? Ce legatura este intre
pacat si suferinta sau cum ma provoaca pacatul pe care il savarsesc?
Pr. Coman: Este o legatura imediata si stransa intre pacat si suferinta, iar
Evanghelia de astazi ne arata tocmai acest lucru. Putem intelege aceasta legatura
numai in conditiile in care intelegem faptul ca inceputul si suportul existentei
omenesti este unul duhovnicesc, sufletesc; ca materia din noi, biologia noastra,
fizicul nostru exprima o realitate, o existenta spirituala sau duhovniceasca. In
conditiile in care intelegem ca noi existam la nivel sufletesc si ne exprimam la nivel
trupesc, daca vreti. Pacatul este tocmai o modificare negativa la nivelul
functionarii suportului sufletesc sau duhovnicesc al existentei noastre. Pacatul
este un atentat la adresa lumii noastre sufletesti, o violentare a componentei
218

duhovnicesti a firii noastre. Este o scurtcircuitare a legilor care guverneaza
bunul mers al vietii noastre sufletesti. Asa cum te doare cand, din intamplare, calci
intr-o groapa si iti rupi piciorul, tot asa ar trebui sa te doara sufleteste cand minti pe
cineva, sau cand inseli, etc. Sunt multi oameni care simt durere sufleteasca atunci
cand, cu voie sau din greseala, fac astfel de lucruri. Dupa cum sunt si semeni de-ai
nostri care nu simt nici o suferinta in astfel de situatii. Dar asta nu inseamna ca
pacatul nu le afecteaza fiinta lor duhovniceasca. Le-o afecteaza pana cand o
perverteste intru totul si percep raul drept bine. Pacatul este un esec existential.
De altfel, cuvantul folosit in greceste pentru pacat, amartia, inseamna
etimologic esec, neatingerea tintei. Ce inseamna esec? Inseamna ca un lucru care,
conform firii lui, trebuie sa se intample intr-un anumit fel, se intampla altfel, se
intampla gresit, sau, pur si simplu, nu-si mai implineste rostul.
R. Radulescu: Cine stabileste cum trebuie sa se intample?
Pr. Coman: Firea lucrurilor. Felul in care noi suntem facuti. Orice creatura are
inscris in sine adevarul sau ratiunea ei de a fi, sensul existentei sale, finalitatea
pentru care exista. Firea adevarata a marului este sa creasca si sa rodeasca mere care
sa arate asa cum arata merele din soiul respectiv. Tot asa si omul este facut pentru a
exista intr-un anume fel, cu un anume rost. Daca marul nu face mere sau daca le face
rele vom spune despre el ca nu este bun. Daca omul este facut sa iubeasca pe
semenii sai, atunci cand ii uraste, ii minte, ii inseala este un om rau. Este un om
rau nu pentru ca face rau altora, ci pentru ca rodeste roade rele, impotriva firii
sale, care este facuta sa rodeasca roade bune. I ar rodirea rea ii altereaza firea
pana la pervertire. Alterarea firii la nivel sufletesc ar trebui sa doara mai mult decat
alterarea firii fizice, adica ranile sau suferintele fizice de orice fel. Daca nu doare
nu inseamna ca nu se produce raul, ca nu este afectata firea, ci inseamna ca este
deja atat de afectata incat nu mai simte nimic. Se spune si in popor ca obiceiul
este o a doua natura. Daca obiceiul este rau, cea de-a doua natura este rea. Morala
nu este intai de toate o conventie, ci este reflexul adevarului existentei noastre in act,
in manifestarile noastre, in viata noastra. Sigur ca pentru a deveni accesibila
perceptia pacatului, a trebuit sa stabilim foarte multe conventii: legi, liste de pacate
de exemplu, cataloage cu pacate mai grave si mai putin grave. Trebuie sa intelegem
ca aceste cataloage sau liste de pacate reflecta adevarul lucrurilor. Multi dintre
semenii nostri se consoleaza cu gandul ca pacatuind n-au facut decat sa incalce o
conventie, o porunca sau un sfat. Se inseala amarnic, incalcarea poruncii nu este
importanta. I mportant este ca se intampla raul in el, inauntrul firii lui.
Pana la urma, toate pacatele sunt un atentat la capacitatea noastra de a iubi,
intrucat iubirea este ratiunea ultima de a fi a omului. De aceea, tot ceea ce
conduce la iubire sau exprima iubirea este lucru bun, iar tot ceea ce impiedica
sau afecteaza capacitatea noastra de a iubi este pacat. Sfantul Maxim
Marturisitorul spune ca pacatul este alunecarea firii de la ratiunea pentru care
exista. Ochiul nostru are functia de a recepta realitatea din jur si de a transmite
219

informatia creierului. Dar nu se epuizeaza aici lucrarea lui. Va trebui sa ne intrebam
de ce trebuie omul sa vada realitatea care-l inconjoara?! Pentru a se bucura de
ea, pentru a o iubi. Daca privirea lui serveste aceasta finalitate, atunci se inscrie in
adevarul firii sale si intareste capacitatea ei de a iubi. Daca privirea lui nu serveste
acestui scop, ci are scopuri viclene: priveste pentru a pofti pentru sine lucrurile,
priveste pentru a pofti spre desfranare, priveste pentru a-si insusi lucrul altuia,
priveste pentru a barfi etc., atunci privirea este cazuta de la rostul pentru care
exista si este pacatoasa, contribuind la distrugerea capacitatii omului de a iubi,
la distrugerea ratiunii pentru care exista. Nu mai slujeste relatia frumoasa
dintre oameni, sau raportarea noastra corecta si sanatoasa la realitatea
inconjuratoare, ci slujeste o raportare patimasa, cultiva patima noastra, pofta
noastra trupeasca. Nu este rau sa privim frumusetea lumii acesteia, oamenii
frumosi, barbatii frumosi, femeile frumoase. Important este cu ce ochi privim, cum
spune poporul! Daca privim cu pofta si cultivam in noi imbolduri trupesti primitive
si animalice, este una, dar daca privim admirand frumusetea acestei lumi si mergem,
eventual, la Creatorul, care le-a facut pe toate, atunci este cu totul altceva. Orice
organ al nostru si orice functie se pot inscrie in adevarul sau, in rostul initial corect
si sanatos, sau pot deraia de la acesta, pot esua si pot sluji stari decadente.
Acesta este pacatul. Minciuna este un pacat pentru ca omul nu este facut sa
minta, ci este facut sa spuna adevarul. Cand recurge omul la minciuna? Atunci
cand vrea sa amageasca sau sa insele pe celalalt; cand vrea sa-si acopere lipsurile si
neputintele. Minciuna, desi pare ca ne rezolva, in realitate ea nu ne rezolva. Rezolva
aparent o situatie imediata, dar in adancul nostru, in adancul fiintei noastre, se
inregistreaza un esec, bifam apelarea unui instrument neconform constructiei
noastre psihosomatice.
Noi nu suntem facuti din minciuna, noi suntem facuti din adevar. Apeland la
minciuna, apelam la ceva care este impotriva propriei noastre firi.
Esecul se inregistreaza undeva in noi. Si minciuna, si inselaciunea, si trufia, si
desfranarea, si betia, si hotia, toate acestea se inregistreaza in adancul fiintei
celui care le savarseste, ca lucruri neconforme cu adevarul propriei existente,
lucruri care sapa la temelia sanatatii noastre sufletesti. Rationalitatea creatiei ne
spune acest lucru. Orice componenta a creatiei are un sens, are o ratiune de a fi.
Cand lucrurile pe care le facem se inscriu in realizarea acestui sens si al ratiunii
pentru care exista, atunci suntem in adevarul existentei noastre, nu suntem in pacat.
R. Radulescu: Iar acumularea, inregistrarea acestor nereusite in noi, a acestor
esecuri, cum le spuneti, provoaca de la sine o suferinta ulterioara? Pentru ca imediat
nu suferim. Ne este chiar bine prin pacatele pe care le facem. Avem un interes si ne
urmarim interesul mintind, sa spunem. Ati vorbit despre privirea patimasa.
Instinctual aproape, vine si gandul atunci cand privesti si te duce la ceva care nu
220

trebuie sa se intample. Cum se declanseaza mecanismul suferintei? Si va intreb
acum, suferinta este doar rodul pacatelor sau omul sufera si pentru altceva?

Pr. Coman: Daca am fi un pic atenti sau am beneficia de o anumita trezvie a
constiintei, ar trebui sa recunoastem ca cei mai multi dintre noi ne ducem
existenta intr-o semi-inconstienta sau intr-o inconstienta totala. Cei care mai au
un pic de constiinta, imediat dupa savarsirea pacatului vor avea gustul amaraciunii.
Acea intristare este semnalul pe care i-l da propria constiinta.

R. Radulescu: Un sentiment al vinovatiei?!
Pr. Coman: Nu! Nu vinovatie, ci amaraciune! Amaraciunea pe care o traieste
cineva in urma unui esec. Daca vrei sa intalnesti pe cineva si nu ai reusit sa-l
intalnesti, ai o amaraciune ca nu l-ai intalnit. i-e drag de persoana iubita, vrei sa-i
faci o bucurie si n-ai reusit, ai amaraciunea ca n-ai facut-o. Nu discutam in termenii
vinovatiei si ai nevinovatiei, pentru ca o astfel de perspectiva ne duce in alta directie.
Cum ajungem de aici la suferinta fizica? Foarte simplu. Medicina de astazi ne
confirma acest lucru. Ce ne confirma? Ca stresul, de exemplu, o prelungita stare
de ingrijorare sufleteasca, o prelungita stare de intristare, o prelungita stare de
amaraciune, toate ne conduc la disfunctii fizice. Genereaza uneori cancerul, boli
cumplite, absolut nemiloase. Aceasta perspectiva medicala confirma adevarul pe
care Mantuitorul Hristos il spune, anume ca la temelia suferintei fizice este
pacatul. Este motivul pentru care, inainte de a vindeca trupeste, Mantuitorul
vindeca sufletul paraliticului, iertandu-i pacatele. Este foarte limpede totul, dupa
parerea mea. Cand mecanismul sufletesc nu functioneaza corect, cand noi
inregistram esec dupa esec, amagire dupa amagire, inselaciune dupa inselaciune,
lucrurile acestea se concentreaza si exercita o presiune fantastica asupra sistemului
informational, energetic, care genereaza dupa aceea disfunctii la nivelul intregului
mecanism psihosomatic, mecanism care functioneaza in temeiul acestor informatii
sufletesti. De aici, foarte repede, se ajunge la tulburarea sanatatii fizice. Ne ingrasam
prea mult, uneori. De ce ne ingrasam?! Este lacomia o cauza?! Lacomia este o
chestiune sufleteasca, nu este o chestiune trupeasca.
R. Radulescu: Dar nu numai, exista niste dereglari fizice!
Pr. Coman: Dereglari fizice care pot avea si alte cauze. Ce mi se pare important in
intrebarea dumneavoastra este daca prin suferinta platim numai pacatele noastre sau
si altceva? Aici, adevarul Evangheliei Mantuitorului Hristos si al Bisericii este
foarte clar: exista o solidaritate umana, o complicitate daca vreti, prin care nu
platim doar pacatele noastre, ci platim si pacatele celorlalti. Se vede limpede.
221

Nu se poate ca un parinte care are o viata dezordonata, dezechilibrata, care
merge din pacat in pacat, sa lase o mostenire sanatoasa pruncilor sai. Nu, acela
va da o mostenire din start viciata, mostenire care este urmare a pacatelor
parintilor, de care beneficiaza, iertati-mi expresia, copiii. Sigur, sunt unele mai
grosolane, mai primitive care se vad, cele mai multe nu se vad, dar exista. Eu, o data
cu varsta, am constientizat aceasta responsabilitate si mi se pare a fi un pic cam
tarziu. Este o foarte mare responsabilitate a parintilor, ce mostenire sau zestre
sufleteasca lasa copiilor. Exista dupa aceea o solidaritate a comunitatii. Intre noi,
cum spunea Parintele Dumitru Staniloae, marele nostru teolog, exista o comunicare
reala la nivel sufletesc. Natura umana, spunea Parintele Staniloae, recapituland
invatatura Bisericii, nu este intrerupta intre individ si individ. Pentru ca natura
umana nu se epuizeaza in fizic. Ea contine si componenta sufleteasca,
duhovniceasca. Natura umana dintre noi este subtiata. Cu cat relatia dintre doua
persoane prinde contur, cu cat are o consistenta mai mare, cu atat mai mult se
ingroasa aceasta legatura. Atunci, prin aceste legaturi, exista ca in vasele
comunicante, o comunicare.
Nu se poate ca eu sa traiesc intr-o comunitate unde domina marasmul moral,
decadenta, si sa fiu curat, sa nu fiu afectat. Nu se poate. Voi fi influentat in starea
sanatatii mele sufletesti si in starea sanatatii mele trupesti. De aceea, ati vazut, cand
intram intr-o manastire, unde stradaniile sunt mult mai mari spre o viata
curata, ne simtim toti bine, beneficiem de aceea atmosfera pe care au creat-o
participantii la comunitatea respectiva. Asa si in comunitate: intr-un oras ca al
nostru, foarte mare, in care se intampla foarte multe rele, in care colcaie,
iertati-mi expresia, pacatul, nu putem sa ne sustragem. Toti vom suferi. Noi ca
preoti, cand se intampla sa fim la capataiul unor bolnavi tineri, sau sa slujim
inmormantare unor tineri, care este o mare drama, constientizam acest fapt.
Constientizam si ne intrebam ca in Evanghelie, ale cui pacate au generat suferinta
sau moartea cuiva? Ei bine, este posibil sa fi fost ale parintilor sau ale
concitadinilor. Sa nu creada cineva ca pacatul sau esecul sau existential il afecteaza
numai pe el. Nu! Afecteaza casa lui, afecteaza comunitatea in care traieste,
afecteaza lumea intreaga.
R. Radulescu: Cum se poate, parinte profesor, pana la urma opri acest flux al
raului? Pentru ca vorbiti de o contaminare. Cum reusesc sa o opresc, sa o blochez?
Pr. Coman: Biserica este o astfel de tentativa daca vreti, vorbind despre
comunitatea liturgica, eclesiala, intai de toate. Atunci cand ne adunam la biserica, la
slujba, la Dumnezeiasca Liturghie, ne straduim, cat putem fiecare, sa ne curatim un
pic de raul din noi. Ne lasam pacatele, poftele, minciunile, amagirile noastre afara.
Si realizam, iata, o societate un pic mai sanatoasa. Exista un instrument extraordinar,
pe care cred ca trebuie sa-l punem in discutie cu acest prilej, si anume Spovedania,
curatia sufletului, baia sufletului, care este marturisirea pacatelor sub
epitrahilul preotului si in fata lui Dumnezeu. Spovedania este o foarte mare
222

taina, este o sansa absolut extraordinara, de care oamenii nu beneficiaza pentru
ca nu vor. Nu ravnesc la ea decat un numar mic de oameni. Ma bucur sa lansez prin
microfonul dumneavoastra acest apel: toti simtim povara pacatelor, lantul cel
greu al pacatelor, cum spune canonul sfantului Andrei Criteanul. Este cumplit, mai
ales la o anumita varsta. Agonisim pacatele din tineretile noastre. Unele esecuri
repetate se transforma in reflexe, in complexe grele, in tragedii sufletesti, din
care nu mai putem iesi. Suntem ca niste asfixiati sub povara propriilor noastre
esecuri existentiale, a propriilor pacate. Ei bine, exista sansa iesirii de sub
presiune, din zgura care se aseaza pe sufletul nostru si care pare a nu ne mai da
nici o sansa. Deseori cadem in deznadejde. Exista sansa fantastica a
spovedaniei.
Preotul nu este psiholog. El nu dezleaga in numele lui, ci in numele lui
Dumnezeu. Acolo este cheia si dezlegarea. Asa cum ne spalam trupeste de praful
si mizeria care se aseaza pe noi intr-o ora in Bucuresti, tot asa ne putem spala si
duhovniceste, la duhovnic. Cine nu a facut experienta aceasta sa o faca! Cine
poarta povara pacatului, a oricarui pacat, sa mearga la preot si sa
marturiseasca pacatul cu parere de rau. Este cea mai fantastica terapie. Altfel,
raul sta acolo, inauntru, si creeaza o stare sufleteasca inconfortabila, ca sa folosesc
un eufemism.
Este prilejul sa spun un cuvant despre iertare. De ce este atat de importanta
iertarea?! Pacatul nostru afecteaza pe semenii nostri si, in ultima analiza, daca
mergem cu gandul pana la capat, aduce ofensa lui Dumnezeu Insusi. Pacatul,
perceput ca realitate duhovniceasca, separa pe om de Dumnezeu. De aceea
relatarea Sfantului Matei este concentrata pe iertarea pacatelor paraliticului.
Esentiala si primordiala pentru recuperarea sanatatii, a starii de normalitate,
este recuperarea relatiei cu Dumnezeu. Iertarea pacatelor vine de la Fiul lui
Dumnezeu si aceasta presupune o putere: Dar ca sa stiti ca putere are Fiul Omului
pe pamant a ierta pacatele! (9,6). De aceea, depasirea consecintelor pacatului
este posibila prin iertare. Iertarea este o miscare sufleteasca, o miscare
launtrica, duhovniceasca, singura in masura sa refaca relatia dintre cel care
greseste si cel caruia i se greseste.
(din: Pr. Constantin Coman, Dreptatea lui Dumnezeu si dreptatea oamenilor, E


223

Sfantul Teofan Zavoratul despre atitudinea in fata bolii: Ce rugaciune ii
trebuie bolnavului? Multumire si suspinare
Publicat pe 03 Jul 2010 | Categorii: Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE
FOLOS, Intristarea, deznadejdea, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), Sfantul Teofan
Zavoratul, Vindecarea slabanogului din Capernaum | | Print
Cititi si: Vindecarea slabanogului din Capernaum intre mintea lui
Hristos si viclenia necredintei

Milostivirea lui Dumnezeu fie cu dumneavoastra! Daca totul e de la Domnul,
si boala dumneavoastra este tot de la El. Daca tot ce este de la Domnul e spre mai
bine, inseamna ca si boala dumneavoastra. Vrajmasul va insufla: Nu vei rezista.
Raspundeti-i: nici nu ma gandesc sa rezist de una singura, ci nadajduiesc ca
Milostivul Domn nu ma va lasa singura, ci ma va ajuta sa tin piept cum m-a
ajutat si pana acum. Iarasi boala! Sa va dea Domnul rabdare si seninatate, si sa va
izbaveasca de cartirea cea pacatoasa! Nu priviti cu mohorare la neputinte. Ele arata
mai degraba mila si luarea-aminte a lui Dumnezeu fata de noi decat lipsa Lui de
bunavointa. Tot ce este de la Dumnezeu spre bine este.
Sunt boli a caror vindecare este oprita de Domnul atunci cand El vede ca
boala e mai de trebuinta ca sanatatea pentru mantuire. Nu pot sa spun ca asta nu
s-ar intampla si in ceea ce ma priveste. Dumnezeu a trimis boala. Dati multumita
Domnului, fiindca tot ce e de la Domnul spre bine este. Daca simtiti si vedeti ca
insiva sunteti vinovata, incepeti cu pocainta si parere de rau inaintea Domnului
pentru faptul ca n-ati pazit darul sanatatii, cel de la El primit. Iar apoi trebuie
sa va ganditi doar ca boala e de la Domnul si ca nimic nu are loc intamplator. Si
dupa aceea multumiti din nou Domnului. Boala smereste, inmoaie sufletul si-i
usureaza obisnuita povara a grijilor de multe feluri.
*
V-ati imbolnavit! Ce este de facut? Rabdati si multumiti lui Dumnezeu,
spunand in sinea dumneavoastra:
Aceasta boala este pentru pacatele mele mari si nenumarate. Domnul imi ia puterile
ca prin aceasta sa ma faca mai infranat. El nu mai stie cum sa ma indrepte altfel. A
incercat si cu mila, si cu necazurile, si nimic nu a folosit. Iar ceasul mortii se
apropie si, cand va veni, ce va face ticalosia mea? Doamne, Dumnezeul meu!
Cruta zidirea Ta cea neputincioasa.
224

Cand omul e bolnav, fie si usor, moartea ii vine in minte ca sufletul sa cunoasca
cu lucrul cat de adevarat este cuvantul inteleptului: Adu-ti aminte de cele mai de
pe urma ale tale. Si in veac nu vei pacatui (Sirah 7, 38).
*
Insufletiti-va! Priviti cu veselie in ochii bolii! Lasati-va insa mai putin in voia
inchipuirilor Va vor veni in cap multe nimicuri de tot felul.. Va veti certa cu
toata lumea.. Toate astea in gand dupa aceea va trece totul. Fiti senin! Pesemne ca
in drum v-ar fi intampinat vreo primejdie si iata ca Domnul v-a tintuit prin
boala acasa Dati multumita Domnului. Si, oricum, rugati-va ca sa binevoiasca a
va face sanatos. Sa va mantuiasca Domnul! Domnul sa va binecuvanteze!
Gandurile dumneavoastra despre starea deznadajduita in care va aflati, sunt cu totul
netrebnice. La mijloc e vrajmasul, care va tulbura. Cine poate sa spuna ce va fi?
Unul e Dumnezeu insa vrajmasul paganeste, dandu-se pe sine drept
Dumnezeu, tulburand cu prorocia sa vicleana, clatinand credinta si alungand
linistea din inima. Nu-l ascultati, ci stati neclintita in credinta ca boala e de la
Dumnezeu si spre binele dumneavoastra, iar dupa ce-si va face treaba va
pleca si veti fi sanatoasa, si veti sluji Domnului intr-o manastire.
Pentru toate multumiti Domnului si pentru boala multumiti. Mie, din afara,
imi e usor sa vorbesc astfel; dumneavoastra poate ca in fapt nu va este usor sa simtiti
asa. Oricum, vorbind despre rabdare ma si rog sa va dea Domnul a indura cu
seninatate boala, si de asemenea sa trageti oarecare invataturi din ea.
Cine stie pentru ce v-a tintuit la pat Domnul? Neindoielnic este insa ca si lucrul
acesta a fost ingaduit de El pentru ajutorarea felului de viata pe care vi l-ati ales si pe
care va straduiti sa il pastrati cumva. Din aceasta latura nici nu mai trebuie iscodita
boala dumneavoastra. Pentru a rabda cu seninatate in clipa intetirii suferintelor,
cautati-va barbatie si in aducerea-aminte de rabdarea tuturor sfintilor, si mai
ales a mucenicilor. Cat si cum au rabdat ei? Ne este greu si sa ne inchipuim. De
altfel, tuturor prin multe necazuri li se cuvine a intra intru Imparatia Cerurilor
(Fapte 14,22). Si ceea ce a fost fagaduit de Domnul se numeste cununa. De ce?
Fiindca nu ne putem inalta la ea fara patimiri. Calea intr-acolo este crucea luata
de buna voie sau trimisa de Dumnezeu.
*
Mila lui Dumnezeu fie cu dumneavoastra! V-ati imbolnavit? Dar slava lui
Dumnezeu ca va inzdraveniti sau v-ati inzdravenit deja. Slava lui Dumnezeu si
pentru ca ati indurat nu fara folos boala. Invataturile pe care le-ati primit din cele
intamplate cu dumneavoastra sunt foarte insemnate si in viata lumeasca, cu
atat mai mult in cea duhovniceasca.
225

Nu este nimic de asteptat din partea oamenilor si toata grija trebuie aruncata la
Domnul; pe langa asta, trebuie sa asteptam mereu moartea in credinta ca
Domnul ne mai lasa sa mai traim ca sa ne curatim de pacate, lucru spre care
trebuie sa ne intoarcem toata grija. Aceste puncte sunt parghiile si directiile
vietii duhovnicesti. Din punctul de vedere al refacerii puterilor, felul mancarii este
un lucru secundar Lucrul de capetenie il constituie mancarea proaspata, aerul
curat si mai presus de toate linistea duhului.Nelinistea duhului si patimile strica
sangele si lovesc chiar in inima sanatatii. Postul si indeobste viata ascetica sunt cel
mai bun mijloc de a pastra sanatatea si de a o face sa infloreasca.
Neamtul Gufeland a scris o carte despre prelungirea vietii, unde ridica in slavi si
viata ascetica. Cei ce ridica in slavi stiinta trebuie sa asculte de el, iar noi avem alti
dascali, mai de seama decat acest neamt. Rugaciunea inalta duhul pe taramul lui
Dumnezeu, in care este radacina vietii iar prin duh si trupul se impartaseste
din aceasta viata. Duhul umilit, simtamintele si lacrimile de pocainta nu rapesc,
ci dau putere omului, fiindca aseaza sufletul intr-o stare de bucurie. Bine ati
facut ca nu v-ati supus indemnurilor lumesti.
*
Hristos a inviat! Puterile dumneavoastra, desi nu s-au refacut deplin, se arata
indestulatoare totusi pentru ingrijirea unui bolnav care nu merita o asemenea
ingrijire; insa Domnul Cel milostiv nu Se va uita la nevrednicia bolnavului si va
tine in socoteala ingrijirea ca si cum I-ar fi fost data chiar Lui - iar dupa aceea
va trimite in schimb mangaiere, sau deplina insanatosire, sau va pune deoparte
rasplata cuvenita pentru veacul cel viitor.
*
Sunt foarte bucuros ca v-ati pus in cele din urma pe picioare. Omul care s-a
insanatosit se simte indeobste innoit. Cred ca aveti acelasi simtamant. Trebuie sa
faceti in asa fel ca innoirea trupeasca sa fie insotita de o innoire duhovniceasca.
Dumnezeu v-a dat-o sau v-a aratat-o in scurta rugaciune pe care ati facut-o atunci.
Mi-a si venit in minte sa va indemn: apucati-va de o rugaciune scurta si faceti-o
mereu si la lucru si cand nu lucrati, si cand mergeti si cand sedeti, fara incetare.
La inceput va veti sili sa faceti aceasta mica rugaciune, iar dupa aceea se va spune de
la sine. Doar apucati-va de ea si dati-va osteneala fara incetare E rugaciunea:
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatoasa.
Iar cand faceti aceasta rugaciune sa va tineti luarea-aminte nu in cap, si nu in cer, ci
in inima, acolo inauntru, sub sanul stang. Dupa ce o veti deprinde, veti alunga prin
ea toata tulburarea si veti aduce pace in sufletul dumneavoastra.
*
226

Totul e de la Dumnezeu: si bolile, si sanatatea. Si de la Dumnezeu totul ni se da
spre mantuirea noastra. Asa sa iti primesti si tu boala si sa dai multumita pentru ea
lui Dumnezeu, Care Se ingrijeste de mantuirea ta. Cum anume slujeste spre mantuire
boala trimisa tie de Dumnezeu poti sa nici nu incerci sa afli, fiindca se prea poate sa
nici nu reusesti. Dumnezeu trimite boala uneori ca pe o pedeapsa, ca pe un
canon, alteori spre invatare de minte, ca omul sa isi vina in fire, alteori ca sa il
izbaveasca de un necaz ce ar cadea asupra lui de ar fi sanatos, alteori ca omul sa
vadeasca rabdare si prin aceasta mai mare rasplata sa merite, iar alteori ca sa se
curateasca de vreo patima, ca si din multe alte pricini.
*
Mila lui Dumnezeu fie cu dumneavoastra! Va tot vaitati, dar va vaitati in chip
mantuitor, pentru lucrarea mantuirii. Sa binecuvanteze Domnul grijile
dumneavoastra in aceasta privinta. Sunteti bolnava cu trupul, iar lucrarea mantuirii
cere osteneli si lipsuri. Ce sa faceti? Rabdati cu seninatate sanatatea
dumneavoastra subreda si multumiti pentru ea lui Dumnezeu fiindca de n-ar
fi ea poate ca ati umbla cu picioarele in sus, in vreme ce acum sedeti si umblati
cum trebuie.
Alt folos este si acela ca daca ati fi fost sanatoasa ati fi fost nevoita, daca v-ati fi
hotarat sa va dati osteneala pentru mantuirea dumneavoastra, sa tineti posturi aspre,
sa faceti privegheri, rugaciuni lungi, sa stati la slujbele bisericesti de obste si inca
alte lucruri anevoioase sa intreprindeti. Acum insa, in loc de toate acestea vi se
socoteste rabdarea sanatatii subrede.
Rabdati deci, si de nimic nu va tulburati. Atata doar: sa tineti sufletul in starea
cuviincioasa. Partea duhovniceasca va e intreaga. Ca atare, cu ea trebuie sa slujiti
lui Dumnezeu intru toata deplinatatea: sa va trezviti si sa privegheati sa aveti duh
infrant si smerit, sa petreceti in rugaciune (a mintii si a inimii, in a-L avea pe
Domnul pururea inainte), sa alungati gandurile, sa hraniti smerenia, sa nu
osanditi, sa va bucurati cu cei ce se bucura, sa va necajiti cu cei necajiti, sa va
aduceti aminte de Dumnezeu si de ceasul mortii, si toate cele de acest fel. Iata-
va mantuirea!Iar cat priveste cele ce mi-ati scris despre mancare si bautura, cu ele
nu e nici o impiedicare daca totul este intrebuintat cu masura. Mantuiti-va!
*
Sanatatea dumneavoastra s-a subrezit. Sanatatea subrezita poate sa subrezeasca si
mantuirea atunci cand din gura bolnavului se aud cuvinte de cartire si strigate
de nemultumire. Sa va ajute Dumnezeu a va izbavi si de un necaz si de celalalt!
Vedeti unde vreau sa ajung? La dumneavoastra se strecoara anumite cuvinte;
cuvintele vin, fireste, din simtaminte si ganduri pe potriva, iar acestea din urma
sunt de asa un fel, ca lucrarea mantuirii nu se poate implini cu ele. Binevoiti a
lua aminte la aceasta si a va indrepta.
227

Sanatatea si boala sunt in mainile purtarii de grija a lui Dumnezeu mijloace pentru
mantuire atunci cand atat una, cat si cealalta sunt folosite in duhul credintei.Dar ele
duc la pierzanie atunci cand omul se poarta in privinta lor dupa toanele
sale.Lucrul de care aveti deosebita nevoie este rabdarea senina si supusa lui
Dumnezeu. Indata ce se va arata in sufletul dumneavoastra o asemenea asezare veti
intra fara intarziere pe calea mantuirii, care duce la rai. Si luati aminte! sa
prindeti suflet atunci.
*
Inca o durere pentru dumneavoastra boala fiicei. Iata ce va voi spune: de vreme ce
ati incercat deja toate mijloacele omenesti, nu mai ramane decat sa va impacati
cu aceasta amaraciune si s-o purtati cu supunere fata de Dumnezeu, avand
credinta ca aceasta boala e de neaparata trebuinta pentru mantuirea
dumneavoastra si a fiicei dumneavoastra, precum si a sotului ei.
Dupa aceasta impacare, sa va pastrati linistea si tot cu liniste ajutati-va si fiica.
Aduceti-va aminte ca cei ce rabda supusi lui Dumnezeu amaraciunile si durerile
sunt in ceata mucenicilor. Aduceti-va aminte de mucenici, care uneori erau
lasati in temnita, fiind chinuiti mereu, cativa ani 5, 10, 20; insa rabdau cu
supunere si seninatate, avand raiul inaintea ochilor pentru rabdare. Sa va
binecuvanteze Domnul! Mantuiti-va!
*
Pentru faptul ca nu v-ati insanatosit inca imi pare rau. Sa va daruiasca Domnul
insanatosire deplina Totusi boala ne invata sa fim smeriti si supusi voii lui
Dumnezeu. Fiti senina si pentru toate multumiti lui Dumnezeu cu incredintarea ca
totul merge spre cel mai bun deznodamant, chiar daca asta nu se vede acum. Veti
vedea dupa. In boala deprindeti smerenia, rabdarea, seninatatea si recunostinta
fata de Dumnezeu.
In ce priveste faptul ca navaleste asupra-va nerabdarea, este omeneste sa fie
asa. Daca vine, trebuie sa o alungati. Simtamantul de apasare pricinuit de boala
este tocmai ca sa aveti ce rabda. Unde nu se simte apasare, acolo nu-i nici o
rabdare; insa cand vine simtamantul de apasare impreuna cu dorinta de a o inlatura,
nu e nici un pacat in asta. Este un simtamant firesc. Pacatul incepe cand in urma
acestui simtamant sufletul se lasa prada nerabdarii si incepe sa se incline spre
cartire.
*
Sanatate sa va daruiasca Dumnezeu; iar daca aceasta nu va este de folos acum, sa
va dea rabdare plina de recunostinta. In ce priveste faptul ca intoarcerea launtrica
spre Dumnezeu nu mai este aceeasi in boala, sa stiti ca este o urmare a slabiciunii.
228

Cine isi simte netrebnicia inaintea lui Dumnezeu nu-si va ingadui simtaminte
necuvenite nici in vremea bolii, inteleptiti-va! Sufletul neincercat prin ispite nu
este bun de nimic.
Impliniti pravila facand rugaciunea lui Iisus in tacere. Totodata, daca puteti face
matanii, faceti cate puteti; de nu, stati in picioare. Daca nu puteti sta in picioare,
sedeti; daca nu puteti sedea, stati intinsa. Atata doar: nu incetati a fi cu mintea
impreuna cu Domnul. V-ati imbolnavit atat de greu, incat va pregatiti de
moarte. Intotdeauna trebuie sa ne pregatim de moarte, cu atat mai mult in
vreme de boala. Dar daca veti muri sau inca vi se vor mai da zile de trait, lucrul
acesta tine de voia lui Dumnezeu.Veti mai trai si va veti mai osteni. De-abia ati
inceput.
*
Mila lui Dumnezeu fie cu dumneavoastra!
Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca acelora este Imparatia Cerurilor. Fericiti
veti fi cand va vor ocari pe voi si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau
impotriva voastra, mintind pentru Mine. Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra
multa este in ceruri.
Daca lumea va va uri, sa stiti ca pe Mine mai inainte M-a urat. Daca ati fi fost din
lume, lumea ar fi iubit ce este al sau; dar fiindca nu sunteti din lume, ci Eu v-am
ales pe voi din lume, pentru aceasta va uraste pe voi lumea. Aduceti-va aminte de
cuvantul pe care l-am grait voua: nu este sluga mai mare ca stapanul sau. Daca M-
au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni (Ioan 15,18 si urmatoarele).
In lume necazuri veti avea, dar indrazniti, ca Eu am biruit lumea (Ioan 16, 33).
Iubitilor nu va mirati de aprinderea care este intru voi, care se face voua spre
ispita, ca si cum s-ar intampla voua ceva strain; ci intrucat va faceti partasi
patimilor lui Hristos, bucurati-va, ca si intru aratarea slavei Lui sa va bucurati,
veselindu-va (I Petru 4,12-13).
Pe cine iubeste Domnul cearta si bate pe tot fiul pe care il primeste. De veti suferi
certarea, ca unor fii se va afla voua Dumnezeu (Evrei 12, 6).
Adaugati alte asemenea locuri din Scriptura, si sa le tot cititi. Ele vor curata
ochiul inimii dumneavoastra si va vor invata cum sa priviti necazurile,
stramtorarile, ocarile. Intariti-va intru incredintarea ca totul este de la Dumnezeu,
chiar si cele mai mici lucruri care ni se intampla, si primiti tot ce se abate asupra
dumneavoastra ca si cum ar veni chiar de la El.
229

Si fiti senina, si multumiti: fiindca totul e spre binele dumneavoastra, fie in chip
vazut, fie in chip nevazut. Stiti cum se calesc lucrurile din fier? Dupa ce s-a incheiat
faurirea lor, sunt incinse pana la alb si apoi varate in apa rece. Tocmai asta se
savarseste acum cu dumneavoastra. Toate aceste lucruri nu sunt noi pentru
dumneavoastra si deja le infaptuiti. Dar locurile acestea din Scriptura este bine sa le
cititi. Din ele vine lumina si se risipeste intunericul. Stramtorarile sunt de la
Dumnezeu. Sa le rabdam si sa multumim. Dar daca sunt la indemana mijloace
de a le indeparta, si asta-i de la Dumnezeu, si nu-i nici un pacat sa ne folosim de
ele ca sa ne slobozim din stramtorari. Aveti asemenea mijloace? Aveti.
*
Va simtiti foarte slabita si credeti ca va apropiati de iesirea sufletului din trup. Boala
aminteste de moarte, insa nu proroceste ceasul ei. Totusi, de vreme ce ati primit
aducerea-aminte de moarte, nu e nepotrivit sa va pregatiti de ea. Dat fiindca
sunteti mereu bolnava, nu va este greu sa va insusiti gandul la iesirea din trup, dupa
pilda Cuviosului Nicanor si aceasta iesire nu va va lua pe neasteptate. Fericita este
pomenirea mortii; ea, impreuna cu aducerea-aminte de Domnul, e temelia tare
a bunei randuieli crestinesti a duhului.
Va plangeti de dumneavoastra insiva ca va rugati prost si nu va tineti de nevointe. In
aceasta privinta va lamureste Sfintul Tihon de Zadonsk, care a zis:
Ce rugaciune ii trebuie bolnavului? Multumire si suspinare.
Acestea inlocuiesc orice nevointa. Deci, fiti senina! Nu puteti merge la biserica din
pricina bolii, asa incat ati ramas la pravila de chilie. Impliniti-o dupa putere. Sa stiti
ca pravila este de trebuinta din pricina neputintei noastre, nu pentru
rugaciunea in sine, care se poate face si fara pravila. Stati cu gandul la Liturghie
nu ca un savarsitor, ci ca unul ce e de fata (prin mutarea cu gandul) la Liturghia
savarsita de altul. Nu aveti ganduri prea vesele in ce va priveste? Era in Egipt un
batran duhovnicesc, Apollo, mi se pare. Acesta le spunea cu tarie tuturor fratilor, si
strainilor, de asemenea:
Noua, crestinilor, nu ni se cuvine sa ne mahnim. Sa se mahneasca paganii si
jidovii. Iar noi, cei mantuiti de Domnul, al nostru este raiul, a noastra este
Imparatia Cerurilor. Cu noi sunt Hristos, harul Sfantului Duh, Maica lui Dumnezeu,
ostirile ceresti si sfintii toti.
Aceste ganduri si cele asemanatoare lor sa le tineti in minte, iar pe cele de mahnire
lepadati-le. Ce mare lucru ca trebuie sa stati in chilie, ca nu mergeti la biserica (nu
din lenevie, ci din boala)? Cand va rugati, va faceti de fiecare data biserica lui
Dumnezeu (II Cor. 6,16), fiindca Dumnezeu este pretutindeni. Cititi mai des
Tatal nostru si Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucura-te. Dumnezeu este
230

Tatal nostru, iar Nascatoarea de Dumnezeu este Maica noastra Sfintele Taine
sunt sanii prin care ea ne da laptele harului.
Asa sa va umpleti mintea. Sa mai aveti inaintea ochilor, deschise, Evanghelia, si
Apostolul. Cititi cate un verset si straduiti-va sa cugetati la fiecare cuvant. Daca
Dumnezeu va va da vreun gand ziditor, insemnati-l in scris. Sa aveti intotdeauna
o foaie de hartie pe masa. Si celelalte ganduri bune sa vi le insemnati in scris. Sa
binecuvanteze Domnul si va doresc toata mangaierea.
*
A va ruga pentru insanatosire nu este un pacat. Trebuie sa adaugati insa:
Daca este voia Ta, Doamne!
Deplina supunere fata de Domnul, cu primirea supusa a bolii trimise ca pe un lucru
bun de la Domnul Cel bun da pace sufletului si il pleaca spre milostivire pe Domnul.
Si El fie ca insanatoseste, fie ca umple de mangaiere, in ciuda stramtorarii pricinuite
de boala. Pe sufletul dumneavoastra apasa mai mult decat orice boala fiicei.
Indurerati-va pentru ea si cu durere strigati catre Domnul, si pe fiica dumneavoastra
indemnati-o sa faca acelasi lucru, si pe toti casnicii dumneavoastra. Atunci toate
rugaciunile pentru ea se vor impreuna si vor alcatui un glas de trambita, in stare sa
atraga luarea-aminte a Domnului... S-o izbaveasca Domnul de neputinta ei!
*
Sa va ajute Dumnezeu! Bolile tin loc de canon. Rabdati cu seninatate: ele sunt
pentru Dumnezeu ca sapunul pentru spalatorese. La biserica, fiind bolnava, nu
sunteti indatorata sa mergeti. Strigati acasa mai des catre Dumnezeu! Daca nu
faceti ceea ce nu va sta in putere, asta nu inseamna ca sunteti pentru Dumnezeu ca
un copil vitreg.
*
Cereti ajutorul doctorului, dar totodata mai vartos rugati pe Domnul si pe
sfintii Lui sa-i dea intelepciune doctorului. Si cereti mijlocirea oamenilor
bineplacuti lui Dumnezeu si faceti tot ce fac oamenii evlaviosi in atare imprejurari
(numai la vrajitoare sa nu mergeti).
Nu stiti dumneavoastra unde este ascuns ajutorul lui Dumnezeu pentru sora
dumneavoastra. Poate ca Dumnezeu a gasit de cuviinta ca ea sa fie bolnava fiindca
acest lucru e pentru ea mantuitor. Si atunci ea va ramane bolnava toata viata sa, ca sa
se mantuiasca. Sau Dumnezeu i-a trimis aceasta boala pentru o vreme, ca sa puna la
incercare credinta ei si a parintilor ei. Numai Dumnezeu stie cum stau de fapt
231

lucrurile. Boala nu este un semn al lepadarii de catre Dumnezeu. Dimpotriva,
este un semn al milei lui Dumnezeu.
De la Dumnezeu totul este mila si boala, si saracia, si necazul. Sora dumneavoastra
sa se roage mai cu osardie lui Dumnezeu, dar rugandu-se sa nu spuna
Da-mi sanatate, ci Fie voia Ta, Doamne! Slava Tie, Doamne! Daca asa este
placut inaintea Ta, fie voia Ta! Cred ca si boala este buna, dupa cum este buna
sanatatea, Iti multumesc, Milostivule Ziditor!
Deprinde-o sa citeasca, si sa scrie, si sa faca lucru de mana, si asa sa se mantuiasca.
Binecuvantarea lui Dumnezeu fie asupra ta!
*
E bine ca ati randuit sa se faca rugaciune pentru fiica dumneavoastra. Doua molifte
pe saptamana si pomenire la proscomidie. S-ar parea ca este destul. Dar cine se
roaga cu durere pentru bolnava? Dumnezeu ia aminte la rugaciune atunci cand
pentru bolnav se roaga cineva cu sufletul. Daca nimeni nu suspina din suflet,
slujba va fi o poliloghie, iar rugaciune adevarata pentru bolnava nu va fi.
La fel cu proscomidia, la fel si cu liturghia. Dumneavoastra mergeti la slujbele pe
care le-ati comandat? Daca nu, credinta dumneavoastra este fara putere.
Slujbele le-ati comandat insa, dand bani ca sa se roage altii, dumneavoastra
v-ati lepadat de pe umeri orice grija. Nu este nimeni care sa se indurereze pentru
bolnava. Celor care savarsesc slujba nici prin minte nu le trece sa se indurereze cu
sufletul inaintea Domnului pentru cei pe care ii pomenesc la slujbe. Si de unde sa se
indurereze ei pentru toti?
Altceva este daca sunteti de fata la slujba atunci cand este pomenita. Atunci
durerea dumneavoastra este purtata de rugaciunea Bisericii si inaltata mai
grabnic la Scaunul lui Dumnezeu. Si face indurerata insasi rugaciunea Bisericii,
chiar daca cei care slujesc nu sunt indurerati. Vedeti deci unde sta puterea!
Mergeti la slujbe dumneavoastra insiva si indurerati-va cu sufletul pentru bolnava.
Si treaba va iesi bine.
In biserica, la Liturghie, frangeti-va sufletul in vremea proscomidiei si mai ales
cand dupa Pe Tine Te laudam se canta cantarea Nascatoarei de Dumnezeu:
Cuvine-se cu adevarat. Atunci sunt pomeniti din nou viii si mortii. Pomenirea
la Liturghie este mai puternica decat numai cea de la proscomidie, fiindca ea arata o
mai puternica impreuna-patimire a dumneavoastra cu bolnava si totodata credinta si
nadejdea cat se poate de tare ca Domnul nu va va lipsi de ajutorul Sau.
Unde sa dati Liturghii? Unde va trage sufletul, acolo sa dati. Lucrul cel mai
insemnat este insa durerea sufletului dumneavoastra pentru bolnava. Si ajutati
232

mai mult saracilor. Nu numai celor care umbla pe strada, ci dati usurare unei
familii apasate de saracie. Rugaciunea ei va va usura povara de pe inima. Sa va
binecuvanteze Dumnezeu pe voi, pe toti!
*
Ca nu este pacat sa te tratezi, in aceasta privinta nici nu incape vorba. Multi insa nu
s-au folosit de acest mijloc, dupa credinta si rabdarea lor: nici acest lucru nu e lipsit
de pret. In atare caz totusi este nevoie de rabdare senina pentru a nu cadea in cartire.
Cartirea e deja pacat. Cine nu se simte plin de barbatie asa cum suntem noi
toti, pacatosii mai bine sa ceara ajutorul doctorilor, asteptand insa ajutorul de
la Dumnezeu: fiindca El da doctorilor pricepere.
Mila Lui Dumnezeu fie cu dumneavoastra! Sunteti tot bolnava imi pare foarte rau.
Sa va ajute Domnul fie sa va insanatositi, fie sa indurati cu seninatate boala. Sa fie
nu precum voim noi, ci precum Dumnezeu vrea. Impotrivirea dumneavoastra la
indicatiile doctorilor nu prea e vrednica de lauda. Dumnezeu a facut si doctorii
si doctoriile nu ca sa existe degeaba, ci ca de ei sa se foloseasca bolnavii. Totul
e de la El; El ingaduie ca omul sa boleasca si tot El ne-a inconjurat cu mijloace de
vindecare.
Daca a pazi darul dumnezeiesc al vietii este o datorie, tot datorie este si a te
trata atunci cand esti bolnav. Poti sa nu te tratezi asteptand vindecarea de la
Dumnezeu, dar asta presupune o mare indrazneala. Poti sa nu te tratezi, ca sa-ti
calesti rabdarea, incredintandu-te voii lui Dumnezeu, dar acesta este un lucru foarte
inalt, si atunci fiecare of i se socoate drept vina omului; aici are loc doar bucuria
plina de recunostinta Domnul sa va indrepteze ca sa aveti cea mai buna
asezare sufleteasca!
(Din: Sfantul Teofan Zavoratul, Boala si moartea, Editura Sophia, Bucuresti,
2002)


STIM SI CONSTIENTIZAM CE SE INTAMPLA IN SFANTA LITURGHIE?
CU CE SI CUM NE IMPARTASIM? Cuvinte trezitoare ale Sf. Ioan de
Kronstadt (2)
Publicat pe 28 Dec 2011 | Categorii: Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Hrana
duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Impartasania, Preotie (pentru preoti),
Sfantul Ioan de Kronstadt, Spovedanie si Impartasanie (Sfintele Taine) | | Print

233

Insemnatatea Jertfei de pe Golgota si a Tainei Impartasaniei in lucrarea
proniatoare a mantuirii oamenilor (II)
Continuare de la:

Sf. Ioan de Kronstadt despre prostia si otrava mortala a pacatului. DE CE
S-A INTRUPAT HRISTOS? INTELEGEM SI PRETUIM, OARE,
JERTFA SA?
Doamne, cat de minunat randuiesti Tu mantuirea neamului omenesc, cu cata
bunatate, intelepciune, pogoramant, blandete, indelunga rabdare, asteptare fiindca
astepti cu rabdare indreptarea si intoarcerea noastra, luminandu-ne cu lumina
harului, silindu-ne, induiosandu-ne, cercand inimile si rarunchii nostri. Iar noi
ce lenesi, ce zabavnici, ce nesimtiti, ce nepasatori, ce iubitori de placeri, ce
lacomi, ce nerabdatori suntem! Misca-ne, Doamne, spre mantuire, in orice
chip! Sa se laude cuviosii intru slava, si sa se bucure intru asternuturile lor (Ps.
149,5).
Cum ne atrage la Sine Domnul prin cantarile, stihirile, canoanele slujbelor si prin
intreaga alcatuire a slujbelor dumnezeiesti si pana la sfarsitul veacului va atrage pe
credinciosii alesi, care iubesc slujba lui Dumnezeu! Ce bogatie de pocainta
arzatoare, de strapungere a inimii este ascunsa in slujbele noastre! - Zi si noapte
au stat la rugaciune multi nevoitori, atrasi de dragostea catre Hristos, [aducandu-I]
jertfa lui Hristos, Celui Care i-a indragit si a fost indragit de ei, nevointele preamari
ale infranarii, rugaciunii si vederii duhovnicesti.
Sa stii, fratele meu, preote, oricine ai fi, ca locul nostru in Sfanta Biserica este
nespus de insemnat, inalt si plin de raspunderi: noua ni s-a incredintat
neincetata propovaduire a credintei drepte, mantuitoare, savarsirea
dumnezeiestilor slujbe si a celor mai presus de fire, marilor, celor mai presus
de ceruri si mantuitoarelor Taine, pasterea oilor cuvantatoare si calauzirea lor
la viata vesnica; suntem datori ca prin pilda buna, prin vietuire si cuvant sa
calauzim poporul la patria cereasca. Opresc luarea-aminte a mea si a ta mai ales
asupra savarsirii Dumnezeiestii Liturghii. Dumnezeul meu! Ce adanc al sfinteniei,
milostivirii si dreptatii Dumnezeiesti, ce marire de nepatruns cu mintea este ascunsa
in ea, ce mantuire, curatire, sfintire, innoire, innemurire, indumnezeire este ascunsa
in ea! Ce unire mai presus de fire a fapturii cu Facatorul! Oare eu si cu tine ne
ridicam, asa cum se cuvine, inimile noastre sus in vremea savarsirii ei? Oare
ardem cu duhul? Oare inaltam inimile credinciosilor la cer prin slujirea
noastra plina de evlavie? Dumnezeu, prin liturghie si impartasirea cu Sfintele
Taine, uneste cu Sine firea omeneasca si o inalta mai presus de ceruri, o aseaza
cu Sine pe tronul slavei, cu ingerii o impreuneaza. Oare pricepem noi aceasta
234

inaltime a slujirii noastre, aceasta nemasurata bunatate, dreptate si
intelepciune a lui Dumnezeu; oare o pretuim in chipul cuvenit; oare dam noi
multumita Domnului, oare-L iubim fierbinte; oare ne iubim unii pe altii?
Sa ne iubim unii pe altii, ca intr-un gand sa marturisim: pe Tatal, pe Fiul si pe
Sfantul Duh, Treimea Cea de o Fiinta si nedespartita.
O, Dumnezeiasca, preasfanta mai presus de ceruri, atotcuprinzatoare, a cerului cu
pamantul impreunatoare liturghie ortodoxa si cat esti de minunata, de draga, plina de
nesfarsita bunatate intelepciune, dreptate, sfintenie Dumnezeiasca marire neurmata!
Chiar partea ta pregatitoare proscomidia, inchipuie pe scurt si in mare Dumne-
zeiasca ta marire, putere mantuitoare si frumusete cereasca. Aici, in particele
foarte neegale de paine din grau sunt inchipuiti:
1) Insusi Mielul (Agnetul) lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Cel ce ridica pacatele lumii,
2) Maica Domnului, in cinstea Careia se scoate o partitica triunghiulara diintr-o
prescura aparte si se pune de-a stanga Agnetului,
3) Cetele tuturor sfintilor inainte-Mergatorul, proorocii,apostolii, ierarhii,
mucenicii, preacuviosii doctorii fara de arginti, sfintii si dreptii Dumnezeiesti
parinti Ioachim si Ana, sfintii zilei si sfantul al carui nume il poarta liturghia.
Aceasta e Biserica cereasca, triumfatoare, ce are unire cu Biserica pamanteasca,
4) este inchipuita in particele toata Biserica pamanteasca, dimpreuna cu tot
episcopatul Bisericii de pe pamant, in Hristos, ca tagma slujitoare in Taine,
rugaciuni si invatatura, si
5) in cele din urma, este inchipuita cea de-a treia ramura a Bisericii a celor mai
dedesubt, adica a fiilor Bisericii morti in credinta si pocainta.
Vedeti ce minunata unire Dumnezeiasca atotcuprinzatoare a celor ceresti, pamantesti
si mai dedesubt! In chip veselitor, maret, Dumnezeiesc, sta in mijlocul discului
Mielul (Agnetul) lui Dumnezeu, junghiat si impuns, adica o particica mare,
patrata, de paine, ce urmeaza sa se preschimbe in Trupul lui Hristos; iar
alaturi de disc sta sfantul potir, chip al acelui minunat Potir cu vin despre care
la cina cea de taina Domnul a glasuit solemn: Beti dintru acesta toti: acesta este
Sangele Meu, al legii celei noi (Matei 26,27). Dar ascultati ce citeste preotul, ce
rugaciune, la terminarea proscomidiei:
Dumnezeule, Dumnezeul nostru, Cela ce painea cea cereasca, hrana a toata lumea,
pe Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos L-ai trimis Mantuitor si Izbavitor si
Binefacator, Care ne binecuvanteaza si ne sfinteste pe noi, Insuti binecuvanteaza
aceasta punere inainte si primeste Jertfa aceasta intru jertfelnicul Tau cel mai
presus de ceruri. Pomeneste, Doamne, pe cei ce au adus-o si pe cei pentru care s-a
235

adus, iar pe noi ne pazeste neosanditi intru sfintita lucrare a Dumnezeiestilor Tale
Taine!
Ce miscatoare dragoste Dumnezeiasca e zugravita in aceasta rugaciune catre
Parintele Ceresc! Ce negraita nu doar de catre gurile omenesti, ci de catre cele
duhovnicesti ale ingerilor dragoste a lui Dumnezeu fata de lume! Nu o
oarecare hrana pamanteasca, nu o oarecare mana din cer, ci Trupul si Sangele
Insusi Fiului Sau L-a dat spre mancare si bautura -preastransa impartasire si
unire a noastra cu Dumnezeirea si Omenitatea! O, dragoste nepovestita! O, cinste
preainalta! O, pogoramant care uimesti toate mintile ingeresti, heruvimice si
serafimice! O, intelepciune a lui Dumnezeu! O, dreptate a lui Dumnezeu, mila,
frumusete si maretie a nedescrisei taine! Si noi, nevrednicii preoti sau arhierei
savarsim aceasta liturghie atat de des, ne impartasim cu sfintele Taine uneori si
in fiecare zi! O, triumf al dragostei Dumnezeiesti! O, fericire! O, intarire,
indumnezeire a noastra, pe care o primim atat de des! Dar noi cum cinstim
liturghia? Oare avem dragoste, recunostinta si frica neincetata, oare ne
schimbam intotdeauna cu schimbarea cea buna? Oare ne facem ceresti,
Dumnezeiesti, sfinti? Purcezand la savarsirea proscomidiei, preotul, insemnand
de trei ori cu copia crucis prescura din care se scoate Agnetul, spune: intru
pomenirea Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru I isus Hristos; si
apoi, pregatind partea patrata din prescura ce insemneaza viitorul Agnet, altfel
spus viitorul preacurat Trup al lui Hristos, el graieste cu cuvintele prorocului
Isaia: ca un miel nevinovat spre junghiere S-a adus si celelalte (Isaia 53, 7) si: ca
s-a luat de pe pamant viata Lui, ia partea patrata din mijlocul prescurii si o pune
pe disc; si, junghiind-o crucis, spune: junghie-Se Mielul lui Dumnezeu, Cel ce
ridica pacatul lumii, pentru viata si mantuirea lumii; impungand-o intr-o parte,
spune: si unul din ostasi cu sulita coasta Lui a impuns, si indata a iesit sange si
apa (Ioan 19,34). O, nedescrisa dragoste a lui Dumnezeu! O, nepovestita minune
a minunilor liturghia! Cazi inaintea ei, omenire, si varsa lacrimi de pocainta:
caci pentru pacatele tale se savarseste ea.
In Dumnezeiasca liturghie si in celelalte Taine, Dumnezeu a daruit Bisericii
Ortodoxe atat de mult ca nici o minte omeneasca nu poate pretui marimea
acestor daruri: darul celei de-a doua nasteri, al infierii, al innoirii, dreptul la
viata vesnica, intrarea in cer, impreuna-vietuirea cu ingerii si cu toti sfintii si
vesnica impacare cu Tatal Cel Ceresc si partasia la sfintenia si bunatatea Lui.
Oare pretuiti voi, crestini dreptslavitori, acest dar Dumnezeiesc, oare va
straduiti sa traiti in chip vrednic de chemarea crestina, in curatie si sfintenie si
intru toata virtutea?
Infricosatorul Sange al lui Dumnezeu, adus ca jertfa la liturghie, mijloceste
pentru noi in fiecare zi. Si ce minunata impartasire este Liturghia -impartasire
cu Dumnezeu, cu Capul Bisericii, cu toti sfintii adormiti si vii! De cata dragoste
trebuie sa fie inflacarat savarsitorul tainei arhiereu sau preot! Cat de dator
236

este sa fie desfacut de toata impatimirea pamanteasca! Doamne, fa-ne in stare, cu
puterea Duhului Tau Celui Sfant, a savarsi cu evlavie aceasta Taina.
Impartasirea cu Sfintele Taine la fiecare liturghie ne face sanatosi, impacati,
innoiti. Cate daruri din cele mai mari sunt ascunse in liturghie! Sa multumim
Domnului, Care ne da viata prin minunatele Sale taine! Crestini dreptslavitori,
inchinati-va Liturghiei, Care ne indumnezeieste pe noi prin mila lui Dumnezeu!
Preoti si mireni, innoiti-va prin ea in fiecare zi! Slava indurarilor lui Dumnezeu,
Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Amin.
Priveste cate rude, cati apropiati, cati casnici ai in Hristos: Maica Domnului,
sfintii ingeri, patriarhii, prorocii, apostolii, ierarhii, preacuviosii, cetele
mucenicilor, dreptilor si tuturor sfintilor. Savarseste cu luare-aminte, cu
intelegere, din inima, cu evlavie, proscomidia si Liturghia toata, pricepe-o in
adancime, strapunge-te si plangi inaintea lui Dumnezeu cu lacrimi de pocainta
si de uimire. De cate bunatati a invrednicit Dumnezeu neamul crestinilor
dreptslavitori in savarsirea liturghiei! - Dupa moarte se va descoperi la aratare
toata bogatia bunatatilor pregatite de Dumnezeu celor ce Il iubesc iar acum
vedem ca prin oglinda, in ghicitura (1 Corinteni 13,12).
Biserica e trupul lui Hristos, de care vin toti sfintii, incepand cu Maica lui
Dumnezeu si terminand cu cel din urma dintre sfinti, de care tin toti crestinii
ortodocsi care fara fatarnicie cred si se straduiesc sa se poarte intotdeauna
potrivit cu chemarea lor crestina, toti mirenii duhovnicesti in fine, toti cei
care au adormit in credinta si pocainta. Toti, ca madulare ale unui singur Trup,
ajuta unul celuilalt si mai ales sfintii noua, celor care ne nevoim pe pamant si
cu osardie alergam la ei; iar in primul rand ne mantuieste Preabunul si
Atotputernicul, Preadreptul Cap al Bisericii Hristos, Acest Miel al lui
Dumnezeu, Care ia asupra Sa pacatele noastre si ale intregii lumi (Ioan 1, 29).
Liturghia e slujba atotmijlocitoare, Dumnezeiasca, pentru toti cei vii si adormiti;
Sangele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, curata pacatele tuturor
credinciosilor care se pocaiesc si cu osardie se roaga si au ravna pentru viata
crestineasca. Minunata, atotimpacatoare, atotsfintitoare, atotcuratitoare,
atotinnoitoare si atotindumnezeitoare liturghie! Trebuie sa mergem in chip
statornic la liturghie, sa luam parte la rugaciunile ei, sa proslavim pe Domnul si
sa multumim Lui.
Luati, mancati Beti dintru acesta toti (Matei 26, 26-27). Oare toti mananca si
beau Trupul si Sangele Domnului, dupa porunca Lui? La noi, in lumea ortodoxa,
in unele locuri sa cauti cu lumanarea si nu vezi pe cineva care sa se impartaseasca;
[...] Sa ne vedem de ale noastre. Ce se face la noi! O, Dumnezeiasca noastra
credinta! Dumnezeiasca ortodoxie, ortodoxie care luminezi mai stralucitor decat
soarele, cucerita pentru noi prin sangele apostolilor, ierarhilor, mucenicilor,
preacuviosilor si tuturor dreptilor, vino la noi! - O, margaritar de mult pret! O,
237

comoara ascunsa in tarina (in inima si in Biserica)! O, innoire! O,
nestricaciune! O, lumina! O, sare Dumnezeiasca! O, soare preastralucitor! O,
insasi viata vesnica! O, impacare cu Dumnezeu Cel Drept a oamenilor pacatosi!
O, lant de aur ce ne leaga cu cerul! O, scara de aur catre cer!
Dat fiind ca pacatul, in toate chipurile sale, a patruns toata fiinta omului sufletul si
trupul si s-a amestecat si impreunat cu ea, Domnul, Preainteleptul Facator si
Doctor, bine a voit sa si vindece omenirea prin ceea ce este asemanator cu ea:
Doctorul insusi S-a impreunat cu cel doftoricit si i-a dat lui sa guste preacuratul
Sau Trup si preacuratul Sau sange si a impreunat cu el Dumnezeirea Sa si
Omenitatea Sa.
Omenirea este spurcata si stricata cu toate pacatele; sangele este molipsit de
toate patimile si omul este necurat in tot sangele, maduva si oasele sale; numai
Preasfanta Fecioara de Dumnezeu Nascatoare a fost si este cu sange preacurat
si feciorelnic, din care S-a intrupat Fiul lui Dumnezeu. Pentru izbavirea de toata
intinaciunea pacatului si pentru innoirea firii omenesti a fost nevoie ca Doctorul Cel
Preaintelept, Drept si Atotputernic sa randuiasca Taina botezului si Taina
impartasaniei cu Trupul si Sangele Sau, si ele au fost randuite [instituite] de
insusi Hristos Mantuitorul.
Pe Fiul Cel Unul-Nascut, Parinte Bunule, curatire L-ai trimis in lume. Este in lume
o cumplita necuratie, ce strica sufletul si trupul omului, le spurca, le intuneca,
le desparte pe vecie de Dumnezeu, Izvorul vietii, si nu poate fi curatita prin
nimic altceva decat prin Sangele Fiului lui Dumnezeu, cel varsat pentru
pacatele lumii. Acest Sange a fost menit dinainte de toti vecii in Sfatul lui
Dumnezeu pentru curatirea lumii, adica a oamenilor credinciosi, si a fost
preinchipuit in Vechiul Testament prin jertfele sangeroase de tapi si de vitei.
Jertfele vechi-testamentare, insa, curateau doar necuratia trupeasca, nu pe cea
sufleteasca in timp ce Sangele Fiului lui Dumnezeu curata si sufletul si trupul,
insa doar ale acelor oameni ce se apropie cu credinta si pocainta de Taina
impartasaniei. Asadar, credeti, pocaiti-va, curatiti-va, indreptati-va.
O, fatarnicie a carturarilor si fariseilor! O, ticaloasa nazuinta a lor de a gasi cusur in
Dumnezeu Cel fara de pacat, Care umbla pe pamant in trup dimpreuna cu ucenicii
Sai! Ucenicii lui Hristos cei simpli cu inima si smeriti, mergand in urma
Mantuitorului pe tarina semanata, au smuls de foame spice, le-au frecat in maini
si au mancat in ziua sambetei (Matei 12). Fireste, o astfel de calcare la vedere a
poruncii cu privire la sambata si-a aflat vrajmasi in persoana fariseilor plini de
rautate, si acestia au inceput sa carteasca asupra calcarii sambetei; insa Domnul,
dand in vileag fatarnicia si pizma lor, a aparat dreptatea ucenicilor Sai. Dar iata, te
intreb, omule: oare simti tu foamea si setea duhovniceasca de a gusta spicul cel
de viata facator si mai presus de fire si grauntele indoit, de viata facator prin firea
sa Trupul si Sangele lui Hristos, Datatorul de viata, adevarata Paine cereasca,
238

cea care da viata lumii? Daca nu simti aceasta mantuitoare foame, inseamna ca
esti mort duhovniceste. Omul care incepe sa se insanatoseasca sau care este
sanatos simte in chip firesc foame si sete. Dar cati astfel de morti nu sunt in Rusia,
in Biserica Ortodoxa, care nu simt aceasta sete mantuitoare? Puhoaie! O multime
fara numar de intelectuali nu vin deloc la impartasanie, o multime de oameni
vin foarte rar, multi se impartasesc doar o data in an. lar Domnul cheama in
fiecare zi: luati, mancatibeti toti, si nu este cine sa manance si sa bea!
Marire negraita si dar nepovestit este impartasirea cu Preacuratul Trup si
Sange al Fiului lui Dumnezeu! Cat de adanca e caderea si stricaciunea
pricinuita de pacat, cat de nemaipomenite sunt mijloacele reasezarii celui cazut,
ce minunata este innoirea celui stricat, curatirea preamarii spurcaciuni a
pacatului, ce prin nimic altceva se putea curati decat prin nepretuitul si
preacuratul si atotcuratitorul Sange al Fiului lui Dumnezeu, Celui mai Sfant
decat toti sfintii! Suntem datori a cugeta la aceasta taina a mantuirii ziua si
noaptea, a da neincetat multumita si slava lui Dumnezeu pentru ea si a ne
stradui sa fim pe masura ei cu toate puterile, dorintele noastre si prin
implinirea de catre noi a tuturor mantuitoarelor porunci ale lui Dumnezeu. -
Spaimantatu-s-a cerul de aceasta si s-au minunat marginile pamantului, ca
Dumnezeu S-a aratat oamenilor in trup. O, ce dragoste! Ce pogoramant! Ce
dreptate, ce intelepciune, ce sfintire, indumnezeire, inaltare a firii noastre mai
sus de toate cerurile!
Slava, Doamne, Dumnezeiestilor Tale Taine, cu care ma invesmantezi ca si cu o
Dumnezeiasca haina si stapanire. Cu adevarat, preamare podoaba Dumnezeiasca
sunt pentru cel ce intru adevar se impartaseste, preot sau mirean,
Dumnezeiestile Taine. De cata cinste ai invrednicit, Doamne, neamul crestinesc
de marturisire dreptslavitoare, incredintandu-i si dandu-i mostenire Sangele
Tau Cel Dumnezeiesc, intreaga Dumnezeire si Omenitate, imbogatind si
innemurind tot omul. Cu cata dragoste suntem indatorati fata de Tine, Doamne, cu
cata recunostinta, ce dragoste suntem datori sa avem intre noi, ce datori suntem sa ne
iubim si sa ne cinstim unii pe altii mai mult decat pe sine (Filipeni 2, 3)! Multumesc
Tie, Doamne, pentru toate milele Tale cele negraite!
Preotii si diaconii, de la tara si de la oras, oare cu vrednicie se impartasesc la
fiecare liturghie? Nu multi o fac cu nevrednicie. Dumnezeu vede ce gandesc si
fac ei. Doamne, Tu esti Dreptul Judecator al tuturor: nu ne osandi pe noi, cei
nevrednici, care des ne impartasim din potir cu Sfantul Tau Trup. I ata, noi toti
suntem nevrednici de infricosatoarele si cele mai presus de ceruri si de viata
facatoarele Tale Taine. Nemasurata Ta milostivire sa acopere pacatele noastre!
Oare pretuiesti tu, preote care in fiecare zi slujesti si savarsesti liturghia,
roadele impartasaniei cu Sfintele, de viata facatoarele, infricosatoarele si mai
presus de ceruri Taine?! Oare simti curatirea de pacate, innoirea, luminarea,
239

renasterea, sfintirea, pacea lui Dumnezeu, care intrece toata mintea, simti ca jugul
este bun si sarcina este usoara (Matei 11, 30), simti libertatea duhului, bucuria in
Duhul Sfant? Fericit esti tu daca simti toate acestea si multumesti lui Dumnezeu.
Aprinde in tine darul lui Dumnezeu, nu fi nepasator, nesimtitor, nemultumitor.
Pentru simtamantul recunostintei te vei invrednici de mai mare har; indreapta-
te pe tine insuti, in toate sa tinzi catre desavarsirea vietii si a virtutii, ca sa te
invrednicesti a auzi glasul Domnului: Sluga buna si credincioasa! I n putine ai
fost credincios, peste multe te voi pune; intra intru bucuria Domnului tau (Matei
25,21).
Tu, preot al lui Dumnezeu, slujitor al Facatorului Preainalt, slujeste Liturghia cu
frica si cu pregatirea cuvenita, mai ales daca slujesti in fiecare zi; ia seama ce
faci din pantecele tau, care in fiecare zi este biserica a lui Dumnezeu prin
impartasirea cu sfintele si de viata facatoarele lui Hristos Taine - oare nu-l faci
unealta desfatarii pantecelui si lacomiei, unealta a diavolului, care prin pantece a
tras in iad neamul omenesc si l-a supus blestemului? Tine cu tarie postul cel poruncit
de Mantuitorul, ia aminte la tine insuti si la ceilalti, si mantuieste-te pe tine insuti
mantuind totodata poporul.
Sa se cerce pe sine omul ce vrea a se impartasi cu Sfintele Taine, si atunci sa se
impartaseasca el cu Painea cea cereasca, cu Trupul lui Hristos, si sa bea din
Paharul vietii: ca cel ce mananca si bea cu nevrednicie, osanda, isi mananca si isi
bea, nesocotind Trupul Domnului (1 Corinteni 11, 28-29). Deci, cei ce doriti
impartasirea, cercetati-va pe voi insiva, constiinta voastra, amintiti-va pacatele
voastre osanditi-va pe voi insiva mai inainte de infricosata Judecata: fiindca
daca am socoti, adica ne-am cerceta cu de-amanuntul viata si ne-am indrepta, nu am
fi osanditi.
(din: Sfantul Ioan de Kronstadt, Spicul viu. Ganduri despre calea mantuitoare,
Edit
Duhovnicul si ucenicul: CRIZA VIETII DUHOVNICESTI A
CREDINCIOSILOR PRACTICANTI si PERICOLUL BANALIZARII
CELOR SFINTE. Urgenta iesirii din inertie, a retrezirii la pocainta adevarata,
la nevointa si lucrarea launtrica
Publicat pe 15 Dec 2011 | Categorii: Ce este pacatul?, Crestinul in lume, Deasa
impartasire, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Impartasania,
Pocainta, Preotie (pentru preoti), Razboiul nevazut, Spovedanie si Impartasanie
(Sfintele Taine), Taina Spovedaniei | | Print
240


Este cu neputinta o intoarcere mecanica la primele veacuri crestine. Problema
consta in faptul ca in primele veacuri masura vietii duhovnicesti era alta. E de ajuns
sa amintim aici prigoanele. Daca acum incepem sa ne impartasim des, fara sa ne
marturisim, vom obtine un rezultat cu totul nou, infricosator. Aceasta NU este o
cale de urmat.
Oamenii care cauta intr-adevar nevointa vietii duhovnicesti sunt foarte putini.
Multi cauta doar viata sufleteasca, confortul sufletesc, legaturile sufletesti, viata
pamanteasca, nu pe cea cereasca; nu doresc sa se elibereze de patimi, nu doresc
sa se lepede de voia lor, nu doresc sa jertfeasca nimic de la ei.
***

Cititi din aceeasi carte si: TAINA SPOVEDANIEI. Care este sensul ei
adanc si cum putem risca PROFANAREA ei prin formalism si
superficialitate?
Crestinii incepatori
Prin analogie, sa trecem acum la o problema: cea a varstnicilor. Pentru preot este
o mare bucurie cand vin la el oameni pacatosi care au reusit sa se intoarca la
credinta. Aceasta se intampla cel mai adesea in urma vreunei nenorociri, a unui
dezastru din viata lor. Astfel de oameni vin de obicei la biserica cu pacate foarte
grele si plang pentru ele inaintea Altarului. Iar preotul simte ca aceasta este o
adevarata pocainta si, din acel moment, penitentii incep o noua viata. Pentru preot
o astfel de pocainta este un praznic cu totul deosebit. El simte harul lui
Dumnezeu care trece printr-insul ca sa ajunga la omul care se caieste, ca sa-l
innoiasca, ca sa-i regenereze viata. In acest caz, preotul intelege cu adevarat ce
este Taina Pocaintei ca aceasta lucrare este un al doilea botez, ca intr-adevar
este Taina innoirii si unirii cu Dumnezeu. Astfel de cazuri nu sunt deloc rare, mai
cu seama cand oamenii ajung la biserica la varsta maturitatii.
Cu timpul insa omul devine un crestin obisnuit. Incepe sa mearga mai des la
biserica, sa se spovedeasca si sa se impartaseasca, obisnuindu-se treptat cu
aceasta. Poate fi vorba de un tanar crescut intr-o familie credincioasa, devenit intre
timp matur. Poate fi vorba de o fata buna si curata, draguta. Insa, cu toate
acestea, ea nu duce o viata duhovniceasca. Nu este in stare sa experimenteze o
pocainta sincera, sa se spovedeasca, sa se impartaseasca asa cum trebuie, sa se
roage, isi citeste o oarecare pravila, se impartaseste des, dar nu face acest lucru
cum se cuvine. Pentru ea nu exista lucrare duhovniceasca.
241

Desigur, asemenea oameni nu se comporta precum copiii. Ei nu fug prin biserica, nu
palavragesc, nu tipa. Au obiceiul sa ramana pana la sfarsitul slujbei. Daca au facut
aceasta din copilarie, acum le este foarte usor. Si pot sa stea astfel intreaga viata in
biserica, sa devina in general oameni buni. Sa nu faca nimic rau sa nu ucida,
sa nu fure, sa nu desfraneze. Insa, cu toate acestea, sa nu duca o viata
duhovniceasca.
Pot sa mearga la biserica intreaga viata, sa se impartaseasca, sa se spovedeasca
si totusi sa nu inteleaga cu adevarat ceea ce fac, sa nu inceapa viata
duhovniceasca si slefuirea de sine. Astfel de situatii pot fi intalnite foarte des. Si,
slava Domnului, de multe ori un astfel de vis se sparge in necazurile care
abunda in viata noastra. Unele intamplari grele, chiar pacate si caderi mari se
arata slobozite proniator in viata omului. Nu in zadar s-a nascut proverbul:
Omul invata din greseli.
Rezulta de aici ca omul care a fost crescut in biserica descopera adeseori cum ar
trebui sa fie adevarata pocainta abia atunci cand face greseli mari. Pana in acel
moment poate ca de mii de ori a mers la spovedanie, fara sa inteleaga vreodata
cu exactitate acest lucru, fara sa simta vreodata ce este aceasta. Desigur, aceasta
nu inseamna ca este de dorit sa cadem in pacate grele, de moarte. Este de trebuinta
insa ca viata noastra imbisericita sa fie mult mai vie. Poate ca este greu, cere
lucrare interioara. Sarcina preotului tocmai in aceasta consta: in a observa daca
omul lucreaza, daca se nevoieste asupra lui insusi; caci el nu trebuie sa realizeze
pur si simplu doar deprinderi schematice ale vietii, vizand oarece praznice ori
slujbe. Credinciosul trebuie sa aiba un scop pe care sa il urmareasca si sa-l atinga.
Orice om trebuie sa aiba programul sau de vietuire duhovniceasca.
Acesta este un lucru foarte greu, mai cu seama in zilele noastre, cand preotul,
pur si simplu, nu poate sa o duca la bun sfarsit cu atatia oameni care vin la el.
Ganditi-va ca, inainte de revolutie
[1]
, la Moscova erau 600 de biserici si mai mult de
1000 de preoti. Astazi, in acest oras, care s-a marit de 10 ori, exista in jur de 300 de
biserici si aproape 400 de preoti
[2]
, iar locuitorii sunt peste 10 milioane. Desigur,
conditiile preotilor sunt total diferite astazi. Nu li se poate cere sa faca fata la
atata multime de oameni, precum odinioara. Insa exista acum o foarte mare
nevoie de integrare activa in viata Bisericii a fiecarui membru al acesteia. Pentru
Biserica noastra pare destul de neobisnuit, lipsit de traditie.
La noi, ca dreptar, lucrurile sunt vazute cu totul altfel: batuska (duhovnicul) sta
langa usa Altarului si asculta. Iar la sfarsit spune: Ei, nu mai fa una ca asta,
nu e bine! Si urmeaza: Te iert si te dezleg Poate sa mai adauge inca vreo
cateva cuvinte, insa in linii generale aceasta este totul. Chiar si preotii mai in
varsta, cel mai adesea, asculta, tac si apoi, cu oarecare observatii generale,
indreapta si dezleaga. Cunoscuta pasivitate a duhovnicului a devenit la noi traditie.
Este important sa ne amintim ca la adevaratii stareti era vorba de o pasivitate
242

aparenta. Acestia erau oameni care savarseau o mare nevointa duhovniceasca.
Cand un om venea inaintea lor, ei incepeau mai intai de toate sa se roage
pentru acesta; adica incepeau indata o lucrare duhovniceasca activa. Si,
inevitabil, il asezau pe acest om intr-o cu totul alta dimensiune intru viata
duhovniceasca. Toti cei care veneau la staretul Ambrozie de la Optina ori la Sfantul
Serafim de Sarov ramaneau cu simtamantul unui eveniment grandios petrecut in
viata lor. Deci comportarea pasiva exterioara a duhovnicului nu era in contradictie
cu integrarea omului intr-o noua viata, intalnirea cu duhovnicul devenind o revelatie.
In zilele noastre, cand duhovnicul sta la spovedanie si la el vin fiii duhovnicesti, sco-
pul spovedaniei pare sa-i surprinda; ii uimeste pur si simplu. Iar aici trebuie sa fie
atins un cu totul alt tel. Preotul este dator sa-i invete catusi de putin, si astfel sa
comunice fiilor sai duhovnicesti ca ei sa vina la spovedanie cu oarecare gand al
unei experiente de nevointa despre care nu se stie daca va reusi ori nu.
I mpreuna-lucrarea cu duhovnicul trebuie sa fie foarte serioasa si profunda:
- Ce ti s-a intamplat pana acum? Primesti oare, ori nu? Data trecuta te-ai cait de
asta si de asta, ai putea sa-mi spui acum daca ai biruit acea deprindere rea? S-a
intamplat oare aceasta ori nu?
Preotul trebuie sa se obisnuiasca sa spovedeasca in acest fel.
Obisnuinta cu cele sfinte, obisnuinta cu spovedania reprezinta una dintre cele
mai mari rele ale vietii noastre bisericesti. Si aceasta se intampla in primul rand
pentru ca nu exista posibilitatea ori conditiile unei spovedanii adevarate, iar in al
doilea rand deoarece nu avem o intelegere justa despre ceea ce ar trebui sa fie
spovedania oamenilor care duc o viata imbisericita si care se impartasesc des.
Exista si o astfel de pozitie: sa se renunte la spovedanie, sa se impartaseasca
fara spovedanie. in Apus se procedeaza exact in acest mod in Franta si in
America. Oamenii se spovedesc o data pe an ori o data in fiecare post, si apoi se
impartasesc des, fara spovedanie. Se incearca o intoarcere catre canoanele din
vechime: sa te impartasesti des, dar sa te marturisesti rar. Luate dupa pravila,
lucrurile par a fi in regula. Si ar trebui sa se obtina rezultate bune. insa nu se
intampla una ca asta. Ba chiar pe dos, caci oamenii inceteaza sa se mai
spovedeasca. Ei merg la marturisire o data pe an. Preotul incearca sa-i intrebe ceva,
insa i se raspunde:
- De ce ma intrebati despre asta? Eu nu sunt vinovat cu nimic. Nimic din cele de
care ma intrebati nu am facut. De ce ma faceti sa ma simt stanjenit cu asemenea
probleme?
Poate nu cu astfel de cuvinte, nu pe un astfel de ton, dar oamenii deja nu mai inte-
leg de ce este nevoie sa se spovedeasca. Marturisirea pare a se pierde astfel
definitiv.
243

Desigur, este cu neputinta o intoarcere mecanica la primele veacuri crestine.
Problema consta in faptul ca in primele veacuri masura vietii duhovnicesti era
alta. E de ajuns sa amintim aici prigoanele. Daca acum incepem sa ne
impartasim des, fara sa ne marturisim, vom obtine un rezultat cu totul nou,
infricosator. Aceasta nu este o cale de urmat.
Daca nu aflam o iesire, trebuie sa stim totusi ca si ceea ce avem acum,
spovedania deasa de astazi, este o inovatie a veacului al XX-lea. O astfel de
practica nu a existat niciodata in istoria Bisericii. in Biserica primelor veacuri
oamenii se impartaseau des, insa se spovedeau foarte rar. La inceput, marturisirea
era un fel de drum in viata, daca omul nu era exclus din Biserica, in urma
vreunui pacat foarte greu.
In ultimele veacuri, in Rusia s-a impus datoria marturisirii drept canon inainte
de fiecare impartasanie. Astfel au inceput credinciosii sa se impartaseasca
foarte rar. Sa se impartaseasca o data pe an, in vremea celor doua posturi mari; si
aceasta devenea un adevarat eveniment. Trebuia sa ajunezi, dupa o saptamana de
post, dupa multe rugaciuni, multe canoane si acatiste, si abia dupa aceasta sa te
apropii de Sfanta Impartasanie. Pentru preot era greu, ce e drept, doar in vremea
celor doua posturi, dupa care, o lunga perioada, oameni dornici sa se impartaseasca
nu mai erau aproape deloc.
Exista inca preoti care, inspirati din zilele obisnuite de dinaintea spovedaniilor,
spun:
- De ce sunteti atat de multi pentru impartasanie? Doar nu va sarbatoriti cu totii
onomastica! Numai cei care au onomastica se impartasesc.
Aceasta traditie este inca vie.
Ne-am hotarat sa ne impartasim des, insa nu putem sa ne desprindem de canonul
acceptat in Rusia: marturisire inainte de fiecare impartasire. Aceasta cere o cu totul
alta abordare: deasa marturisire. Pe ea nicicand nu am avut-o. Aceasta conduce la
profanarea marturisirii. Omul nu poate sa se marturiseasca des daca duce o viata
bisericeasca normala. Deasa marturisire nu este pentru el ceea ce numim al
doilea botez. Nu putem sa ne intoarcem catre Biserica daca omul nu s-a
despartit de aceasta. Aici se schimba chiar intelesul Tainei. Apare o neclaritate.
Putem sa concepem deasa marturisire doar daca o inlocuim cu acea desco-
perire a gandurilor care se practica in manastirile de demult. Insa pe atunci o
astfel de practica nu era marturisire. Gandurile le asculta staretul, care cel mai
adesea nu facea parte din cinul preotesc. Intr-un anume fel, practica nu era legata de
impartasanie si nu se numea Taina; era un moment de crestere duhovniceasca.
Astazi, ceva asemanator a fost transferat in Tainei Pocaintei, dand cel mai adesea
rezultate nesemnificative.
244

Trebuie sa se afle o cale de iesire. Iar iesirea este limpede. Fara sa avem posibilitatea
sa excludem spovedania de dinainte de impartasanie, trebuie sa mentinem
rugaciunea de dezlegare. Sa-i rugam pe oameni sa se pocaiasca de pacatele lor, insa
fara sa amestecam aceasta cu spovedania minutioasa.
Pe de alta parte, preotul trebuie sa ia aminte la fiii sai duhovnicesti si sa-i
marturiseasca in acest mod:
- Cum te descurci in viata duhovniceasca? Ce ai nou de spus? Te nevoiesti oare
launtric ori nu? Daca nu, atunci nu avem despre ce sa mai vorbim. I ar daca te
nevoiesti, aceasta trebuie sa se vada.
Foarte repede se cern aceia care isi schimba viata duhovniceasca prin
marturisire. Raman doar putini care se nevoiesc cu adevarat, care doresc intr-
adevar si carora le prieste nevointa, care cauta sa duca o viata duhovniceasca.
Marturisirea lor este destul de limpede, neexistand probleme foarte grave. In acest
caz preotului ii este usor. Daca omul se nevoieste, daca staruie, el nu va avea
pacate grele. Se va cai insa de unele pacate ale sale de zi cu zi; astfel pocainta
lui va deveni lucratoare. Aceasta va da rezultate. Se va vedea ca el se nevoieste,
ca harul lui Dumnezeu lucreaza intr-un astfel de om.
Mult mai greu pentru preot este celalalt caz, foarte raspandit, in care omul nu
poate sa puna inceput vietii duhovnicesti. Incearca, o cauta, insa nu intelege ce
este aceea viata duhovniceasca. S-au incetatenit unele obiceiuri in viata Bisericii
care nu sunt pe deplin in concordanta cu dreapta intelegere a Tainelor, cu dreapta
intelegere a vietii duhovnicesti si care, in unele cazuri, sunt de-a dreptul
vatamatoare. Insa nu putem sa le indreptam pe unele ca acestea foarte repede,
caci aici intervine continuitatea practicii bisericesti. Ne ciocnim de o anume
intelegere a vietuirii in Biserica, devenita parca normativa si pastrata ca
autoritate de catre unii ierarhi ori ca practica din trecutul Bisericii. Toate
acestea sunt foarte incurcate. Si totusi problemele trebuie rezolvate, caci este nevoie
sa depasim situatia existenta, care este foarte critica. Ea poate sa ne aduca multe
deceptii si chiar putem ajunge la dezastru, daca nu ne gandim si nu ne straduim
in directia cea buna: sporirea duhovniceasca.

Duhovnicul
Duhovnicul are datoria sa fie si pedagog. Intr-o anume masura este necesar sa
posede arta pedagogiei, sa-si puna probleme pedagogice. Absenta simtamantului
pedagogic, a talantului, a darului, a stiintei, a experientei poate conduce pana
acolo incat preotul sa isi piarda fiii duhovnicesti, ii pierde nu doar pentru sine,
245

ci si pentru Biserica. Ei pot sa mai ramana inca multa vreme ori pot fi pentru
totdeauna oameni credinciosi, insa vor fi pierduti pentru Biserica.
Au fost multi asemenea oameni, in secolul trecut
[3]
, la granita dintre veacuri. Cel
mai adesea a fost vorba de credinciosi care intreaga viata s-au rugat foarte
putin. Care, in general, nu au inteles de ce trebuie sa mearga la biserica, de ce
este nevoie de Liturghie, de ce trebuie sa ne impartasim, de ce trebuie sa ne
marturisim. Ei aveau un codex asemanator cu cel al moralei crestine, o
intelegere abstracta despre faptul ca exista Dumnezeu, cu alte cuvinte o
oarecare ideologie religioasa. Le lipsea totusi adevarata traire religioasa, viata
bisericeasca. Au pierdut-o, caci ei erau deja infectati din institutele superioare de
pana in revolutia bolsevica. Oare in cea mai mare parte a gimnaziilor si in toate
institutele superioare inchise, de felul Corpusului de Cadeti ori al Scolii de fete de
vita nobila, de dinainte de revolutie, nu existau paraclise interne? Si cei care erau
instruiti in aceste institutii nu erau datori sa participe intotdeauna la Sfanta Li-
turghie? Ei cunosteau Legea lui Dumnezeu si trebuiau sa exceleze la toate
obiectele legate de aceasta. Cel mai adesea isi incheiau studiile intr-un mod
stralucit, isi aduceau aminte pana la batranete multe tropare, cunosteau slujbele,
stiau texte din Sfanta Scriptura. Insa dupa ce primeau diplomele si paraseau
institutul, ei nu mai veneau la biserica, caci viata bisericeasca li se parea a fi
foarte pervertita.
Indraznim sa spunem ca insasi revolutia, cu toate tragicele ei urmari pentru
poporul rus, este rezultanta, intr-o mare masura, tocmai a acestui mod de a
privi lucrurile. Imbisericirea, din pricina pervertirii vietuirii duhovnicesti, a scazut
haric din binecuvantata partasie cu Dumnezeu, pana la treapta savarsirii mecanice a
ritualurilor bisericesti. Oamenii au incetat sa mai simta ce inseamna Taina, au
incetat sa mai afle in Taine intalnirea cu Dumnezeu.
Iata, in acest caz rolul duhovnicului, al preotului, este unul cheie. Iar
raspunderea lui este imensa. Vai preotului care nu intelege acest lucru! Vai
aceluia care nu cauta iesire dintr-o asemenea situatie! Acela care ingaduie
profanarea cu usurinta a binecuvantatei vietuiri bisericesti in ochii copiilor si in
ochii celor varstnici, supunandu-se cursului desertaciunilor, apasa cu timpul si
lumea din jur, isi paraseste pozitia, schimband pentru bunurile pamantesti
flacara inimii sale. El reuseste sa lege cele doua capete si astfel ajunge sa
renunte la ceea ce este mai important.
Din nefericire, chiar si cei mai buni pastori se arata adesea intr-o astfel de postura,
cad prizonieri imprejurarilor vietii. Ei nu pot sa depaseasca dificultatile din vremea
de acum. Este bine sa stim ca un preot, un duhovnic, nu trebuie nicicum sa de-
vina prizonier a ceva anume. El trebuie sa fie liber, sa fie rob al lui Dumnezeu
si nu al altcuiva. El trebuie sa aiba constiinta libera, trebuie sa spuna
intotdeauna ce gandeste si sa faca intocmai ceea ce ii dicteaza constiinta. Nu
246

trebuie sa vicleneasca ori sa fie fatarnic. De aceea se leaga de el multe inimi de
copii si de varstnici. De asemenea, trebuie intotdeauna, cu toata sinceritatea, cu
toata inflacararea inimii lui, sa raspunda la intrebarile care apar, la nevoile
duhovnicesti ce-i stau inainte. Trebuie sa auda si sa simta inima tulburata a
copilului ori a tanarului si sa afle modul cel mai adecvat de a da un raspuns, de
a intinde o mana, de a ajuta. Iar aceasta niciodata nu trebuie sa fie un act
formal.
Desigur, nu doar preotul, ci mai cu seama parintii si invatatorii, si cei care
catehizeaza, impreuna trebuie sa se straduiasca sa mentina generatia copiilor in
Biserica. In timpurile noastre, aceasta problema s-a dovedit a fi deosebit de
grava. Astazi ne bucuram ca multi copii vin la biserica. Insa, credeti-ma, ca sa-i
pastram pe ei pentru Biserica este destul de greu; aceasta necesita o mare nevointa.
Si nu e de mirare daca mai tarziu o mare parte dintre acesti copii vor lasa Biserica
datorita faptului ca ceea ce le daruim noi acum este neconvingator pentru ei, nu
raspunde trebuintelor sufletelor lor. Nu le deschide usile catre vietuirea
duhovniceasca, nu ii conduce cu adevarat la Dumnezeu, ci, dimpotriva, ii
impiedica sa mearga spre Cer.
Problemele ridicate de catre cei maturi sunt asemanatoare, insa isi au specificitatea
lor. Sa mentionam cateva cazuri caracteristice, obisnuite, tipice pentru zilele noastre.
Unii dintre oamenii copti la minte sunt oameni veniti de curand la biserica. Iata,
vine un om la biserica pentru prima oara. Poate fi un tanar ori o tanara, insa
poate fi vorba si de un om in varsta. Cel mai adesea, astfel de oameni sunt
foarte ignoranti. Cel mai adesea ei sunt infirmi din punct de vedere
duhovnicesc ori atei, de gatul lor atarnand o sarcina mare de pacate grele.
Poate ca au savarsit desfranare ori hotie; poate ca si-au suparat foarte greu parintii
ori au clevetit, ori si-au parasit credinta ori au mintit. Poate ca au cautat si au aflat
cai inselatoare ale vietii duhovnicesti, au fost atrasi de magie ori de spiritism. Poate
ca acesti oameni au calcat Taina Cununiei si i-au tradat pe sotii lor, poate au facut
avorturi. Unii dintre ei au coborat pur si simplu pana in adancul pacatului, unii sunt
alcoolici, narcomani.
Fireste, prima marturisire este foarte grea pentru preot. Este o adevarata
corvoada. Situatie tipica: zi de duminica (de obicei astfel de oameni vin la
spovedanie duminica). Biserica este plina de credinciosi. Ca intotdeauna, pentru
spovedanie ramane putina vreme. Ea incepe in timpul Ceasurilor si trebuie sa se
incheie cat se poate de repede, cu mult inainte de iesirea cu Sfintele Daruri. Deci cel
mult o ora si jumatate. Practic este cu neputinta sa-i spovedesti pe toti. Daca sunt
100 de oameni, chiar si un minut pentru fiecare este destul de mult, aceasta
inseamna o ora si patruzeci de minute. Dar ei pot sa fie nu o suta, ci doua sute.
Atunci, o spovedanie normala nu poate sa aiba loc. Ce sa faca duhovnicul?
247

Astazi, cel mai adesea, duhovnicul face o spovedanie generala foarte scurta,
formala. I-am auzit cu urechile mele pe unii protoierei vestiti ca spun:
Toate cate enumar la spovedania de obste nu le mai repetati; daca cineva a
savarsit un pacat pe care nu l-am numit, atunci poate sa-l spuna foarte, foarte pe
scurt. Iar ceilalti pur si simplu sa vina sa-si plece capul si sa-si primeasca ru-
gaciunea de dezlegare.
In acest fel, preotul reuseste sa-i treaca pe toti pe sub epitrahilul sau si sa-i
trimita sa se impartaseasca. Dar, daca printre acestia este cineva care a venit
pentru prima oara, are mare dreptate sa nu se mai intoarca, intrucat constata
ca toti preotii sunt inselatori, ca aici are loc o profanare, ca asta inseamna
formalism, ca in practica nimeni, nicicand, nu asculta, ca preotul nu are timp sa
vorbeasca cu oamenii ori poate ca nici nu doreste. Atunci unul ca acesta va trece
formal pe sub epitrahil si, in acelasi fel, va ajunge si la Potir, fara sa aiba vreun
simtamant de sfintenie, apoi va pleca.
Preotul trebuie sa stie ca, procedand astfel, savarseste o crima. Dar poate sa se
intample si altfel. Poate sa se spuna celor care se spovedesc: Aceia dintre voi care
se impartasesc des, care s-au spovedit de curand, care duc o viata in sanul
Bisericii si nu au pe constiinta pacate grele, sa iasa in fata si sa se multumeasca cu
o scurta spovedanie. Foarte pe scurt. Poate chiar cu rugaciunea de dezlegare
[referitor la ultima "posibilitate" avem mari indoieli, n.n.]
Aceasta se refera mai cu seama la oamenii care sunt bine cunoscuti de catre
preot. Dar aceia care au pacate grele nemarturisite ori mai cu seama daca au
venit pentru prima oara la spovedanie in nici un caz nu pot sa se multumeasca
cu o spovedanie scurta. Ei trebuie sa astepte; si cu acestia trebuie sa se stea de
vorba amanuntit. Ar fi de preferat ca toti cei care au venit pentru prima oara sau au
pe constiinta pacate grele sa ramana pana dupa Liturghie. Fireste, ei nu vor reusi sa
ajunga la Potir, Liturghia se va sfarsi, iar preotul va trebui sa mai intarzie ori
sa stabileasca cu ei o alta ora, ca sa-i spovedeasca pe indelete.
Deosebit de important este ca preotul sa asculte cu atentie pe fiecare pacatos fara sa-
l osandeasca. Sa inteleaga omul ca s-a intalnit cu un duhovnic care se apropie de
el cu dragoste evanghelica, care nu il condamna, care ii primeste spovedania cu
durere in inima, care se straduieste sa-l ajute si se roaga pentru el.
Foarte important este ca acesta sa inteleaga ca greseli ca ale lui nu pot sa fie
iertate formal, ca se cere de la el, intr-adevar, nu o enumerare formala a
pacatelor, ci pocainta. Trebuie sa aiba o parere de rau din inima, sa-si planga cu
adevarat starea lui nefericita si sa doreasca sa ceara mila lui Dumnezeu, sa
doreasca sa se intoarca la Casa Parintelui si sa aiba o intentie ferma de a incepe
o noua viata, de a nu se mai intoarce la vechile sale pacate.
248

Preotul trebuie, cu toata delicatetea posibila, sa-l ajute sa-si marturiseasca
pacatele, si nu doar sa-lintrebe formal, rece, cu un ton de legiuitor:
- Dar aceasta ai facut-o? Dar aceea ai savarsit-o, oare?
Omul trebuie sa fie ajutat sa-si deschida sufletul. Nu doar sa fie incarcat cu
vreo oarecare epitimie:
- Daca ai facut avorturi, atunci 10 ori 15 ani nu ai voie sa intri in biserica. Ori
trebuie sa faci peste 100 de metanii in fiecare zi.
Astfel de epitimii formale nasc in sufletul omenesc, sosit pentru prima oara la
biserica, sentimentul ca aici lucreaza niste fanatici nebuni, ca aici nici gand
sa gasesti un tamaduitor duhovnicesc.
Epitimiile trebuie sa fie de asa natura, incat sa ajute pe om sa se pocaiasca, sa
se roage, sa simta si sa inteleaga ca a gresit si ca, daca isi da silinta, va putea sa
vina la biserica si sa puna inceput bun caii lui duhovnicesti.
In zilele noastre, asemenea epitimii cel mai adesea nu pot fi socotite ca pedepse. De
obicei, spunem ca mai intai trebuie sa se citeasca Evanghelia. Si eu spun adeseori ca
trebuie sa se citeasca nu intreg Noul Testament, ci doar cele patru Evanghelii si Fap-
tele Apostolilor, cu alte cuvinte, ceea ce este mai usor. Epistolele Sfantului Apostol
Pavel sunt mai grele. Ele nu pot fi intelese chiar asa usor, si prin urmare, pentru
inceput, nu este necesara citirea acestora. Insa cele patru Evanghelii si Faptele
Apostolilor pot fi citite de catre toti.
Alta data se pot da si alte canoane, ca de pilda recomandarea de a citi o carte
anume ori de a se ruga cu o anumita rugaciune, scurta si pe inteles. Ori sa faca
inchinaciuni. Aceasta atarna de starea acelui suflet, de felul cum isi va insusi el
aceasta epitimie.Trebuie ca el sa o primeasca cu bucurie, sa i se ceara sa o
implineasca, dar sa nu se simta nici o impotrivire fata de ea. Daca veti reusi sa
faceti aceasta, daca omul simte caldura daca simte dragoste, daca simte ca
Dumnezeu are mila pentru el, ca, iata, in Biserica i s-a aratat aceasta mila,
omul neaparat se va intoarce, neaparat va implini totul si va incepe o noua
viata. Cu siguranta. Si, in acest caz, preotul simte, puternic, ce inseamna Taina
Pocaintei. Aici se savarseste ceea ce numim al doilea Botez. Astfel de cazuri ii
dau convingerea preotului ca Taina Pocaintei nu a disparut din viata Bisericii.
Dupa un timp, un astfel de pacatos (ori pacatoasa) vine la biserica plin de
bucurie, incepe sa traiasca cu adevarat intr-un alt chip, citeste cu osebita sete
duhovniceasca cartile bisericesti, se roaga la Dumnezeu, se impartaseste cu Sfintele
Taine ale lui Hristos, vine la preot cu ochii plini de lumina. Sentimentul ca a
inceput, intr-adevar, o noua viata il umple de o nespusa fericire. Aceasta este
pentru el vremea bucuriei.
249

Cateodata ni se intampla sa auzim:
- I ata, m-am rugat si ma rog, si atat de multe lucruri simt in sufletul meu, incat
rugaciunea mea curge singura. Pare, intr-adevar, a fi acea rugaciune a mintii
despre care am auzit (ori citit); pe aceasta cred ca deja o simt, caci rugaciunea
mea curge de la sine in toata vremea.
Aceasta se intampla cel mai adesea nu datorita faptului ca omul a dobandit
rugaciunea mintii in inima lui, ci datorita faptului ca se afla intr-o stare de
incantare, de osebita aprindere a sufletului, cand totul este nou si usor, cand e
marcat de ceea ce face. Cu usurinta se deschide atunci si primeste in inima sa
aceasta inflacarare deosebita. De aceea totul ii pare atat de lesnicios. Urmeaza
apoi, inevitabil, vremea (diferita, la fiecare in parte a) unei cai mult mai aspre,
cand incep nevointele cele adevarate.
Aici noi avem de-a face cu oameni care deja cunosc Evanghelia, cunosc ca trebuie
sa se impartaseasca des, ca nu trebuie sa savarseasca pacate de moarte (si, cu
adevarat, ei nu le mai savarsesc). Nu desfraneaza, nu fura, nu fac avorturi, nu beau,
nu se leapada de credinta, nu merg la diferite rataciri extrasenzoriale ori la
magicieni, nu se mai ocupa cu spiritismul. Poate sa se spuna cu satisfactie ca
nivelul moral al acestora a crescut intr-un mod insemnat. Acum ei au ingradiri
in afara carora nu pasesc. Astazi sunt membri ai Bisericii si duc o viata in sanul
ei. Vietuire in Biserica si in har este insa aceasta?
Cu parere de rau se vadeste in curand ca rugaciunea, care la inceput curgea de la sine
in inima lor, ca timpul cand ei se rugau cu atata bucurie si atat de fierbinte, vremea
in care ochii lor se umpleau de lacrimi atunci cand isi aduceau aminte cat au
fost de pacatosi si cat i-a miluit si i-a primit pe ei Domnul, cand cautau sa
inceapa o noua viata au trecut. Nici lacrimile nu mai curg, nici rugaciunile lor
nu mai izvorasc din inima, cu mare greutate isi citesc rugaciunile de dimineata
si de seara. Toate au devenit o povara. Evanghelia nu-i mai atrage deloc, iar
literatura duhovniceasca nu-i mai aprinde atat de mult. Chiar si slujbele Bisericii
au devenit, iata, un obicei. Ei merg la acestea, le asculta, caci li se pare ca ele
sunt de trebuinta, insa asculta formal, inima lor tacand. Nu se roaga lui
Dumnezeu, ci doar asculta.
Multi dintre acesti crestini poate ca au venit la biserica si au incercat sa faca ceva
pentru ea: unii au devenit oameni de serviciu, altii paznici, altii vand lumanari, ori
propovaduiesc Legea lui Dumnezeu, ori canta la strana. Ei poate si-au aflat locul in
societate, insa flacara inimii lor s-a stins. Isi aduc aminte de ea si le vine greu, dar
cu vremea se obisnuiesc cu faptul ca aceasta le lipseste si li se pare ca asa si
trebuia sa fie. Vremea nasterii duhovnicesti, vremea copilariei, pluteste in
amintirea lor ca o povara. Din pacate, nu mai stiu cum sa o reintoarca.
250

De ce se intampla astfel? De ce atunci cand s-au intors la Dumnezeu din ateismul
lor ei si-au jertfit fara crutare patimile, viciile si obisnuintele lor, s-au rupt de
viata pacatoasa pe care o duceau, pasind pe calea nevointei, iar acea nevointa a
dat indata, fara zabava, rod bogat? Acum viata lor a incetat sa mai fie o
nevointa. Ea a intrat pe un fagas aparent normal, a devenit un obicei. Dar
indata ce nevointa s-a dus din viata lor, au disparut si roadele duhovnicesti.
Desigur, viata harica intru Dumnezeu este posibila doar atunci cand omul se
osteneste. Fara nevointe nu exista viata duhovniceasca, viata harica. In ce a
constat atunci nevointa? La inceput, aceasta a fost limpede. Ai gresit mult,
trebuia sa te caiesti. Aceasta era nevointa. Acum insa, cand nu mai sunt pacate
grele, care ar trebui sa fie osteneala?
Duhovnicul trebuie sa stie sa explice ca acum nevointa este alta, ca acum este nevoie
de osteneala rugaciunii, de smerenie, de dragoste, de ascultare, de nevointa ne-
contenitei lupte cu patimile: cu mandria, cu iubirea de sine, cu iubirea de
stapanire, cu irascibilitatea, cu orice alta patima. Trebuie sa ai permanenta luare-
aminte catre tine insuti, catre viata ta duhovniceasca o vigilenta deosebita.
Trebuie sa-ti observi fiecare pas inselator, sa te caiesti, sa te indrepti. Fara o
asemenea viata duhovniceasca, fara osteneala duhovniceasca, nu aflam har
dumnezeiesc in inima omului. Si, in cel mai mare grad, este nevoie de smerenie,
caci Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har. Smerenia
este temelia vietii duhovnicesti, iar aceasta se da prin ascultare, prin permanenta
rabdare a necazurilor, prin permanenta biruinta a mandriei, a iubirii de sine, a
maniei.
La toate acestea duhovnicul trebuie sa-i povatuiasca in fiecare zi, in fiecare
ceas, pe fiii sai duhovnicesti. Cu siguranta insa acesta este un lucru mai dificil
decat sa-l spovedesti pe cel sosit pentru prima oara cu un greu pacat, pe care nu
trebuie sa-l povatuiesti, ci doar sa-l asculti cu dragoste. El insusi se caieste,
plange, iar duhovnicul trebuie pur si simplu sa-i acorde dragostea lui,
ascultandu-l. Si taina are loc, omul isi deschide sufletul.
Iar celalalt vine si tace, ori pur si simplu isi citeste pacatele, ori iti da un bilet in
care scrie: Am pacatuit prin graire desarta, imbuibarea pantecelui, manie,
neinfranare, etc. Insa altii doresc sa se spovedeasca mult mai bine, sa
povesteasca cu de-amanuntul; ca, iata, au intrat odata intr-un magazin si au privit o
oarecare marfa cu multa dorire. Au spus cuvinte rele mamei si asa mai departe, intr-
un cuvant, incetul cu incetul, se urmaresc pe ei insusi si, foarte meticulosi, anunta
totul preotului. Totul e in ordine cu ei. Dar oare chiar au ei pocainta?
Foarte adesea se dovedeste ca nu au pocainta. Omul a urmarit totul cu atata
meticulozitate, a spus totul la spovedanie, a primit iertare de la preot pentru
pacate, dar nu poate sa se pocaiasca pentru ele. Iata, acest nivel de viata
251

duhovniceasca constituie norma pentru el, care ramane pe loc: mai mult nu poate sa
inainteze. Se dovedeste a fi un om duhovnicesc limitat.
Spunem in asemenea cazuri: Unuia i-a fost dat sa duca viata duhovniceasca, altuia
nu. Oare nu si darurile duhovnicesti sunt diferite? Unul are un dar, altul nu. Omul
poate, pur si simplu, sa nu aiba nici unul. Asa cum s-a nascut, asa va si muri. Nu
se intampla tot astfel si cu viata duhovniceasca? Si se poate spune ca da, desigur, asa
este. Exista oameni mai daruiti si oameni mai putin daruiti. Unora viata
duhovniceasca li se da mai usor si, se intelege, din belsug, iar pentru altii este mai
dificil s-o primeasca, insa invatatura Bisericii spune limpede ca nu exista oameni
pentru care viata duhovniceasca sa nu fie cu putinta. Aceasta poate sa fie grea.
Insa daca este depasita, chiar greutatea ii daruieste omului viata duhovniceasca.
Tocmai in aceasta silire consta nevointa. Fiecare om poate sa traiasca intru
nevointa. De indata ce incepe sa se nevoiasca, incepe si viata duhovniceasca.
Nevointa poate sa imbrace diferite forme, foarte neasemanatoare intre ele. Tot
ceea ce este dificil pentru om, chiar de netrecut cu puterile lui, cu capacitatile
lui firesti, poate fi numit nevointa. Cand omul nu poate sa faca ceva, insa cu
credinta ca Dumnezeu ii va ajuta nazuieste spre osteneala aceasta se socoteste
nevointa. Indata ce omul traieste in aceasta nevointa a credintei, nadajduind sa-si
infranga patimile, in el se desteapta viata cea duhovniceasca.
Toate acestea preotul trebuie sa le explice, sa le demonstreze. Dar, vai, foarte
putini oameni doresc sa-l asculte si sa urmeze invatatura lui! O multime din
oamenii care umplu bisericile noastre nu doreste sa aiba nici o osteneala.
Desigur, ei nu vorbesc despre aceasta deschis. Uneori vorbesc insa! Dar, cel mai
adesea, pur si simplu nu o doresc. Chiar daca li se explica totul, chiar daca li se
repeta de mai multe ori, ei cauta totusi sa se insele pe ei insisi, sa-l insele chiar si
pe preot, daca s-ar putea. Si astfel, neluand aminte ca la o inselare, au
constiinta linistita. Doresc sa treaca prin urechile acului: sa nu aiba nici o
nevointa, dar si de viata duhovniceasca sa se bucure. Sa se impartaseasca, sa se
marturiseasca, sa se roage, sa se socoteasca ortodocsi, sa se socoteasca buni, dar
in acelasi timp sa nu li se impuna sa faca vreo osteneala. In viata omului, acest
moment ar putea fi comparat cu trecerea Rubiconului
[4]
. Daca ar intelege si daca ar
dori sa treaca mai departe de acest punct, ar pune temelia viitorului lor
duhovnicesc, insa cei mai multi se opresc inaintea faimosului Rubicon,
nedorind sa mearga nicidecum mai departe.
Nu trebuie sa socotim totusi ca acesti oameni sunt pierduti pentru Dumnezeu si
pentru imparatia Lui; ca am putea sa le spunem lor: Ia duceti-va acasa! Si gata,
nimic mai mult. Nu, bineinteles! Lucrurile stau cu totul altfel. Preotul poate sa-i
sfatuiasca, lamurindu-i:
- Dumneavoastra sunteti aici mii de suflete, si toti sunteti fiii mei duhovnicesti. Insa
aveti in vedere ca la fapte poate doar 10 dintre dumneavoastra sunt adevaratii mei
252

fii duhovnicesti, iar ceilalti 990 sunt doar pretinsi fii ai mei; caci ei nu duc o viata
duhovniceasca.
Insa poate sa nici nu spuna aceasta, caci este nefolositor, ci, pur si simplu, sa o
stie pentru sine. Nimeni nu i-a dat dreptul sa izgoneasca astfel de oameni. Ei nu
sunt fiii lui duhovnicesti, ei sunt fiii lui Dumnezeu. Ce nu poate sa faca preotul
face Domnul. Este pe deplin posibil ca un astfel de om sa se afunde in pacat si sa se
lepede de nevointa intreaga lui viata, iar intr-un tarziu, chiar la sfarsitul vietii, o
boala grea, ca de pilda cancerul, sa-l sileasca sa-si inceapa nevointa
duhovniceasca. Si s-ar putea ca in ultima saptamana ori in ultimele trei zile din
viata sa se intremeze si sa se pocaiasca, iar Domnul sa-i deschida portile
Imparatiei cerurilor. Aceasta poate sa se intample si in ultimele zile, dar si in
ultimii ani de viata.
Astazi el se arata intr-atat de lenes, dar maine o oarecare nenorocire il poate
cuprinde un necaz, greutati si va fi nevoit sa regandeasca totul si sa traiasca
cu totul altfel. Aceasta deja nu mai atarna de preot. Preotul trebuie pur si simplu
sa tina capul acestui om deasupra apei. Nu sa-l pandeasca, dar sa-i spuna:
- Tu nu te gandesti sa duci o viata duhovniceasca? Tu nu ai o viata
duhovniceasca
Aceasta trebuie sa i se arate, insa nu trebuie ca el sa fie instrainat de Potir daca nu a
savarsit pacate de moarte. Trebuie sa i se explice:
- Poate sa se intample si una ca asta, ca tu sa te impartasesti spre osanda. I nsa iti
asumi raspunderea, caci nu asculti, traiesti dupa mintea ta, dupa constiinta ta
proprie, insa daca doresti sa te impartasesti, impartaseste-te.
Desigur, exista multe cazuri patologice. Acestea intotdeauna au fost multe si nu
este deloc de mirare. In zilele noastre sunt insa mai multe poate decat oricand.
De ce? Pentru ca starea pacatului este una patologica, nu tine de canon. Viata
noastra pamanteasca tine cel mai adesea de patologie. Si putini dintre noi
reusesc sa depaseasca acest stadiu. Insa si patologia poate fi intr-o mai mare ori
mai mica masura infricosatoare. Deseori ea devine amenintatoare. Adesea viata
bisericeasca a omului capata contururile desavarsite ale anomaliilor; atunci si viata
preotului devine deosebit de grea, uneori chiar chinuitoare.
Un simplu exemplu: O foarte osardnica femeie dintr-o parohie il duce pe fiul ei din
frageda copilarie la biserica. El crede in Dumnezeu, insa atunci cand ajunge la varsta
de 18 ani viata lui bisericeasca incepe sa-l agaseze. Considerandu-se totusi credin-
cios, incepe sa bea, cateodata chiar sa fure, sa desfraneze. Mama se plange de el, il
sfatuieste, il pune de fata cu tatal; fiul insa, dupa vechiul obicei, merge si se
pocaieste. Da, am gresit, am desfranat cu cineva. Preotul il sfatuieste, ii explica si
el da din cap aprobator: Da, da, am inteles totul, nu voi mai face aceasta! I se da
253

un canon, este iertat, i se dezleaga pacatele. Dupa o oarecare vreme, tanarul se
impartaseste. Un timp se stapaneste, apoi incepe din nou. Daca lipseste o luna, doua,
inseamna ca iarasi a apucat-o la vale. Mama lui il va aduce peste putina vreme din
nou la duhovnic si va demonstra ca acesta a intrat iarasi in noroi, ca din nou a baut,
la fel ca inainte. Si astfel poate sa continue pana la sfarsit. Pacate de moarte,
pacate grele, dezastru.
Ce sa facem intr-un asemenea caz? Dupa vechile canoane bisericesti, pacatosul
trebuie indepartat prima oara pentru 7, apoi pentru 15 ani de la impartasanie, sa stea
in pridvorul bisericii, sa nu calce pragul acesteia. Astfel Biserica se curata de acei
oameni; la Liturghie ei nu mai apar. Astazi, nici un preot, nici chiar cel mai
aspru, nu va indrazni sa indeparteze pe cineva de la impartasanie vreme de 10
ani, si bine face. Viata, in zilele noastre, este atat de complexa, ca nu mai pot fi
gasite solutii in cazul unor astfel de incalcari ale moralei. Biserica se umple,
prin urmare, de cazuri patologice: alcoolici, desfranati, hoti, oameni care sunt
scosi permanent din noroi si care se impotmolesc din nou. Ei parca se clatina
prin balta, pasesc rar, apoi se afunda din nou. Aici ies la suprafata, aici se
afunda, asa ca trebuie permanent ridicati. Scosi la liman, ei stau putina vreme,
dar la urmatorul pas iarasi cad. Care va fi viitorul lor? Se vor ineca oare in aceas-
ta balta ori vor fi salvati in chip minunat de catre Dumnezeu? Nimeni nu stie.
Ce ar putea sa faca preotul? Doar sa se roage, sa aiba compatimire, sa aiba
dragoste, sa-i ierte, sa fie ingaduitor, sa-i rabde. Sa dea cele mai eficiente
epitimii. In cele mai multe cazuri, pentru acesti oameni totul este foarte greu. Se
impune ca ei sa fie opriti de la impartasanie pentru unul, uneori pentru doi ani.
Insa adeseori este necesar sa-l lasi pe fiecare in bratele lui Dumnezeu. Aici nu
poate fi vorba de o dorinta sincera a vietii duhovnicesti. Acest dezastru, aceasta
stare patologica, care mai inainte era o exceptie, a devenit in zilele noastre
norma. Astfel de oameni sunt destul de multi. Biserica este plina. De aceea
uneori este atat de apasator in biserica; atmosfera de pacat, de constiinta
pacatoasa, se intinde si actioneaza si asupra celor din jur. Nu poate fi vorba aici
de o veritabila credinta, ci doar de nevointa ori chiar de dorinta dupa o viata mai cu-
rata. Patimi dezgolite la chip; patimi, adica demoni. Acestea sunt sufletele aflate
in prizonieratul demonilor. Se intampla uneori ca demonul sa-l lase in pace
putina vreme, dupa cum pisica ii acorda libertate soricelului, ca sa-l inhate,
peste o clipa, din nou, si iarasi sa-l sugrume. Si va putea oare soricelul sa fuga de
pisica? Nu stiu. Insa trebuie sa-i ajutam cumva pe acesti oameni. Ei nu trebuie
in nici un caz respinsi.
Pentru preot, acesta reprezinta ceva foarte greu. Caci el trebuie sa actioneze ca si
cum ar actiona impotriva propriei lui constiinte. Normal ar fi sa-i opreasca, sa-i
indeparteze, caci vede profanarea. Insa trebuie sa ia aminte si la cuvintele lui
Hristos: Mila doresc, iar nu jertfa si, astfel, sa nu arate cumva o nedreapta
254

compatimire catre asemenea pacatosi, ci sa inalte rugaciuni necontenit pentru ei, cu
credinta ca Domnul va gasi un mod de a mantui aceste suflete nefericite.

[...]
Roadele ostenelilor pstorului
Exist o raiune pentru care ne ntoarcem nc o dat la o problem deosebit de acut
si chinuitoare n viaa fiecrui pstor. La anumii preoi aceasta se manifest diferit.
Ins la temelie ea este una si aceeai: Care este rezultatul ostenelilor pstorului?
Iat, pstorul se nevoiete muli ani. Ce primete el ca rezultat final al acestei
trude?
Putem s spunem cu ndrzneal c toate ostenelile cele bune vor aduce roade bu-
ne, iar neghina pe care preotul o seamn, supunndu-se patimilor sale, fr
ndoial va aduce roade rele. Si toate aceste urmri se vor ntoarce mai apoi
mpotriva lui. Chiar dac nu poate s calculeze formal toate acestea, totui preotul
trebuie s ia aminte si sa vada in ce stare se afla el si pastoritii sai. In multe
randuri, nevointele pentru a atinge un anumit scop conduc catre un rezultat
opus. Aceasta lege, pe care o numim eterogenia scopului, trebuie intotdeauna s-o
avem in vedere. Se intampla in lucrarea preotului sa existe cateva greseli
serioase pe care el nu le-a sesizat la timp. Pentru aceasta este nevoie ca
necontenit sa ia aminte la sine insusi si la roadele muncii sale: a semanat grau,
dar ce-a rasarit? Poate ca au rasarit doar maracini. Merita sa te mai ocupi cu o astfel
de indeletnicire?
Privind inapoi la lucrarea sa, preotul zilelor noastre vede, cel mai adesea, un tablou
intristator Exista si lucruri bune, ce e drept. Cunosc multi preoti ravnitori; iar
roadele lor bogate sunt evidente. Ei au reusit sa adune multi oameni, sa creeze
comunitati puternice; iar in aceste comunitati au venit ori vin multi oameni la
credinta. Copiii cresc in biserica, se zidesc noi biserici, parohii, se deschid scoli.
Aceste comunitati actioneaza cu siguranta asupra vietii si societatii, cat si asupra
Bisericii. In afara de rezultatul social, pe care-l vedem acum, care este material si
sufletesc, exista si un rezultat duhovnicesc. Ce se intampla insa in Biserica?
Vedem ca bisericile in cea mai mare parte se umplu necontenit. Se deschid noi
biserici, se restaureaza cele vechi. Cine sunt cei care vin la biserica? Credinciosii
ortodocsi; acestia se impartasesc des, cauta, de asemenea, sa se marturiseasca
cat mai des
Insa ce este mult intristator in viata Bisericii noastre este faptul ca poti vedea
venind la biserica oameni de un anumit nivel, care insa, la un moment dat, se
opresc si nu mai pot sa mearga mai departe. Iar nivelul la care s-au oprit nu este
chiar asa de inalt. De obicei, acesta este nivelul oamenilor care nu savarsesc
255

pacate de moarte, nu desfraneaza, nu beau, nu fura, nu practica magia, nu-si
bat parintii, nu injura, poate chiar nu fumeaza. Se impartasesc des, insa daca iei
aminte la ei, nu vei vedea vreun om care sa sporeasca, care sa mearga din
putere in putere, care sa se apropie de Hristos. Au terminat doar inceputul
lucrarii, ceva pregatitor
Intristator este faptul ca adevaratele roade nu se vad. Oare nu toti crestinii, nu
toti oamenii sunt chemati catre sfintenie? Altfel spus, toti cei care vin la biserica si
incep sa duca o viata bisericeasca trebuie sa devina treptat oameni duhovnicesti
drepti, sfinti. Insa nu se intampla aproape deloc una ca aceasta. De aici rezulta ca
viata noastra bisericeasca si lucrarea pastorului nu pot sa treaca peste o stacheta mai
inalta. Aceasta stacheta se arata de nedepasit pentru cei mai multi dintre noi.
Am putea face urmatoarea comparatie: Un grup de turisti se catara, din ce in ce mai
sus, pe un munte. La inceput sunt potecile de munte, minunatele trecatori, florile
iar mai departe, daca privesti, poienile alpine; padurea dispare. Inca si mai sus, daca
reusesti sa urci, dai de locuri racoroase, in care nu mai creste vegetatie abundenta, ci
doar jnepeni de munte, iarba; se vad inaltimile inzapezite ale muntelui acoperit de
ghetari. Din acesti ghetari curg paraiase. Ajungi pana in locul unde se poate afla in
mod obisnuit un refugiu, insa dincolo de el vei pasi pe zapada, va trebui sa te
catari pe ghetari. Pentru aceasta iti trebuie un echipament special: bocanci, tarnacop,
franghie, iar instructorul se cere sa fie un altul, nu un turist, ci un alpinist. De aceea,
in fata Rubiconului, turistii se opresc, nu mai continua drumul. Din acest punct
totul devine periculos. Acolo este un alt fel de urcus. Plimbarile turistilor iau
sfarsit, de obicei, la acest nivel. Pana la inaltimea de 2500 de metri, sa spunem,
pana la 3000 de metri, turistul poate ajunge. Dar la inaltimea de 4000 de metri nu te
mai poti catara in acest mod daca nu esti alpinist. Acolo nu iti este permis; iar daca
pornesti de unul singur, vei pieri.
Un lucru asemanator vedem si in viata bisericeasca. Omul ajunge pana la o
anumita inaltime. Pana acolo, noi aproape ca alergam, ne cataram, ne ostenim,
facem ceva, zidim. Totul pana la hotar. Dar dincolo de aceasta? Noi nu stim cum
trebuie sa vietuim mai departe. Si se vadeste ca instructorii ori conducatorii care
stiu cum trebuie sa se vietuiasca mai departe au disparut practic. Si chiar daca
ii aflam, ii putem numara pe degete; langa ei nu ai putea sa te vatami. Asa sunt
binecuvantatii stareti pe care ii mai avem; insa noi nu mai aflam trei asemenea
oameni in intreaga Rusie. Parintii destoinici, duhovnicii, au fost pana aici, insa
de aici incolo, nu. La rugaciunea inimii acestia nu pot sa te povatuiasca, caci
nici ei nu se roaga; lucreaza ca zidari, invatatori si nu stiu ce altceva, insa nu se
roaga, nu au vreme pentru rugaciune. Nu pot sa te povatuiasca sa-ti birui
patimile tale cu adevarat pana la capat; nu pot sa te povatuiasca sa traiesti in
prezenta lui Dumnezeu, sa vietuiesti dupa voia lui Dumnezeu. Nu pot sa auda
aceasta voie.
256

Si ne facem atunci partasi la un simtamant intristator si amar, de limitare. Omul
care a incercat sa duca o viata duhovniceasca cunoaste cu siguranta acest simtamant.
Aceasta pregustare a falimentului. Rezulta ca nimic nu poti, nu stii, te-ai umflat
doar in pene, ai dorit Insa pe de-antregul nu ai reusit nimic.
Exista oare vreo iesire? Putem oare sa nadajduim in ceva? Rapunsul trebuie sa fe
obiectiv si cinstit: nadejdea nu e prea mare. Trebuie sa recunoastem ca am ajuns
in acea epoca a istoriei Bisericii cand multe lucruri au devenit cu neputinta,
deosebit de grele, multe nevointe s-au indepartat de noi, au devenit de
neconceput astazi. Desigur, va amintiti ce se spune despre vremurile de pe
urma: intr-atat va fi nevointa, incat un om doar sa cheme numele Domnului si se
va mantui. Nimic altceva nu se cere, doar sa chemi in acel infricosator ceas
numele lui Dumnezeu si te vei mantui, tinand seama de stramtorarile
vremurilor.
Fiecare timp si-a avut nivelul lui de nevointa si realizarile lui duhovnicesti. Domnul
poate nu ne va aduce nici o vina ca nu am ajuns pana la acele inaltimi, pana la
dreptatea si sfintenia sfntilor de odinioara. Insa si de la noi, ca si de la acestia,
se va cere unul si acelasi lucru nevointa. Desigur, nevointa noastra nu este atat
de plina de roade ca a acelora. Cand Sfantul Serafim s-a nevoit in padurile
Sarovului, el a ajuns la o mare desavarsire, la inaltimea sfinteniei. Dar cand in
aceleasi paduri erau inchisi in lagare preoti si episcopi, acestia nu au mai fost
impodobiti cu o astfel de desavarsire, cu darul vederii inainte, cu minuni, insa
ostenelile lor nu au fost nicicum mai prejos. Aici este vorba de o alta nevointa, altele
fiind roadele acestei nevointe. Iar Domnul va schimba nevointa lor in sfintenie.
Cunoasteti ca poporul spune: Tu iti faci munca, iar daca nu poti ceva, ingerul te
va ajuta, daca, intr-adevar, te silesti cu toate puterile tale. Cand omul se
nevoieste, traieste in multe osteneli, atunci constrangerile lui coboara. Se lasa
stacheta mai jos. Domnul cu harul Sau implineste, independent de om, tot
ceea ce ii este lui de trebuinta. Tot ceea ce preotul nu poate sa dea va adauga
Dumnezeu, daca omul se sileste cu adevarat, daca traieste intru nevointa.
Foarte adesea se intampla insa ca fiii duhovnicesti sa inceapa sa fie dezamagiti;
ei nu mai pot si nu mai doresc sa vietuiasca in nevointa. Nu mai cauta viata
duhovniceasca, ostenelile duhovnicesti, ci doar confortul, doar osebite relatii, pe
picior de egalitate. Inceteaza sa mai caute smerenia, ascultarea si incep sa ceara de
la duhovnicul lor sa-i inteleaga, sa le acorde timp, sa-i asculte, sa vorbeasca cu ei la
nesfarsit, sa se raporteze intr-un mod particular la ei; incep sa se poarte cu
necuviinta, sa li se adreseze cu indrazneala duhovnicilor lor. In zilele noastre,
aceasta se intampla foarte, foarte adesea.
257

Iata, in acest caz preotul trebuie sa anticipeze si sa admita cu toata raspunderea ca nu
a reusit nimic important, ca nu a obtinut prin ei nimic si sa le spuna cu indrazneala
acestor fii duhovnicesti, incredintati lui:
- Nu este cazul sa ne inselam unii pe altii. Daca nu doresti una ca aceasta, mergi
oriunde altundeva. Asta este situatia. De ce sa ne jucam de-a ascultarea, de-a
raporturile foarte osebite? Pentru ce una ca aceasta? Este mult mai bine, mult mai
cinstit asa.
De obicei, preotul ajunge in cele din urma aici. El incepe sa indeparteze aceste
relatii neroditoare, care lasa doar amaraciune in suflet. Tocmai de aceea vedem
adesea astazi multi preoti buni, in varsta, care aproape ca nu mai au fii
duhovnicesti. Odinioara aveau o intreaga parohie, iar acum, la anii batranetii,
aproape nu a mai ramas nimic. Poate sa aiba doar doi-trei, poate cinci. De ce?
Pentru ca un astfel de duhovnic nu mai are puteri ca sa marturiseasca la nesfarsit si
sa poarte discutii. El nu mai prezinta de mult interes pentru fiii lui duhovnicesti.
Iar oamenii care intr-adevar cauta sa-l asculte, care-i sunt credinciosi, sunt
foarte putini. Poate comunitatea aceasta numara inainte 500 de oameni, iar
acum au ramas doar cinci. Restul s-au raspandit care incotro.
Oamenii care cauta intr-adevar nevointa vietii duhovnicesti sunt foarte putini.
Multi cauta doar viata sufleteasca, confortul sufletesc, legaturile sufletesti, viata
pamanteasca, nu pe cea cereasca; nu doresc sa se elibereze de patimi, nu doresc
sa se lepede de voia lor, nu doresc sa jertfeasca nimic de la ei.
Oamenii care cauta sa se lepede de voia lor, sa devina ascultatori, care cauta
voia lui Dumnezeu sunt foarte putini. Tocmai de aceea preotul nu trebuie sa
ingaduie sa fie dus in ratacire. Iata, munca este in toi, totul viaza, totul creste,
se construiesc biserici, totul parca infloreste si se leaga; el primeste grade
bisericesti, este inaltat in treapta. Totul pare minunat, extraordinar. Poate sa
creada ca totul este, intr-adevar, minunat. Insa orice pastor este dator sa ia
aminte ca minunat este doar atunci cand el se apropie de Dumnezeu, si turma
lui, de asemenea, merge catre Dumnezeu, catre viata duhovniceasca, catre viata
harica. Doar atunci este minunat, cand din ce in ce mai bine se slujeste Sfanta
Liturghie, cand in constiinta si in suflet straluceste lumina harica, cand au tot
mai putina importanta bunurile materiale, asemenea si realizarile pamantesti si
decoratiile. Acestea el le socoteste ca nimic, daca se atinge de viaria harica, de
vietuirea cea dupa Dumnezeu. Daca incepe sa traiasca in acest chip, atunci in
jurul lui, treptat, se vor aduna fii duhovnicesti cu aceleasi convingeri ca ale sale.
Dar daca pe capul lui se aduna atatea griji lumesti, atunci si fiii sai vor fi la fel
pamantesti, nu duhovnicesti.
Mai mult decat orice, preotul trebuie sa se teama de substitute. Caci surogatele,
inlocuirea celor sfinte, poarta in sine duhul lui antihrist, nu duhul lui Hristos.
258

El trebuie sa ia aminte: se afla pe calea cea dreapta, nu a uitat oare unicul scop al
credintei? Merge el oare la Hristos si este gata sa jertfeasca totul ca sa ramana
cu Hristos? Si trebuie sa admita cu indrazneala ca in foarte mica masura se intampla
aceasta, si putini dintre aceia care il urmeaza au reusit; putini sunt adevaratii lui fii
duhovnicesti. Iar cand se ocupa de o activitate atat de complexa si de
binefaceri, si de propovaduire, si de organizare, si de zidire, si, pur si simplu, de
o multime de alte treburi, si de slujbe preotul trebuie sa ia aminte la unica
trebuinta, cea mai de capatai, care nicicand nu poate sa fie jertfita, ingradita.
Aceasta este viata autentica intru Dumnezeu, viata harica. In absenta vietii
harice, totul ramane fara nici o valoare, fara nici un sens, obtinandu-se un
rezultat contrar celui asteptat.

NOTE:
[1] Revoluia bolevic (n. trad.).
[2] Aceste cifre erau valabile n anul 1996 (n. trad.).
[3] Autorul face referire la secolul al XIX-lea (n. trad.)
[4] Rubicon, n latin Rubico. Mic fluviu n nordul Italiei. Expresie celebr,
evocnd o persoan care se lanseaz irevocabil ntr-o ntreprindere cu conse-
cine riscante (n. trad.).
(din: Protoiereu Vladimir Vorobiev, Duhovnicul si ucenicul, Editurile Sophia si
Cartea


SUNTEM CONVERTITI CU ADEVARAT?
Publicat pe 04 Mar 2009 | Categorii: Meditatii duhovnicesti, Minuni si convertiri,
Pocainta, Psihologie si psihoterapie duhovniceasca | | Print

Intr-un interviu relativ recent unul din foarte cunoscutii predicatori ortodocsi era
intrebat, foarte pertinent: Cu toate c nimeni nu ne mai oprete astzi s mergem
spre Dumnezeu, totui, rezultatele noastre se vd prea puin. De ce suntem aa de
slabi?. Iar raspunsul incepe astfel, foarte inspirat: Pentru c nu suntem
convertii! Exist oameni, chiar printre cei care sunt practicani din punct de
vedere religios, care totui nu sunt convertii; nu sunt ai lui Dumnezeu, nu in
259

seama de Dumnezeu, nu-L au pe Dumnezeu n primul plan al vieii lor, al
contiinei lor.
In acelasi interviu insa, mai inainte, acelasi parinte afirma, socant:n general, nu
sunt afectat de necazurile pe care le au alii i nici de necazurile pe care le am eu
nsumi :-( Prin acest raspuns, in mod involuntar (si cu referire la sine insusi) una si
aceeasi persoana a furnizat si explicatia problemei pe care ea insasi o denunta. Intr-
adevar, potrivit Sfintilor Parinti, lipsa unei stari de sensibilitate duhovniceasca, de
pocainta si de durere a inimii poarta principala responsabilitate pentru o
convertire superficiala, nedusa pana la capat, facuta numai la nivel rational sau
numai pe jumatate.
Citim in Viata Cuviosului Serafim Rose ca acesta credea c fr strpungerea
inimii i zdrobirea luntric nscut din durerea inimii, convertiii rmn la nivel
orizontal, examinnd tot ce ine de Ortodoxie dup prerile lor personale i
ncrezndu-se n greitele concluzii ale minilor lor logice. Cuviosul Paisie
Aghioritul merge mai departe si arata nici mai mult, nici mai putin, decat ca
durerea este miezul, este esenta, este chiar definitia omului duhovnicesc. Iar
Fericitul Parinte Sofronie Saharov, ucenicul marelui Siluan de la Athos sintetiza
aceasta lege duhovniceasca esentiala intr-un chip categoric, fara echivoc: Calea
sfintilor este calea plansului dragostei. Unde este dragoste, acolo este plansul. I ar
unde nu este dragoste acolo nici plansul.
Citim in Sfanta Scriptura a Noului Testament:
Domnul este Duh, i unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. (II Corinteni
3, 17)
Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, ndelung-rbdarea, buntatea,
facerea de bine, credina, Blndeea, nfrnarea, curia; mpotriva unora ca
acestea nu este lege. (Galateni 5, 22-23)
Mai simplu spus, noi insine suntem inca sclavi oricat de practicanti, militanti
anti-ecumenisti, anti-sistem, anti-cipuri si oricat de misionari am fi - atunci cand
viata noastra crestineasca nu respira harul lui Dumnezeu, cand nu se mai
intemeiaza pe viata harului Duhului Sfant, cand dimensiunea nevazuta a
existentei si a razboiului nostru este uitata. Omul neinteriorizat nu poate fi un
om duhovnicesc, scria marturisitorul Ioan Ianolide. Putem fi oameni morali (dar
chiar suntem?), putem avea, sa spunem, chiar o etica cuprinzatoare (sau o
ideologie?) care sa ne ofere o perspectiva integratoare asupra vietii si a mortii, ne
putem, in sfarsit, stradui mult pentru a fi crestini, iar in acest sens sa citim, sa facem
nevointe, sa alergam dupa fapte bune, dupa fapte mari, sa intreprindem diverse
actiuni marturisitoare, dar toate acestea si multe altele pot fi facute si in van,
steril, ca o zbatere sau ca o alergare haotica, fara tinta si fara rezultat. Nimic nu ne
ajuta si nu ne mantuieste, nici pe noi, nici pe cei din jurul nostru, daca noi nu traim
260

efectiv in Duh si in Adevar. Si nu traim in Duh si in Adevar daca pocainta
noastra nu este continua, daca procesul convertirii noastre nu este dus pana la
capat, daca intoarcerea la Hristos nu este totala, fiintiala, daca nu ne strapunge
adancul inimii si nu ne transforma din radacina, daca nu trece printr-un
cutremur launtric statornicit apoi printr-o neincetata lupta ci ramane numai
undeva la suprafata.
Fara aceasta transformare care sa ajunga in adancul inimii, care sa ne faca
oameni noi, noi pur si simplu nu prea suntem crestini, cu toate pretentiile
noastre. De ce? Pentru ca ne lipseste sarea, adica harul Duhului Sfant.
Explicatia este relativ simpla. Putem adopta la nivel constient o sumedenie de
norme, explicatii si principii crestine. Ele ne multumesc intelectual si, mai mult,
moral. Ne ofera o identitate onorabila, un anume echilibru sufletesc. Asa erau si
evreii de pe vremea lui Hristos, care tineau Legea, insa orbeste, fara sa inteleaga
profunzimea ei, pentru ca nu se lasau realmente condusi si transfigurati, prin ea, de
voia lui Dumnezeu, pentru ca nu vedeau mai departe de litera ei, de forme riguroase
si maniere impresionante. Traiau Legea la nivelul de suprafata al persoanei
umane, fara ca adancul inimii, aceasta zona inconstienta, sa fie atinsa de vreo
luminare din poruncile dumnezeiesti. De aceea nu intelegeau nici Proorociile si
mereu le respingeau. Nefiind sinceri cu ei pana la capat, preocupandu-se mereu
numai pentru aparente, nu puteau avea framantarea lui David, cel care isi frangea
sufletul ziua si noaptea in pocainta, hranindu-se cu lacrimi si uitand sa-si manance si
painea; care, rege fiind, Ii striga lui Dumnezeu, in fata intunericului sufletesc
propriu: Greselile cine le va pricepe? De cele ascunse ale mele curateste-ma?
In strafundurile personalitatii noastre suntem manati si bantuiti de o sumedenie de
patimi ascunse, de motivatii si de ganduri (in sensul dat de Sfintii Parinti, adica
energii, duhuri) de care nu suntem constienti, pentru ca nu ne vedem cum suntem de
fapt in launtrul nostru, nu ne privim prin ochii patrunzatori ai harului. Suntem
multumiti, de cele mai multe ori, de faptul ca la nivel rational si exterior am asumat
cateva principii (care si acelea se modifica si se interpreteaza, adesea, dupa bunul
nostru plac), ca am citit niste carti, ca am cercetat niste Parinti si ca facem, poate,
acolo un canon oarecare de rugaciune, de post, de milostenie si de alte fapte bune,
pastrandu-ne insa zona noastra de independenta, unde nu are voie sa intre
nimeni Dar tindem sa uitam mereu partea cea mai grea, si elementara, esentiala,
a Legii celei noi - adica luarea aminte la sine, interiorizarea, cercetarea
constiintei, durerea vederii iadului in care traim, plansul si lupta launtrica.
Traim atat de mult in orbire si in inchipuire, mimand si falsificand viata
duhovniceasca. Si cum ne dam seama de acest lucru? Dupa roade. Daca am fi
convertiti pana la capat, atunci nu doar ca am fi afectati pana in strafunduri de
necazurile semenilor nostri si am putea trai tragedia lor ca pe propria noastra
tragedie, dar am avea de unde sa le daruim, fie si numai prin rugaciunea noastra,
o picatura din apa cea vie si tamaduitoare a iubirii, care numai de la Dumnezeul
Treimic purcede.
261

Dar ne lipseste acea strigare, acea nazuinta de a fi total liberi de minciuna, care este
starea noastra reala, starea firii noastre cazute. Nu simtim ca stam in intuneric, nu
simtim mirosul greu al patimilor nevadite, al ranilor sufletesti nevindecate. Nu
rezistam sa ne privim asa cum suntem, sa stam adica, cu toate riscurile, in Adevar.
Ce intelegem oare, cand ne rugam, in Acatistul Mantuitorului, Iisuse, lumineaza
gandul cel tainic al inimii mele. Starea inimii noastre in duhul pocaintei inseamna
a sta in Adevar. A ti se deschide ochii sufletesti si a vedea atat uraciunea pustiirii
(patimile) stand in locul cel sfant (inima unde salasluieste Hristos de la Botez), dar si
pe Cel Rastignit, care ne asteapta cu har peste har. Ca sa ne nastem intru El si sa
devenim cu adevarat frati ai Lui si fii ai Tatalui ceresc, liberi de minciuna.
Postul cel Mare este o noua sansa pentru toti de a relua lupta pentru a (re)deveni
crestini adevarati, aducand roade vrednice de pocainta! Miluieste-ma,
Dumnezeule, miluieste-ma
Parintele Seraphim si CHEMAREA LA CONVERTIRE ADEVARATA pentru
crestinii fierti care suntem
Publicat pe 03 Sep 2008 | Categorii: Crestinul in lume, Hrana duhului / PREDICI SI
CUVINTE DE FOLOS, Minuni si convertiri, Parintele Serafim Rose | | Print

Oare ci Prini buni ne va mai da Dumnezeu n aceste vremuri de pe urm?
Poate c tot mai puini, deoarece tot mai puini sunt i aceia care i ascult. i m-
am gndit i la afirmaia Mntuitorului: Du-te i nu mai pctui, ca s nu-i fie
ie mai ru! Aceasta este o afirmaie foarte grav i care ne responsabilizeaz
foarte mult. Dac pe aceti prini sfini, poate ultimii din secolul XX, nu-i vom
asculta, nu vom asculta cuvintele lor cu putere, cuvintele lor foarte aproape de
noi, foarte aproape de problemele noastre, ce vom face mai departe? (Stefan
Voronca)

Am selectat pentru a reproduce si pe pagina noastra doua dintre marturiile
personale cele mai semnificative despre parintele Serafim Rose ale unor
convertiti romani la Ortodoxie (de la muzica rock si probabil de la multe
altele, respectiv de la catolicism), parintele Dan Badulescu si Stefan Francisc
Voronca, marturii extrase din conferina care a avut loc la Facultatea de Teologie din
Bucuresti, n noiembrie 2003, cu prilejul lansarii volumului Ne vorbete printele
Serafim Rose Scrisori, Editura Bunavestire, Galati, 2003. (Sursa: Razboiul
nevazut).
Credem ca acest fel de marturii sunt necesare pentru a intelege mai bine si noi,
ortodocsii practicanti (sau nici macar) urgenta de a (re)converti cu adevarat
262

si de a trai viata in Hristos ca pe o re-convertire neincetata, nelasand moartea
suficientei sau a blazarii sa puna stapanire pe noi. AMIN!



Un model pentru convertii
de Pr. Dan Bdulescu
O coinciden
[1]
: prima carte prin care am luat cunotin de printele Serafim Rose
este Ortodoxia i religia viitorului, aprut n 1995, la Chiinu, i pe care eu am
primit-o cadou n 1996.
Haidei s plonjm direct n lumea paradoxurilor. Pe vremea aceea, eram student la
Teologie, la a doua facultate, dar, cetean suedez fiind, stteam n strintate, n
Suedia. N-am auzit n Suedia de printele Serafim Rose, dei cutam i citeam i
acolo. Foarte interesant! Acum m-a gndi care ar fi motivul. Un motiv ar fi c, n
Suedia, Ortodoxia este o zon destul de mic i pricjit i al doilea c mai este i
foarte ecumenist. Aa s-ar explica. n sfrit, mi-a plcut foarte mult cartea, m-am
regsit, eram pe aceeai lungime de und i, ntre timp, am citit din ce n ce mai
multe, i n englez, colecia The Orthodox Word, plus crmida aceea, Not of This
World, a printelui Damaschin Christensen, carte ce are vreo mie de pagini i care
prezint viaa printelui.
Printele Rafail spune c omul din fire e ortodox i este cel puin un paradox. Pentru
mine. Iat de ce. Am fost numit convertit. Dac m-au numit pe mine convertit, l
numesc i eu pe Danion Vasile i zic: Uitai, alt convertit!. A fost coleg cu mine.
Dar cum ne-am convertit noi? Printele Rafail Noica
[2]
era, pare-mi-se, anglican,
botezat anglican, iar printele Serafim Rose era protestant. Ei s-au convertit n
sensul cel mai concret al cuvntului. Dar Danion Vasile i cu mine, i cu ali
Danioni i Prini Dani, cum ne-am convertit? Cci noi eram botezai, miruni
i mprtii n Biserica Ortodox. Care este convertirea? Ia s vedem dac
printele Rafail poate s spun c, din fire ortodox fiind, s-a ntors la Ortodoxie. Eu
tot timpul am fost n Ortodoxie, nu? Am Certificatul de Botez. Prima ntrebare: cum
ne considerm noi oare nite convertii? Pentru c aa spunem: suntem convertii,
suntem ntori. Eu pot s zic c sunt ntors, pentru c am fost n Biseric de mic
copil, am prsit-o i m-am ntors mai la btrnee. Danion Vasile s-a ntors mai
devreme.
Dar, dac ntr-adevr omul este din fire ortodox, ce caut convertii de tipul
sta? Asta este o ntrebare care a dat mult btaie de cap. Eu am simit c omul din
fire este heterodox. Este o fire czut, aa cum s-a spus, iar convertirea este un
263

rezultat al chemrii Duhului Sfnt. Pasul acestor prini este total supranatural,
suprafiresc, este o excepie care confirm regula, i eu vd c noi, muli botezai
ortodoci, avem o fire mult mai heterodox dect Serafim Rose i dect Rafail
Noica, care sunt modele de ortodoxie pentru noi. Omul din natere i din firea
lui este heterodox. Se nate din nou din ap i din Duh. Da, noi suntem toi
nscui a doua oar, ns nu n sensul neoprotestant, ci n sensul ortodox i
erezia se lipete de noi. Eu simt c este un efort imens de a sta pe linia ortodox,
sprijinit de Duhul Sfnt.
Ortodoxia i religia viitorului abordeaz, mai mult sau mai puin, o tem care pentru
mine a devenit esenial n lucrarea de doctorat: New Age-ul Religia vrstorului,
religia viitorului. S-a vorbit despre preocuprile ecumeniste. Printele Serafim a
venit dintr-o zon protestant, a trecut i prin zona asiatic, cu zen, avnd i un
moment de ateism, deci a traversat multe perioade. Printele Sofronie, duhovnicul
printelui Rafail Noica, a avut i el o perioad yoghin. A trecut prin cutri
artistice, pictnd la Paris. Este i el un convertit? n sensul Danion i printele Dan,
da! Pentru c el era ortodox i rus. Deci aceast convertire, ca aspect, este foarte
interesant.
Printele Serafim Rose ns vine direct dintr-un mediu heterodox i a ajuns unul
dintre prinii cei mai influeni pentru genul acesta de oameni cum sunt eu i cum
este i Danion Vasile. De ce? Pentru c sunt oameni care au urmat un traseu bine
stabilit, care reprezint linia: gimnaziu seminar facultate, adic ortodoci de mici
i pn acum, provenind din familii preoeti, familii de la ar, medii curate i
oarecum mai ferite. Mediul cellalt, cel urban, din care provenim noi, orenii,
urmnd traseul: gimnaziu liceu laic, facultate, preocupai de rock, de new
age, de yoga, karate, antropozofism i multe altele. Dup 90, s-au deschis
porile Facultii de Teologie i pentru cei ca noi.
ns noi i cei ca noi simim, desigur, mare reazem n prini precum printele
Rafail Noica sau printele Serafim Rose. V amintii cum a aprut srbtoarea
Sfinilor Trei Ierarhi? Unul zicea: Sfntul Vasile-i cel mai mare! Ba nu, este
Ioan! Ba nici unul dintre ei, Grigore este cel mai mare! i ajunseser s se certe.
De ce? Pentru c fiecare avea o afinitate. Printele Rafail tot timpul citeaz: cum
spune printele Sofronie, printele Sofronie n sus, printele Sofronie n jos.
Printele Serafim: Vldica Ioan Maximovici aa fcea, aa fcea, aa fcea!
Printele Sofronie: Siluan Athonitul spunea .a.m.d. Deci exist o aa evlavie
fa de un printe, dar nu spunnd c e mai mare dect ceilali de genul sta
noi ne ferim sau spunnd c Sfntul Siluan e mai bun dect Sfntul Ioan
Maximovici. Mai auzim i vorbe din astea. Nu este normal.
Afinitatea pe care o am pentru Serafim Rose nu o pot avea fa de printele Cleopa,
pentru c sunt orean, acela era cioban, eu sunt din ora, acela-i din Moldova, deci,
m-am trezit c alt paradox! c m simt mai apropiat de un printe american, dei
264

sunt din Bucureti. Genul acesta de tineri de la ora se regsesc foarte mult n
printele Serafim Rose i foarte puin n printele Cleopa.
Alt paradox. Ca tem de gndire, deci, nu ca rspuns: de ce sunt atia care se
regsesc mai mult n printele Serafim Rose i mai puin n printele Cleopa?
Printele Serafim Rose a fost un printe special, un printe foarte ndrzne i
liber n gndire, n sensul bun al cuvntului. n Rusia este aproape un cult pentru
el, cci el nu se nchista i nu se poticnea n dou lucruri: o dat n gndirea juridic,
cine-i canonic, de unde pn unde e cineva canonic sau nu, iar pe de alt parte, avea
ndrzneala s nu se afilieze citez din alt lucrare unei biserici de partid, sau
politicii bisericii care de multe ori urmrete criterii ideologice i nu
duhovniceti. Printele Serafim este admirabil pentru noi i unii i zic fericit, i s-a
fcut i icoan i nu au exagerat.
Gndii-v c este primul care a fcut Acatistul i slujba Sfntului Cuvios
Paisie Velicicovski de la Neam. Deci slujba sa vine de la mare distan, de la
Fria Sfntului Gherman din Alaska. Prini precum Serafim Rose sau Rafail
Noica beneficiaz de o libertate a duhului pe care noi o inspirm cu bucurie, i
nu se mpotmolesc n interese extrabisericeti sau extraduhovniceti, i ne dau i
nou curaj de a gndi n libertate n duhul ortodox, care nu-i duh ideologic i nici
duh dogmatist. Au aceast libertate a duhului, care exprim adevruri exacte.
Printele Serafim nu are bariere duhovniceti i, din aceast cauz, i-a atras multe
probleme nc n timpul vieii. Cu Kalomiros, legat de problema evoluionist, ce
polemic a dus! Scrisori de cte patruzeci de pagini cine dintre noi a scris scrisori
de patruzeci de pagini? i situaia cu Kalomiros tot nu s-a lmurit, cci au murit
amndoi, unul his i unul cea, i nu s-au mpcat pe acel subiect.
i ce ne mai spune acest exemplu? C, n momentul n care devii o personalitate, i
asumi acest gen de polemici i i poi atrage multe dumnii.
Ct a trit, s-au convertit muli dintre rockeri i dintre punk-iti. Iat, eu nu
sunt un rocker convertit, cci eu, repet, am fost ortodox i pe urm am devenit
rocker. Acolo, invers, din rockeri au ajuns ortodoci i unii s-au i clugrit.
Lucrarea asta ne arat ce duh a adus printele acolo. i despre ce duh este vorba?
Este duhul Sfinilor Prini, un duh patristic care te impresioneaz. i l-a avut,
paradoxal, un american cu rdcini norvegiene, suedeze, pe undeva nemeti,
letone, cine tie, o amestectur.
Printele Serafim Rose simte duhul Sfinilor Prini mai bine dect muli
dintre noi. Dei n-a fost profesor, are valoare teologic, iar noi avem multe de
nvat de la el i ca ascet, i ca mistic. Un mare semn de ntrebare se ridic: unde ne
aflm noi fa de el?
265

nchei aici. Am spus cteva cuvinte, subliniind de ce eu i alii care simt i gndesc
ca mine avem atta evlavie i afinitate fa de acest gen de convertii cu adevrat de
la protestantism i de la lipsa de har. Iat, pe printele Serafim noi l avem la evlavie,
ca model de comportare duhovniceasc, patristic, un printe deosebit ce a scris
attea cri folositoare.

O chemare la Ortodoxie
de tefan Francisc Voronca (traductor)
n calitate de traductor i convertit (c tot a venit vorba de convertii) de la
catolicism (c tot se vorbea de confesiuni), vreau s spun doar cteva cuvinte despre
printele Serafim i despre nvtura sa, ceva ce m-a micat. Sigur, ntreaga sa
oper este mictoare, dar, oare ct ne rmne n inim din ea? Iat cte ceva din ce
m-a impresionat pe mine. Ea este destul de simpl i foarte bine prezentat de el
nsui. De fapt, nu este o simpl nvtur, ci chiar propriul su suflet,
transpus n cuvinte, propria lui raportare la Dumnezeu, aa cum chiar el spune aici
[n Ne vorbete printele Serafim Rose - Scrisori - n.n.] despre cuvintele sale: mai
muli mi-au spus c cuvintele mele le-au mers direct la inim. C trebuie s se
adnceasc mai mult n credin, fr s se mpiedice de elementele exterioare.
Problema elementelor exterioare apare de mai multe ori n scrisori, apare i n
celelalte cri dar sub o alt form i cu ali termeni. Printele Serafim are un cuvnt
care pe mine personal m-a rscolit, aa-zicnd, mi-a ntors fiina pe dos, la fel cum
spuneau unii dintre iudei despre Sfinii Apostoli (n Faptele Apostolilor) c au ntors
lumea pe dos. Acest lucru cred c a urmrit i printele Serafim: lumea este
ntoars pe dos, ea trebuie ntoars i aezat ntr-o poziie normal sau, aa
cum ziceau opozanii Sfinilor Apostoli, respectiv ai printelui Serafim, c asta ar
nsemna ntoarcerea ei pe dos. Pe mine, cel care m-a ntors prima dat pe dos a fost
printele Cleopa. M-a luat, aa-zicnd, de mijloc i m-a aruncat n staulul
Ortodoxiei, pentru c a fost un cuvnt care a mers la inim, a fost un cuvnt
care a venit direct de la Dumnezeu.
Prin el prin printele Cleopa sau prin printele Serafim, L-am simit pe
Dumnezeu mai aproape. L-am simit pe Dumnezeu vorbind direct omului. Chiar
nainte s fiu ortodox, cunoteam destule lucruri despre Ortodoxie, tiam ct de
deprtai erau catolicii de dreapta credin, citind teologii rui, citindu-l pe printele
Stniloae .a.m.d., cunoscnd elementele exterioare, cunoscnd adevrul (mai puin
cel trit Adevrul Persoan) i creznd n el, dar, cu toate acestea, nu treceam la
Ortodoxie. Sigur, crile pe care le citeam aveau ceva din Duhul Cel Sfnt al acelor
teologi sau prini, dar parc nu mi se adresau personal (dei erau scrise pentru toi).
266

Pur i simplu nu vedeam persoana scriitorului, cu toat expresia sa de tritor al
Ortodoxiei.
M ntrebam de ce, de ce nu trec pn la urm la Ortodoxie. De ce? Pentru c
vedeam mai mult o Ortodoxie a minii (fie ea n Tradiie patristic sau biblic),
care nu cutremura fiina din temelii, ntorcnd-o spre Hristos. n biserica
catolic rosteam Crezul fr Filioque, osndeam erorile catolice (au oare vreun
numr?), ncepeam s fiu, oarecum, un ortodox n catolicism. Era problema
elementelor exterioare. Mi se spunea c Ortodoxia e aa i pe dincolo, or n-am
vzut pe cineva, pe cineva cu cuvinte mergtoare la inim, cuvinte ce rstoarn
suflete, aa cum era rvit cu totul sufletul iudeilor care l ascultau pe Hristos.
Citisem puin din printele Cleopa, dar nu m-a convins prea mult. Vzusem o caset
video cu el, vzusem una i cu printele Stniloae, cuvintele mi-au mers la inim i
au zdrobit acel zid care o mprejmuia.
Problema convertirii nu trebuie pus foarte mult confesional, trasnd nite granie
ntre confesiuni, c noi suntem ortodoci i ceilali sunt catolici sau heterodoci
.a.m.d. Problema st n raportarea la Dumnezeu. Nu suntem noi responsabili c
suntem ortodoci, sau cei care sunt catolici sunt responsabili i vinovai sau
nevinovai c sunt catolici. Pur i simplu, aa am ajuns, aa a vrut Dumnezeu, dei
nu poate fi vorba, bineneles, de o alegere arbitrar. Dintr-un paradox, cum s-ar
spune. Rbdarea lui Dumnezeu, Providena lui Dumnezeu. Printele Serafim a ajuns
la Ortodoxie printr-un paradox providenial, sau existenial. A putea spune, din
scrisorile lui, [c a ajuns] micat foarte mult de cuvntul Sfntului Episcop Ioan
Maximovici. Numele lui se regsete adesea n Scrisori; Printele Serafim vorbete
despre el, vorbete despre rugciunea pe care o ndrepta ctre el i spunea c
ncearc s mearg pe aceeai linie. Totui nu era singura personalitate pe care o
urma, mai erau i ali episcopi, numele lor fiind pomenite de asemeni n Scrisori.
A doua chestiune pe care a vrea s o ating este problema unei mentaliti pe care
el ncerca s o triasc, o mentalitate, spune el, de catacomb. Aceast afirmaie
m-a impresionat foarte mult i, dup cum tii, el s-a adncit sau a cobort n
pdurile Californiei, n catacombele Californiei dac vrei, unde a ncercat s se
ntoarc, oarecum, la cugetul Prinilor, la acel cuget rupt de lume, dar fcut
una cu lumea, una cu adevrata fire a lumii. Dac noi suntem n lume, s nu
credem neaprat c o i cunoatem. Adesea relaiile dintre noi sunt exterioare, dei
trim mpreun, paradoxal, ne ascundem unii de alii, vorbim mai mult de
obiectele care ne nconjoar, iar cretinii de astzi printre care cred c m
numr numii de Cuviosul Paisie Aghioritul fierturi discut despre unele
rnduieli bisericeti i aspecte bisericeti, care merit, chipurile, mare
atenie.
n acest sens, apropos de aceast mentalitate, el vorbea cred c pe sute de pagini
despre atitudinea cretinilor fa de lume. Acest lucru m-a rscolit foarte mult.
267

Pur i simplu, recitind traducerea pe care am fcut-o, m-a cuprins o
dezndejde profund. M ntrebam: Oare ce fel de credincios mai sunt? Oare
mai sunt cretin? Oare ce pot face mai departe? Vorbea, de exemplu, despre lipsa
de vlag a ortodoxiei, despre cretinii ortodoci, care au ajuns la o comoditate
foarte mare etc. Aici ne ducem cu gndul, bineneles, la Cuviosul Paisie
Aghioritul, i cei care l-au citit pot face foarte multe paralele ntre cei doi autori.
Acest lucru m-a rscolit foarte mult i am ajuns la concluzia c cuvintele lui nu
sunt nite simple analize sau preri mpodobite cu exemple sau citate patristice,
sunt nite cuvinte pe care tnrul sau adultul frmntat, omul dezorientat,
cruia i este fric de Dumnezeu, care-L caut pe Dumnezeu cu disperare, le
primete cu toat inima. Ele eman o putere care poate sparge inimi mpietrite,
au caracterul unor cuvinte care ptrund i zdrobesc inima. i mi-am zis: dup
attea lecturi, dup lectura printelui Stniloae sau a printelui Cleopa, Paisie
Aghioritul .a.m.d., pn cnd voi continua s citesc, s mi se frng inima i,
dup aceea, s se mprejmuiasc la loc cu zidul cel vechi, cu omul cel vechi.
Oare ci Prini buni ne va mai da Dumnezeu n aceste vremuri de pe urm?
Poate c tot mai puini, deoarece tot mai puini sunt i aceia care i ascult. i
m-am gndit i la afirmaia Mntuitorului: Du-te i nu mai pctui, ca s nu-i
fie ie mai ru! Aceasta este o afirmaie foarte grav i care ne
responsabilizeaz foarte mult. Dac pe aceti prini sfini, poate ultimii din
secolul XX, nu-i vom asculta, nu vom asculta cuvintele lor cu putere, cuvintele
lor foarte aproape de noi, foarte aproape de problemele noastre, ce vom face
mai departe? Vom rmne doar cu nite lecturi?
El vorbea ntr-un studiu Cum s-i citim pe Sfinii Prini pe care, cu ajutorul lui
Dumnezeu, am reuit s-l traduc despre lecturile patristice, fiind mpotriva lecturii
dezordonate a Prinilor, care nu duce altundeva dect la rtcire. El se referea i la
acei editori de texte patristice i la absurditile pe care acetia le debiteaz. Din
nefericire, i n spaiul romnesc exist acest tip de editori, care, n vremurile
de pe urm aflai, departe de a ncerca s propovduiasc pe Hristos prin ceea
ce public, editeaz simple texte adesea fr nici o binecuvntare ntru
promovarea unei ortodoxii a minii, bazat pe acurateea filologic a textelor
i mai puin pe Duhul pe care acestea l conin.
Cineva spunea c, dac vom citi cutare printe (dndu-l ca exemplu la ntmplare pe
Sfntul Simeon Noul Teolog), ne putem realmente ndrci, batjocorind cuvntul
Domnului, cum scrie Sfntul Maxim Mrturisitorul despre astfel de cititori, i
fcnd o teologie a demonilor. Poate c cea mai mare lupt a printelui Serafim
a fost mpotriva unei astfel de teologii. Studiul amintit i Scrisorile ne dau
nenumrate exemple. Prin urmare, att el ct i ceilali prini sfini pe care ni i-
a dat Dumnezeu n aceste vremuri de pe urm nu trebuie s rmn o lectur
oarecare, ci trebuie urmai degrab. Dac nu i urmm, fie ne vom trezi
ortodoci autentici trind o ndoielnic ortodoxie a minii dup cum spunea
printele Serafim fie, dup cuvntul Mntuitorului, ne va fi nou mai ru
268

E NEVOIE DE APA CEA VIE. Sa nu dezertam de la lupta cea buna!
Publicat pe 01 Sep 2011 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Ce este pacatul?,
Crestinul in lume, Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Parintele
Teofan Popescu, Pentru tineri | | Print

Spiritul viu
Ierom. Teofan Popescu
O anumit mod a delsrii se ntinde tot mai mult n rndul tinerilor. Este ea
plcut lui Dumnezeu? Cu siguran nu. Exist o singur soluie pentru depirea
acestei stri de apatie (auto)impus: spiritul viu.
Un tnr spunea deunzi c, dei respect credina, acest lucru nu-l motiveaz
ndeajuns i, n general, viaa i se pare lipsit de sens, iar existena omului
contemporan i se pare c, n multe cazuri, se caracterizeaz prin stres i plictiseal.
Ar trebui poate s contientizm faptul c, credina cretin nu este doar un set
de adevruri fa de care ne manifestm respectul, n virtutea unei tradiii
motenite. Ea este, aa cum observ prinii filocalici, o permanent lupt i
frmntare a sufletului viu pentru a dobndi venicia. Dac aceast perspectiv
ni se pare prea nalt pentru cutrile noastre de acum, s ncepem atunci cu
lucrurile simple i fireti, care ne ajut s dobndim mai mult via n noi
nine.
Spre exemplu, s ncercm ct mai des s facem ceva pentru a-i ajuta pe cei din
jurul nostru, fr s urmrim, n vreun fel sau altul, un interes sau o rsplat.
Apoi, s ne strduim s fim sinceri i drepi, s nu ne lsm cuprini de
ipocrizie care nseamn, practic, uciderea contient a dragostei i a simplitii
celei ziditoare, cu care, n mod nativ, este nzestrat fiecare om de ctre Tatl ceresc.
n Romnia, moleeala sufleteasc se vdete nu numai prin alterarea relaiilor
interpersonale, ci i prin numrul mic de iniiative benefice, la nivel social i
comunitar, care s depeasc egocentrismul i interesele meschine, n favoarea
unei susineri a binelui comun romnesc. Este ngrijortoare, de asemenea,
abandonarea frecvent a luptei duse n Duhul Adevrului, o lupt pentru
adevr, dreptate i demnitate. Toate aceste constatri nu sunt menite s ne
mping ntr-o i mai mare delsare, ci ele au rolul de a ne trezi la realitate pentru a
cuta calea nsntoirii.
Se simte cu stringen nevoia unui medicament miraculos, a unui leac mai presus de
puterile noastre, pentru a putea iei la lumin. Despre acest medicament i-a
vorbit Mntuitorul femeii samarinence, dup cum aflm din Sfnta Evanghelie.
269

Domnul nostru Iisus Hristos i spune acesteia c El i poate da apa cea vie, iar
cel care va bea din ea nu va mai nseta n veac, cci apa pe care i-o voi da Eu se va
face n el izvor de ap curgtoare spre viaa venic (Ioan IV, 14). Ce este apa cea
vie? Este tocmai harul dttor de via, puterea lui Dumnezeu care se druiete
tuturor acelora care nu se mulumesc cu puinul unei viei duhovniceti
mediocre. Doar prin puterea harului mai poate nvia Romnia, aa cum s-a
ntmplat de attea ori n istoria noastr, atunci cnd romnii i-au luat n serios
rugciunea i pocina. ntr-un fel, vremurile tulburi de astzi sunt foarte
prielnice unei renateri duhovniceti, dac, avnd ncredere n ajutorul lui
Dumnezeu pentru a ne putea schimba, vom ti s ne smerim i s ne
recunoatem neputinele.
Este atta nevoie astzi, n Romnia, de oameni vii, de oameni jertfitori, de
oameni de cuvnt, de tineri angajai n rugciune i fapt! Tinerii au atta nevoie
astzi de modelele vieii autentice, pentru ca la rndul lor s poat deveni modele
ale bunei rnduieli. Preschimbarea noastr luntric prin descoperirea vieii n
Hristos, nu este posibil dac rmnem [doar] la abecedarul Ortodoxiei. S mergem
n profunzimile credinei de unde ne vin puterea, sensul, viaa i lumina
existenei noastre. S ne gndim, de pild, la cuvintele sfntului Paisie de la Neam:
cel care a gustat din harul rugciunii lui Iisus
nu va mai dori s aib n viaa acesta nimic altceva dect s se ndeletniceasc
necontenit cu facerea acestei rugciuni din paradis.
Cu alte cuvinte, a fi ortodox presupune o aezare a ntregii viei sub semnul
chemrii numelui lui Hristos, presupune o permanent mpreun-lucrare ntre
om i Dumnezeu.
S meditm, de asemenea, i la ceea ce spunea print
ele Dumitru Stniloae despre Taina Euharistiei:
Trupul lui Hristos pe care l primim n Sfnta mprtanie nu e alt Trup dect
cel primit de Fiul lui Dumnezeu din Sfnta Fecioar, dar ndumnezeit prin
nviere i nlare.
Semnele transfigurrii sufleteti, ale ndumnezeirii, sunt vdite n tnrul care se
mbogete de la izvorul Tainelor lui Hristos. Cnd tot mai muli tineri descoper,
prin lucrarea harului dumnezeiesc, frumuseea vieuirii n dreapta credin, atunci
nflorete ndejdea nvierii ntr-o comunitate, ntr-o ar. Atunci viitorul se
nsenineaz. Aadar, nu dezertai de la lupta cea bun, ci ascultai glasul Iubirii:
Eu sunt Lumina lumii; cel ce-Mi urmeaz Mie nu va umbla n ntuneric, ci va
avea lumina Vieii (Ioan VIII, 12).
270

Din revista CUVI NTE CATRE TI NERI (2010
CE VREA DUMNEZEU DE LA NOI? Cuvinte esentiale de trezire si de
indreptare de la Ieromonahul TEOFAN de la Putna
Publicat pe 08 Oct 2009 | Categorii: Biserica la ceas de cumpana, Hrana duhului /
PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Minuni si convertiri, Parintele Teofan Popescu,
Parinti de la Putna, Razboiul nevazut, Vremurile in care traim | | Print

Dac ar exista o sobornicitate real, nu simulat, foarte multe lucruri s-ar
rezolva. Neateptat de multe lucruri s-ar limpezi n Biseric, n sufletul nostru, n
familiile noastre, la locul de munc. Nu ne sftuim ntre noi. Nu ne ascultm ntre
noi. Lucrul acesta arat c, n fond, nu avem o gndire i o trire ortodox. n
momentul n care acceptm dialogul cu cellalt, acceptm s fim deschii, s fim n
mod real soborniceti; trebuie atunci s acceptm i faptul c putem grei. Revin
la duhul mndriei care ne stpnete pe toi: nu vrem s recunoatem c greim
i, de aceea, lucrurile nu pot merge bine () Exist, desigur, atacuri din exterior
mpotriva Bisericii, ns ele nu ar fi att de periculoase dac am ti s trim n
sobornicitate si n dragoste.

Interviu cu Ieromonahul TEOFAN de la Mnstirea Putna, aparut in nr. 6 al
revistei Presa ortodoxa
- Care sunt cele mai mari ncercri la care trebuie un cretin s fac astzi fa?
- Pentru a rspunde la o problem att de grea, am s apelez la cuvintele duhovni-
cului pe care l-am avut cnd eram n lume, Printele Sofian Boghiu. ncercnd s fiu
n duhul Printelui Sofian, a zice c cea mai grea ncercare de care ne lovim este
mndria noastr. Printele spunea de multe ori c omul de astzi a ajuns aa de
mndru, nct acest orgoliu este ca un fel de orbire i, de aceea, este foarte greu
s ai o discuie cu el pe nite teme mai realiste din punct de vedere al mntuirii.
Duhul mndriei este foarte rspndit. Problema mndriei este strns legat de ceea
ce a numi descretinarea sau secularizarea cretinismului.
Mitropolitul Ierothei Vlahos consider c cel mai grav aspect al secularizrii este
gndirea i trirea lumeasc a multora dintre ortodoci. n acest sens printele
Sofian ne spunea c la un moment dat, dei n lumea de astzi pare c nu s-ar
ntmpla nimic grav, n realitate este o lume foarte periculoas pentru cel ce cau-
t mntuirea, o lume care ne poate influena negativ dac nu struim cu toat
rvna n slujba credinei. Considera c, pentru a rezista, trebuie s facem n
271

continuu un efort pentru a tri ntr-un duh de smerenie, altfel e foarte greu s ne
dm seama de ceea ce se ntmpl.
- Dar dac ne-am referi la problemele care sunt la noi n ar
n primul rnd, ne confruntm cu problema lipsei sobornicitii. Dac ar exista o
sobornicitate real, nu simulat, foarte multe lucruri s-ar rezolva. Neateptat de
multe lucruri s-ar limpezi n Biseric, n sufletul nostru, n familiile noastre, la locul
de munc. Nu ne sftuim ntre noi. Nu ne ascultm ntre noi. Lucrul acesta
arat c, n fond, nu avem o gndire i o trire ortodox. n momentul n care
acceptm dialogul cu cellalt, acceptm s fim deschii, s fim n mod real
soborniceti; trebuie atunci s acceptm i faptul c putem grei. Revin la
duhul mndriei care ne stpnete pe toi: nu vrem s recunoatem c greim i,
de aceea, lucrurile nu pot merge bine.
i Printele Sofian observa aceast stare de egoism, de nepsare, aceast lips de
jertf pentru aproapele (care nu mai este, de fapt, aproapele), aceast lips a
crrii adic a iubirii de la unul la altul, toate fiind expresii ale unei credine
superficiale. Asemenea constatri sunt cu totul neateptate, dac ne raportm la
vechimea tradiiei ortodoxe din aceast ar. Exist, desigur, atacuri din exterior
mpotriva Bisericii, ns ele nu ar fi att de periculoase dac am ti s trim n
sobornicitate si n dragoste.
- Aceste atacuri venite din afara Bisericii i ndreptate mpotriva cretinismului ne
dor. Ce rspuns ar trebui s avem naintea lor?
- Este foarte important s ne rugm tot timpul s facem voia lui Dumnezeu.
Cineva m-a ntrebat, odat, de ce trebuie s reacionm noi, cretinii, n faa unor
asemenea provocri I-am rspuns c avem n calendar sfini voievozi i sfini
mprai care s-au implicat foarte concret n problemele societii din vremea lor.
Cumva, ei au greit? Trebuie vzut ce vrea Dumnezeu cu fiecare dintre noi la
momentul respectiv. Aici este marea tain a vieii noastre! Ce vrea Dumnezeu
s fac ntr-un anumit moment? Sunt perioade n care, ntr-adevr, trebuie numai s
ne rugm. n acelai timp, trebuie s ne gndim i la cealalt faet: poate, cumva,
Dumnezeu vrea ca eu s ies mai n fa i s spun anumite lucruri, iar eu zic: Nu, eu
trebuie s m rog i s stau linitit. Nu m intereseaz. Bine, m rog, dar totui
Dumnezeu vrea s fac ceva mai mult! Dumnezeu poate ateapt de la mine
anumite fapte concrete, prin care s-mi art credina. Nu suntem ntr-o stare
duhovniceasc bun dac nu cutm s mplinim voia lui Dumnezeu, chiar
dac zicem c ne rugm i citim cri duhovniceti. Sfntul Nicodim Aghioritul
ne recomand s ne osndim pe noi nine ct mai mult i ct mai des, i s nu-l
osndim pe aproapele, pentru a putea vedea mai bine voia lui Dumnezeu n via-
a noastr. S spunem i aceste cuvinte: Doamne, Tu lumineaz-mi mintea mea
cea proast i spurcat ce s fac acum, n clipa aceasta! Ajut-m s fac voia Ta.
272

Aceast rugciune sincer i repetat este imposibil s nu dea roade. Aceasta este
temelia i apoi vedem, de la caz la caz, cum s ne raportm la atacurile despre care
vorbeai. Este necesar i mpreun-sftuirea cu duhovnicul. Este necesar i
raportarea la tradiia Bisericii. S vedem ce gndesc Sfinii Bisericii, s fim n
acelai Duh cu ei.

- Sunt, deci, anumite momente cnd un bun cretin trebuie s fac ceva concret.
Referindu-ne acum la msurile de introducere a actelor electronice, cum ar trebui
s ne implicm n aceste probleme care ne frmnt pe toi?
- La Mnstirea Putna intrm n legtur cu oameni din toat ara i am observat c
sunt foarte muli cretini nemulumii de faptul c msurile de introducere a actelor
biometrice au fost luate fr s fie consultat populaia i fr s fie declanate
dezbateri naionale pe aceast tem. De aceea, mi se pare un lucru foarte binevenit
demersul de a se iniia un referendum prin care cetenii Romniei s poat s-i
spun punctul de vedere asupra acestei probleme. Am convingerea c nu numai
unii dintre ierarhii i duhovnicii de astzi ne atenioneaz asupra pericolului
acestui sistem de supraveghere electronic prin cipuri, ci i ceilali mari
btrni, exemple vii de trire duhovniceasc, care au trecut la Domnul n
ultimele dou decenii, ar fi spus acelai lucru dac aveau n fa toate
informaiile referitoare la cipuri care exist acum. Sunt convins c i Printele
Cleopa, i Printele Dumitru Stniloae, i Printele Ilarion Argatu, i Prinii Sofian
Boghiu, Iachint al Putnei, Ioanichie Blan, Gheorghe Calciu i alii ne-ar fi
ndemnat, de asemenea, la rugciune i fapt hotrt pentru a stopa
introducerea actelor biometrice n Romnia. Adevrul este unul singur i, orict
l-am ignora, el tot iese pn la urm la lumin.
- Sunt, din pcate, persoane care nu neleg aspectul teologic al acestei probleme.
- Este frapant asemnarea dintre capitolul 13 al Apocalipsei i ceea ce se
urmrete prin actele biometrice. Este evident, pentru cine s-a informat, c
aceste msuri nu sunt dect o etap si, n final, se urmrete implantarea
cipului n corpul uman. Ce prere avei despre reclamele care circul pe internet
despre cum va arta societatea viitorului, n care sunt artai tineri avnd cipul
implantat pe mna dreapt sau care cumpr din magazin diverse obiecte care au
toate cipuri, iar la ieire plata se face automat, sczndu-se automat costul mrfurilor
din contul care este memorat n cipul cumprtorului? Nu vi se pare c aceste
reclame ar trebui s aib drept motto versetele 16-17 din capitolul amintit,
unde ni se spune c fiara i silete pe toi s-i pun semn pe mna lor cea
dreapt sau pe frunte, nct nimeni s nu poat cumpra sau vinde, dect numai
cel ce are semnul, adic numele fiarei sau numrul numelui fiarei? Semnul des-
pre care se vorbete aici este traducerea grecescului care vine de la verbul
273

, ce nseamn i a inciza, a ntipri, a implanta... Iat nite asemnri
tulburtoare, care trebuie s ne pun pe gnduri. Citind aceste versete, ne ngrijo-
rm de pierderea mntuirii pentru cei ce vor cdea n acele timpuri, de
pierderea legturii personale cu Hristos i cu aproapele, nu doar de pierderea
libertii.
- Reprezentanii Ministerului de Interne spun c este vorba doar despre nite simple
cipuri pasive, n care vor fi nregistrate datele existente pe actele de identitate.
- Mi se pare c problema nu este pus corect. Noi, ca simpli ceteni, neavnd nici
cunotinele necesare, nici aparatura adecvat, nu vom putea verifica ce fel de
cipuri sunt introduse n actele noastre, nici nu vom putea controla n orice
moment dac nu s-a modificat cumva coninutul memoriei acestor cipuri.
Statul nu ne ofer suficiente garanii de protecie pentru a nu deveni o prad
uoar n faa a ceea ce unii analiti numesc terorism electronic. Chiar dac,
ntr-o prim etap, s-ar introduce nite simple cipuri pasive, tot nu este un lucru bun,
ntruct se va deschide o porti spre cmpul uria de aplicaii ale
microcipurilor spre controlul vieii private a fiecrui cetean.
Cei ce i nchipuie c vor scpa ieftin i nu vor primi acte biometrice fiindc sunt
oameni de ncredere ai sistemului, se neal. S nu se amgeasc! Chiar dac,
pentru o perioad, unii nu se vor afla sub lupa electronic, n schimbul dirijrii i su-
pravegherii majoritii cetenilor, n cele din urm acest sistem mai ru dect cel
comunist se va ntoarce mpotriva tuturor i va avea un singur ctigtor: diavolul.
Vom fi cu toii prini ntr-o uria pnz de pianjen! Aa c propun s lucrm
cu nelepciune, s lsm deoparte orgoliile personale, s terminm odat cu
certurile acestea sterile i s ne strduim s fim unii, pentru a nu lsa s fie pus
n micare tot acest carusel.
- Din pcate, sunt duhovnici care nu dau blagoslovenie fiilor duhovniceti s aib o
anumit misiune n aceast situaie, cum ar fi strngerea de semnturi pentru
referendum sau distribuirea de materiale informative i brouri.
- Mai nti, trebuie s avem rbdare i s nu judecm. La nceput, nici eu nu
nelegeam despre ce este vorba n scandalul acesta al microcipurilor! Noi, preoii, i
cluzim pe cei care se spovedesc pe o cale duhovniceasc, i nvm cum s se
roage, cum s lupte cu pcatul. Pot ns aprea diverse probleme din viaa
cetii n privina crora nu avem competena s ne pronunm. De aceea, este
mai prudent s amnm un verdict tranant i s ncepem s ne informm.
Printele Arsenie Papacioc, ntr-o prim faz, referindu-se la problematica cipurilor,
a fcut un apel la rugciune, la dreapt-socoteal, i a spus c nu se pricepe la aceste
chestiuni tehnice. Dup ce s-a informat, a spus c ne aflm la nceputul unor
vremuri foarte grele i c este bine s luptm mpotriva introducerii actelor
biometrice n Romnia.
274

Revin la ce am spus la nceput, la problema sobornicitii. Nu este bine s ne
suprm, nu este folositor s vorbim de la distan cu fiii duhovniceti, ca i
cum ei nu ar ti nimic, ca i cum noi am tri n nite sfere duhovniceti foarte
nalte, iar ei, simpli muritori, nu trebuie s aib dreptul, nu trebuie s aib
curajul s ne atrag atenia n vreun fel sau altul. Diveri credincioi sunt
tulburai datorit unor atitudini mai dure ale duhovnicilor atunci cnd fiii
duhovniceti abordeaz problema cipurilor i spun c trebuie fcut ceva. Bineneles
c i din partea fiilor duhovniceti este necesar cuviin i smerenie, un anumit
respect, fiindc sobornicitatea nu poate funciona dac exist arogan, tupeu sau
ncpnare prosteasc. Trebuie s existe, n primul rnd, dragoste.
Dac nu reuim ca n relaia aceasta, duhovnic fiu duhovnicesc, s fim ntr-un
duh ortodox, care nseamn via, rugciune i dragoste, este foarte greu s mai
vorbim despre alte proiecte de misiune ortodox. Eu cred c problema aceasta a
actelor cu cip are o btaie foarte lung i, repet, ne va afecta pe toi cei din Romnia
la un moment dat. Cu ct ne trezim mai din timp i luptm pentru a amna acest
deznodmnt, cu att este mai bine.
- Ne amintim c Printele Iustin, n primul mesaj n privina actelor electronice,
spunea: este vremea muceniciei. Cum s dobndim curajul de a-L mrturisi pe
Hristos?
- A rspunde scurt: printr-o credin vie, prin mult rugciune.
Introducerea actelor biometrice - prin efectele pe care aceste msuri le vor avea
n timp - mi se pare cea mai grav problem de care ne lovim dup 1990. S-a
afirmat de mai multe ori n presa noastr c suntem prima ar din lume n care ni se
iau amprentele nu numai de la degete, ci i cele oculare pentru a fi introduse n
microcipurile de pe paapoarte, buletine i permise de conducere. S ne gndim cu
seriozitate la acest aspect! De ce a ngduit Dumnezeu s se ajung la aceste
msuri umilitoare? nseamn c avem o vin. Mi se pare foarte important, n
acest moment, s ne lum un canon zilnic de rugciune pentru ara noastr,
pentru acest neam. Att ct poate fiecare: unul s fac cinci metanii, unul Paraclisul
Maicii Domnului, unul s zic: Doamne Iisuse Hristoase, iart-ne, am greit!
Miluiete neamul romnesc i ara noastr! S spun aceast scurt rugciune de
cinci ori, de zece ori, de cte ori poate. Lucrul acesta s fie fcut ntr-un duh de
pocin, att pentru pcatele noastre, ct i pentru pcatele ntregului neam. S
folosim din plin armele noastre: postul i rugciunea. Acestea sunt armele cele
mai importante n acest rzboi. S facem o rugciune zilnic pentru toi cei ce s-au
implicat n aceast lupt, ca s ne sprijinim unii pe alii. S ne rugm i pentru cei ce
vor s experimenteze pe noi tot acest sistem de supraveghere electronic, ca s-i
lumineze Dumnezeu, s-i mbuneze, s-i ajute s mearg pe calea Adevrului.
275

Avnd o credin lucrtoare i dreptul la libertate, care sunt cele mai mari daruri de
la Dumnezeu, trebuie s ne implicm ntr-o lupt deschis pentru organizarea unui
referendum referitor la actele de identitate cu cip. Nu este firesc s fim complexai i
lipsii de curaj. Lupta mpotriva introducerii actelor biometrice este i o lupt pentru
aprarea statului democratic. Cred c, dac vom tcea acum, vom fi clcai n
picioare i, mai mult dect att, vom rspunde n faa lui Dumnezeu fiindc nu
am mrturisit adevrul. S avem ns fapta mpreun cu rugciunea i cu
dragostea. S nu ne credem mai buni dect ceilali. Aceasta este o ispit foarte
mare! mi amintesc ce mi-a povestit Printele Sofian. Era n nchisoare i nite
gardieni i bteau joc de el, l bteau, l njurau, l ironizau. Iar printele se ruga cu
putere i zicea: Doamne, dac eu a fi mai bun, i ei ar fi mai buni! i simea o
pace sufleteasc extraordinar. Aa ar trebui s gndim i noi: Doamne, dac noi
am fi mai buni, dac am avea mai mult dragoste, mai mult rugciune, mai
mult pocin, ceilali ar nelege gravitatea acestei probleme. Dar, pentru
pcatele noastre, nu reuim s ne facem nelei.
- Ce ne putei spune despre tendina de a adapta Ortodoxia la duhul lumesc?
- mi este team c dac vom adapta prea mult Ortodoxia la duhul lumesc i vom
pregti pe oameni, ncetul cu ncetul, pentru apostazie. i nu tiu cum vom da
socoteal atunci n faa lui Dumnezeu. Tradiia, predania Bisericii nu este ceva
nvechit. Dimpotriv, este lucrul cel mai actual, cel mai viu la care poate avea acces
un cretin. Tradiia este mediul n care ne putem dezvolta cu naturalee. n momentul
n care o falsificm, atunci i derutm complet pe credincioi i i pierdem.
Adaptarea credinei la duhul lumesc cred c apare atunci cnd suntem
preocupai de tot felul de proiecte avnd coloratur cretin i lsm deoparte
principala frmntare pe care ar trebui s o avem: cum s dobndim Duhul
Sfnt, n sensul n care vorbesc Sfntul Serafim din Sarov sau Sfntul Simeon Noul
Teolog.
Mi-a ajutat Dumnezeu i am cunoscut ndeaproape doi reprezentani de anvergur ai
Ortodoxiei romneti, pe Printele Sofian Boghiu i pe Academicianul Virgil
Cndea.
n ultimii ani de via, cartea de cpti a domnului Cndea era, dup Biblie,
Patericul egiptean. ntr-o discuie, el te purta prin toat filosofia i istoria religiilor,
prin tiin i teologie, cu o lejeritate neateptat. Avea o memorie extraordinar,
ns cartea sa de suflet rmnea Patericul egiptean. Simea n profunzime Patericul
i tia pasaje ntregi pe dinafar. Mi-a mrturisit c abia dup 1990 a putut s se
angajeze cu putere ntr-o munc de cercetare a scrierilor filocalice, crora le-ar fi
nchinat toat viaa, dac nu ar fi fost regimul comunist. Acest contact cu scrierile
Sfinilor Prini, legtura cu Dumnezeu printr-o rugciune fierbinte, l ajutau
s aib o gndire ortodox.
276

Despre Printele Sofian, ce s mai vorbesc? Mi-a zis Printele Macarie de la Pasrea
la un moment dat: N-ai s te mai ntlneti niciodat cu aa ceva! Fii atent la tot
ce spune! Se simea, efectiv, puterea rugciunii din el. Erau ucenici care mr-
turiseau c ajungea doar s stea la rnd ca s se spovedeasc i simeau cum dobn-
deau, dintr-o dat, o limpezire a rugciunii inimii, numai fiindc stteau acolo, n
preajma Printelui Sofian. Aceste dou exemple ne arat c poate exista i n zilele
noastre o Ortodoxie curat, care s nu fac compromisuri cu duhul lumesc.
Aceast Ortodoxie o ateapt de la noi credincioii, aceast Ortodoxie o ateapt i
cei de alte credine, din ntreaga lume, care l caut cu sinceritate pe Dumnezeu. La
un moment dat, au ajuns la Printele Sofian nite asiatici, care nu aveau nici o
legtur cu cretinismul. Doar puin au vorbit cu printele i l-au privit. Apoi au
spus: Am vrea s mai venim aici, pentru c n religiile noastre n-am ntlnit
niciodat un asemenea om!
- Muli ne simim dezndjduii vznd vremurile grele pe care le trim. Printe,
dai-ne un cuvnt de mbrbtare.
- Dezndejdea este dovada Ortodoxiei lumeti pe care o trim. Toate ncercrile
acestea, care apar ntr-o societate secularizat, nu trebuie s ne demobilizeze.
Dimpotriv! Cu att mai mult ar trebui s ne sporeasc rvna pentru
rugciune, pentru viaa duhovniceasc, pentru mpria lui Dumnezeu.
Printele Sofian povestea despre duhovnicul su, Printele Ioan Kulghin, care a fost
prins i dus n lagrele din Rusia i care avea rugciunea inimii. Printele Ioan,
chiar n acele condiii mizere, ngrozitoare, ale deteniei bolevice, era luminos
si linitit. l ntrebau alii: Cum poi fi linitit cnd vezi c acetia ne omoar? Iar
printele rspundea: Dac-L am pe Hristos, am totul! n vremurile grele,
rugciunea inimii este o necesitate vital pentru fiecare credincios.
Dezndejdea este o capcan a diavolului, i o putem ocoli printr-o via
luminoas n Hristos. S tii c exist oameni din toate categoriile sociale care au,
cu adevrat, o via luminoas, o via mbuntit. S-l avem model pe Sfntul
tefan cel Mare, care a fost un lupttor. Cred c este un model foarte actual n si-
tuaia n care suntem astzi, fiindc este o situaie n care trebuie s fim lupttori, nu
avem de ales, i n acelai timp este necesar s ne adpm de la izvoarele
Ortodoxiei pentru a prinde putere, aa cum fcea Sfntul tefan cel Mare.
Sfntul tefan avea cu adevrat rvn pentru Hristos. El avea, prin puterea
harului dumnezeiesc, o credin lucrtoare, o smerenie, un echilibru.
S tii c Dumnezeu si Sfinii Si lucreaz cu putere printre oameni i n zilele
noastre. i acum au loc minuni. Am s amintesc doar dou dintre ele.
n anul 1995, un tnr demonizat s-a vindecat la Mnstirea Putna dup ce a
atins moatele Sfntului Ghenadie. La un moment dat, acestui tnr, cnd nu era
nc vindecat, i-au aprut cei trei sfini ocrotitori ai Putnei: Sfntul tefan cel
277

Mare, purtnd sabie, Sfntul Ghenadie i Sfntul Ilie Iorest. Acesta din urm l-a
binecuvntat pe tnr i i-a spus: Suntem cu tine! Suntem toi trei aici!
De asemenea, acum cteva luni am slujit la nmormntarea unei femei de 80 de
ani din Rdui. Cu o sptmn nainte ca aceasta s treac la Domnul, ea a
murit i a nviat de dou ori, pe cnd era n spitalul din ora. Apoi le-a povestit
celor din jur ce a vzut. Printre altele, ea spunea: Dac ai ti ce frumos este
dincolo i n ce noroi trim aici, pe pmnt!
Cnd ne lovim de greuti foarte mari, atitudinea noastr s fie aceast via
luminoas ntru Hristos, n care tot timpul s tnjim dup mpria lui
Dumnezeu! S cerem n permanen ajutorul lui Hristos. i s avem n minte c
Dumnezeu ne iubete aa cum suntem, cu toate pcatele i greelile noastre, i
c El ateapt pocina noastr.
Dumnezeu s-i binecuvinteze, s-i lumineze i s-i ntreasc pe toi cretinii din
ar, i s nu uitm c, prin viaa noastr, trebuie s-L mrturisim pe Hristos.
Interviu realizat de Raluca Tnseanu
Nu este cel ce intelege, nu este cel ce cauta pe Dumnezeu
Publicat pe 04 May 2011 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Hrana duhului /
PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Portile Iadului, Profetii si marturii pentru
vremurile de pe urma, Sfantul Ignatie Briancianinov, Vremurile in care traim | |
Print

Sfantul Ignatie Briancianinov: Cugetare la apusul soarelui
(fragment)
() Acum, cand s-au inmultit cei bogati in stiinte, arte, in tot ce este material,
acum a lipsit cel cuvios (Ps. XI, 1). Sfantul Duh, privind la fiii oamenilor,
cautand vas vrednic in aceasta ceata de insi ce se numesc pe sine educati,
cultivati, ortodocsi, rosteste asupra lor, cu amaraciune, osanda:
Nu este cel ce intelege, nu este cel ce cauta pe Dumnezeu. Toti s-au abatut,
impreuna netrebnici s-au facut; nu este cel ce face bunatate, nu este pana la unul.
Groapa deschisa gatlejul lor, cu limbile lor vicleneau; venin de aspida sub buzele
lor, a caror gura de blestem si de amaraciune este plina; grabnice sunt picioarele
lor a varsa sange; sfaramare si nevoie intru caile lor, si calea pacii nu au cunoscut.
Nu este frica lui Dumnezeu inaintea ochilor lor (Rom. III, 11-18).
278

Iata pricinile din care Duhul lui Dumnezeu Se instraineaza de noi, in vreme ce
El este adevarata mostenire a crestinilor adevarati, dobandita pentru toti noii
israiliteni de catre Atotsfantul lor Incepator de neam. Duhul lui Dumnezeu Sfant
este si odihneste doar in sfinti, care s-au rastignit lumii, care au rastignit trupul ca
patimile si poftele (Gal. V, 24). Inca din Vechiul Legamant s-a vestit cu privire la El:
Nu va ramanea Duhul Meu in oamenii acestia in veac, pentru ca trupuri sunt
(Fac. VI, 3). i Acest Duh Atotbun, Care in Biserica primelor veacuri S-a pogorat
asupra lui Cornelie, care era numai catehizat prin cuvantul crucii, umplandu-l de
felurite daruri duhovnicesti, Se departeaza de noi, care suntem deja spalati prin
botez, si care ne socotim credinciosi si ortodocsi; Se instraineaza, chiar daca El,
Dumnezeu fiind, nu e partinitor; Se instraineaza ca sa nu ne faca mai pacatosi
prin adaugarea la celelalte pacate ale noastre a unui pacat greu: jignirea prin
care e jignit si silit sa Se departeze de la noi Sfantul Duh (Efes. IV, 30; 1 Tes. V,
19).
Razele Soarelui Dreptatii nu cad acum drept asupra omului! Din pricina intaririi
vietii materiale, trupesti, rar, rar se mai afla pe pamant vreun vas viu al
Sfantului Duh. Inimile oamenilor s-au facut neinstare, din pricina necuratiei
lor, a primi nemijlocit si a purta scrisul Lui; de aceasta s-au facut mai in stare ca
inimile table nefacute de mana materia fara viata, care cel putin nu e spurcata cu
pacatul.
Unde odihnesc acum cuvintele Duhului? In cartile Dumnezeiestilor Scripturi si ale
sfintilor bineplacuti ai lui Dumnezeu, in cartile scrise la indemnul si sub insuflarea
Sfantului Duh. Duhul Sfant le impartasea alesilor sai felurite daruri duhovnicesti, le
randuia felurite slujiri. Pe unii ii ungea spre proorocie, pe altii spre apostolie, pe
altii spre a pastori si a invata, pe altii spre a fi mucenici pentru Hristos, pe altii
spre a se curati pe sine prin nevointele calugaresti. Felurite daruri, felurite slujiri
insa temeiul, izvorul, e unul singur: Duhul Sfant, Care imparte darul fiecaruia,
randuieste slujirea fiecaruia potrivit voii si stapanirii Sale, ca un Dumnezeu. i
cartile sfintilor lui Dumnezeu au fost scrise de vase ale Duhului cu felurite daruri si
felurite slujiri au fost scrise toate sub insuflarea ori sub inraurirea Sfantului Duh.
Sfantul Duh arata inca de pe aici treapta de slava a templelor Sale vii, stralucind
dintr-unul mai luminos, iar dintr-altul mai putin. Asa cum stelele cerului vazut se
deosebesc (1 Cor. XV, 42) una de alta in slava, asa si sporirea duhovniceasca a
sfintilor lui Dumnezeu, care stralucesc pe cerul Bisericii, este deosebita. Pe potriva
sporirii lor duhovnicesti este si lumina pe care o raspandesc cartile scrise de dansii
insa toate sunt pe cer, toate raspandesc lumina, buna mireasma a Sfantului Duh.
Tocmai aceste carti sunt lumina razelor Soarelui Dreptatii Care apune, randuita de
Atotbunul Dumnezeu spre luminarea celor din urma ceasuri ale zilei crestine.
Fratilor! Sa cercetam, dupa porunca Mantuitorului, semnele vremurilor, pentru
a caror necunoastere fariseii sunt infierati de Domnul (Mt. XVI, 3). Sa luam
279

aminte cum se cuvine la povata Mantuitorului, Care le spune iudeilor din vremea
Lui:
I nca putina vreme Lumina cu voi este: umblati pana cand aveti Lumina, ca sa nu
va cuprinda pe voi intunericul - ca cel ce umbla intru intuneric nu stie unde merge.
Pana cand aveti Lumina, credeti in Lumina, ca sa fiti fii ai Luminii (In. XII, 35-
36).
Cu credinta sa ne indeletnicim cu citirea cartilor scrise de sfintii bineplacuti ai lui
Dumnezeu, culegand din ele lumina si viata pentru suflet. Sa ne indepartam, ca de
o otrava omoratoare, de cartile scrise dintr-un izvor puturos si tulbure, din ra-
tiunea cea cu nume mincinos aceasta mostenire a firii omenesti cazute, ce prin
caderea ei s-a apropiat de ingerii cazuti. Ca sa nu mai fim prunci, ne indeamna
Apostolul, invaluindu-ne si purtandu-ne de tot vantul invataturii, intru minciuna
oamenilor, intru viclesugul spre mestesugirile inselaciunii (Efes. IV, 14).
Vin, mai cumplite decat valurile potopului care a inghitit candva intreaga lume
pierzand tot neamul omenesc, vin valurile minciunii si intunericului, inconjoara
lumea din toate partile gata sa o inghita, starpesc credinta in Hristos, surpa
imparatia Lui pe pamant, inabusa invatatura Lui, vatama obiceiurile, tampesc
si nimicesc constiinta, intinzand domnia atotraului stapanitor al acestei lumi.
Unde este acea fericita arca asemenea cu arca dreptului Noe, unde sa putem
scapa de valurile ce navalesc din toate partile, unde sa putem afla mantuire
neindoielnica? Arca aceasta e Sfanta Biserica, ce pluteste peste valurile potopului
duhovnicesc si in noaptea intunecoasa, inviforata, cumplita, este calauzita cu
seninatate si tarie in calea sa de catre luminatorii ceresti: scrierile sfintilor
bineplacuti ai lui Dumnezeu. Stralucirea acestor luminatori ceresti nu poate s-o
ascunda nici o negura, nici un nor.
Arca va ajunge la limanul vesniciei fericite, aducandu-i cu bine acolo pe toti cei ce i-
au incredintat mantuirea lor.
Cel care va dispretui aceasta arca, cel ce isi va inchipui, din oarba trufie si
parere de sine, ca poate sa strabata valurile cumplite in barca subreda a mintii
sale, cel care va dispretui smerita ascultare fata de Biserica cea adevarata, care
se va sui in alte corabii, vatamate de invataturile mincinoase, roase de amagirea
sarpelui viclean, cel ce va lepada calauzirea Sfantului Duh, ori se va calauzi
doar cu raceala si fatarnicie dupa Sfanta Scriptura, singura in care se afla
invatatura Duhului, acela va pieri.
Pana cand aveti Lumina, credeti in lumina, ca sa fiti fii ai Luminii. Amin.
(in: Sfantul Ignatie Briancianinov, Experiente ascetice, Editura Sophia,
Bucuresti, 2009)
280

GARBOVIREA NEVAZUTA ADANCUL NESTIUT AL PATIMILOR
Publicat pe 06 Dec 2008 | Categorii: Ce este pacatul?, Hrana duhului / PREDICI SI
CUVINTE DE FOLOS, Jean-Claude Larchet, Psihologie si psihoterapie
duhovniceasca, Razboiul nevazut, Vindecarea femeii garbove | | Print

In starea de cadere in care se afla, toti oamenii sufera de patimi intr-o masura sau
alta, adica sunt bolnavi din punct de vedere spiritual. Dar cel mai adesea ei nu-si
cunosc nici caderea, nici boala.
Indeobste, dupa cum spune Sfantul Macarie Egipteanul, oamenii nu stiu ca firea lor
boleste din pricina acelui rau dintai al neascultarii, care a razbatut pana la noi:
Lumea cea vazuta, de la imparati pana la cersetori, este intr-o neincetata
tulburare, dezordine si lupta si nimeni nu cunoaste pricina. Or, este vadit ca raul
care a intrat in lume prin neascultarea lui Adam, este centrul tuturor relelor si
cauza mortii. Pacatul care a intrat in lume prin Adam si care este ca o putere si o
esenta a lui Satan, a semanat toate relele. El lucreaza in ascuns in omul cel launtric
si in mintea lui si-l razboieste cu gandurile. Oamenii nu stiu ca fac aceasta impinsi
de o putere straina, socotesc ca ele sunt lucruri firesti si ca din propria lor
socotinta le fac [...]. Astfel, lumea sufera de patimile cele rele si nu stie.
Sfantul Simeon Noul Teolog, la randul sau, constata:
Suntem atat de stapaniti de patimi si am ajuns intr-o asemenea intunecare si
nestiinta, incat nu mai simtim starea in care ne aflam, nu mai stim nici macar ca
faptuim cele rele.
Lumina sufletului s-a intunecat intr-atat, incat nu mai vedem cat de ranit si
sfasiat este el, spune un Parinte.
Lui Eusebiu, care-l intrebase pentru ce oamenii se straduiesc sa se vindece de bolile
trupesti, dar nu se ingrijesc deloc de bolile sufletului lor, Ioan din Singuratate ii
raspunde ca, din pricina pacatului,
nu mai pot sa vada si sa priceapa nimic, fiind ca niste morti, nesimtitori la starea
lor launtrica.
Ca cei ce suntem in aceste boli [ale patimilor], nu putem sa le descoperim, fie din
pricina neputintei, fie din pricina adancii lor inradacinari in noi.
Sfantul Isaac Sirul remarca faptul ca
multi fiind bolnavi, nu stiu nici macar ca sunt bolnavi
281

si
cei mai multi dintre oameni, bolind [de patimi] se dau drept sanatosi.
Sfantul Ioan Gura de Aur spune si el ca cel care s-a predat pacatului, asemenea
celui ametit de betie, nu stie deloc ca este bolnav.
Iar in alta parte spune limpede:
Ce-i mai groaznic este ca noi nici nu ne mai dam seama de pacatele care ne
stapanesc [...]. Din pricina nesimtirii in care am ajuns, nu ne mai deosebim intru
nimic de nebunii care spun si savarsesc fara frica fapte pline de primejdie si de
rusine. Nu le este rusine deloc de faptele si de cuvintele lor, ba, dimpotriva, se mai
si lauda cu ele.Se cred mai sanatosi decat cei cu adevarat sanatosi. Asa suntem si
noi. Ne purtam cum se poarta oamenii bolnavi, dar nici macar nu simtim ca suntem
bolnavi.
Nestiind ca-i bolnav, omul cazut nu se ingrijeste de sanatatea sa si crede ca n-are
nevoie de tamaduire. Numerosi sunt cei care pentru ca nu si-au simtit patimile,
nu s-au ingrijit nici de tamaduirea lor, constata Sfantul Isaac Sirul. Ei se
impotrivesc tratamentului duhovnicesc.
Cum va primi sa fie vindecat cel ce nu crede defel ca zace in boala sau cadere?,
se intreaba Sfantul Simeon Noul Teolog. Or, cel care nu-si cunoaste starea in care se
afla nu face altceva decat sa si-o inrautateasca.
Boala cea mai rea este aceea care macina pe om fara ca el s-o stie,
ne atrage atentia Sfantul Ioan Gura de Aur, care, in alta parte, spune in acelasi sens:
a nu se cunoaste omul pe sine este culmea nebuniei si a patimilor.
Chiar daca incepe sa inteleaga care-i este adevarata fire si, asadar, sa-si vada
decaderea, adancurile fiintei sale launtrice nu i se descopera omului pe data.
Crestinul insusi, care primeste prin credinta si prin harul Duhului Sfant puterea de a
se cunoaste, nu-si vede de la inceput toate patimile care zac in el, caci pentru aceasta
se cere multa nevointa. Nici cel care se straduieste sa le cunoasca si sa scape de
ele nu si le cunoaste pe toate; unele ii raman multa vreme ascunse, iar pe altele
si le stie numai in parte. Sfantul Macarie Egipteanul spune in nenumarate randuri
ca raul mostenit prin pacatul stramosesc a cuprins intreaga faptura a omului, iar
radacinile lui sunt foarte adanci. Demonii isi implinesc lucrarea lor mai cu seama
in adancul inimii si de aceea ea ramane ascunsa si nevazuta.
282

Sarpele care te-a ucis se cuibareste in partea cea mai profunda a mintii si in
adancul cugetelor tale, in asa-zisele camari si ascunzisuri ale sufletului. I ntr-
adevar, inima este un abis.
Cata vreme nu implineste toate poruncile lui Hristos, omul nu-si cunoaste deloc
patimile sau le cunoaste numai in parte, pentru ca, asa cum talcuieste Sfantul
Simeon Noul Teolog, are ca un val asezat peste inima (cf. 2 Cor. 3, 15-16), care-l
impiedica sa se vada asa cum este. Evagrie, Sfantul Ioan Casian si Sfantul Maxim
Marturisitorul vorbesc despre patimile ascunse in inima, iar Ioan din Singuratate,
despre miscarile ascunse ale inimii si relele tainuite, despre fiinta ascunsa a
omului sau despre lucrurile ascunse in adancurile inimii. Sfantul Ioan Scararul, la
randul sau, vorbeste despre intunecarea dinauntru cea nevazuta. Sfantul
Grigorie cel Mare vorbeste si el despre patimile ascunse in cutele cele mai
tainuite ale inimii
Nenumarate patimi zac in sufletele noastre fara ca noi sa le cunoastem, spune
iarasi Evagrie. Sfantul Maxim Marturisitorul, Sfantul Talasie si Sfantul Isihie
Sinaitul reiau aceasta afirmatie aproape cuvant cu cuvant. Sfantul Ioan Casian, in
aceeasi perspectiva, face aluzie la semintele pacatelor care incoltesc in adancul
inimii, ramanand ascunse in tainitele lui. Marcu Ascetul spune ca patimile ascunse
in inima sunt asemenea serpilor care se furiseaza prin case si vorbeste despre
poftele ce zac inlauntrul inimii si se misca cu putere. El arata ca orice patima,
chiar foarte veche, la cel ce nu s-a curatit deplin consta din predispozitii latente
care se manifesta atunci cand afla bun prilej. El vorbeste astfel despre gandurile
rele care zac in noi, despre gandurile ascunse pe care le adapostim in noi,
despre roiul patimilor ascunse inlauntru. Dintre acestea, el pune in evidenta
uitarea, nepasarea trandava si nestiinta, patimile cele mai adanci si mai
launtrice, care zac in adancurile inimii, pacate rele necunoscute celorlalti si
socotite ca nici n-ar fi rele, dar care sunt mai stricacioase decat celelalte. Chiar
Apostolul Pavel vorbeste despre cele ascunse ale inimii (1 Cor. 14, 25) si despre
cele ascunse ale oamenilor (Rom. 2, 16). Iar Psalmistul I se adreseaza astfel lui
Dumnezeu:
Gresalele, cine le va pricepe? De cele ascunse ale mele curateste-ma (Ps. 18,13).
Omul isi cunoaste patimile pe masura sporirii sale duhovnicesti. Celui care
traieste departe de Dumnezeu, ele ii raman cu totul ascunse ori le vede numai
cand se manifesta in mod grosolan sau cu violenta.
Insa cel ce se apropie de El si-I implineste poruncile, le vede tot mai limpede, in
lumina Duhului Sfant. In aceasta privinta, e mare deosebirea intre omul pacatos, cu
totul orb in fata patimilor, si cel care sporeste in nevointa. Cel dintai nu-si vede
patimile pana cand acestea nu intrec masura pacatoseniei celor din preajma sa;
283

privirea nevoitorului insa le zareste pe cele ascunse in cele mai adanci tainite
ale inimii sale.
Cata vreme cineva este tinut de lucrurile cele vazute ale acestei lumi, este
incurcat cu diferite legaturi pamantesti si este antrenat in patimile cele rele, nici
macar nu stie ca inauntrul sau mai exista o lupta, o batalie si un razboi. Abia
atunci cand omul se ridica la lupta si se elibereaza de legaturile vazute ale acestei
lumi [...], cand incepe sa staruiasca in poruncile Domnului, lepadandu-se de lumea
aceasta, abia atunci poate sa cunoasca lupta cea launtrica a patimilor, care se
ridica in el, razboiul cel launtric si cugetele cele viclene. Daca nu se ridica la lupta,
dupa cum am spus mai inainte, daca nu se leapada de lume, daca nu se dezbara
din toata inima de poftele cele pamantesti si daca nu vrea sa se lipeasca cu totul de
Domnul, nu cunoaste vicleniile ascunse ale duhurilor rautatii, nici patimile cele
ascunse in el, ci este strain de el insusi, nestiind ca poarta in sine rani si patimi
ascunse.
Pentru a ne face sa intelegem deosebirea dintre ochiul fin al celui care duce razboi
duhovnicesc si orbirea celui care nici nu stie ca exista un astfel de razboi,
Sfantul Ioan Casian se foloseste de o comparatie foarte lamuritoare:
Sa presupunem ca au intrat intr-o casa mare, cu multe lucruri, unelte, vase, doi
oameni: unul cu vederea buna, iar altul bolnav de ochi. Cel ce nu poate vedea totul
va spune ca in casa nu sunt decat dulapuri, paturi, scaune, mese si altele pe care le-a
identificat nu atat cu ochii, cat pipaindu-le. Dimpotriva, cel cu ochi sanatosi vede
chiar si cele mai ascunse lucruri si spune ca in acea casa sunt multe si nenumarate
alte lucruri mici. Acestea, daca ar fi stranse gramada, ar egala sau ar intrece prin
multimea lor pe cele putine, pe care le pipaie cel cu vederea slaba. Asa sunt sfintii,
care sunt, ca sa zic asa, vazatori. Ei, avand cea mai mare dorinta de desavarsire,
chiar pe acelea pe care ochii intunecati ai mintii noastre nu le vad, le surprind
in ei repede si le osandesc foarte aspru. Cei ce nu si-au patat constiinta cu nici
cel mai mic pacat, tot asa cum se vede bine un neg pe o piele alba ca zapada, se
socotesc plini de multe pete [...]. Dimpotriva, cei care isi acopera ochii inimii lor cu
vesmantul gros al patimilor si, potrivit cuvantului Mantuitorului, vad fara sa vada
si aud fara sa auda si sa inteleaga (Mt. 13, 13) abia daca vad in adancul inimii
lor pacatele mari si aducatoare de moarte; cum ar putea ei sa vada cum se
strecoara gandurile vinovate sau acele porniri ascunse si necurate ale
desfranarii, care atata mintea prin usoare si viclene ispite. Ei nu pot sa-si
priveasca cu vedere limpede robia sufletului lor.
Dintre toate patimile, mandria intuneca cel mai mult constiinta omului si-l face
sa nu-si cunoasca bolile sufletului, nici pe cele mici si tainuite, nici pe cele mari
si vadite. Trufia pricinuieste uitarea pacatelor, spune Sfantul Ioan Scararul.
284

Multi dintre cei mandri nu se cunosc pe ei insisi socotind ca sunt nepatimasi, si-
au vazut saracia virtutii in ceasul iesirii din viata.
Mandria este cea care duce pe om la indreptatirea de sine, dupa cum spun
Parintii, care-l face sa nu-si recunoasca pacatul si sa nu fie constient de el.
Se intampla ca insusi omul duhovnicesc nu-si cunoaste patimile, pentru ca adesea,
dupa cum arata Sfantul Maxim Marturisitorul, ele se afla in stare de nelucrare
(anergesia) sau, altfel spus, sunt inactive ori dormiteaza. Nemiscarea lor
indelungata il face chiar pe cel veghetor sa se socoteasca lipsit sau izbavit de ele.
I ar atunci, pacea sufletului sau nu este altceva decat o mare inselare.
Intr-adevar, pe langa pacea pe care o rodeste nepatimirea, la care se ajunge pe
culmile nevointei, cand omul este cu adevarat izbavit de orice patima, exista,
dupa cum arata Evagrie, o stare de pace mincinoasa, care rezulta din retragerea
demonilor, atunci cand acestia sunt siguri ca in fapt bietul suflet se afla in
stapanirea lor. De pilda, atunci cand fie slava desarta, fie mandria iau locul
tuturor celorlalte patimi.
Se mai poate ca, prins in multimea si agitatia treburilor lumesti, omul sa nu-si
simta patimile, preocuparile de zi cu zi impiedicandu-l sa-si cunoasca starea.
Prin trup, sufletul e distrat si uita de patimi,
spune, in acest context, Avva Dorotei; insa, spune tot el,
sa vina careva dintre voi, sa-l inchid intr-o chilie intunecoasa, sa nu manance, sa
nu bea, sa nu doarma, sa nu se intalneasca cu nimeni, sa nu cante psalmi, sa nu se
roage, nici sa-si aminteasca deloc de Dumnezeu numai trei zile. Si vei afla ce fac
patimile cu el.
Cand insa omul paraseste cararile lumii si incepe sa umble pe calea duhovniceasca,
se starnesc in el cu furie patimi pana atunci nestiute sau care-i pareau cu totul mici si
neinsemnate.
Sa nu ne miram spune Sfantul I oan Scararul daca, intrand in arena
nevointei, ne vom vedea la inceput mai patimasi decat in viata din lume [...]. Caci
fiarele ascunse, mai inainte nu se aratau.
Iar Avva Talasie atrage atentia asupra faptului ca:
in sufletele noastre se ascund patimi foarte rele. Ele se dau pe fata insa abia
atunci cand respingem lucrurile.
Cel mai adesea, in vreme de ispita afla omul care-i sunt patimile.
285

Sunt multe patimi in suflet pe care nu le cunoastem pana cand nu vine ispita, ca
sa ni le arate, spune Evagrie.
De asemenea, omul nu-si cunoaste patimile cata vreme nimeni si nimic nu i le
trezeste si nu i le rascoleste. Daca nu are ganduri pacatoase, aceasta nu
inseamna ca e lipsit de pacate, ci doar ca pe moment lipseste lucrul in stare sa i le
starneasca.
Altceva este a te izbavi de ganduri si altceva a te elibera de patimi. Adeseori se
izbaveste cineva de ganduri, cand nu sunt de fata acele lucruri fata de care are
anumite patimi. Dar patimile se ascund in suflet, iar cand se arata lucrurile, ies la
iveala.
Stim din viata pustnicilor ca in singuratate nu se misca in om patimile pe care le isca
intalnirea cu semenii; dar ele se ivesc indata ce se paraseste sihastria.
Negresit, orice patimi nevindecate vom duce in pustie, le vom simti acoperite in
noi, si nu sugrumate,
spune Avva Ioan Casian.
Cate un om pare rabdator si smerit pana nu s-a intovarasit cu cineva, dar cum s-
a ivit prilej de iritare, il si vezi revenit indata la firea lui de mai inainte. Patimile ce
stateau ascunse au si irupt ca niste cai fara zabala care, dupa o prea lunga
odihna, tasnesc navalnic si salbatic din grajd, ranindu-l de moarte pe cel care-i
mana. Intr-adevar, intrerupand legaturile noastre cu semenii si mai mult se aprind
in noi patimile daca n-au fost sugrumate mai inainte.
Acelasi Sfant Parinte, in alta scriere a sa, spune din nou ca daca omul nu lupta
impotriva patimilor sale si nu le smulge din suflet, ele nu pier, ci, dimpotriva, se
intaresc tot mai mult:
Sa stim bine ca daca ne retragem in locuri indepartate si pustii fara sa ne fi curatit
de toate patimile noastre, nu inseamna ca, nemaiputandu-le practica acolo, ele nu
exista in noi ca dorinta. Ramane ascunsa in noi, serpuind oarecum, radacina
tuturor patimilor daca n-a fost smulsa, si o simtim dupa oarecare semne ca
traieste inca in noi. Si nu doar traieste, ci si sporeste tot mai mult.
Lucrarea pacatului ne lipseste, iar nu pofta. Aceste patimi, daca ne amestecam
din nou cu oamenii, de indata ies din hrubele simturilor noastre, dovedind ca ele nu
se nasc atunci cand tasnesc cu putere, ci ca abia atunci au iesit la iveala, dupa ce
statusera multa vreme ascunse.
Invatatura Sfantului Parinte e limpede: pana nu e deplin starpita din suflet,
patima ramane vie si creste in ascuns, fara ca omul sa-si dea seama; si, pe
286

masura ce creste, capata tot mai multa putere si, indata ce afla prilejul,
izbucneste cu cea mai mare furie. Aceasta se intampla insa numai daca omul e
lipsit de luare-aminte si nu se straduieste s-o biruie cu puterea harului.
Vedem din toate aceste texte ca pornirile patimase ale omului nu sunt determinate,
asa cum se crede cel mai adesea, de circumstante exterioare. Evenimentele si
oamenii nu fac decat sa dea la iveala patimile ascunse in suflet.
Fiecare este ispitit de propria sa pofta atunci cand e tras si momit de ea, spune
Sfantul Apostol Iacov in epistola sa (1, 14). Iar Sfantul Ioan Casian atrage atentia
asupra faptului ca:
Negresit, niciodata nimeni nu e impins la pacat fiind atatat de patima altuia
daca n-are inchisa in inima lui hrana pacatelor si nici nu trebuie sa credem ca
cineva este amagit pe data cand, la vederea frumusetii unei femei, cade in nerusinata
desfranare, ci mai degraba ca aceasta vedere a fost doar prilejul care a scos la
suprafata boala ascunsa, incuibata in adancul lui.
E un lucru de ras si o judecata stramba scrie Avva Dorotei sa spuna cineva
despre un altul care l-a suparat zicandu-i vreun cuvant: De nu venea acesta si nu-
mi vorbea si nu ma tulbura, n-as fi pacatuit.Oare cel ce i-a spus lui acel cuvant a
sadit in el patima? Acela doar i-a aratat lui patima care era in el [...]. Asa si
acesta se socotea pe sine sezand in pace si in liniste, dar inlauntrul lui avea
patima si nu stia. A fost de-ajuns sa-i spuna fratele acela un singur cuvant si a
scos la aratare putreziciunea ascunsa inlauntru.
Dand un acelasi exemplu, Sfantul Ioan Casian conchide:
Cand cineva invins de o ocara se aprinde de focul supararii, trebuie sa credem ca
pricina acelui pacat nu este muscatura defaimarii, ci mai degraba vadirea
slabiciunii ascunse.
Patimile pe care omul nu si le cunoaste genereaza o profunda stare de boala. Cu
patimile stiute care si ele ranesc grav sufletul omul se poate lupta mai usor.
Insa cele ascunse fie tainice prin natura lor, fie de care omul insusi nu vrea sa
stie, fie nemarturisite sunt pricina de mult rau si de boala grea a sufletului.
Active si puternice, pentru ca au fost lasate sa creasca si sa se intareasca fara
nici o opreliste, ele rod si macina pe incetul sufletul, surpandu-l pe nestiute.
Gandul ascuns ruineaza sufletul, iar cel ce se tainuieste pe sine se va imbolnavi,
spune Sfantul Ioan Casian. Iar intr-una din convorbirile sale duhovnicesti aminteste
cuvintele lui Avva Theor despre
287

puterea pe care gandurile ascunse o au asupra noastra, despre natura lor si
despre robia groaznica in care ne tin cata vreme raman nemarturisite.
Un alt Sfant Parinte invata, in acelasi sens:
Pe masura ce omul isi tainuieste cugetele, ele se inmultesc si se fac puternice
[...]. Dupa cum cariul macina lemnul, tot asa gandurile pacatoase strica inima.
Asadar, primul pas spre tamaduirea sufletului este scoaterea la lumina a patimilor
care zac in el, ca omul sa-si vada si sa-si cunoasca starea de pacatosenie.
(Jean Claude Larchet, Crestinul in fata bolii, suferintei si mortii, Editura Sophia,
Bucuresti, 2004)
De ce crestinii nu mai cauta Duhul Sfant? Ce inseamna inchinarea in duh si in
adevar? CULTURA DUHULUI, A TAINEI VERSUS CULTURA IMAGINII, A
EXTERIORULUI
Publicat pe 24 May 2011 | Categorii: Crestinul in lume, Duminica Samarinencei,
Parintele Constantin Coman, Parintele Savatie Bastovoi, Sfantul Ignatie
Briancianinov | | Print

Vezi si: Nu este cel ce intelege, nu este cel ce cauta pe Dumnezeu
Extras dintr-un interviu cu Parintele Savatie Bastovoi, Viata in Hristos (2003)
- Vreau s v ntreb, printe, pentru c resimt lucrul sta la tot pasul, n mine, la cei
de lng mine: De ce cretinul, fie cretinul ortodox, nu mai caut Duhul Sfnt,
nu-l cunoate pe Duhul Sfnt?
- Printele Savatie Bastovoi: Tocmai pentru c, am zis, oamenii s-au amestecat cu
lumea i cu faptele lumii acesteia i-n loc s duc biserica n lume Cu pace s
ieim n loc s duc ei duhul pcii pe care l primim de la Hristos n Liturghie, s-
l duc-n lume, au adus lumea n biseric. i n acest fel ne-am nclzit aa de
binior cu toat spurcciunea lumii, nct neavnd nvtori care s ne spun c nu
aceasta este vieuirea pe care ne-a lsat-o Dumnezeu, am luat de bun i am
considerat c sta este cretinismul, dar cretinismul este ceva mult mai adnc,
mai rscolitor.
Aa c dac oamenii au ajuns s nu mai caute pe Duhul Sfnt, este pentru c
socotesc c ceea ce au ei este suficient, i c ce fac ei este chiar cretinismul i
viaa bisericeasc. Dar se neal amarnic. Pentru c sunt muli aa, da, sunt
muli aa, dar Ioan Gur de Aur atunci cnd a fost ntrebat: Dar ce noi nu ne vom
288

mntui? Numai clugrii cei din muni?. i Ioan Gur de Aur cu mult ironie
duhovniceasc le spune: Dar cine-a zis c toi se vor mntui?.
Aa i noi, s nu cdem n ispita autosuficienei, c ceea ce facem noi este ceea ce
trebuie chiar dintru nceput, (ispita) s lsm la o parte sfinii, s lsm la o parte
Evanghelia i s nu cdem n ispita de a spune: Aceasta a fost cndva, astzi nu se
poate, sunt alte vremuri. Atmosfera cultural ne impune un alt fel de trai i de a
vedea lucrurile i credem c i Biserica este timpul s se adapteze i s nu mai fie
aa de nchistat. Aa c din cauza ispitei acesteia prosteti, oamenii ajung s
nu mai caute pe Duhul Sfnt i ajung s-i iroseasc viata. Se ostenesc, se scoal
dimineaa, merg la biseric, mcar singura osteneal pe care o fac, dar o fac degeaba
pentru c nu tiu de ce o fac.
Continuarea la:
CUI II MAI ESTE SETE DE DUH SFANT?

***
Parintele Constantin Coman despre INCHINAREA IN DUH SI IN ADEVAR
R. Radulescu: Intalnire in preajma unei fantani; Iisus Hristos cere de baut unei
femei care venea sa scoata apa din fantana lui Iacob, in Samaria, langa orasul Sihar.
Parinte Constantin, are loc un dialog care porneste banal, de la o cerere de apa de
baut, dar care ajunge la lucruri esentiale pentru teologie, pentru viata crestina. As
vrea sa incepeti prin a ne explica de ce femeia este contrariata pentru ca un evreu
cere apa unei samarinence. De ce nu se amestecau samarinenii si evreii, in acea
vreme?
Pr. Coman: Initial, samarinenii au fost o populatie adusa aici din Babilon si din alte
tinuturi invecinate de catre un rege asirian prin secolul al VII-lea i.Hr., in locul
iudeilor dusi in captivitatea babilonica la anul 721 i.Hr. Ei s-au amestecat cu iudeii
ramasi pe loc, au parasit religia lor idolatra si au adoptat partial religia
iudeilor, luand numele provinciei Samaria, asezata intre Iudeea si Galileea. La
intoarcerea iudeilor din captivitatea babilonica, in urma decretului lui Cirus din 538
i.Hr., au dorit si ei sa fie asociati la reconstructia templului, dar au fost refuzati.
De aici dusmania dintre samarineni si iudei. Atunci si-au facut templul lor pe
Muntele Garizim, loc la care face referire femeia samarineanca in dialogul cu Iisus.
Templul va fi distrus de iudei si reconstruit la Sichem.
R. Radulescu: Dintre cuvintele pe care Mantuitorul Hristos i le spune femeii, unele
au ramas memorabile. De exemplu, atunci cand vorbeste despre inchinare: Lui
289

Dumnezeu I se cuvine inchinare in duh si in adevar! Va rog sa ne spuneti ce
inseamna sa I te inchini lui Dumnezeu in duh si in adevar?
Pr. Coman: Este important de retinut in intregime cuvantul Mantuitorului: Duh
este Dumnezeu si cei ce I se inchina trebuie sa I se inchine in duh si in adevar.
(Ioan 4,24). Intrucat Dumnezeu este Duh, I se cuvine inchinare in duh. Inchinarea
in duh este inchinarea atenta la miscarea launtrica a inimii si a gandului, este
inchinarea savarsita mai intai la nivelul celei mai adanci si mai intime
intentionalitati si apoi, eventual, exteriorizata cat mai discret in gestul exterior.
Exteriorizarea sau exprimarea in gesturi fizice este ceruta de conditia noastra de
fiinte psiho-somatice. Nu Dumnezeu are nevoie de inchinarea noastra fizica, ci
noi avem nevoie de ea, cel putin pana la un anume nivel de inchinare. Sfantul
Ioan Gura de Aur comenteaza:
Cand spune Duh este Dumnezeu, nimic altceva nu declara decat faptul ca este
netrupesc. Trebuie deci si inchinarea sa fie netrupeasca si sa fie adusa prin
netrupescul din noi, adica prin curatia sufletului si a mintii![1]
Cat despre inchinarea in adevar, tot Sfantul Ioan Gura de Aur ne spune ca se refera
la trecerea de la tip-prefigurare, la adevarul prefigurat. Jertfele vechi-
testamentare, cu tot ritualul conex, nu erau adevarata inchinare, ci prefigurarea
adevaratei inchinari, o etapa premergatoare, asadar:
Caci in adevar trebuie sa va inchinati! Daca cele de mai inainte erau tip
(prefigurare), taierea imprejur, arderile de tot, sacrificiile, tamaierile, acum nu
va mai fi asa, ci totul va fi in adevar. Caci nu trupul trebuie taiat imprejur, ci
gandurile cele rele, si trebuie sa te rastignesti pe tine insuti, sa lepezi si sa sacrifici
poftele cele irationale.[2]
Mantuitorul are in vedere si decadenta la care ajunsese cultul iudaic, formalismul
ritualist, fata de care Dumnezeu Insusi se exprimase prin profeti deseori in termeni
mustratori:
Si a zis Domnul: De aceea poporul acesta se apropie de Mine cu gura si cu
buzele, Ma cinsteste, dar cu inima este departe, caci inchinarea inaintea Mea nu
este decat o randuiala omeneasca invatata de la oameni. (Isaia 29,13).
Mantuitorul citeaza aceste cuvinte ale profetilor, intarindu-le:
Bine a proorocit Isaia despre voi, fatarnicilor, precum este scris: Acest popor Ma
cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. (Marcu 7, 6).
Iata comentariul Sfantului Ioan:
290

Deoarece si samarinenii si iudeii neglijau sufletul si se ingrijeau foarte mult de
trup, curatindu-l in tot felul, le spune ca nu cu a trupului curatie, ci a ceea ce este
in noi netrupesc, adica a mintii, se vindeca netrupescul![3]
Acesta este un risc major si pentru cultul crestin, ca de altfel si pentru fiecare crestin
in parte. Formalismul sustinut de rutina, dar mai ales de impietrirea inimii si
ingrosarea simturilor.
Sfantul Apostol Pavel vorbeste despre inchinarea duhovniceasca, folosind
expresia loghiki latreia, ceea ce s-ar traduce mai curand cu inchinarea rationala, sau
inchinarea inteleasa si asumata cu mintea, intrucat se are in vedere starea dominanta
a mintii:
Va indemn, deci, fratilor, pentru indurarile lui Dumnezeu, sa infatisati trupurile
voastre ca pe o jertfa vie, sfanta, bine placuta lui Dumnezeu, ca inchinarea voastra
cea duhovniceasca, si sa nu va potriviti cu acest veac, ci sa va schimbati prin
innoirea mintii, ca sa deosebiti care este voia lui Dumnezeu, ce este bun si placut
si desavarsit. (Rom. 12,1-2)
Ce este inchinarea duhovniceasca?, se intreaba Sfantul Ioan Gura de Aur.
Cele (facute) cu sufletul, cele (facute) cu duhul, cele care nu au nevoie de trup,
cele care nu au nevoie de instrumente, nici de loc. Iar acestea sunt cele ca
ingaduinta, cumpatarea, milostivirea, netinerea de minte a raului, indelunga
rabdare, smerenia.. .[ 4].
Cred ca este una dintre cele mai importante si mai actuale teme de discutie. Cultura
contemporana este o cultura a exteriorului, a vizibilului, o cultura a
materialului, a eficientei exterioare, a cantitatii, a realitatii cuantificabile si
evidente, in timp ce cultura crestina, in esenta, este o cultura a launtricului, a
duhului, a invizibilului, a tainicului, a suflului, a tot ceea ce sta, de fapt, la
temelia vietii si a faptelor noastre. Lumea exterioara isi are izvorul in interiorul
omului. Recuperarea acestei culturi, chiar si de catre teologia noastra, va fi un mare
castig. Este un prilej si ma bucur ca-l am sa atrag atentia colegilor mei mai tineri
si studentilor si crestinilor, sa ia aminte ca, intr-adevar, credinta noastra
crestineasca, spiritualitatea noastra este una duhovniceasca, centrata pe duh.
Centrul anatomic dar si spiritual al omului, din perspectiva antropologiei crestine,
este inima. In inima se zamislesc si izvorasc simtamintele, in inima se nasc si
gandurile, ca intentie, ca motivatie, ca obiectiv, ca scop. Epoca rationalismului
a incercat sa legitimeze gandirea neutra, pura. Este greu de acceptat ca exista o astfel
de gandire, neafectata de patimile umane, de la cele mai grosolane la cele mai
rafinate.
Cultura duhului atrage atentia asupra unui lucru esential, acela ca adevarul se
ascunde in adancul fiintei cuiva, iar daca acela doreste sa-l descopere celorlalti, il
291

descopera, iar daca doreste sa-l ascunda, il ascunde. Sfantul Apostol Pavel spune
clar acest lucru:
Caci cine dintre oameni stie cele ale omului decat duhul omului, care este in el.
Asa si cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le stie decat Duhul lui Dumnezeu (1
Cor. 2,11).
Acest adevar al antropologiei crestine arata cat de suveran si liber este, in fond,
omul. Nimeni nu poate patrunde in lumea lui launtrica, daca el nu i se deschide. Nici
o forta, nici individuala, nici colectiva, nici vreun sistem
R. Radulescu: Nici chiar Dumnezeu nu poate patrunde?
Pr. Coman: Dumnezeu poate, dar nu vrea! Dumnezeu nu are cum sa vrea sa intre
fortat in sufletul cuiva. El va astepta cu multa rabdare cea mai firava
deschidere a sufletului catre El, cea mai firava invitatie. Omul este facut dupa
chipul lui Dumnezeu si duhul omului este dupa chipul duhului lui Dumnezeu, care
face toate cate voieste si cum voieste, spune Sfantul Apostol Pavel (1 Cor. 12,11).
La fel si duhul omului. Sigur ca duhul omului are si ispita caderii, a deraierii, a
ratacirii, a instrainarii, de aceea trebuie sa fie in comuniune cu Duhul prin
excelenta, cu Duhul dumnezeiesc. Aceasta este si noutatea care face posibil saltul
de la inchinarea trupeasca la cea duhovniceasca: duhul omului are posibilitatea
impartasirii de Duhul lui Dumnezeu. Sfantul Apostol Pavel dezvolta foarte mult
perspectiva duhovniceasca a antropologiei, cea enuntata de Mantuitorul in
convorbirea cu femeia samarineanca:
Dar voi nu sunteti in carne, ci in Duh, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi.
Iar daca cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al lui. (Rom 8,9).
Cultura exteriorului este o cultura expusa foarte mult fariseismului si
ipocriziei. Nu intamplator a generat paradigme culturale ca cele foarte recente
de tipul politically corect. Omul crede ca daca arata bine lucrul la suprafata si
nu-l ofenseaza pe celalalt este suficient sau chiar laudabil. Nu este deloc
suficient. Imaginea agreabila poate fi, si chiar este de cele mai multe ori, o
masca in spatele careia omul isi promoveaza interesele sale egoiste, in
concordanta cu interesele celorlalti sau dimpotriva. Important este ce gandeste
omul in sinea lui, ce duh il stapaneste. Toti ne dorim sa stim ce gandesc ceilalti cu
adevarat despre noi, ce gand ii motiveaza in relatiile lor cu noi. Or, cultura imaginii
si a cuvantului public s-a dezvoltat in directia ascunderii intentiilor reale si a
amagirii semenilor. Cu atat mai grav ar fi, cu cat curentul acesta lumesc ar patrunde
in Biserica, in relatia noastra cu Dumnezeu si intreolalta.
In fond, si noi ne dorim relatii in duh cu semenii nostri, chiar daca avem
nevoie si de manifestarile fizice. Toti dorim ca la baza gestului care vine din
partea aproapelui sa fie un gand bun si nu unul viclean. Darul este mai intai o
292

miscare in duh,care motiveaza si sustine miscarea trupeasca. Acesta este un aspect
important pe care il invatam din Evanghelia de astazi, o Evanghelie extrem de densa
din punct de vedere teologic.
Discutia despre inchinarea in duh si in adevar mai suporta un aspect foarte
important. Inchinare inseamna implicit supunere, adica recunoasterea stapanirii
lui Dumnezeu. Se mai pune problema daca recunoastem stapanirea Dumnezeului
celui adevarat sau ne amagim, inchinandu-ne unor dumnezei falsi, facuti de mintea
noastra sau care ne asalteaza din exterior. Lupta noastra nu este impotriva
trupului si a sangelui, ci impotriva duhurilor, scrie Sfantul Pavel efesenilor
(Efeseni 6,12). Din pacate, chiar in spatiul spiritualitatii crestine si al teologiei se
vorbeste prea putin despre lupta cu duhurile.
R. Radulescu: Cand vorbiti de duh, va referiti la o anumita mentalitate, un mod
anume de a te raporta la ceva? Ce intelegem prin duh?
Pr. Coman: Duhul este o stare dominanta la nivel sufletesc. Parintii Bisericii
noastre, preluand limbajul biblic vechi si nou-testamentar, nu vorbesc, de
exemplu, despre mandrie pur si simplu, ci vorbesc despre duhul mandriei. Tot
asa vorbesc despre duhul lacomiei, duhul stapanirii, adica al iubirii de stapanire,
duhul iubirii de arginti, duhul lenevirii, duhul rautatii, duhul desfraului, etc.
Lenea, lacomia si celelalte sunt efecte ale instalarii duhurilor respective in mintea
noastra. Duhul este ca aerul - acesta si este intelesul etimologic al cuvantului -,
patrunde peste tot. Duhul este un fel de disipare in toate madularele si in fibra
omului a unei tendinte dominante, stapanitoare. Oricat ne-am ascunde noi, duhul
transpira in toate manifestarile noastre. Duhurile despre care vorbeste Sfantul
Pavel sunt duhurile cele rele care vin din afara si capaciteaza mintea si inima
omului, derutandu-l si abatandu-l de la parcursul adevarat al vietuirii.
R. Radulescu: Aceste duhuri sunt in discordanta cu adevarul, nu intra intr-o coerenta
cu adevarul?
Pr. Coman: Foarte frumos ati spus! Legati discutia spre cealalta componenta,
inchinarea in adevar. Ce inseamna in adevar? Pentru noi, pentru teologia
rasariteana si pentru Dumnezeiestile Scripturi, adevarul nu este un discurs, un enunt,
ci adevarul este realitatea in sine: eu sunt adevar, dumneavoastra sunteti adevar,
masa aceasta este adevar, copacul acesta este adevar, lumea aceasta este adevar. A fi
in adevar inseamna a fi in realitate si a evita amagirea, imaginarul. Riscul
major al omului este lumea virtuala, lumea idolatra, inexistenta, lumea faurita
de propria minte, care afecteaza relatia noastra cu Dumnezeu.
Omul tinde sa-si faca dumnezei falsi, lumi false, imagini false convenabile
pentru sine insusi. A nu fi in adevar inseamna a nu fi constient de ceea ce esti tu
si de sensul propriei tale existente. Aceasta inseamna sa nu fii in adevar. Esti in
adevar cand esti deplin constient de ceea ce reprezinti. Ce sunt eu? Cine merge pe
293

propriile mele picioare? Ce simt eu? Este simtirea mea in adevar sau este o
simtire amagita de duhuri si de provocari exterioare? Mare parte din existenta
noastra nu este in adevar, ci se consuma in amagiri. Adevarul, sa nu uitam, este
dat de inceputul si de capatul existentei noastre, de cauza si de finalitatea ei. Nu
exista adevaruri intermediare autonome. Orice adevar intermediar trebuie sa
consune cu sensul initial imprimat oricarui lucru si cu sensul ultim al sau. Este
un adevar daca noi venim de la Dumnezeu si ne indreptam spre Dumnezeu, si este
alt adevar daca noi venim din hazard si ne indreptam spre absurd. Aceste doua
situatii nu pot fi conciliate. Si atunci, pentru cei care cred ca a fi in adevar inseamna
ca sunt in Dumnezeu si traiesc in Dumnezeu, iar a fi in minciuna inseamna sa traiesti
ca si cand Dumnezeu n-ar exista, cei care afirma ca nu exista Dumnezeu se plaseaza,
ei insisi, fata de noi, in afara adevarului.
A fi in adevar inseamna a fi in lumea reala. Dar lumea reala nu se epuizeaza la
ceea ce vedem. Acest lucru este foarte important si este legat de perspectiva
duhovniceasca, de consistenta duhovniceasca a realitatii. Toate lucrurile isi au
sensul in duh, in duhovnicesc. Parintii vorbesc despre intelesurile duhovnicesti
ale lucrurilor. Nici un lucru material nu-si are sensul in materia sa, ci are un sens
duhovnicesc imprimat de creatorul sau. Care este sensul duhovnicesc? Este gandul
sau intentia cu care am facut lucrul respectiv. Gandul si intentia mea, finalitatea
pe care o dau unui obiect, este duh, nu este materie.
Sensul final si plenar al existentei ar fi iubirea. Tot ceea ce exista isi gaseste sensul
in singura ratiune sau in ultima ratiune a noastra de a exista cu semenii si cu
Dumnezeu, aceea de a trai la varful existentei, cum spune Parintele Staniloae, adica
a trai iubindu-ne unii pe altii si pe Dumnezeu. Totul, universul intreg functioneaza
ca instrumente sau mijloace prin care noi dam consistenta relatiei de dragoste dintre
noi, sau ne exprimam relatia de dragoste dintre noi, sau facem sa creasca iubirea
dintre noi sau dintre noi si Dumnezeu. Motivatia, suportul si finalitatea existentei
este iubirea. Iubirea este duhovniceasca. Acelasi Sfant Evanghelist Ioan spune ca
Dumnezeu este Iubire. Aici ne spune ca Dumnezeu este Duh si in alta parte ca
Dumnezeu este iubire.
R. Radulescu: Femeia samarineana a inteles lucrurile acestea mai greu accesibile?
Le-a inteles de la Hristos sau a simtit ca acel duh i-a transmis ceva? Ea raspandeste
vestea ca L-a intalnit pe Mesia, Care trebuia sa vina, iar oamenii o cred, desi nu era
deloc credibila, era considerata o femeie usoara. Si totusi, oamenii pun pret pe ceea
ce spune femeia. Ce se intampla cu ea?
Pr. Coman: Nu a inteles nimic femeia, asa cum nimic nu intelesesera nici unul
dintre invatatii iudei. Cand Hristos ii vorbeste lui Nicodim despre o nastere din
duh, deci duhovniceasca, mai importanta decat nasterea fireasca, acesta Il
intreaba, ca un copil, cum ar fi posibil sa intre, mare fiind, in pantecele maicii
sale si sa se nasca din nou. Nici femeia samarineana nu a inteles nimic. I-a trezit
294

interesul abia in momentul in care Hristos i-a spus ca are cinci barbati, iar cel pe care
il are, nu este barbatul ei. I-a dat un instrument, un motiv foarte grosier, ca sa
priceapa ca se intampla ceva deosebit. Atunci ea Il intreaba de unde stie, nu cumva
este prooroc, pentru ca poporul chiar asteapta sa vina Mesia. Mantuitorul Hristos i
Se descopera, asa cum nu o mai face cu nimeni altcineva, spunandu-i clar si direct:
Eu sunt, Cel care vorbeste cu tine! Nimanui nu a mai spus Mantuitorul Hristos
acest lucru, atat de explicit. Acestei femei umile si usuratice Iisus isi descopera
identitatea Sa mesianica. Femeia se incredinteaza si alearga sa dea vestea cetatii, iar
cetatea sa vina sa-L cerceteze pe Mantuitorul Hristos.
R. Radulescu: Ce fel de pedagogie este aici? Ce vrea sa spuna Hristos? De ce fata de
altii este mai ascuns? De ce nu este atat de explicit?
Pr. Coman: Pedagogia dumnezeiasca este imprevizibila, nu poate fi surprinsa si cu
atat mai greu epuizata de mintea omeneasca. Orice incercare de a aseza pedagogia
dumnezeiasca intr-un sistem va esua. In secunda urmatoare Dumnezeu va
opera diferit si la fel de imprevizibil. Pedagogia omeneasca care tinde sa acopere
tot campul pedagogic greseste si nu este crestineasca. Trebuie sa lase loc interventiei
dumnezeiesti, care este cu adevarat imprevizibila, simtita numai de cei care si-au
dezvoltat simtul duhovnicesc. Imi vine in minte finalul Evangheliei de astazi!
Ucenicii Mantuitorului se intorc cu mancarea dupa care plecasera, iar El le spune ca
nu mananca, nu-I este foame. Ucenicii se gandesc ca poate a mancat ceva. Dar
Hristos le spune: Nu, mancarea Mea este sa fac voia Tatalui! Iata mancare
duhovniceasca! Poate gandi cineva, ca se poate hrani facand voia cuiva? Aceea
este, cu adevarat, hrana duhovniceasca. Nu numai painea si roadele pamantului
sunt hrana. Acestea sunt hrana materiala, care sustin doar viata biologica. Hrana
duhovniceasca este, cu adevarat, in duh. A face voia cuiva, a implini porunca
cuiva este o miscare sufleteasca, este nevoie de o decizie, de un exercitiu, de o
vointa. Toata Evanghelia dupa Ioan prezinta, ca un leit-motiv, alternativa
duhovniceasca complementara si absoluta la varianta materiala si lumeasca.
Alternativa cereasca, dumnezeiasca la viata lumeasca si omeneasca. Acesta este, de
fapt, esentialul propovaduirii si al credintei noastre: Sansa omului de a se
aproviziona, acum si aici, cu dumnezeirea, de a se hrani cu cele dumnezeiesti. Sigur,
sunt vorbe mari, dar sunt accesibile experimentului. Iata, un experiment este a face
voia lui Dumnezeu, a implini porunca lui Dumnezeu, care ne cere sa ne iubim unii
pe altii, sa nu facem rau altora, sa ne jertfim atat cat putem celor de langa noi.
Toate acestea echivaleaza cu hrana cea duhovniceasca. Sa facem acest
experiment!
R. Radulescu: Este ca si cum ne-ar spune: doar hrana aceasta va satura, cum i-a
spus femeii despre apa.
Pr. Coman: Hrana cu adevarat duhovniceasca este netrecatoare, neimputinata,
spre deosebire de hrana materiala.
295

I isus a raspuns si i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va inseta iarasi; Dar cel ce
va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai inseta in veac, caci apa pe care i-o
voi da Eu se va face in el izvor de apa curgatoare spre viata vesnica. (Ioan 4,13-
14).
(din: Pr. Constantin Coman, Dreptatea lui Dumnezeu si dreptatea oamenilor,
Editura Bizantina, Bucuresti, 2010)
***

Sfantul Ignatie Briancianinov despre faptele bune ale Duhului versus binele
inchipuit al firii noastre cazute:
() Nevrednice sunt de Dumnezeu faptele bune cele dup firea omeneasc, ce
vin din firea noastr czut, n care binele este amestecat cu rul, n care binele
n cea mai mare parte de-abia se bag de seam din pricina mulimii rului. Firea
czut este n stare cu precdere de ru, precum a dat mrturie Dumnezeu nsui: Se
pleac cugetul omului cu osrdie spre cele rele din tinereile lui (Fac. 8, 21).Voi, ri
fiind, tii s dai daruri bune fiilor votri (Luca 11, 13). Atta pre are n faa
Evangheliei i a lui Dumnezeu buntatea fireasc a omului i faptele ce izvorsc din
ea! n deert proslvete firea czut faptele sale bune mari i rsuntoare!
Aceast laud de sine este mrturie a unei orbiri nfricotoare! Rul miros al
trufiei, pe care l rspndesc aceste morminte vruite, este urt de Domnul: Lui i
este pe plac tmia smereniei. Aceast laud de sine este dare n vileag fr voie a
nsuirilor rsuntoarelor fapte bune omeneti, insuflate i hrnite de slava
deart.
Din aceast pricin, Domnul a poruncit lepdarea de firea czut omenirii czute i
oarbe, care nu i d seama de amara sa cdere, ci, dimpotriv, vede n ea un triumf
mre, care caut s sporeasc acest triumf. Pentru mntuire este neaprat
trebuincioas lepdarea de pcat! ns, pcatul ni s-a mpropriat pn ntr-att
c ne-a intrat n fire, n nsui sufletul nostru. Pentru lepdarea de pcat s-a
fcut neaprat trebuincioas lepdarea de firea czut, lepdarea de suflet (Matei
10, 39), lepdarea nu numai de faptele rele cele vzute, ci i de faptele bune,
multcinstite i proslvite de ctre lume, ale omului celui vechi; este neaprat
nevoie s ne schimbm felul de a gndi cu mintea lui Hristos, iar lucrarea dup
imboldul simurilor i dup ndreptarul cugetrii trupeti s-o nlocuim cu plinirea
plin de osrdie a poruncilor lui Hristos. De vei rmne n cuvntul Meu, a zis
Domnul, cu adevrat ucenici ai Mei suntei; i vei cunoate adevrul, i adevrul
v va slobozi pe voi (Ioan 8, 31-32). Minunate i adnci cuvinte! nvtura pe care o
desprindem din ele n chip nemijlocit este c pcatul l ine pe om n robia sa
numai i numai prin mijlocirea vederilor rtcite i mincinoase. Este deopotriv de
296

limpede faptul c pierztoarea rtcire a acestor vederi st tocmai n recunoaterea
drept bine a ceea ce nu este de fapt bine i n nerecunoaterea drept ru a ceea ce
este de fapt ru ucigtor.
Cel ce este de la Dumnezeu, graiurile lui Dumnezeu ascult (Ioan 8, 47), a grit
Domnul. Frailor! S ne smerim naintea Domnului Dumnezeului nostru! S artm
aa cum n-au fcut-o iudeii mpietrii, care au lepdat pe Domnul i, totodat,
nvtura Lui supunere fa de Domnul, plecndu-ne atotsfintei i mntuitoarei
Lui nvturi! S lepdm felul de a gndi pe care ni-l aduc firea czut i
lumea vrjma lui Dumnezeu! S ne nsuim felul de a gndi cu care ne mbie
Domnul n Sfnta Sa Evanghelie! S urmm Adevrului, i vom moteni
Adevrul. Adevrul slobozete mintea omeneasc din lanurile nevzute ale
rtcirii, n care l-a ferecat pcatul.
()
Atta vreme ct rmne n firea sa czut, omul rmne cufundat n bezna
celei mai adnci netiine: el nu tie cum trebuie s se roage i nu tie pentru ce
trebuie s se roage (Romani 8, 26), nu e n stare s slujeasc lui Dumnezeu.
Numai credina n Hristos aduce cunoaterea adevrului; credina, vdit prin
plinirea poruncilor lui Hristos, atrage n inima credinciosului harul Sfntului Duh,
precum a zis Prorocul cel de Dumnezeu insuflat: Gura mea am deschis i am tras
Duh, c de poruncile Tale am dorit (Ps. 118, 131). Numai adevratul cretin,
cretinul cu credina i cu faptele, poate fi adevrat nchintor al lui Dumnezeu,
care se nchin i slujete lui Dumnezeu, ca unui Tat, n Duh i Adevr. Amin.
Pe cine mai intereseaza VIATA LAUNTRICA? Sfantul Teofan Zavoratul
pune degetul pe o INSELARE ultra-generalizata astazi: viata crestina de
suprafata
Publicat pe 27 May 2011 | Categorii: Crestinul in lume, Hrana duhului / PREDICI
SI CUVINTE DE FOLOS, Sfantul Teofan Zavoratul | | Print

Dar iata in ce stare ne mai putem afla: sa credem ca mergem, dar, de fapt, sa
stam pe loc; sau sa ne micam fara sa inaintam, asemenea unui catar care invarte o
roata de moara. (). Se intampla cand cineva se opreste la suprafata, fara sa ia
aminte la starea launtrica a inimii, pe cand intrarea in I mparatie nu se face
altminteri, decat in inima i prin inima.
***
297

VIATA LAUNTRICA
Vrednicia cea bun trebuie meninut nu doar pe din afar, ci si n inim.
Acesta este lucrul cel mai important
Anul trecut, din aceast duminic ncepusem s v explic n ce const calea ce duce
la mntuire i, dup cteva discuii, dac v mai amintii, am ajuns mpreun la
urmtoarea concluzie: afl i pstreaz n inim tot ce ne nva Sfnta Biseric i,
primind puteri dumnezeieti prin Sfintele Taine i nclzindu-le prin toate
celelalte ierurgii i rugciuni ale Bisericii, mergi neclintit pe calea poruncilor
date nou de Domnul Iisus Hristos, sub ndrumarea pstorilor legiuii, i negreit
vei ajunge n mpria cerurilor i te vei mntui. nadins v-am repetat atunci de
cteva ori aceast regul, dup cum o repet i acum, ca s v-o ntiprii n minte mai
uor. Dar nu-mi propusesem s v spun ceva nou, ci voiam doar s v bucur,
facndu-v s nelegei c toate cele prin care cutm s-I fim pe plac Domnului i
s ne izbvim sufletul reprezint, ntr-adevar, calea cea dat nou de Dumnezeu,
singura cale de mntuire, i, bucurndu-v astfel, se aprinde n voi rvna cea vie,
ca s mergei tocmai pe aceast cale, iar nu pe o alta fr oviri, fr
rmneri n urm si fr rtciri.
Ce ne mai ramane de facut? Ne ramane sa mergem. Sa mergem deci pentru ca nu
cumva sa ne ajunga i pe noi ocara Mantuitorului, cea fata de iudei, cand acestia nu
voiau sa asculte de indrumarile lui Ioan Botezatorul. Acela era faclia ce arde i
lumineaza spunea Mantuitorul - si voi ati voit sa va veseliti o clipa in lumina lui
(In 5, 35). Caci Ioan Botezatorul le arata calea vietii in Domnul Hristos, iar ei nu i-
au urmat indrumarea. Ceea ce s-a intamplat atunci se poate intampla i azi, i in
orice vreme. Putem sta in fata drumului mantuirii, indoindu-ne daca, intr-
adevar, acesta este singurul drum i daca nu cumva exista vreun altul mai
comod sau mai lesnicios. Putem, de asemenea, sa credem in adevarul i in
necesitatea acestui drum i totui, in acelai timp, sa dormim nepasatori in fata
lui sau sa amanam hotararea de la o zi la alta. Putem sa stam i sa ne minunam
de fiecare calator de pe drum, fara sa ne urnim totui din loc sau sa facem
cativa pai si sa ne retragem, i iar sa facem cativa pai i iar sa ne retragem.
Ce pacat ar fi ca, in ziua hotaratoare a sortii obstesti, cu toate ca tiusem foarte
bine cum putem primi venica izbavire, sa ne trezim lipsiti de ea!
Nu cred ca cineva dintre noi vrea sa apartina vreuneia dintre aceste categorii. Sa va
fereasca Dumnezeu Dar iata in ce stare ne mai putem afla: sa credem ca
mergem, dar, de fapt, sa stam pe loc; sau sa ne micam fara sa inaintam, asemenea
unui catar care invarte o roata de moara. La aceste situatii va rog sa luati aminte.
i aici pot exista mai multe cazuri. Vi-l voi infatia pe cel principal. Se intampla
cand cineva se opreste la suprafata, fara sa ia aminte la starea launtrica a
inimii, pe cand intrarea in Imparatie nu se face altminteri, decat in inima i prin
298

inima. Ea se aseamana cu inaltarea in vazduh a unui aerostat. Balonul este umplut
cu un aer foarte uor, i se ridica singur spre cer. La fel se intampla in lucrarea
mantuirii. De va primi cineva in inima stihiile dumnezeieti, se va inalta spiritual
la cer, in desavaririle duhovniceti. i cu cat le primete mai mult, cu atat se
inalta mai sus, mergand pe calea cea dreapta, spre Imparatia cereasca. Aadar,
totul sta in inima; iar altul, neavand nimic in inima i facand numai lucruri de
suprafata, pe care le considera indispensabile pe drumul spre Imparatie pe
care i se pare ca merge , de fapt, nu merge deloc.
Aadar, ravnind la mantuire, trebuie sa ne indreptam toata atentia spre starea inimii
sau spre intiparirea in ea a starilor si a simtamintelor autentic cretine, calauzindu-ne
cu sarg cu ajutorul intregii randuieli vazute, care intra obligatoriu in alcatuirea caii
mantuitoare. Nu trebuie sa ne multumim, de pilda, cu simpla cunoatere a
Simbolului de credinta i chiar a intregului catehism, ci trebuie sa primim in
inima i sa iubim din tot sufletul fiecare adevar spus acolo; nu trebuie sa ne
multumim cu simpla participare, de suprafata, la rugaciunile Bisericii, ci
trebuie sa ne inaltam la Dumnezeu i cu mintea in inima; nu trebuie sa ne
oprim numai la faptele bune ale trupului, ci trebuie sa cultivam sentimentele i
starile nobile, i aa mai departe. Caci ceea ce nu exista in inima, aceea nu
exista deloc.
Daca nu exista credinta in inima, atunci nu exista credinta deloc, chiar de s-ar
declara cineva ortodox. Daca nu exista suspinuri in inima, atunci nu exista deloc,
chiar de ar agita cineva aerul ori s-ar bate cu pumnii in piept. Daca frica de Dumne-
zeu nu este in inima, atunci nu este deloc, chiar de ar parea cineva plin de
blagocestie. De nu exista curatenie i lepadare de sine in inima, nici acestea nu
exista deloc, chiar de ar fi cineva curat cu trupul i nu ar avea nimic din bunatatile
lumii. Daca omul nu este cu inima in biserica, atunci nu este deloc in biserica,
chiar de ar fi i cu trupul. Totul trebuie facut, aadar, cu inima. Cu inima sa
iubim, cu inima sa ne smerim, cu inima sa ne apropiem de Dumnezeu, cu inima
sa iertam, cu inima sa ne frangem, cu inima sa ne rugam, cu inima sa
binecuvantam si asa mai departe.
Cci, aa cum este omul cu inima, aa l vede i Dumnezeu de la nlimea tronului
Su i potrivit cu aceasta l primete la El. Cain i Abel au adus jertfe mpreun,
ns Dumnezeu a cutat spre Abel i spre darurile lui, iar spre Cain i spre
darurile lui n-a cutat (Fac. 4, 4-5). Vameul i fariseul nu se rugau mpreun n
biseric, ns vameul a fost primit iar fariseul a fost dat la o parte. De unde
aceste diferenieri? Din starea inimii. De aceea, Dumnezeu ne cere, prin cuvintele
neleptului: D-mi, fiule, Mie inima ta (Pild. 23, 26). Iar prorocul David ne pune pe
buze urmtoarea rugciune: Inim curat zidete ntru mine, Dumnezeule, i duh
drept nnoiete ntru cele dinluntru ale mele (Ps. 50, 11).
299

Care trebuie s fie starea inimii proprie unui cretin care merge nertcit pe calea
mntuirii? Acest lucru vi-l voi explica din cnd n cnd, cte puin, mcar n
punctele eseniale.
Amin.
13 noiembrie
n a 25-a sptmn dup Cincizecime
*

Cum este cineva n inima sa, aa l are Dumnezeu si aa Se poart cu el
In discuia precedent am ajuns la concluzia c lucrul cel mal important al vieii
noastre este starea inimii i c, aa cum este cineva n inima sa, aa l are i
Dumnezeu, indiferent de orice deosebiri i ntieti vizibile. Vreau i astzi s v
opresc atenia asupra aceluiai gnd, ca s v nv s v preuii cum se cuvine
micrile luntrice i s v pregtesc s v vegheai inima cu mai mult atenie,
s vegheai la tot ce intr i ce iese din ea.
Pentru aceasta nu voi trece la consideraii prea largi. V voi prezenta doar cteva
cazuri i cteva exemple din cuvntul Lui Dumnezeu i din vieile sfinilor, pentru
ntrirea acestui adevr.
De pild, n Evanghelia de astzi este prezentat un bogat, ndestulat ca de obicei,
care i pusese n gnd s-i refac jiniele, pentru a cuprinde tot belugul recoltei.
Nu-i nimic ru n aceasta. Nici Dumnezeu nu-l mustr pentru aceasta. Dar, n timp
ce se gndise aa, iat ce gnd i iei din inim: De acum n-am dect s mnnc, s
beau i s m veselesc; n-am de ce s-mi mai fac griji i pentru ce s m tem. Nu
pare vorb mare. Dar ce nseamn, de fapt? nseamn c se ntorsese cu inima de la
Dumnezeu i c se alipise n ntregime de bogie, punndu-i ndejdea numai
n ea i ateptnd ca aceasta s-i fie paznic de ndejde i s-l apere ntotdeauna
fcnd-o, astfel, dumnezeul su. Nimeni din afar nu vzu n el acest gnd.
Dar l vzu Dumnezeu din Cerul Su cel sfnt i, in aceeai clip, i ddu
rspunsul cuvenit: In aceast noapte vor cere de la tine sufletul tu (Lc. 12, 20). i
se culc bogatul, fr s prevad vreo primejdie, iar dimineaa a fost gsit
mort. Iat judecata lui Dumnezeu, nu dup cele din afar, ci dup inim!
Frailor! Cte cazuri de moarte nprasnic nu se cunosc!? Dar cine tie de nu
sunt acestea rspunsul dreptii divine fa de o stare a inimii neplcut lui
Dumnezeu, care-l face pe om nevrednic de a tri ntr-o lume condus de
Dumnezeu stare pe care poate c cei ce muriser credeau c Dumnezeu nu o
cunoate, cum n-o cunotea nimeni dintre oameni!
300

Va mai prezint un caz de judecat a lui Dumnezeu.
tii c poporul israelit fusese alesul lui Dumnezeu. Ct milostivire nu i-a artat i
de cte ori nu l-a izbvit Dumnezeu in chip minunat! Israel, din partea sa, Ii slujea
lui Dumnezeu dup Legea dat de nsui Domnul i se luda fa de toate popoarele
cu numele Domnului Savaot, Cruia i slujea. S intrm acum, cu mintea, n tempul
lor i s vedem ce se ntmpla acolo Se aduc jertfe de berbeci i de viei, se
tmiaz se cnt psalmi; aceasta, de lun nou, n fiecare smbt si de srbtori.
Totul dup Legea lui Dumnezeu. Privind la acestea, am spune: Ce popor
evlavios! Cu cata placere priveste Dumnezeu la aceste fapte de credinta i de
devotament!. Dar iata ca apare Prorocul Isaia; ascultati cum vorbete despre
ei, in numele lui Dumnezeu:
Sodomitilor i gomoritilor! Neam viclean limba pacatoasa!Ce-Mi sunt
Mie jertfele voastre, tamaierile voastre sunt uraciune pentru Mine Sufletul
Meu urate sarbatorile voastre Si nu mai veniti aici sa va aratati in fata ochilor
Mei
Auzind acestea, va intrebati cu mirare: De ce, Doamne, aceasta manie? Iata
raspunsul: pentru ca inima le era plina de prefacatorie, viclenie, hotie, cruzime fata
de vaduve i orfani, nedreptate, senzualitate si desfranare. Iata ce era in inimile
lor! Dar, vazuti din afara, pareau, cu totii, vrednici.
i mai izbitor este prezentat acelai lucru de Prorocul Iezechiel.
edeam in casa mea povestete i m-a luat Duhul i m-a dus, in vedenii
dumnezeieti, la Ierusalim, la intrarea portii in templu. Aici am vazut o spartura
in perete. Atunci aparu un barbat, care imi spuse: Sapa! i am sapat. Acela
imi spuse iar: Intra i vezi nelegiuirile pe care le fac cei de aici! Am intrat i am
vazut: pe pereti erau zugravite tot felul de chipuri de taratoare i de vite i
deertaciuni dezgustatoare, iar barbatii israeliteni le tamaiau, fiecare tinand o
cadelnita in mana[1] (Iez. 8).
Ce sa fie? A fost aievea? Nu. Vedenia arata ce gandea fiecare in culcuul sau de
taina, spunand: Nu ne vede Dumnezeu. Animalele intruchipau patimile care le
umpleau inimile, iar tamaierea, supunerea fata de patimi. Aa era inima
israelitenilor! Dar cine-o vedea? Nimeni, din afara O vedea Dumnezeu
care, prin prorocul, i-a rostit judecata asupra lor, dupa inima lor. Pentru ca spune
- s-au dedat la necuratenii, zicand: Nu ne vede Dumnezeu. Dar iata ca Eu
sunt i ochiul Meu nu-i va cruta si Eu nu Ma voi indura (Iez. 9, 9-10). i aa a
fost. Dar judecati dupa purtarile din afara, puteau parea oameni cinstiti.
Amintiti-va de viata lui Andrei cel nebun intru Hristos, cum i se aratase starea
launtrica a unui om. Toti il cinsteau pentru harnicie, politete i infranare. Doar
301

Sfantul Andrei, apropiindu-se de el, vazu arpele iubirii de arginti care i se
incolacise in jurul gatului. Una era pe din afara, iar alta, pe dinauntru.
Alta data, venea cineva un barbat sau o femeie, nu mai tin minte. Infatiarea nu
arata nimic rau, dar ochii duhovniceti ai Sfantului Andrei se deschisera i el
vazu un inger care se tinea de nas. Intrebandu-l ce inseamna aceasta, ingerul ii
raspunse: E de la mirosul nesuferit al patimii desfraului, de care este stapanita
aceasta persoana. Iar din afara nu se vedea nimic de felul acesta.
In viata lui Eftimie cel Mare se povestete ca era in tara lui un batran
imbunatatit, cinstit de toata lumea i de ale carui sfaturi si povete multi se
folosisera. Toti il considerau sfant si om al lui Dumnezeu. Dar cand ajunse pe
patul mortii, veni la el alt staret i vazu cum dracii ii inconjurasera triumfatori
patul, ateptand sa-i dea sufletul Vedeti, ce credea lumea i cum era de fapt!
Se mai povestea ca in pustia Egiptului era un ava care, atunci cand cineva ii trimitea
un cadou, vedea imediat cu duhul ce avea pe suflet trimitatorul i le spunea mereu
ucenicilor:
Aici sunt sange sau lacrimi, aceasta miroase a iubire de arginti, astalalta, a
necuratenie trupeasca sau a mandrie i slava dearta.
Au mai existat i multe alte cazuri care sa arate ca toata puterea sta in starea inimii si
ca asa cum este omul cu inima, asa il vad Dumnezeu, ingerii i toti sfintii. Dar sunt
de ajuns aceste exemple, ca sa va convingeti singuri ca aa este. Sa trecem acum la
noi inine!
Daca i s-ar deschide cuiva ochii mintii si s-ar uita cu atentie la noi, cei adunati
astazi aici, ce ar descoperi? Da-ne, Doamne, sa fim cu totii, dupa puterile noastre,
fara cusur i in fata Ta, aa cum ne cinstim unii pe altii i cum vrem sa fim respectati
in relatiile noastre cu lumea. Dar, fratilor, ce rost au aici vorbele de linguire? Nu
va amagiti cu increderea in voi iniva, intrati mai bine inlauntrul vostru i
cercetati-va gandurile i aspiratiile cele mai fine ale inimii fiecare, in inima sa
i dupa aceasta judecati-va i stabiliti, fara nici o partinire, cine sunteti, tiind
ca in acest fel, iar nu altminteri, sunteti descoperiti in fata lui Dumnezeu i a
intregii lumi duhovniceti. Apoi, pe cele rele indreptati-le, iar pe cele bune
inmultiti-le.
Unul dintre Sfintii Parinti inchipuia inima omului ca pe un vas plin de erpi i de fel
de fel de taratoare care, de fiecare data cand pune omul ceva la cale, ies afara din el
i, daca lucrul este rau, se hranesc cu el, iar de este bun, incearca sa-l pangareasca cu
veninul lor. Daca omul este atent la el insui, atunci, neingaduindu-i fapte rele
i nedand, astfel, hrana erpilor, ii slabete i, zadarnicindu-le incercarile de a-i
pangari faptele bune, ii lovete in cap. Continuand neobosit aceasta truda, in
acelai fel i in acelai duh, in sfarit omoara erpii i le arunca leurile afara.
302

erpii sunt patimile i inclinarile rele. Moartea lor este curatarea inimii de patimi.
Haideti sa ravnim la aceasta! Sa incetam sa mai facem pacate, iar faptele bune sa
le facem astfel, incat sa nu se amestece in ele nici un fel de simtaminte i
atitudini pagubitoare. Iar de se va strecura totui ceva, sa ne curatam prin
pocainta. Procedand aa, ne vom arata curati nu numai in fata oamenilor, ci si in
fata lui Dumnezeu, Atotvazatorul Da-ne, Doamne, aa! Amin.
20 noiembrie 1869, in saptamana a 26-a dupa Cincizecime

[1] Textul biblic este repovestit de autor.
(Sfantul Teofan Zavoratul, Viata launtrica, Editura Sophia, Bucuresti, 2011)
Sfantul Teofan Zavoratul NE AJUTA SA NE SPOVEDIM AUTENTIC SI
LUCRATOR
Publicat pe 11 Mar 2011 | Categorii: Ce este pacatul?, Cum ne iubeste Dumnezeul
nostru, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Pocainta, Sfantul
Teofan Zavoratul, Spovedanie si Impartasanie (Sfintele Taine), Taina Spovedaniei,
Triodul si Postul cel Mare | | Print

Vezi si: MI LUI ESTE-MA, DUMNEZEULE, MI LUI ESTE-MA Omilii
ale Sf. Teofan Zavoratul in Miercurea Curata despre ce inseamna sa
facem pocainta si cum sa ne pregatim cum se cuvine pentru Sfanta
Impartasanie?
***
Domnul si Mntuitorul nostru ne cheam pe toti la Sine, graind: Pocii-v, c s-a
apropiat mpria lui Dumnezeu! Sa ascultm acest glas mngietor i s ne
grbim ctre Domnul. Impria lui Dumnezeu ce lucru negrit de bun! i
pocina ce mijloc lesnicios, ndemnos i grabnic, mai ales n aceste zile, cnd
toat rnduiala de via, i pilda de obte, i aceste slujbe mictoare,
umilicioase, ne trag chiar mpotriva voii noastre la plns i pocin! Pe drept
cuvnt Sfntul Apostol, nainte de nceputul postului, i-a chemat pe toi in Duminica
lsatului sec de brnz: Iat, acum este vremea bineprimit! Iata acum este ziua
mntuirii! Vremea este bineprimit fiindc pctosul aipit nu va mai auzi n nici o
alt vreme asa des chemarea nsufletitoare: Desteapt-te, cel ce dormi, si te va
lumina Hristos! Si bine facei c, lund aminte la aceast poftire, alergai la
uile pocinei cu atta rvn. Purcedei, deci, mai cu ndrzneal, batei mai
303

struitor! Multmilostivul va deschide, va tinde ci voi minile Sale i v va
primi n brae.
Lucrarea pocinei este simpl: un suspin i un cuvnt: Am pctuit, n-o s
mai fac! Ins acest suspin trebuie s strbat cerurile, s devin mijlocitor
naintea tronului Dreptii; i acest cuvnt trebuie s tearg din cartea vietii toate
nscrisurile prin care sunt nsemnate acolo pcatele noastre. Dar de unde vor lua ele
asemenea putere? Din osndirea de sine fr cruare i din frngerea fierbinte
de inim. Iat, ntr-acolo i trebuie s fie ndreptat toat strdania noastr de
a ne poci: nmuiai-v i frngei-v inima i apoi, n ceasul spovedaniei, nu v
ruinai s destinuii tot ce v face de ruine naintea lui Dumnezeu si a
oamenilor.
In lucrarea pregtirii pentru spovedanie i mprtire, cel mai greu ne vine s ne
clcm pe inim i s ne destinuim printelui nostru duhovnicesc, de fapt, ns,
acesta ar trebui s fie lucrul cel mai mbucurtor. Oare nu e o bucurie pentru cel
acoperit de rni s fie vindecat, pentru cel ptat de toata necuria s fie splat,
pentru cel legat n lanuri s fie slobozit? Dar tocmai n aceasta st puterea
dezlegrii preoeti de la spovedanie: venim acoperiti de rani si plecm vindecai,
venim necurai si plecm albii, venim n lanuri i plecm liberi. Aceasta e
fgduina lui Dumnezeu: Spune tu frdelegile tale mai nainte, ca s fii
ndreptit!
Vei fi ndreptit fr nici o ndoial; dar mai nainte spune frdelegile tale fr s
tinuieti nimic. S tii c numai rana descoperit se vindec, numai necuria
dat n vileag se spal, numai lanurile artate se desfac. Ia seama dar, s nu
pleci netmduit, nealbit i neslobozit!
Cel ce lucreaz aici e Domnul. Printele duhovnicesc Il reprezint i spune
Cuvntul Lui. Domnul tie pcatul tu, i tu nu poi s nu i-l recunoti n gnd
naintea Domnului; dar Domnul vrea s tie dac tu i-ai da pcatul n vileag naintea
fetei Lui atunci cnd ti S-ar nfia El nsui ori te-ai ascunde, aa cum au fcut
protoprinii. De aceea a i rnduit s i arate faa Sa n printele duhovnic care
te spovedete, poruncindu-i s spun n numele Su i cuvnt dezlegtor care,
rostit fiind pe pmnt de o fptur slab, mai apoi este pecetluit n cer prin
puterea lui Dumnezeu.
i nc o fa mai nchipuie printele duhovnicesc: faa ntregii omeniri. Cel ce se
ruineaz s se dea n vileag la spovedanie s alunge aceast ruine prin gndul c
schimb ruine cu ruine: o ruine mare cu o ruine mic, o ruine fr bucurie
si fr folos cu o ruine mntuitoare! Inaintea fetei ntregii omeniri vor fi date
cndva n vileag toate faptele noastre rele, i ne vor acoperi cu o asemenea
ruine, c mai bucuroi ne-am nvoi s cad munii peste noi dect s fim
supui unei asemenea ruini. Iat, de aceea a i rnduit Domnul s ne ruinm
304

naintea unuia singur, a duhovnicului, ca prin aceasta s ne scape de ruinarea
naintea ntregii omeniri.
Este o anumit viclenie preapierztoare n inimile noastre: uneori oamenii isi
arat cu plcere toate pcatele afar de cel principal, de cel care ruineaz mai
mult dect toate faa noastr. Cel mai ades e un pcat trupesc, ns poate fi i
oricare altul. Cel n care se afl o asemenea neputin e gata a purta oriice
nevoine i a svri oriice virtui, numai s rmn neatins boala pe care a
ndrgit-o. La Domnul ns, legea e aa: Nu Imi da milostenie, dac ptimeti de
lipsa ntregii nelepciuni; nu mi da post, dac eti mpovrat cu dragostea de
agonisit; nu mi da osteneala rugciunii, dac eti bolnav de slav deart.
Descoper-i rana, ca s se vindece i s se preschimbe n frumusee prin virtutea
potrivnic ei. S se nsufleeasc, aadar, tot sufletul, s se infrng pe sine mai
ales n privina a ceea ce se mpotrivete nfrngerii.
Acest rod nevrednic al pocinei este urmarea pregtirii nepotrivite pentru
spovedanie. Spovedaniei i premerge pregtirea prin ostenelile postirii, nsingurrii,
privegherii i rugciunilor. Aceast parte a vieuirii aspre, care chinuie i frnge
trupul, a fost rnduit cu scopul ca sub aceast nevoint exterioar s se zmisleasc
i s se desvreasc ntru strpungere micrile de pocina ale inimii. Ea e
neaprat trebuincioas ca mijloc, dar fr simmintele de pocin nu are scop i
i pierde nsemntatea. Despre cel ce se strpunge numai la artare nu se poate
nc spune c are deja putere pentru o spovedanie deplin, fr ruinare; dar cel ce
pe lng asta se strpunge i luntric face spovedanie curat, deplin, fr
ascunziuri. Cel ce i-a cunoscut pcatul, s-a recunoscut vinovat pentru el, l-a
plns i a ajuns s se dezguste de el, acela a zis deja naintea lui Dumnezeu n
chip luntric, prin aezarea inimii lui: Sunt vinovat! N-o s mai fac! Unul ca
acesta e gata s se mrturiseasc naintea ntregii lumi, nu numai a printelui su
duhovnicesc. i iat unde esta rdcina deplintii pocinei: n frngerea
inimii pentru pcate nsoit de dezgust fa de ele! Inima nfrnt i smerit
Dumnezeu nu o va urgisi. Deci nmoaie-i inima, topete-o frngnd-o i ea va
lepda afar de la sine tot ce e necurat; iar spovedania va arde toat necuria prin
focul ruinrii si al dezlegrii de ctre Dumnezeu.
Inima care lcrimeaz i se ndurereaz atrage nelepciune, ce l nva pe cel
care se pociete sa lucreze n pocina sa, att luntric, ct i n afar, in aa chip
nct s culeag cu minile pline roadele ei, n rndul crora intr nu numai
miluirea i deplina iertare, ci i deplina schimbare a inimii spre bine, de la care
vine ndreptarea vieii. Cel ce i-a strpuns adnc inima se mrturiseste deplin
i dup spovedanie se arat cu totul nnoit. Aducei-v aminte de pilda Mariei
Egipteanca, a Taisiei, a Evdochiei, a lui Moisi Arapul, a lui David, a tlharului i a
altora. La o asemenea schimbare s rvneasc acum oricine se pregtete
pentru spovedanie!
305

In urma dezlegrii de pcate, frngerea inimii i spovedania dau natere unirii
n pocin a elementului dumnezeiesc cu cel omenesc, din care iese o fptur
nou, aa cum a ieit la nceput din scldtoarea botezului. De asta sa v i
nvredniceasc Multmilostivul Dumnezeu pe voi pe toi, ca toi s ieiti din spitalul
pocinei ntru totul tmduii i cu desvrire nnoii n toate simtamintele i
aplecrile inimii voastre; ca de acum nainte s iubii ceea ce mai nainte vreme
v lsa reci i s uri cele fa de care mai nainte erati imptimii; ca s iubii
n locul mniei blndeea, n locul trufiei smerenia, in locul beiei trezvia, n locul
curviei ntreaga nelepciune [curatia], n locul zavistiei voirea de bine, n locul
urii dragostea, n locul zgrceniei drnicia, n locul iubirii de plceri
nfrnarea, n locul leneviei iubirea de osteneal, n locul mprastierii
seriozitatea, n locul glcevirii iubirea de pace, n locul judecrii i clevetirii
cinstirea aproapelui ntr-un cuvnt, n locul oricrui pcat i oricrei patimi
virtutea i buna aplecare potrivnic.
Cineva care s-a pocit aa cum trebuie, atunci cnd dup spovedanie tovarii
de via pctoas pe care-i avusese nainte vreme l-au poftit la plcerile lor
obinuite, a rspuns: Eu nu mai sunt acelai! Iat cu ce ntocmire sufleteasc se
cade s ne artm i noi la sfritul pregtirii pentru mprtire, aa nct atunci
cnd se vor rscula patimile cu care ne-am deprins, cernd s fie satisfcute,
toate oasele noastre s le rspund: Noi nu mai suntem aceiai!
i aa va fi, dac ne vom cunoate pcatele, ne vom mrturisi vinovia pentru
ele i le vom plnge, i vom dobndi dezgust fa de ele, i le vom mrturisi fr
s tinuim nimic printelui nostru duhovnicesc, lund hotrrea nestrmutat
de a nu le mai repeta: fiindc atunci puterea lui Dumnezeu se va pogor n noi i ne
vom arta zidii ntru Hristos Iisus spre fapte bune, ca ntru ele s umblm, ferindu-
ne de tot rul. Amin!
(din: Sfantul Teofan Zavoratul, Predici, Editura Sophia, Bucuresti, 200
Extrase din raspunsurile Sfantului Mare Dascal al lumii si Ierarh, Vasile cel
Mare, cuprinse in Regulile mici:
Intrebarea 10
- Sufletul care s-a ticalosit in multe pacate, cu ce fel de teama si cu ce fel de lacrimi
trebuie sa se desparta de pacate, si cu ce nadejde si dispozitie (sufleteasca) trebuie
sa se apropie de Dumnezeu?
- Mai intai trebuie sa urasca viata lui dezordonata de mai inainte si insasi
amintirea ei s-o deteste si sa-i repugne; caci Scriptura spune: nedreptatea am
urat si m-am scarbit, dar am iubit legea Ta; apoi trebuie sa invete teama de
judecata si pedeapsa vesnica, iar ca timp al lacrimilor sa cunoasca timpul
306

pocaintei, asa cum a invatat David in psalmul sase, facand cunoscuta curatirea
pacatelor prin sangele lui Hristos intru marimea milei si a multimii indurarilor lui
Dumnezeu. Celui care a zis ca de vor fi pacatele voastre (negre) cum e carmazul,
ca zapada le voi albi, si de vor fi rosii ca purpura, ca lana le voi albi. Atunci
luand autoritatea si puterea de a bineplacea lui Dumnezeu, (sufletul) spune: seara
vine cu lacrimi, iar dimineata-i bucurie; ai prefacut plansul meu in bucurie; luat-
ai sacul de pe mine si m-ai incins cu veselie, ca sa-ti cante Tie marirea mea. Si
asa apropiindu-se canta lui Dumnezeu, graind: Inalta-Te-voi, Doamne, ca m-ai
ridicat si n-ai lasat pe vrajmasii mei sa se bucure impotriva mea.
Intrebarea 11
- Cum ajunge cineva sa urasca pacatele ?
- Ura impotriva cauzelor unor asemenea (pacate) se naste din consecinta neplacuta
si dureroasa (a acestora). Asadar, daca cineva se va incredinta cat de multe si
de mari rele produc pacatele, in mod automat, si din launtrul (sufletului),
incearca ura fata de acestea, asa cum a aratat (psalmistul) care a spus: Am urat
nedreptatea si m-am scarbit.
Intrebarea 13
- Daca cel care a pacatuit dupa botez trebuie sa deznadajduiasca pentru mantuirea
lui, daca a facut multime de pacate, pana la ce limita a pacatelor trebuie sa
nadajduiasca in iubirea de oameni a lui Dumnezeu, prin pocainta?
- Daca este posibil sa numaram multimea indurarilor lui Dumnezeu si sa masuram
marimea milelor lui Dumnezeu, (atunci), in comparatie cu multimea si marimea
pacatelor sa fie si deznadejdea. Dar daca pacatele noastre, cum este natural, se
intampla sa le si masuram, sa le si numaram, in timp ce mila lui Dumnezeu este
de nemasurat si indurarile Lui de nenumarat, nu este timp de deznadejde, ci de
cunoastere a milei (lui Dumnezeu) si de condamnare a pacatelor, a caror iertare,
precum spune Scriptura, este intru sangele lui Hristos. Dar ca nu trebuie sa
deznadajduim, aceasta am invatat-o in multe locuri si in multe chipuri, dar mai ales
din parabola Domnului nostru Iisus Hristos cea referitoare la fiul care si-a luat de la
tatal sau partea de avere si a cheltuit-o in pacate. De cata si de cat de mare
sarbatoare s-a facut vrednica pocainta lui, cunoastem din insesi cuvintele
Domnului. Iar Dumnezeu vorbeste (in legatura cu aceasta) si prin Isaia: De vor fi
pacatele (negre), cum e carmazul, ca zapada le voi albi si de vor fi rosii ca purpura,
ca lana le voi albi. Aceasta trebuie sa stim ca este adevarat numai daca
pocainta se face in modul vrednic de luat in considerare, din dispozitia
dispretuitoare a pacatului, precum s-a scris si in Vechiul si in Noul Testament si
rodul este vrednic, asa cum s-a spus la intrebarea in legatura cu aceasta.
Intrebarea 20
307

- Daca cel care a trait in pacate trebuie sa se fereasca sa aiba relatii cu eterodocsii
sau chiar sa se si separe de cei care traiesc rau?
- Fiindca Apostolul a spus: sa va feriti de tot fratele care umbla in neoranduiala si
nu dupa predania pe care a primit-o de la noi, in general este pagubitoare si
primejdioasa pentru fiecare om o legatura in orice lucru oprit, si cu gandul si cu
cuvantul si cu fapta; dar cei care au trait in pacate trebuie sa fie cu atat mai mult
atenti; intai, pentru ca sufletul care s-a obisnuit cu pacatul este inclinat in mod
obisnuit mai usor catre acesta, apoi fiindca cei bolnavi cu sufletul au trebuinta
de mult mai mare asistenta si grija, cum se intampla desigur cu cei bolnavi cu
trupul, cand ingrijirea lor pretinde o asistenta mai amanuntita, ca sa nu fie lipsiti de
multe ori chiar si de acelea de care au nevoie cei sanatosi. Dar cat de mare este
paguba rezultata din raporturile cu cei pacatosi o infatiseaza insusi Apostolul,
referindu-se la un asemenea caz, cand zice: putin aluat dospeste toata
framantatura.
Asadar, daca este atat de mare paguba care vine de la cei care cad in delicte
morale, ce trebuie sa spunem despre cei care invata gresit despre Dumnezeu?
Pentru ca pe acestia invatatura gresita nu-i lasa sa fie sanatosi nici in celelalte,
fiindca din cauza ei se dedau dintr-odata cu totul patimilor necinstirii, asa cum se
arata in multe locuri si chiar in cele spuse in Epistola catre Romani:
si dupa cum nu s-au ingrijit sa aiba pe Dumnezeu in cuget, i-a dat si Dumnezeu
in seama mintii lor celei ratacite, ca sa faca ceea ce nu se cade; incat sunt plini de
toata nedreptatea, de desfranare, de viclesug, de rautate, de pizma, de ucidere, de
certuri, de inselatorie, de naravuri rele; paratori, graitori de rau, uratori de
Dumnezeu, batjocoritori, taiosi, mandri, scornitori de rele, neascultatori de parinti,
nechibzuiti, calcatori ai conventiilor, neiubitori, de neimpacat, nemilostivi; acestia,
cunoscand dreptatea lui Dumnezeu, n-au inteles ca aceia care fac unele ca acestea
sunt vrednici de moarte; dar nu numai ca fac acestea, ci si lauda pe faptuitorii
(lor).
Intrebarea 21
- De unde (vine) imprastierea si gandurile si cum le vom indrepta?
- Imprastierea provine din nelucrarea mintii, nepreocupandu-se de cele
necesare. Iar mintea nu lucreaza si este fara de grija din cauza necredintei in
prezenta lui Dumnezeu care cerceteaza inimile si rarunchii. Caci daca ar fi crezut
aceasta, in mod sigur ar fi facut ceea ce s-a spus: Pururea pun pe Domnul inaintea
mea; ca, de este la dreapta mea, nu ma voi clatina. Dar cel care face aceasta si
cele asemenea nici nu va indrazni vreodata, nici nu va avea timp sa gandeasca ceva
care nu contribuie la zidirea credintei, chiar daca s-ar parea ca este bun, ca si cum
(n-ar fi) din cele oprite si care nu plac lui Dumnezeu.
308

Intrebarea 23
- Pana la cate cuvinte se socoteste vorbire desarta?
- In general orice cuvant care nu contribuie la implinirea nevoii pe care o avem
in Domnul este desert. Dar primejdia vorbirii desarte este mult mai mare, pentru ca,
chiar daca ceea ce s-a spus este bun, dar nu contribuie la intarirea credintei, cel
care a vorbit nu numai ca nu este scutit de primejdie din cauza cuvantului bun,
dar si intristeaza pe Duhul Sfant al lui Dumnezeu, fiindca cuvantul n-a fost
ziditor. Caci aceasta ne-a invatat cu intelepciune Apostolul, spunand: Nicio vorba
putreda sa nu iasa din gura voastra, ci numai daca este vreunul bun pentru
intarirea credintei, ca sa aduca folos ascultatorilor si a adaugat aceasta: Si sa nu
intristati pe Duhul cel Sfant al lui Dumnezeu, intru Care ati fost pecetluiti. Dar
cat este de mare raul de a intrista pe Duhul cel Sfant al lui Dumnezeu, mai este
nevoie sa spun?
Intrebarea 24
- Ce este injuria?
Orice cuvant care este spus cu intentia de a necinsti pe cineva este injurie, chiar
daca cuvantul insusi nu pare sa fie injurios. Si aceasta rezulta clar din Evanghelie,
care spune despre evrei ca: l-au ocarat pe el si i-au zis: Tu esti ucenic al Aceluia.
Intrebarea 25
- Ce este clevetirea?
- Dupa parerea mea, in doua imprejurari se poate spune ceva rau despre cineva:
cand este nevoie sa se sfatuiasca cineva cu altii, care sunt iscusiti in asemenea
chestiuni, cum ar putea fi indreptat cel care a pacatuit si cand ar fi necesar sa fie
salvati unii care din nestiinta pot sa se amestece de multe ori cu unul rau, ca si
(cum ar fi) bun; pentru ca Apostolul porunceste sa nu se amestece cineva cu unii ca
acestia ca sa nu-si ia cumva lat sufletului sau. Aceasta aflam ca a facut-o insusi
Apostolul, prin cele ce scrie lui Timotei, ca Alexandru faurarul multe rele mi-a
facut mie; de el sa te feresti sit u, pentru ca s-a impotrivit foarte mult cuvintelor
noastre. In afara de o asemenea nevoie, cel care spune ceva impotriva cuiva, ca
prin aceasta sa-l defaime sau sa-l batjocoreasca, este clevetitor, chiar daca ceea
ce spune ar fi adevarat.
Intrebarea 26
- Cel care cleveteste pe frate sau cel care asculta pe clevetitor si il sufera, de ce
(pedeapsa) este vrednic?
309

- Amandoi (sunt vrednici) de afurisire. Caci pe cel ce cleveteste in ascuns pe
aproapele sau, pe acela il voi pierde, iar in alta parte s-a spus: sa nu ascultati cu
placere pe cel care cleveteste, ca sa nu fii aruncat (afara).
Intrebarea 28
- Daca cineva ar raspunde altuia cu glas ridicat si cu cuvinte tari si, cand i s-ar
atrage atentia, ar spune ca nu are nimic rau in inima lui, trebuie sa fie crezut?
- Nu toate patimile sufletului sunt evidente la toti, nici chiar la cel care este
bolnav, precum nu sunt evidente nici patimile corpului. Deci asa cum se
intampla cu corpul, unde specialistii au anumite semne pentru bolile ascunse ale lui,
pe care bolnavul nu le poate masca, la fel si cu sufletul; si chiar daca cel care
pacatuieste nu-si simte propria boala, trebuie sa aiba incredere in Domnul,
Care l-a incredintat si pe el si pe cei dimpreuna cu el, ca omul cel rau din
camera cea rea a inimii lui scoate cele rele. Pentru ca omul rau poate cateodata sa
spuna un cuvant bun, in mod ipocrit; caci Scriptura spune ca trebuie sa ganditi cele
bune, nu numai inaintea Domnului, ci si inaintea oamenilor.
(in: Sfantul Vasile cel Mare, Regulile mici)
Sfantul Teofan Zavoratul: INTRAREA INAUNTRU SI CERCETAREA
CELOR DE ACOLO
Publicat pe 09 Jan 2009 | Categorii: Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE
FOLOS, Razboiul nevazut, Sfantul Teofan Zavoratul | | Print
10 ianuarie praznuirea Sfantului Ierarh Teofan Zavoratul
Sf. Teofan Zavoratul cuvinte duhovnicesti sau picaturi de untdelemn
sfintit pe frunti bantuite de ganduri zgomotoase
Sfantul Teofan Zavoratul: despre zavorarea in patima si cum sa iesim
din ea

Nu o singura data v-am propus atentiei acel simplu adevar, precum ca in
crestinism esenta lucrurilor sta in starea inimii, in dispozitiile launtrice sau in
lucrarea noastra launtrica si cred ca si dumneavoastra ati fost si sunteti de acord
cu aceasta. Dar pana acum nu am incercat sa patrundem inauntru impreuna, sa
supunem cercetarii tot ce se afla acolo, pentru ca, astfel, fiecare sa se deprinda sa
deosebeasca in el insusi binele de rau si sa procedeze cu sine in modul
corespunzator. Sa facem aceasta acum.
310

Amortiti-va simturile exterioare, indreptati-va ochiul atentiei spre interior si
priviti ce este acolo.
La inceput nu veti vedea nimic nu pentru ca n-ar fi nimic, ci pentru ca sunt prea
multe si toate sunt ingramadite una intr-alta si umbla de colo, colo intr-o agitatie
dezordonata. Veti simti ceea ce simtiti cand patrundeti intr-o ceata deasa. Asa
cum ceata desparte de noi, ca un perete, toate obiectele inconjuratoare,
ascunzandu-le in ea, la fel este cel ce se uita in el insusi pentru prima data si
vede ca tot interiorul sau este acoperit ca de o patura intunecoasa. Puteti acum
sa va incredintati de acest lucru.
Dar nu incetati efortul adancirii in sine. Rabdati putin aceasta truda si curand
veti distinge putin cate putin ceea ce se produce inlauntrul vostru, la fel cum cel
ce intra de afara intr-o camera slab luminata, dupa ce asteapta o vreme, incepe sa
distinga, unul cate unul, obiectele din ea.
Intetiti-va acum atentia si priviti: iata un obiect care v-a atras, dar s-a indepartat;
locul sau este luat de un altul; acesta este imediat inlocuit de un al treilea care, abia
cum s-a aratat, este impins la o parte de un al patrulea, care, la randul lui, este gonit
de un al cincilea si asa mai departe. Fiecare gand este repede inlocuit de un altul, atat
de repede, incat aproape niciodata nu putem sa spunem clar tot ce a trecut prin capul
nostru. Aceasta agitatie a gandurilor nu ne da pace nu doar in rastimpurile
dintre diferite ocupatii, de pilda cand mergem dintr-un loc intr-altul, ci si in
timpul ocupatiilor, oricat de importante ar fi ele: si in timpul rugaciunii, aici, in
biserica, sau acasa, si in timpul lecturii sau chiar in timpul adancirii in
meditatie, si in altele. De obicei numim aceasta gandire jefuirea mintii sau
distragerea si absenta atentiei incordate, atat de necesara in lucrarea
autoindrumarii. Notati-va, asadar, ca aceasta este prima trasatura a omului nostru
launtric. Ea se aseamana cu vartejul fulgilor de zapada pe timp de furtuna sau cu
norii de insecte din aer, zburand in serile de vara. Starea sfintilor, opusa acesteia,
este atentia mintii, cand nimic nu intra si nu iese din cap samavolnic, ci totul
este supus libertatii si constiintei; in aceasta stare se afla, de obicei, numai
Dumnezeu si persoanele care il contempla. Intre aceste situatii opuse se gasesc
sufletele aflate in stadii diferite, care asuda in lupta cu gandurile, straduindu-se
sa le domoleasca.
Priviti cu si mai multa atentie si, sub aceasta agitatie de miscari ale mintii si ale
vointei, veti distinge inlauntrul vostru o neincetata grija de chivernisire a
traiului, care ne roade sufletul necontenit, ca un vierme, si care il poarta pe ne-
voitor de la o lucrare la alta, impingandu-l mereu inainte, din pricina nemultumirii
cu tot ce are; tot ea, atunci cand nevoitorul produce un lucru, ii inchipuie mereu
sute de alte lucruri, in aparenta foarte importante. Din primul moment dupa
trezire, sufletul este asaltat de griji, care nu ne lasa nici sa sedem locului, nici sa
stam de vorba cu cineva cum se cuvine, nici macar sa mancam in liniste, pana
311

cand nu ne doboara osteniti la odihna, in noaptea adanca odihna, la randul ei,
tulburata de vise pline de griji. Aceasta boala se numeste grija de multe, ea
mananca sufletul, ca rugina fierul. Notati-o ca pe a doua trasatura a omului
nostru launtric. Trasatura sfintilor, opusa acesteia este neintristarea, care nu
inseamna nepasare, ci truda smerita si dreapta in predarea de sine si a intregii
vieti in grija atoateproniatoare a lui Dumnezeu. Intre ele se afla lupta
autopronierii (grijii de multe) cu smerita predare de sine in grija Proniei lui
Dumnezeu, insotita de truda personala, dupa propriile puteri.
Priviti si mai in adancime si veti vedea un prizonier legat de maini si de picioare,
impins de colo colo fara voia lui, prada autoamagirii, inchipuindu-si insa ca se
bucura de toata libertatea. Lanturile prizonierului sunt atractiile fata de diferite
persoane si lucruri din jurul sau, de care ne este greu sa ne desprindem de
bunavoie si ne doare despartirea, cand ni le iau altii. La fel cum un peste prins in
undita mai inoata inca, dar in nici un caz nu mai departe de cat ii permite ata,
sau la fel cum o pasare inchisa in colivie zboara si umbla, dar in nici un caz
dincolo de peretii coliviei tot asa, pasiunile ii lasa sufletului o anumita
libertate de actiune dupa voia lui, cata vreme nu se atinge de obiectul pasiunii.
Dar, cand vine vorba de acesta, sufletul isi iese cu totul din frau. Cu cat avem mai
multe pasiuni, cu atat mai ingust ne este spatiul de libertate. Dar se intampla ca
unii sa fie cu totul legati, incat sa nu fie in stare sa faca nici o miscare intr-o
directie fara sa-si pricinuiasca durere dintr-alta. La fel ca acela care, mergand
prin padure, s-a incalcit cu mainile si cu picioarele si cu hainele intr-o iarba
lipicioasa: oricum si-ar misca vreun umar, se simte legat, intocmai se simte cel ce se
lasa atras de multe lucruri create. Notati aceasta ca pe a treia trasatura a starii noastre
launtrice impatimirea. Trasatura sfintilor opusa acesteia este desprinderea de
toate, libertatea inimii, independenta launtrica. Intre acestea doua se afla
stradania de eliberare a inimii de pasiuni.
J efuirea mintii, grija de multe, impatimirea si inca nu este asta intreaga noastra
parte. Cu toate ca salasluiesc inauntru, totusi inca mai plutesc, parca, la
suprafata inimii. Sa ne atintim atentia si mai adanc in inima si sa ascultam cu
atentie ce se aude acolo. Va voi pregati pentru a intelege mai bine, aratandu-va o
comparatie. Un drumet, mergand pe munte, vede o pestera a carei intrare este
acoperita cu buruieni, iar inauntru este intuneric. Lipindu-si urechea, aude acolo
suier de serpi, ragete de fiare si salbaticiuni scrasnindu-si dintii: acesta este modelul
inimii noastre. Vi s-a intamplat vreodata sa-i urmariti miscarile? Incercati sa faceti
acest lucru macar pentru un rastimp nu prea lung si vedeti ce puteti deslusi. Ati
primit o veste neplacuta, v-ati suparat; ati suferit un esec, v-ati intristat; v-ati
intalnit cu un dusman, vi s-a aprins dorinta de razbunare; ati vazut pe un egal in
rang ridicandu-se pe o pozitie superioara: incepeti sa-l pizmuiti. Va ganditi apoi
la calitatile pe care le aveti - va imbolnaviti de mandrie si de dispret fata de altii.
Apoi, inima este lovita, una dupa alta, de dorinta de a placea oamenilor, de slava
312

desarta, pofte, voluptati, lenevire, ura si altele. Si toate acestea se petrec, uneori,
de-a lungul a cateva clipe. Toate acestea ies din inima si tot in inima se intorc.
Unul dintre ascetii atenti la sine insusi vedea cu dreptate inima omului plina de
serpi veninosi: acestea sunt patimile. Cand se aprinde vreuna dintre patimi, este
ca si cum un sarpe ar iesi din inima si, aruncandu-se asupra ei, ar musca-o cu
coltii sai. Ne doare si cand iese sarpele, si cand ne musca Muscandu-ne, se
hraneste cu sange din inima noastra si se ingrasa; ingrasandu-se, se face si mai
veninos, si mai rau si tiranizeaza si mai crunt inima in care traieste. Asa se
intampla nu numai cu o singura patima, ci cu toate, caci ele nu locuiesc niciodata
separat, ci mereu impreuna, acoperindu-se una pe alta, dar fara sa se omoare. Asa
este inima omului care lucreaza pacatului, oricine ar fi acesta. Opusa acesteia
este inima sfintilor: eliberata de patimi sau infrumusetata cu nepatimirea. Intre
acestea doua se afla cei ce se lupta cu patimile si cu poftele, sub semnul
Domnului Incepatorul nevointei si inarmati cu armele Lui.
De ajuns! Nu ma desfasor mai departe. Ei, s-a subtiat ceata, care ne acopera
interiorul?... Si, daca s-a subtiat va este spre bucurie sau spre intristare? Sa se
intristeze cei imprastiati, cu multe griji, cei atasati de voluptati si sfasiati de
patimi! Dimpotriva, sa se fericeasca sufletele atente la ele insele, care isi afla
odihna in Domnul, desprinse de toate si care si-au curatat inima de patimi!
Binecuvantate sunt si trudele acelora care, lasand paguba primilor, se straduiesc
sa ajunga la fericirea celorlalti! Unde va va aseza, pe fiecare, propria constiinta?
Mi-as dori sa apartineti cu totii categoriei fericitilor, care se mangaie de desavarsirea
intru Domnul. Dar daca nu aceasta va este insa partea, fiti macar in categoria celor
ce se trudesc si lupta pentru a primi aceasta cea mai inalta cinstire. Dar nimeni sa
nu ramana in categoria celor indiferenti, a celor loviti de nesimtire si de orbire,
care se lasa sfasiati de patimi in mijlocul nepasarii, al risipirii gandurilor, al
grijilor si a tot felul de pasiuni. Amin.
11 decembrie 1860,
in a 29-a saptamana dupa Cincizecime
(din: Sfantul Teofan Zavoratul, Viata launtrica, Editura Sophia, Bucuresti)
Sfantul Teofan Zavoratul despre LUPTA MAI SUBTILA CU PATIMILE
(fragment)
Publicat pe 14 Jan 2010 | Categorii: Ce este pacatul?, Hrana duhului / PREDICI SI
CUVINTE DE FOLOS, Razboiul nevazut, Sfantul Teofan Zavoratul | | Print

313

() 1) Exista ganduri subtiri si ganduri foarte subtiri; exista ganduri grosiere si
foarte grosiere. Pe acestea din urma poate simti oricine; primele insa se strecoara pe
neobserva in clipa salasluirii lor in inima, vadindu-se mai tarziu prin lucrare. Ele par
a fi mai degraba altceva decat ceea ce sunt ele de fapt. Ar trebui, prin urmare, sa nu
te mai increzi in propria-ti liniste, bunatate si curatie nici macar o iota, ci
intotdeauna sa fii prudent in ceea ce le priveste; urmareste cu atentie mersul
treburilor si vezi ce ganduri le insotesc si cu care ganduri se ispravesc pentru ca prin
aceasta sa le judeci pe cele ce s-au furisat de la inceput in inima.
Pe langa toate acestea, e foarte bine sa avem un prieten de incredere - un ochi
scrutator va observa de indata din afara ceea ce se ascunde in noi, desi noi s-ar
putea sa nu bagam de seama. Cand vorbim de ganduri foarte subtiri, nu ne referim
numai la cele ale duhului. Gandurile pot veni si dinspre suflet si dinspre trup.
Insusirea lor caracteristica este subtilitatea, furisarea in adancuri, astfel incat
persoana crede ca lucreaza in curatie, fara vreo intinaciune a patimilor, cand
de fapt lucreaza din patima. Pricina acestei [inselaciuni] este inca nepovatuita
curatie a inimii, sau, mai exact, o discernere deocamdata putin sporita intre ceea
ce este firesc si ceea ce este nefiresc. Cand acestea vor spori, gandul subtire si foarte
subtire va deveni grosier si foarte grosier, fiindca atentia va fi ascutita de
experienta si va invata simtamintele inimii sa discearna binele si raul.
2) Sunt ganduri, pofte si patimi care vin pe neasteptate sub chipul unor
tulburari trecatoare dar sunt si unele cu mult mai statornice, care tin zile, luni
sau chiar ani la rand. Cele dintai sunt usoare, cu toate acestea nu trebuie trecute cu
vederea. Sa fim cu multa luare-aminte insa nu atat la ele, cat la insiruirea lor.
Vrajmasul are o lege a lui nu ne ataca de la inceput cu patima intreaga, ci ne-
o inradacineaza printr-un gand si prin deasa repetare a lui.
Poate ca primul gand l-am izgonit cu manie, insa un al doilea si un al treilea le
primim cu mai mare ingaduinta si atunci se naste pofta si patima; si de aici mai e
un pas pana la invoire si faptuire. Aceste ganduri care vin fara de incetare sunt
impovaratoare si ucigatoare. Lor, mai mult decat oricaror altora, le apartine
numele de ispititoare. Despre acestea se cuvine sa stim ca nu sunt de la fire desi
dupa trasaturi sunt asemanatoare cu ea ci sunt intotdeauna de la cel viclean.
Domnul le ingaduie anume pentru a ne curati, pentru a ne incerca si a ne intari
dragostea, credinta si statornicia si pentru a plasmui cu mai multa intelegere
omul launtric. De aceea trebuie sa le rabdam cu bucurie, chiar daca sunt prea pline
de amaraciune pentru o inima in care s-a pogorat harul de curand. Acestea sunt de
fapt ispite precum: hula, deznadejdea si necredinta. Lucrul de capetenie este sa
nu inclinam spre ele, sa nu le primim si sa tinem inima neinrobita de ele,
separandu-le de noi insine si de libertatea noastra de a gandi si de a crede.
3) Gandurile cu care trebuie sa ne luptam nu sunt intotdeauna rele; de multe
ori, ele pot sa para bune, iar cel mai adesea par inofensive. Cu privire la cele
314

nelegiuite exista o singura regula - sa le izgonim de indata. Celelalte doua [feluri de
ganduri] trebuie judecate sau cantarite. Dupa cum arata si virtutea de toti laudata a
deosebirii gandurilor, adica [de a sti] pe care sa le primim si pe care sa le izgonim,
nu se poate intocmi o lege pentru asa ceva. Sa afle fiecare din propria experienta,
pentru ca nu vom intalni niciodata un om ale carui reguli sa poata fi aplicate
intocmai de noi, in orice imprejurare ne-am gasi. Mai bine e sa procedezi asa: sa-
ti stabilesti o ordine a lucrurilor sa te tii de ea si sa izgonesti tot lucrul nou se
iveste, oricat de bun ar parea el. Chiar daca un gand nu are nimic rau in sine sau in
urmarile lui, nu te misca spre dansul de indata, ci rabda o vreme, pentru a nu face
nimic pripit. Unii au asteptat cinci ani de zile pana au implinit un gand. Legea cea
mai importanta este aceasta: sa nu te increzi in mintea si in inima ta si sa
marturisesti fiecare gand parintelui tau duhovnicesc. Nesocotirea acestei legi a
fost dintotdeauna si inca este pricina inselaciunilor si a caderilor mari.
4) Gandul cel rau ispiteste, pe cand cel ce pare a fi bun amageste, asa incat cel
ce este biruit de primul se socoteste printre cei ce au pacatuit sau au cazut, insa
dar cel ce se biruie de al doilea se afla intr-o stare de amagire; este oare cu
putinta sa zugravesti toate inselarile, cu inceputurile si insusirile lor? Trasatura
lor de capetenie este aceea ca persoana in cauza se socoteste cu toata taria a fi
ceva ce de fapt nu este - crede de pilda, ca este chemata sa-i invete pe altii sau
are darul unei vieti nemaiauzite etc. Radacina si izvorul acestor pareri de sine este
gandul foarte subtire ca eu sunt ceva si inca ceva insemnat. Cel ce e nimic si
praf si cenusa cugeta despre sine ca ar fi ceva, iar vrajmasul se alipeste de aceasta
inchipuire de sine foarte subtire si-l prinde in mrejele sale viclene pe om. Pe langa
acestea, fiecare gand subtire de care nu ne dam seama ne tine in inselare, iar noi
credem ca de fapt suntem calauziti de un gand bun si evlavios. Acestea fiind
spuse, putem afirma fara putinta de tagada ca nu este minut in care noi sa nu
zacem in inselare; umblam printre fantome si suntem ademeniti si inrobiti de
ele intr-un chip sau altul; si asta se intampla din pricina ca raul salasluieste
inca in noi, nefiind izgonit, pe cand binele este pe dinafara, motiv pentru care
ochii nostri [launtrici] sunt incetosati.
()
Prin urmare, pentru a stoarce toata patima e necesar sa lucram prin cele
potrivnice ei, astfel incat fiecare fapta care patrunde in puteri sa izgoneasca
partea corespunzatoare de patima. Savarsirea a cat mai multe fapte de acest fel va
sili toata patima sa iasa afara. Aceasta metoda, daca se foloseste cum trebuie, este
atat de puternica incat, dupa ce-o vei fi folosit de mai multe ori, vei simti deja
slabirea patimilor, usurinta si libertate, cat si o anumita lumina in suflet. Razboiul
mintii nu face decat sa alunge patimile din constiinta; totusi patima ramane
ascunsa si inca vie. Si atunci faptele potrivnice vin sa zdrobeasca capul sarpelui.
Totusi, aceasta nu inseamna ca poti curma de acum razboiul mintii. El trebuie
sa continue intr-o stransa impreuna-lucrare cu savarsirea faptelor potrivnice,
315

pentru ca altminteri poate ramane cu desavarsire sterp, putand chiar sa
inmulteasca patimile in loc sa le imputineze, deoarece de faptuirea potrivnica
unei patimi se poate lipi o alta. De pilda, postul se poate insoti cu slava desarta.
Daca nu ne dam seama de aceasta, atunci toata truda noastra va fi zadarnica.
Razboiul mintii impreuna cu razboiul activ vor lovi patima si dinauntru si din
afara si o vor nimici la fel de repede precum piere un dusman impresurat si
atacat si din fata si din spate.
10) In aceasta lupta sustinuta de indreptare a noastra trebuie sa tinem seama de
randuiala si ordinea binecunoscute si, cladind aceasta structura, sa ne
indreptam atentia asupra firii patimilor, si in general, asupra caracterului
nevoitorului si asupra faptelor bune menite sa sustina aceasta activitate. In primul
caz trebuie sa avem drept tinta patimile de capetenie: iubirea de placeri, iubirea de
arginti si cugetarea trufasa. Apoi sa ne nevoim in necrutarea si mania fata de
sine, in supunerea fata de altii si in a ne socoti pe noi insine a fi nimic (vezi
Sfantul Varsanufie). Sfintii, care s-au nevoit fara incetare pentru a se curati, au privit
acest fel de lucrare ca fiind prima treapta. Pe cea de-a doua treapta se afla patima
cea mai mare pe care o lucreaza cineva si care se vadeste pe sine in vremea
convertirii, atunci cand omul vine la cunoasterea propriei pacatosenii si se
pocaieste. Fagaduind sa nu mai pacatuiasca, mai ales asupra acestei patimi este
concentrata atentia nevoitorului.
De aceea, chiar si dupa convertire patima principala trebuie sa fie cea mai
apropiata tinta a luptei impotriva pacatului care are salas in noi. Ea atrage la
sine toate celelalte patimi, ca si cum le-ar lega de sine sau le-ar da prin sine un punct
de sprijin. Putem vadi celelalte patimi doar slabind si biruind patima principala,
urmand apoi sa le risipim pe toate odata. Trebuie sa ne indreptam de la inceput
toate fortele impotriva ei si aceasta mai cu seama din pricina faptului ca in acest
moment avem multa ura fata de ea, ura din care vine si puterea de a i ne
impotrivi. Iar fara a o zdrobi pe aceasta dintai, nu vom putea sa le biruim pe
celelalte.
Pe a treia treapta este de la sine inteleasa necesitatea respectarii unei randuieli
a faptelor celor dupa Dumnezeu. Astfel, chiar de la inceput se duce razboi
impotriva patimilor precumpanitoare, mai tarziu impotriva izvorului lor, iar apoi,
cand toate sunt ingenuncheate, virtutea este sloboda sa caute resturile ostirii
dusmane, dupa propriul sau discernamant si mai ales dupa imboldurile
launtrice. Trebuie sa ne luptam mai intai cu patima care se desteapta si se
vadeste pe sine. ()
(textul integral al fragmentului la: crestinortodox.ro )

316

(din: Sfantul Teofan Zavoratul, Calea spre mantuire, Editura Egumenita,
Bucuresti, 2009)

Dialog cu pr. prof. dr. Ioan Tulcan, decanul Facultii de Teologie Ortodox
din Arad
Taina Euharistiei druiete omului comuniune cu Hristos
Anul omagial euharistic
diac. George ANICULOAIE
Miercuri, 8 ianuarie 2014


&#9993;
email
0
Hristos este prezent n Biseric n chip adevrat, real, prin prefacerea pinii i a
vinului n nsui Trupul i Sngele Su, n timpul Sfintei Liturghii. Prin mprtirea
euharistic, credincioii se unesc n mod deplin cu Iisus Hristos. Despre acestea i
alte nelesuri ale Sfintei Taine a Euharistiei ne-a vorbit pr. prof. dr. Ioan Tulcan,
decanul Facultii de Teologie Ortodox din Arad.
317

Printe profesor, v rugm s ne vorbii despre Cina cea de Tain ca moment al
instituirii Tainei Sfintei mprtanii i ca anticipare tainic a jertfei lui Hristos de
pe Golgota i a nvierii Sale, actualizate continuu n Jertfa Euharistic.
Sfnta Euharistie a fost instituit de Mntuitorul Iisus Hristos la Cina cea de Tain,
ca lucrare sau Tain sfnt prin care El nsui s fie cu noi oamenii pn la sfritul
veacurilor. naintea Patimilor Sale, Hristos Domnul a pregtit cea din urm Cin cu
ucenicii Si. Sfintele Evanghelii ne relateaz c Iisus Hristos, lund pine i
binecuvntnd, a frnt i dnd ucenicilor a zis: Luai, mncai, acesta este trupul
Meu. i lund paharul i mulumind, le-a dat zicnd: Bei dintru acesta toi. C
acesta este Sngele Meu al Legii celei noi, care pentru muli se vars spre iertarea
pcatelor (Matei 26, 26-28; Luca 22, 19-23; Marcu 14, 22-24; Ioan 6, 53). La Cina
cea de Tain, Iisus Hristos i retriete, anticipat, cu ucenicii Si, ntregul drum al
suferinelor, ptimirilor, jertfei, morii i nvierii Sale, pentru ca acetia s nvee din
ceea ce Domnul le-a dat ca pild, pe de o parte, dar, n acelai timp, ei s tie c,
dup moartea i nvierea Sa, El va fi prezent cu ei n alt mod, tainic, sacramental,
prin puterea Duhului Sfnt, extinznd, ntrind i constituind Biserica, ca Trup al
Su. n felul acesta, accesul la Hristos i la lucrarea Lui mntuitoare nu poate avea
loc n mod direct altundeva dect n Biseric - Trupul Su.
Cum este prezent Hristos Domnul Cel jertfit i nviat n elementele euharistice
transformate prin invocarea Sfntului Duh de ctre preot i comunitatea
credincioilor?
Iisus Hristos ne-a nvat c va fi prezent cu Trupul i Sngele Su prin pinea i
vinul ce se aduc n numele Lui i pentru El. Mntuitorul nu ne arat cum va fi El
prezent n Euharistie, ci afirm cu privire la pinea pe care o ofer ucenicilor Si:
Acesta este trupul Meu, iar cu referire la paharul cu vin: Acesta este sngele
Meu, adic aceste cuvinte afirm o realitate, aceea a Persoanei nsei a
Mntuitorului, prezent n mod real n aceast Tain. Deci nu este vorba de o
prezen doar prin amintire, prenchipuit sau simbolic, ci de una adevrat, real.
Domnul Hristos Cel rstignit, mort, nviat i nlat la ceruri, de-a dreapta lui
Dumnezeu Tatl, este prezent n Euharistie n mod real, prin prefacerea sau
transformarea pinii i a vinului, aduse de credincioi la Sfnta Liturghie, n nsui
Trupul i Sngele Su. Prin Duhul Sfnt are loc prefacerea darurilor de pine i vin
n Trupul i Sngele lui Hristos, la rugciunea de invocare a Duhului Sfnt de ctre
episcop sau preot, adic epicleza, pe care comunitatea eclesial, adunat pentru
Jertfa Euharistic, o nal n faa tronului Celui Preanalt, pentru a-L reactualiza pe
Hristos i ntreaga Lui lucrare mntuitoare n mijlocul, viaa i inima Bisericii Sale.
Deci, prin epiclez sau rugciunea de invocare a Duhului Sfnt, Hristos i
reactualizeaz pentru fiecare generaie de credincioi ntreaga Sa iconomie
mntuitoare, prefcndu-le darurile lor de pine i vin n Trupul i Sngele Su.
318

Sfnta Euharistie este tain i jertf
Sfnta Euharistie este deci jertf real i nesngeroas a Trupului i Sngelui lui
Iisus Hristos. n ce fel Sfnta Euharistie l aduce pe om n comuniune cu Hristos Cel
nviat i i imprim capacitatea jertfei de sine n Biseric?
ntruct n Euharistie se actualizeaz ntreaga lucrare de mntuire a oamenilor, ea
este, n mod esenial, o jertf adevrat: jertfa Trupului lui Hristos, Care Se druiete
pe Sine i ca om Tatlui, ntr-un mod unic i suprem. Este jertf adevrat, dar,
totodat, Euharistia este i o Tain real: taina prezenei Trupului i Sngelui lui
Hristos. Prin urmare, trebuie s subliniem faptul c Sfnta Euharistie are un dublu
aspect sau caracter: aspectul de Tain i aspectul de jertf. Prin aceast Tain a
Bisericii, credincioii se mprtesc n mod real i direct de nsui Hristos i jertfa
Lui mntuitoare. Astfel, prin mprtirea euharistic credincioii se unesc n mod
deplin cu Iisus Hristos, viaa lui Iisus Hristos devine viaa mdularelor Trupului Su
- Biserica, nct fiecare mdular al Bisericii poate s spun mpreun cu Sfntul
Apostol Pavel: M-am rstignit mpreun cu Hristos; i nu mai triesc eu, ci Hristos
triete n mine (Gal. 2, 20). Altfel spus, gndirea, simirea i viaa credincioilor
devin gndirea, simirea i viaa lui Iisus Hristos. Dar acest transfer de putere,
lumin i via de la Hristos n cei care cred n El este posibil, deoarece prin
mprtirea euharistic credincioii primesc jertfa lui Hristos; desigur, o jertf
nesngeroas, dar real i eficient. Prin mprtire, oamenii, primind Trupul i
Sngele jerftit al lui Hristos, deci eliberat de orice form de egoism, simt i ei
disponibilitatea de a se drui continuu lui Dumnezeu i oamenilor, dup pilda i din
puterea jertfei lui Hristos de care acetia se mprtesc. n Biseric toi se afl ntr-o
stare de jertf continu, cci nu putem intra la Dumnezeu Tatl, aa cum spune
Sfntul Chiril al Alexandriei, dect n stare de jertf, n care ne transpune Iisus
Hristos prin faptul c ni se ofer ca jertf real, n Euharistie, iar noi primim jertfa
Lui n mod contient i liber, pentru a o lsa s lucreze n viaa noastr, configurnd
o umanite druit mereu lui Dumnezeu i slujirii Lui, precum i oamenilor.
V rugm s ne vorbii despre Sfnta Euharistie ca mijloc de comuniune ntre
Hristos i Biseric, explicnd i coborrea nencetat a lui Hristos n Biseric, izvor
al unitii rennoite a Bisericii i al sfinirii credincioilor.
n Sfnta Euharistie se concentreaz, ca ntr-un focar, pogorrea lui Hristos Cel
nlat la ceruri n inimile oamenilor, n Biseric, prin Duhul Sfnt, i nlarea
oamenilor spre Hristos, prin eliberarea lor de variatele forme ale egoismului, care i
menin ca ntr-o nchisoare n limitrile constrngtoare ale unei viei superficiale i
unilaterale. ns Hristos druindu-Se prin Euharistie oamenilor, fiecruia dup
numele su, El Se druiete n acelai timp Bisericii Sale n ntregul ei. Ca atare,
Taina Euharistiei i mprtirea de ea evideniaz dou aspecte fundamentale:
aceasta are o dimensiune personalist, avnd n vedere pe fiecare om credincios n
parte, care se unete cu Hristosul euharistic, iar pe de alt parte, chiar prin aceasta ea
319

pune n lumin dimensiunea comunitar a Euharistiei, n sensul c ea constituie,
dezvolt i ntrete permanent unitatea Bisericii, ca Trup al lui Hristos. Astfel,
Hristos Se unete permanent cu Biserica Sa, ntrind unitatea ei prin prezena n ea a
lui Hristos Cel jertfit i nviat.
Prin faptul c Hristos Se coboar mereu i mereu la oameni prin Euharistie, Acesta
remprospteaz continuu unitatea ei; dar n felul acesta, El i sfinete pe oameni,
atrgndu-i pe acetia n starea Sa de jertf, de druire permanent lui Hristos, i unii
altora, printr-o slujire jertfelnic, din puterea jertfei lui Hristos.
Prezena lui Hristos n Euharistie este sdire i cultivare a vieii celei noi n
persoana credinciosului i responsabilizare a acestuia fa de semeni i ntreaga
creaie. De ce?
Prin mprtirea de Hristos Cel nviat i nlat la ceruri, fiecare credincios
dobndete n mod real, dar i contientizeaz treptat c el triete viaa lui Hristos,
de care s-a mprtit, devenind hristofor, adic purttor de Hristos. n felul acesta,
credinciosul nu mai triete doar pentru sine, n mod egoist i autosuficient, ci el
dobndete din ce n ce mai mult contiina c el nu-i mai aparine siei, ci Celui de
Care s-a mprtit. Membrii Bisericii devin astfel gndirea sau mintea lui Hristos,
vorbirea lui Hristos i braele binefctoare ale Lui, prin care Mntuitorul lucreaz n
lume. n aceasta i gsete temeiul ntreaga lucrare samarinean sau filantropic a
Bisericii, cu alte cuvinte, astfel se ilustreaz ntregul umanism cretin, ancorat
puternic n Iisus Hristos i n ntreaga umanitate. Pe de alt parte, trebuie subliniat i
faptul c nu numai omenirea este cuprins n aceast lucrare de sfinire i
ndumnezeire, ci ntregul cosmos sau ntreaga creaie, pe care Hristos a asumat-o la
ntrupare i prin ntreaga Sa lucrare restauratoare. Aceast dimensiune cosmic a
mntuirii i a Bisericii este ilustrat n mod convingtor n ntreaga Sfnt Liturghie,
care integreaz n etosul ei ntregul cosmos: Ale Tale, dintru ale Tale, ie i
aducem de toate i pentru toate.
Sfnta Liturghie, inima cultului divin ortodox
De ce mprtirea cu Sfnta Euharistie este considerat o pregustare a prnzului i
a bucuriei duhovniceti din mpria lui Dumnezeu, o arvun dat credincioilor
ca pregtire pentru nvierea de obte i viaa de veci?
Primind Trupul i Sngele lui Iisus Hristos prin Euharistie, ne mprtim de
Domnul Cel nviat i nlat la ceruri, adic de Hristos Care ade de-a dreapta
Tatlui, cu umanitatea noastr pe care a ndumnezeit-o, prin toate momentele
importante ale vieii Sale. Umanitatea lui Hristos nlat la cer indic finalitatea la
care trebuie s ajung fiecare om, mprtindu-se de Trupul i Sngele ndumnezeit
al lui Hristos. Domnul de Care ne mprtim este Hristosul eshatologic, Care a
depit timpul i spaiul, transfigurndu-le cu puterea dumnezeirii Sale. Cina cea de
320

Tain actualizat n Euharistie prefigureaz sau anticipeaz Cina Mielului lui
Dumnezeu din mpria Sa. Ne mprtim de El acum, pentru a anticipa darurile i
bucuria deplin din mpria Sa. n cadrul Sfintei Liturghii ne rugm: D-ne nou
s ne mprtim din Tine, mai cu adevrat n ziua cea nenserat a mpriei Tale.
Cine poate fi svritorul Sfintei Euharistii? i cine o poate primi?
Sfnta Euharistie se svrete n cadrul Sfintei Liturghii, aceasta fiind inima sau
centrul cultului divin ortodox. Svritorul Euharistiei este episcopul sau preotul
Bisericii, care devine mintea, contiina i gura Bisericii care se roag, aflat ntr-o
strns legtur de comuniune cu ea. Svritorul Euharistiei se roag mpreun cu
comunitatea eclesial, fiind gura care vorbete n numele ei, dar totodat el este i
mesagerul lui Iisus Hristos, care mprtete mdularelor Bisericii binecuvntarea
i darurile Sale. Slujitorii Bisericii, episcopii i preoii, au chemarea, mputernicirea
i darul de a svri Sfnta Euharistie n virtutea consacrrii i trimiterii lor la slujire
n numele i din puterea lui Iisus Hristos (cf. Luca 22, 19).
Care sunt cele mai importante diferene confesionale cu privire la Taina Sfintei
mprtanii?
nvtura romano-catolic despre Sfnta Euharistie afirm o prezen a lui Hristos
prin transsubstaniere, adic substana pinii i vinului se transform n Trupul i
Sngele Domnului, n timp ce accidenii de pine i vin rmn neschimbai. Este
sesizabil n aceast nvtur o anumit tendin de a raionaliza taina prezenei lui
Hristos n Euharistie, tendin ce nu poate fi gsit n Evanghelii i nici n gndirea
Sfinilor Prini ai Bisericii. Pe de alt parte, n lumea protestant se poate reine o
diversitate legat de modul prezenei lui Hristos n Euharistie, pornind de la prezena
real a Domnului concomitent cu existena pinii i a vinului, adic n pine, cu
pinea i sub pine este prezent Hristos, aa cum afirm M. Luther, pn la o
prezen pur simbolic, aa cum afirm J. Calvin, sau virtual, cci la mprtire
Hristos Se coboar din cer n Euharistie, comunicnd celor alei puterea de via
fctoare a Trupului i a Sngelui Su.
n Biserica Ortodox exist convingerea credinei c Hristos nsui este pe deplin
prezent n Euharistie fr a ntreprinde eforturi raionalizante cu privire la modul
prezenei Domnului cu Trupul i Sngele Su, prin prefacerea darurilor de pine i
vin, prin epicleza Bisericii. Aceast realitate tainic rmne un mister pentru
gndirea omeneasc, primindu-se doar pe calea credinei.
Cum poate fi Sfnta mprtanie mijloc de vindecare spiritual ntr-o lume
secularizat?
Reinnd sensul, puterea, darurile i lucrarea Tainei Euharistiei, ne putem da cu
uurin seama c ea constituie un antidot real, eficient i de nenlocuit la toate
carenele, insuficienele i relele lumii de astzi. Lumea zis postmodern n care
321

trim este o lume ce tinde s se secularizeze din ce n ce mai mult, s ignore
realitile spirituale ale universului credinei religioase n general i ale celei cretine
n special. Omul secularizat este acea fiin care dorete s fac abstracie de
Dumnezeu, de Biseric, de mntuirea ca dar al lui Dumnezeu. Dar acest mod de a
concepe realitatea i viaa l scufund pe om ntr-o pierdere a sensului real al vieii,
ce nu poate fi separat de Dumnezeu, l individualizeaz, exacerbnd egoismul i tot
felul de patimi, ce l srcesc pe om din punct de vedere sufletesc, l izoleaz i l
face incapabil de o via de real comuniune cu semenii i cu lumea nconjurtoare.
Fa de acest tip de om egoist, ancorat doar n plcerea imediat i indiferent fa de
semeni, Biserica afirm cu trie chipul lui Hristos, Omul pentru toi oamenii, de
Care ei se pot mprti prin Tainele Bisericii, i ndeosebi prin Sfnta mprtanie.
Prin mprtirea euharistic omul se vindec de angoasele sale, de patimile i de
ezitrile sale, n a fi mplinitor al voii lui Dumnezeu, ntruct primete n fiina sa
puterea jertfei lui Hristos, eliberat de orice constrngere a pcatului. Omului
secularizat, nsingurat i dezorientat Biserica i ofer comuniune, slujire i sens vieii
sale, deschis spre Dumnezeu i spre semeni.
Euharistia n Ortodoxie
Ce este Euharistia?
Sunt multi dintre cei care aud cuvntul acesta si nu-l nteleg, fiind un cuvnt
teologic, nu unul de circulatie. Euharistie nseamn multumire. Binenteles, cnd
zicem Sfnta Euharistie noi nu zicem de fapt Sfnta Multumire. Dar cuvntul
acesta se ntrebuinteaz n general cu alt nteles, si anume de Sfnta Cuminectur
sau Sfnta mprtsanie. n limba noastr se ntrebuinteaz foarte putin cuvntul
euharistie. Cei mai multi nu-l aud niciodat, altii l aud si-l uit, altii l aud si nu-l
nteleg. Teologii ns stiu c Sfnta Euharistie este ceea ce nteleg credinciosii n
general prin Sfnta Cuminectur sau Sfnta mprtsanie. De fapt nici aceste
cuvinte nu corespund continutului lor. Stim ns c att prin Euharistie, ct si prin
mprtsanie si Cuminectur noi ntelegem Trupul si Sngele Mntuitorului
Iisus Hristos pe care l primim atunci cnd ne mprtsim sau despre Care stim c se
afl pe Masa Sfntului Altar, unde ntotdeauna este prezent n chivot, pentru
mprtsirea celor care trebuie s se mprtseasc grabnic, n special pentru bolnavi,
ceilalti credinciosi fiind sftuiti s se mprtseasc la Sfnta Liturghie.
mprtsire cu Trupul si Sngele Mntuitorului
Cum se poate s existe Trupul si Sngele Mntuitorului nostru Iisus Hristos pentru
mprtsire? Domnul nostru Iisus Hristos, la Cina cea de Tain ni se spune n trei
din cele patru Sfinte Evanghelii, n Evangheliile sinoptice, de la Matei, Marcu si
Luca , a luat pine n minile Sale, a binecuvntat, a frnt si a dat ucenicilor Si,
zicnd: Luati mncati, Acesta este Trupul Meu, Care Se frnge pentru voi spre
iertarea pcatelor. Asa a rmas n constiinta credinciosilor si n constiinta Bisericii
322

cuvntul Domnului nostru Iisus Hristos de la Cina cea de Tain. n legtur cu
paharul cu vin a zis Domnul Iisus Hristos: Beti dintru acesta toti, acesta este
Sngele Meu, al legii celei noi, care pentru voi si pentru multi se vars spre iertarea
pcatelor. Cuvintele acestea le spun preotii la Sfnta Liturghie. Ceea ce nseamn
c Sfnta Liturghie are o legtur cu Cina cea de Tain, n ntelesul c atunci
Domnul Iisus Hristos, dup mrturiile Sfntului Evanghelist Luca si a Sfntului
Apostol Pavel din Epistola I ctre Corinteni, a zis: Aceasta s o faceti ntru
pomenirea Mea, a statornicit datoria ucenicilor Si de a face aceasta n continuare,
dar si urmasilor lor. Asadar, Sfnta Liturghie este o repetare a Cinei celei de Tain
dup partea ei euharistic.
Pentru ca ei s se poat mprtsi cu Trupul si Sngele Domnului, trebuie s-L aib
de undeva. Cei de la Cina cea de Tain L-au avut din minile Mntuitorului. El n-a
zis: Aceasta este pine care nchipuieste Trupul Meu, acesta este un simbol al
Trupului Meu, ci a zis: Acesta este Trupul Meu. El nu a dat pine obisnuit, ci a
dat pine euharistic, a dat de fapt Trupul Su sub chipul pinii. Apoi, lund paharul,
a zis: Beti dintru acesta toti, acesta este Sngele Meu, care se vars spre iertarea
pcatelor, prin aceasta oferind nu vin, ci chiar Sngele Lui, vin prefcut n Sngele
Lui. Aceasta este credinta noastr si nvttura Bisericii. Prin urmare, ceea ce se
pune nainte, prescura anume pregtit si vinul amestecat cu ap, anume pregtit, se
preface, prin rugciunile preotilor si ale credinciosilor, n Trupul si Sngele
Mntuitorului nostru Iisus Hristos, n Sfnta Euharistie cu care se pot mprtsi
credinciosii.
Trupul si Sngele Mntuitorului nostru Iisus Hristos se pomenesc separat, pentru c
nftiseaz Jertfa Mntuitorului nostru Iisus Hristos, Care a pomenit separat Trupul
si Sngele la Cina cea de Tain, desi ele sunt mpreun n alctuirea uman. Asadar,
El n-a fcut altceva dect a artat c e vorba de Trupul care se jertfeste si de Sngele
care se vars spre iertarea pcatelor. Dar nici Sfintii Apostoli la Cina cea de Tain
nu s-au mprtsit, nici noi nu ne mprtsim cu Trupul si Sngele Domnului n
situatia n care era cnd S-a jertfit, ci cu Trupul si Sngele cu care El a nviat din
morti si S-a nltat la ceruri, binenteles acestea cuprinznd n sine Trupul si Sngele
cu care Domnul nostru Iisus Hristos S-a rstignit pe Cruce.
Toat lucrarea Sfintei Liturghii are rostul de a realiza n cuprinsul ei posibilitatea de
mprtsire a credinciosilor cu Trupul si Sngele Mntuitorului nostru Iisus Hristos.
Aceasta se realizeaz prin rugciunea preotilor si a credinciosilor, pentru c
Liturghia n-o fac numai preotii si nici numai credinciosii, ci o fac mpreun. Stim
aceasta din faptul c Liturghia este n asa fel alctuit, nct credinciosii se roag si
ei pentru ceea ce urmeaz s se realizeze. Preotul zice: Pentru cinstitele Daruri ce
sunt puse nainte, Domnului s ne rugm. Eu m rog pentru cinstitele Daruri, iar
voi fiti atenti si luati aminte la aceasta. El zice: Domnului s ne rugm toti
credinciosii. Dar nu numai Sfnta Liturghie, ci toate slujbele Bisericii Ortodoxe se
fac nu de ctre preoti singuri, ci de ctre preoti mpreun cu credinciosii. Toti care
323

suntem de fat la Slujbe venim ca s slujim, nu ca s privim, ca s auzim ceva.
Fiecare slujeste la msura lui: episcopii la msur de episcopi, preotii la msur de
preoti, diaconii la msur de diaconi, si apoi credinciosii. Toti trebuie s participe la
Sfintele Slujbe cu constiinta c si ei realizeaz, c si cu partea lor se mplineste ceea
ce se urmreste la Sfnta Liturghie, adic ajungerea la Sfnta Euharistie pentru
mprtsire. Noi spunem c aceasta se realizeaz la epiclez, adic atunci cnd
credinciosii cnt: Pe Tine Te ludm Atunci preotul se roag ca cinstitele
Daruri ce sunt puse nainte s se prefac n Trupul si Sngele Mntuitorului nostru
Iisus Hristos. Si anume, dup ce preotul se roag ca Dumnezeu s-L trimit pe
Duhul Sfnt dup cum L-a trimis Apostolilor Si, ncepe o rugciune prin care cere
de la Dumnezeu Tatl s-L trimit pe Duhul Sfnt peste noi si peste aceste Daruri
ce sunt puse nainte si s prefac pinea n Trupul Mntuitorului, iar ceea ce este n
potir, vinul amestecat cu ap, s prefac n Sngele Mntuitorului. n momentul
acesta, prin lucrarea Sfintei Treimi, se realizeaz ceea ce noi dorim s avem spre
mprtsire, adic Trupul si Sngele Mntuitorului. Dumnezeu Tatl l trimite pe
Duhul Sfnt prin care cinstitele Daruri ce sunt puse nainte se prefac n Trupul si
Sngele Mntuitorului.
E bine s stim si s nu uitm niciodat c Trupul si Sngele Mntuitorului nu le
primim separat de sufletul si de dumnezeirea Mntuitorului. Domnul nostru Iisus
Hristos este o persoan n dou firi: este Dumnezeu adevrat dup firea
dumnezeiasc si este om adevrat dup firea omeneasc. Iar om adevrat nseamn
s ai trup si suflet. Cnd ne mprtsim cu Domnul nostru Iisus Hristos, ne
mprtsim de fapt nu cu Trupul si Sngele separat, ci cu Trupul si Sngele, cu
sufletul Lui, cu dumnezeirea Lui, cu El ntreg. Sfnta noastr Biseric are cuvinte n
care ni se prezint mprtsirea credinciosilor ca ceva ce s-a realizat n mod tainic.
ntelegerea Tainelor
Noi nu putem ntelege cu firea omeneasc cum anume pinea si vinul se prefac n
Trupul si Sngele Mntuitorului nostru. La Sfnta Liturghie a Sfntului Vasile cel
Mare se zice: Punem naintea Ta acestea care nchipuiesc Trupul si Sngele
Mntuitorului. Dar cernd noi ca acestea s se prefac n Trupul si Sngele
Domnului nostru Iisus Hristos, noi nu mai avem lucruri nchipuitoare, ci l avem
chiar pe Domnul nostru Iisus Hristos, cu Trupul Su, cu Sngele Su, cu Jertfa Sa,
cu nvierea Sa, cu nltarea Sa la cer, cu mrirea Sa, cu sederea Sa de-a dreapta
Tatlui, cu tot ceea ce este El, cu omenirea Sa si cu dumnezeirea Sa. Acestea sunt
lucruri mai presus de ntelegerea omului. ntr-o alctuire de la slujba srbtorii
Nasterii Domnului Iisus Hristos se spune: Taina nu sufer ispitire. Degeaba vrei tu
s o ntelegi, c nu o poti ntelege. n fata tainei trebuie s te pleci, s te nchini, s
stai cu mintea plecat, stiind c e ceva mai presus de tine. Dac vrei cumva s faci o
analiz a tainei acesteia, indiferent c e spiritual sau fizic, orict ai ncerca, nu o
poti cunoaste, pentru c e mai presus de fire, iar lucrurile mai presus de fire nu le
poate ntelege mintea mrginit. De aceea ndeamn Sfnta noastr Biseric: Drepti
324

primind dumnezeistile, sfintele, preacuratele, cerestile, nemuritoarele, de viat
fctoarele, nfricostoarele lui Hristos Taine, cu vrednicie s multumim Domnului.
Deci s multumim Domnului pentru c am primit cu vrednicie sau s multumim cu
vrednicie faptul c am primit aceste Taine.
Cele sapte calitti ale Sfintelor Taine
nti zicem c Sfintele Taine sunt dumnezeisti. Dac sunt dumnezeiesti, nseamn c
sunt mai presus de fire, c tin de Dumnezeu, nu de om. Sau c Dumnezeu S-a
revrsat n ceea ce vedem noi. Ce vedem noi? Pine si vin. Ce e acolo? Trupul si
Sngele Domnului Hristos. Lucrul acesta s-a realizat prin Dumnezeu, dar si prin om:
omul care aduce pinea si vinul, omul care se roag. Este partea omului, dar este si
partea Domnului. Este ca la cresterea grului: munceste si omul, binecuvinteaz si
Domnul. Nu poate omul s realizeze grul, ci acesta se realizeaz de la sine, prin
puterea lui Dumnezeu, datorit si muncii omului. Asa este si la Sfnta
Cuminectur. Trupul si Sngele Domnului se realizeaz prin lucrarea omului ca
rugtor, prin lucrarea omului ca muncitor. Pentru a avea pe mas pinea care s se
prefac n Euharistie, trebuie s muncesti. Nu o iei de undeva, ci o realizezi
mpreun cu Dumnezeu. Acestea sunt ale Tale dintru ale Tale. Adic pinea si
vinul sunt dintru ale lui Dumnezeu, pentru c Dumnezeu ni le d, si I le aducem lui
Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu s ni le dea napoi altfel dect I le-am dat noi lui
Dumnezeu. Ni le d prefcute n Trupul si Sngele Mntuitorului nostru Iisus
Hristos, unite cu sufletul Su, unite cu dumnezeirea Sa.
Deci ele sunt dumnezeisti, iar dac sunt dumnezeiesti, sunt sfinte, adic sunt mai
presus de ceruri. Ele sunt luate cumva din comun, din obisnuit, si puse separat
pentru Dumnezeu, sunt atinse de Dumnezeu.
Binenteles c dac sunt sfinte, sunt preacurate. Ele nu pot fi ntinate, nu pot avea
ceva din ntinciune, ci numai din curtie.
Astfel ele sunt si ceresti, cum cereasc este Liturghia, cum ceresti sunt Sfintele
Slujbe, cum ceresc este locasul n care se realizeaz toate acestea, biserica fiind cerul
de pe pmnt.
Tainele sunt nemuritoare, adic ele nu se nimicesc, ci rmn continuu. Noi nu ne
putem nchipui, de pild, c mprtsindu-ne cu Sfintele Taine, ele se sfrsesc. Nici
n ntelesul c ne-am mprtsit cu El si de la o vreme nu mai este, si nici n ntelesul
c intrnd n noi, acestea cumva dispar. Nu, ci dumnezeistile Taine rmn. Cum e
Mntuitorul de vesnic, asa rmn si ele de vesnice, n noi sau n afar de noi. Dac
suntem nevrednici, atunci nu rmn n noi, dar ele nu se pot nimici, nu se pot strica,
ci rmn n continuare n vesnicie. Deci fiecare Sfnt Liturghie are rezonant n
vesnicie. Fiecare Sfnt Liturghie este o slujb care nu se sfrseste cnd se sfrseste,
ci efectele ei rmn n vesnicie, n credincios sau n afar de credincios.
325

Sfintele Taine sunt si de viat fctoare, adic Trupul si Sngele Mntuitorului
nostru Iisus Hristos din Sfnta Euharistie au darul de a aduce viata, de a nmulti
viata, de a da putere, asa cum hrana pe care o mncm pentru existenta noastr fizic
are lucrarea ei si fr ea nu se poate. Tot asa si Sfnta mprtsanie are darul de a
aduce n sufletul nostru puteri dttoare de viat din viata Mntuitorului. Stiti c
Domnul Hristos a spus c cel ce mnnc Trupul Lui si bea Sngele Lui are viat
ntru El. Iudeii se certau pentru cuvintele acestea, pentru c nu le ntelegeau si
ziceau: Cum poate El s ne dea Trupul Su s-l mncm? Sunt niste taine, niste
lucruri pe care Domnul nostru Iisus Hristos nici nu ni le-a explicat, pentru c nu se
pot explica. Se pot crede, se pot primi, dar nu se pot explica. Domnul numai a
afirmat nc o dat si nc o dat c oamenii trebuie s se mprtseasc pentru a
avea viat din viata Lui, din pinea pe care o d El, din vinul pe care l d El, din
hrana si butura pe care le d El si pe care nu le poate da nimeni altul. Noi nu o s
putem ntelege niciodat puterea iubitoare a Mntuitorului nostru Iisus Hristos cnd
le-a dat ucenicilor Si posibilitatea s se uneasc cu El nsusi, nu numai prin
cuvntul Lui, nu numai prin gndul la El, ci prin intrarea Mntuitorului nostru n noi
nsine. Sfintele Taine mai sunt si nfricostoare. Cuvntul acesta nu vrea s spun c
aceste Taine ne dau o fric, ne coplesesc, nfricosndu-ne, ci c sunt uimitoare, adic
de necuprins, de neptruns. Ne uimim n fata lor, n fata Mntuitorului. De altfel,
ntre cele sapte Sfinte Taine, Taina Euharistiei este cea mai tain. La fiecare vedem
ceva: apa, mirul, dar la Taina Euharistiei nu vedem ce vedem, vedem ce nu vedem.
Adic nu vedem pine si vin, ci vedem Trupul si Sngele Mntuitorului nostru Iisus
Hristos.
Despre nevrednicie
Dac Sfintele Taine sunt asa de uimitoare, de nfricostoare, de nalte, de departe de
noi, asa de neatins si de neptruns, atunci mai putem noi s ne mprtsim cu Trupul
si Sngele Domnului nostru Iisus Hristos? Noi, stia nevrednici, care ne socotim
nevrednici si care oricum suntem nevrednici; oricum suntem mai prejos de Taine.
Rspunsul ni-l d Domnul Hristos, Care ne-a dat Tainele. El n-a dat Tainele pentru
ngeri, ci pentru oameni. Gnditi-v, de pild, c doi dintre cei care s-au mprtsit la
Cina cea de Tain cu Trupul si Sngele Mntuitorului au fcut lucruri care nu tin de
o viat superioar: Iuda cel mprtsit L-a vndut si Petru cel mprtsit a zis c nu-L
cunoaste. Domnul Hristos, cnd le-a dat Tainele acestea, n-a stiut ce urmeaz? A
stiut.
Nou, nevrednicilor, ne-a dat Trupul si Sngele Su, nu vrednicilor. E adevrat c
noi trebuie s cutm, s ne silim pentru o vrednicie la care niciodat nu putem
ajunge. Dac asteptm vrednicia, nu ne mai mprtsim niciodat, pentru c
niciodat nu suntem vrednici. Dar Domnul Hristos ne face vrednici. Cum zic copiii
n rugciunea ctre ngerul pzitor: Eu sunt mic, tu f-m mare; eu sunt slab, tu f-
m tare, asa putem spune si noi n fata Domnului Hristos: Doamne, stiu c sunt
nevrednic, stiu c dac ar fi dup vrednicia mea nu ar trebui s m mprtsesc
326

niciodat n viat, nici naintea mortii. Dar: Eu sunt mic, tu f-m mare. Adic:
Doamne, Tu ai putere s m faci vrednic, f-m vrednic. Si s stiti c Domnul
Hristos ne face vrednici. Dac noi avem mrturia Scripturii c Dumnezeu este
iubire, apoi iubirea se mprtseste, se revars, d din sine, ridic, l face mare pe cel
mic, asa cum si noi, cnd avem iubire, facem lucrul acesta. Gnditi-v, de exemplu,
cnd avem n fat un copil, ori ne aplecm la el, ne facem mici ca el, ori l ridicm n
brate. Astfel si Dumnezeu ne-a dat Sfintele Taine pentru c ne iubeste si vrea s ne
fericeasc. Nu vrea s ne osndeasc. Dar ele ne pot fi si spre osnd atunci cnd
vrem s rmnem nevrednici, cnd le primim ca s ne flim, cnd vrem s facem
niste lucruri care nu tin de ele. Dar cnd ti recunosti nevrednicia si cnd spui:
dintre pctosi cel dinti sunt eu si te duci totusi s te mprtsesti, te mprtsesti
ca s nu mai fii cel dinti dintre pctosi sau s nu mai fii pctos. Sfnta
mprtsanie s aib putere att de mare, nct s se vad puterea Mntuitorului n
noi, nu nevrednicia noastr. Atunci cnd fiul risipitor s-a ntors acas si tatl lui i-a
fcut ospt si l-a primit, dac el zicea c este nevrednic, toat veselia aceea n-ar mai
fi avut nici un rost. Or, el s-a ncadrat dintr-o dat n veselia pe care a fcut-o tatl
su. Asa este si cu mprtsirea. Asa nevrednici cum suntem, ne mrturisim pcatele,
primim iertarea pcatelor si ne apropiem de Domnul Hristos asa cum suntem. Nici
nu ne mai gndim c suntem vrednici sau c suntem nevrednici, ci ne apropiem
pentru c nu vrem s refuzm ceea ce ne d Domnul Hristos.
El ne d Trupul si Sngele Su ca s ne mntuim, s ne ajute, nu ca o recompens.
Sfintele Taine nu sunt o rsplat pentru binele fcut de noi, ci sunt un dar al iubirii
lui Dumnezeu. Dumnezeu Se revars ctre noi, iar noi l primim si nu l refuzm. i
multumim Lui pentru toate acestea. Apoi avem constiinta c toate acestea intr n
mdularele noastre, n rrunchi si n inim. n rugciunea a treia de multumire dup
mprtsire spunem cuvintele acestea: Intr n alctuirea mdularelor mele, n
rrunchi si n inim, adic n toat existenta mea. Intr, Doamne, rspndeste-te, s
curgi si tu cum curge sngele nostru. Cum se alctuieste hrana noastr pmnteasc
pentru existenta noastr, asa s se alctuiasc si Trupul Tu.
Dac citim aceste rugciuni ca niste lucruri exterioare, de pravil, sigur c n-o s
ntelegem niciodat bucuria mprtsirii. Dar dac ne gndim la ele, le purtm n
minte, atunci ele devin niste lucruri prin care trim, prin care ne depsim pe noi
nsine.
Vin credinciosi si ntreab dac nu se mprtsesc cu osnd. Ei, asta o stie
constiinta fiecruia. Dac esti curat la suflet si sincer n ceea ce faci, n ceea ce
doresti, poti s fii sigur c Dumnezeu te primeste si intr n alctuirea mdularelor
tale si ti schimb viata. Dac o face cineva numai asa, ca s fie vzut c s-a mai
mprtsit o dat, nu-i poate folosi si ntr-un fel e spre osnd. ns Dumnezeu stie
cnd e spre osnd, cnd e spre bine. Noi simtim ns prezenta Mntuitorului n noi.
Si apoi avem ajutorul Maicii Domnului, creia i multumim, cci prin ea Dumnezeu
327

a avut trup si snge si am primit posibilitatea de a ne mprtsi cu dumnezeiestile
Taine.
mprtsirea deas sau rar
Eu sunt pentru mprtsire deas, nu pentru mprtsire o dat pe an. Eu nici nu cred
n credinta aceluia care se mprtseste o dat pe an. De ce, dac ai posibilitatea s te
mprtsesti des, s te mprtsesti rar? Zice cineva: pentru pcatele mele. S nu v
nchipuiti c cei care se mprtsesc rar se mprtsesc mai bine dect cei care se
mprtsesc des, deoarece nu stau tot timpul s se pregteasc. Tot nainte de
mprtsire se pregtesc si ei, si atunci ce rost are s lasi s treac pe lng tine.
Adic Domnul Hristos vrea s-ti dea si tu nu vrei. Sfnta noast Biseric de aceea
face Liturghie, ca s se mprtseasc credinciosii. Nu ca s se mprtseasc numai
preotii, iar credinciosii s se mprtseasc n Postul Pastelui, de pild.
Dar eu nici nu trag de oameni s se mprtseasc des, pentru c nu-i pot convinge
s se spovedeasc des. Dac oamenii sunt nepstori fat de lucrurile lui Dumnezeu,
eu nu pot s-i nghesui la acestea, pn cnd ajung ei s doreasc. Dar cine ajunge s
doreasc, acela s nu aib ezitri c, vai de mine, n-au trecut sase sptmni. E mai
pregtit dup sase sptmni? Nu-i mai pregtit dect dac s-ar mprtsi a doua sau
a treia zi sau peste o sptmn. Mai demult, oamenii se mprtseau mai des, mai
ales n primele veacuri. Si Sfntul Ioan Gur de Aur i ndeamn pe oameni s se
mprtseasc mai des, cci deja de pe vremea lui s-a slbit dorinta si gndul de
mprtsire mai deas. Pe un om nepstor nu l poti ndemna s se mprtseasc.
Pe el l ndemni s se spovedeasc, iar dup aceea si s se mprtseasc.
Oamenii care au ngduint de la duhovnic s-ar putea mprtsi la fiecare Sfnt
Liturghie. De ce acum, n vremea Sfntului Post, sunt Liturghii ale Darurilor mai
nainte sfintite? Pentru c credinciosii doreau s se mprtseasc mai des dect
smbta si duminica. E adevrat c aceasta depinde foarte mult si de duhovnic, dar
s stiti c si duhovnicii sunt cu gnduri felurite. Sunt unii care nu te las s te
mprtsesti. Eu nu stiu cum vin ei la mprtsire, dac pe credinciosi nu i las.
S ne silim cu totii s ntelegem lucrurile acestea la msurile la care le putem
ntelege. S ne depsim si n ntelegerea valorii acestor Daruri prin care ne unim cu
Domnul Hristos, prin care vine n noi, se alctuieste n inimile noastre, devenindu-ne
mai intim dect ne suntem noi nsine.


328

Euharistia de la Cina cea de Tain la cea de la Emaus - privire retrospectiv a
Teologiei Euharistice


..:
n general, orice tain are nu doar un sens i un aspect particular, ci ea are i
un aspect comunitar. Ea nu privete numai pe primitorul ei luat izolat, ci are
rezonana i n jurul su, asupra comunitii n care a primit-o i a crei lucrare este.
Dintre toate tainele cea care prezint cel mai evident aceast nfiare comunitar
este Sfnta i Dumnezeiasca Euharistie. mprtirea cu Iisus Hristos n Sfnta i
Dumnezeiasca Euharistie, pe lng aspectul prezenei lui Iisus Hristos n noi, aa
cum a promis celor ce cred n El (Ioan 6, 66), are i un aspect comunitar-eclezial,
fiind o ncorporare desvrit n Trupul cel tainic al lui Iisus Hristos, Biserica,
extensiune a sa n umanitate, prin i n care oamenii devin mdulare intime ale
acestui Trup, pline de Iisus Hristos Cel nviat.
"Euharistia se reveleaz din ce n ce mai mult astzi, n contiina teologic
modern, ca fiind Taina Bisericii prin excelen, Tain n care Biserica se realizeaz,
se recunoate i se perpetueaz, ca locul i timpul adunrii credincioilor lui
Dumnezeu". Astzi noi redescoperim Euharistia, nu doar ca una dintre Sfintele
Taine, ci ca pe Taina Bisericii prin excelen adic Taina n care Biserica este
Biseric, Taina n care Biserica ni se arat ca sacrament i n care Euharistia
nglobeaz ntreaga realitate a Bisericii, ntr-o permanent i continu deschidere
spre ceea ce nu poate fi exprimat niciodat pn la capt ori cuprins i definit prin
simboluri.
Dac Botezul este nceputul ncorporrii credincioilor n Iisus Hristos, iar
Mirungerea o accentuare a acestora, Euharistia realizeaz deplina comuniune cu
Iisus Hristos, ncorporarea desvrit a credincioilor n El, fcndu-l pe om
membru i mdular deplin al Trupului Su i realiznd unitatea tuturor credincioilor
n Iisus Hristos i ntreolalt. Prezena real a lui Iisus Hristos n Sfnta Euharistie,
nedesprit de Duhul este fundamentul Bisericii, n care Iisus Hristos, ca persoan
dumnezeiasc, una cu Tatl i cu Sfantul Duh, adun pe oameni n comuniunea
Trupului Su extins n lume, Biserica, Instituirea Sfintei Euharistii - centrul Cinei
celei de Tain.
Instituirea Sfintei Euharistii constituie centrul Cinei celei de Tain - Ea
este istorisit i de Evanghelitii sinoptici (Matei XXVI, 26-29; Marcu XIV, 22-25 i
Luca XXII, 16-20), precum i de ctre Sfntul Apostol Pavel (I Cor. XI, 23-25),
formnd de la bun nceput centrul cultului cretin. Relatarea ei lipsete n Evanghelia
a patra, cci Sfntul Apostol i Evanghelist Ioan nu mai gsete necesar s repete, n
scrierea sa, ceea ce se afla destul de clar i de complet n evanghelitii sinoptici i
329

ceea ce se practica n chip uniform i constant n toate adunrile de cult ale
comunitilor cretine de la sfritul veacului apostolic. De fapt, Sfntul Apostol i
Evanghelist Ioan a vorbit despre aceast Tain, cnd a reprodus, ndat dup
nmulirea pinilor, cuvntarea Mntuitorului Iisus Hristos despre "pinea vieii",
adic despre mprtairea credincioilor cu nsui Trupul i Sngele Su (Ioan VI,
48), aa nct i pentru acest motiv nu mai avea nevoie s revin asupra unui subiect
att de cunoscut. n completarea Evanghelitilor sinoptici, el noteaz aa nct doar
faptul c Mntuitorul Iisus Hristos, rmas numai cu cei unsprezece Apostoli dup
plecarea trdtorului Iuda, respir uurat, ca dup eliberarea de o povar apstoare
i zice: "Acum s-a proslvit Fiul Omului i Dumnezeu s-a proslvit n El. Dac s-a
proslvit Dumnezeu n El, i Dumnezeu l va proslvi pe El n Sine i ndat l va
proslvi" (Ioan XIII, 31-32). Prin aceste cuvinte, Mntuitorul face aluzie la moartea
Sa pe Cruce, la nviere i la nlare i ncepe s pregteasc pe ucenici pentru
momentul despririi.
Dac Sfntul Ioan Evanghelistul ar fi voit s istoriseasc instituirea Sfintei
Euharistii, de bun seam c aici ar fi intercalat referatul su. Instituirea Sfintei
Euharistii este descris aproape cu aceleai cuvinte i de ctre Evanghelitii sinoptici
i de ctre Sfntul Apostol Pavel: "Deci mncnd ei, a luat Iisus pinea i
mulumind, a frnt i a dat Ucenicilor zicnd: Luai, mncai, acesta este Trupul
Meu. i lund paharul i mulumind, le-a dat lor zicnd: Bei dintru acesta toi,
acesta este Sngele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi se vars, spre iertarea
pcatelor" (Matei XXVI, 26-28; Marcu XIV, 22-24; Luca XXII, 19-20; I Cor. XI,
23-25). Sfntul Apostol i Evanghelist Luca (XXII, 19) i Sfntul Apostol Pavel (I
Cor. XI, 24) ne informeaz c Domnul nostru Iisus Hristos, ndat dup cuvintele de
instituire a Sfintei Euharistii, a adugat: "Aceasta s-o facei spre pomenirea Mea".
Concordana dintre Sfntul Apostol i Evanghelist Matei, martor direct la Cina
cea de Tain i Sfntul Apostol Pavel, care a primit dogma euharistic chiar de la
Mntuitorul Iisus Hristos, printr-o revelaie direct i personal - pe de o parte - i
dintre Sfinii Apostoli i Evangheliti Marcu i Luca, ucenici direci ai Apostolilor i
martori ai tradiiei i practicii Bisericii Primare - pe de alt parte - are o deosebit
nsemntate, cci ne arat c dogma euharistic n-a suferit niciun fel de evoluie n
dezvoltarea vieii cretine i c Biserica Ortodox a pstrat-o aa cum a primit-o de
la nsui ntemeietorul ei, Domnul nostru Iisus Hristos.
Cuvintele scripturistice despre instituirea Sfintei Euharistii constituie prin
urmare un document istoric original, nzestrat cu puterea unei mrturii directe,
obiective i sincere despre originea i nelesul acestei Sfinte Taine. Aceste cuvinte
ne arat c, la Cina cea de Tain, Domnul Iisus Hristos a prefcut cu adevrat pinea
dospit (artos) n nsui Trupul Su, iar vinul n nsui Sngele Su, rostind pentru
fiecare o rugciune special i mprtind apoi cu fiecare pe ucenici. n noaptea
cnd a fost prins - deci cu o zi nainte de Patele iudaic - Domnul Iisus Hristos a
330

instituit aadar, o adevrat Sfnt i Dumnezeiasc Tain, oferind credincioilor un
nou i supranatural mijloc de comunicare, cuminecare i comuniune cu El.
Sfnta Euharistie nu este deci numai o comemorare istoric, un simplu simbol
sau un simplu rit, dup cum nva de obicei protestanii, ci constituie cu adevrat o
Tain. Ea nlocuiete jertfele Vechiului Testament, Pascha iudaic i tot cultul Legii
Vechi, inaugurnd cultul cel desvrit al religiei cretine. De aceea toate sfintele
noastre slujbe s-au concentrat de la nceput n jurul Sfintei i Dumnezeietii
Liturghii, n cadrul creia se svrete Jertfa i Taina Euharistic. n istorisirea
instituirii Sfintei i Dumnezeietii Euharistii, se disting dou momente diferite:
momentul prefacerii i momentul mprtirii. Momentul prefacerii coincide cu
rugciunea special, rostit de Domnul nostru Iisus Hristos mai nti asupra pinii i
apoi asupra vinului. Prefacerea elementelor euharistice este deci anterioar
mprtirii. Ea revendic i necesit o rugciune anumit, Epicleza, pe care Biserica
Ortodox o cunoate din cele mai vechi timpuri i pe care liturghisitorul o rostete
totdeauna asupra cinstitelor Daruri. Dup svrirea prefacerii, Domnul nostru Iisus
Hristos ofer ucenicilor Si nu pine i vin, ci nsui Trupul i Sngele Su.
De aceea greesc protestanii, care pun tot accentul numai pe momentul
mprtirii i greesc i romano-catolicii, care consider c prefacerea elementelor
euharistice nu s-a fcut de Domnul Iisus Hristos n clipa sau momentul
binecuvntrii - care precede frngerea Trupului i repartizarea sau distribuirea
Sngelui Domnului - ci n momentul n care Mntuitorul nostru Iisus Hristos i
invit pe ucenici s se mprteasc. Romano-catolicii greesc de asemenea i cnd
mprtesc credincioii lor laici numai cu Trupul Domnului Iisus Hristos, rezervnd
mprtirea cu ambele forme doar membrilor ierarhiei bisericeti. Nici Evangheliile
sinoptice, nici cuvintele Sfntului Apostol Pavel nu pot fi invocate n sprijinul unor
astfel de nentemeiate credine ori practici. Ca atare, mprtindu-le viaa
dumnezeiasc. Trupul Euharistic al lui Iisus Hristos este comuniunea amndurora,
real a lui Iisus Hristos n Biserica Sa. De aceea "Euharistia este taina care cu
adevrat transform o comunitate uman n Biserica lui Dumnezeu i este criteriul
ultim sau baza structurii ecleziale". n momentul mprtirii harului euharistic "ne
asimileaz Lui, ne ncorporeaz Lui i face din noi membre din ce n ce mai vii ale
trupului Su tainic". Domnul Iisus Hristos dorete s fac din noi Biserica n care s-
i reverse dragostea Sa i de aceea ne adun din toate prile mprejurul Sfintei
Mese, ca s realizeze din noi un singur trup care s fie deopotriv al Lui i al nostru.
Sfnta Tain a Euharistiei a fost aezat de Mntuitorul la Cina cea de Tain,
cnd a luat pinea, a binecuvntat-o prin rugciune i apoi a mprtit pe Sfinii Si
Apostoli, zicnd: Luai mncai, acesta este Trupul meu.. iar dup aceea a luat
paharul, a mulumit Printelui ceresc, a binecuvntat paharul i a dat Sfinilor
Apostoli zicnd: Bei dintru acesta toi, acesta este Sngele meu... i a adugat
apoi: Aceasta s-o facei ntru pomenirea mea (Mat. 26, 26-28; Luc. 22, 19-20, I
331

Cor. 11, 23-25)dnd porunc astfel ca totdeauna s se svreasc aceast Sfnt
Tain.
La Cina cea de Tain, momentul instituirii Tainei Euharistiei, prin cuvintele
Sale i al primei svriri a ei de ctre Mntuitorul nostru Iisus Hristos, ne-a spus:
Luai, mncai, acesta este Trupul Meu; Bei dintru acesta toi, acesta este sngele
Meu, al Legii celei noi, care pentru muli se vars spre iertarea pcatelor (Mat.
XXVI, 26-28). Dac se ia totodat n considerare urmtorul verset: ci v spun vou,
nu voi mai bea din acest rod al viei, pn n ziua cnd l voi bea cu voi, nou, ntru
mpria Mea (Mat. XXVI, 29), se poate constata cu uurin c, pe de o parte,
Euharistia i are temeiul n jertfa de pe cruce a Mntuitorului, iar pe de alta, c n ea
va fi prezent n toate timpurile viitoare Iisus Hristos cu Trupul i Sngele Su nviat.
Iisus Hristos triete la Cina cea de Tain anticipat i tainic moartea Sa pe cruce, dar
i moartea tainic de dup aceea
[1]
.
Cina Domnului nostru Iisus Hristos este srbtoarea n amintirea suferinelor
i morii Sale, constnd din mprtirea cu Trupul i Sngele Domnului,
simbolizate prin pine i rodul viei, srbtoare care unete pe toi credincioii ntr-o
prtie intim cu Mntuitorul i, totodat unii cu alii, mplinind astfel porunca
Domnului Iisus Hristos: S facei lucrul acesta spre pomenirea Mea(1 Cor 11:24).
n timp ce botezul este ritul iniiator, Cina Domnului este ritul permanent al Bisericii
vizibile. Ea poate fi definit pentru nceput ca un rit nfiinat de ctre nsui Iisus
Hristos pentru a fi practicat de biserica cu scopul comemorrii morii Lui. Ea ne
aduce aminte de viaa Lui (pinea), moartea lui (paharul), nvierea i prezenta Sa vie
(slujba nsi)
[2]
. Cina Domnului este practicat, de fapt, de ctre toate ramurile
cretinismului. i totui pe de alt parte, exist multe interpretri diferite. Millard
Erickson spune: Pe plan istoric, Cina Domnului Iisus Hristos a inut desprite mai
multe grupuri cretine. Acelai efect l are i n prezent. Prin urmare, ea este un
factor care unete cretintatea, cat i unul care o dezbin.
[3]
Ce trist, un lucru menit
s aduc unitate, a ajuns s fie subiect de disput i dezbinare.
Cina Domnului Iisus Hristos este simbolul noului legmnt. Semnul noului
legmnt este paharul. Acesta simbolizeaz sngele care a fost vrsat de Domnul
nostru pentru ratificarea noului legmnt. Iisus Hristos a spus: Acest pahar este
legmntul cel nou, fcut n sngele meu. (Luca 22:20). Aadar, Cina Domnului
ne amintete ca n i prin Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu a fcut un nou
legmnt cu noi credincioii, Iisus Hristos este Mijlocitorul noului legmnt. El este
capul i prezentatul umanitii n aceasta noua nelegere, n acest extraordinar
legmnt fcut de Dumnezeu cu oamenii.
[4]
Este o vestire proclamatoare a morii
lui Iisus Hristos. Sfntul Apostol Pavel scrie: Pentru ca ori de cte ori mncai din
pinea aceasta i bei din paharul acesta, vestii moartea Domnului pn va veni El (I
Corinteni 11:26). Cnd credincioii se ntlnesc n amintirea lui Iisus Hristos, ei
proclam n mod activ n faa lumii moartea lui Iisus Hristos. Att faptul morii ct i
semnificaia ele sunt proclamate de membrii Trupului Su atunci cnd se
332

mprtesc la masa Lui. Slujba nsi este o prezentare a mesajului Evangheliei, ct
i a afirmaiilor Evangheliei cu privire la cel rscumprat. Actul lurii pinii i a
cupei este o dramatizare a Evangheliei, o reprezentare a ceea ce a reprezentat
moartea Domnului Iisus Hristos.
[5]
Acest act arat spre moartea Lui ca singura baz
a mntuirii noastre.
Cina Domnului este o prtie cu Iisus Hristos i cu poporul Su (I Corinteni
10:21). Timpul de prtie cu Iisus Hristos i poporul Su este acel timp special n
care cei rscumprai se adun pentru prtie n jurul lui Iisus Hristos. Masa i
amintete nchintorului de ceea ce Hristos a pregtit pentru ai Si. Noi stm la masa
Domnului unde Iisus Hristos este oaspetele nevzut. Credinciosului i se amintete de
umilina lui Iisus Hristos i de responsabilitatea noastr de a ne sluji unii pe alii.
Domnului a fost instituita n seara srbtoririi Patilor evreieti. Patele era
srbtoarea ieirii din robia Egiptului. Dumnezeu a dat porunca ca fiecare familie sa
taie un miel fr cusur, iar cu sngele mielului s ung uorii uii, astfel Israel avea
sa fie ocrotit de judecata Lui Dumnezeu adusa asupra Egiptului (Exod 12). Masa
Pascal trebuia s conin un miel fr cusur de un an, azime i verdeuri amare. Pe
fundalul acestei srbtori Domnul Iisus Hristos ia din pinea i vinul care erau pe
masa i le schimba valoarea, nsemntatea, ele devenind simboluri ale Cinei
Domnului nostru Iisus Hristos.
Cu privire la elementele Cinei s-au format mai multe teorii care nu au fcut
altceva dect s distrug simplitatea iniial i adevrul Cinei i s despart
credincioii. Biserica Romano Catolic i Ortodox susin c trupul i sngele lui
Iisus Hristos sunt prezente n pine
i n vin, n mod fizic (transsubstanierea). Biserica Luteran susine c individul se
mprtete din adevratul trup i adevratul snge al lui Iisus Hristos. Elementele
rmn neschimbate dar rugciunea de consacrare l comunic pe Iisus Hristos
participanilor (consubstanierea). Concepia reformat susine c dei elementele
sunt doar simboluri, prtia cu ele implic mprtirea cu Iisus Hristos prin
prezena Sa spiritual, rscumprtoare. Zwingli a susinut c Cina este doar o mas
de aducere aminte, o comemorare, dar este de asemenea o slujb n care prezena lui
Iisus Hristos mpreun cu poporul Su realizeaz o adevrat comuniune.
Poziia reformat este undeva ntre cea a consubstanierii i cea a comemorrii.
ntr-un mod oarecare, exist o prezen dinamic a lui Iisus Hristos n elemente,
prezen care devine eficace n credincios atunci cnd se mprtete. Elementele
sunt simbolul prezenei Sale. William Sancy scrie: mprtirea prezenei Sale nu
nseamn a mnca i a bea n mod fizic ci este o comunicare interioar i luntric
cu Persoana Sa, comuniune care folosete o aciune exterioar cu o expresie a
credinei spirituale luntrice.
[6]
Modul n care fiecare credincios percepe
responsabilitatea pe care o are este dat i de nelesul sau sensul pe care l d
semnificaiei Cinei Domnului, de concepia adoptat privind elementele Cinei i de
ateptrile fiecruia din acest rit sau sacrament. Dac Cina Domnului semnific, cel
333

puin n parte, o relaie spiritual ntre credincios i Dumnezeu, atunci una din
cerine este o relaie personal cu Domnul Iisus Hristos. Cei care particip ar trebui
s fie credincioi autentici n Iisus Hristos i sa fie suficient de maturi ca sa poat
deosebi trupul lui Iisus Hristos.
[7]

O alt pretenie, condiie i cerin absolut necesar este cercetarea, evaluarea
strii spirituale i corectarea acelor lucruri negative, care ar putea s distrug
prtia noastr cu Iisus Hristos i sa ne aduc osnda. Niciunde n Scriptur nu
gsim cerine speciale pentru pregtire preliminar pentru luarea Cinei, chiar Dac
unii susin c este nevoie de o sfinire special. Aceast sfinire special
cuprinde citirea Bibliei sau a Sfintei Scripturi, rugciunea, postul, abstinena
sexual, milostenii, mrturisire, etc. Cei care susin nevoia acestei sfiniri speciale,
se bazeaz pe textele din Exod 19 :10 15 i 1 Sam .21: 4,5. ns aceste texte nu sunt
n contextul Patelui, deci nu pot fi folosite ca argumente. Privind la momentul
instaurrii Cinei Domnului, s ne punem ntrebarea ce fel de pregtire au avut
ucenicii prezeni la Cina Domnului? Rspunsul este pregtirea pentru Pate, care
const din tierea mprejur, ca parte a poporului Israel. Sunt att de muli oameni
care din dorina lor de a arta importana acestui rit pentru ei, caut s fac tot felul
de lucruri, care sunt bune n esen i au un caracter cretin. Problema nu este c
facem unele lucruri bune cum ar fi postul, rugciunea, abstinena sexual sau altele,
ci creznd c fcnd aceste lucruri suntem, devenim vrednici de a ne apropia i a ne
mprti cu trupul i sngele Domnului. Nici unul nu suntem vrednici naintea lui
Dumnezeu, dect Iisus Hristos Mielul jertfit pentru noi. Vrednicia o primim atunci
cnd ne vedem nevrednicia noastr i acceptm vrednicia lui Iisus Hristos pentru
noi.
A lua Cina Domnului Iisus Hristos n chip nevrednic nseamn n primul rnd
a te crede vrednic. Cei care se cred vrednici, pentru c au fcut anumite lucruri,
ajung s dispreuiasc pe ceilali participani la Cin, la fel ca i fariseul pe vame
(Luc. 18). i acesta este un mod
nevrednic de a lua Cina Domnului Iisus Hristos. Adevrata pregtire pentru Cin
ncepe cu o cercetare de sine, n urma creia i vezi nevrednicia ta i vii cu pocin.
tim c pcatul ntrerupe relaia noastr cu Dumnezeu. Aceast ruptur poate fi
refcuta prin pocina. A lua Cina Domnului, cuprins fiind de resentimente, ur,
invidie, dispre, nseamn a lua n chip nevrednic. Cina Domnului i dezbinrile sunt
pur i simplu opiuni ce se exclud reciproc. Cina Domnului Iisus Hristos, luat ntr-
un mod corect, avnd o atitudine corect i o nelegere potrivit a nsemntii ei
este un mijloc de nviorare a credinei i a dragostei credinciosului n timp ce el
mediteaz nc o dat la minunea morii Domnului i ateptnd promisiunea
revenirii Lui, ns a lua Cina Domnului ntr-un mod i chip nevrednic, nu numai c
aduce judecat i pedeaps, dar ne lipsete de aceste binecuvntri spirituale pe care
le primim n urma prtie cu Domnul i trupul Su - Biserica. Dincolo de aspectul
personal, nu putem trece cu vederea prtia freasc. Noi toi aparinem trupului
lui Iisus Hristos, i este minunat s vezi oameni de diferite categorii sociale,
334

intelectuale, stnd la Masa Domnului Iisus Hristos ntr-o prtie deplin i
desvrit. Cina Domnului Iisus Hristos confer oportunitatea copiilor lui
Dumnezeu sa aib prtie cu El i unul cu altul. Cina Domnului este de asemenea
un beneficiu spiritual, un mijloc, o ocazie de a crete spiritual n Domnul Iisus
Hristos. Un alt beneficiu al urmrii mprtirii ntr-un mod corect i plin de credin
este vindecarea i binecuvntarea. (Mat. 15, 25-26)
Cu alte cuvinte, acestea sunt lucrurile principale pe care le semnific prtia
la Cina Domnului Iisus Hristos. Dar mulumim Domnului c lucrurile nu se opresc
aici. Aciunea aceasta, comuniunea, acest sacrament semnific i n acelai timp
pecetluiesc beneficiile de care am vorbit, aa c din momentul n care stm la masa
Lui, nu ne amintim doar de ceva, nu ne implicm doar ntr-o aciune memorial sau
comemorial i nici nu ne punem doar emblemele de membrii ai bisericii, dei le
facem pe toate acestea. Dar pe lng faptul c le nfptuim pe toate, n momentul n
care primim pinea i vinul, Dumnezeu ne spune c suntem participani la
beneficiile acestui nou legmnt. Cina Domnului Iisus Hristos ni le pecetluiete pe
toate. Ea ne pecetluiete toate promisiunile lui Dumnezeu. Cina Domnului, corect
administrat, este un mijloc de nviorare a credinei i a dragostei credinciosului n
timp ce el mediteaz nc o dat la minunea morii Domnului i la faptul c cei care
cred n El vor tri venic.
nvierea Mntuitorului nostru Iisus Hristos constituie evenimentul unic i real,
actul central al credinei i existenei cretine, singurul care d sens la tot ceea ce-l
precede i la tot ceea ce-l urmeaz: Cci dac Hristos n-a nviat, zadarnic este
atunci propovduirea noastr, zadarnic i credina voastr (I Cor. 15, 14).
Certitudinea nvierii lui Iisus Hristos avea s transforme contiine, i s fac din
Apostolii ngrozii, nite entuziati pn la moarte n propovduirea acestui adevr,
iar din prigonitori, martiri. Cum s-a putut petrece o astfel de schimbare radical? Pe
ce temeiuri? Sfntul Apostol Pavel ofer rspuns la aceste ntrebri: Iisus Hristos a
murit pentru pcatele noastre, a fost ngropat i a nviat a treia zi, dup Scripturi... S-
a artat lui Chefa, apoi celor doisprezece, n urm S-a artat deodat la peste 500 de
frai, dintre care cei mai muli triesc i astzi, iar unii au i adormit; dup aceea S-a
artat Sfntului Apostol Iacov, apoi tuturor apostolilor, iar n urma tuturor mi S-a
artat i mie (I Cor. 15, 3-8).
Aadar, temeiurile certitudinii nvierii au fost, n primul rnd, artrile lui Iisus
Hristos nviat. Iar dac cei crora El li S-a artat, dup nvierea Sa, ar fi murit nainte
de a-i face pe alii s cread minunea, aceast evanghelie nu s-ar fi scris i nici nu s-
ar fi propovduit astzi. Ultimul capitol al Evangheliei a III-a este dedicat, de ctre
autorul ei, evenimentelor zilei nvierii, adic tocmai argumentelor acesteia -
artrile. Aici se gsesc relatate trei artri:
- artarea ngerului femeilor venite la mormntul gol (Marc., 24, 1-12).
335

- artarea la doi ucenici n drum spre Emaus (Marc., 24, 13-35).
- artarea Apostolilor crora le confer viitoarea lor misiune (Marc. 24, 36-49). Un
scurt Epilog (Marc. 24, 50-53) concluzioneaz Evanghelia, anticipnd evenimentele
din debutul crii Faptele Apostolilor.
Artarea lui Iisus Hristos nviat celor doi ucenici n drumul spre Emaus,
consemnat, aadar, de ctre Sfntul Apostol i Evanghelist Luca, este o naraiune
contextual, o simpl relatare a unei apariii, lipsit de preocupri apologetice, dar
ncrcat, n schimb, de un profund caracter sacramental-liturgic. Triti pentru cele
ntmplate n Ierusalim cu Acela n care i-au pus ndejdea izbvirii lui Israel i
mpovrai, astfel, de ntrebri fr rspuns, doi dintre ucenicii Mntuitorului Iisus
Hristos, cltoresc spre un sat, numit de evanghelist, Emaus, discutnd despre tot
ceea ce s-a ntmplat n Ierusalim n ultimele zile (24, 14). Evenimentul se petrece n
chiar ziua nvierii. Dar, n timp ce discutau toate acestea Iisus nsui, apropiindu-
Se, mergea mpreun cu ei (cf. In. 24, 15). Cele dou vorbe apropiindu-Se i
mergea rezum ntreg demersul lucanic al episodului Emaus: Prin Iisus Hristos,
Dumnezeu se apropie de omenire, intr n istoria ei, cltorete cu ea, dnd sens
destinelor noastre cotidiene. Aceasta apropiere a lui Iisus nviat i mergere mpreun
cu omul, este strin evanghelitilor Marcu i Matei, excepie fcnd, oarecum,
Ioan, n a crui Evanghelie, prezena lui Iisus Hristos, la ucenicii Si, este nsoit de
harul Duhului Sfnt.
n episodul Emaus slava reprezint timpul lui Iisus Hristos de a tranzita spre
i ctre Tatl i care coincide cu nvierea Sa, ceea ce nseamn c n momentul n
care El vorbea cu cei doi spre Emaus, El a atins deja deplina Sa preamrire i
comuniune cu Tatl, aa nct lor li se arat tocmai din aceast slav. Faptul c, n
exprimarea Mntuitorului nostru Iisus Hristos, intrarea n slava Sa era
condiionat de Patimi, arat n mod clar i limpede, c cele dou acte mntuitoare,
Patimile i nvierea, se prezentau n viziunea mesianic i n lucrarea Sa
mntuitoare, ca un eveniment soteriologic unic, n care acestea nu pot fi nici
desprite i nici separat nelese. Cel nviat ia pinea, o binecuvnteaz i o frnge,
apoi o druiete i o ofer ucenicilor spre mncare i, deodat, n acel moment, li s-
au deschis ochii i L-au cunoscut. Dar, n aceeai clip, El s-a fcut nevzut. Iat
mrturia evanghelistului: i cnd a stat mpreun cu ei la mas, lund El pinea, a
binecuvntat-o i, frngnd, le-a dat lor. i s-au deschis ochii lor i L-au cunoscut;
i El s-a fcut nevzut de la ei. Ceea ce este important n acest context, este faptul
c Sfntul Apostol i Evanghelist Luca nu spune c ei L-au vzut, ci, simplu, c El
s-a fcut doar nevzut, i aceasta pentru c el nu consider aceast recunoatere ca
fiind rezultatul unei apariii spontane a lui Iisus Hristos. Deschiderea ochilor lor era
lucrarea lui Dumnezeu, astfel c ei vedeau, acum, cu ochii credinei, n sensul ca L-
au cunoscut pe Iisus Hristos, ca fiind Domnul Cel nviat. Aadar, deschiderea
ochilor lor nu a nsemnat, de fapt, vedere fizic ci cunoatere spiritual,
duhovniceasc.
336

Aadar, nu a disprut, ci S-a contopit cu pinea euharistic, pe care a oferit-o
ucenicilor spre hran, svrind astfel, El nsui, prima Liturghie euharistic dup
nvierea Sa, inaugurnd n acest mod i moment celebrarea venicei Liturghii
cereti, pe care El o svrete n calitate de Arhiereu ceresc, venic, la altarul cel
adevrat, nefcut de mn (Cf. Evr. 8, 2), adic trupul Su nviat, pnevmatizat i
penetrat de energiile Duhului Sfnt dup nviere. n acest fel, cei doi ucenici sunt
primii care se mprtesc cu trupul lui Iisus Hristos euharistic, Cel jertfit, mort,
nviat i pnevmatizat prin nviere. Aadar, cunoaterea i unirea deplin ori
desvrit cu Iisus Hristos s-a realizat nu n Cuvnt, ci n Iisus Hristos cel
euharistic. La aceast concluzie ne conduce faptul c n episodul pinii Emausului
exist toate elementele specifice instituirii Tainei Euharistiei din ajunul Patimilor,
menionat de evanghelitii sinoptici (Cf. Mat. 26, 26-28; Marc. 14, 22-26; Luc. 22,
15-20). Trei dintre cuvintele menionate de Sfntul Apostol i Evanghelist Luca, n
acest episod, sub ecoul verbelor din scena instituirii Euharistiei, consemnat i n
Evanghelia sa (Luca 22, 19). Astfel, Sfntul Apostol i Evanghelist Luca I descrie
pe Iisus Hristos nviat ndeplinind aceleai gesturi care au fost svrite la
nmulirea pinilor, minune cu profunde conotaii sacramentale i la Cina euharistic
pascal, din ajunul Patimilor.
Este adevrat, c ucenicii s-au unit cu El i n Cuvnt, pentru c n-au mai dorit
s se despart de El, menioneaz Sfntul Apostol i Evanghelist Luca, dar
cunoaterea Sa desvrit, s-a realizat doar n experiena euharistic. i tot numai n
aceast experien euharistic liturgic se produce i se contientizeaz deplin i
fiorul sfnt al ntlnirii i unirii cu Iisus Hristos. Faptul acesta este minunat descris
de Sfntul Apostol i Evanghelist Luca n cutremurtoarea constatare a ucenicilor, n
timp ce se ntorceau la Ierusalim: Oare nu ardea n noi inima noastr cnd era pe
cale i ne tlcuia Scripturile (Luc. 24, 32)? Este limpede c cei doi ucenici din
Emaus l cutau pe Iisus Hristos istoric, dar cutarea lor a sfrit prin a li se
descoperi i a se uni deplin cu Iisus Hristos Cel euharistic, Care ofer i o alt
dimensiune nelegerii de ctre ei, a cuvntului Su. Aadar, n lumina episodului
Emaus, se poate constata i concluziona c exist o mprtire de Iisus Hristos i
prin Cuvntul Su, n Sfintele Scripturi, ns contopirea real cu El, n cunoatere
deplin i unire ontologic, are loc abia n experiena euharistic-liturgic, n care
eshatologia, din etapa i faza ei plenar, se triete anticipat.
Aadar, Iisus Hristos nu ofer nelegerea Scripturilor printr-un discurs numai,
ci, n primul rnd, printr-un eveniment pascal. Astfel c, exegeza fcut de
Mntuitorul, n drum spre Emaus, este prima interpretare a cuvntului Scripturii n
lumina nelegerii pascale a Scripturilor celor despre El. Textul lucanic al episodului
Emaus devine, astfel, locul clasic n care se descoper c Scriptura nu poate fi
neleas i interpretat dect n lumina i experiena evenimentului pascal. n acest
sens, episodul Emaus descoper i una din marile dimensiuni ale exegezei cretine -
cea contemplativ-pascal, n care hermeneutica culmineaz n Sfnta Euharistie,
gsindu-i numai n ea desvrirea. Cu alte cuvinte, pericopa lucanic prezint,
337

oarecum, dou tipuri de interpretare, de hermeneutic a Scripturii: teologic a
ucenicilor, i, respectiv, teologic-euharistic a lui Iisus Hristos Cel nviat.
Din aceste puncte de vedere, perspectiva semnificaiei teologice a
evenimentului Emaus nu mai poate fi neleas, astzi, ca fiind cea a unei simple
creaii a credinei sau ca o prezentare spiritual a unui fapt biblic-scripturistic, ci ca
pe obinuitul cotidian, perceput mereu la nivelul experienei umane a celor ce cred.
El nu mai poate fi privit nici numai att ca unul din giuvaierele operei lucanice, ci
mai ales ca un text fundamental pentru o teologie sacramental, n general, i pentru
o teologie euharistic, n special. Simpla binecuvntare, specific obiceiului evreiesc
la consumarea pinii, n-ar fi putut provoca recunoaterea i cunoaterea lui Iisus
Hristos nviat. De aceea, a afirma c Iisus Hristos avea un mod special de a pronuna
berakoth-ul este un fapt pur imaginativ, cu att mai mult cu ct nici o Evanghelie
nu face vreo aluzie la vreun ritual special de binecuvntare a alimentelor. Fiecare
referire la frngerea pinii vizeaz Euharistia i nu vreun ritual evreiesc vechi. De
fapt, formula utilizat de Sfntul Apostol i Evanghelist Luca - 24, 30 este o
reproducere aproape identic a diverselor formule euharistice tradiionale (Luc.
24,30; Luc. 22, 19; I Cor. 1,23-24; Marc. 14, 22; Mat. 26, 26).
Prin urmare, cel puin o dat, Evanghelia de la Sfntul Apostol i Evanghelist
Luca ne d s nelegem c Domnul Iisus Hristos a svrit dup nviere i pe
pmnt Euharistia, ca o prezentare vzut a strii Lui de aducere permanent a Sa n
planul nevzut. Sau, altfel spus, ea d mrturie despre trecerea de la svrirea
vzut a Euharistiei, de nsui Mntuitorul, la prezena Lui, ca aducere nevzuta n
timpul consumrii ei din toate timpurile. n episodul Emaus, Iisus Hristos arat
ucenicilor calitatea n care El va svri, n continuare, Euharistia, n vinul cel nou,
prezis n seara ultimei Cine (Marc. 14, 25), adic n calitatea Sa de nviat; le arat
acum, c dein dovada, c-l pot avea pe Iisus Hristos n mod real n Sfnta
Euharistie, odat ce a nviat, chiar dac este acum nevzut. Aadar, Frngerea
pinii la Emaus a fost i va rmne pentru totdeauna n Biseric, marele semn al
misterului pascal i al prezenei Celui nviat n sacramentul euharistic post-pascal.
Sfntul Chiril al Alexandriei repet fr ncetare c Fiul cel ntrupat este El
nsui o jertf adus Tatlui, c a fost singur fr de pcat i deci singura jertf
adevrat prin El nsui. Jertfa plcut lui Dumnezeu este jertfa ntru miros de bun
mireasm. ns numai Iisus Hristos a putut aduce lui Dumnezeu o jertf de o
perfect mireasm. Arderile de tot dintru animale se ardeau ntregi de focul sfnt
i nestins, nescond-se nimic, ci fiecare prticic i mdular urcnd la Dumnezeu
ntru miros de bun mireasm. Iar cele junghiate pentru jertfa de mntuire, primeau
o sfinire parial, ca de pild n umrul drept, n cap i n picioare, n rrunchi i n
ficat i n alte pri dinluntru. Deci numai Iisus Hristos este apt s se aduc ardere
de tot, cci este cu adevrat ntreg sfnt, ntreg binemirositor i sfinit. Iar nou ne e
propriu a nu avea o sfinenie deplin i o curie n toate privinele.
[8]

338

Dup Sfntul Chiril al Alexandriei, jertfa lui Iisus Hristos pentru noi se poate
numi preuldat de El pentru noi lui Dumnezeu-Tatl, dar numai fiindc a fost
necesar patima i moartea Lui pentru a da feei noastre un chip plcut n ochii lui
Dumnezeu i pentru a realiza n firea asumat de El starea de jertf, din care s
iradieze puterea, care s contrabalanseze ntoarcerea noastr de la Dumnezeu i s
creeze n fiecare o stare de jertf asemntoare. Aducnd jertfa deplin i perfect
universal, Iisus Hristos este Arhiereul desvrit. Este desvrit i pentru faptul c
aceast jertf este n acelai timp jertfa propriei Sale persoane.
n concluzie, aadar, vom reine faptul c n Sfnta i Dumnezeiasca Euharistie
ne mprtim real de El, prin chipurile pinii i vinului, prefcute substanial de
puterea copleitoare a Duhului din trupul i sngele Domnului Iisus Hristos, n
nsui trupul i sngele Lui. Prescura oferit de credincioi i devenit un bun al
comunitii, ne nchipuiete pe noi n comun i devine jertfa comun, real, oferit
de Arhiereul comun, Iisus Hristos, prin preotul comun. Prin preotul liturghisitor i
slujitor, n Sfnta i Dumnezeiasca Euharistie se face vizibil i comunicabil prin
simboluri jertfa lui Iisus Hristos, oferit pentru noi toi n continuare de Iisus Hristos
nsui i se ofer jertfa noastr n Iisus Hristos
Stelian Gombo

SFINTA EUHARISTIE ESTE TAINA, NU SIMBOL

Pe fundalul doctrinei si cultului crestin este puternic imprimat adevarul despre jertfa
de rascumparare a lui Iisus pe cruce.
Din coapsa lui Iisus, strapunsa de sulita ostasilor romani, a curs temporar si in mod
vizibil, singele cald al fiintei Sale umane, iar pentru vesnicie, in mod tainic, s-a dat
Harul, acea energie a Sfintei Treimi care intretine viata Bisericii lui Hristos, sub
forma ei de comunitate.
Cind Mintuitorul a trimis la predica pe colaboratorii Sai - Sfintii Apostoli - si cind
le-a spus: <<Luati Duh Sfint, carora veti ierta pacatele, iertate vor fi ...>>, a predat
Bisericii sub forma ei de ierarhie acest depozit al Harului Divin, care se transmite de
catre urmasii Sfintilor Apostoli Bisericii ascultatoare.
Participarea la mintuirea obiectiva, adusa de Mintuitorul Hristos, da celor
credinciosi, atunci cind colaboreaza prin credinta si fapte bune, posibilitatea de a trai
in afara de viata vegetativa a plantelor, in afara de viata senzitiva a lumii celor
necuvintatoare, in afara de viata rationala a tuturor celorlalti semeni o viata in plus:
viata supranaturala in comuniune de Har, Credinta si Dragoste cu Iisus Hristos.
339

Numai prin sinergismul perfect al acestor trei elemente (credinta, Har si fapte bune)
poate omul sa urce pe scara desavirsirii in nazuinta lui de a ajunge la masura
barbatului desvirsit, dupa statura lui Iisus Hristos.
Din citatul de mai sus <<Luati Duh Sfint ...>> se vede clar ca Biserica este
depozitarea Harului.
Pornind de la interpretarea gresita a notiunii de <<Biserica>> si in dorinta lor de a
desfiinta ierarhia bisericeasca cu succesiune apostolica, careia ii suprapun notinea de
<<preotie universala>>, unele fractiune ale Bisericii crestine nu socotesc Biserica
depozitara a Harului, ci o reduc la treapta de <<societate>> sau <<adunare>>, pe
care atunci cind e vorba de ei, o numesc <<adunare de sfinti>>, fara insa a avea
putere cineva din aceasta <<adunare>> sa impartaseasca Harul.
In felul acesta ei desfiinteaza Sfintele Taine ca mijloace vizibile prin care se
impartasesc in mod mistic Harul lui Dumnezeu, iar daca pe unele care sint prea
puternic exprimate in textul Sfintei Scripturi nu le pot desfiinta, le reduc la simple
forme sau comemorari.
Noi stim ca dintre toate Sfintele Taine cea mai insemnata este Taina Sfintei
Euharistii, deoarece daca prin celelalte Taine se impartaseste crestinului Harul sau
Gratia divina, forma tainei respective raminind neschimbata, prin Taina Sfintei
Euharistii se impartaseste insusi Trupul si Singele Domnului, sub forma piiniii si a
vinului.
Din cuvintele adresate de Mintuitorul Hristos in Capernaum celor doritori de o mai
vedea o minune ca cea din seara precedenta, in pustie, cind au fost saturati cei cinci
mii de barbati numai cu cinci piini si doi pesti. <<Agonisiti-va nu mincarea cea
pieritoare, ci mincarea care ramine pentru viata vesnica...>> (Ioan VI, 27), ca si din
versetul 33 al aceluiasi capitol, unde se vorbeste despre piinea ce se pogoara din cer
si da viata vesnica>>, se vede ca Iisus a anuntat cu mult mai inainte Taina Sfintei
Euharistii, care a fost insitituita in Joia Patimilor, la Cina cea de Taina, cind luind
piinea si binecuvintind-o, a dat-o Sfintilor Sai ucenici si apostoli zicind: <<Luati,
mincati. Acestea este Trupul Meu, care se fringe pentru voi, spre iertarea
pacatelor..>>, dupa care, asa cum relateaza evenimentul, Sf. Evanghelist Luca a
completat: <<Aceasta sa o faceti intru pomenirea Mea>> (Luca XXII, 14), din care
se vede clar porunca Fiului lui Dumnezeu, de perpetuarea peste veacuri a sfintei
jertfe.
Deci Sfinta Euharistie este taina si jertfa in acelasi timp: Taina, intrucit aduce
iertarea pacatelor si jertfa, pentru ca atunci cind se savirseste, se fringe Trupul si se
varsa Singele lui Iisus.
Nimeni dintre cei ce aplica liberul arbitru in interpretarea Sfintei Scripturi n-au putut
inlatura definitiv, aceasta Sfinta Taina cu radacini adinc infipte in textul Sfintei
340

Carti, deoarece despre insitituirea ei vorbesc toti evanghelistii (Matei XXVI, 25;
Luca XXII, 19; Marcu XIV, 22).
In prima epistola catre Corinteni, la capitolul 11, 29, reproducind cuvintele
Mintuitorului <<Cine maninca si bea cu nevrednicie Trupul si Singele Domnului,
judecata isi maninca si bea>>, Sf. Apostol Pavel arata ca in Sfinta Taina a
Impartasaniei este vorba di insusi Trupul si Singele lui Iisus, nu doar de o simpla
piine. Totusi, interpretind subiectiv cuvintele Mintuitorului: <<Aceasta s-o faceti
intru pomenirea Mea>>, unii sustin ca Sf. Euharistie nu este altceva decit
comemorarea ultimei cine luata de Iisus cu ucenicii Sai, - o simpla masa
comemorativa - din care cauza o si numesc ei <<Cina Domnului>>.
Bazati pe textele de la Matei 14, 25 + 26, 29, unde se vorbeste de <<roada vitei>>,
ei spun ca piinea si vinul sint piine si vin naturale.
Daca cercetam teama insitituirii Sfintei Euharistii la Sf. Evanghelist Luca aflam ca
Mintuitorul vorbeste despre <<roada vitei>> la primul pahar, dar Sf. Euharistie a
fost instituita la cel de al doilea pahar, dupa cina, cind a zis: <<Luati, mincati...>>.
Bazati, in fine, pe textul din epistola catre Evrei cap. 9, 28 si 10, 14, unde se afirma
prin gura Sfintului Apostol Pavel, ca Mintuitorul s-a jertfit o singura data, noii
credinciosi sustin ca nu mai e nevoie de o alta jertfa si fac acest lucru cu scop bine
determinat. Si aceasta deoarece, daca ar recunoaste ca Sfintii Apostoli ar fi savirsit o
jertfa reala, inerent ar fi trebui sa recunoasca si o ierarhie cu succesine apostolica,
care sa continue opera Sf. Apostoli.
Nici noi nu tagaduim ca intr-adevar Mintuitorul s-a jertfit o singura data, nici nu
avem pretentia ca repetam jertfa lui Iisus pe cruce. Prin savirsirea acestei taine, noi
doar continuam, actualizam si permanentizam aceasta jertfa savirsita o singura data
si facem acest lucru pentru a ramine in permanenta legatura cu Mintuitorul Hristos.
Pentru sustinerea parerilor lor cu privire la Sf. Euharistie, acesti subiectivi interpreti
ai Sfintei Scripturi se bazeaza pe toate acele texte in care se vorbeste despre primatul
Cuvintului lui Dumnezeu, fata de trup si fata de hrana trupeasca, concretizata prin
termenul de <<piine>>.
Cind Mintuitorul a zis (Luca 4,41) <<nu numai cu piine va trai omul, ci cu tot
cuvintul care iese din gura lui Dumnezeu>>, nu s-a referit la Sf. Euharistie, cum vor
unii credinciosi sa inteleaga, ci la piinea cu care diavolul a vrut, in pustiul
Carantaniei, sa trezeasca simturile fizice de foame trupeasca ale lui Iisus-Omul, dupa
un post atit de lung. Cind Mintuitorul a rostit, in Capernaum, a doua zi dupa
saturarea gloatelor flaminde din pustie cuvintele: <<Agonisiti-va nu mincarea cea
nepieritoare, ci mincarea ce ramine pentru viata vesnica pe care va va da-o Fiul
Omului, caci pe El L-a pecetluit Tatal>>. In acest text Domnul Hristos nu s-a referit
la altceva decit pur si simplu la hrana trupeasca pe care o asteptau gloatele flaminde
341

de piine, dintre care unele participasera probabil la saturarea miraculoasa din pustie,
cind Iisus a savirsit minunea inmultirii piinilor.
Cind Sfintul Evanghelist Ioan a reprodus cuvintele Mintuitorului <<Cine asculta de
Mine si crede in Cel ce M-a trimis pe Mine, are viata vesnica si la judecata nu va
veni>> n-a vrut sa arate ca Iisus ar fi exclus legatura ce trebuie sa tinem cu El prin
impartasirea cu Trupul si Singele Lui, ci a vrut sa arate ca in adevar ascultarea
Cuvintului evanghelic da omului posibilitatea de a ajunge la mintuire. Dar, in acelasi
timp, a avut grija ca la inceputul Evangheliei Sale (cap. 6, 53) sa intareasca acest
adevar prin cuvintele: <<Cel ce maninca Trupul Meu si bea Singele Meu ramine in
Mine si Eu in el>>, aratind ca numai impartasirea cu Trupul si Singele lui Iisus da
omului posbilitatea trairii reale ale Cuvintului revelat si a mintuirii.
Cine citeste Sfinta Scriptura trebuie sa aiba notiuni, cel putin sumare, despre
arheologiea poporului iudeu, despre viata si obiceiurile lor; sa cunoasca evoluita
vietii crestine de la inceputurile ei in contextul timpului respectiv. Sfinta Scriptura
trebuie studiata profund si interpretata cu sinceritate.
Adeseori nici expresiile pauline n-au fost omise de unii credinciosi in cautarea de
texte in sprijinul sustinerilor lor eronate. Ei se opresc de obicei la un text scurt,
separindu-l de contextul scrierii respective, ceea ce reda adevaratul inteles, pe care
apoi il interpreteaza cum vor.
Asa, de exemplu, daca in prima epistola catre Corinteni, cap. 11, 26. Apostolul
Pavel scrie: <<De cite ori mincati aceasta piine si beti acest pahar, moartea
Domnului vestiti pina la venirea Lui>>, unii crestini sustin ca prin mincarea piinii si
prin gustarea vinului comemoram moartea lui Iisus. Ei uita insa sau nu vor sa
citeasca mai departe textul, care afirma: <<Cine cu nevrednicie maninca Trupul si
bea Singele Domnului, judecata siesi maninca si bea>>, ceea ce insemneaza ca
piinea si vinul nu constituie un simbol ci sint insusi Trupul si Singele lui Iisus
Hristos.
Sf. Euharistie este taina si jerga in acelasi timp, instituita de Mintuitorul Hristos.
Prin ea, sub forma piinii si a vinului, dupa rugaciunea de invocare a Sfintului Duh,
se ofera credinciosilor insusi Trupul si Singele Domnului (Ioan 6, 55-57; I Cor. 10,
16). Ea nu poate fi savirsita decit de preotul cu succesiune apostolica, in virtutea
Harului primit de la Mintuitorul prin Sfintii Apostoli. Asa trebuiesc intelese epistole
pauline catre Timotei si Tit; asa trebuiesc interpretate cuvintele care ne spun: <<pe
altii I-a pus Dumnezeu dascali si prooroci spre savirsirea Sfintelor Taine>> (Efeseni
4, 4) si asa trebuie sa credem si noi cei pe carei ii pastorim, pentru mintuirea noastra
a tuturor.
Pr. Vasile Nartea,
"Indrumator pastoral - Din tezaurul credintei noastre", pag. 117-120.
342


Bookmark the permalink.
Sfanta Euharistie
Iul11 by ortprot
Iat, stau la u i bat; de va auzi cineva glasul Meu i va deschide ua, voi intra
la el i voi cina cu el i el cu Mine.

Iar pe cnd mncau ei, Iisus, lund pine i binecuvntnd, a frnt i, dnd
ucenicilor, a zis: Luai, mncai, acesta este trupul Meu,care se frnge pentru
voi,spre iertarea pacatelor. i lund paharul i mulumind, le-a dat, zicnd: Bei
dintru acesta toi, C acesta este Sngele Meu, al Legii celei noi, care pentru muli
se vars spre iertarea pcatelor. Matei 26, 26-29
Prelund acest gest al Mntuitorului, Biserica din toate timpurile a nteles ca
prefacerea elementelor euharistice are loc n urma rugaciunii de invocare a Duhului
Sfnt (epicleza), act de maxima importanta n desfasurarea Sfintei Liturghii,
rugaciune nsotita de binecuvntarea lui Dumnezeu prin preotul slujitor. Dupa
prefacere, Mntuitorul nu mai ofera apostolilor pine si vin , ci nsusi trupul si
sngele Sau, care se jertfesc tainic pentru mntuirea noastra si se ofera spre mncare
si bautura.
Mntuitorul Iisus Hristos, la Cina cea de Taina, n urma prefacerii elementelor
euharistice, ofera Sfintilor Apostoli, spre mpartasire, trupul si sngele Sau; se ofera
pe Sine. De aceea, se vorbeste despre prezenta reala sacramentala a Mntuitorului n
Sfanta Euharistie.
In ciuda claritatii cuvintelor Mantuitorului, protestantii considera ca painea si vinul
sunt doar simboluri ale Trupului si Sangelui Domnului.
Inainte de a analiza versetele biblice in care se vorbeste despre Sfanta Euharistie,
trebuie sa facem cateva consideratii asupra semnificatiei si necesitatii Sfintei
Euharistii.
Consideratii generale
1. Despre J ertfa lui Hristos

Primele jertfe la care face referire Sfnta Scriptura sunt cea a lui Cain si cea a lui
Abel, care au adus ofranda lui Dumnezeu, unul din roadele pamntului (Fc 4, 3),
343

altul din cele nti nascute ale oilor sale si din grasimea lor (Fc 4, 4), din rodul
lucrurilor minilor lor, jertfa ce reprezinta efortul muncii depuse de ei. Din acestea,
reiese ca Dumnezeu ngaduie jertfa, ba mai mult, pe cea a lui Abel o primeste.
Sfntul Ioan Hrisostom, facnd referire la jertfa adusa de Cain si la cea adusa de
Abel, spune ca Dumnezeu primeste jertfa nu n virtutea unei necesitati, ci n baza
recunostintei pe care omul o manifesta fata de El. Iar n alt loc, spune ca Dumnezeu
a permis jertfele sngeroase ca un mijloc de pedagogie divina pentru a pastra n
constiinta poporului ales nadejdea dupa venirea lui Mesia si pentru ca ei sa nu
mbratiseze de la popoarele vecine credintele idolatre.
Omul este lasat ca prin jertfa sa dea lumii, care i fusese pricina de cadere, o alta
ntrebuintare. Daca, prin folosirea ei n mod patimas, Adam si Eva s-au ndepartat de
Dumnezeu, acum prin rentoarcerea acestora sub forma jertfei omul ncearca sa-si
repare greseala. Alexis van der Mensbrugge, episcop de Meudon, prezinta jertfele
Vechiului Testament ca fiind de patru feluri: jertfe de adorare (holocaust); darul de
hrana; jertfe de pace, ca act de multumire, si jertfa de ispasire pentru pacatele
savrsite, trasatura comuna a acestora constituind-o prezentarea naintea lui
Dumnezeu a unei victime care a fost junghiata n prealabil, deoarece evreii nu
considerau ca aduc drept ofranda cadavrul victimei, ci sngele acesteia, chintesenta
vietii ei. Actul principal al jertfei nu era arderea, ci curgerea sngelui, deoarece se
credea ca viata a tot trupul este n snge (Lv 17, 11), iar odata cu sngele se aduce
ca dar lui Dumnezeu viata animalului respectiv, tocmai de aceea fiindu-le interzis sa
consume snge (Lv 17, 12). n acest context, V. Jankelevith spune ca jertfa nu se
aduce spre moarte, ci spre viata.
Prin faptul ca preotii Vechiului Testament aduceau jertfe de animale n fiecare zi, iar
arhiereul doar o singura data pe an, la sarbatoarea numita Ziua mpacarii, se scoate
n evidenta faptul ca nu numarul jertfelor este important, ci calitatea acestora, o
singura jertfa putnd realiza adevarata mpacare si comuniune cu Dumnezeu, iar
aceasta este jertfa deplina a Domnului si Mntuitorului nostru Iisus Hristos, caci
jertfa lui Iisus Hristos e plenitudinea jertfei nu numai pentru ca ea e n stare sa
topeasca tot fondul de pacat din natura omeneasca, ci si pentru ca ea este capabila sa
obtina iertarea de la Dumnezeu pentru toti oamenii, fara ca Acesta sa mai ceara
fiecaruia o suferinta echivalenta pentru pacatul din el. Sau, dupa cum spune Sfntul
Apostol Pavel: El nu are nevoie sa aduca zilnic jertfe, ca arhiereii: nti pentru
pacatele lor, apoi pentru ale poporului, caci El a facut aceasta o data pentru
totdeauna, aducndu-Se jertfa pe Sine nsusi. Caci Legea pune ca arhierei oameni
care au slabiciune, pe cnd cuvntul juramntului, venit n urma Legii, pune pe
Fiul, desavrsit n veacul veacului (Evr 7, 27-28).
Asadar, cu jertfa lui Hristos se pune capat tuturor sacrificiilor. Ea are putere
universala si deschidere fata de toti oamenii.
Daca jertfele care au precedat venirea Mntuitorului nostru constituie, de fapt,
nclinarea plina de iubire pe care Creatorul o manifesta fata de zidirea Sa, de data
aceasta nu omul, ci Dumnezeu ofera victima. n loc ca omul sa ntlneasca pe
Dumnezeu, oferindu-i ceva din ceea ce el are mai de pret, Dumnezeu vine la el,
344

jertfind pe Fiul Sau. mplinindu-se ceea ce era vestit, simbolurile nu-si mai gasesc
rostul. Omenirea intra ntr-o noua perioada: cea a sensului si a vietii. Nu mai exista
teroare, nu mai exista retinere, nici haos, nici robie, caci prin Hristos fiinta umana
descopera adevarata dimensiune a jertfei: Sacrificiul crestin s-a mplinit o singura
data, pe Golgota, si S-a sacrificat nsusi Fiul lui Dumnezeu, iar aceasta jertfa
suprema a facut inutile toate jertfele pagne, care sunt nlocuite prin repetarea la
infinit, sub forma nesngeroasa, a jertfei de pe cruce, n Sfnta Euharistie.
Sublimarea jertfei pagne si caracterul ei deosebit sunt evidente Jertfele din cultul
iudaic, ngaduite de Dumnezeu ca un pogoramnt, ca o concesie facuta acestui
popor, n-au servit dect ca prenchipuire a jertfei ispasitoare, aceea a Domnului
nostru Iisus Hristos.
Fcnd o comparaie ntre jertfele Vechiului Testament i cea a lui Iisus Hristos,
putem spune c aceasta din urm este unic i are o valoare desvrit, i pentru
faptul c se prelungete peste timp i spaiu i culmineaz cu cea euharistic din
cadrul Sfintei Liturghii, i, de asemenea, pentru alte cteva motive, cum ar fi:
a) Este jertfa unui om care este contient de aceasta, pe cnd animalele nu sunt
contiente.
b) Iisus Hristos Se aduce pe Sine nsui, nu pe altcineva, prin urmare este i
Arhiereu i jertf.
c) Jertfa lui Iisus Hristos este adus din dragostea Sa desvrit fa de semeni i de
Dumnezeu. Este o jertf lipsit de pcat i de egoism personal.
d) Iisus Hristos nu este doar om, ci i Dumnezeu, jertfa Sa primind, n consecin, o
valoare infinit.
n tratatul sau de Teologie Dogmatica Ortodoxa, Parintele Dumitru Staniloae ne
spune ca, daca prin Taina Dumnezeu ne mpartaseste lucrarea Sa, ca har si ca dar,
iar prin jertfa noi oferim lui Dumnezeu cele ale noastre si nsasi fiinta noastra, n
Euharistie se ntlnesc aceste doua miscari: de la noi la Dumnezeu si de la
Dumnezeu la noi, n modul cel mai complex si mai accentuat. Euharistia se
constituie din numeroase simtiri, acte si semnificatii ce pornesc de la noi spre
Dumnezeu si de la Dumnezeu spre noi, ntocmai ca o fata umana care se constituie
din ntlnirea ntr-un desen complex a nenumarate linii ce vin din noi, din natura si
de sus, ca sa-i dea directia spre cer, spre exterior si spre interior. Aspectul de Jertfa si
cel de Taina al Euharistiei sunt nedespartite. Chiar ca Jertfa ea este o Taina, caci
daruindu-ne lui Dumnezeu ne naltam si ne mpartasim de sfintirea si de
binecuvntarea Lui. Si chiar Taina este o Jertfa, caci trupul Domnului care ni se da
este n stare de trup jertfit si nviat si ne imprima starea de jertfa, prin care ne
naltam si naintam spre nviere.
2. Despre asumarea, de ctre noi, a Jertfei Mntuitorului

345

n decursul vietii Sale pamntesti, Fiul lui Dumnezeu curata umanitatea de toate
patimile egoiste, de toata umbra pacatului, ntarind-o n savrsirea binelui.
Prin Domnul nostru Iisus Hristos, se elibereaza toate partile, toate componentele
firii: trupul, sufletul, sensibilitatea, mintea, vointa etc., caci pe toate acestea le-a avut
si El, si prin toate Si-a aratat iubirea fata de Dumnezeu si fata de oameni. Iisus
Hristos purifica etapele vietii umane, omul putnd ca, n orice perioada a vrstei
sale, sa-L slujeasca pe Dumnezeu. Omenirea nu mai este nrobita si constrnsa de
pacat, faptele nu se mai prezinta ca manifestari inevitabile ale acestuia, caci prin Fiul
lui Dumnezeu ea este eliberata si restabilita n modul autentic de viata. Referindu-ne
la Domnul nostru Iisus Hristos ca biruitor al mortii, observam faptul ca, dupa ce
nvinge toata ispitirea diavolului care ncerca sa-L atraga n mrejele placerii,
Mntuitorul Iisus Hristos merge mai departe n manifestarea iubirii fata de
Dumnezeu si de oameni, nenfricosndu-Se nici de moarte, pentru ca, ajungnd la
capatul drumului existentei pamntesti, sa poata spune fara ezitare: Parinte, n
minile Tale ncredintez duhul Meu (Lc 23, 46). Prin aceasta descoperindu-se, de
fapt, sensul si rostul ntregii jertfe pe care Hristos a mplinit-o de la Betleem la
Golgota, acela de a fi introdus fiecare din noi pe acest drum al sosirii sigure naintea
lui Dumnezeu: Pentru ei Eu ma sfintesc pe Mine nsumi, ca si ei sa fie sfintiti ntru
adevar (In 17, 19).
Ct privete extinderea Jertfei Domnului Iisus Hristos, aceasta nu se reduce doar la
oamenii care au trit n perioada respectiv. Ea depete timpul i spaiul,
cuprinznd n sine ntreaga omenire. Umanitatea i cosmosul primesc din Jertfa lui
Iisus Hristos puterea realizrii unitii i tririi n comuniune.
Aici trebuie retinut faptul ca acesta este (si) sensul permanentei jertfe euharistice n
care Iisus Hristos Marele Arhiereu aduce si Se aduce jertfa Tatalui ca om, dar nu
n mod juridic, ci El ne deschide prin aceasta calea la Tatal. Deci pentru aceasta se
pune El la dispozitia noastra n Euharistie: ca odata cu Sine sa ne ofere si pe noi
Tatalui. Caci, ntruct la Tatal nu putem intra dect n stare de jertfa curata, starea
aceasta de jertfa curata n-o putem dobndi dect numai din starea de jertfa curata a
lui Iisus Hristos, Care n sensul acesta Se aduce continuu Tatalui, pentru a ne da
puterea sa ne aducem si pe noi cu Sine.
Dar puterea pentru aceast via de jertf o lum din starea de jertf n care ne
transpunem cu Hristos n Euharistie. Astfel, prin faptul c Hristos ne ia i pe noi ca
s ne aduc, prin mpreuna noastr jertfire cu Sine, jertf Tatlui, se produce o
uniune strns ntre jertfa Lui i jertfa noastr, n sensul c jertfa noastr face parte
din jertfa Lui i jertfa Lui din jertfa noastr, sau noi suntem n El, Cel ce Se aduce, i
El n noi care ne aducem.
Nu exist nici o separaie individualist ntre jertfa lui Hristos i jertfa noastr. E o
ntlnire deplin ntre Hristos i noi, o comunicare intim n dispoziia de jertf i n
starea de jertf a Lui i a noastr. Deci, pe de o parte, ne oferim lui Dumnezeu, dar,
pe de alta, ne ia Hristos i ne ncadreaz n jertfa Lui, sau actualizeaz jertfa Lui
346

pentru noi, ca jertf a noastr adus de El, sau face a Lui jertfa noastr. Fiecare i
ofer viaa sa ca dar Dumnezeului atotstpnitor. Dar ea e ncadrat de Hristos n
jertfa Lui, oferind-o ca o rodire a jertfei Lui pentru noi, ca o actualizare a ei.
Aceast jertf permanent, euharistic, fiind o ncununare i o extindere peste timp
i spaiu a jertfei de pe Golgota, existnd o real i pnevmatic legtur ntre ele,
masa sfntului altar devenind Golgota cea duhovniceasc a acestei Sfinte Jertfe care
se petrece la fiecare Dumnezeiasc Liturghie, n cadrul creia Hristos moare de
attea ori pentru recapitularea i reaezarea noastr n comuniune cu Dumnezeu
Tatl, prin Fiul n Duhul Sfnt, acesta fiind, deci, motivul i scopul realizrii acestor
jertfe n, de ctre i cu Mntuitorul nostru Iisus Hristos
Primirea jertfei lui Iisus Hristos nu nseamn o simpl acceptare teoretic, ci o
transpunere real a ei n viaa noastr. Iisus Hristos este naintemergtorul nostru la
Tatl (Evr 4, 14; 6, 20), prin Jertfa Sa deschizndu-ne tuturor drumul naintrii spre
mpria Cerurilor. Activitatea Lui nu se prezint ca o ispire juridic, ca o
rscumprare general, ce acioneaz asupra omului indiferent de voina sau de
lucrarea acestuia, ci, dimpotriv, fiind mntuii n mod obiectiv, trebuie s accedem
i noi subiectiv spre opera realizat de Fiul lui Dumnezeu. A refuza respectiva
participare nseamn nchidere fa de tot ce a fcut Hristos. El este
naintemergtorul nostru ctre Tatl, dar i Cel care, prin Duhul Sfnt, ne atrage n
urcarea noastr, dar depinde de fiecare n parte dac prin faptele sale se prezint ca o
jertf ntru miros de bun mireasm naintea lui Dumnezeu: Numai devenind i
noi jertfe sfinte intrm la Tatl, adic n comuniunea cu El. Dar numai n Hristos
putem noi intra n aceast comuniune cu Tatl. n aceasta se arat extinderea jertfei
sfinite i sfinitoare a lui Iisus Hristos n noi, pentru a ne face i pe noi, nu fr
colaborarea noastr, jertfe sfinite i, ntruct Iisus Hristos ca jertf este totodat i
preot, preoi n strns unire cu El.
Reprezentarea acestei suferine a Fiului att n faa Tatlui n cer, ct i ntre oameni,
prin Euharistie, purific n om pcatul printr-o influen spiritual, duhovniceasc,
nu fizic, dar, totodat, este ispitoare n faa Tatlui, deoarece produce puterea
care drm n calea omului respectiv drumul spre Dumnezeu. Oarecum, suferina
lui Iisus Hristos s-a cobort n omul respectiv fr ca el nsui s sufere, dar fcndu-
i n el efectele unei suferine efective.
Sfntul Simeon Noul Teolog spune: ,,Dupa ce Cuvntul lui Dumnezeu s-a ntrupat o
singura data din Fecioara Maria si s-a nascut din ea trupeste n chip de negrait si
mai presus de cuvnt, ntruct nu se mai poate ntrupa sau naste trupeste iarasi din
fiecare dintre noi, ce face? Ne mpartaseste spre mncare trupul Sau preacurat, pe
care l-a luat din trupul neprihanit al Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu Maria,
nascndu-se din ea trupeste. Si mncnd acest trup al Lui, fiecare avem n noi,
ntreg, pe Dumnezeu Cel ntrupat, pe Domnul nostru Iisus Hristos, pe nsusi Fiul lui
Dumnezeu si Fiul Preacuratei Fecioare Maria, care sade de-a dreapta lui
Dumnezeu Tatal. Hristos este ,,cu adevarat prezent n trupul Sau neprihanit si
347

sngele Sau pretios, n trupul adevarat si sngele adevarat, cu care a patimit, cu
care a nviat, n trupul slavit si transfigurat al acestei nvieri.
3. Valoarea i importana Sfintei Euharistii ca Tain

Ca n toate Tainele, aa i n Euharistie, prin Tain se inaugureaz o relaie personal
sau o treapt nou a relaiei personale a lui Iisus Hristos cu fiecare persoan, dei
aceasta are loc n cadrul comunitii, ntr-o legtur a fiecrei persoane cu celelalte.
Harurile Tainelor se druiesc persoanelor, pentru c lor li se ncredineaz
rspunderea pentru actualizarea i dezvoltarea lor, prin eforturile unei viei de jertf,
din puterea Domnului i Mntuitorului Iisus Hristos.
Chiar sfinirea credincioilor ce se mprtesc nsemn o i mai deplin transpunere
a credincioilor n starea de jertf din puterea jertfei lui Hristos. Propriu-zis, de-abia
prin actul mprtirii credincioilor se ncheie Euharistia ca jertf i ca tain, cci
abia acum se nfptuiete scopul ei de jertf adus Tatlui, dar i pentru sfinirea
credincioilor, abia acum se rostete numele fiecrui credincios, ca la toate Tainele.
Frngerea trupului dinainte de mprtire duce la capt o frngere nceput la
proscomidie, care reprezint Naterea Domnului, i arat c nc n ea era implicat
destinaia Lui pentru Cruce i pentru mprtire. Aceast rnduire a Lui de la
natere ca s fie jertfit, l arat c nu e n stare de jertf numai n timpul rstignirii, ci
i dup nviere i nlare, ca s ne putem mprti de El n stare de jertf, pentru a
ne nsui i noi aceast stare.
Aadar, prin aducerea de pine i de vin, cretinii prezint naintea lui Dumnezeu
jertfa muncii lor, iar prin prefacerea acestora n Trupul i n Sngele Mntuitorului
Iisus Hristos, pe lng prezena real a Fiului lui Dumnezeu n daruri i n
comuniunea eclezial, sau realitatea vie i puterea venic a Jertfei lui Hristos ce se
transmite Bisericii prin Euharistie, se deschide credincioilor perspectiva de a se
mprti, prin Duhul Sfnt, de Patile lui Iisus Hristos, de a interioriza viaa lui
Hristos i de a se oferi Tatlui.
Astfel, prin faptul c Iisus Hristos ne ia i pe noi ca s ne aduc, prin mpreuna
noastr jertfire cu Sine, jertf Tatlui, se produce o uniune strns ntre Jertfa Lui i
jertfa noastr, n sensul c jertfa noastr face parte din jertfa Lui, i jertfa Lui din
jertfa noastr, sau noi suntem n El, Cel ce Se aduce i El n noi care ne aducem.
n urma unirii cu Iisus Hristos ia natere i n noi manifestarea iubirii Sale fa de
lume. Prin mine Iisus Hristos l iubete pe semenul meu i acela primete iubirea
mea care i are sursa n Iisus Hristos. Prin aceast iubire i prin puterea lui Iisus
Hristos ajungem, fiecare din noi, ntr-o msur mai mare sau mai mic, s ne druim
ca jertfe vii. Dar, precum Jertfa lui Hristos n-a fost desprit de nviere, tot aa nici
jertfa noastr nu rmne strin de viaa pe care El ne-o ofer. i s nu uitm faptul
348

c fr de jertfa Domnului Iisus Hristos, ndeosebi cea euharistic, nu putem face
nimic. Tocmai de aceea se cere mplinit i mprtit.
4. Efectele Sfintei Euharistii

Sfntul Maxim Marturisitorul spune ca Fiul lui Dumnezeu, pentru a ne da noua
biruinta asupra tuturor lucrarilor diavolului si pentru a ne scoate de sub stapnirea
mortii, S-a facut om deplin, lund o fire fara de pacat, dar, n acelasi timp, a luat si
care se transmit n mod natural fiecarei persoane, pentru ca si acestora sa le dea
capacitatea de a-si schimba lucrarea de nastere a pacatului n cea de nastere si
cultivare a virtutilor.
Unirea cu Hristos n Euharistie este o unire deplina tocmai pentru ca El nu mai este
lucrator n noi numai prin energia adusa n noi de Duhul Sau, ci cu Trupul si cu
Sngele Lui, imprimate n trupul si n sngele nostru. Iar unde este trupul si sngele
Sau e prezent si lucrator n mod deplin nsusi subiectul lor. Deci nsusi subiectul lui
Hristos, ca subiect al trupului si sngelui Sau, se face prin Euharistie subiect direct al
trupului si sngelui nostru cu care sunt unite intim trupul si sngele Sau, care au dat
prin aceasta calificarea lor trupului si sngelui nostru. Iar unirea deplina n care
ne atrage Hristos cu Sine prin prelungirea Sa cu trupul Sau n noi nseamna si o
unire a noastra cu ceilalti oameni, n care s-a extins Iisus Hristos prin acelasi trup al
Sau. Din aceasta pricina, Euharistia este aceea care constituie Biserica ca trup extins
al lui Hristos, desavrsind, n sensul acesta, lucrarea de ncorporare a oamenilor n
Iisus Hristos ca membri ai Bisericii, Euharistia fiind cea care ncheie si desavrseste
nnoirea si sfintirea fiecaruia dintre noi. De aceea, cultul ortodox este o desfasurare
liturgica a vietii lui Iisus Hristos, concentrata n Cina cea de Taina, n jertfa Sa cea
fara de snge perpetuata n Biserica prin prezenta Sa fagaduita pna la sfrsitul
veacurilor, adica pna n pragul mparatiei. Biserica si liturghia reprezinta eternitatea
n temporalitate si temporalitatea n eternitate, pentru ca Hristos le uneste n Sine pe
amndoua. Ceea ce este natural devine suprafiresc, iar ceea ce este suprafiresc
preface ceea ce este natural. Elementele naturale ale vietii, pinea si vinul, se
enipostaziaza n persoana lui Hristos. n liturghie, noi traim viata lui Hristos ajunsa
la culmea ei ndumnezeita, n Cina cea de Taina.
Aceasta lucrare a Duhului este o culme pe care o atinge lucrarea Sa sfintitoare, prin
trupul si sngele lui Hristos, ridicnd la puritatea originara si chipul deiform al
credinciosului. mpartasirea se face n urma marturisirii de credinta n dumnezeirea
lui Hristos, n prezenta Sa reala: Cred ca Acesta este nsusi Preacurat Trupul Tau si
Acesta este nsusi Scump Sngele Tau, iar scopul suprem este iertarea pacatelor si
viata de veci, tamaduirea sufletului si a trupului. Elementele nu contin dumnezeirea,
ci sunt transformate n trupul si sngele ndumnezeit. Fenomenul acesta de
transformare este explicat concis de catre Sfntul Ioan Damaschin: Duhul Sfnt Se
revarsa si mplineste ceea ce este mai presus de orice cuvnt si orice cugetare. Dupa
349

mpartasanie, ntreaga Biserica a credinciosilor cnta: Am vazut lumina cea
adevarata, am primit Duhul cel ceresc, ceea ce aduce cu sine umplerea de
bucurie si veselie a sufletelor Euharistia, binecuvntare si multumire, ne deschide
perspectiva luminoasa a nvingerii mortii, facnd din moarte trecere la o viata noua.
De aceea mpartasirea este echivalenta cu dobndirea nemuririi.
Potrivit spuselor Parintelui Dumitru Staniloae, n Euharistie, omul renascut n
Hristos si ntarit prin Duhul Sfnt nu se mai uneste cu Hristos Care Se naste si moare
pentru pacatele noastre, ci cu Hristos Care moare la sfrsitul activitatii Sale, pentru a
nvia la viata eterna. Euharistia sadeste astfel n noi puterea pentru a preda total
existenta noastra lui Dumnezeu, spre a o primi umpluta de viata Lui eterna,
asemenea lui Hristos, prin nviere. Euharistia nu este att pentru viata rennoita de pe
pamnt, dupa asemanarea vietii de pe pamnt a lui Hristos, ci mai ales pentru viata
de veci n mod principal Euharistia, se da pentru viata de veci, deci pentru
ridicarea deasupra vietii pamntesti Euharistia e forta unui agent magnetic ce
lucreaza n viata noastra pamnteasca, atragnd-o spre ea; e steaua polara ce
calauzeste corabia vietii noastre pe valurile existentei pamntesti; e fermentul sau
aluatul care preface viata noastra pamnteasca treptat n viata de veci. Viata cea
noua din Botez, ce urmeaza mortii omului vechi, nu poate exista fara perspectiva si
arvuna vietii de veci sustinuta de Euharistie. De aceea Euharistia se da ndata dupa
Botez si dupa Mirungere. Viata cea noua de pe pamnt n-ar avea nici un rost si nici
o putere fara perspectiva si arvuna nvierii.
Pentru o prezentare mai amanuntita, a se citi Mntuitorul nostru Iisus Hristos
Euharistic , ieri, azi i n veci Acelai.
Sfanta Euharistie, in Sfanta Scriptura
1. Hristos ne vorbeste despre Trupul si Sangele Sau

Cu exact un an nainte de Cina cea de Taina, tot de Pati, dupa minunea inmultirii
painilor (care prenchipuiete jertfa Euharistic), Hristos spune urmatoarele cuvinte,
consemnate in Evanghelia dupa Ioan, cap. 6:
Eu sunt pinea vieii. Prinii votri au mncat man n pustie i au murit. Pinea
care se coboar din cer este aceea din care, dac mnnc cineva, nu moare. Eu
sunt pinea cea vie, care s-a pogort din cer. Cine mnnc din pinea aceasta viu
va fi n veci.
De data aceasta, nu mai este vorba despre a crede (ca in versetele anterioare), ci
despre a mnca. Nu mai este vorba despre persoana lui Iisus, ci despre trupul Su.
Nu mai este Dumnezeu Tatl cel care d pinea, ci Iisus este Cel care o d, spre a fi
mncat: Lucrai nu pentru mncarea cea pieritoare, ci pentru mncarea ce
rmne spre viaa venic i pe care o va da vou Fiul Omului, cci pe El l-a
350

pecetluit Dumnezeu-Tatl (Ioan 6, 27). De altfel, orasul in care Hristos S-a nascut
se numeste Betleem, adica orasul painii.
Iar pinea pe care Eu o voi da pentru viaa lumii este trupul Meu.
Daca vom combina cele doua pasaje, obtinem: Cine mananca din trupul Meu viu
va fi in veci. De remarcat faptul ca, atunci cand Iisus vorbeste despre faptul ca Isi
va da trupul, nu o face metaforic (desi cei prezenti credeau asta).
Deci iudeii se certau ntre ei, zicnd: Cum poate Acesta s ne dea trupul Lui s-l
mncm?
Din aceasta intrebare a celor prezenti, observam ca ei au inteles cuvintele
Mantuitorului asa cum o face si Biserica Ortodoxa: in sens literal, ci nu metaforic.
i le-a zis Iisus: Adevrat, adevrat zic vou, dac nu vei mnca trupul Fiului
Omului i nu vei bea sngele Lui, nu vei avea via n voi.
Sa observam ca este introdus un nou element Sangele ceea ce nu ar fi fost
necesar daca Mantuitorul ar fi vorbit in sens metaforic. Sintagma Painea Vietii ar fi
fost de ajuns.
Dac vom urmri n Evanghelii felul n care Iisus reacioneaz la ntrebrile
interlocutorilor Si, vom observa c, de data aceasta, va trebui s interpretm
cuvintele Sale literal. El folosete metafore adesea i adesea este neles greit de
ctre cei care iau cuvintele Sale literal, dar ntotdeauna El are grij s i corecteze pe
cei care nu L-au neles. Din contr, atunci cnd asculttorii Si sunt scandalizai,
nelegnd corect ceea ce El spune, Iisus repet mesajul Su n termeni mai puternici
i mai tranani, exact ca n acest loc.
De exemplu, discutnd cu Nicodim despre naterea din nou, acesta ia literal
cuvintele Sale i ntreab dac se poate ntoarce cineva n pntecele mamei sale
(Ioan 3:4). Iisus l corecteaz ndat.
Cu alt ocazie, Iisus le atrage atenia ucenicilor s ia aminte la aluatul fariseilor i
saduceilor (Matei 16:6), ns ucenicii cred c Domnul se refer la faptul ca nu au
luat pine. Iisus l corecteaz ndat, spunndu-le c se referea la ipocrizia lor (vezi
i Luca 12:1).
n Evanghelia dup Ioan, Iisus le spune, la un moment dat, ucenicilor c El are o
mncare, pe care voi n-o cunoatei. (Ioan 4:32), dar acetia cred c cineva i-a adus
hran. Iisus i corecteaz ndat: Mncarea Mea este s fac voia Celui ce M-a trimis
i s mplinesc lucrarea Lui.
351

Cnd Iisus primete vestea morii lui Lazr, El le spune ucenicilor Si c acesta
doarme, dar ndat este nevoit s le spun explicit Lazr a murit (Ioan 11:14).
Cu alt ocazie, Iisus le spune fariseilor c, acolo unde merge El, ei nu pot veni.
Acetia neleg c ar vrea s se sinucid. Iisus, rbdtor, ca ntotdeauna, n astfel de
situaii, i lmurete c El vine de sus i c acolo trebuie s se ntoarc, iar ei nu l
pot urma din cauza pcatelor lor (Ioan 8:21-25).
Din contr, cnd cuvintele sale trebuie luate la propriu, iar interlocutorii sunt
scandalizai de ce aud, El repet ceea ce are de spus, accentund partea scandaloas.
Dup ce iudeii l acuz c ar fi samaritean i posedat de diavol, El le rspunde c
Adevrat, adevrat, v spun, c, dac pzete cineva cuvntul Meu, n veac nu va
vedea moartea (Ioan 8:51). Iisus nu face altceva dect s sublinieze, de dou ori
chiar, c i este superior (v. 56) i chiar anterior (v. 58) lui Avraam.
Pe cnd se afla n Galileea, i-au adus un brbat ce zcea infirm pe o targ. El i iart
pcatele, iar fariseii sunt scandalizai c a ndrznit s fac ceea ce numai Dumnezeu
poate s fac. Reacia lui Iisus este s sublinieze, fr jumti de msur, c are
autoritatea de a ierta pcate (Matei 9:1-6).
Cnd le spune iudeilor c El este pinea care s-a pogort din Cer (Ioan 6:41), ei nu
l cred, pentru c interpreteaz literal acest lucru i au dreptate. Iisus a venit, literal,
din Cer pe pmnt prin ntruparea Sa. El nu face altceva dect s repete afirmaia Sa,
n ciuda faptului c interlocutorii si sunt scandalizai. O face n versetele 50, 51 i
58.
Cu aceeai ocazie, cnd iudeii neleg c El le cere s i mnnce carnea i s i bea
sngele, n sens literal, El nu se oprete s le explice metaforic afirmaia Sa, ci
ntrete de mai multe ori sensul literal al cuvintelor Sale.

Cel ce mnnc trupul Meu i bea sngele Meu are via venic, i Eu l voi
nvia n ziua cea de apoi.Trupul Meu este adevrat mncare i sngele Meu,
adevrat butur.
Aici, Sfantul Evanghelist Ioan face o schimbare importanta. Daca pana la acest
verset, pentru cuvantul a manca, Sfantul Evanghelist Ioan foloseste cuvantul
grecesc phago, care poate avea atat sens simbolic, cat si literal, acum el schimba
verbul. Acesta foloseste cuvantul trogo, care inseamna a mesteca. Cuvantul
trogon mai este folosit doar de 2 ori in Noul Testament (Mat 24:38 si Ioan 13:18)
si are mereu sens de a roade sau a mesteca. Verbul phago (a mnca) poate fi
folosit n greac att n sens literal, ct i metaforic. ns verbul trogo (a mesteca) nu
poate fi folosit dect n sens literal. Asadar, textul biblic schimba un verb cu cellalt
352

pentru a accentua caracterul literal al poruncii Domnului. n continuare, n versetele
56, 57 i 58 gsim acelai verb trogo.
Mai mult decat atat, Sfantul Evanghelist foloseste cuvantul sarx pentru trup,
care, de fapt, inseamna carne (cuvantul trup se reda prin soma). Pentru
adevarata, este folosit cuvantul alethes, care inseamna intr-adevar. Daca
traducem literal, avem: Cel ce roade Carnea Mea si bea Sangele Meu are viata
vesnica si Eu il voi invia in ziua cea de apoi. Carnea mea este, intr-adevar,
mancare si sangele Meu este, intr-adevar,bautura.
Cuvintele Mantuitorului sunt clare: Trupul si Sangele Lui sunt adevarata mancare si
bautura, ci nu simboluri. n ce msur nite simboluri ne pot da viaa venic i
nvierea?

Cel ce mnnc trupul Meu i bea sngele Meu rmne ntru Mine i Eu ntru el.
Precum M-a trimis pe Mine Tatl cel viu i Eu viez pentru Tatl, i cel ce M
mnnc pe Mine va tri prin Mine. Aceasta este pinea care s-a pogort din cer,
nu precum au mncat prinii votri mana i au murit. Cel ce mnnc aceast
pine va tri n veac.
Iisus face o comparatie intre mana evreilor, care a fost mancata Trupul si Sangele
Lui, care trebuie sa fie mancate.
Protestantii vorbesc, adesea, de o relatie personala cu Domnul Iisus. Aici, Hristos
vorbeste de o relatie personala cu credinciosul. Dar vedem ca aceasta relatie este
data de Taina Sfintei Euharistii, Taina ce lipseste din Protestantism.
Deci muli din ucenicii Lui, auzind, au zis: Greu este cuvntul acesta! Cine poate
s-l asculte?
Daca Hristos vorbea metaforic, de ce eraceva greu de inteles pentru apostoli? Daca
protestantii inteleg cu usurinta ca ar fi vorba de simboluri, de ce apostolilor li se
parea de neinteles? De ce nu li s-a parut greu si cuvantul Eu sunt usa?
Iar Iisus, tiind n Sine c ucenicii Lui murmur mpotriva Lui, le-a zis: V smintete
aceasta?Dac vei vedea pe Fiul Omului, suindu-Se acolo unde era mai nainte?
Duhul este cel ce d via; trupul nu folosete la nimic. Cuvintele pe care vi le-am
spus sunt duh i sunt via.
353

Sa observan ca Mantuitorul nu spune Cuvintele pe care vi le-am spus sunt
simboluri, ci sunt DUH si VIATA, ceea ce implica ceva supranatural.
Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Cci Iisus tia de la nceput cine sunt cei ce
nu cred i cine este cel care l va vinde. i zicea: De aceea am spus vou c nimeni
nu poate s vin la Mine, dac nu-i este dat de la Tatl. i de atunci muli dintre
ucenicii Si s-au dus napoi i nu mai umblau cu El. Deci a zis Iisus celor
doisprezece: Nu vrei i voi s v ducei? Simon Petru I-a rspuns: Doamne, la cine
ne vom duce? Tu ai cuvintele vieii celei venice. i noi am crezut i am cunoscut c
Tu eti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu.
Protestantii, asemenea multora din vremea lui Hristos, nu asculta glasul, nu vor sa
mearga cu EL si sa accepte acest cuvnt tare, adica nu accepta calea mntuirii si
mparatia pe care a pregatit-o Dumnezeu, neglijand cuvintele psalmistului: Gustai
i vedei c bun este Domnul! (Ps 33,8)
Sa observam ca Mantuitorul risca sa piarda mantuirea oamenilor. El nu le spune
numerosilor ucenici (aproximativ 5000) care l-au parasit Nu plecati, pentru ca am
vorbit metaforic, ci ii lasa sa plece, ba chiar ii indeamna si pe ultimii 12 sa faca
acelasi lucru. Oare ar fi preferat Mantuitorul sa nu mai avem parte de mantuire doar
pentru ca nu a vrut sa le explice ucenicilor ca vorbea simbolic? Dupa cum am
specificat mai sus, Iisus corecta mereu impresiile gresite ale invataturilor Sale.
Si, in final, daca ar fi vorbit simbolic, ce nevoie mai era sa realizeze ritualul de la
Cina cea de Taina? Ce legatura ar avea mancarea unei simple paini cu credinta
omului in Painea Vietii?Ar fi fost un ritual inutil. O simpla paine nu creste credinta
omului, nici nu o diminueaza. Cuvintele de la Cina cea de Taina nu pot fi despartite
de cuvintele din capitolul 6 al Evangheliei dupa Ioan.
2. Mantuitorul instituie Sfanta Impartasanie

Iar pe cnd mncau ei, Iisus, lund pine i binecuvntnd, a frnt i, dnd
ucenicilor, a zis: Luai, mncai, acesta este trupul Meu,care se frnge pentru
voi,spre iertarea pacatelor. i lund paharul i mulumind, le-a dat, zicnd: Bei
dintru acesta toi, C acesta este Sngele Meu, al Legii celei noi, care pentru muli
se vars spre iertarea pcatelor.Aceasta s facei spre pomenirea Mea. Mt 26, 26-
29; Mc14, 22-25; Lc 22, 16-20
n nici un caz nu se poate spune ca acestea (pinea si vinul) ,,simbolizeaza, sau
,,cuprind, sau ,,reprezinta trupul si sngele Domnului, cum sunt ntelese n
teologia protestanta. Aramaica are 30 de cuvinte pentru reprezinta, insa Iisus nu a
folosit nici unul din ele. El a folosit cuvantul aramaic pentru estin, adica este.
Prin urmare, caracterul de Taina al Euharistiei este ct se poate de evident.
354

Astfel, versetele de mai sus ne arata ca la Cina cea de Taina, Domnul a prefacut cu
adevarat pinea dospita n nsusi trupul Sau, iar vinul n nsusi sngele Sau, rostind
pentru fiecare o rugaciune speciala si mpartasind apoi cu fiecare pe ucenici. De
aceea, Euharistia devine n crestinism slujba de multumire prin excelenta adusa lui
Dumnezeu de catre ntreaga Biserica. Relatarea paulina a Cinei celei de Taina nu
exclude, ci implica acea ,,binecuvntare pe care a aratat-o Mntuitorul asupra pinii
si vinului, despre care scriau evanghelistii sinoptici:,,lund pine si
binecuvntnd, a frnt (Mt 26, 26); ,,asemenea si paharul dupa ce au cinat
(Lc 22, 20; I Co 11, 25), adica tot asa, la fel cum procedase cu pinea: ,,a
binecuvntat si multumind le-a dat lor. Aceasta ,,binecuvntare nu era o simpla
mplinire a prescriptiei iudaice n legatura cu desfasurarea cinei, ci era un act prin
care avea loc prefacerea elementelor euharistice n trupul si sngele Domnului. n
sens liturgic, binecuvntare nseamna invocarea harului lui Dumnezeu asupra cuiva
sau ceva. Binecuvntarea apartine lui Dumnezeu (Mt 25, 34; Gal 3, 8) si prin ea
Hristos transmite harul si darurile Sale. Sa ne amintim de minunea inmultirii
painilor, care s-a infaptuit dupa ce Iisus a binecuvantat painile.
Prin urmare, cuvintele de instituire trebuie ntelese n sens propriu, n sens literal,
fara nici un fel de interpretare. Ele sunt n deplina concordanta cu ceea ce spunea tot
Mntuitorul dupa minunea nmultirii pinilor si saturarea color 5000 de barbati: ,,Eu
sunt pinea cea vie, care s-a pogort din cer. Cine mannca din pinea aceasta va
fi viu n veci. Iar pinea pe care Eu o voi da pentru viata lumii este trupul Meu (sarx
= este carnea Mea) Cel ce mannca trupul Meu si bea sngele Meu are viata
vesnica si Eu l voi nvia n ziua cea de apoi (In 6, 51.54).
Expresiile: ,,se frnge, ,,se varsa, ,,snge, ,,moarte, sau ,,Legea cea noua intru
sngele Meu si ,,se varsa spre iertarea pacatelor au caracter sacrificial-cultic,
scotnd n evidenta ideea de jertfa liturgica. Daca cultul Vechiului Testament avea la
baza sacrificii animale repetabile, cultul Noului Testament are la baza jertfa unica a
Mntuitorului Iisus Hristos, care se actualizeaza prin Sf. Euharistie.
Mntuitorul, vorbind despre trupul Sau care ,,se frnge si sngele Sau care ,,se
varsa, se raporteaza direct att la jertfele obisnuite, ct si la mielul pascal, a carui
jertfa reprezenta centrul cultului iudaic si de care se leaga si contextul n care El
rostea aceste cuvinte. De aceea, Sf. Pavel spune: ,,Pastile nostru, Hristos, pentru noi
s-a jertfit (I Co 5, 7). n sens prefigurativ, jertfele Vechiului Testament
prenchipuiau jertfa Mntuitorului prin care omul, n mod real si deplin, este eliberat
de pacat si intra n legatura cu Dumnezeu. Hristos, care era ,,Mielul lui Dumnezeu
Cel ce ridica pacatul lumii (In, 29), se aduce pe Sine jertfa pentru iertarea pacatelor
ntregului neam omenesc, devenind totodata ,,Agnetul (agnus = miel) euharistic,
care sta n fata Tatalui n permanenta stare de jertfa (FAp 5, 6).
Prezentele ,,se da, ,,se frnge, ,,se varsa arata ca este vorba de o jertfa prezenta,
de jertfa euharistica prin care Domnul a savrsit anticipat, n chip nesngeros jertfa
de pe cruce.
Pentru crestini, jertfa se savrseste chiar n momentul sfintirii; nu nainte si nici dupa
ea si, de aceea, putem spune ca este o jertfa adevarata: este jertfa Mielului lui
355

Dumnezeu, care s-a adus o data (pe cruce). Jertfa nsasi consta din prefacerea pinii
n Mielul njunghiat.
Totodata, nsusi faptul ca Apostolii vorbesc separat despre ,,snge si ,,trup arata
caracterul de jertfa al Sf. Euharistii si relatia sa actuala cu jertfa de pe Cruce unde,
prin ,,junghierea Victimei, sngele curge din rani, separndu-se de trup.
Moartea lui Hristos a fost un sacrificiu ,,pentru voi, adica pentru toti, ceea ce
nseamna ca este un sacrificiu rascumparator pe de o parte (Rom 3, 24), dar si un
sacrificiu preotesc pe de alta parte (II Co 5, 21). Aceasta jertfa se aduce ,,spre
iertarea pacatelor si are caracter universal, devenind jertfa a Legii celei Noi. De
altfel, nsusi caracterul de taina al Sf. Euharistii l implica pe acela de jertfa, caci ,,a
te mpartasi ceremonial din ceea ce s-a jertfit, nseamna a participa la actul
sacrificial si la tot ceea ce implica acest act.

Si in Vechiul Testament gasim referinte la Sfanta Euharistie:
Facerea 14,18: Iar Melhisedec, regele Salemului, i-a adus pine i vin. Melhisedec
acesta era preotul Dumnezeului celui Preanalt.
Ps 109,4: Juratu-S-a Domnul i nu-I va prea ru: Tu eti preot n veac, dup
rnduiala lui Melchisedec.
Zah 9,15: Domnul Savaot i va ocroti i ei vor sfia i vor clca n picioare pietrele
de pratie i vor bea sngele ca pe vin. i vor fi plini ca o cup de jertf, ca i
coarnele jertfelnicului.
Pilde 9,1-6: nelepciunea i-a zidit cas rezemat pe apte stlpi, A njunghiat vite
pentru osp, a pregtit vinul cu mirodenii i a ntins masa sa. Ea a trimis slujnicele
sale s strige pe vrfurile dealurilor cetii:Cine este nenelept s intre la mine!
i celor lipsii de buna-chibzuial le zice: Venii i mncai din pinea mea i bei
din vinul pe care eu l-am amestecat cu mirodenii. Prsii nenelepciunea ca s
rmnei cu via i umblai pe calea cea dreapt a priceperii!
Iez. 2:8-10; 3:1-3 Dumnezeu ii ordona lui Iezequiel sa manance Cuvantul lui
Dumnezeu.
,,Acest pahar este Legea cea noua ntru sngele Meu () (I Co 11, 25) nseamna
ca Noul Legamnt ncheiat de Dumnezeu cu oamenii s-a realizat prin si n Hristos si
a fost pecetluit cu sngele Lui. Daca Legamntul sinaitic fusese pecetluit cu sngele
viteilor (Ies 24, 1-8), Legamntul Nou a fost pecetluit cu sngele Domnului.
Prin jertfa lui Hristos, ntreaga umanitate se sfinteste si se uneste cu Dumnezeu; cu
sngele Domnului se mpaca ntreaga fire cu Dumnezeu si se realizeaza n mod
356

desavrsit mntuirea universala. Prin Sf. Euharistie, Hristos moare aici si acum
pentru mine si pacatele mele; Sngele Sau mi spala pacatele, ma curateste si ma
sfinteste, iar trupul Sau ma ndumnezeieste. De aceea, cei care se mpartasesc sunt
adevarati hristofori = purtatori de Hristos, sau teofori = purtatori de Dumnezeu.

Daca, dintre sinoptici, numai Sf. Luca reda, dupa formula de instituire
referitoare la pinea euharistica, si cuvintele lui Iisus: ,,Aceasta sa faceti spre
pomenirea Mea (Lc 22, 19b), la Sf. Pavel acest ndemn al Mntuitorului apare de
doua ori, si dupa formula pentru pine si dupa cea pentru pahar (I Co 11, 24; 25).
Mai mult dect att, Apostolul tine sa explice ca Sf. Euharistie este o ,,vestire a
mortii (si, desigur, a nvierii) Domnului: ,,Caci, de cte ori veti mnca aceasta pine
si veti bea acest pahar, moartea Domnului vestiti, pna cnd va veni (I Co 11, 26).
Potrivit acestui ndemn porunca primit de la Mntuitorul, Sfintii Apostoli au
nteles ca Sf. Euharistie trebuie sa devina o permanenta n viata liturgica a Bisericii
din toate timpurile, ceea ce s-a si ntmplat.
Sf. Euharistie se aduce ,,spre pomenirea Mea (I Co 11, 24-25), adica ,,spre
pomenirea Mntuitorului, Cel care a instituit-o. ntlnim aici expresia: amamnesis=
,,spre (ntru) pomenirea Mea, expresie care nu poate avea sensul de ,,comemorarea
Mea, ,,simpla mea amintire. Termenul indica actiunea de a readuce n memorie, a
aduce aminte, a pomeni. Dar, aceasta ,,aducere aminte, sau ,,pomenire presupune
o prezenta reala sacramentala; prezenta persoanei pe care o pomenim. Anamneza
este ,,un act n care persoana, sau fapta comemorata este facuta prezenta, actuala,
este adusa actual n planul de aici si acum.
Traducerea literala este touto poieite tan eman anamnasin. Asta inseamna oferiti
acestea ca jertfa mea memoriala. Cuvantul polein se refera la o jertfa (a se vedea
Iesirea 29:38-39). Cuvantul anamnesis (pomenire) se refera la o jertfa care
este,intr-adevar,reactualizata prin puterea lui Dumnezeu (Evr. 10:3; Num. 10:10).
Cu alte cuvinte, jertfa este pomenirea. Daca Euharistia nu ar fi o jertfa, apostolul
Luca ar fi folosit cuvantul mnemosunon (care e folosit cand se descrie un
memorial nonsacrificial Mat. 26:13; Marcu 14:9; Fapte 10:4).
Euharistia ne aduce aminte de persoana divino-umana a Mntuitorului si, mai mult
dect att, l re-aduce pe Hristos, real, aici si acum.
Sf. Apostol Pavel ntareste aceasta idee, spunnd: ,,Caci de cte ori veti
mnca aceasta pine si veti bea acest pahar, moartea Domnului veti vesti, pna
cnd va veni (I Co 11, 26).
Sf. Liturghie nu este doar o comemorare a acestor evenimente ntmplate
cndva, n istorie, ci este participarea la aceste evenimente, care devin contemporane
cu noi. Celebrarea Euharistiei n Biserica primara era o anamneza, sau o
357

comemorare a mortii si nvierii lui Hristos, dar si un mijloc de unire a credinciosilor
cu Hristos Cel prezent si o asteptare a venirii Lui viitoare.
n felul acesta, actul memorial liturgic este simultan comemorare, prezenta si
anticipare, el concentrnd lucrarea mntuitoare a lui Dumnezeu n tripla ei
dimensiune: trecuta, prezenta si viitoare si se poate afirma ca ,,n Euharistie este
concentrata toata mntuirea noastra pentru a ne-o nsusi n mod personal
Euharistia, unindu-ne cu Hristos, ne face asemeni Lui, imprimnd si n noi starea
capabila de jertfa, puterea nvierii si a slavei vesnice Prin Euharistie devenim
concorporali cu Hristos (Ef 3, 6), se extinde n noi starea de mntuire, de nviere si
de slava efectuata de Hristos n umanitatea asumata de El.
3. Credinta apostolilor si a primilor crestini


Parintele Staniloae spune ca cel mai hotartor argument pentru sensul literal al
cuvintelor Domnului este ca asa le-au nteles apostolii si ucenicii lor , precum ne
arata Apostolul Pavel si istoria Bisericii de la nceputurile ei.
Dupa ce a prezentat nvatatura crestina despre Sf. Euharistie, accentund sfintenia ei,
Sf. Apostol Pavel abordeaza problema pregatirii pentru mpartasirea euharistica.
Fiind vorba de trupul si sngele Domnului, mpartasirea nu se poate face oricum, ci
fiecare crestin va trebui sa dea dovada de o pregatire deosebita, o pregatire care l
face pe acesta vrednic pentru a primi Sfintele Taine.
Sf. Pavel ncepe prin a prezenta un aspect negativ al vietii crestine din Corint, vrnd
parca sa scoata n evidenta gravitatea mpartasirii cu nevrednicie:
,,Astfel, oricine va mnca pinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu
nevrednicie, va fi vinovat fata de trupul si sngele Domnului (I Co 11, 27).
Aceste cuvinte sunt n concordanta cu adevarurile cuprinse n versetele
anterioare: pinea si paharul (continutul paharului = vinul) euharistice nu sunt pine
si vin obisnuite, ci sunt trupul si sngele Domnului, ceea ce scoate n evidenta, din
nou, caracterul sacramental al Euharistiei. Cel ce primeste Sf. mpartasanie ,,cu
nevrednicie nu se face vinovat fata de pine si vin, ci ,,fata de trupul si sngele
Domnului, adica fata de Hristos nsusi. A fi vinovat/raspunzator fata de inseamna
a profana (a se vedea Matei 17,24). Insa un simbol nu poate fi profanat.
Pentru a se face si mai bine nteles, autorul continua:
,,Caci, cel ce mannca si bea cu nevrednicie, osnda si mannca si bea, nesocotind
trupul Domnului (I Co 11, 29).
358

Cuvntul ,,diakrinon (nesocoteste) se traduce prin: a separa, a face distinctie ntre
un lucru si altul, a deosebi (I Co 4, 7); a estima corect. Deci, n contextul prezent,
acest termen nseamna a nu face distinctie ntre trupul Domnului si pinea obisnuita;
a nu aprecia corect pe Hristos euharistic; a nu cinsti asa cum se cuvine Sf.
mpartasanie; a nu realiza ca acea paine este, de fapt, chiar trupul lui Hristos.
Repercusiunile unui comportament nepotrivit al corintenilor se putea vedea usor,
ceea ce arata ca Dumnezeu a judecat si a pedepsit:
,,De aceea, multi dintre noi sunt neputinciosi si bolnavi si multi au murit (I Co 11,
30).
mpartasirea cu nevrednicie, adica fara sentimentul sincer al iubirii, dar mai ales fara
acea ,,cercetare de sine (spovedanie), aduce dupa sine ,,osnda. Simbolurile nu pot
ucide. Oare Dumnezeu ar permite ca niste oameni sa moara pentru ca au mancat
paine si au baut vin fara sa isi aminteasca de momentul Cinei celei de Taina? De ce
Iuda s-a ndracit la mncarea cu nevrednicie din niste simboluri? ,,Osnda
grea despre care vorbea mai nainte a adus cu sine si pedepse trupesti: neputinte,
chinuri de moarte, caci ,,gnditi-va cu ct mai aspra va fi pedeapsa cuvenita celui ce
a calcat n picioare pe Fiul lui Dumnezeu si a nesocotit sngele Testamentului cu
care s-a sfintit si a batjocorit duhul harului (Evr 10, 29).
In Epistola Sfantului Apostol Pavel catre Corinteni, capitolele 10, 11, gasim
urmatoarele:
Paharul binecuvntrii, pe care-l binecuvntm, nu este, oare, mprtirea cu
sngele lui Hristos? Pinea pe care o frngem nu este, oare, mprtirea cu trupul
lui Hristos? C o pine, un trup, suntem cei muli; cci toi ne mprtim dintr-o
pine. Privii pe Israel dup trup: Cei care mnnc jertfele nu sunt ei, oare,
prtai altarului?
Sfantul Apostol Pavel nu vorbeste despre simboluri, ci afirma cu tarie ca cei ce beau
din paharul binecuvantat se impartasesc cu Sangele lui Hristos si ca toti crestinii
sunt un trup pentru ca se impartasesc dintr-o paine. Se poate spune ca suntem un
trup pentru ca mancam aceeasi paine? Un crestin poate manca o paine si alaturi de
un pagan, ceea ce nu inseamna ca devine un trup cu el. Crestinii sunt un trup pentru
ca painea pe care o mananca nu e o simpla paine, ci chiar trupul lui Hristos.
Acelasi lucru, Pavel il spune si in Efes. 1:22-23; 5:23,30-31; Col. 1:18,24 si se refera
la faptul ca unirea noastra cu Hristos este fizica: Cci nimeni vreodat nu i-a urt
trupul su, ci fiecare l hrnete i l nclzete, precum i Hristos Biserica, Pentru
c suntem mdulare ale trupului Lui, din carnea Lui i din oasele Lui. [...] Luand
deci madularele lui Hristos le voi face madularele unei desfranate?.
El afirma si ca cei care mananca jertfele sunt partasi altarului. Cu alte cuvinte,
Sfantul Apostol afirma ca Sfanta Impartasanie este o jertfa, ci nu un simbol.
359

Mai departe, Sfantul Apostol Pavel spune:
1 Cor. 10:21 Nu putei s bei paharul Domnului i paharul demonilor; nu putei
s v mprtii din masa Domnului i din masa demonilor.
Evreii au inteles dintotdeauna masa Domnului ca referindu-se la un altar de jertfa.
A se vedea Maleahi 1:7,12,Lev. 24:6, Iez. 41:22; 44:16,. Aceasta intelegere este
confirmata si de cuvintele aceluiasi apostol, din Epistola catre Evrei 13,10: Avem
altar, de la care nu au dreptul s mnnce cei ce slujesc cortului sau Slujitor
Altarului i Cortului celui adevrat, pe care l-a nfipt Dumnezeu i nu omul(Evrei
8,2).
Tot in epistola catre evrei, Sfantul Apostol spune:
S ne apropiem cu inim curat, ntru plintatea credinei, curindu-ne prin
stropire inimile de orice cuget ru, i splndu-ne trupul n ap curat. Evrei 10,22
La ce se refera cand spune curatindu-ne prin stropire inimile?
Ci v-ai apropiat de muntele Sion i de cetatea Dumnezeului celui viu, [] i de
Iisus, Mijlocitorul noului testament, i de sngele stropirii care griete mai bine
dect al lui Abel. Evrei 12,22-24
Vedem ca Sfantul Apostol se refera la stropirea cu Sangele lui Iisus.
In Evrei 13:15, este folosita expresia jertfa laudei. Daca ne uitam in Lev. 7:12-15;
22:29-30, vedem ca se refera la jertfele de multumire care erau aduse, dar si
mancate.
Sfantul Evanghelist Ioan ne spune: Iar dac umblm ntru lumin, precum El este
n lumin, atunci avem mprtire unul cu altul i sngele lui Iisus, Fiul Lui, ne
curete pe noi de orice pcat 1 Ioan 1:7
Pentru ca Sangele lui Hristos sa ne curateasca de pacate, trebuie sa avem contact cu
el.
Luca 24:30-31,35 Iisus este cunoscut de catre apostoli abia la frangerea painii.
Ideea unei Cine a Domnului ca simplu praznic de aducere aminte a ajuns la noi de la
Ulrich Zwingli prin intermediul Puritanilor englezi.Si totusi, acei Protestanti care l
urmeaz pe Zwingli n aceast privint nu si dau seama c el si-a enuntat teoria
dintr-o ntelegere indiscutabil eretic a persoanei lui Hristos, ca urmare a unei
distinctii att de transante si, s-o spunem pe sleau, Nestoriene ntre divinitatea lui
Hristos si natura Sa divin.
360

n Biserica primar, singurii care tgduiau c mprtsania este adevratul Trup si
Snge al lui Hristos erau cei care tgduiau si intruparea Cuvntului. Astfel c, din
perspectiva Printilor Bisericii primare, exist o legtur strns si nemijlocit ntre
doctrina ntruprii si Prezenta Real a lui Hristos n mprtsanie. A o nega pe una
echivaleaz cu a o nega pe cealalt.
Anul 60 - Didahia celor 12 Apostoli:
Nimeni s nu mnnce, nici s bea din Euharistia voastr, ci acei care au fost
botezai n numele Domnului. Cci cu privire la aceasta, a spus Domnul: Nu dai
ceea ce este sfnt cinilor
Anul 80 - Sfantul Clement (al treilea successor al Sf Apostol Petru):
Domnul ne-a ordonat sa aducem jertfe si servicii, la anumite ore fixe. (Scrisoare
Corintenilor)
Anul 202 Sfantul Clement din Alexandria:
El spune:Mancati Trupul Meu si Beti Sangele Meu. Domnul ne hraneste cu
aceasta hrana de natura intima. El ne trimite Carnea Sa si Sangele Lui.Si nimic nu
lipseste pentru cresterea fiilor Lui.O,mister incredibil!. (Instructorul copiilor)
Anul 80-110 - Sfantul Ignatie Teoforul, episcop de Antiohia si ucenic direct al
apostolilor:
Nimeni sa nu se nsele ! Chiar puterile cele ceresti, slava ngerilor si stapnitorii
vazuti si nevazuti, daca nu cred n sngele lui Hristos, si ei sunt osnditi. Uitati-va
la cei care gndesc altfel despre harul lui Iisus Hristos, pogort peste noi ! Ei sunt
mpotriva gndirii lui Dumnezeu. De Euharistie si de rugaciune se departeaza,
pentru a nu marturisi ca Euharistia este trupul Mntuitorului nostru Iisus Hristos,
trupul, care a patimit pentru pacatele noastre si pe care Tatal, cu bunatatea Sa, L-a
nviat. Asadar, cei care se mpotrivesc darului lui Dumnezeu, mor datorita tagadei
lor. Se cuvine, dar, sa va departati de uni ca acestia si sa nu vorbiti cu ei nici n
particular, nici n public; sa ne tinem strns de profeti si mai ales de Evanghelie, n
care patimile ne sunt aratate, iar nvierea se mplineste. Fugiti de dezbinari, ca ele
sunt nceputul relelor. (Epistola catre Smirneni).
[]sa frangem o Paine, care e medicamentul nemuririi si antidot impotriva mortii,
care ne face sa incepem sa traim, pentru totdeauna, in Hristos. (Scrisoare catre
efeseni)
Vreau Painea lui Dumnezeu, care este Carnea lui Hristos, Fiul lui David;si, ca
bautura, doresc Sangele Lui, care e dragoste ce nu poate fi distrusa.(Epistola catre
Romani)
361

Si nc, cum pot s spun c trupul putrezeste si nu are viat, vznd c el este
hrnit de Trupul si Sngele Domnului? Ei trebuie sau s-si schimbe prerea sau s
nceteze s aduc jertfele de care vorbesc. Prerea noastr ns e de partea
mprtsaniei, iar mprtsania ne ndreptteste prerea. Noi i jertfim ceea ce este
al Lui, pe bun dreptate numind comuniunea si unitatea trupului si a duhului. Cci
precum pinea, care vine din pmnt, primeste invocarea lui Dumnezeu, si astfel
numai este o pine oarecare, ci Euharistie (mprtsanie), are dou prti:
pmnteasc si cereasc, tot asa trupurile noastre, dup mprtsanie, nu mai sunt
pieritoare, ci ndjduiesc la vesnica nviere (IV:18:25).
Teodor de Mopsuestia, care a trit n secolul V, pare s se fi adresat direct
neoprotestantilor:
Atunci cnd (Hristos) a dat pinea, El nu a spus, Acesta este un simbol al trupului
Meu, ci Acesta este trupul Meu. n acelasi fel, El nu a spus Acesta este un simbol
al sngelui Meu, ci Acesta este trupul Meu, pentru c El a vrut s le privim, dup
primirea harului si venirea Duhului Sfnt, nu dup natura lor, ci asa cum sunt,
trupul si sngele Domnului nostru. (Omilii Catihetice 5:1).
Iustin Martirul i Filozoful (100-160):
Nu le primim pe acestea ca simpl pine sau butur; ci pentru c Iisus Hristos
Mntuitorul nostru a fost ntrupat prin Cuvntul lui Dumnezeu si a avut trup si
snge pentru mntuirea noastr, tot asa, dup cum am fost nvtati, hrana care a
fost fcut Euharistie prin rugciunea lsat de El este trupul si sngele Acelui
Iisus ntruopat. (ntia Apologie, 66:1-20).
n asa-zisa zi a soarelui (duminica n.n.), se face adunarea tuturor celor ce traiesc
la orase sau la sate si se citesc memoriile apostolilor (Evangheliile n.n.) sau
scrierile profetilor (Vechiul Testament n.n.), cta vreme ngaduie timpul. Apoi, dupa
ce cititorul nceteaza, ntistatatorul (episcopul sau preotul n.n.) tine un cuvnt prin
care sfatuieste si ndeamna la imitarea acestor frumoase nvataturi. Apoi, ne
ridicam n picioare toti laolalta si naltam rugaciuni; dupa care, ncetnd noi
rugaciunea, ne mbratisam unii pe altii cu sarutarea pacii si se aduce pine si vin si
apa, iar ntistatatorul nalta deopotriva rugaciuni si multumiri, ct poate mai
multe, la care poporul raspunde ntr-un singur glas, rostind Amin. Si se da fiecaruia
sa se mpartaseasca din cele ce au fost consfintite prin euharistie, iar celor care nu
sunt de fata li se trimite euharistia acasa, prin diaconi.
Sf Irineu de Lion (115-200):
Astfel, bautura, care este parte din creatia Sa, El a numit-o Sngele Sau, hranindu-
ne pe noi, iar pinea, care tot creatia Sa este, El a numit-o Trupul Sau; hranindu-ne
prin aceasta trupurile. Ori de cte ori paharul si pinea pregatita de om primesc
Cuvntul lui Dumnezeu, mpartasania devine Trupul lui Hristos si prin aceste
elemente trupurile noastre primesc hrana si ngrijire.
362

Dar ce folos au aceia care cred ca painea pentru care multumim e Trupul
Domnului si vinul,Sangele Lui,daca nu cred ca El e Fiul lui Dumnezeu?
(Impotriva ereziilor)
Sfntul Grigore de Nisa:
Pinea este la nceput o pine obisnuit, ns atunci cnd TAINA o sfinteste, se
preface si devine nsusi Trupul lui Hristos. La fel mirul tainic, la fel vinul. Dac
nainte de sfintire erau lucruri de putin nsemntate, dup sfintirea lor de ctre
Duh fiecare din ele a cptat o putere superioar. Aceeasi putere a cuvntului l
face pe preot s fie venerat si cinstit, separat de restul oamenilor prin noua
binecuvntare revrsat asupra lui. Deunzi era unul din multime, un ins oarecare;
deodat a devenit un dascl de evlavie, nvttor al tainelor ascunse.
Sfntul Chiril scria, n anul 350:
Haideti acum, n deplin cunostint, s ne mprtsim de trupul si de sngele lui
Hristos. Cci n chip de pine trupul su v este dat si n chip de vin sngele Lui,
astfel c mprtsindu-v de trupul si de sngele lui Hristos, veti putea fi uniti n
trup si n snge cu El. Cci astfel devenim purttori de Hristos. Trupul si sngele
Su sunt distribuite prin mdularele noastre. Si astfel devenim, potrivit spuselor
fericitului Petru, prtasi ai naturii dumnezeiesti.
Fr. Augustin spunea:
n pinea euharistic, primiti ceea ce a fost spnzurat pe cruce, si n pahar, aceea
ce a curs din coasta lui Iisus Christos.
ntr-o predic scris pe la anul 244, Origen confirm aceeasi credint n prezenta
real a trupului lui Hristos: Doresc s v ndemn cu exemple din religia voastr. Ati
nvtat s participati la tainele divine, deci stiti c atunci cnd primiti trupul
Domnului aveti grij ca nici o frmitur s nu cad si nimic din darul consacrat s
nu se piard. V considerati pe drept vinovati dac o parte se pierde prin nebgare
de seam. (Omilii din Exod 13:3) .
Anul 246 Sfantul Ciprian al Cartaginei:
Primim Euharistia ca mancare zilnica a mantuiriiCel care nu se impartaseste cu
Trupul si Sangele Lui, e despartit de trupul lui Hristos si nu are mantuire.
Rugaciunea Domnului, cap. 18.
Chiril al Ierusalimului spune ntr-un discurs rostit la mijlocul secolului IV:
Nu priviti deci pinea si vinul doar asa cum le vedeti, cci ele sunt, dup cum ne-a
spus Stpnul nostru, trupul si sngele lui Hristos. Chiar daca simturile ti-ar sugera
363

contrariul, credinta trebuie s te ntreasc. n privinta aceasta nu judeca dup
gust, ci fi sigur prin credint, fr a te ndoi c ai fost fcut vrednic de trupul si
sngele lui Hristos (Discursuri catihetice: Mistagogic 4:22:9).

Din toate aceste citate, ct si din alte surse ntelegem c n Biserica primelor veacuri
nu a existat nici o controvers cu privire la realitatea trupului lui Hristos n
Euharistie. Crestinii primelor veacuri au luat dintotdeauna n mod literal cuvintele
Mntuitorului.Documentele la care ne referim stau mrturie pentru faptul c primii
crestini si-au conceput nchinarea n termeni de jertf. Protestantii, insa, sunt nvtati
s creada c Jertfa lui Hristos pe cruce face inutil orice alt jertf. Si atunci, cum
mpcm practica Bisericii primare cu caracterul unic si final al lucrrii lui Hristos?
4. Contraargumentele protestante

1. Primul contraargument adus de protestanti este acela ca, in Epistola catre Evrei, ni
se spune ca printr-o singur jertf adus, a adus la venic desvrire pe cei ce se
sfinesc (10, 14). Astfel, Mantuitorul a adus o singura jertfa si, daca intelegem
literal cuvintele de la Cina cea de Taina, ar insemna ca Se jertfeste de mai multe ori.
Intr-adevar, Hristos S-a jertfit o singura data si jertfa Lui nu se mai repeta, pentru ca,
de s-ar repeta, ar insemna ca n-a avut efectul asteptat si ar fi fost asemenea jertfelor
din Vechiul Testament. De vreme ce ea, insa, a avut acel efect, orice repetare a ei ar
fi fara rost.Dar din aceasta mai rezulta ca Sfanta Euharistie nu poate sa fie jertfa
unica a Domnului de pe Golgota, adusa in chip nesangeros. Ea repeta jertfa de pe
Golgota, o ofera, o actualizeaza si o permanentizeaza, facand ca roadele ei sa fie
intotdeauna prezente si vii in trupurile si sufletele noastre, pana la a doua venire, a
Domnului. Jertfa euharistica repeta jertfa de pe Golgota, care atunci a fost in chip
sangeros, iar acum nesangeros. Mantuitorul insusi ne-a indemnat ca jertfa Trupului
si Sangelui Sau si in acelasi timp aducerea ei sa nu inceteze pana la venirea Sa
cea de apoi (Luca, 22, 19; I Cor., 11, 25-26). Pe de alta parte, se spune ca jertfa Sa se
aduce o singura data, iar pe de alta, ca acea jertfa va trebui sa o aducem pana la
venirea a doua. Chiar Sfantul Apostol Pavel vorbeste despre jertfe, referindu-se la
Jertfa Domnului: Trebuie dar ca chipurile celor din ceruri s fie curite prin
acestea, iar cele cereti nsei cu jertfe mai bune dect acestea(Evrei 9,23). Si
proorocii Vechiului Testament vorbesc despre jertfele crestinilor:
Ieremia 33,18: i preoii-levii nu vor avea lips de brbat care s stea naintea
feei Mele i s aduc n toate zilele arderi de tot, s aprind tmie i s
svreasc jertfe.
364

Maleahi 1,11: Cci, de la rsritul soarelui i pn la apusul lui, mare este numele
Meu printre neamuri i n orice parte se aduc jertfe de tmie pentru numele Meu
i prinoase curate, cci mare este numele Meu ntre neamuri, zice Domnul Savaot.
2. Un alt contraargument la poziia ortodoxa ar fi acela c, n Marcu 14:25, Domnul
vorbete despre rodul viei, iar Sfantul Pavel, n 1 Cor. 11:26, 27, 28, vorbete
despre pine, n ambele cazuri dup binecuvantare. Deci, chiar dup binecuvantare
avem de-a face doar cu pine i vin.
Dar cuvintele de mai sus (Marcu, 14, 25) au fost spuse de Mantuitorul cu privire la
primul pahar care, in adevar, continea vinul natural, insa Sfanta impartasanie a fost
asezata de Mantuitorul dupa cina, la al doilea pahar, caci atunci a zis Mantuitorul:
Acest pahar este Legea cea noua, intru Sangele Meu (Luca, 21, 17- 20). Deci,
ceea ce la Marcu este incomplet se completeaza si se lamureste la Luca. Matei nu
vorbeste decat de un singur pahar, anume de cel euharistie (al Cuminecaturii); la
Luca insa observam ca este vorba de doua pahare si ca Sfanta Taina a fost asezata
la al doilea pahar. Astfel, cuvintele care se refera la primul pahar nu sunt in legatura
cu Sfanta impartasanie, cum este cazul si cu citatul de la Marcu (14, 25).
Pe de alta parte, in Ioan 9 avem exemplul orbului din natere, care este vindecat de
Iisus n versetul 7, este numit cel ce fusese orb mai nainte n versetul 13, numai
ca s fie numit din nou orb n versetul 17. S nelegem din versetul 17 c, de fapt,
el nu fusese vindecat nainte de Domnul? n acelai fel, n Marcu 14:25 i 1 Cor.
11:26, 27, 28 avem de-a face cu rodul viei i pine, dei aceste elemente au fost
deja transformate n trupul i sngele Mntuitorului (in Ioan 15:1,5, Mantuitorul
spune: Eu sunt vita. Astfel, rodul vitei este sangele lui Iisus).
3. Un alt contraargument se gaseste in Evanghelia dupa Ioan, cap 6.: Duhul este cel
ce d via; trupul nu folosete la nimic. cuvintele, pe care vi le-am spus Eu, sunt
duh i via. Din aceste versete, protestantii inteleg ca Mantuitorul ar fi vorbit doar
metaforic.
Insa, din moment ce ne-a spus c viaa venic se ctig mncnd carnea Lui este
puin probabil s ne spun, pe urm, c aceasta nu folosete la nimic. Deducem,
deci, ca aceasta afirmatie are un alt sens. Inseamna ca ucenicii trebuie sa aiba o
credinta supranaturala, nu logica, pentru a-I intelege cuvintele. In Marcu 14:38, Iisus
foloseste, de asemenea, comparatia carne/duh. Trebuie sa pasim mai departe de
natural ca sa accedem la supranatural. In 1 Cor. 2:14,3:3; Rom 8:5; si Gal. 5:17, si
Sf Pavel foloseste aceasta opozitie duh/carne, ca sa ne invete ca oamenii
neduhovnicesti nu primesc darul credintei, deoarece inca sunt in trup.
Sa observam ca Mantuitorul nu spune Cuvintele pe care vi le-am spus sunt
simboluri. Nu exista nici un loc, in Scripturi, in care duh sa insemne simbol.
Sintagma duh si viata se refera la ceva supranatural, ci nu la metafore. Si intr-
adevar, prin Sfanta Euharistie, primim Duh Sfant si viata vesnica.
365

4. Un alt contraargument protestant este interdictia vechi-testamentara de a bea
sange: Nimeni din voi sa nu manance sange, si nici strainul care locuiestentre voi
sa nu manance sange (Deut 12:23)
Insa, in Rom. 14:14-18; 1 Cor. 8:1-13; 1 Tim. 4:3, Sf Pavel invata ca putem manca
pana si jertfe idolesti, cu conditia sa nu smintim constiinta unui frate si sa le
consumam cu multumire catre Dumnezeu.
Sa ne uitam, totusi, la motivul acestei interdictii: pentru c sngele are n el via i
s nu mnnci viaa laolalt cu carnea (Deut 12,23)
Insa, prin faptul ca ne impartaseste cu Sangele Lui, Hristos nu Isi pierde viata, asa
cum o fac animalele. Prin faptul ca Sangele lui este Viata, si noi vom avea viata
vesnica, dupa cum am citit in Ioan 6.
5. In Evanghelia dupa Ioan, cap 6, este scris: i Iisus le-a zis: Eu sunt pinea vieii;
cel ce vine la Mine nu va flmnzi i cel ce va crede n Mine nu va nseta niciodat.
Din acest verset, protestantii deduc ca a manca si a bea pe Hristos inseamna a
veni la El si, respectiv, a crede in El. Insa, sintagma a manca trup sau sange,
folosita la modul simbolic, inseamna a distruge un dusman, nu a deveni apropiat al
lui. A se vedea Psalmul 27:2; Isaia. 9:20; 49:26; Miheia. 3:3; 2 Sam. 23:17; Apoc.
16:6; 17:6, 16 .
Asadar, Mantuitorul nu putea folosi aceasta expresie la modul simbolic.
Sa observam si faptul ca, daca Mantuitorul s-ar fi referit la credinta, nu mai era
nevoie sa vorbeasca despre Trup si Sange, ci acest verset ar fi fost suficient.
Pe de alta parte, acest verset nu demonstreaza ca Mantuitorul ar vorbi simbolic, ba
din contra. El ne spune ca cine vine la El, nu va flamanzi. De ce? Pentru ca Cine
mnnc din pinea aceasta viu va fi n veci. Iar painea pe care o voi da pentru
viata lumii este Trupul Meu. In Cartea intelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah, citim
urmatoarele: Cei care m mnnc pe mine iar vor flmnzi; i cei care m beau iar
vor nseta (24:23).
Vedem, asadar, ca in timp ce cel ce vine la El nu va flamanzi, cel ce Il mananca va
flamanzi din nou. Cu alte cuvinte, cel ce crede in El, nu va flamanzi, pentru ca se va
impartasi cu Trupul si Sangele Lui, iar cel ce se va impartasi, ajungand la
comuniunea cu El, va inseta si mai mult dupa Domnul.
6. Unul dintre cele mai folosite contraargumente protestante este acela ca
Mantuitorul a vorbit simbolic de mai multe ori: Eu sunt usa, Eu sunt vita.
366

Este clar, n aceste cazuri, c Iisus nu este n sens literal o u sau o vi. Problema
cu astfel de exemple este c acestea nu sunt paralele. Eu sunt ua ar fi un text
paralel cu Eu sunt painea. Ori Iisus nu vrea s spun c persoana Sa ar reprezenta
o u sau o vi de vie, ci ca ua, sau via l reprezint pe El.
Dac voi spune c David este leul lui Iuda, vom nelege fr greutate c avem de-a
face cu o metafor. David este curajos i determinat precum un leu. Este i cazul
exemplelor din Ioan 10:9, 15:1 i a altora echivalente. Dar dac voi spune despre un
leu c este David, artnd concret leul n cauz, atunci asta nu poate nsemna dect
c respectivul animal poart numele de David i nu c l-ar reprezenta pe David.
Acest al doilea caz este paralel cu formula acesta este trupul Meu.
Insa, rostul pinii nu este acela de a reprezenta ceva, ci de a fi mncat. Nimic din
pine nu ne aduce aminte de carne sau trup, pentru c nu exist nici o asemnare. De
fapt, Domnul instituie corespondena dintre pine i trupul Su tocmai prin cuvintele
Sale.
Sa observam si ca nimeni nu L-a intrebat pe Iisus daca este facut din lemn. L-au
inteles fara probleme. Nu s-au intrebat cum e usa, daca vedem ca respira?, asa
cum au facut-o in Ioan 6 ( Cum ne va da trupul Lui, sa-l mancam?).
Deci, nu putem lua astfel de paralele ca s ne lmurim dac corespondena dintre
pine i trup este una figurativ doar, sau avem de-a face cu o identitate ntre cele
dou.
La Dumnezeu, nimic nu este imposibil. Daca putem crede in Intrupare, cu siguranta
putem crede si in Prezenta Realaa a lui Iisus in Euharistie.Venirea lui Dumnezeu
catre noi prin elementele pe care le-a creat este o extensie a misterului Intruparii.
Concluzie

Sfanta Euharistie l ancoreaza pe credincios n eshaton, devenind ,,icoana a
lucrurilor viitoare eshatologice, caci ,,de cte ori veti mnca aceasta pine si veti lua
acest pahar, moartea Domnului vestiti pna cnd va veni (I Co 11, 26), adica pna
la Parusie, pna la judecata din urma. ntre mparatia lui Dumnezeu si Biserica
exista, practic, identitate: cel ce devine membru al Bisericii (al trupului tainic al
Domnului) intra n mparatie si de aceea, acolo unde este Biserica este si mparatia
Cerurilor. Prezenta mparatiei n lume este data prin nsasi prezenta Mntuitorului,
prezenta care devine reala prin si n Sf. Euharistie. Cel care participa la Sf.
Euharistie si apoi se mpartaseste cu Hristos Cel euharistic, participa la comuniunea
cu Dumnezeu din mparatia Sa.
Savrsind Euharistia, Biserica se pune ntr-o stare de asteptare eshatologica (I Co 16,
22: ,,Maran atha! Domnul vine!); o asteptare ce recheama mparatia lui Dumnezeu
367

,,pna cnd va veni (I Co 11, 26). Este starea pnevmatologic-nuptiala a Bisericii
(FAp 22, 17) ce-si asteapta Mirele, de a carui prezenta se bucura liturgic, fara sa
nceteze sa invoce venirea desavrsita a acestei mparatii (Mt 6, 10).
Desavrsita unire eshatologica cu Hristos care va fi este implicata n unirea prezenta
cu El. Prezenta Lui de acum nu se deosebeste de cea eshatologica, dect prin faptul
ca acum ea ni se daruieste sub chipul pinii si vinului, pe cnd atunci se va realiza
unirea deplina cu El ntr-un cosmos transfigurat, unde Dumnezeu va fi ,,totul n
toate (I Co 15, 28).
Expresia pna cnd va veni, n mod evident joaca un rol de ,,Maran atha a
Liturghiei, prin care Biserica se roaga pentru venirea eshatologica a Domnului.
Vorbim, deci, i de o mprtire de Hristos cel jertfit i nviat n viaa viitoare, pe
care o anticipeaz mprtirea n timpul de acum cu Acelai Hristos. n aceast
mprtire etern se ncheie iconomia mntuirii, ca unire etern a oamenilor cu
Dumnezeu n Iisus Hristos. Euharistia n viaa de veci este, ca ncoronare a
iconomiei dumnezeieti, acea unire desvrit ntre creaie i Hristos, n care
Dumnezeu va fi totul n toate (1 Co 15, 28).
Asadar, crestinii, prin mpartasanie, intra n mparatia lui Dumnezeu si pregusta
astfel bunatatile Ierusalimului celui ceresc.
Euharistia este mplinirea iconomiei mntuirii, a iconomiei iubirii lui Dumnezeu
fa de oameni i a unirii Sale cu noi. Dac Fiul lui Dumnezeu a voit s vin att de
aproape de oameni nct s Se uneasc cu ei, ca singur mod al mntuirii i
ndumnezeirii lor, El nu Se putea mulumi s Se ntrupeze numai ca un om cu
intenia de a rmne separat de ceilali, ci ca s mearg mai departe, ntrupndu-Se
aa zicnd n toi oamenii, nempiedicndu-i de a rmne persoane deosebite i
nencetnd de a rmne El nsui o persoan deosebit pentru practicarea iubirii
desvrite. El trebuie s vin n noi, dar nu o singur dat, ci mereu, deci pe de o
parte trebuie s fie n noi, pe de alta s rmn deosebit de noi i mai presus de noi,
ca s poat veni mereu ntr-un mai mare grad n noi, spre sporirea continu a
relaiei de iubire, spre alimentarea iubirii, care se arat i prin unirea trupului
nostru cu trupul i sngele Su preacurat.
Fericii cei chemai la cina nunii Mielului! Apoc 19,9
Surse:
Drd Stelian Gombos
Pr.Drd. Ioan Voineag
Pr Cleopa Calauza in credinta ortodoxa
Mihai Sarbu
368

SFANTA IMPARTASANIE taina spre caderea si ridicarea multora
Publicat pe 21 Dec 2012 | Categorii: Ce este pacatul?, Deasa impartasire, Despre
inselare, Impartasania, Opinii, Pilda celor chemati la cina, Pocainta, Spovedanie si
Impartasanie (Sfintele Taine), Teologie ortodoxa | | Print

[Articolul a fost alcatuit de catre un parinte ieromonah care a dorit sa-si pastreze
anonimatul si a fost scris cu girul, sfatuirea si acordul mai multor duhovnici]
Sfnta mprtanie spre cderea i ridicarea multora
Cuvintele lui Hristos pstrate n Evanghelie sunt normative la modul absolut i toat
tradiia bisericeasc ulterioar se bazeaz pe ele n formularea canoanelor, slujbelor,
organizrii bisericeti. n pilda despre chemarea la nunt relatat de Matei este cea
mai strlucit lmurire n privina raportrii la Taina mprtaniei. Muli sunt
chemai, dar puini alei. Pilda echivalent de la Luca vorbete doar despre
mptimirea de cele lumeti (femei, arine, boi), care nu las pe oameni s vin
la cina Stpnului, simbol al mpriei cerurilor. Dar cea de la Matei specific i
pedeapsa celor ce au ndrznit s intre n cmar fr hain de nunt (Mt. 22,
12). De vreme ce nimeni ntinat nu va intra n mpria de sus (Apoc. 21, 27),
este evident c aici este vorba de arvuna mpriei, care este Biserica, arvun care
se manifest cel mai elocvent n Euharistie, de care se poate apropia oricine
rspunde chemrii, dar va da seama mai trziu n caz c a fcut-o cu ndrzneal i
fr primenire. Deci trebuie nlturate att alipirea vzut de cele materiale, ct i
ntinciunile care uresc haina sufletului. Altfel muli dinti vor fi pe urm
De obicei se spune c e uor s vorbeti despre faptele bune, dar mai greu s le i
faci. Dar vremurile grele de acum au dus, n privina smintelii ce o ridic Sfnta
mprtanie, la o situaie delicat, cnd e mai greu s se articuleze o viziune
coerent, dar mult mai uor s se pun n practic propria viziune deformat. De
aceea este necesar o clarificare n privina rnduielii ce o presupune primirea
mprtaniei, ct de des sau de rar se cuvine a fi primit n condiiile lumii de
astzi.
Bineneles c practica din vremea noastr trebuie s vin n prelungirea vie a
Tradiiei bisericeti. n acest sens, avem o benefic aducere la zi oferit de
Printele Diac. Ioan Ic jr. n studiul ce prefaeaz cartea sa, mprtirea continu
cu Sfintele Taine (2006). El sintetizeaz corect toat polemica astfel:
dezbaterea pro i contra mprtirii dese sau rare este, de fapt, una cu privire la
mprtire cu sau fr pregtire[1],
iar soluia o vede n a restaura
369

etosul cretinismului apostolic i al Bisericii vechi etos pascal, n acelai timp
euharistic i ascetic i martiric[2].
Dei las s se neleag c este pentru o mprtire deas, sptmnal, dar cu
spovedanie deas i post, rmn pe mai departe multe aspecte de lmurit la nivel
practic ce privesc situaia Bisericii, a cretinilor de astzi.
Cum i n ce msur poate fi ridicat astzi nivelul de participare al
credincioilor la Sfnta Liturghie? Dar i ct de mult este mprtirea un scop
n sine? Acestea sunt chestiuni importante ce privesc pe orice credincios practicant,
care ne preocup i a cror rezolvare o putem gsi la nivel academic ntr-o alt carte
a aceluiai Diac. Ioan Ic: De la Dionisie Areopagitul la Simeon al Tesalonicului
integrala comentariilor liturgice bizantine (2011). Dup o pertinent analiz n
care repudiaz viziunea inovatoare teologic a Pr. Schmemann i depete
studiile unor occidentali neortodoci, propune ca soluie salvatoare revigorarea
mistagogiei (iniiere n tain) liturgice bizantine. Fiind mult prea pretenioas i
inaccesibil publicului larg o atare perspectiv, rspunsurile la ntrebrile ridicate de
viaa practic sunt mai indicate pentru a conduce la o viziune de ansamblu coerent
mai ales pe omul simplu, neteolog.
Cel mai viguros apel la tradiie pe aceast tem a fost fcut cu siguran de micarea
colivarilor (sec. XVIII). Problematizrile lor sunt folositoare, dar nu suficiente i
nici interpretrile nu sunt toate corecte. Dar liniile eseniale care formeaz cadrul
general au fost trasate i de la ele trebuie pornit orice examinare a subiectului.
Este necesar un efort de cercetare pentru mbogirea cunotinelor i ntrirea
contiinei liturgice, lucrare ce nu ine doar de un singur specialist i nici nu
trebuie fcut dintr-un singur unghi de vedere (grecesc, romnesc, rus,
monahal, academic, liturgic etc.), ci de mai multe preri avizate, care s
contureze o perspectiv general acceptabil. n acest sens, chiar a fost benefic
aprofundarea temei i a adus multe precizri i consider c printr-o dezbatere onest
se poate ajunge i la o trire mai solid a vieii cretine n general.
Pentru o mai uoar parcurgere a subiectelor, vor fi dezvoltate punctual.
1. I nstituirea Tainei Euharistiei constituie temelia pe care se fundamenteaz o
nelegere corect. De ce a fost instituit? Care sunt trsturile principale ale
mprtaniei din Trupul i Sngele lui Hristos? Desigur, ne intereseaz doar din
perspectiva apropierii credinciosului de Taine.
Potrivit Sfntului Vasile cel Mare, cel botezat, nscut din nou, are nevoie de
hran pentru a fi viu[3] dup ce a lepdat moartea prin credina lucrtoare.
Astfel, Sfintele Taine sunt pentru a hrni viaa venic n noi, pentru a nu se
stinge i pentru a spori spre desvrire. Ele se dau celui botezat, care este fptur
nou n Hristos. Deci condiia necesar este s fim vii n Hristos, cci aceasta
nseamn efectiv Botezul. Dar, pentru c ne dezbrcm adesea de haina
370

Botezului prin pcate, avem nevoie de Spovedanie pentru a nvia din nou din
moartea duhovniceasc, de un nou botez al lacrimilor. Trebuie s fim vii atunci
cnd ne apropiem de Euharistie i ne mprtim pentru pentru a ne ancora n
harul vieii nnoite, nu pentru a o dobndi, cum o facem prin Botez. Harul se
dobndete prin Botez sau Spovedanie, nu prin mprtanie, care are menirea de a
hrni smna celorlalte dou. Dac suntem mori duhovnicete, ne este spre
osnd mprtirea, l rstignim pe Hristos, nu ne rstignim mpreun cu El.
Asadar, pentru a ne mprti cum se cuvine, trebuie s avem haina Botezului
curat, care simbolizeaz i este moartea fa de lume, fa de patimi. Intrarea n
viaa venic este moartea fa de viaa trectoare i naterea din nou.
Faptul c ni se d Trupul i Sngele lui Hristos sugereaz Crucea, patimile,
moartea Sa, la care suntem chemai i noi s participm. Acest lucru se nelege
fr dubiu din explicrile coninute n Evanghelie:
Acesta este trupul Meu, care se d pentru voi i sngele Meu, care se vars
pentru voi(Lc. 22, 19-20).
Primim Trupul i Sngele din Tain n stare de jertf, nu oricum. i ne
ndeamn s ne facem i noi prtai crucii Sale prin mprtire. Dar i
meniunea final indic acelai lucru:
aceasta s facei spre pomenirea Mea!(1Cor. 11, 24).
Iar pentru a nu fi nici un dubiu, Sfntul Apostol Pavel ne ncredineaz:
ori de cte ori mncai Pinea aceasta i bei Paharul acesta moartea Domnului
vestii(1Cor. 11, 26).
Pe ct de greu este s ne pocim pentru a dobndi har, pentru a revigora
Botezul, cu mult mai greu este s naintm n moartea fa de lume i nfierea
luntric. Dac Botezul este trecerea de la pmnt la cer, Euharistia este o
permanentizare a rstignirii fa de lume i a desftrii cereti pe pmnt.
Mai trebuie spus c Preacuratele Taine nu sunt neaprat o condiie pentru mntuire,
cum este Botezul. Cuvintele Mntuitorului:
De nu vei mnca Trupul Fiului Omului i de nu vei bea Sngele Lui, nu vei
avea via n voi niv(In. 6, 53)
trebuie nelese ca necesitate, nu ca obligativitate i ca mrturisire a Lui. Cci
Botezul este obligatoriu pentru a deveni mdular al Bisericii, al Trupului lui
Hristos, iar mprtania este necesar pentru a pstra i nmuli viaa n noi
nine ca mdulare ale Trupului; iar cei care nu recunosc jertfa vie din Taine a
371

lui Hristos nu au via n ei nii, precum iudeii i ucenicii care L-au prsit
pentru c s-au smintit de acest cuvnt.
Tipiconal, este necesar s fie fcut distincia ntre Liturghie, care este Jertf
euharistic, i Cin. Chiar dac poate fi numit i Cin, Ofranda este mai mult
dect att. Dac avem n vedere cina menionat n cartea Tradiia apostolic [4] a
lui Ipolit din Roma (cap. XXV-XXVIII), deducem c exista i obiceiul apostolic de
a cina, care s-a pstrat sub form de agape, distinct de Euharistie. La aceasta
face referire Apostolul Pavel s fie luat cu cuviin (1Cor. 11, 20-22; Fapte 20, 7).
Oricum ar fi, Liturghia conine mai multe momente dect cuvintele i faptele
de la Cina cea de tain, nu este svrit seara i participarea la ea este o
ntrire n credin, o comuniune cu Dumnezeu i cu ceilali, o rugciune
personal i a Bisericii pentru fiecare.
2. Legtura dintre Spovedanie i mprtanie. Punerea n practic a cuvintelor
Evangheliei de-a lungul timpului n Biseric a relevat o legtur indisolubil ntre
aceste dou Taine. Aa cum
de va mnca cineva din Pinea aceasta, va fi viu n veac(In. 6, 51),
tot astfel
crora vei ierta pcatele le vor fi iertate(In. 20, 23).
Pentru a ne apropia de Pine ca s fim vii, trebuie s dobndim nti iertarea
pcatelor prin mrturisirea lor. O mrturie timpurie gsim n Didahia apostolilor,
care prevede:
frngei pinea i mulumii, dup ce mai nainte v-ai mrturisit pcatele voastre
ca jertfa voastr s fie curat!(XIV, 1).
Spovedania, dezlegarea prin punerea minilor, fcea parte din disciplina
catehumenatului. Prin aceasta se nelegea nu doar iertarea pcatelor mari, ci i
a celor mici, ba i povuirea i nvarea credincioilor. Abia dup ce
cretinismul a devenit licit, catehumenatul a fost continuat prin Spovedanie
individual secret i prin predic.
Deci este nevoie permanent de Spovedanie pentru c pctuim mereu i avem
nevoie de ndrumare i iertare pentru a fi primii de Hristos. De aceea
Spovedania chiar este o povuire permanent care conduce treptat ctre iertarea
pcatelor i tmduirea lor. Dup ce ne-am ntinat, trebuie s ne curim prin
spovedanie pentru a ne putea mprti.
Mai mult, primirea Sfintelor Taine este hotrt de duhovnic n msura
mplinirii canonului i dup roadele de pocin care indic pe omul nnoit
372

dinuntru. Nu suntem noi n stare s apreciem acest lucru pentru c nu avem
discernmntul necesar. Ni se cere doar discernmntul de a alege un duhovnic
iscusit. Aceast legtur dintre Spovedanie i mprtanie nu este una
condiionat, ca ntre Botez i mprtanie, ci stabilit din experien. Aa
nct, cel puin teoretic, mai greu n practic, se poate mprti cineva de mai multe
ori fr a se spovedi de fiecare dat.
Mult mai concret, canoanele, care au fost instituite ncepnd de la Apostoli, prevd
oprirea de la mprtire pe diferite perioade de timp a celor ce au pctuit. Ele sunt
normative pentru toi duhovnicii. Logica lor este incontestabil: pcatul
deprteaz de mprtanie i se tmduiete prin pocin i primirea unui
canon. Nu tolerana vindec, ci, dimpotriv, asprimea fa de greeal. n acest
sens este elocvent i ndemnul Sfinilor Prini adresat preoilor de a nu
mprti pe cei ce au pcate nvederate, chiar de-ar fi vorba de mprai.
Bunoar Sf. Vasile cel Mare poruncea preoilor:
Vezi s nu cazi de frica oamenilor! Nu da pe Fiul lui Dumnezeu n minile celor
nevrednici! Nu te teme n acel ceas de careva din cei slvii ai pmntului, nici de
cel ce poart coroan! Celor care sunt vrednici de dumnezeiasca mprtanie s
le-o dai n dar, precum i tu nsui ai primit-o!.
Deci exist o rigoare de netrecut n privina mprtirii, o cernere, nu o
ndemnare nentemeiat.
Aici trebuie menionat faptul c oprirea de la mprtanie are efect curitor,
mntuitor. Cei vinovai de pcate opritoare au parte de afurisire/ndeprtare
pentru a fi vindecai de pcate i a crete n virtute. Att mprtirea, ct i
afurisirea urmresc vindecarea de pcate, dar cu leacurile potrivite, prin
certare sau sprijinire, dup o tiin duhovniceasc riguroas. Pentru c i
bolile, i bolnavii sunt diferii. O boal puternic are nevoie de bisturiu, iar una
ascuns, nensemnat, de pansament. Iar un vraci destoinic va trata nti cu
certarea vindectoare rnile mari, apoi, dup ce-l va face sntos pe cel czut,
va da loc harului dumnezeiesc primit prin mprtanie pentru ntrirea i
desvrirea n bine, care s nlture i micile scpri omeneti. Iar pentru a avea
un reper mai sigur n aceast privin, vom spune c haina Botezului l apr pe
cretin i trebuie s o pzeasc pentru a fi pzit de ea. Dar nimeni nu este lipsit de
patimi, de vreme ce exist pcate care pstreaz rdcini i pe sub hain, pentru c
suntem nc n valea plngerii pe pmnt i avem parte mereu de spini i plmid.
Nici sfinii nu au parte de curire deplin, dup cum zice Sf. Isaac Sirul:
Smbta (odihna de patimi) noastr este ziua ngroprii. De aceea trebuie s
smulgem neaprat spinii din pmntul trupului pn cnd l mai avem[5].
ns fericii cei ce au patimile legate prin pocin i nu le las s le sfie haina
de nunt. Acetia sunt mereu gata a se desfta de Mire.
373

3. Revenind la opreliti, dar i la pregtirea pentru mprtire, iese n eviden
nu doar o pregtire interioar, ci i o primenire exterioar. Dac avem nevoie
de o hain de nunt, suntem datori s nu venim la osp nearanjai. Nu este
cerut doar prezena, ci i pregtirea. Iar pregtirea este att luntric, ct i
exterioar. Pregtirea luntric ine de a nu fi goi de Hristos, de credin, de virtute,
de trezvia sufletului; este o stare de spirit i ine de inim. Iar pregtirea exterioar
ine de acele fapte care s ne fac s contientizm momentul i s-l trim cum se
cuvine ca s avem folos; este vizat nviorarea minii i strunirea trupului.
Dac pregtirea sufleteasc nu ridic mari probleme pentru c toi sunt de acord c
lipsa impedimentelor canonice arat o via schimbat, greutatea vine de la
pregtirea trupeasc. Concret, e vorba de nfrnare.
Mai ales pentru a mprti duminica pe ucenici, muli duhovnici dau voie s se
apropie fr post de bucate, ba chiar i femeilor n perioada lunar. Ct
privete necuria femeilor, ea este sancionat categoric prin oprirea de la
orice Tain de mai multe canoane: 2 Dionisie, 6, 7 Timotei. Dar despre postirea
dinainte de mprtanie nu se pomenete expres n nici un canon. De aici au tras
greit concluzia muli duhovnici c nu e necesar postul de bucate. Ba, dac se
mprtesc duminica, iar smbta este interzis postul, se ajunge la aceeai concluzie
a nepostirii. Ca s o lum pe rnd, ntr-adevr, nu exist porunc pentru post nici n
Noul Testament. Dar nici nu este nevoie s fie poruncit, cci este de la sine
neles din cuvintele Mntuitorului:
vor veni zile cnd se va lua Mirele de la ei i atunci vor posti(Mt. 9, 15),
cnd postii, nu fii triti(Mt. 6, 16)
i de multe altele. Apostolul Pavel postea adeseori (2Cor. 11, 27), la fel i primii
cretini (Fapte 13, 2). Este o porunc indirect s postim mcar dou zile pe
sptmn pentru a prisosi peste dreptatea fariseilor, al crei etalon este luat
fariseul din pild care se luda c postete dou zile pe sptmn, dup
cuvntul Mntuitorului, de unde deriv postul de miercuri i vineri. De aici se
poate vedea luminat c postul face parte din viaa cretineasc, fiind din rai, potrivit
Sf. Vasile cel Mare[6].
Dar muli afirm c nu exist nici o norm n privina postirii nainte de mprtire.
Afirm aceasta trecnd cu vederea Tipicul cel Mare al Sfntului Sava care
prevede apte zile de post nainte de mprtire i sfaturile mai multor
Prini ai Bisericii[7], i trgnd concluzii pripite n baza faptului c este interzis
postul smbta i exista obiceiul mprtirii duminica. Oare nu este limpede c
postul are mai multe nuane: abinerea de la mncrurile de dulce i ajunarea
total? i c se cere att abinerea total n ziua mprtirii [pana la
Impartasire, n.n.], chiar dac ar fi svrit Liturghia spre sear (canonul 29
Sinod VI), ct i postul de bucatele de dulce n zilele dinainte? Poticnirea vine,
374

cum am spus, din faptul c este interzis postul smbta (de canoanele 66 apostolic,
55 Sinod VI), fr a vedea c acele canoane se refer mai ales la perioada Postului
Mare. Deci este evident c se refer la ajunare pn seara, nu la a mnca de
dulce. Chiar dac este greu a posti pentru a te mprti des, totui cine dorete
raiul trebuie s se desfteze cu mncarea frugal din rai. Abia de la Noe a dat
Dumnezeu dezlegare s se mnnce carne din cauza neputinei ptimae, dar Hristos
a spus c burduful nou va ine vinul nou, adic omul nou va ine uor postul, dup
tlcuirea Episcopului Teofilact al Bulgariei. Ca dovad stau Prinii pustiului din
Egipt, care posteau mereu, dup cum zice Pavel capadocianul:
Btrnul meu m silete s postesc duminica, n celelalte srbtori i n cele
cincizeci de zile. n Sfntul Post, afar de smbt i duminic, nici pine, nici
vin, nici untdelemn nu gustm, ci cu poame ne ndestulm la dou zile. i a
rspuns egumenul muntelui: ntoarce-te, frate, i locuiete cu btrnul de voieti
s te mntuieti! C () preamrirea lui Dumnezeu cu post i cu priveghere se
ntrete i se pzete. () dezlegare i odihn de la Pati pn la Pogorrea
Duhului Sfnt mirenilor i bogailor li se cuvine[8].
Iar Prinii care se mprteau smbta i duminica petreceau foarte aspru i
aveau nevoie de Sfintele Taine
ca s se cureasc de amrciunea celui viclean[9]
de peste sptmn. O astfel de petrecere au dus nu doar Prinii din nceput, ci chiar
i cei de mai apoi, cum este cazul lui Hagi-Gheorghe, care postea cu toat obtea sa
mereu, nemncnd dect verdeuri semine uscate i miere.
nclzindu-se duhovnicete, nu le trebuia mult hran material cu calorii.[10]
Dar i Gheron Iosif Isihastul mnca doar de post i priveghea opt ore n fiecare
zi. Iar ca norm canonic este de notat Canonul 13 Trulan, care, pe lng
abstinena dinainte de mprtanie, menioneaz i urmtoarele:
Pentru aceea i noi s pzim la fel cele care s-au predanisit prin Apostoli i care s-
au inut chiar i din vechime, cunoscnd vremea fiecrui lucru i mai ales a postului
i a rugciunii. Cci se cuvine ca cei care se apropie de altar n timpul svririi
celor sfinte s fie nfrnai ntru toate, ca s poat dobndi ceea ce cu inim
curat cer de la Dumnezeu.
De aici reiese lmurit c nu intr n discuie postirea nainte de cuminecare
pentru c de cele Sfinte trebuie s ne apropiem n stare de nfrnare deplin. n
vremurile apostolice postul era n cinste, pe cnd acum cu greu este mplinit.
Iar cei ce vor s se conving de legtura strns ntre post i mprtirea cu
bun pregtire se vor ncredina din vedenia pomenit de Sf. Nil Athonitul
375

despre doi duhovnici, dintre care unul, care dezlega uor postul, a fost vrednic
de plns dup moarte, cnd Hristos a scos din el i din ucenicii lui toate
mprtaniile i l-a dat focului venic[11].
Dei nu exist o norm fix, este de menionat cea dat de Sf. Nicodim Aghioritul
ntr-o not din Pidalion la Canonul 13 Trulan:
concluzionm c, de este destul spre gtirea dumnezeietii Cuminecturi
deprtarea cea de trei zile de trupeasca mpreunare, cu mult mai vrtos este destul
spre aceasta postul cel de trei zile. i cu toate c de dumnezeietile canoane postul
nainte mprtirii nu se rnduiete, cei ce pot ns a posti mai nainte de aceasta
i o sptmn ntreag bine fac.
4. Canoanele Bisericii, n general, nu pun nici ele o norm de mprtire, dei
muli spun c se vorbete de obligativitatea mprtirii la fiecare Liturghie sau de
afurisirea celor ce se mprtesc mai rar de trei sptmni. Cert este c sunt
menionate n canoane cteva aspecte: mprtirea pe nemncate, abstinena,
oprirea celor ce au avut scurgere noaptea, a nu fi de fa eretici.
Ct privete obligativitatea mprtirii celor ce particip la Liturghie, ea a fost
extras din interpretarea greit a Canoanelor 8 i 9 Apostolice i 2 Antiohia.
Canonul 8 Apostolic cere clericilor s spun pricina pentru care nu s-ar mprti
cnd sunt de fa la Liturghie
i, dac ea ar fi binecuvntat, s aib iertare; iar de n-ar spune-o, s fie afurisit
ca unul ce s-a fcut vinovat de vtmarea poporului i produce bnuial mpotriva
celui care a adus-o ca i cnd n-ar fi adus-o n chip sntos.
Chiar din textul canonului se vede preocuparea pentru a ndeprta dezbinrile
pentru c nemprtirea mpreun cu cineva, mai ales a clericilor, era semn de
rupere a comuniunii pe motiv de credin strmb. Sensul canonului ar fi c
ritualul folosit la Liturghie atunci implica concepii ortodoxe sau eretice; iar
prezena unor elemente neortodoxe atrgea ruperea comuniunii. Aadar
nemprtirea cu preotul slujitor era un indiciu al credinei greite a acestuia
i producea sminteal n rndul poporului. Ideea principal a canonului este de
a nltura dezbinrile i smintelile, iar n fundal face referire la mprtirea
clericilor crora le cere, cnd se aduce Ofranda i nu s-ar mprti, s spun
motivul. De aici rezult c nu se cerea neaprat s ia parte, slujind sau mcar
mprtindu-se. Fie pentru c nu poate, fie c nu este n acord cu slujitorul protos.
n orice caz, canonul se refer la clerici i se strvede datoria lor de a sluji, de la
care se pot sustrage din motive binecuvntate.
Canonul 9 Apostolic se ocup de participarea laicilor la Sfnta Liturghie. El prevede
ca
376

toi credincioii care intr (n biseric) i ascult Scripturile, dar nu rmn la
rugciune (slujb) i la Sfnta mprtanie, trebuie s se afuriseasc pentru c
fac neornduial n biseric.
Deci se urmrete eliminarea dezordinii din biseric prin plecarea celor ce au intrat.
Unii au tras concluzia c se cere ca toi s se mprteasc. ns canonistul
Balsamon tlcuiete corect:
canonul 9 spune s fie pedepsii credincioii care nu rmn i nu a adugat care
nu se mprtesc [12],
ci care nu stau la momentul mprtirii. Dar se are n vedere i participarea la
Liturghie a credincioilor care plecau odat cu catehumenii nebotezai dup
Evanghelie. Canonul le impune s rmn i la Liturghia credincioilor, adic
la rugciunea euharistic i mprtire. Cei ce dispreuiesc participarea la
Liturghie produc neornduial.
Iar Sinodul din Antiohia[13], reunind prevederile Canoanelor Apostolice 8, 9 i 10,
urmrete, prin al doilea canon al su, s impun o rigoare mai mare pentru
nfierarea i dezicerea de cei ce se rup de Biseric. Astfel, tuturor celor care
particip la slujb li se cere atenie, participare la rugciune i respect fa de
Euharistie, nu doar prezena la partea introductiv a Liturghiei. Iar dac
ntorc spatele potrivit vreunei neornduieli, s fie dai afar din biseric.
Mai mult, sunt canonisii i toi cei care intr n comuniune cu acetia. Nu reiese
nicidecum din acest canon c este obligatoriu s se mprteasc toi care
particip la slujb. Ci este ntrit comuniunea i buna-nelegere pe baza
rugciunii mpreun la Liturghie.
n schimb, canonul care este luat cel mai mult drept temei pentru o mprtire
deas, fr post prealabil, ar fi 66 Trulan. Dup ce arat c se cuvine ca
sptmna luminat s fie petrecut n biseric nelipsit n cntri i laude
duhovniceti, cu bucurie i prznuire n Domnul i cu desftarea de Sfintele Taine,
poruncete s nu se fac n aceast perioad alergri de cai i alte priveliti obteti
ptimae. O interpretare uuratic ar vedea prilejul pentru mprtire fr post
pentru c nu se postete n aceast sptmn. Dar, la o cercetare atent, se observ
disocierea n dou pri, prima de justificare, premiz pentru porunca din partea a
doua de a nu se face spectacole n aceast perioad, dedicat mai degrab prznuirii
duhovniceti. Plecnd de aici, trebuie mplinit porunca i reinut
recomandarea. O rstlmcire, prin trecerea cu vederea a poruncii i
accentuarea numai a unei pri din recomandare, nu arat dect o citire viciat
n liter fr duh. Ca n majoritatea canoanelor sale, Sinodul acesta urmrete
s dezrdcineze obiceiurile pgne ale vremii, cum ar fi jocurile de noroc
(canonul 50), petrecerile (51), superstiiile (61), machiajul (96) i multe altele.
377

La fel i n acest canon, se pune n contrast desftarea n rugciune i mprtire cu
spectacolele pentru a le dezrdcina pe cele din urm, nu pentru a le porunci pe cele
dinti fr o pregtire cuviincioas. Adevratul neles al canonului este c se
cuvine s petrecem chiar i n perioada nvierii n rugciune i nfrnare de la
viaa lumeasc i de la desftarea trupului. Aa cum la nceput duminica era prilej
pentru mai mare nfrnare i priveghere de noapte.
Pe lng canoanele generale, dac lum n considerare epitimiile Sfntului Vasile
pentru monahi i canonul 7 al Sfntului Ioan Postitorul, vedem c apropierea de
Sfintele Taine a celor ce mai au unele rbufniri de patimi este mpiedicat cte
o sptmn sau dou ori dup cum socotete duhovnicul din experiena lui
pentru ndreptarea deplin.
Normele monahale ale Sfntului Vasile prevd ascultare deplin, supunere n
faa nelepciunii duhovnicilor iscusii i renunarea la voia proprie. Chiar i
postul trebuie svrit cu msura dat de stare. n privina mprtaniei, epitimia
31 prevede:
Dac cineva n ziua de aducere a jerfei se oprete pe sine de la mprtire fr
ncuviinarea arhimandritului, s fie lipsit de binecuvntare.
Ceea ce nseamn c pentru obtea sa, care mnca doar pine i verdeuri[14], era
prevzut o mprtire deas, dar i o disciplin strict. Abinerea de la
mprtire are valoare doar dac este cu tirea stareului, a duhovnicului.
5. Desimea mprtirii, avnd n vedere toate cele spuse pn acum, depinde
de puterea, rvna i nevoia fiecruia. Dup cum afirma Mitropolitul Hierotheos
Vlachos, n cadrul unei conferine susinute la Iai, este necesar ca trupul
nostru s reziste la acest mare har, lucru mai anevoios pentru nceptori. Aici
prin trup se nelege cugetarea trupeasc, nu trupul material. Pentru c, dei am
vrea s sporim i s ne alipim de Hristos mai mult, viaa noastr dinainte
sedimentat ru n noi ne trage n jos. Important este calea de mijloc, adic
mprtirea nici prea rar, nici prea deas, ci dup msura fiecruia. Dar se cere ca
toi s fie n stare de curire, luminare sau desvrire i s se apropie, n
funcie de msura la care sunt, cu fric, cu credin i cu dragoste. Din aceste
trei trepte este evident c cineva care va evita cderile se va mprti tot mai des
pentru a se curi, apoi lumina, iar la final cu msura desvririi i apropierii cu
ndrzneal.
Regulile generale date de unii sfini sunt edificatoare pentru a avea o viziune
nertcit asupra desimii apropierii de Sfinte. Astfel, Printele Filothei Zervakos
d o regul inspirat de o scriere a Patriarhului Filothei Kokkinos, ucenic al Sf.
Grigorie Palama. El rnduiete post de mcar o zi, trei sau apte nainte de
mprtire i s fii iertat cu toi. Apoi, dup msuri diferite de biruin asupra
patimilor, recomand pentru cei curai apropierea sptmnal, plus la fiecare
378

praznic mprtesc, apoi din ce n ce mai rar pentru cei stpnii de mnie i alte
patimi pn la 40 de zile, dou luni sau chiar i la un an. Aceast regul este
valoroas pentru faptul c ea a fost alctuit pe baza unei tradiii vechi, de
ctre un Printe cu experien pastoral deosebit, care a spovedit ndeaproape
muli oameni din satele Greciei.
Apoi n Rusia, la Optina, tim c Stareul Leonid se mprtea cu Sfintele Taine
ale lui Hristos la fiecare dou sptmni, n biserica Schitului[15]. Iar Stareul
Varsanufie spune c toi clugrii se mprtesc de cinci ori pe an, ns din
pricini binecuvntate se poate i mai des. Aa s-au deprins cu faptul c
mprtania mai deas atrage asupra sinelui atenia nencetat. Probabil e
vorba de 12 ori pe an, fiind o greeal de traducere, oricum de cteva ori pe an.
Iar Sfntul Serafim de Sarov se mprtea n fiecare duminic i de cele
doisprezece praznice. Un ucenic de-al su avea canon s se mprteasc la fel, cu
post o mas n zi uscat nainte de Praznic mprtesc.
Ct privete ara noastr, avem rmas o Diat (1785, la doi ani dup publicarea
crii despre mprtanie a Sf. Nicodim Aghioritul) a Stareului Gheorghe de la
Cernica pentru monahii si ca
toi de obte s v cuminecai de 12 ori pe an, afar de alte neocolite pricini.
Pentru c, dei se afl n Scripturi pe alocuri mari sloboziri i pe alocuri stranice
nfrnri, unii adic mai adeseori pricestuindu-se, iar alii i foarte trziu cu anii,
ns eu v sftuiesc, iubiii mei fii, s nu v abatei alegnd din cele peste msura
voastr, nici a v pune soarta cu cei de-a pururea vrednici mprtirii sau prea
ntrzierii, ci, precum i de multe ori v-am zis, pzii calea de mijloc mplinind
dup puterea voastr pregtirile cuviincioase i, mcar trei zile pe rnd postindu-
v, s v lipii a lua cu cucernicie curitoarele Taine de la sfinitul preot[16].
Cam aceeai rnduial o regsim ulterior, n zilele noastre, la Printele Cleopa Ilie:
Dup slaba mea putere de nelegere eu cred c n vremea de acum prin sfintele
noastre mnstiri, att cele de monahi, ct i cele de moanhii, ar fi bine ca
schimonahii i schimonahiile, precum i monahii i monahiile cele btrne, care
pot lua parte la toat pravila bisericii din fiecare zi i noapte, s se mprteasc
cu Sfintele i preacuratele Taine ale lui Hristos o dat pe sptmn i mai ales
duminica. () n ce privete monahii i monahiile, fraii i surorile din soboarele
sfintelor monastiri, care se ostenesc cu diferite ascultri spre folostul obtesc i spre
mntuirea sufletelor lor, acetia cred c ar fi bine mcar o dat pe lun s se
mrturiseasc i s se mprteasc cu Sfintele i Preacuratele Taine,
pregtindu-se dup putere: cu post, cu nfrnare, cu rugciune i cu spovedanie,
apoi cu pacea contiinei lor fa de Dumezeu, fa de aproapele i fa de lucruri
i dac nu vor avea oprire de la printele duhovnic.
379

n ce privete cretinii mireni care se silesc dup puterea lor la lucrarea tuturor
faptelor bune i la via curat, acetia cred c ar fi bine mcar o dat la 40 de zile
s se spovedeasc i s se mprteasc cu Sfintele i Preacuratele Taine ale lui
Iisus Hristos. I ar dac nu vor arta deosebit rvn i nu se vor sili cu toat
dragostea i evlavia spre acest lucru de sfinire i de ntrire a sufletelor lor, apoi
mcar n cele patru posturi de peste an negreit s se spovedeasc i s se
mprteasc de nu vor avea oprire de la duhovnicii lor[17].
La fel i Printele Arsenie Papacioc prescria mprtirea la aproximativ 40 de zile
cu pregtirea cuvenit.
6. Un curent mai nou n legtur cu mprtirea deas, expus n cartea Despre
mprtirea continu a Sf. Nicodim Aghioritul, a fost generat de micarea
colivarilor din Sfntul Munte, din sec. XVIII-XIX, renviat n vremurile noastre
de ucenicii lui Gheron Iosif Isihastul. Dup cum semnaleaz Diac. Ioan Ic, acest
curent a aprut la scurt timp dup moda catolic din Occident din sec. XVIII.
Dei nu-i extrage argumentele de acolo, ci pe baze patristice, nu este exclus o
influen pe aceast filier, mai ales c Sfntul Nicodim a cochetat cu literatura
catolic, din care chiar a publicat dou cri uor modificate n laturile
divergente. Deci o prim not slab ar fi c mprtirea deas a celor ce nu
au pcate de moarte este de sorginte catolic, chiar dac fundamentat
ortodox.
Un alt aspect discutabil este c argumentele, preluate i reformulate ulterior de
Sfntul Nicodim, au fost expuse prima dat de Ierodiaconul Neofit
Kavsokalivitul ntr-o carte n care trata subiectul mprtirii continue, cu zece
ani mai devreme. Acesta cultiva o concepie eretic despre mprtanie, care
ar presupune mprtirea de trupul mort al lui Hristos, care nvie n cel ce-l
primete. Dei o persoan erudit, fost profesor la un seminar din Sfntul
Munte, dar i foarte certre i polemic, Neofit nu a fost integru din punctul de
vedere al credinei, fiind condamnat chiar i de Sf. Atanasie din Paros. Ultima
parte a vieii i-a petrecut-o la noi n ar, la Braov.
C aceste dou aspecte sunt importante ne-o dovedesc alte dou cri scrise ulterior
de Sf. Nicodim Aghioritul despre spovedanie, n care urmeaz o linie foarte
sever i face o apologie strlucit pentru Mrturisirea deas i riguroas, lucru
ce contrasteaz cu poziia oarecum lax de aici. Nu e uor de ntrevzut c prima
carte a fost scris pe urma altor autori i c, de fapt, el avea o viziune mult mai
ascetic. Nu mai puin semnificativ este faptul c la noi n ar nu a gsit ecou
practica desei mprtanii, avnd n vedere c nu a avut susintori pe
clugrii de la Neam, Mnstirea Sf. Paisie Velicicovski (V1792), unde s-a
tradus n 1799, la 5 ani de la apariia ei, doar lucrarea Carte foarte folositoare
de suflet. Despre spovedanie, care s-a bucurat de o receptare aproape imediat,
spre deosebire de cea care trateaz despre mprtanie, care a fost mai
380

degrab respins. Se poate afirma deci c tradiia paisian nu a ncurajat
practica desei mprtiri n astfel de condiii.
Chiar dac lucrarea n discuie nu constituie o abatere de la cugetul Bisericii,
intenia ei fiind de a nvia duhul patristic de ascez i de a nu limita
mprtirea la un act formal i sporadic, totui prin intermediul ei s-au
propagat unele rstlmciri ale tradiiei, reflectate n concepiile celor ce susin
deasa mprtire obligatorie. Fiind girate de autoritatea sfineniei lui Nicodim
Aghioritul, aceste derapaje au trecut drept normative, dei fr o
fundamentare real.
Bunoar, canonistul Balsamon este privit cu scepticism n dauna altora
(Zonara) care, chipurile, ar fi fost mai vechi, dei au scris la mai puin de un
secol distan. Mai mult, Balsamon, pe lng faptul c a ajuns monah i,
ulterior, Patriarh de Antiohia, a trit n vremea unei dispute aprinse n
Constantinopol n legtur cu coruptibilitatea mprtaniei i desimea
mprtirii (soldat cu o hotrre sinodal) i era, deci, n cunotin de cauz
asupra chestiunii. n aceste condiii, Balsamon ni se pare mai de ncredere i nu
mai prtinitor i mai modern, cum a fost considerat. Totui a fost preferat n
mod curios poziia lui Zonara.
O alt exegez prtinitoare este cea aplicat cuvintelor Sf. Grigorie Teologul despre
Preasfntul Trup: cnd e mncat frumos. Este destul de evident c
interpretarea corect a expresiei frumos, n acest loc, nu poate trimite n nici
un caz la ncontinuu, ci presupune mprtirea cu contiina curat. Mai
ales c, n acelai text, gsim cheia de interpretare a termenului n discuie, atunci
cnd se spune despre micrile minii c se deschid i nchid frumos spre i dinspre
contemplaie.
Pcatele de moarte, impedimentele invocate de apologeii contemporani ai desei
mprtanii, sunt tratate foarte lapidar, aceast sintagm fiind uzitat cu scopul
precis de a minimaliza importana i gravitatea pcatelor considerate mai mici. Pe
cnd, n realitate, pcate de moarte nu sunt doar cele menionate n canoanele
Bisericii, ci mai curnd orice pcat care ntineaz sufletul i desparte pe om de
Dumnezeu, cci boldul morii este pcatul (1Cor. 15, 56). Nu un pcat anume,
ci orice pcat, dup nvtura Sf. Vasile cel Mare[18]. Iar din spusele Sfntului
Ioan Evanghelistul:
Dac vede cineva pe fratele lui svrind pcat nu de moarte, s se roage i se va
da lui via, celor ce nu pctuiesc de moarte. Este i pcat de moarte; nu pentru
acela spun s se roage(In. 5, 16)
se nelege c pcatul de moarte este cel nepocit, care nu se vrea ndreptat. Or,
cele mai multe sunt nu numai nendreptate de noi, ci nici mcar recunoscute.
Ce s mai vorbim de a nu face pcate de moarte ntre o spovedanie i alta, cnd
381

noi abia dac ne pocim de pcate i le vedem dup mrturisire? Cei mai muli
nu ajung s ias din moarte, darmite s se ntineze cu pcate de moarte, de
vreme ce pururea petrec n pcate fr s contientizeze. i nu sunt luai n
calcul aici cei care nu duc o via duhovniceasc, ci cei care caut curirea
sufletului n Biseric. Iar o prere avizat pe acest subiect gsim n Pateric la un
btrn iscusit. Deoarece unii ziceau c gndurile spurc pe om, iar alii c
numai faptele, altfel ar nsemna c nu se mntuiesc cei simpli, un frate a aflat
rspunsul nelept la btrnul pomenit. Acesta i-a rspuns c se spurc fiecare
dup msura lui. Adic mintea se spurc dac zbovete n gndul ru i nu-l
scoate (repede) [19]. De aceea s-a i ndtinat obiceiul spovedirii nainte de
mprtanie, pentru c nu lipsesc pcatele apstoare. Doar pentru cei care nu
zbovesc n gnduri ntinate, se poate aplica regula mprtirii fr o nou
spovedanie.
Povuirea credincioilor nseamn formarea lor duhovniceasc i mprtirea
trebuie s urmreasc acest proces duhovnicesc. Ca iconomi ai tainelor lui
Dumnezeu, duhovnicii nu urmresc doar s-i nasc n Hristos (1Cor. 4, 15) pe
cei aflai sub ndrumare, ci s-i duc spre maturitate iari cu trud (Gal. 4, 19)
pe tot parcursul vrstei duhovniceti pe care au strbtut-o mai nti ei nii. La
aceste vrste face referire Stareul Varsanufie de la Optina astfel:
Predndu-se cluzirii harului dumnezeiesc, cretinul trece prin toate vrstele
vieii duhovniceti: este prunc, adolescent, tnr i, n cele din urm, brbat matur
n viaa duhovniceasc. Ar fi foarte bine dac dezvoltarea duhovniceasc a omului
ar coincide cu dezvoltarea natural, adic omul fiind prunc ar coincide cu pruncul
duhovnicesc. Dar este ru atunci cnd omul, fiind btrn, este prunc din punct de
vedere duhovnicesc[20].
Participarea la Taine trebuie s fie n concordan cu puterea fiecruia. Abia
maturitatea duhovniceasc poate fi socotit n stare s primeasc hran tare i
des. Altfel, ea devine povar duntoare.
Pentru c exist mai ales n vremea de acum o viziune copilreasc, naiv i
nechibzuit, au aprut multe problematizri false, ridicate ca pretexte pentru a
putea susine o mprtire samavolnic. Iat cteva din temele ce suscit discuii:
a. Muli agit lozinca contientizrii pcatelor, a unei mai mari trezvii prin
mprtire. Dar cea care aduce smerenie, vederea pcatului i neputinei
proprii este canonisirea. Mintea pervertit de pcat nu se dezice de patimi
dect prin certare, prin silire, nu de bun voie. ncurajarea prin toleran
exagerat nu d roade pentru c lupta nu este mpotriva trupului, ci mpotriva
duhurilor rele, mpotriva patimilor. Deprtarea de la mprtire de ctre
duhovnic are rolul de a trezi i folosi duhovnicete. Este foarte important
contientizarea adevratei msuri cerute de Hristos pentru mntuire, observabil n
382

canoanele Bisericii i n orice cuvnt evanghelic. De aceea este foarte important s
contientizm unde ne gsim noi cu adevrat i nu s ne ghidm dup mguleli
care s ne in prizonieri ai pcatului i neputinei care izvorte din el.
b. Se remarc o apologie cu obstinaie a mprtirii dese ntr-un mod frivol n
coninut. Se vorbete la mod imperativ, dar nefondat. Se caut scuze, derogri i
temeiuri patristice sau emoionale. De multe ori o astfel de apologie este
caraghioas prin modul i argumentele prezentate, care trdeaz o anume
nelare duhovniceasc. Ea nu nal, nu ntrete, ci deplnge i atinge coarde
sensibile. Parodiaz involuntar plnsul prin lamentaie. E nevoie de via care
s aduc mprtire mai deas, nu de ndesirea mprtirii care s aduc via,
pentru c nu are acest efect, ci dimpotriv, doar prere de sine, schimonosire.
Pe cnd sporirea duhovniceasc autentic i cunoate msura i resimte nevoia
sincer de mai mult ajutor de sus, nevoie sesizat i de duhovnic.
c. Sfinii nu sunt repere de urmat doar formal. Ei trebuie s ne inspire mai ales
luntric, nu doar la suprafa. Diferena mare dintre trirea lor i a oamenilor din
ziua de azi este cea dintre duh i senzualitate, ntre nevoin i impetuozitate,
ntre seriozitate i indolen, ntre vedere i iluzie. De-a lungul timpului s-a i
nregistat alunecarea spre o mprtire mai rar ca o contientizare a degradrii
vieii religioase. Spre exemplu, din descrierea lui Filon Iudeul, citat de Eusebiu de
Cezareea, vedem c viaa primilor cretini apare neapropiat i incomparabil
cu cea de astzi. Toi terapeuii la care face referire, adic monahii din Egipt i
nu doar ei, posteau pn seara, iar peste zi se ndeletniceau cu citirea Scripturilor.
Muli posteau i cte dou sau trei zile, iar alii i cte ase, iar hrana era foarte
srccioas, fr vin, carne i lactate. Cntau psalmi i alte melodii compuse de ei,
n timp ce restul ascultau. Din acestea noi n-am reinut n zilele noastre dect
coaja, ba i aceea foarte srac, uscat.
d. Mai ales din scrierile Sf. Ioan Gur de Aur se observ c Sfinii Prini au
acuzat mprtirea cu nevrednicie, nu pe cea rar. La fel au nfierat i
indolena, nepsarea fa de apropierea de Hristos i de slujbele Bisericii.
ndemnul lor la mprtire este mai nti un ndemn la via curat.
e. Sf. Simeon al Tesalonicului vorbete de mprtire deas, mcar la 40 de zile.
Aceast cifr nu este la ntmplare, ci dup modelul lui Moise, care s-a pregtit prin
post i nfrnare s primeasc tablele Legii. La fel trebuie s se pregteasc fiecare
credincios, s se cureasc de pcatele sale. mprtania nu este ceva curent,
banal, pe cnd viaa noastr este astfel. Este greit s se vorbeasc de o
perioad fix, dar nici nu poate fi ignorat reper de 40 de zile. Fiecare dup
msura proprie; unii mai des, alii chiar mai rar de att. Este eronat s scpm
din vedere trirea interioar. Dar avem nevoie s ne pregtim dup nite
principii scripturistice ndtinate n Tradiie.
383

f. O mare eroare este a mprti pe cineva czut n pcate (uneori chiar grave)
pentru a-i da, aa-zicnd, putere. Dac ar fi lucrat astfel Hristos, de ce mai este
rnduit de Biseric oprirea de la mprtanie i nu ndesirea ei? Oprire chiar i
pentru o perioad de timp dup ce nu mai este svrit patima. Puterea pentru a ne
ridica din pcate vine din contientizarea rului svrit, din frica de Dumnezeu care
duce la pzirea poruncilor. Abia frica este nceputul nelepirii, al venirii n sine
i al pocinei ca ntoarcere la Hristos prin poruncile evanghelice. Dac nu se
pune la temelia vieii cretine frica de Dumnezeu, ntoarcerea la credin va fi
fr rdcini, firav, de laborator. Cea mai mic ari a pcatului va usca
credina din suflet. Este un efort zadarnic i cu durere s zidim pe nisip, pe
surogate de dragoste i mprtiri ce vor s susin un vrej fr rdcin. Este
un risc, o provocare pe care trebuie s o nfrunte oricine, care triaz pe adevraii
cretini: reprezint pentru noi credina o rscruce sau nu? Alegem viaa sau
moartea? n mna noastr, nu a lui Hristos st alegerea.
g. Muli aduc pretexte, din pcate, faptul c li se permite preoilor s se
mprteasc des. Chiar dac muli clerici sunt o sminteal prin indolena lor,
nimeni nu are scuz dac face din delsarea acestora o norm. n plus, clericii
nu se mprtesc pur i simplu, ci mprtirea este parte integrant i impus
de slujirea Sfintei Liturghii, privilegiu expres al preotului hirotonit. Dac n-ar
sluji, ar trebui s se pregteasc la fel ca oricare credincios. Ba chiar i atunci cnd
slujesc sunt datori s se nfrneze i s fie la nlimea Tainei. Diferen de rang este
dovedit n mod clar de canonul 27 al Sinodului din Cartagina, care prevede c
depunerea clericilor se face prin neoprirea lor de la mprtire fr a li se face
dezlegarea de duhovnic pentru pcatul n care au czut. Cu alte cuvinte, cretinul
trebuie dezlegat de pcate pentru a deveni iari cretin i a se mprti, pe
cnd clericii caterisii devin simpli cretini i se pot mprti. Harul preoiei i
face slujitori ai altarului i vor da singuri seama ct de bine i mplinesc
datoria. Li se cere aceeai curie luntric, ba chiar mai mare, dar alte
rnduieli de pregtire.
h. Dei scopul Liturghiei este mprtirea, ea lucreaz i asupra celor ce
particip la slujb cum se cuvine, ct i asupra celor pomenii. Din pcate, de
obicei slujba n sine apare ca un ritual teatral. Dar ea este alctuit din celebrri
cu semnificaii distincte [21], care ar trebui s-i pun pecetea benefic aspura
duhului celor prezeni. De aceea se impune o slujire cu o mai mare contientizare.
Etalonul oricrei comuniti ar trebui s fie participarea cu folos, adic
prezena fizic, dar i cea a inimii, nu numrul celor ce se mprtesc. Cci
mprtirea fr participare vie dovedete cu prisosin golul dinuntrul
sufletului. Iar neparticiparea cu trezvie att a clericilor, ct i a laicilor conduce
n mod inevitabil la clericizarea Liturghiei, care devine astfel doar un spectacol
ritualist. Preotul devine simplu funcionar cu prerogative de slujire artificiale, iar
credincioii ajung n postura de a nelege prea puin din Liturghie i de a fi lipsii de
folos duhovnicesc.
384

i. Se observ tot mai mult o tendin sacramental nou care mizeaz pe un
efect magic al mprtirii, ca o participare la puterea haric a trupului nviat
al lui Hristos. De fapt, acestea pot ascunde nvturi de inspiraie necretin,
care induc ideea dobndirii unei energii bune din contactul direct i ct mai des
prin primirea mprtaniei. De parc Sfintele Taine tmduiesc prin atingere,
prin mncare, nu prin credin, nu prin pocina noastr care mplinete poruncile.
Schimbarea vieii trebuie s vin din partea noastr i s fie hrnit tainic prin
mprtanie. Pcatele i patimile noastre nu sunt mici, ci nsemnate i trebuie s
luptm cu ele. Nu ne scap de ele doar minimul nostru efort la care se adaug
harul lui Hristos, ci ncordarea noastr pn la snge uns de sus cu ulei
ceresc atunci cnd socotete Domnul de cuviin. Accentul trebuie s cad n
mod special pe ndreptarea nefarnic a conduitei, nu doar pe har, pe ceea ce
ine i de noi nu doar de Dumnezeu, altfel riscm s cdem ntr-o spiritualitate
fals i o mistic nchipuit.
Intenia noastr n rndurile de mai sus a fost aceea de a trezi contiinele la o
vieuire cu fric de Dumnezeu care s cear o mprtire mai deas i rodnic,
dar i a avea nti de toate frica de a te apropia fr trirea pe msur. E nevoie
s fie nlturate n principal acestea dou: indolena n lupta pentru a ne face
mdulare ale Trupului lui Hristos i obrznicia care ne va face s ajungem ultimii
n loc de cei dinti. Iar acestea nu sunt biruite prin formalism sau pietism, ci
prin credina ce vine din nevoin, din curirea cugetului prin ascez
sntoas. Pe scurt, sunt necesare frica de a ne apropia cu nevrednicie [22] i
frica de a rmne departe de Hristos.
Dr. Stelian Gombo: Despre frumuseea, temeinicia i importana Sfintei
Euharistii...

Scris de Administrator
Vineri, 24 Ianuarie 2014 03:30
Biserica - trup a lui Iisus Hristos i comuniune a Duhului Sfnt

nainte de a intra n refleciile asupra Sfintei Liturghii, de a nelege ce este ea,
rolul ei n viaa cretin, este nevoie a pune nceput bun prin a arta temeiul ei i a
celorlalte Sfinte Taine n Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeul-Om. Acest
fundament const n temeiul de neclintit al expresiei c Adevrul este Persoana lui
Iisus Hristos, i c viaa noastr nseamn participare, experien, comuniune cu
Iisus Hristos ca persoan i via. Cuvntul s-a fcut trup i s-a slluit ntre
noi(Ioan 1,14) afirmaie scripturistic ce constituie baza i noua bucurie a Bisericii.
Cci El a lsat Trupul Lui (Biserica) i a trimis pe Duhul Su i nu un sistem
filozofic i nici n-a ntemeiat o nou religie. De la nceputuri pn astzi gsim
aceast realitate a comuniunii liturgice strns n jurului Mesei Domnului: i
struiau n nvtura Apostolilor i n comuniune, n frngerea pinii i n
rugciuni dup cum ne relateaz Faptele Apostolilor n capitolul 2,42.
385

Aflndu-se de atunci n stare permanent de ascultare, Biserica - ca trup a lui
Iisus Hristos i comuniune a Duhului Sfnt, este fidel ndemnului Mntuitorului de
la Cina cea de Tain, unde a spus ca: Aceasta s facei ntru pomenirea
Mea(Matei XXVI, 26-28 i cel...) Aici, n adunarea (sinaxa) liturgic, se gsete
izvorul vieii, centrul ei, de aici decurgnd nvtura nou, harul ei sfinitor i
modul n care ea se conduce. Adevrul ei este via; mprtirea de via:
Adevrat, adevrat zic vou, dac nu vei mnca trupul Fiului Omului i nu vei
bea sngele Lui, nu vei avea via n voi.(In. 6, 53).
Prin urmare, Adevrul este via, este fiin concret. Pentru Sfntul Apostol
Ioan Adevrul este identic cu viaa, cu fiina, el depete neajunsul cugetrii
filozofice a lui Aristotel care vedea viaa ca o calitate adugat fiinei, nu fiina
nsi. Cretinul trebuie s le rosteasc dintr-o rsuflare pe amndou.
Toat Evanghelia a 4-a, a Sfntului Apostol Ioan autentific c cunoaterea
este via venic sau adevrata via nsi Iisus Hristos s-a numit Calea,
Adevrul i Viaa (In. 14. 6) Dac Sfntul Apostol i Evanghelist Ioan vede
Adevrul ca praxis, ca trire, ucenicul su - Sfntul Ignatie Teoforul mbin
cunoaterea i viaa ntr-o abordare antologic a Adevrului, deoarece viaa
nseamn fiin venic, adic fiina care nu moare. Domnul Iisus Hristos este
Adevrul, nu pentru c este un principiu epistemologic care explic universul, ci
pentru c El este viaa i mulimea fiinelor, care i gsesc semnificaia
nestriccioas ntru Iisus Hristos, care recapituleaz n ntregime creaia i istoria.
Viaa Sfintei Euharistii este viaa lui Dumnezeu nsui, ca via de comuniune
divin.
De aceea Sfntul Ignatie numea Euharistia drept leac de nemurire, doctorie
pentru a nu muri. Iar Sfntul Irineu de Lyon (sec. II) a folosit teologia Euharistiei
n lupt cu dochetismul i gnosticismul, ce arat c Iisus Hristos a avut trup aparent,
artnd c Euharistia este cu adevrat Domnul Iisus Hristos, c El este via i fiin
n acelai timp, c El se d ca via, ducnd la mplinirea comuniunii n Sfnta i
Dumnezeiasca Euharistie. De aceea, cnd abordm tiina teologic hristologiei,
adic nvtura despre persoana i opera mntuitoare a lui Iisus Hristos, nu
nelegem n primul rnd abordarea nvturii despre acestea n sens teoretic, faptul
c numai cuvintele scripturii ar fi vehicule de comunicare a Adevrului pn la noi,
aa cum fac toate ereziile istoriei.

El este Adevrul, mrturisim i trim nvtura despre Iisus Hristos i
opera Sa ca existen personal

Cnd afirmm c El este Adevrul, mrturisim i trim nvtura despre Iisus
Hristos i opera Sa ca existen personal, ce ni se comunic n relaia Sa cu Trupul
Su, Biserica. Cci dac nu eti n Biseric nu poi vorbi de o realitate a experienei
personale a lui Iisus Hristos, ce se druiete n Sfintele Taine, n mod culminant
oferindu-se n Sfnta i Dumnezeiasca Euharistie. mprtindu-te de Iisus Hristos
ca via i comuniune poi vorbi dup aceea de o comunicare a Lui pn la noi i
386

prin cuvintele Sale, ncorporate n Sfnta Scriptur ori n Sfnta Tradiie, cci altfel
totul este verbalism sectar, fraze nvate mecanic din textele Scripturii i
rstlmcite dup bunul plac.
O, frate cretine nu tu defineti modul i participarea la viaa lui Iisus
Hristos. Ea este dat n Biseric din Ziua Cincizecimii. Duhul Sfnt, este Persoana
care umple distana dintre noi i Iisus Hristos, El realizeaz actul unirii i participrii
omului la Domnul i Mntuitorul nostru Iisus Hristos n istorie. El aduce n Biseric,
ca realitate, ca via, evenimentul Iisus Hristos realiznd, totodat, existena Sa
personal ca trup ori comunitate. Mntuitorul Iisus Hristos nu exist mai nti ca
Adevr i apoi ca i comuniune, El este simultan i una i alta. Nu exist distane
ntre Domnul Iisus Hristos, Biseric i Sfntul Duh, cu att mai mult ntre Domnul
Iisus Hristos i Sfntul Duh. De la ntrupare i pn la Cincizecime se poate urmri
pe firul rou al Sfintei Scripturi, aceast relaie existenial, personal, ntre
Mntuitorul Iisus Hristos i Sfntul Duh. Fundamentul relaiei de trimitere n lume
n Biseric, se ntemeiaz pe relaia lor n snul Sfintei Treimi.
Aadar, att de mare este Taina lui Iisus Hristos nct El nu redefinete
separat prin El nsui ci este parte integrant a iconomiei Sfintei Treimi. A vorbi
despre Iisus Hristos nseamn n acelai timp a vorbi despre Tatl i Duhul Sfnt.
Adevrul lui Iisus Hristos i a Sfntului Duh este identic i de aceea Duhul Sfnt
este numit Duhul Adevrului(In.14.17...). Cele dou Persoane ale Sfintei Treimi
se deosebesc numai dup felul n care lucreaz. Evenimentul Cincizecimii la
Faptele Apostolilor arat acest lucru la modul cel mai concret. Existena lui Iisus
Hristos vine n planul existenei noastre isorice, nu n mod abstract, dup cum cred
sectarii care trateaz n mod teoretic cuvintele scripturii, ntr-o manier
individualist, ignornd sensul i rostul comuniunii i al comunitii.
Duhul Sfnt este dttor de putere i de via, determinnd fiina noastr spre
relaionare, spre mplinirea comunitii, pentru c El estecomuniune(Kinonia: 2
Corinteni 13,13). Prin Sfntul Duh ne natem n Iisus Hristos, n Taina Sfntului
Botez, ncorporndu-ne n trupul istoric al lui Iisus Hristos - care este Biserica, aa
cum nsi naterea lui Iisus Hristos a fost din Duh, pentru ca fiecare botezat s
poat deveni el nsui Hristos, adic fiin de comuniune i de adevrat via. De
dou mii de ani fiecare Liturghie, fiecare tain este un eveniment al Cincizecimii.
Fiindc Sfnta Liturghie l reveleaz pe Domnul Iisus Hristos. Adevrul ca vizit, ca
prezen i realism, dar nu din afar ci ca trup adic interior propriei noastre
experiene, ca o comuniune n interiorul Bisericii, a comunitii Ei, i nu ntr-o
cunoatere raional sau ntr-o experien mistic interioar individual, desprins de
Biseric, ca i comuniune cu Iisus Hristos n Duhul Sfnt. O asemenea form de
religie este naturism religios.
Acest adevr ajunge la noi ca rezultat al unei transmiteri istorice, dar se
refer la istorie, n nelesul vieii euharistice, condiionat fiind de caracterul de
anamneaz (amintire) i epiclez (invocare) al Euharistiei. n cadrul ei istoria
nceteaz a mai fi o succesiune de evenimente, ce vin din trecut n prezent, n
direcie liniar. Adevrul nu vine la noi doar pe calea delegrii ori a mputernicirii:
387

Iisus Hristos-Apostoli-Episcopi, n desfurare liniar. El vine ca eveniment al
Cincizecimii, cu alte cuvinte, ca o coborre a Duhului Sfnt, ce asum istoria liniar
ntr-un prezent harismatic. Drept urmare, toate Sfintele Taine sunt evenimente
harismatice i realiti ale Cincizecimii.


Despre bucuria mprtirii i puterea credinei

La Cina cea de Tain, momentul instituirii Tainei Euharistiei prin cuvintele
Sale i al primei svriri a ei de ctre Mntuitorul nostru Iisus Hristos, ne-a spus:
Luai, mncai, acesta este Trupul Meu; Bei dintru acesta toi, acesta este sngele
Meu, al Legii celei noi, care pentru muli se vars spre iertarea pcatelor (Mt XXVI,
26-28). Dac se ia totodat n considerare urmtorul verset: ci v spun vou, nu voi
mai bea din acest rod al viei, pn n ziua cnd l voi bea cu voi, nou, ntru mpria
Mea (Mt XXVI, 29), se poate constata cu uurin c, pe de o parte, Euharistia i
are temeiul n jertfa de pe cruce a Mntuitorului, iar pe de alta, c n ea va fi prezent
n toate timpurile viitoare Iisus Hristos cu Trupul i Sngele Su nviat. Iisus Hristos
triete la Cina cea de Tain anticipat i tainic moartea Sa pe cruce, dar i moartea
tainic de dup aceea (Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Stniloae, "Teologia Dogmatic
Ortodox", vol. III, EIBMBOR, Bucureti, 2003, p. 98).
Prezena Mntuitorului Iisus Hristos cu trupul n Euharistie este posibil
datorit unirii strnse dintre Trupul Lui cu Dumnezeu Cuvntul prin ntrupare i
pnevmatizat prin nviere i nlare, ajuns la unirea culminant cu dumnezeirea. Fr
ndoial, prezena Domnului cu Trupul i Sngele Su n Euharistie i prefacerea
pinii i vinului pentru mncarea Lui constituie pentru teologie o mare tain. n
teologia ortodox, pinea i vinul rmn cu adevrat pine i vin, la fel cum devin cu
adevrat Trupul viu i Sngele lui Iisus Hristos prin svrirea tainei Euharistiei.
Transformarea darurilor n Trupul i Sngele lui Iisus Hristos se realizeaz ntr-un
mod divin care transcende noiunile de timp i spaiu aplicabile n lumea noastr
czut i, prin urmare, nu poate fi neleas sau explicat n termenii filosofici ai
acestei lumi (Kenneth Paul Wesche, Saint Ignatius of Antioch: the criterion of
orthodoxy and the marks of catholicity, PRO ECCLESIA Vol. III, nr. 1, 1994, p.
96).

mprtirea presupune credin i dragoste

Trebuie subliniat c descrierea tradiional a Euharistiei c Trupul i Sngele
lui Iisus Hristos nu poate fi considerat o metafor mistic prin care se sugereaz
legtura tainic dintre suflet i fora divin care se slluiete n inima omului ntr-
un mod mistic. Natura mistic a Bisericii are n mod tulburtor un caracter material:
Euharistia este Trupul i Sngele lui Iisus Hristos ntr-un mod concret, fizic, nu ntr-
un mod convenional sau simbolic, ci tangibil i concret (Kenneth Paul Wesche, op.
cit., p. 97).
388

mprtirea cu Sfnta Euharistie presupune credin i dragoste din partea
cretinului, pentru a putea fi neleas tainic, n adncul sufletului, n realitatea pe
care o reprezint, i nu ca un ritual magic. Sfntul Ignatie Teoforul sugereaz c
elementele care unesc Trupul i Sngele Domnului sunt credina i dragostea: zidii-
v din nou n credin, care este trupul Domnului, i n dragoste, care este sngele lui
Iisus Hristos (Tralieni 8,1, Colecia "Prini i Scriitori Bisericeti", vol. I, "Scrierile
Prinilor Apostolici", trad. Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Fecioru, EIBMBOR,
Bucureti, 1979, p. 172). Obiectul principal al credinei i dragostei cretinului este
realitatea Trupului i Sngelui lui Iisus Hristos i c n aceast credin cretinul
gsete viaa: Eu sunt pinea vieii; cel ce vine la Mine nu va flmnzi i cel ce va
crede n Mine nu va nseta niciodat (In. VI, 35).
Euharistia nu se poate svri fr mrturisirea credinei. Dintotdeauna, numai
cei botezai, deci cei care-L mrturiseau pe Iisus Hristos, s-au putut mprti. Pentru
Euharistie este necesar n primul rnd unirea prin Cuvnt, prin cunoatere pentru a
nelege scopul existenei cretine, urmat apoi de unirea cu Hristosul euharistic n
Sfnta Liturghie svrit de episcop. Adevratul sens al Cuvntului nu se las
neles pe deplin dect n context euharistic. Se poate face o paralel cu episodul de
pe drumul spre Emaus, unde cei doi ucenici, Luca i Cleopa, sunt abtui n urma
experienei din Ierusalim. Plini de ntrebri fr rspuns i tristee, aproape c nu
observ prezena strinului de lng ei, care i mustr pentru c nu neleg Scripturile
care vorbeau despre patimile i jertfa nvtorului lor. Cuvntul i mngia, le arta
lucruri pe care ei nu le nelegeau pe deplin, ns nu era suficient pentru a le oferi
cunoaterea adevrat, comuniunea adevrat. Odat ce Mntuitorul Iisus Hristos
binecuvnteaz i frnge pinea pe care le-o d apoi ucenicilor, ochii acestora s-au
deschis i L-au cunoscut. Mntuitorul Iisus Hristos se contopete n aceast scen cu
pinea euharistic, care le-a dat cunoaterea adevrat, fcndu-i s neleag
ntreaga semnificaie a nvierii. Cei doi ucenici au fost cei dinti care s-au
"mprtit" cu Cuvntul lui Iisus Hristos i cu Trupul Lui euharistic, alctuind o
nou unitate - n esen, primul mic nucleu al Bisericii adevrate a lui Iisus Hristos,
care nu se realizeaz pe deplin dect n aceast contopire, n aceast unitate
adevrat i de nenlocuit. Sfnta Euharistie este strns legat de cuvntul Scripturii,
cci numai astfel ea poate fi neleas n ntregime. Experiena euharistic pune ntr-
o lumin special cuvntul Scripturii i contribuie la descoperirea sensului spiritual,
profund al textelor sfinte i la realizarea unitii cretinilor.
Dreapta mrturisire este condiia sine qua non pentru dobndirea numelui de
cretin. Afirmaia este susinut de desfurarea Sfintei Liturghii, la svrirea
creia, nainte de mprtirea cu Trupul i Sngele Domnului, Biserica se roag
pentru unitatea de credin prin ectenia: "S ne iubim unii pe alii ca ntr-un gnd s
mrturisim: Pe Tatl, pe Fiul i pe Sfntul Duh, Treimea cea deofiin i
nedesprit", rugciune ntrit prin rostirea imediat a Simbolului credinei.
Cererile rostite nainte de mprtire se ncheie cu cea pentru realizarea unitii de
credin: "Unirea credinei i mprtirea Sfntului Duh, cernd, pe noi nine i
unii pe alii i toat viaa noastr lui Iisus Hristos Dumnezeu s o dm". Trupul
389

nviat i dttor de via al Domnului este ancora credinei i a iubirii lipsite de
egoism (John S. Romanides, The Ecclesiology of St. Ignatius of Antioch,
International printing company, Atlanta 1956, p. 10).

Fr ntruparea real, mntuirea nu ar fi fost posibil

Dreapta mrturisire este aceea c ntruparea s-a realizat n mod real, ceea ce
confer realitate Euharistiei. Cretinii sunt chemai s se adune ct mai des spre a se
mprti, pentru c astfel l mrturisesc pe Iisus Hristos ca Dumnezeu i Om real,
ntrupat real, suferind real pe cruce pentru noi, dndu-ne astfel posibilitatea
Mntuirii. Fr o ntrupare real, mntuirea devine imposibil. Realismul
sacramental exprimat prin accentuarea prezenei reale a lui Iisus Hristos n Sfnta
Euharistie, nedesprit de Duhul, este fundamentul Bisericii, n care Iisus Hristos,
una cu Tatl i cu Sfntul Duh n firea sa divin, i unete pe credincioi n
comuniunea Trupului Su extins n lume, Biserica (William R. Schoedel, Ignatius of
Antioch: A commentary on the Letter of Ignatius of Antioch, Fortress Press 1985, p.
21).
Biserica se definete n acest context ca o comunitate unde Cuvntul nu este
doar proclamat, ci este realmente prezent n Sfnta Euharistie, care cu adevrat este
Trupul i Sngele Domnului; n consecin, Biserica este acea comunitate
transformat n Biseric prin unirea ntr-un singur trup cu Iisus Hristos, prin
mprtirea cu Trupul i Sngele Lui, cu adevrat dttoare de via, n Euharistia
Bisericii (Kenneth Paul Wesche, op. cit., p. 100).
Aadar, importana i semnificaia Euharistiei sunt fundamentale i maxime
pentru viaa omului, pentru viaa lumii, cci ea este unirea cea mai nalt care se
poate realiza ntre om i Domnul nostru Iisus Hristos, cu Dumnezeu, n mpria
Sa. Dumnezeiasca mprtanie din cadrul Sfintei Liturghii care se svrete n
Biseric pentru credincioi, ne unete cu Iisus Hristos i pe noi unii cu alii, deoarece
toi credem n Unicul Iisus Hristos Care este ieri, azi i n veci Acelai i prin Care
ne mprtim cu aceleai Sfinte Taine. Ea este Tain a Bisericii i a unitii Bisericii
fiindc n ea se pecetluiete unitatea de credin ncununnd Liturghia Cuvntului.
Ea susine creterea permanent a cretinilor n Iisus Hristos, n Trupul Su tainic
Biserica n comuniunea iubirii cu Iisus Hristos i ntre ei, Euharistia fiind prin
aceasta un sacrament al mpcrii, al iubirii i a unitii profunde a oamenilor n
Iisus Hristos, a mntuirii n El i prin El, aa dup cum am mai spus n acest studiu.
Unitatea cretin trebuie s se rsfrng asupra lumii ntregi, pentru ca s se
pregteasc n acest chip unitatea eshatologic pe care Sfnta mprtanie o
prefigureaz, mpria lui Dumnezeu cea venic pe care o pregustm nc din viaa
aceast terestr i care nu este o comuniune uman, ci o unitate n Dumnezeu, n
plenitudinea adevrului i n bucuria mpriei (Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru
Stniloae, Legtura ntre Euharistie i iubirea cretin, p. 33). - aceast concepie
ar trebui s asigure ecumenicitatea sau gndirea i micarea ecumenic Bisericii cea
una dup cum i Iisus Hristos Adevratul Dumnezeu doar Unul este!....
390

ncheiem cu constatarea c Euharistia actualizeaz ntr-un dinamism
convergent, spre plenitudinea existenei, marile potenialiti umane care semnific
i simbolizeaz ceea ce trebuie s devin lumea adic o druire i un imn de laud
adus, nencetat, Creatorului; o comuniune universal n Trupul lui Iisus Hristos, o
mprie a dreptii, a iubirii i a pcii n Duhul Sfnt, pentru unitatea i mntuirea
tuturor n Hristos Domnul i prin Hristos, ajungnd, astfel, la desvrirea noastr cu
ajutorul Sfintei Euharistii creia i descoperim, n acest fel, valoarea ei
duhovniceasc de nepreuit...

Dr. Stelian Gombo
Euharistia de la Cina cea de Tain la cea de la Emaus - privire retrospectiv a
Teologiei Euharistice


..:
Categorie: Teologie
Publicat n 11 May 2013
Scris de Argesul Ortodox
Accesari: 158

n general, orice tain are nu doar un sens i un aspect particular, ci ea are i
un aspect comunitar. Ea nu privete numai pe primitorul ei luat izolat, ci are
rezonana i n jurul su, asupra comunitii n care a primit-o i a crei lucrare este.
Dintre toate tainele cea care prezint cel mai evident aceast nfiare comunitar
este Sfnta i Dumnezeiasca Euharistie. mprtirea cu Iisus Hristos n Sfnta i
Dumnezeiasca Euharistie, pe lng aspectul prezenei lui Iisus Hristos n noi, aa
cum a promis celor ce cred n El (Ioan 6, 66), are i un aspect comunitar-eclezial,
fiind o ncorporare desvrit n Trupul cel tainic al lui Iisus Hristos, Biserica,
extensiune a sa n umanitate, prin i n care oamenii devin mdulare intime ale
acestui Trup, pline de Iisus Hristos Cel nviat.
"Euharistia se reveleaz din ce n ce mai mult astzi, n contiina teologic
modern, ca fiind Taina Bisericii prin excelen, Tain n care Biserica se realizeaz,
se recunoate i se perpetueaz, ca locul i timpul adunrii credincioilor lui
Dumnezeu". Astzi noi redescoperim Euharistia, nu doar ca una dintre Sfintele
Taine, ci ca pe Taina Bisericii prin excelen adic Taina n care Biserica este
Biseric, Taina n care Biserica ni se arat ca sacrament i n care Euharistia
391

nglobeaz ntreaga realitate a Bisericii, ntr-o permanent i continu deschidere
spre ceea ce nu poate fi exprimat niciodat pn la capt ori cuprins i definit prin
simboluri.
Dac Botezul este nceputul ncorporrii credincioilor n Iisus Hristos, iar
Mirungerea o accentuare a acestora, Euharistia realizeaz deplina comuniune cu
Iisus Hristos, ncorporarea desvrit a credincioilor n El, fcndu-l pe om
membru i mdular deplin al Trupului Su i realiznd unitatea tuturor credincioilor
n Iisus Hristos i ntreolalt. Prezena real a lui Iisus Hristos n Sfnta Euharistie,
nedesprit de Duhul este fundamentul Bisericii, n care Iisus Hristos, ca persoan
dumnezeiasc, una cu Tatl i cu Sfantul Duh, adun pe oameni n comuniunea
Trupului Su extins n lume, Biserica, Instituirea Sfintei Euharistii - centrul Cinei
celei de Tain.
Instituirea Sfintei Euharistii constituie centrul Cinei celei de Tain - Ea
este istorisit i de Evanghelitii sinoptici (Matei XXVI, 26-29; Marcu XIV, 22-25 i
Luca XXII, 16-20), precum i de ctre Sfntul Apostol Pavel (I Cor. XI, 23-25),
formnd de la bun nceput centrul cultului cretin. Relatarea ei lipsete n Evanghelia
a patra, cci Sfntul Apostol i Evanghelist Ioan nu mai gsete necesar s repete, n
scrierea sa, ceea ce se afla destul de clar i de complet n evanghelitii sinoptici i
ceea ce se practica n chip uniform i constant n toate adunrile de cult ale
comunitilor cretine de la sfritul veacului apostolic. De fapt, Sfntul Apostol i
Evanghelist Ioan a vorbit despre aceast Tain, cnd a reprodus, ndat dup
nmulirea pinilor, cuvntarea Mntuitorului Iisus Hristos despre "pinea vieii",
adic despre mprtairea credincioilor cu nsui Trupul i Sngele Su (Ioan VI,
48), aa nct i pentru acest motiv nu mai avea nevoie s revin asupra unui subiect
att de cunoscut. n completarea Evanghelitilor sinoptici, el noteaz aa nct doar
faptul c Mntuitorul Iisus Hristos, rmas numai cu cei unsprezece Apostoli dup
plecarea trdtorului Iuda, respir uurat, ca dup eliberarea de o povar apstoare
i zice: "Acum s-a proslvit Fiul Omului i Dumnezeu s-a proslvit n El. Dac s-a
proslvit Dumnezeu n El, i Dumnezeu l va proslvi pe El n Sine i ndat l va
proslvi" (Ioan XIII, 31-32). Prin aceste cuvinte, Mntuitorul face aluzie la moartea
Sa pe Cruce, la nviere i la nlare i ncepe s pregteasc pe ucenici pentru
momentul despririi.
Dac Sfntul Ioan Evanghelistul ar fi voit s istoriseasc instituirea Sfintei
Euharistii, de bun seam c aici ar fi intercalat referatul su. Instituirea Sfintei
Euharistii este descris aproape cu aceleai cuvinte i de ctre Evanghelitii sinoptici
i de ctre Sfntul Apostol Pavel: "Deci mncnd ei, a luat Iisus pinea i
mulumind, a frnt i a dat Ucenicilor zicnd: Luai, mncai, acesta este Trupul
Meu. i lund paharul i mulumind, le-a dat lor zicnd: Bei dintru acesta toi,
acesta este Sngele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi se vars, spre iertarea
pcatelor" (Matei XXVI, 26-28; Marcu XIV, 22-24; Luca XXII, 19-20; I Cor. XI,
23-25). Sfntul Apostol i Evanghelist Luca (XXII, 19) i Sfntul Apostol Pavel (I
392

Cor. XI, 24) ne informeaz c Domnul nostru Iisus Hristos, ndat dup cuvintele de
instituire a Sfintei Euharistii, a adugat: "Aceasta s-o facei spre pomenirea Mea".
Concordana dintre Sfntul Apostol i Evanghelist Matei, martor direct la Cina
cea de Tain i Sfntul Apostol Pavel, care a primit dogma euharistic chiar de la
Mntuitorul Iisus Hristos, printr-o revelaie direct i personal - pe de o parte - i
dintre Sfinii Apostoli i Evangheliti Marcu i Luca, ucenici direci ai Apostolilor i
martori ai tradiiei i practicii Bisericii Primare - pe de alt parte - are o deosebit
nsemntate, cci ne arat c dogma euharistic n-a suferit niciun fel de evoluie n
dezvoltarea vieii cretine i c Biserica Ortodox a pstrat-o aa cum a primit-o de
la nsui ntemeietorul ei, Domnul nostru Iisus Hristos.
Cuvintele scripturistice despre instituirea Sfintei Euharistii constituie prin
urmare un document istoric original, nzestrat cu puterea unei mrturii directe,
obiective i sincere despre originea i nelesul acestei Sfinte Taine. Aceste cuvinte
ne arat c, la Cina cea de Tain, Domnul Iisus Hristos a prefcut cu adevrat pinea
dospit (artos) n nsui Trupul Su, iar vinul n nsui Sngele Su, rostind pentru
fiecare o rugciune special i mprtind apoi cu fiecare pe ucenici. n noaptea
cnd a fost prins - deci cu o zi nainte de Patele iudaic - Domnul Iisus Hristos a
instituit aadar, o adevrat Sfnt i Dumnezeiasc Tain, oferind credincioilor un
nou i supranatural mijloc de comunicare, cuminecare i comuniune cu El.
Sfnta Euharistie nu este deci numai o comemorare istoric, un simplu simbol
sau un simplu rit, dup cum nva de obicei protestanii, ci constituie cu adevrat o
Tain. Ea nlocuiete jertfele Vechiului Testament, Pascha iudaic i tot cultul Legii
Vechi, inaugurnd cultul cel desvrit al religiei cretine. De aceea toate sfintele
noastre slujbe s-au concentrat de la nceput n jurul Sfintei i Dumnezeietii
Liturghii, n cadrul creia se svrete Jertfa i Taina Euharistic. n istorisirea
instituirii Sfintei i Dumnezeietii Euharistii, se disting dou momente diferite:
momentul prefacerii i momentul mprtirii. Momentul prefacerii coincide cu
rugciunea special, rostit de Domnul nostru Iisus Hristos mai nti asupra pinii i
apoi asupra vinului. Prefacerea elementelor euharistice este deci anterioar
mprtirii. Ea revendic i necesit o rugciune anumit, Epicleza, pe care Biserica
Ortodox o cunoate din cele mai vechi timpuri i pe care liturghisitorul o rostete
totdeauna asupra cinstitelor Daruri. Dup svrirea prefacerii, Domnul nostru Iisus
Hristos ofer ucenicilor Si nu pine i vin, ci nsui Trupul i Sngele Su.
De aceea greesc protestanii, care pun tot accentul numai pe momentul
mprtirii i greesc i romano-catolicii, care consider c prefacerea elementelor
euharistice nu s-a fcut de Domnul Iisus Hristos n clipa sau momentul
binecuvntrii - care precede frngerea Trupului i repartizarea sau distribuirea
Sngelui Domnului - ci n momentul n care Mntuitorul nostru Iisus Hristos i
invit pe ucenici s se mprteasc. Romano-catolicii greesc de asemenea i cnd
mprtesc credincioii lor laici numai cu Trupul Domnului Iisus Hristos, rezervnd
393

mprtirea cu ambele forme doar membrilor ierarhiei bisericeti. Nici Evangheliile
sinoptice, nici cuvintele Sfntului Apostol Pavel nu pot fi invocate n sprijinul unor
astfel de nentemeiate credine ori practici. Ca atare, mprtindu-le viaa
dumnezeiasc. Trupul Euharistic al lui Iisus Hristos este comuniunea amndurora,
real a lui Iisus Hristos n Biserica Sa. De aceea "Euharistia este taina care cu
adevrat transform o comunitate uman n Biserica lui Dumnezeu i este criteriul
ultim sau baza structurii ecleziale". n momentul mprtirii harului euharistic "ne
asimileaz Lui, ne ncorporeaz Lui i face din noi membre din ce n ce mai vii ale
trupului Su tainic". Domnul Iisus Hristos dorete s fac din noi Biserica n care s-
i reverse dragostea Sa i de aceea ne adun din toate prile mprejurul Sfintei
Mese, ca s realizeze din noi un singur trup care s fie deopotriv al Lui i al nostru.
Sfnta Tain a Euharistiei a fost aezat de Mntuitorul la Cina cea de Tain,
cnd a luat pinea, a binecuvntat-o prin rugciune i apoi a mprtit pe Sfinii Si
Apostoli, zicnd: Luai mncai, acesta este Trupul meu.. iar dup aceea a luat
paharul, a mulumit Printelui ceresc, a binecuvntat paharul i a dat Sfinilor
Apostoli zicnd: Bei dintru acesta toi, acesta este Sngele meu... i a adugat
apoi: Aceasta s-o facei ntru pomenirea mea (Mat. 26, 26-28; Luc. 22, 19-20, I
Cor. 11, 23-25)dnd porunc astfel ca totdeauna s se svreasc aceast Sfnt
Tain.
La Cina cea de Tain, momentul instituirii Tainei Euharistiei, prin cuvintele
Sale i al primei svriri a ei de ctre Mntuitorul nostru Iisus Hristos, ne-a spus:
Luai, mncai, acesta este Trupul Meu; Bei dintru acesta toi, acesta este sngele
Meu, al Legii celei noi, care pentru muli se vars spre iertarea pcatelor (Mat.
XXVI, 26-28). Dac se ia totodat n considerare urmtorul verset: ci v spun vou,
nu voi mai bea din acest rod al viei, pn n ziua cnd l voi bea cu voi, nou, ntru
mpria Mea (Mat. XXVI, 29), se poate constata cu uurin c, pe de o parte,
Euharistia i are temeiul n jertfa de pe cruce a Mntuitorului, iar pe de alta, c n ea
va fi prezent n toate timpurile viitoare Iisus Hristos cu Trupul i Sngele Su nviat.
Iisus Hristos triete la Cina cea de Tain anticipat i tainic moartea Sa pe cruce, dar
i moartea tainic de dup aceea
[1]
.
Cina Domnului nostru Iisus Hristos este srbtoarea n amintirea suferinelor
i morii Sale, constnd din mprtirea cu Trupul i Sngele Domnului,
simbolizate prin pine i rodul viei, srbtoare care unete pe toi credincioii ntr-o
prtie intim cu Mntuitorul i, totodat unii cu alii, mplinind astfel porunca
Domnului Iisus Hristos: S facei lucrul acesta spre pomenirea Mea(1 Cor 11:24).
n timp ce botezul este ritul iniiator, Cina Domnului este ritul permanent al Bisericii
vizibile. Ea poate fi definit pentru nceput ca un rit nfiinat de ctre nsui Iisus
Hristos pentru a fi practicat de biserica cu scopul comemorrii morii Lui. Ea ne
aduce aminte de viaa Lui (pinea), moartea lui (paharul), nvierea i prezenta Sa vie
(slujba nsi)
[2]
. Cina Domnului este practicat, de fapt, de ctre toate ramurile
cretinismului. i totui pe de alt parte, exist multe interpretri diferite. Millard
394

Erickson spune: Pe plan istoric, Cina Domnului Iisus Hristos a inut desprite mai
multe grupuri cretine. Acelai efect l are i n prezent. Prin urmare, ea este un
factor care unete cretintatea, cat i unul care o dezbin.
[3]
Ce trist, un lucru menit
s aduc unitate, a ajuns s fie subiect de disput i dezbinare.
Cina Domnului Iisus Hristos este simbolul noului legmnt. Semnul noului
legmnt este paharul. Acesta simbolizeaz sngele care a fost vrsat de Domnul
nostru pentru ratificarea noului legmnt. Iisus Hristos a spus: Acest pahar este
legmntul cel nou, fcut n sngele meu. (Luca 22:20). Aadar, Cina Domnului
ne amintete ca n i prin Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu a fcut un nou
legmnt cu noi credincioii, Iisus Hristos este Mijlocitorul noului legmnt. El este
capul i prezentatul umanitii n aceasta noua nelegere, n acest extraordinar
legmnt fcut de Dumnezeu cu oamenii.
[4]
Este o vestire proclamatoare a morii
lui Iisus Hristos. Sfntul Apostol Pavel scrie: Pentru ca ori de cte ori mncai din
pinea aceasta i bei din paharul acesta, vestii moartea Domnului pn va veni El (I
Corinteni 11:26). Cnd credincioii se ntlnesc n amintirea lui Iisus Hristos, ei
proclam n mod activ n faa lumii moartea lui Iisus Hristos. Att faptul morii ct i
semnificaia ele sunt proclamate de membrii Trupului Su atunci cnd se
mprtesc la masa Lui. Slujba nsi este o prezentare a mesajului Evangheliei, ct
i a afirmaiilor Evangheliei cu privire la cel rscumprat. Actul lurii pinii i a
cupei este o dramatizare a Evangheliei, o reprezentare a ceea ce a reprezentat
moartea Domnului Iisus Hristos.
[5]
Acest act arat spre moartea Lui ca singura baz
a mntuirii noastre.
Cina Domnului este o prtie cu Iisus Hristos i cu poporul Su (I Corinteni
10:21). Timpul de prtie cu Iisus Hristos i poporul Su este acel timp special n
care cei rscumprai se adun pentru prtie n jurul lui Iisus Hristos. Masa i
amintete nchintorului de ceea ce Hristos a pregtit pentru ai Si. Noi stm la masa
Domnului unde Iisus Hristos este oaspetele nevzut. Credinciosului i se amintete de
umilina lui Iisus Hristos i de responsabilitatea noastr de a ne sluji unii pe alii.
Domnului a fost instituita n seara srbtoririi Patilor evreieti. Patele era
srbtoarea ieirii din robia Egiptului. Dumnezeu a dat porunca ca fiecare familie sa
taie un miel fr cusur, iar cu sngele mielului s ung uorii uii, astfel Israel avea
sa fie ocrotit de judecata Lui Dumnezeu adusa asupra Egiptului (Exod 12). Masa
Pascal trebuia s conin un miel fr cusur de un an, azime i verdeuri amare. Pe
fundalul acestei srbtori Domnul Iisus Hristos ia din pinea i vinul care erau pe
masa i le schimba valoarea, nsemntatea, ele devenind simboluri ale Cinei
Domnului nostru Iisus Hristos.
Cu privire la elementele Cinei s-au format mai multe teorii care nu au fcut
altceva dect s distrug simplitatea iniial i adevrul Cinei i s despart
credincioii. Biserica Romano Catolic i Ortodox susin c trupul i sngele lui
Iisus Hristos sunt prezente n pine
i n vin, n mod fizic (transsubstanierea). Biserica Luteran susine c individul se
395

mprtete din adevratul trup i adevratul snge al lui Iisus Hristos. Elementele
rmn neschimbate dar rugciunea de consacrare l comunic pe Iisus Hristos
participanilor (consubstanierea). Concepia reformat susine c dei elementele
sunt doar simboluri, prtia cu ele implic mprtirea cu Iisus Hristos prin
prezena Sa spiritual, rscumprtoare. Zwingli a susinut c Cina este doar o mas
de aducere aminte, o comemorare, dar este de asemenea o slujb n care prezena lui
Iisus Hristos mpreun cu poporul Su realizeaz o adevrat comuniune.
Poziia reformat este undeva ntre cea a consubstanierii i cea a comemorrii.
ntr-un mod oarecare, exist o prezen dinamic a lui Iisus Hristos n elemente,
prezen care devine eficace n credincios atunci cnd se mprtete. Elementele
sunt simbolul prezenei Sale. William Sancy scrie: mprtirea prezenei Sale nu
nseamn a mnca i a bea n mod fizic ci este o comunicare interioar i luntric
cu Persoana Sa, comuniune care folosete o aciune exterioar cu o expresie a
credinei spirituale luntrice.
[6]
Modul n care fiecare credincios percepe
responsabilitatea pe care o are este dat i de nelesul sau sensul pe care l d
semnificaiei Cinei Domnului, de concepia adoptat privind elementele Cinei i de
ateptrile fiecruia din acest rit sau sacrament. Dac Cina Domnului semnific, cel
puin n parte, o relaie spiritual ntre credincios i Dumnezeu, atunci una din
cerine este o relaie personal cu Domnul Iisus Hristos. Cei care particip ar trebui
s fie credincioi autentici n Iisus Hristos i sa fie suficient de maturi ca sa poat
deosebi trupul lui Iisus Hristos.
[7]

O alt pretenie, condiie i cerin absolut necesar este cercetarea, evaluarea
strii spirituale i corectarea acelor lucruri negative, care ar putea s distrug
prtia noastr cu Iisus Hristos i sa ne aduc osnda. Niciunde n Scriptur nu
gsim cerine speciale pentru pregtire preliminar pentru luarea Cinei, chiar Dac
unii susin c este nevoie de o sfinire special. Aceast sfinire special
cuprinde citirea Bibliei sau a Sfintei Scripturi, rugciunea, postul, abstinena
sexual, milostenii, mrturisire, etc. Cei care susin nevoia acestei sfiniri speciale,
se bazeaz pe textele din Exod 19 :10 15 i 1 Sam .21: 4,5. ns aceste texte nu sunt
n contextul Patelui, deci nu pot fi folosite ca argumente. Privind la momentul
instaurrii Cinei Domnului, s ne punem ntrebarea ce fel de pregtire au avut
ucenicii prezeni la Cina Domnului? Rspunsul este pregtirea pentru Pate, care
const din tierea mprejur, ca parte a poporului Israel. Sunt att de muli oameni
care din dorina lor de a arta importana acestui rit pentru ei, caut s fac tot felul
de lucruri, care sunt bune n esen i au un caracter cretin. Problema nu este c
facem unele lucruri bune cum ar fi postul, rugciunea, abstinena sexual sau altele,
ci creznd c fcnd aceste lucruri suntem, devenim vrednici de a ne apropia i a ne
mprti cu trupul i sngele Domnului. Nici unul nu suntem vrednici naintea lui
Dumnezeu, dect Iisus Hristos Mielul jertfit pentru noi. Vrednicia o primim atunci
cnd ne vedem nevrednicia noastr i acceptm vrednicia lui Iisus Hristos pentru
noi.
396

A lua Cina Domnului Iisus Hristos n chip nevrednic nseamn n primul rnd
a te crede vrednic. Cei care se cred vrednici, pentru c au fcut anumite lucruri,
ajung s dispreuiasc pe ceilali participani la Cin, la fel ca i fariseul pe vame
(Luc. 18). i acesta este un mod
nevrednic de a lua Cina Domnului Iisus Hristos. Adevrata pregtire pentru Cin
ncepe cu o cercetare de sine, n urma creia i vezi nevrednicia ta i vii cu pocin.
tim c pcatul ntrerupe relaia noastr cu Dumnezeu. Aceast ruptur poate fi
refcuta prin pocina. A lua Cina Domnului, cuprins fiind de resentimente, ur,
invidie, dispre, nseamn a lua n chip nevrednic. Cina Domnului i dezbinrile sunt
pur i simplu opiuni ce se exclud reciproc. Cina Domnului Iisus Hristos, luat ntr-
un mod corect, avnd o atitudine corect i o nelegere potrivit a nsemntii ei
este un mijloc de nviorare a credinei i a dragostei credinciosului n timp ce el
mediteaz nc o dat la minunea morii Domnului i ateptnd promisiunea
revenirii Lui, ns a lua Cina Domnului ntr-un mod i chip nevrednic, nu numai c
aduce judecat i pedeaps, dar ne lipsete de aceste binecuvntri spirituale pe care
le primim n urma prtie cu Domnul i trupul Su - Biserica. Dincolo de aspectul
personal, nu putem trece cu vederea prtia freasc. Noi toi aparinem trupului
lui Iisus Hristos, i este minunat s vezi oameni de diferite categorii sociale,
intelectuale, stnd la Masa Domnului Iisus Hristos ntr-o prtie deplin i
desvrit. Cina Domnului Iisus Hristos confer oportunitatea copiilor lui
Dumnezeu sa aib prtie cu El i unul cu altul. Cina Domnului este de asemenea
un beneficiu spiritual, un mijloc, o ocazie de a crete spiritual n Domnul Iisus
Hristos. Un alt beneficiu al urmrii mprtirii ntr-un mod corect i plin de credin
este vindecarea i binecuvntarea. (Mat. 15, 25-26)
Cu alte cuvinte, acestea sunt lucrurile principale pe care le semnific prtia
la Cina Domnului Iisus Hristos. Dar mulumim Domnului c lucrurile nu se opresc
aici. Aciunea aceasta, comuniunea, acest sacrament semnific i n acelai timp
pecetluiesc beneficiile de care am vorbit, aa c din momentul n care stm la masa
Lui, nu ne amintim doar de ceva, nu ne implicm doar ntr-o aciune memorial sau
comemorial i nici nu ne punem doar emblemele de membrii ai bisericii, dei le
facem pe toate acestea. Dar pe lng faptul c le nfptuim pe toate, n momentul n
care primim pinea i vinul, Dumnezeu ne spune c suntem participani la
beneficiile acestui nou legmnt. Cina Domnului Iisus Hristos ni le pecetluiete pe
toate. Ea ne pecetluiete toate promisiunile lui Dumnezeu. Cina Domnului, corect
administrat, este un mijloc de nviorare a credinei i a dragostei credinciosului n
timp ce el mediteaz nc o dat la minunea morii Domnului i la faptul c cei care
cred n El vor tri venic.
nvierea Mntuitorului nostru Iisus Hristos constituie evenimentul unic i real,
actul central al credinei i existenei cretine, singurul care d sens la tot ceea ce-l
precede i la tot ceea ce-l urmeaz: Cci dac Hristos n-a nviat, zadarnic este
atunci propovduirea noastr, zadarnic i credina voastr (I Cor. 15, 14).
Certitudinea nvierii lui Iisus Hristos avea s transforme contiine, i s fac din
397

Apostolii ngrozii, nite entuziati pn la moarte n propovduirea acestui adevr,
iar din prigonitori, martiri. Cum s-a putut petrece o astfel de schimbare radical? Pe
ce temeiuri? Sfntul Apostol Pavel ofer rspuns la aceste ntrebri: Iisus Hristos a
murit pentru pcatele noastre, a fost ngropat i a nviat a treia zi, dup Scripturi... S-
a artat lui Chefa, apoi celor doisprezece, n urm S-a artat deodat la peste 500 de
frai, dintre care cei mai muli triesc i astzi, iar unii au i adormit; dup aceea S-a
artat Sfntului Apostol Iacov, apoi tuturor apostolilor, iar n urma tuturor mi S-a
artat i mie (I Cor. 15, 3-8).
Aadar, temeiurile certitudinii nvierii au fost, n primul rnd, artrile lui Iisus
Hristos nviat. Iar dac cei crora El li S-a artat, dup nvierea Sa, ar fi murit nainte
de a-i face pe alii s cread minunea, aceast evanghelie nu s-ar fi scris i nici nu s-
ar fi propovduit astzi. Ultimul capitol al Evangheliei a III-a este dedicat, de ctre
autorul ei, evenimentelor zilei nvierii, adic tocmai argumentelor acesteia -
artrile. Aici se gsesc relatate trei artri:
- artarea ngerului femeilor venite la mormntul gol (Marc., 24, 1-12).
- artarea la doi ucenici n drum spre Emaus (Marc., 24, 13-35).
- artarea Apostolilor crora le confer viitoarea lor misiune (Marc. 24, 36-49). Un
scurt Epilog (Marc. 24, 50-53) concluzioneaz Evanghelia, anticipnd evenimentele
din debutul crii Faptele Apostolilor.
Artarea lui Iisus Hristos nviat celor doi ucenici n drumul spre Emaus,
consemnat, aadar, de ctre Sfntul Apostol i Evanghelist Luca, este o naraiune
contextual, o simpl relatare a unei apariii, lipsit de preocupri apologetice, dar
ncrcat, n schimb, de un profund caracter sacramental-liturgic. Triti pentru cele
ntmplate n Ierusalim cu Acela n care i-au pus ndejdea izbvirii lui Israel i
mpovrai, astfel, de ntrebri fr rspuns, doi dintre ucenicii Mntuitorului Iisus
Hristos, cltoresc spre un sat, numit de evanghelist, Emaus, discutnd despre tot
ceea ce s-a ntmplat n Ierusalim n ultimele zile (24, 14). Evenimentul se petrece n
chiar ziua nvierii. Dar, n timp ce discutau toate acestea Iisus nsui, apropiindu-
Se, mergea mpreun cu ei (cf. In. 24, 15). Cele dou vorbe apropiindu-Se i
mergea rezum ntreg demersul lucanic al episodului Emaus: Prin Iisus Hristos,
Dumnezeu se apropie de omenire, intr n istoria ei, cltorete cu ea, dnd sens
destinelor noastre cotidiene. Aceasta apropiere a lui Iisus nviat i mergere mpreun
cu omul, este strin evanghelitilor Marcu i Matei, excepie fcnd, oarecum,
Ioan, n a crui Evanghelie, prezena lui Iisus Hristos, la ucenicii Si, este nsoit de
harul Duhului Sfnt.
n episodul Emaus slava reprezint timpul lui Iisus Hristos de a tranzita spre
i ctre Tatl i care coincide cu nvierea Sa, ceea ce nseamn c n momentul n
care El vorbea cu cei doi spre Emaus, El a atins deja deplina Sa preamrire i
398

comuniune cu Tatl, aa nct lor li se arat tocmai din aceast slav. Faptul c, n
exprimarea Mntuitorului nostru Iisus Hristos, intrarea n slava Sa era
condiionat de Patimi, arat n mod clar i limpede, c cele dou acte mntuitoare,
Patimile i nvierea, se prezentau n viziunea mesianic i n lucrarea Sa
mntuitoare, ca un eveniment soteriologic unic, n care acestea nu pot fi nici
desprite i nici separat nelese. Cel nviat ia pinea, o binecuvnteaz i o frnge,
apoi o druiete i o ofer ucenicilor spre mncare i, deodat, n acel moment, li s-
au deschis ochii i L-au cunoscut. Dar, n aceeai clip, El s-a fcut nevzut. Iat
mrturia evanghelistului: i cnd a stat mpreun cu ei la mas, lund El pinea, a
binecuvntat-o i, frngnd, le-a dat lor. i s-au deschis ochii lor i L-au cunoscut;
i El s-a fcut nevzut de la ei. Ceea ce este important n acest context, este faptul
c Sfntul Apostol i Evanghelist Luca nu spune c ei L-au vzut, ci, simplu, c El
s-a fcut doar nevzut, i aceasta pentru c el nu consider aceast recunoatere ca
fiind rezultatul unei apariii spontane a lui Iisus Hristos. Deschiderea ochilor lor era
lucrarea lui Dumnezeu, astfel c ei vedeau, acum, cu ochii credinei, n sensul ca L-
au cunoscut pe Iisus Hristos, ca fiind Domnul Cel nviat. Aadar, deschiderea
ochilor lor nu a nsemnat, de fapt, vedere fizic ci cunoatere spiritual,
duhovniceasc.
Aadar, nu a disprut, ci S-a contopit cu pinea euharistic, pe care a oferit-o
ucenicilor spre hran, svrind astfel, El nsui, prima Liturghie euharistic dup
nvierea Sa, inaugurnd n acest mod i moment celebrarea venicei Liturghii
cereti, pe care El o svrete n calitate de Arhiereu ceresc, venic, la altarul cel
adevrat, nefcut de mn (Cf. Evr. 8, 2), adic trupul Su nviat, pnevmatizat i
penetrat de energiile Duhului Sfnt dup nviere. n acest fel, cei doi ucenici sunt
primii care se mprtesc cu trupul lui Iisus Hristos euharistic, Cel jertfit, mort,
nviat i pnevmatizat prin nviere. Aadar, cunoaterea i unirea deplin ori
desvrit cu Iisus Hristos s-a realizat nu n Cuvnt, ci n Iisus Hristos cel
euharistic. La aceast concluzie ne conduce faptul c n episodul pinii Emausului
exist toate elementele specifice instituirii Tainei Euharistiei din ajunul Patimilor,
menionat de evanghelitii sinoptici (Cf. Mat. 26, 26-28; Marc. 14, 22-26; Luc. 22,
15-20). Trei dintre cuvintele menionate de Sfntul Apostol i Evanghelist Luca, n
acest episod, sub ecoul verbelor din scena instituirii Euharistiei, consemnat i n
Evanghelia sa (Luca 22, 19). Astfel, Sfntul Apostol i Evanghelist Luca I descrie
pe Iisus Hristos nviat ndeplinind aceleai gesturi care au fost svrite la
nmulirea pinilor, minune cu profunde conotaii sacramentale i la Cina euharistic
pascal, din ajunul Patimilor.
Este adevrat, c ucenicii s-au unit cu El i n Cuvnt, pentru c n-au mai dorit
s se despart de El, menioneaz Sfntul Apostol i Evanghelist Luca, dar
cunoaterea Sa desvrit, s-a realizat doar n experiena euharistic. i tot numai n
aceast experien euharistic liturgic se produce i se contientizeaz deplin i
fiorul sfnt al ntlnirii i unirii cu Iisus Hristos. Faptul acesta este minunat descris
de Sfntul Apostol i Evanghelist Luca n cutremurtoarea constatare a ucenicilor, n
399

timp ce se ntorceau la Ierusalim: Oare nu ardea n noi inima noastr cnd era pe
cale i ne tlcuia Scripturile (Luc. 24, 32)? Este limpede c cei doi ucenici din
Emaus l cutau pe Iisus Hristos istoric, dar cutarea lor a sfrit prin a li se
descoperi i a se uni deplin cu Iisus Hristos Cel euharistic, Care ofer i o alt
dimensiune nelegerii de ctre ei, a cuvntului Su. Aadar, n lumina episodului
Emaus, se poate constata i concluziona c exist o mprtire de Iisus Hristos i
prin Cuvntul Su, n Sfintele Scripturi, ns contopirea real cu El, n cunoatere
deplin i unire ontologic, are loc abia n experiena euharistic-liturgic, n care
eshatologia, din etapa i faza ei plenar, se triete anticipat.
Aadar, Iisus Hristos nu ofer nelegerea Scripturilor printr-un discurs numai,
ci, n primul rnd, printr-un eveniment pascal. Astfel c, exegeza fcut de
Mntuitorul, n drum spre Emaus, este prima interpretare a cuvntului Scripturii n
lumina nelegerii pascale a Scripturilor celor despre El. Textul lucanic al episodului
Emaus devine, astfel, locul clasic n care se descoper c Scriptura nu poate fi
neleas i interpretat dect n lumina i experiena evenimentului pascal. n acest
sens, episodul Emaus descoper i una din marile dimensiuni ale exegezei cretine -
cea contemplativ-pascal, n care hermeneutica culmineaz n Sfnta Euharistie,
gsindu-i numai n ea desvrirea. Cu alte cuvinte, pericopa lucanic prezint,
oarecum, dou tipuri de interpretare, de hermeneutic a Scripturii: teologic a
ucenicilor, i, respectiv, teologic-euharistic a lui Iisus Hristos Cel nviat.
Din aceste puncte de vedere, perspectiva semnificaiei teologice a
evenimentului Emaus nu mai poate fi neleas, astzi, ca fiind cea a unei simple
creaii a credinei sau ca o prezentare spiritual a unui fapt biblic-scripturistic, ci ca
pe obinuitul cotidian, perceput mereu la nivelul experienei umane a celor ce cred.
El nu mai poate fi privit nici numai att ca unul din giuvaierele operei lucanice, ci
mai ales ca un text fundamental pentru o teologie sacramental, n general, i pentru
o teologie euharistic, n special. Simpla binecuvntare, specific obiceiului evreiesc
la consumarea pinii, n-ar fi putut provoca recunoaterea i cunoaterea lui Iisus
Hristos nviat. De aceea, a afirma c Iisus Hristos avea un mod special de a pronuna
berakoth-ul este un fapt pur imaginativ, cu att mai mult cu ct nici o Evanghelie
nu face vreo aluzie la vreun ritual special de binecuvntare a alimentelor. Fiecare
referire la frngerea pinii vizeaz Euharistia i nu vreun ritual evreiesc vechi. De
fapt, formula utilizat de Sfntul Apostol i Evanghelist Luca - 24, 30 este o
reproducere aproape identic a diverselor formule euharistice tradiionale (Luc.
24,30; Luc. 22, 19; I Cor. 1,23-24; Marc. 14, 22; Mat. 26, 26).
Prin urmare, cel puin o dat, Evanghelia de la Sfntul Apostol i Evanghelist
Luca ne d s nelegem c Domnul Iisus Hristos a svrit dup nviere i pe
pmnt Euharistia, ca o prezentare vzut a strii Lui de aducere permanent a Sa n
planul nevzut. Sau, altfel spus, ea d mrturie despre trecerea de la svrirea
vzut a Euharistiei, de nsui Mntuitorul, la prezena Lui, ca aducere nevzuta n
timpul consumrii ei din toate timpurile. n episodul Emaus, Iisus Hristos arat
400

ucenicilor calitatea n care El va svri, n continuare, Euharistia, n vinul cel nou,
prezis n seara ultimei Cine (Marc. 14, 25), adic n calitatea Sa de nviat; le arat
acum, c dein dovada, c-l pot avea pe Iisus Hristos n mod real n Sfnta
Euharistie, odat ce a nviat, chiar dac este acum nevzut. Aadar, Frngerea
pinii la Emaus a fost i va rmne pentru totdeauna n Biseric, marele semn al
misterului pascal i al prezenei Celui nviat n sacramentul euharistic post-pascal.
Sfntul Chiril al Alexandriei repet fr ncetare c Fiul cel ntrupat este El
nsui o jertf adus Tatlui, c a fost singur fr de pcat i deci singura jertf
adevrat prin El nsui. Jertfa plcut lui Dumnezeu este jertfa ntru miros de bun
mireasm. ns numai Iisus Hristos a putut aduce lui Dumnezeu o jertf de o
perfect mireasm. Arderile de tot dintru animale se ardeau ntregi de focul sfnt
i nestins, nescond-se nimic, ci fiecare prticic i mdular urcnd la Dumnezeu
ntru miros de bun mireasm. Iar cele junghiate pentru jertfa de mntuire, primeau
o sfinire parial, ca de pild n umrul drept, n cap i n picioare, n rrunchi i n
ficat i n alte pri dinluntru. Deci numai Iisus Hristos este apt s se aduc ardere
de tot, cci este cu adevrat ntreg sfnt, ntreg binemirositor i sfinit. Iar nou ne e
propriu a nu avea o sfinenie deplin i o curie n toate privinele.
[8]

Dup Sfntul Chiril al Alexandriei, jertfa lui Iisus Hristos pentru noi se poate
numi preuldat de El pentru noi lui Dumnezeu-Tatl, dar numai fiindc a fost
necesar patima i moartea Lui pentru a da feei noastre un chip plcut n ochii lui
Dumnezeu i pentru a realiza n firea asumat de El starea de jertf, din care s
iradieze puterea, care s contrabalanseze ntoarcerea noastr de la Dumnezeu i s
creeze n fiecare o stare de jertf asemntoare. Aducnd jertfa deplin i perfect
universal, Iisus Hristos este Arhiereul desvrit. Este desvrit i pentru faptul c
aceast jertf este n acelai timp jertfa propriei Sale persoane.
n concluzie, aadar, vom reine faptul c n Sfnta i Dumnezeiasca Euharistie
ne mprtim real de El, prin chipurile pinii i vinului, prefcute substanial de
puterea copleitoare a Duhului din trupul i sngele Domnului Iisus Hristos, n
nsui trupul i sngele Lui. Prescura oferit de credincioi i devenit un bun al
comunitii, ne nchipuiete pe noi n comun i devine jertfa comun, real, oferit
de Arhiereul comun, Iisus Hristos, prin preotul comun. Prin preotul liturghisitor i
slujitor, n Sfnta i Dumnezeiasca Euharistie se face vizibil i comunicabil prin
simboluri jertfa lui Iisus Hristos, oferit pentru noi toi n continuare de Iisus Hristos
nsui i se ofer jertfa noastr n Iisus Hristos
Stelian Gombo



401

[1] Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Stniloae, Teologia Dogmatic Ortodox, vol. III,
EIBMBOR, Bucureti, 2003, p. 98
[2] Charles C. Ryrie, Teologie elementar, Ed. Texas BEE International, Dallas,
1993, p. 204
[3] Millard Erickson, Teologie cretin, Ed. Cartea Cretin, Oradea, 1998, p. 211
[4] Henry Clarence Thissen, Prelegeri de teologie sistematic, SMR, 1986, p. 271
[5] Ibidem, p. 280
[6] Pr. Prof. Univ. Dr. Petre Vintilescu, Liturghierul Explicat, Bucureti, 1998, p.
163
[7] Millard Erickson, Teologie cretin, Op. cit., p. 239
[8] Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Stniloae, Legtura ntre Euharistie i iubirea
cretin, n revista Studii Teologice, seria a II-a, anul XVII,
Sfanta Euharistie, valoarea pastorala si duhovniceasca
Mareste imaginea.
Valoarea pastorala si duhovniceasca a Sfintei Euharistii - Temelie a Bisericii, a
unitatii ei si a mantuirii omului in I isus Hristos.
Teologia noastra ortodoxa care este mostenitoarea bogatei traditii patristice
urmareste, pe parcursul intregii sale invataturi, inaintarea spirituala a crestinului pe
drumul desavarsirii in Hristos, prin curatirea de patimi si prin dobandirea si
cultivarea virtutilor cu scopul atingerii comuniunii desavarsite cu Domnul nostru
Iisus Hristos. Cunoastem faptul ca credinciosul nu isi poate dobandi mantuirea fara
contributia si osteneala proprie, fara solicitarea si antrenarea intregii sale fiinte in
vederea desavarsirii. Incadrarea si integrarea vointei pe calea inaintarii spre
Dumnezeu are mare nevoie de ajutorul si de contributia Harului Divin. Prin Harul si
cu ajutorul Sfintelor Taine efortul spre virtute al credinciosului depaseste limitele
naturarului, ale firescului si este obiectivizat, iar prin viata ascetica credinciosul este
din ce in ce mai constient de realitatea vietii sacramentale.[1] Pentru ca aceasta
colaborare a omului cu Harul Divin sa fie un lucru cu un sens si cu un scop precis,
ea trebuie sa-si gaseasca incununarea in aceasta viata, in unirea tainica si deplina cu
Dumnezeu in Sfanta Euharistie. Inaintarea noastra in virtute spre unirea cu Hristos
nu este insa lipsita de esecuri, de nenumarate caderi, de ispite si de piedici care sunt
determinate de conditia noastra de oameni supusi pacatului (I Ioan 1, 8-9), fapt care
presupune dezlegarea de pacat, iertarea si deci restaurarea in curatie, in vederea
reluarii efortului intrerupt de pacat si in vederea impartasirii cu Trupul si Sangele
Domnului[2].
402

Accentuand consecintele caderii in pacat a omului si vazand in mantuire un dar
exclusiv al lui Dumnezeu facut persoanei umane, protestantismul de diverse nuante
a respins capacitatea de realizare a caintei din partea omului, precum si posibilitatea
reinnoirii si stergerii pacatelor sale personale prin Harul Duhului Sfant. El nu vede
necesitatea si posibilitatea unei recastigari a fortei de actualizare a comuniunii
omului cu Hristos pentru unirea deplina cu El in Euharistie[3]. Dar stergerea
pacatelor personale nu se poate obtine doar crezand in cuvantul promisiunii facute
de catre Hristos, aceasta este mult mai mult decat un act declamatoriu. Iertarea
presupune o Taina speciala in acest sens, care sa cuprinda marturisirea pacatelor, un
efort de cainta si vointa de a descoperi, si de a recunoaste pacatul, renuntarea la rau
si hotararea spre indeplinirea si cultivarea doar a binelui. Iar acestui act de vointa ii
raspunde in Sfanta Taina a Spovedaniei sau a Pocaintei lucrarea Harului lui
Dumnezeu iar prin rugaciunea preotului, Dumnezeu restabileste, prin iertarea harica
pe credinciosul penitent in comuniunea cu Sine si cu Biserica. Astfel, Taina
Spovedaniei sau a Marturisirii redeschide credinciosului calea spre impartasirea cu
Trupul si Sangele Domnului, cale care a fost inchisa de pacat, dar de asemenea,
prilejuieste contributia proprie a credinciosului in scopul dobandirii mantuirii, a
comuniunii celei vesnice cu Hristos Domnul, contributie care, deci, este pecetluita in
Taina Sfintei Euharistii. Cele doua Taine ale Sfintei Spovedanii si ale Sfintei
Impartasanii sunt astfel, legate intre ele in procesul acesta al mantuirii si desavarsirii
crestinului, existand, in acest fel, o relatie indisolubila intre ele.
Facand aici o paranteza, vom sustine (invocand cateva referinte din conceptia
marelui teolog Alexander Schememan, in lucrarea sa: Euharistia) ca este bine stiut
si de necontestat faptul ca in Biserica primara comuniunea tuturor credinciosilor la
fiecare dumnezeiasca Liturghie era o regula . Totusi, ceea ce trebuie subliniat este
faptul ca aceasta comuniune obsteasca periodica era inteleasa si traita nu doar ca un
act de evlavie personala ci, mai presus de toate, ca un act ce izvoraste din
apartenenta la Biserica sau mai precis ca implinire si actualizare a acestei
apartenente. Sfanta Euharistie era in egala masura definita si traita ca Taina a
Bisericii, Taina a comunitatii, Taina a unitatii. "S-a amestecat cu noi", scrie Sfantul
Ioan Gura de Aur, "si ne-a impartasit de trupul Sau, astfel incat noi sa putem fi
deplinatate si un trup unit cu Capul". De fapt, Biserica primara nu cunostea nici un
alt semn ori criteriu pentru participarea mantuitoare a obstei la Taina: "era o regula
faptul ca cel ce nu primise Sfanta Impartasanie timp de cateva saptamani sa se
excomunice si sa se anatematizeze singur fata de Trupul Bisericii". Impartasirea cu
Trupul si Sangele lui Iisus Hristos era implinirea limpede a Botezului si a
Mirungerii, si nu existau alte conditii pentru primirea impartasaniei . Toate celelalte
Taine erau de asemenea "pecetluite" cu impartasirea din Sfintele Daruri. Si asa de
evidenta era aceasta legatura dintre apartenenta la Biserica si impartasanie, incat
intr-un text liturgic timpuriu gasim alungarea inaintea sfintirii a acelora "care nu se
pot impartasi cu aceste Taine dumnezeiesti". Este limpede ca oricat de tainica si de
403

complicata, a devenit mai tarziu aceasta intelegere si traire initiala a impartasaniei ea
nu a fost niciodata inlaturata, ramanand pentru totdeauna norma esentiala a Bisericii.
1.Legatura dintre Euharistie si unitatea Bisericii
Identificarea adunarii euharistice cu insasi Biserica lui Dumnezeu in intrebuintarea
termenului biserica nu ar avea nici un sens daca nu ar fi existat, in paralel, o legatura
profunda intre dumnezeiasca Euharistie si constiinta Bisericii primare privind
unitatea. Aceasta legatura, care se extinde dincolo de terminologia folosita pentru
Biserica in teologia timpurie privind Biserica primilor crestini, este extraordinar
exprimata de teologul unitatii prin excelenta Sf. Ap. Pavel. Adresandu-se
corintenilor, Apostolul scrie: Judecati voi ce va spun. Paharul binecuvantarii, pe
care-l binecuvantam, nu este, oare, impartasirea (koinonia) cu sangele lui Hristos?
Ca o paine, un trup suntem cei multi; caci toti ne impartasim dintr-o paine(1 Cor.
10, 15 17). In acest verset foarte semnificativ, ideea dominanta este aceea ca cei
multi formeaza un trup identificat cu painea Euharistiei. De vreme ce aceasta
ide avea sa aiba o influenta decisiva asupra intregii formari a unitatii Bisericii, este
necesar sa o privim mai detaliat, acum, cand analizam premisele acestei unitati.[4]
Aceasta unitate a celor multi in Fiul Omului este, in primul rand, legata in mod
evident de dumezeiasca Euharistie in Evanghelia dupa Ioan. In capitolul 6 din
aceasta Sfanta Evanghelie, ce se refera clar si limpede la Euharistie, figura
dominanta este cea a Fiului Omului. El Cel care da mancarea ce ramane spre
viata vesnica. Spre deosebire de man ape care Dumnezeu a dat-o lui Israel prin
Moise, aceasta mancare este painea cea adevarata este cea care se coboara din
cersi nu este alta decat Fiul omului. Deci este evident ca, in Evanghelia a patra,
Domnul apare in relatia Sa cu Euharistia ca Fiu al Omului. In consecinta,
comuniunea in Euharistie este descrisa aici ca a manca nu doar trupul Domnului, ci
trupul Fiului Omului: De nu veti manca trupul Fiului Omului si nu veti bea
sangele Sau, nu veti avea viata in voi (Ioan, 6, 53). In aceasta calitate de Fiu al
Omului, Iisus Hristos nu apare in Evanghelia a patra doar ca fiind identificat cu
painea Euharistiei Eu sunt painea vietii ci si ca realitatea care, prin excelenta,
ii include pe cei multi: Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane
intru Mine si Eu intru El. Aceasta ramanere in Fiul Omului, prin participarea la
Euharistie, este subliniata in capitolele 13 17 ale aceleiasi Evanghelii, care se
misca in cadrul premiselor euharistice ale acestui text, cat si la calitatea Domnului
de a inalta noul Israel si de a-l include in El Insusi.[5]
Pentru toate aceste motive, caracterul euharistic al celei de-a patra evanghelii, din ce
in ce mai recunoscut, face din aceasta o sursa istorica de prima importanta pentru
studierea premiselor pe care se intemeiaza formarea unitatii Bisericii in
dumnezeiasca Euharistie. Venind ca o completare indispensabila a acelor izvoare
care ne dau informatii despre mentalitatea bisericilor Pauline, demonstreaza ca, in
404

ciuda faptului ca este exprimata in moduri diferite de cele intalnite in epistolele
Pauline, constiinta a fost aceeasi de-a lungul Bisericii primare: prin dumnezeiasca
Euharistie, cei multi noul, adevaratul Israel, cei ce formeaza Biserica devin o
unitate, pana la identificarea cu Domnul nostru Iisus Hristos.
Toate acestea demonstreaza cat de neinteleasa devine intreaga eclesiologie a
crestinismului primar fara referinta la dumnezeiasca Euharistie, mai ales in tot ceea
ce are legatura cu notiunea de unitate a Bisericii. Principalele imagini folosite in
Noul Testament pentru a descrie Biserica, sunt bazate pe relatia celor multi cu
Unul, exact asa cum este cerut de experienta euharistica a Bisericii. Acest lucru
este in special adevarat in privinta descrierilor Bisericii ca trup al lui Iisus Hristos,
casa ori locuinta si mireasa a lui Hristos.
Caracterizarea Bisericii ca trup al lui Hristos, care a provocat numeroase discutii
printre invatatii moderni, nu poate fi inteleasa separate de experienta euharistica a
Bisericii, care a fost probabil izvorul intrebuintarii acestui termen. Nici paralelele la
acest termen aflate in izvoarele rabinice, nici gnosticismul, nici alte idei din mediul
elenistic nu ar fi putut imprumuta acest termen Bisericii primare, avand in vedere ca
intreg continutul sau din Noul Testament este cu totul special, caracterizat pe
accentual pus nu pe idea de trup, ci pe genitivul insotitor al lui Iisus Hristos.
Aceasta isi dobandeste intelesul deplin numai in cadrul contextului traditiei iudeo-
crestine cu care, dupa cum am vazut, dumnezeiasca Euharistie a avut legaturi de la
inceput.
In cadrul aceleasi traditii, si celelalte imagini eclesiologice isi dobandesc deplin
intelesul. Astfel, caracterizarea Bisericii ca locuinta sau casa nu implica ceva
neinsufletit, ci un organism traind si crescand spre starea barbatului desavarsit, la
masura varstei deplinatatii lui Hristos. Acest fapt are legatura cu dumnezeiasca
Euharistie. In spiritual unitatii celor multi in Unul avem si o percepere clara a
descrierii Bisericii ca mireasa a lui Iisus Hristos, datorita careia credinciosii sunt
intelesi ca madulare ale lui Iisus Hristos, intr-un mod similar unirii dintre barbat si
femeie intr-un singur trup. Aceste imagini eclesiologice, desigur, necesita un
studio special, ceea ce nu este obiectul scopului si naturii lucrarii de fata. Dar faptul
relevant al legaturii apropiate dintre dumnezeisca Euharistie si constiinta unitatii
Bisericii primare este urmatorul: toate aceste imagini devin nesemnificative in afara
unitatii ontologice a celor multi in Iisus Hristos. Avand radacini adanci, dupa cum
am vazut, in intemeierea in istorie a crestinismului, aceasta unitate si-a aflat expresia
desavarsita prin dumnezeasca Euharistie. Biserica primara era pe deplin constienta
de acest lucru atunci cand declara, prin intermediul primului teolog al unitatii sale,
noi, un trup suntem cei multi, caci toti ne impartasim dintr-o paine.
Ar trebui sa ne intrebam, deci, nu ceea ce presupune aceasta regula, ci ce anume s-a
intamplat cu ea. De ce s-a uitat atat de mult ca o simpla pomenire a impartasaniei
405

mai dese (nu mai vorbim de aceea cu regularitate) pare multora (si in special
clerului) o noutate fara precedent, zguduind si chiar distrugand, in conceptia lor,
temelia Bisericii? Cum a fost posibil ca secole, de cele mai multe ori, Sfintele
Liturghii sa fie fara credinciosi, care primeau impartasania? De ce acest lucru
incredibil nu provoaca uimire, nu provoaca fiori, in timp ce dorinta de impartasire
mai deasa provoaca teama, opozitie, rezistenta? Cum a putut sa apara aceasta ciudata
doctrina de primire a impartasaniei o singura data pe an? Cum a putut fi considerata
"norma" orice indepartare de la ceea ce-ar putea fi nu mai mult decat o exceptie? Cu
alte cuvinte, cum a devenit intelegerea Bisericii atat de profund individualista, atat
de detasata de invatatura Bisericii ca Trup al lui Iisus Hristos, atat de adanc
contradictorie cu rugaciunea euharistica insasi: "iar pe noi pe toti, care ne
impartasim dintr-o paine si dintr-un potir, sa ne unesti unul cu altul prin
impartasania Aceluiasi Sfant Duh ..." ?
Raspunsul obisnuit dat acestor intrebari este daca practica primara a trebuit sa fie
intrerupta - spun adversarii impartasirii frecvente si regulate - daca o distinctie
radicala a trebuit sa fie introdusa intre clerici (a caror primire a Sfintei Impartasanii
constituie in mod evident parte a slujirii lor) si laicat (care astazi poate primi Sfanta
Impartasanie numai in anumite conditii - necunoscute Bisericii primare) daca, in
general, Sfanta Impartasanie pentru laici a devenit mai degraba exceptie decat
regula, atunci aceasta se intampla din cauza unei temeri bune si sfinte - aceea a
profanarii Sfintei Taine. Profanarea s-ar realiza prin impartasirea nevrednica cu
aceasta, primejduind astfel propria mantuire; in cuvintele Sfantului Apostol Pavel:
"Cel ce mananca si bea cu nevrednicie, osanda isi mananca si bea, nesocotind trupul
Domnului" (I Corinteni XI, 29). Acestui raspuns trebuie, la randul sau, sa i se dea o
replica pentru ca, de fapt, acesta ridica mai multe probleme decat cele pe care le
rezolva. Mai intai, chiar daca a fost adevarat ca, de facto, excomunicarea laicilor si-a
avut originea in aceasta mantuitoare temere si in acest sentiment de nevrednicie, ea
nu mai este valabila astazi. Pentru ca, daca ar fi asa, cei care nu primesc Sfanta
Impartasanie ar putea, in cele din urma, sa se intristeze in timp ce urmaresc Sfanta
Liturghie, ar putea sa le para rau pentru pacatosenia si nevrednicia care-i separa de
Sfintele Daruri, ar putea, pe scurt, sa se simta "excomunicati" . Dar, in realitate, nici
una dintre acestea nu este adevarata. Generatii peste generatii de crestini ortodocsi
au participat la Sfanta Liturghie cu o constiinta perfect limpede, fiind total convinsi
ca nu este nevoie de nimic mai mult din partea lor, ca, pur si simplu, Sfanta
Euharistie nu este pentru ei. Apoi, in acele ocazii foarte rare si exceptionale cand
sunt impartasiti, ei primesc Sfanta Euharistie ca pe o "obligatie ce trebuie implinita",
prin care, pentru un an intreg, ei se considera din nou "in buna randuiala" . Dar de
unde, intr-o astfel de atitudine care, din pacate, a devenit o regula in Biserica, se
poate gasi - fie doar si intr-o mica masura - smerenia si pocainta, cuviosenia si frica
lui Dumnezeu?
406

De fapt, atunci cand aceasta atitudine si-a facut aparitia prima data in Biserica -
aceasta s-a intamplat imediat dupa convertirea la crestinism a Imperiului Roman si a
rezultat din crestinarea ulterioara a populatiei sale si din scaderea corespunzatoare a
vietii religioase si morale printre crestini - Sfintii Parinti au vazut in aceasta nu un
rezultat al smereniei si al fricii lui Dumnezeu ci al neglijentei si al delasarii
duhovnicesti. Si, indata ce se "denuntau" ca pacatosi, amanarea Botezului din
motive de "nepregatire" si "nevrednicie" aparea ca o lipsa de grija fata de Taine.
Este pur si simplu cu neputinta sa gasesti un text patristic pe care sa se sprijine ideea
ca acela care nu se poate impartasi cu vrednicie este mai bine sa se abtina de la
aceasta. Sfantul Ioan Casian scrie: "Nu trebuie sa nu primim Sfanta Impartasanie,
fiindca ne stim pacatosi, ci cu totul mai mult sa ne grabim dornici catre ea, pentru
vindecarea sufletului si pentru curatia cea duhovniceasca, cu acea umilire a mintii si
cu atata credinta, incat judecandu-ne nevrednici... sa cautam si mai multe leacuri
pentru ranile noastre. N-am fi, de altfel, vrednici sa primim nici impartasania anuala,
daca ne-am lua dupa unii care, in asa chip masoara vrednicia, sfintenia si meritul
tainelor ceresti incat socotesc ca impartasania nu trebuie luata decat de cei sfinti si
nepatati si nu mai degraba pentru ca aceasta participare sa ne faca sfinti si curati.
Acestia, fara indoiala, cad intr-o mai mare trufie decat cea de care li se pare ca se
feresc, fiindca cel putin insa este mai drept ca de vreme ce in aceasta umilinta a
inimii in care credem si marturisim ca niciodata nu putem sa ne atingem pe merit
acele Sfinte Taine, s-o primim ca pe un medicament al tristetii noastre in fiecare
duminica, decat ca, stapaniti de desarta trufie si staruinta a inimii, sa credem ca
numai o data pe an suntem vrednici de a lua parte la Sfintele Taine... Stapaniti de
desarta trufie!" Sfantul Ioan Casian accentueaza aici abilitatea ciudata a unora de a
gasi un "alibi" pentru toate greselile duhovnicesti, de a se imbraca pe sine intr-o
pseudosmerenie, care constituie cea mai subtila si cea mai periculoasa forma a
trufiei. Aceasta, conform parerii unanime a Sfintilor Parinti, dupa ce apare ca
neglijenta devine curand justificata prin argumente pseudo-duhovnicesti si a fost
acceptata, incetul cu incetul, ca regula.
Aici a aparut, de exemplu, ideea - absolut necunoscuta si indepartata de traditia
primara - ca, privitor la Sfanta Impartasanie, exista diferente duhovnicesti si chiar
mistice intre cler si laici, incat primii nu doar ca pot dar trebuie sa primeasca des
Sfanta Impartasanie, in vreme ce laicilor nu le este permis. Inca o data aici il putem
cita pe Sfantul Ioan Hrisostom care a aparat, mai mult decat orice altceva, sfintenia
Sfintelor Taine si a insistat asupra pregatirii cu vrednicie pentru Sfanta Impartasanie.
Astfel, marele pastor ("Pastorul lui Herma") scria: "Sunt imprejurari cand preotul nu
se deosebeste de cel supus, adica de cel mai jos decat dansul, de pilda cand trebuie a
se invrednici de tainele cele infricosate, fiindca cu totii ne invrednicim de aceleasi
taine, iar nu ca in Legea Veche, cand pe unele le mananca preotul, iar pe altele cel ce
nu era preot, asa ca poporului nu-i era slobod de a se impartasi din cele ce se
impartasea preotul. Acestea insa nu mai sunt acum, ci tuturor le sta in fata un trup si
407

un pahar... O mie de ani mai tarziu, Nicolae Cabasila, vorbind despre Sfanta
Impartasanie in lucrarea sa "Talcuirea Dumnezeiestii Liturghii" nu face nici o
distinctie intre cler si laicat, referitor la Sfanta Impartasanie. El scrie: " ...daca insa
cineva are putinta de a se apropia de Sfanta Masa, dar nu se apropie , nu va dobandi
nicidecum sfintirea Sfintelor Daruri; si aceasta nu pentru ca nu s-a apropiat ci pentru
ca i-a stat in putinta... Si cum putem sa credem ca iubeste Sfintele Taine cel care,
avand posibilitatea sa le primeasca, nu se osteneste sa le primeasca?" Si totusi, in
pofida acestor atat de limpezi marturii, aceasta idee ciudata, si chiar eretica, a ramas
si ramane in continuare o parte, daca nu a invataturii, cel putin a evlaviei liturgice in
Biserica noastra.
Adevarata biruinta a acestei atitudini asupra Sfintei Impartasanii a venit atunci cand,
dupa sfarsitul perioadei patristice si dupa caderea spatiului bizantin, teologia
ortodoxa a intrat in lunga perioada a "captivitatii apusene", a influentei radicale a
Apusului. Sub aceasta influenta a scolasticii apusene si a teologiei legaliste
referitoare la Sfintele Taine, acestea din urma au continuat in chip vadit sa ramana in
Biserica, dar au incetat sa mai fie privite si traite ca implinire sau, in cuvintele
Parintelui George Florovsky, "sa constituie Biserica". Pe de o parte, Sfanta
Impartasanie a fost identificata ca mijloc al evlaviei individuale, personale, si al
sfintirii, excluzand aproape total intelesul sau "eclesiologic" iar pe de alta parte,
apartenenta la Biserica a incetat sa mai fie inradacinata si masurata prin participarea
la Taina Unitatii Bisericii in credinta, dragoste si viata.
S-a intamplat apoi ca laicul a fost nu doar "ingaduit" dar chiar silit sa se confrunte cu
impartasania intr-o perspectiva total subiectiva - aceea a nevoilor sale, a duhovniciei
sale, a pregatirii sau nepregatirii sale, a posibilitatilor sale, etc. El insusi a devenit
criteriul si judecatorul duhovniciei sale si a celorlalti. Si a devenit astfel in contextul
unei teologii si a unei pietati care in ciuda marturiei clare a Traditiei Ortodoxe
autentice - a girat acest statut de ne-impartasiti al laicilor, l-au transformat intr-o
norma, aproape intr-o "marca comerciala" a Ortodoxiei.
Este intr-adevar un miracol faptul ca influenta combinata a acestei teologii
sacramentale venita din Apus si a acestei pietati extraecleziale, individualista si
subiectiva, nu a reusit eradicarea completa a setei si a foamei pentru Sfanta
Impartasanie, pentru o participare adevarata si nu una formala in viata Bisericii. In
toate vremurile, dar cu precadere in era noastra tulburata si confuza, fiecare
renastere ortodoxa si-a avut izvorul in "redescoperirea" Sfintelor Taine si a vietii
sacramentale si, mai presus de toate, in renasterea euharistica. Asa s-a intamplat in
Rusia cand persecutiile au indepartat atitudinile moderate, formale si nominale -
denuntate cu pasiune de parintele Ioan de Kronstadt. Astfel s-a intamplat si cu
Europa si Orientul Mijlociu, cu aparitia miscarilor ortodoxe de tineret, cu intelegerea
lor innoitoare si profunda asupra Bisericii. Iar daca astazi aceasta renastere
408

euharistica si sacramentala bate la usile Bisericii noastre, ar trebui sa ne incurajeze,
ca semn ca aceasta criza fundamentala a "secularizarii" se apropie de sfarsit.
De aici exigenta si responsabilitatea Bisericii in istorie fata de ereziile care sau rupt
de misterul divin al Bisericii. Dogmele sale sunt in primul rand afirmatii ce priveste
mantuirea omului, obiceiul lor este sa elibereze chipul original al lui Iisus Hristos,
adevarul, de distorsiunile unor erezii, pentru a ajuta comunitatea Bisericii sa pastreze
invatatura corecta despre Domnul Hristos si prin urmare viata ca prezenta a lui
Mantuitorului Hristos in Biserica.

2. O singura Euharistie unitatea armonioasa dintre Euharistie, Episcop si
Biserica
Identificarea adunarii euharistice cu insasi Biserica lui Dumnezeu a avut drept
consecinta directa pastrarea unei singure Euharistii in fiecare Biserica sub
conducerea episcopului. Acest lucru apare clar pentru prima data in Epistolele
Sfantului Ignatie, care scrie: Aveti grija deci sa fie o singura Euharistie. Pentru ca
este un singur Trup al Domnului nostrum Iisus Hristos si un singur potir pentru
unirea cu Sangele Sau; un singur altar, dupa cum este un singur episcop, impreuna
cu prezbiterul si diaconii. Din acest citat rezulta clar ca, pentru Sfantul Ignatie,
care, dupa cum am vazut, lega in mod inseparabil episcopul de Euharistie si de
unitatea Bisericii, unitatea in dumnezeiasca Euharistie si in episcop presupunea o
singura adunare euharistica, un singur altar si un singur episcop in fiecare
Biserica[6].
Asadar, mentinerea si formarea unitatii Bisericii in dumnezeasca Euharistie si in
episcope au avut premisele si dezvoltarile lor si nu ar fi putut fi altfel, de vreme ce
Biserica traieste si se misca in spatiu si timp ca realitate istorica. Oricum nu credem
sa fi fost vreo realitate istorica atat de inseparabil unita cu natura neschimbabila a
Bisericii, cum a fost unitatea ei in Euharistie si in episcope. De asemenea, nici un alt
lucru nu a avut un efect atat de permanent si de hotarator asupra vietii Bisericii in
istorie ori sa-i fi dat forme atat de fundamentale si stabile cum i-a dat aceasta unitate.
Ca o consecinta istorica directa a acestui fapt, Euharistia a fost considerata un act al
intregii Biserici si nu doar al unora dintre treptele ori membrii sai. Nu a existat
niciodata o Euharistie individuala in slujirea unei vocatii particulare sau legata
numai de unii membri ai Bisericii, asa incat vedem aici pastrarea adunarii euharistice
unice in fiecare Biserica, ca fiind o realitate istorica indiscutabila a acestei perioade.
Doar atunci au fost mai multe adunari sau mai multe altare numai cand a aparut vreo
scisma, caz in care situatia nu mai era fireasca.
O consecinta directa si fundamentala a caracterului ecclesiologic al adunarii
euharistice a fost pozitia si semnificatia episcopului in Biserica, aceasta nefiind
provocata de factori externi; ea a fost legata de pozitia episcopului in Euharistie si
409

prin aceasta cu natura Bisericii, nefiind provocata de erezii ori de alte pericole
externe. De aceea, o Euharistie fara episcope, cel putin cind apostolii nu mai erau
acolo, era de neconceput. De cealalalta parte, era de negandit sa fie un episcope fara
locul sau in Euharistie. Deci, numai episcopul a fost initial hirotonit sa conduca
Euharistia si s-o ofere in numele Bisericii intregi, fiind conducator al adunarii
euharistice. Numai dupa secolul al IV lea episcopul a devenit un administrator,
transferand prezbiterului slujirea Euharistiei si, incet, gradual, detasandu-se de
aceasta slujire, adesea intr-un asemenea grad, incat a considerat slujirea Euharistiei
ca pe o datorie secundara. Dar, in timpul perioadei istorice cruciale a primelor trei
secole, in care au fost puse vazele catolicitatii, episcopul era in primul rand si in mod
fundamental preotul, ca fiind singura persoana care putea savarsi Euharistia prin
dreptul hirotoniei sale, in timp ce era asistat in lucrarile administrative ale Bisericii
de un synedrion sau consiliu ale prezbiterilor care primeau o harisma speciala pentru
aceasta prin hirotonia lor. Fiind conducatorul unicei adunari euharistice si oferind
Euharistia in numele acesteia, episcopul sedea in locul lui Dumnezeu, iar tronul
sau era icoana vie pe pamant a Tronului ceresc al lui Dumnezeu, Euharistia de pe
pamant fiind antitipul adevarat al Liturghiei lui Dumnezeu in ceruri. Episcopul
oferea lui Dumnezeu prin mainile sale trupul Euharistiei, in care Biserica din acel
loc era unita, devenind prin aceasta Insusi trupul Domnului Iisus Hristos. Toti
membrii si treptele Bisericii deci sunt prezenti in el in cea mai inalta expresie a
relatiilor lor cu Dumnezeu in Euharistie. Mantuirea membrilor Bisericii trece prin
mainile sale. Acum vedem de ce oricine nu trece prin Episcop in legatura sa cu
Dumnezeu slujeste diavolului (Sf. Ignatie). De aici si axioma formulata de Sfantul
Ciprian, aceea ca Biserica este in episcope si ca unde este episcopul acolo este
Biserica. Aceasta axioma, care a avut un effect atat de decisive asupra formarii
Bisericii catolice timpurii, nu a fost rezultatul vreunei viziuni legaliste asupra
Bisericii, asa cum au sustinut istoricii protestanti. Nu a fost produsul Romei cu
spiritual ei legalist, in asa fel incat catolicizarea Bisericii si romanizarea ei sa fie
identificate istoric, asa cum deopotriva istoricii romano-catolici si protestanti, in
timpuri recente, au acceptat de comun accord. Aceasta axioma a fost o consecinta
directa si naturala a viziunii mistice a Bisericii ca trup al lui Iisus Hristos manifestat
istoric in Euharistie si a pozitiei episcopului in adunarea euharistica. De vreme ce
Biserica este trupul lui Iisus Hristos, si sinaxa euharistica era trupul acesteia, capul
acestei adunari devenea automat capul vazut al Bisericii in acel loc. Ca urmare,
pozitia episcopului in Euharistie este justificarea primara, completa si eclesiologica a
autoritatii pe care canoanele i-o confera[7].
In alta ordine de idei, potrivit eclesiologiei euharistice dumnezeiasca Euharistie este
centrul unitatii crestinilor cu Iisus Hristos in trupul Bisericii. Pentru ca prin ea
Biserica se reveleaza pe sine prin excelenta ca trup al lui Hristos si comuniune a
Duhului Sfant, si aceasta asa dupa cum am vazut, a fost constiinta neschimbata a
Bisericii din primele trei secole. Este, in consecinta, un element pozitiv al
410

eclesiologiei euharistice, ca Euharistia are proeminenta in eclesiologie, o
proeminenta care nu a fost sufficient subliniata de teologia din trecut. Un alt element
pozitiv in eclesiologia euharistica este intelegerea catolicitatii si a deplinatatii
eclesiologice a fiecarei Biserici locale. Asa cum am vazut din examinarea surselor,
acest lucru este adevarat pentru toate textele primelor veacuri crestine, si aici gasim
totdeauna notiunea de Biserici catolice la pural. Aceasta inseamna ca fiecare
Biserica locala se bucura de autonomie a harului si a mantuirii, care este scopul
Bisericii. Aceasta pozitie reflecta intelegerea fundamentala a Bisericii Ortodoxe ca
in dumnezeiasca Euharistie este continut intregul trup al lui Hristos, mantuirea
oamenilor fiind obtinuta prcis prin incorporarea lor in trupul lui Hristos[8].
Dincolo de aceste elemente positive, oricum, teoria eclesiologiei euharistice, dusa
pana la concluziile ei ultime de diferiti teologi, poate duce la pozitii inacceptabile si
periculoase. Astfel, in timp ce viziunea Euharistiei ca elementul care intrupeaza
Biserica prin excelenta este corecta, viziunea ca aceasta este conditia sole sine qua
non pentru definirea Bisericii si a unitatii ei nu poate fi acceptata fara reserve. Dintr-
un punct de vedere pur metologic, s-a notat ca exista un pericol de unilateralitate
daca unitatea in Euharistie nu este caracterizata ca fiind numai o parte a subiectului
mai larg al unitatii Bisericii. Insa, de asemenea, s-a subliniat ca pentru a exprima
conceptual de Biserica si de unitate a ei, alaturi de Euharistie, sunt necesare alte
elemente esentiale precum dreapta credinta, fara de care chiar Euharistia ar fi o
imposibilitate. Este, prin urmare, un element negative in pozitiile extreme ele
eclesiologiei euharistice faptul ca prin ele diferentele dogmatice devin neimportante
in unitatea Bisericii, pe baza axiomei ca fiecare Biserica, atata timp cat ea celebreaza
Liturghia (Euharistia), nu inceteaza sa ramana ea insasi Biserica lui Dumnezeu,
chiar izolata si separata de celelalte. A existat, pe buna dreptate, o puternica reactie
impotriva acestei pozitii, fiindca, pentru a defini notiunea de Biserica catolica,
Euharistia nu este suficienta, ortodoxia fiind de asemenea necesara; in timp ce
constiinta Bisericii primelor trei secole, asa cum este exprimata de Sfantul Ciprian,
nu era in stare sa recunoasca plinatatea euharistica intr-o Biserica scismatica, chiar
daca ea celebreaza Euharistia Judecand dupa aceasta perspectiva, orice incercare
de intercomuniune intre biserici divizate de erezie ori de schisma, este
inimaginabila, potrivit surselor perioadei examinate aici. Comuniunea in Euharistie
presupune unitatea deplina in toate fundamentele, precum in iubire si credinta (sa
ne iubim unii pe altii ca intr-un gand sa marturisim), pentru ca unitatea
euharistica reprezinta culmea si expresia deplina a unitatii Bisericii. Ca urmare, nu o
diferenta particulara sau alta intre bisericile divizate, face imposibila comuniunea in
Euharistie, ci diviziunea per se. Comuniunea euharistica ere sens doar intr-o Biserica
deplin unita si de aceea termenul intercomuniune a fost pe buna dreptate
caracterizat ca inadecvat. Tendinta precipitata spre intercomuniune in miscarea
ecumenica moderna este datorata, teologic, absentei unei viziuni eclesiologice a
Euharistiei subliniate aici si, psihologic, tendintei de a accepta schisma ca pe o
411

realitate naturala endemica a organismului Bisericii, orice sentiment de intristare ori
de pocainta pentru ea fiind un superfluu. Prin contrast, pentru cei ce privesc
Euharistia prin prisma eclesiologiei, evitarea comuniunii cu heterodocsii, departe de
a avea vreun sens de autosatisfactie sau de aroganta, exprima o experienta continua a
tragediei schismei ca fiind exprimata in cel mai existential mod, prin refuzul
comuniunii euharistice.
Pentru a rezuma concluziile primei parti a acestui studiu, subliniem faptul ca
dumnezeiasca Euharistie a fost identificata, de la inceput, cu Biserica lui Dumnezeu.
Prin aceasta legatura cu constiinta faptului ca in Mantuitorul Iisus Hristos cei
multi sunt uniti in Unul, Euharistia apare ca cea mai inalta expresie a Bisericii ca
Trup al Domnului Iisus Hristos. In acest fel, in documentele istorice timpurii -
epistolele Pauline, adunarea euharistica este, fara indoiala, identificata cu Biserica
lui Dumnezeu, care se afla intr-o anumita localitate. Identificarea adunarii
euharistice cu Biserica lui Dumnezeu a condos, in mod automat, la coincidenta
unitatii euharistice ca uintatea canonica de baza a Bisericii. Impartirea celor care
luau parte la Euharistie in cei care conduceau si cei care raspundeau cu Amina
aparut deja in secolul I (1 Corinteni 1 Clement) ca o impartire canonica de acum
permanenta si clara a membrilor Bisericii in cler si laici. In aceeasi perioada,
conducatorul2 adunarii euharistice, ocupand tronul lui Dumnezeu in altar, a fost
inaltat, in constiinta Bisericii, la treapta celui care statea in locul lui Dumnezeu.
Astfel, unitatea Bisericii in Euharistie a devenit, in mod automat, si o unitate in
episcope. Aceste premise generale legate de crestinatatea din aproximativ primele
trei generatii au alcatuit temelia pentru formarea de mai tarziu a unitatii Bisericii in
dumnezeaisca Euharistie si in episcop.
3. Sfanta Euharistie ca Taina si Jertfa
Prin urmare, referindu-ne, de aici inainte in mod expres, la Sfanta Euharistie ca
Taina si Jertfa vom spune ca bogatia de sensuri, adevarata plenitudine ontologica
incadrand in unitatea cea mai stransa pe Dumnezeu si om, implicand dimensiunea
cosmica a existentei si prefigurand totodata si unitatea eshatologica a Sfintei
Euharistii, nu poate fi stabilita si inteleasa decat prin unitatea de credinta in Hristos
Cel adevarat din Biserica al carei Cap este, bazata fiind pe Revelatia dumnezeiasca
supranaturala cuprinsa in Sfanta Scriptura si in Sfanta Traditie[9]. Caci Euharistia nu
este un lucru, un obiect ci ea este viata si izvor de viata[10], subiectivitate dinamica,
caci prin prefacere () jertfa Bisericii, a credinciosilor, painea si vinul care
nu sunt altceva decat expresie a lucrarii umane in creatie, oferite din iubire lui
Dumnezeu, si care devin Trupul si Sangele lui Hristos, indumnezeite prin jertfa,
moartea si Invierea Sa si prin aceasta sunt purtatoare de viata prin energiile
dumnezeisti, prin Harul indumnezeitor, pentru toti cei care se vor impartasi din ele.
412

Euharistia este comemorare a Golgotei si, desigur, actualizare a ei, prezenta a lui
Hristos care se jertfeste nesangeros, incadrand si cuprinzand in jertfa Sa si jertfa
credinciosilor, aducandu-Se pe Sine permanent Tatalui ca jertfa desavarsita aducand
astfel Lui Dumnezeu si jertfa credinciosilor cuprinsa in jertfa Sa, pe ei in starea de
jertfa, de predare tainica lui Dumnezeu Creatorul, Tatal si Stapanul. Caci spune
Sfantul Chiril al Alexandriei in Hristos este aducerea noastra si prin El ne
apropiem noi cei intinati. Dar ne indreptam prin credinta si ne oferim Tatalui spre
miros de buna mireasma, nemaiavandu-ne pe noi insine, ci pe Hristos in noi, buna
mireasma duhovniceasca[11]. In acest fel, Euharistia este intalnirea si comuniunea
intima dintre Dumnezeu, Care se daruieste in iubirea Sa mantuitoare si omul care
cauta neincetat si cu dorinta arzatoare adevarul si viata dumnezeiasca, stimulat si el
spre daruiere de sine in iubire, care uneste cu cel cautat si iubit. De aceea, Euharistia
este Taina a Bisericii, temelie a ei si Jertfa, aceste aspecte fiind nedespartite. Chiar
ca Jertfa ea este o Taina, caci daruindu-ne lui Dumnezeu ne inaltam si ne impartasim
de sfintirea si binecuvantarea Lui, si chiar Taina este o Jertfa, caci Trupul Domnului
care ni se da este in stare de Trup jertfit si inviat, si ne imprima starea de jertfa prin
care ne inaltam si inaintam spre inviere[12]. Spre deosebire de celelalte Taine ale
Bisericii in care intr-o forma vizibila Hristos ne impartaseste in Duhul Sfant Harul
Sau, prin umanitatea Sa indumnezeita, in Sfanta Euharistie se ofera pe Sine Insusi,
chiar cu Trupul Sau, sub chipul painii si al vinului, care, datorita Epiclezei inceteaza
de a mai fi doar paine si vin, ci sunt, de aici inainte, insasi umanitatea enipostaziata
in Cuvantul si Fiul lui Dumnezeu in Sfanta Fecioara Maria Nascatoarea de
Dumnezeu, umanitate inviata si inaltata de-a dreapta Tatalui, in intimitatea si
comuniunea absoluta a Sfintei Treimi[13].
In Euharistie Hristos nu ne da numai o iradiere a starii Sale de jertfa si de inviere, ci
Insusi Trupul Sau in aceasta stare si de aceea Euharistia este culminarea tuturor
celorlate Taine[14]. Omul participa astfel la umanitatea slavita a lui Hristos care nu
este fiinta lui Dumnezeu, ci o umanitate consubstantiala omului si compatibila lui
ca mancare si ca bautura. Caci asa cum painea si vinul constituie hrana esentiala
pentru trupul omenesc, fiind transformata oarecum in insasi fiinta omului, tot asa
painii si vinului euharistic i se da o finalitate si un sens nou prin prefacerea de catre
Sfantul Duh, devenind tip al umanitatii viitoare, unite deplin cu Hristos si
transfigurate, Taina in care umanitatea indumnezeita a lui Hristos devine a
noastra[15]... Sfantul Chiril al Alexandriei va arata cu totul altfel realitatea
euharistica si implicit adevarul hristologic. Pornind de la Sfanta Sriptura, el a aratat
ca trupul euharistic nu este un trup comun, deoarece Acel care se ofera nu este un
om obisnuit. Logosul este acela care-si da trupul datator de viata pentru viata lumii.
Pentru Sfantul Chiril, cuvintele Domnului Acesta este trupul Meu cuprind in sine
intregul sens euharistic. In aceste vorbe al meu se regasesc atat doctrina
euharistica, cat si cea hristologica si nu in ultimul rand cea soteriologica. Cu alte
cuvinte, Domnnul accepta elementele nu numai ca o noua forma de continuare a
413

trupului Sau, ci si ca o afirmare a apartenetei acestui trup la Euharistie. Adevarul
este, pentru Sfantul Chiril, ca acest trup se integreaza in Logos printr-o prefacere
adevarata asa cum firea umana este indumnezeita prin puterea si lucrarea firii divine.
Tocmai pentru aceea, zice acelasi Sfant Parinte al Bisericii, punand elementele
euharistice inaintea lui Dumnezeu, ne rugam cu insistenta sa fie schimbate pentru
noi in binecuvantare spirituala, pentru ca primindu-le, noi sa fim sfinti trupeste si
sufleteste. Apoi Mantuitorul prin cuvintele Acesta este Trupul Meu si Acesta este
Sangele Meu, vrea sa nu-ti inchipui ca ceea ce apare este o inchipuire, ci sa stii ca
cel Atoputernic schimba prin ceva de negrait elementele in Trupul si Sangele Sau,
iar noi, impartasindu-ne cu ele, primim puterea de viata facatoare si sfintitoare a lui
Hristos. Domnul trebuie negresit sa fie in noi prin puterea Sfantului Duh, intr-un
mod demn de Dumnezeu si sa se uneasca si cu trupurile noastre prin Sfantul Sau
Trup si scump Sangele Sau pe care il avem in binecuvantarea datatoare de viata
(Contra lui Nestorie 4, 4; Historia monachorum in Aegipte, 1, 64). Sfantul Chiril nu
insista asupre modului de prezenta a elementelor caci pentru el prefacerea are sensul
adanc al incorporarii elementelor nu numai ca trup, ci si ca apartenenta a acestui la
Logos si de integrare in el (Comentariu la Matei 26, 27). Prefacerea este mai presus
de cuvinte ca si intruparea. Diferenta de mod si de substanta nu constituie o
deosebirea ca pozitie, in ambele cazuri Trupul Domnului exercitand aceeasi lucrare.
Euharistia este deci continuarea necesara a intruparii, cu toate ca este un mod diferit
al prezentei, dar acelasi trup ne da viata si ne uneste cu viata.[16].
De aceea, Euharistia constituie culmea relatiei omului cu Dumnezeu in Hristos,
fiindca prin ea Mantuitorul este plenar in noi, si noi suntem in El, in comuniunea si
unitatea iubirii, a vietii in plenitudinea ei. Anticipand starea eshatologica ea este
ancorata in jertfa istorica de pe Golgota cand Iisus Hristos se face ascultator fata de
Tatal pana la moarte si inca moarte pe cruce (Filip. 2, 8), aducand o jertfa curata
intru miros de buna mireasma duhovniceasca, constand din umanitatea Sa care astfel
ajunge la gradul cel mai inalt de transparenta pentru Dumnezeu. Dar aceasta nu
inseamna ca Euharistia se reduce la un aspect doar comemorativ, la aspectul
memorial, cronologic si istoric al faptelor, patimilor si Invierii Domnului nostru
Iisus Hristos, pe care le proclamam prin liturghisirea noastra. In Sfanta Euharistie
din cadrul Dumnezeiestii Liturghii Hristos Domnul este o prezenta actuala si
mantuitoare, permanent noua cu fiecare savarsire. Prezenta euharistica a lui Hristos
este prezenta eterna a lui Dumnezeu, trecut si prezent depasind sferele rigide si
definitive ale timpului, plasandu-se sub lumina atotputerniciei divine care lucreaza
prioritar, unind pe cele disparate si orientandu-le spre timpul eshatologic inteles ca
unire cu Dumnezeu, stapanita de prezenta Sa. Aceasta inseamna ca prin Euharistie,
pe care a poruncit Apostolilor sa o savarseasca in amintirea si intr-u pomenirea Sa
(Luca 22, 19; I Corinteni 11, 24), Hristos actualizeaza Jertfa Sa obiectiva pentru
intreg neamul omenesc, din care pricina si motiv fiecare comunitate si fiecare
persoana umana in parte este chemata sa-si insusiasca subiectiv roadele ei, fiind
414

atrasa astfel in jertfa de sine lui Dumnezeu pe temeiul jertfei unice, dar vesnice si
mereu adusa de Hristos catre Tatal, nemaivorbind de faptul ca prefacerea Darurilor
in Trupul si Sangele lui Hristos si sfintirea credinciosilor sunt cele doua roade ale
coborarii Duhului Sfant in timpul Epiclezei, caci Sfantul Duh este chemat de
comunitate ca prefacand Darurile oferite sa le transforme ca fiind oferite de ea, sa o
asimileze si pe ea in mod reinnoit in Trupul Domnului, in legatura cu prefacerea
celor oferite de ea si astfel sa o inalte mereu[17]. In acest fel articulata vertical in
jertfa de pe Golgota, Sfanta Euharistie nu ramane o simpla anamneza sau
comemorare a mortii si invierii lui Hristos, ci o jertfa reala si suprema, explicata prin
starea de jertfa continua a lui Hristos in fata Tatalui, chiar si pe scaunul slavei de-a
dreapta Lui[18]. Jertfa euharistica este una si aceeasi cu jertfa Golgotei, jertfa
noastra absorbindu-se prin consacrarea, prin prefacerea elemntelor aduse de
Biserica, de comunitatea eclesiala, adica a painii si a vinului in Trupul si Sangele lui
Hristos si prin impartasirea credinciosilor cu ele.
Fiind jertfa, iar jertfa tinand de persoana si fiind specificitatea si particularitatea ei
cea mai profunda si cea maai inalta, in acest caz jertfa fiind a Persoanei lui Hristos,
Cuvantul Intrupat, Arhiereul si Slujitorul (Savarsitorul, Liturghisitorul) suprem,
fiindca jertfa este indisolubil legata de slujirea preoteasca, Euharistia este Taina
prezentei celei mai depline si a lucrarii celei mai eficace a lui Hristos in Biserica si
prin ea in lumea intreaga[19]. Jertfa inseamna prezenta celui care se jertfeste,
daruindu-se pe Sine, si trairea si simtirea acestei prezente de cel caruia persoana se
daruieste in iubire. De aceea, in Euharistie ca Jertfa si Taina, exista in modul cel mai
unitar si armonios realizarea unirii celei mai depline intre Hristos si persoana umana.
Acesta este adevarul Scripturii si al Traditiei Bisericii; Hristos este painea vietii
(Ioan 6, 35), adevar si realitate marturisita de Biserica peste veacuri pana in
momentul de fata. In acest sens, Sfantul Chiril al Ierusalimului sustine ca in chipul
painii ti se da Trupul iar in chipul vinului ti se da Sangele ca sa ajungi prin
impartasirea cu Trupul si cu Sangele lui Hristos unit intr-un singur Trup si Sange cu
El[20], iar Sfantul Ioan Damaschin afirma ca painea si vinul sunt in chip real
Trupul unit cu dumnezeirea..., insasi painea si vinul se prefac in Trupul si Sangele
Domnului..., prin Duhul Sfant..., iar painea si vinul sunt trupul indumnezeit al
Domnului[21].
Cu toate acestea, insa, actiunea de prefacere a elementelor euharistice in Trupul si
Sangele Domnului nu este un act exclusiv al lui Dumnezeu, in intelesul ca doar
Dumnezeu lucreaza netinand seama de apelul si implicarea omeneasca. Intr-adevar,
prefacerea se datoreaza Sfantului Duh, dar ea este precedata de invocarea Bisericii
prin preot, asa incat exista o sinergie divino umana in Euharistie, concretizata in
Epicleza, dupa cum am mai spus, care nu poate fi separata de cuvintele de instituire,
toate la un loc alcatuind un tot unitar, dinamic si dinamizator care constituie
momentul central al jertfei euharistice[22], o culme atat a rugaciunii Bisericii, care
415

este formata din noi toti membrii ei, cat si a lucrarii divine, in cadrul acestei
Cinzecimi euharistice. Epicleza fiind in esenta rugaciunea catre realizarea
prezentei divine printre credinciosi, rugaciune a intregii Biserici in frunte cu preotia
ei (preotia consacrata, sacramentala fiind in fruntea preotiei universale), aceasta
reprezinta o articulare a Bisericii si a sacramentelor in Insasi Sfanta Treime,
depasindu-se un hristomonism ce vizeaza o imanentizare a realitatilor eclesial-
sacramentale si cu aceasta pierderea sensului ontologic profund ce caracterizeaza
Trupul tainic al lui Hristos Biserica[23].
Asadar Euharistia, memorialul sacrificiului Noului Adam, este acest ritual al
Marelui Arhiereu Iisus Hristos prin Trupul Sau eclesial care prelungeste si
actualizeaza in fiecare zi misterul pascal, o jertfa unica, complexa si completa sau,
mai bine zis, desavarsita ce pregateste recapitularea eshatologica, traducand propria
Sa iubire fata de Tatal, in jertfe spirituale care constituie si realcatuieste mereu
Biserica, intr-o noutate neintrerupta incluzand cele ale lumii si restituindu-le
Imparatiei lui Dumnezeu, in Cuvantul lui Dumnezeu - Ratiunea Suprema, Logosul
Intrupat, in care se scufunda si se unifica ratiunile finite ale creatiei[24].

4. Euharistia Reintrupare tainica, prezenta si continuatoare a Logosului
Pentru invatatura ortodoxa Euharistia este o reintrupare tainica, totdeuna prezenta si
continua a Logosului- sustine Sf. Nicolae Cabasila. Ca urmare, in momentul in care
Hristos conduce sufletul spre Sfanta Masa si ii da sa manance propriul Sau Trup, il
transforma pe acesta, ii comunica personalitatea Sa afirma acelasi Sfant al
Bisericii; iar cand Mantuitorul se raspandeste in sufletul nostru si se uneste cu noi,
devenim asimilati Lui, ca o mica picatura de apa intr-un imens ocean de parfum.
Desigur, nu este vorba aici de o pierdere a persoanei proprii intr-o substanta
nedefinita; cuvintele de mai sus vor sa exprime doar unirea maxima care se
realizeaza intre Hristos si cei ce se unesc cu El in Euharistie. Aceasta Taina este
lumina pentru cei ce s-au curatit, curatie pentru cei care acum au de gand sa se spele
de pacate, putere care innaripeaza pe cei ce vor sa lupte impotriva patimilor. Este
imperios necesar sa primim acest Trup si Sange al lui Hristos spre mancare si
bautura pentru a birui pe cel rau si pacatul, deoarece numai Hristos a biruit in Trupul
Sau pacatul si l-a pironit pe lemn dupa cum zice Sf. Ap. Pavel. De aceea, din El
iradiaza si pentru noi aceasta putere daca-l primim cu vrednicie. Dar, aceasta
impartasire cu Hristos nu trebuie sa se faca o singura data; pentru ca datorita firii
noastre neconsolidate in bine, acesta cade din nou. De aceea, de cate ori avem parte
de caderi, tot de atatea ori trebuie sa realizam si ridicarile. In acest sens, Nicolae
Cabasila scria ca intrucat materia din noi este asa de stricacioasa, incat pecetea
Tainei nu poate ramane mult timp ca unii care avem aceasta comoara in vase de
lut (II Corinteni 4, 7) suntem datori sa alergam la acest medicament nu numai o
data, ci de mai multe ori. Caci e de lipsa ca Facatorul lumii sa ramana tot timpul in
416

lutul nostru, ca sa indrepteze chipul lui in noi, ori de cite ori da semne ca vrea sa
strice, ca sa ne intareasca iarasi constiinta atunci cand este sovaielnica si cand o
ameninta frica mortii[25]. Dumnezeiasca Euharistie este prin aceasta Taina
suprema a comuniunii intre Dumnezeu si om, sadind in el in dimensiunea eclesiala a
vietii chipul realitatilor viitoare si lucrand efectiv la sfintirea sa spre slava invierii
celei universale.
Referindu-ne, in cele ce urmeaza, la caracterul eclesiologic al Euharistiei care
asigura unitatea Bisericii, vom sublinia faptul ca impartasirea cu Hristos in Sfanta
Euharistie, pe langa aspectul prezentei Sale in noi, dupa cum a promis celor ce cred
in El (Ioan 6, 56), are si un aspect comunitar eclesial, fiind o incorporare desavarsita
in Trupul cel tainic al Domnului, Biserica fiind extensiunea Sa in umanitate, prin si
in care oamenii devin membre intime ale acestui Trup, pline de Hristos cel Inviat.
Astfel Hristos devine al nostru cu atat mai mult devenim ai Lui, ne facem ai Lui,
intr-o dialectica dinamica si articulata in realitatea dumnezeiasca. Euharistia fiind
savarsita in Biserica si de catre Biserica, avand asadar un profund caracter eclesial,
la randul ei constituie, formeaza Biserica, trupul comunitar sobornicesc al lui
Hristos din umanitate. Printr-o simultaneitate si o reciprotitate care tine de paradoxul
si sublimul inefabil al realitatii dumnezeiesti atotcuprinzatoare, Biserica face
Euharistia si Euharistia face Biserica[26]. Caci dupa cum spune acelasi Nicolae
Cabasila, Sfintele Taine sunt Trupul si Sangele Domnului, dar totodata hrana si
bautura cea adevarata a Bisericii lui Hristos. Iar prin impartasire nu Biserica le
preface pe ele, deoarece cele mai tari biruiesc. Precum fierul inrosit in foc ni se arata
aievea ca foc nu ca fier, deoarece insusirile fierului sunt absorbite cu totul de cele ale
focului, tot asa si cu Biserica lui Hristos; daca ar putea cineva sa o cuprinda cu
privirea n-ar vedea decat Insusi Trupul Domnului, prin aceea ca este unita cu El si ca
se impartaseste din Trupul Lui. Pentru acest motiv Sfantul Apostol Pavel scrie
corintenilor: Voi sunteti Trupul lui Hristos si fiecare in parte madulare ale Lui (I
Corinteni 12, 27). Iar daca l-a numit pe El cap si pe noi membre, aceasta nu a facut-o
pentru a exprima grija iubitoare a lui Hristos fata de noi si rolul Sau de educator
precum si supunerea noastra..., ci a voit sa arate ceea ce El spunea, anume ca,
credinciosii traiesc de acum prin acest Sange Sfant viata in Hristos, ca depind in
mod real de acest Cap si ca sunt imbracati cu acest Trup prea Sfant[27].
Prin Impartasanie, Fiul lui Dumnezeu Cel Intrupat, Rastignit, Inviat si Inaltat cu
Trupul la cer, intra in mod concret in cea mai stransa unitate cu fiecare om care
crede in adevarul Intruparii, Rastignirii si Inaltarii Lui cu Trupul la cer. Sangele lui
Hristos are puterea sa ne curateasca in mod real pentru ca in El nu se mai misca
pulsatiile spre pacat. De aceea i se atribuie Sangelui lui Hristos curatia, mai precis
puterea curatitoare. Hristos Insusi devine prin Euharistie viata noastra. Salasluindu-
se in noi cu intraga Sa Fiinta, mainile noastre devin maini ale lui Hristos, maini prin
care se implineste voia Lui; ochii nostri devin ochi ai lui Hristos prin care privim
417

toate cu iubirea si cu curatia Lui; urechile Lui, auzind prin ele cu atentia si cu curatia
Lui; mintea noatsra, mintea lui Hristos, sau mintea lui Hristos, mintea noastra (II
Corinteni 2, 16), gandind ca El cele bune; gura noastra, gura Lui, prin care se rostesc
cuvintele Lui[28].
Aceasta unificare personala cu Hristos si impreunare savarsita de Sfanta
Impartasanie, care formeaza si alcatuieste Biserica, Trupul tainic al Domnului,
unitate si comuniune soborniceasca, este subliniata in mod foarte accentuat de catre
Nicolae Cabasila care zice ca prin Impartasire, Hristos ramane in noi si noi in El:
Intru Mine si Eu intru ei (Ioan 6, 56). Iar daca Hristos ramane in noi, ce ne mai
lipseste sau de ce bunatati sa ne mai impartasim?... Daca Insusi Domnul Iisus
Hristos ne umple sufletul, strabatandu-ne toate adancurile si toate iesirile,
invaluindu-ne din toate partile, atunci ce-ar mai putea veni bun peste noi sau ce ni s-
ar mai putea dauga? El umple toata casa sufletului nostru. Si apoi, nu ne cuminecam
cu vreo bunatate a Lui si nici nu ne impartasim cu vreo raza sau cu vreo stralucire
din discul Soarelui dumnezeiesc, ci din insusi discul acesta (Sfanta Impartasanie),
asa incat Il avem locuind in noi, patrunzand pana in maduva si in madularele
noastre, ba chiar nu formam decat unul si acelasi Trup impreuna...[29].
Impartasirea noastra in Euharistie e impartasire de Hristos Cel jertfit si inviat. Prin
aceasta noi participam in mod real la jertfa si Invierea Lui, suntem atrasi in starea de
jertfa a Lui, pentru a ajunge si noi la Inviere, in jertfa implicandu-se si Invierea Lui,
sau Invierea Lui presupunand jertfa. Asa si noi, fiind in stare de jertfa contiunua, ca
renuntare sau jertfire a pacatelor, care sunt forme ale egoismului propriu, vom invia
si noi din puterea jertfei lui Hristos Cel inviat. Intreaga Biserica a lui Hristos -
Trupul Sau Tainic, beneficiaza sau se impartaseste de roadele mantuitoare ale jertfei
lui Hristos actualizata in Euharistie, si nu doar cei vii ci si cei trecuti la Domnul, in
vesnicie.

5. Domnul nostru Iisus Hristos Prezenta reala in Sfanta Euharistie
Prezenta reala a lui Hristos in Euharistie, nedespartit de Duhul este fundamentul
Bisericii, in care Hristos ca Persoana dumnezeiasca, una cu Tatal si cu Sfantul Duh,
aduna pe oameni in comuniunea Trupului Sau extins in lume Biserica
impartasindu-le viata dumnezeiasca - Trupul euharistic al lui Hristos in Biserica Sa.
De aceea, Euharistia este sacramentul care cu adevarat transforma o comunitate
umana in Biserica lui Dumnezeu si este criteriul ultim si baza structurii
eclesiale[30]. Ea face sa creasca permanent Trupul eclesial al lui Hristos, unind cu
Hristos intr-un mod tot mai intim si mai strans, cu fiecare impartasire pe toti care isi
predau viata lor lui Hristos pentru ca sa nu mai traiasca lor, ci in Hristos si cu
Hristos (Galateni 2, 20). Fiind incorporare desavarsita in Hristos, o koinonia
() plenara cu El in Duhul Sfant in Biserica Sa prin prefacere si impartasire;
Euharistia reprezinta o culme a tainelor, pentru ca in ea Biserica se desavarseste si
418

se manifesta si orice sacrament este in functie de Euharistie si se savarseste prin
puterea sa care este accea a Bisericii[31]. Ea este, asadar, o incununare a tainelor,
dar nedespartita de ele, nedespartita de Botez si Mirunegere, care o anticipeaza si pe
care le desavarseste si le pecetluieste prin unirea euharistica cu Hristos, mereu noua
si permanent activata in cresterea bisericeasca care conduce si inainteaza spre
Parusie si Inviere pe de o parte precum si spre desavarsirea, sfintirea si mantuirea
fiecarei persoane umane, pe de alta parte. Daca Sfanta Taina a Botezului constituie
inceputul incorporarii credinciosului in Hristos, iar Sfanta Taina a Mirungerii
reprezinta o accentuare si o amplificare a acesteia, Sfanta Euharistie realizeaza
deplina comuniune cu Hristos, incorporarea desavarsita a credinciosilor in El,
facandu-l pe membru deplin al Trupului Sau si realizand unitatea tuturor crestinilor
in Hristos si intreolalta[32].
O semnificatie deosebita o prezinta, in raport cu Sfanta Impartasanie, ca dealtfel si
cu toate celelalte Sfinte Taine ce isi au temei in Preotia cea eterna a lui Hristos care
transmite aceasta puetere organelor vazute, preotilor care sunt slujitorii Bisericii,
prin care lucreaza efectiv El Insusi, dar in mod nevazut, pentru ca acestia in calitate
de slujitori si iconomi ai Tainelor (I Corinteni 4, 1), sa lucreze in Biserica,
impartasind in forme sensibile Harul nevazut spre mantuirea oamenilor. Nu exista si
nu poate exista Euharistie si nici o Taina fara preotie sacramentala[33], care este
altoita in arhieria vesnica si de maxima eficienta a lui Hristos. Euharistia, ca orice
Taina, are carcater sacerdotal, preotesc. Actiunea euharistica ca factor esential al
Bisericii in care e data plenitudinea Trupului eclesial al lui Hristos semnifica cum ca
orice reuniune euharistica locala care are episcop in frunte, poseda toata plenitudinea
Bisericii lui Dumnezeu, in Hristos, in unitate cu Biserica cea una, cu Biserica
ecumenica si apostolica, actualizand, astfel, misterul Bisericii universale in Biserica
locala.
Trebuie retinut faptul ca Euharistia nu este ceva care in mod automat, printr-o putere
intriseca ei, produce imediat, instantaneu, comuniunea cu Hristos, ci ea este prezenta
personala a lui Hristos, in gradul cel mai inalt, a Arhiereului suprem si vesnic care se
afla neincetat in starea de jertfa in fata Tatalui. Ea este expresia preotiei eterne a lui
Hristos care se daruieste in chip euharistic, unindu-se cu credinciosii si dand
posibilitate, in acest mod, Bisericii ca Trupul Sau extins in umanitate, sa faca prin
preotia ei mereu actuala prezenta personala a lui Hristos prin invocarea si prin
rugaciunea ei in Biserica. De aceea, pentru credinciosul ortodox primul principiu
sacramental, cel de care trebuie sa se tina cont inainte de toate, este autoritatea
preotului si mai precis apartenenta sa la Biserica[34].
De aceea, Dumnezeiasca Euharistie nu trebuie si nu poate fi disociata, separata
de celelalte Taine ale Bisericii, unirea cu Mantuitorul nostru Iisus Hristos in Potirul
euharistic fiind o incununare si o pecetluire a unirii cu El inceputa prin Botez si
sporita prin Mirungere, toate in Biserica prin preotia sacramentala, toate avand la
419

baza unitatea credintei in Hristos; caci Biserica este nu doar o comunitate
euharistica, ci si una sacramentala, fiindca Euharistia nu poate fi despartita de Botez
care este Taina incorporarii si a infierii in Hristos Domnul, precum nici de
Mirungere sau de Preotia sacramentala. Prin toate acestea si aflandu-se in unitatea
lor interna, organica, oamenii se nasc in Hristos prin Botez, cresc in comuniunea cu
El prin Mirungere, realizand unirea desavarsita in Euharistie. Sfantul Ignatie
Teoforul, scotand in evidenta aceste lucruri cu toata convingerea, spune: Cautati,
asadar sa participati la o singura Euharistie, pentru ca unul este Trupul Domnului
nostru Iisus Hristos si unul este potirul spre unirea cu Sangele Lui, unul este
jertfelnicul, dupa cum unul este episcopul impreuna cu preotii si cu diaconii[35].
Episcopatul este cel prin care puterea invatatoreasca si prin cea harica care se afla
Taine, sustine unitatea de credinta a Bisericii care se marturiseste prin primirea
Sfintelor Taine de catre credinciosi. Unitatea de credinta premerge oarecum starea si
unitatea sacramentala, logic si cronologic, pentru ca dupa aceea sa fie reciproce si
simultanne.
Credinta Bisericii se ancoreaza adanc in sacramentul originar, in Hristos ca
realitate plenara, care incorporeaza in Trupul Sau tainic, intr-o unire ascendenta, pe
membrele Sale care se impartasesc din relatia de iubire si comuniune cu El prin
Tainele Bisericii in gradul suprem prin Sfanta Euharistie, prin care se imprima in noi
starea totala daruire a lui Hristos Tatalui, pentru noi si impreuna cu noi,
constituindu-ne in Biserica. Euharistia are, astfel un profund caracter eclesiologic,
temelia acestora fiind adevarul credintei. Nu se poate concepe. Nu se poate concepe
unitatea credintei in Hristos, fara unitatea adevarului despre Hristos[36]. Prin
credinta, crestinul participa real si tot mai profund la Biserica si la toate care au loc
si se savarsesc in Biserica in calitatea ei de comunitate de credinta, sfintita si
sfintitoare a oamenilor cu Dumnezeu. Toate adevarurile credintei noastre, toate
adevarurile dumnezeiesti sunt legate de credinta, caci prin ea le primim si prin ea
crestem in fiinta noastra induhovnicindu-ne tot mai mult, caci ea este darul nostru,
jertfa fiintei noastre catre Dumnezeu. De aceea, Euharistia este Taina unitatii celei
mai inalte, pentru ca ea implica gradul cel mai inalt al credintei si al unitatii de
credinta, atat inainte de impartasirea de Hristos cel euharistic cat si dupa aceea si, nu
in ultimul rand, dupa impartasirea de El intr-o crestere permanenta a noastra in El si
a Lui in noi. Adevarul nu poate fi decat unul singur si nu se poate contrazice pe sine.
De aceea, trebuie ca adevarul euharistic continut in Revelatie sa fie la randul sau
unul singur si al unei singure Biserici adevarate. Numai in acest context se poate
vorbi de Sfanta Euharistie ca plenitudine a Bisericii, inteleasa ca fiind unitatea
desavarsita a credinciosilor cu Hristos si intre ei. Daca ne facem una cu Hristos prin
Har in Biserica, traind in mod tainic viata, moartea si invierea Sa (II Corinteni 4, 10-
14), extindem in umanitate viata de iubire a lui Hristos si ne integram total ei, intr-o
unitate deplina, realizata in Euharistie, insa mereu actualizata si sporita cu fiecare
impartasire cu Trupul si Sangele Domnului. Aceasta este o participare tot mai
420

profunda la Hristos in Sfantul Duh care scoate fiinta noastra din dimensiunea
existentei pamantesti si muritoare proiectand-o spre invierea si viata vesnica.

6. Euharistia Unitatea suprema realizata cu Domnul nostru Iisus Hristos si
prin Hristos
Viata fiind unire cu izvorul vietii, cu Dumnezeu, Euharistia este unitatea
suprema realizata cu Hristos si prin Hristos in Trupul Sau comunitar sobornicesc,
in care pulseaza viata dumnezeiasca a Duhului la care este atrasa intr-o ordine care
incepe cu Botezul, continua cu Mirungerea si se desavarsete cu Euharistia,
bineinteles nefiind ignorate nici celelalte Sfinte Taine fiecare cu locul si cu
importanta ei; intreaga omenire fiind chemata de Dumnezeu sa raspunda iubirii Sale.
Find unitate cu Hristos, in calitate de Cap al Bisericii Trupul Sau Euharistia
realizeaza si unitatea membrelor acestui Trup, fiind astfel Taina a unitatii Bisericii
prin excelenta, reprezentata simbolic prin elementele euharistice asezate pe Sfantul
Disc, care prin prefacerea Sfantului Agnet si prin impartasirea membrilor Bisericii
realizeaza in mod real aceasta unire, cei care se impartasesc devenind adevarate
madulare ale Trupului lui Hristos in comuniunea iubirii unificatoare. Euharistia este
laboratorul care transforma comunitatea credinciosilor in Biserica si prin aceasta
asigura unitatea lor[37] si de aceea ori de cate ori este savarsita, unitatea lui Hristos
cu poporul Sau, cu credinciosii Sai si prin aceasta unitatea credinciosilor intre ei
insisi este adusa la cea mai deplina manifestare a ei, intr-o dinamica continua si
mereu noua a intalnirii lor cu Hristos si a cresterii in El.
Biserica este, dupa Nicolae Cabasila, acea comunitate de persoane unite intre
ele, care poarta pecetea lui Hristos si carora li se comunica viata de comuniune si
iubire a lui Dumnezeu prin Iisus Hristos in Duhul Sfant. Ea este extensiunea lui
Hristos Insusi in ele, prin puterea Lui comunicata prin Sfintele Taine si in special
prin Euharistie. Biserica are, deci, acea putere de a extinde pe Hristos mai departe in
oameni, incorporandu-i pe acestia in El, sau adancind tot mai mult relatia Lui cu ei.
Daca aceasta lucrare se poate realiza tot din puterea sau din Duhul lui Hristos
prezent in ea. Asadar, pe de o parte ea il are pe Hristos si pe Duhul lui Hristos in ea,
pe de alta parte il cheama mereu prin epicleza ei. Duhul lui Hristos care a intemeiat
Biserica si salasluieste in ea, mentinand-o ca pe un sacrament in totalitatea ei, o face
datorita acestei calitati ca fiind sursa a actelor sacramentale dar si rezultat mereu
innoit al lor, ceea ce pune in evidenta faptul ca Biserica, avand in ea pe Hristos din
care iradiaza permanent Duhul, continua sa primeasca pe Duhul, sa fie imbogatita,
innoita si improspatata de El prin Taine.
Asadar, Duhul lui Hristos vine prin slujirea savarsita de Biserica pe baza
legaturii pe care El o are cu Biserica, fiind deci intr-un anumit grad in Biserica si
venind nu numai prin ea, ci si din ea, peste cei pe care ea ii prezinta Lui, prin
421

persoanele anume alese de El pentru aceasta si carora le-a si dat puterea pentru
aceasta lucrare. Avand aceasta legatura intima cu Domnul ei, Biserica Il imita sau Il
prelungeste pe Acesta in toata lucrarea ei, facand cele ce la-a facut Domnul, inainte
de a exista ea ca o comunitate concreta a oamenilor uniti cu Dumnezeu prin Hristos,
prin Duhul Sfant; Biserica, imitand pe Domnul, aduce jertfa nu numai pentru a cere
ci si pentru a multumi, ceea ce se vede din multe locuri, dar mai ales din rugaciunea
in care se exprima oarecum scopul sfintei slujbe[38]. Ea facea aceasta, prin ierarhia
sa din doua motive: indemnata fiind de porunca Mantuitorului care a zis ca aceasta
sa o faceti intru pomenirea Mea, si in al doilea rand, aducandu-si aminte de toate
actele mantuitoare, soteriologice ale lui Hristos savarsite pentru ea. Deci, in tot ceea
ce face Biserica, savarseste ceea ce a facut El pentru noi. Tocmai prin aceasta se
realizeaza deplina comuniune a oamenilor cu Hristos, ca madulare ale Trupului Sau
si unitatea tuturor crestinilor in Hristos si intreolalta, prin Euharistie. Deci Biserica
este nu numai o comuniune euharistica, ci o larga comuniune sacramentala, data
fiind legatura tuturor celorlalte Taine cu starea de jertfa si Inviere a lui Hristos[39].
Tainele apartin Bisericii, ca acte ale Capului ei Iisus Hristos prin ea. Caci Capul
nu este singur, ci impreuna cu Trupul. El nu lucraza nimic singur, ci impreuna cu
Trupul Sau Biserica, si tot ce face El se face prin Duhul Sau si se raporteaza la
Trupul Sau Biserica. Fiind savarsite de Hristos prin Duhul Sau lucrator in ea,
Tainele sunt ale Bisericii.[40]
Unirea se realizeaza intre Hristos si persoanele umane care se impartasesc de
El, nu se reduce la o simpla legatura simbolica sau metaforica, ci este o incorporare
reala, fizica, substantiala a fiecaarui credincios in parte si a tuturor laolalta, adica a
comunitatii intregi sau a Bisericii in Trupul lui Hristos. Acesta este Capul sau inima
Trupului Sau tainic, adica al Bisericii, iar noi suntem madularele vii ale acestui trup,
tragandu-ne seva de viata din Insusi Capul Hristos[41]. Prin Biserica se realizeaza
nu numai o unire desavarsita a oamenilor cu Hristos, ca membre ale Trupului Sau
tainic, mistic, ci si intre aceste madulare, facandu-ne sa gandim la fel unii pentru
altii, dupa cum se exprima Sf. Ap. Pavel. In Biserica, insa, nu toti au aceleasi daruri
de la Hristos si aceeasi puetere. Hristos a ales in Biserica pe unii a fi iconomi ai
Tainelor lui Dumnezu (I Corinteni 4, 1). Nicolae Cabasila vorbeste despre acestia
ca despre niste organe speciale, cu functii deosebite in Biserica, prin care lucreaza
Insusi Hristos. Preotul in Biserica se roaga ca Dumnezeu care a primit darurile
noastre, sa trimita in schimb Harul Sau, atat celor vii cat si celor adormiti. Preotul
multumeste pentru sfinti, pentru ca printr-insii Biserica si-a ajuns telul ei, vazandu-si
implinita rugaciunea pentru dobandirea imparatiei cerurilor. Insa prin sfinti
intelegem nu numai pe cei desavarsiti in virtute, ci pe toti cati se straduiesc spre
desavarsire, chiar daca nu au ajuns inca la ea. Biserica este numita sfanta din pricina
Sfantului (Iisus) la care membrii ei participa si din al carui Trup si Sange se
impartasesc. Caci ei sunt madulare ale acestui Trup, carne din carnea Lui si oase din
oasele Lui[42].
422

El Insusi actualizeaza relatiile Sale, sau se ofera pe Sine Insusi prin Taine, in
care este intrupata Biserica, dar nu in chip simbolic ci ca madularele in inima, ca
ramurile in radacina plantei, sau, cum spune Mantuitorul, ca mladita in vita (Ioan
15, 15). Adica, nu este vorba numai de comunitate de nume, sau de o simpla
asemanare intre ele, ci chiar de identitatea de fapt. De aceea spune si Sf. Ap. Pavel
ca voi sunteti Trupul lui Hristos si fiecare madulare in parte (I Corinteni 12, 27).
Pentru Nicolae Cabasila moastele sunt ca Biserica cea adevarata si altarul cel
adevarat, iar zidirea nu e decat o imitare. De altfel, nimic nu-i mai inrudit cu lucrarea
sfanta a Tainelor lui Hristos, decat mucenicii, caci numai ei seamana cu Hristos si la
trup si la suflet si la felul mortii si intru toate. Caci inca de pe cand erau morti,
Hristos era in madularele lor, iar dupa moarte la fel nu le paraseste osemintele, ca
ramane unit cu sufletele lor... Asa ca, daca Hristos intr-adevar, se poate vedea si
pipai in lumea aceasta in carne si in oase, apoi aceasta se poate in sfintele
moaste[43]. Sfintii, intr-adevar, si-au intiparit in fiinta lor chipul Persoanei plina de
delicatete, de iubire, de suprema comunicabilitate a lui Hristos. Ei L-au primit in
fiinta lor in Euharistie si apoi au trait toata viata lor in El si cu El. Astfel, trasaturile
esentiale ale chipului lui Hristos s-au imprimat in ei si n-au trait lorusi, ci Hristos a
trait in ei (Galateni 2, 20).

7. Euharistia Sacramentul ce transforma comunitatea umana si valoarea ei
dogmatica in viata spirituala a Bisericii
Asa stand lucrurile, Euharistia este sacramentul care cu adevarat transforma o
comunitate umana care se daruieste lui Hristos in jertfa iubirii in Biserica lui
Dumnezeu care este patrunsa si cuprinsa de iubirea dumnezeiasca si, totodata, este
ridicata spre inaltimea acesteia in invocarea ei catre Dumnezeu pentru prefacerea
painii si a vinului, invocare care este in acelasi timp si o chemare la unitate[44], a
tuturor credinciosilor. Constiinta unitatii eclesiale, realizate in si prin comuniunea
euharistica, este o coordonata esentiala a gandirii si a vietii Bisericii. Painea si vinul,
ca rezultat al activitatii umane de transformare si valorificare a elementelor din
creatie, primesc o semnificatie si mai profunda in Euharistie, aceea a unitatii tuturor
in Hristos Domnul. Sfantul Apostol Pavel exprima cel dintai realitatea unirii
euharistice cu Hristos si intre credinciosi: Caci o paine, un trup suntem cei multi,
caci toti ne impartasim dintr-o paine (I Corinteni 10, 17). In Invatatura celor
Doisprezece Apostoli este invocata puterea divina pentru ca dupa cum aceasta
paine franta era imprastiata pe munti si fiind adunata a ajuns una, tot asa sa se adune
Biserica Ta de la marginile lumii in Imparatia Ta[45]. La randul sau, Sfantul Ioan
Hristostom, patrunzand in structura euharistica, zice: Caci ce este painea? Trupul
lui Hristos. Ce vor fi deci cei care se impartasesc? Trupul lui Hristos, nu multe
trupuri, ci un singur trup[46]. Numai in impartasirea de Hristos cel jertfit, mort si
inviat, prin aceasta Duhul fiind plenar in umanitatea lui Hristos si prin ea facandu-ne
423

si pe noi partasi la viata divina, suntem membre ale Bisericii in sensul deplin caci
Hristos este in noi si noi in Hristos, in mod reciproc, Euharistia perfectand unitatea
sacramentala cu Domnul, devenid astfel concorporali si consanguini Lui. Daca
Hristos a primit in Sine Trup si Sange lipsite de orice intinaciune si Cel ce fiind prin
fire dintru inceput Dumnezeu a indumnezeit insasi firea omeneasca, pe care a luat-o
si, in sfarsit, in acest trup omenesc Fiul lui Dumnezeu a murit si a inviat, asa incat
cel ce doreste, dupa unirea cu Hristos, va trebui sa se impartaseasca din Trupul Lui,
sa guste din dumnezeirea Lui si sa-si lege viata sa de moartea si invierea
Domnului... De aceea, mancam hrana preasfanta a Impartasaniei si ne adapam din
dumnezeiescul potir, pentru ca sa ne cuminecam cu Insusi Trupul si Sangele pe care
Hristos si le-a luat asupra Sa inca din pantecele Fecioarei Maria Nascatoarea de
Dumnezeu. Astfel incat, la drept vorbind, noi ne facem una cu Cel ce S-a intrupat si
S-a indumnezeit, cu Cel ce a murit si a inviat pentru noi[47].
Euharistia este in relatie intima si organica cu adevarul dogmatic, in viata
spirituala si sacramentala a Bisericii, intr-o unitate insurmontabila si indisolobila.
Sfanta Taina a Euharistiei este una dupa cum Biserica cea adevarata este una, ea
implinind comuniunea membrilor Bisericii celei adevarate cu Hristos si intre ei
insisi. Nu poate fi unitate, comuniune euharistica, care este pecetea unitatii
realizate, dar este si factorul unitatii de realizat[48], si aceasta fiindca desavarsirea
in Hristos si progresul spiritual sau urcusul duhovnicesc sunt nelimitate si mereu
deschise spre o treapta mai inalta, adecvate infinitatii divine, fara unitatea
dogmatica, canonica, morala, liturgica si sacramentala, in Traditia Bisericii, care este
relatia ei vie cu apostolicitatea si ecumenicitatea patristica, peste care unele grupuri
crestine ar vrea sa se treaca in mod tendentios, relativizand si distrugand tezaurul
sfant al Bisericii, pentru o falsa si paruta sau inselatoare unitate euharistica, realizata
prin intercomuniune[49]. Comunitatea este inchegata eclesiologic prin
Euharistie[50], dar Biserica nu este numai un rezultat al Euharistiei, al
sacramentelor, ci si o conditie a lor[51], ele fiind articulate in Hristos, prezent in
Biserica prin Duhul Sfant, ca fiind ultimul criteriu al adevarului caci, dupa Sfantul
Irineu unde este Biserica este Duhul lui Dumnezeu si unde este Duhul lui
Dumnezeu acolo este Biserica si tot Harul. Iar Duhul este adevarul[52]. Cum poate
Euharistia sa faca Biserica si sa realizeze unitatea ei acolo unde s-a alterat adevarul
care este din Duhul Sfant? Euharistia nu efectueaza instantaneu si prin ea insasi o
unire, care, bineinteles, nu poate fi decat una iluzorie si amagitoare, magica si nu
reala, intre comunitatile care s-au abatut de la devarul care este din Duhul Sfant,
Duhul Sfant fiind Cel care creeaza si pecetluieste unitatea organica si vitala, profund
interioara si sacramentala. Fiind o prelungire in timp si spatiu a lui Hristos in Duhul
Sfant Sfanta Biserica a lui Dumnezeu se va arata facand acelasi lucru pentru noi ca
Dumnezeu, in calitate de icoana a arhetipului..., ca una care implineste aceeasi
lucrare de unire intre credinciosi ca si Dumnezeu, chiar daca cei unificati in ea prin
424

credinta sunt diferiti dupa insusiri si provin din diferite locuri si cu diferite
moravuri[53]
Unirea, comuniunea implinita prin Euharistie cu Hristos, corespunde unitatii
Fiului cu Tatal si este o manifestare a iubirii Tatalui fata de lume, prin trimiterea
Fiului Sau. De aceea, Euharistia este puterea si legatura unitatii Bisericii, care isi are
inceput aici pe pamant si se desavarseste in eshatologie. Este exclusa
intercomuniunea, ca o solutie de compromis si total artificiala[54] si care reduce
esenta Bisericii la o solidaritate si fratietate pur umana, dar de nuanta crestina
lipsindu-o de caracterul ei ontologic, teandric, de unirea spirituala cu Hristos,
mantuitoare si indumnezeitoare, de koinonia () aceasta unitate specifica
realizata in Euharistie si care este prin excelenta un dar al Sfantului Duh[55].
Intercomuniunea este o practica grsita, o deviere de la devarul credintei, al Bisericii
celei adevarate, de la Tainele ei prin care se impartaseste Harul Sfantului Duh, fara
nici o baza si de aceea se cere a fi respinsa din principiu si refuzata de la bun
inceput.
Comuniunea cu Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos in Duhul Sfant
este si o comuniune tot mai deplina a credinciosilor intre ei, toti intalnindu-se in
Trupul comunitar sobornicesc al lui Hristos si deschizandu-se prin subtierea
opacitatii intr-o transparenta tot mai mare, iubirii coplesitoare, sadite in fiecare si in
Biserica de harul dumnzeiesc care salasluieste in suflete, conducand membrele
Eclesiei intr-o structura unitara si armonioasa de un dinamism ascendent, intr-o
crestere continua in Hristos si cu Hristos. De aceea, Euharistia este inima Bisericii,
centrul ei, umanitatea si cosmosul intreg, anticipare a starii eshatologice pe temeiul
umanitatii indumnezeite a lui Hristos, izvor al energiilor in atragerea acestuia din
urma in centrul de existenta si lumina al lui Dumnezeu.
Asadar, conditionarea Bisericii de Euharistie se tine in cummpana cu
conditionarea Euharistiei de Biserica. Numai ca raspuns la Epicleza Bisericii,
coboara Sfantul Duh care preface Trupul si Sangele Domnului, cu scopul de a hrani
Biserica. Duhul Sfant preface Agnetul oferit de comunitate in Trupul lui Hristos, dar
totodata strange si preface si comunitatea insasi, reprezentata prin Agnet, intr-un
mod reinnoit, in Trupul lui Hristos[56].
Cu toate ca Biserica nu se identifica cu Euharistia, nu sunt totusi doua realitati
diferite, din care una Euharistia ce are in sine chipul Bisericii dupa care ea se
uneste cu Trupul eclesial, se modeleaza, se altoieste caci Euharistia semnifica
Biserica sau o are imprimata in ea, pentru ca este Biserica in potenta sau pentru ca
Biserica nu e decat Euharistia sau Trupul si Sangele extinse in credinciosi[57]. Deci
intre Euharistie si Biserica exista o legatura organica, ele se conditioneaza in mod
reciproc dupa cum sustine si Nicolae Cabasila. Euharistia este a Bisericii, savarsita
in Biserica, de catre Biserica si pentru Biserica si in acelasi timp, Euharistia extinde
425

permanent Biserica, Trupul lui Hristos, prin trupul sacramental al Lui, pe care ea il
comunica neincetat Bisericii si fiecarui membru in parte al ei.
Daca vom vorbi, in continuare la impartasirea cu Hristos Euharistic ca
mijloc si scop al mantuirii omului vom constata ca impartasirea cu Trupul si Sangele
lui Hristos care duce la o incorporare perfecta in Trupul Sau tainic ca prelungire in
Duh a Intruparii, cuprinde jertfa noastra de daruire in iubire, in jertfa lui Hristos
catre Tatal pentru noi si impreuna cu noi ajungand, astfel la comuninea, la unirea
mantuitoare cu Hristos cel mort si inviat, prin care noi murim tainic si spiritual intr-o
continua si tot mai intensa predare si daruire a noastra lui Dumnzeu, care este in
acelasi timp un inceput al invierii tainice si spirituale care creste continuu in fiinta
noastra launtrica, prefigurand chipul vietii viitoare, de dupa Inviere. Euharistia este
Sacramentul unitatii si momentul adevarului[58], caci uniti cel mai intim cu Hristos
vedem lumea si ratiunile ei cuprinse in lumina Ratiunii vesnice Iisus Hristos spre
Care converg toate intr-o continua absorbire in El[59], transfiguratoare si sfintitoare
stabilindu-si propria lor consistenta fiintiala in existenta si viata cea adevarata din
Dumnezeu. Unirea cu Hristos este efect si incununare a jertfei de sine, in iubirea
care neincetat se depaseste pe sine, este relatia de intimitate a fapturii cu Dumnezeu
spre viata de curatie si comuniune[60], prin care omul se reface, se restaureaza
fiintial[61]. Insasi pregatirea deosebita cu care credinciosul intampina Sfanta
Impartasanie (anticipata fiind de taina marturisirii pacatelor, a Spovedaniei sau a
Pocaintei), este un temei si o decizie pentru innoirea si sfintirea vietii, pentru
cresterea in Hristos Calea, Adevarul si Viata (Ioan 14, 6), al Carui Trup este
adevarata hrana si al Carui Sange este adevarata bautura (Ioan 6, 55), de care
depinde insasi viata noastra (Ioan 6, 53).

8. Euharistia Darul lui Iisus Hristos care transforma viata credinciosilor
Viata credinciosilor este astfel o viata euharistica, o viata latreutica, de lauda si
premarire a Creatorului, de multumire pentru binefacerile sale, o viata de jertfire
spirituala in iubire catre Dumnezeu prin Hristos in Duhul Sfant, fiind totodata si o
imprimare in ei a energiei dumnezeiesti mantuitoare si indumnezeitoare, mai mult a
Trupului si Sangelui lui Hristos Inviat, izvorul Harului, prin care corporalitatea
noastra, intreaga noastra fiinta se adapteaza si se sensibilizeaza, spre invierea
personala al carei germene il constiuie painea si vinul transformate in umanitatea
biruitoare a Cuvantului lui Dumnezeu. Motivul pentru care Euharistia intipareste in
noi starea de inviere cu care vom depasi moartea, este unirea deplina cu Hristos
Dumnezeu Care in Trupul Sau unit cu Logosul Tatalui a invins moartea pentru noi
toti. Aceasta inseamna zice Sfantul Maxim Marturisitorul, ca cine a ajuns la
unirea deplina cu Persoana lui Hristos sau cu adevarul in Euharistie, nu mai coboara
la virtutile care sunt numai pregatire spre aceasta intalnire, numai efort in vederea
iubirii, si nu odihna adevarata in ea. Nici moartea, nici viata, cu posibilitatile pe care
426

le da pentru virtuti nu-l mai despart de Hristos pe cel s-a intalnit cu El, ci e in stare
sa primeasca si moartea pentru El, stiind ca ramanand cu El va trece prin moartea cu
El, la invierea cu El[62].
Asadar, Euharistia Taina patimii Domnului si a mantuirii noastre[63] este
garantia plenitudinii ontologice a omului, care isi are inceput in conditiile vietii
actuale si va culmina cu invierea fiecaruia dintre noi pentru ca painea pe care o
frangem este leacul nemuririi si doctorie pentru a nu muri, ci a trai vesnic in Iisus
Hristos dupa cum spune Sfantul Ignatie al Anrtiohiei[64].
Sfanta Euharistie se prezinta in adevarul sau cel mai profund ca un reflex al
unei lumi create in Hristos care o recapituleaza in Sine integral, proiectand-o
originar si ontologic spre El, pentru unirea cu El , unire in care fiecare parte isi
pastraza identiatea distincta pentru eternitate. In acest proces omul se desavarseste si
se sfinteste printr-o tot mai intensa relatie cu Dumnezeu, in Hristos, Care ca singura
jertfa adusa a condus la desavarsire pe cei care se sfintesc, (Evrei, 11, 15)[65].
Dandu-se pe Sine in calitate de singur Trup viu si vivificator, centru al comuniunii,
sudandu-ne intr-un singur trup, implicati in viata Lui si El implicandu-se in viata
noastra, Hristos ne face sa ne imbracam in omul cel nou care este El Insusi, in
Biserica Sa, plinirea Celui care plineste toate in toti (Efeseni 1, 23), si care putem
si trebuie sa devenim si noi pentru strabaterea fiintei noastre de lumina Sa spre
mantuire. Viata reala este, din aceasta pricina, o viata euharistica, viata care este
restaurata prin Hristos[66] prin care este desfiintata prapastia de netrecut dintre om
si Dumnezeu, intre ei instaurandu-se un dialog al iubirii care constituie fundamentul
cel intim si mai profund al intregii existente, sensul ei cel mai inalt. Lumea subzista,
in acest fel, prin Euharistie anamneza a evenimentului istoric al Golgotei si
manifestare sacramentala a acestuia[67]; in jertfa continua dar nesangeroasa adusa
Tatalui, intr-un etern prezent care instituie si da valoare maxima oricarui moment
istoric si lumii in general atrasa tainic si coplesita de viata dumnezeiasca. Prin
Euharistie ajungem la statura barbatului desavarsit(Efeseni 4, 13)[68], a omului in
care salasluieste Hristos prin Duhul, prezenta plenara a Harului care decurge
ontologic din natura umana a lui Hristos deplin pnevmatizata prin care toti cei care
participa la iubirea Sa, impartasindu-se de Trupul Sau cel Sfant, sunt la randul lor
induhovniciti si hristifacati[69], participand si dovedind o structura unitara a lumii,
voita si randuita de Dumnezeu care voieste ca toti sa se mantuiasca si la cunostinta
adevarului sa vina (I Timotei 2, 4) reiesind de aici caracterul soteriologic si
pnevmatic al Euharistiei.
Omul este creat de Dumnezeu pentru a se bucura de viata comuniunii cu El,
parasind sinele sau egoist si ingust, deschizandu-se tot mai mult iubirii de
Dumnezeu si de aproapele, care il ridica la lumina si viata autentica. Impartasirea de
Hristos euharistic este expresia culminanta a acestei relatii mantuitoare. In acest
context Sfantul Irineu afirma ca potirul si painea cand primesc Cuvantul lui
427

Dumnezeu si devin Euharistie, adica Sangele si Trupul lui Hristos..., sunt membre
ale Trupului Lui din carnea Lui si din oasele Lui[70].
Impartasirea cu Trupul lui Hristos cel mort si inviat, inaltat de-a dreapta
Tatalui in slava si deplin spiritualizat, face ca fiinta noastra sa devina tot mai
receptiva fata de adevarul dumnezeiesc, crescand in cunoasterea lui Dumnezeu, a
ratiuniior lumii vazute tot mai mult in Duh, in iubire. Trupul si sangele inviat si
indumnezeit devin temei si putere a indumnezeirii noastre, hrana pentru viata de
veci, anticipare a Invierii si a vietii plenar traite in imparatia lui Dumnezeu (Luca 22,
18), unde comuniunea Dumnezeu om va fi direct deplina (I Corinteni 13, 12).
Sfantul Irineu spune, referitor la acest aspect: Cum pot sa spuna ca trupul (carnea)
va merge la coruptie si nu are parte de viata atunci cand el este nutrit cu Trupul si
Sangele Domnului... Pentru noi, modul nostru de a vedea realitatea spirituala,
euharistica, consta in faptul ca, dupa cum painea care vine din pamant dupa ce a
primit invocarea lui Dumnezeu nu mai este paine obisnuita ci Euharistie, constituita
din doua lucruri, unul pamantesc si celalalt ceresc, tot asa trupurile noastre care
participa la Euharistie nu mai sunt stricacioase, pentru ca au speranta invierii[71].
Impartasirea cu Hristos in Euharistie este mantuirea noastra. Este mantuirea
noastra fiindca este hrana noastra sfanta care ne innoieste fiinta prin salasluirea in ea
a Cuvantului vietii Cel Inviat sezand de-a dreapta Tatalui intru slava si oferindu-ni-
Se cu fiecare savarsire a Euharistiei, cu fiecare invitatie spre a manca Trupul Sau si
pentru a bea Sangele Sau (Matei 26, 26-28), si de care Il primim atunci cand ne
impartasim cu El, spre iertarea pacatelor, spre intarirea fiintei noastre si spre viata de
veci.
Astfel, painea si vinul afierosite, sfintite Sfanta Impartasanie prefigureaza
noua creatie care continua sa faca parte si care incepe in aceasta lume si cu aceasta
lume veche, transbordata in Imparatia lui Dumnezeu inca de aici si de acum; care
pregusta din viata veacului ce va veni, din noua stare antropologica si cosmica
coplesita si unificata in Hristos si deplin pnevmatizata[72] .
Imbratisand factorii esentiali ai existentei, Dumnezeu si om in dimensiunile
eclesiologica si cosmologica, pentru ca Dumnezeu sa fie totul in toate (I Corinteni
15, 28) iar omul sa devina deplin umanizat prin indumnezeirea Sa, Euharistia
reprezinta anticiparea scaramentala in ordinea istoriei, a identitatii radicale a lumii
in ordinea Invierii. Euharistia face sa apara pentru credinta in semne ceea ce ramane
inca ascuns pentru experienta umana in istorie, ea actualizand simbolic si deci partial
si tainic continutul ultim al invierii, adica faptul ca lumea este facuta pentru a deveni
ea insasi, in mod real, Trupul lui Hristos[73].
Enuntand, in cele din urma, cateva concluzii, vom afirma si sublinia ca viata in
Iisus Hristos o dobandim prin Sfintele Taine, care isi au baza in Taina originara sau
Taina Tainelor care este Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos; dar
428

recunoastem cu totii, ca cea mai plina de mister dintre toate Tainele este Dumnezeu
Omul, Iisus Hristos si dupa El este Euharistia si Biserica. Prin Botez, Mirungere si
Euharistie ne incorporeaza in Sine in Trupul Sau tainic Biserica, ne ridica la
comuniunea cu Sine asezandu-ne in intimitatea Sa, daruindu-ne infinita si
nemarginita Sa bogatie duhovniceasca prin care putem sa crestem neincetat pana la
masura barbatului desavarsit, a varstei deplinatatii lui Iisus Hristos (Efeseni 4, 13).
In fiecare Taina, Iisus Hristos ni se daruieste cu o lucrare a Sa, in Euharistie,
insa, ni se daruieste cu Insusi Trupul si Sangele Sau, deplin penetrate de Dhul Lui si
prin care ne spiritualizeaza si pe noi, avand acordul vointei noastre libere. Euharistia
este Taina care L extinde pe Hristos in noi, sau prin care suntem noi asimilati la
umanitatea Sa preamarita prin Inviere si Inaltare. Aceasta extindere a lui Hristoos in
noi constituie Biserica o comunitate de persoane unite intre ele prin acelasi Trup si
Sange al lui Hristos, pline de Duhul Sfant. Biserica care este astfel constituita ca o
comunitate concreta, vizibila, a oamenilor cu Dumnezeu prin Hristos in Duhul Sfant,
are la randul ei puterea sacramentala de a-L extinde mai departe pe Hristos in alti
oameni, prin organele alese si sfintite de Hristos Insusi in ea si pentru ea, prin Duhul
Lui cel Sfant, adaugand Trupului Sau noi madulare. De asemenea, puterea
sacramentala, sfintita si sfintitoare a Bisericii izvoraste tot prin puterea lui Hristos
Cel salasluit in ea prin Duhul Sfant. Euharistia si Biserica sunt doua realitati
nedespartite, intr-o continua si indisolubila legatura, una implicand-o pe cealalta,
una fiind conditie a celeilalte, iar in amandoua este prezent Acelasi Hristos prin
Trupul Lui, deplin pnevmatizat, atragand toate madularele si membrele Sale spre
inaltimea la care se afla El.
Asadar, importanta si semnificatia Euharistiei sunt fundamentale si maxime
pentru viata omului, pentru viata lumii, caci ea este unirea cea mai inalta care se
poate realiza intre om si Domnul nostru Iisus Hristos, cu Dumnezeu, in Imparatia
Sa. Dumnezeiasca Impartasanie din cadrul Sfintei Liturghii care se savarseste in
Biserica pentru credinciosi, ne uneste cu Hristos si pe noi unii cu altii, deoarece toti
credem in Unicul Hristos Care este ieri, azi si in veci Acelasi si prin Care ne
impartasim cu aceleasi Sfinte Taine. Ea este Taina a Bisericii si a unitatii Bisericii
fiindca in ea se pecetluieste unitatea de credinta incununand Liturghia Cuvantului.
Ea sustine cresterea permanenta a crestinilor in Hristos, in Trupul Sau tainic
Biserica in comuniunea iubirii cu Hristos si intre ei, Euharistia fiind prin aceasta
un sacrament al impacarii[74], al iubirii si a unitatii profunde a oamenilor in Hristos,
a mantuirii in El si prin El, asa dupa cum am mai spus in acest studiu. Unitatea
crestina trebuie sa se rasfranga asupra lumii intregi, pentru ca sa se pregateasca in
acest chip unitatea eshatologica pe care Sfanta Impartasanie o prefigureaza,
Imparatia lui Dumnezeu cea vesnica pe care o pregustam inca din viata aceasta
terestra si care nu este o comuniune umana, ci o unitate in Dumnezeu, in
plenitudinea adevarului si in bucuria Imparatiei[75] - aceasta conceptie ar trebui sa
429

asigure ecumenicitatea sau gindirea si miscarea ecumenica Bisericii cea una dupa
cum si Hristos Adevaratul Dumnezeu doar Unul este!....
Incheiem cu constatarea ca Euharistia actualizeaza intr-un dinamism
convergent, spre plenitudinea existentei, marile potentialitati umane care semnifica
si simbolizeaza ceea ce trebuie sa devina lumea adica o daruire si un imn de lauda
adus, neincetat, Creatorului; o comuniune universala in Trupul lui Hristos, o
imparatie a dreptatii, a iubirii si a pacii in Duhul Sfant, pentru unitatea si mantuirea
tuturor in Hristos Domnul si prin Hristos, ajungand, astfel, la desavarsirea noastra cu
ajutorul Sfintei Euharistii careia ii descoperim, in acest fel, valoarea ei
duhovniceasca de nepretuit.

Drd. Stelian Gombos.


[1] Paul Evdokimov. Ortodoxia, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Romne, Bucureti (1998) p. 95.
[2] Pr. Vasile Citirig, Taina Sfintei Spovedanii i Taina Sfintei Euharistii n
lucrarea mntuirii omului, n rev. Mitropolia Ardealului, Anul XXXI, nr. 4, Iulie-
Agust (1986), p. 20.
[3] Pr. Prof. Dumitru Radu, Sfintele Taine n viaa Bisericii, n Studii Teologice,
XXXIII (1981), nr. 3-4, p. 191.
[4] Ioannis Zizioulas Mitropolit al Pergamului, Euharistie, Episcop, Biseric,
Editura Basilica a Patriarhiei Romne, Bucureti, 2009, pag. 58.
[5] Ibidem, pag. 63 64.
[6] Ibidem, pag. 87.
[7] Ibidem, pag. 239 240.
[8] Ibidem, pag. 245 246.
[9] Pr. Prof. Gheorghe Petraru, Euharistia Taina Unitii Bisericii i a mntuirii n
Hristos, n rev. Mitropolia Moldovei i Sucevei, Anul LIX, Nr.10-12, Octombrie-
Decembrie (1983), p. 628.
[10] Ibidem, p. 628.
[11] Sfntul Chiril Alexandriei, Adoratio n spriritu et veritae, XV, P.G., LXVIII,
973 B.
430

[12] Pr. Prof. Dumitru Stniloae, Teologia Dogmatic Ortodox, vol. 3,
E.I.B.M.B.O.R., Bucureti, 1999, p. 104, Idem, Teologia Euharistiei, n rev.
Ortodoxia, XXI, 1963, nr. 3, p. 354.
[13] Pr. Vasile Citirig, Op.cit., p. 629.
[14] Pr. Prof. Dumitru Stniloae, Teologia Dogmatic, vol. III, p. 105.
[15] Pr. Gheorghe Petraru, Op.cit., p. 30.
[16] Arhiereu Prof. Univ. Dr. Irineu Sltineanu, Experiena realitii euharistice ca
Trup al Fiului lui Dumnezeu nnomenit dup Sfntul Chiril al Alexandriei, n rev.
Mitropolia Olteniei, Anul LIII, nr. 5-6/2001, p. 17-18.
[17] Pr. Prof. Univ. Dumitru Radu, Caracterul ecleziologic, p. 294.
[18] Idem, Sfintele Taine n viaa Bisericii, n rev. Studii Teologice, XXXIII,
1983, nr. 3-4, p.183.
[19] Ibidem, p. 183-184.
[20] Sf. Chiril al Ierusalimului, Carehezele, partea a II-a, tradecere de Pr. Prof.
Dumitru Fecioru, E.I.B.M.B.O.R., Bucureti, 1943, p. 562.
[21] Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, trad. de Pr. Prof. D. Fecioru, (reeditare)
E.I.B.M.B.O.R., Bucureti, 1996, p. 562.
[22] Pr. Prof. Dumitru Radu, Caracterul ecleziologic al Sfintelor Taine, p. 284.
[23] Pr. Gheorghe Petraru, Op. cit., p. 631.
[24] Ibidem, p. 631.
[25] Pr. Dr. Ioan Tulcan, Legtura dintre Euharistie i Biseric la Nicolae Cabasila,
n Altarul Banatului, nr. 11-12, serie nou, anul I (40), noiembrie decemrie
1990, p.19-20.
[26] Pr. Prof. Dr. Gheorghe Petraru, Op. cit., p. 631.
[27] Nicolae Cabasila, Tlcuirea dumnezeietii Liturghii, traducere i note de Pr.
Prof. Ene Branite, Bucureti, 1989, p. 90 91.
[28] Pr. Prof. Dumitru Stniloae, n problema intercomuniunii, n Ortodoxia, nr.
4/1971, p. 582.
[29] Nicolae Cabasila, Op. cit., p. 83 84.
[30] John Meyendorf, Teologia Bizantin, p. 207.
[31] Paul Evdikimov, Op. cit., p. 226.
431

[32] Pr. Prof. Dumitru Radu, Caracterul ecleziologic, p. 263.
[33] Idem, Sfintele Taine n viaa Bisericii, p. 184; cf. Pr. Prof. D. Stniloae,
Biserica Universal i soborniceasc, n Ortodoxia, XVIII, 1966, nr. 2, p. 169.
[34] Pr. Dr. Gheorghe Petraru, Op. cit., p. 633.
[35] Ignatie Teoforul, Ctre Filadefieni IV, 1, p. 179; Ctre Efeseni 5, 2: Dac
cineva nu este nnuntru, unde este jertfelnicul este lipsit de pinea lui Dumnezeu,
n Scrierile Prinilor Apostolici, traducere, note i indici de Pr. D. Fecioru, n
colecia Prini i Scriitori Bisericeti, 1, E.I.B.M.B.O.R., Bucureti, 1979, p. 159.
[36] Pr. Prof. Dumitru Stniloae, n problema intercomuniunii, n Ortodoxia,
XXIII, 1971, nr, 4, p. 564; Idem, Biserica universal i soborniceasc, unde este
respins eclesiologia euharistic a lui Afanasiev, conform creia Euharistia face
Biserica fr a fi condiionat de adevr. Criteriu al adevrului Bisericii nu este
numai Euharistia, ci n primul rnd nvtura cea adevrat i prezena Duhului n
Biseric care condiioneaz Euharistia, p. 187; Cf. Pr. Prof. Dunmitru Radu,
Pstrarea dreptei credine condiie a dobndirii mntuirii, n Biserica Ortodox
Romn, Anul CI, 1983, nr. 1-2.
[37] Pr. Dr. Gheorghe Petraru, Op.cit., p. 635.
[38] Pr. Prof. Ene Branite, Explicarea Sfintei Liturghii dup Nicolae Cabasila, tez
de doctorat, Bucureti, 1943, p. 118.
[39] Pr. Prof. Dumitru Radu, Sfintele Taine n viaa Bisericii, n Studii Teologice,
nr. 3-4/1981, p. 184.
[40] Pr. Dr. Ioan Tulcan, Op. cit., p. 23.
[41] Pr. Prof. Ene Branite, Op. cit., p. 133.
[42] Nicolae Cabasila, Tlcuirea Dumnezeietii Liturghii., p. 23.
[43] Idem, Despre viaa n Hristos, traducere i studiu introductive, de Pr. Prof. T.
Bodogae, E.I.B.M.B.O.R., Bucureti, 1989, p. 5.
[44] John Meyendorf, Op. cit., p. 207.
[45] nvtur a celor doisprezece Apostoli, IX, 4; X, 4, n Scrierile Prinilor
Apostoli, p. 29-30.
[46] Prof. Dr. Marius Telea, Sfnta Euharistie n gndirea Sfntului Ioan Gur de
Aur, n Revista Teologic, serie nou, anul IV (76), nr. 1, ianuarie martie, 1994,
p. 48.
[47] Nicolae Cabasila, Despre viaa n Hristos, p. 26-27.
432

[48] Pr. Dr. Gheorghe Petraru, Op. cit., p. 636.
[49] Ibidem, p. 636-637.
[50] Pr. Prof. D. Radu, Caracterul ecclesiologic al Sfintelor Taine, p. 293; cf. Pr.
Prof. Ion Bria, Eclesiologia comuniunii, n Studii Teologice, XX, 1968, nr. 9-10,
p. 672.
[51] Pr. Prof. D. Stniloae, Din aspectul sacramental al Bisericii, p. 533.
[52] Sf. Irineu, Adversus haereses, III, 24, P.G. VIII, col. 879.
[53] Sf. Maxim Mrturisittorul, Mystagogia, P.G.XCI, col. 665.
[54] Pr. Prof. D. Radu, Op. cit., p. 357; cf. Pr. Prof. D. Stniloae, n problema
intercomuniunii, p. 561-562.
[55] John Meyendorf, Op. cit., p. 174.
[56] Pr. Dr. Ioan Tulcan, Op. cit., p. 26.
[57] Pr. Prof. D. Stniloae, n problema intercomuniunii, p. 587..
[58] Pr. Cornel Toma, Teologia Euharistiei la Alexander Schmemann, n Altarul
Banatului, anul IX (XLVIII), serie nou, nr. 7-9, iulie-septembrie, 1998, p. 16.
[59] Pr. Prof. Dumitru Stniloae, Creaia ca dar i Tainele Bisericii, n Ortodoxia,
XXVIII, 1976, nr. 1, p. 23.
[60] Idem, Legtura ntre Euharistie i iubirea cretin, n Studii Teologice,
XVII, nr. 1-2, 1965, p. 31.
[61] Idem, Dumnezeiasca Euharistie n cele trei confesiuni, n Ortodoxia, V, nr. 1,
1953, p. 83.
[62] Sfntul Maxim Mrtusitorul, Rspunsuri ctre Talasie, 30, n Filocalia, vol.
III, traducere de Pr. Dr. D. Stniloae, (reeditare), Editura Harisma, Bucureti, 1992,
p. 114.
[63] Sf. Ciprian al Cartaginei, Epistola LXIII, 14, PL, IV, 397 B.
[64] Sf. Ignatie Teoforul, Ctre Efeseni, XX, 2, n Scrierile Prinilor Epostolici,
p. 164.
[65] Pr. Prof. Dumitru Stniloae, Jertfa lui Hristos i spiritualizarea noastr prin
mprtirea de ea n Sfnta Liturghie, n ortodoxia, XXXV, 1983, nr. 1, p. 115.
[66] Pr. Cornel Toma, Op. cit., p. 33.
[67] Pr. Dr. Gheorghe Petraru, Op. cit., p. 640.
433

[68] Pr. Cornel Toma, Op. cit., p. 34.
[69] Paul Evdokimov, Op. cit., p. 250.
[70] Sf. Irineu, Op. cit., col. 881.
[71] Pr. Dr. Gheorghe Petraru, Op. cit., p. 640; Cf. Sf. Irineu de Lyon, Contre les
heresies, IV, 18, 5, n Sources chretiennes, 100, Les Editions du Cerf, Paris, 1965,
p. 611.
[72] Pr. Prof. Dumitru Stniloae, Jertfa lui Hristos, p. 117.
[73] Pr. Prof. Dumitru Radu, Caracterul eclesiologic, p. 291; cf. John
Meyendorff, Teologia Bizantin, p. 208.
[74] Pr. Dr. Gheorghe Petraru, Op. cit., p. 642.
[75] Pr. Prof. Dumitru Stniloae, Legtura ntre Euharistie i iubirea cretin, p.
33.
Printele Dumitru Stniloae, despre deasa mprtanie

Sfnta mprtanie este o mare srbtoare, care ridic aceast zi peste toate
celelalte de peste an."



Ce rol are duhovnicul pentru sporirea duhovniceasc a cretinului?
Are un foarte mare rol. Cei mai buni fii ai Bisericii au fost formai de cei mai iscusii
duhovnici. Dar pentru aceasta se cere s jertfeasc timp i cldur duhovnceasc din
inim pentru fiecare, ducndu-l pe drumul nvturii evanghelice, ncepnd cu
fiecare, cu rbdare, de unde se afl.
Care sunt efectele Sfintei mprtanii?
Prin Sfnta mprtanie primim Trupul cel nviat al lui Hristos cel nviat, ca arvun
a nvierii noastre. i pentru c primim toi acelai Trup al lui Hristos, ne unim i noi
ntreolalt. De aceea Sfnta Liturghie i Euharistie ntrein n gradul cel mai nalt
unitatea Bisericii.
434

n ce msur Sfnta mprtanie ajut la ndumnezeirea omului? n acest scop se
poate recomanda o mai deas mprtanie?
Sfnta mprtanie ajut la ndumnezeirea noastr, dac este primit cu credin, cu
pocin i dac facem i noi efort spre faptele bune, ca prin puterea Trupului nviat
al lui Hristos s putem nainta spre o via asemenea lui Hristos cel jertfit i nviat.
mprtania mai deas, cu toat pregtirea, face ca n trupul i sngele nostru s se
ntipreasc tot mai mult Trupul i Sngele cel curat i nviat al lui Hristos, fcndu-
ne tot mai asemenea sfinilor n curie, n dragoste, n duh de jertf i n puterea de
a nvia spre viaa de veci, ntru fericire. Astfel, devenim tot mai mult fii ai Tatlui
dup har i frai ntre noi, n Hristos.
(Ieromonah Ioanichie Blan, Convorbiri duhovniceti, Episcopia Romanului i
Huilor, vol I, 1984, p. 184)
Ce prere avei despre unii preoi care acord fr canon prea des Sfnta
mprtanie? Nu cumva prin aceast practic ne apropiem de cea catolic i
desacralizm cele sfinte?
Sfnta mprtanie se d credincioilor care n-au czut din credin i au primit
iertarea pcatelor grele prin Taina Spovedaniei. Unele dintre aceste pcate cer dup
mrturisirea lor un timp mai ndelungat de pocin dup svrirea lor: ucideri,
avorturi. Celor ce triesc n desfru sau necununai, chiar dac arat aceast stare a
lor unui duhovnic, nu pot fi primii la Sfnta mprtanie atta timp ct continu s
se afle n aceast stare. Credincioii fr pcate foarte grele se pot mprti de mai
multe ori pe an, dar numai dup spovedanie. E o tradiie a Bisericii s acorde acestor
credincioi spovedania de patru ori pe an, n cele patru posturi mari: Postul Patilor,
al Crciunului, al Adormirii Maicii Domnului i al Sfinilor Apostoli Petru i Pavel.
Cei mai rvnitori i cu o via ct mai curat se pot mprti i mai des, dar
totdeauna dup spovedanie, i cu cel puin patru zile de post anterior, dintre care
numai dou sunt de post deosebit (Miercuri-Vineri). O hotrre a Sinodului din
Constantinopol, la sfritul secolului XVIII, cnd se nscuse o discuie, dac e bine
s se mprteasc cineva mai des sau mai rar, a hotrt c se poate i una i alta,
dar totdeauna dup spovedanie.
Aceasta poate duce la un automatism lipsit de simire al primirii Sfintei
mprtanii
Gndindu-ne la tradiia din timpurile de la nceput ale Bisericii i la ndemnul dat
prin preot la fiecare Liturghie: Cu fric de Dumnezeu, cu credin i cu dragoste s
v apropiai!, se pare c s-ar cuveni ca s nu rmn nici o Sfnta Liturghie la care
s nu se mprteasc civa credincioi dintre cei cu o via curat. Dar credem c
nu e bine s se mprteasc toi credincioii sau foarte muli la fiecare Sfnta
Liturghie, fr spovedanie i fr post, chiar dac ei se socotesc lipsii de pcate
grele. Aceasta poate duce la un automatism lipsit de simire al primirii Sfintei
435

mprtanii. Trebuie s trim cu cutremur acest moment, att din pricina obinuinei
noastre cu tot felul de gnduri, de critici ale altora, de suprri cu alii, ct i din
contiina c ne mprtim cu Trupul prea curat al Domnului cerului i al
pmntului i cu prea scump Sngele Lui.
Pentru poporul nostru, mai ales pentru cel de la sate, Sfnta mprtanie este o mare
srbtoare, care ridic aceast zi peste toate celelalte de peste an. Toi oamenii se
pregtesc cu multe rugciuni, se mbrac cu haine nefolosite alte di, se iart toi
unii cu alii, se feresc n acea zi ct mai mult de la grijile obinuite ale vieii.
Ce fapte bune ar trebui s fac credincioii nainte de Sfnta mprtanie? Dar
dup aceea?
Credincioii trebuie s se mpace cu cei cu care sunt suprai nainte de primirea
Sfintei mprtanii; s cear iertare celor pe care i-au suprat i s ierte pe cei ce le-
au pricinuit suprri, dac sunt apropiai aceia sau accesibili telefonic, prin
comunicare personal; iar dac nu, tergnd din sufletul lor orice urm de mhnire,
i odat cu aceasta rugndu-se pentru ei. Aceasta nseamn s se mprteasc cu
cuget curat. Dac sunt oameni lipsii n jurul lor, e bine, dac pot, s-i ajute; dac
sunt bolnavi, btrni, fr nimeni lng ei, s-i cerceteze. S mplineasc sfaturile ce
le sunt date de duhovnic.
Spunei-ne ceva despre bucuria duhovniceasc pe care o primesc credincioii dup
Sfnta mprtanie. Nu este o arvun a bucuriei cereti?
Credincioii triesc dup Sfnta mprtanie linitea de a fi iertai de Dumnezeu,
bucuria de a simi pe Hristos n ei, de a nu mai fi nchii ntr-o via pur
pmnteasc. Au bucuria de a se simi mpcai cu toi oamenii, de a-i nelege i
iubi pe toi. Ea este de fapt o arvun a bucuriei cereti, cnd fiecare va fi ca un frate
al tuturor i ca un fiu iubit al Tatlui ceresc i frate iubit al lui Hristos.
n concluzie, care sunt cele mai importante efecte, daruri, pe care ni le aduce Sfnta
mprtanie?
nvtura Bisericii afirm c Sfnta mprtanie ni se d spre iertarea pcatelor i
spre viaa de veci, adic spre viaa de veci ntru fericire. Cci Trupul i Sngele
preacurat ale lui Hristos terg din fiina noastr pcatele din tiin i din netiin pe
care n-am reuit s le mrturisim, iar venicia trupului nviat al Domnului, scpat de
coruptibilitate, pune i n sufletul nostru puterea refacerii trupului nostru ntru
nestricciune i fericire la nvierea cea de obte. Iertarea i tergerea n profunzime a
tuturor pcatelor noastre ne vine din starea de fii ai Tatlui ceresc pe care o primim
din ntiprirea n noi a trupului Fiului Su Unul Nscut, i tot aceast stare ne
asigur i viaa de veci ntru deplina fericire a fiinei noastre ntregi. Iertarea
pcatelor ntru profunzime echivaleaz cu o ntrire a noastr,care am suferit o
slbire prin pcate, i cu o tmduire a bolilor mai mult sau mai puin vdite ale
436

sufletului i ale trupului ce ne-au venit n forma i de pe urma pcatelor. Aceast
tmduire i ntrire (afirmat de rugciunile dinainte i de dup mprtire) a
trupului i mai ales a sufletului, va da i ea putere sufletului s-i refac trupul la
nvierea cea de obte, ca i puterea de durat venic i fericit a persoanei noastre.
Dar Sfnta mprtanie, aducnd aceste efecte n om, i d calitatea de motenitor al
mpriei cerurilor, o dat ce e unit cu Hristos, Care a devenit i ca om Fiul
mpratului acestei mprii, adic al Tatlui. Calitatea de fiu al Tatlui, al
mpratului venic, de motenitor al mpriei, mpreun cu Fiul Unul Nscut, i d
omului i ndrznirea ctre Tatl n toate cererile ce le face. El i despovreaz
contiina de pcate, de frica de rob, pstrnd doar sfiala de fiu. Nu se mai simte
osndit, supus judecii. De aceea, cere Tatlui nc nainte de mprtire s-l
nvredniceasc s-i spun cu ndrznire Tat. Iar toate aceste simiri i caliti le
primete credinciosul, pentru c a primit i Duhul de Fiu de care e plin trupul lui
Hristos (Rugciunea preotului nainte de Tatl nostru).
(Ieromonah Ioanichie Blan, Convorbiri duhovniceti, Episcopia Romanului i
Huilor, vol II, 1984, pp. 64-66)
Sfanta Euharistie
Iul11 by ortprot
Iat, stau la u i bat; de va auzi cineva glasul Meu i va deschide ua, voi intra
la el i voi cina cu el i el cu Mine.

Iar pe cnd mncau ei, Iisus, lund pine i binecuvntnd, a frnt i, dnd
ucenicilor, a zis: Luai, mncai, acesta este trupul Meu,care se frnge pentru
voi,spre iertarea pacatelor. i lund paharul i mulumind, le-a dat, zicnd: Bei
dintru acesta toi, C acesta este Sngele Meu, al Legii celei noi, care pentru muli
se vars spre iertarea pcatelor. Matei 26, 26-29
Prelund acest gest al Mntuitorului, Biserica din toate timpurile a nteles ca
prefacerea elementelor euharistice are loc n urma rugaciunii de invocare a Duhului
Sfnt (epicleza), act de maxima importanta n desfasurarea Sfintei Liturghii,
rugaciune nsotita de binecuvntarea lui Dumnezeu prin preotul slujitor. Dupa
prefacere, Mntuitorul nu mai ofera apostolilor pine si vin , ci nsusi trupul si
sngele Sau, care se jertfesc tainic pentru mntuirea noastra si se ofera spre mncare
si bautura.
Mntuitorul Iisus Hristos, la Cina cea de Taina, n urma prefacerii elementelor
euharistice, ofera Sfintilor Apostoli, spre mpartasire, trupul si sngele Sau; se ofera
pe Sine. De aceea, se vorbeste despre prezenta reala sacramentala a Mntuitorului n
Sfanta Euharistie.
437

In ciuda claritatii cuvintelor Mantuitorului, protestantii considera ca painea si vinul
sunt doar simboluri ale Trupului si Sangelui Domnului.
Inainte de a analiza versetele biblice in care se vorbeste despre Sfanta Euharistie,
trebuie sa facem cateva consideratii asupra semnificatiei si necesitatii Sfintei
Euharistii.
Consideratii generale
1. Despre J ertfa lui Hristos

Primele jertfe la care face referire Sfnta Scriptura sunt cea a lui Cain si cea a lui
Abel, care au adus ofranda lui Dumnezeu, unul din roadele pamntului (Fc 4, 3),
altul din cele nti nascute ale oilor sale si din grasimea lor (Fc 4, 4), din rodul
lucrurilor minilor lor, jertfa ce reprezinta efortul muncii depuse de ei. Din acestea,
reiese ca Dumnezeu ngaduie jertfa, ba mai mult, pe cea a lui Abel o primeste.
Sfntul Ioan Hrisostom, facnd referire la jertfa adusa de Cain si la cea adusa de
Abel, spune ca Dumnezeu primeste jertfa nu n virtutea unei necesitati, ci n baza
recunostintei pe care omul o manifesta fata de El. Iar n alt loc, spune ca Dumnezeu
a permis jertfele sngeroase ca un mijloc de pedagogie divina pentru a pastra n
constiinta poporului ales nadejdea dupa venirea lui Mesia si pentru ca ei sa nu
mbratiseze de la popoarele vecine credintele idolatre.
Omul este lasat ca prin jertfa sa dea lumii, care i fusese pricina de cadere, o alta
ntrebuintare. Daca, prin folosirea ei n mod patimas, Adam si Eva s-au ndepartat de
Dumnezeu, acum prin rentoarcerea acestora sub forma jertfei omul ncearca sa-si
repare greseala. Alexis van der Mensbrugge, episcop de Meudon, prezinta jertfele
Vechiului Testament ca fiind de patru feluri: jertfe de adorare (holocaust); darul de
hrana; jertfe de pace, ca act de multumire, si jertfa de ispasire pentru pacatele
savrsite, trasatura comuna a acestora constituind-o prezentarea naintea lui
Dumnezeu a unei victime care a fost junghiata n prealabil, deoarece evreii nu
considerau ca aduc drept ofranda cadavrul victimei, ci sngele acesteia, chintesenta
vietii ei. Actul principal al jertfei nu era arderea, ci curgerea sngelui, deoarece se
credea ca viata a tot trupul este n snge (Lv 17, 11), iar odata cu sngele se aduce
ca dar lui Dumnezeu viata animalului respectiv, tocmai de aceea fiindu-le interzis sa
consume snge (Lv 17, 12). n acest context, V. Jankelevith spune ca jertfa nu se
aduce spre moarte, ci spre viata.
Prin faptul ca preotii Vechiului Testament aduceau jertfe de animale n fiecare zi, iar
arhiereul doar o singura data pe an, la sarbatoarea numita Ziua mpacarii, se scoate
n evidenta faptul ca nu numarul jertfelor este important, ci calitatea acestora, o
singura jertfa putnd realiza adevarata mpacare si comuniune cu Dumnezeu, iar
aceasta este jertfa deplina a Domnului si Mntuitorului nostru Iisus Hristos, caci
jertfa lui Iisus Hristos e plenitudinea jertfei nu numai pentru ca ea e n stare sa
438

topeasca tot fondul de pacat din natura omeneasca, ci si pentru ca ea este capabila sa
obtina iertarea de la Dumnezeu pentru toti oamenii, fara ca Acesta sa mai ceara
fiecaruia o suferinta echivalenta pentru pacatul din el. Sau, dupa cum spune Sfntul
Apostol Pavel: El nu are nevoie sa aduca zilnic jertfe, ca arhiereii: nti pentru
pacatele lor, apoi pentru ale poporului, caci El a facut aceasta o data pentru
totdeauna, aducndu-Se jertfa pe Sine nsusi. Caci Legea pune ca arhierei oameni
care au slabiciune, pe cnd cuvntul juramntului, venit n urma Legii, pune pe
Fiul, desavrsit n veacul veacului (Evr 7, 27-28).
Asadar, cu jertfa lui Hristos se pune capat tuturor sacrificiilor. Ea are putere
universala si deschidere fata de toti oamenii.
Daca jertfele care au precedat venirea Mntuitorului nostru constituie, de fapt,
nclinarea plina de iubire pe care Creatorul o manifesta fata de zidirea Sa, de data
aceasta nu omul, ci Dumnezeu ofera victima. n loc ca omul sa ntlneasca pe
Dumnezeu, oferindu-i ceva din ceea ce el are mai de pret, Dumnezeu vine la el,
jertfind pe Fiul Sau. mplinindu-se ceea ce era vestit, simbolurile nu-si mai gasesc
rostul. Omenirea intra ntr-o noua perioada: cea a sensului si a vietii. Nu mai exista
teroare, nu mai exista retinere, nici haos, nici robie, caci prin Hristos fiinta umana
descopera adevarata dimensiune a jertfei: Sacrificiul crestin s-a mplinit o singura
data, pe Golgota, si S-a sacrificat nsusi Fiul lui Dumnezeu, iar aceasta jertfa
suprema a facut inutile toate jertfele pagne, care sunt nlocuite prin repetarea la
infinit, sub forma nesngeroasa, a jertfei de pe cruce, n Sfnta Euharistie.
Sublimarea jertfei pagne si caracterul ei deosebit sunt evidente Jertfele din cultul
iudaic, ngaduite de Dumnezeu ca un pogoramnt, ca o concesie facuta acestui
popor, n-au servit dect ca prenchipuire a jertfei ispasitoare, aceea a Domnului
nostru Iisus Hristos.
Fcnd o comparaie ntre jertfele Vechiului Testament i cea a lui Iisus Hristos,
putem spune c aceasta din urm este unic i are o valoare desvrit, i pentru
faptul c se prelungete peste timp i spaiu i culmineaz cu cea euharistic din
cadrul Sfintei Liturghii, i, de asemenea, pentru alte cteva motive, cum ar fi:
a) Este jertfa unui om care este contient de aceasta, pe cnd animalele nu sunt
contiente.
b) Iisus Hristos Se aduce pe Sine nsui, nu pe altcineva, prin urmare este i
Arhiereu i jertf.
c) Jertfa lui Iisus Hristos este adus din dragostea Sa desvrit fa de semeni i de
Dumnezeu. Este o jertf lipsit de pcat i de egoism personal.
d) Iisus Hristos nu este doar om, ci i Dumnezeu, jertfa Sa primind, n consecin, o
valoare infinit.
n tratatul sau de Teologie Dogmatica Ortodoxa, Parintele Dumitru Staniloae ne
spune ca, daca prin Taina Dumnezeu ne mpartaseste lucrarea Sa, ca har si ca dar,
iar prin jertfa noi oferim lui Dumnezeu cele ale noastre si nsasi fiinta noastra, n
Euharistie se ntlnesc aceste doua miscari: de la noi la Dumnezeu si de la
439

Dumnezeu la noi, n modul cel mai complex si mai accentuat. Euharistia se
constituie din numeroase simtiri, acte si semnificatii ce pornesc de la noi spre
Dumnezeu si de la Dumnezeu spre noi, ntocmai ca o fata umana care se constituie
din ntlnirea ntr-un desen complex a nenumarate linii ce vin din noi, din natura si
de sus, ca sa-i dea directia spre cer, spre exterior si spre interior. Aspectul de Jertfa si
cel de Taina al Euharistiei sunt nedespartite. Chiar ca Jertfa ea este o Taina, caci
daruindu-ne lui Dumnezeu ne naltam si ne mpartasim de sfintirea si de
binecuvntarea Lui. Si chiar Taina este o Jertfa, caci trupul Domnului care ni se da
este n stare de trup jertfit si nviat si ne imprima starea de jertfa, prin care ne
naltam si naintam spre nviere.
2. Despre asumarea, de ctre noi, a Jertfei Mntuitorului

n decursul vietii Sale pamntesti, Fiul lui Dumnezeu curata umanitatea de toate
patimile egoiste, de toata umbra pacatului, ntarind-o n savrsirea binelui.
Prin Domnul nostru Iisus Hristos, se elibereaza toate partile, toate componentele
firii: trupul, sufletul, sensibilitatea, mintea, vointa etc., caci pe toate acestea le-a avut
si El, si prin toate Si-a aratat iubirea fata de Dumnezeu si fata de oameni. Iisus
Hristos purifica etapele vietii umane, omul putnd ca, n orice perioada a vrstei
sale, sa-L slujeasca pe Dumnezeu. Omenirea nu mai este nrobita si constrnsa de
pacat, faptele nu se mai prezinta ca manifestari inevitabile ale acestuia, caci prin Fiul
lui Dumnezeu ea este eliberata si restabilita n modul autentic de viata. Referindu-ne
la Domnul nostru Iisus Hristos ca biruitor al mortii, observam faptul ca, dupa ce
nvinge toata ispitirea diavolului care ncerca sa-L atraga n mrejele placerii,
Mntuitorul Iisus Hristos merge mai departe n manifestarea iubirii fata de
Dumnezeu si de oameni, nenfricosndu-Se nici de moarte, pentru ca, ajungnd la
capatul drumului existentei pamntesti, sa poata spune fara ezitare: Parinte, n
minile Tale ncredintez duhul Meu (Lc 23, 46). Prin aceasta descoperindu-se, de
fapt, sensul si rostul ntregii jertfe pe care Hristos a mplinit-o de la Betleem la
Golgota, acela de a fi introdus fiecare din noi pe acest drum al sosirii sigure naintea
lui Dumnezeu: Pentru ei Eu ma sfintesc pe Mine nsumi, ca si ei sa fie sfintiti ntru
adevar (In 17, 19).
Ct privete extinderea Jertfei Domnului Iisus Hristos, aceasta nu se reduce doar la
oamenii care au trit n perioada respectiv. Ea depete timpul i spaiul,
cuprinznd n sine ntreaga omenire. Umanitatea i cosmosul primesc din Jertfa lui
Iisus Hristos puterea realizrii unitii i tririi n comuniune.
Aici trebuie retinut faptul ca acesta este (si) sensul permanentei jertfe euharistice n
care Iisus Hristos Marele Arhiereu aduce si Se aduce jertfa Tatalui ca om, dar nu
n mod juridic, ci El ne deschide prin aceasta calea la Tatal. Deci pentru aceasta se
pune El la dispozitia noastra n Euharistie: ca odata cu Sine sa ne ofere si pe noi
Tatalui. Caci, ntruct la Tatal nu putem intra dect n stare de jertfa curata, starea
440

aceasta de jertfa curata n-o putem dobndi dect numai din starea de jertfa curata a
lui Iisus Hristos, Care n sensul acesta Se aduce continuu Tatalui, pentru a ne da
puterea sa ne aducem si pe noi cu Sine.
Dar puterea pentru aceast via de jertf o lum din starea de jertf n care ne
transpunem cu Hristos n Euharistie. Astfel, prin faptul c Hristos ne ia i pe noi ca
s ne aduc, prin mpreuna noastr jertfire cu Sine, jertf Tatlui, se produce o
uniune strns ntre jertfa Lui i jertfa noastr, n sensul c jertfa noastr face parte
din jertfa Lui i jertfa Lui din jertfa noastr, sau noi suntem n El, Cel ce Se aduce, i
El n noi care ne aducem.
Nu exist nici o separaie individualist ntre jertfa lui Hristos i jertfa noastr. E o
ntlnire deplin ntre Hristos i noi, o comunicare intim n dispoziia de jertf i n
starea de jertf a Lui i a noastr. Deci, pe de o parte, ne oferim lui Dumnezeu, dar,
pe de alta, ne ia Hristos i ne ncadreaz n jertfa Lui, sau actualizeaz jertfa Lui
pentru noi, ca jertf a noastr adus de El, sau face a Lui jertfa noastr. Fiecare i
ofer viaa sa ca dar Dumnezeului atotstpnitor. Dar ea e ncadrat de Hristos n
jertfa Lui, oferind-o ca o rodire a jertfei Lui pentru noi, ca o actualizare a ei.
Aceast jertf permanent, euharistic, fiind o ncununare i o extindere peste timp
i spaiu a jertfei de pe Golgota, existnd o real i pnevmatic legtur ntre ele,
masa sfntului altar devenind Golgota cea duhovniceasc a acestei Sfinte Jertfe care
se petrece la fiecare Dumnezeiasc Liturghie, n cadrul creia Hristos moare de
attea ori pentru recapitularea i reaezarea noastr n comuniune cu Dumnezeu
Tatl, prin Fiul n Duhul Sfnt, acesta fiind, deci, motivul i scopul realizrii acestor
jertfe n, de ctre i cu Mntuitorul nostru Iisus Hristos
Primirea jertfei lui Iisus Hristos nu nseamn o simpl acceptare teoretic, ci o
transpunere real a ei n viaa noastr. Iisus Hristos este naintemergtorul nostru la
Tatl (Evr 4, 14; 6, 20), prin Jertfa Sa deschizndu-ne tuturor drumul naintrii spre
mpria Cerurilor. Activitatea Lui nu se prezint ca o ispire juridic, ca o
rscumprare general, ce acioneaz asupra omului indiferent de voina sau de
lucrarea acestuia, ci, dimpotriv, fiind mntuii n mod obiectiv, trebuie s accedem
i noi subiectiv spre opera realizat de Fiul lui Dumnezeu. A refuza respectiva
participare nseamn nchidere fa de tot ce a fcut Hristos. El este
naintemergtorul nostru ctre Tatl, dar i Cel care, prin Duhul Sfnt, ne atrage n
urcarea noastr, dar depinde de fiecare n parte dac prin faptele sale se prezint ca o
jertf ntru miros de bun mireasm naintea lui Dumnezeu: Numai devenind i
noi jertfe sfinte intrm la Tatl, adic n comuniunea cu El. Dar numai n Hristos
putem noi intra n aceast comuniune cu Tatl. n aceasta se arat extinderea jertfei
sfinite i sfinitoare a lui Iisus Hristos n noi, pentru a ne face i pe noi, nu fr
colaborarea noastr, jertfe sfinite i, ntruct Iisus Hristos ca jertf este totodat i
preot, preoi n strns unire cu El.
Reprezentarea acestei suferine a Fiului att n faa Tatlui n cer, ct i ntre oameni,
prin Euharistie, purific n om pcatul printr-o influen spiritual, duhovniceasc,
441

nu fizic, dar, totodat, este ispitoare n faa Tatlui, deoarece produce puterea
care drm n calea omului respectiv drumul spre Dumnezeu. Oarecum, suferina
lui Iisus Hristos s-a cobort n omul respectiv fr ca el nsui s sufere, dar fcndu-
i n el efectele unei suferine efective.
Sfntul Simeon Noul Teolog spune: ,,Dupa ce Cuvntul lui Dumnezeu s-a ntrupat o
singura data din Fecioara Maria si s-a nascut din ea trupeste n chip de negrait si
mai presus de cuvnt, ntruct nu se mai poate ntrupa sau naste trupeste iarasi din
fiecare dintre noi, ce face? Ne mpartaseste spre mncare trupul Sau preacurat, pe
care l-a luat din trupul neprihanit al Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu Maria,
nascndu-se din ea trupeste. Si mncnd acest trup al Lui, fiecare avem n noi,
ntreg, pe Dumnezeu Cel ntrupat, pe Domnul nostru Iisus Hristos, pe nsusi Fiul lui
Dumnezeu si Fiul Preacuratei Fecioare Maria, care sade de-a dreapta lui
Dumnezeu Tatal. Hristos este ,,cu adevarat prezent n trupul Sau neprihanit si
sngele Sau pretios, n trupul adevarat si sngele adevarat, cu care a patimit, cu
care a nviat, n trupul slavit si transfigurat al acestei nvieri.
3. Valoarea i importana Sfintei Euharistii ca Tain

Ca n toate Tainele, aa i n Euharistie, prin Tain se inaugureaz o relaie personal
sau o treapt nou a relaiei personale a lui Iisus Hristos cu fiecare persoan, dei
aceasta are loc n cadrul comunitii, ntr-o legtur a fiecrei persoane cu celelalte.
Harurile Tainelor se druiesc persoanelor, pentru c lor li se ncredineaz
rspunderea pentru actualizarea i dezvoltarea lor, prin eforturile unei viei de jertf,
din puterea Domnului i Mntuitorului Iisus Hristos.
Chiar sfinirea credincioilor ce se mprtesc nsemn o i mai deplin transpunere
a credincioilor n starea de jertf din puterea jertfei lui Hristos. Propriu-zis, de-abia
prin actul mprtirii credincioilor se ncheie Euharistia ca jertf i ca tain, cci
abia acum se nfptuiete scopul ei de jertf adus Tatlui, dar i pentru sfinirea
credincioilor, abia acum se rostete numele fiecrui credincios, ca la toate Tainele.
Frngerea trupului dinainte de mprtire duce la capt o frngere nceput la
proscomidie, care reprezint Naterea Domnului, i arat c nc n ea era implicat
destinaia Lui pentru Cruce i pentru mprtire. Aceast rnduire a Lui de la
natere ca s fie jertfit, l arat c nu e n stare de jertf numai n timpul rstignirii, ci
i dup nviere i nlare, ca s ne putem mprti de El n stare de jertf, pentru a
ne nsui i noi aceast stare.
Aadar, prin aducerea de pine i de vin, cretinii prezint naintea lui Dumnezeu
jertfa muncii lor, iar prin prefacerea acestora n Trupul i n Sngele Mntuitorului
Iisus Hristos, pe lng prezena real a Fiului lui Dumnezeu n daruri i n
comuniunea eclezial, sau realitatea vie i puterea venic a Jertfei lui Hristos ce se
transmite Bisericii prin Euharistie, se deschide credincioilor perspectiva de a se
442

mprti, prin Duhul Sfnt, de Patile lui Iisus Hristos, de a interioriza viaa lui
Hristos i de a se oferi Tatlui.
Astfel, prin faptul c Iisus Hristos ne ia i pe noi ca s ne aduc, prin mpreuna
noastr jertfire cu Sine, jertf Tatlui, se produce o uniune strns ntre Jertfa Lui i
jertfa noastr, n sensul c jertfa noastr face parte din jertfa Lui, i jertfa Lui din
jertfa noastr, sau noi suntem n El, Cel ce Se aduce i El n noi care ne aducem.
n urma unirii cu Iisus Hristos ia natere i n noi manifestarea iubirii Sale fa de
lume. Prin mine Iisus Hristos l iubete pe semenul meu i acela primete iubirea
mea care i are sursa n Iisus Hristos. Prin aceast iubire i prin puterea lui Iisus
Hristos ajungem, fiecare din noi, ntr-o msur mai mare sau mai mic, s ne druim
ca jertfe vii. Dar, precum Jertfa lui Hristos n-a fost desprit de nviere, tot aa nici
jertfa noastr nu rmne strin de viaa pe care El ne-o ofer. i s nu uitm faptul
c fr de jertfa Domnului Iisus Hristos, ndeosebi cea euharistic, nu putem face
nimic. Tocmai de aceea se cere mplinit i mprtit.
4. Efectele Sfintei Euharistii

Sfntul Maxim Marturisitorul spune ca Fiul lui Dumnezeu, pentru a ne da noua
biruinta asupra tuturor lucrarilor diavolului si pentru a ne scoate de sub stapnirea
mortii, S-a facut om deplin, lund o fire fara de pacat, dar, n acelasi timp, a luat si
care se transmit n mod natural fiecarei persoane, pentru ca si acestora sa le dea
capacitatea de a-si schimba lucrarea de nastere a pacatului n cea de nastere si
cultivare a virtutilor.
Unirea cu Hristos n Euharistie este o unire deplina tocmai pentru ca El nu mai este
lucrator n noi numai prin energia adusa n noi de Duhul Sau, ci cu Trupul si cu
Sngele Lui, imprimate n trupul si n sngele nostru. Iar unde este trupul si sngele
Sau e prezent si lucrator n mod deplin nsusi subiectul lor. Deci nsusi subiectul lui
Hristos, ca subiect al trupului si sngelui Sau, se face prin Euharistie subiect direct al
trupului si sngelui nostru cu care sunt unite intim trupul si sngele Sau, care au dat
prin aceasta calificarea lor trupului si sngelui nostru. Iar unirea deplina n care
ne atrage Hristos cu Sine prin prelungirea Sa cu trupul Sau n noi nseamna si o
unire a noastra cu ceilalti oameni, n care s-a extins Iisus Hristos prin acelasi trup al
Sau. Din aceasta pricina, Euharistia este aceea care constituie Biserica ca trup extins
al lui Hristos, desavrsind, n sensul acesta, lucrarea de ncorporare a oamenilor n
Iisus Hristos ca membri ai Bisericii, Euharistia fiind cea care ncheie si desavrseste
nnoirea si sfintirea fiecaruia dintre noi. De aceea, cultul ortodox este o desfasurare
liturgica a vietii lui Iisus Hristos, concentrata n Cina cea de Taina, n jertfa Sa cea
fara de snge perpetuata n Biserica prin prezenta Sa fagaduita pna la sfrsitul
veacurilor, adica pna n pragul mparatiei. Biserica si liturghia reprezinta eternitatea
n temporalitate si temporalitatea n eternitate, pentru ca Hristos le uneste n Sine pe
443

amndoua. Ceea ce este natural devine suprafiresc, iar ceea ce este suprafiresc
preface ceea ce este natural. Elementele naturale ale vietii, pinea si vinul, se
enipostaziaza n persoana lui Hristos. n liturghie, noi traim viata lui Hristos ajunsa
la culmea ei ndumnezeita, n Cina cea de Taina.
Aceasta lucrare a Duhului este o culme pe care o atinge lucrarea Sa sfintitoare, prin
trupul si sngele lui Hristos, ridicnd la puritatea originara si chipul deiform al
credinciosului. mpartasirea se face n urma marturisirii de credinta n dumnezeirea
lui Hristos, n prezenta Sa reala: Cred ca Acesta este nsusi Preacurat Trupul Tau si
Acesta este nsusi Scump Sngele Tau, iar scopul suprem este iertarea pacatelor si
viata de veci, tamaduirea sufletului si a trupului. Elementele nu contin dumnezeirea,
ci sunt transformate n trupul si sngele ndumnezeit. Fenomenul acesta de
transformare este explicat concis de catre Sfntul Ioan Damaschin: Duhul Sfnt Se
revarsa si mplineste ceea ce este mai presus de orice cuvnt si orice cugetare. Dupa
mpartasanie, ntreaga Biserica a credinciosilor cnta: Am vazut lumina cea
adevarata, am primit Duhul cel ceresc, ceea ce aduce cu sine umplerea de
bucurie si veselie a sufletelor Euharistia, binecuvntare si multumire, ne deschide
perspectiva luminoasa a nvingerii mortii, facnd din moarte trecere la o viata noua.
De aceea mpartasirea este echivalenta cu dobndirea nemuririi.
Potrivit spuselor Parintelui Dumitru Staniloae, n Euharistie, omul renascut n
Hristos si ntarit prin Duhul Sfnt nu se mai uneste cu Hristos Care Se naste si moare
pentru pacatele noastre, ci cu Hristos Care moare la sfrsitul activitatii Sale, pentru a
nvia la viata eterna. Euharistia sadeste astfel n noi puterea pentru a preda total
existenta noastra lui Dumnezeu, spre a o primi umpluta de viata Lui eterna,
asemenea lui Hristos, prin nviere. Euharistia nu este att pentru viata rennoita de pe
pamnt, dupa asemanarea vietii de pe pamnt a lui Hristos, ci mai ales pentru viata
de veci n mod principal Euharistia, se da pentru viata de veci, deci pentru
ridicarea deasupra vietii pamntesti Euharistia e forta unui agent magnetic ce
lucreaza n viata noastra pamnteasca, atragnd-o spre ea; e steaua polara ce
calauzeste corabia vietii noastre pe valurile existentei pamntesti; e fermentul sau
aluatul care preface viata noastra pamnteasca treptat n viata de veci. Viata cea
noua din Botez, ce urmeaza mortii omului vechi, nu poate exista fara perspectiva si
arvuna vietii de veci sustinuta de Euharistie. De aceea Euharistia se da ndata dupa
Botez si dupa Mirungere. Viata cea noua de pe pamnt n-ar avea nici un rost si nici
o putere fara perspectiva si arvuna nvierii.
Pentru o prezentare mai amanuntita, a se citi Mntuitorul nostru Iisus Hristos
Euharistic , ieri, azi i n veci Acelai.
Sfanta Euharistie, in Sfanta Scriptura
1. Hristos ne vorbeste despre Trupul si Sangele Sau

444

Cu exact un an nainte de Cina cea de Taina, tot de Pati, dupa minunea inmultirii
painilor (care prenchipuiete jertfa Euharistic), Hristos spune urmatoarele cuvinte,
consemnate in Evanghelia dupa Ioan, cap. 6:
Eu sunt pinea vieii. Prinii votri au mncat man n pustie i au murit. Pinea
care se coboar din cer este aceea din care, dac mnnc cineva, nu moare. Eu
sunt pinea cea vie, care s-a pogort din cer. Cine mnnc din pinea aceasta viu
va fi n veci.
De data aceasta, nu mai este vorba despre a crede (ca in versetele anterioare), ci
despre a mnca. Nu mai este vorba despre persoana lui Iisus, ci despre trupul Su.
Nu mai este Dumnezeu Tatl cel care d pinea, ci Iisus este Cel care o d, spre a fi
mncat: Lucrai nu pentru mncarea cea pieritoare, ci pentru mncarea ce
rmne spre viaa venic i pe care o va da vou Fiul Omului, cci pe El l-a
pecetluit Dumnezeu-Tatl (Ioan 6, 27). De altfel, orasul in care Hristos S-a nascut
se numeste Betleem, adica orasul painii.
Iar pinea pe care Eu o voi da pentru viaa lumii este trupul Meu.
Daca vom combina cele doua pasaje, obtinem: Cine mananca din trupul Meu viu
va fi in veci. De remarcat faptul ca, atunci cand Iisus vorbeste despre faptul ca Isi
va da trupul, nu o face metaforic (desi cei prezenti credeau asta).
Deci iudeii se certau ntre ei, zicnd: Cum poate Acesta s ne dea trupul Lui s-l
mncm?
Din aceasta intrebare a celor prezenti, observam ca ei au inteles cuvintele
Mantuitorului asa cum o face si Biserica Ortodoxa: in sens literal, ci nu metaforic.
i le-a zis Iisus: Adevrat, adevrat zic vou, dac nu vei mnca trupul Fiului
Omului i nu vei bea sngele Lui, nu vei avea via n voi.
Sa observam ca este introdus un nou element Sangele ceea ce nu ar fi fost
necesar daca Mantuitorul ar fi vorbit in sens metaforic. Sintagma Painea Vietii ar fi
fost de ajuns.
Dac vom urmri n Evanghelii felul n care Iisus reacioneaz la ntrebrile
interlocutorilor Si, vom observa c, de data aceasta, va trebui s interpretm
cuvintele Sale literal. El folosete metafore adesea i adesea este neles greit de
ctre cei care iau cuvintele Sale literal, dar ntotdeauna El are grij s i corecteze pe
cei care nu L-au neles. Din contr, atunci cnd asculttorii Si sunt scandalizai,
nelegnd corect ceea ce El spune, Iisus repet mesajul Su n termeni mai puternici
i mai tranani, exact ca n acest loc.
445

De exemplu, discutnd cu Nicodim despre naterea din nou, acesta ia literal
cuvintele Sale i ntreab dac se poate ntoarce cineva n pntecele mamei sale
(Ioan 3:4). Iisus l corecteaz ndat.
Cu alt ocazie, Iisus le atrage atenia ucenicilor s ia aminte la aluatul fariseilor i
saduceilor (Matei 16:6), ns ucenicii cred c Domnul se refer la faptul ca nu au
luat pine. Iisus l corecteaz ndat, spunndu-le c se referea la ipocrizia lor (vezi
i Luca 12:1).
n Evanghelia dup Ioan, Iisus le spune, la un moment dat, ucenicilor c El are o
mncare, pe care voi n-o cunoatei. (Ioan 4:32), dar acetia cred c cineva i-a adus
hran. Iisus i corecteaz ndat: Mncarea Mea este s fac voia Celui ce M-a trimis
i s mplinesc lucrarea Lui.
Cnd Iisus primete vestea morii lui Lazr, El le spune ucenicilor Si c acesta
doarme, dar ndat este nevoit s le spun explicit Lazr a murit (Ioan 11:14).
Cu alt ocazie, Iisus le spune fariseilor c, acolo unde merge El, ei nu pot veni.
Acetia neleg c ar vrea s se sinucid. Iisus, rbdtor, ca ntotdeauna, n astfel de
situaii, i lmurete c El vine de sus i c acolo trebuie s se ntoarc, iar ei nu l
pot urma din cauza pcatelor lor (Ioan 8:21-25).
Din contr, cnd cuvintele sale trebuie luate la propriu, iar interlocutorii sunt
scandalizai de ce aud, El repet ceea ce are de spus, accentund partea scandaloas.
Dup ce iudeii l acuz c ar fi samaritean i posedat de diavol, El le rspunde c
Adevrat, adevrat, v spun, c, dac pzete cineva cuvntul Meu, n veac nu va
vedea moartea (Ioan 8:51). Iisus nu face altceva dect s sublinieze, de dou ori
chiar, c i este superior (v. 56) i chiar anterior (v. 58) lui Avraam.
Pe cnd se afla n Galileea, i-au adus un brbat ce zcea infirm pe o targ. El i iart
pcatele, iar fariseii sunt scandalizai c a ndrznit s fac ceea ce numai Dumnezeu
poate s fac. Reacia lui Iisus este s sublinieze, fr jumti de msur, c are
autoritatea de a ierta pcate (Matei 9:1-6).
Cnd le spune iudeilor c El este pinea care s-a pogort din Cer (Ioan 6:41), ei nu
l cred, pentru c interpreteaz literal acest lucru i au dreptate. Iisus a venit, literal,
din Cer pe pmnt prin ntruparea Sa. El nu face altceva dect s repete afirmaia Sa,
n ciuda faptului c interlocutorii si sunt scandalizai. O face n versetele 50, 51 i
58.
Cu aceeai ocazie, cnd iudeii neleg c El le cere s i mnnce carnea i s i bea
sngele, n sens literal, El nu se oprete s le explice metaforic afirmaia Sa, ci
ntrete de mai multe ori sensul literal al cuvintelor Sale.
446


Cel ce mnnc trupul Meu i bea sngele Meu are via venic, i Eu l voi
nvia n ziua cea de apoi.Trupul Meu este adevrat mncare i sngele Meu,
adevrat butur.
Aici, Sfantul Evanghelist Ioan face o schimbare importanta. Daca pana la acest
verset, pentru cuvantul a manca, Sfantul Evanghelist Ioan foloseste cuvantul
grecesc phago, care poate avea atat sens simbolic, cat si literal, acum el schimba
verbul. Acesta foloseste cuvantul trogo, care inseamna a mesteca. Cuvantul
trogon mai este folosit doar de 2 ori in Noul Testament (Mat 24:38 si Ioan 13:18)
si are mereu sens de a roade sau a mesteca. Verbul phago (a mnca) poate fi
folosit n greac att n sens literal, ct i metaforic. ns verbul trogo (a mesteca) nu
poate fi folosit dect n sens literal. Asadar, textul biblic schimba un verb cu cellalt
pentru a accentua caracterul literal al poruncii Domnului. n continuare, n versetele
56, 57 i 58 gsim acelai verb trogo.
Mai mult decat atat, Sfantul Evanghelist foloseste cuvantul sarx pentru trup,
care, de fapt, inseamna carne (cuvantul trup se reda prin soma). Pentru
adevarata, este folosit cuvantul alethes, care inseamna intr-adevar. Daca
traducem literal, avem: Cel ce roade Carnea Mea si bea Sangele Meu are viata
vesnica si Eu il voi invia in ziua cea de apoi. Carnea mea este, intr-adevar,
mancare si sangele Meu este, intr-adevar,bautura.
Cuvintele Mantuitorului sunt clare: Trupul si Sangele Lui sunt adevarata mancare si
bautura, ci nu simboluri. n ce msur nite simboluri ne pot da viaa venic i
nvierea?

Cel ce mnnc trupul Meu i bea sngele Meu rmne ntru Mine i Eu ntru el.
Precum M-a trimis pe Mine Tatl cel viu i Eu viez pentru Tatl, i cel ce M
mnnc pe Mine va tri prin Mine. Aceasta este pinea care s-a pogort din cer,
nu precum au mncat prinii votri mana i au murit. Cel ce mnnc aceast
pine va tri n veac.
Iisus face o comparatie intre mana evreilor, care a fost mancata Trupul si Sangele
Lui, care trebuie sa fie mancate.
447

Protestantii vorbesc, adesea, de o relatie personala cu Domnul Iisus. Aici, Hristos
vorbeste de o relatie personala cu credinciosul. Dar vedem ca aceasta relatie este
data de Taina Sfintei Euharistii, Taina ce lipseste din Protestantism.
Deci muli din ucenicii Lui, auzind, au zis: Greu este cuvntul acesta! Cine poate
s-l asculte?
Daca Hristos vorbea metaforic, de ce eraceva greu de inteles pentru apostoli? Daca
protestantii inteleg cu usurinta ca ar fi vorba de simboluri, de ce apostolilor li se
parea de neinteles? De ce nu li s-a parut greu si cuvantul Eu sunt usa?
Iar Iisus, tiind n Sine c ucenicii Lui murmur mpotriva Lui, le-a zis: V smintete
aceasta?Dac vei vedea pe Fiul Omului, suindu-Se acolo unde era mai nainte?
Duhul este cel ce d via; trupul nu folosete la nimic. Cuvintele pe care vi le-am
spus sunt duh i sunt via.
Sa observan ca Mantuitorul nu spune Cuvintele pe care vi le-am spus sunt
simboluri, ci sunt DUH si VIATA, ceea ce implica ceva supranatural.
Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Cci Iisus tia de la nceput cine sunt cei ce
nu cred i cine este cel care l va vinde. i zicea: De aceea am spus vou c nimeni
nu poate s vin la Mine, dac nu-i este dat de la Tatl. i de atunci muli dintre
ucenicii Si s-au dus napoi i nu mai umblau cu El. Deci a zis Iisus celor
doisprezece: Nu vrei i voi s v ducei? Simon Petru I-a rspuns: Doamne, la cine
ne vom duce? Tu ai cuvintele vieii celei venice. i noi am crezut i am cunoscut c
Tu eti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu.
Protestantii, asemenea multora din vremea lui Hristos, nu asculta glasul, nu vor sa
mearga cu EL si sa accepte acest cuvnt tare, adica nu accepta calea mntuirii si
mparatia pe care a pregatit-o Dumnezeu, neglijand cuvintele psalmistului: Gustai
i vedei c bun este Domnul! (Ps 33,8)
Sa observam ca Mantuitorul risca sa piarda mantuirea oamenilor. El nu le spune
numerosilor ucenici (aproximativ 5000) care l-au parasit Nu plecati, pentru ca am
vorbit metaforic, ci ii lasa sa plece, ba chiar ii indeamna si pe ultimii 12 sa faca
acelasi lucru. Oare ar fi preferat Mantuitorul sa nu mai avem parte de mantuire doar
pentru ca nu a vrut sa le explice ucenicilor ca vorbea simbolic? Dupa cum am
specificat mai sus, Iisus corecta mereu impresiile gresite ale invataturilor Sale.
Si, in final, daca ar fi vorbit simbolic, ce nevoie mai era sa realizeze ritualul de la
Cina cea de Taina? Ce legatura ar avea mancarea unei simple paini cu credinta
omului in Painea Vietii?Ar fi fost un ritual inutil. O simpla paine nu creste credinta
omului, nici nu o diminueaza. Cuvintele de la Cina cea de Taina nu pot fi despartite
de cuvintele din capitolul 6 al Evangheliei dupa Ioan.
448

2. Mantuitorul instituie Sfanta Impartasanie

Iar pe cnd mncau ei, Iisus, lund pine i binecuvntnd, a frnt i, dnd
ucenicilor, a zis: Luai, mncai, acesta este trupul Meu,care se frnge pentru
voi,spre iertarea pacatelor. i lund paharul i mulumind, le-a dat, zicnd: Bei
dintru acesta toi, C acesta este Sngele Meu, al Legii celei noi, care pentru muli
se vars spre iertarea pcatelor.Aceasta s facei spre pomenirea Mea. Mt 26, 26-
29; Mc14, 22-25; Lc 22, 16-20
n nici un caz nu se poate spune ca acestea (pinea si vinul) ,,simbolizeaza, sau
,,cuprind, sau ,,reprezinta trupul si sngele Domnului, cum sunt ntelese n
teologia protestanta. Aramaica are 30 de cuvinte pentru reprezinta, insa Iisus nu a
folosit nici unul din ele. El a folosit cuvantul aramaic pentru estin, adica este.
Prin urmare, caracterul de Taina al Euharistiei este ct se poate de evident.
Astfel, versetele de mai sus ne arata ca la Cina cea de Taina, Domnul a prefacut cu
adevarat pinea dospita n nsusi trupul Sau, iar vinul n nsusi sngele Sau, rostind
pentru fiecare o rugaciune speciala si mpartasind apoi cu fiecare pe ucenici. De
aceea, Euharistia devine n crestinism slujba de multumire prin excelenta adusa lui
Dumnezeu de catre ntreaga Biserica. Relatarea paulina a Cinei celei de Taina nu
exclude, ci implica acea ,,binecuvntare pe care a aratat-o Mntuitorul asupra pinii
si vinului, despre care scriau evanghelistii sinoptici:,,lund pine si
binecuvntnd, a frnt (Mt 26, 26); ,,asemenea si paharul dupa ce au cinat
(Lc 22, 20; I Co 11, 25), adica tot asa, la fel cum procedase cu pinea: ,,a
binecuvntat si multumind le-a dat lor. Aceasta ,,binecuvntare nu era o simpla
mplinire a prescriptiei iudaice n legatura cu desfasurarea cinei, ci era un act prin
care avea loc prefacerea elementelor euharistice n trupul si sngele Domnului. n
sens liturgic, binecuvntare nseamna invocarea harului lui Dumnezeu asupra cuiva
sau ceva. Binecuvntarea apartine lui Dumnezeu (Mt 25, 34; Gal 3, 8) si prin ea
Hristos transmite harul si darurile Sale. Sa ne amintim de minunea inmultirii
painilor, care s-a infaptuit dupa ce Iisus a binecuvantat painile.
Prin urmare, cuvintele de instituire trebuie ntelese n sens propriu, n sens literal,
fara nici un fel de interpretare. Ele sunt n deplina concordanta cu ceea ce spunea tot
Mntuitorul dupa minunea nmultirii pinilor si saturarea color 5000 de barbati: ,,Eu
sunt pinea cea vie, care s-a pogort din cer. Cine mannca din pinea aceasta va
fi viu n veci. Iar pinea pe care Eu o voi da pentru viata lumii este trupul Meu (sarx
= este carnea Mea) Cel ce mannca trupul Meu si bea sngele Meu are viata
vesnica si Eu l voi nvia n ziua cea de apoi (In 6, 51.54).
Expresiile: ,,se frnge, ,,se varsa, ,,snge, ,,moarte, sau ,,Legea cea noua intru
sngele Meu si ,,se varsa spre iertarea pacatelor au caracter sacrificial-cultic,
scotnd n evidenta ideea de jertfa liturgica. Daca cultul Vechiului Testament avea la
449

baza sacrificii animale repetabile, cultul Noului Testament are la baza jertfa unica a
Mntuitorului Iisus Hristos, care se actualizeaza prin Sf. Euharistie.
Mntuitorul, vorbind despre trupul Sau care ,,se frnge si sngele Sau care ,,se
varsa, se raporteaza direct att la jertfele obisnuite, ct si la mielul pascal, a carui
jertfa reprezenta centrul cultului iudaic si de care se leaga si contextul n care El
rostea aceste cuvinte. De aceea, Sf. Pavel spune: ,,Pastile nostru, Hristos, pentru noi
s-a jertfit (I Co 5, 7). n sens prefigurativ, jertfele Vechiului Testament
prenchipuiau jertfa Mntuitorului prin care omul, n mod real si deplin, este eliberat
de pacat si intra n legatura cu Dumnezeu. Hristos, care era ,,Mielul lui Dumnezeu
Cel ce ridica pacatul lumii (In, 29), se aduce pe Sine jertfa pentru iertarea pacatelor
ntregului neam omenesc, devenind totodata ,,Agnetul (agnus = miel) euharistic,
care sta n fata Tatalui n permanenta stare de jertfa (FAp 5, 6).
Prezentele ,,se da, ,,se frnge, ,,se varsa arata ca este vorba de o jertfa prezenta,
de jertfa euharistica prin care Domnul a savrsit anticipat, n chip nesngeros jertfa
de pe cruce.
Pentru crestini, jertfa se savrseste chiar n momentul sfintirii; nu nainte si nici dupa
ea si, de aceea, putem spune ca este o jertfa adevarata: este jertfa Mielului lui
Dumnezeu, care s-a adus o data (pe cruce). Jertfa nsasi consta din prefacerea pinii
n Mielul njunghiat.
Totodata, nsusi faptul ca Apostolii vorbesc separat despre ,,snge si ,,trup arata
caracterul de jertfa al Sf. Euharistii si relatia sa actuala cu jertfa de pe Cruce unde,
prin ,,junghierea Victimei, sngele curge din rani, separndu-se de trup.
Moartea lui Hristos a fost un sacrificiu ,,pentru voi, adica pentru toti, ceea ce
nseamna ca este un sacrificiu rascumparator pe de o parte (Rom 3, 24), dar si un
sacrificiu preotesc pe de alta parte (II Co 5, 21). Aceasta jertfa se aduce ,,spre
iertarea pacatelor si are caracter universal, devenind jertfa a Legii celei Noi. De
altfel, nsusi caracterul de taina al Sf. Euharistii l implica pe acela de jertfa, caci ,,a
te mpartasi ceremonial din ceea ce s-a jertfit, nseamna a participa la actul
sacrificial si la tot ceea ce implica acest act.

Si in Vechiul Testament gasim referinte la Sfanta Euharistie:
Facerea 14,18: Iar Melhisedec, regele Salemului, i-a adus pine i vin. Melhisedec
acesta era preotul Dumnezeului celui Preanalt.
Ps 109,4: Juratu-S-a Domnul i nu-I va prea ru: Tu eti preot n veac, dup
rnduiala lui Melchisedec.
Zah 9,15: Domnul Savaot i va ocroti i ei vor sfia i vor clca n picioare pietrele
de pratie i vor bea sngele ca pe vin. i vor fi plini ca o cup de jertf, ca i
coarnele jertfelnicului.
450

Pilde 9,1-6: nelepciunea i-a zidit cas rezemat pe apte stlpi, A njunghiat vite
pentru osp, a pregtit vinul cu mirodenii i a ntins masa sa. Ea a trimis slujnicele
sale s strige pe vrfurile dealurilor cetii:Cine este nenelept s intre la mine!
i celor lipsii de buna-chibzuial le zice: Venii i mncai din pinea mea i bei
din vinul pe care eu l-am amestecat cu mirodenii. Prsii nenelepciunea ca s
rmnei cu via i umblai pe calea cea dreapt a priceperii!
Iez. 2:8-10; 3:1-3 Dumnezeu ii ordona lui Iezequiel sa manance Cuvantul lui
Dumnezeu.
,,Acest pahar este Legea cea noua ntru sngele Meu () (I Co 11, 25) nseamna
ca Noul Legamnt ncheiat de Dumnezeu cu oamenii s-a realizat prin si n Hristos si
a fost pecetluit cu sngele Lui. Daca Legamntul sinaitic fusese pecetluit cu sngele
viteilor (Ies 24, 1-8), Legamntul Nou a fost pecetluit cu sngele Domnului.
Prin jertfa lui Hristos, ntreaga umanitate se sfinteste si se uneste cu Dumnezeu; cu
sngele Domnului se mpaca ntreaga fire cu Dumnezeu si se realizeaza n mod
desavrsit mntuirea universala. Prin Sf. Euharistie, Hristos moare aici si acum
pentru mine si pacatele mele; Sngele Sau mi spala pacatele, ma curateste si ma
sfinteste, iar trupul Sau ma ndumnezeieste. De aceea, cei care se mpartasesc sunt
adevarati hristofori = purtatori de Hristos, sau teofori = purtatori de Dumnezeu.

Daca, dintre sinoptici, numai Sf. Luca reda, dupa formula de instituire
referitoare la pinea euharistica, si cuvintele lui Iisus: ,,Aceasta sa faceti spre
pomenirea Mea (Lc 22, 19b), la Sf. Pavel acest ndemn al Mntuitorului apare de
doua ori, si dupa formula pentru pine si dupa cea pentru pahar (I Co 11, 24; 25).
Mai mult dect att, Apostolul tine sa explice ca Sf. Euharistie este o ,,vestire a
mortii (si, desigur, a nvierii) Domnului: ,,Caci, de cte ori veti mnca aceasta pine
si veti bea acest pahar, moartea Domnului vestiti, pna cnd va veni (I Co 11, 26).
Potrivit acestui ndemn porunca primit de la Mntuitorul, Sfintii Apostoli au
nteles ca Sf. Euharistie trebuie sa devina o permanenta n viata liturgica a Bisericii
din toate timpurile, ceea ce s-a si ntmplat.
Sf. Euharistie se aduce ,,spre pomenirea Mea (I Co 11, 24-25), adica ,,spre
pomenirea Mntuitorului, Cel care a instituit-o. ntlnim aici expresia: amamnesis=
,,spre (ntru) pomenirea Mea, expresie care nu poate avea sensul de ,,comemorarea
Mea, ,,simpla mea amintire. Termenul indica actiunea de a readuce n memorie, a
aduce aminte, a pomeni. Dar, aceasta ,,aducere aminte, sau ,,pomenire presupune
o prezenta reala sacramentala; prezenta persoanei pe care o pomenim. Anamneza
este ,,un act n care persoana, sau fapta comemorata este facuta prezenta, actuala,
este adusa actual n planul de aici si acum.
Traducerea literala este touto poieite tan eman anamnasin. Asta inseamna oferiti
acestea ca jertfa mea memoriala. Cuvantul polein se refera la o jertfa (a se vedea
451

Iesirea 29:38-39). Cuvantul anamnesis (pomenire) se refera la o jertfa care
este,intr-adevar,reactualizata prin puterea lui Dumnezeu (Evr. 10:3; Num. 10:10).
Cu alte cuvinte, jertfa este pomenirea. Daca Euharistia nu ar fi o jertfa, apostolul
Luca ar fi folosit cuvantul mnemosunon (care e folosit cand se descrie un
memorial nonsacrificial Mat. 26:13; Marcu 14:9; Fapte 10:4).
Euharistia ne aduce aminte de persoana divino-umana a Mntuitorului si, mai mult
dect att, l re-aduce pe Hristos, real, aici si acum.
Sf. Apostol Pavel ntareste aceasta idee, spunnd: ,,Caci de cte ori veti
mnca aceasta pine si veti bea acest pahar, moartea Domnului veti vesti, pna
cnd va veni (I Co 11, 26).
Sf. Liturghie nu este doar o comemorare a acestor evenimente ntmplate
cndva, n istorie, ci este participarea la aceste evenimente, care devin contemporane
cu noi. Celebrarea Euharistiei n Biserica primara era o anamneza, sau o
comemorare a mortii si nvierii lui Hristos, dar si un mijloc de unire a credinciosilor
cu Hristos Cel prezent si o asteptare a venirii Lui viitoare.
n felul acesta, actul memorial liturgic este simultan comemorare, prezenta si
anticipare, el concentrnd lucrarea mntuitoare a lui Dumnezeu n tripla ei
dimensiune: trecuta, prezenta si viitoare si se poate afirma ca ,,n Euharistie este
concentrata toata mntuirea noastra pentru a ne-o nsusi n mod personal
Euharistia, unindu-ne cu Hristos, ne face asemeni Lui, imprimnd si n noi starea
capabila de jertfa, puterea nvierii si a slavei vesnice Prin Euharistie devenim
concorporali cu Hristos (Ef 3, 6), se extinde n noi starea de mntuire, de nviere si
de slava efectuata de Hristos n umanitatea asumata de El.
3. Credinta apostolilor si a primilor crestini


Parintele Staniloae spune ca cel mai hotartor argument pentru sensul literal al
cuvintelor Domnului este ca asa le-au nteles apostolii si ucenicii lor , precum ne
arata Apostolul Pavel si istoria Bisericii de la nceputurile ei.
Dupa ce a prezentat nvatatura crestina despre Sf. Euharistie, accentund sfintenia ei,
Sf. Apostol Pavel abordeaza problema pregatirii pentru mpartasirea euharistica.
Fiind vorba de trupul si sngele Domnului, mpartasirea nu se poate face oricum, ci
fiecare crestin va trebui sa dea dovada de o pregatire deosebita, o pregatire care l
face pe acesta vrednic pentru a primi Sfintele Taine.
Sf. Pavel ncepe prin a prezenta un aspect negativ al vietii crestine din Corint, vrnd
parca sa scoata n evidenta gravitatea mpartasirii cu nevrednicie:
452

,,Astfel, oricine va mnca pinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu
nevrednicie, va fi vinovat fata de trupul si sngele Domnului (I Co 11, 27).
Aceste cuvinte sunt n concordanta cu adevarurile cuprinse n versetele
anterioare: pinea si paharul (continutul paharului = vinul) euharistice nu sunt pine
si vin obisnuite, ci sunt trupul si sngele Domnului, ceea ce scoate n evidenta, din
nou, caracterul sacramental al Euharistiei. Cel ce primeste Sf. mpartasanie ,,cu
nevrednicie nu se face vinovat fata de pine si vin, ci ,,fata de trupul si sngele
Domnului, adica fata de Hristos nsusi. A fi vinovat/raspunzator fata de inseamna
a profana (a se vedea Matei 17,24). Insa un simbol nu poate fi profanat.
Pentru a se face si mai bine nteles, autorul continua:
,,Caci, cel ce mannca si bea cu nevrednicie, osnda si mannca si bea, nesocotind
trupul Domnului (I Co 11, 29).
Cuvntul ,,diakrinon (nesocoteste) se traduce prin: a separa, a face distinctie ntre
un lucru si altul, a deosebi (I Co 4, 7); a estima corect. Deci, n contextul prezent,
acest termen nseamna a nu face distinctie ntre trupul Domnului si pinea obisnuita;
a nu aprecia corect pe Hristos euharistic; a nu cinsti asa cum se cuvine Sf.
mpartasanie; a nu realiza ca acea paine este, de fapt, chiar trupul lui Hristos.
Repercusiunile unui comportament nepotrivit al corintenilor se putea vedea usor,
ceea ce arata ca Dumnezeu a judecat si a pedepsit:
,,De aceea, multi dintre noi sunt neputinciosi si bolnavi si multi au murit (I Co 11,
30).
mpartasirea cu nevrednicie, adica fara sentimentul sincer al iubirii, dar mai ales fara
acea ,,cercetare de sine (spovedanie), aduce dupa sine ,,osnda. Simbolurile nu pot
ucide. Oare Dumnezeu ar permite ca niste oameni sa moara pentru ca au mancat
paine si au baut vin fara sa isi aminteasca de momentul Cinei celei de Taina? De ce
Iuda s-a ndracit la mncarea cu nevrednicie din niste simboluri? ,,Osnda
grea despre care vorbea mai nainte a adus cu sine si pedepse trupesti: neputinte,
chinuri de moarte, caci ,,gnditi-va cu ct mai aspra va fi pedeapsa cuvenita celui ce
a calcat n picioare pe Fiul lui Dumnezeu si a nesocotit sngele Testamentului cu
care s-a sfintit si a batjocorit duhul harului (Evr 10, 29).
In Epistola Sfantului Apostol Pavel catre Corinteni, capitolele 10, 11, gasim
urmatoarele:
Paharul binecuvntrii, pe care-l binecuvntm, nu este, oare, mprtirea cu
sngele lui Hristos? Pinea pe care o frngem nu este, oare, mprtirea cu trupul
lui Hristos? C o pine, un trup, suntem cei muli; cci toi ne mprtim dintr-o
pine. Privii pe Israel dup trup: Cei care mnnc jertfele nu sunt ei, oare,
prtai altarului?
453

Sfantul Apostol Pavel nu vorbeste despre simboluri, ci afirma cu tarie ca cei ce beau
din paharul binecuvantat se impartasesc cu Sangele lui Hristos si ca toti crestinii
sunt un trup pentru ca se impartasesc dintr-o paine. Se poate spune ca suntem un
trup pentru ca mancam aceeasi paine? Un crestin poate manca o paine si alaturi de
un pagan, ceea ce nu inseamna ca devine un trup cu el. Crestinii sunt un trup pentru
ca painea pe care o mananca nu e o simpla paine, ci chiar trupul lui Hristos.
Acelasi lucru, Pavel il spune si in Efes. 1:22-23; 5:23,30-31; Col. 1:18,24 si se refera
la faptul ca unirea noastra cu Hristos este fizica: Cci nimeni vreodat nu i-a urt
trupul su, ci fiecare l hrnete i l nclzete, precum i Hristos Biserica, Pentru
c suntem mdulare ale trupului Lui, din carnea Lui i din oasele Lui. [...] Luand
deci madularele lui Hristos le voi face madularele unei desfranate?.
El afirma si ca cei care mananca jertfele sunt partasi altarului. Cu alte cuvinte,
Sfantul Apostol afirma ca Sfanta Impartasanie este o jertfa, ci nu un simbol.
Mai departe, Sfantul Apostol Pavel spune:
1 Cor. 10:21 Nu putei s bei paharul Domnului i paharul demonilor; nu putei
s v mprtii din masa Domnului i din masa demonilor.
Evreii au inteles dintotdeauna masa Domnului ca referindu-se la un altar de jertfa.
A se vedea Maleahi 1:7,12,Lev. 24:6, Iez. 41:22; 44:16,. Aceasta intelegere este
confirmata si de cuvintele aceluiasi apostol, din Epistola catre Evrei 13,10: Avem
altar, de la care nu au dreptul s mnnce cei ce slujesc cortului sau Slujitor
Altarului i Cortului celui adevrat, pe care l-a nfipt Dumnezeu i nu omul(Evrei
8,2).
Tot in epistola catre evrei, Sfantul Apostol spune:
S ne apropiem cu inim curat, ntru plintatea credinei, curindu-ne prin
stropire inimile de orice cuget ru, i splndu-ne trupul n ap curat. Evrei 10,22
La ce se refera cand spune curatindu-ne prin stropire inimile?
Ci v-ai apropiat de muntele Sion i de cetatea Dumnezeului celui viu, [] i de
Iisus, Mijlocitorul noului testament, i de sngele stropirii care griete mai bine
dect al lui Abel. Evrei 12,22-24
Vedem ca Sfantul Apostol se refera la stropirea cu Sangele lui Iisus.
In Evrei 13:15, este folosita expresia jertfa laudei. Daca ne uitam in Lev. 7:12-15;
22:29-30, vedem ca se refera la jertfele de multumire care erau aduse, dar si
mancate.
454

Sfantul Evanghelist Ioan ne spune: Iar dac umblm ntru lumin, precum El este
n lumin, atunci avem mprtire unul cu altul i sngele lui Iisus, Fiul Lui, ne
curete pe noi de orice pcat 1 Ioan 1:7
Pentru ca Sangele lui Hristos sa ne curateasca de pacate, trebuie sa avem contact cu
el.
Luca 24:30-31,35 Iisus este cunoscut de catre apostoli abia la frangerea painii.
Ideea unei Cine a Domnului ca simplu praznic de aducere aminte a ajuns la noi de la
Ulrich Zwingli prin intermediul Puritanilor englezi.Si totusi, acei Protestanti care l
urmeaz pe Zwingli n aceast privint nu si dau seama c el si-a enuntat teoria
dintr-o ntelegere indiscutabil eretic a persoanei lui Hristos, ca urmare a unei
distinctii att de transante si, s-o spunem pe sleau, Nestoriene ntre divinitatea lui
Hristos si natura Sa divin.
n Biserica primar, singurii care tgduiau c mprtsania este adevratul Trup si
Snge al lui Hristos erau cei care tgduiau si intruparea Cuvntului. Astfel c, din
perspectiva Printilor Bisericii primare, exist o legtur strns si nemijlocit ntre
doctrina ntruprii si Prezenta Real a lui Hristos n mprtsanie. A o nega pe una
echivaleaz cu a o nega pe cealalt.
Anul 60 - Didahia celor 12 Apostoli:
Nimeni s nu mnnce, nici s bea din Euharistia voastr, ci acei care au fost
botezai n numele Domnului. Cci cu privire la aceasta, a spus Domnul: Nu dai
ceea ce este sfnt cinilor
Anul 80 - Sfantul Clement (al treilea successor al Sf Apostol Petru):
Domnul ne-a ordonat sa aducem jertfe si servicii, la anumite ore fixe. (Scrisoare
Corintenilor)
Anul 202 Sfantul Clement din Alexandria:
El spune:Mancati Trupul Meu si Beti Sangele Meu. Domnul ne hraneste cu
aceasta hrana de natura intima. El ne trimite Carnea Sa si Sangele Lui.Si nimic nu
lipseste pentru cresterea fiilor Lui.O,mister incredibil!. (Instructorul copiilor)
Anul 80-110 - Sfantul Ignatie Teoforul, episcop de Antiohia si ucenic direct al
apostolilor:
Nimeni sa nu se nsele ! Chiar puterile cele ceresti, slava ngerilor si stapnitorii
vazuti si nevazuti, daca nu cred n sngele lui Hristos, si ei sunt osnditi. Uitati-va
la cei care gndesc altfel despre harul lui Iisus Hristos, pogort peste noi ! Ei sunt
mpotriva gndirii lui Dumnezeu. De Euharistie si de rugaciune se departeaza,
pentru a nu marturisi ca Euharistia este trupul Mntuitorului nostru Iisus Hristos,
455

trupul, care a patimit pentru pacatele noastre si pe care Tatal, cu bunatatea Sa, L-a
nviat. Asadar, cei care se mpotrivesc darului lui Dumnezeu, mor datorita tagadei
lor. Se cuvine, dar, sa va departati de uni ca acestia si sa nu vorbiti cu ei nici n
particular, nici n public; sa ne tinem strns de profeti si mai ales de Evanghelie, n
care patimile ne sunt aratate, iar nvierea se mplineste. Fugiti de dezbinari, ca ele
sunt nceputul relelor. (Epistola catre Smirneni).
[]sa frangem o Paine, care e medicamentul nemuririi si antidot impotriva mortii,
care ne face sa incepem sa traim, pentru totdeauna, in Hristos. (Scrisoare catre
efeseni)
Vreau Painea lui Dumnezeu, care este Carnea lui Hristos, Fiul lui David;si, ca
bautura, doresc Sangele Lui, care e dragoste ce nu poate fi distrusa.(Epistola catre
Romani)
Si nc, cum pot s spun c trupul putrezeste si nu are viat, vznd c el este
hrnit de Trupul si Sngele Domnului? Ei trebuie sau s-si schimbe prerea sau s
nceteze s aduc jertfele de care vorbesc. Prerea noastr ns e de partea
mprtsaniei, iar mprtsania ne ndreptteste prerea. Noi i jertfim ceea ce este
al Lui, pe bun dreptate numind comuniunea si unitatea trupului si a duhului. Cci
precum pinea, care vine din pmnt, primeste invocarea lui Dumnezeu, si astfel
numai este o pine oarecare, ci Euharistie (mprtsanie), are dou prti:
pmnteasc si cereasc, tot asa trupurile noastre, dup mprtsanie, nu mai sunt
pieritoare, ci ndjduiesc la vesnica nviere (IV:18:25).
Teodor de Mopsuestia, care a trit n secolul V, pare s se fi adresat direct
neoprotestantilor:
Atunci cnd (Hristos) a dat pinea, El nu a spus, Acesta este un simbol al trupului
Meu, ci Acesta este trupul Meu. n acelasi fel, El nu a spus Acesta este un simbol
al sngelui Meu, ci Acesta este trupul Meu, pentru c El a vrut s le privim, dup
primirea harului si venirea Duhului Sfnt, nu dup natura lor, ci asa cum sunt,
trupul si sngele Domnului nostru. (Omilii Catihetice 5:1).
Iustin Martirul i Filozoful (100-160):
Nu le primim pe acestea ca simpl pine sau butur; ci pentru c Iisus Hristos
Mntuitorul nostru a fost ntrupat prin Cuvntul lui Dumnezeu si a avut trup si
snge pentru mntuirea noastr, tot asa, dup cum am fost nvtati, hrana care a
fost fcut Euharistie prin rugciunea lsat de El este trupul si sngele Acelui
Iisus ntruopat. (ntia Apologie, 66:1-20).
n asa-zisa zi a soarelui (duminica n.n.), se face adunarea tuturor celor ce traiesc
la orase sau la sate si se citesc memoriile apostolilor (Evangheliile n.n.) sau
scrierile profetilor (Vechiul Testament n.n.), cta vreme ngaduie timpul. Apoi, dupa
ce cititorul nceteaza, ntistatatorul (episcopul sau preotul n.n.) tine un cuvnt prin
456

care sfatuieste si ndeamna la imitarea acestor frumoase nvataturi. Apoi, ne
ridicam n picioare toti laolalta si naltam rugaciuni; dupa care, ncetnd noi
rugaciunea, ne mbratisam unii pe altii cu sarutarea pacii si se aduce pine si vin si
apa, iar ntistatatorul nalta deopotriva rugaciuni si multumiri, ct poate mai
multe, la care poporul raspunde ntr-un singur glas, rostind Amin. Si se da fiecaruia
sa se mpartaseasca din cele ce au fost consfintite prin euharistie, iar celor care nu
sunt de fata li se trimite euharistia acasa, prin diaconi.
Sf Irineu de Lion (115-200):
Astfel, bautura, care este parte din creatia Sa, El a numit-o Sngele Sau, hranindu-
ne pe noi, iar pinea, care tot creatia Sa este, El a numit-o Trupul Sau; hranindu-ne
prin aceasta trupurile. Ori de cte ori paharul si pinea pregatita de om primesc
Cuvntul lui Dumnezeu, mpartasania devine Trupul lui Hristos si prin aceste
elemente trupurile noastre primesc hrana si ngrijire.
Dar ce folos au aceia care cred ca painea pentru care multumim e Trupul
Domnului si vinul,Sangele Lui,daca nu cred ca El e Fiul lui Dumnezeu?
(Impotriva ereziilor)
Sfntul Grigore de Nisa:
Pinea este la nceput o pine obisnuit, ns atunci cnd TAINA o sfinteste, se
preface si devine nsusi Trupul lui Hristos. La fel mirul tainic, la fel vinul. Dac
nainte de sfintire erau lucruri de putin nsemntate, dup sfintirea lor de ctre
Duh fiecare din ele a cptat o putere superioar. Aceeasi putere a cuvntului l
face pe preot s fie venerat si cinstit, separat de restul oamenilor prin noua
binecuvntare revrsat asupra lui. Deunzi era unul din multime, un ins oarecare;
deodat a devenit un dascl de evlavie, nvttor al tainelor ascunse.
Sfntul Chiril scria, n anul 350:
Haideti acum, n deplin cunostint, s ne mprtsim de trupul si de sngele lui
Hristos. Cci n chip de pine trupul su v este dat si n chip de vin sngele Lui,
astfel c mprtsindu-v de trupul si de sngele lui Hristos, veti putea fi uniti n
trup si n snge cu El. Cci astfel devenim purttori de Hristos. Trupul si sngele
Su sunt distribuite prin mdularele noastre. Si astfel devenim, potrivit spuselor
fericitului Petru, prtasi ai naturii dumnezeiesti.
Fr. Augustin spunea:
n pinea euharistic, primiti ceea ce a fost spnzurat pe cruce, si n pahar, aceea
ce a curs din coasta lui Iisus Christos.
457

ntr-o predic scris pe la anul 244, Origen confirm aceeasi credint n prezenta
real a trupului lui Hristos: Doresc s v ndemn cu exemple din religia voastr. Ati
nvtat s participati la tainele divine, deci stiti c atunci cnd primiti trupul
Domnului aveti grij ca nici o frmitur s nu cad si nimic din darul consacrat s
nu se piard. V considerati pe drept vinovati dac o parte se pierde prin nebgare
de seam. (Omilii din Exod 13:3) .
Anul 246 Sfantul Ciprian al Cartaginei:
Primim Euharistia ca mancare zilnica a mantuiriiCel care nu se impartaseste cu
Trupul si Sangele Lui, e despartit de trupul lui Hristos si nu are mantuire.
Rugaciunea Domnului, cap. 18.
Chiril al Ierusalimului spune ntr-un discurs rostit la mijlocul secolului IV:
Nu priviti deci pinea si vinul doar asa cum le vedeti, cci ele sunt, dup cum ne-a
spus Stpnul nostru, trupul si sngele lui Hristos. Chiar daca simturile ti-ar sugera
contrariul, credinta trebuie s te ntreasc. n privinta aceasta nu judeca dup
gust, ci fi sigur prin credint, fr a te ndoi c ai fost fcut vrednic de trupul si
sngele lui Hristos (Discursuri catihetice: Mistagogic 4:22:9).

Din toate aceste citate, ct si din alte surse ntelegem c n Biserica primelor veacuri
nu a existat nici o controvers cu privire la realitatea trupului lui Hristos n
Euharistie. Crestinii primelor veacuri au luat dintotdeauna n mod literal cuvintele
Mntuitorului.Documentele la care ne referim stau mrturie pentru faptul c primii
crestini si-au conceput nchinarea n termeni de jertf. Protestantii, insa, sunt nvtati
s creada c Jertfa lui Hristos pe cruce face inutil orice alt jertf. Si atunci, cum
mpcm practica Bisericii primare cu caracterul unic si final al lucrrii lui Hristos?
4. Contraargumentele protestante

1. Primul contraargument adus de protestanti este acela ca, in Epistola catre Evrei, ni
se spune ca printr-o singur jertf adus, a adus la venic desvrire pe cei ce se
sfinesc (10, 14). Astfel, Mantuitorul a adus o singura jertfa si, daca intelegem
literal cuvintele de la Cina cea de Taina, ar insemna ca Se jertfeste de mai multe ori.
Intr-adevar, Hristos S-a jertfit o singura data si jertfa Lui nu se mai repeta, pentru ca,
de s-ar repeta, ar insemna ca n-a avut efectul asteptat si ar fi fost asemenea jertfelor
din Vechiul Testament. De vreme ce ea, insa, a avut acel efect, orice repetare a ei ar
fi fara rost.Dar din aceasta mai rezulta ca Sfanta Euharistie nu poate sa fie jertfa
unica a Domnului de pe Golgota, adusa in chip nesangeros. Ea repeta jertfa de pe
458

Golgota, o ofera, o actualizeaza si o permanentizeaza, facand ca roadele ei sa fie
intotdeauna prezente si vii in trupurile si sufletele noastre, pana la a doua venire, a
Domnului. Jertfa euharistica repeta jertfa de pe Golgota, care atunci a fost in chip
sangeros, iar acum nesangeros. Mantuitorul insusi ne-a indemnat ca jertfa Trupului
si Sangelui Sau si in acelasi timp aducerea ei sa nu inceteze pana la venirea Sa
cea de apoi (Luca, 22, 19; I Cor., 11, 25-26). Pe de alta parte, se spune ca jertfa Sa se
aduce o singura data, iar pe de alta, ca acea jertfa va trebui sa o aducem pana la
venirea a doua. Chiar Sfantul Apostol Pavel vorbeste despre jertfe, referindu-se la
Jertfa Domnului: Trebuie dar ca chipurile celor din ceruri s fie curite prin
acestea, iar cele cereti nsei cu jertfe mai bune dect acestea(Evrei 9,23). Si
proorocii Vechiului Testament vorbesc despre jertfele crestinilor:
Ieremia 33,18: i preoii-levii nu vor avea lips de brbat care s stea naintea
feei Mele i s aduc n toate zilele arderi de tot, s aprind tmie i s
svreasc jertfe.
Maleahi 1,11: Cci, de la rsritul soarelui i pn la apusul lui, mare este numele
Meu printre neamuri i n orice parte se aduc jertfe de tmie pentru numele Meu
i prinoase curate, cci mare este numele Meu ntre neamuri, zice Domnul Savaot.
2. Un alt contraargument la poziia ortodoxa ar fi acela c, n Marcu 14:25, Domnul
vorbete despre rodul viei, iar Sfantul Pavel, n 1 Cor. 11:26, 27, 28, vorbete
despre pine, n ambele cazuri dup binecuvantare. Deci, chiar dup binecuvantare
avem de-a face doar cu pine i vin.
Dar cuvintele de mai sus (Marcu, 14, 25) au fost spuse de Mantuitorul cu privire la
primul pahar care, in adevar, continea vinul natural, insa Sfanta impartasanie a fost
asezata de Mantuitorul dupa cina, la al doilea pahar, caci atunci a zis Mantuitorul:
Acest pahar este Legea cea noua, intru Sangele Meu (Luca, 21, 17- 20). Deci,
ceea ce la Marcu este incomplet se completeaza si se lamureste la Luca. Matei nu
vorbeste decat de un singur pahar, anume de cel euharistie (al Cuminecaturii); la
Luca insa observam ca este vorba de doua pahare si ca Sfanta Taina a fost asezata
la al doilea pahar. Astfel, cuvintele care se refera la primul pahar nu sunt in legatura
cu Sfanta impartasanie, cum este cazul si cu citatul de la Marcu (14, 25).
Pe de alta parte, in Ioan 9 avem exemplul orbului din natere, care este vindecat de
Iisus n versetul 7, este numit cel ce fusese orb mai nainte n versetul 13, numai
ca s fie numit din nou orb n versetul 17. S nelegem din versetul 17 c, de fapt,
el nu fusese vindecat nainte de Domnul? n acelai fel, n Marcu 14:25 i 1 Cor.
11:26, 27, 28 avem de-a face cu rodul viei i pine, dei aceste elemente au fost
deja transformate n trupul i sngele Mntuitorului (in Ioan 15:1,5, Mantuitorul
spune: Eu sunt vita. Astfel, rodul vitei este sangele lui Iisus).
3. Un alt contraargument se gaseste in Evanghelia dupa Ioan, cap 6.: Duhul este cel
ce d via; trupul nu folosete la nimic. cuvintele, pe care vi le-am spus Eu, sunt
459

duh i via. Din aceste versete, protestantii inteleg ca Mantuitorul ar fi vorbit doar
metaforic.
Insa, din moment ce ne-a spus c viaa venic se ctig mncnd carnea Lui este
puin probabil s ne spun, pe urm, c aceasta nu folosete la nimic. Deducem,
deci, ca aceasta afirmatie are un alt sens. Inseamna ca ucenicii trebuie sa aiba o
credinta supranaturala, nu logica, pentru a-I intelege cuvintele. In Marcu 14:38, Iisus
foloseste, de asemenea, comparatia carne/duh. Trebuie sa pasim mai departe de
natural ca sa accedem la supranatural. In 1 Cor. 2:14,3:3; Rom 8:5; si Gal. 5:17, si
Sf Pavel foloseste aceasta opozitie duh/carne, ca sa ne invete ca oamenii
neduhovnicesti nu primesc darul credintei, deoarece inca sunt in trup.
Sa observam ca Mantuitorul nu spune Cuvintele pe care vi le-am spus sunt
simboluri. Nu exista nici un loc, in Scripturi, in care duh sa insemne simbol.
Sintagma duh si viata se refera la ceva supranatural, ci nu la metafore. Si intr-
adevar, prin Sfanta Euharistie, primim Duh Sfant si viata vesnica.
4. Un alt contraargument protestant este interdictia vechi-testamentara de a bea
sange: Nimeni din voi sa nu manance sange, si nici strainul care locuiestentre voi
sa nu manance sange (Deut 12:23)
Insa, in Rom. 14:14-18; 1 Cor. 8:1-13; 1 Tim. 4:3, Sf Pavel invata ca putem manca
pana si jertfe idolesti, cu conditia sa nu smintim constiinta unui frate si sa le
consumam cu multumire catre Dumnezeu.
Sa ne uitam, totusi, la motivul acestei interdictii: pentru c sngele are n el via i
s nu mnnci viaa laolalt cu carnea (Deut 12,23)
Insa, prin faptul ca ne impartaseste cu Sangele Lui, Hristos nu Isi pierde viata, asa
cum o fac animalele. Prin faptul ca Sangele lui este Viata, si noi vom avea viata
vesnica, dupa cum am citit in Ioan 6.
5. In Evanghelia dupa Ioan, cap 6, este scris: i Iisus le-a zis: Eu sunt pinea vieii;
cel ce vine la Mine nu va flmnzi i cel ce va crede n Mine nu va nseta niciodat.
Din acest verset, protestantii deduc ca a manca si a bea pe Hristos inseamna a
veni la El si, respectiv, a crede in El. Insa, sintagma a manca trup sau sange,
folosita la modul simbolic, inseamna a distruge un dusman, nu a deveni apropiat al
lui. A se vedea Psalmul 27:2; Isaia. 9:20; 49:26; Miheia. 3:3; 2 Sam. 23:17; Apoc.
16:6; 17:6, 16 .
Asadar, Mantuitorul nu putea folosi aceasta expresie la modul simbolic.
Sa observam si faptul ca, daca Mantuitorul s-ar fi referit la credinta, nu mai era
nevoie sa vorbeasca despre Trup si Sange, ci acest verset ar fi fost suficient.
460

Pe de alta parte, acest verset nu demonstreaza ca Mantuitorul ar vorbi simbolic, ba
din contra. El ne spune ca cine vine la El, nu va flamanzi. De ce? Pentru ca Cine
mnnc din pinea aceasta viu va fi n veci. Iar painea pe care o voi da pentru
viata lumii este Trupul Meu. In Cartea intelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah, citim
urmatoarele: Cei care m mnnc pe mine iar vor flmnzi; i cei care m beau iar
vor nseta (24:23).
Vedem, asadar, ca in timp ce cel ce vine la El nu va flamanzi, cel ce Il mananca va
flamanzi din nou. Cu alte cuvinte, cel ce crede in El, nu va flamanzi, pentru ca se va
impartasi cu Trupul si Sangele Lui, iar cel ce se va impartasi, ajungand la
comuniunea cu El, va inseta si mai mult dupa Domnul.
6. Unul dintre cele mai folosite contraargumente protestante este acela ca
Mantuitorul a vorbit simbolic de mai multe ori: Eu sunt usa, Eu sunt vita.
Este clar, n aceste cazuri, c Iisus nu este n sens literal o u sau o vi. Problema
cu astfel de exemple este c acestea nu sunt paralele. Eu sunt ua ar fi un text
paralel cu Eu sunt painea. Ori Iisus nu vrea s spun c persoana Sa ar reprezenta
o u sau o vi de vie, ci ca ua, sau via l reprezint pe El.
Dac voi spune c David este leul lui Iuda, vom nelege fr greutate c avem de-a
face cu o metafor. David este curajos i determinat precum un leu. Este i cazul
exemplelor din Ioan 10:9, 15:1 i a altora echivalente. Dar dac voi spune despre un
leu c este David, artnd concret leul n cauz, atunci asta nu poate nsemna dect
c respectivul animal poart numele de David i nu c l-ar reprezenta pe David.
Acest al doilea caz este paralel cu formula acesta este trupul Meu.
Insa, rostul pinii nu este acela de a reprezenta ceva, ci de a fi mncat. Nimic din
pine nu ne aduce aminte de carne sau trup, pentru c nu exist nici o asemnare. De
fapt, Domnul instituie corespondena dintre pine i trupul Su tocmai prin cuvintele
Sale.
Sa observam si ca nimeni nu L-a intrebat pe Iisus daca este facut din lemn. L-au
inteles fara probleme. Nu s-au intrebat cum e usa, daca vedem ca respira?, asa
cum au facut-o in Ioan 6 ( Cum ne va da trupul Lui, sa-l mancam?).
Deci, nu putem lua astfel de paralele ca s ne lmurim dac corespondena dintre
pine i trup este una figurativ doar, sau avem de-a face cu o identitate ntre cele
dou.
La Dumnezeu, nimic nu este imposibil. Daca putem crede in Intrupare, cu siguranta
putem crede si in Prezenta Realaa a lui Iisus in Euharistie.Venirea lui Dumnezeu
catre noi prin elementele pe care le-a creat este o extensie a misterului Intruparii.
Concluzie
461


Sfanta Euharistie l ancoreaza pe credincios n eshaton, devenind ,,icoana a
lucrurilor viitoare eshatologice, caci ,,de cte ori veti mnca aceasta pine si veti lua
acest pahar, moartea Domnului vestiti pna cnd va veni (I Co 11, 26), adica pna
la Parusie, pna la judecata din urma. ntre mparatia lui Dumnezeu si Biserica
exista, practic, identitate: cel ce devine membru al Bisericii (al trupului tainic al
Domnului) intra n mparatie si de aceea, acolo unde este Biserica este si mparatia
Cerurilor. Prezenta mparatiei n lume este data prin nsasi prezenta Mntuitorului,
prezenta care devine reala prin si n Sf. Euharistie. Cel care participa la Sf.
Euharistie si apoi se mpartaseste cu Hristos Cel euharistic, participa la comuniunea
cu Dumnezeu din mparatia Sa.
Savrsind Euharistia, Biserica se pune ntr-o stare de asteptare eshatologica (I Co 16,
22: ,,Maran atha! Domnul vine!); o asteptare ce recheama mparatia lui Dumnezeu
,,pna cnd va veni (I Co 11, 26). Este starea pnevmatologic-nuptiala a Bisericii
(FAp 22, 17) ce-si asteapta Mirele, de a carui prezenta se bucura liturgic, fara sa
nceteze sa invoce venirea desavrsita a acestei mparatii (Mt 6, 10).
Desavrsita unire eshatologica cu Hristos care va fi este implicata n unirea prezenta
cu El. Prezenta Lui de acum nu se deosebeste de cea eshatologica, dect prin faptul
ca acum ea ni se daruieste sub chipul pinii si vinului, pe cnd atunci se va realiza
unirea deplina cu El ntr-un cosmos transfigurat, unde Dumnezeu va fi ,,totul n
toate (I Co 15, 28).
Expresia pna cnd va veni, n mod evident joaca un rol de ,,Maran atha a
Liturghiei, prin care Biserica se roaga pentru venirea eshatologica a Domnului.
Vorbim, deci, i de o mprtire de Hristos cel jertfit i nviat n viaa viitoare, pe
care o anticipeaz mprtirea n timpul de acum cu Acelai Hristos. n aceast
mprtire etern se ncheie iconomia mntuirii, ca unire etern a oamenilor cu
Dumnezeu n Iisus Hristos. Euharistia n viaa de veci este, ca ncoronare a
iconomiei dumnezeieti, acea unire desvrit ntre creaie i Hristos, n care
Dumnezeu va fi totul n toate (1 Co 15, 28).
Asadar, crestinii, prin mpartasanie, intra n mparatia lui Dumnezeu si pregusta
astfel bunatatile Ierusalimului celui ceresc.
Euharistia este mplinirea iconomiei mntuirii, a iconomiei iubirii lui Dumnezeu
fa de oameni i a unirii Sale cu noi. Dac Fiul lui Dumnezeu a voit s vin att de
aproape de oameni nct s Se uneasc cu ei, ca singur mod al mntuirii i
ndumnezeirii lor, El nu Se putea mulumi s Se ntrupeze numai ca un om cu
intenia de a rmne separat de ceilali, ci ca s mearg mai departe, ntrupndu-Se
aa zicnd n toi oamenii, nempiedicndu-i de a rmne persoane deosebite i
nencetnd de a rmne El nsui o persoan deosebit pentru practicarea iubirii
desvrite. El trebuie s vin n noi, dar nu o singur dat, ci mereu, deci pe de o
parte trebuie s fie n noi, pe de alta s rmn deosebit de noi i mai presus de noi,
462

ca s poat veni mereu ntr-un mai mare grad n noi, spre sporirea continu a
relaiei de iubire, spre alimentarea iubirii, care se arat i prin unirea trupului
nostru cu trupul i sngele Su preacurat.
Fericii cei chemai la cina nunii Mielului! Apoc 19,9
Surse:

Sfantul Nicodim Aghioritul
Neofit Kavsokalivitul

DEASA IMPARTASIRE
CU PREACURATELE LUI HRISTOS TAINE

"Adevrat, adevrat zic vou, dac nu vei mnca Trupul Fiului Omului i nu vei
bea Sngele Lui, nu vei avea via n voi. Cel ce mnnc Trupul Meu i bea Sngele
Meu are via venic, i Eu l voi nvia n ziua cea de apoi. Trupul Meu este
adevrat mncare i Sngele Meu, adevrat butur. Cel ce mnnc Trupul Meu
i bea Sngele Meu rmne ntru Mine i Eu ntru el", a spus Domnul (loan 6,53-56).

Traducerea acestei cri s-a fcut de ctre printele Petroniu (Tnase), Stareul
Schitului Romnesc Prodromu din Sf. Munte Athos - Grecia.
* * *
Dedicm aceast carte cinstitului cler i prinilor duhovniceti ai Bisericii
Ortodoxe Romne, pentru ajutorarea lor n lucrarea de pregtire vrednic i de
chemare a fiilor lor duhovniceti la Potirul Vieii i al Nemuririi, adic la Cinstitul
Trup i Prea Sfntul Snge al Domnului i Mntuitorului nostru Iisus Hristos.
Editorul Stylianos Kementzetzidis - Editura Orthodoxos Kypseli (Stupul Ortodox),
Thesalonik



CUVNT NAINTE
463

Cu adevrat avea dreptate poporul lui Israil din vechime s se laude c s'a
nvrednicit s se hrneasc cu mana cea dulce, pe care o ploua cerul cu preaslvit
minune. Si avea dreptate s se mndreasc c s'a adpat cu acea ap ca nectarul, pe
care mai presus de fire o izvora piatra cea vrtoas.
Dar cu mult mai mult dreptate trebue s se laude binecredinciosul popor al
Harului celui nou, Pentru c s'a nvrednicit s aib ca hran Preacuratul Trup al
Dumnezeu-Omului Iisus. Si cu mult mai mult dreptate se poate mndri, avnd
butur, Sngele cel de via fctor i Preasfnt al lui Dumnezeu.
Si ce era acea man fa de Preasfntul Trup? Si ce era acea ap fa de izvortorul
de via Sngele acesta? Acelea erau umbr, acestea sunt adevrul; acelea erau chip
ntunecos, acestea sunt nsi lucrul; acelea icoane ntunecoase, acestea prototipurile
celor nchipuite. In scurt, cei ce au mncat i au but din acelea mai pe urm au
murit; dar din acestea cine mnnc i bea cu vrednicie, se face nestriccios, se
ndumnezeete, nu moare ci trete n veac. "Prinii votri au mncat man n pustie
i au murit; dar de va mnca cineva din Pinea aceasta valtri n veci" (Ioan 6,49).
Acesta este adevrul. Nici o asemnare nu este ntre cele vechi i aceste noi.
Deosebirea este aa de mare, c nici nu se poate spune prin cuvnt. Dar ntre
prototipuri i nchipuirile lor este deplin asemnare.
Deci, dup cum atunci Dumnezeu a dat Israiltenilor mana ca s o mnnce
adeseori i apa ca s o bea de asemenea, tot aa i acum a dat cretinilor Trupul i
Sngele Su, ca s se mprteasc cu ele adeseori.
Cu toate acestea, eu vd c acelea, aa de mici, erau mult folosite de evrei, pe
cnd acestea, aa de mari, la cretini au puin ntrebuinare. dup ce s-au zbvit din
robia Egiptului, evreii au nceput s mnnce mana i s bea apa i le-au folosit att
de des, n tot timpul celor patruzeci de ani, ct au petrecut n pustie, nct aproape
nici o zi nu a trecut ca s nu le foloseasc, pn cnd au intrat n hotarele
Ierusalimului.
Pe cnd cretinii din vremea noastr, dimpotriv, dup ce s-au izbvit de amara
robie a Egiptului, adic a pcatului i a gnditorului Faraon, a diavolului, i au trecut
prin marea cea duhovniceasc a Sfntului Botez, foarte puin se folosesc de
Preacuratul Trup i Snge al Domnului. Astfel, unul stpnit de un ru obiceiu, altul
de lenevire, unul frnicind o mincinoas evlavie, unul gsind o pricin, altul alta,
afar de puini, aproape toi se mprtesc cu Sfintele Taine numai de dou sau de
trei ori pe an, dei nu sunt oprii nici de Dumnezeu, deoarece El i chiam, nici de
printele lor duhovnicesc, neavnd pcate care s-i opreasc.
Mare pcat! Cci dac pun alturi darurile care au fost date evreilor: mana i apa,
cu darurile pe care Trupul i Sngele Domnului le dau cretinilor, le gsesc aa de
slabe, cum este umbra fa de lucru; i dac voi asemna deasa ntrebuinare a
acelora, pe care o practicau evreii, cu puina ntrebuinare a acestora de ctr
cretini, o gsesc aa de vie, cum sunt lucrurile fa de umbr.
Dar cretinii din vechime nu fceau aa. Aceia foloseau Sfintele Taine tot aa de
des, cum foloseau evreii Mana. Fiindc dup ce se botezau, se mprteau cu mult
rvn i des, uneori de trei i de patru ori pe sptmn, cum zice Marele Vasile,
464

alteori n fiecare zi, dup spusa Sfntului Ioan Gur de Aur, i toi mpreun, n tot
timpul ct se aflau n nemernica pustie a acestei viei. Numai atunci conteneau cnd
intrau n hotarele Ierusalimului, cnd, adic, dup moarte, intrau n patria cea de
obte a cerescului Ierusalim, ca s se mprteasc cu Pinea pmntului aceluia,
fr mijlocire i desvrit.
Noi cretinii de acum, ns, urmm nu pe evreii cei buni, ci pe cei nemulumitori,
care din pricina lcomiei lor lsau mana cea cereasc i doreau crnurile i celelalte
mncri ale Egiptului, Pentru c i noi alegnd mai mult dulceile lumii i plcerile
trupului, ne lenevim sau mai bine zis, nesocotim duhovniceasca i cereasca hran a
Sfintei mprtiri. Din pricina acestei nesocotine, lipsete sfinenia dela noi, s'a
mpuinat virtutea, a crescut rutatea. De aceea s'a mniat Dumnezeu i ne
pedepsete cu feluri de nenorociri, precum: cutremure, boli, moarte i cu alte mii de
rele, aa cum i atunci a pedepsit pe evrei, pentru nesocotina ce o artase fa de
man, cu moarte, cu cium i cu alte plgi.
De aceea, un iubitor de Hristos cretin, vznd aceast mult lenevire sau mai
bine zis, nesocotire, pe care cretinii de acum o au fa de Sfintele Taine i deci i
folosul cel mare de care se pgubesc, cu rvn din inim i cu cretineasc dragoste,
s'a nevoit cu mult osteneal i a alctuit aceast crticic. Pe care, cu cheltuiala
unor iubitori de credin cretini, o d acum la lumina tiparului pentru prima dat,
strduindu-se s renoiasc binecuvntatul obiceiu al vechilor cretini i dovedind cu
mrturiile Sfintei Scripturi, ale Apostolilor i ale Prinilor cum c este de trebuin
i de suflet mntuitor, ca tot cretinul dreptcredincios s se mprteasc adesea,
dac nu are piedici.
Primii-o deci cu bucurie, o iubitorilor de bun credin cititori i hrnindu-v
mereu din cetirea ei, v rog cu freasc dragoste, aprindei-v inimile de rvn i
urmai pilda i obiceiul cretinilor sfini din vechime, a strmoilor notri i, cu
cuvenit pregtire, mprtii-v adesea cu Sfintele Taine ale Preadulcelui nostru
Iisus Hristos. Pentru ca prin Harul Sfintei mprtanii s v ntrii n lupta
impotriva rului, s lucrai toat fapta bun, s v sfinii cu mprtirea celor sfinte,
s v ndumnezeii prin gustarea celor dumnezeeti, s v facei ne-striccioi prin
mprtirea cu cele nestriccioase.
In scurt, ca i aici, cu ajutorul fctoarelor de via Taine, s avei o via panic,
cu bucurie, mpreunat cu toate buntile, iar dincolo s v nvrednicii de
dumnezeeasca i nesfrita via a veacului ce va s fie.
Aceste bunti dobndindu-le, nu slbii a ruga pe Domnul cel iubitor de oameni
pentru mntuirea i iertarea pcatelor mele, a ostenitorului i a celor ce au cheltuit cu
tiprirea.

PARTEA I
MPRTIREA DEASA ESTE DE MARE FOLOS
465

CAPITOLUL 1
Binecredincioii cretini trebue s se mprteasc des cu Dumnezeescul Trup
i Snge al Domnului.
Toi binecredincioii cretini sunt ndatorai s se mprteasc des. Acest lucru l
poruncesc: 1) Stpnetile porunci ale Domnului nostru Iisus Hristos, 2) Faptele i
Canoanele Sfinilor Apostoli i ale Sfintelor Sinoade i mrturiile locale ale Sfinilor
Prini, 3) Cuvintele, rnduiala i sfinita lucrare a Sfintei Liturghii i 4) nsi
rnduiala Sfintei mprtiri.
1. Domnul nostru Iisus Hristos, nainte de a ne preda Taina Sfintei mprtiri, a
zis: "Pinea pe care Eu o dau este Trupul Meu, pe care Eu l dau pentru viaa lumii"
(Ioan 6,51). ceea ce nsemneaz c dumnezeeasca mprtire este pentru credincioi
absolut trebuitoare pentru viaa duhovniceasc n Hristos. Si pentru ca viaa
duhovniceasc n Hristos nu trebue s se mpuineze nici s nceteze, precum zice
Apostolul: "Duhul s nu-l stingei" (I Tes. 5,19), ci s fie nentrerupt, pentruca cei
vii, dup acelai Apostol, s nu mai triasc viaa lor trupeasc, ci viaa lui Hristos,
Care a murit i a nviat pentru ei, este de trebuin ca s fie deas i ntrebuinarea
Sfintei mprtiri.
In alt parte, Domnul zice hotrt: "Amin, amin zic vou, de nu vei mnca Trupul
Fiului Omului i de nu vei bea Sngele Lui, nu vei avea via ntru voi" (Ioan
6,53). Din aceste cuvinte se vede limpede c Sfnta mprtanie este pentru cretin
tot aa de necesar ca i Sfntul Botez. Fiindc aceeai hotrre pe care a dat-o
pentru Botez,a dat-o i pentru Sfnta mprtanie. Despre Botez a zis: "Amin, amin
zic vou, de nu se va nate omul din ap i din Duh, nu poate intra ntru mpria lui
Dumnezeu' (Ioan 3,5); iar despre Dumnezeeasca mprtanie a zis de asemenea:
"Amin, amin zic vou, de nu vei mnca Trupul Fiului Omului i de nu vei bea
Sngele Lui nu vei avea via ntru voi". Aa dar, dup cum fr botez este cu
neputin ca omul s triasc via duhovniceasc i s se mntuiasc, tot aa este cu
neputin s triasc fr Dumnezeeasca mprtire. Si fiindc aceste dou Taine au
aceste nsuiri: Botezul se svrete o singur dat iar Taine Sfintei mprtiri se
svrete des i n fiecare zi, rezult n chip firesc c este absolut necesar ca i
Dumnezeeasca mprtire s se fac des.
Apoi, cnd Domnul a predat aceast tain ucenicilor Su, nu a dat-o ca un sfat, ca
adic s mnnce Trupul Meu cine vrea i s bea Sngele Meu cine vrea, aa cum a
zis c "cine vrea s vin dup Mine" i "dac vrei s fii desvrit", ci a zis
poruncitor: "Luai, mncai, acesta este Trupul Meu i Bei dintru acesta Toi, acesta
este Sngele Meu"; adic neaprat trebue s mncai Trupul Meu i neaprat trebue
s bei Sngele Meu. Si iari zice: "Acosta s o face ntru pomenirea Mea" (Luca
22,19). Adic, aceast tain pe care Ei v-o predau, s o svrii nu numai odat, de
dou sau de trei ori (precum tlcuete Sf. Ioan Gur de Aur) ci zilnic, ntru
pomenirea patimilor mele. A morii i a ntregei Mele rnduieli.
Iat deci s i aceste cuvinte ale Domnului recomand limpede cele dou lucruri
466

necesare Sfintei mprtiri: neaprata ei svrire i svrirea adeseori. Adic nu
numai s ne mprtim, ci s ne mprtim i des. De unde nelegem c drept
credinciosul, n orice stare social s-ar afla, este ndatorat i trebue negreit s
primeasc i s pzeasc aceste porunci stpneti.
2. Dumnezeetii Apostoli urmnd aceast hotrtoare porunc a Domnului nostru,
la nceputul propoveduirii, cu orice prilej adunau pe toi credincioii n loc ascuns de
frica iudeilor, i nvau, se rugau mpreun i svrind Taina, se mprteau i ei
i toi cei adunai, precum mrturisete Sf. Ap. Luca, n Faptele Apostolilor, zicnd
c cei trei mii, care crezuser n Hristos la ziua Cincizecimii i se botezaser, erau
mpreun cu Apostolii, ca s aud nvtura lor i s se foloseasc i s se
mprteasc cu Sfintele Taine, pentru ca s se sfineasc i s se ntreasc mai
bine n credina lui Hristos. "Erau, zice, ateptnd nvtura Apostolilor, n
mprtire, n frngerea Pinii i n rugciuni" (F. Ap. 2,42).
Si pentru ca s se pstreze aceast necesar Predanie a Domnului i de ctr
cretinii de dup ei, s nu se uite adic, cu trecerea mulimii anilor, ceea ce Apostolii
au fcut atunci, au scris-o n al 8-lea i al 9-lea din canoanele lor, poruncind, cu
pedeapsa afuriseniei, ca s nu rmn nimeni nemprtit cu Dumnezeetile Taine,
cnd se svrete Sfnta Liturghie, "Dac cineva nu se mprtete cnd se
svrete Liturghia s spun pricina pentru care nu se mprtete i de va fi
binecuvntat s se ierte, iar dac nu o va spune, s se afuriseasc (Can 8).
Iar n canonul al 9-lea zic: "Biserica trebue s afuriseasc pe toi acei cretini, care
merg la biseric, ascult cetirea Sfintelor Scripturi i nu stau nici la rugciune, nici la
Sfnta mprtire, ca unii care produc sminteal n Biseric".
Pe acest canon tlcuindu-l Valsamon zice: "Hotrrea acestui canon este foarte
aspr, cci afurisete pe cei ce mergnd la biseric, nu stau pn la sfrit i nici nu
se mprtesc. In chip asemntor, i alte canoane ale Sinoadelor poruncesc ca toi
s fie gata i vrednici pentru Sfnta mprtire.
Sinodul din Antiohia, urmnd Sfinilor Apostoli, mai nti ntrete canonul de
mai sus, apoi adaog: "Se cuvine ca toi cei care intr n Biseric i ascult Sfintele
Scripturi, dar nu stau s se roage cu cellalt popor i se ndeprteaz de Sfnta
mprtanie, s fie afurisii pn cnd se vor spovedi i vor arta roduri de pocin
i se vor ruga i atunci s fie iertai" (Can. 2).
Vedei frailor, c toi cretinii sunt supui afuriseniei i c trebue s se
mprteasc adesea? C sunt ndatorai s fac aceasta la fiecare Liturghie, ca s
nu fie afurisii de Sfinii Apostoli i de Sfintele Sinoade?
3. De vom lua aminte cu atenie la Sfnta i Dumnezeeasca Liturghie, vom vedea
c dela nceput i pn la sfrit un singur scop are: s duc la mprtire pe
credincioii cretini adunai. Pentru c i rugciunile pe care preotul le citete n
tain, i ecfonisele i n scurt toate sfintele rugciuni, toate sfintele lucrri i
rnduielile care se svaresc aci, acest lucru arat.
La rugciunea, care se numete a celor credincioi, se spune: "D-le lor (adic
credincioilor) ca totdeauna s-Ti slujeasc cu fric i cu dragoste i fr de pcat i
467

neosndii s se mprteasc cu Sfintele Tale Taine". In rugciunea care urmeaz
dup svrirea Sfintelor Taine zice: "Ca s fie celor ce se vor mprti spre trezirea
sufletului i spre iertarea pcatelor", adic Sfintele acestea s se fac credincioilor,
care se mprtesc, spre curirea sufletului i spre iertarea pcatelor. Rugciunea
dinaintea Sfintei mprtanii zice: "Si ne nvrednicete prin mna Ta cea preacurat
s ni se dea Preacuratul Tu Trup, i Preacinstitul Tu Snge i prin noi la tot
poporul Tu".
Iar la ecfonise de asemenea, cnd strig ctr popor, ca din partea Domnului:
"Luai, mncai, acesta este Trupul Meu i bei din acesta toi, acesta este Sngele
Meu;" i cnd, innd n mini sfntul Potir cu deviat fctorul Trup i Snge, iese
n sfintele ui i artndu-l poporului l chiam la Sfnta Imprtanie strignd cu
mare glas: "Cu frica lui Dumnezeu, cu credin i cu dragoste apropiai-v" adic
venii cu fric de Dumnezeu, cu credin i cu dragoste s v mprtii cu
Dumnezeetile Taine.
Dup Sfnta mprtire, preotul i poporul mulumesc lui Dumnezeu pentru acest
mare Har de care s'au nvrednicit. Si poporul mulumete: "S se umple gurile
noastre de lauda Ta, Doamne, c ne-ai nvrednicit a ne mprti cu Sfintele,
Nemuritoarele i Preacuratele Tale Taine". Iar preotul zice: "Drepi, mprtindu-ne
cu dumnezeetile, Sfintele, Preacuratele i de via fctoarele Taine, cu vrednicie s
mulumim Domnului".
Dar i cntarea Heruvicului, care se cnt de popor, dac iei aminte, este o
pregtire pentru mprtire, fiindc zice: "Noi, care n chip tainic nchipuim pe
Heruvimii cei cu ochi muli i cntm cntarea cea ntreit sfnt, s lepdm dela
mintea noastr toat grija acestei lumi, Pentru c s primim n sufletele noastre i s
ne mprtim cu mpratul tuturor, Cel ce este nevzut nconjorat de cetele cereti
ale ngerilor.
Acelai lucru nsemneaz i Rugciunea Domneasc, care se zice dup prefacerea
Sfintelor Taine. Cci prin aceasta cretinii cer dela Dumnezeu i Tatl s le dea
Pinea cea spre fiin, care este cu adevrat Sfnta mprtanie. nsui numele cu
care Sfnta Liturghie se numete n special: comuniune i adunare, oblig la deasa
mprtire. Deoarece comuniune i adunare nsemneaz c prin mprtirea cu
Trupul i cu Sngele lui Hristos, toi credincioii se adun, se mprtesc i se unesc
cu Hristos i se fac un Trup i un Duh cu El.
Deci din toat sfnta rnduial a Sfintei Liturghii, nu se vede oare c sunt
ndatorai cretinii, care merg la Sfnta Liturghie s se mprteasc adesea? Nu
sunt oare ndatorai s fac acest lucru, ca s arate c mprtirea este adunare i
cin i s nu fie clctori ale acelora pe care le cred i le mrturisesc? Iar dac nu se
mprtesc precum o mrturisesc, m tem, m tem ca nu cumva s fie clctori. Ci
i preotul care i chiam i celelalte cuvinte i sfinite lucrri i rndueli, care se fac
la Sfnta Liturghie, nu tiu dac i mai au adevrata lor rnduial i cuvenitul lor
rost. Fiindc toi, pn la unul se leapd i nu se gsete nici un cretin, care s le
mplineasc i s asculte chiemarea preotului sau mai bine zis a lui Dumnezeu, ci se
ntorc acas nemprtii cu cele Sfinte, fr s fi binevoit cineva s se apropie i s
468

se mprteasc.
De aceea i dumnezeescul Hrisostom, urmnd Sfintelor canoane ale Sfinilor
Apostoli i ale Sfntului Sinod pomenit mai nainte i mai ales socotind c toate
sfintele lucrri ale Sfintei Liturghii au n vedere mprtirea credincioilor,
socotete nevrednici chiar i de intrarea n biseric, pe cei ce merg la Sfnta
Liturghie i nu se mprtesc.
"Vd, zice, c muli se mprtesc mai mult din obicei i nu dup dreapta
judecat. Pentru c atunci cnd vine Postul Mare, toi, n orice stare s'ar afla, fie
vrednici, fie nevrednici, se mprtesc. Tot aa fac i cnd vine ziua Bobotezei,
chiar dac acest timp nu este pentru mprtire.
Dar nici Boboteaz i nici Postul Mare nu fac vrednici pe oameni pentru
mprtire, ci i face vrednici curia sufletului. Cu aceasta te poi mprti n
fiecare zi. Cci zice Sfntul Apostol Pavel, c ori de cte ori v mprtii vestii
moartea i patimile Domnului, adic facei pomenirea mntuirii voastre, adic a
binefacerii pe care a-i primit-o.
Gndete-te bine ct grij aveau cei ce mncau din jertfa Legii Vechi? Ce nu
fceau? Cum se pregteau? Necontenit se cureau. Iar tu care vrei s te mprteti
din jertfa de care se cutremur i ngerii, vrei s te cureti numai n anumite
timpuri? Cum te apropii de Altarul lui Hristos i ndrzneti s te mprteti cu cu
minile i buzele necurate i ntinate?
Vd c se face mult nernduial la mprtire. In celelalte zile ale anului nu v
mprtii chiar dac adeseori suntei curai; iar cnd vin Pastile, chiar dac ai fcut
ceva ru, ndrznii i v mprtii. Vai de nepriceperea i de rul vostru obiceiu!
Zadarnic s svrete Liturghia n fiecare zi, c nu v mprtii. Zadarnic stm
n faa Altarului, c nimeni nu vine s se mprteasc. Acestea le spun, nu ca s v
mprtii oricum, la ntmplare, ci ca s v facei vrednici.
Omule, nu eti vrednic s te mprteti? Atunci nici pe celelalte rugciuni ale
Liturghiei nu eti vrednic s le auzi. Auzi pe diaconul care strig: ci suntei n stare
de pocin, rugai pe Dumnezeu s v ierte; cei ce nu se mprtesc se afl nc n
stadiul de pocin pentru pcatele lor.
Deci de ce stai? Dac eti dintre cei ce se pocesc nu poi s te mprteti.
Pentru c cel ce nu se mprtete face parte dintre cei ce se pocesc.
Din ce pricin strig diaconul: ieii cei ce nu putei s v rugai lui Dumnezeu? Si
tu stai cu ndrzneal i cu obrznicie! Iar dac nu eti dintre cei ce se pocesc, ci
din cei ce pot s se mprteasc, cum de nu te grijeti s te mprteti? Cum de
nu socoteti mprtirea ca un mare har, ci o dispreueti?
Gndete-te bine. Masa mprteasc este pregtit. ngerii slujesc la mas; nsui
mpratul este de fa i tu stai cscnd! mbrcmintea sufletului i este murdar i
ie nu-i pas? Sau este curat? Atunci stai la mas i mnnc din cin. La fiecare
Liturghie, Hristos vine s vad pe cei ce stau la mas i spune i acum fiecruia, prin
contiina sa: Prietenilor, cum stai aci n Biseric, fr s avei hain de nunt? Nu a
zis: De ce stai la mas? ci nainte de edere i zice c nu este vrednic nici s intre
nluntru, deoarece nu i-a spus c de ce a intrat.
469

Pe toate acestea le strig i acum Hristos ctr noi toi, Pentru c stm neruinai
i cu obrznicie. C cel ce nu se mprtete este neruinat.
Din pricina aceasta, diaconul nti ndeprteaz pe cei ce se afl n pcate. Cci
precum cnd un stpn vrea s mearg la mas, nu trebue s fie de fa slugile care
au greit, ci sunt ndeprtate, tot aa se ntmpl i aici, cnd se svrete Liturghia
i se jertfete Mielul i Oaia stpnului.
Cnd auzi: s ne rugm toi mpreun; cnd vezi c se deschid uile altarului, s
socoteti c se deschide i cerul i coboar ngerii. Deci nu trebue s fie nici unul din
cei nebotezai, dar nici unul botezat ns necurat sau spurcat.
Rogu-te s-mi spui dac cineva invitat la o mas, merge, intr nluntru, se spal
pe mni i se aeaz dar apoi nu mnnc, oare nu jignete pe mpratul, care l-a
chiemat? Nu era mai bine s nu se fi dus deloc? Aa i tu, ai venit la mas, ai cntat
cu ceilali, ai mrturisit c eti vrednic, deoarece nu ai ieit cu cei nevrednici, atunci
de ce ai rmas, dac nu se mprteti din mas?
Dar zici c eti nevrednic! Atunci eti nevrednic i s asculi sfintele rugciuni,
deoarece Duhul Sfnt coboar nu numai n Sfintele Taine, ci i n cntrile acelea.
Nu vezi pe slugile stpnului c n primul rnd spal masa, cur casa i pe urm
aeaz farfuriile. Aa se ntmpl i cu rugciunile; cu glasul diaconului, splm ca
i cu un burete Biserica, Pentru c tainele s se svreasc n Biserica curat i fr
de pat. Ochii necurai sunt nevrednici de aceast privelite. Urechile ntinate nu
sunt vrednice s aud aceste cntri, Pentru c aa poruncete Legea. Chiar dac un
animal se apropia de muntele Sinai, el era ucis cu pietre. Cu att mai nevrednici au
fost, c nici la poalele muntelui nu le-a ngduit s stea, chiar dac pe urm s-au
apropiat i au vzut locul unde a stat Dumnezeu.
Aa i tu, cretine, dac nu eti vrednic s te apropii i s vezi pe Dumnezeu la
Sfnta Liturghie, pleac mpreun cu catehumenii, Pentru c cu nimic nu te
deosebeti de ei. Deoarece nu este acelai lucru ca omul s greeasc naintea lui
Dumnezeu, nainte de botez sau dup ce s-a botezat i s se fac nevrednic de
mprtire. A fi vrut s v spun lucruri mai multe i mai nfricoate, dar ca s nu
v mpovrez mintea, sunt deajuns acestea. Cci cei ce nu se nelepesc cu acestea,
nici cu mai multe nu se pot ndrepta.
Spune-mi, te rog, dac un mprat ar porunci: Cine va face cutare ru, acela s nu
se apropie s mnnce la masa mea, oare nu i-ai fi dat toat silina s te pzeti ca s
nu pierzi aceast cinste? Preotul ne chiam s mergem s ne mprtim i noi ne
lenevim, ntrziem i nu alergm repede s primim acest dar? Oare ce alt ndejde
de mntuire ne-a mai rmas? Nu putem spune c ne mpiedic boala sau firea, ci
neglijena ne face nevrednici (Omilia a treia la epist. ctr Efeseni).
Auzi, frate, ce spune acest mare dascl as Bisericii, c nu sunt vrednici s se duc
la Liturghie, acei care fr motiv nu sunt pregtii s se mprteasc.
Dar tu ce rspunzi? Apoi, dac aa stau lucrurile, nu mai merg deloc la Liturghie!
Nu, fratele meu, nici aceasta s nu o faci, cci cazi sub afurisenie, aa cum hotrte
i sfntul Sinod ecumenic II Trulan, care zice: "Cel ce nu merge la biseric trei
Duminici, dac este preot s se cateriseasc, iar dac este mirean s se afuriseasc".
470

Aa hotrste i Sfntul Sinod local, din Sardica, n canonul 11.
Deci cazi sub afurisenie, iubite, dac nu faci aceste dou: adic s mergi la Sfnta
Liturghie i s te pregteti ct poi ca s te mprteti, dac nu eti oprit. Nu
trebue s nesocoteti nici pe una, nici pe alta.
Fcnd astfel, pzeti toate sfintele lucrri ale Dumnezeestii Liturghii, asa cum am
spus mai nainte, si nu calci Rnduiala pe care a primit-o Biserica dela nsui
Domnul nostru, de la Sfinii Apostoli, dela Sinoade i de la toi sfinii. Si Rnduia-la
aceasta este: S se sfrme Sfnta Pine la fiecare Liturghie i credincioii, care nu
au oprire, s mearg s se mprteasc.
Pentru c, precum spune Sfntul Simeon Tesaloniceanul "Dumnezeeasca
Liturghie este o lucrare sfnt pentru pregtirea Preasfntului Trup si Snge a lui
Hristos, ca s fie dat spre mprtire tuturor credincioilor. Acesta este ntreg scopul
i rostul Liturghiei: mprtirea credincioilor".
Sfntul Nicolae Cabasila, episcopul Dirahiului, scrie: "Lucrul Dumnezeetii
Liturghii este s prefac pinea i vinul n Trupul si Sngele lui Hristos, iar scopul ei
este sfinirea credincioilor prin mprtirea cu ele" (Tlcuirea Sfintei Liturghii,
cap. 1).
Ineleptul Iov (pe care l pomenete Sfntul Fotie n Nomo-canonul su) zice
despre Sfintele Taine asa: "Rostul ntregii Liturghii este mprtirea cu Sfintele
Taine, fiindc scopul i lucrarea ei acesta este: mprtirea credneioilor cu deviat
fctoarele i nfricoatele Taine".
Gavriil al Filadelfiei, n cartea sa despre Taine, scrie c Dumnezeeasca Liturghie
se svrete pentru trei pricini: nti, pentru slava i lauda lui Dumnezeu i
Mntuitorului nostru i pentru pomenirea morii i nvierii Sale, precum nsui a zis:
"Aceasta s o facei ntru pomenirea Mea"; al doilea, pentru odihna i sfinirea
sufletelor binecredinciosilor cretini ortodoci adormii; si al treilea, pentru cei vii.
Astfel, cnd se svrete Dumnezeeasca Liturghie pentru slava i lauda si
pomenirea morii i nvierii Domnului, fraii notri adormii n dreapta credin,
primesc dela Dumnezeu odihn si sfinire, pe ct este cu putin. Ins credincioii cei
vii, care nu se mprtesc cu Sfintele Taine la Liturghie, nu m pricep cum pot s se
sfineasc. Sfntul Cabasila zice c nu se sfinesc. Ci s-l ascultm iari pe el:
"Dac sufletele celor care se apropie sunt pregtite s se mprteasc, iar
Domnul totdeauna dorete i voeste s sfineasc i s se druiasc pe Sine fiecruia,
atunci ce lucru i mai poate despri de mprtanie? Bine 'neles c nici unul.
Dar ar putea ntreba cineva: Dac un cretin, avnd pregtire sufleteasc, dar nu
vrea s se mprteasc, oare poate i el primi sfinenie dela Sfintele Taine, aa cum
primesc cei adormii? Si rspunde c nu o poate primi dect numai acela, care nu se
poate duce trupete s se mprteasc, aa cum sunt sufletele celor adormii.
Dac cineva putnd s mearg s se mprteasc, nu se duce, acela nu poate
deloc s se bucure de sfinirea Sfintelor Taine, nu numai Pentru c nu s-a dus, ci i
Pentru c putnd s se duc, a nesocotit Sfintele Taine sau s'a lenevit i nu a mers.
4. Dar nu numai cele spuse pn acum, ndatoreaz pe tot cretinul, care nu are
mpedimente, s se mprteasc des, ci i nsi Dumnezeeasca Tain i
471

mprtirea, dac ne gndim bine, ne atrage s ne mprtim des Pentru c este un
element esenial al vieii sufletului. S vedem ce nsemneaz acest lucru.
Teologii scolastici spun s esenial este acel element fr de care este cu neputin
s se fac ceea ce se face. Pe pild, element esenial n viaa omului este rsuflarea,
Pentru c fr de ea omul nu poate s triasc. Tot aa este hrana pentru ntreinerea
trupului. Deci, aa cum este trebuitoare respiraia nencetat pentru a tri, i hrana
pentru alctuirea firii trupeti, tot aa i deasa mprtire este necesar pentru viaa
sufletului i pentru susinerea fiinei lui, sau ca s spun mai bine, este cu mult i fr
de asemnare mai necesar.
S vin n mijlocul nostru Marele Vasilie, temelia dreptelor nvturi ale Bisericii
i s ne-o spun. "Ca s se nvredniceasc omul de viaa venic, zice, trebue s se
mprteasc cu Trupul i cu sngele lui Hristos. Si iari: Este de trebuin celui ce
s'a renscut prin Botez s se hrneasc cu mprtirea Sfintelor Taine. Deci toi
dreptcredincioii cretini avem nevoie s ne hrnim cu hrana vieii venice, pe care
ne-a predat-o Fiul lui Dumnezeu celui viu. Si iari, este bine i de folos a se
mprti omul n fiecare zi cu Trupul i Sngele lui Hristos, cci nsui Domnul o
spune: Cine mnnc Trupul Meu i bea Sngele Meu are via venic". Fr
ndoial, mprtindu-se omul des cu Viaa, triete mai deplin viaa cu toate
puterile i simirile sale trupeti i sufleteti".
Iar monahul Iov mrturisitorul zice: "Este drept i cuviincios ca des i de multe ori
s se sfineasc Cretinul cu sfnta mprtire. S doreasc i s alerge s se
mprteasc mai des dect respiraia. Dac este cu putin i n fiecare zi, cei
vrednici pot s se mprteasc".
Iar Ghenadie, patriarhul Constantinopolului, foarte nelept arat ct de trebuitoare
este cretinilor Sfnta mprtanie, zicnd:
"Sfnta mprtanie lucreaz mare sporire a vieii cei ntru Hristos, celor ce se
mprtesc. Fiindc ceea ce lucreaz n trup elementele cele din afar ale pinii i
vinului, aceeai lucreaz n chip tainic i nevzut Trupul Domnului la sufletul
nematerial. Cci precum pinea susine i hrnete trupul, tot aa Trupul lui Hristos
hrnete sufletul nostru. Si precum prin sfntul Botez lum viaa Harului n loc de
viaa pcatului pe care am avut-o, tot aa hrnindu-ne cu Sfnta mprtanie
cretem i sporim n Harul lui Dumnezeu. Cci precum cldura cea fireasc a
trupului ar putea usca umiditatea cea fireasc, dac nu este ajutat de hran (cci
prin hran i butur se menine alctuirea trupului i se mplinesc acele lichide, care
s'au consumat din cauza cldurii i fr de care, viata omeneasc nu ar putea dura
nici puin vreme).
In acelai chip si cldura rutii, care roade sufletul pe dinluntru, Pentru c
usuc puterea evlaviei, ar vrea s'o mistue cu totul, dac sufletul nu s'ar mprti cu o
hran duhovniceasc, care se mpotrivete puterii distrugtoare a rului i crete n
noi Harurile i Darurile Sfntului Duh.
Iar Trupul lui Hristos, adic Sfnta mprtanie, fiindc pe deoparte hrnete
trupul, iar pe de alta este unit cu firea dumnezeeasc, cur i sfinete pe cei ce se
mprtesc i ne aduce mult hran duhovniceasc. Astfel, fiind bine hrnii cu
472

aceast hran, ne redobndim sntatea duhovniceasc i curia, din care ne-a scos
atunci din Rai, gustarea din pomul oprit.
Se cuvenea deci ca si noi, care cu mncarea trupeasc am pierdut curia i sntatea
cea dinti, tot cu hran trupeasc s o recptm i cele asemenea s fie vindecate cu
cele asemenea, iar cele protivnice, cu cele protivnice. Adic: hran trupeasc a fost
aceea care ne-a scos din Rai, hran trupeasc este si Sfnta mprtanie, care ne
pzete acum. Si aceeai via este aceea, care atunci s'a stricat, iar acum se pzete.
Totui din aceea Dumnezeu ne oprea s nu mncm, pe cnd Sfnta mprtanie
El nsui ne-o d i ne ndeamn la ea. Hrnirea aceea ne-a nvat-o diavolul cel
viclean iar pentru Sfnta mprtanie, nu numai nvtor i sftuitor este Fiul lui
Dumnezeu, ci El nsui s'a fcut slujitor al ei i ne-a dat-o. Pe aceea a luat-o Adam
ca un fur, iar la Sfnta mprtanie ne ndeamn Dumnezeu i ne poruncete n mod
vdit s o gustm. In aceea era ascuns otrava neascultrii, iar n Sfnta mprtanie
se ascunde o comoar de nenumrate bunti.
Deci frailor, de vreme ce mprtirea deas este necesar tuturor cretinilor,
precum am dovedit cu mrturiile pe care le-am adus pn acum, este de mare nevoie
ca si noi s ne mprtim des, ca s avem n voi Viaa, care este Iisus Hristos i ca
s nu murim moarte sufleteasc. Cci acei care nu se hrnesc adesea cu aceast
hran duhovniceasc, cu adevrat mor. Si dei se arat c trupete triesc, sufletete
ns sunt mori, Pentru c s'au ndeprtat de viaa cea duhovniceasc i adevrat, pe
care o face Sfnta mprtanie.
Si aa cum pruncul, cnd s-a nscut, plnge i cere cu mult struin hrana i
laptele lui, iar dac nu suge i n'are poft este semn c este bolnav si n primejdie s
moar, tot aa i noi trebue s struim ca s ne alptm din hrana cea duhovniceasc,
Sfnta mprtanie, ca s vieuim, iar dac nu o facem ne primejduim de moartea
sufleteasc.
Zice si Sfntul Ioan Gur de Aur: "De vreme ce ne-am nvrednicit de atta iubire
si cinste de la Hristos, ca s ne mprtim cu Trupul si cu Sngele Lui, s nu ne
lenevim a face acest lucru. Nu vedei pe copii cei mici cu ct grab apuc snul
mamei lor? Cu ct repezeal pun buzele la sn? Cu aa grab ar trebui ca i noi s
ne apropiem de aceast Sfnt Mas si de acest sn al duhovnicescului Potir, ca s
ne mprtim. Sau mai bine zis, cu mai mare grab s ne alptm din Sfnta
mprtanie, ca nite prunci care se alpteaz cu Harul Sfntului Duh, i singura
noastr mhnire s fie nemprtirea cu aceasta hran Deviat fctoare" (Omil. 82,
la cap. 26 de la Matei).

CAPITOLUL 2
C deasa mprtire cu Sfintele Taine este de folos i mntuitoare.
Si nainte de mprtire, i cnd se mprtete i dup mprtire, Cretinul are
mare folos de la Sfintele Taine, i la suflet i la trup.
Inainte de mprtire, omul trebue s fac cuvenita pregtire, adic se
473

spovedete, i nfrnge inima, se ndrepteaz, se umilete, este atent la sine, se
pzete pe ct este cu putin de gndurile ptimae i toat rutatea. Deasemenea, se
nfrneaz, se roag, privegheaz se face mai evlavios i se strduete la toat fapta
bun gndindu-se ce mprat nfricoat are s primeasc ntru sine. Si mai ales cnd
se gndete c potrivit cu pregtirea pe care a fcut-o va primi i Harul din Sfnta
mprtire. Este limpede c cu ct cineva face aceast pregtire mai des, cu atta
capt i mai mare folos.
Iar cnd cretinul se mprtete, cine poate pricepe darurile i harismele pe care
le primete din Sfnta mprtire? Sau cum ar putea limba noastr cea slab s le
numere una cte una? De aceea s aducem iari pe dumnezeetii i sfinii Invtori
ai Bisericii s ni le spun una cte una cu gurile lor cele binegritoare i nsuflate de
Dumnezeu.
Sfntul Grigorie Teologul spune: "Sfntul i Preacuratul Trup al Domnului nostru,
cnd, este bine primit i cu vrednicie, celor ce se lupt le este arm, celor ce se
ndeprteaz de Dumnezeu ntoarcere, pe cei bolnavi i ntrete, pe cei sntoi i
bucur, boalele le vindec, sntatea o ocrotete. Prin Sfnta mprtanie, mai lesne
ne ndreptm, suntem mai ndelung rbdtori n dureri i suferine, cu mai mult
cldur n dragoste, mai ptrunztori n cunoatere, mai grabnici la slujire, mai iui i
mai grabnici la lucrarea darurilor. Iar celor ce nu se mprtesc le urmeaz toate
cele dimpotriv. Fiindc nu sunt pecetluii cu Preacinstitul Snge al Domnului
nostru, precum spune iari Sfntul Grigorie: "De atunci mielul se junghie i se
pecetluesc cu preacinstitul su snge fapta i cunotina, adic obinuina i lucrarea,
care sunt ca nite pervazuri ai uilor noastre, adic ale micrilor minii noastre care
se deschid bine la cunotin i se nchid iari ca uile, din cunoaterea naltelor i
neajunselor nelesuri".
Sfntul Efrem irul scrie: "S ne ndeletnicim, frailor, cu linitea, cu postul cu
rugciunea, cu lacrimile, la sfintele slujbe cu lucrul minilor, la convorbirea cu
Sfinii Prini, n ascultarea adevrului, n auzirea Sfintelor Scripturi, ca s nu se
neleneasc mintea noastr i s creasc mrcinii gndurilor rele, dar mai ales s ne
facem pe noi nine vrednici de mprtirea cu Preacuratele i Dumnezeetile Taine,
ca s se curee sufletul de gndurile necredinei i ale necuriei i ca s locuiasc
ntru noi Domnul i s ne izbveasc de vicleanul diavol".
Iar dumnezeescul Chirii al Alexandriei zice c prin Dumnezeeasca mprtanie,
nu pot furii cei de gnd, diavolii, s intre prin simuri n inima noastr.
"Ui ale casei s nelegi simurile, prin care intr n inimile noastre nchipuirile
tuturor lucrurilor i se vars ntr' ns mulimea nenumrat a poftelor. Pe aceste
simuri, proorocul Ioil le numete ferestre zicnd: "Au vrut s intre tlharii prin
ferestrele voastre Pentru c nu erau unse cu preacinstitul Snge al lui Hristos". Si
iari: "Poruncete Legea evreilor ca dup ce vor junghia mielul, s ung cu sngele
lui uorii uilor i pragurile de sus i de jos artnd prin aceasta c prin Preacinstitul
Snge al lui Hristos pzim cortul nostru cel pmntesc, adic trupul nostru, iar prin
primirea mprtirii celei de via fctoare, izgonim dela noi omorrea neascultrii
celei vechi i astfel izgonim de la noi i pe pierztorul, prin folosirea Sngelui lui
474

Hristos.
Tot dumnezeescul Kiril zice n alt parte; c prin mprtanie ne curim de toat
necuria sufleteasc i cptm osrdie i cldur pentru cele bune. Preacinstitul
Snge al lui Hristos nu numai c ne slobozete de toat stricciunea, ci ne curete
i de toat necuria, care se ascunde n sufletul nostru i nu ne las s ne rcim cu
lenevirea, ci ne face calzi i fierbini cu duhul.
Sfntul Teodor Studitul, n chip minunat, descrie folosul pe care l ctig omul
prin deasa mprtire: "Mult pot lacrimile i umilina, ci mult mai mult dect toate
i mpreun cu toate, Sfnta mprtanie are mare putere i folos. De aceea nu m
pricep i m minunez vzndu-v aa de lenevoi s v grbii spre dnsa, ci numai
Duminica v mprtii, iar n alt zi dei este Liturghie nu v cuminecai. Si dei
cnd eram n Mnstire, fiecare putea s se mprteasc n fiecare zi dac voia, iar
acum cnd mai rar se svrete Liturghie, tot nu v mprtii.
Acestea vi le spun, nu c vreau s v mprtii oricum i la ntmplare, fr
pregtire. C scrie sfntul Apostol, s-i cerceteze fiecare contiina sa i aa s
mnnce din Sfnta Pine i s bea din Sfntul Potir, c cine se mprtete cu
nevrednicie, i va fi spre osnd, Pentru c nesocotete s se apropie cu vrednicie de
Sfntul Trup i Snge al Domnului, Deci nu spun aceasta, Doamne ferete, ci spun
s ne mprtim des, ci s ne curim ct putem cu dorina i iubirea pe care le
avem pentru sfnta mprtanie i aa curai s ne mprtim.
Pentru c Sfnta Pine, care s-a pogort din Ceruri, adic Hristos, druiete via
celor ce se mprtesc i cine mnnc din aceast Pine, va tri n veci.
Cci spune Domnul: "Pinea pe care Eu o voi da, este Trupul meu, pe care Eu i
voi da pentru viaa lumii ntregi". Si iari zice: "Cel ce mnnc Trupul Meu i bea
Sngele Meu, rmne ntru Mine i Eu voi rmne ntru el".
Vezi dar netlcuit? Nu numai c a murit pentru noi, ci si pe sine nsui s-a gtit pe
Sfnta Mas ca s ne mprtim cu El. Ce alt semn al multei Sale dragoste fa de
noi poate fi mai artat dect acesta? Si ce altceva poate fi mai folositor pentru suflet
dect ca s se mprteasc?
Trebue apoi s ne gndim i la acest lucru c din masa, din mncrile i buturile
obinuite omul mnnc n fiecare zi, iar dac se ntmpl s nu mnnce se
amrte mult i i pare ru. Iar noi dac ne deprtm i nu ne mprtim din masa
cea duhovniceasc a Pinii Vieii i a Paharului nemuririi, aceast lipsire ni se pare
un lucru nensemnat? Si c acest gnd nu este necuviincios i fr minte? Iar dac
pn acum s-a ntmplat acest lucru, pentru viitor, v rog, fiilor, s ne pzim bine. Si
tiind ct de mare putere i har are Sfnta mprtire, s ne mprtim des.
Si dac se ntmpl s fim la lucru, ndat ce auzim toaca s-l lsm i s mergem s
ne mprtim cu mult osrdie. Si aceast deas mprtire ntr' adevr are s ne
ajute, Pentru c ne pstrm curai cu pregtirea pe care o facem. Iar dac nu ne
mprtim des, este cu neputin s nu ne robeasc patimile, pe cnd deasa
Imprtsire ne este este un bun nsoitor pentru viaa de veci.
Aadar, frailor, dac facem aa cum ne poruncesc Sfinii Prini i ne mprtim
des, nu numai c vom avea mpreun lucrtor i ajutor dumnezeescul Har n aceast
475

scurt via, ci i pe ngerii lui Dumnezeu i vom avea ajuttori i pe nsui Stpnul
ngerilor i i vom izgoni departe dela noi pe protivnicii draci, precum spune
dumnezeescul Hrisostom: "Ca nite lei, care sufl foc, aa ne ntoarcem dela acea
dumnezeeasc mas a Tainelor i ne facem nfricoai diavolului, pentruc avem cu
noi pe Stpnul nostru, pe Hristos i dragostea pe care El ne-a arta-o. Sngele
acesta lumineaz icoana cea mprteasc a sufletului nostru, adic mintea noastr,
cuvntul i duhul. Sngele acesta nate buntatea i frumuseea cea mai presus de
fire; nu las s se vestejeasc bunul neam i strlucirea sufletului, pe care l adap i
l hrnete adesea. Sngele acesta cnd este primit cu vrednicie, izgonete pe draci i
i deprteaz de la noi i chiam la noi pe ngeri i pe Stpnul ngerilor.
Cci cnd vd Sngele cel stpnesc, dracii fug, iar ngerii alearg i ne ajut.
Acesta este mntuirea sufletelor noastre, cu acesta se bucur sufletul, cu acesta se
nfrumuseeaz, cu acesta se nclzete. Sngele acesta face mintea noastr mai
luminoas dect focul, acesta face sufletul mai frumos dect aurul. Cei ce se
mprtesc cu Trupul acesta stau mpreun cu ngerii, cu Arhanghelii i cu Puterile
cele de sus, fiindc sunt mbrcai cu acea hain mprteasc i au cu ei armele cele
duhovniceti. Dar nc n-am spus darul cel mai mare: Cei ce se mprtesc pe nsui
mpratul l poart.
Vezi, iubitul meu frate, ce minunate daruri primeti dac te mprteti des? Vezi
cum cu deasa mprtire se lumineaz mintea, se strlucete cugetarea, se cur
toate puterile sufletului? Dac vrei s omori i patimile trupului, mergi adesea s te
mprtesti i o vei dobndi. Ne ncredineaz de aceasta i Sfntul Kiril al
Alexandriei: "Imprtete-te cu Sfnta Cuminectur creznd c ne elibereaz nu
numai de moarte, ci i de toat boala pe care o avem. Fiindc atunci cnd Hristos
locuete n noi, prin deasa mprtanie, adoarme i vestejete rzboiul cel slbatec
al trupului i aprinde evlavia cea ctr Dumnezeu, iar patimile le omoar. Aa dar
fr deasa mprtire nu ne putem elibera de patimi i s ne suim la nlimea
neptimirii. Aa cum evreii, dac nu ar fi mncat Pasca n Egipt, nu s-ar fi putut
elibera din robia lui.
Egipt nsemneaz via mptimit. Si dac nu ne mprtim des (dac ar fi cu
putin i n fiecare zi) cu preacinstitul Trup i Snge al Domnului nostru, nu putem
s ne eliberm de faraonii cei de gnd. Precum acelai dumnezeesc Kiril al
Alexandriei zice: "In vremea cnd israiltenii erau robi la Egipteni, au junghiat mielul
i au mncat Pasca. ceea ce era semn c sufletul omului nu poate n alt fel s se
slobozeasc din tirania diavolului dect numai prin mprtirea cu Trupul i cu
Sngele lui Hristos. Pentru c El nsui ne spune n Sf. Evanghelie c dac Fiul v va
elibera, vei fi liberi. Si iari zice: "...Abia atunci s-au eliberat cel din Israil, dup ce
au jertfit mielul n chipul lui Hristos, fiindc n alt chip nu puteau s se elibereze i
orice eliberare nu se poate face dect numai cu Hristos.
Deci, dac vrem i noi s fugim din Egipt, adic de posomortul i prigonitorul pcat
i de faraon, adic de tiranul cel gnditor, precum zice Sfntul Grigorie Teologul i
s motenim pmntul inimii i al fgduinei, trebue s avem i noi, aa cum aceia
au avut comandant pe Iisus Navi, pe Domnul nostru Iisus Hristos, prin mprtirea
476

cea deas, ca s biruim pe Ha-nanei i pe cei de alt neam, adica patimile cele
nestmprate ale trupului i pe Ghibeonii, gndurile cele neltoare, ca s stm n
oraul Ierusalim, care se tlcuete sfnta Pace, spre deosebire de pacea lumeasc,
dup cuvntul Domnului nostru: Pacea mea v dau vou, nu precum o d lumea v-o
dau Eu (Ioan 14, 27). Adic Pacea mea o dau vou, o ucenici ai Mei, adic cea
sfinit i sfnt, nu aa cum este pacea lumii, care adesea tinde i spre ru.
Deci rmnnd n aceast pace sfnt, ne vom nvrednici s lum n inima noastr
arvuna duhului, aa cum i apostolii, rmnnd i stnd n Ierusalim, dup porunca
Domnului, au primit desvrirea i Harul Duhului n ziua Cincizecimii. Fiindc
pacea este Harul care primete pe toate celelalte haruri dumnezeeti i n pace
slluete Domnul, precum zice proorocul llie c nici n vijelia cea mare i
npraznic, nici n cutremur, nici n foc, ci n adierea de vnt uoar i panic, acolo
era Domnul.
Dar pacea nu o poate dobndi cineva fr s aib i celelalte virtui; deasemenea
virtutea nu se agonisete fr lucrarea poruncilor, iar porunca nu se svrete fr
de dragoste i nici dragostea nu se renoiete fr Sfnta mprtire. Astfel c fr
Sfnta mprtire zadarnic ne ostenim.
Fiindc muli dela sine gsesc multe virtui, socotind c se vor mntui cu acestea,
fr deasa mprtire, lucru care este aproape cu neputin. Fiindc nu voesc s se
supun voei lui Dumnezeu, de a se mprti deseori, dup rnduiala Bisericii, cnd
se adun la fiecare Sfnt Liturghie.
Acestora, le spune Dumnezeu prin proorocul Ieremia: "Pe Mine izvorul apei celei
vii M-au prsit i i-au spat lorui fntni sparte, care nu in ap" (2,13). Adic m-
au prsit pe Mine Dumnezeul, care sunt izvorul apei celei dttoare de via, adic
al virtuii i al Harurilor Sfntului Duh i i-au spat n ei fntni sparte n fund, care
nu in ap. Si iari zice prin proorocul Isaia: "In fiecare zi m caut i doresc s
nvee nelepciunea Providenei Mele, ca un popor drept, care a pzit poruncile lui
Dumnezeu. Si spun: Pentru ce nu vezi, Doamne, cnd postim? Pentru ce nu vrei s
tii ct ne ticloim? Si rspunde Dumnezeu: Nu v aud. Pentru c atunci cnd
postii v facei tot voile voastre cele rele. Un astfel de post Eu nu-l vreau, nici
aceast ticloire. Ci chiar de-i vei ncovoia gtul ca un belciug i de-i vei aterne
sub tine sac i cenu, cu toate acestea un astfel de post nu primesc. Ci atunci sunt
ostenelile primite i faptele bune folositoare, cnd se fac dup voia lui Dumnezeu. Si
voia lui Dumnezeu este s facem aa cum ne poruncete Domnul nostru, Care ne
spune: "Cel ce mnnc Trupul Meu i bea Sngele Meu are via venic" (Ioan
6,54). Aceasta este nu numai porunc, ci cap al tuturor poruncilor, Pentru c este
svritoare i cuprinztoare a tuturor poruncilor.
Astfel, iubitule, dac doreti s aprinzi n suflet dumezeescul dor i s dobndeti
dragostea cea pentru Hristos i cu aceasta s dobndeti i pe toate celelalte virtui,
mergi des la Sfnta mprtanie i ai s dobndeti ceea ce doreti. Pentru c este cu
neputin ca s nu iubeasc cineva pe Hristos, cnd se mprtete adesea cu
Sfntul Su Trup i Snge i s nu fie iubit de Hristos. Deoarece lucrul acesta se face
n chip firesc i involuntar.
477

Unii se mir de ce prinii i iubesc aa de mult copiii i de ce copiii iubesc pe
prini? Si zicem c nimeni nu s-a urt vreodat pe sine i nici trupul su. Aa i
copiii, fiindc trupurilor lor i au fiina din trupurile prinilor i mai mult, fiindc
se hrnesc cu sangele mamei lor (i cnd sunt n pntece i dup aceea, cnd se nasc,
Pentru c laptele, din fire, nu este altceva dect sngele care s-a nlbit), de aceea zic
c este lege a firii s iubeasc pe prinii lor i prinii s iubeasc pe copiii lor, care
s-au zmislit din nsi trupurile lor. In aceiai chip, cei ce se mprtesc adesea cu
Trupul i cu Sngele Domnului nostru, n chip firesc i vor aprinde dorul i
dragostea fa de El. Pe deoparte, Pentru c izvortorul i fctorul acela de via
Trup i Snge cu ct este mprtit mai des, cu att aprinde spre dragoste pe cei ce
se mprtesc, chiar de ar fi cei mai nemulumitori i nvrtoai cu inima; iar pe de
alt parte, Pentru c cunotina cea pentru dragostea de Dumnezeu, nu este un lucru
strin de noi, ci n chip firesc este smnat n inimile noastre, chiar cnd ne natem
trupete i ne renatem cu Duhul prin Sfntul Botez i cu lesnire se aprind n flcri
acele puine scntei fireti, precum zice neleptul n cele dumnezeeti Sfntul
Vasile:
"mpreun cu facerea omului, ndat se seamn ntru el o putere, care n chip
firesc nate dragostea cea ctr Dumnezeu. Pe aceast putere o lucreaz svrirea
poruncilor lui Dumnezeu cu grij, o hrnete cu tiina i o desvrete cu harul lui
Dumnezeu. Acest lucru al dragostei de Dumnezeu este unul, dar lucreaz i cuprinde
pe toate celelalte porunci.
Pe aceast putere fireasc a dragostei fa de Dumnezeu o ntrete, o crete i o
desvrete deasa mprtire cu Trupul i cu Sngele Domnului nostru. De aceea i
Sfntul Ciprian scrie c Mucenicii cind voiau s mearg la mrturisire, mai nti se
mprteau cu Preacuratele Taine i astfel ntrii cu Sfnta mprtire, se
aprindeau cu dragostea de Dumnezeu i alergau n stadion, ca oile spre junghiere. Si
pentru Trupul i Sngele lui Hristos pe care le primiser i vrsau propriul lor snge
i i predau trupurile lor la tot felul de chinuri.
Ce alt bine doreti cretine s dobndeti i nu-l dobndeti din mprtirea cea
deas? Doreti s prznueti n fiecare zi? Doreti s faci luminatul Pati oricnd
voeti i s te bucuri cu o negrit bucurie n aceast via amrt? Alearg des la
Sfintele Taine i mprtete-te cu cuviincioas pregtire i o vei dobndi. Fiindc
adevratul Pate i adevrata srbtoare a sufletului este Hristos, Cel ce se jertfeste
n Sfintele Taine, precum zice Apostolul i dumnezeescul Hrisostom: "Sfnta i
marea Patruzecime (Postul mare) este o singur dat pe an. Dar Pastile le facem,
adic ne mprtim de trei i de patru ori pe sptmn; i ca s zic mai bine, ori de
cte ori vrem. Fiind c nu postul face Pastile, ci comuniunea i mprtire care se
face la fiecare Liturghie. Si c lucrul acesta este adevrat, auzi pe Sf. Pavel, care
zice: "C Hristos este Pastile nostru, care s-a jertfit din dragoste pentru noi. Deci ori
de cte ori te mprteti cu curat contiin, faci Pastile cele luminate. Nu Pentru
c ai postit Patruzecimea, ci Pentru c te-ai mprtit cu Dumnezeetile Taine.
De aceea cel ce nu este nc botezat, catehumenul, niciodat nu face Pastele (chiar
dac postete Patruzecimea), fiinc nu se mprtete. Precum i dimpotriv,
478

cretinul care nu postete, face pastele cnd se mprtete, fie azi, fie mine i n
orice timp se va cumineca. Fiindc pregtirea cea mai bun i aleas pentru
mprtire nu se judec dup respectarea timpurilor, adic dup trecerea celor opt
sau cincisprezece sau patruzeci de zile, i atunci s ne mprtim. Nu, ci se judec
dup curia contiinei.
Deci cei ce nu se mprtesc postesc Pastele i nu svresc Pastile, precum zice
acest dumnezeesc Printe; i nici nu pot s prznuiasc adevrat, nici duminicile,
nici celelalte srbtori ale anului, toi acei ce nu sunt pregtii n fiecare srbtoare s
se mprteasc cu Trupul i cu Sngele Domnului nostru, Pentru c nu au cu ei
pricina srbtorii, care este Preadulcele Iisus Hristos i acea bucurie duhovniceasc,
ce se nate din Sfnta mprtanie.
Deci se neal cei ce socotesc Pati i srbtori bogatele artose, lumnrile
frumoase, tmile nmirezmate, lucrurile de aur i de argint cu care se mpodobesc
bisericile. Deoarece nu pe acestea le cera dela noi Dumnezeu ca prim i principal
scop, precum ne spune prin Proorocul Moisi: "Omule, ce cere dela tine Domnul i
Dumnezeul tu, dect numai aceasta: S te temi de Domnul Dumnezeul tu. S
umbli n toate cile lui, s-L iubeti i s cinsteti pe Domnul Dumnezeu din toat
inima ta i din tot sufletul tu, s pzeti poruncile Domnului Dumnezeului tu i
ndreptrile Lui".
Dar cuvntul nostru acum nu este s artm dac sunt bune sau nu, cele ce se aduc
la biseric din evlavie. Da, sunt bune i acestea, dar mpreun cu acestea trebue s
aducem mai ales ascultarea de sfintele porunci ale Domnului i pe aceasta s o
cinstim mai mult dect pe toate. Precum zice proorocul i mpratul David: "Jertfa
lui Dumnezeu este duhul umilit; inima nfrnt i smerita Dumnezeu nu o va urgisi"
(Ps. 50,17).
Iar Apostolul Pavel, n epistola ctr Evrei, zice n alt chip: "Jertf i prinos n'ai
voit, ci trup mi-ai ntocmit" (10,5), ceea-ce nsemneaz: O, Doamne, pe toate
celelalte jertfe i daruri nu voeti s i le aduc, ci doreti s m apropii de Sfintele
Taine i s m mprtesc cu Preasfntul Trup al Fiului Tu, pe care mi l-ai pregtit
la Sfnta Mas, Pentru c aceasta este voia Ta. Dea-ceea voind s arate c este gata
spre ascultare zice: "Iat, vin ca s fac voia Ta, Dumnezeul meu, i Legea Ta
nluntrul inimii mele am voit". Adic, iat Doamne, vin s fac voia ta cu mult
rvn i s mplinesc legea Ta cu toat inima mea.
De aceea, dac iubim mntuirea noastr, trebue s facem cu bucurie i cu dragoste
voia lui Dumnezeu, ca fiii i nu ca robii, cu fric. Fiindc frica pzete poruncile
cele vechi, iar dragostea pzete pe cele evanghelice. Adic cei ai Legii pzeau
poruncile i hotrrile Legii de fric, ca s nu fie pedepsii i chinuii; pe cnd noi,
cretinii, Pentru c nu mai suntem sub stpnirea Legii, trebue s mplinim poruncile
Evangheliei nu de fric, ci din dragoste i ca fii trebue s facem voia lui Dumnezeu.
Iar voia lui Dumnezeu i Tatlui, dup bunvoire i nainte povuire a fost s fac
trup Unuia nscut Fiului Su i Domnului nostru Iisus Hristos i s-i verse Sngele
Su pentru mntuirea lumii, iar noi toi cretinii s ne mprtim adesea cu Trupul
i cu Sngele Lui, Pentru c prin deasa mprtire, n aceast via s fim pzii de
479

cursele i vicleugurile diavolului, iar cnd va iei sufletul nostru s zboare ca o
pasre n libertate i bucurie la ceruri, fr nici o mpiedicare din partea duhurilor
celor din vzduh.
Aceasta o adeverete i dumnezeescul Hrisostom zicnd: "Si altcineva (mai
nainte spusese c-i povestire cineva o alt vedenie) mi-a povestit un lucru, pe care
nu l-a auzit de la altcineva, ci el nsui s-a nvrednicit s-l vad i s aud; adic
aceia care la moartea lor se mprtesc cu Preacuratele Taine cu contiina curat,
cnd iese sufletul lor, i nconjoar ngerii, pentru Darul mprtaniei i-l suie la cer.
Deci i tu, frate, Pentru c nu tii cnd vine moartea, fie azi, fie mine, ori n clipa
aceasta, trebue s fii totdeauna mprtit cu Preacuratele Taine i s te afli gata. Si
dac este voia lui Dumnezeu s mai trieti n viaa aceasta, vei petrece cu Harul
Sfintei mprtanii, o via plin de bucurie, plin de pace i nsoit de toate
celelalte virtui. Iar dac voia lui Dumnezeu este s mori, apoi cu Sfnta
mprtanie vei trece cu slobozenie vmile dracilor care se afl n vzduh, ca s te
sllueti cu bucurie negrit n locaurile cele venice. Cci deoarece eti
totdeauna unit cu Preadulcele lisus Hristos, Atotputernicul mprat, i aici ai s
trieti o via fericit, iar cnd vei muri, dracii au s fug de la tine, ca trsnii iar
ngerii ti vor deschide ntrarea cereasc i te vor duce cu cinste pn la tronul
Preafericitei Treimi.
O, mreie, pe care o dobndesc cretinii din deasa mprtire, i n viaa aceasta
i n cea viitoare!
Doreti, Cretine, s i se ierte i cele mai mici greale, pe care ca un om le-ai
greii fie cu urechile, fie cu ochii? Apropie-te de Sfintele Taine cu fric i cu inim
nfrnt i i se vor lsa, i se vor ierta. Aceasta o adeverete i Sfntul Anastasie al
Antiohiei: "De se va ntmpla s greim, oare care greale mici i de iertat, ca nite
oameni ce suntem, fie cu limba, sau cu urechile, sau cu ochii sau ne nelm i
cdem n mndrie, sau n ntristare sau n mnie, sau n altceva asemenea, s ne
osndim pe noi nine i s ne spovedim lui Dumnezeu i aa s ne mprtim,
creznd c Sfnta mprtanie ne cur de aceste pcate mici; dar nu i de cele
grele, rele i necurate, pe care le-am fcut.
Aceasta o mrturisesc i muli ali sfini. Sfntul Climent spune: "Imprtindu-ne
cu cinstitul Trup i cu cinstitul Snge a lui Hristos, s mulumim Celui ce ne-a
nvrednicit s ne mprtim cu Sfintele Sale Taine i s-L rugm s ne fie nu spre
judecat, ci spre mntuire i spre iertarea pcatelor".
Sfntul Vasile cel Mare zice: "Si ne nvrednicete, Doamne, a ne mprti fr de
osnd, cu preacuratele acestea i de via fctoare Taine, spre iertarea pcatelor"
(n rugciunea dela Sf. Liturghie).
Dumnezeescul Hrisostom: "Pentru c s fie celor ce se vor mprti, spre trezirea
sufletului i spre iertarea pcatelor".
Si dei spovedania i facerea canonului pot ierta pcatele, totui este necesar
Sfnta mprtanie pentru iertarea pcatelor. Deoarece aa cum la o ran infectat
se scot mai nti viermii, apoi se taie prile cele putrede i se pune alifie pentru
tmduire, cci dac o las revine din nou la starea dinti; tot aa este i cu pcatul:
480

spovedania scoate viermii, mplinirea canonului taie cele putrede, apoi Sfnta
mprtanie este ca o alifie, care tmduete (Matei 12,45). Pentru c dac nu va lua
Sfnta mprtanie, bietul pctos vine iari la starea dintt i se fac cele de pe
urm ale omului aceluia, mai rele ca cele dinti.
Auzi, cretinul meu, cte daruri primeti de la deasa mprtire? C i pcatele
tale cele nensemnate, i cele cunoscute i se iart i rnile i se vindec i te faci cu
totul sntos? Ce altceva este mai fericit dect s te pregteti ca s te mprteti
totdeauna i cu ajutorul i cu pregtirea pentru dumnezeeasca mprtanie s te afli
totdeauna slobod de pcate? S fii curat, tu pmntean pe pmnt, aa cum sunt
curai i ngerii n ceruri? Ce alt fericire poate fi mai mare dect aceasta?
Cu toate acestea i voi spune una i mai mare. Dac, fratele meu, te apropii
adesea de Sfintele Taine i te mprteti cu vrednicie cu acel nestricat, cu acel
preaslvit Trup i Snge al Domnului nostru Iisus Hristos i te faci un trup i un
snge cu Hristos, puterea dttoare de via i lucrarea acestui Preasfnt Trup i
snge, la nvierea drepilor i va nsuflei i trupul tu i-l va nvia nestriccios,
preaslvit mpreun cu al lui Hristos, precum scrie ctr Filipeni dumnezeescul
Apostol zicnd: "Care va schimba trupul smereniei noastre, ca s fie asemenea
trupului slavei Sale" (3,21).
Toate aceste mriri i daruri, aceste mari i mai presus de fire bunti, cte le-am
spus pn acum, le primete tot cretinul, cnd se mprteste cu curat contiin,
cu dumnezeetile Taine ale Preadulcelui nostru Iisus Hristos. Ba nc i cu mai
multe altele, pe care le lsm, pentru scurtarea timpului.
Si iari, dup ce s-a mprtit omul, se gndete cu ce nfricoate i cereti taine
s-a cuminecat, este atent cu sine ca s nu necinsteasc Harul; se teme, se ruineaz i
i pzete gndurile, pune un nceput mai temeinic al vieii virtuoase, se ferete pe
ct posibil de la tot rul. Apoi gndindu-se c peste, puine zile iari se va
mprti, i ndoiete atenia, adaog rvn peste rvn, nfrnare peste nfrnare,
priveghere peste priveghere, osteneli peste osteneli i se nevoiete ct poate. Fiindc
este constrns din dou pri: pe deoparte, pentru ca cu puin mai nainte s-a
mprtit; pe de alta, pentru c peste puin iar se va mprti.

CAPITOLUL III
C amnarea Sfintei mprtanii pricinuete mare vtmare.
Toate cele protivnice celor spuse pn acum, le pricinuete cretinilor mprtirea
ce rar. Pentru c cel ce ntrzie s se mprteasc, nu face nici o pregtire, nu este
atent, nu are atent pzire despre gndurile rele. Pentru c amnarea l face s cad
n lenevire i s i se rceasc cldura evlaviei i a dumnezeeti dragoste.
Indelungarea vremii l face s se poarte n via cu neglijen i nepsare, s nu aib
team n suflet, sfial n simuri i paz a micrilor lor, face deslegare deplin la
mncare i la vorb, la necuviincioase priviri i auziri i se face ca un cal, care
481

neavnd fru alunec n prpastia tuturor pcatelor. C este adevrat c toate acestea
urmeaz celor ce ntrzie s se mprteasc, o vedem noi nine din cele ce ni se
ntmpl de fapt n fiecare zi.
Cei care fiind vrednici, pe ct este cu putin, ntrzie s se mprteasc, m mir
cum pot dobndi sfinenia i harul de la Sfintele Taine, dup cum a zis Cabasila, pe
care l-am pomenit mai nainte. Cum pot s domoleasc vpara patimilor, cnd nu se
mprtesc cu preacuratele Taine, care izgonesc toat neputina, amoresc rzboiul
slbatec al trupului i omoar patimile, precum zice Sfntul Kiril. Cum pot s-i
cureasc mintea? S-i lumineze cugetul? S-i nfrumuseeze puterile sufletului,
dac nu se mprtesc cu Trupul i cu Sngele Domnului nostru, care este adevrata
curie, adevrata frumusee, luminarea cea adevrat i bunul neam al sufletului,
precum a spus mai nainte dumnezeescul Gur de Aur?
Sau cum este cu putin s fug de faraonul cel de gnd, de Egipt, de amarul i
prigonitorul pcat, dac nu sunt pecetluii i nsemnai cu cinstitul Snge al lui
Hristos, precum a zis mai nainte Sfntul Grigore Teologul? Sau cum s aprind n
inima lor dumnezeeasca dragoste, bucuria duhovniceasc, dumnezeeasca pace i pe
celelalte roade i harisme ale Sfntului Duh, fr s se mprteasc cu Trupul i cu
Sngele preaiubitului Fiu al Tatlui i deofiin cu Duhul Sfnt, Care este bucuria i
pacea noastr, dup Sfntul Apostol i izvorul tuturor buntilor?
Eu m spimnt i nu m pricep cum cretinii din vremea noastr pot prznui
duminicile i celelalte srbtori de peste an i s se bucure duhovnicete cu bucuria
cea adevrat, dac nu se mprtesc adesea cu dumnezeeasca mprtanie i n ce
const srbtoarea i prznuirea lor?
Aa dar cu adevrat cei care nu se mprtesc des se lipsesc (o, ce nenorocire!)
de toate aceste bunti cereti i dumnezeeti, dar totodat sunt i clctori ai
poruncilor i stpnetilor hotrri ale Domnului, precum am spus, ale canoanelor
apostoleti i sinodale i nc i ale tuturor sfinilor locali, precum am artat pe larg
mai nainte.
Acetia, prin ntrzierea la mprtire, ngduie i dau loc diavolului s-i arunce
n tot felul de pcate i n multe alte ispite, precum zice dumnezeescul Kiril al
Alexandriei: "Cei ce se ndeprteaz de Biseric i de Sfnta mprtanie se fac
vrmai lui Dumnezeu i prieteni ai diavolului.
Si dumnezeescul Gur de Aur zice: "Ca nu cumva rmnnd departe prea mult
vreme de mprtirea Ta, s fiu prins de lupul cel nelegtor" (Rugciunea la
Sfnta mprtanie). Adic: de aceea, Doamne, m apropii adesea de Sfintele Taine
i m mprtesc, Pentru c m tem ca nu cumva ndeprtndu-m mult vreme de
Sfnta Ta mprtire, s m gseasc lupul cel nelegtor gol de harul Tu i s m
omoare.
Iar cuviosul Paladie povestete despre Avva Macarie Egipteanul c, vindecnd pe
femeea aceea, care din lucrarea diavolului aprea oamenilor ca o iap, i-a dat acest
sfat i i-a zis: "Femee, niciodat s nu te lipseti de mprtirea cu Sfintele Taine
ale lui Hristos, ci s te mprteti adeseori, deoarece aceast lucrare diavoleasc te-
a ajuns, Pentru c nu te-ai mprtit de cinci sptmni i de aceea a putut diavolul
482

s te ispiteasc".
Deasemenea i dumnezeescul Gur de Aur, n ziua n care a fost hirotonit,
vindecnd un ndrcit, l-a sftuit s mearg adeseori la Biseric i la Sfintele Taine,
cu post i cu rugciune ca s nu-l mai ispiteasc diavolul. Tot aa i Simeon
Metafrastul scrie n viaa unui sfnt: Un om oarecare avnd un drac necurat, pe
neateptate a srit n mijlocul bisericii i cznd jos scotea spune din gur i i atrna
afar din gur limba. Deci cei ce se gseau de fa, vznd aceast privelite, rugau
fierbinte pe acel dumnezeesc suflet al lui Hrisostom s roage pe Dumnezeu ca s-l
vindece. Atunci sfntul i-a zis s se apropie i privindu-l cu iubire i
binecuvntndu-l cu mna i chiemnd numele Sfintei Treimi, a poruncit diavolului
s ias. Si ndat, o, minune, cuvntul s-a fcut fapt i omul s-a eliberat indat de
cumplita ndrcire. Apoi ridicndu-l pe el Sfntul, l-a sftuit s mearg adeseori la
Biseric i la Sfnta mprtire i s se ndeletniceasc cu postul i cu rugciunea.
Deoarece astfel fcnd, i-a zis, nu vei mai fi ispitit de vrmaul i nici nu vei mai fi
prins n drcetile curse i capcanele lui.
Ai auzit, frailor, c cei ce nu se mprtesc des, ci se deprteaz de Sfintele
Taine, cte rele ptimesc?
Ai auzit c se ndrcesc i se schimb n chip de dobitoace necuvnttoare, aa
cum n vechime mpratul Nabucodonosor a fost prefcut n bou. Si cu dreptate
ptimesc aa deoarece putnd s devin din oameni, dumnezei prin har, cu deasa
mprtire dumnezeeasc, ei nu voesc, ci se ndeprteaz de Dumnezeeasca
mprtire, pierznd i forma omeneasc pe care o au i se preschimb n animale
necuvnttoare i se predau n stpnirea diavolului, precum zice Psalmistul: "Iat c
cei ce se deprteaz de Tine, vor peri" (ps. 72,27). Adic: O, Doamne, iat c pier
desvrit, cei ce se deprteaz de Harul Tu! Nu mai spun c dac va veni fr de
veste moartea peste cei ce amn mprtirea i-i va gsi nepregtii, fr Sfnta
Cuminectur, ce au s fac, ticloii? Cum vor putea trece liberi pe la drcetile
vmi ale vzduhului? Ce fric i ce cutremur va tri sufletul lor? Pe ct vreme, cu
deasa mprtire puteau s fie slobozi de toate acestea, precum mai nainte a zis
dumnezeescul Hrisostom. Milostiv fii, Dumnezeule!
Deci, frailor, dac mprtirea rar ne produce att de mari i nespuse
nenorociri, iar deasa mprtire ne druete att de nalte, de mari, attea bunti
cereti i mai presus de fire, att n viaa pmnteasc, precum i n cea viitoare, de
ce ntrziem aa de mult ca s ne mprtim? De ce nu ne gtim cu cuvenita
pregtire s ne mprtim cu Dumnezeetile Taine, dac nu putem n fiecare zi,
mcar n fiecare smbt i duminic i n fiecare srbtoare? Ar trebui cu mare
bucurie s alergm adesea la Sfnta Mas i s ne mprtim cu Preadulcele nostru
Iisus Hristos, Care este viaa noastr, suflarea, existena i toat ndejdea i
mntuirea noastr? Ca s fim dea-pururi unii i nedesprii de El i n viaa aceasta
i n cealalt. Pe cnd nou ne place i avem mare bucurie dac ntrziem i ne
deprtm de El.
Dac cineva ne-ar opri i numai o zi dela masa cu bucatele cele trupeti, ne
ntristm, ne turburm i ni se pare c est un mare ru; iar dac ne lipsim cu totul de
483

cereasca mas a Dumnezeetilor Taine, o zi, i dou i luni ntregi, nu o socotim
lucru ru. O, ce nesocotin au cretinii de acum ntru cele trupeti i cele
duhovniceti! Devreme ce pe acelea le mbrieaz cu toat dragostea, iar pe
acestea nici nu le doresc.
Muli cretini iubitori de Dumnezeu cheltuesc muli bani, rabd multe osteneli, se
primejduesc mult pe mare i pe uscat, numai s mearg la Ierusalim ca s se nchine
la mormntul cel de via dttor al Domnului i la celelalte sfinte Locuri i ca s
aib mndria s se numeasc nchintori ai acestor sfinte locuri. Muli auzind c n
cutare loc deprtat se afl sfinitele moate ale unui sfnt, alearg cu mult rvn s
li se nchine, ca s ia har i sfinenie.
Dar ca s se mprteasc cu Precuratele Taine i s se nvredniceasc s se
bucure nu numai de mormntul cel de via fctor, nu numai de sfintele Locuri i
de moatele sfinilor, ci de mpratul tuturor i de Sfntul Sfinilor, au puin dorin
sau nici nu-i ntereseaz. Ca s se duc la Locurile Sfinte cheltuesc bani, strbat
drumuri lungi i rabd multe primejdii. Pe cnd, ca s se mprteasc, nu trebue
nici bani s cheltuiasc, nici departe s umble, nici s se expun la primejdii. Ajunge
numai d fac o spovedanie cu inim nfrnt, cu mplinirea canonului i pregtire,
i ndat pot s se bucure i s devin un trup i un snge cu Hristos. Si cu toate
aceste nlesniri, iari toi se lenevesc s o fac, toi se lipsesc dintr' odat.
O, frailor, dac am vedea mcar odat cu ochii gnditori ai sufletului, de ct e
nalte i de mari bunti ne lipsim nemprtindu-ne des, atunci cu adevrat ne-am
strdui din toate puterile s ne pregtim i s ne mprtim, dac se poate, n fiecare
zi.
Deci, dac pn acum am fost att de neglijeni fa de Sfnta mprtanie, de
acum ncolo, v rog din adncul dragostei freti, s ne trezim din somnul cel greu
al lenevirii i s ne srguim cu rvn. Si dac cineva din cei ce au duhovniceasca
putere ar vrea s ne mpiedece de la acest lucru plcut lui Dumnezeu, noi s nu ne
rcim ndat cldura rvnei noastre i s nu ne turburm. NU, ci cznd s srutm
ca i desfrnata aceea picioarele lui i s struim btnd la u i cernd ngduin.
Si cu adevrat, nu cred s se gseasc vreodat un aa de mpietrit la inim, care
vznd rvna cea fierbinte, pe care o avem fa de Sfnta mprtanie, s ne
opreasc. Ci sunt ncredinat c orict de mpietrit ar fi, orict s-ar teme de reaua
obinuin care l-a stpnit, i va pleca inima s ne ngdue s facem ceea ce dorim.






484

PARTEA II-a
CUVINTE PROTIVNICE DESEI MPRTIRI
Cuvntul 1
Exist cretini evlavioi, care necunoscand scripturile, cnd vd pe cineva c se
mprtete adesea, l mpiedic i-l ocrsc zicnd c lucrul acesta este numai
pentru preoi. Dac vrei s te mprteti des, zic ei, f-te i tu preot.
Acestora le rspund nu cuvinte de ale noastre, ci ale Sfintelor Scripturi, ale
Sfintelor Sinoade, ale Sfinilor locali i nvtori ai Bisericii i zicem: Slujirea
preoilor este ca s aduc i s svreasc dumnezeetile Daruri, ca nite organe,
prin venirea Sfntului Duh i de a mijloci ctr Dumnezeu pentru popor, precum i
alte sfinte lucrri, pe care nu le poate lucra cel ce nu este sfinit. In timpul
mprtirii ns, adic atunci cnd se mprtesc, preoii nu se deosebesc cu nimic
de mireni i de monahi, ci numai prin aceea c preoii le dau, iar laicii le primesc. Si
c preoii se mprtesc n altar, direct, fr sfinita linguri, iar laicii i monahii,
afar de altar i indirect, cu sfinita linguri.
C lucrul acesta este adevrat i nu au nici o deosebire preoii fa de popor la
mprtire, este martor dumnezeescul Gur de Aur, care zice: "Unul i acelai Tat
ne-a nscut pe noi, Dumnezeu. Toi ne-am nscut din aceeai mam, din sfnta
scldtoare; aceeai butur, adic Sngele Domnului, a fost dat tuturor: i preoilor
i mirenilor, sau ca s zic mai bine, nu numai aceeai butur, ci i din acelai pahar
ni s-a dat ca s bem. Fiind c Tatl nostru voind s ne duc la mai mult iubire, a
aflat acest mijloc, s ne fac pe toi s bem din unul i acelai pahar, ceea ce este
semn al unei desvrite iubiri. Si n alt parte spune: In anumite lucruri, nu se
deosebete cu nimic preotul de mirean, ca de pild, n timpul cnd trebue s se
mprteasc. Pentru c toi i sfinii i nesfiniti din aceleai taine ne mprtim.
Si nu dup cum era obiceiul n Legea Veche cnd unele crnuri i prinoase le
mnca preotul i altele poporul i cei nesfinii. Si nu era legal ca cel nesfinit s
mnnce din acelea pe care le mnca preotul. Dar acum, n harul Evangheliei nu este
aa; ci pentru toi se afl gata pe Sfnta Mas unul i acelai Trup al Domnului, i
unul i acelai pahar.
Simeon Tesaloniceanul zice: "mprtirea cu Sfintele Taine este gata la toi i
pentru toi credincioii i nu numai pentru mprtirea arhiereului; ci arhiereul sau
preotul svresc taina preasfntului Trup i Snge i le mprtesc tuturor
credincioilor i cu totul este pentru mprtirea lor.
Iov, n carte sa despre Sfintele Taine zice: "Tot scopul i svrirea Tainei este
mprtirea cu fctoarele de via Taine. De aceea, mai nti se mprtesc n altar
preoii, apoi iese preotul afar i druete Sfintele, celor ce sunt gata pentru
mprtire.
Deci urmeaz n chip necesar ca preoii care slujesc s fie pregtii s se
mprteasc, mai nti ei, care fac proaducerea. Apoi ntreg poporul, dup mrturia
485

sfinitului mucenic Climent, care zice: "S se mprteasc nti Episcopul apoi
preoii, diaconii, citeii, cntreii i asceii, i dintre femei, diaconiele, fecioarele,
vduvele, pe urm copiii i dup aceea tot poporul, dup rnduial, cu evlavie i cu
fric, fr nici o turburare" (Cap. 13).
Iov cel mai sus pomenit mai spune c "De aceea este ngduit ca cei vrednici s se
mprteasc adesea, fr deosebire, deopotriv i preoi i mireni i brbai i copii
i btrni i orice vrst i tagm a cretinilor.
Iar preoii care nu mprtesc pe cretinii, care se apropie de Sfnta mprtanie cu
evlavie i credin, sunt socotii de Dumnezeu ca ucigai, aa cum scrie la Proorocul
Osie: "Au ascuns preoii calea i voia i porunca lui Dumnezeu i nu au artat-o, au
omort Sichemul i au fcut nelegiuire n poporul meu".
Ins eu m minunez i m ndoiesc dac exist astfel de preoi, care s izgoneasc
pe cei ce se apropie de Sfintele Taine i nu se gndesc mcar c ei nii minesc n
cuvintele pe care le spun. Fiindc ei nii, la sfritul Liturghiei strig cu mare glas
i chiam pe toi credincioii zicnd: "Cu frica lui Dumnezeu, cu credin i cu
dragoste apropiai-v"; adic apropiai-v la Sfintele Taine i v mprtii. Pe urm
tot ei i tgduesc cuvintele rostite i gonesc pe cei ce se apropie. Eu nu tiu cum s
numesc aceast nernduial.
Cuvntul 2
Unii se mpotrivesc zicnd c trebue s ne mprtim la 40 de zile i nu mai
curnd.
Cei care vin cu aceast mpotrivire, se ndreptesc cu mrturia dumnezeescului
Gur de Aur care zice: "Pentru care pricin postim aceste patruzeci de zile? In
vremurile vechi, muli cretini se apropiau de Sfintele Taine i se mprteau
simplu, cum se ntmpla i ndeosebi n acest timp n care Hristos ne-a predat Taina,
n Joia cea Mare. Sfinii Prini, cunoscnd vtmarea ce se fcea la cei ce se
mprteau cu nepsare i fr pregtire, s-au adunat i au rnduit aceste patruzeci
de zile, pentru ca s se curee cretinii cu postul, cu rugciunea, cu cetiri i adunri,
cu spovedanie i privegheri, cu milostenii i lacrimi i cu toate celelalte de
Dumnezeu iubite fapte bune care se fac n aceste zile i aa s se mprteasc cu
curat contiin, pe ct este cu putin, cu Preacuratele Taine" (Cuv. 28, Ctr cei ce
postesc nainte de Pati).
La aceast mpotrivire rspundem c cei ce voesc s-i susin prerea lor
obinuesc s aduc n sprijinul lor cuvinte din Sfnta Scriptur sau ale unor sfini, ca
s nu apar undia goal, fr momeal. Pentru ca zice dumnezeescul Gur de Aur:
"Cnd minciuna vrea s fie crezut, de nu-i va pune nti temelie socotit adevrat,
nu adevrul nsui, nu este crezut". Aa cum fac i aceti binecuvntai.
Dar nu trebue a tia i despri cuvintele Dumnezeetii Scripturi de celelalte pri
ale lor i a le folosi n chip forat pentru scopul lor propriu. Fiindc zice iari acelai
Hrisostom: "Nu se cuvine s cercetm numai cuvntul aa cum este, ci s socotim i
toat urmarea cuvntului, de cine a fost zis, pentru cine, ctr cine, De ce, cnd i
486

cum. Fiindc nu-i deajuns a zice c este scris n Scripturi i nici a despri cuvintele
simplu i cum s-ar ntmpla i a le separa de celelalte pri ale trupului i ale
legturii lor; i lundu-le astfel pustii i goale dezbrcate de legtura lor, s le mite
dup bunul plac. Pentru ca n acest chip multe nvturi rele i stricate au ptruns i
s-au rspndit n viaa noastr. Deoarece diavolul ndeamn pe cei mai lenei s zic
cuvinte scoase din Sfintele Scripturi, la care s adaoge sau s scoat i aa s
ntunece adevrul.
De aceea i acetia nu trebue s spun numai ceea ce zice Hrisostom, c au
rnduit Sfinii Prini patruzeci de zile ntru care postind s ne mprtim. Ci trebue
s se gndeasc i la cele spuse mai nainte i la cele de dup aceea, pe care acest
dumnezeesc Printe le spune n acelai cuvnt al su i din ce pricin i ctr cine
zice cuvntul. Cci dup cum pretind acetia, dovedesc c dumnezeescul Hrisostom
a prevzut numai n ziua de Pati folosirea Sfintei mprtanii. Pe care lucru, dac
aceti aprtori ai Patruzecimii l recomand, ar trebui, dup prerea lor, fie s se
mprteasc numai odat pe an, adic la srbtoarea Patilor i s se asemene cu
aceia despre care vorbete dumnezeescul Hrisostom, sau s fac zece patru-zecimi
pe ani, dup numrul cu care acetia obinuesc s se mprteasc. Dac cea dinti
nu le place, iar cea de adoua nu o pot svri, apoi s tac i s nu mai osndeasc
fa de alii i pe dumnezeescul Hrisostom, pe care l prezint ca protivnic nu numai
sfinilor Apostoli, Sinoadelor ecumenice i locale i celorlali muli purttori de
Dumnezeu Prini, care vorbesc despre deasa mprtire ci si lui nsui. Deoarece
acesta scrie mai mult dect alii despre deasa mprtire i n mai multe cuvntri,
nc i n aceasta zicnd: "Nu-mi spune aceasta, ci arat-mi c aa a poruncit Hristos
s faci, dar eu i art c a poruncit s faci cu totul dimpotriv. Si nu numai c nu ne-
a poruncit s lum aminte la zile, ci ne-a i eliberat de aceast nevoie i respectare.
Ascult deci ce zice Pavel. Si cnd zic de Pavel, de nsui Hristos zic, fiindc Hristos
era Cel care mica sufletul lui Pavel. Si ce zice el? inei zilele i lunile i anii i
cele din ele? M tem ca nu cumva n zadar m-am ostenit la voi i v-am propoveduit
Evanghelia. Si iari zice: Oridecteori vei mnca pinea aceasta i vei bea paharul
acesta, vestii moartea lui Hristos. Zicnd "ori de cte ori", a fcut domn i stpn pe
cel vrea s se mprteasc, eliberndu-l de orice observare a zilelor. Pentru c nu
este unul i acelai lucru Pastile i Patruzeci-mea, ci altceva este Pastele i altceva
Patruzecimca. Fiind c Patruzecimea numai odat pe an se ine, iar Pastile le facem
de trei ori pe sptmn, uneori i de patru ori i ca s zic mai bine, ori de cte ori
vrem. Fiindc Pastele nu sunt post, ci Sfnta Liturghie i dumnezeeasca mprtire,
care se face n ea.
C acesta este adevrul, ascult ce zice Pavel: Pastele nostru este Hristos, Care s-a
jertfit pentru noi. Inct ori de cte ori te vei mprti cu curat contiin, prznueti
Pastele. Nu cnd posteti, ci cnd te mprteti din acea jertf. Iar catehumenul
nici odat nu face Pastele, chiar dac postete n fiecare an, deoarece nu se
mprtete. Precum i acela care nu postete, dac se apropie de Sfintele Taine cu
contiin, curat, svrete Pastele, i azi i mine i ori de cte ori se mprtete.
Fiindc adevrata pregtire pentru Sfintele Taine nu st n inerea zilelor i a
487

vremurilor, ci n contiina curat.
Noi ns facem cu totul dimpotriv: Nici mintea nu ne-o curim, i ne mprtim
numai n ziua n care Hristos ne-a predat Taina i ni se pare c facem Pastile, chiar
dac suntem plini de multe pcate.
Dar lucrul nu st aa; nicidecum, ci chiar dac i n Sambta (desigur zice de
Smbta mare) te vei mprti cu contiin rea i necurat, ai czut din harul
Comunicrii i ai plecat fr s srbtoreti Pastile. Precum i dimpotriv: dac i
astzi de mprteti cu curie, ai fcut Pastile cu adevrat. Se cuvenea deci ca
aceast scumptate i cercetare s nu o facei la luarea aminte a vremilor, ci la sfnta
mprtanie. Si n ce chip acum suferii orice osteneal, numai s nu v schimbai
obiceiul nostru, tot aa se cuvine s nesocotii obiceiul i n tot chipul s v silii, ca
s nu v mprtii cu pcate. Fiindc este ruine, nu a se schimba omul n mai bine,
ci a strui n ceart nefolositoare. Acest lucru a pierdut pe Iudeii, care cutnd
obiceiurile cele vechi, s-au abtut la necredin.
Si iari zice acelai: tiu c muli dintre voi, din obiceiul srbtorii, vor merge s
se mprteasc. Se cuvine ns, precum de multe ori am zis, s nu cutai la
srbtori cnd vrei s v mprtii, ci s v curii contiina i aa s v
mprtii. Fiindc cel pctos i necurat nici n srbtoare nu este vrednic s se
mprteasc cu acel sfnt i nfricoat Trup al lui Hristos; iar cel cur, care se
curete de pcate cu pocin adevrat, i srbtoarea i n tot timpul i totdeauna
este vrednic s se mprteasc cu dumnezeetile Taine i s primeasc darurile i
harul lui Dumnezeu.
Ins nu tiu De ce muli trec cu vederea acest lucru i fiind plini de multe pcate,
cnd vd c a sosit srbtoarea, ca i cnd ar fi silii de ziua aceea, se mprtesc cu
acele Taine, pe care nici s le vad nu sunt vrednici" (Cuvntul 74 la Sfntul Botez
al Domnului).
Iat deci s i dumnezeescul Gur de aur nu numai c adeverete limpede scopul
i prerea sa celor ce iubesc s aud adevrul, ci i n chip proorocesc respinge acest
obicei ai Patru-zecimii, care este inut de muli.
Iar pentru cele patruzeci de zile, pe care zice c le-au aezat Sfinii Prini, dac ar
vrea cineva s vorbeasc, povestirea ar fi lung; totui noi vom aduce puine
oarecare pentru ncredinarea celor ce se ndoiesc.
Cretinii din Asia, n vremea aceea, srbtoreau Pastele mpreun cu Evreii,
pretextnd c aa au primit dela Ioan Teologul i de la Apostolul Filip i de la alii
oarecare. Si cu toate c au scris adeseori muli dumnezeeti Prini de la diferite si-
noade locale, totui aceia nu i-au lsat obiceiul lor, pn cnd s-a inut primul sfnt
sinod ecumenic, care ntre altele, a aezat ca Pastile s nu se mai srbtoreasc
mpreun cu iudeii, ci dup echinociul de primvar, n zi de Duminic, spre a nu
mai cdea odat cu pastele iudeilor. Totui unii au rmas cu vechiul obicei. Ctr
acetia aduce cuvntul dumnezeescul Gur de Aur, mustrndu-i c au defimat pe
atia dumnezeeti Prini, prin obiceiul lor cel ru.
Pentru aceast pricin laud att vrednicia dumnezeetilor Prini ai ntiului Sinod
i le atribue lor hotarul Patruzecimii zicnd, c acetia au rnduit-o, voind ca prin
488

aceast s-i conving i s-i atrag spre ascultare. Fiindc cine nu tia c postul
Sfintei Patruzecimi este legiuit de Sfinii Apostoli, care n canonul 68 spun: "Dac
un episcop sau preot sau diacon sau ipo-diacon sau cite sau cntre nu postete
sfnta i marea Patru-zecime, sau miercurile i vinerile din cursul ntregului an, s se
cateriseasc, iar de este mirean s se afuriseasc"?
Sau poate, zice, au legiuit Sfinii Prini ai sinodului nti fiindc mai adogaser
i aceast mare sptmn a Patimilor, aa cum nsui spune i n alt parte: "De
aceea i Prinii au prelungit vremea postului, dndu-ne nou vreme de pocin i
aa curii s ne mprtim".
Dar cea mai adevrat pricin, despre care dumnezeescul Hrisostom zice c
Primul Sinod a legiuit postul Patruzecimii se pare c este urmtoarea: Deoarece
cretinii de atunci neglijeau i nu posteau ntreaga Patruzecime, ci unii posteau
numai trei sptmni, alii ase, iar alii altfel, fiecare dup cum se obinuia n acel
loc, precum mrturisete despre aceasta Socrate, n Istoria bisericeasc, Prinii
Sinodului nti Ecumenic au renoit canonul Sfinilor Apostoli i au legiuit s se
posteasc tot postul Patruzecimii neabtut. Despre aceast noire pe care au fcut-o,
zice dumnezeescul Gur de Aur, cum c Prinii aceia au hotrt-o.
Ci fiindc acetia aduc ca aprtor al celor patruzeci de zile pe dumnezeescul
Gur de Aur, iar acela le stric ca pe o pnz de pianjen prerile lor, noi tcem i
trecem la alte mpotriviri.
Cuvntul 3
Unii se mpotrivesc i zic c scopul Sfinilor Prini de a ne mprti des este
ca s nu ne ndeprtm cu totul de mprtirea cu Dumnezeetile Taine. Iar
dac unii din multa fric i evlavie se mprtesc rar i cu mai mult evlavie se
apropie de Sfintele Taine, se mprtesc cu vrednicie.
Dar noi am vrea s rugm pe cei ce spun acestea, s ne arate de unde si din ce
mrturii au aflat ei scopul lui Hristos i al Sfinilor. Nu cumva s-au suit la ceruri ca
Pavel si le-au auzit? Dar Pavel a auzit cuvinte de nespus, pe care omul nu poate s le
rosteasc. Dar acetia cum pot s le griasc? Iar dac sunt altele dect acestea, cum
de nu se gsesc scrise n crilor dum-nezeestilor notri Prini? Iar dac sunt ecrise
si noi nu le-am gsit, i rugm s ni le arate.
Totui frica pe care acetia se prefac c o au fa de Sfintele Taine, nu este dup
Dumnezeu, dupcum zice proorocul: acolo s-au temut de fric, unde nu era fric.
Deoarece acolo se cade s fie fric unde se face clcarea poruncilor si nu unde este
supunere si ascultare. Deci nici evlavia acestora nu este adevrat, ci prefcut si
farnic; Pentru c adevrata evlavie se cucerniceste la poruncile i cuvintele
Domnului i nu le calc. Iar acestea le zic nu ca s-i fac pe cretini mai ateni si mai
evlavioi fa de Sfintele Taine, ci ca s-i discurajeze si s-i ndeprteze cu totul de
ele i pe urm s le pricinuiasc pierzare sufleteasc.
De aceea si dumnezeescul Kiril al Alexandriei rspunde acestor zii evlaviosi si
zice: "Dac iubim viata venic, dac vrem si rugm pe dttorul nemuririi Hristos
489

s fie cu noi, s nu ne lipsim de mprtirea cu Sfintele Taine, cum fac unii lenei.
Ca nu cumva adncul n rutate, diavolul s meteugeasc din vtmtoarea de
suflet evlavie fa de dumnezeetile Taine, o curs pentru sufletele noastre. Dar tu
ce-mi rspunzi? Pavel aa scrie, c cine mnnc Pinea i bea Paharul Domnului cu
nevrednicie, spre judecat luii mnnc i bea. Deci i eu, cercetndu-m pe mine
nu m vd vrednic de mprtire. La aceasta i rspund i eu: Cnd dar o s fii
vrednic? Cnd vrei s te nfiezi naintea lui Hristos? De te vei teme totdeauna de
cele mai mici greale ale tale i greeti si aluneci n ele, nu vei nceta niciodat, ca
un om ce eti (deoarece zice sfntul Prooroc Da-vid: Cine poate cunoate gresalele
omului cele mici i nu de moarte?). De unde urmeaz ca s nu te mprteti
niciodat i s rmi lipsit de sfinirea cea de suflet mntuitoare a Sfintelor Taine. Ci
mai bine este s te gndeti i s treti o via mai evlavioas, potrivit cu legile i
poruncile lui Dumnezeu i aa s te mprteti cu sfnta Cuminectur; creznd c
este nu numai strictoare a morii ci i a neputinelor celor sufleteti i trupeti, pe
care le avem. Pentru c Hristos, cnd se va sllui n noi prin mprtire, nceteaz
cugetul cel slbatec al trupului nostru i aprinde evlavia cea ctr Dumnezeu i
omoar toate patimile i vindec pcatele noastre ca a unor bolnavi. Deoarece ca un
bun Pstor ce este, i jertfete sufletul su pentru oi, leag pe cea zdrobit i ridic
pe cea czut.
Si tot el zice iari: Deviat fctorul i sfntul Trup al Domnului d via celor ce
se mprtesc cu dnsul i ne menine ntru nestricciune, cnd se unete cu
trupurile noastre. Fiindc nu este trupul oarecruia, ci al vieii cei fireti, adic a lui
Dumnezeu i are ntru sine toat puterea dumnezeeasc a Cuvntului care s-a unit i
este plin de dumnezeeasc lui putere, prin care se fac toate vii i se pzesc n via.
Si fiindc acesta este adevrul, s tie cretinii, care se lenevesc s mearg la
Biseric pentru a se mprti i care de mult vreme s-au deprtat de mprtire c
se ntemeiaz pe o mincinoas i mult vtmtoare evlavie: s tie, zic, c
nemprtindu-se se lipsesc de viaa venic, ne voind s nvieze i aceast prsire,
pe care ei o socotesc c o fac din evlavie, li se face curs pierztoare de suflet i
sminteal mult vtmtoare.
De aceea, trebue s se sileasc din toat puterea i rvna ca s se curee de pcate
i s se srguiasc mai mult s duc o via plcut lui Dumnezeu i s se grbeasc
cu ndrzneal i dragoste s se mprteasc. Pentru c n acest chip vom birui
meteugirile drceti cele mpotriva noastr i fcndu-ne prtai dumnezeescului
har, s ne suim i s sporim n viaa cea nestriccioas.
Iar Ioan Zonara, n tlcuirea celui de al doilea canon al sinodului din Antiohia,
zice: Aversiune numesc Prinii n acest canon, a nu avea cineva ur ctr Sfnta
mprtanie i a nu se mprti, ci i a se feri i a nu se mprti, din evlavie i
smerenie. Deoarece dac se ntorc i fug de Sfnta mprtanie urndu-o i
scrbindu-se de ea, trebue s se certe nu numai cu afurisirea, ci cu izgonire deplin i
cu anatem.
Dumnezeescul Kiril i Ioan Zonara au mustrat ndeajuns aa-zisa evlavie a celor
lenei, deoarece nu nate rodul folosului i al mntuirii, ci moarte sufleteasc i
490

lipsire desvrit de viaa venic, pe care o pricinuete deasa mprtire cu
Dumnezeetile Taine, Deoarece cei ce sunt cu adevrat evlavioi, nu numai c nu
nesocotesc cuvintele Domnului i attea sfinte canoane ale Apostolilor i Sinoadelor
i ale sfinilor locali, dar nici prin minte nu le trece s fac aceasta, deoarece se tem
de osnda i de judecata neascultrii. Pentru aceti cu adevrat evlavioi, zice Duhul
Sfnt prin Proorocul Isaia: Spre cine voi cuta, fr numai spre cel blnd i smerit i
linitit i care se cutremur de cuvintele mele (6,2).
Cuvntul 4
Iari spun unii c iat i cuvioasa Maria Egipteanca i muli ali pustnici i
ascei numai odat s-au mprtit n toat viaa lor i aceast ntrziere nu i-a
mpiedicat s se sfineasc.
Ctr acetia rspundem c nici pustnicii nu conduc Biserica i nici Biserica nu a
fcut canoanele pentru pustnici, precum zice Apostolul. "Legea nu este pus pentru
cel drept" (I Tim. 10,9), iar dumnezeescul Hrisostom zice: "Toi cei ce au iubit
filosofia i petrecerea Noului Aezmnt al Evangheliei, n-au fcut-o de frica
muncilor, ori de pedeaps i ameninare, ci numai din dragoste i din dumnezeescul
dor. Pentru c acestora nu le-a trebuit nici porunci, nici legi ca s iubeasc virtutea i
s fug de rutate; ci ca fii alei i liberi, fiindc au cunoscut bunul neam al firii lor,
fr vreo oare care fric sau team de pedeaps, s-au pornit de la sine spre virtute i
au svrit-o.
Dar i aceti pustnici, dac au avut putina i nu s-au mprtit, se osndesc ca
nite clctori ai sfintelor canoane i ca nesocotitori ai Sfintelor Taine. Iar dac nu
au avut, sunt nevinovai, dup cum zice sfinitul Cabasila: "Dac sufletele celor
adormii sunt pregtite pentru mprtire, iar Domnul totdeauna voete i iubete s
sfineasc i s se dea pe sine pentru fiecare, ce lucru poate s-l despart de
mprtire? Desigur, nici unul.
Dar poate va zice cineva: "Dac un cretin viu, avnd aceast pregtire n sufletul
su, nu va merge s se mprteasc, oare poate i el s se bucure de sfinirea dela
Sfintele Taine, asemenea celor adormii? Nu poate fiecare s o dobndeasc, ci
numai cel ce nu poate trupete s mearg s se mprteasc. Aa cum de pild sunt
sufletele celor adormii i cei ce locuesc i se slluesc n pustieti, n muni, n
peteri i n crpturile pmntului, n apropierea crora nu se afl Jertfelnic i
Biseric i nici nu este cu putin s vad preot; pe aceti anahorei i pustnici,
Hristos nevzut i sfinete cu sfinenia Tainelor.
Iar dac cineva, putnd s mearg s se mprteasc, nu merge, aceluia cu totul
i este cu neputin s primeasc sfinirea Tainelor. Nu, simplu, Pentru c nu a mers,
ci Pentru c putnd s mearg, s-a lenevit i nu a mers. De aci se vede c sufletul su
este pustiu de acele bunti, care se cuvine s le aib pentru mprtire. Cci cum
poate avea dragoste i rvn pentru mprtire, cel care putnd s mearg s se
mprteasc, dar nu vrea? Si cum poate avea credin fa de Dumnezeu, cel ce nu
se teme deloc de teribila ameninare pe care o face Domnul mpotriva celor ce
491

nesocotesc aceast Cin? Si cum va crede cineva c el iubete Tainele, pe care,
putnd s le primeasc, nu le primete?
Cuvntul 5
Se mpotrivesc unii zicnd c sfnta mprtanie este lucru nfricoat, de aceea
trebue i via sfnt, desvrit i ngereasc.
C este mare i nfricoat taina Sfintei mprtanii i c trebue via sfnt i
curat, nimeni nu se ndoete. Dar numele "sfnt" are multe nelesuri. Sfnt numai
Dumnezeu este, deoarece are sfinenia n chip firesc i nu dobndit; iar oamenii
care s-au nvrednicit de Sfntul Botez, primesc sfinenia prin participare de la
Sfntul Dumnezeu. De aceea se numesc sfini, deoarece au luat sfinenia prin harul
Sfntului Duh, din renaterea de sus. Si prin faptul c se se mprtesc cu Sfntul
Trup i Snge al Domnului nostru, primesc totdeauna sfinenia dela Sfintele Taine.
Si cu ct de apropie de Dumnezeu prin lucrarea stpnetilor porunci, cu att mai
mult se sfinesc i se ridic spre desvrire. Iar cu ct se deprteaz de Dumnezeu,
prin nelucrarea poruncilor, pe att se lipsesc de sfinenie, sunt stpnii de patimi i
rutatea creste n ei. Fiindc rutatea nu este altceva dect lipsa binelui.
Ci dar s-au nvrednicit de renaterea prin Duhul Sfnt nu sunt deloc oprii s se
numeasc sfini i prin urmare s se mprteasc des cu Dumnezeetile Daruri, ca
fii sfini dup har ai Sfntului Dumnezeu. De aceea i dumnezeescul Gur de aur
zice: Cele Sfinte celor sfini trebue s fie date i nu celor necurai i ntinai. Si voind
ca s arate deosebirea sfinilor, zice: "Nici un pctos s nu se apropie s se
mprteasc. Totui nu zic nici un pctos, Pentru c mai nti dect pe alii, pe
mine m opresc de dumnezeeasca Mas. Deci nu zic "nici un pctos", ci nimenea
s nu se apropie de Sfintele Taine rmnnd pctos. Adic nimeni nespovedil i
nepocit; deoarece tiu c toi suntem supui pcatului i canonisirii i c nimeni nu
se poate luda c are inima curat de pcat. Dar nu acesta este rul, c adic nu avem
inima curat, ci Pentru c nu ne apropiem de Hristos, Care poate s ne cureasc.
Iar Teodoret zice: "Cei care se mprtesc cu Dumnezeetile Taine, unii se
mprtesc ca oaie, adic cei desvrii n virtute; iar alii ca capre, adic acei care
i cur ntinciunea pcatului prin pocin.
Dar dei acetia dau deasa mprtire numai celor desvrii, totui se pare c
Sfinii Prini nu cer desvrirea de la cei care se mprtesc, ci ndreptarea vieii
prin pocin. Cci dup cum n aceast lume vzut nu toi oamenii au aceeai
vrst, tot aa i n lumea cea duhovniceasc a Bisericii, sunt stri deosebite, potrivit
cu parabola seminei. Cel desvrit aduce lui Dumnezeu numrul o sut, cel
mijlociu asezeci, iar nceptorul treizeci, fiecare dup puterea lui i nimeni nu este
lepdat de Dumnezeu Pentru c nu aduce o sut. Dar noi, de vom socoti bine, este cu
neputin s ajung cineva la desvrire fr deasa mprtire cu Sfintele Taine.
Pentru c fr de aceasta, nici dragostea nu o poate dobndi; fr dragoste, nici
ascultarea fa de stpnetile porunci, iar fr de ascultare nici desvrirea. Fiindc
precum zice neleptul Solomon: "nceputul nelepciunii este dorina cea adevrat
492

de nvtur, iar dorina de nvtur i de cunoatere este dragostea, iar dragostea
este pzirea dumnezeetilor porunci, pzirea poruncilor este adevrata i
neschimbata curie i nestricciunea face pe om s se apropie de Dumnezeu. Drept
aceea, dorul dup nelepciune ridic pe om la mpria Cerurilor".
De aceea i cel ntre sfini Avva Apolo, cunoscnd c dumnezeeasca mprtanie
este svritoare a dumnezeeti dragoste, o numr mpreun cu porunca dragostei i
zice c de aceste dou porunci, adic le deasa mprtire i n iubirea aproapelui,
atrn toat Legea i Proorocii.
Dar De ce este nevoie s spunem multe? Cei care aduc acestea, oare cum se
mprtesc n Postul Patruzecimii: ca desvrii sau ca pctoi i nedesvrii?
Dac se mprtesc ca desvrii, trebue s o fac mai des, dup hotrrea lor; iar
dac o fac ca nevrednici, atunci mai des trebue s se mprteasc, Pentru c s
devin desvrii, precum am spus mai nainte.
De vreme ce pruncul nu crete la vrsta brbiei, fr de hran trupeasc, cu mult
mai mult sufletul nu poate ajunge la desvrire, fr hran duhovniceasc. Si
precum zic nelepii cei din afar, c trei lucruri trebue avute n vedere la prunc:
nti, cel ce hrnete, al doilea cel ce se hrnete i al treilea ceea cu care se hrnete.
Cel care hrnete este sufletul, cel hrnit este trupul nsufleit, iar aceea cu care se
hrnete este hrana.
Astfel, zice Gavriil al Filadelfiei, se ntmpl i la renaterea cea duhovniceasc:
"Este cel ce se hrnete, adic omul renscut prin botez; cea cu care se hrnete,
Preacuratele Taine i cel ce hrnete, dumnezeescul Har, care preface pe acestea n
Trupul i Sngele Mntuitorului nostru". De aceea zice i Marele Vasile, c cel ce s-
a nscut prin Botez trebue s se hrneasc cu mprtirea Dumnezeetilor Taine
(Cuvntul 8 despre Botez).
Iar dac se mprtesc fiind pctoi, apoi nu trebue s se mprteasc nici la
patruzeci de zile, i nici o dat pe an, precum zice Ioan Gur de Aur: "Aa cum cel
ce are contiina curat trebue s se mprteasc n fiecare zi, tot aa i cel aflat n
pcate i nepocit nu-i este de folos nici n srbtoare s se mprteasc. Cci dac
ne mprtim cu nevrednicie, chiar dac i numai odat pe an ne-am mprti, nu
ne eliberm de pcate prin aceasta, ci mai ales mai mult ne osndim, Pentru c nici
atunci nu ne mprtim curat. De aceea v rog pe toi, nu v mprtii simplu, aa
cum s-ar ntmpla, Pentru c este srbtoare. Nu!"
Si iari n alt loc zice tot el: "Deoarece nici preoii nu cunosc pe toi pctoii
care se mprtesc cu nevrednicie, Dumnezeu de multe ori i descopere i i pred
ca s fie pedepsii de satana. Deoarece cnd se ntmpl oamenilor boli, necazuri,
calamiti i nenorociri i alte asemenea rele, din aceast pricin vin, Pentru c se
mprtesc cu nevrednicie. Si aceste pe care le-am zis, le arat Pavel zicnd: De
aceea adic, Pentru c se mprtesc cu nevrednicie, sunt muli bolnavi i muli
mor. Si cum, mi rspundei, Pentru c ne mprtim numai odat pe an? Dar aci
este rul c nu v gndii la vrednicia mprtaniei, la curia sufletului, ci o socotii
la lungimea vremii i aceasta o socotii c este evlavie, adic a nu se mprti
cineva des, Si nu tii c i numai odat pe an dac te mprteti cu nevrednicie i
493

vatmi sufletul i dac te mprteti cu vrednicie, des, te foloseti.
Nu este ndrzneal i obrznicie a se mprti cineva des, ci mprtirea cu
nevrednicie, chiar dac i numai odat pe an. Iar noi suntem att de ticloi i
nepricepui c tot anul facem pcate i nu ne strduim s ne curim de ele i
socotim c este de ajuns pentru curirea noastr s nu ne mprtim des i s
ndrznim cu ocar mpotriva Trupului lui Hristos. S ne gndim c cei ce au
rstignit pe Hristos, numai o singur dat L-au rstignit; i Pentru c numai o dat L-
au rstignit, au fcut un pcat mai mic? Si luda numai odat L-a vndut, i pentru
aceasta nu s-a osndit? Nu este aa, nu!
Pentru ce dar s folosim sfnta mprtanie cu msurarea vremii? Timpul cel mai
bun pentru a ne mprti este contiina curat.
Si iari zice: Pe care deci s-i iubim? Pe cei care se mprtesc numai odat pe
an? Sau pe cei ce se mprtesc de multe ori? Sau pe cei ce se mprtesc de puine
ori? Nu! Nu ludm nici pe cei ce se mprtesc o singur dat, nici pe acei ce se
mprtesc de multe ori, nici pe acei care se mprtesc de puine ori, ci ludm pe
cei ce se mprtesc cu contiin curat, cu inim curat, cu petrecerea i viaa
neosndit; cei ce sunt astfel, totdeauna se mprteasc; cei ce ce nu sunt aa, nici
odat pe an nu sunt vrednici s se mprteasc. Si din ce pricin? Pentru c se
mprtesc spre osndirea lor, spre iad i chinuri.
Dar aceti binecuvntai nu tiu de ce nu iau aminte la acestea i cer de la cei ce se
mprtesc via i stare ngereasc. C cel botezat i renscut prin Sfntul Botez
fgduiete s triasc via ngereasc, este lucru limpede, Pentru c se silete ct
poate s mplineasc stpnetile porunci, precum este rnduit, Acest lucru este
propriu i cetelor ngereti, adic s mplineasc si s svreasc totdeauna
dumnezeetile porunci.
De aceea i cei ce sunt botezai i pzesc dumnezeetile porunci, nu sunt departe
de vieuirea ngerilor, mai ales c se silesc s pzeasc n trup curenia ngerilor
celor fr de trup, precum i Apostolul Pavel strig i spune: "Petrecerea noastr este
n ceruri" (Filip. 2,20) Adic vieuirea noastr a cretinilor este cereasc i
ngereasc.
Dar i dumnezeescul Gur de Aur zice: "S atragem n noi ajutorul cel nebiruit al
Duhului Sfnt, prin pzirea poruncilor, i cu nimic nu vom fi mai prejos dect
ngerii. Si iari, indoit primete Harul, cretinul cel ce s-a botezat i s-a mntuit.
nti pentru c viaz cu harul Duhului Sfnt, i al doilea Pentru c se face ca o pasre
uoar i zboar cu slobozenie spre Ceruri".
Cuvntul 6
Unii aduc pentru Dumnezeeasca mprtire graiul dela Pilde i zic: Miere de
vei afla, mnnc cu msur, ca nu cumva, sturndu-te s o veri afar.
La aceste sofisticrii ni-i i ruine s dm rspuns. Deoarece mncarea mierii nu
se refer la dumnezeetile Taine, ci la contemplaie i desvrire, dup Grigorie
Sinaitul i ali Prini. Iar dac acetia o neleg pentru dumnezeetile daruri, eu
494

ascult totui pe Paremiastul care zice: "Fiule, mnnc miere, fiindc este dulce
fagurul, ca s-i ndulceti gura ta; i astfel vei nelege nelepciunea n sufletul tu.
Pentru c dac o vei afla i mnca, sfritul tu ca fi bun i ndejdea ctr Dumnezeu
nu te va prsi.
Totui trebuia s ne spun cum neleg cuvintele "cu msur", fiindc noi nu avem
alt msur la mprtanie fr numai sfintele canoane ale Apostolilor i a ntregei
Biserici a lui Hristos, adic s ne mprtim (dac este cu putin i n fiecare zi),
fie de patru ori pe sptmn dup cum zice Sfntul Vasilie i dumnezeescul Gur
de Aur, fie cel puin n fiecare smbt i duminic i n celelalte zile de srbtoare.
Precum i Apostolul poruncete ca soii s se in departe unii de alii n zilele
acestea ca s se mprteasc cu dumnezeetile Taine zicnd: "S nu v lipsii unul
de altul, dect cu bun nvoial, pentru un timp, Pentru c s v ndeletnicii cu
postul i cu rugciunea".
Iar dumnezeescul Dionisie al Alexandriei zice: "Brbatul i femeia s se fereasc
de mpreunare smbta i duminica Pentru c n aceste zile se svrete
Dumnezeeasca Jertf, adic se face Dumnezeeasca Liturghie, ca s se mprteasc.
Dar i dumnezeescul Grigorie al Tesalonicului zice despre srbtori: "O zi din
sptmn (care se numete Duminic pentru c este nchinat Domnului, Care n
aceast zi a nviat din mori i ne-a artat mai nainte i ne-a adeverit nvierea cea de
obte a tuturor oamenilor, n care nviere va nceta orice lucru pmntesc) s o
sfineti i s nu faci nici un lucru de mn, sau meteug sau lucrare, n afar de
cele necesare pentru trebuine trupului i s dai odihn de ostenele i slujitorilor ti
i ntregei familii, pentru a slvi toi mpreun pe Hristos, Care ne-a rscumprat cu
moartea Sa i a nviat El i a nviat mpreun cu El i ntreaga fire omeneasc. Si s-
i aduci aminte despre veacul ce va s vie i s cugeti la toate poruncile i
ndreptrile Domnului; s te cercetezi pe sine dac nu cumva ai clcat vreuna din ele
sau ai lsat pe vreuna i nu ai fcut-o i aa s te ndreptezi pe zi sine de toate
grealele. Si s strui n aceast zi a Duminicii n Biseric, s asculi Liturghia i
toat slujba i s te mprteti cu curat credin i contiin neprihnit cu
Sfntul Trup i Snge al lui Hristos; i s pui nceput pentru o via mbuntit i
mai bun, s te renoeti pe sine nsui i s Fii gata i n stare s primeti buntile
cele viitoare i venice. Fcnd astfel vei sfini i vei cinsti ziua odihnei, oprindu-te
de la toat lucrarea pcatului. Si mpreun cu Duminica s uneti i pe celelalte
srbtori mari; i aa cum faci Dumineca s faci i n acelea, pzindu-te de toate rele.
Cuvntul 7
Unii, micai de frica de Dumnezeu, socotesc erezie deasa mprtire, zicnd c
aa cum cei ce se boteaz n afar de Tradiia Bisericii sunt eretici, tot aa i cei
care se mprtesc des sunt eretici.
Fa de aceste ndrznee cuvinte, noi cu adevrat ne minunm ce s rspundem.
Aceasta numai o spunem c dup aceast prere, urmeaz c sunt eretici toi sfinii,
nu numai cei ce ndeamn pe credincioi la Dumnezeeasca mprtire, ci i cei ce
495

primesc cuvintele lor. Si toi preoii care slujesc n fiecare zi i se mprtesc (vai ce
hul!) i mai ales Sfntul Apolos, care era vestit cu sfinenia i avea cinci mii de
ucenici n ascultarea lui; despre care scrie dumnezeescul Ieronim c s-a dus i l-a
gsit, c, zice "dup ce am fcut rugciune, splndu-ne picioarele i punndu-ne
mas, ne-a osptat sufletete i trupete, adic ne-am mprtit cu dnii cu
Dumnezeetile Taine, precum fac n fiecare zi.
Apoi, dup mas, noi ne-am odihnit, iar ei mergnd n pustie, se rugau fcnd
metanii pn a doua zi, la ceasul adunrii. Si dup ceasul al noulea i vecernie se
mprteau. Dup mprtire, unii rmneau de mncau, iar alii mai rvnitori,
mergeau i se liniteau, trind numai cu puterea Sfintei mprtanii. Si ne spunea
nou pururea pomenitul acela multe povestiri folositoare de suflet i ndeosebi s ne
mprtim n fiecare zi cu Dumnezeetile Taine i s primim pe cei strini ca pe
ngerii lui Dumnezeu, ca Avraam, Lot i muli alii, Pentru c de aceste dou porunci
atrn toat Legea i Proorocii".
Deci pentru c toat ceata Dumnezeetilor Prini cu adevrat sunt sfini i
adevrai slujitori ai lui Hristos, urmeaz dimpotriv, c cei ce spun acestea sunt
protivnici si Sfinilor Apostoli i sfintelor Sinoade ecumenice i locale i Sfinilor
locali. Dar nu numai acestora, ci i nsi Domnului, Care zice: "Cine mnnc
Trupul Meu i bea Sngele Meu are viat venic"; i iari: "Aceasta s o face i
ntru pomenirea Mea" (Ioan 6,54). Adic n fiecare zi i totdeauna, precum o
tlcuete Dumnezeescul Gur de Aur, precum am zis mai nainte.
Sfntul Timotei al Alexandriei primete i pe ndrcii s se mprteasc n
fiecare duminic, dac nu hulesc Dumnezeetile Daruri, zicnd: "Si credinciosul,
care este ndrcit, dac nu ngn Taina i nu hulete, s fie mprtit; dar nu n
fiecare zi, ci ajunge numai Duminica" (Canonul 3).
Deci Sfinii Prini, nu numai pe cei sntoi, ci i pe cei ndrcii i primesc des la
mprtirea Dumnezeetilor Taine, iar aceti binecuvntai nici pe cei ntregi la
minte nu-i primesc, ci caut s se arate mai legiti dect legea.
Cuvntul 8
Unii se mpotrivesc zicnd c ei ca oameni ce sunt, sunt suprai de patima
lcomiei, mndriei, a rsului, a gririi n-desert si a altora asemenea. Deci cum
s se mprteasc des?
Acestora le rspunde Sfntul Anastasie al Antiohiei i zice: "Sunt muli care,
fiindc se mprtesc rar, se prpstuesc n pcate, iar alii mprtindu-se mai des
se pzesc pe sinei adese de multe rele, fiindc se tem de Sfnta mprtanie. Deci
dac greim, ca oameni ce suntem, cu pcate mici i de iertat, precum cu cuvntul,
cu limba, cu auzul, sau cu ochii ne rpim i ne nelm i cdem n slava deart, n
mhnire, sau mnie sau n altceva asemenea, s ne osndim pe noi nine i s ne
mrturisim lui Dumnezeu i aa s ne mprtim, creznd c Sfnta mprtire ni
se face nou spre iertarea pcatelor i spre curire. Iar dac facem pcate grele
trupeti i necurate, sau avem pomenire de ru ctr fratele nostru, pn cnd nu ne
496

vom poci de aceste pcate, s nu ndrznim s ne apropiem de Dumnezeetile
Taine.
Dar fiindc suntem oameni trupeti i slabi i ne ntinm cu multe pcate,
Dumnezeu ne-a dat diferite jertfe spre iertarea pcatelor, pe care dac I le aducem
Lui, ne cur i ne fac vrednici s ne mprtim.
Astfel, milostenia este jertf, care cur pe om de pcate. Este i alt jertf
mntuitoare, spre iertarea pcatelor despre care zice proorocul David: "Jertf plcut
lui Dumnezeu este duhul umilit, inima nfrnt i smerit Dumnezeu nu o va urgisi".
Dac acest fel de jertfe aducem lui Dumnezeu i dac avem, ca oameni, oarecare
mici greeli, putem s ne apropiem de Sfnta mprtanie, cu fric, cu cutremur i
cu umilin, aa cum s-a apropiat de Hristos, femeea ce avea curgere de snge,
plngnd i tremurnd. Pentru c este i pcat de moarte, este i pcat nu de moarte
i pcat pentru tmduire. Totui pocina cea adevrat pe toate le poate tmdui.
Pentru c alt iertare are acel care se apropie de Sfintele Taine i se mprtete cu
fric, cu cutremur, cu spovedanie i umilin i alt osnd are acel care se
mprtete fr fric i cu defimare. Pentru c celor ce fr fric, cu defimare i
nevrednicie se mprtesc, nu numai nu li se iart pcatele, ci i diavolul mai mult
nvlete asupra lor. Iar cei ce se mprtesc cu fric, nu numai c se sfinesc i
primesc iertarea pcatelor, ci i pe diavolul l zgonesc de la ei.
Ins cu toate aceste nendoielnice mrturii ale Sfinilor nvtori ai Bisericii, tot
nu nceteaz unii i aduc nainte alte mpotriviri zicnd:
Cuvntul 9
Fiindc n vremea aceea se mprteau cei mai muli i cei mai puini nu se
mprteau, De aceea dumnezeetii Prini au canonisit (deasa mprtire)
pentru cei puini, ca s nu se sminteasc cei muli. Acuma ns, fiindc cei mai
muli nu se mprtesc, ci numai civa puini, trebue ca nici aceti puini s
nu se mprteasc (des), ca s nu fac neornduial n Biseric i s
sminteasc pe cei muli.
Cei ce spun acestea, ar trebui s tie ce nsemneaz sminteal i neornduial i
apoi s aduc nainte acestea. Sminteal este i se numete acel lucru care
ndeprteaz pe om de Dumnezeu i-l apropie de diavolul, precum zice i Marele
Vasile: "Tot lucrul care se mpotrivete voei lui Dumnezeu se numete sminteal i
ca s zic mai limpede, sminteal este orice piedic pus pe cale, ca s mpiedece pe
cel ce umbl. De care i proorocul roag pe Dumnezeu ca s-l izbveasc, zicnd:
"Pzete-m, Doamne de mna pctosului; scoate-m de al oamenii nedrepi, care
au gndit s mpiedece paii mei. Pusu-mi-au cei mndri curs mie i funii; curse au
ntins picioarelor mele, pe crare mi-au pus pietre de poticneal" (Ps. 139,4-5).
Deci, fiindc n felul acesta, cei mai puini sminteau pe cei mai muli, cci i
duceau la lenevire i la clcarea poruncii lui Dumnezeu, iar acum cei muli smintesc
pe cei puini trgndu-i la clcarea Legii, ce trebue s facem? Aa cum atunci, cei
puini i-au tiat voia lor i au urmat pe cei muli spre svrirea voei lui Dumnezeu;
497

tot aa i acum trebue ca cei muli sai taie voia lor i s urmeze pe cei puini la
mplinirea voei lui Dumnezeu. Si nu aceia Pentru c sunt puini s lase porunca lui
Dumnezeu i s urmeze acestora, Pentru c sunt muli, n clcarea poruncii.
Deoarece dac aa se ntmplau lucrurile, trebuia ca i proorocul Ilie, i Apostolii i
atia ali Prini, ci s-au luptat pentru adevr, s ascund adevrul i s urmeze pe
cei multi, deoarece ei erau putini.
De aceea spune Sfntul Vasile cel Mare: "Pentru voia i porunca lui Dumnezeu
trebue a arta o ndrzneal plin de curaj, chiar dac unii se smintesc.
Iar dac i zic unii c neputndu-i vedea c se mprtesc, se smintesc, s
neleag c ei singuri sunt pricina i c aceasta este urmarea sau a invidiei sau a urii
de frate.
Deci nu trebue s nesocotim poruncile lui Dumnezeu ca s nu se sminteasc
oamenii, precum zice Sfntul Ioan Gur de Aur: "Atta se cuvine s ne grijim ca s
nu smintim pe oameni, nct s nu le dm noi pricin; iar dac fr s le dm noi
pricin, aceia simplu i la ntmplare ne griesc de ru, s rdem i s plngem
pentru nebunia lor; tu s te grijeti s te pori bine naintea lui Dumnezeu i a
oamenilor. Iar dac tu purtndu-te frumos altul te vorbete de ru, ie s nu-ti pese.
Aa gria Hristos despre acei care se sminteau de el: sunt povuitori orbi i dascli
ai orbilor. Dac sminteala se face din pricina noastr, atunci vai de noi; iar dac nu
este din pricina noastr, atunci nu avem pcat. Si iari zice: Vai de voi, pentru care
se hulete Numele lui Dumnezeu. Ce dar? Dac eu fac un lucru plcut lui Dumnezeu
i altul hulete? Pentru aceasta nu tu ai pcat, ci pcatul este al aceluia, fiindc
printr'nsul s-a hulit. Pentru c atunci cnd se oprete vreun lucru plcut lui
Dumnezeu pentru sminteala altora, atunci cu adevrat trebue s ne pese, cnd nu
suntem silii de alii ca s pctuim lui Dumnezeu. Pentru c, spune-mi te rog, dac
acum cnd eu (i vorbesc, a vrea s osndesc pe beivi i cineva auzind acest lucru
s-ar sminti, oare eu ar trebui s nu mai vorbesc despre ei? Nu! Ci la tot lucrul este
bine a-i cunoate msura. Muli au hulit Pentru c o frumoas fecioar nu s-a
cstorit, ci a rmas fecioar i s-a clugrit i pentru aceasta au grit de ru pe cei
ce au fcut-o clugri. Ce dar pentru aceasta, preoii aceia trebuiau s nu o mai
fac monahie, pentru sminteala acelora? Ba nu! Pentru c ei nu au fcut un lucru ru,
ci mai ales au fcut un lucru bine plcut lui Dumnezeu.
Deci, la tot lucrul trebue s ne grijim s nu dm nici o pricin de sminteal,
urmnd poruncilor lui Dumnezeu, ca s fim nevinovai i s ne nvrednicim a ne
bucura de iubirea de oameni a lui Dumnezeu.
Deci acestea fie zise despre sminteal. Iar neornduial este cnd un lucru se face
n afar de rnduiala lui. Si fiindc rnduial i lege a Bisericii este ca s se
mprteasc, cnd se afl la Sfnta Liturghie, cretinii care nu sunt sub canon,
precum am mai spus; iar cei ce nu se mprtesc, este vdit, c fac neornduial,
clcnd Legile Bisericii. De aceea zice i proorocul Avacum: "Ridicatu-s'a soarele i
luna a sttut n a sa rnduial" Adic Soarele dreptii, Hristos Dumnezeul nostru s-a
nlat pe Cruce, iar luna, adic Biserica, a stat n rnduiala ei, adic n voia i
porunca lui Dumnezeu, din care czuse. Deci cei ce lucreaz n afar de porunca lui
498

Dumnezeu, aceia fac sminteal i neornduial i nu acei ce se nevoiesc dup putere
s pzeasc stpnetile porunci.
Cuvntul 10
Alii iari aduc Tomul ce se chiam al Unirii i zic c este scris n Ceaslov un
canon care rnduete cretinilor s se mprteasc de trei ori pe an.
Acest canon, pe care aceti binecuvntai l aduc nainte dei este falsificat, dar
chiar dac ar fi adevrat, v rog s-mi spunei este cuviincios si drept s aib putere
mai mult dect attea trmbie ale Duhului Sfnt, pe care le-am adus nainte? Scriu
legile mprteti c orice lege s-ar gsi protivnic sfintelor canoane ale Sfinilor
Prini, s fie abrogat. Zice i dumnezeescul Gur de Aur c obiceiul protivnic
dumnezeetilor legi, s se curme. Si iari zice: "Ru lucru este obiceiul i
ndemnarea de a nela, i greu este a te pzi de el. Deci cu ct mai mare este puterea
pe care o are obiceiul, cu att mai mare trebue s fie i silina de a te pzi de aceast
rea obinuin i te schimba ntr'o bun i folositoare obinuin.
Cum dar acetia caut s ntreasc acest obiceiu vtmtor de suflet? Dar fiindc
acetia vor s ascund adevrul cu acest canon, noi vom arta pe scurt nelesul
precis al acestui canon, pentruca s se vad limpede adevrul i s nu se mai nele
cineva.
Acest canon s-a fcut din pricina aceasta. mpratul Leon cel nelept, fiindc
ajunsese la a patra cstorie, a fost afurisit de patriarhul Nicolae de atuncea, iar
mpratul a scos din scaun pe Nicolae, fiindc nu a voit s-i ierte a patra nunt i a
pus n locul lui pe Eftimie, care a deslegat pe mprat de afurisenie. Din aceast
pricin s-a mprit n dou att arhiereii, ct i poporul i unii erau cu patriarhul
Nicolae, iar alii cu Eftimie. Dup ce a murit mpratul Leon, a domnit n locul lui
fratele su Alexandru, care a scos din scaun pe Eftimie i a pus iari, n scaun pe
Nicolae. Murind i Alexandru, a domnit nepotul su, adic Constantin VII-lea
Porfirogenetul, fiul lui Leon, iar socrul su Roman avea vrednicia de Tat al
mpratului. Acetia au convocat un sinod la anul 992, dup Hristos i au oprit nu
numai a patra cstorie, ci i mpotriva celei de a treia nunt a u fcut acest canon
care zice: "Dac cineva n vrst de patruzeci de ani fiind i fr s se ruineze de
vrsta lui, sau s se grijeasc de via bine rnduit, precum se cuvine cretinilor, ci
stpnit numai de pofta trupeasc, ar vrea s fac a treia cstorie, hotrm cu toat
stricteea i mustrarea, ca acesta s nu se mprteasc timp de cinci ani, fr
ngduina de a se micora acest numr de ani. Iar dac se va mprti dup aceti
cinci ani, s nu se mprteasc dect numai la Sfnta nviere a Domnului, dup ce
se va curti pe ct este cu putin cu postul sfintei Patruzecimi.
Si iari cine fiind de treizeci de ani i are copii dela primele femei i apoi ar vrea
s se cstoreasc cu a treia femee, acesta s fie neiertat a se mprti pn la patru
ani. Apoi dac se va mprti dup aceti patru ani, numai de trei ori pe an s se
mprteasc: odat la nvierea Domnului, a doua oar la Adormirea Maicii
Domnului i a treia oar la Naterea lui Hristos, pentru ca se ine post nainte de
499

toate aceste srbtori i prin post capt folos i curire cei ce postesc.
Aceast hotrre a sinodului s-a numit Tomul Unirii, pentru ca iari s-au unit
arhiereii i poporul, care se mprise mai nainte din pricina celei de a patra
cstorie a lui Leon.
Iar acum nu tiu ce blagoslovit, sau din netire sau vrnd s mpiedece pe cretini
de la viata cea venic, a scurtat acest canon i l-a pus n Ceaslov aa tirb. Iar
binecuvntaii notri duhovnici aflndu-l, l-au vestit n tot pmntul, mpovrnd cu
pedeapsa i canonul celei de a treia cstorii pe toi cretinii, digami, monogami,
necstorii i simplu la toat vrsta.
Ci eu nu m minunez att de duhovnici, ct m minunez de ce arhiereii i pstorii
cei buni nu au sunat ndat din trmbiele cele de Dumnezeu nsuflate ale Adevrului
ca s nfiereze pe rul semntor al acestei neghine i s desrdcineze din Biseric
aceast plant putred, deoarece au putere de la Harul Sfntului Duh ca s ntreasc
pe cele ce sunt bune i s ndrepteze pe cele ce trebuesc ndreptate.
Dar poate c arhiereii aduc ndreptire c aflndu-se sub jugul otomanilor i fiind
mpovrai cu multe griji, au ncredinat acestea nvtorilor i sfiniilor
propoveduitori. Dar ei, binecuvntaii, unul voind s nu-i piard linitea, altul alte
ndreptiri aducnd, toi totui mpreun demisionnd i aruncnd greutatea unul
asupra altuia, acoper ca n mormnt Cuvntul lui Dumnezeu i Adevrul, i tcut
arat c aprob s se ntmple acestea, precum zice dumnezeescul Meletie
Mrturisitorul:
"Cel ce are cunotina adevrului i-l ascunde, cel ce nu susine dumnezeetile
canoane i Legile, se cuvine s fie pedepsit ca i cei care le calc. Cel ce tace
adevrul, este ca cel ce acopere pe Hristos n mormnt, precum a zis unul din
Prini. Si altul iari a spus: a tcea cineva buna credin este mare primejdie,
munc venic i groap a pierzrii. Nu este drept i cuviincios ca cei
binecredincioi s tac, atunci cnd Legile lui Dumnezeu sunt clcate i cei ri caut
s-i susin rtcirea lor. Cci a zis marele Printe, cnd cineva este n primejdie s
fie desprit de Dumnezeu i rul este aruncat asupra lui Dumnezeu, nici un
dreptcredincios nu trebue s tac, sau s se liniteasc cu totul; Pentru c tcerea este
trdare i negare a adevrului. Acest lucru l arat nainte Mergtorul Domnului i
vitejii Macabei, care pentru o mic porunc a Legii s-au primejduit pn la moarte i
nu au trdat nici cea mai mic parte a Legii".
Iar Dumnezeescul Gur de Aur zice: "Dac nu este bine a tcea cineva cnd este
nedreptit, cu ct mai mult va fi pedepsit cel ce trece cu vederea i tace cnd sunt
hulite dumnezeetile legi i canoanele?"
Cuvntul 11
Muli mpotrivindu-se zic c mprtirea nu este o dogm de credin, care
trebue s se pzeasc negreit.
Dei deasa mprtire nu este o dogm de credin, totui este o porunc
stpneasc, cuprins i n alte cuvinte ale Domnului i n deosebi n aceea care zice:
500

"Aceasta s o facei ntru pomenirea Mea" (Luca 12, 19), adic totdeauna, n fiecare
zi, dealungul ntregei viei. De aceea, Pentru c este porunc stpneasc trebue n
chip necesar s fie pzit, aa cum am spus n prima parte a crii.
Ci acei care spun acestea, arat astfel, c vor s desbrace dogmele i s le lase
pustii de orice rnduial bisericeasc i punere de lege. Dar s-i ntrebm: aceste
dogme pe ce s se sprijine? Nu ne-a spus mai nainte dumnezeescul Hrisostom c
statul are nevoie de dogme drepte, iar dogmele de un stat drept, iar statul drept se
face i reuete cu ajutorul dumnezeetilor Porunci, ale afintelor legi ale Bisericii,
ale cinstitelor predanii i aezminte ale dumnezeetilor Prini? Deci dac clcm
sfintele canoane stpnetile porunci i celelalte, va dispare i Statul cel bun, vom
pierde i dogmele cele drepte i vom rmne pustii i ntunecai.
Vremea nu mi-ar ajunge s numr miile de pilde a attor sfini care au ptimit i
au murit pentru legile i canoanele Bisericii. Si totui se gsesc unii att de
obraznici, nct nu numai c nu sufr pentru adevr, ci i cu ndrzneal se
mpotrivesc stpnetilor porunci, mpiedecnd de la dumnezeeasca mprtanie pe
cei ce se apropie s se mprteasc, fr nici o vin sau pricin. Care lucru este
foarte ndrzne, deoarece Domnul nostru nici pe Iuda nu l-a alungat de la
mprtire, dei cunotea ce vas necurat al rutii era. Pe lng aceasta, Hristos
primete pe toi care se mprtesc; i pe cei vrednici i cur, lumineaz i
sfinete, iar pe cei nevrednici, mai nti i pred s fie mustrai de contiin, pe
urm dac s-au ndreptat, i primete cu milostivire. Iar dac rmn nendreptai i
pred la diferite boli, precum zice Apostolul: Pentru c adic muli se mprtesc cu
nevrednicie, se mbolnvesc i muli mor. (I Cor. 11,30).
Iar aceti binecuvntai, fr s tie starea celor ce se mprtesc, ci numai ca s-
i in obiceiul lor cel ru, care n chip vtmtor de suflet a stpnit, mpiedic pe
dreptcredincioi de la Sfnta mprtire.
Dar s ntrebm pe Marele Vasilie ca s ne spun adevrul. "Se cuvine oare,
dumnezeesc i sfinite cap, sau nu este primejdios a nesocoti vreo porunc a lui
Dumnezeu, sau a mpiedeca pe cel rnduit s o fac, sau s se supun celor care l
mpiedic, sau i mai mult dac cel ce mpiedic este prieten i casnic al lui
Dumnezeu, sau s o prseasc dac de afl vreun motiv binecuvntat, care se
mpotrivete acelei porunci dumnezeeti?
La acestea rspunde sfntul i zice: Fiindc i Domnul a zis: nvai de la Mine c
sunt blnd i smerit cu inima, artat este c i toate celelalte de la Dnsul, mai cu
ncredinare le nvm, precum i despre aceasta. S ne aducem aminte de nsui
Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, cum a rspuns lui Ioan,
cnd nu voia s-L boteze, cu aceste cuvinte: "las acum, o Ioane, aceste cuvinte c
mi se cuvine Mie ca s mplinesc toat dreptatea". Si iari s ne aducem aminte de
El, cum a zis cu mnie lui Petru, cnd l oprea ca s nu ptimeasc ispitele pe care le
prezisese Domnul, s nu fie adic rstignit: "Mergi napoia mea satan, c sminteal
mi eti Mie, deoarece nu gndeti cele ce le vrea Dumnezeu, ci cele ale oamenilor".
Si iari cnd nsi Petru i aducea cinste Stpnului Hristos, ne voind ca s-i spele
picioarele, Domnul i-a rspuns: "Dac nu te spl, nu ai parte cu mine". Acestea sunt
501

ale Domnului.
Iar dac este nevoie s lum pild i de oameni i s nelegem c nu trebue a ne
supune celor care ne mpiedic s facem voia lui Dumnezeu, s ne aducem aminte
de Apostolul Pavel, care a zis celor ce-l rugau s nu mearg la Ierusalim: De ce
plngei aa i-mi sfiai inima? Eu sunt gata nu numai s fiu legat, ci i s mor
pentru numele lui Iisus Hristos.
Dar cine poate fi mai slvit i mai mare dect nainte Mergtorul Ioan? Si cine
este mai sincer i mai apropiat de Hristos dect Petru? Si ce gnduri mai drept
credincioase i mai iubitoare de Dumnezeu se pot gsi dect ale lui Ioan i ale lui
Petru? Deoarece amndoi fiind micai de evlavie i respect, unul nu voia s boteze
pe Hristos, iar altul nu voia s i se spele picioarele; i cu toate acestea, Hristos nu s-a
plecat lor.
Ci eu tiu c nici proorocul Moisi, nici proorocul Iona nu au rmas nevinovai
naintea lui Dumnezeu, Pentru c au urmat gndurilor lor i nu au pzit ascultarea
fa de ceea ce le poruncise Dumnezeu. Din toate acestea nvm c nu trebue s ne
mpotrivim voei i poruncilor lui Dumnezeu, nici pe ali s nu-i mpiedecm s o
fac i nici s nu ne supunem celor care ne opresc.
Lui Dumnezeu trebue mai ales s ne supunem. Iar dac pilda acestor att de slvii
i iubitori de Dumnezeu Sfini ne nva s ne supunem lui Dumnezeu, cu ct mai
mult ne nva s-i imitm n celelalte i s nu se supunem oamenilor, cnd acetia
ne sftuesc cele protivnici lui Dumnezeu.
Si iari zice: Nu se cuvine ca cineva s mpiedece pe cel ce face voia lui
Dumnezeu; fie c o face dup porunca lui Dumnezeu, fie pentru alt scop potrivit cu
porunca. Si nici cel care o face nu trebue s se supun celor care l mpiedec, chiar
dac acetia ar fi prieteni adevrai ai lui Dumnezeu, ci s rmn la judecata i la
hotrrea pe care a socotit s o fac.
Si iari zice: Nu se cuvine s mpiedece cineva pe cel ce face voia lui Dumnezeu
i care la artare pzete scumptatea nvturii Domnului, dar nu o face cu scop
drept i cu gnd ntreg. Nu se cuvine, zic, s-l mpiedece pe acesta, dac nu se
vatm cineva din acest lucru i muli se folosesc din el; ci trebue s-l sftuiasc s
mplineasc porunca cu scop bineplcut lui Dumnezeu.
Si iari zice: Nu se cade s urmm predaniile oamenilor i s clcm porunca lui
Dumnezeu. Si iari, nu se cuvine s punem voia noastr mai presus de voia lui
Dumnezeu, ci la tot lucrul se cade s cutm a face voia lui Dumnezeu. Iar
Dumnezeescul Gur de Aur zice: "S stm cu brbie mprotiva tuturor celor ce ne
mpiedic de la acest lucru. Ascult ce zice Hristos: "Cel ce iubete pe tatl sau pe
mam mai mult dect pe Mine, nu este vrednic de Mine", deoarece cnd svrim
vreun lucru plcut lui Dumnezeu, cel ce ne mpiedic de la aceasta trebue s-l
socotim vrma i protivnic, chiar de ar fi tatl nostru, chiar mama sau oricine alt
cineva". (Cuv. 19 despre Feciorie).
Iar Sfntul Ignatie purttorul de Dumnezeu zice: Cel ce grete n afar de cele
poruncite de Dumnezeu, chiar dac este vrednic de ncredere, chiar dac postete,
chiar dac se nevoiete, chiar dac minuni face, chiar dac prorocete, s-i fie tie ca
502

un lup mbrcat n piele de oaie, care stric si nimicete oile.
Iar dumnezeescul Meletie Mrturisitorul zice: S nu ascultai nici pe monahi, nici
pe preoi cnd v sftuesc cele rele. Dar ce zic eu monahi si preoi? Nici episcopilor
s nu v supunei cnd v sftuesc s facei, s zicei si s cugetai cele ce nu sunt de
folos sufletului vostru.
Cuvntul 12
Unii se smintesc c nu ne ncredinm de cele ce ni le spun i ndeosebi de cele
despre deasa mprtire i aduc pentru aprarea lor trei mrturii: nti, c
sfintele canoane i poruncile sunt sub puterea arhiereilor; al doilea, c noi nu
trebue s cercetm pe arhierei, pe nvtori i pe duhovnici pentru cele ce ni le
spun, ci numai s ne supunem n toate cu simplitate; i al treilea, aduc acel
cuvnt apostolesc: "Ascultai pe mai marii votri i v supunei lor".
Fa de aceste trei pri ale mpotrivirii, noi nu avem nimic asemntor de spus, ca
s nu producem cuiva turburare dar a tcea cu totul fat de acestea, socotim c este
vtmtor pentru suflet. Deci s vedem ce zic sfinii, ca s nu se plng nimenea.
La cea dinti rspunde Marele Vasile i zice: "Dac nsui Domnul lisus, ntru
Care a binevoit s se odihneasc Tatl i n care sunt ascunse toate vistieriile
nelepciunii si ale cunotinei; dac, zic, Acesta Care a primit toat stpnirea i
judecata de la Dumnezeu i Tatl Su, zice c porunc mi-a dat Tatl Meu, ce s
spun i ce gresc; si iari: acelea pe care eu vi le gresc, vi le spun ntocmai
neschimbate, aa cum mi le-a spus Tatl; i dac Duhul Sfnt nu grete de la ine,
ci acelea pe care le aude pe acelea le i spune, cu ct mai cuviincios i mai sigur
pentru mntuirea noastr este a gndi si a face aceasta. Adic a nu clca
dumnezeetile porunci, ci a ne supune lor cu respect.
Iar dumnezeescul Gur de Aur din nsi hirotonia arhiereilor dovedete c
arhiereii sunt supui dumnezeetilor canoane i porunci, zicnd: "Fiindc arhiereul
Legii vechi era cpetenie a poporului i cpetenie fiind trebuia ca pe cap aib i
puterea (deoarece stpnirea care nu este supus altei stpnire mai nalte este
nesuferit, de aceea are pe cap semnul stpniei, ca s se vad c este sub lege); deci
poruncete Legea ca arhiereul s nu aib capul descoperit, ci acoperit, pentru ca s
nvee capul poporului c are o stpnire i mai mare.
De aceea i n legea Harului cnd se hirotonesc arhiereii se pune Sfnta
Evanghelie pe capul lor, pentru ca s nvee arhiereul care este hirotonit c primete
pe capul lui Tiara (mitra) cea adevrat a Evangheliei, adic autoritatea i ca s mai
nvee c dei el este cap al tuturor, totui este supus legilor Evangheliei, c el, care
stpnete peste toi, este stpnit de legi; c el legiuete pentru toi, dar este stpnit
de lege. De aceea i viteazul i sfntul Mucenic Ignatie scrie o epistol ctr un
arhiereu zicnd: Nimic s nu se fac fr prerea ta; iar tu s nu faci nici un lucru
fr prerea i porunca lui Dumnezeu. Deci a avea arhiereul Evanghelia pe capul lui,
este semn c se gsete sub stpnire.
La mrturia a doua pe care o aduc, ca adic s nu cercetm noi pe arhierei, pe
503

invtori i pe duhovnici, ci s-i ascultm ntru toate, rspunde Marele Vasilie
zicnd c "propoveduitorul cuvntului, fie el nvtor, fie Arhiereu, trebue cu mult
luare aminte i cu mult cercare i cu scop plcut lui Dumnezeu s spun totdeauna
cuvntul i s fac tot lucrul, ca unul care trebue s fie cercat prin cuvnt i prin
fapt i de ctr supuii lui.
Si iari: Se cuvine asculttorilor, care sunt nvai n Scripturi, s cerce cu
dreapt socoteal, acelea pe care le zic dasclii i cte sunt de acord cu Scripturile s
le primeasc, iar pe cele care nu sunt s le lepede, iar de cei care strue n aceste
nvturi s deprteze i mai mult. Si iari, n alt parte zice: Se cuvine ca celor ce
au mult cunotin n Scripturi s cunoasc pe sfini din roadele Duhului Sfnt i
din darurile pe care le au. Si pe cei ce au aceste daruri s-i primeasc, iar de cei care
nu le au s se deprteze. Si iari zice: Nu se cade ca omul s se lase rpit, aa
simplu i cum s-ar ntmpla de ctr cei ce frnicesc adevrul, fr s cerceteze; ci
s cunoasc pe fiecare dup felul nvturii i dup oglinda dumnezeetilor
Scripturi. Si iari, se cuvine ca tot cuvntul i tot lucrul s fie ncredinat i adeverit
cu mrturia de Dumnezeu Insuflatelor Scripturi, ca s le cunoasc cei buni i s se
ruineze cei ri.
La a treia parte a mpotrivirii rspunde dumnezeescul Gur de Aur zicnd: "Ru
lucru este pretutindenea a nu avea cineva stpn i cap, ci pricin a multor nenorociri
i nceput a toat neornduiala i turburarea; totui nu -i mai mic rul ca cei supui
s nu se supun stpnitorului. Dar ar putea spune cineva c se afl i un al treilea
ru, cnd ntistttorul i conductorul s-ar ntmpla s fie ru. Ci eu tiu c acesta
nu este un mic ru, ci mult mai ru dect a nu avea cineva deloc stpn. C e mai
bine s nu fii condus de cineva dect s fii condus de un stpn ru. Fiindc cine nu
are un conductor peste el de multe ori se izbvete i de multe ori se primejduete;
dar cine are nti-stttor ru, totdeauna se va primejdui, cznd n gropi i n
prpstii. Cum dar zice: Ascultai pe mai marii votri i v supunei lor?
Pricina pentru care Pavel a zis aa este urmtoarea. Pentru ca mai nainte a zis
despre conductori, aceste laude: "vznd bunele roade ale vieii lor virtuoase i
mpreun petrecerea lor urmai-le credina"; apoi dup ce i-a artat c sunt drepi
ntru toate, a zis: "ascultai pe mai marii i ntistttorii votri i v supunei lor".
Dar mi rspundei: dac acela este ru si nu ne supunem, ce se ntmpl? Si n ce
spui c este ru ntistttorul tu? Dac este greit n credin, fugi de dnsul i-l
prsete, nu numai dac este om, ci si nger din cer dac ar fi; iar dac este greit n
viaa i faptele lui, nu lua aminte. Aceast pild nu o spun dela mine, ci din sfnta
Scriptur. Ci ascult pe Hristos, care zice: Pe scaunul de nvtur a Legii au ezut
crturarii i fariseii; dup ce a zis mai nainte multe rele despre ci, atunci a zis: Pe
scaunul Legii au ezut. Aa dar, cte v vor zice din Lege s facei, facei-le, dar
lucrurile lor rele s nu le facei. Ca i cum ar zice: au vrednicia ca s nvee, dar au i
via necurat. Voi ns care auzii, nu luai aminte la viaa lor, ci la cuvintele lor,
cci din viaa lor nimeni nu se poate vtma. Din ce pricin? Fiindc sunt cunoscute
tuturor i fiindc nici acesta care nva, orict de viclean i pctos ar fi, nu poate
niciodat s nvee pe oameni s fac cele rele.
504

Iar credina i nvturile cele rele pe care le are, nici nu sunt cunoscute de toi i
nici ci nu nceteaz a le face. De aceea i porunca pe care a dat-o Domnul: nu
judecai ca s nu fii judecai, se refer la via i nu la dogmele credinei.
Si iari mi spui n alt parte: dar cutare i cutare om, blndul acela, sfinitul
acela, prea neleptul acela face aa i aa. Omule, nu-mi spune mie despre acest prea
blnd, prea nelept, evlavios sau sfinit, ci dac vrei spune c este Petru. sau Pavel
sau nger din cer. Chiar dac sunt aa de mari sfini, eu nu m grijesc de vrednicia
feelor; deoarece cu nu citesc lege i porunc de rob, ci lege mprteasc. Iar cnd
se citesc scrisori mprteti, toat vrednicia robilor s nceteze. De ce mi aduci de
fa pe cutare i pe cutare? Dumnezeu nu te va judeca dup lenea slugilor celor
mpreun cu tine, ci dup porunca dumnezeetilor sale legi. Am poruncit, i va zice
n ziua Judecii; trebuia s te supui poruncii mele i nu s pui nainte pe unul sau pe
altul i s cercetezi rutile altora.
Dac i marele mprat David a czut ntr'un pcat, oare tu nu te temi ca s nu
cazi? Cu adevrat este mare primejdie. De aceea se cuvine s lum aminte. Si nu
numai virtuile sfinilor s le imitm, ci dac i lor, ca nite oameni, li s-a ntmplat
vreo nepsare sau clcare a legii, noi trebue s ne ferim de ele, deoarece nu vom fi
judecai de cei mpreun cu noi slujitori, ci de Stpnul i Dumnezeul nostru, Cruia
i vom da seam pentru toate cuvintele i faptele noastre.
Si sfinii la fel gresc. Ci noi, frailor, fiindc la pace ne-a chiemat pe noi Domnul,
trebue s ne supunem i arhiereilor i duhovnicilor i dasclilor notri, pentru
vrednicia pe care o au dela Dumnezeu. Iar dac cineva dintr'nii ar face ceva fr
dreapt judecat sau ne-ar mpiedeca de a face vreun lucru plcut lui Dumnezeu, noi
s nu ncetm a-i cere i a-l ruga, pn-cnd l vom convinge ca s se fac voia lui
Dumnezeu, pentru-ca s domneasc pacea ntre noi s stpneasc unirea i
nelegerea, ca s fie dragoste ntre pstori i oi, ntre arhierei i cretini, ntre clerici
i mireni, ntre ntistttori i supui; ca s fie departe de noi smintelele, turburrile,
schismele, despririle. Deoarece acestea sunt strictoare a sufletelor noastre, a
caselor, a bisericilor i a toat obteasca petrecere. In scurt ca s fim toi un trup i
un duh, toi cu o singur ndejde, cum am i fost chiemai, ca i Dumnezeul pcii s
fie cu noi.
Cuvntul 13
Zic unii: iat facem porunca Domnului i ne mprtim de dou i de trei ori
pe an i aceasta este de ajuns pentru aprarea noastr.
Acestora le rspundem c si acest lucru este bun i folositor; dar a se mprti
cineva mai des este mult mai folositor. Cci cu ct se apropie cineva de lumin, se
lumineaz; cu ct de apropie de foc, cu att mai mult se nclzete; cu ct se apropie
de sfinenie, cu att mai mult se sfinete, cu ct se apropie cineva de Dumnezeu,
prin sfnta mprtanie, cu att mai mult se lumineaz, se nclzete i se sfinete.
Fratele meu, dac eti vrednic s te mprteti de dou i de trei ori pe an, eti
vrednic s te mprteti i mai des, precum spune dumnezeescul Gur de Aur,
505

pstrnd aceeai pregtire i vrednicie. Dar ce ne mpiedec s ne mprtim?
Lenevirea i nepsarea noastr, de care fiind biruii, nu ne pregtim pe ct este cu
putin pentru a ne mprti.
Iar n alt chip rspundem, c acetia nu fac, precum socotesc ei, dup porunca lui
Dumnezeu. Cci unde a poruncit Dumnezeu sau vreunul din sfini ca s ne
mprtim de dou sau de trei ori pe an? Nicieri nu se afl acest lucru. Trebue deci
s tim ca atunci cnd facem vreo porunc, s fim ateni s o facem i cum trebue.
Adic s avem n vedere i locul, i timpul, i scopul i modul i toate celelalte
mprejurri n care trebue s se fac i aa s fie desvrit ntru toate acel lucru bun
i bineplcut lui Dumnezeu.
Tot aa trebue s procedm i la Sfnta mprtanie. Adic a ne mprti des
este i necesar, i foarte folositor de suflet, i dup porunca lui Dumnezeu, i lucru
desvrit i bineplcut; iar a ne mprti numai de trei ori pe an, nu este nici dup
porunc, nici un bine deplin, deoarece nu este lucru bun, ceea ce nu se face bine.
De aceea, aa cum toate celelalte porunci ale lui Dumnezeu au fiecare timpul
cuvenit, precum zice Eclesiastul: "Este vreme pentru tot lucrul" (3,17), tot aa i cu
porunca sfintei mprtanii, trebue s-i dm timpul cuvenit, iar timpul potrivit este
acela n care preotul zice: "Cu frica lui Dumnezeu, cu credin i cu dragoste s v
apropiai" Iar aceasta numai de trei ori pe an se aude? Vai i vai! Si dac pentru a
tri trupul cel material, trebue omul s mnnce de dou i de trei ori pe zi,
nenorocitul suflet ca s-i triasc viaa sa duhovniceasc, numai de trei ori sau i o
singur dat s mnnce hrana cea dttoare de via? Si nu este aceasta o mare
nebunie? Iar dac se face altfel, m tem, m tem ca nu cumva s nu ne folosim din
lucrarea poruncilor. Pentru c le falsificm i le stricm i nu suntem mplinitori ai
Legii, ci mpotrivitori. Si n timp ce postind adeseori socotim c mplinim porunca
lui Dumnezeu, dimpotriv noi pctuim, precum zice dumnezeescul Gur de Aur:
"S nu-mi spui aceea c postesc, ci s-mi ari dac postesc i dup porunca lui
Dumnezeu. Pentru c dac nu este dup voia lui Dumnezeu, postul acela este mai
ru dect beia. Deoarece nu trebue s vedem numai ceea ce fac, ci i pentru ce o
fac; Pentru c ceea ce se face dup rnduiala lui Dumnezeu, chiar ru dac ar prea
c este, totui este mai bun dect toate; iar ceea ce nu se face dup voia lui
Dumnezeu, chiar de se pare c este foarte bun, este cu totul ru i preanelegiuit. Cci
lucrurile nu sunt bune sau rele de la sine, ci alegerea i hotrrea lui Dumnezeu le fac
s fie bune sau rele".
Cuvnt de ncheiere
Iat, iubiii mei frai, c cu ajutorul lui Dumnezeu, a luat sfrit crticica de fa i
s-a artat limpede cu mrturii din Sfnta Scriptur i de la Sfinii Prini, c este
necesar i folositoare de suflet deasa mprtire cu Preacuratele Taine i c fr de
aceasta este cu neputin s ne suim la dragostea Dumnezeului nostru, Carele ne-a
creat din nefiin, i ne-a creat din nou, dup ce ne-ar zdrobi.
Deci acum nu trebue altceva dect numai s ne pregtim cu cuviincioasa
pregtire, cu nfrngerea inimii, cu spovedanie i mplinirea canonului i aa s ne
506

apropiem de Sfintele Taine cu fric i cu cutremur ca s ne mprtim. Ci voim
viaa i iubim s vedem zile bune, dup spusa Psalmistului, s ne apropiem de
Domnul nostru, de preadulcele Iisus Hristos, Care ne strig n fiecare zi de la Sfnta
Mas i ne zice: Venii de mncai Pinea Mea i bei Vinul, pe care l-am gtit n
Sfntul Potir, ca s v luminai sufletete i trupete, ca s v ngrai cu hrana
nemuririi, ca s v adpai cu butura nestricciunii cea cereasc, ca s nu se
ruineze feele voastre la vremea nevoei (ps. 33,6).
Deci, pn avem vreme, s lucrm binele, dup cuvntul Apostolului: (Gal. 6, 10).
"Iat vremea potrivit, iat ziua mntuirii" (2 Cor. 6,2). S alergm i s urmm pe
Domnul i-L vom gsi ca pe nite zori gata s ne lumineze, dup cuvntul
proorocului Osie, i va veni la noi, cum vine ploaia pe pmnt timpurie i trzie. S
auzim pe Ieremia care zice: Stai n cile poruncilor, cugetai i cercai legile i voile
lui Dumnezeu i vedei care este calea cea bun i mergei pe ea. S ne pocim din
tot sufletul i din toat inima pentru lenevirea noastr de mai nainte i s ne
ndreptm pe noi nine, ca s nu auzim iari pe proorocul Ieremia osndindu-ne i
zicnd: "Doamne, iat ochii Ti vd c i-ai btut i ei n-au simit durere; i-ai zdrobit
i ei nu vor s se nelepeasc, au nvrtoat obrazul lor mai tare dect piatra i nu
au voit s se ntoarc. Proorocii proorocesc nedrepti, preoii i-au ludat btnd din
palme i poporul meu aa a dorit; cui, Doamne, s vorbesc i s m aud? Iat c au
urechile nchise i nu pot s m aud. Iat c i cuvintele lui Dumnezeu au ajuns de
rs la ei i nu voesc s le asculte. De la mic pn la mare, toi fac rele i nelegiuiri;
att preoii ct i proorocii cei mincinoi, toi au spus minciuni".
S ascultm cuvintele cele folositoare sufletului nostru i s nu cercetm cum este
acel care le zice: nelept sau nenelept, renumit sau smerit. Cci ce ne folosete
dac cutare sau cutare este mare i tare? Si ce ne pgubete cutare dac este smerit i
defimat? Noi nu vom cumpra nici pe unul, nici pe altul; ci numai cuvintele Sfintei
Scripturi ne trebuesc pentru folosul nostru; i nu pe pas dac este nelept sau
nenelept cel care le griete. De aceea trebue s le probm cu cele scrise i dac
sunt de acord s le primim, iar dac nu sunt, nu ne trebuesc nici nou, nici altora.
Deoarece cel ce merge la pia s cumpere gru sau altceva, nu se gndeste dac cel
ce vinde este bun sau ru, ci numai la lucru se uit dac este bun.
Aa se cuvine s lum aminte i la cuvinte cu scumptate i s nu ne abatem dela
cele pe care ni le-au predat dumnezeetii Prini, dac vrem s nu pierdem calea cea
dreapt. Pentru c i ereticii, dac luau aminte la dumnezeetile Scripturi, nu urmau
pe nceptorii de erezii, ca s mearg mpreun cu ei spre pierzare. Cci la aceia
mult meteugreul diavol a semnat felurite erezii, pgubindu-i ntre altele i de
Sfntul Botez. Iar pe noi cei drept credincioi se silete s ne piard, ndeprtndu-ne
de deasa mprtire cu Sfintele Taine. Si fiindc din sfntul Botez nu a putut s ne
clatine, meteugete alt chip ca s ne omoare.
S nu socotii c au vreo deosebire una de alta; Pentru c deopotriv a hotrt
Domnul nostru pentru amndou, precum am zis mai nainte. Pentru c nu este nici
o deosebire dac cineva nu se nate sau dup ce s-a nscut s moar de foame.
Aa i noi, ne natem din nou prin dumnezeescul Botez, dar apoi, dac nu ne
507

hrnim cu deas mprtanie, ca s trim viaa cea duhovniceasc, iari murim de
foamea harului i cdem n patimi mai ru aproape dect cei nebotezai.
De aceea, v rog, s ne temem de cuvintele Domnului nostru, acuma pn trim,
ca s aflm mntuire i s nu ne cutremurm atunci la infricoata judecat, fr nici
o mngiere. S nu ne asemnm cu aceia ctr care a zis: "Lsnd porunca lui
Dumnezeu, inei datina oamenilor" (Marcu 7, 8).
S nu ne nelm de superstiiile i relele obiceiuri care au stpnit, ci s lum
aminte la cele scrise. Pentru c zice Marele Vasilie: "Cu adevrat ne-a nelat reaua
obinuin; n adevr, stricata, i reaua predanie a oamenilor multe rele ne-a
pricinuit. Si iari: Dac pzirea Legii vechi i ndreptrile ei, cnd se in de un
cretin care a mrturisit la Sfntul Botez c nu mai triete, luii, ci viaa lui Hristos;
dac, zic, aceasta este socotit ca preacurvie la cretinul care o face, ce trebue s
zicem despre predaniile oamenilor?
Iar pentru predaniile omeneti artat se vede c este iadul, care va fi, dup
cuvntele Domnului. Iar pentru gndurile cele omeneti, care cu nelepciune
omeneasc se gresc de unii, ne-a nvat Apostolul s le lepdm cu nevoin
zicnd: "Armele cu care ne luptm noi nu sunt trupeti i omeneti, ci sunt puternice
cu harul lui Dumnezeu ca s surpm tot zidul gndurilor i tot nelesul nalt, care se
mpotrivete cu mndrie cunotinei de Dumnezeu. Acestea le-a zis Apostolul att
pentru gndurile cele omeneti, ct i pentru orice alt dreptate care se vede la
fiecare, chiar dac s-ar face pentru Dumnezeu. Aa dar din toate acestea i unele ca
acestea, artat este osnda, pe care o vor primi acei care viclenesc poruncile lui
Dumnezeu i le ntorc dup scopul lor. Pentru c este scris: Vai de cei ce se socot c
sunt nelepi i pricepui. De aceea trebue s ne curim de toate; i de poftele
diavolului i de grijile lumii, de predaniile omeneti i de voile noastre, chiar dac ni
s-ar prea c sunt bune.
S nu clcm poruncile lui Dumnezeu i s ne facem mai ri dect dobitoacele
cele necuvnttoare i mai nepricepui dect petii, care nu se mpotrivesc Legii lui
Dumnezeu, dup cuvntul aceluiai Vasile: "Petii cei mui i necuvnttori nu se
mpotrivesc legii cei fireti, iar noi oamenii cei cuvnttori nu pzim poruncile cele
mntuitoare ale Domnului nostru".
S lsm pe cei ce voesc s triasc cu lenevire i mai ales s ne rugm lui
Dumnezeu s le dea i lor rvn i s ne deteptam toi din somnul nepsrii i s
primim cldur i dragoste n inim i s ascultm duhovniceasca chiemare a
preotului i s ne apropiem cu inim nfrnt de sfintele Taine. Mare pcat este
nesocotirea lui Dumnezeu! S mergem atta mulime de cretini la Sfnta Liturghie,
apoi s ne chieme Domnul, prin gura preotului, ca s ne mprtim i nimeni din
atta mulime a celor chiemai s nu se gseasc s mplineasc dumnezeeasca
chiemare; nu din pricina unui pcat sau motiv, ci numai din reaua obinuin!
Vai, frailor, m tem ca nu cumva s zic i despre noi; Nici unul din acei brbai
chiemai nu va gusta din cina mea; ba nu cumva s ne pedepseasc i mai greu, dac
nu ne vom poci i ndrepta.
Eu v voi ntreba aceasta: Dac n timpul Cinei celei de Tain, unul din Apostoli
508

ar fi zis c eu nu m mprtesc astzi, oare ce ar fi zis Domnul? Desigur mi se pare
c i-ar fi zis ceea-ce i-a zis i lui Petru, la sfinita splare: "Dac nu te voi spla, nu
ai parte cu Mine". Intocmai la fel, i la Dumnezeeasca Cin, i-ar fi spus celui ce nu
se mprtea: Dac nu mnnci Trupul Meu i dac nu bei Sngele Meu, nu ai parte
cu Mine.
Acelai lucru ne spune i acum, iubiilor, la fiecare Liturghie: "Dac nu mncai
Trupul Fiului Omului, nu avei via ntru voi". Rbdare, dac cineva este oprit de
pcat i de canonul duhovnicului su, acela s nu se mprteasc; dar s se
lipseasc de acest dar ceresc, numai din reaua obinuin! Vai, ce rea obinuin!
Aa de mult s-a nrdcinat acest ru obiceiu, ncat nu numai c nu ne mprtim
noi, ci i dac vedem pe alii c merg des la sfnta mprtanie, i mustram
osndindu-i ca fiind necuviincioi i nesocotitori ai Dumnezeetilor Taine, n loc s-i
imitm dup cuviin.
Cu dreptate s-a mplinit cu noi prorocia lui Isaia, care zice: "Mergi i spune
poporului acestuia: Cu auzul vei auzi i nu vei nelege, i privind vei privi i nu
vei vedea. C s-a nvrtoat inima poporului acestuia i cu urechile greu aud i li s-
au nchis ochii lor" (6,9); cci cu adevrat toi ne-am fcut ca nite nesimitori i nu
nelegem nici ceea ce spunem, nici ceea ce auzim, nici ceea ce vedem.
Si din aceast jalnic stare a noastr, tiu i eu c puini vor asculta toate care le-a
gri despre tema noastr, pentru c s-au ngreuiat urechile lor, ca s nu aud precum
a zis Isaia.
Pentru aceti puini voi spune o pild i voi sfri. Dac, fraii mei, un mprat,
stnd afar, pe un tron nalt i avnd naintea lui pe toi ofierii i toat armata cu
fric i cu mult cutremur; dac, zic, acel mprat ar porunci unuia din aceia s vin
naintea lui ca s-i vorbeasc pentru un oarecare serviciu, i dac unii dintre aceia
invidiindu-i ndrzneala pe care o capt fa de mpratul, ar voi s-l mpiedece,
oare i va asculta pe ei ca s nesocoteasc adic pe mpratul? Eu socot, c nu le va
da nici cea mai mic atenie, ci cu mult zel va alerga ctr mpratul, socotind acest
lucru ca o mare cinste i slav pentru sine. Deci, dac fat de un mprat muritor
vrem s aprem att de supui, de ce s nu fim mai supui fa de mpratul ceresc i
Stpnul nostru. mpratul cel pmntesc ar putea s ne lipseasc numai de cinste,
de slav i de averi, pe care pe toate azi sau mine moartea le nimicete; dar pe
Dumnezeu, care poate s ne osndeasc la moarte venic, cine atuncea l va potoli?
Ce vom face atunci noi nenorociii, care clcm acum stpnetile porunci, cnd se
va face judecata cea mare? Oare vom putea gsi atunci ndreptire naintea lui
Dumnezeu, pe Care acum l dispreuim, cu ndreptire c cutare ne-a mpiedecat i
nu am mplinit porunca Ta? Aceasta poate o vom spune muli, dar fr folos.
De aceea trebuie s ne pocim acum, nainte de a veni ceasul acela; trebuie s
prsim voile diavolului i obiceiurile omeneti; trebuie s facem poruncile lui
Dumnezeu, pregtindu-ne cu cuvenita pregtire, s ne mprtim des cu Trupul i
cu Sngele Domnului nostru Iisus Hristos ca s ne ntrim cu Harul lui Dumnezeu
prin Sfnta mprtanie, i astfel ntrii s facem n fiecare zi, aci pe pmnt voia
lui Dumnezeu, cea bun, plcut i desvrit, precum o fac i ngerii n ceruri. Iar
509

dac ne mpiedic cineva, s rugm pe prinii notri duhovniceti cu lacrimi
fierbini, pn cnd i vom convinge s ne lase, ca s ne nvrednicim s primim
arvuna Duhului n inimile noastre, cu deplin cunotin. Si aci pe pmnt i acolo n
cer, fie s ne nvrednicim s slvim mpreun cu ngerii i cu toi sfinii, pe Tatl, pe
Fiul i pe Sfntul Duh, Treimea cea n Unime i Unimea n Treime, pe
atotdesvritul Dumnezeu, n nesfriii vecii vecilor. Amin.

NSEMNARE
Acum cnd se tiprete pentru prima oar n limba romn, cartea despre
"Deasa mprtire...", cititorul romn se va bucura aflnd c ea a fost scris n
Romnia i anume n oraul Braov, la anul 1772, de ctr un nvat monah
athonit, Neofit Kavsokalivitul, care a trit i activat n Bucureti i Braov, ntre anii
1768-1786. Manuscrisul su se afl n Biblioteca Academiei Romne.
Lucrarea s-a tiprit ndat n Veneia n dou ediii, n anii 1777 i 1783, fr
ns a se indica numele autorului, din care pricin ea a fost atribuit unor mari
crturari ai vremii: Sf. Macarie, mitropolitul Corintului i Sf. Nicodim Aghioritul.
Ediia din 1777 reproduce ntocmai manuscrisul monahului Neofit, pe cnd ediia
din 1783 este o prelucrare a ediiei anterioare, de ctr Nicodim Aghioritul, care a
desvoltat-o mult, a mbogit-o i sistematizat-o, devenind astfel mpreun cu Neofit
autor al crii, care apoi, n noua form, s-a tiprit n limba greac de mai multe ori
i dup care s-a fcut i prezenta traducere romneasc.
(Despre acestea, a se vedea mai pe larg n Teza de Doctorat a Pr. Constantin
Caraisaridi din Athena: "Sfntul Nicodim Aghioritul i activitatea sa n domeniul
Liturgic", Bucureti, Institutul Biblic, 1987).
Ct privete cuprinsul, cartea noastr este alctuit din trei pri. Prima parte n
9 capitole se ocup cu tlcuirea rugciunii Tatl Nostru, iar celelalte dou, de
Sfnta mprtanie.
Editorii prezentei ediii, dorind s renoiasc n mijlocul poporului credincios
vechea tradiie ortodox a unei mai dese mprtiri cu Sfintele Taine, au lsat la o
parte tlcuirea rugciunii domneti i au tiprit numai celelalte dou pri, care
trateaz despre folosul cel mare al desei mprtiri cu Sfintele lui Hristos Taine i
lmuresc nedumeririle i obieciunile care ar putea fi aduse mpotriva ei.
Rugm clduros pe cinstiii slujitori ai Celui Prea nalt s pomeneasc pentru
dragostea lui Hristos pe editorul ostenitor al acestei cri i familia lui:
Pentru sntate i mbogirea cea ntru Dumnezeu: Stelian i Despina cu fii:
Filotei, Dumitru, Varlam i Efrem;
Pentru odihna sufletelor robilor lui Dumnezeu: Nicolae, Gheorghe, Varvara,
Constantin i Atanasie, cu tot neamul cel adormit.

510

Sfnta mprtsanie i rolul ei n mntuirea credinciosului

Ce este mprtsania, Cuvioase Printe, si care este rostul ei n mntuirea
credinciosului?
Aceasta este ntrebarea cea mai de vrf. Toti credinciosii stiu c este Dumnezeu.
Iisus Hristos si mentine acest cuvnt divin: Eu voi fi cu voi pn la sfrsitul
veacurilor.
El spune, de asemenea: Cine nu va mnca Trupul si Sngele Meu nu va avea viat
n el si nici parte de Mine. Se ntelege c prin aceast primire a Trupului si Sngelui
Mntuitorului te duci pn la El, ca Dumnezeu dup har. Si cnd te duci la El, esti
mare ca El. Si, de asemenea, atunci cnd te mprtsesti, El vine la tine, e mic ca
tine. Asta cum spun marii Sfinti. Deci o identitate de fiu, divin. Nu e nici o team
c vorbim asa.

El este, nu e altul care s-a fgduit, si-Si tine fgduinta. Pentru c Dumnezeu poate
s fac orice, dar un lucru nu poate: s-Si calce cuvntul. Si iat c-Si tine cuvntul,
ca s fie cu noi permanent. ngerii de sus, care au multe particularitti, care au foarte
multe lucruri necunoscute de oameni, dar att ct a rnduit bunul Dumnezeu s fie
descoperiti, stim c nu au putinta pe care o are omul, de a se ridica pn la
Dumnezeu, de a deveni dumnezei dup har. Sunt ntr-o fericit ascultare si mplinire
a voii lui Dumnezeu, gnditoare, dar n-au aceast putint. Au si ei un proces de
desptimire, dar nu n sens de desptimire de la ptimire, ci ei descoper noi taine
prin porunca care li se d. Aceasta este un fel mai sus dect era sau o bucurie n plus.
Noi i spunem desptimire pentru ca s se nteleag c noi ne desptimim pentru c
am fost mptimiti. Vedeti, toate puterile de sus: serafimi, heruvimi, domnii, scaune,
nceptorii, arhangheli, ngeri sunt fcute prin cuvnt. ns fiinta omeneasc nu.
Dumnezeu a fcut-o cu mna lui, si nc cum: chip si asemnare.
E usor s spui chip si asemnare, pentru c asa stim din nvttura Bisericii. Dar
cnd te opresti asupra acestor nsusiri, calitti, daruri, te vezi chip si asemnare. Si
atunci iat c noi avem o identitate divin, si prin restaurarea pe care a adus-o
Hristos pretuim ct pretuieste El. Ar trebui ca omul, ntr-o form retrospectiv, s se
regseasc pe sine si s rspund la ntrebarea care s-a pus: Unde erai atunci cnd nu
erai n tine? Nu este permis s se piard un timp, o vreme, pentru altceva. Dumnezeu
ne-a fcut numai pentru El, deci ne va pretinde s fim cu adevrat prezenti numai la
El. Nu ntrerupem treburile sociale si ascultrile pe care le avem, pentru c chiar El
ne porunceste. El ne-a dat darurile s le mplinim, s le svrsim. Dar cu gndul
continuu la Cel ce este.
511

Un exemplu: S-au cstorit doi tineri, Ioana si Ionel. Dup nunt, Ioana a trecut la
buctrie si nu este o njosire c a trecut la buctrie, ci este ceva propriu femeii,
pentru ca brbatul s poat fi liber s rezolve probleme n afar. Si Ionel s-a dus la
serviciu. Dar ea, nepriceput, emotionat, a afumat mncarea si se vita c ce o s
zic Ionel. Constiinciozitatea asta care e mare dar de la Dumnezeu pentru tot omul!
Si a venit Ionel. Si ea, cu plnset si vaiet, i-a spus: Drag Ionele, am afumat
mncarea. Las, drag, nu m intereseaz. Dar de ce nu te-ai gndit la mine toat
ziua? Asta m intereseaz pe mine. Ei, asta o s ne ntrebe Dumnezeu, Care ne-a
dat inim puternic ca s pricepem cerurile, vesniciile, s contrazicem rul, s
biruim dracii, care ne-a dat aceast putere de a fi dumnezei dup har, veselia c
slujim marelui Adevr cci aceasta este adevrata veselie si libertate : De ce nu v-
ati gndit la Mine deloc? Este, fr discutie, n mod logic, c asa va fi aceast
ntrebare. Si se va rspunde foarte greu.
Noi, ortodocsii, nu apsm pe pedala cunoasterii att de mult, ct neaprat pe trire,
pe aceast formare interioar a noastr, de smerenie, pentru ca s fim scrisi si noi
sus, n cartea cea mare. Si omul care s-a smerit, acest om a biruit cu adevrat
cerurile, respectiv pe Dumnezeu. Nu o smerenie rational, ci o smerenie smerit,
trit.
M ntreba cineva, la o alt nregistrare: Printe, cum s scpm de satana, de
diavol?. Ce ne facem fr diavol?, i-am rspuns eu. Pentru c e lsat de
Dumnezeu s ne mai ispiteasc. Putea s-L omoare pe Mntuitorul. N-a venit s
glumeasc, s fac teatru si demonstratii. De ce, dac i-a luat coarnele si fortele si
pretentiile, l-a mai lsat cum zic Sfintii Printi , numai cu vrful cozii? L-a lsat
pentru c e necesar s ne slefuim cu orice chip n atacurile lui, s ne definim pe noi,
s cunoastem mai bine marile adevruri. El e un tolerat, nu-i o putere. Asta-i marea
greseal a oamenilor, c se tem. Cu nici un chip nu are nici o putere. Iat, suntem
mldite n tulpin. De unde vine toat seva, toat puterea, nmugurirea, rodirea? El
n-are nici o vit. El nu e mldit. Totul e de la Dumnezeu: Fr de Mine nu puteti
face nimic. Lucrul acesta s-a neglijat n trirea crestinilor. Dac crestinul s-ar gndi
mereu la lucrul acesta, ar tri o stare de prezent care-i mai plcut dect nevointa.
Sinodul din 419 de la Cartagina a dat canonul 124 n care se zice, n legtur cu
aceste spuse ale Mntuitorului: Dac crezi c poti s fii ceva, anatema s fii.
Mi-a plcut foarte mult pentru c este un adevr, dar si pentru c Biserica se ocupa
s ne trezeasc la faptul c tot ce a spus Iisus e adevrat si de urmat. Nu-i nimic
utopic, nu-i nimic imposibil. El a spus c va fi mai greu. O fi! Dar ti rezolvi
problemele cu fortele proprii? Asta-i greseala. Trebuie s ti le rezolvi cernd
continuu ajutorul lui Dumnezeu, pentru c, dac nu-i cu putint la oameni, la
Dumnezeu orice-i cu putint. Asta mi-a plcut la acest sinod, c s-a gndit s ne
trezeasc la faptul c suntem niste mldite care nu putem rodi fr vit. Cu nici un
chip! Cu nici un chip! Dac o mldit st fr vit, se usuc ntr-un timp extrem de
512

scurt. Si atunci Hristos S-a oferit s-I mncm Trupul si Sngele Lui ca s fim
mereu dumnezei.
S nu faci greseala de a te compara cu marii tritori. C nu prin nevointa si trirea
lor s-au ndumnezeit numaidect. Ci prin harul lui Dumnezeu, pentru prezenta lor. Si
tu, dac ai aceast prezent, ai strbtut sorocul pentru mprtsit si nu esti altfel
dect marii tritori.
Dar acum se pune o problem cu aspect tehnic. Cnd ne mprtsim? Nu timpul
decide. Asta-i o greseal. Decide intensitatea credintei tale, inima ta. Cum spune
Sfntul Ioan Gur de Aur: Ani vrei s-i dai? Vindec-i rana! Acesta-i scopul
duhovnicului. Si dac i vindeci rana, l faci capabil de ntlnirea cu Hristos, prin
mprtsire.
Nu ne mprtsim pentru c au venit Pastile sau Crciunul. Ne mprtsim ca s fim
mereu cu Hristos, pentru c nu exist numai o mprtsire cu Sfintele Taine, ci si o
mprtsire duhovniceasc, adic aceast continu prezent a inimii noastre la
Dumnezeu.
S-a discutat foarte mult n lumea tritorilor, a oamenilor de credint si a
duhovnicilor, cnd s te mprtsesti. Unii spun c la patruzeci de zile. Dar nu
timpul decide, ci pregtirea ta interioar, pentru c la un eveniment asa de mare, ca
s-L iei pe Dumnezeu, cu adevrat ti trebuie o pregtire.
Numrul acesta de patruzeci nu trebuie ignorat. Ce nseamn numaidect acest
patruzeci? Drag, mai nti de toate, un timp ales de Dumnezeu, un timp suficient ca
s te pregtesti pentru marele eveniment ce are n vedere vesnicia. Patruzeci de zile a
durat potopul lui Noe. Patruzeci de zile a stat Moise n Muntele Sinai. Patruzeci de
zile a postit Mntuitorul. Patruzeci de zile dureaz postul Crciunului si postul
Pastelui. E un timp suficient ca s te pregtesti pentru marele eveniment care
urmeaz, eveniment bisericesc, mntuitor. A patruzecea zi dup zmislirea pruncului
se formeaz inima. A patruzecea zi dup moarte putrezeste inima.
Noi am rmas la patruzeci de zile ntr-o form traditional, care nu e att de
recomandat. Te mprtsesti continuu cu Hristos, duhovniceste, iar cnd te
pregtesti si printr-o postire Nu numaidect postirea este o conditie. Nu o faci
pentru c ti s-a spus s-o faci, ci ca s te smereasc trupeste, s renunti la o serie
ntreag de porniri spre ru: lcomii, curvii, judecti. Postesti cu procese, cu certuri,
cu procurori si cu avocati? Asta nu. Si atunci, mprtsirea este n functie de
curtirea inimii tale.
Inima e adncul cel mai adnc din noi. As putea s spun c e o fiint n plus n fiinta
noastr. De ce spune Dumnezeu: Am fcut inima ta ca s locuim n ea? El nu
locuieste oriunde. Dumnezeu, Care Se simte att de ludat n slvile cerurilor, are
plcerea s locuiasc ntr-o inim de om. Este locul pe care l-a fcut special ca s fie
513

gzduit El. Mintea e subordonat inimii. Fiinta noastr de rspundere si de adevrat
bucurie prin unire cu Dumnezeu e inima. Curtirea inimii ar fi deci un motiv care
trebuie respectat n vederea sfintei mprtsiri cu Trupul si Sngele Mntuitorului.
A te mprtsi cu Trupul si Sngele Mntuitorului nseamn, repet, s fii una cu El,
s fii cu adevrat un mplinitor al cuvintelor Lui si s recunosti cu adevrat c
pierdut ai fost si te-ai aflat. Pentru c, da, e nevoie s te pierzi. Dar nu n sensul de a
prsi nvttura adevrat, ci de a renunta la o identitate molesit sau strict
omeneasc si de a te regsi ntr-o personalitate ngereasc.
Sfnta mprtsanie este cu adevrat dorirea cea mai grozav din partea cerului, ca
Dumnezeu s-Si mentin mai departe ceea ce a spus: Eu voi fi cu voi mereu si
Cine nu va mnca Trupul si Sngele Meu, acela nu va avea viat vesnic.
ntr-o mnstire, staretul a vzut un frate mergnd prin aer si a zis: Acesta are o
lucrare. Era un biat simplu. O, sfnt simplitate! A trecut o bucat de timp si l-a
vzut mergnd pe pmnt. Si a zis: Acesta si-a pierdut lucrarea. L-a chemat la el si
l-a ntrebat: Cum te rugai tu nainte?. M rugam asa: Doamne, nu m mntui pe
mine, pctosul; Doamne, nu m mntui pe mine, pctosul. M-am dus la biseric,
am zis mai tare si un printe de lng mine mi-a spus: M, s nu mai zici asa! S
zici: Doamne, mntuieste-m pe mine, pctosul! Si am zis asa. Iar staretul i-a spus
s zic tot ca nainte. Am vrut adic s v spun c acela tria cu Dumnezeu, fr
cunostint teologic, tria cu inima lui.
Unii printi duhovnici recomand deasa mprtsire, altii recomand
mprtsirea mai rar, ambele prti invocnd argumente scripturistice si
patristice. Cum v explicati existenta acestor dou curente divergente n snul
Bisericii, privind tocmai taina unittii ei? Care considerati c este pozitia cea mai
potrivit tririi Evangheliei n zilele noastre?
Problema vietii de trire crestin si de unire cu Dumnezeu nu se pune din punct de
vedere istoric. Nu trebuie s ne mrginim sau s ne priponim de istorie. Nu, este
vorba de permanent. Nu recomand o stare de nevoint ca mijloc neaprat de
mntuire, ci recomand o stare de prezent continu, care nu are obstacol, care nu are
moment istoric sau politic. S ne orientm dup un lucru. Dac triesti o sut de ani,
inima bate o sut de ani nencetat, zi si noapte. Ei, inima asta nu bate numaidect
pentru ca s ntretin o fiint fizic, ci pentru ca noi, cu orice chip, s simtim c
trebuie s fim prezenti, cu mintea si cu totul, la Dumnezeu. n permanent.
Asa cum am spus, mprtsirea nu trebuie considerat dup idei fixe, numaidect
deas sau rar. Rar, pentru c e prea mare Dumnezeu, prea mare harul Su. Si ti
trebui o pregtire. Dac n-ai hain de nunt Pi Scriptura spune c te leag si te d
afar. Deci trebuie s fii pregtit. Si dac te mprtsesti foarte des, ncepi, ca fiint
omeneasc nerodat, neslefuit, s-o iei ca un obicei, nu cu team si cu fric de
Dumnezeu. Dac ai aceast team de Dumnezeu cu adevrat si te gndesti la
514

importanta acestui fapt, atunci esti bun de mprtsit mai des. Dar dac o iei din
obisnuint sau zilnic, cum am auzit c se face n unele prti, este o greseal extrem
de mare. Pentru c nu postirea n sine decide, dar ea este necesar, ca s te mai
strujeasc nitel trupeste. Trupul acesta trebuie s existe si s mplineasc o serie de
lucruri ale firii. Dar s fim mpotriva exagerrii lucrurilor. Si atunci e necesar
postirea, dar nu ea este comandat calitativ.
Iarsi e o primejdie mare, tocmai pentru c-i foarte mare lucru mai mare dect a te
mprtsi nu exist nimic n viata cu Dumnezeu , s nu mprtsesti. Intervine si
mprtsirea duhovniceasc, cu Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieste-ne pe noi. Dar nu nlocuieste mprtsirea aceasta pipit, simtit. Vedeti,
de la nceput au fost tot felul de ndoieli. Dumnezeu a creat dou lucruri
extraordinare, care nu pot fi mai desvrsite dect le-a creat. A creat o femeie
distins care a nscut un Dumnezeu si a creat preotia, care L-aduce pe Dumnezeu de
sus si-L naste din nou pe Sfnta Mas.
La Heruvic, preotul citeste o rugciune: Tu esti Cel ce aduci, Cel ce Te aduci,
Cel ce primesti si Cel ce Te mparti. Se pune o problem, asa cum o dat mi-au
si pus-o niste studenti: Dar eu ce sunt, printe, dac El e totul?. Rspunde Hristos:
Da, preote, dar fr tine nu pot s fac lucrul acesta. Deci Hristos mprumut
miscarea si glasul preotului. Deci nu-i de glum. Sunt rugciuni n care se cere s
intre si ngerii cu noi. Altarul e plin de ngeri pentru c e Hristos acolo. Preotia
trebuie primit cu fric mare, cu mare rspundere.
Cnd am fost preotit m-a impresionat un lucru. Spun asa pentru c erau multe care
s m fi impresionat, dar mergeam si pe principiul ascultrii, cnd eu eram dus de
mn si tras asa. Arhiereul mi-a dat la un moment dat Sfntul Agnet n mn,
spunndu-mi: Ti-L voi cere la judecat asa ntreg. Stai n spatele Sfintei Mese, cu
fata la apus, cu El n mn, pn soseste momentul mprtsirii. Ei, ce ziceti? Cnd
te gndesti ce tii n mn, ce rspundere ai, deci cine esti, deasupra tuturor
heruvimilor, serafimilor
Cred c am repeta lucrul acesta despre Sfnta mprtsanie, dar niciodat nu e spus
destul. Trebuie cu orice chip s ai o mare fric de Dumnezeu, neaprat iubire de
Dumnezeu, si s fii constient de identitatea ta crestin.
n rugciunile de dinainte de mprtsanie, ca si n cele de dup, se vorbeste de
iertarea pcatelor. Dac si Sfnta mprtsanie iart pcatele, atunci care este
sensul Spovedaniei de dinainte de aceasta?
Sfnta mprtsanie nu iart pcatele. Sfnta mprtsanie desvrseste. Iertarea
pcatelor o primim n Taina Pocintei: te iert si te dezleg. Deci nu se poate
fr mergerea nainte la dezlegarea pcatelor, pentru c Sfnta mprtsanie poate s
fie foc, s te ard.
515

Este ntotdeauna necesar Spovedania nainte de Sfnta mprtsanie?
Este, ca s-ti ierte pcatele. E nevoie s te spovedesti nu numai cnd te mprtsesti,
ci s te culci mereu cu liniste, spovedit. Te duci la pansat de cte ori esti rnit. Sau,
ntr-adevr, s o faci pentru c sunt o serie ntreag de lucruri care ti-au scpat.
Lumea e obisnuit s spun niste pcate, dar s stiti c foarte putini si pun problema
unor pcate pe care noi le numim pcatele lipsirii, adic faptele bune pe care le
puteai face si nu le-ai fcut. Vedeti, si asta nseamn o curtire. Si eu recomand
tuturor s se spovedeasc bine, ceea ce nseamn s te gndesti la spovedit cu mult
timp nainte, adic s-ti faci mereu acest control, iar la spovedit s te duci pregtit.
Te-ajut duhovnicul, cci s-ar putea s uiti unele lucruri, dar n orice caz, nu te duce
nepregtit sau din obisnuint.
Repet: Nu se poate s mergi la mprtsit fr dezlegare. Acestea sunt si rosturile
vmilor, care exist, dar nu n forma n care sunt prezentate: a 23-a e cu tutunul etc.
E ultima repriz, cnd omul e cu desvrsire stors. Se vor avea n vedere pcatele si
faptele bune pe care puteai s le faci, dar nu le-ai fcut. Va fi mult ntelegere. ns
trebuie s stie lumea c si diavolii vor fi extrem de activi n a specula. Dar ei nu vor
depsi mila lui Dumnezeu. Sau, mai bine zis, dreptatea lui Dumnezeu. ns fr
discutie, spun ce-au spus dracii odat unui om: Mare ndrzneal are curtenia. Si le-
a scpat din mn.
n afar de spovedanie, cum se cuvine s ne pregtim pentru Sfnta
mprtsanie?
Cu milostenie, n orice chip. Asta este una din marile pregtiri pentru vesnicie:
milostenia. S rupi din tine ceva. Vedeti, milostenie e toat Scriptura. Si Vlahut
spune lucrul sta. Evanghelia din Duminica Dreptei judecti vorbeste numai de mil:
de ce nu M-ati mbrcat, de ce nu M-ati adpat, de ce nu M-ati cercetat Va s zic,
de ce n-ati fcut mil?
Se spune c s-a ridicat mila mpotriva drepttii si a biruit mila.
Atunci cnd vei fi bgat n groap eu am trit ct de ct momentul sta , un singur
lucru ti va veni n minte, ori de te ciesti, ori de te bucuri, si anume de ce nu lasi din
tine nimic afar.
Deci asta ar fi o pregtire continu. Pentru c existenta noastr, a celor care purtm
numele de crestini, este pregtirea continu. Si cnd dormim s fim treji. Deci ct se
poate permanent.
M contraziceam cu un mare printe n pustie, care era mai mult nevoitor dect
trezvitor. Nu era ns netrezvitor. n tot cazul, un nevoitor face, si dup ce face zice:
Doamne, d-mi c am fcut. Un trezvitor nu poate s zic niciodat c a fcut.
Pentru c el lupt cu orice chip pentru smerenia lui si smerenia nu se vede niciodat.
516

Cum m-a ntrebat cineva odat: Printe, eu sunt un om smerit?. Dup cum spui se
vede c nu esti smerit, cci smerenia nu se vede, dar mndria se vede. Si eu zic asa:
smerit smerenie.
A btut unul la usa Mntuitorului. Cine-i acolo?. Eu sunt un mare tritor al
nvtturii Tale. Nu te primesc. Era un om cinstit si a rmas uimit de ce nu l-a
primit. Si gndindu-se la eu sunt, s-a dus a doua oar si a btut la us. Cine-i
acolo? Tu esti!, a zis cel de afar. A, dac tu esti eu, atunci intr. Asa El ne-a
dat un exemplu de mntuire prin smerenie. Nu se poate fr smerenie. ntr-un
cuvnt, aceasta nseamn s stai la locul tu. Nu vezi cte-ti fulger prin minte: c tu
esti, c esti mai, mai
Printe, ce nseamn a te mprtsi cu nevrednicie, cum ti poate fi mprtsania
spre osnd?
Cu nevrednicie se mprtseste un om mptimit, necurtit, nespovedit, fr grij,
care merge din obicei sau nu s-a spovedit cu adevrat. Pentru c o spovedanie bun
este ca tu s fii pe pozitia de a nu mai face. Nu s te spovedesti si s spui c si-asa
fac. Asta e o fraud. Nu trebuie s te ngrijoreze marile pcate, pentru c toate se
iart, dar s fii pe o pozitie de mare cint. Si n ce priveste canoanele pe care le dau
duhovnicii, cred c e o greseal s se dea canoane care opresc de la mprtsanie sau
sunt nevointe. Este o greseal pentru c credinciosii ori nu le fac, fiind o serie de
mprejurri familiale, sociale, istorice care i opresc, ori e o lips de mare trire, si
atunci e mai bine s dai un canon de simtire.
Dar si asa, dup o astfel de spovedanie, suntem departe de o pocint adevrat. Dar
s fim pe drum si ne ajut harul lui Dumnezeu. Altfel ne caut harul si nu ne gseste.
Dac nu-ti poti iubi vrjmasii, ti-ai pus mcar problema s-i iubesti sau stii asta doar
din literatur? Asta-i viata: crucea, suferinta cu orice chip. Frtiile voastre stiti c
Crucea L-a mputernicit pe Iisus ca s judece? Crucea este cel mai minunat lucru al
pmntului, pentru c are 360 de grade. Dreptatea lui Dumnezeu n-a mntuit lumea,
nvierile din morti, msurate cu 180 de grade, n-au mntuit lumea. Numai Crucea cu
360 de grade, jertfa total. Deci pozitia noastr s fie mereu aceasta: de jertf, cu
orice chip, mai ales c pot fi iertate orice fel de pcate. Nici o nenorocire nu
nseamn ceva. Nimic nu este pierdut atta timp ct credinta este n picioare. Cnd
capul se ridic, atunci sufletul nu abdic. Te spovedesti de pe pozitia de a nu mai
face. C se ntmpl, e accident, dar nu e deliberarea ta, nu-i nepsarea ta, nu e
pocint fals. Cnd te pociesti cu adevrat, te duci ca s nu mai faci. Altfel esti
vinovat de participare, nu de accidentare.
Deci ca s poti s fii pregtit trebuie s fii un om de jertf. Aceasta-i pozitia crestin:
jertfa.
517

De ce mprtsania este o Tain care se repet n viata credinciosului. Harul
primei mprtsanii nu are putere de actualizare vesnic asemenea Sfntului
Botez?
Botezul ne-a ncrestinat si ne-a scpat de pcatul strmosesc. De pcatele noastre nu
scpm dect prin alt botez, care este Taina Pocintei. Sunt mai multe botezuri:
botezul credintei din Vechiul Testament, botezul cu ap al lui Ioan, botezul cu Duh
si ap al Mntuitorului si botezul mortii, adic botezul sngelui.
Cu Iisus trebuie s ne hrnim permanent, deoarece trim permanent. Are o foarte
mare valoare c te-ai mprtsit cndva, dar de atunci cndva ai trit mereu cu
gndul la cndva din viitor. Permanent avem nevoie de El. El ni se druieste: Iar
Eu cu voi sunt. Dac a fost o dat cu Apostolii, ce nevoie mai era ca s mai fie o
dat cu ei? A fost permanent cu ei! Iar Eu cu voi voi fi, cci lupta e continu, n
tine, pentru desvrsirea ta.
Pentru c vorbeam de iubirea de vrjmasi: n-ai s poti imediat, dar ncepnd s-ti pui
sincer problema c vom rspunde de ce nu i-am iubit si e o porunc, nu e un sfat ,
atunci, ncercnd s-i iubesti, te trezesti la un moment dat c nu-i mai ursti. De aici
pleac totul. Si dac nu-i ursti, esti deja pe o treapt. Si cu harul lui Dumnezeu si cu
marile simtiri duhovnicesti din noi ne agtm de alt treapt, tot mai sus. Harul lui
Dumnezeu vine dac tu esti pe drum. Vreau s spun c mai nti trebuie s fie
miscare, cci harul vine. Stai, st si harul. Este n functie de miscarea ta. Nu te
mntuiesc faptele tale, orict ar fi de grozave, ci harul lui Dumnezeu pe faptele tale.
Sfnta mprtsanie i uneste pe credinciosi ntre ei, dar si cu printele
liturghisitor. Cum se manifest aceast unire?
Am vzut si vedeti toti c n pustie leii sunt cu leii, cprioarele numai cu cprioarele,
fiecare cu semintia lui. Asa-i si aici. Exist o lege care nu are nume, si care este a lui
Hristos, care ne uneste pe toti. Nu poti vedea n privirea unui om c-i sincer cu tine?
Imediat se vede. Acestea sunt mari daruri pe care le are fiinta omeneasc, de
percepere n timp, n spatiu. Asa si n sufletele altora. Nu face pe proorocul, dar se
simte lucrul acesta. Pentru c este omul lui Dumnezeu, si acela te atrage cu
blndetea lui. l are pe Hristos cu el. Rational n-avem cum s rspundem, dect c se
simte. Fiinta omeneasc e mult mai frumos complicat n ce priveste relatia cu
marile adevruri. Un mare adevr este si cu cei cu care triesti aicea si i simti. Noi
simtim cnd cineva nu este dup Dumnezeu si l ocolim. Iac, v-am spus: leii stau cu
leii, hidrele cu hidrele De ce lucrul acesta? Pentru c e semintia lor. Omul are o
ntelepciune mai mare dect aceste animale, care au o inteligent instinctual, un
suflet instinctual, si nu au constiint. Noi, care suntem dup chipul si asemnarea lui
Dumnezeu, simtim cine este omul lui Dumnezeu.
Viata duhovniceasc a preotului liturghisitor si pune amprenta asupra
deschiderii credinciosilor de a primi Sfnta mprtsanie?
518

Duhovnicul joac un rol de cer pe pmnt. La el trebuie mers ca s primesti tot ce ti-
a dat Dumnezeu pentru a ajunge la Dumnezeu. Si acesta este foarte accesibil. Nu e
nger; e cu haine ca tine, cu ochi ca tine, cu nume ca tine, cu printi, cu nasi. Dar are
puterea aceasta de a te dezlega, a te ierta, a te convinge. Dac nu si nu si nu, s-ti fie
tie ca un pgn si vames, zice Mntuitorul. Aceea-i altceva. Sigur c si pune
amprenta.
Eu vd ca duhovnic. Vin foarte multi si, dac nu-i ajuti putin Ei, ce-ai mai fcut?
Pi n-am fcut nimic, printe. Pi de ce-ai venit la mine? Pi s vedeti Si atunci
mi dau seama si trebuie s ncep cu ntrebri. Acesta-i un moment mare. Nu-i un
simplu dialog. E o discutie n fata lui Dumnezeu. M mprietenesc cu el ca s-l fac
s spun tot. C sunt pcate ascunse, grele de tot. Sigur c-si pune. Si atuncea zice:
De-aia am venit eu la dumneavoastr
Dragul meu, este o satisfactie. E o oboseal, cci nu e vorba de unu-doi, e vorba de
mii de insi.
Cuvntul euharistie nseamn multumire. Cum se ajunge la aceast stare de
multumire?
n discutia noastr s-a vorbit, cred, de multumirea aceasta, pentru c spun: aceast
sfnt fiint omeneasc are putinta de a discerne marele adevr, marile lucruri, si
simte c este n slujba lui Dumnezeu. Mai ales duhovnicul. Cum le spun si eu: Mi,
vom fi la Judecat mpreun. S nu ascunzi ceva, s nu faci ceva. Nu se teme de
Dumnezeu, se teme de tine c i-ai spus acuma s nu fac cutare lucru, c vei fi de
fat la Judecat. Sigur c are o mare influent asupra lor si o mare putere de a
pricepe dac este sincer sau nu.
Si m bucur c e ultima ntrebare. Eu mi cer scuze, c sunt surprins de toate
ntrebrile astea, dar v-am spus ce mi-a spus inima, si, binenteles, m-am luptat s-
mi si argumentez punctul de vedere.
Multumim, Prea Cuvioase Printe.
Printele Arsenie Papacioc
DIN NOU DESPRE IMPARTASIREA CU NEVREDNICIE
Mare durere ar trebui sa ne cuprinda sufletul si foarte mult ar trebui sa scriem
mpotriva unei stari de lucru foarte grave din Biserica noastra Dreptslavitoare. Este
vorba de faptul ca, pe zi ce trece, majoritatea crestinilor ortodocsi nu mai in deloc
seama de cuvintele Sfintei Scripturi si ale Sfinilor Parini, cu privire la pregatirea
pentru Spovedanie si Sfanta mpartasanie. Foarte puini dintre ei, mai stiu sa faca
519

diferena, dintre pacatele opritoare de la Sfanta mpartasanie si cele neopritoare de la
primirea acesteia.
De la nceputurile crestinismului si pana n zilele noastre, Sfinii Parini au facut
foarte limpede diferena dintre cele doua feluri de pacate sau sa zicem nevrednicii
pentru primirea Sfintei Impartasanii. Este foarte necesar a se citi n acest sens
Pidalionul, Carte foarte folositoare de suflet de Sfantul Nicodim Aghioritul sau
scrierile si poeziile Sfantului Ioan Iacob Asa se face ca atunci cand era vorba de
pacate usoare Sfinii Parini cereau celor ce le aveau, sa se spovedeasca cu parere de
rau si sa se mpartaseasca. n acest sens Sfantul Nicodim Aghioritul citandu-l pe
Sfantul Atanasie al Antiohiei zice: Asadar, daca vom cadea n oarecare lucruri
mici, omenesti si usor de iertat, de exemplu fiind furai de limba, de auz sau de ochi,
de slava desarta, ntristare si irascibilitate sau de ceva din unele ca acestea, atunci
facandu-ne reprosuri noua nsine si marturisindu-ne lui Dumnezeu, asa sa ne
mpartasim din Sfintele Taine, crezand ca mpartasirea dumnezeiestilor Taine se
face spre curairea unora ca acestea, adica de aceste pacate mici, nu nsa de cele
grele si necurate pe care le-am fi facut.
nsa cand era vorba de pacate grele precum lepadarea de credina, uciderile,
avorturile (azi si cele facute prin folosirea pilulelor anticoncepionale si steriletelor
de care unii nu stiu), desfranarea (preadesfranarea, perversiunile sexuale sodomie,
gomorie), alergarea pe la vrajitori Sfinii Parini, cereau n chip hotarat, ca cei ce
le faceau, sa nu se mpartaseasca un mare numar de ani. Mai apoi Sfantul Ioan
Postnicul (secolul VI), a micsorat numarul anilor de oprire de la Sfanta
mpartasanie, dar le-a cerut si mai mari nevoine trupesti si duhovnicesti . Sfantul
Nicodim Aghioritul n Carte foarte folositoare de suflet arata ca Biserica n decursul
timpului, a primit acest fel de canonisire (al Sfantului Ioan Postnicul) si ca este bine
a fi folosit n continuare.
Cum stau lucrurile n privina mpartasirii cu Sfintele Taine n zilele noastre?! Este o
mare confuzie. Toi crestinii sunt ndemnai sa se mpartaseasca si nca foarte des.
Susinatorii mpartasirii dese, aduc marturii de la Sfinii Parini n sensul acesta. Nu
spun nimic nsa de faptul ca scrierile acestora, erau adresate unor crestini care n
majoritatea lor nu aveau pacate opritoare de la primirea Sfintei mpartasanii, nsa
erau indifereni n ceea ce priveste primirea acesteia, iar unii nu o primeau dintr-o
falsa evlavie sau smerenie. De asemenea nu fac nici o nota cat de mica la astfel de
scrieri, despre faptul ca peste tot unde Sfinii Parini spun ca trebuie exclusi de la
Sfanta mpartasanie cei oprii de sfintele canoane, este vorba de cei cu pacate grele,
de care se fac vinovai majoritatea celor ce se mpartasesc astazi si unii nca foarte
520

des. Nici nu dau macar cateva canoane care hotarasc anii ce trebuie sa stea oprii de
la Sfanta mpartasanie cei cu pacate grele si din care sa se vada ce nevoina trebuie
sa faca n acest sens.
Este foarte grav faptul ca sunt aduse n actualitate scrieri ale Sfinilor Parini care
vorbesc despre mpartasirea deasa fara sa li se spune celor care o fac astazi
mpotriva sfintelor canoane, ca nu i privesc pe ei ndemnurile Sfinilor Parini, ci pe
cei cu pacate usoare, dupa cum am vazut mai sus, n citatul dat de la Sfantul
Nicodim Aghioritul. Atunci cand Sfinii Parini ndemnau la mpartasire deasa, era
vorba deci de majoritatea crestinilor de atunci, care nu aveau pacate grele, opritoare
de la aceasta, dar erau nepasatori si nestiutori cu privire la importana covarsitoare a
primirii Sfintei mpartasanii. Cei cu pacate grele n timpurile de atunci erau puini, o
excepie. Astazi situaia este dimpotriva si scrieri care ndeamna la mpartasirea
deasa nu si au rostul. Ar trebui ca, crestinii zilelor noastre sa fie ndemnai sa
citeasca scrierile amintite mai sus Pidalionul, Carte foarte folositoare se suflet si
altele de felul acestora, pentru ca sa nu se mpartaseasca cu nevrednicie.(Vezi si
Epistola I catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel, capitolul 11, versetele 27-31).
Sa luam aminte asadar pentru ca este vorba de doua stari duhovnicesti diferite, de
doua nevrednicii diferite faa de primirea Sfintei mpartasanii. Repetam, spre o mai
buna nelegere, ca este vorba de una care nu ne opreste de la primirea Sfintei
mpartasanii (pacatele usoare), si o alta care ne opreste de la primirea ei, mai muli
sau mai puini ani, n funcie de ce fel de canon mai aspru sau mai puin aspru
facem, datorita pacatelor grele pe care le-am facut. Altminteri nu se explica faptul ca
Sfantul Nicodim Aghioritul n unele scrieri ndeamna la mpartasire deasa, nsa n
altele arata clar ca sunt unii care nu pot sa se mpartaseasca, decat dupa ce sunt oprii
de la Sfanta mpartasanie un timp si fac anumite nevoine, dupa cum vedem n
notele extinse pe care le face la Pidalion sau n nvaaturile sale din Carte foarte
folositoare de suflet.
Pe cei care suntem nedumerii de faptul ca desi sunt dezlegai de pacate atunci cand
se spovedim, nu suntem lasai totusi sa se mpartasim, Sfantul Nicodim Aghiorutul
ne nvaa: Daca cineva, fiind nedumerit, ar spune ca pacatul celui ce se pocaieste se
iarta prin rugaciunea de iertare a duhovnicului si deci de ce acestuia nu i se
ngaduie sa se mpartaseasca cu Sfintele Taine, odata ce a fost iertat si ndreptat?
acestuia i raspundem n trei chipuri: 1) adevarat este ca se iarta pacatosului pacatul,
nsa nu de-a dreptul, ci socotind ca el va mplini canonul si va sta departe de Sfanta
mpartasanie (fiindca de aceea duhovnicul, nainte de iertare, i hotaraste canonul si
lipsirea de Sfintele Taine); 2) adevarat este ca se iarta pacatosului pacatul, nu nsa si
521

pedeapsa si certarea pentru pacat, cu alte cuvinte canonul, n care se cuprinde si
ndepartarea de la Sfanta mpartasanie. Fiindca si pacatul lui David s-a iertat cu
adevarat de Dumnezeu cand Natan i-a spus: Domnul a ridicat pacatul tau dar
nu s-a iertat si pedeapsa pentru pacatul lui, fiindca, dupa aceasta iertare, el a fost
izgonit din mparaia sa de catre fiul sau, Avesalom si sabia nu s-a ndepartat de casa
lui si alte nenumarate rautai a patimit, dupa cum nsusi Natan i le proorocise; 3)
adevarat este ca se iarta pacatosului pacatul, dar este nevoie ca pacatosul sa fie pus
la ncercare si, cu timpul, sa fie ntarit n harul lui Dumnezeu. (Carte foarte
folositoare de suflet)
Credem ca ne este destul de limpede fiecaruia, date fiind marturiile de mai sus de la
Sfinii Parini, ca astazi nu mai avem muli crestini care sa se mpartaseasca si nca
foarte des. Majoritatea crestinilor din zilele noastre facem pacate opritoare de la
Sfanta mpartasanie si nu putem sa ne mpartasim, decat dupa ce mplinim canoanele
date de Sfinii Parini . Ar fi bine sa luam aminte cu toii la cuvintele Sfantului Paisie
de la Neam care zice: Va spun si aceasta ca eu am cautat cu ravna n toate sfintele
canoane, daca nu cumva se gasesc oarecare epitimii fara ndepartarea de la
mpartasirea cu Sfintele Taine, dar nu am putut gasi. nsa este prea nfricosata si
nspaimantatoare certarea pusa asupra preoilor care ndraznesc sa mpartaseasca pe
cei oprii de sfintele canoane. Pe amandoi (preot si credincios n.n.) Biserica i
aseamana cu Iuda vanzatorul.
Ieromonah, Timotei de la Vaduri
articol publicat si in revista Gand si Slova Ortodoxe
Pregtirea pentru Sfnta mprtanie
Posted by: admin in Uncategorized
* fragment din conferina susinut de PS Marc Nemeanul, Grenoble - 10 iunie
2012
- Cum sa ne pregatim pentru Sfanta Impartasanie?
Este o intrebare buna, dar cred ca trebuie sa plecam de la inceput. Adica, mai
intai: Trebuie sa ne impartasim? Ne impartasim o data pe an, sau cand? Stiti, ca
exista si o traditie care spune ca trebuie sa ne impartasim de patru ori pe an in timpul
posturilor. A face asta este un minim. Traditia Bisericii ne invita sa ne
impartasim destul de frecvent, dar aceasta impartasire necesita o pregatire, in
mod evident. Adica primul lucru pe care trebuie sa-l facem este sa ne spovedim
in mod frecvent. Si deci, inainte de a vorbi de o impartasanie frecventa trebuie sa
522

vorbim de ospovedanie frecventa. Spovedania este una din modalitati pentru
pregatirea pentru impartasanie.
Ce este Spovedania? Spovedania nu este faptul de a spune o lista de pacate pe
care am citit-o undeva, si stiti, facem o cruce in dreptul celor pe care le-am
facut si pe urma o dam preotului, ca un fel de aparat care va va spune rezultatul:
Pe tine nu te las sa te impartasesti, pe tine te las, ... Deci asta nu merge asa, nu are
cu nimic de-a face [cu o adevarata pregatire].
Spovedania este constiinta ca ne-am indepartat de Dumnezeu, si este constiinta
ca ceea ce am facut ne-a indepartat de Dumnezeu.
Acuma vedeti ca intrebarea este: cum ne pregatim pentru Spovedanie? Va dau un
exemplu. O casa care a fost abandonata, timp de 10 ani sau 20 de ani, si e plina de
praf si de atatia paianjeni care s-au instalat. Acum intrati in casa si aprindeti un
chibrit. Timpul cat tine chibritul aprins veti putea vedea un pic de dezordine. Daca
aprindeti o lumanare claritatea va fi mai importanta si veti putea vedea in mod precis
in ce constata dezordinea. Daca aprindeti becul, in mod normal detaliile apar. Daca
intr-o zi cu soare deschideti larg ferestrele si prin ele trece o raza de lumina, aveti cu
toii experienta vederii particulelor de praf, care se vad in lumina soarelui. Aceasta
este spovedania. Cu cat va spovediti [mai mult] cu atat veti avea constiinta a
ceea ce ne indeparteaza de Dumnezeu.
Va amintit ca in rugaciunea Sfantului Efrem Sirul, spunem in timpul Postului Mare:
Da-mi sa vad greselile mele. Dar nu este ceva morbid pentru ca suntem coplesiti
de ceea ce am vazut. Da-mi sa vad greselile mele nu inseamna asta. Cerem
vederea pacatelor pentru ca avem constiinta ca suntem indepartati de
Dumnezeu. Si in acelasi timp voi depune pacatele pe care le vad, in timpul
spovedaniei, precum o greutate, in fata Lui, avand in acelasi timp constiinta
acestei iubiri care sterge toate pacatele. Pacatul noastru -si sunt sfintii care au
spus asta - in fata lui Dumnezeu este precum o picatura de apa pe o placa
incinsa. Ea este absorbita de a aceasta caldura [a iubirii lui Dumnezeu]. In
Psalmi spunem ca Domnul s-a indepartat de pacatele noastre cum orientul s-a
indepartat de occident.
Trebuie deja sa avem aceasta constiinta. Putem spune: Doamne am pierdut timp,
iata cum am facut asta, iata cum am pierdut timp. Toate acestea le depunem in fata
Domnului si aceasta spovedanie pe care nu am facut-o de mult timp ne va permite sa
foram in adancul nostru, in subteranul inimii noastre, si a aduce la suprafata ceea ce
am vrut sa ascundem, cateodata de mult timp. Si le depunem in fata lui Hristos. Nu
este preotul cel care da iertarea pacatelor, ci este Hristos. Preotul, episcopul este un
martor.
523

O spovedanie poate sa dureze ani, si poate sa fie aceeasi spovedanie, dar vom fora
incetul cu incetul si vom curata si ne vom vindeca. De ce? Pentru ca nu suntem
judecati! Spovedania nu este un tribunal ci este un spital. Domnul nu vrea
moartea pacatosului. Ceea ce vrea in primul rand este sa avem constiinta modului in
care ne-am indepartat de Dumnezeu, si aceasta constiinta soseste incetul cu incetul.
Va voi vorbi acum de o Parabola, pe care o cunsoteti bine, si care consista in felul
cum ne pregatim le Spovedanie. Va aminitit de acel rege care invita prietenii sai la
masa. Iar prietenii refuza avand pretexte bune. Unul s-a insurat, altul si-a cumparat
pamant. Regele in mod evident este Dumnezeu. Palatul unde face invitatia este
Imparatia Cerurilor catre care toti suntem chemati. Si mai apoi, cum este intristat ca
prietenii sai nu vin, isi trimite mesagerii: ingerii, apostolii, discipolii, episcopii,
preotii, pentru a strange pe toata lumea, adica pe noi toti, toti care sunt pe drumuri,
toti care sunt la cumpene (intersectii), care sunt urati, care sunt prost imbracati, care
sunt vlaguiti, si care in fond nu sunt demni de a intra in palat. Ce sunt acesti oameni?
Suntem noi care suntem deformati de pacat, dar El ne cheama sa intram in palat. E
ceva incredibil.
Scuzati-ma, intru acum intr-o realitate de ultim moment. Stiti ca regina Angliei a
sarbatorit 60 de ani de cand are tronul. Presupun ca invitatii la palatul regal din
Buckingham sunt triati prin sita, compatibili cu regele si regina care invita. Aici insa
este invers: Regele invita pe cei care sunt incompatibili, prin originea lor, prin starea
lor. E incredibil! Aceasta este invitatia la impartasanie. Cunosteti urmarea din
Evanghelie. In sala mai este inca loc. Haideti, chemati si pe altii, spune regele.
Sala se umpe si regele se plimba si deodata vede pe unul pe care il intreaba: Tu,
prietenul meu, de ce nu ai imbracaminte de nunta? De ce nu esti ca ceilalti? Haide,
afara! Acuma e bizar: nu numai ca ii forteaza pe oameni sa vina, dar odata ce sunt
acolo il trimite pe unul afara. De ce? Ei bine pentru ca acesta nu avea constiinta
locului de unde venea. Credea ca e normal. Masa imparateasca este impartasania.
Regele face din noi egalii sai cand ne invita la masa, cand ne invita sa ne
impartasim. Regina Angliei invita oameni care sunt din aceeasi lume. Dumnezeu
face din fiecare dinte noi egali cand ne cere sa venim sa ne impartasim.
Dumnezeu, cel ce a creeat cerul si pamantul, a lumii vizibile si invizibile [ne face
egalii Lui]. Ceva incredibil! Noi specii de viermi de pamant, pacatosi, devenim din
momentul in care ne impartasim cu Trupul si Sangele Domnului, devenim asemena
Lui. Iar cel care este trimis afara, este cel care gandeste: vin asa, e normal. El
n-avea constiinta nebuniei, acestui lucru incredibil, ca el, care era acum cateva
momente inainte mizerabil, putind, de neatins, devine acum egalul lui
Dumnezeu. Credea ca este normal. Deci, neavand constiinta bolii lui - vorbim
de pacat acum- nu putea avea recunostinta. Cineva cine n-are constiinta bolii
lui, nu poate fi recunoscator medicului care il vindeca.
524

Deci iata cum ajungem la impartasanie, cu: Cred Doamne si marturisesc, ca Tu esti
Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, care ai venit in lume -adica e vorba de
intrupare; Dumnezeu Atotputernic s-a facut bebe, adica foarte mic - pentru a salva
pacatosii, dintre care eu sunt primul. Nu este un cuvant asa, un fel de hiperbola
ecleziala. Cum Spune Sfantul Pavel: noi avem constiinta de unde venim, marturisind
eu sunt primul dinte pacatosi.
Nu este niciun pacat in lume de care sa nu fiu capabil. Poate ca nu am ucis. N-
am ucis, dar intr-o zi sau alta am dispretuit pe cineva, iar dispretul este o
ucidere spirituala. Cand dispretuim pe cineva, nu vrem sa-l vedem, il ignoram, e
transparent. Asta e ca n-avem curajul sa-i trimitem un glont in cap ca sa nu-l mai
vedem.Dispretul este deja un gand de moarte.
Nu exista vre-un pacat de care sa nu fim capabili. Doamne sunt capabil de orice, de
toate pacatele, dar Tu esti cel care ma cheama. Nu ma chemi, pentru ca sunt fara
de pacat. Cand preotul da sfanta impartasanie, nu spune: robul lui Dumnezeu,
sau roaba lui Dumnezeu se impartaseste cu Trupul si Sangele Domnului pentru
ca este fara pacate, pentru viata vesnica, ci zice pentru iertarea pacatelor si
viata de veci. Nu pentru ca suntem fara de pacat. Nu! Ci pentru iertarea pacatelor.
Deci spovedania este legata de impartasanie. Spovedania este o modalitate de
vindecare, dar nu ne impartasim pentru ca suntem fara pacat, nu!
Sunt unii care, daca ar putea s-ar spovedi trei minute inainte de impartasanie, astfel
incat sa nu aibe probleme intr-un mod material, dar aici nu este o problema de timp.
Conditia noastra umana este pacatoasa. Si asta este extraordinar, ca Dumnezeu nu
cheama oameni perfecti, nu vrea moartea pacatosilor, ci vrea ca ei sa se converteasca
si sa aibe viata [vesnica]. Converitrea inseamna faptul de a fi constient ca eu
sunt cel care era afara, acela care este incapabil sa fie egalul Regelui, si Regele
ma face egalul lui. Aceasta este pregatirea pentru impartasanie.
Deci ceea ce va sfatuiesc este de a va spovedi cat mai des posibil.
Inainte sa ma duc la Manastirea Sihastria ma spovedeam destul de regulat. Sa zicem
o data cam la o luna. La Manastirea Sihastria, mi-au spus ca este o data pe
saptamana. Ce voi spune? Ei ceea ce este extraordinar, e ca incetul cu incetul aceasta
constiinta a inceput sa se adanceasca. Analizam, si ne aducem aminte de anumite
lucruri. Parintele Sofronie, discipolul Sfantului Siluan ne vorbeste de miscari ale
inimii noastre, care alunga Duhul Sfant. Miscari ale inimii noastre! Cred ca toti
avem experienta de avea fata de altcineva altceva decat miscari ale inimii. Avem
cateodata o astfel de ura, iar aceasta va impiedica Sfantul Duh sa intre in inima
noastra, si trebuie sa o curatam, dar o simpla miscare a inimii impotriva cuiva
trebuie depusa in fata lui Hristos. Deci, aceasta inseamna ca, cu timpul, trebuie
sa fim foarte ateniti la viata noastra spirituala, foarte atenti la gandurile
noastre.
525

Pazirea gandurilor, aceasta, de asemeni este in inima spiritualitatii ortodoxe. Pazirea
gandurilor vom spune ca este imposibil sa o facem. V-ati gandit vre-odata la
maniera in care pacatele ajung in noi? Ei bine credem ca ajung doar asa Ei nu!
Incepe in minte. Este o sugestie. Fie aceasta sugeste o acceptam, fie o refuzam.
Pentru a refuza este rugaciunea: Doamne nu vreau asta! Orice fel de ganduri care
nu vin de la Dumnezeu, dar care sunt din punct de vedere spiriutal o tentativa a celui
rau de a intra in inima noastra [trebuie refuzata]. Inima noastra e precum o
fortareata, si daca nu este pazita, cel viclean arunca in ea cu proiectile. Aceste
proiectile sunt gandurile. Daca acceptam aceste ganduri, ele se dezvolta si atunci
pacatul ajunge. Stiti ce spune Domnul, vorbind despre adulter. Cel care doreste
femeia fratelui sau, fara sa comita deja adulterul, el deja l-a comis totusi. In fata lui
Dumnezeu el este vinovat de adulter. Dar acesta este doar un exemplu. Pot avea loc
altele de genul asta. Gandul deja de placere, care nu este drept in fata lui Dumnezeu,
ei bine daca acceptam acest gand, incetul cu incetul vom vedea ce placere poate sa
ne dea. Si asta se poate face intr-un sfert de secunda. Si imediat apoi, daca am avea
posibilitatea am indeplini pacatul. Si nu vorbesc numai despre adulter, ci poate sa fie
orice alt ceva, orice dorinta de posedare, pentru oameni, pentru bunuri, pentru
lucruri, nu conteaza. Deci trebuie sa fim foarte atenti la gandurile noastre. Asta
este un fel de igiena spirituala de care ne vorbesc Sfintii Parinti. Este o intreaga
traditie a Bisericii.
Stiti Scara, a Sfantului Ioan Scararul. Vorbim de discernamant in ea, si Sfantul ne
aduce invataturi asupra sufletului nostru. Nu l-am asteptat pe Freud pentru a descifra
gandurile nostre, sa vedem unde sa ascunde orgoliul, mandria in noi. Pentru
ca mandira este cel mai rau dintre lucruri si toti suntem atinsi de ea, dar
trebuie vazut unde se ascunde. Stiti cateodata facem anumite lucruri pentru ca
sunt bune, dar in fond aceasta actiune este deja poluata prin faptul ca avem
constiinta ca este o fapta buna. Si am imaginat tot beneficiul pe care putem sa-l
avem daca facem acea actiune. Acesta este mandria, iar fapta cea buna nu are
nicio valuare pentru ca este acoperita de acest film, aceasta pelicula de orgoliu.
Sfantul Ioan Scararul ne permite sa discernem acest lucru in noi, si cum putem lupta
impotriva acesteia. Deci, vedeti toata aceasta este o pregatire pentru spovedanie.
Trebuie sa ne cunoastem. Prin viata spirituala vom ajunge sa ne cunoastem mai
bine. Cand spunem Da-mi sa vad pacatele mele este o cunoastere pe care o
cerem lui Dumnezeu. E incredibil caci este o cunostinta negativa dar care
devine pozitiva pentru ca, cu cat avem constiinta indepartarii noastre, suntem
bulversati de cadoul incredibil care ne este facut, ca acest pacat este nimic, atat
suntem iubiti de Dumnezeu.
O alta fraza foarte cunoscuta este cea pe care Sfantul Siluan a primit-o: Tine-ti
mintea in iad si nu deznadajdui. Ce inseamna? Tine-ti mintea in iad, in iadul
pacatelor tale, indepartarea ta de Dumnezeu, dar nu deznadajdui, pentru ca tu
esti nebuneste iubit de Dumnezeu. Este un scriitor care a scris o carte Iubirea
526

nebuna a lui Dumnezeu. Suntem iubiti nebuneste de Dumnezeu. Pe de-o parte
tinem aceasta constiinta a pacatului care ne-a indepartat de Dumnezeu, si in
acelasi timp sa avem aceasta constiinta a dragostei nebune a lui
Dumnezeu.Daca am constiinta pacatului fara dragostea nebuna a lui Dumnezeu
cad in deznadejde, iar la capatul deznadejdii este sinuciderea. Daca am
costiinta dragostei lui Dumnezeu fara a avea constiinta pacatului nu pot avea
cu adevarat constiinta dragostei lui Dumnezeu caci nu stiu de unde vine si unde
se situeaza vindecarea mea, daca nu am constiinta bolii mele. Trebuie sa fie cele
doua in acelasi timp.
Stiti ca credinta noastra nu este paradoxala, este antinomica. Doua lucruri care
sunt in logica umana absolut incompatibile pot exista impreuna. Constiinta
pacatului, care este infernul nostru, si ne-deznadajduirea pentru ca exista dragostea
lui Dumnezeu. Hristos este Dumnezeu adevarat si om adevarat. E incompatibil: fie
suntem dumnezeu, fie suntem om dar El este Dumnezeu adevarat si om adevarat.
Maria este maica si fecioara. In mod normal fie suntem maica fie fecioara. Vedeti
logica este bine diferita in Biserica. Logica lui Dumnezeu nu este aceeasi cu cea
omeneasca.
Deci trebuie sa avem constiinta acestui fapt de unde venim si in acelasi timp a
bucuriei de a fi vindecati. Asta este foarte important. Si nu putem avea constiinta
vindecarii noastre daca nu avem constiinta bolii noastre.
Deci sa revenim un pic. Trebuie sa aveti un ritm regulat de spovedanie, care poate fi
crescut daca aveti ceva care s-a intamplat. Spovedania nu trebuie sa tine trei ore.
Trebuie sa o pregatiti inainte si daca va spovediti destul de repede veti vedea ca se
petrece destul de repede. Si daca aveti ceva sa spuneti preotului, spuneti, poate
inainte de Sfanta Liturghie.
Mai este de asemeni postul, postul euharistic, adica dinainte de impartasanie.
Eu nu pot sa va sfatuiesc pentru cei care se impartasesc in mod frecvent sa tina post
trei zile inainte. Cand eram la Sihastria pentru unii se cerea ca sa posteasca trei zile
inainte, dar preotii care slujeau Sfanta Liturghie martea, joia, sambata si duminica, si
cateodata era acelasi, ei bine, daca trebuia sa posteasca trei zile inainte, inseamna ca-
si petrecea viata in post. Trebuie sa postim asa cum ne cere Biserica dar trebuie sa ne
preparam si prin postul euharistic. Daca de exemplu ne impartasim duminica
dimineata, ei bine, trebuie sa postim sambata seara. Adica sambata seara luam o
masa de post. In mod evident, postul nu este in mod unic masa pe care o luam, ci
este o maniera de viata. Daca imi petrec noaptea in discoteca -exagerez aici- dar in
divertisment, si sa fiu acolo unde nu trebuie sa fiu, cum voi putea sa fiu eu pregatit a
doua zi sa-L primesc pe Hristos? Deci postul este un post care depaseste in mod
larg postul de mancare. Si iertati-mi expresia un pic vulgara, dar nu ne umplem
inainte de impartasanie, pentru ca Dumnezeu ne va umple, nu este mancarea.
Deci nu vom evita sa mancam, dar vom manca de post, adica fara carne, fara
527

produse lactate, pe cat posibil. Dar nu va sfatuiesc trei zile de post, sau altfe doar
pentru persoanele care au ca un fel de medicament faptul de a posti pentru un anume
timp. Deci ei, pentru impartasanie trebuie sa se pregateasca un pic mai mult. Pentru
persoane care se spovedesc in mod regulat, postul euharistic, in plus de cel care il
prevede Biserica miercurea, vinerea si perioadele de post de peste an, este in mod
larg suficient.
Ceea ce v-am spus este o maniera de pregatire in mod general, dar daca sunteti
invitati de persoane care nu sunt ortodoxe si nu puteti sa refuzati pentru ca riscati sa
rupeti o relatie, veti accepta ceea ce va da, fara sa faceti o lectie de ortodoxie,
spunand: nu pot. Nu, ci prin dragoste fata de ei si pentru a le multumi de a va invita
veti accepta fara sa spuneti nimic. Daca prietenii vostri sunt ortodocsi, le spuneti ca
a doua zi va impartasiti, ca suntem bucurosi sa fim impreuna, dar ca vom face ceva
sobru. Interesul este da partaja nu numai hrana, caci masa este o euharistie, dar sa
fim atenti sa nu facem un fel de luxurianta gastronomica. Deci trebuie practicat
discernamantul. Dar am vazut persoane care erau foarte triste, acceptand mese in
familii neortodoxe in ajunul Craciunului sau chiar de Paste. Dar ce poate sa insemne
asta, prietenii mei? Mai intai in ajunul Craciunului si al Pastelui ne pregatim,
sunt slujbe. Deci trebuie sa avem si curajul de a spune nu. Astazi este o zi
importanta pentru mine, va multumesc pentu invitatie dar nu pot sa o onorez. Daca
am fi evrei sau musulmani, nimeni nu ar fi gasit ceva sa spuna ca avem anumite
reguli de viata legate de credinta noastra. Deci, fiind crestini trebuie sa ne
asumam, dar nu trebuie sa fie un fel de bariera, pentru ca atunci devine
insuportabil. Totul trebuie facut cu discretie.
Va voi spune alt ceva cu privire la pregatirea pentru impartasanie. Cand am fost la
Manastirea Sfantul Siluan in Franta, egumenul ne-a spus: daca va certati, inainte
intre frati si surori, nu puteti sa va impartasiti. Poti sa faci postul care-l vrei, poti
sa faci 50 de metanii, daca ai ceva impotriva fratelui tau sau a surorii tale, ceea
ce vi sa faci aici, este ca te impartasesti pentru condamnarea ta. Du-te si cere
iertare fratelui tau, sau surorii tale, dar daca tu nu poti sa o faci, pentru ca persoana
este departe, sau pentru ca nu vrei sa o faci, trebuie sa vezi preotul si sa-i spui: nu
vreau sa iert, sau as vrea dar nu pot sa iert. Vei depune aceasta in fata lui
Hristos, dar in niciun caz nu poti sa te impartasesti, in timp ce in inima pastrezi in
mod constient o ranchiuna, pentru ca asta este mai mult decat o miscare a inimii.
Parintele Sofronie ne vorbeste de miscarea inimii, dar va imaginati cu ranchiuna in
ce grad ne gasim! Deci asta este o interdictie de a se impartasi in mod absolut, de
unde si necesitatea de a vedea preotul.
Trebuie sa fim fara masti. Spovedania asta inseamna: lasam mastile de-o parte.
Ne aratam lui Dumnezeu asa cum suntem, in nuditatea noastra si in uratenia
noastra. Iata Doamne unde sunt. As vrea sa iubesc, dar nu pot sa iubesc. Nu vreau
sa iubesc, nu vreau sa iert. Unul m-a lovit, vin-o in ajutorul meu. Ce pot sa fac? Asa
vom depune in fata preotului si a lui Dumnezeu.
528

Deci, vedeti, pregatirea la impartasanie presupune o luciditate si noi chiar ii
cerem lui Dumnezeu aceasta luciditate. Daca am fost victime ale cuiva trebuie
sa stim ca in fata lui Dumnezeu nu este diferenta intre cel care m-a ranit si
mine, si ca, chiar daca nu-mi dau seama, intr-o zi putem fi noi in postura de a-l
rani pe altul, si noi insine sa facem victime. Deci, daca distanta sau alte
imposibilitati ma impiedica, care nu tin de noi important este de a ierta in
inima noastra. Persoana poate sa moara, cea care ne-a ranit, si nu mai avem
posibilitatea sa ne impacam cu ea, dar in inima noastra putem sa spunem: Doamne,
o iert! si trebuie sa stim, ca daca nu iertam, acumulam asupra persoanei in
cauza carbuni aprinsi.
Dar insusi Hristos ne spune: I ertati si veti fi voi insiti iertati in masura in care
iertati. Imaginati-va ca Dumnezeu ne trateaza cu masura in care noi ii tratam pe
fratii sau surorile noastre. Cred ca se va petrece rau. Cred ca avem fara indoiala o
conceptie a dreptatii care este mult mai abrupta, mult mai dura, mult mai
neiertatoare decat cea a lui Dumnezeu. Suntem foarte neiertatori cu fratii si
surorile noaste, pentru una sau alta din actiunile, faptele lor. Si sper sa nu fim
judecati cu masura cu care noi insisi judecam pe altii, si aici vorbesc in primul
rand pentru mine.
Acuma, constiinta de a rani pe cineva vine prin invataminte spirituale,
duhovnciesti. E drept ca parintii duhovnici sunt din ce in ce mai rari, dar
trebuie vazut ca parintii duhovnici ne vorbesc de asemeni in carti. In mod actual
sunt o groaza de carti care au aparut, ale parintilor Cleopa, Paisie Olaru, Porfirie,
Arsenie, s.a.
Si recent - acum de fiecare data cand ma duc intr-o parohie fac publicitate pentru
aceasta carte: ultimul volum al Rugului Aprins, Caietele Sfantul Siluan,
despre Arhimandritul Staret Simeon, care a fost discipolul Parintelui Sofronie. Este
o carte extraordinara pe care toti trebuie sa o aveti acasa, caci prin ea aveti un parinte
duhovnic alaturi de voi. Ne spune cum sa ne comportam intre noi, cum sa avem
constiinta starii noastre spirituale. Este in mod absolut remarcabil. Se adreseaza de
asemeni calugarilor, dar sa nu credeti ca monahii au o alta Evanghelie decat
avem noi, deci ceea ce spune calugarilor o spune fiecaruia dintre noi. Si aici
ajungem in inima ortodoxiei, iar inima ortodixiei este inima invataturii lui Hristos.
Suntem in centru si ne este redat de cineva care are o maniera de a gandi abosolut
remarcabila. Deci Parintii ne invata de asemei prin carti. Cititi aceste carti! Avem
norocul, fie ca suntem in Romania sau in Franta, dar mai ales in Romania, de a avea
o intreaga scriere spirituala care este foarte bogata.
Acuma este drept ca in apropierea unui parinte spiritual putem sa avem
cuvantul lui, dar sa vedem ca acel cuvant germineaza in zece ani, cateodata in
doua luni, etc. Cateodata nu intelegem nimic, ba suntem chiar dezamagiti.
529

Avem cu totii ocazia, poate, sa spunem: ceea ce zice acum nu are niciun interes.
Si atunci trebuie sa avem indrazneala sa spunem: Doamne nu inteleg, nu sunt
la inaltimea intelegerii acestui cuvant, si Dumnezeu stie cand acest cuvant
poate sa aduca roade. Atentie, de asemenea la dorinta noastra foarte
occidentala de a vrea sa avem o eficacitate imediata. Adica: Ma duc la Parinte
si trebuie ca ceea ce-mi spune sa rodeasca imediat. Nu merge asa!
Deci toate aceste invataminte se acumuleaza in noi si putem sa vedem ca in
Evanghelie toti avem experienta de a citi si a reciti un pasaj, pana in ziua in care
ceva ne salveaza citindu-l, si intelegem mai bine. De ce? Pai asa lucreaza
Dumnezeu, si este insuflarea Duhului Sfant.
- Cum puteme vindeca vointa noastra, si pe de alta parte cum putem distinge intre
vointa noastra si voia Domnului?
Deci sunt doua intrebari si pe prima am putea sa o rezumam cu cuvintele Sfantului
Apostol Pavel raul pe care n-as vrea sa-l fac, il fac, si binele pe care as vrea sa-l
fac, nu-l fac. Aceasta ar vrea sa para ca este o problema de caracter, si nu legata
doar de inteligenta, si ci de puterea caracterului. Caracterul nostru poate fi diferit in
functie de fiecare, si poate sa aibe o anumita forta, dar in orice caz implinirea
poruncilor lui Dumnezeu ne depaseste in mod destul de mare. Poruncile Domnului
ne depasesc! Nu stim sa iertam, nu stim sa iubim, etc., ne depaseste. Trebuie ca
Dumnezeu sa fie cel care lucreaza in noi. Deci cum sa facem? Ei bine: Doamne
sunt incapabil sa fac asta, as vrea sa fac. Spui ceea ce ai vrea sa faci si-i ceri
Domnului sa lucreze in tine. Trebuie sa fie Hristos sau Maica Domnului care
lucreaza in noi. Doamne nu stiu sa-mi iubesc copiii. Sunt depasit de incercari. Ce
pot sa fac? Si roaga-te Maicii Domnului, spunandu-i ca te depasesc incercarile si
intreband: cum as putea sa fac?. Sfantul Pavel spune: nu mai sunt eu cel care
lucreaza, ci Hristos care traieste in mine.
Stiti, in viata ascetica vorbim de vointa propie, vointa individuala. Pe aceasta trebuie
sa o vindecam. Adeseori am vrea sa transformam Tatal nostru astfel incat sa
spunem sa se faca voia mea, si in plus cat mai rapid. Asta trebuie vindecat.
Voia Domnului trece prin voia fratelui meu si a surorii mele, deci trece prin
ascultare, trece prin renuntarea la vointa nostra propie. Aici suntem in inima
renuntarii asa cum am vorbit si in Evanghelia de astazi. A renunta la sine insasi. In
biserica vedem:acesta vrea sa cante asa, si eu nu vreau sa cante asa. Acesta citeste
asa si eu nu vreau sa citeasca asa, sau se roaga asa si eu nu vreau sa se roage asa.
Si in loc sa-l razboiesc si sa ma supar, sa-i spun ca nu merge asa cum vreau eu, ei
bine, spun: Doamne fie voia Ta in fratele meu si in sora mea si invata-ma sa-mi
deschid inima, a renunta.
530

Aici in parohie cineva poate sa spuna: poti sa ma ajuti sa fac lucrul cutare, poti sa
te duci sa-mi iei copii de nu stiu unde?. Da, sigur, vin -raspundem. Renunt la
ceva pentru a face asta. Renunt la mine insumi.
Un exemplu pe care l-am dat ieri - si e teribil, pentru ca e un exemplu care atinge pe
cei care slujesc la Sfantul Altar, si asta poate sa ni se intample la toti-, intr-un mic
orasel de provinice, o doamna care este ortodoxa intalneste preotul parohiei. E o
persoana care este atinsa de o boala grava, si ea ar fi vrut sa ii vorbeasca preotului,
dar acesta foarte politicos si gentil o face sa inteleaga ca el n-are timp. Doamna ar fi
vrut sa partajeze o cafea, sa vorbeasca pe strada, dar raspunsul a fost: nu am timp,
am o urgenta. Aceasta inseamna ca acest preot, care in fond era cel care slujea
Sfanta Liturghie - dar Liturghia nu vrea sa insemne nimic, pentru ca Liturghia daca
nu se continua in fratele sau sau in sora sa si nu renunta la micul sau program
pentru a fi imediat prezent fata de cel care este in fata lui, inseamna ca n-a
inteles nimic, ca nu e in duhul lui Hristos, pentru ca este in propria sa voie, in
aceasta specie de eficacitate, dar eficacitatea lui e nula, nu are nicio valuare
deoarece a lasat in suferinta pe sora lui si ca in plus este in totala contradictie
cu slujirea liturgica in fata altarului. Pentru ca aceasta inseamna ca facem
lucruri care devin un fel de rutina. Daca nu este o continuare in viata noastra,
acest lucru este teribil. Pentru ca noi slujitorii altarului, mai mult decat toti
ceilalti trebuie sa fim atenti la cei care sunt in fata noastra si mai ales total
disponibili, precum Hristos pe cruce. Si fiecare dintre noi trebuie ca vointa
proprie sa o rastigneasca. Aceasta este inseamna sa renunti la tine insuti,
aceasta inceamna sa lepezi omul cel vechi. Omul cel vechi inseamna: nu, ma
ocup de mine mai intai, ma gandesc la mine.
Adeseori auzim: acum ma gandesc la mine. Asta este genial! Este foarte
psihologic. Ma gandesc la mine, asta este catastrofic. Oare Hristos a spus:
fericiti cei ce se gandesc la ei acum? Asta este foarte consensual. Nu, nu te
gandesti niciodata la tine! Cum poti sa te gandesti la tine? Prin definitie inseamna ca
pui o barierea celuilalt, fratelui tau. Nu, nu trebuie sa facem asa, caci nu e bine
deloc.
Renuntam la vointa propie pentru ca trebuie: sa-l iubesti pe aproapele tau ca pe
tine insati, dar care nu inseamna sa-ti iubesti aproapele cat te iubesti pe tine, asta
nu vrea sa spuna nimic. Iubesti pe aproapele tau pentru ca este tu insuti, este
propia ta viata. Si aproapele tau e cel care este viu, este prietenul tau, este inamicul
tau, dar este si cel defunct, cel care traieste la mii de Km si nu-l cunosti, este cel care
a trait acum cateva secole si tu nu-l cunosti. De unde necesitatea de a se ruga pentru
lume, de a se ruga pentru parohie. Acuma sunteti numerosi, dar ar fi bine sa aveti
pomelnice cu numele fiecaruia, cu numele copiilor, ale parintilor si sa va rugati in
mod regulat. Sa va rugati unii pentru altii si sa va rugati si pentru cei trecuti in
vesnicie. Recitit Acatistul pentru cei Adormiti, care a fost scris de catre un episcop
rus. Este ceva splendid care recapituleaza toti defunctii din lumea intreaga. Preotul
531

cand face Proscomidia spune o rugaciune care recapituleaza pe toti cei adormiti, dar
si noi putem sa ne rugam pentru ei.
Toate acestea ne vor ajuta sa renuntam la vointa noastra propie, la acest patratel, la
acest camp ingust, cu care ne plimbam, si care inglobeaza parintii, copiii, pe cei care
voteaza precum mine, care au aceeasi culoare a pielii ca si a mea, cei care vin din
aceeasi tara, cei care frecventeaza acelasi cartier, etc, etc. Iata lumea mea. Ei bine nu
este posibil doar asa.
A renunta la vointa mea inseamna sa fiu vulnerabil in primul rand, si sa fiu
capabil sa fiu ranit. Hristos pe cruce isi intinde mainile si nu se strange [intr-un
colt] zicand: Au, au, au! Nu!Hristos este vulnerabil, El accepta sa fie ranit.
[Aceasta este] dragostea jertfelnica care accepta sa fie ranita, fara sa se
razbune, sau care sa strige: ia uitati-va cum sunt rastignit, sunt extraordinar!.
Nu asa, asta este falsa smerenie, pe care o purtam ca un fel de steag ca sa-l vada
toata lumea. Nu, nu este asta, ci o acceptare smerita!
Deci vointa are mai multe fatete si trebuie stiut cum sa o discernem. Ce este in noi?
Vointa Domnului, vointa umana, sau vointa diabolica? Sunt trei. Cum discernem?
Prin rugaciune si prin a pune intrebari preotului, parintelui duhovnic, prin citirea
Sfintilor Parinti. Nu pot sa discern, ce este asta? Este de la Dumnezeu?. Nu
lucram doar intr-un domeniu.
Parintele Rafail Noica a vorbit de cultura duhului. A fi crestin, a fi ortodox este
un mod de viata. A fi crestin, a fi ortodox nu este o valoare. Putin ne pasa de
valori, aceestea sunt exterioare. Nu avem niciun interes in ceea ce privesc
valorile. Hristos nu este o valoare, este un mod de viata. E agasant acest cuvant
valoare, care este foarte la moda.
Acuma, discernamantul este un dar de la Dumnezeu pe care noi trebuie sa-l
cerem, si care vine prin rugaciune. Ne plangem cateodata ca nu avem
discernamant, ca am vrea mai mult, dar nu dam nimic. Dar oare e adevarat ca viata
noastra este o viata de rugaciune? Stiti ca suntem mladite cu totii, dar daca seva
nu trece prin rugaciune riscam sa ne rupem. Prin rugaciune seva trece in
mladite si Sfantul Duh este seva. Si El este cel care ne ajuta, El lucreaza in vaita
noastra. Dar cum poate sa lucreze daca noi insine nu suntem receptivi, daca inima
noastra este plina de ganduri care sunt altele decat cele ale lui Dumnezeu si daca noi
nu suntem in rugaciune? Si rugaciunea nu este dimineata si seara si cu asta-
basta. Nu rugaciunea este faptul de a a fi mereu in relatie cu Dumnezeu, este
faptul de a fi indragostit de Dumnezeu. Cand suntem indragostiti il avem pe cel
iubit in inima, il vedem aevea, vorbim de el in mintea nostra. Asa trebuie sa fie cu
Hristos. Hristos este peste tot si toate gandurile mele converg spre Dumnezeu. Deci
daca ma leg de Scrierile Sfinte, discernamantul va veni. Nu sunt capabil mereu
de acest discernamant dar cel putin el se cultiva.
532

- Cu privire la rugaciune putem considera ca rugaciunea este cea pe care o facem
doar seara si dimineata sau si, de exemplu, daca suntem in masina, si vorbim cu
Dumnezeu?
Exact. Rugaciunea are diferite modalitati, maniere de a fi facuta. Este un mod de
viata. Rugaciune este bineinteles si daca spunemRugaciunea inimii in masina, si
daca citim rugaciunile Bisericii, citim Psalmii, sau sa fim in tacere Sunt atatea
forme de rugaciune, bineinteles.
De ce binecuvantam masa? Binecuvantam masa pentru ca sa fie mai buna sau
sa digeram mai bine? Ei, nu este asta! Binecuvantam masa pentru a o plasa sub
privirea lui Dumnezeu. Binecuvantarea este o rugaciune. Si nu mancam asa, pe
ascuns, ci e un timp petrecut in prezenta Ta, Doamne.
Cand suntem la munca putem binecuvanta persoanele pe care le intalnim. Intram
intr-un transport in comun, putem sa binecuvantam persoanle care sunt acolo. Si asta
e genial! Toate binecuvantarile vor face ca viata sa devina o rugaciune.
Si bineinteles rugaciunea nu este numai o cerere: da-mi asta, da-mi asta si da-mi
asta ci este si o multumire.
Hristos a ascultat oameni: ce voi face pentru tine? Si unul spune:sa vad, sa fiu
vindecat! Si intr-adevar putem sa cerem lucruri fizice: vindecari, bineinteles, dar
inainte de toate trebuie sa cerem sa fim vindecati de pacatele noastre. Si prima
cerere pe care o facem, este cea din rugaciunea Tatal nostru: faca-se voia
Ta. Si tot ce mi se va intampla sa fie binecuvantat, accept tot ceea ce-mi trimiti,
da-mi doar sa nu ma impotrivesc voii Tale. Asta este prima cerere. Nu este usor,
pentru ca e sigur ca toti am vrea sa fim bogati, in buna sanatate, etc. dar putem
avea boli, putem avea probleme cu banii, cei pe care ii iubim pot avea probleme
de sanatate, putem sa-i pierdem si chiar noi insine suntem supusi mortii. Si am
vrea sa evitam toate astea. Dar cand spunem faca-se voia Ta, inseamna ca
sunt gata sa accept tot ceea ce poate sa mi se intample.
Am fost foarte impresionat - este o imagine de care imi amintesc acum. Cand am
fost la Iasi, este un tablou votiv in care fondatorii bisericii sunt reprezentati. Si doua
biserici din Iasi au fost restaurate de regele Carol I si sotia sa regina Elisabeta.
Comunistii la Trei Ierarhi au acoperit totul iar la o alta biserica, [la Biserica Sfantul
Nicolae] au pus o panza. Deci in 89 scoatem tesatura si vedem regele Carol si
regina Elisabeta, printul mostenitor Ferdinand si o fetita mica. Carol I si Elisabeta au
avut o fetita mica care a murit, Maria, foarte tanara. Si regina Elisabeta poarta [scris
in cartea deschisa pe care o tine in mana] cuvintele lui Iov: Domnul a dat, Domnul
a luat, fie Domnul binecuvantat! Am gasit asta extraordinar. Acest text dovedeste,
si sunt convins ca nu este doar pentru aceasta reprezentare, ca aceasta mama a
acceptat darul copilului ei, pe care Dumnezeu il reia, cea care era carne din carnea
ei, pe care o iubiea mai mult ca viata ei si care era fericirea ei.
533

Deci asta, cand spunem: Sa se faca voia Ta, presupune sa ne luam un risc
teribil. Si de aceea cateodata ne gandim: da, dar voi fi capabil?. Dar spunem
de asemenea [in rugaciunea "Tatal nostru"] si nu ma lasa in ispita. Viata
noastra este precum un fluviu care duce o mica coaja de nuca. Si cerem: sa nu cad
in deznadejde, si sa fiu mereu capabil sa fac voia Ta. Vedeti cum rugaciunea
Tatal nostru este coerenta?!
Si sa fim atenti pentru ca nu Dumnezeu este cel care ne trimite incercarile! Nu,
nu este el ispititorul! Si cerem ca El sa lucreze in noi pentru ca noi sa suportam
incercarile in care ne gasim.
Cateodata sunt incercari care ne sunt date, pentru care nu avem nicio
responsabilitate, dar cateodata platim consecintele alegerilor noastre
precedente, si incercarile vin pentru ca am avut alegerea deplin constienti fiind.
Sensul incrcarilor este, stiti, asa cum spun Sfintii Parinti, precum o bucata de fier
care este pusa in foc si impuritatile sunt arse, prin aceasta ardere violenta, dar in rest
ramane metalul pur.
Este adevarat ca Dumnezeu nu ne da incercari mai mari decat am putea duce dar
cateodata ajungem sa spunem: e insuportabil, nu mai pot, m-am saturat! In acest
caz trebuie sa ne gandim la Petru, care mergea pe apa si Hristos il cheama. Era
furtuna, iar furtuna este aceasta viata, incercarile din viata noastra. Petru se indoieste
si spune: e imposibil ca sa merg pe apa, are acest fel de a gandi rational si incepe
sa se scufunde. Hristos il prinde. Cand suntem in incercari trebuie sa ne
prindem de Hristos, exact asa cum a facut Petru. Si incepand cu aceasta putem sa
suportam totul. Dar daca nu ne prindem de Hristos, suntem ca Petru care se
scufunda, si daca suntem complet scufundati [nu mai avem scapare].
In incercari mai beneficiem de asemeni si de rugaciunile din Biserica. Poate
cunoasteti pe unul dintre apropiatii vostri care este in incercari. Ei bine, rugati-va
pentru el. Rugati-va pentru cei care sufera, cei care au probleme de sanatate,
probleme la locul de munca, etc. Trebuie sa va exersati unii pe altii si toata viata
noastra lui Hristos sa o dam.
Va amintit de paraliticul care a fost coborat pe patul sau la Hristos de catre prietenii
sai. Era multa lume, erau obstacole. Ei, cine sunt acestia care il aduc la Hristos?
Prietenii sunteti voi, cei ce cunosteti pe cineva cu probleme in parohie. El e la
pamant. Si voi, prietenii lui, il veti purta in rugaciune - acesta este patul lui, este
pomelnicul pe care il puneti pe prietenul vostru, si il aduceti la picioarele
Domnului, depasind obstacolele. Pentru ca uneori un om care trebuie sa se
descurce singur, sa razbata prin lume, cateodata trebuie sa dea cu coatele. Cel
paralizat nu poate.
534

Deci asta este o modalitate de a creea o unitate inte voi: rugati-va unii pentru
altii. E usor sa sti intr-o parohie cine se gaseste in suferinta. Sunt totusi unii oameni
care nu vor sa vorbeasca, sunt discreti, sau au o anumita retinere. Asa ca aveti un
pomelnic cu toti, cu numele fiecaruia, chair daca este numeros, dar nu e grav, ci din
contra.
- Hristos in Ghetsimani a spus de este posibil indeparteaza acest pahar de la
Mine [cf. Marcu 14, 36]. Cum se poate explica aceasta?
Este adevarat ca asa a spus, dar nu trebuie uitata ca El este Dumnezeu adevarat si om
adevarat. Omul, cel care a avut sete, cel care a plans in fata lui Lazar, [cel care a
avut aceste patimi omenesti nepacatoase] a spus asta, iar ca Dumnezeu a fost tot
timpul in sanul Sfintei Treimi. Dar aici este firea omeneasca care, nu numai ca a
avut aceasta angoasa in fata mortii care i-a fost data, dar la Ghetsimani, in Gradina
Maslinilor, Hristos poarta asupra Lui toate suferintele noastre, pana acolo
incat asudeaza sange. Adica tot ceea ce suferiti, tot ceea ce noi suferim, toate aceste
suferinte ale lumii, care sunt absolut de neinteles, suferinta copiilor de exemplu,
[sunt purtate de Hristos]. Suferinta nu o vom explica, astfel este lumea cazuta.
Inocentul, cu un mare I, a purtat toate acestea la Ghetsimani. La Ghetsimani este
intalnirea suferintei umane cu puterea divina, dar care accepta si poarta toate
acestea. Suferinta este de neinteles fara Ghetsimani, fara suferinta lui Hristos, si
fara ceea ce a suportat in mod voluntar, si care este propia noastra suferinta. El
asuma pana intr-acolo incat se lasa in mod voit rastignit pe cruce, si binecuvinteaza,
in momentul extrem al durerii, se roaga: Iarta-le lor!. Este o rugaciune pe care
Domnul o adreseaza pentru persecutorii sai.
[...]
Necesitatea Sf. mprtanii (Euharistiei) , spre unirea real i complet cu
Hristos
Euharistia este adevarata mancare si bautura
Intrebarea 463:
,,Un iubitor de Hristos , l-a intrebat pe Batran de trebuie sa discute mult despre
Sfintiele Taine? Si daca,apropiindu-se de ele cel pacatos e osandit ca ne-vrednic?
Raspunsul Batranului:
,,Apropiindu-te, de Sfintele Taine, ia aminte , primind Trupul si Sangele lui Hristos,
sa le ii (s le primeti) fr nicio indoial ca adevrate. Iar despre cum se
svresc nu te preocupa.
535

Crede Celui ce a zis : ,, Luai, mncai , Acesta este Trupul Meu si Sngele Meu i
c acestea ni le-a dat spre iertarea pcatelor.
Cel ce crede astfel , ndjduim c nu se osndete . Iar cel ce nu crede , a i fost
osndit.Deci,nu te mpiedica de la apropiere , socotindu-te pe tine pctos, ci crede
c pctosul ce se apropie de Mntuitorul se nvrednicete de iertarea pcatelor,
precum vedem din Scriptur, c cei ce se apropiau de El cu credin, auzeau glasul
lui Dumnzeu ce le spunea :,, Iart-i-se ie pcatele cele multe ( Lc.7, 47-48).
Cel ce ar fi fost vrednic s se apropie de El, n-ar fi avut pcat. Dar fiind c era
pctos i datornic, a primit iertarea datoriilor.
Ascult ins i pe Domnul care zice : ,, N-am venit sa mntuiesc pe cei drepi ,ci pe
cei pctoi (Mt. 9,13).i iari : ,,Nu au trebuin cei sntoi de doctor, ci cei
bolnavi(Lc.5,31).
Socotete-te deci pe tine pctos i bolnav i apropie-te de Cel ce poate mntui pe
cel pierdut.(Lc.19,10).
Intrebarea 464:
,, Stpne, cum a ngduit Mntuitorul Hristos lui Iuda vnztorul s se
mprteasc de Cina cea de Tain? Cci, Sfntul Ioan Gur de Aur ,in tlcuirea
Evangheliei de la Matei, zice: ,, Cel nevrednic, trebuie oprit de la masa
nfricostoare a Tainei( P.G.58,743). Iar Sfntul Pavel, declar: ,,pe unul ca
acesta supus judecii (1Cor.11,2728).
Prin aceasta, nu-l las pe cel contient de pcatele sale , s ndrzneasc s se
apropie de Infricosatoarea Taina si sa se impartaseasca de viata izvoratoare din ea.
Deci,ce trebuie sa fac ,caci mult ma tulbura acest lucru ,pe mine pacatosul ?
Raspunsul Batranului:
,,Pentru a arata marea Lui iubire de oameni si ca rabda pe om pana la cea din
urma rasuflare a lui, ca sa se pocaiasca si sa fie viu, Domnul a spalat si picioarele
lui Iuda si l-a lasat sa se impartaseasca de Tainele Sale ,ca sa-i ia orice aparare lui
si celor ce spun mereu ca daca l-ar fi lasat sa se bucure de acestea , nu s-ar fi
pierdut.
Deci,s-a osandit el insusi si s-a implinit cuvantului Apostolului: ,, iar daca
necredinciosul vrea sa se desparta,sa se desparta(1Cor.7,15), cuvant care ii
priveste si pe pacatosi si pe cei ce nu se pocaiesc.
536

Iar daca Sfantul Ioan Gura de Aur ii opreste ,o face pentru invatatura si certare
,punandu-le in vedere judecata si chinul vesnic. Caci n-a spus ca ii respinge cu
forta,nici ca-i taie de la Biserica.
Pentru ca, nici Iisus n-a facut aceasta cu Iuda.
Iar daca ei raman in pacate si se apropie cu nerusinare, se osandesc ei insisi
despartindu-se de slava lui Dumnezeu.Dar pe pacatosii ce se apropie de Sfintele
Taine ca raniti si ca unii ce cer mila, pe acestia ii tamaduieste Domnul si-i
invredniceste de Tainele Lui. Caci a spus :,, N-am venit sa chem pe cei drepti, ci pe
cei pacatosi la pocainta(Lc.5,32). Si iarasi :,, Nu au trebuinta cei santosi de doctor
,ci cei bolnavi( Lc.5,31).
Dar spun iarasi ceea ce a spus Sf.Ioan ca prin impiedicarea celor pacatosi de la
Sfintele Taine, el le vestea lor osanda. Caci ,, cel ce mananca si bea cu nevrednicie ,
judecata siesi mananca si bea (1Cor. 11,29). Si unul ca acesta este aruncat in
afara Bisericii lui Dumnezeu. Caci n-a luat decat judecata.
De aceea n-a spus sa-i taie de la Sfanta Impartasanie , ca sa-i lase sa-si dea ei insisi
hotararea .Pe de alta parte, nimeni nu trebuie sa spuna ca e vrednic de
Sf.Impartasanie ,ci :,, sunt nevrednic si cred ca ma voi sfinti impartasindu-ma. Si
va fi lui aceasta dupa credinta lui prin Domnul nostru Iisus Hristos,Caruia se
cuvine slava in veci. Amin.
(Filocalia 11,intrebarile si raspunsurile 463 si 464).

Despre vrednicia sau nevrednicia crestinului la Sfanta I mpartasanie-Sf.I oan
Gura de Aur:
,,Vd c muli se mprtesc mai mult din obicei i nu dup dreapta judecat.
Pentru c atunci cnd vine Postul Mare, toi n orice stare s-ar afla, fie vrednici, fie
nevrednici, se mprtesc. Tot aa fac i cnd vine ziua Bobotezei, chiar dac n
acest timp nu sunt pregtii pentru mprtire.
Dar nici Boboteaza i nici Postul Mare nu fac vrednici pe oameni pentru mprtire
ci i face vrednici curia sufletului. Cu aceasta te pot mprti n fiecare zi. Cci,
zice Sf. Ap. Pavel, c ori de cte ori v mprtii vestii moartea i patimile
Domnului, adic facei pomenirea mntuirii voastre, adic a binefacerii pe care ai
primit-o.
Gndete-te bine ct grij aveau cei ce mncau din jertfa Legii Vechi? Ce nu
fceau? Cum se pregteau? Necontenit se curau. Iar tu care vrei s te mprteti
din jertfa de care se cutremur i ngerii, vrei s te cureti numai n anumite
timpuri? Cum te apropii de Altarul lui Hristos i ndrzneti s te mprteti cu
537

minile i buzele necurate i ntinate?
Vd c se face mult neornduial la mprtire. n celelalte zile ale anului nu v
mprtii chiar dac adeseori suntei curai; iar cnd vine Patile, chiar dac ai
fcut ceva ru, ndrznii i v mprtii. Vai de nepriceperea i de rul vostru
obicei!
Zadarnic se svrete Liturghia n fiecare zi, c nu v mprtii. Zadarnic stm n
faa Altarului, c nimeni nu vine s se mprteasc. Acestea le spun, nu ca s
mprtii oricum, la ntmplare, ci ca s v facei vrednici.
Omule, nu eti vrednic s te mprteti? Atunci nici pe celelalte rugciuni ale
Liturghiei nu eti vrednic s le auzi. Auzi pe diaconul care strig: Ci suntei n
stare de pocin, rugai pe Dumnezeu s v ierte. Cei ce nu se mprtesc se afl
nc n stadiul de pocin pentru pcatele lor.
Deci de ce stai? Dac eti dintre cei ce se pociesc nu poi s te mprteti. Pentru
c cel ce nu se mprtete face parte dintre cei ce se pociesc.
Din ce pricin strig diaconul; Ieii cei ce nu putei s v rugai lui Dumnezeu? i
tu stai cu ndrzneal i cu obrznicie! Iar dac nu eti dintre cei ce se pociesc, ci
din cei ce pot s se mprteasc, cum de nu te grijeti s te mprteti! Cum de
nu socoteti mprtirea ca un mare har, ci o dispreuieti?
Gndete-te bine. Masa mprteasc este pregtit. ngerii slujesc la mas; nsui
mpratul este de fa i tu stai cscnd! mbrcmintea sufletului i este murdar i
ie nu-i pas. Sau este curat? Atunci stai la mas i mnnc din cin. La fiecare
Liturghie, Hristos vine s vad pe cei ce stau la mas i spune i acum fiecruia, prin
contiina sa: Prietenilor, cum stai aci n biseric fr s avei hain de nunt? Nu a
zis: De ce stai la mas? Ci nainte de edere i zice c nu este vrednic nici s intre
nluntru, deoarece nu i-a spus c de ce a intrat.
Pe toate acestea le strig i acum Hristos ctre noi toi, pentru c stm neruinai i
cu obrznicie. C cel ce nu se mprtete este neruinat.
Din pricina aceasta, diaconul nti ndeprteaz pe cei ce se afl n pcate. Cci
precum un stpn vrea s mearg la mas, nu trebuie s fie de fa slugile care au
greit, ci sunt ndeprtate, tot aa se ntmpl i aici, cnd se svrete Liturghia i
se jertfete Mielul i Oaia Stpnului.
Cnd auzi: s ne rugm toi mpreun; cnd vezi c se deschid uile altarului, s
socoteti c se deschide i cerul i coboar i ngerii. Deci nu trebuie s fie nici unul
din cei nebotezai, dar nici unul botezat ns necurat sau spurcat.
Rogu-te s-mi spui dac cineva invitat la mas, merge, intr nuntru, se spal pe
mini i se aeaz dar apoi nu mnnc, oare nu jignete pe mpratul, care l-a
chemat? Nu era mai bine s nu se fi dus deloc? Aa i tu, ai venit la mas, ai cntat
cu ceilali, ai mrturisit c eti vrednic, deoarece nu ai ieit cu cei nevrednici, atunci
de ce ai rmas, dac nu te mprteti din mas?
Dar zici c esti nevrednic? Atunci eti nevrednic s asculi i sfintele rugciuni,
deoarece Duhul Sfnt coboar nu numai n Sfintele Taine, ci i n cntrile acelea.
Nu vezi pe slugile Stpnului c n primul rnd spal masa, cur masa i pe urm
aeaz farfuriile. Aa se ntmpl i cu rugciunile; cu glasul diaconului, splm ca
538

i cu un burete Biserica, pentru ca Tainele s se svreasc n Biserica curat i fr
de pat. Ochii necurai sunt nevrednici de aceast privelite. Urechile ntinate nu
sunt vrednice s aud aceste cntri, pentru c aa poruncete Legea. Chiar dac un
animal se apropia de muntele Sinai, el era ucis cu pietre. Cu att mai nevrednici au
fost, c nici la poalele muntelui nu le-a ngduit s stea, chiar dac pe urm s-au
apropiat i au vzut locul unde a stat Dumnezeu.
Aa i tu, cretine, dac nu eti vrednic s te apropii i s vezi pe Dumnezeu la
Sfnta Liturghie, pleac mpreun cu catehumenii, pentru c cu nimic nu te
deosebeti de ei. Deoarece nu este acelai lucru ca omul s greeasc naintea lui
Dumnezeu, nainte de botez sau dup ce s-a botezat si s se fac nevrednic de
mprtire. A fi vrut s v spun lucruri mai multe i mai nfricoate, dar ca s nu
v mpovrez mintea, sunt deajuns acestea. Cci cei ce nu se nelepesc cu acestea,
nici cu mai multe nu se pot ndrepta.
Spune-mi, te rog, dac un mprat ar porunci: Cine va face cutare ru, acela s nu se
apropie s mnnce la masa mea, oare nu i-ai fi dat toat silina s te pzeti ca s
nu pierzi aceast cinste?
Preotul ne cheam s mergem s ne mprtim i noi lenevim, ntrziem i nu
alergm repede s primim acest dar? Oare ce alt ndejde de mntuire ne-a mai
rmas? Nu putem spune c ne mpiedic boala sau firea, ci neglijena ne face
nevrednici (-Sf. Ioan Gur de Aur Omilia a treia la Epistola ctre Efeseni)

Sfantul Nicodim Aghioritul,despre Impartasirea cu Trupul si Sangele
Domnului:
,,Cel ce ntrzie s se mprteasc, nu face nici o pregtire, nu este atent, nu are
atent pzire despre gndurile rele. Pentru c amnarea l face s cad n lenevire i
s i se rceasc cldura evlaviei i a dumnezeeti dragoste. Indelungarea vremii l
face s se poarte n via cu neglijen i nepsare, s nu aib team n suflet, sfial
n simuri i paz a micrilor lor, face dezlegare deplin la mncare i la vorb, la
necuviincioase priviri i auziri i se face ca un cal, care neavnd fru alunec n
prpastia tuturor pcatelor. C este adevrat c toate acestea urmeaz celor ce
ntrzie s se mprteasc, o vedem noi nine din cele ce ni se ntmpl de fapt n
fiecare zi.
Cei care fiind vrednici, pe ct este cu putin, ntrzie s se mprteasc, m mir
cum pot dobndi sfinenia i harul de la Sfintele Taine, dup cum a zis Cabasila, pe
care l-am pomenit mai nainte. Cum pot s domoleasc vpaia patimilor, cnd nu se
mprtesc cu preacuratele Taine, care izgonesc toat neputina, amoresc rzboiul
slbatec al trupului i omoar patimile, precum zice Sfntul Kiril. Cum pot s-i
cureasc mintea? S-i lumineze cugetul? S-i nfrumuseeze puterile sufletului,
dac nu se mprtesc cu Trupul i cu Sngele Domnului nostru, care este adevrata
curie, adevrata frumusee, luminarea cea adevrat i bunul neam al sufletului,
539

precum a spus mai nainte dumnezeescul Gur de Aur?
Sau cum este cu putin s fug de faraonul cel de gnd, de Egipt, de amarul i
prigonitorul pcat, dac nu sunt pecetluii i nsemnai cu cinstitul Snge al lui
Hristos, precum a zis mai nainte Sfntul Grigore Teologul? Sau cum s aprind n
inima lor dumnezeeasca dragoste, bucuria duhovniceasc, dumnezeeasca pace i pe
celelalte roade i harisme ale Sfntului Duh, fr s se mprteasc cu Trupul i cu
Sngele preaiubitului Fiu al Tatlui i deofiin cu Duhul Sfnt, Care este bucuria i
pacea noastr, dup Sfntul Apostol i izvorul tuturor buntilor?
Eu m spimnt i nu m pricep cum cretinii din vremea noastr pot prznui
duminicile i celelalte srbtori de peste an i s se bucure duhovnicete cu bucuria
cea adevrat, dac nu se mprtesc adesea cu dumnezeeasca mprtanie i n ce
const srbtoarea i prznuirea lor?
Aa dar cu adevrat cei care nu se mprtesc des se lipsesc (o, ce nenorocire!) de
toate aceste bunti cereti i dumnezeeti, dar totodat sunt i clctori ai
poruncilor i stpnetilor hotrri ale Domnului, precum am spus, ale canoanelor
apostoleti i sinodale i nc i ale tuturor sfinilor locali, precum am artat pe larg
mai nainte.
Acetia, prin ntrzierea la mprtire, ngduie i dau loc diavolului s-i arunce n
tot felul de pcate i n multe alte ispite, precum zice dumnezeescul Kiril al
Alexandriei: Cei ce se ndeprteaz de Biseric i de Sfnta mprtanie se fac
vrmai lui Dumnezeu i prieteni ai diavolului.
Si dumnezeescul Gur de Aur zice: Ca nu cumva rmnnd departe prea mult
vreme de mprtirea Ta, s fiu prins de lupul cel nelegtor (Rugciunea la
Sfnta mprtanie). Adic: de aceea, Doamne, m apropii adesea de Sfintele Taine
i m mprtesc, Pentru c m tem ca nu cumva ndeprtndu-m mult vreme de
Sfnta Ta mprtire, s m gseasc lupul cel nelegtor gol de harul Tu i s m
omoare.
Iar cuviosul Paladie povestete despre Avva Macarie Egipteanul c, vindecnd pe
femeea aceea, care din lucrarea diavolului aprea oamenilor ca o iap, i-a dat acest
sfat i i-a zis: Femee, niciodat s nu te lipseti de mprtirea cu Sfintele Taine
ale lui Hristos, ci s te mprteti adeseori, deoarece aceast lucrare diavoleasc te-
a ajuns, Pentru c nu te-ai mprtit de cinci sptmni i de aceea a putut diavolul
s te ispiteasc.
Deasemenea i dumnezeescul Gur de Aur, n ziua n care a fost hirotonit, vindecnd
un ndrcit, l-a sftuit s mearg adeseori la Biseric i la Sfintele Taine, cu post i
cu rugciune ca s nu-l mai ispiteasc diavolul. Tot aa i Simeon Metafrastul scrie
n viaa unui sfnt: Un om oarecare avnd un drac necurat, pe neateptate a srit n
mijlocul bisericii i cznd jos scotea spune din gur i i atrna afar din gur
limba. Deci cei ce se gseau de fa, vznd aceast privelite, rugau fierbinte pe
acel dumnezeesc suflet al lui Hrisostom s roage pe Dumnezeu ca s-l vindece.
Atunci sfntul i-a zis s se apropie i privindu-l cu iubire i binecuvntndu-l cu
mna i chemnd numele Sfintei Treimi, a poruncit diavolului s ias. i ndat, o,
minune, cuvntul s-a fcut fapt i omul s-a eliberat indat de cumplita ndrcire.
540

Apoi ridicndu-l pe el Sfntul, l-a sftuit s mearg adeseori la Biseric i la Sfnta
mprtire i s se ndeletniceasc cu postul i cu rugciunea. Deoarece astfel
fcnd, i-a zis, nu vei mai fi ispitit de vrmaul i nici nu vei mai fi prins n
drcetile curse i capcanele lui.
Ai auzit, frailor, c cei ce nu se mprtesc des, ci se deprteaz de Sfintele Taine,
cte rele ptimesc?
Ai auzit c se ndrcesc i se schimb n chip de dobitoace necuvnttoare, aa cum
n vechime mpratul Nabucodonosor a fost prefcut n bou. Si cu dreptate ptimesc
aa deoarece putnd s devin din oameni, dumnezei prin har, cu deasa mprtire
dumnezeeasc, ei nu voesc, ci se ndeprteaz de Dumnezeeasca mprtire,
pierznd i forma omeneasc pe care o au i se preschimb n animale
necuvnttoare i se predau n stpnirea diavolului, precum zice Psalmistul: Iat
c cei ce se deprteaz de Tine, vor peri (ps. 72,27). Adic: O, Doamne, iat c pier
desvrit, cei ce se deprteaz de Harul Tu! Nu mai spun c dac va veni fr de
veste moartea peste cei ce amn mprtirea i-i va gsi nepregtii, fr Sfnta
Cuminectur, ce au s fac, ticloii? Cum vor putea trece liberi pe la drcetile
vmi ale vzduhului? Ce fric i ce cutremur va tri sufletul lor? Pe ct vreme, cu
deasa mprtire puteau s fie slobozi de toate acestea, precum mai nainte a zis
dumnezeescul Hrisostom. Milostiv fii, Dumnezeule!
Deci, frailor, dac mprtirea rar ne produce att de mari i nespuse nenorociri,
iar deasa mprtire ne druete att de nalte, de mari, attea bunti cereti i
mai presus de fire, att n viaa pmnteasc, precum i n cea viitoare, de ce
ntrziem aa de mult ca s ne mprtim? De ce nu ne gtim cu cuvenita pregtire
s ne mprtim cu Dumnezeetile Taine, dac nu putem n fiecare zi, mcar n
fiecare smbt i duminic i n fiecare srbtoare? Ar trebui cu mare bucurie s
alergm adesea la Sfnta Mas i s ne mprtim cu Preadulcele nostru Iisus
Hristos, Care este viaa noastr, suflarea, existena i toat ndejdea i mntuirea
noastr? Ca s fim dea-pururi unii i nedesprii de El i n viaa aceasta i n
cealalt. Pe cnd nou ne place i avem mare bucurie dac ntrziem i ne deprtm
de El.
Dac cineva ne-ar opri i numai o zi dela masa cu bucatele cele trupeti, ne
ntristm, ne turburm i ni se pare c est un mare ru; iar dac ne lipsim cu totul de
cereasca mas a Dumnezeetilor Taine, o zi, i dou i luni ntregi, nu o socotim
lucru ru. O, ce nesocotin au cretinii de acum ntru cele trupeti i cele
duhovniceti! Devreme ce pe acelea le mbrieaz cu toat dragostea, iar pe
acestea nici nu le doresc.
Muli cretini iubitori de Dumnezeu cheltuesc muli bani, rabd multe osteneli, se
primejduesc mult pe mare i pe uscat, numai s mearg la Ierusalim ca s se nchine
la mormntul cel de via dttor al Domnului i la celelalte sfinte Locuri i ca s
aib mndria s se numeasc nchintori ai acestor sfinte locuri. Muli auzind c n
cutare loc deprtat se afl sfinitele moate ale unui sfnt, alearg cu mult rvn s
li se nchine, ca s ia har i sfinenie.
Dar ca s se mprteasc cu Precuratele Taine i s se nvredniceasc s se bucure
541

nu numai de mormntul cel de via fctor, nu numai de sfintele Locuri i de
moatele sfinilor, ci de mpratul tuturor i de Sfntul Sfinilor, au puin dorin
sau nici nu-i ntereseaz. Ca s se duc la Locurile Sfinte cheltuesc bani, strbat
drumuri lungi i rabd multe primejdii. Pe cnd, ca s se mprteasc, nu trebuie
nici bani s cheltuiasc, nici departe s umble, nici s se expun la primejdii. Ajunge
numai s fac o spovedanie cu inim nfrnt, cu mplinirea canonului i pregtire, i
ndat pot s se bucure i s devin un trup i un snge cu Hristos. i cu toate aceste
nlesniri, iari toi se lenevesc s o fac, toi se lipsesc dintr odat.
O, frailor, dac am vedea mcar odat cu ochii gnditori ai sufletului, de ct e nalte
i de mari bunti ne lipsim nemprtindu-ne des, atunci cu adevrat ne-am
strdui din toate puterile s ne pregtim i s ne mprtim, dac se poate, n fiecare
zi.
Deci, dac pn acum am fost att de neglijeni fa de Sfnta mprtanie, de acum
ncolo, v rog din adncul dragostei freti, s ne trezim din somnul cel greu al
lenevirii i s ne srguim cu rvn. Si dac cineva din cei ce au duhovniceasca
putere ar vrea s ne mpiedece de la acest lucru plcut lui Dumnezeu, noi s nu ne
rcim ndat cldura rvnei noastre i s nu ne turburm. NU, ci cznd s srutm
ca i desfrnata aceea picioarele lui i s struim btnd la u i cernd ngduin.
i cu adevrat, nu cred s se gseasc vreodat un aa de mpietrit la inim, care
vznd rvna cea fierbinte, pe care o avem fa de Sfnta mprtanie, s ne
opreasc. Ci sunt ncredinat c orict de mpietrit ar fi, orict s-ar teme de reaua
obinuin care l-a stpnit, i va pleca inima s ne ngduie s facem ceea ce
dorim.(Sfntul Nicodim Aghioritul).

Sfantul Ioan Gura de Aur,despre sf.Impartasanie:
,,Precum v-am spus adesea, s-ar cuveni ca pentru mprtit s inei seama nu de
srbtori, ci de curia contiinei i atunci s v atingei de Sfnta Jertf. Cci cel
vinovat i ptat nu se cuvine s se mprteasc nici srbtoarea cu acest sfnt i
nfricotor Trup, cel care ns este curat i splat de pcatele sale prin cin
desvrit, acela e vrednic s se mprteasc cu dumnezeietile taine i s se
bucure de darurile lui Dumnezeu, att n zi de srbtoare, ct i n orice alt timp, de
vreme ce timpul de mprtit l stabilete numai contiina curat. Te poi mprti
rareori, odat n an, sau chiar odat la doi ani, dar dac te-ai mprtit cu
nevrednicie, totul este n zadar, pe cnd dac te apropii deseori, dar cu vrednicie,
poi fi sigur de mntuire.
(Sfntul Ioan Gur de Aur, Omilia V, la I Timotei)

542

Temeiul Sfintei Euharistii

nainte de a intra n refleciile asupra Sfintei Liturghii, de a nelege
ce este ea, rolul ei n viaa cretin, este nevoie a pune nceput bun prin a
arta temeiul ei i a celorlalte Sfinte Taine n Domnul nostru Iisus Hristos,
Dumnezeul-Om. Acest fundament const n temeiul de neclintit al
expresiei c Adevrul este Persoana lui Iisus Hristos, i c viaa noastr
nseamn participare, experien, comuniune cu Iisus Hristos ca persoan
i via.
Cuvntul s-a fcut trup i s-a slluit ntre noi(Ioan 1,14)
afirmaie scripturistic ce constituie baza i noua bucurie a Bisericii. Cci
El a lsat Trupul Lui (Biserica) i a trimis pe Duhul Su i nu un sistem
filozofic i nici n-a ntemeiat o nou religie. De la nceputuri pn astzi
gsim aceast realitate a comuniunii liturgice strns n jurului Mesei
Domnului: i struiau n nvtura Apostolilor i n comuniune, n
frngerea pinii i n rugciuni dup cum ne relateaz Faptele
Apostolilor n capitolul 2,42. Aflndu-se de atunci n stare permanent de
ascultare, Biserica - ca trup a lui Iisus Hristos i comuniune a Duhului
Sfnt, este fidel ndemnului Mntuitorului de la Cina cea de Tain, unde a
spus ca: Aceasta s facei ntru pomenirea Mea(Matei XXVI, 26-28 i
cel...) Aici, n adunarea (sinaxa) liturgic, se gsete izvorul vieii, centrul
ei, de aici decurgnd nvtura nou, harul ei sfinitor i modul n care ea
se conduce. Adevrul ei este via; mprtirea de via: Adevrat,
adevrat zic vou, dac nu vei mnca trupul Fiului Omului i nu vei bea
sngele Lui, nu vei avea via n voi.(In. 6, 53)
Prin urmare, Adevrul este via, este fiin concret. Pentru Sfntul
Apostol Ioan Adevrul este identic cu viaa, cu fiina, el depete
neajunsul cugetrii filozofice a lui Aristotel care vedea viaa ca o calitate
adugat fiinei, nu fiina nsi. Cretinul trebuie s le rosteasc dintr-o
rsuflare pe amndou.
Toat Evanghelia a 4-a, a Sfntului Apostol Ioan autentific c
cunoaterea este via venic sau adevrata via nsi Iisus
Hristos s-a numit Calea, Adevrul i Viaa (In. 14. 6)
Dac Sfntul Apostol Ioan vede Adevrul ca praxis, ca trire,
ucenicul su - Sfntul Ignatie Teoforul mbin cunoaterea i viaa ntr-o
abordare antologic a Adevrului, deoarece viaa nseamn fiin venic,
adic fiina care nu moare. Domnul Iisus Hristos este Adevrul, nu pentru
c este un principiu epistemologic care explic universul, ci pentru c El
este viaa i mulimea fiinelor, care i gsesc semnificaia nestriccioas
543

ntru Iisus Hristos, care recapituleaz n ntregime creaia i istoria. Viaa
Sfintei Euharistii este viaa lui Dumnezeu nsui, ca via de comuniune
divin.
De aceea Sfntul Ignatie numea Euharistia drept leac de
nemurire, doctorie pentru a nu muri. Iar Sfntul Irineu de Lyon (sec. II) a
folosit teologia Euharistiei n lupt cu dochetismul i gnosticismul, ce
arat c Iisus Hristos a avut trup aparent, artnd c Euharistia este cu
adevrat Domnul Hristos, c El este via i fiin n acelai timp, c El se
d ca via, ducnd la mplinirea comuniunii n Sfnta Euharistie.
De aceea, cnd abordm tiina teologic hristologiei, adic
nvtura despre persoana i opera mntuitoare a lui Iisus Hristos, nu
nelegem n primul rnd abordarea nvturii despre acestea n sens
teoretic, faptul c numai cuvintele scripturii ar fi vehicule de comunicare a
Adevrului pn la noi, aa cum fac toate ereziile istoriei.
Cnd afirmm c El este Adevrul, mrturisim i trim nvtura
despre Iisus Hristos i opera Sa ca existen personal, ce ni se comunic
n relaia Sa cu Trupul Su, Biserica. Cci dac nu eti n Biseric nu
poi vorbi de o realitate a experienei personale a lui Iisus Hristos, ce se
druiete n Sfintele Taine, n mod culminant oferindu-se n Sfnta
Euharistie. mprtindu-te de Hristos ca via i comuniune poi vorbi
dup aceea de o comunicare a Lui pn la noi i prin cuvintele Sale,
ncorporate n Sfnta Scriptur ori n Sfnta Tradiie, cci altfel totul este
verbalism sectar, fraze nvate mecanic din textele Scripturii i
rstlmcite dup bunul plac.
O, frate cretine nu tu defineti modul i participarea la viaa lui
Iisus Hristos. Ea este dat n Biseric din Ziua Cincizecimii. Duhul Sfnt,
este Persoana care umple distana dintre noi i Iisus Hristos, El realizeaz
actul unirii i participrii omului la Domnul i Mntuitorul nostru Iisus
Hristos n istorie. El aduce n Biseric, ca realitate, ca via, evenimentul
Iisus Hristos realiznd, totodat, existena Sa personal ca trup ori
comunitate. Mntuitorul Iisus Hristos nu exist mai nti ca Adevr i apoi
ca i comuniune, El este simultan i una i alta. Nu exist distane ntre
Domnul Hristos, Biseric i Sfntul Duh, cu att mai mult ntre Domnul
Iisus Hristos i Sfntul Duh. De la ntrupare i pn la Cincizecime se
poate urmri pe firul rou al Sfintei Scripturi, aceast relaie existenial,
personal, ntre Mntuitorul Iisus Hristos i Sfntul Duh. Fundamentul
relaiei de trimitere n lume n Biseric, se ntemeiaz pe relaia lor n
snul Sfintei Treimi.
Aadar, att de mare este Taina lui Iisus Hristos nct El nu
544

redefinete separat prin El nsui ci este parte integrant a iconomiei
Sfintei Treimi. A vorbi despre Iisus Hristos nseamn n acelai timp a
vorbi despre Tatl i Duhul Sfnt.
Adevrul lui Iisus Hristos i a Sfntului Duh este identic i de
aceea Duhul Sfnt este numit Duhul Adevrului(In.14.17...). Cele dou
Persoane ale Sfintei Treimi se deosebesc numai dup felul n care
lucreaz. Evenimentul Cincizecimii la Faptele Apostolilor arat acest
lucru la modul cel mai concret. Existena lui Iisus Hristos vine n planul
existenei noastre isorice, nu n mod abstract, dup cum cred sectarii
care trateaz n mod teoretic cuvintele scripturii, ntr-o manier
individualist, ignornd sensul i rostul comuniunii i al comunitii.
Duhul Sfnt este dttor de putere i de via, determinnd fiina
noastr spre relaionare, spre mplinirea comunitii, pentru c El
estecomuniune(Kinonia: 2 Corinteni 13,13). Prin Sfntul Duh ne
natem n Iisus Hristos, n Taina Sfntului Botez, ncorporndu-ne n
trupul istoric al lui Iisus Hristos - care este Biserica, aa cum nsi
naterea lui Iisus Hristos a fost din Duh, pentru ca fiecare botezat s
poat deveni el nsui Hristos, adic fiin de comuniune i de adevrat
via. De dou mii de ani fiecare Liturghie, fiecare tain este un
eveniment al Cincizecimii. Fiindc Sfnta Liturghie l reveleaz pe
Domnul Iisus Hristos. Adevrul ca vizit, ca prezen i realism, dar nu
din afar ci ca trup adic interior propriei noastre experiene, ca o
comuniune n interiorul Bisericii, a comunitii Ei, i nu ntr-o cunoatere
raional sau ntr-o experien mistic interioar individual, desprins de
Biseric, ca i comuniune cu Iisus Hristos n Duhul Sfnt. O asemenea
form de religie este naturism religios.
Acest adevr ajunge la noi ca rezultat al unei transmiteri istorice,
dar se refer la istorie, n nelesul vieii euharistice, condiionat fiind de
caracterul de anamneaz (amintire) i epiclez (invocare) al Euharistiei. n
cadrul ei istoria nceteaz a mai fi o succesiune de evenimente, ce vin din
trecut n prezent, n direcie liniar. Adevrul nu vine la noi doar pe
calea delegrii ori a mputernicirii: Iisus Hristos-Apostoli-Episcopi, n
desfurare liniar. El vine ca eveniment al Cincizecimii, cu alte
cuvinte, ca o coborre a Duhului Sfnt, ce asum istoria liniar ntr-
un prezent harismatic. Drept urmare, toate Sfintele Taine sunt
evenimente harismatice i realiti ale Cincizecimii.
n cele ce urmeaz, voi expune ntr-o anex (addenda), un material
spicuit din cartea renumitului teolog Alexander Schmemann
Euharistia tradus (i) n limba romn, fiind un foarte bun
instrument de lucru i de cercetare pentru slujitorii altarelor bisericeti i
545

pentru teologi care o consult, o citesc i o citeaz mereu: Cci cel ce
mnnc i bea cu nevrednicie, osnd i mnnc i bea, nesocotind
trupul Domnului" (I Corinteni, XI, 29). Plecnd de la aceste cuvinte ale
Sfntului Apostol Pavel, ne ntrebm care este adevratul neles al lor.
Pentru c nici Biserica primar i nici Sfinii Prini nu au tlmcit ca
alternativ la "mncarea i butura cea cu nevrednicie" abinerea de la
Sfnta mprtanie, n sensul c respectul pentru Tain i teama de a nu o
pngri s aib ca rezultat moral refuzarea Sfintelor Daruri. Este evident
c nu aceasta a dorit Sfntul Apostol Pavel s spun. ntr-adevr gsim n
Epistolele sale, n ndemnurile sale, prima formulare a unui aparent
paradox, dar care n realitate constituie baza "eticii" cretine i izvorul
spiritualitii cretine.
"Sau nu tii", scrie Sfntul Apostol Pavel n Epistola sa ctre
Corinteni, "c trupul vostru este templu al Duhului Sfnt, Care este n voi,
pe care-L avei de la Dumnezeu i c voi nu suntei ai votri? Cci ai fost
cumprai cu pre: slvii, dar, pe Dumnezeu n trupul vostru i n duhul
vostru, care sunt ale lui Dumnezeu" (I Corinteni VI, 19-20). Aceste
cuvinte constituie un veritabil cuprins al apelurilor nencetate adresate de
Sfntul Apostol Pavel cretinilor: noi trebuie s trim n conformitate cu
ceea ce s-a "ntmplat" cu noi n Iisus Hristos; tocmai de aceea noi putem
tri astfel, doar pentru c aceasta a avut loc n noi, pentru c mntuirea,
izbvirea, mpcarea i "cumprarea cea cu pre" ne-au fost deja druite iar
noi nu suntem "ai notri". Noi putem i trebuie s lucrm la mntuirea
noastr numai pentru c am fost mntuii. Trebuie ntotdeauna i n tot
timpul, s devenim i s fim ceea ce, n Iisus Hristos, suntem deja: "Iar voi
suntei ai lui Iisus Hristos, iar Domnul Hristos al lui Dumnezeu" (I
Corinteni III, 23).
Aceast nvtur a Sfntului Apostol Pavel este de o importan
crucial pentru viaa cretin n general, i pentru viaa sacramental n
particular. Ea descoper tensiunea esenial pe care se bazeaz aceast
via, de unde ea i trage seva i care nu poate fi ndeprtat fiindc
aceasta ar nsemna prsirea i, n acelai timp, mutilarea major a
credinei Bisericii nsi: ncordarea ce se afl n fiecare din noi ntre
"omul cel vechi care este corupt de poftele crnii" i "omul cel nou, nnoit
dup chipul lui Dumnezeu, care l-a creat pe om" prin moartea i nvierea
Botezului " ; ntre darul vieii noi i efortul de a ne apropia de El i de a-L
face al nostru; ntre harul "ce nu este dat cu msur" (Ioan III, 34) i
msura nencetat deficitar a vieii mele duhovniceti.
Dar apoi, primul i cel mai important rod al ntregii viei i
spiritualiti cretine, aa cum se ntmpl la sfini, nu este sentimentul sau
realizarea vreunei "vrednicii", ci a unei nevrednicii . Cu ct te apropii mai
546

mult de Dumnezeu cu att devii mai contient de nevrednicia ontologic a
ntregii fpturi naintea lui Dumnezeu, de darul Su ctre noi. O astfel de
spiritualitate este absolut incompatibil cu ideea de "merit", cu orice care
ne poate face, n sine i prin sine, "vrednici" de acel dar. Cci, aa cum
scrie Sfntul Apostol Pavel: "Hristos, nc fiind noi neputincioi, la timpul
hotrt a murit pentru cei necredincioi. Cci cu greu va muri cineva
pentru un drept... Dar Dumnezeu i arat dragostea Lui fa de noi prin
aceea c, pentru noi, Domnul Iisus Hristos, a murit cnd noi eram nc
pctoi ..." (Romani V, 6-8). A "msura" acel dar cu meritele i vrednicia
noastr este nceputul acelei trufii duhovniceti care este adevrata esen
a pcatului.
Aceast tensiune i are centrul i, de asemenea, izvorul n viaa
sacramental. Aici, n timp ce ne apropiem de dumnezeietile Daruri,
devenim contieni iari i iari de dumnezeiescul "nvod" n care am
fost prini i din care, dup raiunea i logica omeneasc, nu exist
scpare. Cci dac, din cauza "nevredniciei" mele, nu m apropiu de
dumnezeietile Daruri, resping i refuz dumnezeiescul dar al iubirii,
mpcrii i vieii, m excomunic pe mine, cci "dac nu vei mnca trupul
Fiului Omului i nu vei bea sngele Lui, nu vei avea via n voi" (Ioan
VI, 53). Totui, dac "mnnc i beau cu nevrednicie", mnnc i beau
osnda mea. Sunt osndit dac nu primesc i sunt osndit dac primesc,
cci cine a fost vreodat "vrednic" s fie atins de dumnezeiescul Foc i s
nu fie mistuit?
nc o dat, din aceast capcan nu exist scpare prin intermediul
judecilor omeneti atunci cnd folosim pentru dumnezeietile Taine
criteriile, msurile i raionamentele noastre omeneti. Este ceva
nspimnttor, din punct de vedere duhovnicesc, n contiina linitit i
curat cu care episcopii, preoii i laicii deopotriv, i n special aceia care
pretind a fi iscusii n "cele ale sufletului", accept i apr ca pe ceva
tradiional i evident situaia sacramental actual: aceea n care un
membru al Bisericii este considerat a fi "mbuntit" dac pentru cincizeci
i una de sptmni nu s-a apropiat de Sfntul Potir din cauza
"nevredniciei" sale, iar atunci, n cea de-a cincizeci i doua sptmn,
dup ce a svrit cteva rnduieli, s treac printr-o spovedanie de patru
minute ca apoi s se rentoarc imediat dup primirea mprtaniei la
"nevrednicia" sa. Este nspimnttor pentru c aceast situaie respinge
att de evident ceea ce constituie adevratul sens i, de asemenea, Crucea
vieii cretine descoperit nou n Sfnta Euharistie: imposibilitatea de a
adapta cretinismul la msurile i capacitile noastre; imposibilitatea de a-
l primi dup rnduielile lui Dumnezeu i nu ale noastre. Care sunt aceste
rnduieli? Nicieri nu le gsim mai bine exprimate dect n cuvintele pe
care preotul le rostete n timp ce nal Sfntul Disc i care n Biserica
547

primar erau cuvintele invitaiei la primirea Sfintei mprtanii: "Sfintele
Sfinilor!" Cu aceste cuvinte i, de asemenea, cu rspunsul credincioilor
la aceasta: "Unul Sfnt, Unul Domn Iisus Hristos" - judecile omeneti n
ntregime se apropie de sfrit. Cele sfinte, Trupul i Sngele Domnului i
Mntuitorului nostru Iisus Hristos, sunt doar pentru cei ce sunt sfini. Dar
nimeni nu este sfnt dect Unul Sfnt Iisus Hristos. i n acest fel, la
nivelul jalnicei "vrednicii" omeneti, ua este ncuiat; nu exist nimic ce
putem oferi i care ne-ar face "vrednici" de acest Dar Sfnt. ntr-adevr
nimic, cu excepia Sfineniei lui Iisus Hristos nsui pe care El n nesfrita
Sa dragoste i milostivire ne-a mprtit-o i nou, fcndu-ne "seminie
aleas, preoie mprteasc, neam sfnt" (I Petru II, 9). Sfinenia Sa i nu
a noastr este aceea care ne face sfini i astfel "vrednici" a ne apropia i a
primi Sfintele Daruri. Cci aa cum Nicolae Cabasila spune n comentariul
su asupra acestor cuvinte: "nimeni nu are de la sine nsui sfinenia,
deoarece aceasta este rezultat al virtuii omeneti, ci toi o avem de la i
prin Iisus Hristos. Atunci cnd pui sub soare mai multe oglinzi, toate
strlucesc i rsfrng raze de ai crede c se vd mai muli sori, dar n
realitate unul este soarele care se rsfrnge n toate ..."
Acesta este importantul "paradox" al vieii sacramentale. Ar fi o
greeal, totui, s o limitm numai la Sfintele Taine. Pcatul pngririi de
care vorbete Sfntul Apostol Pavel atunci cnd menioneaz faptul de "a
mnca i a bea cu nevrednicie", cuprinde ntreaga via, pentru c ntreaga
via, omul n ntregime, trup i suflet, au fost sfinite de Iisus Hristos i
fcute sfinte, i fiind sfinte "nu ne aparin". Singura ntrebare adresat
omului este dac dorete i dac este pregtit s primeasc, n smerenie i
ascultare, aceast sfinenie oferit lui, din dragoste i din nemrginita
milostivire a lui Dumnezeu. Mai nti Crucea pe care el trebuie s
rstigneasc pe omul cel vechi cu patima i stricciunea sa, i apoi harul i
puterea de a lupta nencetat pentru creterea omului nou n el, a acelei viei
noi i sfinte la care a fost fcut prta. Participm la Sfnta mprtanie
doar fiindc am fost fcui sfini de ctre Iisus Hristos i n Domnul
Hristos; i participm la aceasta pentru a deveni sfini, adic, pentru a plini
darul sfineniei n viaa noastr. Atunci cnd nu realizam aceasta,
"mncm i bem cu nevrednicie" - cnd, cu alte cuvinte, primim
mprtania gndindu-ne la noi ca fiind "vrednici" prin noi nine i nu
prin sfinenia lui Iisus Hristos; ori cnd primim mprtania fr a o
raporta la ntreaga via ca raiune a ei, i, de asemenea, ca putere a
transformrii vieii, c intrarea inevitabil pe "crarea cea ngust" a
nevoinei i a strdaniei. A realiza aceasta, nu doar cu mintea noastr ci cu
ntreaga noastr fiin, a ajunge la pocin - care ne deschide uile
mpriei - acestea reprezint adevratul sens i cuprins al pregtirii
noastre pentru Sfnta mprtanie.
548

Este bine tiut i de necontestat faptul c n Biserica primar
comuniunea tuturor credincioilor la fiecare dumnezeiasc Liturghie era o
regul . Totui, ceea ce trebuie subliniat este faptul c aceast comuniune
obteasc periodic era neleas i trit nu doar ca un act de evlavie
personal ci, mai presus de toate, ca un act ce izvorte din apartenena la
Biseric sau mai precis ca mplinire i actualizare a acestei apartenene.
Sfnta Euharistie era n egal msur definit i trit ca Tain a Bisericii,
Tain a comunitii, Tain a unitii. "S-a amestecat cu noi", scrie Sfntul
Ioan Gura de Aur, "i ne-a mprtit de trupul Su, astfel nct noi s
putem fi deplintate i un trup unit cu Capul". De fapt, Biserica primar nu
cunotea nici un alt semn ori criteriu pentru participarea mntuitoare a
obtei la Tain: "era o regul faptul c cel ce nu primise Sfnta
mprtanie timp de cteva sptmni s se excomunice i s se
anatematizeze singur fa de Trupul Bisericii". mprtirea cu Trupul i
Sngele lui Iisus Hristos era mplinirea limpede a Botezului i a
Mirungerii, i nu existau alte condiii pentru primirea mprtaniei . Toate
celelalte Taine erau de asemenea "pecetluite" cu mprtirea din Sfintele
Daruri. i aa de evident era aceast legtur dintre apartenena la
Biseric i mprtanie, nct ntr-un text liturgic timpuriu gsim
alungarea naintea sfinirii a acelora "care nu se pot mprti cu aceste
Taine dumnezeieti". Este limpede c orict de tainic i de complicat, a
devenit mai trziu aceast nelegere i trire iniial a mprtaniei ea nu
a fost niciodat nlturat, rmnnd pentru totdeauna norma esenial a
Bisericii.
Ar trebui sa ne ntrebm, deci, nu ceea ce presupune aceast regul,
ci ce anume s-a ntmplat cu ea. De ce s-a uitat att de mult ca o simpl
pomenire a mprtaniei mai dese (nu mai vorbim de aceea cu
regularitate) pare multora (i n special clerului) o noutate fr precedent,
zguduind i chiar distrugnd, n concepia lor, temelia Bisericii? Cum a
fost posibil c secole, de cele mai multe ori, Sfintele Liturghii s fie fr
credincioi, care primeau mprtania? De ce acest lucru incredibil nu
provoac uimire, nu provoac fiori, n timp ce dorina de mprtire mai
deas provoac team, opoziie, rezisten? Cum a putut s apar aceast
ciudat doctrin de primire a mprtaniei o singur dat pe an? Cum a
putut fi considerat "norm" orice ndeprtare de la ceea ce-ar putea fi nu
mai mult dect o excepie? Cu alte cuvinte, cum a devenit nelegerea
Bisericii att de profund individualist, att de detaat de nvtura
Bisericii ca Trup al lui Iisus Hristos, att de adnc contradictorie cu
rugciunea euharistic nsi: "iar pe noi pe toi, care ne mprtim dintr-
o pine i dintr-un potir, s ne uneti unul cu altul prin mprtania
Aceluiai Sfnt Duh ..." ?
Rspunsul obinuit dat acestor ntrebri este c dac practica primar
549

a trebuit s fie ntrerupt - spun adversarii mprtirii frecvente i regulate
- dac o distincie radical a trebuit s fie introdus ntre clerici (a cror
primire a Sfintei mprtanii constituie n mod evident parte a slujirii lor)
i laicat (care astzi poate primi Sfnta mprtanie numai n anumite
condiii - necunoscute Bisericii primare) dac, n general, Sfnta
mprtanie pentru laici a devenit mai degrab excepie dect regul,
atunci aceasta se ntmpl din cauza unei temeri bune i sfinte - aceea a
profanrii Sfintei Taine. Profanarea s-ar realiza prin mprtirea
nevrednic cu aceasta, primejduind astfel propria mntuire; n cuvintele
Sfntului Apostol Pavel: "Cel ce mnnc i bea cu nevrednicie, osnd i
mnnc i bea, nesocotind trupul Domnului" (I Corinteni XI, 29). Acestui
rspuns trebuie, la rndul su, s i se dea o replic pentru c, de fapt,
acesta ridic mai multe probleme dect cele pe care le rezolv. Mai nti,
chiar dac a fost adevrat ca, de facto, excomunicarea laicilor i-a avut
originea n aceast mntuitoare temere i n acest sentiment de
nevrednicie, ea nu mai este valabil astzi. Pentru c, dac ar fi aa, cei
care nu primesc Sfnta mprtanie ar putea, n cele din urm, s se
ntristeze n timp ce urmresc Sfnta Liturghie, ar putea s le par ru
pentru pctoenia i nevrednicia care-i separ de Sfintele Daruri, ar putea,
pe scurt, s se simt "excomunicai" . Dar, n realitate, nici una dintre
acestea nu este adevrat. Generaii peste generaii de cretini ortodoci au
participat la Sfnta Liturghie cu o contiin perfect limpede, fiind total
convini c nu este nevoie de nimic mai mult din partea lor, ca, pur i
simplu, Sfnta Euharistie nu este pentru ei. Apoi, n acele ocazii foarte rare
i excepionale cnd sunt mprtii, ei primesc Sfnta Euharistie ca pe o
"obligaie ce trebuie mplinit", prin care, pentru un an ntreg, ei se
consider din nou "n bun rnduial" . Dar de unde, ntr-o astfel de
atitudine care, din pcate, a devenit o regul n Biseric, se poate gsi - fie
doar i ntr-o mic msur - smerenia i pocina, cuvioenia i frica lui
Dumnezeu?
De fapt, atunci cnd aceast atitudine i-a fcut apariia prima dat
n Biserica - aceasta s-a ntmplat imediat dup convertirea la cretinism a
Imperiului Roman i a rezultat din cretinarea ulterioar a populaiei sale
i din scderea corespunztoare a vieii religioase i morale printre cretini
- Sfinii Prini au vzut n aceasta nu un rezultat al smereniei i al fricii lui
Dumnezeu ci al neglijenei i al delsrii duhovniceti. i, ndat ce se
"denunau" ca pctoi, amnarea Botezului din motive de "nepregtire" i
"nevrednicie" aprea ca o lips de grij fa de Taine. Este pur i simplu cu
neputin s gseti un text patristic pe care s se sprijine ideea ca acela
care nu se poate mprti cu vrednicie este mai bine s se abin de la
aceasta. Sfntul Ioan Casian scrie: "Nu trebuie s nu primim Sfnta
mprtanie, fiindc ne tim pctoi, ci cu totul mai mult s ne grbim
dornici ctre ea, pentru vindecarea sufletului i pentru curia cea
550

duhovniceasc, cu acea umilire a minii i cu atta credin, nct
judecndu-ne nevrednici... s cutm i mai multe leacuri pentru rnile
noastre. N-am fi, de altfel, vrednici s primim nici mprtania anual,
dac ne-am lua dup unii care, n aa chip msoar vrednicia, sfinenia i
meritul tainelor cereti nct socotesc c mprtania nu trebuie luat
dect de cei sfini i neptai i nu mai degrab pentru c aceast
participare s ne fac sfini i curai. Acetia, fr ndoial, cad ntr-o mai
mare trufie dect cea de care li se pare c se feresc, fiindc cel puin ns
este mai drept ca de vreme ce n aceast umilin a inimii n care credem i
mrturisim c niciodat nu putem s ne atingem pe merit acele Sfinte
Taine, s-o primim ca pe un medicament al tristeii noastre n fiecare
duminic, dect ca, stpnii de deart trufie i struin a inimii, s
credem c numai o dat pe an suntem vrednici de a lua parte la Sfintele
Taine... Stpnii de deart trufie!" Sfntul Ioan Casian accentueaz aici
abilitatea ciudat a unora de a gsi un "alibi" pentru toate greelile
duhovniceti, de a se mbrca pe sine ntr-o pseudosmerenie, care
constituie cea mai subtil i cea mai periculoas form a trufiei. Aceasta,
conform prerii unanime a Sfinilor Prini, dup ce apare ca neglijent
devine curnd justificat prin argumente pseudo-duhovniceti i a fost
acceptat, ncetul cu ncetul, ca regul.
Aici a aprut, de exemplu, ideea - absolut necunoscut i ndeprtat
de tradiia primar - ca, privitor la Sfnta mprtanie, exist diferene
duhovniceti i chiar mistice ntre cler i laici, nct primii nu doar c pot
dar trebuie s primeasc des Sfnta mprtanie, n vreme ce laicilor nu le
este permis. nc o dat aici l putem cita pe Sfntul Ioan Hrisostom care a
aprat, mai mult dect orice altceva, sfinenia Sfintelor Taine i a insistat
asupra pregtirii cu vrednicie pentru Sfnta mprtanie. Astfel, marele
pastor ("Pastorul lui Herma") scria: "Sunt mprejurri cnd preotul nu se
deosebete de cel supus, adic de cel mai jos dect dnsul, de pild cnd
trebuie a se nvrednici de tainele cele nfricoate, fiindc cu toii ne
nvrednicim de aceleai taine, iar nu ca n Legea Veche, cnd pe unele le
mnnc preotul, iar pe altele cel ce nu era preot, aa c poporului nu-i era
slobod de a se mprti din cele ce se mprtea preotul. Acestea ns nu
mai sunt acum, ci tuturor le st n fa un trup i un pahar... O mie de ani
mai trziu, Nicolae Cabasila, vorbind despre Sfnta mprtanie n
lucrarea sa "Tlcuirea Dumnezeietii Liturghii" nu face nici o distincie
ntre cler i laicat, referitor la Sfnta mprtanie. El scrie: " ...dac ns
cineva are putin de a se apropia de Sfnta Mas, dar nu se apropie , nu va
dobndi nicidecum sfinirea Sfintelor Daruri; i aceasta nu pentru c nu s-a
apropiat ci pentru c i-a stat n putin... i cum putem s credem c
iubete Sfintele Taine cel care, avnd posibilitatea s le primeasc, nu se
ostenete s le primeasc?" i totui, n pofida acestor att de limpezi
mrturii, aceast idee ciudat, i chiar eretic, a rmas i rmne n
551

continuare o parte, dac nu a nvturii, cel puin a evlaviei liturgice n
Biserica noastr.
Adevrata biruin a acestei atitudini asupra Sfintei mprtanii a
venit atunci cnd, dup sfritul perioadei patristice i dup cderea
spaiului bizantin, teologia ortodox a intrat n lunga perioad a
"captivitii apusene", a influenei radicale a Apusului. Sub aceast
influen a scolasticii apusene i a teologiei legaliste referitoare la Sfintele
Taine, acestea din urm au continuat n chip vdit s rmn n Biseric,
dar au ncetat s mai fie privite i trite ca mplinire sau, n cuvintele
Printelui George Florovsky, "s constituie Biserica". Pe de o parte, Sfnta
mprtanie a fost identificat ca mijloc al evlaviei individuale, personale,
i al sfinirii, excluznd aproape total nelesul sau "eclesiologic" iar pe de
alt parte, apartenena la Biseric a ncetat s mai fie nrdcinat i
msurat prin participarea la Taina Unitii Bisericii n credina, dragoste
i via.
S-a ntmplat apoi c laicul a fost nu doar "ngduit" dar chiar silit s
se confrunte cu mprtania ntr-o perspectiv total subiectiv - aceea a
nevoilor sale, a duhovniciei sale, a pregtirii sau nepregtirii sale, a
posibilitilor sale, etc. El nsui a devenit criteriul i judectorul
duhovniciei sale i a celorlali. i a devenit astfel n contextul unei teologii
i a unei pieti care n ciuda mrturiei clare a Tradiiei Ortodoxe autentice
- a girat acest statut de ne-mprtii al laicilor, l-au transformat ntr-o
norm, aproape ntr-o "marc comercial" a Ortodoxiei.
Este ntr-adevr un miracol faptul c influena combinat a acestei
teologii sacramentale venit din Apus i a acestei pieti extraecleziale,
individualist i subiectiv, nu a reuit eradicarea complet a setei i a
foamei pentru Sfnta mprtanie, pentru o participare adevrat i nu
una formala n viaa Bisericii. n toate vremurile, dar cu precdere n era
noastr tulburat i confuz, fiecare renatere ortodox i-a avut izvorul n
"redescoperirea" Sfintelor Taine i a vieii sacramentale i, mai presus de
toate, n renaterea euharistic. Aa s-a ntmplat n Rusia cnd
persecuiile au ndeprtat atitudinile moderate, formale i nominale -
denunate cu pasiune de printele Ioan de Kronstadt. Astfel s-a ntmplat i
cu Europa i Orientul Mijlociu, cu apariia micrilor ortodoxe de tineret,
cu nelegerea lor nnoitoare i profund asupra Bisericii. Iar dac astzi
aceast renatere euharistic i sacramental bate la uile Bisericii noastre,
ar trebui s ne ncurajeze, ca semn c aceast criz fundamental a
"secularizrii" se apropie de sfrit.
De aici exigena i responsabilitatea Bisericii n istorie fa de
ereziile care sau rupt de misterul divin al Bisericii. Dogmele sale sunt n
552

primul rnd afirmaii ce privete mntuirea omului, obiceiul lor este s
elibereze chipul original al lui Iisus Hristos, adevrul, de distorsiunile unor
erezii, pentru a ajuta comunitatea Bisericii s pstreze nvtura corect
despre Domnul Hristos i prin urmare viaa ca prezen a lui Mntuitorului
Hristos n Biseric.

Drd. Stelian Gombo


Despre mprtirea continu ca hran duhovniceasc a preotului i a
cretinului

Printele Dumitru Stniloae referindu-se la caracterul hristologic i
bisericesc al misticii ortodoxe afirm: Nimeni nu poate nainta spre
unirea mistic cu Dumnezeu pind pe o alt cale dect Iisus Hristos i
nimenea nu poate ajunge la aceast unire dincolo de Iisus Hristos. Iisus
Hristos este puntea ntins de la Dumnezeu pn pe trmul umanitii
noastre, prin ipostasul Su cel unul care ntrunete i natura dumnezeiasc
i pe cea omeneasc.[1]
n slujba acestui progres spiritual st ierarhia i ntruct aceast ierarhie
este osatura Bisericii.[2] inta ultim a ntregii ierarhii este ndumnezeirea
celor ce se mntuiesc. Mistica liturgic este suportul misticei pure, iar
ierarhia este cadrul ei. Aadar exist n Biseric o ierarhie bazat pe
gradele de sfinenie. Dar i aceasta are lips de Sf. Taine. Urcuul
duhovnicesc, chiar dac duce pe cineva pn la imediata apropiere de
Dumnezeu n cer, este un urcu nluntrul Bisericii. Dup Sf. Grigorie de
Nyssa, Moise intrnd n lumina din interiorul tenebrelor divine de pe
Sinai, vede cortul imaterial ca model al templului sau al Bisericii, iar
acest cort zice el, este nsui Logosul. Dar atunci nsui Iisus Hristos este
Biserica i naintnd spre El naintm spre Biserica cereasc, prin cea
pmnteasc fcut dup aceea. Astfel, caracterul bisericesc al misticii se
identific cu caracterul ei hristocentric. Chiar cel ce s-a ridicat la starea de
minte pur i de contemplaie fr simboluri nu a prsit cadrul
ierarhic al Bisericii n sens larg i nu a srit dincolo de Iisus Hristos i de
Taine.[3] Rugciunea permanent a cretinului ca persoan aparte
presupune o nclzire prealabil i des repetat a lui prin rugciunea fcut
mpreun cu alii. De spiritualitate ine n mod necesar comuniunea. Viaa
fiecruia sporete n legtur cu alii, i vine de la alii. Spiritualitatea
aceasta vie, crend comuniunea, se ntreine/primete n Liturghia
553

ortodox o pecete proprie. Chiar dac, spune Printele Stniloae, exist i
un urcu individual al credincioilor spre Dumnezeu prin curirea de
patimi, prin dobndirea virtuilor i prin contemplarea raiunilor creaiei,
acest urcu n-ar putea avea loc dac n-ar fi ajutat de un urcu liturgic spre
Dumnezeu, care se nfptuiete de fiecare mpreun cu obtea celorlali
credincioi. Acest urcu este susinut de Iisus Hristos Cel nviat i unit cu
credincioii prin Sfnta mprtanie.[4]
Astfel, Sfnta Liturghie poate fi socotit i ca un mijloc de transcendere a
oamenilor de la viaa nchis n egoism i n lume la viaa de comuni(-
une)care, ca mprie a Lui. Iar comuniunea realizat ntre credincioi n
ambiana Sfintei Treimi este una cu mpria Sfintei Treimi. n atmosfera
spiritual a Sfintei Liturghii se prelungete atmosfera Noului Testament,
trit n preajma Mntuitorului de Sfinii Apostoli. Cine rmne n izolare
i nu triete n comuniunea mpriei, care pe pmnt are forma Bisericii
i se triete n gradul suprem n Liturghie, nu are parte de mntuire.
Liturghia nseamn n grecete slujire comun.[5] n acest context poate fi
uor sesizat importana prezenei comunitii sfinirea treptat a
credincioilor ca pregtire pentru Sfnta mprtanie- dar i contribuia
acesteia la svrirea Tainei Euharistiei: Faptul acesta se concretizeaz n
prescurile pe care le aduc credincioii, din care preotul scoate Sfntul
Agne, car se va preface n Trupul jertfit al lui Iisus Hristos i prticelele
aezate n jurul lui, care reprezint vieile lor jertfite ce vor fi sfinite i
unite prin alturarea lor la jertfa lui Iisus Hristos. Aa cum fr prescurile
credincioilor, fr vinul adus de ei, nu se poate svrii Taina Euharistiei,
aa nu se poate svri Liturghia fr mrturisirea credinei lor prin cntri
de cerere, de laud, de mulumire.[6]
De asemenea, n viziunea Bisericii Ortodoxe, svrirea Sfintei Liturghii
are ca obiect spune Nicolae Cabasila prefacerea darurilor de pine i
vin n dumnezeiescul Trup i Snge, iar ca scop, sfinirea credincioilor,
care prin aceasta, dobndesc iertarea pcatelor i motenirea mpriei
cerurilor; iar ca mijloace, care pregtesc i nlesnesc mplinirea acelui
efect i acelui scop, sunt rugciunile, cntrile, citirile din Sfnta Scriptur
i, n general toate cele ce se svresc i se rostesc, cu sfnt rnduial,
nainte i dup sfinirea darurilor.[7] Precum observ i liturgistul german
J. Kramp, Cabasila distinge un scop direct, apropiat sau imanent () i
unul indirect, mai deprtat sau transcendent () al Liturghiei. Cel
dinti este sfinirea darurilor, adic a elementelor euharistice, care se
prefac n Sfntul Trup i Snge, iar cel de-al doilea este sfinirea
credincioilor, prin mprtirea lor cu Sfintele Taine. Acesta din urm,
dei dependent de cel dinti, este totui scopul principal i ultim al
Liturghiei. Cu alte cuvinte, n slujba Sfintei Liturghii trebuie s deosebim
de o parte jertfa, prin care se sfinesc darurile, iar de alta, taina, prin care
se sfinesc credincioii, mprtindu-li-se efectele jertfei. Jertfa, odat
554

adus, pentru a-i mplini sensul ei, trebuie consumat prin mprtire.[8]
Astzi, cnd n general, la Liturghie se mprtesc numai liturghisitorii,
mprtirea credincioilor de rnd nu mai constitue un scop permanent, ci
unul ocazional i, deci, secundar al Liturghiei. La originea ei i n
constituia ei ns, Liturghia nu se poate concepe fr mprtirea
credincioilor, bineneles a celor pregtii i vrednici. Taina era adic
organic i inseparabil legat de jertf; mprtirea credincioilor
constituia o parte integrant i esenial din rnduiala Sfintei Liturghii.
Acest aspect l scoate n eviden nsi alctuirea ei, care presupune i
implic mprtirea credincioilor, prin texte categorice: S lum aminte
sfintele sfinilor Cu fric de Dumnezeu i cu credin i cu dragoste s
v apropiai ori ectenia de mulumire public pentru mprtire, rostit
de diacon, ns ca din partea poporului: Drepi primind (care am primit
) dumnezeietile... ale lui Hristos taine, cu vrednicie s
mulumim Domnului. Care este sensul i raiunea de afi a unor asemenea
texte liturgice dac nu mprtirea tuturor membrilor Bisericii.[9]
Aa se face, de exemplu, c Liturghia darurilor mai nainte sfinite, care la
originea ei nu este dect o simpl slujb mai solemn, a putut primi
numele de liturghie, dei n rnduiala ei nu exist o sfinirea a darurilor,
acestea fiind mai nainte sfinite. Deci, n fiina i n menirea ei, Liturghia
nu este ceva rezervat exclusiv preotului sau credincioilor izolai.

2. Despre Preoie i Jertfa suprem

a. Cele trei direcii ale slujirii arhiereti a lui Iisus Hristos.

Slujirea de Arhiereu prin care Se aduce ca jertf pe Sine nsui este
ndreptat n mod direct spre Tatl. Totui implic n ea i o direcie
ndreptat spre oameni, ntruct vrea s ncadreze i pe oameni n ea, deci
cuprinde n ea i o direcie ndreptat spre acetia. Iar ntruct n acest scop
Iisus Hristos aduce ca jertf firea uman asumat de El, slujirea aceasta are
i o direcie i un efect ndreptat spre aceasta. Aceste trei direcii sunt att
de implicate una n cealalt, nct este cu neputin s fie separate.[10]
Manifestnd prin jertf voina de a se drui cu totul lui Dumnezeu, natura
omeneasc se reface chiar prin aceasta din starea sa bolnav. De arhierie
este legat deci poziia de autojertfire. Omul este fcut n general s fie
jertf vie adus de el nsui lui Dumnezeu. n opera nchinare n Duh i
Adevr, Sfntul Chiril dezvolt ideea c noi nu putem intra la Tatl dect
ca jertf curat...[11]

b. Preoia lui Iisus Hristos n Biseric prin preoia slujitoare.

Iisusus Hristos nu aduce jertfa numai pentru Sine, sau numai corpul Su
555

personal, ci i corpul Su tainic n luntrul cruia se afl trupul Su
personal. n cazul Su este o identitate ntre jertfitor i jertf.[12]
mprtindu-ne deci de jertfa Lui, nu ne mprtim numai de jertf, ci i
de jertfitor. Prin aceasta devenim noi nine nu numai jertfe, ci i jertfitori
sau preoi ai jertfei noastre. Domnul Iisus Hristos ne aduce ca jertfe n
calitate de Arhiereu mpreun cu jertfa Sa, pe de alta, ne dm noi nine
Lui ca jertf, nu suntem numai pasivi n ea. Preotul simbolizeaz pe Iisus
Hristos ca Mijlocitor, simbolizeaz faptul c omul nu poate intra prin sine
n relaia iubitoare nesfrit cu Dumnezeu. Preoii sunt rnduii de
Dumnezeu asemenea lui Hristos, ca chipuri vizibile ale lui Iisus Hristos,
sau ca organe ale Lui. Respingnd preoia slujitoare a Bisericii, concepia
protestant a respins necesitatea mprtirii noastre de jertfa lui Iisus
Hristos i deci necesitatea prezentrii ei n continuare n Biseric, deci i
pe Mntuitorul Iisus Hristos n aceast stare de jertf. Preotul este i
mijlocitor al lui Iisus Hristos, dar este i membru al Bisericii ca trup al lui
Iisus Hristos. Nici un slujitor al altarului nu se singularizeaz, nu devine
substitut vzut exclusiv al unicului cap, Iisus Hristos. Mijlocirea trebuie
luat mai mult ca ocazionare, ca mediere strvezie, dect ca impropriere
personal de ctre slujitor a darului de la Iisus Hristos i ca transmitere n
felul acesta, la credincioi. Deci mijlocirea preotului nu e identic cu o
substituire a Domnului Hristos; preotul nu a devenit un alt Iisus Hristos.
Puterea lui Iisus Hristos lucreaz prin preot, mai bine zis prin actul lui,
care nu este propriu-zis al lui, ci al Bisericii, fr s devin puterea
preotului. Subiectivitatea uman trebuie s se identifice cu obiectivitatea
lui Iisus Hristos. Obiectivul din Biseric este un obiectiv pnevmatic, i nu
este ca atare numai pentru subiectivitatea noastr.[13] Duhul, ca ipostas al
ntregii Dumnezeiri mprtite fpturii, e druit Bisericii n calitatea ei de
trup unitar. Sfntul Vasile cel Mare zice: Duhul ine legate ntre ele
mdularele prin darurile care se intercondiioneaz. Toate mdularele
nzestrate cu daruri diferite completeaz prin aceasta corpul lui Iisus
Hristos. Fiecare mdular al Bisericii este avizat la celelalte i dator s
ajute la activarea lui Iisus Hristos ntreg, prin Biseric. Darul nu are
numai o adres vertical, ci i una orizontal, unificatorie.[14]

c. Caracterul duhovnicesc al preoiei slujitoare cretine i preoia general

Pentru actualizarea jertfei lui Hristos pentru diferitele comuniti, singura
prin care pot aduce i cretinii jertf de laud, sunt necesari preoii. Dar
aceti preoi trebuie s efectueze i o mpreun-aducere duhovniceasc a
lor cu Hristos, mpreun cu credincioii. Jerfa lui Iisus Hristos nu lucreaz
magic, pentru c nu i produce efectul numai prin sngele vrsat
odinioar, asemenea sngelui animalelor, ci umple i pe cei ce se
mprtesc de El de aceeai putere de aducere a lor lui Dumnezeu.
556

ntruct au comun cu credincioii aducerea lor duhovniceasc din puterea
jerfei lui Iisus Hristos, slujitorii cretini nu mai sunt separai de credincioi
n modul n care erau preoii din legea veche sau cei pgni. Toi cretinii
sunt n acest sens o preoie mprteasc (I Pt. 2,9).[15]

3. Despre experiena Bisericii n Euharistie

Teologul laic Alexei S. Homiakov (1804-1860), pentru noua sa abordare
eclesiologic traducea cuvntul catolic prin slavul soborniceasc. El
deriv din rdcina s-br, a aduna. A. Homiakov definete Biserica
plecnd de la adunare, de la comunitatea episcopilor, preoilor i poporului
n totalitatea sa. Prin aceasta el se ridic mpotriva unei eclesiologii care
mparte Biserica ntr-o Biseric nvtoare i una asculttoare. Fiindc
ntreaga Biseric este o singur adunare. Potrivit printelui G. Florovsky,
Biserica este experiabil ca realitate sacramental n Euharistie: n
Euharistie se reveleaz nevzut, dar real, plintatea Bisericii... De aceea, n
orice Liturghie e prezent i ia parte n chip mistic, dar real, ntreaga
Biseric. Svrirea Liturghiei este oarecum o ntrupare nnoit a lui
Dumnezeu. n ea l vedem pe Dumnezeul-Om ca ntemeietor i Cap al
Bisericii i mpreun cu El ntreaga Biseric. n rugciunea euharistic
Biserica se vede i se cunoate pe sine ca Trupul unic i ntreg al lui Iisus
Hristos.[16] n toamna anului 1979, teologul romano-catolic Yves
Congar ncheia o sesiune a Societii Kanon cu o conferin n care
prezenta eclesiologia euharistic drept nvtura originar catolico-
ortodox despre Biseric n tresturile ei eseniale. Este recunoscut
spontan drept originar, o eclesiologie dat la o parte pentru mai mult de o
mie de ani. Dup printele N. Afanasiev adunarea euharistic este
Biserica ntreag i nu o parte a ei. Nu exist Biserici pariale. Relaia
Bisericilor locale ntreolalt nu este cea a nsumrii unor elemente diferite,
ci aceea a identitii lor. De aceea, Bisericile locale nu pot fi adunate ntr-o
sum. De fapt, n eclesiologie unu plus unu e ntotdeauna unu. Orice
Biseric local manifest ntreag plintatea Bisericii lui Dumnezeu. Prin
aceasta categoria experienei a devenit hotrtoare i pentru eclesiologie.
Concret experiabil e doar Biserica local care svrete Euharistia, nu
Biserica universal, care nu se ntlnete nicieri n cultul divin. Biserica
Ortodox a accentuat aspectul eclesial al Euharistiei: Euharistia poate fi
svrit numai n prezena ntregului popor al lui Dumnezeu dintr-un
anume loc, popor constnd din nti-stttor (episcop/preot) i, mai cu
seam, laici. Exist n ornduirea canonic a Biserici Ortodoxe un indiciu
limpede ce sugereaz unitatea principial a comunitii ntregi n
Euharistie: la un singur altar poate fi svrit n fiecare zi numai o singur
Euharistie, dup cum orice preot poate svri Liturghia numai o singur
dat pe zi. [17] Muli teologi ortodoci consider de neconceput
557

posibilitatea celebrrii Liturghiei fr prezena credincioilor laici. Iar
acolo unde totui se ntmpl aceasta, cu gndul mereu la faptul c
Liturghia este o celebrare comunitar, se vorbete de o mpreun-slujire
cu ngerii, care, potrivit credinei Bisericii Ortodoxe, are loc la orice
celebarea a Liturghiei.
Accentuarea aspectului de mysterium tremendum (tain
nfricotoare) a favorizat foarte devreme individualizarea mprtirii. n
faa tendinei tradiionale spre o mprtire tot mai rar, pentru Afanasiev
Euharistia nu este aa cum o considera teologia scolastic una dintre
cele apte Taine din Biseric, ci Taina Bisericii. Ea trebuie neleas n
mod eclesial, iar nu individualist. Unirea cu iisus Hristos este unirea cu
toi credincioii i unirea cu toi credincioii e unirea cu El. De la Sfntul
Ignatie, printele Afanasiev a preluat ideea unitii Euharistiei n Biserica
local i respingerea oricrei celebrri euharistice private, casnice sau
speciale. Svrirea Euharistiei da un mic grup de cretini este o lezare a
unitii Bisericii locale, deoarece mparte Trupul unul i Potirul unul al
Domnului. Cel care ofer ofer este ntotdeauna unul singur, ns toi
concelebreaz cu el. El aduce <mulumire> (eucharistia), la care participau
toi. Nici poporul lui Dumnezeu nu putea svri fr el lucrarea sfnt,
nici el nu putea svri lucrarea sfnt fr popor, fiindc nu numai el, ci
toi erau preoi ai Dumnezeului Celui Preanalt. n eclesiologia euharistic
slujirea st n serviciul comunitii care triete din Euharistie. Astfel,
acolo unde este episcopul, acolo trebuie s fie i mulimea credincioilor,
aa cum unde este Iisus Hristos, acolo este i Biserica universal.[18]
Printele Alexander Schmemann definete Euharistia ca sacramentul
bucuriei. El afirm, de asemenea, c exist o nelegere fundamental
greit nelegerea liturgic a liturghiei. Ea const n reducerea
liturghiei la categoriile cultice, definirea ei ca act sacru de cult, diferit,
catare, nu doar de zona profan a vieii, ci i de toate celelalte activiti
ale Bisericii nsei. Dar nu aceasta este semnificaia originar a cuvntului
grecesc leitourgia. El a desemnat iniial o aciune prin care un grup de
oameni devine corporativ, cea ce nu fusese nainte, cnd erau o simpl
adunare de indivizi. Tot aa cum cretinismul poate i trebuie s fie
considerat sfritul religiei, la fel liturghia cretin n general i Euharistia
n particular sunt, ntr-adevr, sfritul cultului, al actului religios sacru
izolat de, i opus vieii profane a comunitii. Euharistia este intrarea
Bisericii n bucuria Domnului ei, chemarea nsi a Bisericii, leitourgia ei
esenial, sacramentul prin care ea devine ceea ce este.[19]
Liturghia ortodox ncepe cu doxologia solemn: Binecuvntat este
mpria... Ni s-a vestit destinaia, am zis amin acestei vestiri noi
suntem ecclesia, rspunsul la aceast chemare. Aceste este ntr-adevr
unul dintre cele mai importante cuvinte din lume, pentru c el exprim
acordul Bisericii de a-L urma pe Iisus Hristos n nlarea Lui la Tatl. n
558

El putem spune amin lui Dumnezeu sau mai degrab El este Aminul
nostru ctre Dumnezeu i Biserica este un amin ctre Iisus Hristos.[20]
Cretinii apuseni, spune printele Schmemann, sunt att de obinuii s
disting Cuvntul de sacrament, nct poate fi dificil pentru ei s neleag
c, n perspectiv ortodox, liturghia Cuvntului este tot att de
sacramental pe ct de evanghelic este sacramentul. Sacramentul este o
manifestare a Cuvntului. Evanghelia nu este numai o consemnare a
nvierii lui Iisus Hristos, Cuvntul lui Dumnezeu este eterna venire la noi a
Domnului nviat. De aceea, n liturghie citirea Evangheliei este precedat
de Aliluia, de cntarea acestui misterios cuvnt teofor, care este
salutul plin de bucurie al celor care vd venirea Domnului, care cunosc
prezena Lui i care-i exprim bucuria la aceast slvit parousia. Iat-
L, ar putea fi cea mai potrivit traducere a acestui cuvnt intraductibil.
Euharistia este sacramentul unitii. Noi suntem cuprini n Euharistia lui
Iisus Hristos i Domnul Iisus Hristos este Euharistia noastr - Fiina
Euharistic desvrit. Noi tim c adevrata via este euharistic, c
am fost creai ca slujitori ai sacramentului vieii, ai transformrii ei n
via-n-Dumnezeu.[21] Episcopul Ioannis Zizioulas aaccentuat faptul c
puttorul slujirii nu prmete autoritatea slujirii i harisma ei pentru sine, ci
pentru comunitate ca dar pentru alii. La polul opus, celebrarea
euharistic condus de un prezbiter a putut renuna n denaturarea ei
medieval-occedental chiar i la concelebrarea laicilor. De aceea, dup
Zizioulas nu este vorba de ce anume d hirotonia unui preot, ci n ce
relaie l pune ea cu comunitatea. Hirotonia este neleas drept
constitutiv pentru comunitate, iar aceast comunitate, ca i <prezen i
manifestare> a Duhului, este neleas prin natura sa ca esen ralaional.
Fr noiunea de <sacralitate> slujirea preoeasc i pierde att caracterul
de haruim a duhului, adic de parte a <vocaiei> Lui, ct i de slujire
(diaconia). O astfel de viziune depete i opoziia ntre o nelegere pur
ontologic i un afuncional a slujirii preoeti n Biseric. Ct timp e
preot, acesta nu se mai poate nelege n el nsui. n aceast situaie
existena este determinat de participare, iar nu de <indiferen> sau
<pasivitate>.[22) Ioannis Zizioulas reinterpreteaz i noiunea de preot:
Adevrata semnificaie istoric originar a termenului preot este aceea c
dac Iisus Hristos (unicul Preot) devine n Duhul Sfnt o comunitate (trup
al Su, Biserica), n existena istoric de aici i acum preoia Sa este
nchipuit i realizat ca o comunitate euharistic, n care chipul Su
este capul acestei comuniti, care aduce darurile euharistice cu i pentru
comunitate i n numele ei. n felul acesta comunitatea nsi devine
preoeasc n sensul lui 1Pt. 2, 5-9... n ntlnirea simultan
<concomitent> [n acelai loc] a tuturor strilor i cinurilor
comunitii.[23]

559

4. Despre Taina Euharistiei ca Tain a adunrii i mprtirea continu

Dintre trsturile eseniale ale Euharistiei face parte i caracterul ei de
Tain a adunrii. Celebrantul vorbete n numele adunrii (persoana
nti plural), nu numai al su propriu i nu numai pentru sine, ci ca gur a
Bisericii, respectiv ca limb a comunitii bisericeti, al crei Amin
este constitutiv pentru celebrarea euharistic. Mai cu seam mprtirea
n principiu a ntregului popor, nu numai a ctorva ini izolai este din
nou parte integrant constitutiv a dumnezeietii Liturghii. Canonul 9
apostolic interzice expres participarea la dumnezeiasca Liturghie, fr a
lua parte la mprtanie. Toi, inclusiv laicii, concelebrau Liturghia ca
preoi.[24] Exact aa cum este cu neputin ca Euharistia s fie svrit
fr slujitorul hirotonit, tot aa nu poate fi svrit fr adunarea
poporului lui Dumnezeu din acelai loc, fr ntreaga comunitate.
Exemplul contrar cel mai extrem l-a oferit episcopul Teofan Zvortul,
canonizat de Biserica Ortodox Rus n anul 1988. timp de 22 de ani el a
svrit dumnezeiasca Liturghie ntr-o izolare complet, n ultimii 11 ani
chiar zilnic. Biografii episcopului nu s-au scandalizat de acest fapt, preau
contieni de caracterul comunitar al Liturghiei, cnd se refereau la
mpreun-slujirea ngerilor la Liturghiile svrite de acesta. Sfntul
Ioan Gur de Aur avertiza: Sunt mprejurri n care preotul nu se
deosebete de cel care e supus lui, ca de pild atunci cnd este vorba de
mprtirea cu nfricotoarele Taine. Cu toii suntem vrednici de ele
deopotriv, nu ca n Vechiul Testament, unde preotul mnnc ceva, iar
poporul altceva, i unde poporului nu-i este ngduit s aib parte de ceea
ce preotul avea parte. Acum nu-i aa; ci tuturor ni se d un singur Trup i
un singur Potir. i n rugciuni poporul conlucreaz mult, cum poate s
vad fiecare... Iar la svrirea nfricotoarelor Taine nsui preotul se
roag pentru popor i poporul se roag pentru preot, pentru c vorbele i
cu duhul tu nu nseamn altceva dect aceasta. Rugciunile de
mulumire sunt i ele comune, pentru c nu numai preotul aduce
mulumire, ci poporul ntreg. Abia dup ce a primit mai nti rspunsul de
la popor i are consimmntul c toate cele svrite sunt ntr-adevr
lucru <minunat i deosebit>, preotul ncepe mulumirea.[25] Motivele
pentru raritatea tot mai crescnd a primirii mprtaniei stau, potrivit lui
K. Felmy, n surpraaccentuarea caracterului nfricotor al cultului i n
nelegerea acestuia ca dram cultic. Aceast evoluie echivaleaz cu o
individualizare care ncepe deja cu separaia dintre Liturghie i
Euharistie la Sfntul Chiril, care le explic n cateheze mistagogice
diferite.[26] Sfntul Iustin pusese un accent puternic pe Amin-ul
comunitii care prin acest Amin particip constitutiv la nlarea
rugciunii euharistice.
Cu toate c participarea ntregii comuniti la cultul divin era constitutiv,
560

nc din perioada preconstantinian s-a ajuns la o poziie special, marcat
i spaial, a celebranilor n adunarea (sinaxa) cultic. Spturile de la
Aquileia au permis recunoaterea urmelor unui grilaj ntre spaiul rezervat
clericilor i cel rezervat laicilor. Din predicile Sfntului Ioan Hrisostom
poate fi dedus existena unei perdele fixate de stlpii unui baldachin
(ciborium) i care era tras la anumie momente ale slujbei. Se pare c
nc de pe timpul Sfntului Ioan Hrisostom anumite rugciuni erau rostite
n tain, prin aceasta ele vor fi pierdute pentru laicii credincioi.[27]
Secolul IV este marcat n istoria teologiei de dou fenomene diametral
opuse: pe de o parte, de o ntoarcere reflexiv la Sfnta Scriptur. Pe lng
aceasta exist ns i puternice tendine de elenizare care marcheaz att
noiunile luptelor trinitar-hristologice, ct i nelegerea cultului divin.
Cultul divin devine un mysterium n sensul strict. La origine, actele
explicate mistic erau n realitate gesturi pur practice, susine Felmy: n
Biserica veche ns actele pur practice erau parte component esenial a
cultului divin, o expresie a caracterului corporal i a unui materialism al
mntuirii necesar fa de tendinele spiritualiste eretice.[28]

5. Despre Ascez i Liturghie. Nominalism[29] liturgic ascez fr
Euharistie versus formalism sau magism euharistic Euharistie fr
ascez

Reafirmarea sensului pascal-eshatologic al Duminicii la colivari[30] era
strns acompaniat de redescoperirea sensului de comuniune euharistic al
Liturghiei i de apologia mprtirii continue/frecvente [synechs,
sychna] ca realizare concret a acestor sensuri ntr-un etos pascal-
eshatologic-euharistic. Cele dou tabere i disputau dou concepii despre
Tradiia: una teoretic, alta pragmatic. Grupul tradiionalist al
colivarilor susinea respectarea strict a teoriei din prescripiile
canonice scrise i vorbesc limpede despre o mprtire continu a
credincioilor. Anticolivarii pragmatici aprau legitimitatea
acomodrilor i practicilor sacramental-liturgice create n timp i
devenite tradiii i susineau ca mprtirea credincioilor s se fac mai
rar dup o ndelungat pregtire ascetic individual. [31] n faa
simptomelor de ngrijortoare decaden religioas i afazie teologic,
precum i a limitelor programului iluminismului ortodox, colivarii vor
opune un program de trezie i luminare ortodox prin recuperarea
existenial la nivelul etosului a experienei liturgico-ascetice-mistice
aflate n inima Tradiiei Bisericii. Colivarii din a doua generaie ca
Mitropolitul Macarie al Corintului i Nicodim Aghioritul vor articula un
vast program de recuperare enciclopedic i ancorare duhovniceasc a
ntregii Tradiii ntr-un context inevitabil modern, propunndu-i s
cucereasc pentru Ortodoxie interioritatea i subiectivitatea indivizilor.
561

Cum s-a putut vedea deja, controversa colivelor a fost dublat de o
disput euharistic.
Plecnd de la dou opuscule ale unui oarecare Petru Mansur, Neofit a
nceput s susin urmtoarea teorie euharistic: dup epiclez i sfinirea
Darurilor la Liturghie, Trupul euharistic al lui Iisus Hristos prezent pe
sfintele altare nu este trupul slvit, viu, nsufleit i incoruptibil al
Domnului de dup nviere, ci trupul su coruptibil, sensibil i muritor de la
Cina cea de Tain dinainte de jertf; acesta trece printr-o moarte real fiind
sfrmat n mod real pe sfntul disc i zdrobit de dinii celui ce se
cuminec; ngropat n cel care se mprtete, nvie tainic n cel care se
cuminec i se amestec cu sufletul su comunicndu-i incoruptibilitatea
nvierii; primind ns doar o prticic a Pinii sfinite cel care se cuminec
primete doar o parte a trupului lui Iisus Hristos, de aici necesitatea
mprtirii continue.[32]
Majoritatea Prinilor greci ai Bisericii afirm natura nvia, i ca atare
incoruptibil, a Trupului euharistic al lui Iisus Hristos prezent ca atare n
ntregime n cea mai mic prticic i caracterul spiritual al jertfei
euharistice. Fundamentul ultim al teoriei coruptibilitii Trupului
euharistic era o concepie riguros realist i pragmatic despre prezena
Trupului i Sngelui Mntuitorului Iisus Hristos n Euharistie: Trupul
euharistic al lui Iisus Hristos fcut prezent n mod real prin epiclez pe
sfntul disc este supus ruperii i sufer astfel o stricciune obiectiv; ca
atare el nu poate fi n acel moment un corp incoruptibil, ci devine abia n
momentul mprtirii. Pentru a explica aporia Trupului euharistic n
acelai timp nviat i coruptibil altfel dect postulnd o prezen real n
Euharistie a Trupului lui Iisus Hristos n dou forme succesive: iniial
coruptibil, apoi incoruptibil, singura soluie teologic de salvare a
simultaneitii a fost i este cea scolastic a postulrii distinciei ntre
substan i accideni i astfel implicit teoria transsubstanierii: Trupul
euharistic al lui Iisus Hristos este incoruptibil i nviat n substana sa, dar
coruptibil i degradabil n accidenii vizibili i palpabili sensibil ai Pinii i
Vinului.[33] <autorul> anonim din anul 1777 oper a lui Neofit
Kavsokalivitul are un dublu obiectiv: demonstrativ-polemic (apodictic-
dialectic). Refuzul chemrii la Masa lui Dumnezeu este o pseudo-evlavie.
Scopul punerii la ncercare de sine nu este de a ne autorespinge i ine la
distan, ci de a ne face ncercai i vrednici. mprtirea nu are apoi drept
criteriu desvrirea sau nedesvrirea n sensul c desvriii s-ar
putea mprtii oricnd, iar cei nedesvrii maximum de dou-trei ori pe
an ntruct ea este n primul rnd leac pentru cei bolnavi i merinde de
drum; ca atare este necesar mai mult pentru cei nedesvrii.[34] Simpla
asisten la Liturghie nu e suficient, pentru c de Mntuitorul trebuie s
ne atingem ca femeia cu scurgerea de snge. Refuzul de a ne atinge de El
din evlavie este refuzul lui Petru de a se lsa splat pe picioare de Iisus
562

Hristos; nu este refuzul centurionului roman care a fcut aceasta pentru c
era pgn, ci cel vinovat al gadarenilor. Oprirea Mariei Magdalena de a se
atinge de trupul Domnului nviat era pentru c nu primise pe Duhul Sfnt;
asemenea lui Toma, noi toi trebuie nu doar s ne atingem de coasta Lui, ci
i s bem din Sngele nit din ea.[35] Nu pustnicii i Maria Egipteanca
dau Bisericii regula, ci chinoviii asemenea avvei Apollo, care se
cuminecau zilnic.
Toi credincioii aduc prin preot (ie i aducem) Jertfa euharistic n
care Sngele lui Iisus Hristos se vars pentru toi: a nu-l bea nseamn c
Domnul nostru Iisus Hristos moare degeaba dac nu se mprtete din ea
nimeni dintre credincioi, mprtirea doar a preotului neschimbnd
situaia. Exclamaia preotului la liturghiei: Sfintele sfinilor! invocat ca
pretext n sprijinul regulii mprtirii rare se cere i ea interpretat corect:
nu numai credincioi, ci i preotul care strig trebuie s fie sfnt; n faa
realitii trebuie depit ipocrizia dublului standard i atunci fie s nu se
mprteasc nici preotul, fie s-i mprteasc pe cei care, dei
nedesvrii, s-au curit prin pocin. Cretinii sunt numii aici sfini
nu ntr-un sens etic-ascetic subiectiv deplin, fiindc nu sunt desvrii, ci
ntr-unul sacramental obiectiv, n virtutea sfineniei harului pe care l-au
primit la Botez i a credinei ortodoxe sfinte pe care o mrturisesc.[36] n
<> din anul 1783, Nicodim Aghioritul n cuvntul ctre cititori schieaz o
comparaie ntre atitudinea cretinilor fa de Euharistie i cea a evreilor n
pustie fa de mana care le cdea din cer de la dumnezeu: n timp ce 40 de
ani evreii au mncat zi de zi din aceast man, dei ea era doar o umbr i
prefigurare a Euharistiei viitoare, cretinii de acum, care au prin Euharistie
nsi realitatea prezenei lui Dumnezeu, se mprtesc doar o dat sau de
dou-trei ori pe an, dei cei din vechime se mprteau de dou-trei ori pe
sptmn sau chiar zilnic. Cauza adevrat a acestei atitudini
inacceptabile nu este evlavia, ci nepsarea i rul obicei al cretinilor care,
asemenea everilor n pustie, nostalgici dup crnurile Egiptului, prefer lui
Iisus Hristos i virtuilor plcerile trectoare ale lumii.[37]
Principalul argument n favoarea unei mprtiri continue (synechs) l
ofer rugciunea Tatl nostru prin poziia ei n cadrul Liturghiei ntre
sfinirea Darurilor i mprtirea de Ele. Tatl nostru este un rezumat al
credinei, prin cererile sale este o epitom a vieii practice a cretinului, iar
prin ecfonisul trinitar este o concentrare a vieii contemplative i
eshatologice n vederea lui Dumnezeu. n trei feluri se numete pinea
spre fiin. Mai nti, pine spre fiin [arton epiousion] se numete
aceast pine obinuit, hran trupeasc, care se amestec n fiina trupului
nostru ca trupul s creasc i s aib putere, ca s nu moar. De aceea se
cuvine s cerem numai hrana necesar, s cutm numai pinea cea spre
fiin i nu cele prisositoare. Blesemat s fie omul care-i pune ndejdea
n om, se sprijin pe un trup omenesc i a crui inim se deprteaz de
563

Domnul. i binecuvntat fie omul care se ncrede n Domnul i ndejdea
lui va fi Domnul (Ieremia 17, 5-7). n al doilea rnd, pine spre fiin
este cuvntul lui Dumnezeu, precum spune dumnezeiasca Scriptur: Nu
numai cu pine va tri omul, ci cu tot cuvntul care iese din gura lui
Dumnezeu (Dt. 8,3; Mt. 4,4). S nu moar sufletul nostru de foamea
cuvntului vieii, nainte s moar trupul, cum a pit Adam fiindc a
clcat porunca dumnezeiasc. Acest al treilea fel de pine spre fiin e cu
att mai necesar dect primul, pe ct mai necesar dect viaa trupului este
viaa sufletului. n al treilea rnd, pine spre fiin este Trupul i Sngele
Domnului, care se deosebete tot att de mult de cuvntul lui Dumnezeu,
pe ct se deosebete soarele de raza lui.[38] mprtirea
continu/frecvent (d-ne-o nou astzi) cu Sfintele Taine nu e, aadar,
dect consecina logic a celei de a patra cereri a Rugciunii Domnului.
Sfntul Ioan Casian (+ 430) n prima convorbire cu avva Isaac[39] despre
Pinea spre fiin sau de toate zilele, arat c Pinea noastr cea spre
fiin [epiousion] d-ne-o nou astzi nseamn calitatea nobleei i fiinei
ei, prin care e mai presus de toate fiinele, iar n nlimea mreiei i
sfinirii ei ntrece toate fpturile; iar cea de-a doua exprim nsuirea
folosului i utilitii ei. Cci atunci cnd spune cea de toate zilele, arat
c fr ea n-am putea duce nicio zi viaa duhovniceasc. Iar cnd spune
astzi arat c trebuie luat n fiecare zi [cotidie esse summendum] i c
druirea ei de ieri nu este de ajuns dac nu ne-ar fi dat n chip asemntor
i astzi.
mprtirea frecvent nu este un privilegiu al preoilor; acesta se refer
doar la svrirea Liturghiei, al crui scop este sfinirea Darurilor i
mprtirea credincioilor. Iar acei preoi, care nu-i mprtesc pe
cretinii care vin la dumnezeiasca Cuminectur cu evlavie i credin,
sunt judecai ca nite ucigai, cum st scris la proorocul Osea: Preoii au
ascuns calea, au fcut omoruri n Sichem i au fcut frdelege n poporul
Meu (Os. 6,9). Diavolul ncearc s ne in la distan de Masa Domnului
ca s murim de foame duhovniceasc. Trebuie s ne trezim din indolen
i nesimire i s ieim din nominalismul liturgic (Printele Ioan Ic jr.)
prin care nu facem altceva dect s ne lipsim de harul ceresc[40] Motivele
invocate pentru respingere sunt o serie de posibile consecine la care s-ar
putea ajunge prin practicarea mprtirii frecvente: banalizarea
Euharistiei nelese ca pine obinuit; punerea ntre paranteze a
condiiilor stricte de punere la ncercare a curiei contiinei n apropierea
de Sfintele Taine, stabilite de Sfinii Prini: estomparea distinciei ntre
clerici i laici; i, mai ales, confuzia deliberat dintre ncontinuu i
frecvent sau, mai bine zis, nedeterminarea lor. Acuzele de influen
romano-catolic asupra lui Nicodim Aghioritul i Neofit Kavsokalivitul n
ce privete tema mprtirii frecvente, reafirmate ca ipotez de maxim
probabilitate n anul 1969 de Ch. Tzogas sunt contrazise de analiza
564

comparativ a surselor.[41]
n Biserica minoritar a nceputurilor avem de a face cu o spiritualite
euharistic-ascetic-martiric extrem de incandescent i exigent. Toi cei
botezai participau i se mprteau la Liturghia duminical, care i-a
pstrat mult timp unicitatea i prestigiul pascal-eshatologic. Euharistia li se
trimitea i celor abseni. Mai mult cretinii luau i acas Euharistia pentru
a se mprtii fie n caz de necesitate (arestare, persecuie, cltorii,
boal). Modificri importante au survenit n secolul IV odat cu
oficializarea cretinismului n noua er constantinopolitan i apariia
marilor comuniti constituite n majoritate din pgni integrai n Biseric
dup o sumar catehez i a cror via spiritual era relaxat i deficitar.
Doar monahii, care apar acum, continu cretinismul integral al epocii
apostolice, att n practicile lui liturgice Liturghiile comunitare doar
smbta i duminica - ct i etosul lui ascetic martiric cu mprtiri
private zilnice. Viaa liturgic a parohiilor urbane ncepe de acum nainte
s fie dominat de fenomenul invers proporional al nmulirii Liturghiilor
i rririi mprtirilor: Liturghii zilnice i mprtiri ocazionale.[42]
Divorul n Liturghie dintre Jertf i Tain, ntre sacrificiul euharistic i
mprtirea din el a credincioilor i monahilor neclerici era complet n
Evul Mediu. Accentul pus pe curire a dus inevitabil la rrirea
mprtirilor i la o nou spiritualitate euharistic centrat pe peniten i
pe o devoiune fa de prezena real a lui Iisus Hristos n Euharistie care a
nceput s fie adorat vizual, expus unei veneraii a privirii, unei atitudini
contemplative, nu unui consum sacramental. Liturghia nsi pierzndu-i
caracterul de comuniune n favoarea celui de alegorie ritual a vieii lui
Iisus Hristos.[43]
Sensul pledoariei euharistice a colivarilor este sesizat n echilibrul
meninut cu grij ntre ascez i Liturghie, ntre Spovedanie i mprtire,
ntre care acetia refuz s opteze unilateral. Astfel, prima practic tipic
rsritean pune accentul pe pregtirea ascetic prealabil prin
Spovedanie i post, rigorismul ascetic ducnt la o ascez fr Liturghie i
o supralicitare a valorii substitutive a anaforei. Cea de-a doua tipic
occidental i adoptat de teologii ortodoci din diaspor insist pe
Euharistie fr ascez, minimaliznd importana pregtirii ascetice, a
Spovedaniei i a postului duce la banalizare i formalism, la magism
euharistic, al cror exces se manifest n laxism ascetic i insolen fa de
sacralitatea Euharistiei. Cele dou excese simetrice ale mprtirii rare i
dese, individuale i colective, se alimenteaz , justific i susin reciproc,
ambele invoc abuziv n sprijinul lor afirmaii ale prinilor colivari, fr
a sesiza natura exact a pledoariei lor de echilibru ascetico-euharistic.[44]

6. Despre Liturghia spiritual i spiritualitatea liturgic

565

Liturgistul rus Alexander Schmemann[45] pleac de la premisa unei
opoziii principiale ntre spiritualitatea euharistic originar de tip
comunitar-eclesiologic i eshatologic, pe de o parte i spiritualitatea
monahal ulterioar, individual, penitenial i terapeutic, pe de alt
parte i militeaz pentru restaurarea celei dinti mpotriva celei din urm.
Printele Stniloae, ns, postuleaz din contr convergena i unitatea de
principiu n Ortodoxie a celor dou aspecte ntr-o Liturghie spiritual i o
spiritualitate liturgic. Dilema nu ar fi, aadar, mprtirea deas sau rar
(o fals dilem), ci privativ sau corporat, gest de pietate individual, de
recompensare a vredniciei eforturilor personale cu premiul euharistic
sau act eclesiologic de constituire i manifestare a Bisericii ca Trup al lui
Iisus Hristos. Originea acestei crize este identificat n privatizarea
pietist de tip monahal a actului mprtirii i pierderea sensului
comunitar al Liturghiei i cuminecrii i degradarea Euharistiei la rang de
simpl Tain, vehicol de comunicare a harului.
Relaia monahismului cu actul central al cultului cretin Euharistia va
ilustra aceast evoluie. Iniial regula a fost participarea clugrilor la
Euharistia Bisericii. n acelai timp, sunt indicaii foarte timpurii despre
pstrarea darurilor de ctre eremii i despre mprtirea cu ele. Cci toi
ci vieuiesc ca monahi n pustiu unde nu este preot in Cuminectura
acas i se mprtesc ei nii. Iar n Alexandria i Egipt, spune Sf.
Vasile, chiar i fiecare laic are, cum au majoritatea, Cuminectura n casa
lui i se mprtete(Epistola 93) [46] Practica pstrrii elementelor
sfinte acas i practica propriei mprtiri este confirmat prin mrturii
din Biserica primar i probabil c nu a fost ceva nou n aceast practic.
Dar motivele n fiecare caz au fost complet diferite. mprtania
individual n Biserica primar a fost un fel de prelungire n zilele
sptmnii a mprtirii duminicale n adunarea euharistic a
Bisericii.[47] Dar fr s se observe, primirea mprtaniei a fost
subordonat evlaviei individuale. Anahoreii, care nu mai ieeau niciodat
din chilia lor, puteau primi Euharistia adus fie de un nger, cum era cazul
avvei Anuf n toate zilele, fie de un preot care venea la el din cnd n cnd.
Astfel, un avv Ioan a primit timp de trei ani de zile n fiecare duminic
Sfintele Taine i, cai avva Anuf, tria i fizic din ea, fiindc nu mai gusta
alt mncare. Cunoatem, de asemenea, un avv Marcu Egipteanul care a
rmas treizeci de ani fr a-i prsi chilia i la care un preot venea din
cnd n cnd s svreasc Euharistia. Dei se separau de comunitaile
ecleziale, anahoreii egipteni nu dispreuiau nicidecum Tainele Bisericii.
Iar cnd s-au nmulit n Sketis, ca i n Nitria i n Kelia anahoreii i-au
avut bisericile i preoii lor. Iar n aceste biserici din deert, ca i n
celelalte, privarea de mprtanie era una din pedepsele aplicate pentru
pcatele grave.[48] ntr-o zi la o ntlnire cu sfntul Antonie cel Mare,
acelai avv Macarie i atrage atenia Sfntului c nu exist Liturghie n
566

Sketis. Nu tim care a fost rspunsul Sfntului Antonie.
Dup cum noteaz istoricul Socrate n a sa Istorie bisericeasc, toate
bisericile lumii, afar de cele ale Romei i Alexandriei, celebreaz Sfintele
Taine n fiecare smbt. El adaug c pn i egiptenii care locuiesc
lng Alexandria i cei din Tebaida urmeaz acest obicei, dar nu aceast
particularitate: la ei Euharistia e celebrat seara, dup prnzul obinuit. La
Tabennesi, Sfntul Pahomei se ducea smbta i duminica cu fraii la
biserica din sat. Cu privire la dubla celebrare euharistic de smbta i
duminica, Sozomen, de exemplu, spune: Monahii se mprtesc cu
Sfintele Taine n prima i ultima zi a sptmni.[49] Accentul s-a pus nu
pe concepia despre Euharistie ca actualizare a Bisericii, ci s-a mutat pur i
simplu spre mprtanie ca act ascetic. Tipicul cultului Bisericii a fost
adesea oficiat n afara formulrii ecleziale, adic fr cler i uneori nu n
Biseric, ci n chilii (Vecernia sinait a Avvei Nil). Important este aceast
contopire a tradiiei liturgice a Bisericii cu o regul ascetic particular.
Odat inclus n tipic, regula monastic a cptat un caracter liturgic.[50]
Aadar, primirea mprtaniei a fost separat de ritmul Bisericii i a intrat
n ritmul vieii ascetice individuale. Am menionat deja exemplele timpurii
de mprtire idividual de ctre eremii din Sfintele Daruri pstrate
pentru acest scop i, de asemenea oficierea unor liturghii private, dac se
pot numi aa, n chiliile anahoreilor care nu doreau s ntrerup
singurtatea. O dat cu stabilirea monahismului n orae i dezvolatarea
Tipicurilor monahale, ambele practici au disprut. Dar principiul iniial a
rmas: concepia mprtirii ca ndeletnicire ascetic, ca act individual
legat de nevoile individuale ori de starea spiritual credinciosului.
Important este apariia ideii de mprtire frecvent sau rar, o idee care
nu mai era legat de regula de rugciune a Bisericii, dar mai important este
schimbarea locului Euharistiei n ntreaga structur a vieii liturgice.
Practica oficierii zilnice a Liturghiei (devenit regul n mnstirile
secolului VIII-IX) era privit pur i simplu ca una dintre slujbele acestui
ciclu al liturghiei timpului. Dar aceast regul nu implica primirea zilnic
a mprtaniei, care era determinat de un alt ritm, individual. Euharistia
zilnic era prilejul acordat fiecruia pentru a-i stabili propriul ritm
individual. Cu alte cuvinte, oficierea Liturghiei a ajuns s fie neleas n
timp ca ceva axiomatic i natural. n adoptarea sa mai trzie de ctre
bisericile parohiale, ea a condus la o separare treptat a Liturghiei de
adunare, la o nelegerea a acesteia ca un serviciu oficiat de ctre cler i
care nu cerea n mod necesar participarea tuturor.[51] Fr a dezvolta
aceast idee, putem spune c acest stratum monastic potrivit lui
Schmemann este legat de una din cele mai profunde transformri petrecute
vreodat n pietatea liturgic, anume separarea Euharistiei de semnificaia
ei eshatologic i eclesiologic.[52]

567


Cnd ne putem mprti spre osnd

Cand te apropii de Euharistie, principalul e sa crezi in prezenta reala a Trupului si
Sangelui Domnului in ea si ca esti pacatos, dar si sa fi luptat in tot felul impotriva
pacatelor si pentru curatirea de ele. Adica sa nu vii ca unul ce te impaci, cu nepasare,
cu starea de pacatos.
Numai luptand din toata puterea, e prezent si Dumnezeu in tine, luptand cu puterea
Lui impreunata cu puterea ta. Daca lupt molesit, Dumnezeu nu lupta cu tarie in
mine. In taria luptei mele e prezenta taria luptei lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea sa
fiu tare, dar nu sunt tare daca nu simt puterea mea incordandu-se. Insa in incordarea
aceasta e lucrator si Dumnezeu pe masura ei.
Deci mantuirea se capata prin voia omului si se respinge prin ea. Cel ce se apropie
cu prere de ru pentru pcatele sale de Sfntul Trup i Snge se mntuiete, iar cel
ce se apropie cu nepsare sau dispre se osndete.
A se imbraca cu Hristos inseamna a se imbraca cu putere. Imaginea e luata de la
imbracarea cu o armura; caci Hristos e ca o arma sau ca o armura. Dar se intelege
ca pe Hristos Il imbracam cand Il primim in noi; caci nu ti se comunica puterea
cuiva, daca nu ti se face oarecum interioara. Dar acelasi lucru inseamna a te
impartasi cu Trupul lui Hristos: inseamna a te imbraca cu puterea Lui. Ideea e ca
Trupul lui Hristos cu care ne impartasim sau cu care ne imbracam nu e ceva care
ramane in noi sau lipit de noi, ca un lucru pasiv, ci e un izvor de putere de care ne
folosim, intrucat noi insine ne insusim activ aceasta putere. Dar, ca sa fim mereu
tinuti in stare de putere, trebuie sa fim in comunicare continua cu Hristos; sa stam
mereu in comuniune cu Soarele puterii duhovnicesti.
Se remarca legatura fireasca intre pomenirea neincetata a lui Hristos, deci si a
patimii Lui, prin rugaciune, si impartasirea continua cu Trupul Lui rastignit si
biruitor al mortii prin cruce. Comunicarea continua cu Trupul Domnului intretine
pomenirea Lui continua, caci ea e o pomenire cu lucrul, cu fapta, nu numai cu
cuvantul. La randul ei, pomenirea neincetata a Domnului cu cuvantul, deci
comunicarea Lui cu mintea, cu duhul, cu inima noastra, se cere dupa o comunicare
deplina cu Hristos prin impartasirea de Trupul Lui.
Impartasirea deasa cu Trupul Domnului ca si comunicare a puterii Lui catre noi,
comunicare a Duhului Lui in sufletul si vointa noastra, nu trebuie sa fie deci o
primire magica a Lui, ca lucrand prin El Insusi fara noi. Factorul activ uman
comunica cu factorul activ care e Hristos, pentru a deveni si mai activ. De aceea
trebuie o pregatire in acest sens din partea omului. Cine se impartaseste cu
nevrednicie judecata siesi mananca, nedeosebind trupul Domnului (I Corinteni 11,
568

29).De aceea e mai bun o mprtire mai rar dar bine pregtit, primit cu mare
concentrare de putere i hotrre de a conlucra cu pturerea din Trupul Domnului,
dect o mprtire ntr-o stare lax, nepstoare, a puterilor proprii. O mprtire
deas cu Trupul i Sngele Domnului poate duce la slbirea concentrrii n primirea
Lor.
De aceea credem ca nu e bine sa se impartaseasca toti credinciosii sau foarte multi la
fiecare Sfanta Liturghie, fara spovedanie si fara post, chiar daca ei se socotesc lipsiti
de pacate grele. Aceasta poate duce la un automatism lipsit de simtire al primirii
Sfintei Impartasanii.
Prin spovedanie ne recunoatem greelile: doar astfel ne tiem mndria noastr. De
aceea Biserica Ortodox pstreaz rnduiala de a condiiona participarea la jertfa
euharistic de mrturisirea pcatelor, de recunoaterea vinoviei noastre.
Trebuie sa traim cu cutremur acest moment, atat din pricina obisnuintei noastre cu
tot felul de ganduri, de critici ale altora, de suparari cu altii, cat si din constiinta ca
ne impartasim cu Trupul preacurat al Domnului cerului si pamantului si cu
preascump Sangele Lui.
Unul dintre tineri propovaduitori spunea intr-o conferinta: Nu ne impartasim ca
spune cutare mosneag (recte duhovnicii consacrati ai romanilor n.n.) ca n-avem
patruzeci de zileca n-avem nu stiu ce!?Atunci mi-am amintit o observatie
a Cuviosului Paisie Aghioritul careia ii dau citire cu speranta ca le-ar putea modera
entuziasmul acestor parintei:
Daca un parinte nu are prea multa experienta, dar are dragoste foarte mare si
adanca smerenie, el ii poate ajuta pe fiii sai duhovnicesti cerand indrumare de la
Batranii mai incercati si cu harul lui Dumnezeu, pe care il primeste neincetat datorita
marii sale smerenii. Cu toate acestea, preotul tanar care aduna in jurul lui persoane
tinere ca ucenici isi arata inaltimea mandriei, de care este patruns pana in maduva
oaselor. El este asemenea unui prunc nascut cu barba -un monstru -, iar cei care il
urmeaza dovedesc ca au mintea sau inima bolnava.
Referitor la acel soroc de patruzeci de zile, Sfantul Simeon, Arhiepiscopul
Tesalonicului, scrie cu totul altceva in Tratat asupra dogmelor credintei noastre
ortodoxe:
Crestinii, si ei adesea, prin spovedanie, prin sfaramarea inimii si cucernicia
sufletului sa se cuminece si nimeni dintre cei ce se tem si iubesc pe Domnul sa nu
treaca peste patruzeci de zile; si daca se va pazi, pe cat va putea, sa se apropie si mai
curand de cuminecatura lui Hristos; si daca se va putea, si in toate duminicile, mai
ales cei batrani si cei bolnavi
569

Prea Sfinitul Ioan Mihlan face o analiz de mare realism duhovnicesc, care
constituie de fapt criteriul Tradiiei:
Se obinuiesc mari pregatiri inainte de primirea Sfintei Cuminecaturi, i mai puine
dup primire nfricotoarei Taine. Or, dup primirea talantului trebuie s lucrm cu
el. Puterea Sfintei Cuminecturi se realizeaz in msura n care noi conlucrm cu
harul transmis prin cuminecare. Aici se pare c suntem deficitari. Uneori lipsesc
aceast trud i sinergism, de aceea i rodirea mai puin eficient a Sfintei Taine. Nu
cred n rodirea imprtirii dese fr o srguincioas lucrare cu Harul. Avem
exemple destule. Mai inti noi, preoii, care ne imprtim foarte des, i Sfnta
Maria Egipteanca, care s-a imprtit o singur dat, dar a conlucrat cu harul, inct
umbla pe apele Iordanului. Cantitativul i calitativul trebuie imbinate intr-un mod
inelept.
Omului i revine s lupte, iar lui Hristos s dea puterile [energiile] trebuitoare.
Numai in acest fel se svrete lucrareadesvririi evanghelice divino-umane a
omului.Lucrul acesta se face intotdeauna dup o simetrie divino-uman, ca s nu se
intample una din dou: nici omul s nu devin robot,nici Dumnezeu s ajung de
prisos. Intr-adevr, omul ar deveni un automat dac puterile harului lui Hristos ar
lucra desvrirea i mntuirea lui fr participarea voinei lui i fr lupt; iar
Dumnezeu ar fi de prisos dac omul ar urmri desvrirea i mntuirea lui numai
prin ostenelile proprii, fr participarea puterilor harului lui Hristos. Dar, fiindc
desvrirea i mntuirea sunt un lucru divino-uman, de aceea este nevoie de
amndou, adic de echilibrul divino-uman in conlucrarea divino-uman.
Aceast ascez divino-uman a desvririi omului este o lupt continu impotriva
pcatului, mpotriva ispitelor i a patimilor, impotriva duhurilor celor necurate. In
lupta aceasta cretinul invinge intotdeauna dac folosete puterile pe care i le
procur Iisus. Si el se lupt aducnd tot sufletul lui i toat voina lui. El se ofer pe
sine ca lupttor, iar armele le ia de la Hristos. In lupta aceasta se ostenesc i se
chinuiesc sufletul su, contiina sa, voina sa i, potrivit ostenelii, primete de la
Domnul energia care lucreaz n el n putere.
Smna lui Dumnezeu cea dintru inceput se afl in sufletul zidit dup chipul lui
Dumnezeu, in mintea, in voina omului; dar smna lui Dumnezeu se seamn din
plin nluntrul omului, mai ales prin Sfintele Taine si prin sfintele virtui cele
evanghelice. Sfintele Taine i sfintele virtui sunt de asemenea smna lui
Dumnezeuinluntrul omului, care ncolete prin fapte, crete i moare. De
pild, Sfnta Imprtanie este smna lui Dumnezeu, n ea Se gsete intreg
Dumnezeul-Om. Lucrarea omului face sa creasc aceast smn in toat fiina lui,
in toate gndurile lui, in toate tririle lui i in firea lui intreag, s-i strbat intreg
sufletul, inima ntreag, mintea intreag, puterea intreag i ntreaga lui rvn,
intreaga lui neobosit faptuire evangheliceasc. Ingrijindu-se de virtuile cele
dinluntrul lui, omul face ca smna lor s treac de la incolire la deplina
570

maturitate la rodirea virtuilor. Cci Sfnta Imprtanie nu e altceva decat Sfnta
Tain in care Dumnezeu, n chip concret i real Se intrupeaz in om.
Parintele Dumitru Staniloae
Cuviosul Paisie Aghioritul ne spune acelai lucru:
N-are atta importan ct de des se imprtete cineva, ci mai cu seam felul in
care se pregtete pe sine pentru aceasta, i ct de mult il pstreaz inauntrul su pe
Hristos dup aceea. Dac ar fi fost s se sfineasc omuI aa, pur i simplu, atunci
toi preoii care se imprtesc in cursul sptmnii si in fiecare duminic ar fi deja
sfini! Conteaz cum se impartete cineva i ct osteneal face pentru aceasta.
Unul care se imprtete des nu inseamn c se va si sfini. Dac ar fi astfel, s-ar
sfini toi preoii care consum intreg Sfntul Potir. Ct timp rmne harul Sfintei
mprtanii cu el care o primete? Oare nu-l pierdem de ndat?... Pregtirea are un
mare rol n pstrarea harului Sfintei mprtanii.
Cnd am mers la Sinai, coboram la mnstire in fiecare sptmn sau la dou
sptmni, ca s m impartesc. Odat un proiestos, care inlocuia pe episcop cnd
lipsea din mnstire, mi-a spus: Ei, dar chiar in fiecare sptmn, clugrii trebuie
s se imparteasc de patru ori pe an. Atunci aveau tipic sa se imprteasc des.
Aveam i camilafca. Nu trebuie nici camilafca, imi spune. Ei i-o puneau numai la
srbtori.S fie binecuvntat am spus i o purtam si eu aruncat pe umr, ca pe
un fular i nu m-a mai preocupat asta. Ce? S m cert? De fiecare dat cnd coboram
m pregteam pentru Sfnta imprtanie i mergeam la biseric. Atunci cnd
preotul spunea: Cu fric de Dumnezeu, mi plecam capul spuneam: Hristoase
al meu, Tu tii ct nevoie am, i simeam o astfel de schimbare, pe care nu tiu de
a fi simit-o dac ma imprteam.
Se observ atitudinea smerit a Cuviosului Paisie Aghioritul, care fiind impiedicat s
se cuminece primete har din belug. Este de mare folos ndeosebi pentru tineri s ia
aminte, s se cerceteze dac nu cumva au dat loc vreunui duh de rzvrtire n
sufletele lor i n felul acesta s-au lipsit de har, acuznd spiritualitatea de nchistare
[...]. Este o privire facil, unilateral accentuarea imprtirii dese fr o pregtire
continu. SubtiIitatea acestei chestiunii gingae o sesizeaz diaconul Ioan I. Ic jr. in
studiul su introductiv la traducerea voluminoasei crti Imprtirea continu cu
Sfintele Taine. De asemenea, este de mare folos citirea Scrisorii ctre
Vladimireti, unde se observ ce efecte poate produce spiritul gregar indeosebi la
noi, la romni, i cum se poate contraface evlavia fa de Euharistie. Iat o istorisire
gritoare n acest sens:
Dac un trup, atingndu-se de un alt trup, se schimb in puterea lui de lucrare, cum
nu se va schimba cel ce s-atinge de trupul Domnului cu mini nevinovate? Cci s-a
scris i in Gherontic (Pateric): Ioan de Bostra, brbat sfnt i avnd putere asupra
duhurilor necurate, a intrebat pe draci, care locuiau n nite fetite furioase i chinuite
571

de ei cu rutate, zicnd: De care lucruri v temeti la cretini?Acetia au rspuns:
Aveti cu adevrat trei lucruri mari: unul pe care-l puteti atrna de grumazul vostru;
unul cu care v splati in biseric; i unul pe care-l mncati n adunare. Intrebndu-
i Din acestea trei de care v temeti mai mult?, au rspuns: Dac ai pzi bine
aceea cu ce v imprtiti, n-ar putea nimeni din noi s fac ru vreunui cretin.
Deci lucrurile de care se tem rufctorii mai mult dect de toate sunt crucea,
Botezul i Cuminectura. [W. Bossuet, Apophtegmata, Tubingen, 1923].
Dup cum vedem, este nevoie de a pzi bine aceea cu ce ne imprtim. Lucrul
acesta l ignora cndva ucenicul Sfntului Serafim de Sarov i drept consecint a
strii lui de entuziasm orgolios a fost posedat de diavol o perioad, ceea ce confirm
pledoaria de mai sus.
In acel moment m-am gndit, scria Motovilov, cum este cu putint ca o cretin
ortodox, care se imprtete cu Preacuratele i de viat fctoarele Taine ale lui
Hristos, s mai poat fi stpnit de duhul cel ru al diavolului i inc un timp aa de
indelungat, de treizeci i mai bine de ani? i am zis: E o prostie! Nu se poate una ca
asta! A vrea s vd cum ar indrazni necuratul s se cuibreasc nluntrul meu, dac
m-a mprti ct se poate de des cu Trupul i Sngele Domnului Hristos!
Sfntul Siluan scoate la iveal aceleai nuane care de cele mai multe ori le trecem
cu vederea:
Dac cineva se mrturisete nesincer i i face voia proprie, atunci, chiar dac se
mprtete cu Sfintele taine, demonii viaz n trupul su i i tulbur mintea. Dac
vrei ca demonii s nu nvieze n tine, atunci smerete-te, fii asculttor i
mrturisete-te sincer
Mai consemnm mrturia Printelui ieroschimonah Paisie Olaru:
Nu deasa mprtanie ne duce la desvrire, ci pocina cu lacrimi, deasa
spovedanie, prsirea pacatelor, rugciunea din inim. Rvna unora pentru deasa
mprtanie este semnul slbirii credinei i al mndriei, iar nu semnul sporirii
duhovniceti. Indreptarea i sporirea noastr pe calea mntuirii incepe cu deasa
spovedanie i se continu prin post i rugciune cu lacrimi, prin prsirea pcatelor,
milostenie, impcare cu toi i smerenie. Numai dup ce facem toate acestea ne
putem mprti mai des. Astfel cum s-l primeti pe Domnul cerului i al
pmntului cnd sufletul tu este necurat, nespovedit, robit de patimi i mai ales,
plin de mndrie?
Printele Arsenie Papacioc elucideaz pe scurt, dar cuprinztor problema
imprtirii:
Dar acum se pune o problem cu aspect tehnic. Cnd ne imprtim? Nu timpul
decide. Asta-i o greeala. Decide intensitatea credinei tale, vpaia din inima ta.Cum
572

spune Sfntul Ioan Gur de Aur: Ani s-i dai? Vindec-i rana! Acesta-i scopul
duhovnicului. Si, dac ii vindeci rana, il faci capabil de intalnirea cu Hristos prin
imprtire.
Nu ne imprtim pentru c au venit Patile sau Craciunul. Ne imprtim ca s fim
mereu cu Hristos, pentru c nu exista numai o mprtire cu Sfintele Taine ci i o
mprtire duhovniceasc, adic aceast continua prezen a inimii noastre la
Dumnezeu.
S-a discutat foarte mult in lumea tritorilor, a oamenilor de credin i a
duhovnicilor cnd sa te impartaeti. Unii spun c la patruzeci de zile. Dar nu timpul
decide, ci pregtirea ta interioar, pentru c la un eveniment aa de mare, ca s-L
primeti pe Dumnezeu, cu adevrat ii trebuie o pregtire.
Numrul acesta de patruzeci nu trebuie ignorat. Ce inseamn numaidect acest
patruzeci? Drag, mai inti de toate, un timp ales de Dumnezeu, un timp suficient ca
s te pregteti pentru marele eveniment ce are in vedere Venicia. Patruzeci de zile
a durat potopul lui Noe. Patruzeci de zile a stat Moise in Muntele Sinai. Patruzeci de
zile a postit MntuitoruI. Patruzeci de zile dureaz postul Crciunului si Postul
Patelui. E un timp suficient ca s te pregtesti pentru marele eveniment care
urmeaz, eveniment bisericesc, mntuitor. A patruzecea zi dup zmislirea pruncului
se formeaz inima. A patruzecea zi dup moarte putrezete inima.
Noi am rmas la patruzeci de zile intr-o form traditional, care nu e att de
recomandat. Te mpartaeti continuu cu Hristos, duhovnicete, iar cnd te
pregateti i printr-o postire Nu numaidect postirea este o condiie. Nu o faci
pentru c i s-a spus s-o faci, ci ca s te smereasc trupete, s renunti la o serie
ntreag de porniri spre rau: lcomii, curvii, judeci. Posteti cu procese, cu certuri,
cu procurori i cu avocai? Asta nu. Si atunci, imprtirea este in funcie de
curtirea inimii tale.
Inima e adncul cel mai adnc din noi. A putea s spun c inima e o fiin in fiin.
De ce spune Dumnezeu: Am fcut inima ta ca s locuim in ea? El nu locuiete
oriunde. Dumnezeu, Care Se simte att de ludat in slvile Cerurilor, are placerea s
locuiasc intr-o inim de om. Este locul pe care L-a fcut special ca s fie gzduit
El. Mintea e subordonat inimii. Fiina noastr de rspundere i de adevrat bucurie
prin unire cu Dumnezeu e inima. Curirea inimii ar fi deci un motiv care trebuie
respectat in vederea primirii Sfintei Imprtanii cu Trupul i Sangele
Mntuitorului. A te imprti cu Trupul i Sngele Mntuitorului nseamn, repet, s
fii una cu El, s fii cu adevrat un implinitor al cuvintelor Lui i s recunoti cu
adevrat c pierdut ai fost i te-ai aflat. Pentru c, da, e nevoie s, te pierzi. Dar nu in
sensul de a prsi invtura adevrat, ci de a renuna la o identitate moleit, sau
strict omeneasc i de a te regsi intr-o personalitate ingereasc.
573

Pentru c nu postirea n sine decide, dar ea este necesar, ca s te mai strujeasc niel
trupete. Trupul acesta trebuie s existe i s implineasc o serie de lucruri ale firii.
Dar s fim impotriva exagerrii lucrurilor. Si atunci e necesar postirea.
- Iari e o primejdie mare, tocmai pentru ca-i foarte mare lucru mai mare dect a
te imprti nu exist nimic n viaa cu Dumnezeu s nu te imprtaeti. Intervine
i Imprtirea duhovniceasc, cu: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluiete-ne pe noi! Dar nu inlocuiete imprtirea aceasta pipit, simit. Sfnta
mprtanie nu iart pcatele. Sfnta mprtanie desvrete. Iertarea pacatelor o
primim in Taina Pocinei: Te iert i te dezleg>> Deci nu se poate fr s mergi
mai inti la spovedanie, s primeti dezlegarea pcatelor, pentru ca Sfnta
Imprtanie poate s fie foc, s te ard.
- Este ntotdeauna necesar Spovedania nainte de Sfinta Imprtanie?
Este, ca s-i ierte pcatele. E nevoie s te spovedeti nu numai cnd te imprteti,
ci s te culci mereu cu linite, spovedit. Te duci la pansat de cte ori esti rnit. Sau,
intr-adevr, s o faci pentru c sunt o serie intreag de lucruri care i-au scpat.
Lumea e obinuit s spun nite pcate, dar s tii c foarte puini ii pun problema
unor pcate pe care noi le numim pcatele lipsirii, adic faptele bune pe care le
puteai face i nu le-ai fcut. Vedei, i asta inseamn o curire.A vorbit de ru, nu s-
a rugat suficient i permanent Mai inti de toate, cine tie s fac ce e bine i
nu face pcat are (Iacov 4, 17). Ct bine puteai s faci intr-o sptmn i nu ai
fcut?! i iat ai svrit pcatele lipsirii. Nu prea vd la spovedanie: c puteam
s fac un bine i n-am fcut. Si eu recomand tuturor sa se spovedeasc bine, ceea ce
inseamn s te gndeti la spovedit cu mult timp inainte, adic s-i faci mereu acest
control, iar la spovedit s te duci pregtit. Te-ajuta duhovnicul, cci s-ar putea s uii
unele lucruri, dar in orice caz, nu te duce nepregtit sau din obinuin.
Repet: nu se poate s mergi la imprtit fr dezlegare. Pentru c o spovedanie
bun este ca tu s fii pe poziia de a nu mai face. Nu s te spovedeti i s spui c asa
i-aa fac. Asta e o fraud. Nu trebuie s te ingrijoreze marile pcate, pentru c toate
se iart, dar s fii pe o poziie de mare cin. Te spovedeti de pe poziia de a nu
mai face. C se intmpl, e accident, dar nu e deliberarea ta, nu-i nepsarea ta, nu e
pocin fals. Cnd te pocieti cu adevrat, te duci ca s nu mai faci. Altfel eti
vinovat de participare, nu de accidentare.
Deci, ca s poi s fii pregtit trebuie sa fii un om de jertf. Aceasta-i poziia
cretina: jertfa.
Incheiem cu o precizare a Sfntului Ioan Iacob Hozevitul:
Boala i neputina, precum i moartea celor ce se fac vinovai de Trupul i Sngele
Domnului nu sunt obinuite, ca la toi oamenii. De obicei la acetia bolile i
neputinele sunt mai mult sufleteti, dar se rsfrng i asupra trupului. La ei vine
574

boala pe neateptate i fra sa aib vreo pricin fireasc. Ii ajunge de multe ori
paralizia sau boala grea la creier. Mai toi au mereu fiori de fric, neastmpr i
sunt cu ideea c-i urmrete cineva i-i persecut, intocmai cum spune in Sfanta
Sfnta Scriptur despre Cain.
Dumnezeiasca mprtanie, fr post?

Prin Sfnta Scriptur se face auzit chemarea: Fiule, d-mi inima ta!. Inima
omului o cere Dumnezeu, ca omul s triasc i s respire prin voina Lui. ns nici
mcar n mijlocul celor care se numesc credincioi nu domnete, din pcate, voia lui
Dumnezeu, ci voia fiecruia n parte. Aici lucrurile devin tragice, pentru c, dei
oamenii cunosc cuvntul lui Dumnezeu, i dau chip dup msurile lor.
Aa-ziii btrni duhovniceti taie i cos dup cum le convine fiilor lor
duhovniceti, numai i numai s nu i piard i s fie numii ei duhovnici buni i
sfini, lsnd de-o parte ndatorirea de a-i cluzi pe aceia pe care Dumnezeu i-a
ncredinat lor spre mntuire. Ei transform n legi prerile lor personale i fac
referire la tradiii vechi pe care le-au primit, ns fr s verifice dac acestea aparin
sau nu Tradiiei Bisericii, pentru c nu tot ce este vechi este i Tradiie a
Evangheliei. Voia lui Dumnezeu este nlocuit de o alt Evanghelie care slujete
unui gherondism lipsit de libertate, care cuprinde adesea chiar tradiii blasfemiatoare
i hotrri ale oamenilor care nu urmresc dect impunerea puterii lor duhovniceti
i nrobirea sufletelor.
Astfel, n ce privete marele subiect al Dumnezeietii mprtanii, nu domnete
voia lui Dumnezeu, ci tradiiile oamenilor, care i ncarc pe cretini cu poveri de
nesuportat, iar acest lucru se face n chip vdit pricin de ndeprtare de la
Dumnezeiasca mprtanie. Se impun prin constrngeri i nfricori posturi cu ulei
i fr ulei, se stabilesc timpuri i intervale de participare la Tain, ignornd
cuvntul lui Hristos i Sfnta Tradiie despre Dumnezeiasca mprtanie continu.
Se pretinde c postul ar fi obligatoriu nainte de participarea la Tain, lucru care nu
exist nicieri consemnat n scris i predat prin Tradiie. Toat pregtirea se
concentreaz asupra a ce vor mnca i ce vor bea i pn la ce anumit or,
abandonnd cultivarea duhovniceasc esenial, sintetizat n chemarea: cu fric de
Dumnezeu, cu credin i cu dragoste apropiai-v !
Aadar, muli cretini se in departe de Dumnezeiasca mprtanie pentru c nu au
postit, dei dorul lor este nestvilit, iar pocina le este lucrtoare i vie; pe de alt
parte, muli oameni religioi vin i se mprtesc doar pentru c s-au strduit din
rsputeri s se abin de la anumite mncruri, satisfcui fiind de aceast lucrare a
lor care le d fariseica prere de sine c, vezi Doamne, ar fi sfini sau vrednici.
575

Pentru a ne apropia, aadar, de Marea Tain a Dumnezeietii Euharistii, trebuie s
fim pregtii i, desigur, avnd binecuvntarea printelui nostru duhovnicesc, care,
vznd pocina noastr i cunoscndu-ne dispoziia de a ne preschimba n oameni
noi, ne ndeamn cu fric, credin i dragoste s ne apropiem de Marea Tain.
Ca s nu fim greit nelei, fiecare cretin va trebui s se pregteasc dup cum se
cuvinte pentru a-L primi nluntrul su pe nsui Domnul. Ct privete ns abinerea
de la anumite mncruri (postul), nicieri Biserica nu a pus vreun asemenea canon,
ci spune: cretinul trebuie s posteasc miercurea i vinerea, postul Crciunului i al
Patelui, postul Adormirii Maicii Domnului etc. Aadar, Biserica are anumite zile
de-a lungul anului n care i ndeamn pe cretini s posteasc.
Repet, nicieri Biserica nu a spus c exist vreun canon s posteti pentru a te
mprti. Posteti toate posturile rnduite ale Bisericii noastre? Dac da, atunci nu
ar trebui s te mai preocupe acest subiect. ns, dac printele tu duhovnicesc
judec c pentru o mai bun pregtire bine ar fi s posteti, de pild, o zi, o vei face
ca ascultare fa de duhovnicul tu, iar nu pentru c este un canon al Bisericii
noastre.
Dac nu sunt valabile cele de mai sus, atunci este absurd ca Biserica s aeze
anumite zile de post de-a lungul anului; ar fi spus doar s postim 1, 2, 3 zile nainte
de a ne mprti. De asemenea, dup aceast logic, copiii mici ar trebui i ei s
posteasc, i chiar fr ulei! Aadar, postul i Dumnezeiasca mprtanie nu sunt
legate direct, ci mai degrab indirect, din perspectiva cugetului ascetic pe care ar
trebui s l avem cu toii.
Ceea ce este absurd este faptul c de multe ori insistm att de mult asupra pregtirii
noastre dinaintea Dumnezeietii mprtanii, iar odat mprtii, ne relaxm.
Adic, pe de o parte, atunci cnd nu-L avem pe Hristos n luntrul nostru, ne
abinem de la mncruri, ne nfrnm etc. (i bine facem), ns atunci cnd l avem
n noi pe Hristos, dup ce ne-am mprtit de Trupul i Sngele Domnului nostru,
acest cuget de nevoin dispare brusc, cci nu ne mai trebuie, de vreme ce ne-am
atins scopul i ne-am mprtit!
ns, cum este cu putin, ct vreme nu l am pe Hristos n luntrul meu, s m
nevoiesc, iar dup ce l primesc, s devin neatent n privina chestiunilor
duhovniceti? Cum de nainte de a m mprti mi era interzis s fac anumite
lucruri, iar acum, dup ce m-am mprtit, dup ce am devenit i eu hristos, ele nu
mi mai sunt interzise?
Aadar, constatm c raionamentul multora, dac nu chiar al tuturor cretinilor, este
greit. Nu nseamn c odat ce m-am mprtit pot fr nici o oprire s fac orice, ci
dimpotriv, tocmai pentru c m-am mprtit, va trebui nc mai mult s fiu atent,
s am priveghere duhovniceasc, aa nct Dumnezeiasca mprtanie s lucreze
576

nluntrul meu i s m transfigureze, s m ajute s depesc slbiciunile i s
devin cu adevrat hrana care m va conduce la Viaa Venic.
Arhimandrit Pvlos Papadpoulos
Parintele Arsenie Papacioc: Este o batjocura ceea ce a facut Mitropolitul Nicolae
Corneanu!
share this
Istorisire despre Psalmul 50 (4)
Sfnta mprtanie
Iubii credincioi,
Sfnta mprtanie cu Trupul i Sngele Domnului formeaza centrul vieii noastre
duhovniceti. Fr de aceasta nu putem avea viaa n Hristos, nu ne putem mntui.
Cci aa ne spune Mntuitorul: De nu vei mnca Trupul Fiului Omului i de vei
bea Sngele lui, nu vei avea viaa ntru voi(Ioan 6, 51-53). Sfntul Botez,
Spovedania i Sfnta mprtanie sunt tainele de baz ale Bisericii Ortodoxe care
asigur mntuirea credinciosilor nostri. i dac Botezul este ua Tainelor, iar
Spovedania este numita al doilea Botez, Sfnta mprtanie este cununa Tainelor,
cci ea desvrete unete direct pe om cu Dumnezeu prin Trupul i Sngele
Domnului.

Sfnta mprtanie se sfinete ntotdeauna numai n cadrul Sfintei Liturghii, prin
prefacerea pinii i vinului n Trupul i Sngele lui Hristos. De fapt aceasta este i
scopul Sfintei Liturghii, s sfineasc darurile prin Duhul Sfnt i s le prefac n
Trupul i Sngele Domnului. Sfnta mprtanie se mai numete i Euharistie, adic
mulumire, sau recunostin, pentru c ni se druiete din iubire ca un dar de
mulumire i de recunotin fa de Domnul nostru Iisus Hristos.
Dac Sfnta mprtanie este viaa noastr, ndejdea mntuirii nostre, cea mai nalt
form de unire cu Hristos i de mulumire, ct suntem n trup, s vedem care sunt
condiiile principale care ne fac vrednici de mprtanie. Cea dinti condiie
obligatorie pentru cel ce se mprtaete este s fie ortodox adevarat i s aib mare
credin n Dumnezeu. C cine nu vine cu credin i cu lacrimi la Sfnta
mprtanie, spre osnd se mprtete. A doua condiie principal pentru cel care
vrea s se mprteasc, s fie spovedit dup riduial la un duhovnic iscusit.
Nimeni din credincioi, ncepnd de la vrsta de apte ani, nu se poate mprti cu
Prea Curatele Taine, dac mai nti nu s-a spovedit, dac nu i-a facut canonul
rnduit i dac nu i-a dat dezlegare duhovnicul lui. Numai n cazuri urgente, de
moarte, bolnavii pot fi mprtii imediat, ca s nu moar lipsii de Hristos. Dar i
atunci, dac ei nu cer i nu accepta Sfnta mprtanie, nu trebuie s li se dea.
577

Dorina struitoare, liber a credinciosului, spovedania cu cinta i dezlegarea
duhovnicului l fac pe fiecare fiu al Bisericii Ortodoxe vrednic de Prea Curatele
Taine.
Iat i alte condiii fixate de Sfinii Parini i de Biserica pentru primirea Sfintei
mprtanii. Credinciosul este dator s-i cerceteze contiina sa dac i-a marturisit
toate pcatele la duhovnic, dac nu a ascuns vreun pcat de moarte la spovedanie,
dac i-a fcut canonul rnduit, dac este mpcat cu toi oamenii, tiind c fr
mpcare i dezlegare nu se poate mprti nimeni cu cele Sfinte. Aceasta o spune
cu autoritate i Sfntul Apostol Pavel, zicind: Oricine va mnca pinea aceasta sau
va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat de Trupul i Sngele
Domnului. Ci s se ispiteasc omul pe sine, i aa din pine s mnnce i din pahar
s bea. C cel ce mnnca i bea cu nevrednicie osnda ii mnnc i bea, nesocotind
Trupul Domnului. De aceea, muli dintre voi sunt neputincioi i bolnavi i muli
mor (I Corinteni 11, 27-30).
Apoi credinciosul este dator s posteasc cele patru posturi, miercurea i vinerea,
afar de caz grav de boal. Cine nu postete, dei poate, nu se poate mprti.
Exceptii se pot face cu copiii, cu cei bolnavi grav i cu btrnii care nu pot posti. ns
toate s fie cu binecuvantarea preotului respectiv. Cel ce doreste s se mprteasc
trebuie s in curenie cu soia n posturi i srbtori, iar dac se mprtete ntre
posturi, s posteasc facultativ i s in curaenie cel putin apte zile nainte i trei
zile dup mprtanie. Alt condiie principal, credinciosul s pun hotrre
naintea lui Dumnezeu i duhovnicului c nu va mai face niciodata pcatele
marturisite. Orice abateri de la rnduiala Bisericii trebuie discutate cu duhovnicul, de
care credinciosul trebuie s asculte ca de nsui Hristos.
Iubii credincioi
Vedei ce spune mai ales Sfntul Apostol Pavel pentru Sfnta mprtanie ? S
cerceteze omul pe sine i aa s mnnce din pine i s bea din pahar, ca cel ce
mnnc i bea cu nevrednicie, osnda i mnnc i bea! La fel i Sfinii Prini nu
stabilesc exact de cte ori pe an s ne mprtim ci cum s ne pregtim mai bine
pentru a fi vrednici de cele sfinte. Dac pn acum civa ani se punea accentul pe
pregatirea canonica pentru mprtanie, adic pe rugciune, post i spovedanie,
astzi se pune accentul mai ales de cte ori s ne mprtim, adic pe deasa
mprtanie. Aceasta arat c a slbit credina nostra. De aceea punem accentul pe
cantitate, pe deasa mprtanie, cu o mai rar spovedanie, i cu post ct de scurt.
Probabil se va dori pe viitor chiar mprtania zilnic, dup practica Bisericii
Catolice, ceea ce ar fi un adevarat dezastru duhovnicesc.
Pn acum centrul de greutate, locul de formare i cretere duhovniceasc era
rugciunea cu post i deasa spovedanie. Acum se constat o refuzare sau o
marginalizare a spovedaniei i un zelotism superficial pentru Sfnta mprtanie.
578

Semnalul de alarm la dat mnstirea Valdimirei Galai pn n anul 1955,
ajungnd s mprteasc pe oameni far spovedanie i chiar pe mncate, dup
modelul catolic, clcnd total Sfintele Canoane i tradiia milenar a Bisericii
Ortodoxe. Rezultatele negative ale acestei practice necanonice au fost foarte grave:
Desacralizarea Spovedaniei i a Sfintei mprtanii, clcarea n picioare a
Canoanelor, a unei tradiii canonice profound respectate la noi, fanatizarea maselor
de credincioi necatehizai, necinstirea postului, divizarea sacramental n snul
Bisericii noastre, dezorientatea preoilor i credincioilor, care s-a svrit prin
distribuirea Sfintelor Taine mirenilor acas, ca s se mprteasc fiecare liber,
dup dorina !
Aceasta este o adevrat nebunie, batjocorire de cele sfinte i ierosilie, adic
sacrilegiu. Vedei unde se ajunge cu cele sfinte dac nu se respect Canonele i
practica Bisericii ?
Niciodat nu a slbit credina n Dumnezeu mai mult ca acum. Niciodat nu s-a
profanat Spovedania i mprtania mai mult ca acum.La mprtanie muli se
grbesc, dar la rugciune i post, la iertare i curenie, la pocin cu lacrimi, mai
nimeni nu se silete. n ce case se mai postete azi miercurea, vinerea i cele patru
posturi de peste an ? n ce familii nu se avorteaz copii i nu se practic paza de a nu
avea copii ? Sau cii dintre credincioi pot spune c sunt mpcai cu ai lor ? Ci
merg astzi regulat la slujbele Bisericii, ci fac milostenii, se spovedesc adesea la
cei mai iscusii duhovnici i se roag cu lacrimi ? Mai nimeni. Doar calugrii i
credincioii btrni de prin sate. Marea majoritate caut o mntuire mai uoar, fr
nici o osteneal. Cu adevarat deasa mprtanie nu sporete credina, ci mai degrab
o slbete, aruncnd pe om n mndrie.
Ce este, deci, de fcut ? S ne ntoarcem la marea evlavie i tradiie din trecut,
acceptnd excepii i pogormnt numai cu cei bolnavi, btrnii, i mame cu copii
mici. i de cte ori pe an se cuvine s ne mprtim ? De cte ori se simte fiecare
pregtit i i d voie duhovnicul. De obicei clugrii se mprtesc, cel mai des
saptmnal, n deosebi schimonahii btrni i bolnavii; iar cel mai rar la 30-40 de
zile. Mirenii se pot mprti regulat n cele patru posturi i cel mai des la 30 de zile.
Iar cei ce se afl sub canon, numai dupa mplinirea canonului i cu dezlegarea
duhovnicului su.
S ne apropiem de Trupul i Sngele lui Hristos cu foarte mare credin, cu smerenie
i cin; cu multe lacrimi, cu post i curenie i, mai ales, cu mpcare i inim
curat. Astfel, s ne spovedim i s primim numai aghiasm mare pn la terminarea
canonului rnduit. Iar cei care defimeaz Canonele Bisericii i rnduiala ei milenar
i care se spovedesc rar, din fug i superficial, s se ntoarc la pocain pn nu
este prea trziu.
579

Acesta este drumul parcurs de Sfinii Prini i pe acesta se cuvine s mergem, dac
dorim s fim vrednici de Cina Domnului i s ne mntuim. Amin.
Arhimandrit IOANICHIE BALAN
Spovedanie i mprtanie (I)



S nu ntrziem a ne spovedi, c ori de cte ori se duce omul plin de pcate la un
duhovnic, orict de deprtat ar fi el de Dumnezeu, cnd iese de la duhovnic este
atta de uor, parc zboar.
Nu e nimeni vrednic s se mprteasc cu Sfintele Taine, c acolo e Dumnezeu,
Iisus Hristos, dar ct e n puterea omeneasc i ct ne permit Sfintele Canoane ale
Bisericii, s ne osrduim s fim aproape.
Printe Dionisie, v rugm s ne vorbii puin despre bucuria mprtirii, despre
Taina Sfintei mprtanii. Cum s ne pregtim noi ca s ne bucurm c ne unim
cu Hristos n Taina Sfintei mprtanii?
Vedei, vedei? Atta de mult S-a smerit Dumnezeu pentru ca omul omul sta plin
de pcate, om de nimic s se nvredniceasc de Trupul i Sngele nsui
Mntuitorului Hristos! Cum am mai zis, Dumnezeu i cheam pe toi: Venii ctre
Mine, toi cei ostenii, toi pctoii
De aceea, ca s fie sufletul fiecruia n pace, trebuie mai nti s trecem pe la
duhovnic. Fiecare dintre noi avem un duhovnic, nu? S-i spunem toate necazurile i
neputinele noastre cu care ne-o nelat firea, cu care ne-o nelat Satana i am czut.
i vezi ct buntate e la Dumnezeu! A dat darul acesta preotului duhovnic c dac
te iart, iertat rmi, iar dac nu te iart, neiertat rmi. Ceea ce leag el pe pmnt e
legat i n ceruri, i ce dezleag pe pmnt este dezlegat i n ceruri. Vezi ct
buntate dumnezeiasc ne-a artat Dumnezeu! Putea s pun un nger, c doar
miliarde de miliarde de ngeri are, nu-i aa? Tu, ngere, s fii duhovnicul tuturor
oamenilor stora!. Nimeni nu ar fi ndrznit s zic n faa unui nger: Eu am
greit, am czut n attea pcate!. S-ar fi gndit omul: Cum s-i spun lui? Da se
poate? Cu neputin.
Dar a lsat Dumnezeu, prin harul Sfntului Duh, pe preot. Punnd arhiereul minile
pe capul unui preot i binecuvntndu-L i citindu-i rugciunea, se pogoar harul
Sfntului Duh i are putere ce iart, iertat este i n ceruri, ce nu iart, neiertat este
n ceruri. Vedei ct buntate arat Dumnezeu! Acuma, te duci la preot. Preotul
580

acela e om i el, chiar s fie i duhovnic; trup poart, are neputinele lui, are patimile
lui, i aa te duci ctre el. Poate s aib i el nite neputine ale lui; nu te intereseaz
pe tine. Tu tii c el e preot care a fost pus duhovnic prin Sfnta Biseric i are
puterea de a lega i dezlega. Ceea ce are el, ceva neputine, nu te intereseaz.
Cum trebuie s ne pregtim pentru a avea o spovedanie curat? Ce trebuie s
facem: s postim mai mult, s ne rugm, s citim?
Vezi cum scrie Sfnta Carte: Pregtii-v!, c dac nu eti pregtit, atuncea e un
lucru nepotrivit. S se ispiteasc omul pe sine, adic s se pregteasc, i aa s se
apropie de dumnezeietile Taine, c dumnezeietile Taine sunt foc arztor, ard toate
pcatele i neputinele i greutile noastre. Dar dac te apropii nepregtit te ard i pe
tine, s-a terminat! De aceea, trebuie pregtire
S nu zicem: Eh, nu-i nimic, am mncat, am but, am dormit, am mai fcut i
altele, m duc i m mprtesc, aa cum aud c fac papistaii, c la ei liturghia se
face trziu. Catolicii aa zic: Noi am avut nevoie i mncm mai de diminea. Am
mncat, am fumat i cte o igar Ei, pn la urm hai s lum i cte o cafea ca s
ne mai nviorm. Mi, dar la biseric nu s-a terminat liturghia! Mergem s ne
mprtim. i se duc i se mprtesc. Pi, aceea este pregtire?
Nu.
Eu nu-mi pot nchipui n ce mod catolicii permit chiar aa. Vezi, ei spun c alt
hran e mncarea i alt hran, duhovniceasc, e mprtania. Orict ar fi, dac nu
este pregtire, e pieire.
La Sfnta mprtanie trebuie un canon de mprtanie, se citesc rugciunile
de mulumire, nu?
Dup mprtanie, neaprat. Rugciunile trebuie fcute cu evlavie, cu mulumire
ctre Dumnezeu c te-ai nvrednicit i ai luat darul acela att de mare. (7 mai 2002)
Printe, vorbii-ne puin despre pregtirea pentru Sfnta Spovedanie.
Ca om, de-acuma tu tii: Mi, am fcut cutare lucru, am s-i spun duhovnicului, i
cutare i cutare. Ca s nu le uii, nsemneaz-le pe hrtie, i cnd te duci acolo zici:
Printe, uite, cutare am fcut, cutare, cutare. Odat ce el i-a zis Dumnezeu s te
ierte!, ceea ce a fost scris n catastifurile satanei s-a ters. De-acuma eti dator ca s
nu mai faci pcate. Doamne pzete dac le-ai fcut din nou, dar dac le-ai fcut, du-
te imediat la preot, c zice Sfnta Carte, de cte ori ai czut, scoal-te!. Adic, de
cte ori s-a ntmplat de ai pctuit, s nu ntrzii cu spovedania. Dar nu s
pctuieti cu nepsare i s-i spui: Eh, m-am dus la preot, m-am spovedit, da
acuma haide, de-acum o s ncep din nou, c iar am s m mrturisesc. Da nu-i
aa!
581

Acesta este pcat mpotriva Duhului Sfnt.
Sigur. Pcat mpotriva Duhului Sfnt. De aceea, m-am dus i m-am spovedit la
prini i cu ajutorul lui Dumnezeu n-am s mai fac. Ei, da dac numai zicem aa
i nu facem, fr s bagi de seam te drmi, ncetul cu ncetul. Nu! S ai o hotrre,
aa, hai, scoal iar, degrab, uite, ca bolnavul care se mbolnvete: M duc s
mai iau o chinin c uite, m doare capul. Aa i asta.
Deci nu este o regul. De cte ori simi de attea ori trebuie s te spovedeti.
S-a terminat, s-a terminat. Aa este.
Nu trebuie neglijat spovedania.
Nu, nu, sigur i s nu ndrzneasc cineva vreodat s se duc s se mprteasc
fr s se spovedeasc. Multa rugciune pe care o citete preotul are harul Sfntului
Duh de la Dumnezeu, c aa a dat bunul Printe Ceresc ca s se ierte mruniurile
care le-ai avut. Spui ce pcate ai mai avut, ce-i mai aduci tu aminte i aa te apropii
de dumnezeietile Taine. C foc arztor sunt Sfintele Taine, care ard toate pcatele,
toate frdelegile i toate gndurile cele rele, dar dac eti cu nebgare de seam
exist primejdia s te mai ard i pe tine. De aceea zice Sfntul Apostol Pavel: S
se ispiteasc omul i aa s se apropie de Sfintele Taine, c de aceea muli dintre voi
sunt bolnavi, muli sufer, fiindc se apropie de Sfintele Taine fr pregtire. Nu e
nimeni vrednic s se mprteasc cu Sfintele Taine, c acolo e Dumnezeu, Iisus
Hristos, dar ct e n puterea omeneasc i ct ne permit Sfintele Canoane ale
Bisericii, s ne osrduim s fim aproape. (Convorbire cu studeni din ASCOR,
august 1999)
Printe, suntem i noi duhovnici la rndul nostru, aa, nevrednici cum suntem. i
vin la noi oameni, poate mai vrednici dect noi. Menirea noastr este s nu le
refuzm mprtania, s-i mprtim, pentru c Hristos nu l-a refuzat pe I uda
s ia bucata lui de pine. De multe ori vin la noi oameni cu pcate grele. Ce sfat
ne dai, cum putem s facem cu mprtania n cazul lor? Ca s-l trimit la
episcop este ca i cum m-a spla pe mini, a scpa de el, nu pot. Poate totui l-a
trimis Hristos la mine.
Aa e, avei tot dreptul Dar vedei, Sfinia voastr, orict ar fi, s nu ne deprtm
de sfaturile Bisericii, de sfaturile canoanelor Bisericii. Canoanele pe care le-au
hotrt Sfinii Prini la cele apte Sfinte Soboare Ecumenice, le-au ntocmit cu harul
Sfntului Duh, fiindc ei au fost mai buni ca oriicare din noi, cci i-a insuflat harul
Sfntului Duh nvndu-i cum s gsim calea mntuirii. Ai czut n pcate, dar
Dumnezeu ade, st cu braele deschise i zice: Venii ctre Mine toi cei ostenii i
nsrcinai, venii, numai s nu plecai, c numai la Mine vei afla odihn. Dar vezi,
Sfinia ta, aa s-a hotrt de Sfinii Prini, ca la fiecare pcat s ia omul o pedeaps,
582

ca s cunoasc ntr-adevr c a pctuit naintea lui Dumnezeu. Trebuie s ia o
pedeaps, nu-i aa?
Bineneles, i un canon.
O mic, o mic pedeaps, sigur. Ei, s nu ne deprtm de canoane, ct se poate.
Oarecare iconomii are duhovnicul, dar nu s-ncepem s ne ndreptim: Nu-i
nimica cutare, nu-i nimica cutare, nu-i nimic, c atuncea ne drmm cu totul

Spovedanie i mprtanie (II)
ntr-adevr, s vedem dac el contientizeaz gravitatea pcatului
Apoi aceea, vezi? Prima dat, cea mai mare pocin este asta omul s-a spovedit,
dar hotrt s nu mai fac pcatul. Acela e un mare har dumnezeiesc. Dar de multe
ori el de-abia ateapt s ias de sub patrafirul duhovnicului, se duce acas i face tot
cele dinti i nc mai rele. Asta e primejdie mare. Da! De aceea trebuie mare
insuflare dumnezeiasc ca s nu-l dezndjduieti pe omul pctos, dar s nu facem
nici greeala despre care se zice n Sfnta Carte: Nu aruncai cele sfinte cinilor i
mrgritarul porcilor. Vezi? Trebuie mare bgare de seam.
Printe, s ne ntoarcem la Iuda. Cum v-am spus, Hristos l-a lsat s-i ia bucata
lui de pine; dac el s-a dus n iad, treaba lui. Dar depinde i omul cum face
Aa i noi, dac-i dm noi, trebuie s contientizez, s-mi pun ntrebarea dac
sunt eu mai vrednic de Hristos i el e mai ru dect Iuda. i, de multe ori, te
gndeti dac totui Hristos m pedepsete c nu i-am dat mprtania? Este o
mare chiverniseal.
Da. Trebuie s vedem Vedei, Sfinia Voastr, c orict de naintai am fi noi cu
tiina i cu duhovnicia, tot mai naintai au fost Sfinii Prini care le-au hotrt.
Aa este.
De aceea trebuie mare bgare de seam. Da. C vezi, pctosul care vine i se
mrturisete, el vine ca la Dumnezeu. Dar dac tu nu-l conduci cum trebuiete, i
spui vino s te-mprtesc, nu-i nimica cutare, nu-i nimic, l mprteti, el se
mntuiete, dar tu ce faci cu sufletul tu? De aceea trebuie mare dreapt socoteal.
Aa este.
Dreapta socoteal.
n lume, printe, sunt multe ispitiri i nu se tie cum va fi viitorul omului de
mine. Mai ales c vedem i auzim fel i fel de pcate, ale copiilor i ale celor ti-
583

neri mai ales. Ce se va ntmpla cu omenirea de mine? Cum vom face noi, c
asta e menirea preotului, acolo unde-i ntuneric s aduc lumin, unde-i ur s
aduc iubire? i cum putem noi mai uor s facem lucrul acesta?
mpria lui Dumnezeu se silete, zice Mntuitorul. S ne silim, mai cu seam
preoii. o datorie duhovniceasc, o datorie de la Dumnezeu, o obligaie, fiindc
dac nu bagi de seam te pierzi tu singur. De aceea, trebuie mare dreapt socoteal.
Aa s socotim lucrurile nct s nu ne deprtm mult de hotrrea Sfinilor Prini,
i s iconomisim ca i omul s nu dezndjduiasc de mntuirea lui. (Convorbire cu
trei preoi din Moldova, 10 iunie 2002)
Mirenii trebuie s se mprteasc numai n cele patru Posturi ori au dreptul s
se mprteasc i n afar de post?
Dac n-au pcate opritoare, pot s se-mprteasc i mai des.
i mai des.
Sigur. (Convorbire cu monahi de la M-rea Noul Neam, Basarabia, 8 iulie 2002)
Am simit c am gsit mult pace n Sfntul Munte i cu aceeai pace am mers n
ar. Bine, s-a mai tulburat pacea, dar aa, n general, este pace i am mult
dragoste s vin aici i s urmez o rnduial care e ca n ar, dar sunt i diferene.
Unii din ar se i smintesc de aceste diferene care sunt aici; atuncea nu tiu cum
s le mpac pentru c eu m-am simit aici cu mult pace i mult bucune, i n ar
a mers rnduiala ce am nvat-o aici, ct am stat n Sfntul Munte, pentru c
simt c asta-mi aduce pace i o hran sufleteasc. Dar m gndesc s nu fiu n
nelare c, pn la urm, dac a fi avut dragoste, puteam s urmez cu mult
acrivie i programul din ar. Aa c, acuma, unii se supr pe mine c eu fac
cum am nvat aici i zic c o fac din slav deart pentru c nu fac cum e n
ar, ntru toate.
Nu, nu, nu, dac-i greeal, s vedem. i de aici poate s fie ceva greeal, dar stai la
discuii. S deschidem Sfintele Cri, sfintele proorocii, i dac-i greeal, de tot
lucrul ru s ne ferim. Dar ce greeal este dac respectm tipicul Sfntului Munte?
vreo greeal? C nu putem Asta e altceva c nu putem. Dar dac respectm aa
cum merge n Sfntul Munte nu-i ceva greeal. C nu pot, aceea-i altceva, c nu se
poate, nu se poate. Eh!
Da tot lucrul bun trebuie fcut cu mult rbdare. Ca s instalezi acuma ntr-o
mnstire din Romnia aa cum e n Sfntul Munte, foarte bine este, dar nu-i uor,
pentru c s-a nvat personalul cu un alt tipic; c dac clugrul a venit de tnr
acolo s-a nvat cu tipicul locului, al mnstirii respective. Dar s stm s discutm.
inem i tipicul care se gsete acolo, c tot pentru Dumnezeu este, dar s stm s
ne sftuim, nu s ne contrazicem. S ne sftuim: nu-i bine s tiem cutare lucru i s
584

facem ceva care-i mai apropiat, mai pentru folosul sufletului nostru? Nu ca s
dezrdcinezi ce-am gsit n mnstirile noastre, dar s ne sftuim ca s putem
modifica.
C dac iei aa o hotrre, ca i cum ai fi conductor, aa trebuie s facem, aa, nu
faci nimic. Numai cu sftuirea, ca s poi pregti prin sfat sufletul i gndirea
oamenilor ca s accepte toi modificrile. Da dac eti autoritar nu faci absolut
nimic, mai cu seam cum e lumea acum. Nu, nu! Se pot ndeplini multe lucruri mari,
dar trebuie lucrat cu sfat, cu ndelunga rbdare. Ca s-1 convingi pe om i trebuiete
mult rbdare; trebuie s-1 introduci n cele ce vrei s-i spui, ca s te neleag.
Vezi? Dar cere mai nti i mai nti ajutorul Domnului. Vezi c ne zice destul de
clar Mntuitorul: Fr de Mine nu putei face nimic. S cerem ajutorul Domnului
prin rugciunea Preacuratei Maicii Lui i aa putem face ceva cu spor duhovnicesc.
La noi n ar nc mai sunt mnstiri care 40 de zile se pregtesc pentru
mprtanie. 40 de zile, trei sptmni, patru, o lun, cam aa se petrec lucrurile.
Ce-i drept, este un cuvnt, c dac au trecut 40 de zile i nu s-a mprtit omul, de-
acuma duhovnicul l ia la rost: Ce-i cu tine? Ce faci matale? Adic i d de neles
c e suficient s iei Sfintele Taine la 40 de zile. Dar dac poi s te pregteti i mai
des nu-i un pcat. Tu simi c n-ai fcut ceva oprit, n-ai n sufletul i n cugetul i n
inima ta pcate opritoare, poi s te mprteti, nu-i un pcat, dar trebuie oleac de
pregtire, nu-i aa? S nu te mustre cugetul, c atunci n-ai fcut nimic.
Dar mirenii n lume? Tot la 40 de zile sau n cele patru Posturi sau cum ai
prins Sfinia Voastr?
Apoi, printe, care-s cretini buni, tot la 40 de zile. Sau, cnd am venit noi din ar,
cam aa era: mirenii se mprteau numai n posturi. n Postul Mare de dou ori, n
celelalte Posturi, care-s mari, iar de dou ori, la nceput i la sfrit. Dar trebuie s te
pregteti. Dac eti spovedit i n-ai ceva oprit, poi s te mprteti i mai des, nu-
i un pcat, din contr, e Trupul i Sngele lui Hristos.
vreun folos dac te mprteti mai des? Poate c grecii alearg dup un folos
n plus.
Printe, asta-i limpede, c doar cine-i n Sfintele Taine? Iei Trupul i Sngele lui
Hristos. Se poate s n-ai folos? Numai s ai oleac de pregtire i credin i s te
convingi c-i bine cum faci. Sigur c da.
Ei zic c pentru dnii este un post foarte mare s nu mnnce n afara rnduielii,
ntre mese, s nu mnnce pe ascuns. Ei consider asta un mare post, dac
mnnc numai la mas i nu gust nimic fr binecuvntare ntre mese.
585

Da, asta-i bun, sigur. sta-i lucru bun. Mnnci la mas, dup ornduial, dar nu
mai mnnci printre mese. Ce-i drept, trebuie s te pzeti mult de mncarea ntre
mese, c vezi, la mas totdeauna binecuvnteaz preotul: Doamne, binecu-
vnteaz Nu-i aa? Dar dac iei ceva ntre mese e primejdie, c poate Satana s
pun pe mrul acela nite farmece, s-i fac ru sau s-i aduc gnduri rele sau
cutare. Dar dac spui: Printe, blagoslovii ca s mnnc un mr! i acela zice
Domnul s te binecuvnteze!, nu mai poate vrjmaul s fac rele. Vezi? Astea-s
lucruri vzute i tiute. Dac monahul spune: Printe, blagoslovete s beau un
pahar de ap sau o jumtate de pahar de vin sau na, ca oamenii, i tu dac zici
Blagoslovete!, n-are putere vrjmaul s-i tulbure creierul i mintea i ideile tale.
Dar aa, dac nu te fereti, el are fermecturile lui, c el i duh, n-are osteneal, el i
duh, vine ca fulgerul, face numai cele rele, fiindc e centrul tuturor rutilor.
Dar dac un clugr mnnc aa, fr binecuvntare i
Nu-i bine.
vine cu lucruri dintr-astea necurate, poate s-l tulbure vrjmaul?
l tulbur ispititorul, daaa!
i preot fiind?
Pe preot mai mult l tulbur dac nu-i corect, sigur c da Eh, te tulbur ispitele, c
vistieria tuturor rutilor e Satana, el caut venic ca s ne tulbure. Omul, cnd are
pacea sufleteasc, e cu Dumnezeu. De aceea Sfinii Prini spun s respectm masa
de obte, i dac s-a ntmplat s iei ceva ntre mese s nu iei fr s zici:
Binecuvnteaz, printe! sau frate sau cine este pe acolo. C el o s zic
Domnul!, i atuncea nu mai poate ispititorul s-i fac rutatea lui. (Convorbire cu
un printe de la schitul Mestecni)
Sfntul Vasile zice c dac o femeie a fcut avort, 20 de ani s nu se
mprteasc, iar dac face a doua oar, cnd iese sufletul pe gur s-i dai
mprtanie. Sigur c sunt celelalte canoane, ale Sfntului Ioan Postitorul, care
le ndulcesc oarecum, fiind condiionate de post, i aa mai departe. Ei, dar la 40
de avorturi n-a zis nimeni nimic.
Eeeiiii!
Ct de mult poate fi canonisit o femeie care acum e btrn, care i-a schimbat
viaa radical i particip la toate slujbele Bisericii, ine post aspru, se roag, face
milostenie, i-a dat Dumnezeu boli acum. Ct de mult ar trebui canonisit o astfel
de persoan?
586

Cnd vezi o schimbare titanic, sigur, i preotul d mai puin, orict s-ar putea, ct
de puin, sigur. Vedei cum scriu Sfintele Cri s ieri pe cel care greete de
aptezeci de ori cte apte, adic vine vorba c ori de cte ori ar grei omul, dac se
ntoarce la Printele Ceresc, Domnul st cu braele deschise i zice: Venii ctre
Mine, toi cei ostenii i nsrcinai cu pcate. Dar bineneles c pentru pcatele
astea Sfinii Prini au avut grij i au pus canoane, ca s se socoteasc omul, s se
smereasc cu adevrat c a greit naintea lui Dumnezeu. Ei, dar canoane pentru
pcate aa de mari i de ce spunea femeia aceea c a fcut patruzeci de avorturi?
De ce? N-avea cu ce s triasc? Nu putea s creasc unu, doi, trei copii i apoi s
nu mai fac? Sau de ce?
Nu din cauza asta. Ei erau aa de departe de Biseric nct habar n-aveau. De
exemplu, ei spun acum, vznd cum sunt familiile acestea tinere, cum i cresc
copiii, cum particip la biseric
Dar au bucurie de dnii?
Au bucurii.
i bieii au bucurie de prinii lor? binecuvntarea lui Dumnezeu.
Da i regret c n-au tiut, pentru c, ntr-adevr, n-au avut nici un fel de
educaie, printe. tii cum se spunea, cum era la coal. Se spunea c Dumnezeu
nu exist, c nu trebuie s ne lum dup asta, c dac nu s-ar duce oamenii la
biseric ar muri preotul de foame i c oamenii sunt nite proti c merg la
biseric, i atunci, spunndu-se mereu, mereu, mereu, ei s-au ndeprtat foarte
mult de Biseric i n-au tiut, realmente n-au tiut. Da. i din abatere, din
greeal, considerau c avortul nu e pcat. i astzi, la Medicin, unii din medici
susin c nu este o crim avortul. Dei nu pot s demonstreze c nu este, ei susin
c nu este. i atunci oamenii sunt derutai din motivul sta.
Spovedanie i mprtanie (III)

Rolul duhovnicului este important n recunoaterea duhurilor
cel mai important, cel mai important.
i a gndurilor?
Ei, acuma, sunt oameni mai apropiai de Dumnezeu care au experien s cunoasc
i gndurile altuia. Dar oricum ar fi, duhovnicul are harul cel dumnezeiesc, prin
punerea minilor arhiereului, ca s te sftuiasc ct l duce mintea, ct are el darul de
la Dumnezeu. Sub nici un motiv el nu te va sftui spre rul tu. Mcar ct de simplu
587

s fie el, o s te sftuiasc spre folosul tu. i, dac te-ai dus cu smerita cugetare n
sufletul tu, s tii c atunci se pogoar harul Sfntului Duh spre mintea
duhovnicului i o s spun aa nite cuvinte c i el o s se mire de unde i-a dat
Dumnezeu mintea aceea, ca s te sftuiasc pentru salvarea sufletului tu care e
mpotmolit n greutile pcatului. sta-i har dumnezeiesc, har dumnezeiesc, de
aceea Sfinii Prini ne poruncesc aa. Bine, sunt unii, duhovnici ndumnezeii,
apropiai de Dumnezeu cu totul, i sunt alii, simpli, dar harul acela al duhovniciei
tot l au. C vezi, putea Dumnezeu s pun un nger s ne fie duhovnic, dar nu! A
pus oameni ca s avem ndrzneal, s nu ne ruinm, s nu ne fie fric i s zicem:
Duhovnicul sta-i sfnt, cum s-i spun eu pcatele i frdelegile mele unui sfnt
aa de mare?
Dar aa, dac duhovnicul e om, de-acuma tu i spui ca unui om, dar el are harul acela
dat de Dumnezeu, ca prin rugciunea care i-o spune deasupra capului s te
binecuvnteze i i se iart tot ce ai spovedit cu smerita cugetare. De aceea trebuie
luare aminte, pentru c muli, cnd e vorba s-i aleag duhovnicul, se gndesc aa:
Apoi nu m duc la acesta, fiindc numai n cutare loc, la attea zeci de kilometri,
sute de kilometri distan, este un duhovnic bun. Mi, e bun acela, dar i cellalt
care-i simplu, acelai har are!
Eu nu cred c o s se gseasc sau s fie vreun duhovnic care s nu te sftuiasc ct
l duce mintea, care, dac-i zici c ai fcut un pcat, s-i zic: Nu-i nimic, frate, f
tot aa, c nu-i nimic, eh. Nu cred c o s fie un aa duhovnic! Dac am czut n
vreun pcat sau altul, datoria lui este s te sftuiasc s te deprtezi de pcat ct poi,
ca s te ndreptezi. De aceea, s nu ntrziem a ne spovedi, c ori de cte ori se duce
omul plin de pcate la un duhovnic, orict de deprtat ar fi el de Dumnezeu, cnd
iese de la duhovnic este atta de uor, parc zboar. Se duce greutatea pcatelor din
bietul suflet mpotmolit n rutate. i, prin spovedania lui i cu binecuvntarea pe
care o face duhovnicul asupra capului tu, se iart pcatele i de-acuma sufletul se
bucur.
Acuma trebuie, o rmas ca s pui nceput tu singur, s nu mai faci ceea ce ai fcut,
nu c: bine c am scpat de la duhovnic, de-acuma m duc i urmez ca i pn
acuma. Nu! Trebuie s te osrduieti. Dar vezi buntatea lui Dumnezeu? Ori de
cte ori ai czut, s te scoli. Primejdia cea mare este cnd nu te scoli din cderea
aceea primejdioas. Dac te-ai sculat, eti ctigat.
Printe Dionisie, destinuirea tainelor sufletului, a celor care ni se par bune, care
sunt doar o tain ntre noi i Dumnezeu, n faa duhovnicului, poate s o
foloseasc vrjmaul mpotriva noastr?
Vrjmaul nu poate, numai dac noi i dm dreptul, numai dac ne nclinm n faa
lui.
De ce este aceast team de a ne descoperi cu totul n faa propriului duhovnic?
588

Fiindc nu suntem smerii. De aceea, trebuie s te descoperi, mai ales cnd tii c nu
numai de gnduri, dar i de rmia gndului o s ne ntrebe Dumnezeu. nc numai
abia ce ai nceput s te gndeti spre ru i n-ai reuit, nc pn i asta e neascuns
naintea lui Dumnezeu; El tie c ai vrut s gndeti i mai ru. De aceea, dac tu, ca
om, te consideri vinovat i te descoperi naintea duhovnicului fie duhovnicul ct de
napoiat -, Dumnezeu te-a iertat, fiindc te-ai smerit. Vezi? Dumnezeu zice: i
gndurile sunt descoperite naintea Mea, i rmia gndului, gndul la care numai
ai nceput s te gndeti i n-ai reuit. Vezi, ce lucru dumnezeiesc este?
Dar ct e de uor cu Domnul, fiindc Dumnezeu e atta de bun i te iart. Orict de
mult ai czut, ori de cte ori ai cdea, s te scoli, c asta-i ndreptarea ta! De
aptezeci de ori cte apte dac greeti, s te ntorci, i Dumnezeu te mbrieaz i
te bag ntre oile punii Sale. Primejdia cea mai nfricoat este cnd eti nepstor.
Asta e ca un fel de nencredere, de necredin n Dumnezeu.
Cum trebuie mrturisite pcatele? Dac se evit a se spune detaliile, sunt
dezrdcinate patima sau gndul cu totul? Se spune doar aa, n mare, cutare i
cutare. Este bine a se spune n detaliu?
Tu, dac mergi dup adevr, cunoti c eti vinovat. Toate cele despre care te
ntiineaz sufletul c eti vinovat trebuie s le spui duhovnicului. Altfel nu scapi de
ele. Gndurile care te distrug sunt cele pe care le-ai ascuns n inima ta i de-acuma,
dac nu le-ai spus, de-acuma acelea venic te macin i ai aa, o nemulumire
sufleteasc. i vezi, te simi ca i cum n-ai fi iertat.
De aceea trebuie, att ct ne st n putin, s spunem orice ni s-a ntmplat i trebuie
s-i spui clar, ca s neleag duhovnicul cum s-a ntmplat, ca s poat judeca cu
harul Sfntului Duh, s-i dea puinul canon, cum l va lumina Dumnezeu. Trebuie
s spui clar, nu aa, politicos, pe deasupra numai. Vezi? i atunci rmne sufletul n
pace, c m-am dus, m-am spovedit la printele cutare i i-am spus toate gndurile
mele i rmiele gndurilor, i sufletul salt de bucurie. Da. Ca s rmn cugetul
omului n pace trebuie s-i descoperi duhovnicului tot, toat greeala care ai fcut-o,
c greeala este a omului, dar e fcut prin ndrzneala Satanei care ne amgete. C
omul e neputincios i te amgete vrjmaul.
Dar noi spunem pcatul, i sunt pcate pe care, spunndu-le n detaliu, mai mult
sminteti pe duhovnic. bine s spunem doar pcatul pe care l-am fcut sau i
modul cum l-am fcut?
Sunt anumii duhovnici care zic: Las, las, c l-ai fcut, las, nu mai spune aa,
c el tie cum l-ai fcut, i aa c te las; nu-i mai spurca mintea. Atuncea-i altceva.
Dar e bine s i spui duhovnicului cum s-a ntmplat, ca s poat judeca, att ct are
harul lui Dumnezeu, ca s-i dea anumite medicamente duhovniceti ca s te poi
ndrepta.
589

Printe, dar mai sunt duhovnici foarte tineri, i spunndu-le n detalii pcatele
tale, deviaz sracii.
Eee, atuncea-i ru, atuncea-i ru.
Unii insist n a spune pcatul aa, n urciunea n care l-au fcut, i atunci e
primejdie de a vtma pe duhovnic mai mult. Deci e bine s ne spunem pcatele.
De exemplu, am fcut pcatul desfrnrii. S spunem n detaliu tot ce am fcut
sau nu?
Sigur, unui btrn care-i trecut prin multe ntmplri poi s-i spui tot, ca s vad n
ce situaie te gseti, dar la cei care-s mai tineri e aa cum ai zis: se smintesc i ei.
Dac duhovnicul nu-i apropiat de Dumnezeu apoi i primejdie. De aceea, s
potriveti singur dac socoteti c se smintete, c poate el nici n-a auzit de nite
cderi aa mai mari, nu intri n amnunte. Sigur, acuma sunt i duhovnici tineri, dar
apropiai de Dumnezeu, care pot s judece lucrurile. Eh, nu e lucru uor. foarte
greu, mai cu seam cum e acum, cnd sunt nite pcate pe care Biserica nici nu le-a
amintit. Cum s-l canoniseti pe acela? Vezi, sunt greuti (Convorbire cu Pr.
Gheorghe de la e)
naintea lui Dumnezeu se vor judeca i gndurile. i nu numai gndurile, ci i
rmia gndului! De aceea, cnd ne ducem i ne spovedim, s ne osrduim s
spunem tot ce avem, c auzi, se vor cerca i gndurile oamenilor i rmia
gndului, adic nc i gndul pe care nc nu l-ai terminat s-l gndeti, fie el o
frdelege sau orice ar fi. (22 februarie 2000)
Printe, am vrea s ne spunei un cuvnt despre spovedanie, c suntem n Sfntul
i Marele Post
Vedei buntatea lui Dumnezeu cea dumnezeiasc? Dumnezeu numai pentru
pctoi a venit n lume, nu-i aa? tim cu toii, pentru pctoi. Dumnezeu n-o s-i
munceasc pe pctoi pentru c-s pctoi, o s-l munceasc pe cel care nu s-a
pocit. Nu zice n Sfnta Scriptur, Venii ctre Mine toi cei ostenii i nsrcinai
i ngreunai cu toate felurile de pcate, venii, c numai la Mine vei afla odihn?
Omul, dac n-are pacea sufleteasc, nu este aproape de Dumnezeu, i de aceea
Mntuitorul zice: Venii, ajunge ct ai pctuit, ajunge ct v-ai fcut de cap,
ajunge ct m-ai amrt. Venii la Mine i v spovedii. Orice pcat ai avut, dac l-
ai spovedit cu smerita cugetare, cu smerenie i cu prere de ru, ntr-aceeai secund
eti curat i primit de Dumnezeu, citindu-i duhovnicul dezlegarea. i vedei
buntatea lui Dumnezeu? N-a pus un nger s spovedeasc, c noi, ca oameni, poate
am fi spus: Cum s m duc la un nger s m spovedesc? A pus tot nite preoi,
oameni cu harul lui Dumnezeu prin citirea episcopului, preotul este fcut duhovnic
i acesta are putere s te dezlege i s-i dea canonul cuvenit, dup Sfintele Canoane
ale Bisericii. i te-ai curat desvrit de pcate. De aceea, Dumnezeu o s ne
590

pedepseasc nu pentru c suntem pctoi; o s ne pedepseasc de ce nu ne-am
pocit, fiindc nu-i n alt parte, ci numai la Dumnezeu este iertare.
Lumea aceasta pe care o vedem e viclean; te iart cu un scop, dar Dumnezeu te
iart desvrit ca s poi intra ntru mpria Cerurilor. ns dup ce ne spovedim,
s ne osrduim cu ajutorul Domnului, ca s nu ne ntoarcem napoi iari, ca i
cinele la vrstura lui. i dac iar am czut, iar s te duci la duhovnic, c, vezi, de
aptezeci de ori cte apte ne iart Dumnezeu. Dar totul e ca noi s nu facem
pcatele cu scop: M duc s fac pcatul i apoi m duc s m mrturisesc. Nu! C
te neal vrjmaul, Satana. Cnd fr s vrei faci pcatele e altceva. Ca om, ai
alunecat Ori de cte ori ai cdea, s nu rmi ntr-aceeai frdelege. Scoal-te, c
Dumnezeu e aproape de fiecare din noi. Fr spovedanie nu se poate mntui nimeni.
C oameni suntem, i de mici copii ncepem a grei. (4 iulie 1998)
Acum muli teologi spun aa ca s fie Duhul Sfnt cu tine, s-l pstrezi, ca s
cunoti adevrul, trebuie s fii aproape de Tainele Bisericii, printre care i Sfnta
mprtanie. i s o iei des. Care-i adevrul, cum trebuie s primim Tainele
acestea, cum trebuie s ne pregtim?
Printe, dup cum au studiat Prinii btrni, e bun mprtania, i poi s-o iei i-n
toat ziua, da trebuie pregtire, printe (14 iulie 2003)
Omul, dac nu se spovedete, n-are speran de mntuire. C orict de muli ani am
tri, suntem oameni care greim, i fundul iadului l ateapt pe tot pctosul. Dar
vezi c Dumnezeu n-o s ne pedepseasc pentru c am pctuit; o s ne pedepseasc
de ce nu ne-am pocit. Cnd te duci i spovedeti toate frdelegile pe care le-ai
fcut naintea duhovnicului, acolo-i de fa Hristos, acolo ade i-i ascult
spovedania ta, i tot n momentul acela, cnd zici Doamne, m rog, iart-m i
cnd i-a citit preotul rugciunea de dezlegare, ai rmas curat desvrit, ca i cum n-
ai fi fcut nici un pcat. Numai s te osrduieti s faci canonul ce i l-a dat
duhovnicul i te duci n rai! Dar dac nu te spovedeti, s-a terminat; venicia iadului,
pieirea te ateapt. (14 iulie 1999)
Fiindc suntem neputincioi, nebgtori de seam, i cdem n pcate, n pcate mici
i mari i mijlocii, trebuie, ct se poate de des, s se spovedeasc omul la
duhovnic c Dumnezeu, vznd neputina omului, nu l va pedepsi de ce a czut
n frdelegi, ci de ce nu s-a ndreptat, de ce nu s-a pocit? Dumnezeu ade cu
braele deschise venic: Venii la Mine toi cei nsrcinai, adic nsrcinai cu
pcatele, c Eu v voi primi pe voi.
Cum s faci? Te duci la preot, la cel cruia Dumnezeu i-a dat binecuvntarea
duhovniciei, i prin mrturisirea pcatelor tale naintea duhovnicului, naintea
icoanei lui Hristos, i se iart toate pcatele tale. Preotul te binecuvnteaz i i se
terg toate pcatele, cci orice pcat este nregistrat de duhurile cele viclene, cele
rele, pentru ca atunci cnd vei trece pe la cele douzeci i patru de vmi ale
591

vzduhului vrjmaul s i le arate pe toate. Dar odat ce te-ai spovedit naintea
duhovnicului, pcatele s-au ters fulgertor din catastifurile diavoleti i nu mai eti
vinovat.
C duhovnicul nu-i altceva dect un martor c ntr-adevr te-ai spovedit. Acolo este
Hristos Dumnezeu i dac te spovedeti cu sinceritate i n-ascunzi nimica, i se iart
pcatele. Dar aa, dac te duci cu vicleug, unele le spui, iar altele nu le spui, te
pcleti singur. Nu-l poi nela pe Dumnezeu, fiindc Dumnezeu tie i gndurile,
i rmia gndului fiecruia din noi. Aa, dac te duci la duhovnic cu adevrat
credin i dragoste i spui tot, cu desvrire, cum s-a ntmplat i ce ai ptimit,
atunci i se iart tot. Dar dac ascunzi, nseamn c eti fals. i dac eti fals, n-ai
fcut nimic.
Unii spun c nu se spovedesc fiindc n-au ncredere n preoi.
Asta-i o primejdie din cele mari, fiindc nseamn c preotul, cel care-i duhovnic, nu
cunoate hotrrea Sfintelor Sinoade, cum hotrsc ele pentru duhovnicul care
mrturisete lumii pcatele altuia.[1] i poate de aceea se ntmpl astfel de
lucruri dar nu cred c se ntmpl. Adic, dac te spovedeti la un duhovnic, acela
s se duc i s spun i altuia pcatele tale? C doar el n-are dreptul s spun. Chiar
de se ntmpl s-l omoare ca s spun autoritilor ce i-a mrturisit cutare,
duhovnicul n-are dreptul s spun la nimeni. Aa scrie Sfnta Carte, aa spune
credina ortodox sub nici un motiv duhovnicul nu poate s spun pcatele omului
i altora.
Dar aceea este mai mult o pricin, un pretext c nu-i spun, nu m duc la duhovnicul
acela, fiindc acela o s spun i la altul i aude lumea. Dar dac sunt Am auzit
c pe timpul comunitilor erau astfel de cazuri.
Da, da, c le era fric c se duc i spun la Securitate.
Da, da. Ei, se ntmpl, se ntmpl, ce s zici? Da din mulii duhovnici care sunt o
s gseti unul sincer. Acela la care te duci i l ai, el la sigur c nu spune pcatele
tale la altul. Dar s te ii de acela, s nu schimbi duhovnicul: Azi m duc la cutare,
mine m duc la cellalt.. Nu! La acela la care te-ai mrturisit prima dat, de acela
s te ii, c acela-i printele tu care i poate deschide drumul spre mpria
Cerurilor i prin el i se iart toate cele greite i fcute i harul Sfntului Duh te
pzete s nu mai faci fel de fel de rele. (Convorbire cu liderii ASCOR, 1996)



592

Cnd i cum s ne mprtim

Preluat din Liturghia Ortodox. Istorie i actualitate,
Editura Sophia, Bucureti 2013, pp. 277-308.
Cu fric de Dumnezeu, cu credin i cu dragoste, apropiai-v![1]
Ce ndemn clduros! Ce invitaie insistent! Pcat ns c noi, cretinii, urmtori ai
lui Hristos i oamenii aa-zii de biseric (n comparaie cu majoritatea
secularizat a celor care doar se numesc cretini), rmnem surzi acestei invitaii de
a ne mprti din masa Stpnului, din darul nemuririi i din antidotul morii.
La fiecare Liturghie, Hristos, prin gura preotului, Se ofer zicnd: Luai, mncai,
acesta este Trupul Meu i: Bei dintru acesta toi, acesta este Sngele Meu
i, vznd ce se ntmpl, ne ntrebm care mai este rostul acestor cuvinte din
moment ce la majoritatea Liturghiilor de peste an nimeni nu ia i nimeni nu
bea?! Pentru ce mai svrim atunci Liturghia n fiecare duminic sau chiar n fie-
care zi?! i ceea ce facem este normal sau greit? Dac este normal, atunci care este
scopul principal al Sfintei Liturghii, iar dac este greit, care este soluia i ce nva
Sfnta Scriptur i Sfinii Prini n legtur cu aceasta?
n Evanghelia dup Ioan, cap. VI, gsim cea mai profund i mai direct nvtur
biblic referitoare la rostul mprtirii cu Hristos. Iat ce spune Mntuitorul:
Adevrat, adevrat zic vou, dac nu vei mnca Trupul Fiului Omului i nu
vei bea Sngele Lui, nu vei avea via n voi. Cel ce mnnc Trupul Meu i bea
Sngele Meu are via venic i Eu l voi nvia n ziua cea de apoi. Trupul Meu este
adevrata mncare i Sngele Meu adevrata butur. Cel ce mnnc Trupul Meu
i bea Sngele Meu rmne ntru mine i Eu ntru el (Ioan 6:53-56). Vedem
deci clar ndoitul scop al mprtirii, i anume: intrarea n relaie de comuniune cu
Hristos, Mntuitorul nostru, precum i dobndirea nvierii spre via(Ioan 5:29),
adic a vieii venice.
Dac ne referim i la contextul n care au fost rostite aceste cuvinte, care sunt duh i
sunt via(Ioan 6:63), vedem c Mntuitorul i-a nceput cuvntul prin amintirea
hrnirii cu man n pustie a poporului evreu (Ioan 6:31-32), iar aceasta, pentru a ar-
ta att trecerea de la Vechiul la Noul Legmnt (de la curirea prin sngele apilor
la curirea prin sngele Noului Legmnt), ct i imposibilitatea pentru om de a tri
chiar i o singur zi fr man pinea care se pogoar din cer (Ioan 6:51)[2].
Nu vom prezenta aici nvtura Bisericii despre Sfnta Jertf, despre realitatea
prezenei hristice n Sfintele Taine i nici mcar despre roadele (efectele) Sfintei
Euharistii n viaa omului. Despre aceast problem s-a scris mult, chiar dac mai
mult teoretic (scolastic chiar). Pe noi ne preocup latura practic, adic n ce msur
593

atitudinea noastr concret vizavi de mprtirea cu Sfintele Taine este conform cu
nvtura Bisericii.
I
De la nceput trebuie s afirmm c Sfinii Prini nu au vzut mprtirea cu
Trupul i Sngele lui Hristos doar ca pe o ncununare a unui efort ascetic sau ca pe o
rsplat pentru cel ce merge bine pe calea ce duce spre mntuire, ci i ca pe un
medicament oferit celor slabi, cci nu cei sntoi au nevoie de doctor, ci cei
bolnavi (Matei 9:12). Altfel spus, n plan eclesiologic i eshatologic, mprtirea cu
Sfintele Taine este ntr-adevr un scop, adic ceea ce ncununeaz viaa noastr n
Hristos i ne unete pe noi nine i unii pe alii[3], adic ne face mdulare ale
Bisericii. Dar n plan personal, mprtirea este totui un mijloc i o hran de
drum, fr de care cltoria noastr n aceast lume este sortit eecului.
Tocmai de aceea problema devine delicat, cci se uit adeseori c mprtania se
d mai nti spre iertarea pcatelor (Matei 26:26-28) i abia apoi spre viaa de
veci[4]. Nimeni nu poate dobndi viaa de veci dac mai nti n-a scpat de pcat i
de patimile generate de el. Dar singura posibilitate de realizare a acestui lucru este
lupta mpreun cu Hristos, pe Care-L primim n noi prin Sfintele Taine. i prin
Taina Pocinei se d iertarea pcatelor, dar Pocina este privit ca un stadiu
pregtitor, o anticamer a vederii luminii celei adevrate i a primirii Duhului
ceresc. Mai mult dect att, n afara legturii euharistice cu Hristos, nici pocina
nu are fora cuvenit i, ca s argumentez acest lucru, voi da exemplul Sfintei Maria
Egipteanca.
Ceea ce vedem uimitor n viaa ei nu este nemprtirea de-a lungul ctorva zeci de
ani (chiar dac unii i gsesc n aceast scriere hagiografic un argument n sprijinul
propriei ignorane), ci faptul c nainte de a merge n pustie, cnd abia fcuse
fgduin de pocin Maicii Domnului[5], dar nu mplinise nici cea mai mic parte
a canonului ce-l merita pentru pcatul desfrnrii, ea s-a mprtit cu Sfintele
Taine n biserica naintemergtorului de lng Iordan i abia dup aceea a mers n
pustie s se pociasc[6]. Deci Sfnta Maria nu a neglijat n nici un fel lucrarea
ierttoare i sfinitoare a Sfintelor Taine. Mai mult dect att, ea a fost convins c
fr Hristos nu poate face nimic (Ioan 15:5) i de aceea nici nu i-a conceput
pocina fr lucrarea tainic a lui Hristos prin Sfintele Taine. Vedem deci c aa-zi-
sul argument n favoarea unei mprtiri mai rare nu este valabil. Cazul Sfintei
Maria Egipteanca este n mod clar unul special i aproape unic, chiar dac mai exist
i ali sfini care s-au mprtit rar.
Majoritatea Sfinilor Prini ns, n baza tradiiei apostolice i a prinilor din
primele veacuri (Ignatie Teoforul, Irineu de Lyon .a.), a practicat i a recomandat
oamenilor obinuii (fr o harism special) mprtirea deas i chiar foarte
deas sau mai corect: sistematic, considernd mprtania ca fiind singurul
594

remediu mpotriva patimilor, dar nu fr o nevoin ascetic[7]. De aceea
considerm necesar prezentarea nvturii Sfinilor Prini ai Rsritului vizavi de
aceast problem, fcnd abstracie de orice interpretri inovatoare scolastice, att
de mult prezente n teologia noastr. Vom argumenta prin texte liturgice i patristice,
nu prin sofisme i raionamente omeneti nefondate. S vedem aadar ce zice Bise-
rica!
II
Sfinii Prini, fr excepii, au vzut drept prim scop al Liturghiei mprtirea
clerului i a credincioilor mireni cu Trupul i Sngele Domnului[8]. Ca dovad, att
textul Sfintei Liturghii, ct i Sfinii Prini nu concepeau participarea la Liturghie
fr mprtire. Aceast regul este, de fapt, de origine apostolic i era inut cu
strictee n timpul Sfinilor Apostoli (Fapte 2, 46) i nc multe secole de-a rndul
dup aceea. Au fost ns i excepii tocmai de aceea Biserica s-a vzut obligat s
reglementeze anumite principii canonice. Pentru a fi mai plauzibili, vom da textul
integral al canoanelor, la care vom anexa interpretrile celor mai importani
canoniti bizantini i moderni.
Canonul 8 Apostolic, de exemplu, prevede urmtoarele: Dac vreun episcop sau
preot sau diacon sau orice alt cleric [ipodiaconi, psali sau citei hirotesii n.n.],
svrindu-se Sfnta Liturghie, nu s-ar mprti, s spun cauza. i dac ar fi
binecuvntat, s aib iertare; iar de n-ar spune-o, s se afuriseasc, ca unul ce s-a
fcut vinovat de sminteal i a fcut s nasc bnuial mpotriva celui care a adus
Sfnta Jertf ca i cnd nu ar fi valid[9]. Theodor Balsamon, canonist bizantin i
patriarh al Antiohiei (secolul al XII-lea), vede n aceast dispoziie canonic
obligativitatea nu doar a preotului slujitor de a se mprti cci aceasta e de la
sine neles , ci a ntregului cler asistent la Sfnta Liturghie[10], cu excepia celor
oprii canonic i a celor ce au un motiv binecuvntat.
n mod surprinztor ns aceast dispoziie a Bisericii nu se limiteaz numai la
treptele superioare i la cele inferioare ale clerului, ci se refer i la mireni, aa cum
se poate vedea n Canonul imediat urmtor 9 Apostolic , care spune: Toi
credincioii care intr n biseric i ascult scripturile (Apostolul i Evanghelia
n.n.), dar nu rmn n continuare la slujb i la Sfnta mprtanie, aceia trebuie
s se excomunice ca fcnd neornduial n Biseric[11]. Unii canoniti mai
moderni au vzut aici interdicia de a iei din biseric nainte de sfritul slujbei.
ns canonitii bizantini (Balsamon, Aristen, Zonara .a.) au vzut n acest canon
obligativitatea mirenilor de a se mprti la fiecare Liturghie; iar Cormiciaia Slav
(1787) aduce n sprijinul acestui canon alte dou (80 Trulan i 2 Antiohia),
interpretndu-le astfel: S se afuriseasc (excomunice) cel ce nu rmne n
biseric pn la rugciunea final i cei ce nu se mprtesc[12].
595

Canonul 2 al Sinodului din Antiohia (341), de care deja am amintit, excomunic
pe cei care se feresc de Sfnta Euharistie potrivit unei neornduieli[13], iar
Canonul 80 Trulan (691-692) caterisete clericul i excomunic mireanul care trei
duminici la rnd a lipsit de la biseric i s-a lipsit de Sfintele Taine, fr a avea un
motiv binecuvntat. Acelai lucru l prevede i Canonul 11 de la Sardica (343).
Deci Canoanele Bisericii Ortodoxe au vzut ntotdeauna svrirea Sfintei Liturghii
legat de actul mprtirii ntregii Sinaxe. Acelai lucru reiese i din textul Sfintei
Liturghii.
ncepnd cu primele momente ale Liturghiei credincioilor, a celor care teoretic au
voie s se mprteasc[14], preotul rostete (n tain) urmtoarele: D celor ce
se roag mpreun cu noi [cu preoii n.n.] s-i slujeasc totdeauna cu fric i cu
dragoste i ntru nevinovie i fr osnd s se mprteasc cu Sfintele Tale
Taine[15], iar n alt loc preotul spune astfel: nvrednicete-ne s ne mprtim cu
cuget curat, cu ceretile i nfricotoarele Tale Taine ale acestei sfinte i du-
hovniceti mese, spre lsarea pcatelor[16] S remarcm faptul c la Liturghia
care se svrete aproape n toate zilele de peste an preotul nu se roag doar pentru
vrednicia sa de a se mprti el singur, ci i pentru a ntregului popor ceea ce te
face s crezi c poporul se i mprtete; aceleai rugciuni se folosesc i n post i
n afara lor, cnd, n multe biserici, aproape nimeni dintre mireni nu se apropie de
Potir. Exist ns i anumite texte liturgice clasice care arat caracterul comunitar
al mprtirii cu Sfintele Taine:
Luai, mncai, Bei dintru acesta toi, toate la plural;
Rugciunea n tain a preotului i ne nvrednicete prin mna Ta cea puternic, a
ni se da nou [preoilor n.n.] Preacuratul Tu Trup i Scumpul Tu Snge i prin
noi la tot poporul[17];
Cu fric de Dumnezeu, cu credin i cu dragoste apropiai-v!;
Rugciunea de mulumire: S se umple gurile noastre c ne-ai nvrednicit pe noi
[toi] a ne mprti;
Ectenia de mulumire: Drepi, primind dumnezeietile, sfintele, preacuratele lui
Hristos Taine, cu vrednicie s mulumimDomnului .a.
Fr a face prea multe comentarii, uor ne dm seama c aceste rugciuni i, prin
ele, ntreaga Liturghie nu au nici un rost atunci cnd, n cea mai mare parte a
anului i la majoritatea bisericilor, nu se mprtete nimeni altcineva dect preotul
(cel mai vrednic dintre toi!?) sau n cel mai bun caz civa copii[18]. Unde mai
punem c acel potir al comuniunii de care vorbesc Sfinii Prini devine n mod
evident un potir al egoismului, un drept rezervat numai preotului. Mai mult
dect att, n cazul n care se mprtete preotul singur, Liturghia nu mai este o
596

frngere a pinii (artoklasia), cci frngere nseamn mprire n mai multe
buci (pentru mai muli). n acest caz, nici junghierea de la Proscomidie (care
dincolo de simbolul Jertfei este o etap practic ce precede frngerea) nu-i mai
gsete rostul!
Este clar deci c nsi svrirea Liturghiei e legat de mprtirea credincioilor.
Chiar dac se oficiaz zilnic sau numai n anumite zile din sptmn, Liturghia nu
poate fi conceput fr mprtire i acest lucru e confirmat i de Sfntul Ioan Gur
de Aur n Omilia III la Efeseni prin urmtoarele cuvinte: Vd c se face mult
neornduial la mprtire. n celelalte zile ale anului nu v mprtii chiar dac
adeseori suntei curai [adic nu avei pcate opritoare n.n.], iar cnd vin Patile
(i alte srbtori), chiar dac ai fcut ceva ru, ndrznii s v mprtii?! Vai
de nepriceperea voastr i de rul vostru obicei! n zadar se svrete Liturghia
n fiecare zi dac nu v mprtii[19] Acestea le spun nu ca s v mprtii
oricum, la ntmplare, ci ca s v facei vrednici. Omule, nu eti vrednic s te
mprteti? Atunci nici pe celelalte rugciuni ale Liturghiei [credincioilor n.n.]
nu eti vrednic s le auzi, deci, dac (zici c) nu eti vrednic s te apropii de
Sfintele Taine, pleac mpreun cu catehumenii, pentru c nu te deosebeti cu nimic
de ei[20]
mprtirea la fiecare Liturghie este obligatorie, dup Sfntul Chiril al
Ierusalimului, i pentru faptul c noi nine cerem acest lucru n rugciunea Tatl
nostru. Interpretarea dat de acest Sfnt Printe la cererea pinea noastr cea spre
fiin d-ne-o nou astzi (Matei 6:11) se refer tocmai la implorarea milei lui
Dumnezeu de a ne nvrednici s ne mprtim n acea zi cu pinea care se pogoar
din cer i care este spre fiin, adic spre via venic. Reiese ns c degeaba o
cerem, dac doar peste cteva clipe cei mai muli refuz s o primeasc.[21]
n sprijinul acestei idei se pot aduce multe alte argumente patristice, dar, pentru a
nu-i face pe unii s le numeasc speculaii filozofice, vom trece la alt fel de
argumente, inclusiv de ordin istoric.
n trecut, n primele patru-cinci secole cretine, credincioii fr impedimente se
mprteau la fiecare Liturghie, dar aceast evlavie a nceput s scad simitor
ncepnd chiar din secolul al IV-lea i tocmai de aceea Prinii Bisericii au nceput
s lupte mpotriva acestei inovaii, chemnd nencetat poporul la Potirul
Domnului. Sfntul Ioan Gur de Aur pune aceast scdere a rvnei pe seama
trndviei i ignoranei omului contemporan lui, care nu mai dorea s duc o via n
curie i nfrnare pentru a putea primi Sfintele Taine n fiecare zi. Sfntul Ioan
critica n acelai timp atitudinea unor oameni care legau primirea mprtaniei doar
de anumite perioade ale anului sau de unele srbtori i care de fapt aveau o via
plin de pcate, dar care aveau senzaia c n felul acesta i fac datoria fa de Bi-
seric. Ei, aceste lucruri sunt astzi parc mai valabile dect atunci!
597

O analiz interesant asupra aceleiai probleme o face Sfntul Chiril al Alexandriei,
care vede n aceast fug de mprtire o iscusit lucrare a diavolului. Vrjmaul
mntuirii noastre, spune acest Sfnt Printe, a luptat la nceput prin mpraii pgni,
care omorau trupurile cretinilor. Acum, cretinii fiind liberi fizic, diavolul lucreaz
la nrobirea lor duhovniceasc, concretizat n autoizolarea (benevol) de Cel ce este
Izvorul vieii, i care pn la urm este un suicid spiritual. La nceput, cnd omul
(Adam) nc nu era vrednic de mncare, diavolul l-a fcut s mnnce, iar acum,
cnd Hristos ne-a fcut vrednici de mncare, diavolul ncearc s ne ndeprteze,
adic el lucreaz tot timpul n mod contrar. De aceea, pe bun dreptate, Sfntul
Chiril spune c, ndeprtndu-ne de Sfnta mprtanie, ne facem vrjmai ai
lui Dumnezeu i prieteni ai diavolului[22].
Sfntul Macarie Egipteanul merge i mai departe, considernd uneori posedarea
omului de ctre puterile demonice tot ca efect al refuzului mprtirii dese, cci i
spune femeii pe care tocmai o vindecase de aceast boal: Niciodat s nu neglijezi
a merge la biserica lui Dumnezeu i a te mprti cu Tainele lui Hristos Domnul!
Aceasta [demonizarea] i s-a ntmplat pentru c timp de cinci sptmni [35 de
zile n.n.] nu te-ai apropiat de Preacuratele Taine.[23] Ideea poate fi uor obser-
vat i n a II-a Rugciune nainte de mprtire, n care Sfntul Ioan Gur de Aur
i arat teama c, dac nu se va mprti mai des, va fi prins de lupul cel
nelegtor[24].
Vedem deci cte rele ne provocm noi nine prin refuzul de a ne pregti trupete i
sufletete pentru a ne putea mprti mai des. Totui mprtirea fie rar, fie
deas nu poate fi fcut oricum, ci cu o anumit pregtire. De Sfintele Taine sunt
vrednici numai cei cu viaa curat, spune Sfntul Ioan Gur de Aur, dar dac cineva
nu este aa, chiar dac o singur dat s-ar apropia, osnd i ia[25].
III
Chiar dac accentul dintotdeauna a czut pe vrednicie, cum de fapt este i normal,
invocndu-se de fiecare dat textul paulin de la I Corinteni 11:27-30, Prinii au
vorbit i de anumite perioade de timp limit, legate de primirea Sfintelor Taine, i
acest lucru l-am vzut n parte atunci cnd am prezentat argumentele canonice legate
de mprtire. S vedem care este Tradiia patristic a Bisericii:
Sfntul Vasile cel Mare, de exemplu, ntr-o scrisoare adresat Chesariei patriciana,
relateaz urmtoarele: mprtirea zilnic i hotrrea de a primi zilnic Sfntul
Trup i Snge al lui Hristos e un lucru bun i folositor, cci El nsui o spune
limpede: cel ce mnnc Trupul Meu i bea Sngele Meu are via venic (Ioan
6:54) Cu toate acestea, noi [cei din Capadocia n.n.] ne mprtim numai de
patru ori pe sptmn: duminica, miercurea, vinerea i smbta, precum i n alte
zile cnd se face pomenirea vreunui sfnt[26].
598

n Apus, Sfntul Ambrozie al Milanului, dar mai ales Fericitul Augustin vorbesc de
necesitatea mprtirii zilnice acceptndu-se doar n cazuri extreme i
mprtirea o singur dat pe sptmn (duminica)[27] , iar un alt Sfnt Printe
din Apus, strromnul Ioan Casian, face monahilor i credincioilor n general
urmtorul ndemn: Nu trebuie s refuzm duminica Sfnta mprtanie, fiindc ne
tim pctoi, ci cu totul mai mult s ne grbim dornici ctre ea pentru vindecarea
sufletului i pentru curirea cea duhovniceasc, cu acea umilire a minii i cu atta
credin, nct, judecndu-ne nevrednici de primirea marelui har, s cutm i mai
mult leacuri pentru rnile noastre. Nu am fi de altfel vrednici s primim mprt-
ania nici mcar o dat pe an, dar cu mult este mai drept ca, de vreme ce n
aceast umilin a inimii n care credem i mrturisim c niciodat nu putem s ne
atingem pentru merit de acele Sfinte Taine, s-o primim ca pe un leac al tristeilor
noastre n fiecare duminic, dect ca, stpnii de dearta trufie i struin a
inimii, s credem c numai o dat pe an suntem vrednici de a ne mprti cu
Sfintele Taine[28].
Trebuie s menionm ns c, ncepnd cu secolele al V-leaal VI-lea, Sfinii
Prini, atunci cnd vorbesc de primirea Sfintelor Taine, fac unele diferene ntre
monahi i mireni, dei acestea nu sunt prea mari i, dintr-un anumit punct de vedere
nefondate, chiar dac modul de via al monahilor difer totui de cel al mirenilor.
ncercnd deci o sistematizare a mrturiilor patristice n legtur cu problema dat,
vom face i noi aceeai diferen, fr a insista ns prea mult, ntruct, pn la urm,
toi avem aceeai chemare (Efeseni 4:4) cea a sfinirii i ndumnezeirii.
Referindu-ne la monahi, vedem c i pustnicii din Egipt, dei duceau o via
anahoretic, se mprteau n fiecare duminic[29], monahii de la Lavra Pecerska
de 2-3 ori pe sptmn, iar cei din Sfntul Munte chiar i n fiecare zi, mai ales cei
neputincioi i bolnavi[30]. Monahul, spune Sfntul Apollo, trebuie s se cuminece
(de e cu putin) n fiecare zi cu Tainele lui Hristos. Cci cel ce se deprteaz pe
sine de aceasta, se deprteaz de Dumnezeu. Iar cel ce-o face aceasta continuu,
continuu se mbrac cu trupul Domnului."[31]
Aceast evlavie a fost vie secole de-a rndul printre monahi i se mai ine pe alocuri,
chiar dac i n secolul al IX-lea Sfntul Teodor Studitul atest tendina suprimrii
ei. Aa se explic faptul c acest Sfnt Printe (Teodor) i mustra de multe ori pe
monahii si printr-un fel de cuvntri catehetice despre Sfnta mprtanie, n care
spune: Sfnta mprtanie este cel mai mare dar dumnezeiesc, noi ns nu purtm
grij s ne mprtim destul de des, i m mir, pentru ce s ne cuminecm numai
duminica, iar n alt zi cnd se face Liturghia nu. Cci se cuvine mai ales
monahilor care se afl n snul vieii de obte, n toate zilele s se mprteasc.
ns o zic despre cei curai i cu sufletul i cu trupul, dar cu nebgare de seam i
fr mare cercare i luare-aminte s nu ndrzneasc cineva Vedei, frailor, c
dac cel ce este oprit de la masa de obte s mnnce i-i pare ru, cu ct oare mai
mult se cade s se mhneasc, s plng i s se tnguiasc cel ce se oprete pe
599

sine nsui de la masa dumnezeiasc, fie pentru necurie, fie pentru nenfrnare,
ori pentru neascultare sau pentru oricare alt patim. Cci nu se lipsete de o
hran proast i trectoare, ci de pinea vieii i de paharul mntuirii i, mai
adevrat s zic, de nsui Hristos Deci, de se va ntmpla s fim chiar la munc i
ascultare afar i vom auzi toaca bisericii (cea de la nceputul Liturghiei n.n.), s
lsm treaba i s alergm cu mult srguin s ne cuminecm i mult ajutor vom
ctiga. Cci cu aceast grij fiind de-a pururea, ne vom feri de orice pcat i vom
fi gata totdeauna de sfrit, iar dac nu avem grij de a ne mprti, cdem n
multe patimi ale pcatelor[32].
Sfntul Simeon Noul Teolog a reglementat pentru obtea sa de la Sfntul Mamas
mprtirea zilnic sau cel puin de 2-3 ori pe sptmn, accentund faptul c alt
remediu mpotriva pcatului nu exist. mprtania trebuie luat ns dup o pre-
gtire duhovniceasc i trupeasc i, de fiecare dat, cu binecuvntarea duhovnicului
(care se subnelege c trebuie s fie din aceeai mnstire)[33].
Cercetnd ns izvoarele patristice, vedem c i mirenii au aceleai ndatoriri de a
se mprti foarte des, chiar dac nu zilnic, ci numai n duminici i srbtori.
Diferena aceasta ns nu apare dect pentru simplul motiv c la bisericile parohiale
nu se slujete mai des. Au existat ns i mireni care n trecut se mprteau n
fiecare zi i tocmai pentru ei i datorit lor Biserica a instituit, n secolul al VI-lea,
regula liturghisirii zilnice n mnstiri i chiar n parohii, i tot atunci, i din aceleai
motive, s-a instituit un nou rit liturgic, numit mai trziu Liturghia Darurilor
naintesfinite Liturghie la care credincioii mai evlavioi se puteau mprti n
fiecare zi din Postul Mare, dar cu Euharistie pstrat din duminica precedent. Apa-
riia acestor practici liturgice noi nu poate fi explicat dect dac presupunem c
oamenii voiau s se mprteasc mai des. Totui, pentru a nu se ajunge la atitudini
extremiste, Sfinii Prini au stabilit anumite reguli pentru mprtirea mirenilor.
Cuviosul Iov Mrturisitorul, de exemplu, bazndu-se pe scrierile Sfntul Vasile cel
Mare i pe textul Canoanelor 9 Apostolic i 2 Antiohia (de care deja am amintit),
spune c fiecare cretin (dac nu e oprit de duhovnicul su n.n.) trebuie s se
mprteasc n fiecare zi[34]. Trebuie s recunoatem ns c acest ndemn
printesc nu a devenit niciodat regul pentru mireni, nct considerm mult mai
valabile sfaturile de mai trziu a doi mari Sfini Prini, i anume: Sfntul Grigorie
Palama (1359) i Sfntul Simeon al Tesalonicului (1430).
Primul dintre ei consider mprtirea duminical ca pe o datorie a fiecrui
cretin[35], iar Sfntul Simeon, artnd folosul i necesitatea mprtirii cu Hristos,
atenioneaz pe cretini de a nu depi 40 de zile fr primirea mprtaniei[36]
(dei am vzut c pentru Sfntul Macarie Egipteanul termenul de 40 de zile este prea
mare).
600

Menionm c n jurul acestui termen de 40 de zile, anumii teologi, uneori
puin-luminai, au speculat foarte mult, ajungndu-se chiar la afirmaia c nu te poi
mprti mai des de 40 de zile[37]. Afirmaia nu are nici un suport teologic i o ca-
lificm ca fiind total eronat. Toat Tradiia Bisericii afirm tocmai contrariul.
O ultim reglementare de care am vrea s amintim este cea a unui Sinod de la
Constantinopol inut n august 1819. Acest Sinod a hotrt ca att monahii, ct i
mirenii, fiecare dup puterea lor, s se mprteasc la fiecare Liturghie sau i mai
rar, dar nu dup un numr fix de zile, ci aa cum recomand fiecruia
duhovnicul[38].
Am vzut deci ct de mult a nsemnat pentru Prinii Bisericii deasa mprtire. i
incursiunea noastr n istorie nu-i nici pe departe exhaustiv. Tocmai de aceea am
dori s mai amintim dou lucruri legate de modul n care Sfinii Prini nelegeau
datoria de a te mprti. Exemplele se leag de anumite situaii din viaa omului.
Sfntul Ioan Postitorul, de exemplu, n al 8-lea Canon al su spune c cel ce s-a
ntinat n somn cu scurgere (seminal) o zi se scoate de la mprtanie,
curindu-se de ntinciune, i va zice Psalmul 50 i va face 49 de metanii.[39] Ve-
dem deci c acest termen de o zi constituie canon de curire i ntr-un anumit sens o
privaiune; or, n zilele noastre s-l opreti pe cineva pentru o zi de la mprtanie
este absurd, din moment ce el nsui se lipsete pe sine pentru cteva luni de zile,
fr a considera aceasta o problem. Pentru Sfntul Ioan Postitorul ns o zi fr
Hristos este o mare pagub, nct, chiar dac numete scurgerea ca fiind necurie,
nu ndrznete s opreasc pe cineva pentru mai mult de o zi.
A doua problem de care tocmai amintisem se prezint pentru noi ca fiind de-a
dreptul ocant i ea se leag de Canonul 16 al Sfntului Timotei al Alexandriei.
Dup ce Sfntul Timotei arat obligativitatea ajunrii nainte de mprtire, el spu-
ne: Dac ns cineva ajunnd spre a se mprti, splndu-i gura sau fcnd baie a
nghiit ap fr s vrea, se cuvine a se mprti cci satana, aflnd prilej de a-l opri
(pe om) de la mprtire, mai des face aceasta[40]. Fr a mai comenta, menio-
nm c acest canon nu a fost anulat de vreun sinod.
Vedem deci c aceti Prini ai Bisericii de Rsrit au trit intens experiena mistic
a unirii cu Hristos i de aceea nu doreau s se lipseasc de ea n nici o mprejurare a
vieii, innd s se mprteasc, dac e posibil, n fiecare zi, sfinind astfel fiece
clip a existenei lor pmnteti.
IV
Alta era situaia n Apus. Din relatrile Fericitului Ieronim vedem c n Apus clerul
avea tendina (nemotivat n vreun fel) de a limita accesul mirenilor la Sfnta
Scriptur i la Sfintele Taine. De fapt situaia poate fi uor neleas, dac amintim
faptul c att Scriptura, ct i ntregul cult erau accesibile numai cunosctorilor de
601

limb latin, care, bineneles, nu erau prea muli (i aproape deloc n spaiul galic i
mai ales anglo-saxon). Lucrurile se complic i mai mult atunci cnd dup 1054
Biserica din Apus instituie practica slujirii la mai multe Altare n aceeai biseric
(ntlnit astzi i n Biserica Ortodox Rus, mai ales n marile catedrale) i apoi,
mai trziu, practica liturghisirii de mai multe ori n aceeai zi, care este de-a dreptul
greit. Odat cu introducerea acestor inovaii liturgice (cu serioase implicaii
dogmatice), scolastica a nceput s inventeze tot felul de reguli i condiii pentru
laici, ca acetia s se poat mprti[41]. Aceste noi reguli n-au fost ns valabile
dect pn la Reforma fcut de protestani, care, trecnd la sistemul Biseric fr
preoi, i-a obligat pe romano-catolici s-i reformuleze nvtura latin conform
creia, pn atunci, Liturghia se putea oficia i fr credincioi, adic doar de preot.
Dndu-i seama de greelile fcute, latinii ncep (prin secolele al XVII-leaal
XVIII-lea) s se inspire din izvoarele patristice ale Rsritului, mai ales din Scrierile
Sfntului Nicodim Aghioritul, publicate n numeroase ediii la Veneia i citite cu
mult interes[42]. Prin scrierile Prinilor rsriteni, apusenii au nceput s neleag
scopul instituirii Jertfei nesngeroase i mai ales dup Conciliul II Vatican (1962-
1965) au nceput s se mprteasc la fiecare Liturghie. Latura negativ a acestei
rennoiri n Biserica Romano-Catolic este c nu se mai impune ajunarea, inovaie
pe care noi, n condiii normale, nu o putem accepta. Menionm ns nc o dat c
practica desei mprtiri era aproape strin Bisericii Apusene din secolele al
XII-leaal XVII-lea, n care scolastica era pus deasupra Tradiiei, iar din cauza
iezuiilor acest curent a ptruns i n Teologia Rsritean.
Aa se face c, ncepnd cu secolele al XVII-leaal XVIII-lea, n mod special
teologia ucrainean (prin latinizarea Academiilor de Teologie din Kiev i Lwov)
rmne puternic influenat de scolastic. n scurt timp, acest curent se va rspndi i
va avea repercusiuni nu numai asupra teologiei ruseti de mai trziu, ci asupra
ntregii teologii ortodoxe de tradiie bizantin i n primul rnd asupra celei
romneti.
Dup prerea mai multor teologi ortodoci (Pavel Florenski, Hristou Andrutsos,
Balanos, Ch. Yannaras .a.[43]) nceputul propriu-zis al influenelor scolastice n
Teologia Rsritean l constituie Mrturisirile de Credin din secolul al XVII-lea,
i mai cu seam cea a lui Petru Movil, mitropolitul Kievului[44], discutat i
aprobat n Conferina Teologic de la Iai (1642), numit i Sinod[45]. La Iai,
Mrturisirea a fost corectat de dou mari erezii: existena purgatoriului i omiterea
epiclezei. Dar i dup aceste revizuiri fcute de Meletie Syrigos, textul a rmas cu
multe influene latine, necorectate nici pn astzi.
Desigur, Mrturisirea lui Petru Movil are i laturile ei pozitive. n primul rnd, este
pentru prima dat cnd n Rsrit se reuete o sistematizare att de practic a
dogmelor (bazat pe ntrebri i rspunsuri), metoda fiind mprumutat, fr ndo-
ial, din Occident. Nu s-a reuit ns o debarasare complet i de coninutul ideilor.
Analizate superficial, ele par oarecum valabile, dar n profunzimea lor conin i
602

erori, de care nu este vinovat att Petru Movil sau sinodalii de la Iai, ct con-
textul istoric i cultural al vremii.
Revenind la problema noastr, vreau s spun c pentru prima dat (cel puin oficial)
n Teologia Rsritean, pe lng cele 10 porunci dumnezeieti, apar i nou
porunci bisericeti, preluate de atunci ncoace de aproape toate Catehismele, inclu-
siv de cel al B.O.R. din 1952 i din ediiile acestuia de dup 1990. Fr s fac prea
multe comentarii, vreau s citez a patra porunc bisericeasc, pentru c se leag
de problematica studiului de fa. Deci s ne spovedim i s ne mprtim n fie-
care din cele patru posturi mari de peste an, sau, dac nu putem (?!), cel puin o dat
pe an, n postul Sfintelor Pati[46]. n primul rnd m grbesc s spun c aceast
porunc nu are nici un temei n ntreaga Tradiie a Bisericii, iar n al doilea rnd
(ironiznd puin lucrurile) mi exprim mirarea de ce magistrala Mrturisire aprobat
de Sfntul Sinod al BOR nu a poruncit ca preotul, dac nu poate, s fac Li-
turghie cel puin o dat pe an, la Pati.
Nu doresc s insist prea mult asupra acestui aspect, ci vreau s menionez c, dei
unii intercaleaz n aceast zis porunc ideea c cine vrea poate totui s se
mprteasc i mai des[47], ignorana care a cuprins cea mai mare parte a
Bisericii Ortodoxe Ruse i aproape ntreaga Biseric Ortodox Romn este una fr
precedent i cu grave repercusiuni asupra vieii duhovniceti a cretinilor (Cf. Ioan
6:53). Chiar dac Sfntul Simeon al Tesalonicului i mai ales Nicolae Cabasila
constat o scdere a evlaviei fa de Sfintele Taine nc n secolele al XIV-leaal
XV-lea, ceea ce a urmat ncepnd cu secolul al XVII-lea este ceva care nu se poate
tolera n nici un fel. Dac protestanii spun tot mai des napoi la (Sfinii) Prini!,
nu ar trebui oare noi s facem n primul rnd acest lucru?
V
Mnai de acest gnd, dorim s precizm adevrata nvtur a Sfinilor Prini
referitor la primirea Sfintei mprtiri, dar n acelai timp s artm erorile unor
practici mai noi promovate de unii teologi i duhovnici, zii tradiionaliti (rigoriti),
care sunt adepii unii mprtiri mai rare[48].
Cei mai muli dintre ei spun c nu ne putem mprti prea des pentru c suntem
nevrednici. Aceasta ns nu poate fi, n nici un caz, un motiv pentru care trebuie s
ne ferim de Potir. Soluia nu este alta dect dobndirea vredniciei i nu doar simpla
constatare a nevredniciei. C nici dac (omul) s-ar considera pe sine vrednic, tot nu
ar putea s se mprteasc (din cauza mndriei?!). Deci problema se complic i
mai mult dac lum n calcul maxima Sfntului Ioan Gur de Aur care spune: cel ce
nu este vrednic s se mprteasc n fiecare zi nu este vrednic nici mcar o dat
pe an, pentru c vrednicia nu ine de timpuri (perioade sau soroace). Deci nu putem
spune c nevrednicia apare i dispare n anumite perioade ale anului (cum sunt pos-
turile sau srbtorile), ci ea este o stare general a unei persoane umane contiente i
603

responsabile de pcatele sale. Nu este om fr pcat, spune Scriptura (I Ioan 1:8-10).
Deci, din acest punct de vedere, toi oamenii sunt la fel, adic cu pcate; numai c
unii se pociesc, iar alii nu. Unii, prin harul lui Dumnezeu pe care-l cer n
rugciune, i vd fiecare pcat i se pociesc n permanen, iar alii, stpnii de
pcat i de ignoran (spiritual), chiar dac-i recunosc greelile, se pregtesc
pentru mprtanie doar formal, fr smerenie i zdrobire de inim i apoi, fr nici
o sfial, merg spre Sfntul Potir.
Sfntul Apostol Pavel spune clar: Oricine (preot sau mirean, nu conteaz n.n.) va
mnca pinea aceasta sau va bea din paharul Domnului cu nevrednicie va fi vinovat
fa de Trupul i Sngele Domnului. S se cerceteze ns omul pe sine i aa s m-
nnce din pine i s bea din pahar. Cci cel ce mnnc i bea cu nevrednicie
osnd i mnnc i bea, nesocotind Trupul Domnului. De aceea muli dintre
voi sunt neputincioi i bolnavi i muli au i murit (I Corinteni 11:27-30). n baza
acestor versete biblice de necontestat, Sfinii Prini au artat c cei care au pcate
grave, ntr-adevr, nu se pot mprti cu Trupul lui Hristos, care, aa cum spune
Sfntul Simeon Metafrast, este foc care arde pe cei nevrednici[49]. Aa se explic
faptul c Sfinii Prini opreau, pentru anumite pcate, mai muli ani de la
mprtanie. Sfntul Vasile cel Mare, de exemplu, oprete 7 ani pentru desfrnare,
15 pentru preadesfrnare (adulter), 10 pentru mamele care i ucid pruncii (fac
avort), 6 pentru jurmnt strmb i mrturie mincinoas etc.[50]; iar ndeplinirea
acestui canon nu nsemna absena pentru 6-7 ani de la biseric, ci prezena n fiecare
duminic la Liturghie, dar nu pn la sfrit, ci numai pn la momentul concedierii
catehumenilor (Cei chemai/nebotezai ieii), cci, n gndirea Sfinilor Prini,
cei cu pcate de moarte nu puteau nici mcar s asculte rugciunile Sfintei Jertfe,
mai ales c participarea la ntreaga Liturghie fr a te mprti nu este numai un
nonsens, ci i un pcat[51] (vezi i Canoanele 9 Apostolic i 2 Antiohia).
Cu toate acestea, accentul n Tradiia Rsritean nu a czut niciodat pe respingerea
celor nevrednici de la mprtanie, ci pe efortul comun al duhovnicului i
penitentului ca cel n cauz s se lepede de pcat i s se nvredniceasc (ct mai re-
pede posibil) de Sfintele Taine, cci o via fr Sfintele Taine este o via fr
Hristos. nelegnd deci duhul, nu litera ndemnului Sfntului Apostol Pavel (I
Corinteni, cap. XI), Sfinii Prini au vzut nuanat problema vredniciei i a
nevredniciei. De fapt, nvtura lor se bazeaz tot pe un aezmnt de vechime
apostolic, numit Didahia. Autorul necunoscut al acelei scrieri att de valoroase
spune urmtoarele cuvinte: Dac este cineva sfnt, s vin (la Sfntul Potir). Dac
nu este, s se pociasc i s vin[52]. Din cte vedem aici, accentul cade pe verbul
s vin, pocina fiind doar o etap pentru s vin. Prin aceasta nu se
desfiineaz n vreun fel pocina, ci doar se arat c, n cele din urm, mntuirea nu
ine doar de efortul nostru de a ne poci, ci este un dar al lui Dumnezeu, mprtit
celor ce vin la El. Iat ce spune Sfntul Nicodim Aghioritul n acest sens: Este cu
neputin s ajung cineva la desvrire fr deasa mprtire cu Sfintele
Taine. Pentru c fr de aceasta, nici dragostea nu o poate dobndi, fr dragoste
604

nici ascultarea de stpnetile porunci, iar fr ascultare nici desvrirea. De aceea,
Sfinii Prini nu cer desvrirea de la cei ce se mprtesc, ci ndreptarea vieii
prin pocin; iar desvrirea se va da la plinirea vremii chiar de Cel cu Care ne
mprtim[53].
Vedem deci c Sfinii Prini folosesc expresii antinomice, care n mintea noastr
apar ca un paradox: Eti pctos nu te apropia! (Sau) Eti pctos pociete-te
i te apropie ca s nu-i fie mai ru! Dei pare a fi un paradox, este i singura
soluie. Dumnezeu l refuz pe pctosul ngmfat i mndru, chiar dac a fcut
pcate mai mici, i n acelai timp l primete cu braele deschise pe cel mai mare
pctos dac se pociete sincer, cu mult smerenie i dorin de ndreptare.
Demonii ns, spun dumnezeietii Prini, lucreaz contrariul: la nceput ne conving
s svrim pcatul, cci orict de mare ar fi acesta (chipurile), Dumnezeu tot l va
ierta. Dup ce am fcut pcatul ns, ne insufl un puternic gnd de dezndejde c
niciodat nu vom mai fi iertai i c orice efort sau gnd de pocin este zadarnic;
iar dac totui ne pocim, ne amgesc cu o fals evlavie, pentru a nu ne apropia de
Sfntul Potir, cci demonii, spune Sfntul Ioan Gur de Aur, se nspimnt,
tremur i fug la vederea feei unuia care se mprtete i aceasta pentru motivul
c n acel ceas vd ieind din gur foc dumnezeiesc[54]. Deci trebuie s discernem
gndurile, ca nu cumva, refuznd mprtania pe motiv de nevrednicie, s facem de
fapt voia diavolului. Nu suntem niciodat ndreptii doar s spunem c suntem
nevrednici, ci trebuie s ne pocim efectiv, adic s ne facem vrednici. Dac ne
retragem de la mprtire din cauza nevredniciei, nu vom fi fericii pentru cinstirea
sfineniei Tainei Euharistice, ci vom fi pedepsii pentru c nu ne-am fcut vrednici
de a rspunde invitaiei la osp. Iat i un exemplu din Sfntul Ioan Gur de Aur
dasclul pocinei, aa cum este numit de patrologi. ntr-o omilie ocazional el
spune astfel: S nu v apropiai la aceast Sfnt Mas (euharistic n.n.) cu
ntinciune sau cu contiina ncrcat Nimeni fiind pctos s nu se apropie.
Dar n-am zis bine nimeni pctos, cci i pe mine nti m opresc de la dumneze-
iasca Mas, ci nimeni rmnnd pctos s nu se apropie Totui i cel ntinat i
pngrit s se apropie, dar lsnd afar toat necuria i rutatea, i aa s intre.
Pe acela care avea haine ntinate (Cf. Matei 22), tatl mirelui l-a izgonit din cmar
nu pentru c avea haine ntinate, ci pentru c a ndrznit s intre cu ele. Cci n-a
zis ctre el: Pentru ce n-ai hain de nunt? Ci, Prietene, cum ai intrat aici fr
hain de nunt?[55]. Vedem deci c Dumnezeu nu vrea altceva dect ndreptarea
prin pocin.
n Tradiia Bisericii, pocina nseamn, n primul rnd, lepdarea pcatului
(respectiv), prere de ru, lacrimi, nevoin, rugciune insistent etc. Apare ns
ntrebarea: dac facem acestea, mai este nevoie de Taina Pocinei (Spovedania)?
Sau: pentru a ne mprti este nevoie de fiecare dat s ne spovedim? Prerile sunt
i vor fi mprite i aceasta din cauza unor confuzii pe care dorim s le clarificm.
VI
605

Nu ne-am propus s prezentm aici nvtura ortodox despre Taina Spovedaniei.
Este prea bine cunoscut la nivel teoretic. Dorim s spunem ns altceva.
Dup prerea celor mai muli teologi, astzi n Biserica noastr, mai ales printre
monahi, se confund Taina Spovedaniei, la care se d dezlegarea preotului
duhovnic, cu ceea ce numete tradiia monastic descoperirea gndurilor i faptelor
printelui duhovnicesc avva. Tradiia identific acest av cu naul luat la
clugrie, care, cel puin n trecut (mai ales n epoca Patericului), nici mcar nu era
hirotonit, ci era un simplu monah (n cazul maicilor o monahie), desigur mbu-
ntit duhovnicete i care, uneori, avea i unele harisme. Cel care fcea o
mrturisire n faa unui asemenea avv nu venea pentru a primi iertarea pcatelor, ci
pentru a cere sfaturi n legtur cu gndurile i patimile care l asaltau. Acest al
doilea fel de spovedanie este recomandat n special monahilor i trebuie fcut zilnic
sau cel puin sptmnal, avnd un efect strict terapeutic i pedagogic. Iertarea
pcatelor pe care toi o caut nu se datoreaz n acest caz unei dezlegri harice, ci
rugciunii printelui (pentru fiu) i rugciunilor sale personale, cci acesta i este
rolul rugciunii i al pravilei. Dac am spune c iertarea pcatelor se d numai
prin Taina Spovedaniei, atunci rugciunile zilnice, n care niruim tot felul de
pcate fcute peste zi[56] i pentru care cerem iertare, reiese c nu au nici un rost
lucru strin de optimismul i realismul ortodox. Nu se poate ca Dumnezeu s treac
cu vederea pocina noastr fcut n afara Spovedaniei (ca rit liturgic), cci n felul
acesta nu se justific acest strigt nencetat al Bisericii i al fiecrui om n parte:
Doamne miluiete. Tradiia Bisericii arat c i acest fel de pocin este perfect
valabil pentru a ne mprti, fr a exclude Sfnta Tain a Spovedaniei, mai ales
pentru cazurile grave. Unii exegei spun chiar c cercetarea de sine pe care o cere
Sfntul Pavel nainte de mprtanie (I Corinteni 11, 28) s-ar referi la efortul
duhovnicesc de a-i vedea pcatele i de a cere iertare pentru ele, dar nu la
mrturisirea ca Tain sacramental, care n Sfnta Scriptur este numit chiar
mrturisire i nu cercetare sau altfel (Fapte 19:18 i Iacov 5:16). Deci trebuie s
aducem pocin nainte de fiecare mprtire, dar aceasta nu nseamn n mod
obligatoriu i Spovedanie.
Prin aceasta nu dorim s diminum n nici un fel Taina Spovedaniei instituit de
nsui Mntuitorul Hristos (Ioan 20:22-23), dar cert este c n trecut Spovedania nu
era cerut nainte de fiecare mprtire, ci numai n cazul unor pcate grave, numite
de moarte (duhovniceasc n.n.) i care erau considerate de Sfinii Prini ca fiind
despritoare de Biseric. Pentru aceste pcate se ddea obligatoriu un
canon/epitimie, dup ndeplinirea cruia penitentul era primit s asculte Sfnta
Liturghie pn la capt i, desigur, s se mprteasc[57]. Pentru a fi mai con-
vingtor, voi aduce urmtoarele argumente:
1. Practic, niciodat preoii, oricrei perioade istorice ar fi aparinut ei, nu ar fi putut
s spovedeasc toat comunitatea care, aa cum se tie, se mprtea la fiecare
606

Liturghie. Gndii-v cum ar fi putut un preot s spovedeasc un sat ntreg, ct de
mic ar fi, zilnic sau chiar i o dat pe sptmn.
2. ntr-o rugciune de la Spovedanie (a III-a), preotul se roag ca Hristos s-l
mpace i s-l uneasc (pe cel venit la mrturisire) cu Sfnta Sa Biseric; iar rupi
de Biseric sunt considerai doar cei ce au fcut pcate de moarte, pcate strigtoare
la cer i pcate mpotriva Duhului Sfnt. Deosebirea ntre cei cu pcate mici i cei cu
pcate mari o face i Sfntul Ioan Evanghelistul n I-a sa Epistol (cap. 5:16-17) i
deci are suport biblic.
3. Toate Canoanele date de Sfinii Prini referitor la cantitatea i calitatea actului de
peniten (epitimia) se refer doar la pcate mari. Nu exist, de exemplu, vreun
canon care s prevad epitimie pentru somnul peste msur i nici pentru mndrie,
care este cea mai mare patim. i mai interesant e c n lista de pcate de care-l
poate ntreba duhovnicul pe penitent (din Molitfelnic) lipsesc o mulime de pcate
uoare lucru care arat c pcatele mici nu s-au spus vreodat la Spovedanie[58],
cci ele in de un rzboi ascetic personal, pentru care credinciosul primea doar
sfaturi de la preot sau de la un cretin mai mbuntit, monah de regul. Astzi ce se
ntmpl? Noi spovedim aceste pcate (mai mici), preotul duhovnic nu d i nici nu
are vreun temei pentru a da canon pentru aceste pcate; apoi nici noi nu facem nimic
pentru a ni se ierta, ntruct credem (cum de fapt este i normal) n dezlegarea dat la
Spovedanie, i reiese c degeaba mai cerem iertare n fiecare diminea i sear
pentru pcatul mndriei, cci pn la urm, tot printr-un act formal, s-a dat
iertarea. L-am numit act formal ntruct, n cazul acestor pcate, nu se d altceva
afar de dezlegare i deci penitentul nu este angajat n nici un fel.
4. Neobligativitatea Spovedaniei nainte de fiecare mprtire s-a meninut i astzi
n cazul clericilor. Dei Sfntul Ioan Gur de Aur spune c preoii au nevoie de
aceeai pregtire pentru mprtire ca i mirenii, cci n aceast privin nu
este nici o deosebire ntre ei[59], preoii n zilele noastre se spovedesc foarte rar
(mai ales cei de mir). Cu toate acestea, fr a se uita n oglind, pretind de la
mireni s se spovedeasc nainte de fiecare mprtire. Dei muli preoi recunosc
c sunt unii mireni care duc o via mai sfnt dect ei, acetia nu se ruineaz s
impun spovedania acelora, chiar dac sfiniile lor se spovedesc o singur dat pe
an, dar se mprtesc cel puin o dat pe sptmn. Nici nu tiu de unde se
inventeaz asemenea reguli i canoane i ce este mai grav cu standard dublu.
Se plngea cineva c odat s-a spovedit ntr-o vineri i s-a mprtit duminica; nu a
fost nici o problem. Peste o sptmn iar s-a spovedit vineri, smbt s-a
mprtit i a vrut s se mprteasc i duminic. Pe lng faptul c preotul a n-
cercat s l amne (fr s existe vreun motiv canonic plauzibil), n cele din urm i-a
spus persoanei respective c trebuie s se mai spovedeasc o dat, c aa-i regula.
Vai, ce hul! Sracul preot nu tie c Sfintele Taine care i le-a dat tot el n ziua aceea
i s-au dat tocmai spre iertarea pcatelor. Pentru sfinia sa, ca cineva s se
607

mprteasc cu vrednicie, trebuie s se mai spovedeasc o dat; altfel s-ar nelege
c este fr vrednicie. Nu tim ns de ce, pentru sfinia sa, exist o alt regul!
Toi trebuie s ne spovedim, spune Sfntul Simeon al Tesalonicului, i mireni, i
clugri, i preoi, i arhierei atunci cnd simim c ne apas pcate grele[60]. Nu
se precizeaz ns nici un termen sau perioad care s arate ct de des trebuie s se
fac aceasta. Cert este ns c, dac cineva se spovedete o dat pe sptmn i vrea
s se mprteasc n fiecare zi, nu greete cu nimic i nici nu ncalc vreo
rnduial a Sfinilor Prini. Preoii care nu sunt de acord cu aceasta ar trebui s fac
mai nti ei astfel!
Pentru a demonstra c cele spuse de noi mai sus sunt adevrate, vom cita din cel mai
autoritar Sfnt Printe care a scris despre Sfnta Liturghie Sfntul Nicolae
Cabasila. n Erminia sa el spune astfel: Ct timp suntem unii i pstrm legtura cu
Hristos, trim via sfnt, sorbind izvor de sfinenie prin Sfintele Taine; dar dac
ne desprim de Biseric Trupul tainic al Su , n zadar vom gusta din Sfintele
Taine, cci seva de via nu mai curge prin mdularele moarte i tiate. i cine
desparte mdularele de Trup? Pcatele voastre stau ca un zid despritor ntre
Mine i voi, zice Domnul. Dar oare orice pcat ucide pe om? Nicidecum! Ci numai
pcatul de moarte. Tocmai de aceea se i numete de moarte; cci exist pcate
care nu sunt spre moarte, spune Sfntul Ioan (I Ioan 5:17). Prin urmare credincioii
care n-au svrit pcate de moarte nu sunt ntru nimic oprii s se mprteasc
cu Sfintele Taine i s devin prtai la sfinire, ca unii ce sunt nc mdulare vii,
pentru c pstreaz unitatea cu Capul (Hristos).[61] Mai mult dect att, n tratatul
su Despre viaa n Hristos, Nicolae Cabasila face o afirmaie i mai direct
spunnd: pe ct este de nedrept s te mprteti din Sfintele Daruri dac ai s-
vrit pcat de moarte i nu te-ai spovedit, tot pe att de mare greeal ar fi s
fugi de aceast Pinecnd n-ai greit de moarte![62]
Pentru a clarifica i mai mult lucrurile, dorim s artm care sunt aceste pcate de
moarte pentru care Sfinii Prini opresc de la mprtanie. Povuirile de la
sfritul Liturghierului opresc de la mprtanie pentru urmtoarele pcate: trufia,
iubirea de argint, desfrnarea (sub orice form: malahie, adulter, sodomie i alte
perversiuni sexuale), mnia i rzbunarea, lcomia, zavistia i lenevirea spre
faptele cele bune[63]. La acestea se adaug o alt categorie de pcate la fel de grave
(sau chiar mai grave unele dintre ele) i care, de asemenea, opresc automat de la
mprtanie. Acestea sunt: minciuna i mrturia fals, descntecul i vrjitoria
(att cel care face, ct i cel cruia i se face), furtul sau orice alt fel de nedreptate
social, btaia i omorul (inclusiv avortul), rspndirea sau simpla aderen la o
idee eretic sau schismatic, nerespectarea rnduielilor bisericeti (suprimarea sa-
movolnic a posturilor, afar de motiv de boal; comuniunea euharistic cu
eterodocii; nclcarea grav a Canoanelor bisericeti etc.), hula mpotriva lui
Dumnezeu i negarea existenei Lui, fie prin ateism, fie prin sincretism (cretinism +
yoga, credina n rencarnare, meditaia transcendental etc.)[64]. Toate aceste
pcate (i altele nrudite cu ele) sunt grave sau deosebit de grave i de aceea nici un
608

duhovnic nu le poate dezlega fr a da vreun canon (epitimie), ct de mic, dar i
n aceste cazuri se pot admite i excepii. Iar cretinii care au fcut mcar unul dintre
aceste pcate (indiferent de treapta ierarhic) trebuie s mearg neaprat la duhovnic
s se spovedeasc, s-i fac canonul i abia dup aceea s ndrzneasc s se
apropie de Sfintele Taine.
VII
O alt problem legat de deasa mprtire este cea a postului. ntr-adevr, muli
Sfini Prini leag mprtirea de post, pentru c prin acesta se intensific starea de
pocin i efortul ascetic de dezrobire a patimilor, att de necesare celui care vrea s
se uneasc cu Hristos, dei, chiar i n aceast ordine de idei, exist suficiente
argumente pentru a observa c valoarea i mai ales formele postului, n special
pentru mireni, au fost uneori exagerate, datorit unor influene (chiar dac palide)
ale gnosticismului i neoplatonismului asupra asceticii cretine.[65] Nu putem ns
nega faptul c postul ajut la nlarea mai uoar a minii i la lucrarea mai cu spor
a virtuilor, odat cu reducerea la minimum a preocuprilor fa de trup. Cu toate
acestea, postul nu este perioada exclusiv n care noi lucrm cele duhovniceti, ci
intervalul de timp n care noi doar intensificm lucrarea duhovniceasc,
subnelegndu-se prin acesta c n restul timpului noi suntem la fel de responsabili
de mntuirea noastr.
Nu se poate ns nicidecum afirma c mprtirea este legat exclusiv de post. Dac
da, atunci Sfinii Prini ar fi recurs la una din dou soluii: ori ar fi rnduit i ar fi
inut post anul ntreg de fapt, lucrul acesta l-ar fi rnduit nc apostolii, ntruct se
mprteau n fiecare zi (Fapte 2:46) , ori, o soluie mai simpl, ar fi fcut
Liturghie numai de cteva ori pe an, mai ales c Postul Adormirii Maicii Domnului
i cel al Sfinilor Apostoli au fost generalizate abia la nceputul celui de-al II-lea
mileniu cretin. Vedem deci o dat n plus absurditatea aa-zisei reguli care
permite mprtirea numai n post sau mcar dup o sptmn de post. Nimeni nu
poate fi oprit s posteasc i dou sptmni la rnd (n afara celor patru posturi),
dar nu se poate face din aceasta o regul obligatorie pentru toi, inclusiv pentru
bolnavi, mai ales c ea nu are nici un suport teologic sau canonic.
Dac, admind un calcul matematic, am aduna toate zilele de miercuri i vineri (iar
la monahi i ziua de luni) cu zilele posturilor propriu-zise i plus alte zile de post
rnduite de Biseric, ele depesc zilele n care se mnnc de dulce, numai c
Sfinii Prini, printr-o pedagogie nalt i luminai de Duhul Sfnt, au aezat astfel
posturile, nct s nu fie prea ostenitoare pentru trup. Nu tiu dac cineva i poate
cere, fie chiar i celui mai bun cretin (mai ales familist), s posteasc mai mult
dect aceste posturi pentru a se mprti. Iar dac Biserica nu a aezat, de exemplu,
ntre 15 august i 15 noiembrie (exact 3 luni) vreun post de durat, asta nu nseamn
c nimeni atunci nu se poate mprti.
609

Vedem ns c cei mai muli preoi din zilele noastre cer cretinilor s posteasc o
sptmn nainte de a se mprti sau cel puin trei zile la rnd care pn la urm
se fac patru (joi, vineri i smbt + miercuri, nainte de joi) sau chiar cinci (+
duminic, ziua n care te-ai mprtit, dup unii). Deci cretinii care doresc s se
mprteasc n fiecare duminic n-au dect s posteasc tot anul (ironic vorbind)!
Ce s mai zicem de Canonul 55 Trulan, care interzice postul n zi de smbt (cu
excepia celor din perioada posturilor i chiar atunci fr a ajuna dect n Smbta
Mare). Dac preoii notri s-ar spovedi i ar posti aa cum cer mirenilor, ar fi raiul
pe pmnt. Dar, de fapt, ce se ntmpl? Preotul are voie (i chiar i permite) s
mnnce (inclusiv) carne smbt seara pn la 23.55, iar mireanul nicidecum. i
aceasta pentru c preotul este obligat s slujeasc de fiecare dat (de parc nu s-ar
i mprti), iar mireanul o mai poate amna cu mprtania, c nu-i nici post i
nu-i nici pe moarte! Nici nu tii: s rzi sau s plngi?!
Att n legtur cu postul, ct i cu spovedania nu dorim n nici un caz s ajungem la
un relativism sau la unele inovaii cu duh protestant. S nu fie! Trebuie ns ca
acestea s fie vzute exact aa cum le-au vzut Sfinii Prini.
Pentru a nu se ajunge la tot felul de excese, pentru ca cineva s se poat mprti
(dup Sfntul Simeon Noul Teolog), este obligatoriu s aib i binecuvntarea
duhovnicului[66], iar dac, din anumite pricini legate de timp sau distan, nu se
poate obine binecuvntarea, este important ca respectivul mcar s nu fie oprit
pentru vreo perioad de la primirea Sfintelor Taine. Dac nu vor fi nclcate
rnduielile stabilite de Biseric pentru primirea mprtaniei (mpcarea cu toi,
spovedania, pravila de rugciune, postul etc.), nu se va ajunge la nici o extrem.
Ca o concluzie referitor la cele dou probleme care apar atunci cnd se vorbete
despre deasa mprtire ( adic spovedanie i post), putem spune c nu greete cu
nimic cel care vrea s se mprteasc o dat sau de dou ori pe sptmn sau
chiar zilnic, ba, dimpotriv, mult bine duhovnicesc i face. n acest caz, mirenii, dar
mai ales monahii, dac sunt srguincioi n mplinirea cuvintelor Evangheliei i nu
au impedimente pentru a se mprti, se pot spovedi i o dat la cteva sptmni
(clericii inclusiv) i este suficient s posteasc doar miercuri i vineri (monahii
i lunea),[67] atunci cnd nu este un post din cele patru posturi de durat. Acest sfat
ns, aa cum cred c s-a neles deja, nu este valabil pentru toi, cci majoritatea
ortodocilor nu prea fac cele ale Ortodoxiei. Sfatul sau, mai bine zis, ndemnul
este valabil doar pentru cei care merg regulat la biseric, in toate posturile
(inclusiv miercurile i vinerile), au un canon stabil de rugciune, fac ascultare
de un duhovnic, se feresc de pcat i lucreaz virtuile. Cretini din acetia sunt
relativ puini, dar suficieni pentru a putea mprti n fiecare duminic mcar cte
20-30 de credincioi (aduli), iar la mnstiri chiar ntreaga obte.
VIII
610

Deasa mprtire este respins de dou categorii de cretini care pn la urm
formeaz una singur: categoria oamenilor care, neglijnd nvtura Sfinilor
Prini, se mprtesc rar sau foarte rar i nu au cunoscut (duhovnicete) niciodat
folosul mprtirii cu Hristos, ci o fac din nite obligaii externe: mirenii n baza
unui obicei motenit, iar clericii din obligativitatea de a sluji. Este logic ca pentru ei
deasa mprtire s fie un moft nemotivat i riscant. Acetia, dac i-ar da mai
bine seama de rostul lor pe pmnt i de imposibilitatea realizrii idealului sfineniei
fr Hristos, ar dori cu siguran s se mprteasc zilnic. Un asemenea om nu
nelege afirmaia Sfntului Ioan de Krontadt: Eu mor dac nu svresc n fiecare
zi Liturghie[68].
S nu uitm deci, frailor, c Dumnezeu ne-a chemat la sfinenie (Levitic 19:2; I
Tesaloniceni 4:1 .a.), iar aceasta nu se poate dobndi fr Hristos. S lepdm,
aadar, pcatul i s venim la Hristos, cci El nsui dorete s locuiasc n noi ca
ntr-un Templu al Duhului Sfnt.
S facem din ntreaga via o pregtire pentru mprtanie, cci acesta nseamn a
fi cretin a-L purta pe Hristos! Nu se pot apropia ns cei care nu-i las pcatul i
care, dei s-au spovedit, continu s fac acel pcat. Nedorina de a prsi pcatul se
identific cu nedorina de a te mntui; i cel care mcar nu regret pentru pcatul
svrit nu se poate mprti nici pe patul de moarte.
Dac tot suntem la capitolul sfaturi practice, consider necesar lmurirea unei alte
probleme legate de nsui actul mprtirii. Noi, mirenii, ne-am obinuit ca atunci
cnd stm cu lumnarea aprins n faa Altarului, preotul, cu Sfntul Potir n mn,
s spun obinuitele rugciuni nainte de mprtanie: Cred, Doamne, i
mrturisesc De fapt nu este corect ca aceste rugciuni s le spun preotul, ci
credincioii, pentru c ei vor s se mprteasc. Sfiniii slujitori au rostit deja
aceste rugciuni n Sfntul Altar, cnd ei nii s-au mprtit, de aceea repetarea
acestor rugciuni n care mai cer o dat i m nvrednicete fr de osnd s m
mprtesc (cnd de fapt s-au mprtit deja) este un nonsens. Practica pe care o
avem noi astzi se datoreaz faptului c pn nu demult o bun parte din credincioi
nu tiau s citeasc, i atunci preotul rostea aceste rugciuni, iar credincioii le
repetau cu voce tare. Obiceiul se pstreaz i astzi n Biserica rus i srb[69]
exact aa cum vi le-am descris.
n zilele noastre ns, cnd toi tiu carte, este foarte simplu ca cel care vine s se
mprteasc s citeasc singur rugciunile sau s le spun pe de rost (mai ales c
unii le tiu deja), iar dac nu, credincioii trebuie ndemnai i obinuii, cel puin, s
repete acele rugciuni dup preot, cci sunt rugciunile lor. Desigur, din comoditate
e simplu s spun preotul rugciunile (eventual ct mai repede!), dar ce ctig au
mirenii din aceasta?
611

La ntrebarea dac aceste rugciuni mai trebuie spuse atunci cnd se mprtesc
doar civa copii, rspunsul este mai mult dect simplu: Nu! n primul rnd, ei nu au
pcate pentru care trebuie s-i cear iertare, iar n al doilea cum ar putea ei s
rosteasc aceast rugciune, din moment ce nici nu tiu s vorbeasc sau cum ar
putea nelege o rugciune att de profund (atunci cnd o rostete preotul), cnd ei
nu neleg nici cele mai elementare lucruri?
O alt problem ntlnit n legtur cu actul mprtirii este dac mirenii pot sau
nu s srute Potirul dup mprtire. Unele Liturghiere, mai puin cel romnesc de
acum, nici nu amintesc de aa ceva. Cele slavoneti i unele greceti spun c mirenii
trebuie, dup ce s-au ters pe buze (sau au fost teri), s srute Sfntul Potir i s
mulumeasc pentru faptul c au fost vrednici s bea din nsi coasta
Mntuitorului Hristos[70]. Deci, n cazul acesta, Potirul simbolizeaz coasta de vi-
a fctoare a Stpnului i de aceea gestul nu trebuie neglijat, ci explicat i
practicat. El de fapt se practic n cazul clericilor (care, evident, sunt mai prudeni),
dar nu trebuie ignorat nici n cazul credincioilor. Desigur, preotul poate interzice
srutarea Potirului oamenilor pe care nu-i cunoate, ca msur de precauie, dar
aceasta nu trebuie s devin regul.
Rog deci pe toi, preoi i credincioi, s ia aminte la aceste probleme, iar acolo unde
e cazul, credincioii pot chiar cere preotului s zic ei rugciunea i s srute Sfntul
Potir. Nu vor grei cu nimic, dup cum nu greesc nici atunci cnd cer (insistent)
Sfnta mprtanie dac preotul fr motiv refuz s le-o dea!
Tot n privina mprtirii credincioilor cu Sfintele Taine mai sunt multe alte
nuane demne de amintit. De exemplu, muli i pun ntrebarea dac putem sruta
icoanele dup mprtanie, dac putem dormi n ziua aceea sau dac putem face
metanii (mari)? Este clar c imediat dup ce ne-am mprtit nu trebuie s srutm
nici icoanele i nici mna preotului i nimic altceva, dar dup ce am luat anafur i
am but aghiazm sau vin nu mai exist practic pericolul de a mai fi ceva din
Sfintele Taine pe buzele credincioilor, deci le putem sruta (cu atenie). Dac ne
ferim s srutm icoanele, atunci trebuie s ne ferim i s mncm cu lingura sau
furculia, pe care le bgm n gur i apoi le splm fr nici o grij. Vedei deci ct
absurditate poate fi n abordarea unor probleme? (Ce s mai zic c unii, de-a dreptul
prostete, interzic, n ziua n care cineva s-a mprtit, s mnnce pete sau
anumite fructe. Nici asta nu e corect!)
Exist, de asemenea, temerea unora de a se odihni sau chiar de a dormi dup ce s-au
mprtit, fr a se explica de ce anume (sau aduc ca argument o vorb bbeasc,
chipurile, c n timpul somnului vine dracul i-i fur mprtania. Cred c nici nu
avem ce comenta!). Aceast regul nu are nici o motivaie teologic sau practic.
De multe ori este mai de folos ca cineva s se odihneasc dup ce s-a mprtit
dect s judece pe cineva sau s fac alte pcate. Sunt multe mnstiri (mai ales n
612

Sfntul Munte) unde se fac slujbele noaptea i, dup ce se mprtesc toi, merg i
se odihnesc puin, apoi i ncep activitatea zilnic.
Cel mai important lucru pe care trebuie s-l facem dup mprtanie este s ne
rugm i s mulumim c Dumnezeu ne-a nvrednicit de un asemenea mare dar; s
ne ferim de pcate i s pstrm cu smerenie sfinenia pe care am primit-o. Sfnta
Scriptur ne spune: Paharul mntuirii voi lua i numele Domnului voi chema. Din
acest verset putem deduce o nvtur isihast foarte profund. Scriptura ne
ndeamn ca, dup ce am luat paharul mntuirii, adic Sfintele Taine, s chemm
numele Domnului, adic s invocm numele lui Iisus: Doamne, Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluiete-m pe mine, pctosul!
S fim, aadar, ateni i la aceste nuane ale cultului nostru ortodox i s nu ne lsm
purtai de vntul nesimirii duhovniceti la care, din pcate, s-a ajuns! Putem ntlni
n zilele noastre tot felul de fali duhovnici i fali proroci (chiar din rndul preo-
ilor), care citesc rugciuni, dezlegri, prorocesc, amgesc i multe altele, dar fr s
aminteasc mcar de Mrturisire i mprtanie. Aceasta este o nelare i o fals
via duhovniceasc.
S urmm aadar, iubii credincioi, pe marii Sfini ai Bisericii: Ioan Gur de Aur,
Teodor Studitul, Simeon Noul Teolog, Nicolae Cabasila, Simeon al Tesalonicului,
Nicodim Aghioritul, Paisie Velicicovschi, Ioan de Krontadt, Ioan Maximovici,
Siluan Athonitul i muli alii (cunoscui i necunoscui), care se mprteau zilnic
i aa au i ajuns sfini. Nu le-au lipsit acestor oameni nici faptele bune, nici virtuile
cele mai nalte, totui ndejdea mntuirii lor nu era n efortul propriu, ci n Hristos,
cu Care se mprteau foarte des.

Sfntul Grigorie de Nyssa ne nva: ,,Puin aluat
dospete toat frmnttura!
Viaa noastr, dup cderea protoprinilor Adam i Eva n pcatul strmoesc, este
un drum i o lupt mpotriva despririi de Dumnezeu prin pcate i patimi i a unirii
cu El prin harul divin, credin nestrmutat i virtui. n acest drum, Dumnezeu ne
este i ghid, dar i int. Sfntul Grigorie, fratele Sfntului Vasile cel Mare, ne nva
c de la nceputul acestui drum, privirea noastr trebuie s fie ndreptat numai spre
Dumnezeu, pentru c, numai urmnd Lui, pstrm cu Acesta o legtur real i
folositoare sufletului nostru: Nu este posibil s mearg n siguran cel care nu-i
cunoate drumul, dac nu are o cluz. Urmndu-l, cluza i arat drumul. Dac
mereu este orientat ctre spatele celui care merge nainte, el nu se va ndeprta de
la drumul cel bun. (,,Despre viaa lui Moise)
Urmndu-L pe Dumnezeu, trebuie s ne purificm sufletul de cele pmnteti i
trectoare, s punem nceput unei viei asemntoare cu a ngerilor din ceruri i mai
613

apoi s consolidm aceast via prin mprtirea de harul divin, prin Sfintele
Taine. Procesul de purificare ncepe, dup Sfntul Grigorie de Nyssa, prin chemarea
omului pentru primirea harului divin i continu cu Sfintele Taine. Prin Sfntul
Botez, Sfnta Spovedaniei i Sfnta mprtanie progresul nostru devine vizibil,
progres care l arat prezent pe Iisus Hristos n viaa i n faptele noastre.

,,Trupul lui Hristos primii i din Izvorul cel fr de moarte gustai!
Taina Botezului este condiia esenial a nceputului vieii duhovniceti. Prin el, se
restabilete nrudirea cu Dumnezeu i nceputul relaiei cu El. Din acest moment,
omul vechi dispare, iar omul cel nou particip la viaa cea adevrat. Dou lucruri ne
aduce harul divin primit prin aceast tain: mai nti se nnoiesc i se lumineaz
trsturile chipului primit la creaie i apoi lucreaz mpreun cu noi asemnarea:
Taina Botezului este redescoperirea chipului i reaprinderea dorului dup
Dumnezeu. Apa botezului cur chipul lui Dumnezeu din noi i este semn c ne-am
fcut mai buni i naintm tot spre mai bine. (,,Marele Cuvnt Catehetic)
Dup Botez, harul ncepe mpreun cu omul s construiasc peste chip, asemnarea
cu Dumnezeu. Sfntul Grigorie ne nva c ,,aceia care au pornit n lupta pentru
dobndirea virtuii, primesc ajutorul dat de Dumnezeu naturii noastre, ajutor primit
nc de la nceput, de la naterea noastr, acest ajutor care se vede i care se
cunoate abia dup familiarizarea cu viaa mai nalt prin progresul spiritual i
grija ptrunderii n lupte grele. (,,Despre viaa lui Moise)
Sufletului i se deschide aceast via n Biseric, locul unde privete numai spre
Dumnezeu (prin credin) i respinge patimile (prin gnd curat). (,,Omilii la
Cntarea Cntrilor) Referitor la viaa bisericeasc, Sfntul Grigorie folosete de
mai multe ori expresia c Biserica este hrana cea adevrat, (,,Despre viaa lui
Moise) nvturile divine constituind snul su, sn la care toi cretinii sunt
chemai s se hrneasc sufletete. Aici, ntrirea noastr se face prin pregtirea i
unirea cu Hristos, prin Sfintele Taine a Spovedaniei i mprtaniei.
Taina Sfintei Spovedaniei, numit i ,,a doua baie a sufletului, ne cur sufletul de
pcate i ne pregtete de unirea cu Hristos prin Sfnta mprtanie. Dac n
comentariul su la ,,Cntarea Cntrilor, Sfntul Grigorie, fcnd trimitere la
ovielile evreilor n credin, spunea: ,,legea Duhului nu ngduie, dup porunca
lui Moise, intrarea n Sfnta Sfintelor celui ce nu-i spal cmaa contiinei sale,
dac s-a atins de vreun gnd muritor i vrednic de osnd, n comentariul la cartea
,,Eccleziastului, el ne descoper folosul adevratei pocine: Este bine ca propria
nvtur a Bisericii s duc la virtute, prin mrturisirea greelilor. Cci prin
mrturisire ne putem pune n siguran propriul suflet, utiliznd arma ruinii. Dac
cineva, din nemsurat lenevie, face o indigestie i, ajungnd la inflamaii, trebuie
s fie vindecat prin operaie sau cauterizare, cel vindecat va considera boala ca pe
614

un nvtor care s-l instruiasc n buna rnduial, pentru tot restul vieii, cnd
vede urma operaiei sau a cauterizrii pe trupul su. Tot aa cel care i descoper
propriul eu prin mrturisirea faptelor sale ascunse este nelepit pentru tot restul
vieii prin amintirea ruinii pite n cursul mrturisirii fcute.
Din scaunul episcopal, Sfntul Grigorie i chema cu struin pe credincioii si n
scaunul spovedaniei: Vrsai naintea mea lacrimi amare i multe i voi vrsa i eu
cu voi. Alipii-v cu tristee de un slujitor al Bisericii i ncredei-v n el ca ntr-un
printe. Preotul se ntristeaz de pcatul fiului su duhovnicesc Trebuie s v
ncredei n cel ce v-a nscut n Dumnezeu mai mult dect n cei ce v-au nscut
trupete. Descoperii-i cu ndrzneal secretele cele mai mari, descoperii-i tainele
sufletului vostru, precum se descoper doctorului rnile cele mai secrete. El va
purta grij de sntatea voastr. Sfntul Grigorie de Nyssa, bun cunosctor al
tainelor dumnezeieti, dar i al firii umane, a srit n ajutorul duhovnicilor Bisericii
cu sfaturi despre cum ,,s judece pcatele oamenilor i ce canoane s le dea
acestora pentru ispirea lor, ca medicamentul nemuririi s vindece sufletele de
pcate
Taina Spovedaniei necesit, aadar, mrturisire pentru a scoate la lumin tot ceea ce
este nefolositor sufletului nostru, apoi cin, care implic dorina de schimbare a
voinei noastre spre cele bune, dar i revirimentul spiritual. Aceast Tain pregtete
sufletul cretinului, l purific nainte de primirea Sfintei Cuminecturi, Sfntul
Grigorie preciznd urmtoarele n scrierea sa ,,Despre desvrire: mprtirea
cu o asemenea mncare i butur nu trebuie s se fac fr o adnc cercetare i
fr o nelegtoare deosebire, deoarece Sfntul Apostol Pavel a zis: Mai nti s
se cerceteze fiecare pe sine i numai astfel s mnnce din pine i s bea din
pahar, cci cel ce mnnc i bea n chip nevrednic mnnc i bea spre pierderea
lui nsui (I Corinteni XI, 28-29). De altfel i Sfntul Evanghelist Luca mi se pare
c a gndit acelai lucru cnd a artat c n timpul Patimii celei de tain, Iosif,
sfetnicul cel cu bun chip, a luat cu giulgiu curat i neptat trupul Domnului,
punndu-l ntr-un mormnt nou i curat. Aa c ceea ce ni s-a vestit prin Sfntul
Apostol Pavel ne poate sluji de adevrat lege, iar ceea ce ni s-a vdit att de
frumos de evanghelistul Luca ne poate fi o adevrat porunc, pentru ca
ntotdeauna s primim Sfntul Trup al Domnului cu suflet curat, iar dac se va gsi
n noi vreo pat, s o tergem mai nti cu apa lacrimilor.
n exegeza gregorian, fundamentul biblic al Euharistiei este explorat n Evanghelia
Sfntului Ioan. Prin aceast Tain, prin pogorrea Sfntului Duh i puterea
binecuvntrii, pinea i vinul se prefac n Trupul i Sngele Domnului, ns pentru
ca acestea s fie o adevrat rsplat a strduinelor personale, trebuie nsoite din
partea noastr de credin puternic, nestrmutat i hotrrea ferm n dorina
urmrii acesteia: Sufletul trebuie s vrea s-i apropie gura de gura din care
izvorte viaa iar Cel ce izvorte viaa tuturor i voiete ca toi s se
615

mntuiasc vrea ca niciunul din cei ce se mntuiesc s nu rmn cumva neprtai
de aceast srutare. (,,Omilii la Cntarea Cntrilor).

Simpozion interliceal dedicat Sfinilor Trei Ierarhi, la Seminarul Teologic din Galai
Unirea real, personal i comunitar cu Hristos se realizeaz numai n Biseric,
mediul propice care hrnete mdularele Trupului Su, oferindu-le, n timpul Sfintei
Liturghii, hrana cea duhovniceasc, hrana nemuririi. Sfnta Euharistie este hran
dttoare de via i dup ea trebuie s flmnzeasc tot neamul omenesc. Foamea
folositoare cretinului, despre care vorbete Cuvntul lui Dumnezeu n fericirea a
IV-a din Predica de pe munte, este o foame binecuvntat de Dumnezeu, o foame
dup virtute, opus pcatelor. Prin cuvintele sale s flmnzim de mntuirea
noastr, s nsetm de voia dumnezeiasc dac vrem s ne mntuim. (,,Omilii la
Fericiri) episcopul Nyssei ne nva c a flmnzi dup mntuirea noastr nseamn
a dori peste msur apropierea i unirea cu Dumnezeu prin iubire. Hrana i butura
cea adevrat, Trupul i Sngele Mntuitorului nostru Iisus Hristos, dac este
primit de cretini, astmpr foamea pentru totdeauna. Intrnd n credincios,
hrana aduce o ntrire corpului prin care a trecut, l transform, i prin el atinge
ntr-un fel i pe ceilali. Deci, Sfnta Euharistie are i o funcie extensiv: Cel care
se mprtete se umple de daruri, care sunt lucrtoare. mprtit i plin de
puterea lui Hristos euharistic, cretinul strlucete spre ceilali, ca mirosul unei
mncri parfumate (,,Omilii la Eccleziast). Sfnta Euharistie este o form de
unire, de participare la Dumnezeu, spune Sfntul Grigorie: cel care este
dintotdeauna, ni se d, pentru ca noi, primindu-L, s devenim ca i El. (,,Omilii la
Eccleziast)
Aadar, Sfnta Euharistie cur sufletele noastre, le sfinete, le ndumnezeiete, le
transfigureaz, le nal primind smna nestricciunii i a nvierii care trebuie s
ncoleasc n sufletele noatre: pentru cei slabi i moi, El (Hristos) devine pine,
care ntrete inima omului, iar pentru cei obosii de grijile acestei viei i pentru
aceasta nsetai, El devine vin, care nveselete inima omului. Prin Sfnta Tain
a Euharistiei cretinii devin hristofori, adic purttori de Hristos. Odat rspndite
n trupul i sufletul celui care le primete, Trupul i Sngele lui Hristos tmduiesc
ntreaga fiin a cretinului, vindecndu-i sufletul de patimile lumeti care s-au
abtut asupra lui din pricina acceptrii i ngenunchierii n faa ispitei.
Sfnta Euharistie este i un adevrat medicament mpotriva otrvirii pcatului care,
de la Adam i Eva, a ptruns i i-a fcut lca n trupul omenesc. Aceasta este
adevrata cale ctre Dumnezeu, pentru c acela care simte c n suflet, cel ru i
vatm linitea, s ia medicamentul care lupt cu patimile sufletului (Trupul i
Sngele Domnului). (,,Omilii la Eccleziast).
616

Despre folosul Sfintei mprtanii n vindecarea sufletului i n biruina asupra
pcatului, gsim o frumoas prezentare a episcopului Nyssei n ,,Marele Cuvnt
Catehetic: ,,Dar ntruct omul const din dou pri, din suflet i trup contopite
laolalt,cei ce vor s se mntuiasc trebuie s se pun n legtur cu ndrumtorul
vieii att prin suflet, ct i prin trup. n vreme ce sufletul se unete cu El prin
credin i n aceasta i afl temeiurile mntuirii cci unirea cu viaa nseamn
prtia cu ea n acelai timp i trupul i are un mod al lui de a ajunge la
prtie i la unire deplin cu Mntuitorul su. Cci dup cum cei care vor s dea
impresia c s-au otrvit iau n ascuns un antidot pentru a nimici lucrarea
primejduitoare a otrvii dar i antidotul trebuie s treac prin ntreg corpul ca i
otrava, pentru c numai trecnd peste tot nimicete efectul otrvii tot aa i noi,
dup ce odat am gustat din stricciunea nsi a firii, simim dorina dup Cel care
pe toate le unete, pentru ca o dat lund n noi acest leac s alunge, prin efectul
su contrar, influena primejdioas a otrvii de mult timp nrdcinat n trupul
nostru. Ce leac poate fi acesta? Nu altul dect acel Trup minunat care a biruit
moartea i care s-a fcut izvor al vieii noastre. Cci, dup vorba apostolului, dup
cum ,,puin aluat dospete toat frmnttura, tot aa i acest Trup, fcut
nemuritor prin puterea lui Dumnezeu, o dat introdus n noi, schimb i transform
ntreg trupul nostru dup msura Aceluia. Dup cum, dac organismul nostru
sntos nghite un medicament duntor sntii, ntreg trupul se slbnogete, tot
aa, prin cuminecare, acel Trup nemuritor transform ntreaga fptur a noastr n
fptur dumnezeiasc.
S lum aminte i s ne strduim a transpune n viaa noastr ceva din aceste
adevruri!
Prof. dr. Marian Ionescu
Despre Euharistie

Teologia euharistiei

Prezenta reala sacramentala a Domnului in Euharistie.
Euharistia - este taina prezentei celei mai depline si a lucrarii celei mai eficace a lui
Iisus Hristos in Biserica si prin ea in lume. El este prezent in Euharistie cu trupul
Sau luat din Fecioara Maria, rastignit pe cruce, inviat, inaltat la cer si tronand la
dreapta Tatalui, pentru a ne face partasi de toate cele ce s-au facut in Trupul Sau. In
Euharistie e concentrata toata mantuirea noastra pentru a ne-o insusi personal.
Euharistia, unindu-ne cu Hristos, ne face asemenea Lui, imprimand si in noi starea
capabila de jertfa, puterea invierii si a slavei vesnice.
617

Intreaga Traditie mostenita de Biserica Ortodoxa de la Biserica primara afirma ca
Domnul e prezent real in Euharistie, prin prefacerea painii si a vinului in Trupul si
Sangele Sau. Dar ea s-a ferit sa explice modul cum se face aceasta prefacere si care
este raportul Trupului si Sangelui Domnului cu chipurile painii si vinului care
persista dupa prefacere. Totul este o taina.
Dar daca Hristos ne e tot asa de prezent in Euharistie cum ne va fi si in viata
viitoare, insa sub chipul painii si a vinului, aceasta se datoreaza faptului ca noi nu
suntem in stare sa-L vedem acum cum il vom vedea atunci. Desigur, incapacitatea
aceasta a noastra se datoreaza si unei solidaritati actuale a trupului nostru cu
netransparenta actuala a materiei, cu starea ei prezenta de nedeplina iluminare prin
Duhul lui Hristos ce se propaga din Trupul Lui transfigurat.
Cata vreme tine chipul lumii acesteia si al trupurilor noastre, tine si chipul painii si
al vinului, chiar daca fundamentul lor ontologic, readus in Hristos, e prefacut de pe
acum in Trupul si Sangele Lui. Prin aceasta chiar chipurile lor poarta pecetea care le
destineaza transfigurarii lor viitoare eshatologice.
Mancand painea si vinul prefacute in Trupul si Sangele lui Hristos, credinciosii nu
fac numai un pas inainte in existenta, ci un pas hotarator in prefacerea lor in Hristos.
Comunitatea si credinciosii in cadrul ei se misca prin Euharistie nu numai mereu
inaintea lor, ci spre o stare superioara celei de acum, spre Hristos.
Pentru a intelege prefacerea euharistica in cadrul acestei inaltari spre Hristos a
comunitatii si a credinciosilor, trebuie sa se tina seama ca trupul Domnului de dupa
inviere si inaltare este un trup devenit luminos prin actiunea Duhului Sfint, este un
trup ridicat la starea de lumina, care nu e numai naturala, ci si dumnezeiasca,
neputand fi vazuta de ochii naturali. Iar spre starea aceasta se misca si trupurile celor
credinciosi, avand in ascunsul lor inca de pe acum o arvuna a acestei stari prin
unirea cu Hristos si prin actiunea Duhului Lui in ei. Sfantul Grigorie Palama a vorbit
adeseori de aceasta lumina care a acoperit trupul Domnului pentru ochii naturali la
Schimbarea la fata si de lumina spirituala care va acoperi trupurile sfintilor in viata
viitoare. Starea de luminozitate a Trupului Domnului, spre care inainteaza in ascuns
si trupurile noastre, e solidara cu starea noua a lumii, care a inceput o data cu
invierea lui Hristos si cu existenta Bisericii prin pogorarea Duhului Sfant.
Numai cei ce s-au pocait, adica si-au schimbat directia de miscare a cugetarii si
iubirii lor spre Dumnezeu, stiu ca schimbarea a inceput in ascuns. Iisus isi incepe
propovaduirea cu cuvintele : Pocaiti-va, ca s-a apropiat imparatia cerurilor., adica
schimbati-va directia cugetarii spre Dumnezeu. De aceea Sfintul Maxim
618

Marturisitorul vede unirea cu Hristos prin Euharistie pregatita de unirea cu Hristos
prin cugetare, sau prin ratiune.

Euharistie ca jertfa
Euharistia nu e numai sacramentul culminant, in care sub chipurile painii si vinului
ni se ofera spre impartasire ca dar Trupul si Sangele Domnului cu toata viata divina,
spre asemanarea si unirea noastra cu El, ea este si jertfa de Sine pe care Hristos o
ofera necontenit Tatalui pentru oameni. Protestantii au respins caracterul de jertfa al
Euharistiei pe motiv ca aceasta ar micsora importanta jertfei de pe Golgota pentru
iertarea tuturor pacatelor omenirii. Dar jertfa lui Hristos in Euharistie nu e alta jertfa
fata de cea de pe Golgota, ci una si aceeasi cu care s-a infatisat si sta, ca Miel
injunghiat, in veac in fata Tatalui.
Teologii protestanti recunosc ca in Hristos este realizata aceasta predare totala a
omului lui Dumnezeu, pe care trebuie sa o realizam si noi. Dar omul n-ar putea
realiza aceasta predare de Sine Tatalui, daca Hristos n-ar fi continuu intr-o astfel de
stare si nu ar intra cu ea in legatura cu noi, ca din puterea ei sa primim si noi puterea
unei asemenea predari. Nici lauda adusa lui Dumnezeu, nici culminarea ei in
predarea de sine a omului nu trebuie sa inceteze vreodata. Deci nici Hristos nu
trebuie sa inceteze vreodata de a fi in aceasta stare ca om si ca conducator al
mantuirii noastre (Evr. II, 10). Hristos vrea sa ne supuna pe toti in mod desavarsit lui
Dumnezeu si Tatal, ca sa fie Dumnezeu totul in toti (I Cor. XV, 27-28).
Starea de jertfa a lui Hristos, pe care ne-o insusim si noi, e o moarte tainica (mistica)
a omului in Dumnezeu, o ingropare in El. Dar fiind o scufundare in izvorul infinit al
vietii, ea are ca urmare imediata, sau este in acelasi timp inviere sau primire de viata
noua, inalterabila. Ceva analog avem in scufundarea celui ce iubeste in cel iubit,
pentru ca sa dobandeasca o viata noua din acela. Cine moare in altul, din iubire
pentru acela, nu moare propriu-zis, caci moartea in realitate e urmarea insingurarii.
Cel ce crede in Mine viu va fi, chiar daca va muri a spus Mantuitorul (Ioan XI,
25). Sau tocmai de aceea va fi viu, pentru ca moare in Dumnezeu din credinta si din
iubire fata de El. Nebun ce esti! Tu ce semeni nu da viata, daca nu va fi murit!
spune Sfantul Apostol Pavel (I Cor. XV, 36). Precum samanta trebuie sa moara in
pamantul datator de viata biologica, spre a odrasli, asa omul trebuie sa moara tainic
in Dumnezeu, ca sa invieze : Caci voi ati murit zice Sfantul Apostol Pavel si viata
voastra este ascunsa cu Hristos in Dumnezeu (Col. III, 3).
619

Jertfa lui Hristos permanentizata e inteleasa de Sfantul Chiril nu ca o simpla
omagiere a lui Dumnezeu, fara efect asupra credinciosilor, sau cu un efect de
rasplatire juridica, ci ca producand prin ea insasi sfintirea lor, intrucat ii atrage in
miscarea ei spre Tatal. Jertfirea consta in fond in depasirea starii de sine, in iesirea
din inchisoarea egoismului prin punerea la dispozitia lui Dumnezeu, ca expresie a
iubirii si adorarii Lui; e deschiderea generoasa a propriului eu si acceptarea in el a
Eului divin de nesfarsita generozitate.
Astfel intre aspectul de jertfa si cel de sacrament al Euharistiei nu se poate face o
separatie stricta : a oferi inseamna totodata a primi. Aceasta se intampla in raportul
nostru cu orice om.
Dar momentul prefacerii, in care se pune in relief in special aspectul de jertfa al
Euharistiei, si cel al impartasirii, in care se pune in relief indeosebi aspectul ei de
sacrament, se mai deosebesc si prin aceea ca momentul prefacerii sau al jertfei
actualizeaza jertfa lui Hristos pentru comunitate, corespunzator cu faptul ca El s-a
jertfit pe Golgota pentru toata omenirea, pe cand momentul impartasirii corespunde
trebuintei ca omul sa se decida personal pentru insusirea jertfei lui Hristos. In
agnetul ce se preface e reprezentat duhul comunitatii ca intreg. Desigur fiecare
membru al ei foloseste si din aceasta noua inaltare a comunitatii in Hristos. O
Biserica vie e o sursa de viata pentru fiecare membru al ei. Dar mai e necesar si ca
insul sa se decida ca atare printr-un act distinct al sau, pentru ca sa se foloseasca
deplin de jertfa lui Hristos, prin unirea personala cu El, Ceea ce spune Sfantul
Maxim Marturisitorul despre o nastere in Duh dupa fire si despre una ce-i urmeaza
dupa aplecarea voii, se poate aplica si aici. Faptul ca miridele pentru credinciosi
ca persoane stau in jurul agnetului prefacut, fara sa se fi prefacut si ele insele, dar se
toarna in potir, sau in Sangele lui Hristos in preajma impartasirii mirenilor, sau dupa
aceea, poate exprima tocmai aceasta decizie personala a lor de a se uni cu Hristos,
manifestata prin impartasire.
Euharistia ca jertfa si taina a comunitatii bisericesti.
Euharistia e o jertfa si o taina unificatoare. Ea unifica in Trupul lui Hristos pe toti cei
ce se aduna sa o savarseasca impreuna printr-un preot al lor, hirotonit de episcopul
lor. Ii unifica prin faptul ca Hristos ii aduna pentru a-i oferi Tatalui in Sine ca jertfa
si prin faptul ca toti se impartasesc de El. Dar ii unifica totodata in acelasi Hristos pe
toti cei ce savarsesc aceeasi Euharistie si se impartasesc in tot locul din ea, prin
preotii hirotoniti de episcopii ce stau in comuniune. De aceea prin ea se desavarseste
si se sustine unitatea Bisericii, sau Biserica insasi, in calitate de Trup tainic al
Domnului.
620

Hristos, fiind Dumnezeu al tuturor in stare de om, s-a adus jertfa pentru toti, ca pe
toti sa-i adune in Sine in starea Sa de jertfa ce e straina de orice limitare
individualista. El nu mantuieste pe cate unul in izolare, caci aceasta ar insemna
confirmarea lor in izolarea individualista. De aceea agnetul neprefacut reprezinta
jertfa comunitatii si aceasta jertfa o ridica Hristos la nivelul de jertfa a Sa; El este in
acelasi timp jertfa a Sa si jertfa a comunitatii, jertfa Sa imprimata in jertfa
comunitatii, sau jertfa comunitatii imprimata in jertfa lui Hristos si transfigurata de
ea. Euharistia e Hristos si Biserica concentrata in El; e comunitatea insasi in esenta
ei comunitara, configurata in stare de jertfa prin Hristos aflator in stare de jertfa.
Preotul nu e punctul de convergenta al credinciosilor in sensul ca el ar substitui pe
Hristos. El e punctul de convergenta ca un transparent prin care converg privirile si
jertfele tuturor spre Hristos. Toti membrii comunitatii se aduc in aducerea preotului,
rugaciunea tuturor catre Hristos e concentrata in rugaciunea lui, comunitatea sustine
rugaciunea lui, se roaga in rugaciunea lui; dar si rugaciunea lui misca si aduna in
jurul ei, in ea insasi, tacuta sau sonora, rugaciunea tuturor. Preotul nu e ales numai
de comunitate, ci e randuit si de Hristos prin Duhul Lui lucrator in chip vazut prin
episcop, ca urmas al Apostolilor. Prin aceasta se arata ca Hristos da celor ce cred in
El puterea sa convearga ca si comunitate in preot si prin preot in El insusi; se arata
ca credinciosii au nevoie de un punct indicat lor de deasupralor, de Hristos, pentru a
putea transcende prin El individualismul si imanenta lor.
Rugaciunea fiecarui credincios e sustinuta de rugaciunea comunitatii si e ridicata in
rugaciunea unificata a acesteia prin preot la Hristos; aducerea fiecaruia e in aducerea
comunitatii oferita prin preot. Fiecare se impartaseste de Hristos, dar numai in acest
cadru al comunitatii ce se depaseste in mod real pe sine insusi prin preot.
Euharistia - unirea intima cu Hristos
Taina Sfintei Impartasanii sub aspect liturgic

Numele acestei Taine vine din cuvantul grecesc EUXAGIGTIA -multumire,
deoarece Mantuitorul, innainte de a o institui la Cina cea de Taina multumit lui
Dumnuzeu prin rugaciune, iar dupa aceia a binecuvantat painea si a dat-o Sfintilor
Apostoli.

Impartasania este Taina prin care, sub forma painii si a vinului, crestinul se
impartaseste cu insasi trupul si sangele Domnului, prezente in mod real, prin
prefacerea elementelor (painea si vinul) la jertfa euharistica de la Sfanta Liturghie.
Ea este cea mai insemnata dintre toate Tainele, deoarece in timp ce prin celelalte
Taine, crestinul primeste numai harul divin, prin Santa Euharistie el se impartaseste
621

cu insusi izvorul harului, cu Domnul Iisus Hristos intreg. Unirea cu Iisus Hristos in
Euharistie este actul de infaptuire si crestere continua a relatiilor din launtrul
Bisericii ca trup al lui Hristos, desavarsindu-se astfel lucrarea inceputa prin Botez si
Mirungere. De aceia Sfanta Euharistie este prin Excelenta, Taina unitatii bisericii ,,o
paine, un trup suntem cei multi toti ne impartasim dintr-o paine (I Corenteni 10;
17)

Taina Sfintei Euharistii a fost instituita de Mantuitorul la Cina cea de Taina,
atunci cand luand painea in mainile Sale, a multumit si a binecuvantat, a frant si a
dat Sfintilor Sai Apostoli zicand ,, Acesta este trupul Meu... apoi, luand paharul si
multumind, a zis Beti dintru acesta toti, acesta este sangele Meu al Legii cele
noi (Matei 26; 26-28) Mantuitorul a poruncit Apostolilor ,,sa o faceti intru
pomenirea Mea. (Luca 22; 19)

Materia Sfintei Euharistii este painea si vinul. Painea trebuie sa fie de grau
curat, dospita, cum a fost la Cina cea de Taina. Vinul sa fie curat, din struguri (rodul
vitei), amestecat cu putina apa (care s-a turnat in potir la proscomedie). Momentele
prefacerii cinstitelor daruri de paine si de vin, ce sunt puse innainte in trupul si
sangele Domnului, este acela in care preotul Liturghisitor, rosteste rugaciunea de
chemare a Duhului Sfant peste darurile euharistice si le binecuvinteaza. La Liturghia
Santului .Ioan Gura de Aur, rugaciunea are urmatorul cuprins Inca aducem Tie
aceasta slujba duhovniceasca si fara de sange, si cerem, si ne rugam, si cu umilinta
la Tine cadem, trimite Duhul Tau cel Sfint peste noi si peste aceste daruri ce sunt
puse innainte, si fa adica painea aceasta, cinstit trupul Hristosului Tau, iar ce este in
paharul acesta, cinstit sangele Hristosului Tau, prefacandu-le cu Duhul Tau cel
Sfint La Liturgia Santului Vasile epicleza este mai lunga desi in fond are acelasi
continut.

Dupa invatatura ortodoxa, Sfanta Euharistie are un intreit caracter:

a) De Taina- Euharistia este impartasirea cu insasi trupul si sangele Domnului,
prezente in mod real sub forma painii si al vinului. Instituirea ei s-a facut la Cina cea
de Taina prin cuvintele Mantuitorului ,,mancati acesta este trupul MeuBeti dintru
acesta toti, acesta este sangele Meu, numite cuvinte de instituire, al caror sens
trebuie inteles literal si nu simbolic, precum rezulta din numeroasele texte ale Noului
Testament (Matei 26; 26-28 etc)

b) Ca Jertfa Sfanta Euharistie este actualizarea pe sfintele altare pana la
sfarsitul veacurilor, a jertfei pe cruce a Mantuitorului, ea avand toate elementele
caracteristice unei jertfe: jertfitor, jertfa, aducere si primire din cuvintele frange,
varsa, da rezultand caracterul ei de jertfa de pe cruce, dar savarsita sub forma
nesangeroasa, dupa profetia lui (Maleahi 1; 11). Momentul aducerii jertfei este cel al
prefacerii darurilor de jertfa in trupul si sangele Domnului, prin rostirea de catre
622

preot a epiclezei (rugaciunea prefacerii darurilor).

c) Ospat comemorativ- Euharistia fiind si o aducere aminte a intregii opere
mantuitoare a lui Hristos, dupa porunca data Apostolilor ,,aceasta sa face-ti intru
pomenirea Mea (Luca 22;19) completata astfel de Sfantul Apostol Pavel ,,de cate
ori ve-ti manca painea aceasta si ve-ti bea paharul acesta, moartea Domnului vestiti,
pana cand v-a veni (ICorenteni 11; 26).

Consecintele de ordin dogmatic ce rezuma din prezenta reala a Mantuitorului Hristos
in Sfanta Euharistie sunt:

1) Dupa prefacerea painii si vinului in trupul si sangele Domnului, Sfintei
Euharistii i se cuvine aceiasi adorare pe care o dam Mantuitorului Hristos.

2) Impartasindune cu trupul si sangele Domnului, ne impartasim cu
Dumnezeirea Sa, caci Dumnezeirea Sa ramane nedespartita de omenitate in persoana
Sa.

3) In fiecare particica din painea si vinul euharistic dupa prefacere se afla Iisus
Hristos intreg sub ambele naturi. Impartirea se refera la elementele euharistice, dar
nu la trupul si sangele Domnului, care nu se sfarama si nu se impart, ci raman unite
si intregi, asa cum au fost si in persoana Mantuitorului.

4) Indiferent in cate locuri se savarseste Sfanta Euharistie in acelasi timp, in
toate locurile se afla unul si acelasi trup si sange al Domnului, deci acelasi Hristos
intreg. Aceasta deoarece painea si vinul de pe Sfanta Masa se prefac in unul si
acelasi trup si sange al lui Hristos, formand o unitate cu trupul lui Hristos din ceruri.

5) Painea si vinul prefacute in trupul si sangele Domnului, raman trup si
sange atata timp, cat dureaza aceste elemente, si nu numai in momentul in care
crestinii se impartasesc cu ele.
a) Savarsitorii Sfintei Euharistii

Legea Noului Testament o implineste pe cea a Vechiului Testament si cat
priveste rolul preotului ca savarsitor al Euharistiei. Caci asa cum in legea veche erau
necesare jertfe obiective aduse de preoti, si in Legea Noua trebuie sa se aduca jertfa
obiectiva a lui Hristos prin preot, ca organ vayut al Lui. Deosebirea dintre ele este
ca jertfele obiective aduse in Vechiul Testament nu erau suficiente pentru aducerea
harului mantuitor, adica nu dadeau credinciosilor puterea sa se jertfeasca impreuna
cu Hristos Cel aflat continuu in stare de jertfa, deoarece nici nu se aratase Hristos.
Numai in Noul Testament jertfa obiectiva a Lui Hristos, adusa continuu si extinsa in
noi, are puterea transformarii noastre, a celor ce credem. Prin preotia de atunci nu
lucra Hristos, pe cand in cea de astazi Hristos lucreaza asupra celor ce cred. Sfantul
623

Chiril al Alexandriei zice ca: ,,Daca ar vrea cineva sa cerceteze si randuiala
Bisericii, s-ar minuna pe drept cuvant de preanchipuirea din Lege. Caci episcopilor,
ca a unora carora li s-a incredintat jertfelnicul si cele din launtrul catapetesmei.

Slujitorul vazut al Sfintei Euharistii este episcopul sau preotul, in virtutea
puterii si poruncii date lor de Mantuitorul prin apostoli (Luca 22; 19) si ca organ
vazut al Arhiereului si Preotului nevazut Hristos, si ca reprezentant al Bisericii.

Prin episcop sau preot ca savarsitori ai ei, Euharistia se leaga de Biserica si este a
Bisericii. Aceasta pentru ca episcopul sau preotul sunt sfintiti de Dumnezeu in
Biserica si pentru Biserica, avand sa savarseasca Tainele in ea si pentru ea si pentru
cei ce apartin ei. Episcopul si preotul nu si-au luat de la ei aceasta calitate, caci
nimeni nu-si ia de la sine vrednicia de a savarsi cele sfinte, daca nu i se da (Evrei 5;
4 ; Ioan 15; 16) si deci nu aduc de la ei insisi pe Hristos ca jertfa, ci Hristos trebuie
sa indice si sa sfinteasca in acest scop o persoana deosebita, iar aceasta o face in
Biserica.

Dar episcopul sau preotul nu aduce singur jertfa pe Hristos in Euharistie,
ci impreuna cu Biserica, adica cu obstea credinciosilor, care se roaga impreuna cu el
si care sustine rugaciunile lui, iar el simte cum in rugaciunea lui isi face loc
rugaciunea credinciosilor si a comunitatii intregi. De aceea, in chemarea Duhului
Sfant peste daruri este si comunitatea in el, o comunitate ce se ofera prin rugaciune
si prin darurile euharistice lui Dumnezeu.

Preotul da fermitate simtirii sale si a credinciosilor ca prin el lucreaza
Hristos, prin importanta ce o are in slujba lui rugaciunea Bisericii pentru comunitate
si pentru credinciosi. Importanta lui e implicata in smerenia lui, manifestata in
rugaciunea autorizata de Hristos si de Biserica. In aceasta se simte prezenta lui
Hristos. Prin rugaciunea Bisericii el se supune lui Hristos, asteptand totul de la El,
dar se si uneste cu El.

Diaconii nu pot savarsi Sfanta Euharistie, dupa cum nu pot savarsi nici o
Taina, dar li se permite numai sa impartaseasca pe laici in caz de nevoie, si aceasta
numai cu invoirea episcopului sau preotului si cand acestia nu pot merge la
credinciosi.

b) Primitorul Sfintei Impartasanii cu Trupul si Sangele lui Hristos

Sfanta si dumnezeiasca Liturghie este inima Bisericii, centrul vietii
crestine, daruirea de Sine a lui Dumnezeu pentru umanitate. In organismul viu,
Liturghia este inima prin care trece si daruieste viata intregului trup insusi Sangele
lui Dumnezeu. Mantuitorul a rostit la Cina cea de Taina: Aceasta sa o faceti intru
pomenirea Mea (Luca 22;19). Porunca aceasta, plinita de jertfa de pe cruce,
624

intemeiaza eonul euharistic, in care umanitatea traieste si tinteste vesnicia prin
Trupul si Sangele lui Hristos.
Sfanta Impartasanie este temelia si rodirea preotiei sacramentale, este viata
Bisericii, este hranire din Trupul lui Dumnezeu si devenire euharistica intru El.
Dupa cum trupul omenesc are nevoie de aer, asa si Biserica de Euharistie, motiv
pentru care, aproape in fiecare zi din an, in Biserica se savarseste Sfanta Liturghie.
Exceptiile zilelor aliturgice tin in mod special de ajunare desavarsita in Postul Mare,
atunci cand credinciosii renunta la hrana cea de toate zilele pentru a se hrani din
Hristos. Totusi, in aceste zile aliturgice, cultul liturgic nu se opreste ci doare se
transfigureaza ascetic, in asteptarea Cinei cele de Taina.

Primitorii Sfintei Euharistii sub ambele forme sunt toti crestinii, inclusiv
copiii. Sunt exclusi de la impartasire toti cei scosi din sanul Bisericii pentru motive
de erezie si schisma, apostatii si cei opriti de la primirea Tainei de catre duhovnic la
spovedanie.
Impartasirea cu Sfanta Euharistie este necesara pentru unirea tot mai deplina cu
Hristos, cresterea in Hristos si dobandirea vietii vesnice (Ioan 6; 53-54).

Impartasirea tuturor credinciosilor, inclusiv copiii, se intemeiaza pe
cuvintele Mantuitorului : ,,Daca nu ve-ti manca Trupul Fiului Omului si nu ve-ti bea
Sangele Lui, nu ve-ti avea viata in voi. Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele
Meu are viata vesnica, si Eu il voi invia in ziua cea de apoi (Ioan 6; 53-54) si pe
practica Bisericii.

Practica impartasirii copiilor a fost generala pana in veacul al XII-lea,
cand romano-catolicii s-au abatut de la ea si, dupa ei, si protestantii. Drept justificare
a abaterii lor, doctrina catolica sustine ca impartasirea cu Sfanta Euharistie nu este
indispensabila pentru mantuire si ca primitorul trebuie sa-si dea seama de
insemnatatea ei. Prima motivare este contrara invataturii Mantuitorului. Iar in
privinta pregatirii pentru primirea ei trebuie sa tinem seama ca nimeni nu e deplin
pregatit si ca Mantuitorul a venit sa vindece pe pacatosi, nu pe drepti.

Impartasirea tuturor crestinilor sub ambele forme, adica cu Trupul si Sangele
Domnului, este de origine apostolica, poruncita si practicata de Hristos, si generala.
Din secolul al XIII-lea, la catolici, numai preotii slujitori se impartasesc cu Trupul si
Sangele, iar laicii, numai cu Trupul. Motivele doctrinare si practice invocate in
sprijinul acestei practici sunt neintemeiate si contrare poruncii Mantuitorului si
practicii apostolilor si a Bisericii.

Persoanele inconstiente nu se pot impartasi.

Primirea Sfintei Impartasanii este strans legata de Spovedanie chiar si pe patul
mortii. Cel care e inconstient nu mai poate face aceasta. De asemenea este legata si
625

de vointa persoanei respective. Impartasania pe patul de moarte nu se refuza
niciodata, cu conditia insa ca muribundul sa o ceara. Chiar daca a cerut Impartasania
inainte de a fi inconstient, nu poate fi impartasit un muribund, deoarece devenind
inconstient nu poate marturisi pacatele. Preotul trebuie sa fie cu luare-aminte la
impartasirea muribunzilor inconstienti, pentru a nu comite chiar un sacrilegiu. Cel
inconstient este ca si mort, iar canonul 83 al sinodului 6 Trulan spune: Nimeni sa
nu dea Euharistia trupurilor moarte, caci scris este: <<Luati, mancati>> (Matei
26;26), insa trupurile mortilor nu pot sa ia, nici sa manance. Apoi Taina nu lucreaza
de la sine si nu produce efecte fara vointa si efortul celui care o primeste. Chiar daca
muribundul a fost unul din bunii credinciosi, dar este inconstient, nu se cade sa-i
administram Sfanta Impartasanie, pentru ca vointa lipseste. Poate ca de la ultima
Spovedanie, respectivul crestin a savarsit pacate pe care nici preotul, nici membrii
familiei nu le stiu si nici cel in cauza nu le poate spune. Si, chiar de le-ar sti,
marturisirea pacatelor si primirea Sfintei Euharistii nu se face prin intermediari, ci
este un act de vointa si raspundere personala.

Membrii familiei trebuie in acest caz mustrati pentru lipsa de grija fata de cel
in cauza si pentru neglijarea celor sfinte. Impartasirea nu trebuie lasata niciodata in
ultima clipa a vietii. Ea nu trebuie sa se dea niciodata spre moarte, ci spre viata.

Ritualul pregatirii Sfantului Agnet pentru cei bolnavi.

Canoanele Bisericii pregatesc aspru pe slujitorii care lasa neconsumata Sfintele
Taine de pe o zi pe alta.

Totusi, din considerente practice, Biserica a randuit pastrarea Sfintei Impartasanii
pentru cei bolnavi intreg anul bisericesc. Ritualul pregatirii Sfantului Agnet pentru
cei bolnavi si pentru copii nou botezati se desfasoara in Joia cea Mare din
Saptamana Patimilor Domnului. Tot atunci preotul mai scoate un Agnet la Liturghia
Sfantului Vasile cel Mare, pe care il va frange si usca Marti in Saptamana Luminata.
Dupa sfintire preotul ia Sfantul Agnet pentru tot anul si-L cufunda in Sfantul Sange
al Mantuitorului Hristos, in Sfantul Potir, cu mare bagare de seama, in pune in
Sfantul Chivot, acolo unde preotul este dator sa cerceteze in fiecare zi ca El sa fie
aerisit si sa nu mucezeasca, caz in care canoanele spun: de moarte va gresi si de
preotie se va lipsi.

Randuiala uscarii Agnetului se savarseste pe Sfantul Antimis, marti in
Saptamana Luminata atunci cand preotul cadeste imprejurul Sfantului Trup dupa
care il sfarama in mici miride. Metodele uscarii sunt aratate mai pe larg la
povatuirile din Liturghier: fie cu o oala de carbuni aprinsi, fie cu un instrument
electric de incalzire deasupra caruia, cu mare bagare de seama, Sfintele Taine vor fi
uscate. Ele trebuie astfel intoarse mereu, pentru a se usca foarte bine. Uscarea lor
incompleta cat si arderea Sfintelor trebuie numaidecat evitate.
626


Sfanta Impartasanie pentru cei bolnavi se poate pregati nu numai in joia
mare, ci si in alte zile, dupa randuiala scrisa pentru joia mare.

Unde se savarseste Dumnezeiasca liturghie in toate zilele, ca de pilda la manastiri,
sau chiar la unele biserici din orase acolo si fara a usca Dumnezeiestile Taine, poti
sa procedezi in acest chip: ,,Nejunghiind doua agnete, ci din acelasi luand o parte si
umezindu-o cu dumnezeiescul Sange, precum s-a aratat, sa o pastrezi pentru vreo
intamplare de moarte pana a doua zi; si asa in toate zilele facand, nu va fi trebuinta
de a le usca, iar in felul acesta preotul va scapa de toate primejduitoarele
intamplari.

Impartasirea in afara cadrului Sfintei Liturghii nu este indicata. Sfanta Impartasanie
astfel pregatita de catre preot este permanent prezenta in Biserica pe Sfanta Masa, in
Sfantul Chivot, de unde va fi luata pentru impartasirea grabnica a bolnavilor, a celor
muribunzi, a noilor botezati, dar si a copiilor mici, care vin la biserica si care nu pot
astepta intreaga slujba pentru a se impartasi. In zilele noastre, aceasta impartasire,
care are temeiuri de necesitate si urgenta, este practicata, din comoditate si de
credinciosi care pot asista la intreaga Sfanta Liturghie, insa nascocesc pretexte
pentru a scapa repede de o datorie si a se intoarce la treburile lor.

Impartasirea in afara cadrului Sfintei Liturghii nu este indicata, atat in cazul
primitorului, cat si a savarsitorului Tainei, exceptie facand cazurile de boala, moarte
sau varsta inaintata. Intalnirea crestinilor cu Hristos trebuie savarsita cu mare luare
aminte, cu pregatire, cu frica de Dumnezeu, cu credinta si dragoste, respectand
randuielile Bisericii de pregatire pentru aceasta, cum ar fi: Spovedania, iertarea cu
semenii, rugaciunea, postul, milostenia, participarea la Sfanta Liturghie si nu in
ultimul rand implinirea canonului care se da de catre preot, penitentului, in scaunul
Sfintei Spovedanii.

c) Locul primirii Sfintei Impartasanii:

In biserica, la momentul cuvenit din Sfanta Liturghie, in fata usilor imparatesti.
Credinciosii batrani sau bolnavi se impartasesc la locurile in care se afla (acasa,
spital etc.), cu pregatirea cuvenita, din Agnetul pregatit in Joia Mare pentru
impartasirea grabnica.

Preot David Marian, parohia Nuntasi, Constanta
Taina Sfintei Impartasanii la Sfintii Parinti
Taina Sfintei Impartasanii in scrierile si in lucrarea pastorala a Sfintilor Parinti

Frumusetea sufleteasca a crestinilor este intotdeauna sustinuta de o simplitate si
627

naturalete care trec aproape neobservate pentru cei necunoscatori, iar aceasta se
datoreaza intr-o buna masura si primirii euharistice a Mantuitorului. Bucuria
comuniunii euharistice cu Hristos este una extraordinara, si marturiile despre aceasta
au existat inca din primele veacuri.

Termenul ,,euharistie provine din limba greaca iar semnificatia initiala era acea de
actiune de multumire. Odata cu raspandirea crestinismului acest termen este
preluat de Biserica si va desemna Cina crestina, binecuvantarea consacratorie,
elementele sacramentale si, in sfarsit, actiunea euharistica insasi.

Odata cu trecerea timpului, inca din primii ani ai Bisericii, acest sacrament va lua
diferite nume. Primul nume pe care il intalnim, deja in scrierile neotestamentare este
cel de frangerea painii, denumire folosita de evanghelistul Luca in evanghelia sa si
in Faptele Apostolilor. Prin metonimie, gestul care va da inceput cinei/pranzului,
legata de euharistie, va indica foarte repede intreaga actiune. Acest termen va
disparea foarte repede in legatura sa cu cina/pranzul, cu exceptia unor opere in care
va mai apare acest termen.

In prima opera din perioada apostolica, Didahia, euharistia este legata de un adevarat
pranz, ceea ce explica ambivalenta expresiilor in rugaciunile din capitolele 9-10. In
aceste capitole descrierea Euharistiei pune accent mai ales pe caracterul sau eclesial
si escatologic: Astfel, autorul anonim al Didahiei si Sfantul Iustin Martirul si
Filozoful, in Apologia I, ne-au lasat cateva pasaje care rezoneaza in constiinta
noastra chiar si la aproape 2.000 de ani de la momentul scrierii lor.

In cadrul Didahiei, text scris cel mai probabil in Siria de un ucenic al Apostolilor in
primul secol crestin, regasim trei rugaciuni de o frumusete deosebita, care contin o
intreaga teologie euharistica. Prima si a doua reprezinta rugaciunile de prefacere a
Darurilor. Mai intai cu privire la potir: Multumim Tie, Parintele nostru, pentru
sfanta vie a lui David, slujitorul Tau, pe care ne-ai facut-o cunoscuta prin Iisus, Fiul
Tau. Tie slava in veci! Cu privire la frangerea painii: Multumim Tie, Parintelui
nostru, pentru viata si cunoasterea pe care ni le-ai facut cunoscute prin Iisus, Fiul
Tau. Tie slava in veci! Dupa cum aceasta frangere era imprastiata pe munti si fiind
adunata s-a facut una, tot asa sa se adune si Biserica Ta de la marginile pamantului
in Imparatia Ta. Nimeni sa nu mamance, nici sa bea din euharistia voastra, ci acei
care au fost botezati in numele Domnului. Caci cu privire la aceasta, a spus Domnul:
Nu dati ceea ce este sfant cainilor.

Textele rugaciunilor sunt simple, dar profunde si ne infatiseaza o intreaga gandire
teologica primara. In primul rand regasim aici multumirea adresata Tatalui,
asemenea majoritatii anaforalelor euharistice. Tatal ne ofera prin Taina Euharistiei
viata si cunoastere. De asemenea, Taina Euharistiei este o Taina a unitatii, pentru
ca asa cum graul risipit a fost adunat, macinat si framantat intr-o singura paine, tot
628

astfel, Biserica lui Dumnezeu va fi adunata si unificata pentru a intra in Imparatia
cerurilor. Astfel, Euharistia creste unitatea crestinilor intre ei insisi si a lor cu
Dumnezeu.

De asemenea, impartasirea cu Sfintele Taine ii face vii si cunoscatori, intarindu-i
pentru a intelege si a manifesta aceasta putere in viata lor cotidiana. Aceste aspecte
sunt subliniate si de rugaciunea de multumire dupa primirea Sfintelor Taine: Iti
multumim, Parinte Sfinte, pentru sfant numele Tau, pe care l-ai facut sa se
salasluiasca in inimile noastre, si pentru cunoasterea, credinta si nemurirea pe care ni
le-ai facut cunoscute prin Iisus, Slujitorul Tau. Tie slava in veci! Tu, Stapane
Atotputernice, ai creat toate pentru numele Tau, si ai dat oamenilor hrana si bautura
spre desfatare, ca sa-Ti multumeasca, iar noua ne-ai daruit, prin Fiul Tau, mancare si
bautura duhovniceasca si viata vesnica.

Referirea la Hristos ca Slujitor al Tatalui ceresc, iar nu ca Fiu al Acestuia, nu
trebuie sa ne sperie. Ne aflam in primul veac de dupa Hristos, iar majoritatea
rugaciunilor utilizate de crestinii din perioada respectiva aveau o certa influenta
iudaica. Or, precum stim, in Vechiul Testament se vorbeste foarte des despre sluga
(slujitorul) lui Dumnezeu, prin aceasta expresie fiind inteles Mesia cel asteptat.
Asadar, aici nu avem un discurs peiorativ la adresa Mantuitorului, ci o introducere a
unei profetii mesianice in limbajul liturgic.

Incheiem cu finalul rugaciunii de multumire din Didahie, care rezuma foarte bine
cele spuse mai sus: Adu-Ti aminte, Doamne, de Biserica Ta, ca sa o izbavesti de
orice rau si sa o desavarsesti in iubirea Ta. Din cele patru vanturi adun-o pe ea, cea
sfintita, in Imparatia Ta, pe care i-ai gatit-o. Ca a Ta este puterea si slava in veci! Sa
vina harul si sa treaca lumea aceasta! Osana Dumnezeului lui David! De este cineva
sfant, sa vina! De nu este, sa faca pocainta!

Sfantul Ignatie Teoforul cunoaste si foloseste ca termen tehnic euharistia, atunci
cand vorbeste despre adunarile credinciosilor unde se frange painea, dar o pune in
legatura cu botezul. Euharistia ocupa un loc central in scrisorile lui Ignatie. Ea
trebuie sa fie celebrata in mod necesar de catre episcop. Se invoca Dumnezeu cu o
rugaciune comuna, oficiala si liturgica, rugaciunea episcopului unita cu cea a
Bisericii. Ea este o lauda si cerere in acelasi timp si se incheie cu participarea la
impartasirea cu trupul si sangele Domnului. Aceasta cina este un sacrificiu de
multumire, asa cum indica expresiile sacrificiale; necesita credinta si caritate. Da
posibilitatea in acelasi timp sa fie aflat Hristos si sa se traiasca in dragoste. Sfantul
Ignatie stabileste un paralel intre euharistie si martiriu. Acesta din urma este o
adevarata liturgie, deoarece constituie imitarea cea mai perfecta a sacrificiului lui
Hristos si calea cea mai scurta pentru a ajunge la ea.

Iata ce ne spune Ignatie Teoforul in Epistola catre Romani: ,,Scriu la toate Bisericile
629

si tuturor le dau de veste ca voi muri bucuros pentru Dumnezeu, daca voi nu ma veti
impiedica. Va implor, nu recurgeti in favoarea mea la o bunavointa importuna!
Lasati ca eu sa devin hrana pentru bestii, prin mijlocul carora imi va fi dat sa ajung
la Dumnezeu! Eu sunt graul lui Dumnezeu si vreau sa fiu macinat de dintii fiarelor,
pentru a putea deveni paine neprihanita a lui Hristos... Implorati-l pe Hristos pentru
mine, pentru ca prin mijlocirea acelor dinti, sa devin ostie placuta lui Dumnezeu.

Sfantul Ignatie Teoforul in Epistola catre Smirneni zice ca: ,,Euharistia este trupul
Mantuitorului nostru Iisus Hristos, trupul, care a patimit pentru pacatele noastre si pe
care Tatal, cu bunatatea sa l-a inviat.

Sfantul Iustin Martirul si Filozoful ne ofera o veritabila descriere a Liturghiei din
perioada primara. Insa ceea ce ne intereseaza primordial pentru materialul actual
este mai putin descrierea ritualului, de altfel foarte simplu, si mai mult ce are autorul
de spus despre Euharistie ca atare. Iata fragmentul in cauza: Hrana aceasta este
numita de noi Euharistie si nimeni altuia nu-i este ingaduit sa se impartaseasca din
ea, decat celui care crede ca sunt adevarate cele invatate de noi, care s-a spalat cu
baia pentru iertarea pacatelor si nasterea din nou si traieste asa cum a predat Hristos.
Fiindca pe acestea nu le luam ca pe o paine comuna si o bautura comuna. Ci in
modul in care Iisus Hristos Mantuitorul nostru a avut trup si sange pentru mantuirea
noastra facandu-Se trup prin Cuvantul lui Dumnezeu, tot asa am fost invatati ca si
hrana euharistizata prin cuvantul rugaciunii de la El Insusi, hrana de care sunt
hranite prin transformare sangele si trupul nostru, e Carne si Sange ale lui Iisus Care
S-a facut trup

Asadar, Sfantul Iustin Martirul si Filozoful ne arata aici care sunt conditiile ce
trebuie indeplinite pentru ca un om sa se poata impartasi cu Sfintele Taine. Acestea
sunt in numar de trei: credinta adevarata, primirea Tainei Botezului, viata traita intru
Hristos. O formula simpla, directa, patrunzatoare. Fara Taina Botezului nu suntem
curatiti de pacatul stramosesc si nu suntem renascuti la viata vesnica intru Sfanta
Treime. Fara credinta cea adevarata, ne ratacim in bezna ereziilor si a invataturilor
gresite. In sfarsit, fara o viata dusa dupa modelul aratat de Mantuitorul, nu ne putem
numi adevarati crestini, ci oameni ipocriti, care folosesc o evlavie falsa drept
paravan pentru fapte pacatoase. In al doilea rand, Sfantul Iustin arata, pe baza
marturiilor din Sfanta Evanghelie (oferite in continuarea fragmentului citat mai sus),
ca Sfanta Euharistie nu reprezinta o paine si o bautura comuna , ci Insusi Trupul
lui Hristos Cel Inviat. Mai mult decat atat, el evidentiaza faptul ca propriul nostru
trup si sange sunt transformate, intr-un mod tainic si imposibil de patruns, intru
Hristos. Devenim un trup si un sange cu El si sfintim astfel intr-un mod profund nu
doar trupul nostru, ci si sufletul. Insa, in finalul marturiei sale, Sfantul Iustin ne
atrage atentia ca diavolul incearca sa mimeze Taina Euharistiei pentru a ne induce in
eroare: Lucru pe care imitandu-l raii demoni au predat sa se faca si in misterele lui
Mithra; pentru ca si in celebrarile lor se pun inaintea celui initiat paine si un pahar cu
630

apa insotite cu unele formule, lucru pe care fie il stiti, fie il puteti afla

Oare in zilele noastre nu sunt o sumedenie de secte si grupari eretice care afirma ca
au Taina Euharistiei, dar, de fapt, sunt apropiati mai degraba de reprezentarea
misterelor lui Mithra decat de cea adevarata a lui Dumnezeu? Se cuvine sa fim atenti
la aceste lucruri. Sa nu ne lasam amagiti cu usurinta de diverse persoane care se
grabesc sa afirme ca Taina Euharistiei poate fi regasita si in alte parti. Pentru noi, cei
care am fost botezati si crescuti in Ortodoxie, exista o singura Euharistie din care
avem dreptul sa ne impartasim. In caz contrar, ne tradam adevarata credinta si ne
mintim pe noi insine.

Vorbind despre Euharistie Sfantul Ioan Gura de Aur zice: Care pastor hraneste oile
sale cu madularele lui? Dar pentru ce vorbesc de pastor? Sunt mame care, dupa ce
au nascut, dau de multe ori pe copiii lor sa fie hraniti de alte mame. Hristos insa n-a
indurat lucrul acesta, ci insusi ne hraneste cu propriul Lui sange si prin toate Se
uneste strans cu noi. Uita-te, te rog, S-a nascut din fiinta noastra! Nu ne da Hristos
apa de izvor, ci sange viu, care nu-i simbol al mortii, ci pricina a vietii.

Ca si infricosatoarele taine, pline de nespusa mantuire, savarsite la fiecare slujba, se
numesc euharistie, adica multumire, pentru ca sunt o aducere aminte de multe
binefaceri ale lui Dumnezeu fata de noi, pentru ca ne arata capul purtarii de grija a
lui Dumnezeu si pentru ca prin toate ne pregatesc sa-I multumim lui Dumnezeu .

Caracterul sobornicesc al Euharistiei este exprimat foarte lamurit:O singura masa
ne sta tuturor inainte; un singur Tata ne-a nascut; cu toti am iesit din acelasi pantece;
aceeasi bautura ni s-a dat tuturora; dar, mai bine spus, nu numai aceeasi bautura, ci
ni s-a dat sa bem si dintr-un singur potir. Ca Tatal, vrand sa ne faca sa ne iubim unii
pe altii, a mestesugit si aceea ca sa bem toti dintr-un singur potir, semn de foarte
puternica dragoste a unora cu altii.

Crede-ti, dar, ca si acum este Cina cea de Taina la care Domnul a mancat. Intru
nimic nu se deosebeste aceea de aceasta. Pe aceasta n-o savarseste un om, iar pe
cealalta Hristos, ci El o savarseste si pe aceasta si pe aceea. Cand il vezi pe preot ca-
ti da trupul si sangele Lui nu socoti ca preotul face asta, ci ca mana lui Hristos se
intinde spre tine .

In Sfanta Euharistie, Hristos Se imparte, nu Se desparte si niciodata nu Se
sfarseste:Sa presupunem un foc de unde se aprind mii de focuri, doua mii, trei mii
de flacari, si mai multe inca; acest foc, dupa ce si-a dat lumina sa si puterea sa la
toate aceste mii de flacari, nu ramane el cu totul deplin acelasi? Nimeni n-o
tagaduieste. Caci daca printre lucruri, lucruri nevazute si neimpartite, pe care
impartirea le micsoreaza, sunt care nu pot da din ele altora, fara sa sufere
micsorarea, cu cat mai tare va fi pentru Fiinta netrupeasca si nestricacioasa? Caci
631

daca nu este in mod necesar impartire cand lucrul comunicat este o substanta
trupeasca, atunci cand se vorbeste despre o putere, si despre o putere provenind
dintr-o substanta netrupeasca, nu este mai vizibil ca ea nu trebuie sa sufere nici o
impartire? Iata pentru ce zice Sfantul Ioan:
Si din plinatatea Lui noi toti am luat, si adauga marturia sa la cea a lui Ioan
Botezatorul.
Sfantul Ioan Gura de Aur recomanda primirea Sfintei Euharistii numai dupa ce ne-
am spovedit pacatele: Este timp de pocainta si pentru catehumeni si pentru cei
botezati; unii, pocaindu-se, sa aiba parte de sfanta taina a Botezului, iar ceilalti,
spalandu-si prin marturisire pacatele savarsite dupa botez, sa se apropie cu constiinta
curata de Sfanta Masa.

Tot el spune ca este absolute necesar a se tine post inainte de primirea Sfintei
Impartasanii:,,Mai inainte de a te impartasi, postesti, ca sa te arati oarecum vrednic
de impartasire.

Primirea Sfintei Impartasanii se face spre iertarea pacatelor si spre viata de
veci:,,Tuturor deci a dat acest trup spre impartasire, ca astfel hranindu-ne cu dansul
si lepadand de la noi moartea cea dinainte, sa ne amestecam cu dansul prin aceasta
masa sfanta si sa intram in viata vesnica si nemuritoare.

Este necesar sa ne bucuram de primirea ei inaintea mortii:Un altul mi-a spus n-o
aflase de la altul, ci el insusi fusese invrednicit sa vada si sa auda ca daca cei care
pleaca de pe lumea aceasta s-au impartasit cu Sfintele Taine cu constiinta curata,
cand isi dau sufletul, sunt insotiti de aici de ingeri, din pricina sfintei Impartasanii pe
care au luat-o.

Vorbind despre deasa ori rara impartasire, Sfantul considera ca: Multi dintre voi se
impartasesc din jertfa aceasta o singura data in cursul anului, altii de doua, iar altii
mai de multe ori. Deci, cuvantul nostru este indreptat catre toti, nu numai catre cei
de fata, ci si catre cei ce stau prin pustii, caci aceia mai cu seama o singura data in an
se impartasesc, de multe ori si la doi ani. Deci ce? Pe care oare vom aproba noi? Pe
cei ce se impartasesc o data, sau pe cei de mai multe ori, ori pe cei de mai putine ori?
Nici pe cei de o data, nici pe cei de multe ori, nici pe cei de putine ori, ci pe cei cu
cuget curat, pe cei cu inima curata, pe cei cu viata fara de prihana. Unii ca acestia,
apropie-se pururea, iar de nu sunt asa, sa nu se apropie niciodata. De ce? Fiindca isi
iau cu sine judecata, si osanda, si pedeapsa nespusa.

Primele veacuri de dupa venirea Mantuitorului au constituit o perioada dificila din
punct de vedere politic pentru crestini, dar extrem de bogata din perspectiva
dezvoltarii spirituale. Intr-una dintre epistolele sale, adresata unei femei bogate pe
nume Cezaria, Sfantul Vasile cel Mare ne arata in doar cateva paragrafe ce
insemnatate avea Taina Euharistiei pentru crestinii din vremea sa. Cu toate acestea,
632

lucrul care trebuie sa ne retina atentia de la bun inceput este ca nu exista absolut
nicio opreliste pentru care, in zilele noastre, sa nu putem beneficia de un progres
duhovnicesc autentic si la fel de intens precum cel avut de crestinii din primele
veacuri.

Unul dintre aspectele care ne deosebesc primordial de crestinii din primele veacuri
este frecventa primirii Impartasaniei. Asa cum am observat si in materialele
precedente dedicate subiectului in cauza, crestinii din zilele noastre trateaza
Euharistia mai degraba drept un premiu pentru propriile virtuti si mai putin ca un
medicament duhovnicesc menit sa ne ajute sa luptam cu mai mult spor impotriva
atacurilor patimilor. De aceea, pentru unii crestini, pasajul urmator scris de Sfantul
Vasile cel Mare poate parea drept unul imposibil de urmat in viata cotidiana actuala:
Bun si folositor lucru este a ne cumineca si impartasi in fiecare zi cu Sfantul Trup
si Sange al lui Hristos, intrucat El Insusi spune Cine mananca Trupul Meu si bea
Sangele Meu are viata vesnica (Ioan 6, 54). Caci cine se indoieste ca faptul de a te
impartasi incontinuu de viata nu este nimic altceva decat a fi de mai multe ori viu? .
Probabil intrebarea pe care o primise Sfantul Vasile cel Mare de la Cezaria, o femeie
care apartinea unei familii nobiliare bogate, era daca unui crestin ii este permis sa se
cuminece zilnic. La aceasta intrebare, care ar primi doar un raspuns negativ din
partea majoritatii crestinilor din zilele noastre, Sfantul Vasile cel Mare - poate cel
mai aspru canonist din intreaga istorie bisericeasca rasariteana - raspunde intr-un
mod cat se poate de favorabil.

Cu toate acestea, in paragraful urmator, el ii ofera Cezariei propriul exemplu,
afirmand ca, in comunitatea sa, crestinii se impartasesc de patru ori pe saptamana,
adica miercurea, vinerea, sambata si duminica, precum si in zilele in care este
praznuit un sfant local. Acest exemplu vine ca o contra-marturie, impotriva celor
care afirma ca Impartasania trebuie primita nu mai des decat la o luna sau doua, fara
a avea un alt temei decat zvonuri si o falsa evlavie, care ii impiedica sa observe
importanta impartasirii frecvente. Desigur, asa cum am afirmat si cu alte prilejuri,
Impartasania trebuie primita numai cu binecuvantarea preotului duhovnic, dar
frecventa primirii ei nu se face la anumite soroace inchipuite, ci ori de cate ori nu am
savarsit niciun pacat opritor si ne-am spovedit cu cainta. In anumite cazuri, la
crestinii care sunt foarte apropiati de Biserica, tin toate posturile, se roaga si fac cele
de trebuinta pentru mantuirea lor, preotul le poate permite sa se impartaseasca si fara
a se spovedi de fiecare data inainte, daca nu au savarsit niciun pacat de moarte.
Aceasta regula se intalneste frecvent in diaspora si in comunitatile mici, unde preotul
isi cunoaste foarte bine credinciosii si stie ca se pot apropia mai des de Sfantul Potir,
pentru ca au cainta in inimile lor, duc o viata curata si isi doresc din toata inima sa
dezradacineze orice urma de pacat din propria existenta. Desigur, nu trebuie sa se
ajunga la situatii in care credinciosii se impartasesc cu indiferenta sau nevrednicie,
nesocotind Darul primit. Insa o dreapta socoteala trebuie sa existe, iar acolo unde
cazurile o permit, sa se ingaduie apropierea mai deasa de Taina Euharistiei, daca se
633

observa un progres real al credinciosului in relatia cu Dumnezeu si el isi doreste sa Il
primeasca mai des pe Hristos in camara sufletului sau, dupa ce s-a pregatit cum se
cuvine.

In primele veacuri, duritatea si frecventa persecutiilor au condus la o serie de actiuni
care astazi nu mai exista. Spre exemplu, crestinii aveau dreptul sa ia Sfanta
Impartasanie acasa si sa se impartaseasca singuri. Iata ce ne spune Sfantul Vasile cel
Mare: Iar faptul ca in vremuri de persecutii unii erau nevoiti, in absenta unui preot
sau alt slujitor, sa ia Cuminecatura cu mana proprie este de prisos sa demonstram ca
nu e nicidecum un lucru grav, intrucat obiceiul indelungat confirma acest lucru prin
puterea faptelor insesi. Caci toti cati vietuiesc ca monahi in pustiu unde nu este preot
tin Cuminecatura acasa si se impartasesc ei insisi. Iar in Alexandria si Egipt chiar si
fiecare laic are, cum au majoritatea, Cuminecatura in casa lui si se impartaseste cand
vrea el insusi .

Asadar, iata aici un obicei complet disparut si anume posibilitatea pentru laici si
monahi de a lua Sfanta Impartasanie acasa si de a se cumineca singuri oricand
voiesc. Acest obicei nu trebuie sa ne mire. In crestinismul primar existau doar doua
categorii de crestini: cei care se impartaseau la fiecare Liturghie si cei care erau
opriti sa o faca. Astazi, sunt multe trepte intermediare, care nu sunt straine de o
anumita indiferenta fata de primirea Euharistiei, pusa sub masca unui evlavii
fanteziste. Increderea ierarhiei in laici era una atat de mare tocmai pentru ca acestia
aveau o viata duhovniceasca bogata si se comportau fata de Sfanta Impartasanie nu
intr-un mod indolent sau respingator, ci cu toata dragostea. Insa acest obicei a trebuit
sa dispara din cauza unor persoane care au fost oprite de la Impartasanie si au
continuat sa o ia pe ascuns, savarsind un veritabil sacrilegiu, precum si din cauza
unor oameni rai, care, prin ipocrizie, mascau adevaratele lor intentii de a folosi
Euharistia pentru acte vrajitoresti sau nu o pastrau in conditii adecvate, ci ca pe o
simpla paine stropita cu vin, nicidecum ca pe Trupul si Sangele lui Hristos.

Ceea ce invatam din acest studiu de caz este ca nu trebuie sa ne intoarcem la toate
practicile din trecut. Unele au trecut si nu mai pot fi aduse in prezent - asa cum este
exemplul cuminecarii acasa de unul singur dupa ce ai primit Euharistia pentru a te
impartasi atunci cand doresti. Altele insa - asa cum este cazul impartasirii frecvente -
trebuie incurajate, deoarece ajuta foarte mult la cresterea noastra duhovniceasca, ne
fac practic mult mai vii, mai capabili sa ne dam seama de Darul uluitor pe care
Dumnezeu L-a daruit oamenilor. Intrebarea cu care trebuie sa ramanem este cea
pusa de Sfantul Vasile cel Mare: Cine se indoieste ca faptul de a te impartasi
incontinuu de viata nu este nimic altceva decat a fi de mai multe ori viu? Raspunsul
nu poate fi decat unul singur: cel indiferent fata de Viata Care i S-a descoperit.

In Filocalia Calist si Ignatie Xantopol au spus: ,,Nimic nu ne ajuta si nu contribuie
asa de mult la curatirea sufletului, la luminarea mintii, la sfintirea trupului si la
634

prefacerea amandurora spre o stare mai dumnezeiasca si la nemurire, la biruirea
patimilor si a dracilor, mai potrivit spus, la unirea cu Dumnezeu cea mai presus de
fire - ca impartasirea si cuminecarea continua cu inima si simtire curata, pe cat este
cu putinta omului, cu preacuratele si nemuritoarele si de viata facatoarele Taine, cu
insusi cinstitul Trup si Sange al Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru
Iisus Hristos.

Preot David Marian, parohia Nuntasi, Constanta
Taina Sfintei Impartasanii in Sfanta Scriptura
Preinchipuirile vechi-testamentare sunt evenimente istorice izbavitoare, care au in
vedere vremurile mesianice viitoare. Numeroase evenimente biblice precum si
persoane, obiecte sau proorocii, pe langa sensul lor istoric au si o importanta
instructiva pentru ceea ce priveste viitoarele evenimente ce aveau sa se petreaca prin
Persoana si activitatea lui Iisus Hristos. Astfel, cand Sfantul Apostol Pavel aminteste
de unele din aceste evenimente, ca spre exemplu, de trecerea evreilor prin Marea
Rosie si sub nor, el vede in ele preinchipuirea Botezului (I Corinteni 10; 12). O
asemenea preinchipuire, conform Sfantului Apostol Pavel, este si Potopul din
vremea lui Noe (I Petru 3; 20-21) .

Referitor la preinchipuirile euharistice vechi-testamentare avem dovada veridicitatii
lor in scrierile nou-testamentare. Astfel, cand Sfantul Apostol Pavel vorbeste despre
mancarea si bautura evreilor care au pribegit in pustie, arata ca ei toti au mancat
una si aceeasi hrana duhovniceasca, pentru ca au baut din Piatra duhovniceasca, care
venea dupa ei, iar Piatra era Hristos (I Corinteni 10; 3-4).

Amintind de aceste evenimente petrecute, acelasi apostol subliniaza de doua ori ca
acestea au fost pilde spre invatatura noastra (I Corinteni 10; 6-11). Trebuie remarcat
ca nu intamplator Apostolul neamurilor aminteste tocmai aceste evenimente vechi-
testamentare in legaturacu Sfanta Euharistie sau, spus mai exact, in legaturacu
atitudinea absolut gresita, demna de pedeapsa, a corintenilor fata de aceasta Taina.
El arata aceasta deoarece evenimentele mentionate au intr-adevar o legatura
indisolubila cu Sfanta Euharistie .

Pentru a se intelege corect sensul in care Domnul a savarsit Cina cea de Taina, e
necesar sa se analizeze acele taine numite si spirituale" ale Vechiului Testament,
care sunt figurative si au valoare de umbra, numite taine mai mult pentru ca
semnificau tainele Noului Testament .

Euharistia este printre cele mai ,,ascunse minunatii ale Vechiului Testament.
Fructul oprit din gradina Edenului pare sa fie ultimul loc unde cineva ar vedea o
prefigurare a Euharistiei. Dar traitorii primelor veacuri crestine au vazut in
Euharistie antidotul impotriva pacatului si in special al pacatului stamosesc. Daca ar
635

fi sa facem o analogie, asa cum mancarea fructului oprit era vazut ca un pacat al
mandriei, al avaritiei, al lacomiei sau al neascultarii, tot astfel Euharistia era
perceputa ca insufland virtutile opuse corespunzatoare: umilinta, saracia, abstinenta
si ascultarea, conform invataturii Sfintilor Parinti. Comparatia merge mai in
profunzime: prin mancarea fructului oprit, Adam si Eva au adus moartea in lume, in
timp ce aceia care iau parte la masa Euharistica au promisiunea vietii vesnice.

Fructul din Pomul Vietii se pare ca ar fi prima prefigurare Euharistica. Legaturile
dintre Eden si Euharistie sunt intarite in ultima carte a Sfintei Scripturi. Mai intai o
rememorare: erau de fapt doi copaci in Eden. Cel care capteaza toata atentia este cel
al cunoasterii binelui si raului fructul acestui pom le este interzis lui Adam si Evei.
Insa, atunci cand sunt alungati, un al doilea copac este mentionat: ,,Si a zis Domnul
Dumnezeu: Iata Adam s-a facut ca unul dintre Noi, cunoscand binele si raul. Si
acum nu cumva sa isi intinda mana si sa ia roade din pomul vietii, sa manance si sa
traiasca in veci! (Facere 3; 22) In Apocalipsa Sfantului Ioan se arata ca prin
Mantuitorul nostru Iisus Hristos vom putea manca fructele celui de-al doilea copac:
,,celui care invinge ii voi da sa manance din pomul vietii, care este in paradisul lui
Dumnezeu (Apocalipsa 2; 7). Zece versete mai apoi citim: ,,celui care invinge ii voi
da din mana cea ascunsa (Apocalipsa 2; 17) o referire clara la Sfanta Euharistie.

O alta prefigurare a jertfei Euharistice poate fi sangele lui Abel. Si aceasta referire
pare sa fie o alegere ciudata pentru Euharistie. Insa Sfanta Scriptura leaga sangele
Mantuitorului Hristos cu cel al lui Abel. In Cartea Facerii 4; 8, dupa ce Cain si-a
ucis fratele, Dumnezeu ii vorbeste ,,Ce ai facut? Glasul sangelui fratelui tau striga
catre mine din pamant! In Epistola catre Evrei, Sfantul Apostol Pavel face o
legatura cu Mantuitorul Iisus Hristos, numindu-l ,,mijlocitorul noii aliante, si de
sangele stropirii, care vorbeste mai bine decat cel al lui Abel ( Evrei 12; 24).

Ducerea spre jertfa a lui Isaac (Facere 22; 1-13). In acest eveniment biblic, Sfantul
Apostol Pavel vede preinchipuirea invierii lui Hristos: Prin credinta, Avraam, cand
a fost incercat, a adus pe Isaac (jertfa). Cel ce primise fagaduintele aducea jertfape
fiul sau unul nascut ! (Evrei 11; 17) Catre el graise Dumnezeu: Cain Isaac ti se va
chema tie urmas, dar Avraam a socotit caDumnezeu este puternic sa-1 invieze si
din morti, drept aceea l-a dobandit inapoi.

In capitolul 14 din Catea Facerii, dupa ce Avraam il salveaza pe Lot si pe rudele
sale, apare in scena Melchisedec, regele Salemului, care il intampina pe acesta. Ni se
spune ca era ,, preotul Dumnezeului celui Preainalt (Facere 14; 18) cu mult inainte
ca preotia institutionala sa fie stabilita in Israel. Mai apoi in Scriptura citim ca era
,,fara tata, fara mama, fara genealogie, neavand nici inceput al zilelor, nici sfarsit al
vietii, fiind asemanat cu Fiul lui Dumnezeu (Evrei 7; 3) Astfel Melchisedec este
portretizat ca unul care l-a anticipat pe Mantuitorul Iisus Hristos, El Insusi rege si
preot suprem. Comparatia merge mai departe, in Facere 14, 18 Melchisedec ofera ca
636

sacrificiu ,,paine si vin o prefigurare a Euharistiei.

O figura proeminenta in Vechiul Testament este Ilie Tesviteanul. In catea a III-a a
Regilor, capitolul 19, Ilie fuge de Izabela in salbaticie. Dupa ce a ratacit o zi, se
asaza langa un ienupar si il implora pe Dumnezeu sa il lase sa moara. In schimb, El
i-a trimis un inger care i-a adus ,,o turta coapta pe pietre si un urcior cu apa. (III
Regi 19; 6) Aici el a avut o intalnire profunda cu Dumnezeu, iar aceasta hrana a lui
Ilie este considerata de unii teologi o prefigurare a Sfintei Euharistii.

Alta prefigurare a Euharistiei este painea Punerii Inainte. In vechiul Israel, Painea
Prezentei era pusa pe o masa de aur intr-un tabernacol ca ,,jertfa de pomenire
inaintea Domnului. Painea trebuia sa fie in prezenta Domnului in mod continuu, era
incenzata si insotita mereu de lumanari aprinse. O noua paine era pusa in ziua de
Sabat si numai aceia care nu au avut relatii intime de obicei preotii o puteau
manca. Atunci cand masa era purtata afara, era acoperita. De fapt, cand tabernacolul
era mutat, toate vasele erau acoperite cu grija. Cei care purtau masa, nu aveau voie
sa atinga in mod direct aceste vase pentru ca ar fi murit (Exod 25, Levitic 24,
Numeri 4 si 1 Samuel 21).

Odata ajunsi la cartile profetice, intalnim cateva locuri cu adevarat extraordinare de
prefigurare a Euharistie. Mai intai, in Isaia 6, profetul are viziunea lui Dumnezeu
stand pe un tron, alaturi avand serafimi. ,,Dar unul dintre serafimi a zburat spre mine
cu un carbune aprins in mana, pe care il luase cu clestele de pe altar. Mi-a atins gura
si a zis: Iata, atingandu-se acesta de buzele tale, vinovatia si pacatul tau sunt
acoperite! (Isaia 6; 6-7).

Carbunele prefigureaza Sfanta Euharistie: Carbunele nu e lemn curat, ci lemn
impreunat cu foc; in acelasi chip, painea euharistica nu e, pur si simplu, paine, ci
paine impreunata cu dumnezeire. Dar un trup unit cu dumnezeirea nu devine o
singura natura, ci are o natura care-i apartine trupului si o alta care-i apartine
dumnezeirii unite cu el, ceea ce inseamna ca intro singura entitate sunt doua firi
.Liturgia Sf. Iacob descriea Impartasania ca primirea carbunelui aprins, iar in
liturgia Sf. Ioan Gura de Aur, preotul spune ,,Iata s-a atins de buzele mele si va
stergefaradelegile mele si de pacatele melema va curati. Paralela nu poate fi mai
evidenta: asemenea carbunelui aprins, Euharistia vine la noi de pe altar si ne curata
de pacate.

O alta prefigurare extraordinara a Euharistiei o gasim in cartea lui Ezechiel.
Asemenea lui Isaia, profetul a avut o viziune si spiritul lui Dumnezeu il cuprinde.
Apoi, incapitolul 2 versetul 8, aude aceste cuvinte ,,Deschide-ti gura si mananca
ceea ce eu iti dau! ,,M-am uitat si, iata, era o mana intinsa spre mine, iar in ea, un
sul de carte. El l-a desfasurat inaintea mea si, iata, era scris si pe fata, si pe spate:
erau scrise pe el lamentatiuni, gemete si vaiete. (Iezechiel 2; 8-9) In capitolul
637

urmator, el descrie mancarea cartii: ,,Eu l-am mancat si era in gura mea dulce ca
mierea (Iezechiel 3; 3). De-a lungul timpului, exegetii biblici au vazut acest fapt ca
un alt semn al Euharistiei. Episodul ilustreaza bine ceea ce experimentam noi in
Sfanta si dumnezeiasca Liturghie. Pe de o parte ascultam Cuvantul Evangheliei ,
apoi in cea de-a doua parte a liturghiei, noi consumam Euharistia care, ca Trup al
Mantuitorului Hristos, este Cuvantul facut Trup.

Sunt mai multe locuri in Vechiul Testament unde se fac prefigurari ale Sfintei
Euharistii. ,,Gustati si vedeti ca bun este Domnul; fericit barbatul care nadajduieste
in El.(Psalm 33; 8) ,,Gustati ca bun este Domnul, profetie evidenta din Vechiul
Testament despre Trupul si Sangele Domnului ca mancare duhovniceasca, de folos
sufletelor noastre.

,,Paharul mantuirii voi lua si numele Domnului voi chema.(Psalmul 115; 4) face
referire in sens profetic la Sf. Euharistie.

Mana cu care s-au hranit evreii in pustie este preinchipuirea painii ceresti, a
Domnului Iisus. Ea, de asemenea, este denumita painea cereasca (Psalmul 77; 24)
(Iesire 16; 14): IataEu voi ploua paine dincer; Parintii nostri au mancat manain
pustie...(Ioan 6; 31); Eu sunt painea cea vie care s-a pogorat din cer. Cine
manancadin painea aceasta viu va fi in veci. Iar painea pe care Eu o voi da pentru
viata lumii este Trupul Meu. (Ioan 6; 51)

Aceste cuvinte cuprinse in cuvantarea rostitade Mantuitorul in Capernaum, vorbesc
despre mana, pe care Hristos o pune, intr-o anumita masura, la acelasi nivel cu Sine
insusi, ca Paine coborata din cer (Ioan 6; 32-33). Mana cea noua, adica Hristos ca
paine, este superioara celei din Vechiul Testament, deoarece cei ce au mancat din
aceea au murit (Ioan 6; 49), dar, daca va manca cineva din painea care se pogoara
din cer, nu va muri (Ioan 6; 50).

Cuvantarea lui Hristos despre painea cereasca are un caracter clar euharistie. Hristos
vorbeste despre mancarea Trupului Sau si despre consumarea Sangelui Sau ca
despre o conditie esentiala pentru dobandirea vietii vesnice (Ioan 6; 53-54). Prin
aceasta doreste sa se inteleagaca Se va jertfi pe Sine, dand Trupul Lui pentru viata
lumii (Ioan 6; 51). Verbul voi da in cazul de fata, semnifica Jertfa adusa de Hristos
- painea cereasca- si, prin urmare, se infatiseaza ca o preinchipuire a Euharistiei :
Cine mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu are viata vesnica (Ioan 6; 54).

Din toate preinchipuirile care se refera la Sfanta Euharistie, Pastele iudaic are cea
mai directa importanta de cunoastere. Intre Pastele iudaic si Euharistie - Pastele
Noului Testament exista o legatura ideologica-soteriologica si unele trasaturi
caracteristice comune, inainte de toate, Pastele iudaic este o cina in amintirea unei
izbaviri - izbavirea poporului din robia egipteana (Iesire 12;14). De asemenea, Cina
638

Cea de Tainasi Euharistia sunt savarsite in amintirea izbavirii neamului omenesc
prin Jertfa de Rascumparare a Domnului Iisus. Pastele iudaic se tine in amintirea
iesirii poporului evreu din tara robiei, iar Cina Cea de Taina se face in amintirea
iesirii, adica trecerii lui Hristos Domnul din aceasta lume (Ioan 13;1), precum si in
amintirea trecerii la viata a neamului omenesc rascumparat prin Moartea lui Hristos.

Cina pascala este in esenta o masa de jertfa, la care se servea miel pascal. La Cina
Cea de Taina Se ofera insusi Mielul lui Dumnezeu (Ioan l; 29) care a ridicat pacatul
lumii (I Petru l; 20). El Se da pe Sine insusi ca hrana, sub forma de paine si vin .

Pastele iudaic este o masa a fagaduintei din Vechiul Testament si are legatura cu
darea Legii pe muntele Sinai. Cina Cea de Taina este, de asemenea, o masa, dar a
Noului Testament. Hristos este Pastele cel Nou al nostru (I Corimteni 5; 7). Dupa
cum Vechiul Testament a fost pecetluit prin varsarea sangelui jertfit (Iesire 24; 6-8)
asa si Cina Cea de Taina, cu Taina Euharistiei instituita- Pastele cel Nou -
pecetluieste Legea cea noua in si prin Sangele Domnului Iisus (Matei 26,28,22; I
Cor. 11; 25). O importanta instructiva, in ceea ce priveste Sfanta Euharistie, o au in
general jertfele si sursele de jertfavechi-testamentare. Ele au inainte de toate un
caracter de rascumparare; ele sunt mancare, inaintea Domnului; prin ele se intrain
comuniune cu Dumnezeu. Prin Sfanta Euharistie se intra in comuniune cu Trupul si
Sangele lui Hristos, cu insusi Hristos (Ioan 6; 56).

Cuvintele profetice ale proorocului Maleahi despre jertfa curata, universala, care
se va aduce in vremurile viitoare, au legatura cu Sfanta Euharistie (Maleahi l; 11).
Caracter preeuharistic au si trapezele si paharul mantuirii despre care se vorbe ste
in psalmi (Psalmul 22; 5, 115; 4).

In ceea ce priveste vinul, acesta este Sangele lui Hristos. Vinul, datorita culorii sale
rosii si a insusirii sale lichide, este simbolul cel mai adecvat al sangelui. Iacob,
adormind intru Domnul, in caracterizarea pe care o face fiilor sai, respectiv in
binecuvantarea pe care o da fiului sau Iuda, spune : El (Iuda) isi va lega de vita
asinul sau, de coarda manzul asinei sale. Spala-va in vin haina sa si in sange de
strugure vesmantul sau (Facere 49; 11) . Vinul contine, de asemenea, ideea
euharistica si de Jertfa; aceasta aminteste de violenta moarte a Domnului, pentru ca,
asa cum strugurele este calcat sau zdrobit pentru a se obtine vin, tot asa si Iisus
Hristos a trebuit sa fie umilit, lovit si sa-si verse Sangele pe Cruce .

In iconomia mantuirii, jertfa are un rol fundamental, in Vechiul Testament, dupa
Lege, toate se curateau cu sange, iar fara de sange nu i se da nimanui iertarea (Evrei
9; 22). Intre multiplele spalari rituale si jertfe de fiecare zi (Evrei 10, 11; 7, 27),
Sfantul Apostol Pavel aminteste, in Epistola catre evrei, de marele sacrificiu anual,
de ispasire (9, 7, 25). In fiecare zi arhiereul intra in Sfanta Sfintelor si aducea jertfa
sangeroasa pentru sine si pentru pacatele poporului. Aceste jertfe sangeroase aveau
639

numai o semnificatie exterioara si nu puteau curati constiintele (Evrei 10, 9, 3).
Lipsa de eficacitate a acestor sacrificii se observadin faptul canu faceau altceva
decat sareaminteasca pacatele,farasale stearga, insa. De aceea erau reinnoite
continuu (Evrei 10; 1-4), asa cum erau reinnoite painile punerii inainte care aveau un
profund caracter preeuharistic, ca jertfa nesangeroasa, insa fara a pierde calitatea de
jertfa sfintita intrucat erau rezervate spre consumare numai preotilor, deci erau
superioare celorlalte jertfe sangeroase din Vechiul Testament.

Iisus Hristos, cu ocazia inmultirii painilor, anticipand prin aceasta universalitatea
euharisticaa darurilor din care toti oamenii trebuie sa se impartaseasca, citeaza cazul
lui David care, intrand in templu, a luat painile punerii inainte, rezervate numai
preotilor, si le-a impartit multimii care flamanzea (Marcu 2; 26). Nu intamplator
Mantuitorul Hristos pune in legatura inmultirea painilor cu painile punerii inainte, El
subliniind prin aceasta caracterul prefigurativ al lor.

Marturiile instituirii Tainei Sfintei Euharistii in Noul Testament sunt numeroase.
Cuvantul euharistie e de origine greaca si vine de la verbul care inseamna a
multumi, folosit de Mantuitorul Care, instituind aceasta Sfanta Taina, mai intai a
multumit lui Dumnezeu si dupa aceea a binecuvantat painea pe care, frangand-o, a
dat-o Sfintilor Apostoli zicand: Luati, mancati, acesta este Trupul Meu. Si luand
paharul si multumind, le-a dat zicand: Beti dintru acesta toti, caacesta este Sangele
Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsaspre iertarea pacatelor (Matei 26;
26-28)

Sfanta Euharistie este numita Taina deoarece, asa cum se stie, acest termen este
traducerea substantivului grecesc misterion care inseamna lucru tainuit, secret,
ascuns, ceea ce nu poate fi cuprins cu mintea, invatatura tainica, in scrierile tardive
ale Vechiului Testament (Tobit, Iudit, Intelepciunea lui Solomon, Intelepciunea lui
Iisus Sirah) si in Noul Testament termenul misterion" (in ebraica- sod) se refera
mai ales la planul lui Dumnezeu de mantuire a lumii (Romani 16; 25-26; I Cor. 2; 7-
9). Planul dumnezeiesc de mantuire s-a realizat deplin in Iisus Hristos, Care este
prin excelenta Taina lui Dumnezeu Tatal (Coloseni 2; 2), Taina cea ascunsa din
veacuri si din neamuri care acum s-a aratat sfintilor sai (Coloseni 1; 26) (Efeseni
3; 4-5). Apostolilor li s-a dat cunoasterea Tainelor imparatiei lui Dumnezeu
(Marcu 4; 11) . Asadar, Sfintii Apostoli sunt marturii prezente la momentul
instituirii si tot ei au fost cei dintai primitori ai ei si implinitori ai testamentului
Mantuitorului: ,,Aceasta sao faceti spre pomenirea Mea. (Luca 22; 19).

Sfanta impartasanie nu numai ca a fost asezata de Mantuitorul ca Taina, ci El a
binevoit sa-i si pregateasca pe oameni pentru primirea ei. Astfel, Domnul, dupa ce a
saturat in pustie, in chip minunat, cinci mii de oameni cu cinci paini si doi pesti, a
tinut o cuvantare despre painea vietii si despre necesitatea absoluta a impartasirii de
aceasta Taina, in folosul mantuirii: Eu sunt painea vietii; cel ce crede in Mine are
640

viata vesnica... Eu sunt painea cea vie care s-a pogorat din cer. Cine mananca din
painea aceasta va fi viu in veci. Iar painea pe care Eu o voi da pentru viata lumii este
Trupul Meu ... Adevarat, adevarat zic voua, daca nu veti manca Trupul Fiului
Omului si nu veti bea Sangele Lui, nu veti avea viata in voi. Cel ce mananca Trupul
Meu si bea Sangele Meu are viata vesnica, si Eu il voi invia in ziua cea de apoi ...
(Ioan 6, 35, 47, 51, 53-56). In aceste cuvinte, Mantuitorul exprima destul de clar
trebuinta pentru oameni de a se impartasi cu Trupul si cu Sangele Sau, ca sa poata
mosteni viata de veci.

Dupa cum spuneam, Mantuitorul nostru Iisus Hristos a instituit Taina Euharistiei la
Cina cea de Taina. ,,Iar pe cand mancau ei, Iisus, luand paine si binecuvantand, a
frant si, dand ucenicilor, a zis: Luati, mancati, acesta este trupul Meu. Si luand
paharul si multumind, le-a dat, zicand: Beti dintru acesta toti,Ca acesta este Sangele
Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor.(Matei 26;
26-28) ,, Si, mancand ei, a luat Iisus paine si binecuvantand, a frant si le-a dat lor si
a zis: Luati, mancati, acesta este Trupul Meu. Si luand paharul, multumind, le-a dat
si au baut din el toti. Si a zis lor: Acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care
pentru multi se varsa.(Marcu 14; 22-24)

,, Si luand paharul, multumind, a zis: Luati acesta si impartiti-l intre voi. Ca zic
voua: Nu voi mai bea de acum din rodul vitei, pana ce nu va veni imparatia lui
Dumnezeu. Si luand painea, multumind, a frant si le-a dat lor, zicand: Acesta este
Trupul Meu care se da pentru voi; aceasta sa faceti spre pomenirea Mea. Asemenea
si paharul, dupa ce au cinat, zicand: Acest pahar este Legea cea noua, intru Sangele
Meu, care se varsa pentru voi.(Luca 22; 17-20)

Rodul vitei (versetul 18) se preface in Sangele Domnului (versetul 20). Iar jertfa
Sfintei Euharistii a fost poruncita Apostolilor ,,aceasta sa faceti spre pomenirea
Mea. (Luca 22;19), iar apoi aceasta taina fiind savarsita de episcopi si de preoti,
continuatorii misiunii Apostolilor. Pentru ca prefacerea are loc cu adevarat, Sfanta
Euharistie nu e un simbol, ci o taina, punctul central al Sfintei Liturghii. Faptul ca
toti Apostolii beau anume din paharul binecuvantat de Domnul, iar nu din alte
pahare, e o dovada evidenta ca in acel pahar vinul s-a prefacut in Sangele Domnului
cu adevarat.

Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan zice: ,,Lucrati nu pentru mancarea cea
pieritoare, ci pentru mancarea ce ramane spre viata vesnica si pe care o va da voua
Fiul Omului, caci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatal. () Deci I-au zis: Dar ce
minune faci Tu, ca sa vedem si sa credem in Tine? Ce lucrezi? Parintii nostri au
mancat mana in pustie, precum este scris: Paine din cer le-a dat lor sa manance.
Deci Iisus le-a zis: Adevarat, adevarat zic voua: Nu Moise v-a dat painea cea din
cer; ci Tatal Meu va da din cer painea cea adevarata. Caci painea lui Dumnezeu este
cea care se coboara din cer si care da viata lumii. Deci au zis catre El: Doamne, da-
641

ne totdeauna painea aceasta. Si Iisus le-a zis: Eu sunt painea vietii; cel ce vine la
Mine nu va flamanzi si cel ce va crede in Mine nu va inseta niciodata. () Deci
iudeii murmurau impotriva Lui, fiindca zisese: Eu sunt painea ce s-a coborat din cer.
Si ziceau: Au nu este Acesta Iisus, fiul lui Iosif, si nu stim noi pe tatal Sau si pe
mama Sa? Cum spune El acum: M-am coborat din cer? Iisus a raspuns si le-a zis:
Nu murmurati intre voi. ()Adevarat, adevarat zic voua: Cel ce crede in Mine are
viata vesnica.

Eu sunt painea vietii. Parintii vostri au mancat mana in pustie si au murit. Painea
care se coboara din cer este aceea din care, daca mananca cineva, nu moare. Eu sunt
painea cea vie, care s-a pogorat din cer. Cine mananca din painea aceasta viu va fi in
veci. Iar painea pe care Eu o voi da pentru viata lumii este trupul Meu. Deci iudeii se
certau intre ei, zicand: Cum poate Acesta sa ne dea trupul Lui sa-l mancam? Si le-a
zis Iisus: Adevarat, adevarat zic voua, daca nu veti manca trupul Fiului Omului si nu
veti bea sangele Lui, nu veti avea viata in voi. Cel ce mananca trupul Meu si bea
sangele Meu are viata vesnica, si Eu il voi invia in ziua cea de apoi. Trupul este
adevarata mancare si sangele Meu, adevarata bautura. Cel ce mananca trupul Meu si
bea sangele Meu ramane intru Mine si Eu intru el. Precum M-a trimis pe Mine Tatal
cel viu si Eu viez pentru Tatal, si cel ce Ma mananca pe Mine va trai prin Mine.
Aceasta este painea care s-a pogorat din cer, nu precum au mancat parintii vostri
mana si au murit. Cel ce mananca aceasta paine va trai in veac.(Ioan 6; 27,30-
35,41-43,47-58)

Hristos e Painea care S-a Coborat din cer si da viata lumii (Ioan 6; 33,48-58), iar
versetul 53 ne arata clar ca impartasirea corecta a credinciosului se face si cu
Sangele, nu doar cu Trupul Domnului. ,,Paharul binecuvantarii, pe care-l
binecuvantam, nu este, oare, impartasirea cu sangele lui Hristos? Painea pe care o
frangem nu este, oare, impartasirea cu trupul lui Hristos?(I Corinteni 10;16)

De aceea la Sfanta Euharistie i se mai spune Sfanta Impartasanie, caci ne impartasim
din Trupul lui Hristos, care ni se da sub forma painii, vezi mai sus versetele din Ioan
capitolul 6. Dupa frangerea painii (scoaterea partii numite Sfantul Agnet, marcata cu
Is Hr Ni Ka, adica Iisus Hristos Invinge) se citeste rugaciunea (epicleza) pentru
prefacerea acelei parti (Sf. Agnet) in Trupul Domnului.. ,,Cand va adunati deci
laolalta, nu se poate manca Cina Domnului;Caci, sezand la masa, fiecare se grabeste
sa ia mancarea sa, incat unuia ii este foame, iar altul se imbata.(I Corinteni 11; 20-
21)

Apostolul Pavel mustra pe corintenii din biserica primara, ca nu aveau rabdare sa ia
pe nemancate Sfanta Euharistie (Cina Domnului). ,, Caci eu de la Domnul am primit
ceea ce v-am dat si voua: Ca Domnul Iisus, in noaptea in care a fost vandut, a luat
paine, Si, multumind, a frant si a zis: Luati, mancati; acesta este trupul Meu care se
frange pentru voi. Aceasta sa faceti spre pomenirea Mea. Asemenea si paharul dupa
642

Cina, zicand: Acest pahar este Legea cea noua intru sangele Meu. Aceasta sa faceti
ori de cate ori veti bea, spre pomenirea Mea. Caci de cate ori veti manca aceasta
paine si veti bea acest pahar, moartea Domnului vestiti pana cand va veni. Astfel,
oricine va manca painea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi
vinovat fata de trupul si sangele Domnului. Sa se cerceteze insa omul pe sine si asa
sa manance din paine si sa bea din pahar. Caci cel ce mananca si bea cu nevrednicie,
osanda isi mananca si bea, nesocotind trupul Domnului. De aceea, multi dintre voi
sunt neputinciosi si bolnavi si multi au murit. (I Corinteni 11; 23-30)

Grav lucru, ne avertizeaza Apostolul Pavel, este a gusta Trupul si Sangele Domnului
in batjocura, caci prefacerea painii si vinului in Trupul si Sangele Domnului are loc
cu adevarat, deci, e obligatorie marturisirea pacatelor la duhovnic inainte, pentru
cercetarea de sine (I Corinteni 11; 28), deci:,,Marturisiti-va deci unul altuia pacatele
si va rugati unul pentru altul, ca sa va vindecati, ca mult poate rugaciunea staruitoare
a dreptului. (Iacov 5;16)

,, Caci este cu neputinta pentru cei ce s-au luminat odata si au gustat darul cel ceresc
si partasi s-au facut Duhului Sfant, Si au gustat cuvantul cel bun al lui Dumnezeu si
puterile veacului viitor, Cu neputinta este pentru ei, daca au cazut, sa se innoiasca
iarasi spre pocainta, fiindca ei rastignesc lorusi, a doua oara, pe Fiul lui Dumnezeu
si-L fac de batjocura.(Evrei 6; 4-6) Versetul 5 arata clar ca noi gustam Trupul lui
Dumnezeu-Cuvantul, Trupul lui Hristos, cu adevarat:,,La inceput era Cuvantul si
Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul. () Si Cuvantul S-a facut
trup si S-a salasluit intre noi si am vazut slava Lui, slava ca a Unuia-Nascut din
Tatal, plin de har si de adevar. (Ioan 1; 1,14) ,,Iar daca umblam intru lumina,
precum El este in lumina, atunci avem impartasire unul cu altul si sangele lui Iisus,
Fiul Lui, ne curateste pe noi de orice pacat.(I Ioan 1; 7),,Si ei l-au biruit prin
sangele Mielului si prin cuvantul marturiei lor si nu si-au iubit sufletul lor, pana la
moarte.(Apocalipsa 12; 11) Sangele Mielului este identificat aici cu Sfanta
Euharistie.

Preot David Marian, parohia Nuntasi , Constanta
Sfanta Euharistie ca Jertfa

INTRODUCERE
Prin harul si cu ajutorul Sfintelor Taine efortul spre virtute al credinciosului
depaseste limitele naturarului, ale firescului si este obiectivizat, iar prin viata
ascetica credinciosul este din ce in ce mai constient de realitatea vietii sacramentale.
Pentru ca aceasta colaborare a omului cu harul divin sa fie un lucru cu un sens si cu
un scop precis, ea trebuie sa-si gaseasca incununarea in aceasta viata, in unirea
tainica si deplina cu Dumnezeu in Sfanta Euharistie. Inaintarea noastra in virtute
643

spre unirea cu Hristos nu este insa lipsita de esecuri, de nenumarate caderi, de ispite
si de piedici care sunt determinate de conditia noastra de oameni supusi pacatului (1
In 1, 8-9), fapt care presupune dezlegarea de pacat, iertarea si deci restaurarea in
curatie, in vederea reluarii efortului intrerupt de pacat si in vederea impartasirii cu
Trupul si Sangele Domnului.

Sfanta Euharistie era, in epoca primara a crestinismului, in egala masura definita si
traita ca Taina a Bisericii, Taina a comunitatii, Taina a unitatii. S-a amestecat cu
noi, scrie Sfantul Ioan Gura de Aur, si ne-a impartasit de trupul Sau, astfel incat
noi sa putem fi deplinatate si un trup unit cu Capul. De fapt, Biserica primara nu
cunostea niciun alt semn ori criteriu pentru participarea mantuitoare a obstei la
Taina: era o regula faptul ca cel ce nu primise Sfanta Impartasanie timp de cateva
saptamani sa se excomunice si sa se anatematizeze singur fata de Trupul Bisericii.
Impartasirea cu Trupul si Sangele lui Iisus Hristos era implinirea limpede a
Botezului si a Mirungerii, si nu existau alte conditii pentru primirea Impartasaniei.
Toate celelalte Taine erau de asemenea pecetluite cu impartasirea din Sfintele
Daruri. Si asa de evidenta era aceasta legatura dintre apartenenta la Biserica si
Impartasanie, incat intr-un text liturgic timpuriu gasim alungarea inaintea sfintirii a
acelora care nu se pot impartasi cu aceste Taine dumnezeiesti. Este limpede ca
oricat de tainica si de complicata a devenit mai tarziu aceasta intelegere si traire
initiala a Impartasaniei ea nu a fost niciodata inlaturata, ramanand pentru totdeauna
norma esentiala a Bisericii.
CAPITOLUL I
SFANTA EUHARISTIE CA TAINA SI JERTFA
Prin urmare, referindu-ne, de aici inainte in mod expres, la Sfanta Euharistie ca
Taina si Jertfa vom spune ca bogatia de sensuri, adevarata plenitudine ontologica,
incadrand in unitatea cea mai stransa pe Dumnezeu si om, implicand dimensiunea
cosmica a existentei si prefigurand totodata si unitatea eshatologica a Sfintei
Euharistii, nu poate fi stabilita si inteleasa decat prin unitatea de credinta in Hristos
cel adevarat din Biserica al carei Cap este, bazata fiind pe Revelatia dumnezeiasca
supranaturala cuprinsa in Sfanta Scriptura si in Sfanta Traditie. Caci Euharistia nu
este un lucru, un obiect, ci ea este viata si izvor de viata , subiectivitate dinamica,
caci prin prefacere () jertfa Bisericii, a credinciosilor, painea si vinul, care
nu sunt altceva decat expresie a lucrarii umane in creatie, oferite din iubire lui
Dumnezeu, si care devin Trupul si Sangele lui Hristos, indumnezeite prin jertfa,
moartea si Invierea Sa si prin aceasta sunt purtatoare de viata prin energiile
dumnezeiesti, prin harul indumnezeitor, pentru toti cei care se vor impartasi din ele.

Euharistia este comemorare a Golgotei si, desigur, actualizare a ei, prezenta a lui
Hristos Care Se jertfeste nesangeros, incadrand si cuprinzand in jertfa Sa si jertfa
credinciosilor, aducandu-Se pe Sine permanent Tatalui ca jertfa desavarsita, aducand
astfel lui Dumnezeu si jertfa credinciosilor cuprinsa in jertfa Sa, pe ei in starea de
jertfa, de predare tainica lui Dumnezeu Creatorul, Tatal si Stapanul. Caci in
644

Hristos este aducerea noastra si prin El ne apropiem noi cei intinati. Dar ne
indreptam prin credinta si ne oferim Tatalui spre miros de buna mireasma,
nemaiavandu-ne pe noi insine, ci pe Hristos in noi, buna mireasma duhovniceasca.
In acest fel, Euharistia este intalnirea si comuniunea intima dintre Dumnezeu, Care
Se daruieste in iubirea Sa mantuitoare, si om care cauta neincetat si cu dorinta
arzatoare adevarul si viata dumnezeiasca, stimulat si el spre daruire de sine in iubire,
care il uneste cu cel cautat si iubit. De aceea, Euharistia este Taina a Bisericii,
temelie a ei si Jertfa, aceste aspecte fiind nedespartite.

Chiar ca Jertfa ea este o Taina, caci daruindu-ne lui Dumnezeu ne inaltam si ne
impartasim de sfintirea si binecuvantarea Lui, si chiar Taina este o Jertfa, caci
Trupul Domnului care ni se da este in stare de Trup jertfit si inviat, si ne imprima
starea de jertfa prin care ne inaltam si inaintam spre inviere. Spre deosebire de
celelalte Taine ale Bisericii in care intr-o forma vizibila Hristos ne impartaseste in
Duhul Sfant harul Sau, prin umanitatea Sa indumnezeita, in Sfanta Euharistie Se
ofera pe Sine Insusi, chiar cu Trupul Sau, sub chipul painii si al vinului, care,
datorita Epiclezei, inceteaza de a mai fi doar paine si vin, ci sunt, de aici inainte,
insasi umanitatea enipostaziata in Cuvantul si Fiul lui Dumnezeu in Sfanta Fecioara
Maria Nascatoarea de Dumnezeu, umanitate inviata si inaltata de-a dreapta
Tatalui, in intimitatea si comuniunea absoluta a Sfintei Treimi. In Euharistie Hristos
nu ne da numai o iradiere a starii Sale de jertfa si de inviere, ci insusi Trupul Sau in
aceasta stare si de aceea Euharistia este culminarea tuturor celorlalte Taine. Omul
participa astfel la umanitatea slavita a lui Hristos care nu este fiinta lui Dumnezeu,
ci o umanitate consubstantiala omului si compatibila lui ca mancare si ca bautura.
Caci asa cum painea si vinul constituie hrana esentiala pentru trupul omenesc, fiind
transformata oarecum in insasi fiinta omului, tot asa painii si vinului euharistic i se
da o finalitate si un sens nou prin prefacerea de catre Sfantul Duh, devenind tip al
umanitatii viitoare, unite deplin cu Hristos si transfigurate, Taina in care umanitatea
indumnezeita a lui Hristos devine a noastra.

De aceea, Euharistia constituie culmea relatiei omului cu Dumnezeu in Hristos,
fiindca prin ea Mantuitorul este plenar in noi, si noi suntem in El, in comuniunea si
unitatea iubirii, a vietii in plenitudinea ei. Anticipand starea eshatologica ea este
ancorata in jertfa istorica de pe Golgota cand Iisus Hristos Se face ascultator fata de
Tatal pana la moarte si inca moarte pe cruce (Fil. 2, 8), aducand o jertfa curata intru
miros de buna mireasma duhovniceasca, constand din umanitatea Sa care astfel
ajunge la gradul cel mai inalt de transparenta pentru Dumnezeu. Dar aceasta nu
inseamna ca Euharistia se reduce la un aspect doar comemorativ, la aspectul
memorial, cronologic si istoric al faptelor, patimilor si Invierii Domnului nostru
Iisus Hristos, pe care le proclamam prin liturghisirea noastra. In Sfanta Euharistie
din cadrul Dumnezeiestii Liturghii Hristos Domnul este o prezenta actuala si
mantuitoare, permanent noua cu fiecare savarsire.

645

Prezenta euharistica a lui Hristos este prezenta eterna a lui Dumnezeu, trecut si
prezent depasind sferele rigide si definitive ale timpului, plasandu-se sub lumina
atotputerniciei divine care lucreaza prioritar, unind pe cele disparate si orientandu-le
spre timpul eshatologic inteles ca unire cu Dumnezeu, stapanita de prezenta Sa.
Aceasta inseamna ca prin Euharistie, pe care a poruncit Apostolilor sa o savarseasca
in amintirea si intru pomenirea Sa (Lc 22, 19; 1 Co 11, 24), Hristos actualizeaza
Jertfa Sa obiectiva pentru intreg neamul omenesc, din care pricina si motiv fiecare
comunitate si fiecare persoana umana in parte este chemata sa-si insuseasca
subiectiv roadele ei, fiind atrasa astfel in jertfa de sine lui Dumnezeu pe temeiul
jertfei unice, dar vesnice si mereu adusa de Hristos catre Tatal, nemaivorbind de
faptul ca prefacerea Darurilor in Trupul si Sangele lui Hristos si sfintirea
credinciosilor sunt cele doua roade ale coborarii Duhului Sfant in timpul Epiclezei,
caci Sfantul Duh este chemat de comunitate ca, prefacand Darurile oferite, sa le
transforme ca, fiind oferite de ea, sa o asimileze si pe ea in mod reinnoit in Trupul
Domnului, in legatura cu prefacerea celor oferite de ea si astfel sa o inalte mereu. In
acest fel articulata vertical in jertfa de pe Golgota, Sfanta Euharistie nu ramane o
simpla anamneza sau comemorare a mortii si invierii lui Hristos, ci o jertfa reala si
suprema, explicata prin starea de jertfa continua a lui Hristos in fata Tatalui, chiar si
pe scaunul slavei de-a dreapta Lui. Jertfa euharistica este una si aceeasi cu jertfa
Golgotei, jertfa noastra absorbindu-se prin consacrarea, prin prefacerea elementelor
aduse de Biserica, de comunitatea eclesiala, adica a painii si a vinului in Trupul si
Sangele lui Hristos si prin impartasirea credinciosilor cu ele.

Fiind jertfa, iar jertfa tinand de persoana si fiind specificitatea si particularitatea ei
cea mai profunda si cea maai inalta, in acest caz jertfa fiind a Persoanei lui Hristos,
Cuvantul Intrupat, Arhiereul si Slujitorul (Savarsitorul, Liturghisitorul) suprem,
fiindca jertfa este indisolubil legata de slujirea preoteasca, Euharistia este Taina
prezentei celei mai depline si a lucrarii celei mai eficace a lui Hristos in Biserica si
prin ea in lumea intreaga. Jertfa inseamna prezenta celui care se jertfeste, daruindu-
se pe Sine, si trairea si simtirea acestei prezente de cel caruia persoana se daruieste
in iubire. De aceea, in Euharistie ca Jertfa si Taina exista in modul cel mai unitar si
armonios realizarea unirii celei mai depline intre Hristos si persoana umana. Acesta
este adevarul Scripturii si al Traditiei Bisericii; Hristos este painea vietii (In 6, 35),
adevar si realitate marturisita de Biserica peste veacuri pana in momentul de fata.

Cu toate acestea, insa, actiunea de prefacere a elementelor euharistice in Trupul si
Sangele Domnului nu este un act exclusiv al lui Dumnezeu, in intelesul ca doar
Dumnezeu lucreaza, netinand seama de apelul si implicarea omeneasca. Intr-adevar,
prefacerea se datoreaza Sfantului Duh, dar ea este precedata de invocarea Bisericii
prin preot, asa incat exista o sinergie divino-umana in Euharistie, concretizata in
Epicleza, dupa cum am mai spus, care nu poate fi separata de cuvintele de instituire,
toate la un loc alcatuind un tot unitar, dinamic si dinamizator care constituie
momentul central al jertfei euharistice, o culme atat a rugaciunii Bisericii, care este
646

formata din noi toti membrii ei, cat si a lucrarii divine, in cadrul acestei
Cincizecimi euharistice. Epicleza fiind in esenta rugaciunea catre realizarea
prezentei divine printre credinciosi, rugaciune a intregii Biserici in frunte cu preotia
ei (preotia consacrata, sacramentala, fiind in fruntea preotiei universale), aceasta
reprezinta o articulare a Bisericii si a sacramentelor in Insasi Sfanta Treime,
depasindu-se un hristomonism ce vizeaza o imanentizare a realitatilor eclesial-
sacramentale si cu aceasta pierderea sensului ontologic profund ce caracterizeaza
Trupul tainic al lui Hristos Biserica.

Asadar, Euharistia, memorialul sacrificiului Noului Adam, este acest ritual al
Marelui Arhiereu Iisus Hristos prin Trupul Sau eclesial care prelungeste si
actualizeaza in fiecare zi misterul pascal, o jertfa unica, complexa si completa sau,
mai bine zis, desavarsita ce pregateste recapitularea eshatologica, traducand propria
Sa iubire fata de Tatal, in jertfe spirituale, care constituie si realcatuieste mereu
Biserica, intr-o noutate neintrerupta, incluzand cele ale lumii si restituindu-le
Imparatiei lui Dumnezeu, in Cuvantul lui Dumnezeu Ratiunea Suprema, Logosul
Intrupat, in care se scufunda si se unifica ratiunile finite ale creatiei.
CAPITOLUL II
EUHARISTIA REINTRUPARE TAINICA, PREZENTA SI CONTINUATOARE
A LOGOSULUI
Pentru invatatura ortodoxa Euharistia este o reintrupare tainica, totdeauna prezenta
si continua a Logosului sustine Sf. Nicolae Cabasila. Ca urmare, in momentul in
care Hristos conduce sufletul spre Sfanta Masa si ii da sa manance propriul Sau
Trup, il transforma pe acesta, ii comunica personalitatea Sa afirma acelasi Sfant
al Bisericii; iar cand Mantuitorul Se raspandeste in sufletul nostru si Se uneste cu
noi, devenim asimilati Lui, ca o mica picatura de apa intr-un imens ocean de
parfum. Desigur, nu este vorba aici de o pierdere a persoanei proprii intr-o
substanta nedefinita; cuvintele de mai sus vor sa exprime doar unirea maxima care
se realizeaza intre Hristos si cei ce se unesc cu El in Euharistie. Aceasta Taina este
lumina pentru cei ce s-au curatit, curatie pentru cei care acum au de gand sa se spele
de pacate, putere care inaripeaza pe cei ce vor sa lupte impotriva patimilor.

Este imperios necesar sa primim acest Trup si Sange al lui Hristos spre mancare si
bautura pentru a birui pe cel rau si pacatul, deoarece numai Hristos a biruit in Trupul
Sau pacatul si l-a pironit pe lemn dupa cum zice Sf. Ap. Pavel. De aceea, din El
iradiaza si pentru noi aceasta putere, daca-l primim cu vrednicie. Dar aceasta
impartasire cu Hristos nu trebuie sa se faca o singura data; pentru ca datorita firii
noastre neconsolidate in bine, acesta cade din nou. De aceea, de cate ori avem parte
de caderi, tot de atatea ori trebuie sa realizam si ridicarile. In acest sens, Nicolae
Cabasila scria ca intrucat materia din noi este asa de stricacioasa, incat pecetea
Tainei nu poate ramane mult timp ca unii care avem aceasta comoara in vase de
lut (2 Co 4, 7) suntem datori sa alergam la acest medicament nu numai o data, ci de
mai multe ori. Caci e de lipsa ca Facatorul lumii sa ramana tot timpul in lutul nostru,
647

ca sa indrepteze chipul lui in noi, ori de cite ori da semne ca vrea sa strice, ca sa ne
intareasca iarasi constiinta atunci cand este sovaielnica si cand o ameninta frica
mortii. Dumnezeiasca Euharistie este prin aceasta Taina suprema a comuniunii
intre Dumnezeu si om, sadind in el in dimensiunea eclesiala a vietii chipul
realitatilor viitoare si lucrand efectiv la sfintirea sa spre slava invierii celei
universale.

Referindu-ne, in cele ce urmeaza, la caracterul eclesiologic al Euharistiei, care
asigura unitatea Bisericii, vom sublinia faptul ca impartasirea cu Hristos in Sfanta
Euharistie, pe langa aspectul prezentei Sale in noi, dupa cum a promis celor ce cred
in El (In 6, 56), are si un aspect comunitar eclesial, fiind o incorporare desavarsita in
Trupul cel tainic al Domnului, Biserica fiind extensiunea Sa in umanitate, prin si in
care oamenii devin membre intime ale acestui Trup, pline de Hristos cel inviat.
Astfel Hristos devine al nostru cu atat mai mult devenim ai Lui, ne facem ai Lui,
intr-o dialectica dinamica si articulata in realitatea dumnezeiasca. Euharistia, fiind
savarsita in Biserica si de catre Biserica, avand asadar un profund caracter eclesial,
la randul ei constituie, formeaza Biserica, trupul comunitar sobornicesc al lui
Hristos din umanitate. Printr-o simultaneitate si o reciprocitate care tine de
paradoxul si sublimul inefabil al realitatii dumnezeiesti atotcuprinzatoare, Biserica
face Euharistia si Euharistia face Biserica. Caci, dupa cum spune acelasi Nicolae
Cabasila, Sfintele Taine sunt Trupul si Sangele Domnului, dar totodata hrana si
bautura cea adevarata a Bisericii lui Hristos. Iar prin impartasire nu Biserica le
preface pe ele, deoarece cele mai tari biruiesc. Precum fierul inrosit in foc ni se arata
aievea ca foc nu ca fier, deoarece insusirile fierului sunt absorbite cu totul de cele ale
focului, tot asa si cu Biserica lui Hristos; daca ar putea cineva sa o cuprinda cu
privirea n-ar vedea decat Insusi Trupul Domnului, prin aceea ca este unita cu El si ca
se impartaseste din Trupul Lui. Pentru acest motiv Sfantul Apostol Pavel scrie
corintenilor: Voi sunteti Trupul lui Hristos si fiecare in parte madulare ale Lui (1
Co 12, 27). Iar daca L-a numit pe El cap si pe noi membre, aceasta nu a facut-o
pentru a exprima grija iubitoare a lui Hristos fata de noi si rolul Sau de educator,
precum si supunerea noastra..., ci a voit sa arate ceea ce El spunea, anume ca
credinciosii traiesc de acum prin acest Sange Sfant viata in Hristos, ca depind in
mod real de acest Cap si ca sunt imbracati cu acest Trup prea Sfant.

Prin Impartasanie, Fiul lui Dumnezeu Cel Intrupat, Rastignit, Inviat si Inaltat cu
Trupul la cer intra in mod concret in cea mai stransa unitate cu fiecare om care crede
in adevarul Intruparii, Rastignirii si Inaltarii Lui cu Trupul la cer. Sangele lui
Hristos are puterea sa ne curateasca in mod real pentru ca in El nu se mai misca
pulsatiile spre pacat. De aceea i se atribuie Sangelui lui Hristos curatia, mai precis
puterea curatitoare. Hristos Insusi devine prin Euharistie viata noastra. Salasluindu-
Se in noi cu intreaga Sa Fiinta, mainile noastre devin maini ale lui Hristos, maini
prin care se implineste voia Lui; ochii nostri devin ochi ai lui Hristos prin care
privim toate cu iubirea si cu curatia Lui; urechile Lui, auzind prin ele cu atentia si cu
648

curatia Lui; mintea noastra, mintea lui Hristos, sau mintea lui Hristos, mintea
noastra (2 Co 2, 16), gandind ca El cele bune; gura noastra, gura Lui, prin care se
rostesc cuvintele Lui.

Aceasta unificare personala cu Hristos si impreunare savarsita de Sfanta
Impartasanie, care formeaza si alcatuieste Biserica, Trupul tainic al Domnului,
unitate si comuniune soborniceasca, este subliniata in mod foarte accentuat de catre
Nicolae Cabasila, care zice ca prin Impartasire, Hristos ramane in noi si noi in El:
Intru Mine si Eu intru ei (In 6, 56). Iar daca Hristos ramane in noi, ce ne mai lipseste
sau de ce bunatati sa ne mai impartasim?... Daca Insusi Domnul Iisus Hristos ne
umple sufletul, strabatandu-ne toate adancurile si toate iesirile, invaluindu-ne din
toate partile, atunci ce-ar mai putea veni bun peste noi sau ce ni s-ar mai putea
dauga? El umple toata casa sufletului nostru. Si apoi, nu ne cuminecam cu vreo
bunatate a Lui si nici nu ne impartasim cu vreo raza sau cu vreo stralucire din discul
Soarelui dumnezeiesc, ci din insusi discul acesta (Sfanta Impartasanie), asa incat Il
avem locuind in noi, patrunzand pana in maduva si in madularele noastre, ba chiar
nu formam decat unul si acelasi Trup impreuna.... Impartasirea noastra in
Euharistie e impartasire de Hristos cel jertfit si inviat. Prin aceasta noi participam in
mod real la jertfa si Invierea Lui, suntem atrasi in starea de jertfa a Lui, pentru a
ajunge si noi la Inviere, in jertfa implicandu-se si Invierea Lui, sau Invierea Lui
presupunand jertfa. Asa si noi, fiind in stare de jertfa continua, ca renuntare sau
jertfire a pacatelor, care sunt forme ale egoismului propriu, vom invia si noi din
puterea jertfei lui Hristos cel inviat. Intreaga Biserica a lui Hristos Trupul Sau
Tainic beneficiaza sau se impartaseste de roadele mantuitoare ale jertfei lui
Hristos, actualizata in Euharistie, si nu doar cei vii, ci si cei trecuti la Domnul, in
vesnicie.
CAPITOLUL III
PREZENTA REALA SACRAMENTALA A DOMNULUI IN EUHARISTIE
Euharistia este misterul prezentei celei mai depline si a lucrarii celei mai eficace a
lui Iisus Hristos in biserica si prin ea in lume. El este prezent in Euharistie cu trupul
Sau luat din Fecioara Maria, rastignit pe cruce, inviat, inaltat la cer si tronand la
dreapta Tatalui. El este prezent cu Trupul si cu Sangele Sau sub chipul painii si
vinului, consacrate si prefacute in acest Trup si Sange in timpul Sfintei Liturghii.
Prin aceasta El opereaza extinderea mantuirii, a carei sursa s-a facut prin faptul ca a
luat un trup ca al nostru, a intiparit in el dispozitia jertfei supreme pe care a suportat-
o spre lauda Tatalui, viata inalterabila a invierii, slava unei umanitati inaltate care
sade de-a dreapta Tatalui si cu care are sa vina din nou sa judece vii si mortii, spre
viata sau osanda vesnica.

Hristos e prezent real in Euharistie pentru a ne face parte de toate cele ce s-au facut
in Trupul Sau, de urmarea lor in El pana azi si in vecii vecilor, comunicandu-ni-le
acum in mod actual in masura in care putem sa le primim in acest veac, dar in
aceasta comunicare actuala aflandu-se virtual tot ce vom putea primi in veacul viitor.
649

In Euharistie e concentrata toata mantuirea noastra pentru a ne-o insusi personal.

Euharistia, unindu-ne cu Hristos, ne face asemenea Lui, imprimand si in noi starea
capabila de jertfa, puterea invierii si a slavei vesnice. Acestea formeaza un tot,
formeaza integritatea starii de mantuire, care in parte ni se da in Euharistie in mod
virtual, in parte in mod actual si dinamic.

Asa cum in Vechiul Testament comunitatea poporului Israel isi amintea de faptele
trecute ale lui Iahve, laudandu-L si cerandu-I sa-i fie si acum aproape si sa se
salasluiasca in viitor deplin in mijlocul ei, iar Dumnezeu ii raspundea prin binefaceri
prezente si prin innoirea fagaduintelor, tot asa Euharistia Noului Testament e
raspunsul lui Dumnezeu la lauda si la multumirea comunitatii bisericesti pentru ceea
ce a facut Hristos pentru oameni si la cererea de a-i fi si acum prezent prin chipurile
painii si vinului si de-a i se descoperi lamurit in viata viitoare.

Euharistia este celebrarea lui Hristos Care a fost la inceput, este si vine. In
rugaciunea de lauda din Apocalipsa, dupa ce se aminteste ca Iisus este Cel intai
nascut din morti si Cel ce ne-a dezlegat de pacate prin sangele Sau si dupa ce se
vorbeste despre actiunea Lui prezenta, ca El e Domnul imparatilor si ca El ne
iubeste, se spune: "El vine cu norii si orice ochi il va vedea" (Apoc. 1, 7). La aceasta
raspunde Domnul insusi: "Eu sunt Alfa si Omega, Cel ce este, Cel ce era si Cel ce
vine, Atottiitorul" (1,8). Aceasta e o lauda a lui Hristos Dumnezeu asemanatoare
celei reprezentate de anaforele euharistice. De altfel insusi faptul ca pentru crestini
Hristos cel comemorat la celebrarea Euharistiei era Domnul cel inviat, El nu putea fi
numai obiectul unei comemorari, ci si subiectul prezent, Domnul imparatilor, Cel ce
lucreaza si acum efectiv asupra credinciosilor.

Intreaga Traditie mostenita de Biserica Ortodoxa de la Biserica primara afirma ca
Domnul e prezent real in Euharistie, prin "prefacerea" painii si vinului in Trupul si
Sangele Sau. Dar ea s-a ferit sa explice modul cum se face aceasta prefacere si care
este raportul Trupului si Sangelui Domnului cu chipurile painii si vinului care
persista dupa prefacere.

Totul e un mister pentru ca noi nu cunoastem propriu-zis calitatile Trupului
indumnezeit al Domnului. Transubstantiatiunea nu explica nici ea acest mister, ci
pune mai de graba noi probleme: ce este substanta, ce sunt accidentele, cum e
posibila schimbarea substantei naturale si unirea accidentelor ei cu o alta substanta.

Euharistia are un caracter profetic si din acest punct de vedere al transfigurarii
eshatologice a materiei. Ea prezinta credintei materia si trupurile noastre destinate
transfigurarii, dupa asemanarea si din puterea trupului transfigurat al Domnului, la
unirea deplina cu El, Sfantul Maxim Marturisitorul zice: "Caci darurile Duhului
Sfant, de care ne-am impartasit in viata aceasta prin harul credintei, credem ca le
650

vom lua in veacul viitor cu adevarat in ipostastul lor, in realitate, potrivit nadejdii
credintei noastre si promisiunii sigure si neclintite, fagaduita noua, daca implinim
dupa putere poruncile.

Sfantul Maxim Marturisitorul scrie tocmai in legatura cu savarsirea Euharistiei in
biserica: "in acest locas fericit si atotsfant se savarseste taina infricosatoare a unirii
mai presus de minte si ratiune, prin care Dumnezeu se face un trup si un Duh cu
biserica sufletului si sufletul cui Dumnezeu. Ajungand astfel sufletul unitar si adunat
in sine insusi si la Dumnezeu, nu va mai fi in el ratiunea care il imparte in multe prin
ganduri, ci capul lui va fi incununat de Dumnzeu, Ratiunea prima, singura si una. Iar
in aceasta Ratiune sunt si subzista toate ratiunile lucrurilor intr-o simplitate
neinteleasa, in chip unitar, ca in Creatorul tuturor celor ce sunt" .
CAPITOLUL IV
SFANTA EUHARISTIE ESTE TAINA, NU SIMBOL
Pe fundalul doctrinei si cultului crestin este puternic imprimat adevarul despre jertfa
de rascumparare a lui Iisus pe cruce.

Din coapsa lui Iisus, strapunsa de sulita ostasilor romani, a curs temporar si in mod
vizibil, sangele cald al fiintei Sale umane, iar pentru vesnicie, in mod tainic, s-a dat
Harul, acea energie a Sfintei Treimi care intretine viata Bisericii lui Hristos, sub
forma ei de comunitate .

Cand Mantuitorul a trimis la predica pe colaboratorii Sai - Sfintii Apostoli - si cand
le-a spus: <<Luati Duh Sfant, carora veti ierta pacatele, iertate vor fi ...>>, a predat
Bisericii sub forma ei de ierarhie acest depozit al Harului Divin, care se transmite de
catre urmasii Sfintilor Apostoli Bisericii ascultatoare.

Participarea la mintuirea obiectiva, adusa de Mantuitorul Hristos, da celor
credinciosi, atunci cand colaboreaza prin credinta si fapte bune, posibilitatea de a
trai in afara de viata vegetativa a plantelor, in afara de viata senzitiva a lumii celor
necuvantatoare, in afara de viata rationala a tuturor celorlalti semeni o viata in plus:
viata supranaturala in comuniune de Har, Credinta si Dragoste cu Iisus Hristos.

Numai prin sinergismul perfect al acestor trei elemente (credinta, Har si fapte bune)
poate omul sa urce pe scara desavarsirii in nazuinta lui de a ajunge la masura
barbatului desvarsit, dupa statura lui Iisus Hristos .

Noi stim ca dintre toate Sfintele Taine cea mai insemnata este Taina Sfintei
Euharistii, deoarece daca prin celelalte Taine se impartaseste crestinului Harul sau
divin, forma tainei respective ramanand neschimbata, prin Taina Sfintei Euharistii se
impartaseste insusi Trupul si Sangele Domnului, sub forma painii si a vinului.

Din cuvintele adresate de Mantuitorul Hristos in Capernaum celor doritori de o mai
651

vedea o minune ca cea din seara precedenta, in pustie, cand au fost saturati cei cinci
mii de barbati numai cu cinci paini si doi pesti. <<Agonisiti-va nu mincarea cea
pieritoare, ci mancarea care ramine pentru viata vesnica...>> (Ioan VI, 27), ca si din
versetul 33 al aceluiasi capitol, unde se vorbeste despre painea ce se pogoara din cer
si da viata vesnica, se vede ca Iisus a anuntat cu mult mai inainte Taina Sfintei
Euharistii, care a fost insitituita in Joia Patimilor, la Cina cea de Taina, cand luand
painea si binecuvantand-o, a dat-o Sfintilor Sai ucenici si apostoli zicind: <<Luati,
mancati. Acestea este Trupul Meu, care se frange pentru voi, spre iertarea
pacatelor..>>, dupa care, asa cum relateaza evenimentul, Sf. Evanghelist Luca a
completat: <<Aceasta sa o faceti intru pomenirea Mea>> (Luca XXII, 14), din care
se vede clar porunca Fiului lui Dumnezeu, de perpetuarea peste veacuri a sfintei
jertfe.

Deci Sfanta Euharistie este taina si jertfa in acelasi timp: Taina, intrucat aduce
iertarea pacatelor si jertfa, pentru ca atunci cand se savarseste, se frange Trupul si se
varsa Sangele lui Iisus .

Daca cercetam teama insitituirii Sfintei Euharistii la Sf. Evanghelist Luca aflam ca
Mantuitorul vorbeste despre <<roada vitei>> la primul pahar, dar Sf. Euharistie a
fost instituita la cel de al doilea pahar, dupa cina, cand a zis: <<Luati, mancati...>>.

Bazati, in fine, pe textul din epistola catre Evrei cap. 9, 28 si 10, 14, unde se afirma
prin gura Sfantului Apostol Pavel, ca Mantuitorul s-a jertfit o singura data, noii
credinciosi sustin ca nu mai e nevoie de o alta jertfa si fac acest lucru cu scop bine
determinat. Si aceasta deoarece, daca ar recunoaste ca Sfintii Apostoli ar fi savirsit o
jertfa reala, inerent ar fi trebui sa recunoasca si o ierarhie cu succesine apostolica,
care sa continue opera Sf. Apostoli.

Cand Sfantul Evanghelist Ioan a reprodus cuvintele Mantuitorului <<Cine asculta de
Mine si crede in Cel ce M-a trimis pe Mine, are viata vesnica si la judecata nu va
veni>> n-a vrut sa arate ca Iisus ar fi exclus legatura ce trebuie sa tinem cu El prin
impartasirea cu Trupul si Sangele Lui, ci a vrut sa arate ca in adevar ascultarea
Cuvantului evanghelic da omului posibilitatea de a ajunge la mantuire. Dar, in
acelasi timp, a avut grija ca la inceputul Evangheliei Sale (cap. 6, 53) sa intareasca
acest adevar prin cuvintele: <<Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu
ramane in Mine si Eu in el>>, aratind ca numai impartasirea cu Trupul si Sangele lui
Iisus da omului posibilitatea trairii reale ale Cuvantului revelat si a mantuirii.

Adeseori nici expresiile pauline n-au fost omise de unii credinciosi in cautarea de
texte in sprijinul sustinerilor lor eronate. Ei se opresc de obicei la un text scurt,
separandu-l de contextul scrierii respective, ceea ce reda adevaratul inteles, pe care
apoi il interpreteaza cum vor.

652

Asa, de exemplu, daca in prima epistola catre Corinteni, cap. 11, 26. Apostolul
Pavel scrie: <<De cate ori mancati aceasta paine si beti acest pahar, moartea
Domnului vestiti pana la venirea Lui>>, unii crestini sustin ca prin mancarea painii
si prin gustarea vinului comemoram moartea lui Iisus. Ei uita insa sau nu vor sa
citeasca mai departe textul, care afirma: <<Cine cu nevrednicie mananca Trupul si
bea Sangele Domnului, judecata siesi mananca si bea>>, ceea ce insemneaza ca
painea si vinul nu constituie un simbol ci sunt insusi Trupul si Sangele lui Iisus
Hristos.
CONCLUZII
Importanta si semnificatia Euharistiei sunt fundamentale si maxime pentru viata
omului, pentru viata lumii, caci ea este unirea cea mai inalta care se poate realiza
intre om si Domnul nostru Iisus Hristos, cu Dumnezeu, in Imparatia Sa.
Dumnezeiasca Impartasanie din cadrul Sfintei Liturghii, care se savarseste in
Biserica pentru credinciosi, ne uneste cu Hristos si pe noi unii cu altii, deoarece toti
credem in Unicul Hristos Care este ieri, azi si in veci Acelasi si prin Care ne
impartasim cu aceleasi Sfinte Taine. Ea este Taina a Bisericii si a unitatii Bisericii
fiindca in ea se pecetluieste unitatea de credinta incununand Liturghia Cuvantului.
Ea sustine cresterea permanenta a crestinilor in Hristos, in Trupul Sau tainic
Biserica , in comuniunea iubirii cu Hristos si intre ei, Euharistia fiind prin aceasta
un sacrament al impacarii , al iubirii si a unitatii profunde a oamenilor in Hristos, a
mantuirii in El si prin El, asa dupa cum am mai spus in acest studiu.

Euharistia actualizeaza, intr-un dinamism convergent, spre plenitudinea existentei,
marile potentialitati umane care semnifica si simbolizeaza ceea ce trebuie sa devina
lumea, adica o daruire si un imn de lauda adus, neincetat, Creatorului; o comuniune
universala in Trupul lui Hristos, o imparatie a dreptatii, a iubirii si a pacii in Duhul
Sfant, pentru unitatea si mantuirea tuturor in Hristos Domnul si prin Hristos,
ajungand, astfel, la desavarsirea noastra cu ajutorul Sfintei Euharistii careia ii
descoperim, in acest fel, valoarea ei duhovniceasca de nepretuit.

Acest material subliniaza valoarea sacramentala a jertfe nesangeroase care este
Sfanta Euharistie, jertfa adusa de catre Domnul nostru Iisus Hristos Care Se si
aduce El Insusi pentru noi si pentru a noastra mantuire, reactualizand, astfel, jertfa
de pe Golgota, dar intr-un chip duhovnicesc, in Biserica si prin Biserica, pe care noi
o alcatuim si noi trebuie sa o slujim de fapt, si care este condusa de catre Iisus
Hristos Intemeietorul ei.

Stefanel Gheorghe


653

Caracterul comunitar al Sfintei Euharistii
Introducere
In general, orice taina are nu doar un sens si un aspect particular, ci ea are si un
aspect comunitar. Ea nu priveste numai pe primitorul ei luat izolat, ci are rezonanta
si in jurul sau, asupra comunitatii in care a primit-o si a carei lucrare este. Dintre
toate tainele cea care prezinta cel mai evident aceasta infatisare comunitara este
Sfanta Euharistie.

Impartasirea cu Isus Hristos in Sfanta Euharistie, pe langa aspectul prezentei lui
Iisus Hristos in noi, asa cum a promis celor ce cred in El (Ioan 6, 66), are si un
aspect comunitar-eclezial, fiind o incorporare desavarsita in Trupul cel tainic al lui
Iisus Hristos, Biserica, extensiune a sa in umanitate, prin si in care oamenii devin
madulare intime ale acestui Trup, pline de Iisus Hristos Cel inviat. "Euharistia se
reveleaza din ce in ce mai mult astazi, in constiinta teologica moderna, ca fiind
Taina Bisericii prin excelenta, taina in care Biserica se realizeaza, se recunoaste si se
perpetueaza, ca locul si timpul adunarii credinciosilor lui Dumnezeu". Astazi noi
redescoperim Euharistia, nu doar ca una dintre taine, ci ca pe Taina Bisericii prin
excelenta adica taina in care Biserica este Biserica, taina in care Biserica ni se arata
ca sacrament si in care Euharistia inglobeaza intreaga realitate a Bisericii, intr-o
continua deschidere spre ceea ce nu poate fi exprimat niciodata pana la capat ori
cuprins si definit prin simboluri.

Daca Botezul este inceputul incorporarii credinciosilor in Iisus Hristos, iar
Mirungerea o accentuare a acestora, Euharistia realizeaza deplina comuniune cu
Iisus Hristos, incorporarea desavarsita a credinciosilor in El, facandu-l pe om
membru si madular deplin al Trupului Sau si realizand unitatea tuturor credinciosilor
in Iisus Hristos si intreolalta.

Prezenta reala a lui Iisus Hristos in Sfanta Euharistie, nedespartit de Duhul este
fundamentul Bisericii, in care Iisus Hristos, ca persoana dumnezeiasca, una cu Tatal
si cu Sfantul Duh, aduna pe oameni in comuniunea Trupului Sau extins in lume,
Biserica, Instituirea Sfintei Euharistii - centrul Cinei celei de Taina.





654

Instituirea Sfintei Euharistii constituie centrul Cinei celei de Taina
Ea este istorisita si de Evanghelistii sinoptici (Matei XXVI, 26-29; Marcu XIV, 22-
25 si Luca XXII, 16-20), precum si de catre Sfantul Apostol Pavel (I Cor. XI, 23-
25), formand de la bun inceput centrul cultului crestin. Relatarea ei lipseste in
Evanghelia a patra, caci Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan nu mai gaseste necesar
sa repete, in scrierea sa, ceea ce se afla destul de clar si de complet in evanghelistii
sinoptici si ceea ce se practica in chip uniform si constant in toate adunarile de cult
ale comunitatilor crestine de la sfarsitul veacului apostolic.

De fapt, Sfantul Ioan a vorbit despre aceasta taina, cand a reprodus, indata dupa
inmultirea painilor, cuvantarea Mantuitorului Iisus Hristos despre "painea vietii",
adica despre impartasirea credinciosilor cu insusi Trupul si Sangele Sau (Ioan VI,
48), asa incat si pentru acest motiv nu mai avea nevoie sa revina asupra unui subiect
atat de cunoscut. In completarea Evanghelistilor sinoptici, el noteaza asa incat doar
faptul ca Mantuitorul Iisus Hristos, ramas numai cu cei unsprezece Apostoli dupa
plecarea tradatorului Iuda, respira usurat, ca dupa eliberarea de o povara apasatoare
si zice: "Acum s-a proslavit Fiul Omului si Dumnezeu s-a proslavit in El. Daca s-a
proslavit Dumnezeu in El, si Dumnezeu il va proslavi pe El in Sine si indata il va
proslavi" (Ioan XIII, 31-32). Prin aceste cuvinte, Mantuitorul face aluzie la moartea
Sa pe Cruce, la inviere si la inaltare si incepe sa pregateasca pe ucenici pentru
momentul despartirii.

Daca Sfantul Ioan Evanghelistul ar fi voit sa istoriseasca instituirea Sfintei
Euharistii, de buna seama ca aici ar fi intercalat referatul sau. Instituirea Sfintei
Euharistii este descrisa aproape cu aceleasi cuvinte si de catre Evanghelistii sinoptici
si de catre Sfantul Apostol Pavel: "Deci mancand ei, a luat Iisus painea si
multumind, a frant si a dat Ucenicilor zicand: Luati, mancati, acesta este Trupul
Meu. Si luand paharul si multumind, le-a dat lor zicand: Beti dintru acesta toti,
acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi se varsa, spre iertarea
pacatelor" (Matei XXVI, 26-28; Marcu XIV, 22-24; Luca XXII, 19-20; I Cor. XI,
23-25). Sfantul Apostol si Evanghelist Luca (XXII, 19) si Sfantul Apostol Pavel (I
Cor. XI, 24) ne informeaza ca Domnul nostru Iisus Hristos, indata dupa cuvintele de
instituire a Sfintei Euharistii, a adaugat: "Aceasta s-o faceti spre pomenirea Mea".

Concordanta dintre Sfantul Apostol si Evanghelist Matei, martor direct la Cina cea
de Taina si Sfantul Apostol Pavel, care a primit dogma euharistica chiar de la Iisus
Hristos, printr-o revelatie directa si personala - pe de o parte - si dintre Sfintii
Apostoli si Evanghelisti Marcu si Luca, ucenici directi ai Apostolilor si martori ai
traditiei si practicii Bisericii Primare - pe de alta parte - are o deosebita insemnatate,
caci ne arata ca dogma euharistica n-a suferit niciun fel de evolutie in dezvoltarea
vietii crestine si ca Biserica Ortodoxa a pastrat-o asa cum a primit-o dela insusi
intemeietorul ei, Domnul nostru Iisus Hristos.

655

Cuvintele scripturistice despre instituirea Sfintei Euharistii constitue prin urmare un
document istoric original, inzestrat cu puterea unei marturii directe, obiective si
sincere despre originea si intelesul acestei Sfinte Taine. Aceste cuvinte ne arata ca,
la Cina cea de Taina, Domnul Iisus Hristos a prefacut cu adevarat painea dospita
(artos) in insusi Trupul Sau, iar vinul in insusi Sangele Sau, rostind pentru fiecare o
rugaciune speciala si impartasind apoi cu fiecare pe ucenici. In noaptea cand a fost
prins - deci cu o zi inainte de Pastile iudaic - Domnul Iisus Hristos a instituit asadar,
o adevarata Sfanta si Dumnezeiasca Taina, oferind credinciosilor un nou si
supranatural mijloc de comunicare, cuminecare si comuniune cu El.

Sfanta Euharistie nu este deci numai o comemorare istorica, un simplu simbol sau
un simplu rit, dupa cum invata de obicei protestantii, ci constituie cu adevarat o
Taina. Ea inlocuieste jertfele Vechiului Testament, Pascha iudaica si tot cultul Legii
Vechi, inaugurand cultul cel desavarsit al religiei crestine. De aceea toate sfintele
noastre slujbe s-au concentrat de la inceput in jurul Sfintei Liturghii, in cadrul careia
se savarseste Jertfa si Taina Euharistica. In istorisirea instituirii Sfintei Euharistii, se
disting doua momente diferite: momentul prefacerii si momentul impartasirii.
Momentul prefacerii coincide cu rugaciunea speciala, rostita de Domnul nostru Iisus
Hristos mai intai asupra painii si apoi asupra vinului. Prefacerea elementelor
euharistice este deci anterioara impartasirii. Ea revendica si necesita o rugaciune
anumita, Epicleza, pe care Biserica Ortodoxa o cunoaste din cele mai vechi timpuri
si pe care liturghisitorul o rosteste totdeauna asupra cinstitelor Daruri. Dupa
savarsirea prefacerii, Domnul Hristos ofera ucenicilor Sai nu paine si vin, ci insusi
Trupul si Sangele Sau.

De aceea gresesc protestantii, care pun tot accentul numai pe momentul impartasirii
si gresesc si romano-catolicii, care considera ca prefacerea elementelor euharistice
nu s-a facut de Domnul Iisus Hristos in clipa binecuvantarii - care precede frangerea
Trupului si distribuirea Sangelui Domnului - ci in momentul in care Mantuitorul
Hristos invita pe ucenici sa se impartaseasca. Romano-catolicii gresesc de asemenea
si cand impartasesc credinciosii lor laici numai cu Trupul Domnului Iisus Hristos,
rezervand impartasirea cu ambele forme doar membrilor ierarhiei bisericesti. Nici
Evangheliile sinoptice, nici cuvintele Sfantului Apostol Pavel nu pot fi invocate in
sprijinul unor astfel de neintemeiate credinte ori practici. Ca atare, impartasindu-le
viata dumnezeiasca. Trupul Euharistic al lui Iisus Hristos este comuniunea
amandurora, reala a lui Iisus Hristos in Biserica Sa. De aceea "Euharistia este taina
care cu adevarat transforma o comunitate umana in Biserica lui Dumnezeu si este
criteriul ultim sau baza structurii ecleziale". In momentul impartasirii harului
euharistic "ne asimileaza Lui, ne incorporeaza Lui si face din noi membre din ce in
ce mai vii ale trupului Sau tainic". Domnul Iisus Hristos doreste sa faca din noi
Biserica in care sa-si reverse dragostea Sa si de aceea ne aduna din toate partile
imprejurul Sfintei Mese, ca sa realizeze din noi un singur trup care sa fie deopotriva
al Lui si al nostru.
656

Euharistia - impreuna-impartasire cu Iisus Hristos.
Sensul curent si clasic al Euharistiei este comuniunea. Sfanta Euharistie ne
comunica in chip tainic una si aceeasi viata dumnezeiasca, prin Iisus Hristos.
"Acesta este in noi prin Trupul Sau, iar noi in El si prin El in Tatal". Prin aceasta se
infaptuieste ceea ce remarca Sfantul Apostol Pavel: "Ca o paine, un trup suntem cei
multi, caci toti ne impartasim dintr-o paine" (I Cor. 10, 17).

In actul comuniunii se produce o integrare speciala, pe care o obtine doar cel botezat
si care praznuieste Euharistia, angajandu-se in intregime, in sensul comunitar al
acestei Taine. Sfantul Ioan Gura de Aur intrebuinteaza mai multi termeni pentru a
exprima ideea de comuniune. Unii redau mai mult participarea exterioara la masa
Domnului, in timp ce altii exprima mai ales momentul intern al comuniunii.

Sfanta Euharistie este inainte de toate o particica de hrana desprinsa din trupul
euharistic, este actul de consumare al acesteia, integrand subiectul in Trupul lui Iisus
Hristos. Aceasta particica euharistica insa nu ramane o simpla participare pentru
adevaratul crestin, ea merge mai departe, creand o comunicare profunda si generala
cu Iisus Hristos. Este ceea ce subliniaza Sfantul Ioan Gura de Aur cand zice: "Painea
pe care o frangem nu este ea comuniune cu trupul lui Iisus Hristos? De ce Sfantul
Apostol Pavel n-a zis participare? Pentru ca el a vrut sa dea faptului o semnificatie
mai mare si sa arate marea legatura de unire. Caci prin participare noi numai ne
impartasim cu trupul lui Iisus Hristos, in timp ce prin unire noi suntem in comuniune
cu El".

Frangerea painii este o comuniune personala cu Iisus Hristos: "Dupa cum acest trup
se uneste cu Iisus Hristos, tot astfel noi ne unim cu El prin aceasta paine. Dar de ce
Sfantul Apostol Pavel a adaugat: "Painea pe care noi o frangem". Este ceea ce se
poate vedea intamplandu-se in Euharistie, nu pe cruce, unde se petrece contrariul.
Dar ceea ce El nu a suferit pe cruce, sufera in producerea pentru tine si rabda ca sa
fie frant pentru a-i umple pe toti".

In painea euharistica, toti crestinii formeaza o unitate, asemenea boabelor de grau in
paine. In ea sunt adunate si stranse la un loc toate madularele Bisericii, dupa cum in
paine sunt impreunate o multime de boabe de grau. Dar aceasta unitate, nu ramane
doar simbolica, fiindca ea se arata in chip real prin mancarea Trupului lui Iisus
Hristos si fiindca toti se satura din aceeasi paine, ei sunt cuprinsi prin aceasta
impartasire obsteasca intr-o comuniune. Exista, de aceea, o paine si un singur Trup,
adica o Euharistie si o Biserica. Iisus Hristos ne cuprinde pe toti, asa cum painea
impreuna multimea boabelor de grau.

Primindu-L in noi pe Cel ce nu se imparte, noi formam un tot unic. Aceasta
constiinta de sine a unitatii ecleziale a tuturor in Iisus Hristos euharistic, strabate ca
un fir rosu intreaga traditie si gandire patristica, incepand cu Didahia, in care citim:
657

"Cum aceasta paine era raspandita peste munti si adunata, a devenit una, astfel sa fie
adunata si Biserica Ta, de la marginile pamantului in imparatia Ta. Adu-ti aminte,
Doamne, de Biserica ta, si adun-o din cele patru vanturi, sfintita in imparatia Ta".
Simbolismul atat de evocator al acestei rugaciuni euharistice va fi reluat si mult
adancit de Parintii Bisericii.

In acest fel, Sfantul Ciprian al Cartaginei spune: "Cat este de puternica unanimitatea
crestina, o arata destul de bine Tainele Domnului, caci atunci cand Domnul numeste
Trupul Sau paine ce este facuta din multe boabe de grau reunite, El vrea sa arate ca
intregul popor crestin pe care il poarta in El trebuie sa fie unit. Si cand numeste
Sangele Sau vin, care fiind din numerosi struguri, nu constituie decat o singura
bautura, el semnifica, de asemenea, ca turma, care suntem noi, nu este decat o
unitate.

Fericitul Augustin aprofundeaza mult si cu multa virtuozitate semnificatia
comunitara (ecleziala) a elemetelor euharistice, in catehezele sale, tinute
credinciosilor. El se adreseaza, astfel celor nou botezati: "Vi se zice: trupul lui Iisus
Hristos si voi raspundeti, Amin. Si fiti, deci, membre ale Trupului lui Iisus Hristos,
pentru ca sa fie adevarat Amin-ul vostru. Si pentru ce acest mister este facut cu
paine? Sa nu zicem nimic de la noi insine. Sa ascultam pe Apostolul, care, vorbind
despre aceasta taina zice : Cei multi, toti suntem un singur Trup, o singura paine.
Intelegeti si bucurati-va. Unitate, evlavie, dragoste. O singura paine! Si aceasta paine
unica? Un singur trup facut din multi. Ganditi-va ca painea nu se face cu un singur
graunte, ci cu mai multi. In timpul exorcismelor, voi erati intr-un fel, sub piatra de
moara. In Botez voi ati fost imbibati cu apa, Duhul Sfant a venit in voi, precum
focul ce coace coca. Fiti ceea ce voi vedeti si simtiti ceea ce voi sunteti. Cat priveste
cupa, fratii mei, amintiti-va cum se face vinul. Multe boabe atarna intr-un ciorchine;
dar vinul care curge din toti, se amesteca intr-o unitate. Astfel, Domnul a voit ca noi
sa-I apartinem si El a consacrat pe altarul sau misterul pacii si unitatii noastre".

Sfanta Euharistie, prin elementele sale de paine si de vin, simbolizeaza unitatea
Bisericii. Fiind Trupul si Sangele lui Iisus Hristos, pline de Duhul Lui, care este
Duhul comuniunii, Euharistia realizeaza comuniunea si unitatea ecleziala a tuturor
madularelor lui Iisus Hristos, realizeaza in mod plenar Biserica, ca Trup al lui Iisus
Hristos din toti cei botezati si pecetluiti de Iisus Hristos in Duhul si prelungeste pe
Iisus Hristos Cel comunitar si sobornicesc in fiecare madular al Trupului Sau. Caci,
zice Sfantul Apostol Pavel: "Paharul binecuvantarii pe care-l binecuvantam, nu este
oare impartasirea cu sangele lui Iisus Hristos? Painea pe care o frangem nu este oare
impartasirea cu Trupul lui Iisus Hristos? Caci o paine, un trup suntem noi cei multi,
caci toti ne impartasim dintr-o paine. (I Cor. X, 16-17). "Daca noi formam un singur
trup pentru ca participam la aceeasi paine care este Trupul lui Iisus Hristos, este
pentru ca aceasta paine euharistica, care este Trupul lui Iisus Hristos, face unitatea
intregului Trup tainic, care este Biserica".
658


Sfantul Ciprian care a consacrat pagini nepieritoare unitatii Bisericii, se opreste si el
in fata semnificatiei euharistice ce inchipuie unitatea in Iisus Biserica. Referindu-se
la amestecul cu apa si vin din potir, zice: "Cand insa in potir vinul se amesteca cu
apa, poporul se aduna cu Iisus Hristos si multimea credinciosilor se unesse si se
impreuna cu Acela in care a crezut. Aceasta legatura si unire a apei si a vinului este
asa de desavarsita in potirul Domnului, incat acea amestecare n-ar putea sa fie
separata una de alta. La fel si Biserica, adica multimea adunata in Biserica, in care
crede cu statornicie in mod fidel si ferm, nici un lucru nu va putea sa o separe de
Iisus Hristos cu care ramane totdeauna legata printr-o dragoste nedespartita. Astfel si
in potirul Domnului care o sfinteste, nu se poate oferi numai apa, dupa cum nici
numai vinul simplu nu se poate, caci daca cineva ofera numai vinul, sangele lui Iisus
Hristos, incepe sa fie fara noi, iar daca apa este singura, multimea incepe sa fie fara
Iisus Hristos. Cand insa ambele se amesteca si se unesc prin impreunarea uneia cu
cealalta, atunci se savarseste taina spirituala si cereasca". Astfel, Sfanta
Impartasanie, prin insesi elementele materiale care o compun, semnifica comuniunea
dintre Iisus Hristos si comunitatea Bisericii. Dar nu doar atat, ci realizeaza si
desavarseste efectiv aceasta unire. Euharistia intruchipeaza atat unitatea ce trebuie sa
fie intre trup si madulare, adica incorporarea noastra divina, insa este si un simbol al
coincorporarii noastre umane, sau mai bine-zis, al sfintirii noastre prin aceasta
biserica.

Constituirea Bisericii in ziua Cincizecimii este urmata imediat de revelarea naturii
sale: "Si in fiecare zi, staruiau intr-un cuget... si, frangand painea..., luau impreuna
hrana intru bucurie si intru curatia inimii" (Fapte II, 46). Viata credinciosilor
dobandeste deci un stil euharistic comunitar: "Iar toti cei ce credeau erau laolalta si
aveau toate de obste" (Fapte II, 44). In lumina Inaltarii si a Cincizecimii noi putem
sa intelegem necesitatea si semnificatia epiclezei euharistice, a invocarii Duhului
Sfant asupra Euharistiei, pentru ca inaltarea pune in lumina interventia epicletica a
lui Iisus Hristos-Arhiereul, iar Cincizecimea manifesta implinirea acestei epicleze
intr-o ambianta comunitara. Fara Sfanta Euharistie nu este posibila Biserica, fiindca
numai Euharistia este aceea care uneste, fara sa dizolve si care extinde fara sa
imparta ori sa desparta pe cei uniti cu Iisus Hristos, sau pe cei in care Iisus Hristos s-
a facut hrana si bautura neimputinata. Caci nu ne putem uni cu Iisus Hristos, fara sa
ne unim cu Trupul Sau Tainic.
Sfanta Euharistie in comunitatea teandrica a Bisericii
Sfintele Taine sunt centrul intregii vieti a Bisericii, ele sunt conditia indispensabila
pentru cresterea Trupului tainic al lui Iisus Hristos. Tainele sunt "incheieturile" si
legaturile care unesc Trupul lui Iisus Hristos, pornind din capul Lui (Coloseni II,
19), si prin aceasta unesc pe credinciosi, incat acestia sunt "ca un singur om", avand
o singura inima si un singur suflet (Fapte IV, 32). Daca prin Botez credinciosul intra
in comuniunea Bisericii, Euharistia, in schimb, il aseaza in insasi inima ei.
659

Comuniunea desavarsita, realizata prin Euharistie, este subliniata mai ales de
Dionisie Pseudo-Areopagitul. El se intreaba: "Din ce pricina caracterul de
comuniune, ce-l au si celelalte Taine, este in mod special propriu Euharistiei si de ce
se numeste ea in chip deosebit, comuniune si unire, desi orice lucrare sacramentala
uneste vietile noastre cele impartite prin indumnezeirea cea uniforma iar prin unirea
deiforma a celor ce sunt despartite, ne daruieste comuniunea si unirea cu Cel
Unul?". Acest lucru se datoreste, desigur, locului deosebit pe care-l ocupa Euharistia
intre celelalte Taine. Ea lucreaza in mod desavarsit la "unirea celui ce se sfinteste cu
Cel Unul si produce in chip desavarsit comuniunea cu Dumnezeu..." .

Legata de Botez prin lucrarea ei de incorporare si de unire plenara cu Iiisus Hristos
si precedata de Mirungere, Sfanta Euharistie este, prin excelenta, Taina comuniunii
si unitatii ecleziale a crestinilor cu Iisus Hristos. Caci acum credinciosii nu se mai
impartasesc numai de harul lui Iisus Hristos, participand numai la o anumita stare si
lucrare mantuitoare din viata Lui, ci de Insusi Trupul Lui care devine in ei insisi
izvor al tuturor energiilor divine, in calitate de trup inviat. Prin aceasta se realizeaza
adevarata comuniune intre noi si Iisus Hristos. Sfanta Euharistie mijloceste nu
numai harul Mantuitorului nostru Iisus Hristos (cum fac celelalte Sfinte Taine), care
este puterea de viata ce uneste pe cei ce o primesc in trupul sau tainic.

Ea impartaseste pe insusi izvorul dumnezeiescului har, pe Mantuitorul Iisus Hristos,
sub chipul painii si al vinului. Cu alte cuvinte, ea ofera prezenta personala in noi a
Domnului Iisus Hristos si, odata cu aceasta, cea mai intima unire cu El, ofera
posibilitatea maxima a unitatii crestine aici pe pamant. Ca atare, Sfanta Euharistie
produce o atitudine sufleteasca de profunda hristoforie, rezultat al unirii intime cu
Iisus Hristos, o caldura a prezentei euharistice a Domnului, in care credinciosii
crestini se imbratiseaza in lantul de aur al iubirii divine. In Sfanta Euharistie, noi
primim pe Iisus Hristos ca pe o hrana dumnezeiasca, ce ne introduce real in
comuniune tainica cu Sine, prin puterea de asimilare a "painii ceresti". Comuniunea
cu Iisus Hristos ce rezulta din aceasta, este o participare la viata Sa divina.
Mantuitorul vrea sa stabileasca o unire intre noi si El, dupa chipul unitatii ce exista
intre El si Tatal, si care este o unitate de viata perfecta. "Ca toti sa fie una, dupa cum
Tu, Parinte intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in noi sa fie una" (Ioan XVII,
21). Or, in Euharistie "Iisus Hristos se imprima pana in trupul si sangele nostru,
producandu-se o adevarata comuniune de trup si sange, purificate si penetrate de
Duhul".

Pe de alta parte, fiind in comuniune cu trupul real al lui Iisus Hristos, noi suntem, in
acelasi timp, in comuniune cu Trupul Sau tainic si, de aceea, comuniunea
desavarsita realizata cu Iisus Hristos prin Euharistie, este si o comuniune deplina
intre credinciosi. "Toti se intalnesc in acelasi Trup al lui Iisus Hristos, toti formeaza
impreuna extinderea Trupului lui Iisus Hristos. In acest sens Euharistia este, prin
excelenta, Taina unitatii". Unirea cu Iisus Hristos in Sfanta Euharistie este
660

fundamentul si izvorul unei depline iubiri intre madularele Bisericii, caci toti
membrii ei sunt "concorporali" nu numai cu Iisus Hristos, ci si intre ei. Fiecare
traieste si simte viata celorlalti ca viata luminata de mintea Aceluiasi Hristos si
sensibilizata si imputernicita spre bine de duhul Aceluiasi Hristos. Caci toti nu sunt
numai inruditi, ci "concorporali" (Efes. III, 6), cu Iisus Hristos si intreolalta...".

Euharistia este Taina ce transforma comunitatea credinciosilor in Biserica si, prin
aceasta, asigura unitatea lor si, de aceea, ori de cate ori ea este savarsita, unitatea
Mantuitorului cu credinciosii Sai si prin aceasta unitatea credinciosilor intre ei insisi,
este adusa la cea mai deplina manifestare a ei, intr-o dinamica permanenta si mereu
noua a intalnirii lor cu Mantuitorul Iisus Hristos si a cresterii in El. Deci,
comuniunea euharistica se realizeaza concomitent in doua sensuri: pe de o parte
vertical, adica prin unirea credinciosilor cu Iisus Hristos, pe de alta parte orizontal,
adica prin unirea credinciosilor intre ei in Biserica, prin Iisus Hristos. Aceasta
distinctie se face mai mult din punct de vedere teoretic, deoarece din punct de vedere
practic este vorba de o singura relatie cu dublu aspect, fiindca prezenta lui Iisus
Hristos in noi inseamna, in acelasi timp, si prezenta noastra in Trupul Lui, in
Biserica.

Pe plan vertical "unirea cu Mantuitorul nostru Iisus Hristos in Sfanta Euharistie este
o unire deplina si desavarsita, tocmai pentru ca El nu mai este lucrator in noi doar
prin energia adusa in noi de Duhul Sau, ci cu Trupul si cu Sangele Lui, imprimate in
trupul si sangele nostru. Iar unde este Trupul si Sangele Sau, este prezent si lucrator
in mod deplin insusi subiectul lor. Deci Insusi Domnul nostru Iisus Hristos, ca
subiect al Trupului si Sangelui Sau, se face prin Sfanta Euharistie si subiect direct al
sangelui si trupului nostru, cu care sunt unite intim Trupul si Sangele Sau, ce au dat
prin aceasta calificarea lor trupului si sangelui nostru, imprimandu-se in ele si care
si-au unit lucrarile si simtirile lor cu lucrarile si cu simtirile trupului si sangejui
nostru.

Iar intrucat si fiecare din noi suntem subiect al trupului si sangelui nostru, si al
lucrarilor penetrate de trupul si lucrarile lui Iisus Hristos, noi ne aflam impreuna
subiect cu Iisus Hristos, al trupului nostru devenit si trupul Lui sau al trupului Lui
devenit si trupul nostru". Prin intimitatea si comuniunea aceasta desavarsita cu El,
noi traim starile, simtirile si lucrarile lui Iisus Hristos si El le traieste pe ale noastre,
patrunse de ale Lui. "De acum nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine", a spus
Sfantul Apostol Pavel (Galateni II, 20). Unirea deplina intre Iisus Hristos si noi,
realizata prin Sfanta Euharistie, este marturia supremei iubiri a Lui fata de noi. In
acest sens Sfantul Ioan Gura de Aur spune : "Iisus Hristos a facut aceasta ridicandu-
ne la o mai mare iubire fata de El si aratand iubirea Lui fata de noi, nu a dat numai
sa-L vada celor ce doresc, ci sa-L si atinga, sa-L si manance, si sa se uneasca cu El,
implinind toata dorinta".

661

In virtutea cuminecarii dupa vrednicie in Sfanta Taina a Euharistiei, cu Trupul si
Sangele Mantuitorului Iisus Hristos, Acesta petrece in noi si noi petrecem in El (I
Ioan II, 6, 8). Astfel, intre Iisus Hristos si credinciosii cuminecati cu vrednicie se
infaptuieste o unitate deplina. In momentul in care si noi il primim in trupurile
noastre numai exterior si vizibil, suntem multi si deosebiti unii de altii, pentru ca in
fiinta noastra suntem cu Iisus Hristos asa de uniti si intrepatrunsi, incat nu mai
distingem unde sfarsim noi si unde incepe El. Sfantul Chiril al Ierusalimului spune
ca atat de mult ne-am unit cu El, incat avem comun acelasi trup si sange.

In Sfanta Euharistie ne-am facut concorporali si consangvini cu El. Prin impartasirea
curata si frecventa cu Trupul si Sangele Domnului nostru Iisus Hristos, noi primim
puteri datorita carora se innoieste intreaga noastra viata si se adanceste pana la
deplinatate unirea noastra cu Mantuitorul Iisus Hristos. Aceasta unitate personala cu
Mantuitorul Hristos, savarsita de Sfanta Euharistie, este subliniata in modul cel mai
pregnant posibil de catre Nicolae Cabasila astfel: "Iisus Hristos devine mai intim
noua decat ne suntem noi. Caci ceea ce este in Iisus Hristos este al nostru, mai mult
decat ceea ce ne este personal. Ceea ce este in Iisus Hristos este al nostru, pentru ca
noi am devenit madularele Sale si copiii Sai si pentru ca noi ne impartasim cu trupul,
cu sangele si cu duhul Lui...". "Iisus Hristos este mai inrudit cu noi decat ne sunt
parintii nostri insisi - caci prin Sfanta Impartasanie "se face intre noi si Mantuitorul
nostru o legatura mai stransa decat cea de zamislire intre noi si parinti. El ramane
vesnic in noi, unit cu noi si ne face tot mai vii si mai tari..." Unindu-ne in mod
desavarsit cu Mantuitorul Iisus Hristos, ne unim deplin si cu toti "fratii nostri in
Hristos", cu care devenim un singur trup, trupul tainic al Domnului Iisus Hristos. "In
fata Sfantului Potir nu sunt oameni separati, ci unicul Trup al lui Iisus Hristos,
Biserica, prin Sfanta Euharistie infaptuindu-se real posibilitatea data in Taina
Botezului, de a trai toti o viata unica in Iisus Hristos".

Sfanta Euharistie reda in chip deplin ideea comuniunii desavarsite de a exista intre
crestinii din toate timpurile si locurile. Ea alcatuieste nu doar punctul culminant al
vietii crestinului singular, ci si punctul central al vietii Bisericii, ca si comunitate.
Fiecare element component al Trupului lui Iisus Hristos pastreaza prin El legatura cu
toti ceilalti, caci Trupul si Sangele Lui circula si ramane in fiecare din partile acestui
intreg. Asa dupa cum intr-un lant, fiecare inel se afla in interiorul celorlalte, tot astfel
si crestinii in Biserica, fiecare este prins de ceilalti si este cuprins de celalalt si in
toti, ca in unul singur, se afla Mantuitorul Iisus Hristos. El intra si poposeste in casa
fiecaruia, sau le ofera tuturor o incapere comuna, impartasindu-ne cu El, formam
acelasi trup tainic al Bisericii, caci, asa dupa cum nu exista decat un singur Hristos si
o paine euharistica, tot in acest fel nu poate sa existe decat o singura Biserica, in care
se extinde Acelasi Iisus Hristos. Euharistia este (re)sursa si temelia trairii noastre cu
Iisus Hristos in Biserica. Ea este fundamentul pe care se inalta edificiul Bisericii,
este cel mai puternic element ce sustine si strabate aceasta uriasa constructie
comunitara. Iata cu cata claritate infatiseaza Sfantul Chiril al Alexandriei acest
662

aspect: "Caci binecuvantandu-i intr-un trup, adica al Sau, pe cei ce cred in El, prin
impartasirea tainica, ii uneste cu Sine si intreolalta. Caci cine ar desparti si ar scoate
din unitatea naturala pe cei legati prin trupul sfant cel unul, in unitatea cea cu Iisus
Hristos? Caci daca toti ne impartasim dintr-o paine, toti alcatuim un trup.

Pentru ca nu se poate imparti Iisus Hristos. De aceea este numita Biserica si trup al
lui Iisus Hristos, iar noi madulare in parte, dupa cugetarea Sfantului Apostol Pavel
(Efes. V, 30). Caci uniti fiind toti in Iisus Hristos prin Sfantul Trup, deoarece L-am
luat pe Cel Unul si neimpartit in trupurile noastre, suntem madulare proprii Lui, mai
mult decat noua insine... Iar daca suntem uniti intreolalta in Iisus Hristos si nu doar
unul cu altul, ci si cu El, Cel ce se afla in noi, prin Trupul Sau, cum nu este limpede
ca suntem toti una si intreolalta cu Iisus Hristos? Caci Domnul Hristos este legatura
unitatii, fiind Acelasi si Dumnezeu si om". La fel, Sfantul Ioan Damaschin remarca
pe drept cuvant, ca Dumnezeiasca Euharistie "se numeste (si) cuminecatura si este
adevarat, fiindca prin ea ne cuminecam cu Iisus Hristos, devenind partasi Trupului si
Dumnezeirii Lui. Prin ea ne cuminecam si ne unim unii cu altii, pentru ca ne
impartasim dintr-o singura paine si devenim toti un Trup (I Cor. X, 16-17 ; Rom.
XII, 5), si un sange al lui Iisus Hristos si membri unii altora (Rom. XII, 5), ajungand
toti impreuna Trup al lui Iisus Hristos" (I Cor. XII, 27).

De aceea, credinciosii care nu participa efectiv la Taina Comuniunii, nu sunt legati
ontologic de Iisus Hristos si nici integrati pe deplin in inima Bisericii. Ei sunt
coardele de vita in care nu mai curge seva de viata din radacina butucului si care,
deci, se usuca, pentru a- fi taiate si aruncate in foc (Ioan XV, 1-6). Ideea aceasta era
atat de vie si de puternica in antichitatea crestina, incat credinciosii care nu
participau la serviciul euharistic erau considerati ca excluzandu-se singuri din
comunitatea bisericeasca (excomunicare). De ce? Pentru ca, de fapt, unitatea
Bisericii in pluralitatea membrilor ei se atinge in punctul ei culminant,
manifestandu-se in mod vizibil tocmai in timpul sinaxei euharistice, intai prin
unitatea de credinta (Efes. IV, 5), marturisita in simbol (crez), iar apoi prin actul
impartasirii. De aceea, pana astazi, semnul si pecetea integrarii cuiva in Biserica
(dupa botez) si al integrarii in unitatea ei (la reprimirea celor excomunicati sau a
apostatilor), este tot comuniunea liturgica, impartasirea, adica primirea la Taina
Euharistica.
Despre Biserica si Euharistie
Sfanta Euharistie fiind savarsita in Biserica si de catre Biserica, avand deci un
profund caracter eclezial, la randul ei, ea constituie, face Biserica, Trupul comunitar-
sobornicesc al lui Iisus Hristos. Printr-o simultaneitate si o reciprocitate ce tine de
paradoxul si sublimul inefabil al realitatii dumnezeiesti atotcuprinzatoare, Biserica
face Euharistia si Euharistia face Biserica. Asadar, in Sfanta Euharistie se realizeaza
cu adevarat Biserica, in intelesul ei de Trup tainic al Domnului Hristos, si aici
pulseaza in chipul cel mai puternic viata ei. Biserica este prin excelenta euharistica,
663

iar Euharistia este prin excelenta bisericeasca (eclesiologica), fiindca ea este in chip
indisolubil legata de viata Bisericii. Biserica si Euharistia (comuniune), sunt, cu alte
cuvinte, doua lucruri ori notiuni strans legate una de alta: nici Euharistia nu exista in
afara Bisericii, dupa cum nici Biserica nu poate fiinta fara Euharistie.

"Nu este vorba de doua realitati diferite, din care una, Euharistia, are in sine chipul
Bisericii, dupa care Biserica se modeleaza. Euharistia semnifica Biserica sau o are
imprimata in ea, pentru ca este Biserica in potenta, sau pentru ca Biserica nu este
decat Euharistia ori trupul si sangele Domnului Iisus Hristos, materializate,
concretizate si extinse in credinciosi. Domnul Iisus Hristos tinde sa se daruiasca
credinciosilor si sa-i prefaca in Trupul Sau extins, cum acestia se doresc dupa El si
dupa calitatea de trup extins al lui Iisus Hristos. Precum Euharistia se infaptuieste
prin doua miscari convergente, prin oficierea darurilor si prin venirea Duhului, tot in
acest fel se implineste si daruieste Biserica: prin Euharistia ce se daruieste (si) prin
credinciosii ce o primesc in baza credintei lor depline in Iisus Hristos".

Biserica se formeaza ca trup alcatuit din credinciosii carora li se daruieste Iisus
Hristos in mod desavarsit in Sfanta Euharistie, dar care, din puterea daruirii lui Iisus
Hristos se daruiesc si ei unii altora, intr-o miscare de continua convergenta si
unificare. In acest sens Biserica este plina de Euharistie, de Trupul lui Iisus Hristos,
intr-o permanenta daruire de sine si, prin aceasta, intr-o miscare de unificare a
credinciosilor cu Sine si unul cu altul, infaptuita de catre Domnul nostru Iisus
Hristos si prin puterea lui Iisus Hristos. Cu toate ca prin Sfanta Euharistie Biserica
isi gaseste consolidarea ei culminanta ca Trup tainic al Domnului Iisus Hristos,
totusi trebuie sa se tina seama ca de Sfanta Euharistie se pot impartasi numai cei
botezati si unsi cu Sfantul Mir si odata cu aceasta, deveniti madulare ale Bisericii,
chiar daca nu deplin inchegate.

De aceea nu se poate defini Biserica numai ca o comunitate euharistica, cum face
teologul rus Nicolae Afanassieff si nici numai ca un popor al lui Dumnezeu,
constituit exclusiv prin Botez (protestantii) ori prin Botez si Confirmare (catolicii).
Euharistia realizeaza incorporarea plenara a omului in Iisus Hristos, ca madular al
Trupului Sau, inceputa prin Botez si pecetluita prin Taina Ungerii cu Sfantul Mir. Ea
realizeaza impreuna-zidirea crestinilor in Iisus Hristos, Biserica, dar a acelora ce
sunt botezati si pecetluiti de Iisus Hristos cu Duhul Lui. Prin urmare, Biserica este o
comunitate soborniceasca sacramentala. Si este sacramentala pentru ca ea este o
comunitate euharistica. Caci daca nu exista Biserica, nu exista comunitate
sacramentala, in afara Comuniunii Euharistice, spre care se indreapta Botezul si
Mirungerea, si de la care primesc putere ori sens toate celelalte Taine. Dar nici
Sfanta Euharistie si nici celelalte Sfinte Taine nu exista fara ministerul sacramental
al Episcopului si nici in afara Bisericii. Nu se poate socoti ca comuniunea stransa in
jurul episcopului care hirotoneste pe preotii ce savarsesc Euharistia, este toata
Biserica. Ci Biserica este comunitatea sacramentala universala. Deoarece asa cum
664

preotii depind de episcop prin hirotonia lor, tot astfel si episcopul depinde de
totalitatea episcopatului Bisericii intregi, prin hirotonia si comuniunea cu ea. Deci si
credinciosii isi datoreaza bunurile spirituale primite, comuniunii cu Biserica
intreaga. Prin Sfantul Duh dobandit in Taina Mirungerii sunt legati direct de tot
episcopatul Bisericii, punandu-se in relief ca Duhul ii uneste cu Biserica intreaga, si
ca El este al Bisericii intregi. De aceea si Sfanta Euharistie savarsita de preoti si
impartasita celor unsi cu Sfantul Mir, intemeiaza nu numai o comunitate locala, ci
comunitatea larga a Bisericii universale....

Comunitatea este inchegata ecleziologic prin Sfanta Euharistie, dar Biserica nu este
numai un rezultat al Euharistiei, al Tainelor, ci o conditie a lor, ele fiind articulate in
Iisus Hristos, prezent in Biserica prin Duhul Sfant, ultimul criteriu al adevarului,
caci dupa Sfantul Irineu de Lyon, "Unde este Biserica este si duhul lui Dumnezeu iar
unde este Duhul lui Dumnezeu, acolo este si Biserica si tot harul. La Duhul este
adevarul". Biserica si Euharistia se intalnesc in iubirea lui Iisus Hristos, ca expresie
autentica iubirii intratrinitare. "Dumnezeu este iubire" (I Ioan IV, 8), iar credinciosii
se impartasesc cu jertfa lui Iisus Hristos, ca expresie a iubirii prin care Iisus Hristos
a "castigat" Biserica Sa (Fapte XX, 28).

Impartasindu-se de Iisus Hristos, ne impartasim si de iubirea Lui, ca manifestare a
iubirii Sfintei Treimi. Drept urmare, prin iubirea euharistica Biserica se manifesta ca
o realizare a acestei iubiri in comuniunea membrilor ei. Sfanta Euharistie apare
astfel ca o taina a iubirii ce marturiseste despre iubirea lui Dumnezeu pentru noi,
prin jertfa Fiului Sau pentru mantuirea noastra ; iar aceasta marturisire are, in acelasi
timp, si semnificatia unei chemari adresata noua de a iubi pe Tatal, prin Fiul si prin
madularele Trupului al carui Cap este Fiul, deci de a pune in lucrare iubirea noastra.
In felul acesta Euharistia marturiseste despre iubire, chemand-o. Marturia o face prin
Iisus Hristos, iar chemarea este adresata tuturor credinciosilor si cu deosebire celor
randuiti prin hirotonie sa oficieze Sfanta Euharistie. Anticiparea instituirii Preotiei s-
a facut la instituirea Euharistiei, pentru ca preotul este inainte de toate cel care are
misiunea apostolica de a proclama: Cuvantul s-a facut trup si puterea Preoteasca de a
atesta: "Acesta este Insusi Trupul si Sangele Domnului". Savarsind Euharistia, nu
"in persona Christi", ci "in nomine Christi", el transforma adunarea credinciosilor in
sinaxa euharistica, manifestare plenara a Bisericii lui Dumnezeu, care a primit
puterea de a adresa Tatalui Epicleza.
Concluzii
Sfanta Euharistie nu este numai mijlocul unirii noastre cu Iisus Hristos, ci si scopul,
telul si dovada deplinei uniri cu El. La aceasta deplina unire cu Iisus Hristos nu
putem ajunge insa fara sa fim una in marturisirea credintei celei adevarate. Aceasta
se vede destul de clar in savarsirea Sfintei Liturghii, in care inainte de a ne impartasi
cu Trupul si Sangele Domnului Iisus Hristos, ne rugam pentru ajungerea la unitatea
de credinta, zicand: "Sa ne iubim unii pe altii ca intr-un gand sa marturisim. - Pe
665

Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Treimea cea de o fiinta si nedespartita", dupa care
urmeaza Simbolul Credintei. Nu putem lua parte la aceasta comuniune euharistica
daca nu am ajuns mai intai la unitatea de credinta. Sirul de cereri inainte de
impartasire se incheie cu cererea pentru realizarea unitatii de credinta: "Unirea
credintei si impartasirea Sfantului Duh, cerand...".

Comuniunea euharistica implica deci, unitatea sau comuniunea credintei intregi,
convingerea ca in Sfanta Euharistie ne impartasim cu insusi Trupul si Sangele lui
Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul si credinta despre Biserica, ca unitate ontologica
profunda a crestinilor cu Iisus Hristos si intreolalta in Iisus Hristos, datorita
Sfantului Duh. Fara unitatea credintei realizata mai intai, nu poate avea loc
comuniunea euharistica. Tendinta manifestata in ultima vreme de unele cercuri
ecumeniste, ce recomanda comuniunea chiar si in lipsa unei unitati de credinta nu
poate fi acceptata. Euharistia nu creeaza unitatea fara voia persoanelor, ci realizeaza
aceasta, folosindu-se si de acordul liber al credinciosilor, manifestat in marturisirea
aceleiasi credinte.

Unitatea in credinta pregateste pe credincios pentru comunitatea euharistica, iar
aceasta intareste si sustine unitatea in credinta intre una si cealalta, este o legatura si
un acord perfect caci, dupa marturia Sfantului Irineu "invatatura noastra este in
acord cu Euharistia iar Euharistia la randul ei intareste invatatura". Intercomuniunea
ce se urmareste si se practica astazi intre diverse Biserici si comunitati ecleziale,
altele decat Biserica Ortodoxa, este o comuniune euharistica lipsita de fundamentul
credintei, o "comuniune mai mult formala, sentimentala, intercrestina" si intr-un
cuvant, o "necomuniune". Graba de a ajunge la unitatea euharistica, oricand si
oriunde nu face decat sa minimalizeze valoarea Sfintei Euharistii. In schimb,
Biserica Ortodoxa este numai pentru comuniunea euharistica reala obiectiva, care
este precedata si statornicita pe comuniunea plenara in credinta, exprimata prin
comuniunea deplina si desavarsita a iubirii. De aici exigenta si responsabilitatea
Bisericii in istorie fata de ereziile care sau rupt de misterul divin al Bisericii.
Dogmele sale sunt in primul rand afirmatii ce priveste mantuirea omului, obiceiul
lor este sa elibereze chipul original al lui Iisus Hristos, adevarul, de distorsiunile
unor erezii, pentru a ajuta comunitatea Bisericii sa pastreze invatatura corecta despre
Domnul Hristos si prin urmare viata ca prezenta a lui Mantuitorului Iisus Hristos in
Biserica.
Drd. Stelian Gombos
Randuiala Impartasirii credinciosilor

Randuiala Impartasirii credinciosilor
666

Randuiala Cuminecarii credinciosilor din acelasi potir evoca sensul de simbol de
cuprindere tainica a impreuna-madularelor, Trupului lui Hristos: Trupul si Sangele
ce se afla in potir, se dau membrilor comunitatii ecleziale, care reprezinta Biserica -
Trup al Domnului. Caci toti cei prezenti, preotul savarsitor si cei ce se cumineca,
intra in legatura cu totul deosebita pe care o realizeaza "gustarea" din acelasi dar.
Caci toti sunt astfel "nu numai inruditi ci si contrupesti (Ef 3, 6) cu Hristos si
intreolalta.. in sentimentul lor de topire in Dumnezeu, ca moarte tainica cu Hristos si
in pregustarea starii de inviere, nici unul nu se mai distinge de ceilalti". Impartasirea
din acelasi potir da fiecaruia pe Hristos intreg, acelasi trup hristic prelungit in fiecare
credincios.
Fiecare crestin este in principiu primitorul acestei Taine, laic sau cleric, daca el este
membru al Bisericii, adica daca a fost botezat valid si a primit si Taina Mirungerii.
Orice "credincios" se poate cumineca in biserica traditiei sale, exceptie facand
problema formal-canonica a celor ce nu apartin aceleiasi comunitati de credinta. Si
cu aceasta intram in domeniul conditiilor prealabile de pregatire, pentru Cuminecare.
Totusi, la o mai mare insistenta asupra problemelor canonice, surprindem fondul
dogmatic latent in orice canon, ca si in orice act liturgic.
Astfel, conditiile ce se cer in prealabil credinciosului in vederea impartasirii privesc
curatirea lui interioara, a sufletului prin Marturisire si a trupului prin postire. Fireste,
primele Taine ale initierii insemnand nasterea in Hristos a insului reprezinta aderarea
lui la Trupul eclezial al lui Hristos, Cel in care se presupune ca fiecare se sfinteste
dupa puteri, dupa ce a primit "arvuna" Duhului. Si aceste Taine sunt indispensabile
accesului la orice alt Sacrament pe care-l cunoaste Biserica. Dar pentru primirea
Sfintei Euharistii mai este nevoie de dorinta personala de curatire, care se realizeaza
in Taina Spovedaniei. Rugaciunile pe care le contin, cartile de cult cuprind
nenumarate referinte la pregatirea duhovniceasca pentru intrarea in contact direct cu
Trupul Domnului.
Dar, pe langa aceste trei conditii care corespund cu insesi cele trei sacramente
amintite, Biserica o mai cere si pe cea a credintei, a dreptei credinte. Adica a
angajarii atat personale a postulantului in actul credintei, cat si a continutului
credintei comunitare - a ortodoxiei credintei lui, adica a acceptarii adevarului de
credinta transmis de Traditia Bisericii. Ideea de unitate in Hristos presupune pe cea
de unitate in credinta si aderarea fara rezerve a credinciosului la datele primite prin
izvoarele de credinta.
Numai pe cei ce cred deplin in adevarul marturisit, ii aduna Hristos in Euharistie:
"Cine nu admite prin credinta pe Logosul divin intrupat, intreg, nu poate ajunge la
unirea deplina cu El... caci nu se daruieste deplin lui Dumnezeu." De aceea, Biserica
Ortodoxa nu admite impartasirea credinciosilor ei chiar in Bisericile cu Taine
recunoscute de ea - daca adevarul de credinta difera, daca nu putem pronunta o
marturisire comuna.
667

Continutul dogmei crestine este Cuvantul Insusi. Daca apar variatii de credinta
asupra aceluiasi continut, ele sunt de natura sa inhibe convergenta acelei aderari la
un singur Trup. Divergenta opiniilor asupra adevarului revelat conduce la separarea
inimilor credinciosilor. Invitatia pe care o auzim la Liturghie inainte de pregatirea
Epiclezei, ca sa slavim Treimea "cu o gura si cu o inima" reda clar conditia unitatii
de credinta a celor ce au primit Sfanta Impartasanie. In acelasi scop in randuiala
Liturghiei se insereaza rostirea "crezului", pe care toti cei prezenti trebuie sa-l
pronunte macar in gand, pentru verificarea intima a credintei fiecaruia, urmata mai
tarziu de rugaciunea marturisitoare din usa altarului, cand fiecare rosteste in fata
Sfantului Potir ceea ce crede despre prezenta reala a Fiului lui Dumnezeu, cu Trupul
si cu Sangele Lui, cerand vrednicia de a se impartasi din Ele.
Lipsa unei atare marturisiri personale, in cazul absentei discernamantului sau a
incompletei sale functionari, nu infirma datele de mai sus. in situatia impartasirii
copiilor foarte mici, - a celor sub 7 ani, pentru care canoanele nici nu impun o
spovedanie - sau a muribunzilor, randuiala Tainei indica mai mult decat oricand
valoarea rugaciunii comunitare. Caci in situatia celor incapabili de a fi prezenti la
savarsirea sfintei Jertfe euharistice, rugaciunea celor multi, a comunitatii din care el
face parte, i-a inglobat in actul sacrificial. Iar faptul ca se pastreaza sfantul Trup al
Domnului, in mod special, pentru bolnavi sau agonizanti, arata legatura stransa intre
membrii comunitatii si efortul comunitatii de a face partas pe fiecare la darul lui
Dumnezeu si al ei insasi, de a asigura participarea si atunci - sau tocmai atunci -
cand puterile unuia din membri sunt reduse.
Participarea la Jertfa euharistica este un act al libertatii si al vointei persoanei. Lipsa
prezentei fizice nu infirma participarea prin rugaciune a celor in neputinta de a se
afla in localul bisericii. Biserica ii cuprinde pe toti membrii sai, ca trup extins al
Mantuitorului in toti cei ce au primit botezul si puterea darului Sfantului Duh, si
destinatari ai jertfei sunt toti cei cuprinsi in trupul eclezial; iar preotul liturghisitor
care aduce Sfantul Trup la capataiul bolnavului, indeplineste porunca Domnului
"Luati mancati.." si "beti dintru acesta toti.."
Caracterul universal al Rascumpararii aduse de Mantuitorul prin Cruce se refera la
intreaga suflare rationala, ingeri, oameni vii si morti, dar si la intreg cosmosul
participant la destinul uman. Toata creatia este chemata la transfigurare si pentru
aceasta este preluata in intreg procesul de transformare pana la desavarsire. Epicleza
euharistica este desemnata de ganditorii crestini ca fiind centrul de atractie al
universului, ca forta vitala ce reda influxul energiilor divine intregii fapturi, dar prin
centrul creatiei care este omul.
Coborarea Sfantului Duh la invocarea rugaciunilor comunitatii bisericesti -acest
moment de repetare a Cincizecimii Bisericii - aduce, odata cu prefacerea Sfintelor
Daruri in Trupul si Sangele lui Hristos, si prefacerea noastra, prin participarea
naturii noastre in Hristos. "La punctul de intalnire a Lui cu noi prin coborarea
Duhului Sau peste comunitati, se produce prefacerea noastra in Hristos, dar si a
668

"ratiunilor lumii, pe care I le oferim si de care ne vom impartasi, pentru ca
impartasindu-ne de ele sa fim nu numai uniti cu El, ci sa avem in comun si ratiunile
transfigurate ale tuturor."
Specificul liturghiei rasaritene este ideea de inglobare a intregii creatii in opera de
desavarsire a ei prin intruparea Logosului. Viziunea unei, "Liturghii cosmice", adusa
in teologia ortodoxa de Sfantul Maxim Marturisitorul si prelucrata de teologii
contemporani este ceea ce aduce in cel mai inalt grad nadejdea unei vietuiri fericite
in lumea transfigurata de inviere.
In perspectiva aceasta, efectele Tainei Euharistiei au si un aspect eshatologic, nu
numai unul imediat si personal. Fiindca, pe de o parte, ea implanteaza in primitorul
Tainei Trupul slavit al Domnului - cu toate valorile Sale infinite - schimband spre
dumnezeire faptura lui; dar, pe de alta parte, castigarea terenului uman din fiecare
persoana impartasita largeste activitatea lucrarii imanente a harului, se intretese cu
natura insasi, prin activitatea proprie a celor cuprinsi in Hristos, inlauntrul acestei
naturi . create. Pe langa sfintirea personala a primitorului Tainei, pe langa
insanatosirea lui fizica si sufleteasca, se produce insanatosirea spirituala, care il face
apt a interveni salutar inlauntrul naturii care "bolea de nedumnezeire".
Trebuie sa mai adaugam, cu speciala insistenta ca intreaga opera de indumnezeire a
creatiei se savarseste numai prin prezenta reala a Domnului, in painea Euharistica. O
cat de mica deviere a acestei "realitati", spre simbolismul pe care unele doctrine il
atribuie prezentei reale a Trupului Euharistie - reduce credinta noastra in mantuire.
Hristos ni se da, asa cum s-a intrupat: preluand natura noastra, in realitatea ei
integrala (afara de pacat).
Daca despre Intrupare Sfantul Atanasie spunea - pregatind dogma "enipostasei" - ca
numai ceea ce a preluat Hristos din firea omeneasca, aceea a si mantuit, putem gandi
paralel cu aceasta formulare riguroasa, ca numai prin unirea Sa fiintiala cu noi in
Euharistie, Hristos ne mantuieste.
Prezenta reala - si nu simbolica - a Trupului Domnului in Euharistie este garantia
mantuirii noastre, mantuire care incepe aici si acum prin cuminecarea noastra.
"Printr-o negraita oranduire, departe de a lua sfarsit la Cina sau pe Cruce,
dimpotriva, junghierea Mielului lui Dumnezeu dainuieste aievea, de-a pururea
contemporana cu noi, in dumnezeiasca Taina a Sfintei Euharistii."
In incheierea ciclului Tainelor "initierii", dumnezeiesca Euharistie culmineaza ca
inceput, mijloc si scop al tuturor Tainelor, care - toate - au acelasi rol: reintoarcerea
in casa parinteasca a fiului cel ratacitor, pe care Tatal il asteapta cu marea
"slabiciune" a marii Sale filantropii.
Anca Manolache
669

Ce se cuprinde in Taina Sfintei Impartasiri ?

Ce se cuprinde in Taina Sfintei Impartasiri ?
Ia aminte, frate, ca trei lucruri conlucreaza ca sa faca mai scump un dar:
1. Marimea darului.
2. Dragostea celui ce face darul.
3. Folosul pe care il are cel ce primeste darul.
Aceste trei conditii se impreuna in chip minunat in Taina Sfintei Impartasiri.
1. Marimea darului
Socoteste marimea acestui dar. Cu adevarat mari lucruri ne-a daruit noua Dumnezeu,
pentru ca ni s-a daruit pe Sine insusi, facandu-ne din nefiinta dupa chipul si
asemanarea Sa; pentru ca ne-a daruit nenumarate fapturi ceresti si pamantesti,
materiale si nemateriale spre trebuinta nasterii si vietuirii noastre: pentru ca a creat
pentru noi cerul si pamantul si toate cele dintransele.
Dar toate aceste daruri, desi asa de mari si de mult pret, sunt trecatoare si marginite;
Dumnezeu insa, in iconomia Intruparii Sale, a daruit oamenilor un dar si un har
nemarginit, adica trupul cu care s-a unit ipostatic cuvantul lui Dumnezeu,
inomenindu-se si, prin aceasta, s-a tacut indirect si ceea ce suntem noi. incat abia a
mai ramas in Domnul nostru ceva sa ne mai dea, dandu-se pe Sine fiecaruia dintre
credinciosi in parte si in chipul acesta largind si mai mult nespusa binefacere a
intruparii Sale.
Deci tot ceea ce ne-a lasat si ne-a daruit, ne daruieste prin mijlocirea Sfintei Taine a
Impartasaniei, daruindu-ne prin ea bogatia bunatatilor pe care le are prea sfantul Sau
Trup si prea scumpul Sau Sange - unit cu sufletul Sau indumnezeit si desavarsirile
trupesti pe care le are Dumnezeirea Lui. De aceea a zis Sfantul Ioan Damaschin ca:
"Se numeste Impartasanie, taina aceasta, pentru ca prin ea ne impartasim din
dumnezeirea lui Iisus; iar cuminecatura pentru ca prin ea noi ne impartasim cu
Hristos si cu trupul si cu dumnezeirea Lui".
Pe scurt, taina aceasta este icoana intregii iconomii a intruparii dupa spusa
Patriarhului Ieremia si cuprinde in sine si Nasterea Domnului si cresterea si patima
si moartea si mormantul si coborarea la iad si invierea si inaltarea si sederea de-a
dreapta si a doua venire, asa cum se cuprinde acestea in dumnezeiesti le Liturghii a
lui Vasile si a lui Hrisostom.
Dar ce spun eu? Dumnezeiasca impartasanie poarta chiar si chipul fericirii din viata
viitoare a unirii, dupa cum spune Sfantul Nicolae Cabasila. Intrucat atunci fericitii
670

au sa fie uniti si intre dansii si cu Iisus Hristos. asa cum madularele sunt unite cu
capul si dupa cum si acum ne impartasim dintr-o paine si dintr-un potir si suntem
uniti si intre noi si cu Hristos, dupa rugaciunea Domnului: "Ca toti sa fie una,
precum si noi una suntem" (Ioan 17, 22). Toate acestea nu le cuprinde nici una din
celelalte Sfinte Taine, incat si Dionisie Areopagitul a numit taina aceasta "Taina
Tainelor", ca una ce cuprinde in sine toate tainele.
De aceea, nu ne-a mai ramas sa cautam altceva mai de seama decat pe
Rascumparatorul nostru si sa zicem si noi cu Filip: "Doamne, ajunge " (Ioan 14, 8).
Dar si daca am vrea sa cautam ceva mai mult ca El in aceasta viata. El ar putea sa ne
raspunda: copiii mei, aceasta taina pe care v-am daruit-o, este plinatatea tuturor
bunatatilor si altceva mai desavarsit nu am ce va da; pentru ca in paine si vin v-am
daruit tot binele, zicand pentru voi ceea ce a zis si Isaac catre Esau, despre fiul sau
Iacov: "Cu grau si cu vin l-am intarit pe el, dar tie ce voi face, fiule?" (Facere 27,
37). O, dar neintrecut! O, darnicie neasemanata, pe care Heruvimii cei cu ochi multi
si Serafimii cei cu cate sase aripi nu o vor putea intelege in toate veacurile.
Acum, iubitule, pentru o asa de mare darnicie pe care ti-a aratat-o Dumnezeu, nu se
cade oare ca si tu sa-i daruiesti din tot sufletul putina libertate a voii tale? Pentru asa
de mare binefacere pe care ti-a facut-o Dumnezeu prin taina aceasta, nu se cade oare
sa te jertfesti si tu sa-I multumesti, daruindu-te cu trup si suflet spre slujirea Lui?
Haide, te-ai impotrivit destul pana acum, om nerecunoascator ce esti, si te-ai aratat
nemultumitor pentru toate darurile primite de la Dumnezeu; cum mai indraznesti sa
te impotrivesti si sa fi nerecunoscator unui Dumnezeu care ti s-a dat si pe Sine
intreg? Ce vor zice ingerii de o asa de mare nerecunostiinta? Ce vor zice de aceasta
toti Sfintii din cer? Caci ei cunosc foarte bine si marea darnicie a lui Hristos si urata
sgarcenie a sufletului tau.
Rusineaza-te, deci, rusineaza-te, frate, de marea nerecunostiinta pe care o ai fata de
Sfanta Taina a Euharistiei, adica a marei multumiri, numita asa nu numai ca Domnul
multumind ti-a dat-o, precum este scris: "Luand painea si binecuvantand.. si luand
paharul si binecuvantand.."(Matei 26, 26), ci si pentru ca, cu acest nume ne
indeamna sa multumim si noi lui Dumnezeu pentru multele binefaceri si daruri, care
ni le da prin mijlocirea acestei Taine, dupa cum zice Clement Alexandrinul si mai
ales dumnezeiescul Hrisostom: "Cea mai buna paza a binefacerii este aducerea
aminte de binefacere si multumirea neincetata").
Adu-ti aminte ca dupa masura binefacerilor ce le primesti va fi si masura pedepselor
tale, adica, cu cat sunt mai mari binefacerile primite de la Dumnezeu, cu atat mai
mari vor fi si pedepsele pe care le vei primi, daca nu le vei intrebuinta cum se
cuvine. Hotaraste-te sa te daruiesti lui Dumnezeu, intreg, pentru ca si El intreg ti se
daruieste.
671

Multumeste-I din toata inima pentru marele dar ce ti-a tacut si roaga-L sa mai
adauge si pe acesta, adica sa-ti dea, precum a fagaduit, un suflet nou si o inima noua.
ca sa cinstesti dupa cuviinta aceste binefaceri, rasplatind cu cuvenita multumire, atat
prin grai, cat si prin fapta. "Si voi da voua inima noua si duh nou va voi da.. si voi
face ca sa umblati intru indreptarile Mele si sa paziti si faceti judecatile mele"
(Iezechil 36, 26).
2. Dragostea celui ce daruieste
Ia aminte, frate, la dragostea cu care Iisus Hristos ti-a dat acest dar al Sfintei
Impartasanii. Pentru ca in dragoste se gaseste intelesul binefacerii: dragostea este
sufletul darului, iar darul ii este trup. Iar dragostea pe care a avut-o Hristos, dandu-
ne acest dar, a atins culmea plinatatii, dupa cum zice Sfantul Evanghelist Ioan:
"Iubind pe ai Sai, care erau in lume, pana la sfarsit i-a iubit" (Ioan 13, 1). Si precum
caldura cuptorului se cunoaste dupa flacarile ce ies din el, tot asa si nemasurata
dragoste a lui Hristos se cunoaste intrucatva din aceste trei lucruri: 1. Din timpul
cand a randuit aceasta taina. 2. Din felul cum a randuit-o si 3. Din greutatile
inlaturate in aceasta oranduire.
Timpul era seara acelei Vineri Mari, cand, dupa vanzarea tradatorului Iuda, intreg
sinedriul iudeilor se sfatuia sa-I dea o moarte ingrozitoare. Tocmai cand El fagaduise
oamenilor painea vietii, atunci acesti nerecunoscatori se sileau din rasputeri sa-I ia
viata si sa-L ucida. De aceea Evanghelistul zice: Iar facandu-se seara, a sezut cu cei
doisprezece si pe cand mancau ei.. luand Iisus Hristos painea si binecuvantand a
frant-o si a dat ucenicilor.. si luand paharul si binecuvantand, le-a dat.." (Matei 26,
20).
Felul in care le-a dat-o, sub forma painii si a vinului, adica sub forma de mancare si
bautura; mancare si.bautura nu greu de gasit, ci care se afla aproape in fiecare loc
unde sunt oameni. Aceasta pentru doua pricini: intai, pentru ca Domnul sa devie asa
de propriu al nostru incat, dupa cum nu exista nici o stiinta sau mestesug, care sa
poata indeparta din fiinta noastra hrana, mancata cu putin mai inainte si raspandita in
tot trupul nostru, tot asa sa nu se gaseasca nici un mestesug si nici o putere care sa
ne poata desparti de Domnul. Al doilea, ca sa putem cu usurinta, ori de cate ori
vrem, sa ne impartasim si sa ne unim cu Domnul, dupa cum este usor oricui sa
gaseasca paine si vin.
Dar mai mult decat toate, dragostea lui Hristos se arata din greutatile pe care El le-a
biruit, ca sa ne faca bine cu aceasta taina. Pentru ca, desi Domnul a prevazut
nenumarata multime de nelegiuiri, de dispret, de nepasare, de raceala si de alte mii
de pangariri, pe care nu numai simpli crestini, ci si preotii aveau sa le arate fata de
Prea Sfantul Sau trup si sange, totusi bunatatea Sa a biruit toate acestea, caci "apa
multa nu va putea stinge dragostea si rauri nu o vor ineca" (Cantarea Cant. 8, 7).
672

Le-a biruit pe toate, zic, dragostea Sa si a primit sa rabde orice, numai sa se uneasca
cu sufletul nostru. Ba mai mult, la aceasta rabdare a adaugat si dorul din toata inima
si din tot sufletul de a se uni cu noi cu un ceas mai devreme, zicand: "Cu dor am
dorit sa mananc acest Pasti cu voi, mai inainte de patima Mea" (Luca 22, 15).
Voind sa vina in lume si sa se intrupeze, a facut sa fie dorit si asteptat de toti
stramosii, proorocii si neamurile si, in scurt, de toata omenirea, mai mult de cinci
mii de ani; cum El doreste sa vina in inimile noastre, prin mijlcirea acestei Sfinte
Taine gandindu-se oarecum spre aceasta cu un dor vrednic numai de inima lui
Dumnezeu.
O, dragoste neajunsa si cu adevarat dumnezeiasca! O, dragoste, ale carei flacari se
urca pana la cer. dupa cum este scris: "Mai tare decat moartea este dragostea.. aripile
ei ca aripile focului, carbuni sunt flacarile ei." (Cant. Cant. 8, 6). Si cine poate
masura marimea dragostei lui Dumnezeu daca nu ne-o va arata credinta!
Ah, frate, dar tu cu ce raspunzi la asa de mare dragoste a lui Dumnezeu? De unde s-a
ivit in tine atatea nazuinte potrivnice? Dumnezeu sa doreasca asa de mult sa se
uneasca cu sufletul tau, cel nenorocit, iar tu sa doresti asa de putin sa te unesti cu El,
Binele cel prea Mare! Dumnezeu sa-ti arate atata caldura, iar tu, un bot de lut, sa-I
arati asa raceala? Dumnezeu sa se smereasca sa vina sa locuiasca in inima ta. Ca sa
te lumineze si sa te sfinteasca, iar tu. Faptura nerecunoscatoare sa-I inchizi usa si sa
nu voiesti a-L primi inlauntru?
Vai si amar de tine, iubitule! Mai poti avea vreo indreptatire sa nu tii recunoscator
pentru nemarginita dragoste a lui Dumnezeu si sa-ti saturi doar patimile tale? Mai
poti tu sa te reintorci cu inima in Egipt si sa doresti, ca nerec unoscatorul popor al
evreilor, prazul si usturoiul si ceapa Egiptului, adica placerile simturilor si poftele
trupesti, dupa ce ai primit hrana, aceasta dumnezeiasca mana? Ce sa mai faca
Hristos ca sa-ti biruiasca impietrirea si asa de urata neomenie, decat sa te nimiceasca
si sa-ti arunce oasele in iad, cum a imprastiat si oasele evreilor in pustie, precum este
scris: "Asupra cui s-a maniat? Oare nu asupra celor ce au pacatuit, a caror oase au
cazut in pustie?" (Evr. 3, 17).
Grabeste-te dar, si marturiseste-ti fatis nesimtirea fata de maretia lui Dumnezeu,
intoarce-te din toata inima si mustra-te de mii de ori. Daruieste-te intreg lui
Dumnezeu. impartasindu-te din dragoste cu iubitul Iisus, care din negraita dragoste a
oranduit anume pentru dragostea ta aceasta taina iubita, ca sa se faca unire iubita si
cereasca intre Dumnezeu care iubeste si intre tine cel iubit.
Desteapta-te, frate, din somn si teme-te cu mare frica de orice pacat si. de orice
pangarire trupeasca sau sufleteasca, zicandu-ti asa: "Prin impartasirea cu Sfintele
Taine, eu m-am facut salas al lui Dumnezeu, cum m-as mai putea face salas al
pacatului? M-am unit cu Hristos si am devenit madular alLui,
cummaipotsafaceudintr-un madular al lui Hristos, un madular al desfranarii si al
673

diavolului? Luand dar madularele lui Hristos, sa le fac dar madulare ale desfranarii?
Sa nu fie!" (I Cor. 6, 15).
Roaga, apoi, pe Domnul in care crezi, nadajduiesti si pe care-L iubesti ca sa-ti dea
har sa-I rasplatesti dragostea cu dragoste, caldura cu caldura, tara sa te temi sau sa te
lasi biruit de vreo greutate din cele aduse de vrajmasul ca sa te rapeasca, dupa cum
nici Domnul, nu s-a lasat biruit de nici o greutate, cand era vorba sa-ti faca bine.
Si dupa cum El, din dragoste pentru tine. se jertfeste zilnic pe Sfanta Masa, asa si tu,
din dragoste pentru El. esti dator sa aduci:
1. Jertfa tuturor cugetelor si a voiei tale, pe care sa le smeresti, precum este scris:
"Jertfa lui Dumnezeu duhul umilit" (Ps. 50, 18).
2. Jertfa cuvintelor tale, proslavindu-L si multumindu-I totdeauna pentru dragostea
ce ti-o arata prin aceasta Sf. Taina: "Jertfeste lui Dumnezeu jertfa de lauda" (Is. 49,
15).
3. Jertfa faptelor, facand milostenie, ajutand pe saraci si alte binefaceri ca acestea,
precum este scris: "Sa nu uiti facerea de bine si darnicia, ca astfel de jertfe sunt
placute lui Dumnezeu" (Evrei 13, 15).
4. Jertfa trupului tau, jertfind pentru Dumnezeu toate patimile trupului si poftele,
dupa cum porunceste apostolul zicand: "Va rog, fratilor, pentru mila lui Dumnezeu,
sa infatisati trupurile voastre ca o jertfa vie, sfanta si placuta lui Dumnezeu" (Rom.
12.1). Caci sa stii, imboldul dragostei este asemanarea, adica insasi dragostea este
izvor al dragostei si cine vrea sa fie iubit trebuie sa iubeasca si el, dupa cum spune
intelepciunea: "Eu iubesc pe cei ce ma iubesc si ei pe mine" (Prov. 8, 17), si
Ucenicul cel iubit: "Noi il iubim pentru ca El mai intai ne-a iubit pe noi" (I Ioan 4,
10).
3. Folosul celui ce primeste
Ia aminte, frate, la folosul pe care-l ai de la Sfanta Impartasanie, care aduna laolalta
in sufletul nostru toate bunurile si imparatia lui Iisus Hristos. De aceea si Isidor
Pelusiotul spune: "Impartasire se cheama primirea Sfintelor Taine, fiindca ne
daruieste unirea cu Hristos si ne face partasi imparatiei Lui".
Negresita comoara a bunurilor si a slavei pe care a dobandit-o Iisus in Sine cu viata
si cu moartea Sa ne-o daruieste intreaga in aceasta taina, prin care Domnul reinoieste
in fiecare din noi dobanda si folosul aduse prin dumnezeiasca Sa patima. Cu aceasta
Taina El nu numai ca nu socoteste mult ca s-a chinuit si a suferit cu trupul pentru
mantuirea noastra, ci ne arata ca mereu voieste sa sufere pentru noi, si de aceea vrea
sa inmulteasca, tainic, pe Sfanta Masa, acelasi trup de nenumarate ori, ca sa ia
asupra-si toate suferintele si asa sa inmulteasca de nenumarate ori si folosul nostru:
"In tot locul se aduce tamaie numelui meu si jertfa curata" (Maleachi 1, 11).
Putea Domnul sa ne dea harul Sau si sa ne fie de folos prin fapturi, cum face in
celelalte taine, dar in aceasta Taina aflandu-se El insusi substantial vrea sa ne dea
674

Harul Sau cu propria Sa mana, luminandu-ne mintea, intarindu-ne slabiciunile,
pastrandu-ne sanatatea, punand iarasi in randuiala simturile noastre.
Mai lamurit ne arata aceste foloase, gurile cele bine graitoare ale teologilor, din care
sunt deajuns doua marturii: zice Sfantul Grigorie Teologul: "Prea sfantul Trup al lui
Hristos, primit cu vrednicie, este arma celor din razboaie, intoarcere celor ce
calatoresc; pe cei slabi ii intareste, pe cei sanatosi ii bucura, pe bolnavi ii vindeca,
sanatatea o pazeste. Prin El, ne facem mai blanzi, in necazuri mai rabdatori, in
dragoste mai fierbinti, la cunoastere mai ageri, mai grabnici la ascultare, mai
simtitori la lucrarea Harului".
Iar dumnezeiescul Chiril al Alexandriei zice: "Fiindin noi, Hristos potoleste
aprinderea madularelor noastre, omoara patimile si inflacareaza evlavia fata de
Dumnezeu". Ba mai mult: in ce chip insectele isi depun ouale in pamant sau pe
copaci si ele stau acolo in timpul iernii, iar cand vine dulcea primavara, samanta sa
deschide si devine vietate, tot asa si in aceasta lume, Domnul unindu-se cu noi prin
Sfanta impartasanie, lasa pana si in alcatuirea grosolana a trupului samanta
nemuririi, cu ajutorul careia, la sfarsitul lumii, il va invia spre viata vesnica, precum
limpede spune Domnul "Cel ce mananca trupul meu si bea sangele meu are viata
vesnica si Eu il voi invia in ziua de apoi" (10, 6, 54).
O, Dumnezeul meu! De mii de ori slava Sfantului Tau nume, pentru ca ne-ai randuit
atat de minunat aceasta Sfanta Taina! Ce zici, iubite frate de acestea? Daca Domnul
tuturor ti-a dat tot binele prin trupul si sangele Sau,atunci tu ce mai ales dar ar trebui
sa-I dai? Daca Domnul asa de bogat se daruieste prin aceasta taina, cum de mai ai
inima sa-L jignesti iarasi cu alte pacate?
O, vai de tine! Daca Domnul ar da numai o data aceasta prea folositoare taina uneia
din cele mai inalte fapturi ale cerului, aceea n-ar socoti indestulatoare multumire ca
sa se pogoare pana chiar si la nimicire din dragoste pentru Dumnezeul sau. Pe cand
tu, un vierme ticalos, care de nenumarate ori primesti acest mai presus de ceruri dar;
tu care te spovedesti si te lepezi de pacate inainte de a te impartasi, te intorci iarasi,
cum se intoarce cainele, la pacatele de mai inainte si inseli pe Dumnezeu cu noi
pacate! Vai, cata nerecunostiinta! Acesta-i raspunsul dragostei tale? Aceasta-i
multumita fata de binefacatorul tau? Acesta-i folosul dobandit de la taina?
Rusineaza-te, frate, in nenorocirea ta, ca ai dobandit atat de putin folos si rod de la
aceasta mult folositoare masa dumnezeiasca, ramanand mereu acelasi, semet,
manios, mereu patimas si stapanit de placerile trupesti si de bunurile lumesti.
"Rusineaza-te si te abate de la caile tale casa a lui Israel" (Iezechil 36, 32).
Hotaraste-te ca de acum sa te pregatesti cu mai multa grija si bagare de seama,
pentru Sfanta impartasanie: cu spovedanie inflacarata, cu zdrobire de inima si
nevointa. cu post dupa putinta si cu infranarea gandurilor; cu frica de Dumnezeu, cu
credinta si cu dragoste, dupa cum ti-a randuit duhovnicul, pentru ca astfel sa
675

imblanzesti pe Dumnezeu si sa dobandesti mai mare castig duhovnicesc de la
Sfintele Taine; caci dupa mai mare sau mica pregatire pe care o face omul, primeste
si har mai mult sau mai putin de la dumnezeiasca Impartasire.
Este vadit ca cu cat mai des vei face o astfel de pregatire si te vei impartasi mai des,
cu atat mai des vei primi si folosul sufletesc din Sfintele Taine, spre tamaduirea
sufletului si a trupului, spre iertarea pacatelor, spre sporirea dumnezeiescului Har,
spre omorarea patimilor si spre implinirea poruncilor lui Dumnezeu. De aceea si Sf.
Apostoli si Sfintii Parinti in Liturghiile si invataturile lor, toti - cu o gura - indeamna
pe toti si pe monahi si pe mireni, care nu sunt opriti de duhovnic, sa se pregateasca -
precum am spus - si sa se impartaseasca adeseori cu Sfintele Taine. Caci pe cat se
lenevesc si nu se impartasesc, pe atat mai mult sunt stapaniti de patimi si pacate.
Multumeste lui Dumnezeu, care ti-a rabdat atata vreme nerecunostiinta si roaga-L sa
reverse asupra-ti Harul Sau. Si pentru ca atat s-a smerit, incat sa ti se faca si hrana,
savarsind o asa de mare minune pentru folosul tau, sa faca si acum aceasta minune si
sa te preschimbe cu desavarsire launtric, si in dragostea ta invrednicindu-te sa te
impartasesti des si deplin, pentru sfintirea, curatia si infrumusetarea ta, ca sa te
prefaci cu totul curat, cu totul sfant, cu totul frumos si la suflet si la trup.
Pentru ca in cele materiale, dupa hrana pe care o mananca omul, dupa aceasta se si
preface. De aici vine si parerea istoricilor ca iepurii care traiesc pe muntii cei inalti
sunt albi pentru ca se hranesc cu zapada. De vei face asa, vei auzi si tu de la Mirele
Hristos cuvintele cantarii: "Toata esti frumoasa, iubita mea, si intinaciune nu este
intru tine!" (Cant. Cant.)
Sfantul Nicodim Aghioritul
Cuminecare continua pentru toti

Cuminecare continua pentru toti
Despre faptul ca toti trebuie sa se impartaseasca incontinuu cu Infricosatoarele
Taine, intrucat e un lucru folositor mai presus de toate
Mai trebuie sa ne ingrijim in permanenta neincetat si in toata vremea de cele ce tin
de sfarsitul nostru infricosat si inevitabil. Acest lucru ne este la fel de folositor ca si
vederea, precum si faptul de a ne aduce aminte de Dumnezeu ne este la fel de
folositor ca si acela de a respira aerul, caci zice Scriptura: "Adu-ti aminte de cele de
pe urma ale tale si nu vei gresi niciodata" (Sir 7, 36), si: "Pregateste pentru iesirea
din viata cele ale tale" (Pr 24, 27).
Pentru aceasta e toata purtarea noastra de grija, sunt toate fugile de lume, pustietatile
si ascezele: ca atunci cand vine sfarsitul sa fim gasiti gata, fiindca Cel ce a venit sa
676

ne mantuiasca si ne-a mantuit, ne invata asa: "Fiti gata, pentru ca nu stiti ceasul in
care vine Domnul vostru!" (Lc 12, 40), si: "De ar sti stapanul casei ceasul in care
vine hotul, ar veghea si n-ar lasa sa fie pradata casa lui" (Mt 24, 43), si: "Voi sa fiti
gata, ca in ceasul in care nu ganditi va veni Fiul Omului" (Mt 24, 44).
De aceea noi toti trebuie sa fim mereu gata de iesire si sa nu ne ingrijim doar de cele
de aici lasate altora, ci de cele ce sunt cu noi insine, ca nu cumva astazi sa se ceara
de la noi sufletele noastre. Si care va fi atunci folosul pentru cele de care ne faeem
griji?
Drept pentru care trebuie sa nu ne ingrijim de cele prezente, ci sa ne smerim, sa
facem pocainta si sa ne marturisim lui Dumnezeu si pe El sa-L chemam spre mila si
sa ne grabim sa ne impartasim cu cuminecarea tainica si sa facem acest lucru
incontinuu cu luare-aminte (atentia) si smerenia sufletului: pentru ca aceasta
inseamna a fi noi cu Dumnezeu si a fi Dumnezeu cu noi, lucru pentru care S-a si
intrupat.
De aceea ne-a predat aceste Taine, ca sa fim una cu El, si noi arhiereii si preotii
slujitori sa ne impartasim continuu din aceste infricosatoare taine cu luare-aminte
(atentie), strapungerea inimii si marturisire, dar si ceilalti sa se desfateze incontinuu
de cuminecare in marturisire, in zdrobirea si evlavia sufletului, si nimeni din cei ce
se tem si iubesc pe Domnul sa nu lase sa treaca patruzeci de zile, ci pe cat ii e
puterea si luarea-aminte (atentia) sa se apropie si mai des de cuminecarea cu Hristos,
in fiecare duminica daca e cu putinta, mai cu seama batranii si bolnavii, pentru ca
acest lucru e pentru noi viata si puterea.
Iar daca unii se tem de moarte, sa fie mai sarguitori spre cuminecare, si sa nu se
teama sa se cuminece cu Viata ca unii lipsiti de minte - caci ei zic: Sa nu ne
impartasim ca sa nu murim! - caci mai degraba vei muri daca nu te vei impartasi cu
Sfanta Cuminecatura.
Fiindca aceasta e pentru tine viata, sanatate, putere si merinde pentru viata vesnica
aceea, si daca vei fi vrednic sa vietuiesti acolo, vei dobandi mai mult si din viata de
fata, care n-are nici un folos, fiindca aceasta e doar o alergare ostenitoare care duce
la un sfarsit si la stricaciune, o lupta fara masura si fara capat, o plata nefolositoare,
un drum plin de toata frica si tulburarea si pentru cei ce inteleg o viata neiubita ca
una nearatata si stricacioasa, care te fura mereu si e foarte plina de griji.
Dar cuminecarea Tainelor lui Hristos o vei gasi pricina de viata si de putere, pentru
ca El este Cel de care atingandu-se femeia cu scurgere de sange s-a vindecat, de care
atingandu-Se numai El leprosii s-au curatit si la atingerea mainii Caruia mortii au
inviat; deci si pe tine te va face viu, nu mort.
Iar daca ti s-a gatit sfarsitul si ti-a venit vremea, apropie-te mai mult, ca sa-L
primesti drept arvuna, caci El iti va fi acolo si viata si hrana si lumina si odihna; si
677

daca te vei impartasi din El aici, vei fi miluit si vei avea inca de aici parga vietii Lui
si vei fi impreuna cu El mereu, iar vrajmasii vor fugi de la tine, caci nu vor putea
ceva impotriva ta, intrucat ai luat cu tine Focul de nestins.
Asadar cine s-a apropiat de sfarsit sa se marturiseasca, sa faca pocainta, sa se
pregateasca in toate, si cel nedesavarsit in haina monahala sa se desavarseasca, ca sa
nu plece de aici nedesavarsit si fara haina desavarsirii ultime. Caci si in aceasta ii
stiu nepasatori pe cei mai multi, asa cum mai inainte unii erau nepasatori fata de
Botez si nu mai ajungeau la el, pentru ca asa cum cel nebotezat nu e crestin, si cel
nedesavarsit in haina monahala nu va fi monah.
Cele privitoare la aceasta sa le invete de la dascalii Bisericii, mai ales de la Vasile si
Grigorie, si cuvantarile acestora privitoare la Botez tu sa le iei cu referire la haina
monahala si pocainta.
Iar cine n-a ajuns sa fie monah, sa devina spre sfarsitul sau; caci este cel mai mare
dar, pecete imparateasca, al doilea Botez, curata de pacate, da daruri si haruri,
inarmeaza si scoate de la vrajmasi, ne infatiseaza la imparatul si ni-L face prieten.
Daca vei veni la El, te vei lumina si nu vei fi ruginit; daca vei fi fricos, nu vei face
pocainta si vei fi moale, si cum vei vedea pe imparatul?
Pocaieste-te totusi macar in cuvinte, cheama preotul care are putere, smereste-te,
marturiseste-te, pocaieste-te cu adevarat, caci se apropie de tine imparatia cerurilor,
cere iertare, fa milostenie din cate ai, da inapoi nedreptatea facuta, daca poti da
inapoi impatrit ca Zaheu cele pe care le-ai dobandit prin inselaciune, opreste-te de la
a mai face raul, departeaza de la tine femeia desfranata, alunga de la tine femeia
adultera, impaca-te cu cel ce te-a lovit, da pace si primeste pace, ca sa fii impreuna
cu prietenii lui Hristos, fa mila, ca sa dobandesti mila dumnezeiasca, pune sa ti se
savarseasca cele ale sfantului untdelemn dupa porunca Apostolului (Iac 5, 14)
crezand ca vei afla stergerea pacatelor si ridicarea din boala; si daca ai aflat iertare,
daca prin mila lui Dumnezeu te-ai vindecat la trup si te-ai ridicat din boala,
multumeste si savarseste fagaduinta ramanand in pocainta, si asteapta iarasi sfarsitul,
caci va veni si este aproape; si sa nu fugi vreodata de le, ci sa fii gata permanent de
el.
De multe ori iti spun aceasta: "Fii gata", fiindca si Mantuitorul spune mereu aceasta:
"Fiti gata", adica intotdeauna. Si daca ai fost chemat la moarte, fa asa incat sa fii
gasit gata, sa fii cu Dumnezeu si randuit impreuna cu prietenii Lui si sa te desfatezi
de bucuria si desfatarea pe care o doresti. Caci in chip inselator te mangaie aici pe
tine, care nu cunosti placerea, placerea nenorocita. Deci daca o vrei pe cea
adevarata, uraste-o pe cea de acum si a trupului, ca sa o dobandesti pe cea adevarata
si care n-are sfarsit.
Acestea fie deci spuse despre cei ce pleaca de aici ca trebuind sa fie facute de ei.
678

Sfantul Simeon al Tesalonicului (+1429)
Taina prefacerii


Taina prefacerii
In conferinta de la Friedewalder, episcopul Ioannis Ziziulas a respins toate
chestiunile privitoare la modul prefacerii darurilor euharistice. "Abstractie facand de
afirmatia ca are loc o schimbare a elementelor", notiunea de metabole (cel mai bine
tradusa prin "preschimbare"), folosita pentru desemnarea preschimbarii darurilor
euharistice, nu mai are "nici un continut concret".
Aceasta notiune se gaseste de altfel inca la Iustin Martirul si Filozoful. Sfantul Ioan
Gura de Aur foloseste ocazional metarrythmizein. Alti Parinti prefera verbul
metapoiein. Rugaciunea euharistica din Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur
culmineaza in cererea ca Dumnezeu sa "prefaca" darurile cu Duhul Sau Cel Sfant.
Liturghia Sfantului Vasile cel Mare cere, dimpotriva, numai ca darurile sa fie
"aratate" ca Trup si Sange al lui Hristos. Diversitatea notiunilor indica faptul ca
Parintii si-au propus sa arate numai ca aici are loc o schimbare reala, nu si sa explice
cum anume se intampla aceasta schimbare.
Notiunea de "transsubstantiere" patrunsa tarziu in teologia ortodoxa serveste cel mai
adeseori nu la explicarea misterului, ci numai pentru a stabili deosebirea fata de o
intelegere protestanta sau protestantizanta.
Astfel, in anul 1973 mitropolitul pe atunci de Tuia si Belev si conducatorul relatiilor
externe ale Patriarhiei Ruse, Iuvenali (Pojarkov), a incercat sa prezinte aceasta
notiune in traducerea ei ruseasca "presus-cestvlenie", drept notiunea ortodoxa
traditionala pentru prefacerea darurilor euharistice.
"Credinta noastra este exprimata printr-un cuvant: transsubstantiere. Cred ca oricum
am pune problema prezentei Trupului si Sangelui lui Hristos in Euharistie, n-am
putea exprima mai bine, mai exact si mai adanc credinta ortodoxa".
Tocmai pentru ca acest termen apare atat de greu acceptabil partenerilor de dialog
evanghelici, el pare a stabili in modul cel mai clar cu putinta dezacordul
fundamental perceput de mitropolitul Iuvenalie in problema prefacerii euharistice,
exprimate si in alte practici deosebitoare, ca, de pilda, in atitudinea negativa fata de
moaste.
679

In orice caz, asa l-a inteles in cadrul aceluiasi dialog parintele Vitali Borovoi, care a
admis totodata ca notiunea "s-a ivit foarte tarziu si a venit din Apus" si ca "Parintii
bisericesti vechi nu au cunoscut-o". Cu toate acestea teologii ortodocsi au dreptate
atunci cand il apara "pentru ca se tem ca prin renuntarea la el ar putea fi abandonata
realitatea misterului".
De altfel termenul "transsubstantiere" a patruns in teologia ortodoxa exclusiv pe un
front antiprotestant, iar nu pe baza unui adevarat interes fata de reprezentarile
filozofice legate de el. in aceasta directie clar antiprotestanta se intalneste el in
Marturisirea Ortodoxa a mitropolitului Petru Movila de la 1640, respectiv 1642, si in
Marturisirea Ortodoxa a patriarhului Dositei din 1672.
Istoria preluarii sale in Catehismul mitropolitului Filaret (Drozdov) arata si ea ca nu
era vorba de o receptare a gandirii medievale marcate de aristotelism, ci de
asigurarea credintei in prezenta reala permanenta a lui Hristos in darurile euharistice.
El accentueaza faptul "ca prin cuvantul transsubstantiere nu se explica cum anume
se prefac painea si vinul in Trupul si Sangele Domnului, caci nimeni nu poate sa
inteleaga aceasta afara de Dumnezeu, ci se arata numai ca painea este in chip real,
adevarat si fiintial adevaratul Trup al lui Hristos insusi iar vinul Sangele lui Hristos
insusi".
Mitropolitul Makari (Bulgakov) e si el de parere tot intr-o luare de pozitie
antiluterana explicita ca: "Painea si vinul nu pot deveni adevaratul Trup si adevaratul
Sange al lui Hristos altfel decat prin prefacerea sau prin preschimbarea fiintei insasi
a painii si vinului in fiinta Trucului si Sangelui lui Hristos, adica prin prefacerea
fiintei". In forma sa greceasca, metousios, termenul apare si in Dogmatica lui
Christos Andrutsos.
In Biserica Ortodoxa Rusa chiar si unii teologi critici au socotit multa vreme
cuvantul "transsubstantiere" specific ortodox sau l-au folosit pur si simplu
nereflectand asupra lui. De exemplu, savantul liturgist critic Aleksandr Petrovici
Golubtov (1860-1911) aprecia extrem de critic schimbarea pozitiei laicilor in
Biserica si se referea critic la schimbarile in intelegerea jertfei euharistice. In
schimb, el foloseste inca extrem de degajat termenul "transsubstantiere" pentru
caracterizarea invataturii despre Euharistie a Sfantului Irineu al Lyonului.
O critica la adresa teologiei asa-numitelor Marturisiri de credinta si a invataturii
despre transsubstantiere patrunsa prin ele in teologia ortodoxa a rasunat in Biserica
rasa pentru prima oara in disputele purtate in jurul posibilitatii unei uniri bisericesti
cu vechii catolici. In teologia greaca termenul pare sa fi prins mai mult decat in cea
rusa. In dialogul de la Friedewalder mentionat deja in repetate randuri in acest
capitol, Ioannis Ziziulas a respins chiar foarte hotarat notiunea de transsubstantiere
citand alte glasuri sceptice fata de aceasta.
680

In cadrul aceluiasi dialog a respins acest termen si Konstantin Andronikov. Ca
docent la Institutul "Saint-Serge" din Paris, el sta in traditia acestui Institut, mai cu
seama in aceea a parintelui Serghi Bulgakov.
In interpretarea parintelui Serghi Bulgakov "minunea prefacerii sfintelor daruri nu
este una fizica, ci una metafizica". Ea se realizeaza nu ca minunea de la Cana,
respectiv ca o prefacere a unei materii in alta; in prefacerea (metabole) darurilor
euharistice exista mai degraba "un fel de identitate a termenului a quo cu termenul
ad quem", "o identitate a neidenticului, o unire a diferitului". Prefacerea euharistica
exclude de-a dreptul o prefacere fizica, asa cum o afirma invatatura
transsubstantierii.
Potrivit invataturii ortodoxe, "caracterul de paine si vin" al darurilor ramane si dupa
prefacere, in timp ce dupa invatatura tomista, asa cum o interpreteaza parintele
Bulgakov, prefacerea este minunea unirii Trupului si Sangelui fara accidenti ai lui
Hristos cu painea si vinul lipsite de substanta lor. Fata de aceasta, prefacerea
euharistica face mai mult: fiindca si accidentii sunt prinsi de prefacere; pentru ca
painea euharistica ca paine si vinul ca vin, darurile creatiei ca atare, primesc prin
prefacere o noua calitate.
Abstractie facand de fixatia nepermisa pe o filozofie care mai degraba sta in calea
problematizarii teologice decat o favorizeaza, teologia catolica esueaza, dupa
parerea lui Bulgakov, in intrebarea privitoare la ce anume se schimba in materia
painii si vinului in Euharistie, cum se raporteaza painea la Trupul si vinul la Sangele
lui Hristos.
Teologia primelor patru veacuri a pastrat tacere asupra a ce anume se petrece cu
painea si vinul in Euharistie; totusi, faptul ca painea ca paine si vinul ca vin sunt
Trupul si Sangele lui Hristos e convingerea ferma a Parintilor din primele veacuri^,
asa cum atesta Sfantul Irineu: "Painea din pamant care a primit invocarea lui
Dumnezeu nu mai e o paine obisnuita... ci Euharistie, constand din doua lucruri,
unul pamantesc si altul ceresc".
Acest citat din Sfantul Irineu a slujit de altfel la al VI-lea Dialog Arnoldshain intre
reprezentantii Bisericii Ortodoxe Ruse si ai Bisericii Evanghelice din Germania din
iarna lui 1973, ca baza a intelegerii tezelor comune ale teologilor Nikolai Uspenski
si Georg Kretschmar.
Pentru parintele Serghi Bulgakov, important in invocarea Sfantului Irineu al
Lyonului este faptul ca in gandirea teologica a Parintilor, prefacerea euharistica n-a
desfiintat caracterul de paine al painii si de vin al vinului.
Acest lucru e important, pentru ca in Taina nu e vorba de suprimarea creaturii, ci de
transfigurarea ei cosmic-eshatologica. in Euharistie are loc in mod incipient,
681

anticipat, transfigurarea lumii, iar parintele Bulgakov devine unul din primii
reprezentanti ai explicatiei cosmic-eshatologice a Liturghiei.
In dumnezeiasca Liturghie, sub materia euharistica, "aceasta transfigurare a creatiei,
corespunzand celei de-a Doua Veniri (Parusii) a Mantuitorului, are loc in mod tainic,
adica intr-un mod vadit numai pentru ochii credintei. Ceea ce se realizeaza in Taina
se va realiza la sfarsitul veacurilor in intreaga lume, care este trupul umanitatii iar
acesta din urma este trupul lui Hristos.
In mod contrar, Christos Andrutsos punea in paralel transformarea jertfei euharistice
cu distrugerea celui jertfit in jertfa sangeroasa. Deci hotarator pentru el era tocmai
faptul ca in Euharistie painea si vinul nu mai raman paine si vin. Prin aceasta insa,
acest militant pentru Ortodoxie parasea desigur cadrul invataturii ortodoxe.
Parintele Serghi Bulgakov fundamenteaza invatatura despre transfigurarea materiei
in dumnezeiasca Liturghie pe distinctia existenta intre prezenta euharistica a lui
Hristos si prezenta Sa materiala inainte de inaltarea la cer. Din cauza acestei
diferente, "povatuirile" de la sfarsitul Liturghierului interzic impartasania daca dupa
prefacere pe disc apare pruncul Hristos, deci daca in loc de prefacerea euharistic-
metafizica are loc o prefacere fizica.
Parintele Bulgakov se refera aici la istorisirile unor miracole euharistice ca aceea a
aparitiei pruncului Hristos pe disc, pe care le cunoaste si traditia occidentala, dar
care se intalnesc mai intai in Rasarit. L-a scapat insa evident faptul ca afirmatiile din
"povatuiri" sunt marcate tocmai de teologia scolastica pe care o combatea aici si pe
care o vedea poate intr-un mod prea putin diferentiat. Aceste "povatuiri" le intalnim
prima data in Sluzebnik-ul din 1617, puternic influentat occidental. Oprirea de la
impartasirea de darurile euharistice, cand nu mai sunt recunoscute ca paine si vin, ci
ca pruncul Hristos pe discul euharistie, oprire care pare sa contrazica traditia
ortodoxa mai veche, isi are originea intr-o influenta latina, si anume in Summa
Theologica a lui Toma d'Aquino, care declara incheiata prezenta euharistica a lui
Hristos atunci cand in loc de "species sacramentis" sunt vazute trupul si sangele lui
Hristos sau Hristos ca prunc.
Deosebirea intre prezenta trupeasca a lui Hristos pe pamant inainte de inaltare si cea
euharistica a evidentiat-o corect - inaintea parintelui Serghi Bulgakov - Sfantul Ioan
Damaschin atunci cand a accentuat "ca nu se coboara din cer trupul care s-a inaltat,
ci insasi painea si vinul se prefac in trupul si sangele Domnului".
Pentru parintele Bulgakov, aceasta inseamna ca in Euharistie credinciosii "nu
mananca o bucata de trup si sange in forma ei naturala, ci ei se impartasesc de
corporalitatea una si indivizibila a Domnului, si prin aceasta ei se unesc cu El
trupeste, dar si duhovniceste".
682

Pe langa aceste tendinte spre o perspectiva cosmic-eshato-logica a Euharistiei, in
studiul parintelui Bulgakov gasim si expresii care evidentiaza mai puternic decat
dogmatica clasica caracterul de cina al dumnezeiestii Liturghii.
Invatatura despre transsubstantiere dizolva, in conceptia parintelui Bulgakov,
legatura dintre prefacere si impartasire, deoarece ea invata prefacerea independent
de impartasire. in Liturghie insa, corporalitatea lui Hristos nu e daruita la modul
absolut, ci spre mancare.
Potrivit invataturii ortodoxe, o prefacere "nu spre impartasanie", ca in Biserica
Romano-Catolica, nu exista. Chiar si atunci cand Darurile sfinte sunt pastrate,
aceasta se face in scopul impartasirii. "In Euharistie avem o aratare a lui Hristos pe
pamant, fireste limitata doar la scopul impartasirii. Noi cinstim Sfintele Daruri in
Taina impartasaniei, fiindca in ele e prezent Hristos Care Se daruieste celor ce se
impartasesc; in ele insa noi nu-L putem "pipai" pe Hristos si nu cautam sa-L retinem
impreuna cu noi".
Prin aceste expresii parintele Bulgakov a inteles implicit mai corect intentia
invataturii luterane despre limitarea prezentei reale la "usus sacramenti", decat
teologii care au vazut aici doar o limitare temporala, nu numai obiectiva.
In confruntarea cu teologia occidentala a jucat dintotdea-una un rol important si
momentul prefacerii darurilor euharistice. Teologia liturgica ortodoxa a exploatat in
aceasta privinta toate posibilitatile: de la conceptia ca darurile s-ar preface inca de la
proscomidie, pana la prefacerea darurilor euharistice in urma rostirii cuvintelor de
instituire, aceasta din urma ce-i drept respinsa oficial in Rusia, in secolul XVII.
Intr-un vechi comentariu liturgic foarte indragit o vreme in Rusia se oglindeste si
vechea conceptie siriaca potrivit careia abia o data cu frangerea painii e incheiata
consacrarea darurilor euharistice. Imitand scolastica medievala in determinarea
materiei si formei, teologia ortodoxa de scoala a numit epicleza - ocazional
desemnata si prin formula "cuvinte de savarsire" -, respectiv adeseori numai formula
finala a epiclezei in redactarea Liturghiei Sfantului Ioan Gura de Aur drept "forma
sacramenti".
Aceasta formula preluata si in Liturghia Sfantului Vasile cel Mare suna:
"prefacandu-le pe ele cu Duhul Tau Cel Sfant". Aceasta conceptie se oglindeste si in
Dogmatica lui Christos Andrutsos. Pentru el savarsitorul foloseste cuvintele de
instituire "numai citand si povestind, nu cu intentia de a sfinti, cum accepta Biserica
occidentala.
Prefacerea painii si a vinului se realizeaza de catre Duhul Sfant, Care este invocat
atunci cand preotul zice: "Si fa painea aceasta cinstit Trupul Hristosului Tau, iar ce
este in potirul acesta cinstit Sangele Hristosului Tau, prefacandu-le cu Duhul Tau cel
Sfant".
683

Mitropolitul Makari (Bulgakov) este aici mai prevazator, intrucat el desemneaza
celebrarea Liturghiei drept spatiul indispensabil pentru consacrarea darurilor, in fapt,
Biserica Ortodoxa recunoaste fara exceptie consacrarea euharistica numai savarsita
in cadrul Dumnezeiestii Liturghii, si de aceea este cu atat mai remarcabil ca acest
lucru nu a dat de gandit in teologia ortodoxa.
Chiar si acolo unde mitropolitul Makari vorbeste de "lucrarea cea mai importanta" in
partea euharistica a Liturghiei, el numeste pe langa epicleza si cuvintele de instituire.
Ambele sunt "o lucrare unica, neintrerupta si indivizibila. Pentru ca fara instituirea
lui Hristos si fara aceasta porunca mantuitoare, Biserica "n-ar indrazni niciodata
sa paseasca la savarsirea sfanta a acestei taine mari si infricosatoare".
Aceasta legatura intre cuvintele de instituire si epicleza, in care epicleza e pusa in
legatura intr-un mod special cu "savarsirea" liturgica, dar este vazuta impreuna cu
cuvintele de instituire drept parte componenta integrala a dumnezeiestii Liturghii, si
astfel pusa in legatura cu rugaciunea euharistica, cel putin de la "Sfant, Sfant, Sfant"
incoace, se intalneste in literatura ortodoxa chiar mai frecvent decat accentuarea
exclusiva a epiclezei, gasita insa deja in a V-a Cateheza mistagogica a Sfantului
Chiril al Ierusalimului.
Astfel, "povatuirile" date in anexa in orice Liturghier, nu reduc nicidecum
consacrarea la epicleza. In "povatuiri" i se dau preotului indicatii pentru cele mai
diferite cazuri si pentru accidentele ce pot surveni in celebrarea dumnezeiestii
Liturghii. Cand, de exemplu, se constata o lipsa in ce priveste "materia", trebuie sa
fie repetata "junghierea mielului" de la proscomidie si rugaciunea euharistica de la
"Sfant, Sfant, Sfant" pana la epicleza inclusiv; cand aceasta lipsa este constatata
foarte tarziu, trebuie repetata rugaciunea euharistica de la cuvintele de instituire (lor
le urmeaza intotdeauna, inainte de epicleza, anamneza).
Acelasi lucru e valabil in cazul in care preotul a uitat sa spuna ceva esential din
rugaciunea euharistica. Si intr-un atare caz repetarea epiclezei nu e de ajuns, trebuie
rostite cuvintele de instituire, anamneza si epicleza. Si acest lucru e valabil in toate
cazurile unei lipse sau defectiuni in savarsirea Liturghiei.
Asadar, invatatura despre prefacerea darurilor euharistice prin epicleza sufera inca in
stadiul tarziu al dezvoltarii invataturii o limitare semnificativa. Partea centrala
absolut necesara actiunii euharistice este si in aceasta faza acea sectiune din
rugaciunea euharistica care se intinde de la cuvintele de instituire pana la epicleza si
care cuprinde si pomenirea (anamneza) operei de mantuire si o formula de oferire.
Fireste, "povatuirile" au si un alt strat, mai puternic influentat scolastic. in acest strat
se defineste ce este absolut necesar pentru savarsirea Euharistiei: preotul hirotonit
canonic (de popor nu este vorba), intentia dreapta de savarsire a sacramentului,
materia stabilita la instituire (paine curata, dospita, si vin de struguri [amestecat cu
apa]), iar drept forma: "savarsirea acestei Taine printr-o rugaciune si prin cuvintele
684

insotite cu binecuvantarea prin mana preotului: Si fa painea aceasta cinstit Trupul
Hristosului Tau si ce este in potirul acesta cinstit Sangele Hristosului Tau,
prefacandu-le cu Duhul Tau Cel Sfant". Pentru cazul concelebrarii se accentueaza
de asemenea ca preotii trebuie sa rosteasca neaparat impreuna formula hotaratoare,
si ca nimeni nu trebuie s-o ia inaintea altuia in rostirea ei. Temerile de rivalitate intre
concelebranti in rostirea "formulei de consacrare" sunt insa posibile numai acolo
unde epicleza nu mai e inteleasa ca o rugaciune, ci ca o formula, sensul ei adevarat
fiind deci rasturnat.
Tot ca o rugaciune, iar nu ca "formula", a vrut sa fie inteleasa epicleza Nicolae
Cabasila, desi, pe de alta parte, tot el a accentuat-o ca nici un alt Parinte ortodox.
Atunci cand dovedea latinilor ca si rugaciunea lor euharistica culmineaza in
epicleza, pentru el nu e vorba de o formula de consacrare, ci de caracterul de
rugaciune a rugaciunii euharistice.
Intregul spectru al afirmatiilor posibile cu privire la momentul prefacerii apare
limpede atunci cand comparam expresiile care vad sfintirea darurilor conditionata de
o formula de consacrare cu ceea ce se sustinea in Rusia sub influenta stiintelor
istorico-critice de la sfarsitul secolului XIX.
Teologul Ivan Karabinov din Sankt Petersburg mergea atat de departe, incat explica
cuvintele de instituire si epicleza drept adausuri secundare la jertfa de lauda savarsita
la origine numai prin anamneza. Karabinov nu se exprima insa cu privire la
legitimitatea adausurilor, desigur pentru ca nu voia ca ele sa fie puse in discutie
principial.
Rezultatele cercetarilor sale nu s-au putut impune decat in parte. Limitele influentei
lui trebuie explicate prin faptul ca situatia Bisericii Ortodoxe Ruse n-a mai ingaduit
o dezvoltare ulterioara a tendintelor critice, iar alte Biserici Ortodoxe nu erau in
situatia de a duce la capat o atare critica.
Un lucru insa scoala istorica l-a realizat, si anume a facut ca discutia despre
"formulele de savarsire" a Euharistiei sa nu mai fie perceputa ca adecvata. Astfel, in
dialogul deja amintit de la Friedewald, teologul rus Konstantin Andronikov, activ la
Institutul "Saint-Serge" din Paris, spunea: "Epicleza nu este o formula de savarsire.
Acest lucru trebuie inteles inainte de inceputul oricarei discutii. Ea nu e un lucru
care sa fie opus cuvintelor de instituire. Nu, epicleza nu e un moment care opereaza
magic in anumite clipe, asemenea unui deus ex machina, preschimbarea
elementelor. Ea este cu totul si cu totul o rugaciune...
Exista o schimbare, o prefacere, dar nu se poate spune ca aceasta e efectuata de o
cauzalitate exact determinabila". Teologia ortodoxa s-a vazut silita sa caute o atare
cauzalitate atunci cand a inceput sa gandeasca in categorii occidentale ca "forma" si
685

"substantia". "In fond, intreaga Liturghie trebuie vazuta drept o rugaciune de
consacrare".
Lucrul cel mai important aici mi se pare acela ca, o data cu Konstantin Andronikov
si cu alti teologi, s-a recastigat iarasi caracterul de rugaciune al epiclezei care se
pierduse prin reliefarea cuvintelor epiclezei drept "forma sacramenti". Biserica
greaca pare a fi mai avansata decat teologia rusa in aceasta regandire a caracterului
de rugaciune al epiclezei, intrucat ea a eliminat din nou din Liturghia Sfantului
Vasile cel Mare formula "prefacandu-le cu Duhul Tau cel Sfant", preluata in
Liturghia Sfantului Vasile cel Mare din Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur.
Karl Christian Felmy
Savarsitorul si impartasirea cu Sfanta Euharistie

Savarsitorul si impartasirea cu Sfanta Euharistie

Slujitorul vazut al Sfintei Euharistii este episcopul sau preotul, in virtutea puterii si
poruncii date lor de Mantuitorul prin apostoli (Luca, 22, 19) si ca organ vazut al
Arhiereului si Preotului nevazut Hristos, si ca reprezentant al Bisericii.

Prin episcop sau preot ca savarsitori ai ei, Euharistia se leaga de Biserica si este a
Bisericii. Aceasta pentru ca episcopul sau preotul sunt sfintiti de Dumnezeu in
Biserica si pentru Biserica, avand sa savarseasca Tainele in ea si pentru ea si pentru
cei ce apartin ei. Episcopul si preotul nu si-au luat de la ei aceasta calitate, caci
nimeni nu-si ia de la sine vrednicia de a savarsi cele sfinte, daca nu i se da (Evr., 5, 4
; Ioan, 15, 16) si deci nu aduc de la ei insisi pe Hristos ca jertfa, ci Hristos trebuie sa
indice si sa sfinteasca in acest scop o persoana deosebita. Iar aceasta o face in
Biserica.

Dar episcopul sau preotul nu aduce singur jertfa pe Hristos in Euharistie, ci
impreuna cu Biserica, adica cu obstea credinciosilor, care se roaga impreuna cu el si
care sustine rugaciunile lui, iar el simte cum in rugaciunea lui isi face loc rugaciunea
credinciosilor si a comunitatii intregi. De aceea, in chemarea Duhului Sfant peste
daruri este si comunitatea in el, o comunitate ce se ofera prin rugaciune si prin
darurile euharistice lui Dumnezeu.
686


Diaconii nu pot savarsi Sfanta Euharistie, dupa cum nu pot savarsi nici o Taina, dar
li se permite numai sa impartaseasca pe laici in caz de nevoie, si aceasta numai cu
invoirea episcopului sau preotului si cand acestia nu pot merge la credinciosi.

Primitorii Sfintei Euharistii sub ambele forme sunt toti crestinii, inclusiv copiii. Sunt
exclusi de la impartasire toti cei scosi din sanul Bisericii pentru motive de erezie si
schisma, apostatii si cei opriti de la primirea Tainei de catre duhovnic la spovedanie.

Impartasirea cu Sfanta Euharistie este necesara pentru unirea tot mai deplina cu
Hristos, cresterea in Hristos si dobindirea vietii vesnice (Ioan, 6, 53-54).

Impartasirea tuturor credinciosilor, inclusiv copiii, se intemeiaza pe cuvintele
Mantuitorului : "Daca nu veti manca Trupul Fiului Omului si nu veti bea Sangele
Lui, nu veti avea viata in voi. Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu are
viata vesnica, si Eu il voi invia in ziua cea de apoi" (Ioan, 61, 53-54) si pe practica
Bisericii.

Practica impartasirii copiilor a fost generala pana in veacul al XII-lea, cand romano-
catolicii s-au abatut de la ea si, dupa ei, si protestantii. Drept justificare a abaterii lor,
doctrina catolica sustine ca impartasirea cu Sfanta Euharistie nu este indispensabila
pentru mantuire si ca primitorul trebuie sa-si dea seama de insemnatatea ei. Prima
motivare este contrara invataturii Mantuitorului. Iar in privinta pregatirii pentru pri-
mirea ei trebuie sa tinem seama ca nimeni nu e deplin pregatit si ca Mantuitorul a
venit sa vindece pe pacatosi, nu pe drepti.

Impartasirea tuturor crestinilor sub ambele forme, adica cu Trupul si Sangele
Domnului, este de origine apostolica, poruncita si practicata de Hristos, si generala.
Din secolul al XIII-lea, la catolici, numai preotii slujitori se impartasesc cu Trupul si
Sangele, iar laicii, numai cu Trupul. Motivele doctrinare si practice invocate in
sprijinul acestei practici sunt neintemeiate si contrare poruncii Mantuitorului si
practicii apostolilor si a Bisericii.
687


Sfintii apostoli ne relateaza ca primii crestini se impartaseau in fiecare Duminica,
staruind in invatatura apostolilor in impartasire, in frangerea painii si in rugaciuni
(Fapte, 2, 42-46 ; 20, 7-11).

Mai tarziu, Biserica a oranduit ca crestinii sa se impartaseasca cel putin de patru ori
pe an, in cele patru posturi, dar, totdeauna, dupa o anumita pregatire prin cercetarea
gandurilor, cainta de pacate si spovedanie (marturisirea pacatelor la duhovnic si
obtinerea harului iertarii pentru ele), cum indeamna sfantul apostol Pavel : "Sa se
cerceteze omul pe sine si asa sa manance din paine si sa bea din pahar. Caci cel ce
mananca si bea cu nevrednicie osanda isi mananca si bea, nesocotind Trupul
Domnului" (I Cor., 11, 28 si 29).

Copiii primesc Sfanta impartasanie chiar la botez, dupa ce au fost unsi cu Sfantul
Mir (Taina mirungerii). Si ei trebuie impartasiti cat mai des pana la varsta de 7 ani,
urmand ca de la aceasta varsta sa se spovedeasca la preotul duhovnic, adica sa-si
marturiseasca pacatele si sa ia iertare pentru ele (I Ioan, 1, 8-9).

Consecintele prezentei reale a lui Hristos in Sfanta Euharistie

a. Domnul nostru Iisus Hristos este prezent in Euharistie nu numai cu Trupul si
Sangele Sau, ci si cu sufletul si dumnezeirea Sa, adica cu intreaga Sa fiinta, ca
Dumnezeu-Om.

b. Mantuitorul Hristos este prezent in Sfanta Euharistie nu numai in momentul
prefacerii, ci si dupa aceea, permanent, cat timp elementele euharistice exista, adica
atata timp cat plinea si vinul euharistie sunt pastrate nealterat. Celelalte taine exista
numai in momentul savarsirii lor, ramanand dupa aceea numai roadele lor.

688

c. Domnul este prezent intreg in fiecare particica a painii si vinului, caci Hristos este
Unul si fiinta Sa nu poate fi impartita. Prin impartasire nu se imparte fiinta lui
Hristos, ci numai infatisarea externa a elementelor euharistice.

d. Acelasi Trup si Sange al Domnului, unul intreg si nedespartit, exista
pretutindeni in Biserica, oricate liturghii s-ar savarsi si in orice locuri.

e. Mantuitorul fiind, prin prefacere, real prezent in Euharistie, Euharistiei i se
cuvine aceeasi inchinare (adorare) ca si persoanei Mantuitorului.

Hristos fiind cel care Se jertfeste in Euharistie impreuna cu noi care participam la
aceasta, Euharistia este si o jertfa de lauda, de multumire si de cerere, atat pentru cei
vii cat si pentru cei morti.
Raportul dintre Jertfa euharistica si Jertfa de pe cruce
.

Raportul dintre Jertfa euharistica si Jertfa de pe cruce

Deosebirea intre Jertfa euharistica si cea de pe cruce poate fi sesizata pe mai multe
planuri :

a) Pe cruce, Hristos S-a adus jertfa pe Sine in chip sangeros, murind ; in Sfanta
Euharistie tot Hristos Se jertfeste prin episcop sau preot, in chip nesangeros, in
forma painii si a vinului, fara sa mai moara;

b) Prin Jertfa Crucii Mantuitorul a adus lumii intregi mantuirea obiectiva, impacand-
o cu Dumnezeu, restaurand-o si innoind-o in Dumnezeu. Jertfa euharistica se aduce
cu scopul insusirii personale a roadelor rascumpararii, adica ale Crucii si invierii din
morti a lui Hristos.
689


Aici apar si diferentele. In Jertfa Crucii, Hristos singur Se aduce jertfa Tatalui,
cuprinzandu-ne desigur si pe noi, in firea umana asumata, ca sa reverse roadele
rascumpararii asupra noastra a tuturor.

In Jertfa euharistica, odata cu Sine, Hristos ne aduce intr-un fel jertfa si pe noi
Tatalui. Dar nu ne aduce ca pe niste obiecte, ci ca persoane, deci aducandu-ne si noi
pe noi insine. Aceasta trebuie sa o facem noi printr-o viata traita pentru Dumnezeu si
o moarte fata de patimi care ne leaga de lume sau care ne inchid in noi insine.

Jertfa noastra este facuta posibila numai de jertfa lui Hristos. In Jertfa euharistica
este o intalnire deplina intre Hristos si noi, o comunicare intima in dispozitia de
jertfa si in starea de jertfa a Lui si a noastra. Deci, pe de o parte ne oferim lui
Dumnezeu, iar pe de alta Hristos ne ia si ne incadreaza in jertfa Lui sau actualizeaza
jertfa Lui pentru noi ca jertfa a noastra. Si fiindca nu exista separatie individualista
intre jertfa mea si cea a lui Hristos, tot asa nu exista separatie intre jertfa mea si
jertfa celorlalti. Iata aci si explicatia de ce Euharistia este a Bisericii, a comunitatii,
din jertfa si puterea lui Hristos insusi in Biserica.
Invataturile protestante despre Euharistie

Invataturile protestante despre Euharistie

Dupa Luther, in Sfanta Euharistie, Hristos este prezent real dar nu prin prefacerea
painii si vinului, ci prin impanatie (per impanationem). Adica painea si vinul raman
in Euharistie ceea ce sunt, paine si vin, dar in, cu si sub paine sunt prezente in mod
real, insa invizibil, Trupul si Sangele lui Hristos. Deci in Euharistie este numai o
impreuna petrecere si existenta a lui Hristos cu elementele euharistice, care se
pastreaza mai departe neschimbate, iar Trupul euharistic al lui Hristos este numai
spiritual, nu si material.

690

Pentru Zwingli, care reprezinta pozitia protestanta cea mai extremista si ale carui
idei sunt foarte putin crestine, Sfanta Euharistie este numai o comemorare a Cinei
celei de Taina. Euharistia este un simplu simbol al Trupului lui Hristos. "Acesta este
Trupul Meu" din cuvintele-Mantuitorului ar insemna "Acesta este simbolul
Trupului Meu".

Dupa Calvin in Euharistie avem o prezenta virtuala, adica o prezenta printr-o putere
a lui Hristos. La impartasire, Iisus Hristos Se coboara din cer in Euharistie si prin
Duhul Sfant comunica, dar numai celor alesi, adica predestinati pentru mantuire,
puterea de viata facatoare a Trupului Sau preaslavit. Cei reprobati, condamnati din
veci la pierire, neavand credinta, nu primesc decit simpla paine si vin.

Impotriva unor astfel de conceptii gresite privind prezenta lui Hristos in Euharistie,
Biserica Ortodoxa a luat atitudine in Marturisirea Ortodoxa a lui Petru Movila
(1642) si in Marturisirea Patriarhului Dositei al Ierusalimului din 1672 , aparand
dreapta credinta ortodoxa a prezentei reale a lui Hristos in Euharistie, prin
prefacerea darurilor cu puterea Duhului Sfant (epicleza) in Trupul si Sangele lui
Hristos.
Taina Sfintei Impartasanii (Euharistia)

Taina Sfintei Impartasanii (Euharistia)

Sfanta Euharistie este Taina in care, sub chipul painii si al vinului, se impartaseste
credinciosilor insusi Trupul si Sangele lui Hristos, spre iertarea pacatelor si spre
viata de veci, infatisandu-se real si nesangeros jertfa de pe Cruce a Mantuitorului,
prin prefacerea painii si a vinului in insusi Trupul si Sangele Mantuitorului, cu
puterea Duhului Sfant invocata de episcop sau preot.

Despre prefacerea lor in mod real in insusi Trupul si Sangele Sau ne asigura Hristos
insusi cand zice apostolilor la Cina cea de Taina : "Luati, mancati, acesta este Trupul
Meu" si "Beti dintru acesta toti, ca acesta este sangele Meu, al Legii celei noi, care
pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor" (Matei, 26, 26-28).
691


"Aceasta s-o faceti spre pomenirea Mea" (Luca, 22, 19). Iata aici si asigurarea ca in
Euharistie este prezent Hristos insusi prin prefacerea darurilor de paine si de vin in
insusi Trupul si Sangele Sau, precum si porunca data apostolilor si, prin ei,
urmasilor lor, episcopii si preotii, de a aduce aceasta Jertfa si de a savarsi aceasta
Taina.

Instituirea dumnezeiasca a Sfintei Euharistii provine de la Hristos insusi, Care nu
numai ca a vorbit pe larg despre ea (Ioan, 6, 32-35 ; 48-58), ci a si savarsit-o primul,
in ajunul patimilor si al mortii Sale pe cruce, cum ne relateaza Sfanta Evanghelie :
"Iar pe cand mancau ei, Iisus, luand paine si binecuvantand, a frant si, dand
ucenicilor, a zis : Luati, mancati, acesta este Trupul Meu. Si luand paharul si
multumind, le-a dat, zicand : beti dintru acesta toti, caci acesta este Sangele Meu, al
Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor" (Matei, 26, 26-28 ;
Marcu, 14, 22-24).

Mantuitorul nu numai ca a instituit-o, ci a si poruncit apostolilor Sai si, prin ei,
urmasilor acestora, perpetuarea acesteia, zicand : "Aceasta s-o faceti spre pomenirea
Mea" (Luca, 22, 19 , I Cor., 11, 24 si 25).

Iar sfantul apostol Pavel arata mai pe larg motivul savarsirii acesteia, zicand : "Caci
de cate ori veti manca aceasta paine si veti bea acest pahar, moartea Domnului
vestiti, pana la venirea Lui" (I Cor., 11, 26). Instituita de Mantuitorul pentru
totdeauna, Sfanta Euharistie se va savarsi intru pomenirea Domnului si pentru ier-
tarea pacatelor pana la a doua venire a Lui (Luca, 22, 19; I Cor., l, 24-26).
Mrturii despre Sfnta Tain a mprtaniei din primul veac cretin
Hrana aceasta este numit de noi Euharistie
Frumuseea sufleteasc a cretinilor este ntotdeauna susinut de o simplitate i
naturalee care trec aproape neobservate pentru cei necunosctori, iar aceasta se
datoreaz ntr-o bun msur i primirii euharistice a Mntuitorului. Bucuria
comuniunii euharistice cu Hristos este una extraordinar, i mrturiile despre aceasta
au existat nc din primele veacuri. Astfel, autorul anonim al Didahiei i Sfntul
692

Iustin Martirul i Filozoful, n Apologia I, ne-au lsat cteva pasaje care rezoneaz
n contiina noastr chiar i la aproape 2.000 de ani de la momentul scrierii lor.

n cadrul Didahiei, text scris cel mai probabil n Siria de un ucenic al Apostolilor n
primul secol cretin, regsim trei rugciuni de o frumusee deosebit, care conin o
ntreag teologie euharistic. Prima i a doua reprezint rugciunile de prefacere a
Darurilor. Textul celei dinti este urmtorul: Mulumim ie, Tat al nostru, pentru
sfnta vie a lui David, slujitorul Tu, pe care ne-ai fcut-o cunoscut prin Iisus,
Slujitorul Tu. ie slav n veci! (Didahia celor Doisprezece Apostoli, IX, 2, n:
Canonul Ortodoxiei, trad. diac. Ioan I. Ic jr, Editura Deisis, Sibiu, 2008, p. 568).
Iat i textul celei de-a doua: Mulumim ie, Tatl nostru, pentru viaa i
cunoaterea pe care ni le-ai fcut cunoscute prin Iisus, Slujitorul Tu. ie slav n
veci! Aa cum aceast frngere era risipit pe muni i, adunat, s-a fcut una, aa s
se adune i Biserica Ta de la marginile pmntului n mpria Ta (ibid., p. 569).
Textele rugciunilor sunt simple, dar profunde i ne nfieaz o ntreag gndire
teologic primar. n primul rnd regsim aici mulumirea adresat Tatlui,
asemenea majoritii anaforalelor euharistice. Tatl ne ofer prin Taina Euharistiei
via i cunoatere. De asemenea, Taina Euharistiei este o Tain a unitii, pentru
c aa cum grul risipit a fost adunat, mcinat i frmntat ntr-o singur pine, tot
astfel, Biserica lui Dumnezeu va fi adunat i unificat pentru a intra n mpria
cerurilor. Astfel, Euharistia crete unitatea cretinilor ntre ei nii i a lor cu
Dumnezeu. De asemenea, mprtirea cu Sfintele Taine i face vii i cunosctori,
ntrindu-i pentru a nelege i a manifesta aceast putere n viaa lor cotidian.
Aceste aspecte sunt subliniate i de rugciunea de mulumire dup primirea Sfintelor
Taine: i mulumim, Tat sfnt, pentru sfnt Numele Tu, pe care l-ai fcut s se
slluiasc n inimile noastre, i pentru cunoaterea, credina i nemurirea pe care ni
le-ai fcut cunoscute prin Iisus, Slujitorul Tu. ie slav n veci! Tu, Stpne
Atoateiitor, ai creat toate pentru Numele Tu, i ai dat oamenilor hran i butur
spre desftare, ca s-i mulumeasc, iar nou ne-ai druit o hran i o butur
duhovniceasc i via venic prin Iisus Slujitorul Tu (ibid., p. 569). Referirea la
Hristos ca Slujitor al Tatlui ceresc, iar nu ca Fiu al Acestuia, nu trebuie s ne
sperie. Ne aflm n primul veac de dup Hristos, iar majoritatea rugciunilor
utilizate de cretinii din perioada respectiv aveau o cert influen iudaic. Or,
precum tim, n Vechiul Testament se vorbete foarte des despre sluga (slujitorul)
lui Dumnezeu, prin aceast expresie fiind neles Mesia cel ateptat. Aadar, aici nu
avem un discurs peiorativ la adresa Mntuitorului, ci o introducere a unei profeii
mesianice n limbajul liturgic.
693

Mrturia Sfntului Iustin Martirul i Filozoful
Sfntul Iustin Martirul i Filozoful ne ofer o veritabil descriere a Liturghiei din
perioada primar. ns ceea ce ne intereseaz primordial pentru materialul actual
este mai puin descrierea ritualului, de altfel foarte simplu, i mai mult ce are autorul
de spus despre Euharistie ca atare. Iat fragmentul n cauz: Hrana aceasta este
numit de noi Euharistie i nimeni altuia nu-i este ngduit s se mprteasc din
ea, dect celui care crede c sunt adevrate cele nvate de noi, care s-a splat cu
baia pentru iertarea pcatelor i naterea din nou i triete aa cum a predat Hristos.
Fiindc pe acestea nu le lum ca pe o pine comun i o butur comun. Ci n
modul n care Iisus Hristos Mntuitorul nostru a avut trup i snge pentru mntuirea
noastr fcndu-Se trup prin Cuvntul lui Dumnezeu, tot aa am fost nvai c i
hrana euharistizat prin cuvntul rugciunii de la El nsui, hran de care sunt
hrnite prin transformare sngele i trupul nostru, e Carne i Snge ale lui Iisus Care
S-a fcut trup (Apologia I, LXVI, n op. cit., p. 367). Aadar, Sfntul Iustin
Martirul i Filozoful ne arat aici care sunt condiiile ce trebuie ndeplinite pentru ca
un om s se poat mprti cu Sfintele Taine. Acestea sunt n numr de trei:
credin adevrat, primirea Tainei Botezului, via trit ntru Hristos. O formul
simpl, direct, ptrunztoare. Fr Taina Botezului nu suntem curii de pcatul
strmoesc i nu suntem renscui la viaa venic ntru Sfnta Treime. Fr credina
cea adevrat, ne rtcim n bezna ereziilor i a nvturilor greite. n sfrit, fr o
via dus dup modelul artat de Mntuitorul, nu ne putem numi adevrai cretini,
ci oameni ipocrii, care folosesc o evlavie fals drept paravan pentru fapte pctoase.
n al doilea rnd, Sfntul Iustin arat, pe baza mrturiilor din Sfnta Evanghelie
(oferite n continuarea fragmentului citat mai sus), c Sfnta Euharistie nu reprezint
o pine i o butur comun, ci nsui Trupul lui Hristos Cel nviat. Mai mult
dect att, el evideniaz faptul c propriul nostru trup i snge sunt transformate,
ntr-un mod tainic i imposibil de ptruns, ntru Hristos. Devenim un trup i un
snge cu El i sfinim astfel ntr-un mod profund nu doar trupul nostru, ci i sufletul.
ns, n finalul mrturiei sale, Sfntul Iustin ne atrage atenia c diavolul ncearc s
mimeze Taina Euharistiei pentru a ne induce n eroare: Lucru pe care imitndu-l
rii demoni au predat s se fac i n misterele lui Mithra; pentru c i n celebrrile
lor se pun naintea celui iniiat pine i un pahar cu ap nsoite cu unele formule,
lucru pe care fie l tii, fie l putei afla (ibid., p. 368). Oare n zilele noastre nu sunt
o sumedenie de secte i grupri eretice care afirm c au Taina Euharistiei, dar, de
fapt, sunt apropiai mai degrab de reprezentarea misterelor lui Mithra dect de cea
adevrat a lui Dumnezeu? Se cuvine s fim ateni la aceste lucruri. S nu ne lsm
amgii cu uurin de diverse persoane care se grbesc s afirme c Taina
Euharistiei poate fi regsit i n alte pri. Pentru noi, cei care am fost botezai i
694

crescui n Ortodoxie, exist o singur Euharistie din care avem dreptul s ne
mprtim. n caz contrar, ne trdm adevrata credin i ne minim pe noi nine.

ncheiem cu finalul rugciunii de mulumire din Didahie, care rezum foarte bine
cele spuse mai sus: Adu-i aminte, Doamne, de Biserica Ta, ca s o izbveti de
orice ru i s o desvreti n iubirea Ta. Din cele patru vnturi adun-o pe ea, cea
sfinit, n mpria Ta, pe care i-ai gtit-o. C a Ta este puterea i slava n veci! S
vin harul i s treac lumea aceasta! Osana Dumnezeului lui David! De este cineva
sfnt, s vin! De nu este, s fac pocin! (Didahia celor doisprezece Apostoli,
X, 5-6, op. cit., p. 569).