Sunteți pe pagina 1din 694

1

Taina Euharistiei, izvor de viata spirituala in ortodoxie



Taina Euharistiei, izvor de viata spirituala in ortodoxie
In epicleza ortodoxa preotul spune: "inca aducem Tie aceasta slujba cuvantatoare si
nesangeroasa si Te chemam, iti cerem si Te rugam : trimite Duhul Tau cel Sfant
peste noi si peste aceste daruri ce sunt puse inainte si fa painea aceasta cinstit trupul
Hristosului Tau, iar ce este in potirul acesta, cinstit sangele Hristosului Tau,
prefacandu-le prin Duhul Tau cel Sfant".
Prefacerea painii in trupul, iar a vinului in sangele Domnului nu este un proces
asemenea prefacerilor ce se savarsesc in natura, ci o iucrare a Duhului Sfant, care, ca
toate actele Duhului, transfigureaza si indumnezeieste cele ale naturii si pe omul
insusi, prin iradierea transfigurarii savarsite intai cu firea omeneasca pentru ca spre
om si prin om se extinde iubirea dumnezeiasca. De aceea se cere in epicleza venirea
Duhului Sfant intai "peste noi", adica peste preotul liturghisi-tor si peste comunitatea
adunata si apoi "peste darurile ce sunt puse inainte", intrucat aceste daruri fiind
aduse de comunitatea liturgica, o reprezinta pe ea, sau sunt in legatura cu ea.
Duhul Sfant a transfigurat prin inviere intai trupul lui Hristos si de aceea aceasta
transiigurare se extinde nu peste painea si vinul in ele insele, ci peste painea si vinul
ca daruri ale comunitatii ce crede in El si pentru ca Hristos sa se impartaseasca prin
ele si mai mult celor ce cred in El. Caci prin credinta in El, ei se afla intr-o legatura
interioara cu El. Intai s-a transfigurat umanitatea lui Hristos, deci baza acestei
transfigurari e pusa la intruparea Fiului lui Dumnezeu, desi s-a desavarsit la inviere.
Deci daca Fiul lui Dumnezeu s-a intrupat de la Duhul Sfant pentru a intra, prin
Duhul Sfant, intr-o relatie cu oamenii, piin inviere umanitatea Lui umplandu-se
deplin de Duhul Sfant, iradierea Lui in oamenii credinciosi si in cele ce apartin lor
atinge o intensitate suprema. De aci rezulta ca de Duhul care iradiaza din Hristos in
momentul prefacerii, nu se resimt prin prefacerea lor numai painea si vinul, ci si toti
credinciosii din Biserica chiar daca nu se impartasesc de trupul si de sangele Lui.
Deci toti credinciosii vii si morti ai Bisericii beneficiaza prin Euharistie de o lucrare
a Duhului lui Hristos Cel inviat, in ei, si prin Duhul se realizeaza o noua unitate intre
ei.
O spun aceasta toate rugaciunile din Sfanta Liturghie de dupa actul prefacerii. intai
beneficiaza credinciosii vii prezenti, dar apoi si ceilalti, vii si morti, mai ales cei
pomeniti cu numele, care sunt legati prin actul pomeniri de cei prezenti. O rugaciune
de dupa prefacere cere : "Adu-ti aminte, Doamne, de orasul (de satul) acesta, in care
vietuim si de toate orasele si satele si de cei ce cu credinta vietuiesc intransele. Adu-
ti aminte, Doamne, de cei ce calatoresc pe ape, pe uscat si prin aer, de cei bolnavi,
de cei ce patimesc, de cei robiti si de izbavirea lor. Adu-ti aminte, Doamne, de cei ce
aduc daruri si fac bine in sfintele Tale biserici si-si aduc aminte de cei saraci; si
2

trimite peste noi toti milele Tale". Iar in alta, Biserica se roaga : "Pentru mantuirea si
iertarea pacatelor robilor lui Dumnezeu (N)". Apoi "pentru iertarea pacatelor si
odihna sufletelor robilor lui Dumnezeu (N) in loc luminat... unde straluceste lumina
fetei Tale".
Dar aceasta iradiere a Duhului lui Hristos peste comunitatea adunata si peste darurile
aduse de ea, apoi peste tot sufletul credincios, indeosebi peste cei pomeniti, este
urmarea rugaciunii si unita cu rugaciunea. Rugaciunea preotului si a comunitatii
adunate in jurul lui este antena care urcand la Dumnezeu, face sa coboare prin ea
puterea de transfigurare a Duhului Sau peste preot, peste comunitate si peste darurile
aduse si, in diferite gradatii, peste ceilalti credinciosi din Biserica si mai ales pentru
cei pomeniti, vii si morti. Prefacerea se produce prin iradierea puterii Duhului Sfint
si ea spiritualizeaza asa-zicand pe preot, comunitatea si darurile aduse de ea si pe
credinciosii de mai departe, ridicandu-i pe toti si pe toate in alt plan decat cel natural
si unindu-i si mai mult in Duhul lui Hristos ca trup tainic al Lui.
Duhul Sfant este dinamic, este iradiant si transfigurator prin excelenta. De aceea,
odata ce comunitatea il cere, concentrata in preot sau unificata in jurul lui si in el,
deci cu o rugaciune unitara care face din toti o unitate in Hristos, impreuna cu
darurile aduse, o unitate deschisa lui Hristos, Duhul patrunde in ea si in darurile ei si
in toti cei care sunt pomeniti. Patrunde cu deosebita putere in darurile aduse, pentru
ca toti se pot impartasi prin ele in mod vizibil de acelasi Hristos nevazut. Prin
aceasta impartasire de Hristos prin aceste daruri prefacute in trupul si sangele Lui,
comunitatea intreaga, care este trupul Lui tainic, e asimilata la un grad si mai inalt cu
Hristos Cel inviat, din care iradiaza Duhul.
De aceea daca comunitatea si toti cei pomeniti de ea, vii si morti, se bucura de o
transfigurare din partea Duhului lui Hristos, fara ca sa se prefaca in fiinta Lui,
darurile aduse de comunitate prin preot se prefac din paine si vin in insusi trupul si
sangele Domnului, umplandu-se prin calitatea lor de daruri unite cu trupul cel tainic
al Domnului, de tot Duhul care este in Hristos Cel inviat, prefacandu-se in trupul si
sangele Lui personal, pentru ca trupul Lui tainic, sau comunitatea credinciosilor
impartasindu-se de ele, sa sporeasca si mai mult in calitatea ei de trup tainic al
Domnului.
Caci cei ce se impartasesc in ele, odata devenite insusi trupul si sangele lui Hristos,
pline intru totul de Duhul lui Hristos, se impartasesc intr-o masura si mai mare de
Duhul din Hristos Cel inviat, dupa ce intr-o mai mica masura il au pe acesta de mai
inainte si prin El pot cere, prin epicleza, venirea si mai deplina a Duhului lui Hristos.
Motivele pentru care plinea si vinul ca daruri ale comunitatii se prefac in trupul si
sangele Domnului, iar membrii comunitatii nu se prefac, sunt mai multe.
3

Primul motiv e ca credinciosii au deja un trup si un sange omenesc, asemenea cu
cele ale lui Hristos si unite in parte cu ele. Iar acum se unesc intr-o masura si mai
mare cu ele prin impartasire.
Al doilea motiv pentru care painea si vinul se prefac, este ca pai-nea si vinul sunt
prin firea lor menite sa se prefaca in trupul omenesc pentru a-l intretine. In general
ratiunile tuturor celor ce sunt date spre hranirea omului se prefac in ratiunea trupului
si sangelui omenesc. Numai trupul si sangele omenesc, si anume trupul si sangele
fiecarei persoane in parte sunt destinate sa ramana in veci. Chiar daca trupul si
sangele omenesc sunt supuse, dupa caderea" in pacat, mortii, moartea aceasta nu e
vesnica. Trupul si sangele omului sunt destinate invierii si vietii de veci. In trupul si
in sangele omenesc sunt menite sa se unifice, transfigurandu-se, toate chipurile
materiale ale cosmosului, precum in mintea omului sunt menite sa se "unifice
ratiunile tuturor, ca apoi prin mintea lui unita cu Dumnezeu, sa se adune toate in
Dumnezeu.
Totusi chipurile lor vor ramane in veci, dar cu ratiunile lor profund inradacinate in
trupul si sangele omenesc, aceasta inradacinare a lor in comunitatea umana
indumnezeita si prin ea in Hristos, reflectandu-se in frumusetea si transparenta lor
indumnezeita. Prin toate chipurile lumii isi vor fi deplin transparenti insisi oamenii
si prin ei, sau chiar prin ele direct, Hristos insusi. Sfantul Simeon Noul Teolog zice
in aceasta privinta : "Dat fiind ca ei (cei uniti cu Hristos) sunt duhovnicesti si
transparenti, fiind adunati in acele lacasuri si locuri de odihna dumnezeiesti,
imparatia cerului este ca un intreg, fiind un locas unic si asa va aparea tuturor
dreptilor; in ea se va vedea pretutindeni de catre toti imparatul tuturor, El va fi
prezent fiecaruia si impreuna existent cu fiecare, luminand fiecaruia si fiecare
luminand in El".
Ca un locas al bunatatilor infinite, sau ca o camara a unirii culminante a tuturor
intreolalta si cu Hristos vede si o rugaciune dinainte de Sfanta impartasanie trupul
lui Hristos, ca un locas, sau ca un san de iubire calda, in care se aduna toti ca niste
frati in inima fratelui mai mare. E camara de nunta a fiecaruia cu Mirele Hristos in
care trebuie sa intram cu haina sufletului curata: "intru stralucirile sfintilor Tai cum
voi intra eu nevrednicul ? Ca de voi indrazni sa intru in camara, haina mea ma
vadeste ca nu este de nunta; si voi fi legat si lepadat de ingeri".
Dar daca prefacerea transfiguratoare a cosmosului material in trupul si sangele
omenesc a ramas, dupa caderea omului din unirea cu Dumnezeu, deci cu Duhul Lui,
doar un proces natural, fara efecte durabile si generale, Duhul care a umplut prin im
iere trupul si sangele lui Hristos, a ridicat prin puterea Lui, aceasta prefacere la
nivelul unei transfigurari si indumnezeiri instantanee mai presus de fire.
Un al treilea motiv pentru care painea si vinul aduse de comunitate se prefac in
trupul si sangele Domnului fara sa se piarda chipurile lor, este ca chipurile painii si
4

vinului sunt mijloace prin care noi mancm trupul si bem sangele lui Hristos,
mancare prin care se infaptuieste o unire cu mult mai deplina intre Hristos si noi
decat prin simpla iradiere a trupului Lui in noi. Actul de mancare si de bautura este
actul supremei uniri a noastra cu ceea ce mancam si bem, in acest caz cu trupul si cu
sangeie lui Hristos, mancat si batut prin chipul painii si vinului. Sfantul foan Gura de
Aur zice in acest sens : "Hristos ne-a dat putinta sa ne saturam de trupul Lui,
ridicandu-ne la o prietenie si mai mare si aratandu-ne dorul Lui catre noi, caci nu se
da pe Sine celor ce doresc numai ca sa-L vada, ci si ca sa-L atinga, sa-L manance si
sa se sadeasca in trupul Lui si sa se uneasca cu El si sa sature intreg dorul".
Hristos se foloseste de chipurile painii si vinului pentru a ni se ci a ca mancare si
bautura, atat pentru ca El a devenit nevazut dupa inaltare, cit si pentru ca painea si
vinul sunt alimentele principale pe care le mancam si bem noi, nu trupul si sangele
descoperit, dar prin chipul painii si vinului putem manca insusi trupul Lui si putem
bea insusi sangele Lui, intnicat chipurile painii si vinului sunt deplin inradacinate, cu
ratiunile lor, in trupul si in sangele Lui, adica in ratiunea trupului si sangelui Lui si
transfigurate prin aceasta si prefacute in trupul si sangele Lui, dincolo de chipurile
lor.
Astfel, daca in veacul viitor toate vor fi transfigurate la maximum in Hristos si El va
fi transparent si va iradia prin toate la maximum, iar aceasta nu numai pentru a-L
vedea si atinge si a ramanea cu El in aceasta legatura prin iradiere, ci si pentru a-L
manca prin cele de mancat, fara a ne satura de El si fara a le elimina pe acestea ca in
viata de aici, ci pentru a le asimila ca niste raze luminoase in trupul nostru, si pentru
a le face transparente prin el, toate vor fi o universala Euharistie. Aceasta este
"impartasirea mai adevarata" de care ne rugam sa avem parte in imparatia cea
neinserata a lui Hristos.
Atunci transparenta lui Hristos va fi atit de accentuata ca toate vor fi luminate in
mod neintrerupt de soarele Hristos, incat acolo nu se va mai alterna ziua cu noaptea.
Dar Hristos este tot atat de prezent si acum in chipurile painii si vinului incat pentru
cei inaintati in viata duhovniceasca prin curatie, lumina Lui este vazuta in chip tainic
si caldura curata a sangelui Lui este simtita intr-un chip spiritual. Trupul si sangele
lui Hristos nu sunt numai spiritual transparente prin chipurile painii si vinului, ci si
simtite de cei a caror sensibilitate spirituala este intarita prin Duhul Sfant prezent in
ele. De aceea credinciosii canta dupa Sfanta impartasanie : "Vazut-am lumina cea
adevarata, primit-am Duhul cel ceresc". Iar simtirea prezentei trupului si sangelui
Domnului in Euharistie, pline de focul dumnezeiesc al iubirii Lui, o exprima
credinciosul cand se apropie sa se impartaseasca de ele, prin urmatoarele stihuri :
Sangele cel indumnezeilor privind te inspaimanta, o, omule, ca foc este si arde pe cei
nevrednici. Dumnezeiescul trup ma indumnezeieste si ma hraneste, imi
indumnezeieste sufletul si-mi hraneste minunat mintea..
5

Trupul lui Hristos este atat de pnevmatizat, sau materialitatea Lui atat de subtiata de
Duhul, incat rationalitatea Lui dinamizata prin Duhul lumineaza insasi mintea si
indumnezeieste insusi sufletul nostru, in care sunt inradacinate si deci luminate
ratiunile trupului nostru. Sfantul Simeon Noul Teolog vede chiar un rost esential al
Botezului si al Euharistiei in experierea lui Dumnezeu, care da celui ce crede o
cunostinta a Lui, superioara cunostintei prin cuvant si invatatura: "Caci daca ni s-ar
da cunostinta adevaratei intelepciuni si stiinte a lui Dumnezeu prin scrieri si
invataturi, ce trebuinta ar mai fi de credinta, sau de dumnezeiescul Botez si de
impartasirea de Sfintele Taine".
Ba mai mult, trupul Domnului atrage pe credinciosi cu o dulceata curata, care este
dulceata dragostei lui Hristos, ipostasul dumnezeiesc intrupat din iubire fata de
oameni si care isi arata iubirea Sa fata de noi si prin trupul pe care l-a luat producand
prin ea o adanca transformare intai in el si apoi in noi. Iar impartasirea de trupul lui
Hristos produce, de aceea, o desfatare si o veselie negraita sufletului, caci e
comuniunea in iubire cu Fiul lui Dumnezeu Cel intrupat, plin de iubire nesfarsita :
"indulcitu-m-ai cu dragostea Ta Hristoase si m-ai schimbat cu dumnezeiasca Ta
iubire ; drept aceea arde cu focul cel nematerial (al iubiri Tale, n.n.) pacatele mele si
ma invredniceste a ma satura cu desfatarea care este intru Tine, ca de amandoua v
cselindu-ma, sa slavesc, Bunule, venirea Ta".
Astfel prezenta trupului si sangelui Domnului sub chipurile painii si vinului, pentru
a ni se da din iubire spre mancare si bautura, sau pentru a se uni cu noi din iubire la
maximum, da deplina indreptatire si eficacitate intruparii si invierii Domnului din
iubirea fata de noi. Caci pentru ce s-ar fi intrupat si pentru ce ar fi inviat Domnul,
daca nu pentru a se uni continuu cu noi, prin trupul Sau inviat, pana la sfarsitul
lumii, iar dupa aceea pentru a ne invia si pe noi prin aceasta unire a noastra cu trupul
Sau si pentru a transfigura totul in viata viitoare ? Daca nu ni s-ar da in Euharistie,
Fiul lui Dumnezeu ar arata ca reia dupa inviere din nou distanta fata de noi si de
lume. Invierea n-ar duce pana la capat putinta si vointa Lui de unire cu noi din iubire
al caror inceput l-a facut prin intrupare.
Deprecierea Euharistiei sau considerarea ei ca simpla continuare a jertfei adusa
Tatalui pentru satisfacerea onoarei Lui jignite, sau pentru ispasirea pentru pacatele
noastre, e solidara cu intelegerea mantuirii ca simpla scapare a noastra de pedeapsa
cu chinurile vesnice, nu ca unire a lui Dumnezeu cu noi dm iubire si ca desavarsite si
sfintire a noastra. De aceea Sfan-tul Simeon Noul Teolog pune in mod insistent
Euharistia in legatura nu numai cu jertfa si cu Invierea lui Hristos, ci si cu intruparea
Lui. Cel ce se impartaseste cu Hristos in Euharistie stie ca "Cuvantul s-a facut trup si
s-a salasluit intru el" (Ioan I, 14)
Sf. Simeon Noul Teolog vede in trupul si sangele euharistic al Domnului toate
bunatatile vietii viitoare. Caci bunatatile acestea se cuprind in iubirea Lui, care ni se
arata in mod culminant in unirea Lui cu noi in Euharistie. Toate aceste bunatati ale
6

iubirii si ale vieti ne-sfarsite au fost puse la dispozitia noastra in trupul Lui cel luat
pentru noi, iar din acestea ni s-au facut si mai accesibile in chipul painii si vinului,
prin care putem manca trupul Lui si deci ne putem uni deplin cu El. Pentru ca in
painea neprefacuta in trupul Domnului avem concentrate toate cele ce intretin viata
noastra pamanteasca, Hristos foloseste chipul painii ca mijloc prin care ni se face
accesibil trupul Lui, sau painea cea cereasca, in care sunt concentrate toate
bunatatile, toate puterile care intretin viata noastra cereasca si eterna. Caci in trupul
Domnului si in sangele Lui e insasi dumnezeirea infinita, pusa la dispozitia noastra,
iar acest trup si acest sange in care a coborat viata infinita dumnezeiasca, ne sunt
puse si mai la indemana si in mod permanent si inca in viata pamanteasca, cu viata
infinita din El in" mod vizibil, in chipurile de mancat si de baut ale painii si vinului
euharistic.
Aceasta cuprindere in trupul si in sangele Domnului a tuturor bunatatilor negraite ale
lui Dumnezeu este afirmata de Sfantul Simeon Noul Teolog in cuvinte ca cele
urmatoare: "Cuvintele negraite spuse lui Pavel in rai (II Cor. XII, 4), adica insesi
bunatatile vesnice pe care ochiul nu le-a vazut si urechea nu le-a auzit si la inima
omului nu s-au suit, pe care le-a gatit Dumnezeu celor ce-l iubesc pe El (I Cor. II, 9),
nu sunt ingradite pe o inaltime, nu sunt marginite de un loc, nu sunt ascunse intr-un
adanc, nu sunt tinute in cea mai de pe urma parte a pamantului si a marii, ci sunt
inaintea ta si a ochilor tai. Care sunt acestea ? Bunatatile ce ne asteapta in ceruri,
insesi trupul si sangele Domnului nostru Iisus Hristos, pe care le vedem, le mancam
si le bem in fiecare zi. Trupul si sangele insesi sunt, cum marturisesc toti, acele
bunatati". Dar deoarece aceste bunatati sunt de caracter spiritual, si de spiritualitatea
lor tine curatia sufletului, bunatatea, iubirea, ele nu pot fi simtite, gustate, decat de
cei ce s-au straduit sa dobindeasca o spiritualitate corespunzatoare. De aceea spune
Sfantul Simeon : "De voiesti sa cunosti ca adevarate cele spuse, fa-te sfant prin
lucrarea poruncilor lui Dumnezeu si apoi te impartaseste de cele sfinte. Si atunci vei
cunoaste intocmai intelesul celor spuse". Domnul insusi a spus: "Cel ce mananca
trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica si Eu il voi invia in veacul de apoi"
(Ioan VI, 47-55). Deci in trupul Lui inviat pe care-L mancam prin chipul painii si
vinului, avem daruite noua insesi invierea si viata de veci.
"Ai auzit, ca impartasirea de tainele dumnezeiesti si neprihanite este viata vesnica si
ca pe cei ce primesc prin ele viata vesnica Domnul ii va invia in ziua cea de apoi ?".
Propriu-zis viata vesnica primita odata cu trupul Domnului implica in ea insasi
invierea, caci fara in viere nu ne-am putea bucura de totalitatea vietii noastre in veci.
Cei ce se impartasesc de trupul si de sangele Domnului, au viata vesnica, pentru ca
petrec in El si El in ei (Ioan VI, 56-57). Ei au viata eterna pentru ca se hranesc cu
painea vietii adevarate si depline, care s-a coborat din cer : "Eu sunt painea vietii"
(Ioan VI, 48). "Eu sunt painea care s-a coborat din cer" (Ioan VI, 52). "Eu sunt
adevarul si viata ; cel ce crede intru Mine, de va si muri, viu va fi. Si tot cel ce este
viu si crede intru Mine, nu va muri in veac" (Ioan XI, 25-26).
7

Tocmai pentru ca in trupul lui Hristos avem hrana dumnezeiasca a vietii infinite data
noua prin chipul painii, iar in sangele Sau puterea de viata si deci veselia infinita de
ea, data noua sub chipul vinului, cel ce a inaintat in simtirea duhovniceasca a acestor
bunatati prin Euharistie,
nu se satura niciodata de ele. La aceasta se implica pentru el totodata constiinta
deosebirii sale ca persoana care primeste, de Izvorul iubirii personale infinite care
daruieste. Sfantul Simeon Noul Teolog zice: "Cand eu beau, totodata insetez... Eu
doresc sa am tot si sa beau, de e, cu putinta, toate abisurile deodata; dar cum aceasta
e cu neputinta, ifi spun ca eu sunt mereu insetat, desi in gura mea e mereu apa ce
curge, ce se revarsa in paraie. Dar cand vad abisurile, mi se pare ca nu beau deloc,
pentru ca doresc sa am tot, desi am diu belsug toata apa in gura mea. Eu sunt
totdeauna un cersetor, macar ca posed cu adevarat totul unit cu putinul ce-l beau".
Prin Impartasirea de trupul si de sangele lui Hristos, insusi trupul nostru e ridicat la
treapta de trup al lui Hristos si de aceea e destinat invierii. Trupul nostru se sfinteste
prin aceasta si prin eforturile noastre de curatie care ne pregatesc pentru primirea
trupului Lui si care se intaresc prin primirea lui. Nu mai putem privi la trupul nostru
ca la ceva inferior si vrednic de dispret, sau ca la un simplu instrument de placeri,
pentru ca nu putem privi trupul lui Hristos astfel. Crestinismul e strain de dualismul,
care vede sufletul in sine si trupul in sine, care vede sufletul ca putind si meritmd sa
fie curat, iar trupul ca neputand si netrebuind sa fie curat, sau sa se curateasca.
Sufletul se vede prin trup si intipareste in trup toate starile si miscarile sale.
Trupul e necesar sufletului pentru ca sa duca pana la capat pornirile sale spre curatie.
Sfintirea sufletului, daca e reala, inseamna sfintirea trupului, sau se vede prin
sfintenia acestuia. Aceasta ma obliga la un mare respect si la o mare raspundere fata
de trupul meu si al altora. Trupul meu si trupurile altora isi descopera un caracter de
mare taina, odata ce sunt chemate sa se impartaseasca de inviere si de viata de veci,
prin salasluirea lui Hristos in ele. Trupul apare ca o structura fluida spiritual-
materiala, sau chiar teandrica.
Rationalitatea trupului, devenind transparenta prin Duhul Sfant, devine ea insasi
luminoasa, sau izvor de cunoastere. In aceasta rationalitate a trupului nostru, care se
adanceste prin impartasirea de trupul subtiat si cu rationalitatea deplin-transparenta a
lui Hristos, cu rationalitatea total inradacinata in Dumnezeu-Cuvantul, Lumina
suprema, si sustinatorul pe veci al acestui trup, dar si in sufletul nostru inradacinat in
acelasi Dumnezeu-Cuvantul, are trupul nostru baza invierii Lui. Caci din sufletul
nostru care se mentine nemuritor in Hristos Cel inviat, cand Hristos va voi, se va
plasticiza din nou in forma materiala transfigurata rationalitatea specifica a trupului
fiecaruia din noi, sau radacinile spirituale ale lui, adancite in sufletul nostru si in
Hristos.
Cei ce se impartasesc in cursul vietii pamantesti de trupul lui Hristos cel subtiat si
indumnezeit, adancandu-si aceste ratiuni ale trupului lor, impreuna cu sufletul, in
8

Hristos cel inviat, vor invia spre unirea fericita cu Hristos. Cei ce nu s-au impartasit
de trupul lui Hristos, vor invia si ei cu trupul, caci trupul inviat al lui Hristos va
aduce la o viata fara de moarte materia trupurilor, rationalitatea tru-pului Lui fiind
intr-o legatura cu rationalitatea intregii materii sau a tuturor trupurilor. Dar intrucat
acestia se vor mentine inchisi fata de comunicarea voluntara cu Hristos, starea
invierii lor, va fi o stare nevruta de ei si nepartasa de bunurile ce vin prin
comuniunea in iubire cu El.
Fiecare madular al trupului nostru, unit prin Sfanta impartasanie cu Hristos devine
madular al lui Hristos ; prin fiecare lucreaza Duhul Sfant care lucreaza prin
madularele lui Hristos si iradiaza din acestea. Hristos a devenit subiectul
madularelor mele lucrand prin ele, si eu subiectul madularelor lui Hristos lucrand
prin ele. Dar in mod paradoxal eu raman constient ca sunt cel ce primesc aceasta
cinste, nu o dau ; ca deci nu ma confund totusi cu Hristos. Eu fac lucrurile ce le face
Hristos si El face lucrarile ce le fac eu; dar puterea ultima pentru aceste lucruri e in
Hristos, nu in mine.
Sf. Simeon Noul Teolog afirma faptul acesta cu toata indrazneala, dar si cu toata
smerenia :
"Noi devenim madulare ale lui Hrislos - si Hristos devinemadularele mele.
Hristos se face mana mea, piciorul mea, al ticalosului de mine,
Si mana Iui Hristos, piciorul lui Hristos, sunt eu, ticalosul.
Eu misc mana mea si mana mea este Hristos intreg;
Eu misc piciorul meu si iata El straluceste ca Hristos.
Daca tu voiesti, vei deveni madularul lui Hristos" '.
Dar nu numai eu cu madularele mele sunt al lui Hnstos, ci oricare alt credincios, care
se impartaseste de trupul si de sangele Lui. Iar aceasta ne face sa ne simtim toti una
in Hristos. Sfantul Simeon spune despre parintele sau duhovnicesc, Simeon
Evlaviosul, ca pentru el :
"Toate madularele sale si toate madularele oricarui altul,
Toti si fiecare erau totdeauna in ochii sai ca Hristos,
El insusi intreg era Hristos si privea ca pe Hristos
Pe toti cei botezati, imbracati in Hristos intreg".
Dar, ca gura mea sa poata deveni gura lui Hristos, sau gura curata a lui Hristos sa
poata deveni gura mea, gura mea trebuie sa se faca curata, sau eu insumi sa ma fac
curat, incat Hristos sa poata rosti prin gura mea numai cuvintele Lui curate, sau eu sa
pot rosti prin gura Lui cuvintele Lui curate, aparand ca un autentic organ al lui
Hristos. La fel, daca ochii mei si mana mea devin mana si ochii lui Hristos, ele
trebue sa fie curate, ca Hristos sa poata privi prin ochii mei toate in chip curat si sa
poata savarsi prin mana mea faptele Sale curate. Eu trebuie sa ma straduiesc pe de o
9

parte pentru aceasta curatie inainte de Sfanta impartasanie, pe de alta Hristos insusi
ma face si mai curat prin impartasirea mea de El.
Spiritualitatea Euharistiei nu consta numai in trairea simpla a unirii cu Hristos, ci
intr-o unire in curatie, pentru care trebuie sa ma straduiesc inainte si dupa
Impartasanie, dat fiind ca aceasta curatie nu e produsa de Hristos in mine fara efortul
meu. Hristos imi da nu numai o stare de curatie, ci si o putere in vederea acestei
curatii. Acest inteles il au cuvintele rostite de preot inainte de Sfanta Impartasanie :
"Sfintele sfintilor". Ele ii cheama la Sfanta impartasanie pe cei ce s-au straduit
pentru curatie, dar le si fagaduieste puterea pentru o viata si mai curata.
Iar cand Teofan al Niceei cere preotului sa aiba mana care se atinge de trupul
Domnului mai curata ca lingurita, iar gura mai cinstita decat potirul, pentru ca in
curatia mainii si gurii este si un efort indreptat spre interiorul lui, cererea aceasta este
valabila si pentru credinciosii ce se impartasesc. De aceea in Ortodoxie credinciosii
postesc, se spovedesc, se impaca cu toti carora le-au gresit si se feresc de orice pacat
inainte de Sfanta Impartasanie. Iar acestea sunt tot atatea acte de spiritualizare, care
daca se repeta des conduc pe credinciosi spre o spiritualitate intiparita adanc in fiinta
lor, devenita o caracteristica a vietii lor.
Credinciosii sunt invatati de Biserica lor ca nu trebuie sa uite ca Hristos cu care se
impartasesc nu e numai Fiul lui Dumnezeu cel intrupat ca sa intalneasca in trupul
lui, oceanul bunatatilor dumnezeiesti, nici numai Hristos cel inviat, ca sa se sadeasca
in ei fara nici un efort arvuna invierii, ci si Hristos care a ajuns la inviere prin cruce
si care deci ramane intr-un chip tainic in stare de jertfa pentru a ne da si noua puterea
de a mortifica pe omul vechi al pacatului si a ne darui eliberati de lanturile oricarui
egoism, lui Dumnezeu.
Pentru Biserica rasariteana, Euharistia si-a pastrat intreaga importanta de izvor al
unei vieti spirituale mereu sporite a credinciosilor, de putere in vederea
spiritualizarii lor inteleasa ca drum spre desavar-sire, dupa asemanarea lui Hristos,
intrucat in Euharistie credinciosul se uneste cu Hristos, care-si traieste si-si
prelungeste in credinciosi toate actele si starile Sale mantuitoare, in plina actiune :
intruparea, jertfa si invierea.
Parintele Dumitru Staniloae
ARHIM. SIMEON KRAIOPOULOS:
Viata tainica a crestinului
Nimic altceva nu-l sfinteste pe om precum Taina Sfintei Euharistii
Fiecare om care crede in Hristos, devine madular al Bisericii prin Botez si
Mirungere. Adica, omul cel nou se naste prin Botez si primeste prin Mirungere
10

darurile Sfantului Duh, pe care le va avea pentru intotdeauna trebuie sa le
pastreze -, si care-l vor ajuta sa creasca in viata duhovniceasca.
Asa cum, oricat de sanatos ar fi cineva, oricat de sanatos s-ar naste, daca pateste
ceva nu poate sa se nasca din nou, insa poate sa mearga la doctor ca sa se vindece,
pe cat este posibil, tot asa lucreaza si Taina Pocaintei.
Taina Sfintei Euharistii este hrana crestinului. Acesta se hraneste cu
rugaciunea si cu Cuvantul lui Dumnezeu, dar mai concret, mai substantial si
mai dumnezeieste se hraneste cu Dumnezeiasca Euharistie.
Intr-adevar, Taina aceasta inseamna hrana. Nimic nu-l sfinteste mai mult pe
om decat aceasta Taina care este un cutit cu doua taisuri. Daca omul nu se
impartaseste pregatit, asa cum se cade, Dumnezeiasca Euharistie in loc sa-i
foloseasca, il va vatama.
Astfel, asa cum am spus si altadata, Trupul lui Hristos pe care-L primim
inlauntrul nostru prin Dumnezeiasca Euharistie, preschimba trupul nostru in
Trupul lui Hristos si sangele nostru in Sangele lui Hristos. De aceea, omul cand
se afla prin Botez inauntrul Trupului lui Hristos, care este Biserica, si primeste
darurile Sfantului Duh, cugeta si se roaga si se hraneste cu Trupul si Sangele lui
Hristos, devine ceea ce este Hristos, se face asemenea lui Hristos.
Viata teandrica a omului
Scopul nostru nu este sa devenim oameni buni. Oricat de bun ar deveni cineva,
daca nu se uneste cu Hristos, daca Acesta nu salasluieste inlauntrul lui, daca
nu-l preface si nu-l schimba, acel cineva este egal cu zero.
Tot raul i s-a intamplat omului pentru ca s-a indepartat de Dumnezeu. Domnul
nu doar l-a facut pe om fara pacat si l-a asezat in Rai, ci cand i-a dat harul Sfantului
Duh, Se afla in comuniune cu el, si el in comuniune cu Dumnezeu, omul il avea
inlauntrul lui pe Dumnezeu. Astfel, avea o viata divino-umana, adica nu era
simplu om, primise inlauntrul lui si acest lucru pe care Dumnezeu il daruieste
fapturii Sale, adica harul divin. Hristos S-a facut Dumnezeu-Om, nu Dumnezeu
si inger, ci Dumnezeu si Om. Omul este centrul creatiei. Lumea duhovniceasca si
lumea materiala exista, iar in mijlocul lor se gaseste omul. Hristos Se face Om,
devine Dumnezeu-Om si sfinteste toata zidirea. Asadar, Dumnezeu nu doar ajuta
zidirea, pe om, ci Hristos se uneste cu omul, si omul devine divino-uman,
precum Hristos, dar dupa har.
Acesta este scopul cel mai inalt, nu ca omul sa devina mai bun, ci sa
dobandeasca trasaturile prezentei, insusirile vietii lui Dumnezeu. Nu inseamna
deloc exagerare aceste lucruri pe care le-au spus Apostolii, pe care le-au grait si le-
au trait Sfintii Parinti. Nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine![7], spune
11

Sfantul Apostol Pavel. Hristos traia inauntrul lui. Nu spune ca s-a intalnit
simplu cu Hristos, ca are credinta in Hristos, ca-L primeste sau este ajutat de
Hristos, ci spune ca Hristos traieste inlauntrul lui. Omul cel vechi a murit si
acum este un om nou, dar in Hristos.
Sfanta Impartasanie si intreaga noastra relatie cu Dumnezeu sunt o sabie cu
doua taisuri
Ne-am folosit de aceasta expresia in Hristos. Toate sunt in Hristos. De aceea, nu
doar credem, ne botezam, ne marturisim, ne rugam sau cugetam, ci, pur si simplu,
primim inlauntrul nostru Trupul si Sangele lui Hristos. Acestea sunt mult mai
vii decat propriul nostru trup si propriul nostru sange. Ne prefac trupul nostru in
Trupul lui Hristos si sangele nostru in Sangele lui Hristos.
Dar Trupul si Sangele lui Hristos nu lucreaza precum un medicament. Cand iei
medicamentul, oricum te-ai afla, fie ca esti intins, fie ca te misti, fie ca vrei, fie ca nu
vrei, medicamentul va lucra inlauntrul tau si-si va face efectul. De pilda, daca iei un
calmant, nu vei mai simti durerea.
In cazul Sfintei Euharistii nu se intampla, intocmai, asa! Chiar daca suntem
vrednici, chiar daca nu suntem, noi, crestinii de astazi, primim Trupul lui
Hristos. Dar daca existenta noastra nu este inchinata Sfintei Euharistii, nu in
teorie, ci in practica, Sfanta Impartasanie, desigur, patrunde inlauntrul nostru
ca Sfanta Impartasanie, insa nu ne face bine, ci, din contra, ne face rau.
Acest lucru il clarifica sfantul Apostol Pavel in prima Epistola catre Corinteni. Nu
atrage doar atentia corintenilor sa se impartaseasca cu vrednicie, pentru ca altfel nu
se vor folosi, ci intareste si celalalt aspect, anume faptul ca: Cel care mananca si
bea Trupul si Sangele lui Hristos cu nevrednicie, osanda isi mananca si bea![8].
Pavel ajunge sa spuna ca multi dintre noi sunt bolnavi si mor pentru ca nu se
impartasesc cu vrednicie.
Prin urmare, putem sa afirmam ca relatia noastra cu Dumnezeu este o sabie cu
doua taisuri. Desigur, in mod special, legatura noastra cu Sfanta Impartasanie,
dar si intreaga noastra relatie cu Dumnezeu.
Cei care sunt indiferenti, fac raul cel mai mare. Noi, ceilalti, care, intr-adevar,
vrem din tot sufletul sa vietuim dupa voia Lui suntem putin mai reci, greu de
urnit, lenesi si poate ca ne facem ca nu intelegem. Daca vrem sa fim in legatura cu
Dumnezeu, din adancul sufletului nostru, atunci aceasta relatie este o sabie cu doua
taisuri.
Daca ne conformam voii Lui, Dumnezeu ingaduie sa vina asupra noastra
incercari, dar nu ne paraseste, ci ne sfinteste. Daca insa ne facem ca n-am inteles
si suntem lenesi, tocmai pentru ca in strafundul nostru vrem sa fim cu El, dar in
12

acelasi timp, nu suntem cinstiti, Dumnezeu poate sa ne lase sa patimim anumite
lucruri. Sa avem acest lucru in vedere! De aceea, se intampla cateodata ca, atunci
cand omul o duce putin mai bine, dar este departe de Dumnezeu, in momentul
in care se apropie de Dumnezeu, vin asupra lui lucruri rele.
i celui care este foarte sincer cu Dumnezeu, care se lupta zi si noapte sa faca
voia Lui, Dumnezeu poate sa ingaduie incercari grele, tocmai ca sa-l smereasca,
sa devina mai autentic, mai credincios, sa depinda mai mult de Dumnezeu si
toata relatia lui cu Dumnezeu sa nu fie din interes, ci sa poata spune:
Dumnezeul meu, oricat as patimi, orice mi s-ar intampla, pentru ca Te-am gasit
raman cu Tine!.
Relatia noastra cu Dumnezeu si, in special, Sfanta Impartasanie sunt o sabie cu doua
taisuri. Nu trebuie doar sa ne impartasim, ci sa fim atenti sa implinim voia
divina! Omul trebuie sa aiba inlauntrul lui smerenie, simtire. Altfel se va
impartasi nu spre folos, ci spre osanda.
Trebuie sa tinem dreapta masura in toate si sa nu lucram dupa propria
socoteala, asa cum credem sau auzim pe ici pe colo.
Sufletul tau este pe masura harului Trupului si Sangelui lui Hristos?
Asa cum ati observat, suntem pentru Impartasania cat mai deasa. Deoarece este
lucru usor sa se impartaseasca cineva, nu cumva sa o faca fara sa aiba in vedere
anumite conditii pe care trebuie sa le implineasca. Prin urmare, sa fim cu multa
luare aminte! Sa fim cu multa frica si cutremur, cu mare atentie, ca nu cumva sa
o facem constransi, ca nu cumva sa abuzam, ca nu cumva sa dispara frica din
sufletul nostru si sa primim Sfanta Impartasanie ca pe un medicament [in sens
de "panaceu", leac magic, care lucreaza asupra noastra automat, indiferent de
cum suntem si ce facem noi, n.n.]. Sa nu se intample asa!
Chiar si medicul cand prescrie un medicament, vede, in fapt, ce se intampla.
Daca medicamentul pe care-l prescrie foloseste, ii va spune bolnavului: continua
tratamentul!. Cand vede, insa, ca nu-i foloseste, va lua atitudine si va proceda
conform situatiei. Presupun ca exista situatii in care, un medicament nu
foloseste cuiva si nu lucreaza asa cum se astepta medicul, pentru ca organismul
lui nu-l accepta, in timp ce un alt organism il primeste, reactioneaza bine si da
rezultate.
Sfanta Impartasanie este buna, deoarece este medicamentul nemuririi. Dar
daca organismul nu o primeste, in sensul ca nu este pregatit in aceasta directie,
daca starea lui nu este potrivita in loc sa-i faca bine, ii va face rau.
Nu poate cineva sa se impartaseasca si sa-si continue viata ca si cum nu s-ar fi
impartasit si sa cugete plin de sine: eu m-am impartasit, eu ma cuminec des!.
13

Este o satisfactie egoista si placuta siesi. Folosul Sfintei Impartasanii va aparea pe
parcursul intregii vieti.
Sfanta Impartasanie te va ajuta sa fii mai smerit, mai spasit, sa-ti vezi
neputintele. Te va ajuta sa crezi mai mult in Hristos, sa vezi cat de zadarnica
este lumea, cat de desarte sunt toate lucrurile care ne leaga de ea, care ne
robesc. Te va ajuta sa nadajduiesti in Hristos, sa-L iubesti.
Daca Sfanta Euharistie nu aduce rezultate, atunci ceva nu merge bine. Ea
continua sa fie data tuturor. Cum se poate ca Trupul lui Hristos, care se afla
inlauntrul tau sa nu aduca nici o prefacere, nici o schimbare, nici un folos!?
Inseamna ca starea ta nu este cea potrivita, ca nu conlucrezi si nu raspunzi pe
masura harului Trupului si Sangelui lui Dumnezeu.
Deasa Spovedanie si relatia ei cu Sfanta Impartasanie
Spunem aceste lucruri tocmai pentru ca Spovedania este strans legata de Sfanta
Impartasanie.
Aceste doua Taine sunt independente, omul poate sa se spovedeasca fara sa se
impartaseasca. Asa cum de asemenea, poate sa se impartaseasca, fara sa se
marturiseasca. i vom explica acest aspect.
Este cu putinta ca omul sa cada in asemenea pacate, incat sa se duca sa se
spovedeasca, dar sa fie oprit de la impartasanie, si atunci va trebuie sa astepte.
Se poate din nou ca omul sa se fi impartasit ieri, si sa aiba binecuvantare sa se
impartaseasca si astazi. Este posibil sa se fi impartasit saptamana trecuta si sa
aiba binecuvantarea sa se impartaseasca si in aceasta saptamana, daca nu se
intampla ceva care sa-l opreasca de la Sfanta Impartasanie. Omul se smereste,
se pocaieste in inima lui si se impartaseste, daca are binecuvantarea duhovnicului.
Pocainta nu inseamna doar marturisirea pacatelor de doua, trei, cinci sau de o suta de
ori. Ea este ca un rau, inlauntrul sufletului, care ia cu el toate. Ar fi bine, daca ar fi
posibil, ca omul sa se spovedeasca si in fiecare zi.
Sunt unii care privesc altfel lucrurile. Se poate sa fie si cum spun ei, dar noi in
momentul de fata nu putem sa le acceptam, de aceea marturisim ceea ce socotim
corect. Cel mai bine este ca omul sa se marturiseasca in fiecare zi, si de asemenea, sa
se impartaseasca in fiecare zi. Deci, avand in vedere acest fapt, crestinul va face
marturisirea si se va impartasi cat se poate de des. Desigur, nu va hotari el
singur cat de des se va impartasi, ci duhovnicul.
Am spus ca unii considera ca trebuie altfel, si va voi spune ceva, chiar cu riscul de a
ma repeta. Daca imi amintesc bine, un teolog rus, profesor la o Facultate de Teologie
14

din America, in cartea sa Postul cel Mare, vorbind despre Spovedanie, lasa sa se
inteleaga ca omul va merge sa se marturiseasca doar daca a cazut in pacate de
moarte.
Nu acesta este si duhul Sfintilor Parinti ai Bisericii. Sfantul Simeon,
Arhiepiscopul Tesalonicului, un specialist in probleme de liturgica si teologie, a
scris multe lucrari, dar s-a preocupat in mod special si a explicat diferitele slujbe:
Vecernia, Utrenia, Taina Pocaintei, a Hirotoniei, Sfanta Liturghie, etc. Sfantul
Simeon a scris o cuvantare speciala despre Sfanta Euharistie. In aceasta cuvantare
recomanda preotului si-l sfatuieste sa se marturiseasca foarte regulat. Acesta
spune: Clericul sa slujeasca, daca este cu putinta, de patru ori, sau cel putin de
doua ori pe saptamana. Acest lucru este posibil si pentru preotul casatorit si pentru
cel necasatorit. Dar, subliniaza sfantul: Trebuie sa se ingrijeasca sa se spove-
deasca regulat, pentru ca sa aiba sufletul curat[9]. Sfantul a trait in sec. al XV-
lea, si invatatura lui despre Marturisire o tinem si noi.
Daca este necesar ca penitentul sa-si marturiseasca doar pacatele de moarte,
asa cum spun unii, si daca preotul, care dupa sfantul Simeon trebuie sa se
spovedeasca regulat, marturiseste ca are pacate de moarte, atunci inceteaza sa
fie preot. Se poate ca cineva sa nu aiba oprire, sa fie vrednic sa devina preot si chiar
sa se faca preot, dar odata ce cade in pacate de moarte, este oprit de la lucrarea
preotiei. Problema nu este doar sa se marturiseasca. Daca se caieste si se spovedeste,
primeste iertarea, dar revine in tagma mirenilor.
Prin urmare, alta parere au Sfintii Parinti, in special sfantul Simeon, acest mare
Parinte si teolog al Bisericii, el nu incuviinteaza ceea ce spun unii teologi
contemporani. Va repet si eu, omul cu cat se spovedeste mai regulat, cu atat este
mai bine.
Uneori, in scaunul de spovedanie, ca sa-i fac sa inteleaga problema aceasta, unor
penitenti a trebuit sa le dau exemplul gospodinei. Adeseori, ea sta toata ziua cu
carpa in mana, cu matura sau aspiratorul, pentru ca si simplul fapt ca ne
miscam prin casa, ridica praful care se pune pe mobila. Cu cat mult mai mult
sufletul omului trebuie sa fie stralucitor si permanent curat!?
Marturisirea care-l povatuieste pe omul launtric la smerenie
Ingaduiti sa va citez din cartea Peripetiile unui pelerin [Pelerinul rus, n.n.], un
minunat model de spovedanie.
Acest inchinator a mers la un duhovnic bun si s-a spovedit. Duhovnicul n-a fost
deloc multumit de marturisirea lui, si i-a dat cateva insemnari referitoare la
spovedanie.
15

Spovedania este cea care-l duce pe omul launtric la smerenie. Intorcandu-mi
ochii cu atentie spre mine insumi, si urmarind mersul starii mele interioare,
marturisesc din experienta mea ca nu-L iubesc pe Dumnezeu, ca nu am dragoste
pentru aproapele meu, ca nu am credinta si ca sunt plin de mandrie si de cugete
trupesti. Pe toate le gasesc inlauntrul meu, dupa o cercetare amanuntita a simturilor
si a purtarii mele.
Vedeti, foloseste doar patru faze, insa in acestea se gasesc toate cele dinlauntrul lui.
1. Nu-L iubesc pe Dumnezeu. Daca L-as fi iubit cu adevarat, as fi avut continuu
mintea mea indreptata spre Acesta si as fi fost fericit. Fiecare cuget pentru
Dumnezeu mi-ar fi adus bucurie si desfatare. Dimpotriva, foarte des si foarte lesne
cuget la diferite lucruri pamantesti, in timp ce preocuparea cugetului meu cu
Dumnezeu este o lucrare obositoare si seaca.
Daca L-as fi iubit pe Dumnezeu, vorbirea mea cu Acesta prin rugaciune ar fi fost
hrana si desfatarea mea si ea m-ar fi indrumat spre o comuniune nedespartita cu
El. I nsa, facand cu desavarsire cele potrivnice, nu numai ca nu gasesc multumire
in rugaciunea mea, dar trebuie de fiecare data sa depun efort ca sa ma rog.
Toti stim ca atunci cand iubim pe cineva, si sa avem inainte obstacole nenumarate,
vom ajunge la el. Cum poti sa-L iubesti pe Dumnezeu, cand, cu sila, abia te
indrepti putin spre El!
Ma lupt impotriva nepasarii, sunt biruit de pacatosenia mea si totdeauna
ravnitor sa ma prind cu orice cuget si lucru nesabuit, chiar si la ceasul rugaciunii,
fapt pentru care este firesc sa mi se imputineze rugaciunea si gandul sa mi se
indeparteze de la ea. Timpul meu trece nefolosit sau este folosit in lucrari desarte
si cand ma indrept spre Dumnezeu, cand ma asez sub umbra prezentei Lui, atunci
fiecare ceas mi se pare ca este un an intreg. Cand omul iubeste o persoana, se
gandeste la ea toata ziua, fara incetare, pastreaza continuu imaginea ei in inima
lui si se ingrijeste pentru aceasta si, in nici o situatie, persoana iubita nu pleaca
din mintea lui. Eu, insa, toata ziua, este mare lucru daca smulg o ora ca sa ma
adancesc in desfatarea si in cugetarea dumnezeiasca, sa viez in inima mea iubirea
pentru Dumnezeu. In timp ce, cu usurinta si multumire, cheltuiesc cele douazeci
si trei de ceasuri din zi si din noapte intr-o fierbinte ofranda si jertfa adusa
idolilor, diferitelor patimi. I n acelasi timp, graiesc despre fapte si lucruri de nimic,
care-mi intineaza duhul si acest lucru imi aduce multumire.
In cugetarile mele despre Dumnezeu sunt sec, trandav si lipsit de ravna. i fara sa
voiesc, se intampla ca altii sa ma miste spre o discutie duhovniceasca, dar caut sa
schimb subiectul in orice altceva mai multumitor pentru poftele mele. Sunt
infricosator de curios pentru orice lucru modern, pentru politica si pentru alte mii
de lucruri. Foarte des imi caut satisfactia in dragostea pentru cunostintele lumesti,
pentru stiinta, arta si vreau sa dobandesc cat mai multe bunuri. Cugetarea la legea
16

lui Dumnezeu, cunoasterea acesteia si a credintei nu ma impresioneaza prea mult,
nici nu-mi satisface foamea duhovniceasca a sufletului. Pe toate acestea le primesc
pentru ca inseamna, nu doar o preocupare fara substanta pentru un crestin, ba mai
mult, total lipsita de folos.
Daca iubirea fata de Dumnezeu inseamna tinerea poruncilor Lui asa cum a spus si
Hristos: Daca Ma iubiti tineti poruncile Mele!, eu nu numai ca nu tin poruncile
Lui, dar nu depun nici o osteneala ca sa le implinesc.
Acesta este adevarul absolut pe care-l trage, cu usurinta, cineva ca nu-L iubesc pe
Dumnezeu. Despre acest lucru sfantul Vasile cel Mare spune: Dovada ca omul nu-
L iubeste pe Dumnezeu si pe Hristos consta in faptul ca nu tine poruncile Lui!.
2. Nu-l iubesc nici pe aproapele meu. Daca l-as fi iubit, as fi putut sa ma gandesc
si sa ma hotarasc sa-mi dau si viata pentru acesta la nevoie. Dar nu numai ca nu
fac acest lucru, ci nici cea mai mica patimire nu sunt dispus sa sufar pentru el.
Daca l-as fi iubit pe aproapele meu, dupa porunca Evangheliei tristetile lui ar fi
fost si ale mele, iar bucuriile lui ar fi luminat fata mea, ca si pe a lui. Eu,
dimpotriva, sunt multumit sa aud diferite cuvinte urate despre acesta, in loc sa ma
intristez si sa sufar. Orice rau pe care-l aud despre aproapele meu, nu numai ca nu-
mi aduce mahnire, ci imi daruieste un fel de bucurie, ma umple de interes si
nadajduiesc sa aud mai multe. Greseala sau pacatul fratelui meu nu numai ca nu
le acopar cu iubire, ci le trambitez pe unde pot, cu multumire launtrica. Fericirea
aproapelui meu, cinstea, bunurile lui nu ma umplu de bucurie. Dimpotriva, ma
fac sa traiesc un sentiment de nepasare. I n sfarsit, nu de putine ori dispretul si
invidia imi cuprind sufletul fata de aproapele meu.
3. Nu am credinta nici in nemurire, nici in Evanghelie. Pentru ca daca eram
convins cu desavarsire si credeam fara indoiala ca dupa acest mormant ni se
deschide viata vesnica si reinapoierea lucrurilor create ale acestei lumi as fi
cugetat continuu la aceasta, fara odihna. I deea nemuririi m-ar fi zdrobit si as fi
trait aceasta viata trecatoare ca un strain si calator care are intotdeauna in mintea
lui grija sa ajunga in dulcea lui patrie. Dimpotriva, nici nu ma gandesc la vesnicie
si ma port in viata ca si cum as crede ca sfarsitul acesteia este si capatul existentei
mele omenesti. Inlauntrul meu se salasluieste, fara sa-mi dau seama, cugetul care
se exprima pe scurt prin cuvintele: Cine stie si cine a vazut cele care se petrec
dupa moarte?. Cand vorbesc despre nemurire, mintea mea incuviinteaza, in timp
ce inima mea se indeparteaza foarte, nelasandu-se convinsa de aceasta. Toata
aceasta necredinta a mea se vadeste din faptele mele si din grija continua sa-mi
satisfac viata simturilor.
Daca invatatura Evangheliei ar fi stapanit inima mea, cu credinta pe masura, as fi
fost prins de Cuvantul lui Dumnezeu si l-as fi cercetat, daruirea si atentia si-ar fi
gasit locas in sufletul meu. Atentia, milostivirea, iubirea care se ascund in Acesta
17

m-ar fi indrumat la fericirea si la bucuria cercetarii legii lui Dumnezeu zi si
noapte. I n cugetarea aceasta as fi gasit hrana duhovniceasca, painea sufletului
cea spre fiinta si inima mea ar fi fost miscata spre pastrarea ei. Nimic din aceasta
lume n-ar fi putut sa ma intoarca de la implinirea ei in viata mea Dimpotriva, cand
citesc sau aud atatea despre Cuvantul lui Dumnezeu, daca nevoia sau iubirea de
cunoastere ma imping spre aceasta o urmez fara atentia cuvenita si o gasesc, de
cele mai multe ori, plictisitoare sau fara vreun interes mai de seama. De obicei
ajung la finalul cugetarii fara vreun folos mai insemnat si intotdeauna gata sa-l
schimb cu lecturi usoare, care mi se par mult mai interesante si ma multumesc.
4. Sunt plin de mandrie si egoism!. Toate lucrarile mele ma conving de acest
lucru. Vazand ceva bun in mine, doresc sa-l fac vadit sau sa ma mandresc pentru
aceasta inaintea celorlalti oameni sau sa ma minunez launtric. Daca arat o
smerenie exterioara, o pun pe seama propriei mele puteri ma socotesc pe mine
insumi mai presus decat ceilalti sau cel putin nu mai rau decat acestia. Cand imi
descopar vreo greseala, ma ostenesc sa ma indreptatesc si s-o acopar zicand: Ce
sa fac, asa sunt facut!, sau Nu conteaza, nimeni n-o va lua in seama!.
Ma manii pe cei care nu arata pretuire pentru persoana mea, si cred ca sunt
oameni care nu pot sa pretuiasca valoarea altuia. Ma bucur de darurile mele si
toate caderile mele le consider cu desavarsire chestiunea mea personala. In timp
ce ma tanguiesc, aflu multumire in necazurile vrajmasilor mei. Cand ma lupt pentru
ceva bun, o fac cu scopul sa castig laude, sau sa castig bunavointa duhovnicului
meu, sau sa primesc o mangaiere trecatoare. I ntr-un cuvant, imi construiesc
continuu propriul meu idol, pe seama caruia pun neintrerupt slujirile mele,
ingrijindu-ma in orice chip pentru multumirea mea si pentru cultivarea patimilor
si dorintelor mele.
Savarsind toate acestea, recunosc ca sunt plin de mandrie, de felurite pofte
trupesti, de necredinta, de lipsa iubirii fata de Dumnezeu, de rautate fata de
aproapele meu. Ce stare mai pacatoasa decat aceasta ar putea sa existe? Starea
duhurilor intunericului, trebuie sa fie mai buna decat a mea! Acelea chiar daca nu-
L iubesc pe Dumnezeu, chiar daca ii urasc pe oameni si se hranesc cu mandria, cu
toate acestea cred in Dumnezeu si se infricoseaza. Eu insa ce fac? Se poate sa ma
gasesc intr-un chin mai rau decat acesta cu care ma confrunt? Cum sa nu primesc
pedeapsa cea mai aspra pentru viata mea nesabuita si trandava, pe care recunosc
ca o duc?.
Criteriul privind apropierea de Sfintele Taine ni-l prezinta cu acuratete Parintele
Dumitru Staniloae:
Cand te apropii de Euharistie, principalul e sa crezi in prezenta reala a
Trupului si Sangelui Domnului in ea si ca esti pacatos, dar si sa fi luptat in tot
18

felul impotriva pacatelor si pentru curatirea de ele. Adica sa nu vii ca unul ce te
impaci, cu nepasare, cu starea de pacatos.
Numai luptand din toata puterea, e prezent si Dumnezeu in tine, luptand cu
puterea Lui impreunata cu puterea ta. Daca lupt molesit, Dumnezeu nu lupta cu
tarie in mine. In taria luptei mele e prezenta taria luptei lui Dumnezeu. Dumnezeu
vrea sa fiu tare, dar nu sunt tare daca nu simt puterea mea incordandu-se. Insa in
incordarea aceasta e lucrator si Dumnezeu pe masura ei.
Deci mantuirea se capata prin voia omului si se respinge prin ea. Cel ce se apropie
cu parere de rau pentru pacatele sale de Sfantul Trup si Sange se mantuieste,
iar cel ce se apropie cu nepasare sau dispret se osandeste.
A se imbraca cu Hristos inseamna a se imbraca cu putere. Imaginea e luata de la
imbracarea cu o armura; caci Hristos e ca o arma sau ca o armura. Dar se intelege ca
pe Hristos Il imbracam cand Il primim in noi; caci nu ti se comunica puterea
cuiva, daca nu ti se face oarecum interioara. Dar acelasi lucru inseamna a te
impartasi cu Trupul lui Hristos: inseamna a te imbraca cu puterea Lui. Ideea e
ca Trupul lui Hristos cu care ne impartasim sau cu care ne imbracam nu e ceva care
ramane in noi sau lipit de noi, ca un lucru pasiv, ci e un izvor de putere de care
ne folosim, intrucat noi insine ne insusim activ aceasta putere. Dar, ca sa fim
mereu tinuti in stare de putere, trebuie sa fim in comunicare continua cu
Hristos; sa stam mereu in comuniune cu Soarele puterii duhovnicesti.
Se remarca legatura fireasca intre pomenirea neincetata a lui Hristos, deci si a
patimii Lui, prin rugaciune, si impartasirea continua cu Trupul Lui rastignit si
biruitor al mortii prin cruce. Comunicarea continua cu Trupul Domnului
intretine pomenirea Lui continua, caci ea e o pomenire cu lucrul, cu fapta, nu
numai cu cuvantul. La randul ei, pomenirea neincetata a Domnului cu
cuvantul, deci comunicarea Lui cu mintea, cu duhul, cu inima noastra, se cere
dupa o comunicare deplina cu Hristos prin impartasirea de Trupul Lui.
Impartasirea deasa cu Trupul Domnului ca si comunicare a puterii Lui catre
noi, comunicare a Duhului Lui in sufletul si vointa noastra, nu trebuie sa fie deci
o primire magica a Lui, ca lucrand prin El I nsusi fara noi. Factorul activ uman
comunica cu factorul activ care e Hristos, pentru a deveni si mai activ. De aceea
trebuie o pregatire in acest sens din partea omului. Cine se impartaseste cu
nevrednicie judecata siesi mananca, nedeosebind trupul Domnului (I Corinteni
11, 29). De aceea e mai buna o impartasire mai rara dar bine pregatita, primita cu
mare concentrare de putere si cu hotararea de a conlucra cu puterea din Trupul
Domnului, decat o impartasire int-o stare laxa, nepasatoare, a puterilor proprii. O
impartasire deasa cu Trupul si Sangele Domnului poate duce la slabirea
concentrarii in primirea Lor.
19

De aceea credem ca nu e bine sa se impartaseasca toti credinciosii sau foarte
multi la fiecare Sfanta Liturghie, fara spovedanie si fara post, chiar daca ei se
socotesc lipsiti de pacate grele. Aceasta poate duce la un automatism lipsit de
simtire al primirii Sfintei I mpartasanii.
Prin spovedanie ne recunoastem greselile: doar astfel ne taiem mandria noastra.
De aceea Biserica Ortodoxa pastreaza randuiala de a conditiona participarea la
jertfa euharistica de marturisirea pacatelor, de recunoasterea vinovatiei noastre.
Trebuie sa traim cu cutremur acest moment, atat din pricina obisnuintei noastre
cu tot felul de ganduri, de critici ale altora, de suparari cu altii, cat si din constiin-
ta ca ne impartasim cu Trupul preacurat al Domnului cerului si pamantului si cu
preascump Sangele Lui.
Mai de curand (cu exceptia unora mai batrani care existau deja) s-au ivit si
parintei generosi care considera depasita ideea de sinteza propusa de Pa-
rintele Dumitru Staniloae, care coincide de fapt cu parerile Parintilor: Paisie
Aghioritul, Arsenie Papacioc, Iustin Popovici glasul Traditiei. Unul dintre
acesti tineri propovaduitori spunea intr-o conferinta: Nu ne impartasim ca spune
cutare mosneag (recte duhovnicii consacrati ai romanilor n.n.) ca n-avem
patruzeci de zileca n-avem nu stiu ce!? Atunci mi-am amintit o observatie a
Cuviosului Paisie Aghioritul careia ii dau citire cu speranta ca le-ar putea modera
entuziasmul acestor parintei:
Daca un parinte nu are prea multa experienta, dar are dragoste foarte mare si
adanca smerenie, el ii poate ajuta pe fiii sai duhovnicesti cerand indrumare de
la Batranii mai incercati si cu harul lui Dumnezeu, pe care il primeste neincetat
datorita marii sale smerenii. Cu toate acestea, preotul tanar care aduna in jurul
lui persoane tinere ca ucenici isi arata inaltimea mandriei, de care este patruns
pana in maduva oaselor. El este asemenea unui prunc nascut cu barba -un
monstru -, iar cei care il urmeaza dovedesc ca au mintea sau inima bolnava.
Referitor la acel soroc de patruzeci de zile, Sfantul Simeon, Arhiepiscopul
Tesalonicului, scrie cu totul altceva in Tratat asupra dogmelor credintei noastre
ortodoxe:
Crestinii, si ei adesea, prin spovedanie, prin sfaramarea inimii si cucernicia
sufletului sa se cuminece si nimeni dintre cei ce se tem si iubesc pe Domnul sa nu
treaca peste patruzeci de zile; si daca se va pazi, pe cat va putea, sa se apropie si
mai curand de cuminecatura lui Hristos; si daca se va putea, si in toate
duminicile, mai ales cei batrani si cei bolnavi
[...]
Prea Sfinitul Ioan Mihlan face o analiz de mare realism duhovnicesc, care
constituie de fapt criteriul Tradiiei:
20

Se obinuiesc mari pregtiri inainte de primirea Sfintei Cuminecturi i mai
puine dup primirea infricotoarei Taine. Or, dup primirea talantului
trebuie s lucrm cu el. Puterea Sfintei Cuminecturi se realizeaz in msura
n care noi conlucrm cu harul transmis prin cuminecare. Aici se pare c
suntem deficitari. Uneori lipsesc aceast trud i sinergism, de aceea i rodirea
mai puin eficient a Sfintei Taine. Nu cred n rodirea imprtirii dese fr o
srguincioas lucrare cu Harul. Avem exemple destule. Mai inti noi, preoii,
care ne imprtim foarte des, i Sfnta Maria Egipteanca, care s-a imprtit
o singur dat, dar a conlucrat cu harul, inct umbla pe apele Iordanului.
Cantitativul i calitativul trebuie imbinate intr-un mod inelept.
[...]
Omului i revine s lupte, iar lui Hristos s dea puterile [energiile] trebuitoare.
Numai in acest fel se svrete lucrarea desvririi evanghelice divino-umane
a omului. Lucrul acesta se face intotdeauna dup o simetrie divino-uman, ca s nu
se intample una din dou: nici omul s nu devin robot,nici Dumnezeu s ajung
de prisos. I ntr-adevr, omul ar deveni un automat dac puterile harului lui
Hristos ar lucra desvrirea i mntuirea lui fr participarea voinei lui i fr
lupt; iar Dumnezeu ar fi de prisos dac omul ar urmri desvrirea i
mntuirea lui numai prin ostenelile proprii, fr participarea puterilor harului
lui Hristos. Dar, fiindc desvrirea i mntuirea sunt un lucru divino-uman, de
aceea este nevoie de amndou, adic de echilibrul divino-uman in conlucrarea
divino-uman. Aceast ascez divino-uman a desvririi omului este o lupt
continu impotriva pcatului, mpotriva ispitelor i a patimilor, impotriva
duhurilor celor necurate. In lupta aceasta cretinul invinge intotdeauna dac
folosete puterile pe care i le procur Iisus. Si el se lupt aducnd tot sufletul lui i
toat voina lui. El se ofer pe sine ca lupttor, iar armele le ia de la Hristos. In
lupta aceasta se ostenesc i se chinuiesc sufletul su, contiina sa, voina sa i,
potrivit ostenelii, primete de la Domnul energia care lucreaz n el n putere.
Smna lui Dumnezeu cea dintru inceput se afl in sufletul zidit dup chipul lui
Dumnezeu, in mintea, in voina omului; dar smna lui Dumnezeu se seamn
din plin nluntrul omului, mai ales prin Sfintele Taine si prin sfintele virtui
cele evanghelice. Sfintele Taine i sfintele virtui sunt de asemenea smna lui
Dumnezeu inluntrul omului, care ncolete prin fapte, crete i moare. De pild,
Sfnta Imprtanie este smna lui Dumnezeu, n ea Se gsete intreg
Dumnezeul-Om. Lucrarea omului face sa creasc aceast smn in toat fiina
lui, in toate gndurile lui, in toate tririle lui i in firea lui intreag, s-i strbat
intreg sufletul, inima ntreag, mintea intreag, puterea intreag i ntreaga lui
rvn, intreaga lui neobosit faptuire evangheliceasc. Ingrijindu-se de virtuile
cele dinluntrul lui, omul face ca smna lor s treac de la incolire la
deplina maturitate la rodirea virtuilor. Cci Sfnta Imprtanie nu e altceva
21

decat Sfnta Tain in care Dumnezeu, n chip concret i real Se intrupeaz in
om.
[Cuviosul I ustin Popovici].
Cuviosul Paisie Aghioritul ne spune acelai lucru:
N-are atta importan ct de des se imprtete cineva, ci mai cu seam felul
in care se pregtete pe sine pentru aceasta, i ct de mult il pstreaz inauntrul
su pe Hristos dup aceea. Dac ar fi fost s se sfineasc omuI aa, pur i simplu,
atunci toi preoii care se imprtesc in cursul sptmnii si in fiecare duminic ar fi
deja sfini! Conteaz cum se impartete cineva i ct osteneal face pentru
aceasta. Unul care se imprtete des nu inseamn c se va si sfini. Dac ar fi
astfel, s-ar sfini toi preoii care consum intreg Sfntul Potir. Ct timp rmne
harul Sfintei Imprtanii cu cel care o primete? Oare nu-l pierdem de
indat? Pregtirea are un mare rol in pstrarea haruIui Sfintei Imprtanii.
Cnd am mers la Sinai, coboram la mnstire in fiecare sptmn sau la dou
sptmni, ca s m impartesc. Odat un proiestos, care inlocuia pe episcop cnd
lipsea din mnstire, mi-a spus: Ei, dar chiar in fiecare sptmn, clugrii
trebuie s se imparteasc de patru ori pe an. Atunci aveau tipic sa se
imprteasc des. Aveam i camilafca. Nu trebuie nici camilafca, imi spune. Ei
i-o puneau numai la srbtori. S fie binecuvntat am spus i o purtam si eu
aruncat pe umr, ca pe un fular i nu m-a mai preocupat asta. Ce? S m cert? De
fiecare dat cnd coboram m pregteam pentru Sfnta imprtanie i
mergeam la biseric. Atunci cnd preotul spunea: Cu fric de Dumnezeu,
mi plecam capul spuneam: Hristoase al meu, Tu tii ct nevoie am, i
simeam o astfel de schimbare, pe care nu tiu de a fi simit-o dac ma
imprteam.
Se observ atitudinea smerit a Cuviosului Paisie Aghioritul, care fiind
impiedicat s se cuminece primete har din belug. Este de mare folos indeosebi
pentru tineri s ia aminte, s se cerceteze dac nu cumva au dat loc vreunui
duh de rzvrtire in sufletele lor i n felul acesta s-au lipsit de har, acuznd
spiritualitatea romneasc de inchistare. [...]. Este o privire facil, unilateral
accentuarea imprtirii dese fr o pregtire continu. SubtiIitatea acestei
chestiunii gingae o sesizeaz diaconul Ioan I. Ic jr. in studiul su introductiv la
traducerea voluminoasei crti Imprtirea continu cu Sfintele Taine. De
asemenea, este de mare folos citirea Scrisorii ctre Vladimireti, unde se observ ce
efecte poate produce spiritul gregar indeosebi la noi, la romni, i cum se poate
contraface evlavia fa de Euharistie. Iat o istorisire gritoare n acest sens:
Dac un trup, atingndu-se de un alt trup, se schimb in puterea lui de
lucrare, cum nu se va schimba cel ce s-atinge de trupul Domnului cu mini
nevinovate? Cci s-a scris i in Gherontic (Pateric): Ioan de Bostra, brbat sfnt i
22

avnd putere asupra duhurilor necurate, a intrebat pe draci, care locuiau n nite
fetite furioase i chinuite de ei cu rutate, zicnd: De care lucruri v temeti la
cretini? Acetia au rspuns: Aveti cu adevrat trei lucruri mari: unul pe care-l
puteti atrna de grumazul vostru; unul cu care v splati in biseric; i unul pe
care-l mncati n adunare. Intrebndu-i Din acestea trei de care v temeti mai
mult?, au rspuns: Dac ai pzi bine aceea cu ce v imprtiti, n-ar putea
nimeni din noi s fac ru vreunui cretin. Deci lucrurile de care se tem
rufctorii mai mult dect de toate sunt crucea, Botezul i Cuminectura.
[W. Bossuet, Apophtegmata, Tubingen, 1923].
Dup cum vedem, este nevoie de a pzi bine aceea cu ce ne imprtim.
Lucrul acesta l ignora cndva ucenicul Sfntului Serafim de Sarov i drept
consecint a strii lui de entuziasm orgolios a fost posedat de diavol o perioad,
ceea ce confirm pledoaria de mai sus.
In acel moment m-am gndit, scria Motovilov, cum este cu putint ca o cretin
ortodox, care se imprtete cu Preacuratele i de viat fctoarele Taine ale lui
Hristos, s mai poat fi stpnit de duhul cel ru al diavolului i inc un timp
aa de indelungat, de treizeci i mai bine de ani? i am zis: E o prostie! Nu se
poate una ca asta! A vrea s vd cum ar indrazni necuratul s se cuibreasc
nluntrul meu, dac m-a mprti ct se poate de des cu Trupul i Sngele
Domnului Hristos!
Sfntul Siluan scoate la iveal aceleai nuane care de cele mai multe ori le trecem
cu vederea:
Dac cineva se mrturisete nesincer i ii face voia proprie, atunci, chiar dac
se imprtete cu Sfintele Taine, demonii viaz in trupul su i i tulbur mintea.
Daca vrei ca demonii s nu vieze in tine, atunci smerete-te, fii asculttori
mrturisete-te sincer
Mai consemnm mrturia Printelui ieroschimonah Paisie Olaru:
Nu deasa Imprtanie ne duce la desvrire, ci pocina cu lacrimi, deasa
spovedanie, prsirea pacatelor, rugciunea din inim. Rvna unora pentru deasa
Imprtanie este semnul slbirii credintei i al mndriei, iar nu semnul sporirii
duhovniceti. Indreptarea i sporirea noastr pe calea mntuirii incepe cu deasa
spovedanie i se continu prin post i rugciune cu lacrimi, prin prsirea
pcatelor, milostenie, impcare cu toi i smerenie. Numai dup ce facem toate
acestea ne putem imprti mai des. Altfel cum sa-l primeti pe Domnul cerului i
aI pmntului cnd sufletul tu este necurat, nespovedit, robit de patimi i mai
ales, plin de mndrie?
Printele Arsenie Papacioc elucideaz pe scurt, dar cuprinztor problema
imprtirii:
23

Dar acum se pune o problem cu aspect tehnic. Cnd ne imprtim? Nu timpul
decide. Asta-i o greeala. Decide intensitatea credinei tale, vpaia din inima ta.
Cum spune Sfntul Ioan Gur de Aur: Ani s-i dai? Vindec-i rana! Acesta-i
scopul duhovnicului. Si, dac ii vindeci rana, il faci capabil de intalnirea cu
Hristos prin imprtire.
Nu ne imprtim pentru c au venit Patile sau Craciunul. Ne imprtim ca
s fim mereu cu Hristos, pentru c nu exista numai o mprtire cu Sfintele
Taine ci i o mprtire duhovniceasc, adic aceast continua prezen a
inimii noastre la Dumnezeu.
S-a discutat foarte mult in lumea tritorilor, a oamenilor de credin i a
duhovnicilor cnd sa te impartaeti. Unii spun c la patruzeci de zile. Dar nu
timpul decide, ci pregtirea ta interioar, pentru c la un eveniment aa de
mare, ca s-L primeti pe Dumnezeu, cu adevrat ii trebuie o pregtire.
Numrul acesta de patruzeci nu trebuie ignorat. Ce inseamn numaidect acest
patruzeci? Drag, mai inti de toate, un timp ales de Dumnezeu, un timp suficient
ca s te pregteti pentru marele eveniment ce are in vedere Venicia. Patruzeci
de zile a durat potopul lui Noe. Patruzeci de zile a stat Moise in Muntele Sinai.
Patruzeci de zile a postit MntuitoruI. Patruzeci de zile dureaz postul
Crciunului si Postul Patelui. E un timp suficient ca s te pregtesti pentru
marele eveniment care urmeaz, eveniment bisericesc, mntuitor. A patruzecea
zi dup zmislirea pruncului se formeaz inima. A patruzecea zi dup moarte
putrezete inima.
Noi am rmas la patruzeci de zile intr-o form traditional, care nu e att de
recomandat. Te mpartaeti continuu cu Hristos, duhovnicete, iar cnd te
pregateti i printr-o postire Nu numaidect postirea este o condiie. Nu o
faci pentru c i s-a spus s-o faci, ci ca s te smereasc trupete, s renunti la o
serie ntreag de porniri spre rau: lcomii, curvii, judeci. Posteti cu procese,
cu certuri, cu procurori i cu avocai? Asta nu. Si atunci, imprtirea este in
funcie de curtirea inimii tale.
Inima e adncul cel mai adnc din noi. A putea s spun c inima e o fiin in
fiin. De ce spune Dumnezeu: Am fcut inima ta ca s locuim in ea? El nu
locuiete oriunde. Dumnezeu, Care Se simte att de ludat in slvile Cerurilor,
are placerea s locuiasc intr-o inim de om. Este locul pe care L-a fcut special
ca s fie gzduit El. Mintea e subordonat inimii. Fiina noastr de rspundere i de
adevrat bucurie prin unire cu Dumnezeu e inima. Curirea inimii ar fi deci un
motiv care trebuie respectat in vederea primirii Sfintei Imprtanii cu Trupul i
Sangele Mntuitorului. A te imprti cu Trupul i Sngele Mntuitorului
nseamn, repet, s fii una cu El, s fii cu adevrat un implinitor al cuvintelor
Lui i s recunoti cu adevrat c pierdut ai fost i te-ai aflat. Pentru c, da, e
24

nevoie s, te pierzi. Dar nu in sensul de a prsi invtura adevrat, ci de a renuna
la o identitate moleit, sau strict omeneasc i de a te regsi intr-o personalitate
ingereasc.
Aa cum am spus, imprtirea nu trebuie considerat dup idei fixe, numaidect
deas sau rar. Rar, pentru c e prea mare Dumnezeu, prea mare harul Su. Si
ii trebuie o pregtire. Dac n-ai hain de nunt!? Pi, Scriptura spune c te leag
i te d afar. Deci trebuie s fii pregtit. Si dac te imprteti foarte des, incepi,
ca fiin omeneasca nerodat, nelefuit, s-o iei ca un obicei, nu cu team i fric
de Dumnezeu. Dac ai aceast team de Dumnezeu cu adevrat i te gandeti la
importana acestui fapt, atunci eti bun de mprtit mai des.
Dar dac o iei din obinuin sau zilnic, cum am auzit ca se face in unele pri,
este o greeal extrem de mare. Pentru c nu postirea n sine decide, dar ea este
necesar, ca s te mai strujeasc niel trupete. Trupul acesta trebuie s existe
i s implineasc o serie de lucruri ale firii. Dar s fim impotriva exagerrii
lucrurilor. Si atunci e necesar postirea.
- Iari e o primejdie mare, tocmai pentru ca-i foarte mare lucru mai mare
dect a te imprti nu exist nimic n viaa cu Dumnezeu s nu te
imprtaeti. Intervine i Imprtirea duhovniceasc, cu: Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiete-ne pe noi! Dar nu inlocuiete
imprtirea aceasta pipit, simit. Sfnta Imprtanie nu iart pacatele.
Sfnta Imprtanie desvrete. Iertarea pacatelor o primim in Taina
Pocinei: Te iert i te dezleg>> Deci nu se poate fr s mergi mai inti la
spovedanie, s primeti dezlegarea pcatelor, pentru ca Sfnta Imprtanie
poate s fie foc, s te ard.
- Este ntotdeauna necesar Spovedania nainte de Sfinta Imprtanie?
Este, ca s-i ierte pcatele. E nevoie s te spovedeti nu numai cnd te
imprteti, ci s te culci mereu cu linite, spovedit. Te duci la pansat de cte ori
esti rnit. Sau, intr-adevr, s o faci pentru c sunt o serie intreag de lucruri
care i-au scpat. Lumea e obinuit s spun nite pcate, dar s tii c foarte
puini ii pun problema unor pcate pe care noi le numim pcatele lipsirii,
adic faptele bune pe care le puteai face i nu le-ai fcut. Vedei, i asta inseamn
o curire. A vorbit de ru, nu s-a rugat suficient i permanent Mai inti de
toate, cine tie s fac ce e bine i nu face pcat are (Iacov 4, 17). Ct bine
puteai s faci intr-o sptmn i nu ai fcut?! i iat ai svrit pcatele
lipsirii. Nu prea vd la spovedanie: c puteam s fac un bine i n-am fcut.
Si eu recomand tuturor sa se spovedeasc bine, ceea ce inseamn s te gndeti
la spovedit cu mult timp inainte, adic s-i faci mereu acest control, iar la
spovedit s te duci pregtit. Te-ajuta duhovnicul, cci s-ar putea s uii unele
lucruri, dar in orice caz, nu te duce nepregtit sau din obinuin.
25

Repet: nu se poate s mergi la imprtit fr dezlegare. Cu nevrednicie se
imprtete un om imptimit, necurait, nespovedit, fr grij, care merge din
obicei sau care nu s-a spovedit cu adevrat. Pentru c o spovedanie bun este ca
tu s fii pe poziia de a nu mai face. Nu s te spovedeti i s spui c asa i-aa fac.
Asta e o fraud. Nu trebuie s te ingrijoreze marile pcate, pentru c toate se iart,
dar s fii pe o poziie de mare cin. Te spovedeti de pe poziia de a nu mai
face. C se intmpl, e accident, dar nu e deliberarea ta, nu-i nepsarea ta, nu e
pocin fals. Cnd te pocieti cu adevrat, te duci ca s nu mai faci. Altfel
eti vinovat de participare, nu de accidentare.
Deci, ca s poi s fii pregtit trebuie sa fii un om de jertf. Aceasta-i poziia
cretina: jertfa.
Incheiem cu o precizare a Sfntului Ioan Iacob Hozevitul:
Boala i neputina, precum i moartea celor ce se fac vinovai de Trupul i
Sngele Domnului nu sunt obinuite, ca la toi oamenii. De obicei la acetia
bolile i neputinele sunt mai mult sufleteti, dar se rsfrng i asupra trupului.
La ei vine boala pe neateptate i fra sa aib vreo pricin fireasc. Ii ajunge de
multe ori paralizia sau boala grea la creier. Mai toi au mereu fiori de fric,
neastmpr i sunt cu ideea c-i urmrete cineva i-i persecut, intocmai cum
spune in Sfanta Sfnta Scriptur despre Cain.
(din: Ieromonah Benedict Stancu, Nuante si false nuante in viata
duhovniceasca, Editura Sophia, Bucuresti, 2007)

Cuvnt al Sfntului Ioan Damaschin, despre mprtirea cu Trupul lui Hristos
Pe muli i vedem primind Trupul lui Hristos fr pregtire, din obicei, iar nu aa
precum se cade, dup lege, a-L primi, n Sfntul post i n ziua de Pati, cu gndul
i cu mintea curat. C se cade s pzim Sfntul post ntru nevinovie i s ne
curim cugetul, i aa, s ne mprtim. Pentru c, cel necurat nu este vrednic
s primeasc, de pe Sfnta Mas, Trupul lui Hristos.
S nelegi, dar, c, cei de demult, care se mprteau Jertfelor, de mult fric
aveau trebuin i se cureau mai nti. Iar tu primeti, cu spurcate mini i
buze, fr de nici o fric, Trupul i Sngele lui Hristos, pe Cel de Care ngerii se
cutremur. Vremea o atepi, dar osteneala o treci cu vederea. Pe mpratul cel
pmntesc nu ndrzneti s-l srui cu buze necurate, pentru c de ocar i este lui
acest lucru. Apoi, leneule, oare, cum poi s srui, aa, pe mpratul Ceresc?
Au nu auzi, pe propovduitorul Ceresc, zicnd: Cei chemai, ieii i cei care sunt
ntru nepocin, s nu ndrzneasc! Drept aceea, muli primesc aceast
26

dumnezeiasc Jertf, o dat pe an, iar unii de dou ori, iar alii, de multe ori.
Dar cuvntul nostru nu este numai ctre acetia din urm, ci i ctre cei ce stau n
pustie, fiindc acetia o dat pe an se mprtesc, iar, de multe ori, i dup doi
ani. Atunci, dar, n care chip s se primeasc sfnta Jertf? Oare, ca cei care, o dat
pe an sau mai rar, se mprtesc, sau ca acei ce de multe ori primesc Trupul i
Sngele lui Hristos? Ci, aa s tii, c aceia ce au cugetul curat i dezlegare de la
duhovnic, unii ca aceia de-a pururea s se apropie. Iar, de nu sunt aa, atunci,
niciodat s nu se mprteasc. Dar, oare, pentru ce? Pentru c, spre Judecata
lor, o primesc, i spre osnd i spre pedeaps i chin. Cci cela ce va mnca
Pinea aceasta i va bea paharul Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi de
Trupul i de Sngele Domnului. Pentru aceea, i preotul, mai nainte rostete:
Sfintele sfinilor, de este, adic cineva dezlegat de pcate, s se apropie, cu fric
de Dumnezeu, cu credin, cu ndejde i cu dragoste.
sursa: Proloagele
***

Sfantul Ioan Hrisostomul citat de Sfantul Nicodim Aghioritul si Neofit
Kavsokalivitul:
Iar dac se mprtesc fiind pctoi, apoi nu trebuie s se mprteasc nici
la patruzeci de zile, i nici o dat pe an, precum zice Ioan Gur de Aur:
Aa cum cel ce are contiina curat trebuie s se mprteasc n fiecare zi, tot
aa i cel aflat n pcate i nepocit nu-i este de folos nici n srbtoare s se
mprteasc. Cci dac ne mprtim cu nevrednicie, chiar dac i numai
odat pe an ne-am mprti, nu ne eliberm de pcate prin aceasta, ci mai ales
mai mult ne osndim, Pentru c nici atunci nu ne mprtim curat. De aceea v
rog pe toi, nu v mprtii simplu, aa cum s-ar ntmpla, pentru c este
srbtoare. Nu!
Si iari n alt loc zice tot el:
Deoarece nici preoii nu cunosc pe toi pctoii care se mprtesc cu
nevrednicie, Dumnezeu de multe ori i descopera i i pred ca s fie pedepsii de
satana. Deoarece cnd se ntmpl oamenilor boli, necazuri, calamiti i
nenorociri i alte asemenea rele, din aceast pricin vin, pentru c se mprtesc
cu nevrednicie. Si aceste pe care le-am zis, le arat Pavel zicnd: De aceea adic,
Pentru c se mprtesc cu nevrednicie, sunt muli bolnavi i muli mor. Si cum,
mi rspundei, Pentru c ne mprtim numai odat pe an? Dar aci este rul c
nu v gndii la vrednicia mprtaniei, la curia sufletului, ci o socotii la
lungimea vremii i aceasta o socotii c este evlavie, adic a nu se mprti cineva
27

des, si nu tii c i numai odat pe an dac te mprteti cu nevrednicie i
vatmi sufletul i dac te mprteti cu vrednicie, des, te foloseti.
Nu este ndrzneal i obrznicie a se mprti cineva des, ci mprtirea cu
nevrednicie, chiar dac i numai odat pe an. Iar noi suntem att de ticloi i
nepricepui c tot anul facem pcate i nu ne strduim s ne curim de ele i
socotim c este de ajuns pentru curirea noastr s nu ne mprtim des i s
ndrznim cu ocar mpotriva Trupului lui Hristos. S ne gndim c cei ce au
rstignit pe Hristos, numai o singur dat L-au rstignit; i pentru c numai o
dat L-au rstignit, au fcut un pcat mai mic? Si Iuda numai odat L-a vndut,
i pentru aceasta nu s-a osndit? Nu este aa, nu!
Pentru ce dar s folosim sfnta mprtanie cu msurarea vremii? Timpul cel mai
bun pentru a ne mprti este contiina curat.
Si iari zice:
Pe care deci s-i iubim? Pe cei care se mprtesc numai odat pe an? Sau pe
cei ce se mprtesc de multe ori? Sau pe cei ce se mprtesc de puine ori? Nu!
Nu ludm nici pe cei ce se mprtesc o singur dat, nici pe acei ce se
mprtesc de multe ori, nici pe acei care se mprtesc de puine ori, ci ludm
pe cei ce se mprtesc cu contiin curat, cu inim curat, cu petrecerea i
viaa neosndit; cei ce sunt astfel, totdeauna se mprteasc; cei ce ce nu sunt
aa, nici odat pe an nu sunt vrednici s se mprteasc. Si din ce pricin?
Pentru c se mprtesc spre osndirea lor, spre iad i chinuri.
Sursa: DEASA IMPARTASIRE CU PREACURATELE LUI HRISTOS
TAINE
***

PARINTELE CLEOPA DESPRE MPRTIREA RAR I DEAS
Credinciosul: Printe, dar cum stau lucrurile cu cei ce zic c noi, cretinii, trebuie
neaprat s ne mprtim mai des cu Sfintele Taine?
Preotul: E bine ca un cretin s se mprteasc mai des, dar cu pregtirea
cuvenit unei asemenea Sfinte i nfricoate Taine. Ca s ne dm seama de
primejdia ce ateapt pe cei ce vor a se mprti fr pregtirea cuvenit, s
ascultm cuvintele Sfntului i marelui Apostol Pavel, care, n aceast privin,
spune aa:
28

S se cerceteze ns omul pe sine i aa s mnnce din Pine i din pahar s bea;
c cel ce mnnc i bea cu nevrednicie, osnd i mnnc i bea, nesocotind
Trupul Domnului (I Cor. 11, 28-29).
Iar ct privete deasa sau rara mprtire cu Sfintele Taine, s ascultm pe marele
dascl al lumii, dumnezeiescul printe Ioan Gur de Aur, care n aceast
privin ne vorbete aa:
Muli, cu Tainele acestea o dat ntr-un an se mprtesc, alii de dou ori, iar
alii de mai multe ori. Deci ctre toi ne este nou cuvntul, nu numai ctre cei de
aici, ci i ctre cei ce ed n pustie (pustnicii). C aceia o dat n an se mprtesc,
iar de multe ori dup doi ani. Apoi zice: Nici cei ce o dat, nici cei ce de multe
ori, nici cei ce de puine ori, ci cei ce cu tiina gndului curat, cei ce cu inima
curat, cei ce au via neprihnit. Cei ce sunt ntru acest fel, totdeauna s se
apropie; iar cei ce nu sunt ntru acest fel, nici mcar odat. Pentru ce? Pentru c
i iau judecat, osnd, munc i pedeaps.
Iar n alt loc zice:
Nu srbtoarea Naterii sau a Botezului Domnului, nici cele patruzeci de zile
(Postul Mare) fac vrednici pe cretini a se apropia de mprtirea cu
Preacuratele Taine, ci lmurirea i curia sufletului. Cu aceasta, totdeauna
apropie-te; fr aceasta, niciodat.
Apoi, artnd acest sfnt printe ct de mare este primejdia preotului ce d Sfintele
Taine celor nevrednici cnd va ti nevrednicia lor , zice aa:
Nu da sabie n loc de hran, c nu mic munc zace asupra voastr dac, tiind
pe cineva nevrednic, i vei ngdui s se mprteasc de masa aceasta.
Apoi zice:
Sngele lui Hristos din mna voastr se va cere.
Apoi artnd ct de mult inea el la darea cu grij a Prea Curatelor Taine ale lui
Hristos, zice:
Mcar voievod de ar fi, mcar eparh, mcar cel ncununat cu coroan, dac se
apropie cu nevrednicie, oprete-l, cci mai ru dect cel ndrcit este cel ce se
apropie cu nevrednicie. Teme-te de Dumnezeu, nu de om! Iar de te vei teme
de om, i de Dumnezeu vei rde. Iar dac te vei teme de Dumnezeu, i oamenilor
vei fi ntru cinste. Iar dac tu nu ndrzneti s-l opreti, adu-l la mine. Nu voi
ngdui s se fac aceasta. Mai degrab de suflet m voi despri, dect a da
Sngele Stpnesc celor nevrednici. Tot sngele meu l voi vrsa, mai nainte
29

dect voi da Snge att de nfricoat, cruia nu I se cuvine. Dar dac mult
cercetnd pe cineva, vedem c n-a tiut pe cel ru, nu este lui nici o vin.
i iari, n alt cuvnt al su, zice:
Cnd avei a v apropia de masa aceasta nfricotoare i dumnezeiasc i de
Sfintele Taine, s facei aceasta cu fric i cu cutremur, cu contiina curat, cu
post i cu rugciune.
Apoi, artnd cine este vrednic a se apropia de Sfintele i Preacuratele Taine ale lui
Hristos, zice aa:
Cnd auzi zicndu-se Sfintele Sfinilor s tii c aceasta nseamn c dac nu
este cineva sfnt, s nu se apropie; nu numai curat de pcate, c pe cel sfnt nu
numai izbvirea de pcate l face astfel, ci venirea de fa a Duhului Sfnt i
bogia faptelor bune.
Credinciosul: Dar cum trebuie s se pregteasc cineva pentru a primi Sfintele i
Dumnezeietile Taine ale Trupului i Sngelui Domnului?
Preotul: Oricine voiete a se apropia de mprtirea Sfintelor i
Dumnezeietilor Taine este dator mai nainte s fie spovedit cu de-amnuntul
de pcatele sale i, dac i va da voie duhovnicul su, s se mprteasc. Apoi
s se mpace cu toi, s-i citeasc toat pravila (rugciunile dup rnduiala
pus n Ceaslov) i s petreac cu grij sfnt, cu post i nfrnare, att nainte
de Sfnta mprtanie, ct i dup ce o va primi. Acest lucru l arat iari
Sfntul Ioan Gur de Aur:
Iar tu, mai nainte de a te mprti, postete, ca s te ari vrednic de
mprtire; iar dup ce te-ai mprtit, s sporeti nfrnarea, pentru ca nu pe
toate s le prpdeti, mcar c nu este acelai lucru s fii treaz nainte de a te
mprti i dup ce te-ai mprtit; cci trebuie s pzeti nfrnarea ntru
amndou, dar mai vrtos dup ce ai primit pe Mirele; mai nainte (trebuie a pzi
trezvia i nfrnarea), ca s te faci vrednic a-L primi, iar mai pe urm, ca s te
ari vrednic de cele ce ai primit.
Aadar, frate, nelege c pregtirea cu evlavie i srguin ne este cerut i
nainte de a ne mprti cu Sfintele i Preacuratele Taine i dup ce le-am
primit, deoarece mai ales ntru aceast vreme caut diavolul s ne ispiteasc i
s ne jefuiasc de bogia cea duhovniceasc pe care am primit-o prin
mprtirea cu Trupul i Sngele Domnului.
Credinciosul: Dar cum poate cineva s se pregteasc pentru mprtirea cu o
Tain ca aceasta, adic s primeasc prin mprtire Trupul i Sngele Domnului,
i cine poate face vreodat acest lucru?
30

Preotul: Da, cu adevrat, nimeni din oameni nu poate s pretind c s-a
pregtit vreodat ct trebuie pentru primirea nfricoatelor Taine ale Trupului
i Sngelui Domnului, dar nici nu trebuie s cad n dezndejde i neglijen,
din pricina acestei nevrednicii. Noi suntem datori s ne pregtim dup puterea
noastr, iar pe cele ce nu putem a le mplini, s le lsm pe seama milei i
ndurrii lui Dumnezeu, Care n-a venit s cheme pe cei drepi, ci pe cei pctoi
la pocin i Care tie totdeauna i netiina i neputina noastr. Acest lucru l
tim tot de la dumnezeiescul printe Ioan Gur de Aur:
Nu trebuiete nici s le lsm pe toate n seama lui Dumnezeu i s dormim, nici
silindu-ne s socotim c prin ostenelile noastre pe toate le isprvim, cci
Dumnezeu nu voiete ca noi s dormim, socotind c pe toate le lucreaz El, nici
nu voiete s ne mndrim c noi le facem pe toate.
Credinciosul: Oare i preoii trebuie s aib mare pregtire cnd slujesc Sfnta
Liturghie, ca i cretinii care se pregtesc pentru Sfnta mprtanie?
Preotul: Cu adevrat, mare pregtire trebuie sa aib cretinii care vin la Sfnta
mprtanie, dar mult mai mare pregtire trebuie s aib preotul, care nu
numai c se mprtete cu Sfintele Taine, ci i jertfete pe Hristos la Sfnta
Liturghie. Acest adevr nelegndu-l, dumnezeiescul printe Ioan Gur de Aur,
zice:
Mai curat dect razele soarelui trebuie s fie mna aceea care taie acest Trup,
gura care se umple de foc duhovnicesc, limba care se roete cu snge prea
nfricotor.
Apoi zice:
Ia seama cu ce cinste te-ai cinstit, de ce mas te ndulceti: de Cel de care ngerii
se cutremur vzndu-L i nici nu ndrznesc s priveasc fr fric la raza ce
iese de acolo. Cu aceasta noi ne hrnim, cu aceasta ne frmntm i ne-am fcut
noi ai lui Hristos, un trup i o carne. Cel ce va gri puterile Domnului, auzite va
face toate laudele Lui (Ps. 105, 2). Care pstor i hrnete oile cu propriile sale
mdulare?
Credinciosul: Dar dac cineva este bolnav, btrn i neputincios i este srac,
neavnd ce da milostenie, cum poate unul ca acesta s se pregteasc pentru
mprtirea cu Sfintele i Preacuratele Taine ale lui Hristos?
Preotul: Ascult, frate; Preabunul, Preanduratul, Preamilostivul i
Atottiutorul Dumnezeu nu cere de la om cele ce sunt peste puterea lui. Aadar,
de la cel bolnav i neputincios El nu cere post, privegheri, metanii i altele de
acest fel pentru a se putea mprti cu Sfintele Taine; nici de la cel srac nu
pretinde milostenie, ci numai trei lucruri:
31

1) spovedanie curat i mpcare cu toi;
2) smerenie a inimii, cu umilin;
3) rugciune de mulumire, adic s se roage n toat vremea lui Dumnezeu i s-I
mulumeasc pentru boala, suferina, neputina i srcia ce i s-au dat, cci att
srcia, ct i boala i suferina smeresc inima omului. Inima nfrnt i smerit,
Dumnezeu nu o va urgisi (Ps. 50, 18).
Credinciosul: Dar dac cel bolnav nu poate citi rugciuni multe, cum poate el s se
pregteasc pentru Sfnta mprtanie?
Preotul: n rugciuni nu este nevoie de cuvinte multe, precum a zis Domnul
(Matei 6, 7); suferindul s spun cu smerenie Tatl nostru, Doamne, I isuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiete-m pe mine, pctosul, iar ctre Maica
Domnului: Preasfnt Nsctoare de Dumnezeu, miluiete-m, precum i alte
rugciuni scurte ca: Miluiete-m, Dumnezeule, dup mare mila Ta (Psalm
50). Iar dac nu poate citi cnd are a se mprti cu Sfintele i Preacuratele Taine s
roage pe cineva s-i citeasc rugciunile de mprtire, iar el s le asculte cu
evlavie.
Iat, frate, c la cele ce m-ai ntrebat i-am rspuns, cu ajutorul Domnului, ct mai pe
scurt. S dea Domnul s le ii minte, spre folosul friei tale i al altora, crora vei
voi s le spui. i mai presus de toate, s ne rugm Preabunului Dumnezeu s ne ajute
cu mila i cu darul Su, ca s izbutim a face cele ce am vorbit mpreun, spre folosul
sufletelor noastre.
sursa: Siteul dedicat Parintelui Cleopa
Este cu neputinta o intoarcere mecanica la primele veacuri crestine. Problema
consta in faptul ca in primele veacuri masura vietii duhovnicesti era alta. E de ajuns
sa amintim aici prigoanele. Daca acum incepem sa ne impartasim des, fara sa ne
marturisim, vom obtine un rezultat cu totul nou, infricosator. Aceasta NU este o
cale de urmat.
Oamenii care cauta intr-adevar nevointa vietii duhovnicesti sunt foarte putini.
Multi cauta doar viata sufleteasca, confortul sufletesc, legaturile sufletesti, viata
pamanteasca, nu pe cea cereasca; nu doresc sa se elibereze de patimi, nu doresc
sa se lepede de voia lor, nu doresc sa jertfeasca nimic de la ei.
***

32

Cititi din aceeasi carte si: TAINA SPOVEDANIEI. Care este sensul ei
adanc si cum putem risca PROFANAREA ei prin formalism si
superficialitate?
Crestinii incepatori
Prin analogie, sa trecem acum la o problema: cea a varstnicilor. Pentru preot este
o mare bucurie cand vin la el oameni pacatosi care au reusit sa se intoarca la
credinta. Aceasta se intampla cel mai adesea in urma vreunei nenorociri, a unui
dezastru din viata lor. Astfel de oameni vin de obicei la biserica cu pacate foarte
grele si plang pentru ele inaintea Altarului. Iar preotul simte ca aceasta este o
adevarata pocainta si, din acel moment, penitentii incep o noua viata. Pentru preot
o astfel de pocainta este un praznic cu totul deosebit. El simte harul lui
Dumnezeu care trece printr-insul ca sa ajunga la omul care se caieste, ca sa-l
innoiasca, ca sa-i regenereze viata. In acest caz, preotul intelege cu adevarat ce
este Taina Pocaintei ca aceasta lucrare este un al doilea botez, ca intr-adevar
este Taina innoirii si unirii cu Dumnezeu. Astfel de cazuri nu sunt deloc rare, mai
cu seama cand oamenii ajung la biserica la varsta maturitatii.
Cu timpul insa omul devine un crestin obisnuit. Incepe sa mearga mai des la
biserica, sa se spovedeasca si sa se impartaseasca, obisnuindu-se treptat cu
aceasta. Poate fi vorba de un tanar crescut intr-o familie credincioasa, devenit intre
timp matur. Poate fi vorba de o fata buna si curata, draguta. Insa, cu toate
acestea, ea nu duce o viata duhovniceasca. Nu este in stare sa experimenteze o
pocainta sincera, sa se spovedeasca, sa se impartaseasca asa cum trebuie, sa se
roage, isi citeste o oarecare pravila, se impartaseste des, dar nu face acest lucru
cum se cuvine. Pentru ea nu exista lucrare duhovniceasca.
Desigur, asemenea oameni nu se comporta precum copiii. Ei nu fug prin biserica, nu
palavragesc, nu tipa. Au obiceiul sa ramana pana la sfarsitul slujbei. Daca au facut
aceasta din copilarie, acum le este foarte usor. Si pot sa stea astfel intreaga viata in
biserica, sa devina in general oameni buni. Sa nu faca nimic rau sa nu ucida,
sa nu fure, sa nu desfraneze. Insa, cu toate acestea, sa nu duca o viata
duhovniceasca.
Pot sa mearga la biserica intreaga viata, sa se impartaseasca, sa se spovedeasca
si totusi sa nu inteleaga cu adevarat ceea ce fac, sa nu inceapa viata
duhovniceasca si slefuirea de sine. Astfel de situatii pot fi intalnite foarte des. Si,
slava Domnului, de multe ori un astfel de vis se sparge in necazurile care
abunda in viata noastra. Unele intamplari grele, chiar pacate si caderi mari se
arata slobozite proniator in viata omului. Nu in zadar s-a nascut proverbul:
Omul invata din greseli.
33

Rezulta de aici ca omul care a fost crescut in biserica descopera adeseori cum ar
trebui sa fie adevarata pocainta abia atunci cand face greseli mari. Pana in acel
moment poate ca de mii de ori a mers la spovedanie, fara sa inteleaga vreodata
cu exactitate acest lucru, fara sa simta vreodata ce este aceasta. Desigur, aceasta
nu inseamna ca este de dorit sa cadem in pacate grele, de moarte. Este de trebuinta
insa ca viata noastra imbisericita sa fie mult mai vie. Poate ca este greu, cere
lucrare interioara. Sarcina preotului tocmai in aceasta consta: in a observa daca
omul lucreaza, daca se nevoieste asupra lui insusi; caci el nu trebuie sa realizeze
pur si simplu doar deprinderi schematice ale vietii, vizand oarece praznice ori
slujbe. Credinciosul trebuie sa aiba un scop pe care sa il urmareasca si sa-l atinga.
Orice om trebuie sa aiba programul sau de vietuire duhovniceasca.
Acesta este un lucru foarte greu, mai cu seama in zilele noastre, cand preotul,
pur si simplu, nu poate sa o duca la bun sfarsit cu atatia oameni care vin la el.
Ganditi-va ca, inainte de revolutie
[1]
, la Moscova erau 600 de biserici si mai mult de
1000 de preoti. Astazi, in acest oras, care s-a marit de 10 ori, exista in jur de 300 de
biserici si aproape 400 de preoti
[2]
, iar locuitorii sunt peste 10 milioane. Desigur,
conditiile preotilor sunt total diferite astazi. Nu li se poate cere sa faca fata la
atata multime de oameni, precum odinioara. Insa exista acum o foarte mare
nevoie de integrare activa in viata Bisericii a fiecarui membru al acesteia. Pentru
Biserica noastra pare destul de neobisnuit, lipsit de traditie.
La noi, ca dreptar, lucrurile sunt vazute cu totul altfel: batuska (duhovnicul) sta
langa usa Altarului si asculta. Iar la sfarsit spune: Ei, nu mai fa una ca asta,
nu e bine! Si urmeaza: Te iert si te dezleg Poate sa mai adauge inca vreo
cateva cuvinte, insa in linii generale aceasta este totul. Chiar si preotii mai in
varsta, cel mai adesea, asculta, tac si apoi, cu oarecare observatii generale,
indreapta si dezleaga. Cunoscuta pasivitate a duhovnicului a devenit la noi traditie.
Este important sa ne amintim ca la adevaratii stareti era vorba de o pasivitate
aparenta. Acestia erau oameni care savarseau o mare nevointa duhovniceasca.
Cand un om venea inaintea lor, ei incepeau mai intai de toate sa se roage
pentru acesta; adica incepeau indata o lucrare duhovniceasca activa. Si,
inevitabil, il asezau pe acest om intr-o cu totul alta dimensiune intru viata
duhovniceasca. Toti cei care veneau la staretul Ambrozie de la Optina ori la Sfantul
Serafim de Sarov ramaneau cu simtamantul unui eveniment grandios petrecut in
viata lor. Deci comportarea pasiva exterioara a duhovnicului nu era in contradictie
cu integrarea omului intr-o noua viata, intalnirea cu duhovnicul devenind o revelatie.
In zilele noastre, cand duhovnicul sta la spovedanie si la el vin fiii duhovnicesti, sco-
pul spovedaniei pare sa-i surprinda; ii uimeste pur si simplu. Iar aici trebuie sa fie
atins un cu totul alt tel. Preotul este dator sa-i invete catusi de putin, si astfel sa
comunice fiilor sai duhovnicesti ca ei sa vina la spovedanie cu oarecare gand al
unei experiente de nevointa despre care nu se stie daca va reusi ori nu.
I mpreuna-lucrarea cu duhovnicul trebuie sa fie foarte serioasa si profunda:
34

- Ce ti s-a intamplat pana acum? Primesti oare, ori nu? Data trecuta te-ai cait de
asta si de asta, ai putea sa-mi spui acum daca ai biruit acea deprindere rea? S-a
intamplat oare aceasta ori nu?
Preotul trebuie sa se obisnuiasca sa spovedeasca in acest fel.
Obisnuinta cu cele sfinte, obisnuinta cu spovedania reprezinta una dintre cele
mai mari rele ale vietii noastre bisericesti. Si aceasta se intampla in primul rand
pentru ca nu exista posibilitatea ori conditiile unei spovedanii adevarate, iar in al
doilea rand deoarece nu avem o intelegere justa despre ceea ce ar trebui sa fie
spovedania oamenilor care duc o viata imbisericita si care se impartasesc des.
Exista si o astfel de pozitie: sa se renunte la spovedanie, sa se impartaseasca
fara spovedanie. in Apus se procedeaza exact in acest mod in Franta si in
America. Oamenii se spovedesc o data pe an ori o data in fiecare post, si apoi se
impartasesc des, fara spovedanie. Se incearca o intoarcere catre canoanele din
vechime: sa te impartasesti des, dar sa te marturisesti rar. Luate dupa pravila,
lucrurile par a fi in regula. Si ar trebui sa se obtina rezultate bune. insa nu se
intampla una ca asta. Ba chiar pe dos, caci oamenii inceteaza sa se mai
spovedeasca. Ei merg la marturisire o data pe an. Preotul incearca sa-i intrebe ceva,
insa i se raspunde:
- De ce ma intrebati despre asta? Eu nu sunt vinovat cu nimic. Nimic din cele de
care ma intrebati nu am facut. De ce ma faceti sa ma simt stanjenit cu asemenea
probleme?
Poate nu cu astfel de cuvinte, nu pe un astfel de ton, dar oamenii deja nu mai inte-
leg de ce este nevoie sa se spovedeasca. Marturisirea pare a se pierde astfel
definitiv.
Desigur, este cu neputinta o intoarcere mecanica la primele veacuri crestine.
Problema consta in faptul ca in primele veacuri masura vietii duhovnicesti era
alta. E de ajuns sa amintim aici prigoanele. Daca acum incepem sa ne
impartasim des, fara sa ne marturisim, vom obtine un rezultat cu totul nou,
infricosator. Aceasta nu este o cale de urmat.
Daca nu aflam o iesire, trebuie sa stim totusi ca si ceea ce avem acum,
spovedania deasa de astazi, este o inovatie a veacului al XX-lea. O astfel de
practica nu a existat niciodata in istoria Bisericii. in Biserica primelor veacuri
oamenii se impartaseau des, insa se spovedeau foarte rar. La inceput, marturisirea
era un fel de drum in viata, daca omul nu era exclus din Biserica, in urma
vreunui pacat foarte greu.
In ultimele veacuri, in Rusia s-a impus datoria marturisirii drept canon inainte
de fiecare impartasanie. Astfel au inceput credinciosii sa se impartaseasca
35

foarte rar. Sa se impartaseasca o data pe an, in vremea celor doua posturi mari; si
aceasta devenea un adevarat eveniment. Trebuia sa ajunezi, dupa o saptamana de
post, dupa multe rugaciuni, multe canoane si acatiste, si abia dupa aceasta sa te
apropii de Sfanta Impartasanie. Pentru preot era greu, ce e drept, doar in vremea
celor doua posturi, dupa care, o lunga perioada, oameni dornici sa se impartaseasca
nu mai erau aproape deloc.
Exista inca preoti care, inspirati din zilele obisnuite de dinaintea spovedaniilor,
spun:
- De ce sunteti atat de multi pentru impartasanie? Doar nu va sarbatoriti cu totii
onomastica! Numai cei care au onomastica se impartasesc.
Aceasta traditie este inca vie.
Ne-am hotarat sa ne impartasim des, insa nu putem sa ne desprindem de canonul
acceptat in Rusia: marturisire inainte de fiecare impartasire. Aceasta cere o cu totul
alta abordare: deasa marturisire. Pe ea nicicand nu am avut-o. Aceasta conduce la
profanarea marturisirii. Omul nu poate sa se marturiseasca des daca duce o viata
bisericeasca normala. Deasa marturisire nu este pentru el ceea ce numim al
doilea botez. Nu putem sa ne intoarcem catre Biserica daca omul nu s-a
despartit de aceasta. Aici se schimba chiar intelesul Tainei. Apare o neclaritate.
Putem sa concepem deasa marturisire doar daca o inlocuim cu acea desco-
perire a gandurilor care se practica in manastirile de demult. Insa pe atunci o
astfel de practica nu era marturisire. Gandurile le asculta staretul, care cel mai
adesea nu facea parte din cinul preotesc. Intr-un anume fel, practica nu era legata de
impartasanie si nu se numea Taina; era un moment de crestere duhovniceasca.
Astazi, ceva asemanator a fost transferat in Tainei Pocaintei, dand cel mai adesea
rezultate nesemnificative.
Trebuie sa se afle o cale de iesire. Iar iesirea este limpede. Fara sa avem posibilitatea
sa excludem spovedania de dinainte de impartasanie, trebuie sa mentinem
rugaciunea de dezlegare. Sa-i rugam pe oameni sa se pocaiasca de pacatele lor, insa
fara sa amestecam aceasta cu spovedania minutioasa.
Pe de alta parte, preotul trebuie sa ia aminte la fiii sai duhovnicesti si sa-i
marturiseasca in acest mod:
- Cum te descurci in viata duhovniceasca? Ce ai nou de spus? Te nevoiesti oare
launtric ori nu? Daca nu, atunci nu avem despre ce sa mai vorbim. I ar daca te
nevoiesti, aceasta trebuie sa se vada.
Foarte repede se cern aceia care isi schimba viata duhovniceasca prin
marturisire. Raman doar putini care se nevoiesc cu adevarat, care doresc intr-
adevar si carora le prieste nevointa, care cauta sa duca o viata duhovniceasca.
36

Marturisirea lor este destul de limpede, neexistand probleme foarte grave. In acest
caz preotului ii este usor. Daca omul se nevoieste, daca staruie, el nu va avea
pacate grele. Se va cai insa de unele pacate ale sale de zi cu zi; astfel pocainta
lui va deveni lucratoare. Aceasta va da rezultate. Se va vedea ca el se nevoieste,
ca harul lui Dumnezeu lucreaza intr-un astfel de om.
Mult mai greu pentru preot este celalalt caz, foarte raspandit, in care omul nu
poate sa puna inceput vietii duhovnicesti. Incearca, o cauta, insa nu intelege ce
este aceea viata duhovniceasca. S-au incetatenit unele obiceiuri in viata Bisericii
care nu sunt pe deplin in concordanta cu dreapta intelegere a Tainelor, cu dreapta
intelegere a vietii duhovnicesti si care, in unele cazuri, sunt de-a dreptul
vatamatoare. Insa nu putem sa le indreptam pe unele ca acestea foarte repede,
caci aici intervine continuitatea practicii bisericesti. Ne ciocnim de o anume
intelegere a vietuirii in Biserica, devenita parca normativa si pastrata ca
autoritate de catre unii ierarhi ori ca practica din trecutul Bisericii. Toate
acestea sunt foarte incurcate. Si totusi problemele trebuie rezolvate, caci este nevoie
sa depasim situatia existenta, care este foarte critica. Ea poate sa ne aduca multe
deceptii si chiar putem ajunge la dezastru, daca nu ne gandim si nu ne straduim
in directia cea buna: sporirea duhovniceasca.

Duhovnicul
Duhovnicul are datoria sa fie si pedagog. Intr-o anume masura este necesar sa
posede arta pedagogiei, sa-si puna probleme pedagogice. Absenta simtamantului
pedagogic, a talantului, a darului, a stiintei, a experientei poate conduce pana
acolo incat preotul sa isi piarda fiii duhovnicesti, ii pierde nu doar pentru sine,
ci si pentru Biserica. Ei pot sa mai ramana inca multa vreme ori pot fi pentru
totdeauna oameni credinciosi, insa vor fi pierduti pentru Biserica.
Au fost multi asemenea oameni, in secolul trecut
[3]
, la granita dintre veacuri. Cel
mai adesea a fost vorba de credinciosi care intreaga viata s-au rugat foarte
putin. Care, in general, nu au inteles de ce trebuie sa mearga la biserica, de ce
este nevoie de Liturghie, de ce trebuie sa ne impartasim, de ce trebuie sa ne
marturisim. Ei aveau un codex asemanator cu cel al moralei crestine, o
intelegere abstracta despre faptul ca exista Dumnezeu, cu alte cuvinte o
oarecare ideologie religioasa. Le lipsea totusi adevarata traire religioasa, viata
bisericeasca. Au pierdut-o, caci ei erau deja infectati din institutele superioare de
pana in revolutia bolsevica. Oare in cea mai mare parte a gimnaziilor si in toate
institutele superioare inchise, de felul Corpusului de Cadeti ori al Scolii de fete de
vita nobila, de dinainte de revolutie, nu existau paraclise interne? Si cei care erau
instruiti in aceste institutii nu erau datori sa participe intotdeauna la Sfanta Li-
turghie? Ei cunosteau Legea lui Dumnezeu si trebuiau sa exceleze la toate
37

obiectele legate de aceasta. Cel mai adesea isi incheiau studiile intr-un mod
stralucit, isi aduceau aminte pana la batranete multe tropare, cunosteau slujbele,
stiau texte din Sfanta Scriptura. Insa dupa ce primeau diplomele si paraseau
institutul, ei nu mai veneau la biserica, caci viata bisericeasca li se parea a fi
foarte pervertita.
Indraznim sa spunem ca insasi revolutia, cu toate tragicele ei urmari pentru
poporul rus, este rezultanta, intr-o mare masura, tocmai a acestui mod de a
privi lucrurile. Imbisericirea, din pricina pervertirii vietuirii duhovnicesti, a scazut
haric din binecuvantata partasie cu Dumnezeu, pana la treapta savarsirii mecanice a
ritualurilor bisericesti. Oamenii au incetat sa mai simta ce inseamna Taina, au
incetat sa mai afle in Taine intalnirea cu Dumnezeu.
Iata, in acest caz rolul duhovnicului, al preotului, este unul cheie. Iar
raspunderea lui este imensa. Vai preotului care nu intelege acest lucru! Vai
aceluia care nu cauta iesire dintr-o asemenea situatie! Acela care ingaduie
profanarea cu usurinta a binecuvantatei vietuiri bisericesti in ochii copiilor si in
ochii celor varstnici, supunandu-se cursului desertaciunilor, apasa cu timpul si
lumea din jur, isi paraseste pozitia, schimband pentru bunurile pamantesti
flacara inimii sale. El reuseste sa lege cele doua capete si astfel ajunge sa
renunte la ceea ce este mai important.
Din nefericire, chiar si cei mai buni pastori se arata adesea intr-o astfel de postura,
cad prizonieri imprejurarilor vietii. Ei nu pot sa depaseasca dificultatile din vremea
de acum. Este bine sa stim ca un preot, un duhovnic, nu trebuie nicicum sa de-
vina prizonier a ceva anume. El trebuie sa fie liber, sa fie rob al lui Dumnezeu
si nu al altcuiva. El trebuie sa aiba constiinta libera, trebuie sa spuna
intotdeauna ce gandeste si sa faca intocmai ceea ce ii dicteaza constiinta. Nu
trebuie sa vicleneasca ori sa fie fatarnic. De aceea se leaga de el multe inimi de
copii si de varstnici. De asemenea, trebuie intotdeauna, cu toata sinceritatea, cu
toata inflacararea inimii lui, sa raspunda la intrebarile care apar, la nevoile
duhovnicesti ce-i stau inainte. Trebuie sa auda si sa simta inima tulburata a
copilului ori a tanarului si sa afle modul cel mai adecvat de a da un raspuns, de
a intinde o mana, de a ajuta. Iar aceasta niciodata nu trebuie sa fie un act
formal.
Desigur, nu doar preotul, ci mai cu seama parintii si invatatorii, si cei care
catehizeaza, impreuna trebuie sa se straduiasca sa mentina generatia copiilor in
Biserica. In timpurile noastre, aceasta problema s-a dovedit a fi deosebit de
grava. Astazi ne bucuram ca multi copii vin la biserica. Insa, credeti-ma, ca sa-i
pastram pe ei pentru Biserica este destul de greu; aceasta necesita o mare nevointa.
Si nu e de mirare daca mai tarziu o mare parte dintre acesti copii vor lasa Biserica
datorita faptului ca ceea ce le daruim noi acum este neconvingator pentru ei, nu
raspunde trebuintelor sufletelor lor. Nu le deschide usile catre vietuirea
38

duhovniceasca, nu ii conduce cu adevarat la Dumnezeu, ci, dimpotriva, ii
impiedica sa mearga spre Cer.
Problemele ridicate de catre cei maturi sunt asemanatoare, insa isi au specificitatea
lor. Sa mentionam cateva cazuri caracteristice, obisnuite, tipice pentru zilele noastre.
Unii dintre oamenii copti la minte sunt oameni veniti de curand la biserica. Iata,
vine un om la biserica pentru prima oara. Poate fi un tanar ori o tanara, insa
poate fi vorba si de un om in varsta. Cel mai adesea, astfel de oameni sunt
foarte ignoranti. Cel mai adesea ei sunt infirmi din punct de vedere
duhovnicesc ori atei, de gatul lor atarnand o sarcina mare de pacate grele.
Poate ca au savarsit desfranare ori hotie; poate ca si-au suparat foarte greu parintii
ori au clevetit, ori si-au parasit credinta ori au mintit. Poate ca au cautat si au aflat
cai inselatoare ale vietii duhovnicesti, au fost atrasi de magie ori de spiritism. Poate
ca acesti oameni au calcat Taina Cununiei si i-au tradat pe sotii lor, poate au facut
avorturi. Unii dintre ei au coborat pur si simplu pana in adancul pacatului, unii sunt
alcoolici, narcomani.
Fireste, prima marturisire este foarte grea pentru preot. Este o adevarata
corvoada. Situatie tipica: zi de duminica (de obicei astfel de oameni vin la
spovedanie duminica). Biserica este plina de credinciosi. Ca intotdeauna, pentru
spovedanie ramane putina vreme. Ea incepe in timpul Ceasurilor si trebuie sa se
incheie cat se poate de repede, cu mult inainte de iesirea cu Sfintele Daruri. Deci cel
mult o ora si jumatate. Practic este cu neputinta sa-i spovedesti pe toti. Daca sunt
100 de oameni, chiar si un minut pentru fiecare este destul de mult, aceasta
inseamna o ora si patruzeci de minute. Dar ei pot sa fie nu o suta, ci doua sute.
Atunci, o spovedanie normala nu poate sa aiba loc. Ce sa faca duhovnicul?
Astazi, cel mai adesea, duhovnicul face o spovedanie generala foarte scurta,
formala. I-am auzit cu urechile mele pe unii protoierei vestiti ca spun:
Toate cate enumar la spovedania de obste nu le mai repetati; daca cineva a
savarsit un pacat pe care nu l-am numit, atunci poate sa-l spuna foarte, foarte pe
scurt. Iar ceilalti pur si simplu sa vina sa-si plece capul si sa-si primeasca ru-
gaciunea de dezlegare.
In acest fel, preotul reuseste sa-i treaca pe toti pe sub epitrahilul sau si sa-i
trimita sa se impartaseasca. Dar, daca printre acestia este cineva care a venit
pentru prima oara, are mare dreptate sa nu se mai intoarca, intrucat constata
ca toti preotii sunt inselatori, ca aici are loc o profanare, ca asta inseamna
formalism, ca in practica nimeni, nicicand, nu asculta, ca preotul nu are timp sa
vorbeasca cu oamenii ori poate ca nici nu doreste. Atunci unul ca acesta va trece
formal pe sub epitrahil si, in acelasi fel, va ajunge si la Potir, fara sa aiba vreun
simtamant de sfintenie, apoi va pleca.
39

Preotul trebuie sa stie ca, procedand astfel, savarseste o crima. Dar poate sa se
intample si altfel. Poate sa se spuna celor care se spovedesc: Aceia dintre voi care
se impartasesc des, care s-au spovedit de curand, care duc o viata in sanul
Bisericii si nu au pe constiinta pacate grele, sa iasa in fata si sa se multumeasca cu
o scurta spovedanie. Foarte pe scurt. Poate chiar cu rugaciunea de dezlegare
[referitor la ultima "posibilitate" avem mari indoieli, n.n.]
Aceasta se refera mai cu seama la oamenii care sunt bine cunoscuti de catre
preot. Dar aceia care au pacate grele nemarturisite ori mai cu seama daca au
venit pentru prima oara la spovedanie in nici un caz nu pot sa se multumeasca
cu o spovedanie scurta. Ei trebuie sa astepte; si cu acestia trebuie sa se stea de
vorba amanuntit. Ar fi de preferat ca toti cei care au venit pentru prima oara sau au
pe constiinta pacate grele sa ramana pana dupa Liturghie. Fireste, ei nu vor reusi sa
ajunga la Potir, Liturghia se va sfarsi, iar preotul va trebui sa mai intarzie ori
sa stabileasca cu ei o alta ora, ca sa-i spovedeasca pe indelete.
Deosebit de important este ca preotul sa asculte cu atentie pe fiecare pacatos fara sa-
l osandeasca. Sa inteleaga omul ca s-a intalnit cu un duhovnic care se apropie de
el cu dragoste evanghelica, care nu il condamna, care ii primeste spovedania cu
durere in inima, care se straduieste sa-l ajute si se roaga pentru el.
Foarte important este ca acesta sa inteleaga ca greseli ca ale lui nu pot sa fie
iertate formal, ca se cere de la el, intr-adevar, nu o enumerare formala a
pacatelor, ci pocainta. Trebuie sa aiba o parere de rau din inima, sa-si planga cu
adevarat starea lui nefericita si sa doreasca sa ceara mila lui Dumnezeu, sa
doreasca sa se intoarca la Casa Parintelui si sa aiba o intentie ferma de a incepe
o noua viata, de a nu se mai intoarce la vechile sale pacate.
Preotul trebuie, cu toata delicatetea posibila, sa-l ajute sa-si marturiseasca
pacatele, si nu doar sa-lintrebe formal, rece, cu un ton de legiuitor:
- Dar aceasta ai facut-o? Dar aceea ai savarsit-o, oare?
Omul trebuie sa fie ajutat sa-si deschida sufletul. Nu doar sa fie incarcat cu
vreo oarecare epitimie:
- Daca ai facut avorturi, atunci 10 ori 15 ani nu ai voie sa intri in biserica. Ori
trebuie sa faci peste 100 de metanii in fiecare zi.
Astfel de epitimii formale nasc in sufletul omenesc, sosit pentru prima oara la
biserica, sentimentul ca aici lucreaza niste fanatici nebuni, ca aici nici gand
sa gasesti un tamaduitor duhovnicesc.
40

Epitimiile trebuie sa fie de asa natura, incat sa ajute pe om sa se pocaiasca, sa
se roage, sa simta si sa inteleaga ca a gresit si ca, daca isi da silinta, va putea sa
vina la biserica si sa puna inceput bun caii lui duhovnicesti.
In zilele noastre, asemenea epitimii cel mai adesea nu pot fi socotite ca pedepse. De
obicei, spunem ca mai intai trebuie sa se citeasca Evanghelia. Si eu spun adeseori ca
trebuie sa se citeasca nu intreg Noul Testament, ci doar cele patru Evanghelii si Fap-
tele Apostolilor, cu alte cuvinte, ceea ce este mai usor. Epistolele Sfantului Apostol
Pavel sunt mai grele. Ele nu pot fi intelese chiar asa usor, si prin urmare, pentru
inceput, nu este necesara citirea acestora. Insa cele patru Evanghelii si Faptele
Apostolilor pot fi citite de catre toti.
Alta data se pot da si alte canoane, ca de pilda recomandarea de a citi o carte
anume ori de a se ruga cu o anumita rugaciune, scurta si pe inteles. Ori sa faca
inchinaciuni. Aceasta atarna de starea acelui suflet, de felul cum isi va insusi el
aceasta epitimie.Trebuie ca el sa o primeasca cu bucurie, sa i se ceara sa o
implineasca, dar sa nu se simta nici o impotrivire fata de ea. Daca veti reusi sa
faceti aceasta, daca omul simte caldura daca simte dragoste, daca simte ca
Dumnezeu are mila pentru el, ca, iata, in Biserica i s-a aratat aceasta mila,
omul neaparat se va intoarce, neaparat va implini totul si va incepe o noua
viata. Cu siguranta. Si, in acest caz, preotul simte, puternic, ce inseamna Taina
Pocaintei. Aici se savarseste ceea ce numim al doilea Botez. Astfel de cazuri ii
dau convingerea preotului ca Taina Pocaintei nu a disparut din viata Bisericii.
Dupa un timp, un astfel de pacatos (ori pacatoasa) vine la biserica plin de
bucurie, incepe sa traiasca cu adevarat intr-un alt chip, citeste cu osebita sete
duhovniceasca cartile bisericesti, se roaga la Dumnezeu, se impartaseste cu Sfintele
Taine ale lui Hristos, vine la preot cu ochii plini de lumina. Sentimentul ca a
inceput, intr-adevar, o noua viata il umple de o nespusa fericire. Aceasta este
pentru el vremea bucuriei.
Cateodata ni se intampla sa auzim:
- I ata, m-am rugat si ma rog, si atat de multe lucruri simt in sufletul meu, incat
rugaciunea mea curge singura. Pare, intr-adevar, a fi acea rugaciune a mintii
despre care am auzit (ori citit); pe aceasta cred ca deja o simt, caci rugaciunea
mea curge de la sine in toata vremea.
Aceasta se intampla cel mai adesea nu datorita faptului ca omul a dobandit
rugaciunea mintii in inima lui, ci datorita faptului ca se afla intr-o stare de
incantare, de osebita aprindere a sufletului, cand totul este nou si usor, cand e
marcat de ceea ce face. Cu usurinta se deschide atunci si primeste in inima sa
aceasta inflacarare deosebita. De aceea totul ii pare atat de lesnicios. Urmeaza
apoi, inevitabil, vremea (diferita, la fiecare in parte a) unei cai mult mai aspre,
cand incep nevointele cele adevarate.
41

Aici noi avem de-a face cu oameni care deja cunosc Evanghelia, cunosc ca trebuie
sa se impartaseasca des, ca nu trebuie sa savarseasca pacate de moarte (si, cu
adevarat, ei nu le mai savarsesc). Nu desfraneaza, nu fura, nu fac avorturi, nu beau,
nu se leapada de credinta, nu merg la diferite rataciri extrasenzoriale ori la
magicieni, nu se mai ocupa cu spiritismul. Poate sa se spuna cu satisfactie ca
nivelul moral al acestora a crescut intr-un mod insemnat. Acum ei au ingradiri
in afara carora nu pasesc. Astazi sunt membri ai Bisericii si duc o viata in sanul
ei. Vietuire in Biserica si in har este insa aceasta?
Cu parere de rau se vadeste in curand ca rugaciunea, care la inceput curgea de la sine
in inima lor, ca timpul cand ei se rugau cu atata bucurie si atat de fierbinte, vremea
in care ochii lor se umpleau de lacrimi atunci cand isi aduceau aminte cat au
fost de pacatosi si cat i-a miluit si i-a primit pe ei Domnul, cand cautau sa
inceapa o noua viata au trecut. Nici lacrimile nu mai curg, nici rugaciunile lor
nu mai izvorasc din inima, cu mare greutate isi citesc rugaciunile de dimineata
si de seara. Toate au devenit o povara. Evanghelia nu-i mai atrage deloc, iar
literatura duhovniceasca nu-i mai aprinde atat de mult. Chiar si slujbele Bisericii
au devenit, iata, un obicei. Ei merg la acestea, le asculta, caci li se pare ca ele
sunt de trebuinta, insa asculta formal, inima lor tacand. Nu se roaga lui
Dumnezeu, ci doar asculta.
Multi dintre acesti crestini poate ca au venit la biserica si au incercat sa faca ceva
pentru ea: unii au devenit oameni de serviciu, altii paznici, altii vand lumanari, ori
propovaduiesc Legea lui Dumnezeu, ori canta la strana. Ei poate si-au aflat locul in
societate, insa flacara inimii lor s-a stins. Isi aduc aminte de ea si le vine greu, dar
cu vremea se obisnuiesc cu faptul ca aceasta le lipseste si li se pare ca asa si
trebuia sa fie. Vremea nasterii duhovnicesti, vremea copilariei, pluteste in
amintirea lor ca o povara. Din pacate, nu mai stiu cum sa o reintoarca.
De ce se intampla astfel? De ce atunci cand s-au intors la Dumnezeu din ateismul
lor ei si-au jertfit fara crutare patimile, viciile si obisnuintele lor, s-au rupt de
viata pacatoasa pe care o duceau, pasind pe calea nevointei, iar acea nevointa a
dat indata, fara zabava, rod bogat? Acum viata lor a incetat sa mai fie o
nevointa. Ea a intrat pe un fagas aparent normal, a devenit un obicei. Dar
indata ce nevointa s-a dus din viata lor, au disparut si roadele duhovnicesti.
Desigur, viata harica intru Dumnezeu este posibila doar atunci cand omul se
osteneste. Fara nevointe nu exista viata duhovniceasca, viata harica. In ce a
constat atunci nevointa? La inceput, aceasta a fost limpede. Ai gresit mult,
trebuia sa te caiesti. Aceasta era nevointa. Acum insa, cand nu mai sunt pacate
grele, care ar trebui sa fie osteneala?
Duhovnicul trebuie sa stie sa explice ca acum nevointa este alta, ca acum este nevoie
de osteneala rugaciunii, de smerenie, de dragoste, de ascultare, de nevointa ne-
contenitei lupte cu patimile: cu mandria, cu iubirea de sine, cu iubirea de
42

stapanire, cu irascibilitatea, cu orice alta patima. Trebuie sa ai permanenta luare-
aminte catre tine insuti, catre viata ta duhovniceasca o vigilenta deosebita.
Trebuie sa-ti observi fiecare pas inselator, sa te caiesti, sa te indrepti. Fara o
asemenea viata duhovniceasca, fara osteneala duhovniceasca, nu aflam har
dumnezeiesc in inima omului. Si, in cel mai mare grad, este nevoie de smerenie,
caci Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har. Smerenia
este temelia vietii duhovnicesti, iar aceasta se da prin ascultare, prin permanenta
rabdare a necazurilor, prin permanenta biruinta a mandriei, a iubirii de sine, a
maniei.
La toate acestea duhovnicul trebuie sa-i povatuiasca in fiecare zi, in fiecare
ceas, pe fiii sai duhovnicesti. Cu siguranta insa acesta este un lucru mai dificil
decat sa-l spovedesti pe cel sosit pentru prima oara cu un greu pacat, pe care nu
trebuie sa-l povatuiesti, ci doar sa-l asculti cu dragoste. El insusi se caieste,
plange, iar duhovnicul trebuie pur si simplu sa-i acorde dragostea lui,
ascultandu-l. Si taina are loc, omul isi deschide sufletul.
Iar celalalt vine si tace, ori pur si simplu isi citeste pacatele, ori iti da un bilet in
care scrie: Am pacatuit prin graire desarta, imbuibarea pantecelui, manie,
neinfranare, etc. Insa altii doresc sa se spovedeasca mult mai bine, sa
povesteasca cu de-amanuntul; ca, iata, au intrat odata intr-un magazin si au privit o
oarecare marfa cu multa dorire. Au spus cuvinte rele mamei si asa mai departe, intr-
un cuvant, incetul cu incetul, se urmaresc pe ei insusi si, foarte meticulosi, anunta
totul preotului. Totul e in ordine cu ei. Dar oare chiar au ei pocainta?
Foarte adesea se dovedeste ca nu au pocainta. Omul a urmarit totul cu atata
meticulozitate, a spus totul la spovedanie, a primit iertare de la preot pentru
pacate, dar nu poate sa se pocaiasca pentru ele. Iata, acest nivel de viata
duhovniceasca constituie norma pentru el, care ramane pe loc: mai mult nu poate sa
inainteze. Se dovedeste a fi un om duhovnicesc limitat.
Spunem in asemenea cazuri: Unuia i-a fost dat sa duca viata duhovniceasca, altuia
nu. Oare nu si darurile duhovnicesti sunt diferite? Unul are un dar, altul nu. Omul
poate, pur si simplu, sa nu aiba nici unul. Asa cum s-a nascut, asa va si muri. Nu
se intampla tot astfel si cu viata duhovniceasca? Si se poate spune ca da, desigur, asa
este. Exista oameni mai daruiti si oameni mai putin daruiti. Unora viata
duhovniceasca li se da mai usor si, se intelege, din belsug, iar pentru altii este mai
dificil s-o primeasca, insa invatatura Bisericii spune limpede ca nu exista oameni
pentru care viata duhovniceasca sa nu fie cu putinta. Aceasta poate sa fie grea.
Insa daca este depasita, chiar greutatea ii daruieste omului viata duhovniceasca.
Tocmai in aceasta silire consta nevointa. Fiecare om poate sa traiasca intru
nevointa. De indata ce incepe sa se nevoiasca, incepe si viata duhovniceasca.
Nevointa poate sa imbrace diferite forme, foarte neasemanatoare intre ele. Tot
ceea ce este dificil pentru om, chiar de netrecut cu puterile lui, cu capacitatile
43

lui firesti, poate fi numit nevointa. Cand omul nu poate sa faca ceva, insa cu
credinta ca Dumnezeu ii va ajuta nazuieste spre osteneala aceasta se socoteste
nevointa. Indata ce omul traieste in aceasta nevointa a credintei, nadajduind sa-si
infranga patimile, in el se desteapta viata cea duhovniceasca.
Toate acestea preotul trebuie sa le explice, sa le demonstreze. Dar, vai, foarte
putini oameni doresc sa-l asculte si sa urmeze invatatura lui! O multime din
oamenii care umplu bisericile noastre nu doreste sa aiba nici o osteneala.
Desigur, ei nu vorbesc despre aceasta deschis. Uneori vorbesc insa! Dar, cel mai
adesea, pur si simplu nu o doresc. Chiar daca li se explica totul, chiar daca li se
repeta de mai multe ori, ei cauta totusi sa se insele pe ei insisi, sa-l insele chiar si
pe preot, daca s-ar putea. Si astfel, neluand aminte ca la o inselare, au
constiinta linistita. Doresc sa treaca prin urechile acului: sa nu aiba nici o
nevointa, dar si de viata duhovniceasca sa se bucure. Sa se impartaseasca, sa se
marturiseasca, sa se roage, sa se socoteasca ortodocsi, sa se socoteasca buni, dar
in acelasi timp sa nu li se impuna sa faca vreo osteneala. In viata omului, acest
moment ar putea fi comparat cu trecerea Rubiconului
[4]
. Daca ar intelege si daca ar
dori sa treaca mai departe de acest punct, ar pune temelia viitorului lor
duhovnicesc, insa cei mai multi se opresc inaintea faimosului Rubicon,
nedorind sa mearga nicidecum mai departe.
Nu trebuie sa socotim totusi ca acesti oameni sunt pierduti pentru Dumnezeu si
pentru imparatia Lui; ca am putea sa le spunem lor: Ia duceti-va acasa! Si gata,
nimic mai mult. Nu, bineinteles! Lucrurile stau cu totul altfel. Preotul poate sa-i
sfatuiasca, lamurindu-i:
- Dumneavoastra sunteti aici mii de suflete, si toti sunteti fiii mei duhovnicesti. Insa
aveti in vedere ca la fapte poate doar 10 dintre dumneavoastra sunt adevaratii mei
fii duhovnicesti, iar ceilalti 990 sunt doar pretinsi fii ai mei; caci ei nu duc o viata
duhovniceasca.
Insa poate sa nici nu spuna aceasta, caci este nefolositor, ci, pur si simplu, sa o
stie pentru sine. Nimeni nu i-a dat dreptul sa izgoneasca astfel de oameni. Ei nu
sunt fiii lui duhovnicesti, ei sunt fiii lui Dumnezeu. Ce nu poate sa faca preotul
face Domnul. Este pe deplin posibil ca un astfel de om sa se afunde in pacat si sa se
lepede de nevointa intreaga lui viata, iar intr-un tarziu, chiar la sfarsitul vietii, o
boala grea, ca de pilda cancerul, sa-l sileasca sa-si inceapa nevointa
duhovniceasca. Si s-ar putea ca in ultima saptamana ori in ultimele trei zile din
viata sa se intremeze si sa se pocaiasca, iar Domnul sa-i deschida portile
Imparatiei cerurilor. Aceasta poate sa se intample si in ultimele zile, dar si in
ultimii ani de viata.
Astazi el se arata intr-atat de lenes, dar maine o oarecare nenorocire il poate
cuprinde un necaz, greutati si va fi nevoit sa regandeasca totul si sa traiasca
44

cu totul altfel. Aceasta deja nu mai atarna de preot. Preotul trebuie pur si simplu
sa tina capul acestui om deasupra apei. Nu sa-l pandeasca, dar sa-i spuna:
- Tu nu te gandesti sa duci o viata duhovniceasca? Tu nu ai o viata
duhovniceasca
Aceasta trebuie sa i se arate, insa nu trebuie ca el sa fie instrainat de Potir daca nu a
savarsit pacate de moarte. Trebuie sa i se explice:
- Poate sa se intample si una ca asta, ca tu sa te impartasesti spre osanda. I nsa iti
asumi raspunderea, caci nu asculti, traiesti dupa mintea ta, dupa constiinta ta
proprie, insa daca doresti sa te impartasesti, impartaseste-te.
Desigur, exista multe cazuri patologice. Acestea intotdeauna au fost multe si nu
este deloc de mirare. In zilele noastre sunt insa mai multe poate decat oricand.
De ce? Pentru ca starea pacatului este una patologica, nu tine de canon. Viata
noastra pamanteasca tine cel mai adesea de patologie. Si putini dintre noi
reusesc sa depaseasca acest stadiu. Insa si patologia poate fi intr-o mai mare ori
mai mica masura infricosatoare. Deseori ea devine amenintatoare. Adesea viata
bisericeasca a omului capata contururile desavarsite ale anomaliilor; atunci si viata
preotului devine deosebit de grea, uneori chiar chinuitoare.
Un simplu exemplu: O foarte osardnica femeie dintr-o parohie il duce pe fiul ei din
frageda copilarie la biserica. El crede in Dumnezeu, insa atunci cand ajunge la varsta
de 18 ani viata lui bisericeasca incepe sa-l agaseze. Considerandu-se totusi credin-
cios, incepe sa bea, cateodata chiar sa fure, sa desfraneze. Mama se plange de el, il
sfatuieste, il pune de fata cu tatal; fiul insa, dupa vechiul obicei, merge si se
pocaieste. Da, am gresit, am desfranat cu cineva. Preotul il sfatuieste, ii explica si
el da din cap aprobator: Da, da, am inteles totul, nu voi mai face aceasta! I se da
un canon, este iertat, i se dezleaga pacatele. Dupa o oarecare vreme, tanarul se
impartaseste. Un timp se stapaneste, apoi incepe din nou. Daca lipseste o luna, doua,
inseamna ca iarasi a apucat-o la vale. Mama lui il va aduce peste putina vreme din
nou la duhovnic si va demonstra ca acesta a intrat iarasi in noroi, ca din nou a baut,
la fel ca inainte. Si astfel poate sa continue pana la sfarsit. Pacate de moarte,
pacate grele, dezastru.
Ce sa facem intr-un asemenea caz? Dupa vechile canoane bisericesti, pacatosul
trebuie indepartat prima oara pentru 7, apoi pentru 15 ani de la impartasanie, sa stea
in pridvorul bisericii, sa nu calce pragul acesteia. Astfel Biserica se curata de acei
oameni; la Liturghie ei nu mai apar. Astazi, nici un preot, nici chiar cel mai
aspru, nu va indrazni sa indeparteze pe cineva de la impartasanie vreme de 10
ani, si bine face. Viata, in zilele noastre, este atat de complexa, ca nu mai pot fi
gasite solutii in cazul unor astfel de incalcari ale moralei. Biserica se umple,
prin urmare, de cazuri patologice: alcoolici, desfranati, hoti, oameni care sunt
scosi permanent din noroi si care se impotmolesc din nou. Ei parca se clatina
45

prin balta, pasesc rar, apoi se afunda din nou. Aici ies la suprafata, aici se
afunda, asa ca trebuie permanent ridicati. Scosi la liman, ei stau putina vreme,
dar la urmatorul pas iarasi cad. Care va fi viitorul lor? Se vor ineca oare in aceas-
ta balta ori vor fi salvati in chip minunat de catre Dumnezeu? Nimeni nu stie.
Ce ar putea sa faca preotul? Doar sa se roage, sa aiba compatimire, sa aiba
dragoste, sa-i ierte, sa fie ingaduitor, sa-i rabde. Sa dea cele mai eficiente
epitimii. In cele mai multe cazuri, pentru acesti oameni totul este foarte greu. Se
impune ca ei sa fie opriti de la impartasanie pentru unul, uneori pentru doi ani.
Insa adeseori este necesar sa-l lasi pe fiecare in bratele lui Dumnezeu. Aici nu
poate fi vorba de o dorinta sincera a vietii duhovnicesti. Acest dezastru, aceasta
stare patologica, care mai inainte era o exceptie, a devenit in zilele noastre
norma. Astfel de oameni sunt destul de multi. Biserica este plina. De aceea
uneori este atat de apasator in biserica; atmosfera de pacat, de constiinta
pacatoasa, se intinde si actioneaza si asupra celor din jur. Nu poate fi vorba aici
de o veritabila credinta, ci doar de nevointa ori chiar de dorinta dupa o viata mai cu-
rata. Patimi dezgolite la chip; patimi, adica demoni. Acestea sunt sufletele aflate
in prizonieratul demonilor. Se intampla uneori ca demonul sa-l lase in pace
putina vreme, dupa cum pisica ii acorda libertate soricelului, ca sa-l inhate,
peste o clipa, din nou, si iarasi sa-l sugrume. Si va putea oare soricelul sa fuga de
pisica? Nu stiu. Insa trebuie sa-i ajutam cumva pe acesti oameni. Ei nu trebuie
in nici un caz respinsi.
Pentru preot, acesta reprezinta ceva foarte greu. Caci el trebuie sa actioneze ca si
cum ar actiona impotriva propriei lui constiinte. Normal ar fi sa-i opreasca, sa-i
indeparteze, caci vede profanarea. Insa trebuie sa ia aminte si la cuvintele lui
Hristos: Mila doresc, iar nu jertfa si, astfel, sa nu arate cumva o nedreapta
compatimire catre asemenea pacatosi, ci sa inalte rugaciuni necontenit pentru ei, cu
credinta ca Domnul va gasi un mod de a mantui aceste suflete nefericite.

[...]
Roadele ostenelilor pstorului
Exist o raiune pentru care ne ntoarcem nc o dat la o problem deosebit de acut
si chinuitoare n viaa fiecrui pstor. La anumii preoi aceasta se manifest diferit.
Ins la temelie ea este una si aceeai: Care este rezultatul ostenelilor pstorului?
Iat, pstorul se nevoiete muli ani. Ce primete el ca rezultat final al acestei
trude?
Putem s spunem cu ndrzneal c toate ostenelile cele bune vor aduce roade bu-
ne, iar neghina pe care preotul o seamn, supunndu-se patimilor sale, fr
ndoial va aduce roade rele. Si toate aceste urmri se vor ntoarce mai apoi
46

mpotriva lui. Chiar dac nu poate s calculeze formal toate acestea, totui preotul
trebuie s ia aminte si sa vada in ce stare se afla el si pastoritii sai. In multe
randuri, nevointele pentru a atinge un anumit scop conduc catre un rezultat
opus. Aceasta lege, pe care o numim eterogenia scopului, trebuie intotdeauna s-o
avem in vedere. Se intampla in lucrarea preotului sa existe cateva greseli
serioase pe care el nu le-a sesizat la timp. Pentru aceasta este nevoie ca
necontenit sa ia aminte la sine insusi si la roadele muncii sale: a semanat grau,
dar ce-a rasarit? Poate ca au rasarit doar maracini. Merita sa te mai ocupi cu o astfel
de indeletnicire?
Privind inapoi la lucrarea sa, preotul zilelor noastre vede, cel mai adesea, un tablou
intristator Exista si lucruri bune, ce e drept. Cunosc multi preoti ravnitori; iar
roadele lor bogate sunt evidente. Ei au reusit sa adune multi oameni, sa creeze
comunitati puternice; iar in aceste comunitati au venit ori vin multi oameni la
credinta. Copiii cresc in biserica, se zidesc noi biserici, parohii, se deschid scoli.
Aceste comunitati actioneaza cu siguranta asupra vietii si societatii, cat si asupra
Bisericii. In afara de rezultatul social, pe care-l vedem acum, care este material si
sufletesc, exista si un rezultat duhovnicesc. Ce se intampla insa in Biserica?
Vedem ca bisericile in cea mai mare parte se umplu necontenit. Se deschid noi
biserici, se restaureaza cele vechi. Cine sunt cei care vin la biserica? Credinciosii
ortodocsi; acestia se impartasesc des, cauta, de asemenea, sa se marturiseasca
cat mai des
Insa ce este mult intristator in viata Bisericii noastre este faptul ca poti vedea
venind la biserica oameni de un anumit nivel, care insa, la un moment dat, se
opresc si nu mai pot sa mearga mai departe. Iar nivelul la care s-au oprit nu este
chiar asa de inalt. De obicei, acesta este nivelul oamenilor care nu savarsesc
pacate de moarte, nu desfraneaza, nu beau, nu fura, nu practica magia, nu-si
bat parintii, nu injura, poate chiar nu fumeaza. Se impartasesc des, insa daca iei
aminte la ei, nu vei vedea vreun om care sa sporeasca, care sa mearga din
putere in putere, care sa se apropie de Hristos. Au terminat doar inceputul
lucrarii, ceva pregatitor
Intristator este faptul ca adevaratele roade nu se vad. Oare nu toti crestinii, nu
toti oamenii sunt chemati catre sfintenie? Altfel spus, toti cei care vin la biserica si
incep sa duca o viata bisericeasca trebuie sa devina treptat oameni duhovnicesti
drepti, sfinti. Insa nu se intampla aproape deloc una ca aceasta. De aici rezulta ca
viata noastra bisericeasca si lucrarea pastorului nu pot sa treaca peste o stacheta mai
inalta. Aceasta stacheta se arata de nedepasit pentru cei mai multi dintre noi.
Am putea face urmatoarea comparatie: Un grup de turisti se catara, din ce in ce mai
sus, pe un munte. La inceput sunt potecile de munte, minunatele trecatori, florile
iar mai departe, daca privesti, poienile alpine; padurea dispare. Inca si mai sus, daca
reusesti sa urci, dai de locuri racoroase, in care nu mai creste vegetatie abundenta, ci
47

doar jnepeni de munte, iarba; se vad inaltimile inzapezite ale muntelui acoperit de
ghetari. Din acesti ghetari curg paraiase. Ajungi pana in locul unde se poate afla in
mod obisnuit un refugiu, insa dincolo de el vei pasi pe zapada, va trebui sa te
catari pe ghetari. Pentru aceasta iti trebuie un echipament special: bocanci, tarnacop,
franghie, iar instructorul se cere sa fie un altul, nu un turist, ci un alpinist. De aceea,
in fata Rubiconului, turistii se opresc, nu mai continua drumul. Din acest punct
totul devine periculos. Acolo este un alt fel de urcus. Plimbarile turistilor iau
sfarsit, de obicei, la acest nivel. Pana la inaltimea de 2500 de metri, sa spunem,
pana la 3000 de metri, turistul poate ajunge. Dar la inaltimea de 4000 de metri nu te
mai poti catara in acest mod daca nu esti alpinist. Acolo nu iti este permis; iar daca
pornesti de unul singur, vei pieri.
Un lucru asemanator vedem si in viata bisericeasca. Omul ajunge pana la o
anumita inaltime. Pana acolo, noi aproape ca alergam, ne cataram, ne ostenim,
facem ceva, zidim. Totul pana la hotar. Dar dincolo de aceasta? Noi nu stim cum
trebuie sa vietuim mai departe. Si se vadeste ca instructorii ori conducatorii care
stiu cum trebuie sa se vietuiasca mai departe au disparut practic. Si chiar daca
ii aflam, ii putem numara pe degete; langa ei nu ai putea sa te vatami. Asa sunt
binecuvantatii stareti pe care ii mai avem; insa noi nu mai aflam trei asemenea
oameni in intreaga Rusie. Parintii destoinici, duhovnicii, au fost pana aici, insa
de aici incolo, nu. La rugaciunea inimii acestia nu pot sa te povatuiasca, caci
nici ei nu se roaga; lucreaza ca zidari, invatatori si nu stiu ce altceva, insa nu se
roaga, nu au vreme pentru rugaciune. Nu pot sa te povatuiasca sa-ti birui
patimile tale cu adevarat pana la capat; nu pot sa te povatuiasca sa traiesti in
prezenta lui Dumnezeu, sa vietuiesti dupa voia lui Dumnezeu. Nu pot sa auda
aceasta voie.
Si ne facem atunci partasi la un simtamant intristator si amar, de limitare. Omul
care a incercat sa duca o viata duhovniceasca cunoaste cu siguranta acest simtamant.
Aceasta pregustare a falimentului. Rezulta ca nimic nu poti, nu stii, te-ai umflat
doar in pene, ai dorit Insa pe de-antregul nu ai reusit nimic.
Exista oare vreo iesire? Putem oare sa nadajduim in ceva? Rapunsul trebuie sa fe
obiectiv si cinstit: nadejdea nu e prea mare. Trebuie sa recunoastem ca am ajuns
in acea epoca a istoriei Bisericii cand multe lucruri au devenit cu neputinta,
deosebit de grele, multe nevointe s-au indepartat de noi, au devenit de
neconceput astazi. Desigur, va amintiti ce se spune despre vremurile de pe
urma: intr-atat va fi nevointa, incat un om doar sa cheme numele Domnului si se
va mantui. Nimic altceva nu se cere, doar sa chemi in acel infricosator ceas
numele lui Dumnezeu si te vei mantui, tinand seama de stramtorarile
vremurilor.
Fiecare timp si-a avut nivelul lui de nevointa si realizarile lui duhovnicesti. Domnul
poate nu ne va aduce nici o vina ca nu am ajuns pana la acele inaltimi, pana la
48

dreptatea si sfintenia sfntilor de odinioara. Insa si de la noi, ca si de la acestia,
se va cere unul si acelasi lucru nevointa. Desigur, nevointa noastra nu este atat
de plina de roade ca a acelora. Cand Sfantul Serafim s-a nevoit in padurile
Sarovului, el a ajuns la o mare desavarsire, la inaltimea sfinteniei. Dar cand in
aceleasi paduri erau inchisi in lagare preoti si episcopi, acestia nu au mai fost
impodobiti cu o astfel de desavarsire, cu darul vederii inainte, cu minuni, insa
ostenelile lor nu au fost nicicum mai prejos. Aici este vorba de o alta nevointa, altele
fiind roadele acestei nevointe. Iar Domnul va schimba nevointa lor in sfintenie.
Cunoasteti ca poporul spune: Tu iti faci munca, iar daca nu poti ceva, ingerul te
va ajuta, daca, intr-adevar, te silesti cu toate puterile tale. Cand omul se
nevoieste, traieste in multe osteneli, atunci constrangerile lui coboara. Se lasa
stacheta mai jos. Domnul cu harul Sau implineste, independent de om, tot
ceea ce ii este lui de trebuinta. Tot ceea ce preotul nu poate sa dea va adauga
Dumnezeu, daca omul se sileste cu adevarat, daca traieste intru nevointa.
Foarte adesea se intampla insa ca fiii duhovnicesti sa inceapa sa fie dezamagiti;
ei nu mai pot si nu mai doresc sa vietuiasca in nevointa. Nu mai cauta viata
duhovniceasca, ostenelile duhovnicesti, ci doar confortul, doar osebite relatii, pe
picior de egalitate. Inceteaza sa mai caute smerenia, ascultarea si incep sa ceara de
la duhovnicul lor sa-i inteleaga, sa le acorde timp, sa-i asculte, sa vorbeasca cu ei la
nesfarsit, sa se raporteze intr-un mod particular la ei; incep sa se poarte cu
necuviinta, sa li se adreseze cu indrazneala duhovnicilor lor. In zilele noastre,
aceasta se intampla foarte, foarte adesea.
Iata, in acest caz preotul trebuie sa anticipeze si sa admita cu toata raspunderea ca nu
a reusit nimic important, ca nu a obtinut prin ei nimic si sa le spuna cu indrazneala
acestor fii duhovnicesti, incredintati lui:
- Nu este cazul sa ne inselam unii pe altii. Daca nu doresti una ca aceasta, mergi
oriunde altundeva. Asta este situatia. De ce sa ne jucam de-a ascultarea, de-a
raporturile foarte osebite? Pentru ce una ca aceasta? Este mult mai bine, mult mai
cinstit asa.
De obicei, preotul ajunge in cele din urma aici. El incepe sa indeparteze aceste
relatii neroditoare, care lasa doar amaraciune in suflet. Tocmai de aceea vedem
adesea astazi multi preoti buni, in varsta, care aproape ca nu mai au fii
duhovnicesti. Odinioara aveau o intreaga parohie, iar acum, la anii batranetii,
aproape nu a mai ramas nimic. Poate sa aiba doar doi-trei, poate cinci. De ce?
Pentru ca un astfel de duhovnic nu mai are puteri ca sa marturiseasca la nesfarsit si
sa poarte discutii. El nu mai prezinta de mult interes pentru fiii lui duhovnicesti.
Iar oamenii care intr-adevar cauta sa-l asculte, care-i sunt credinciosi, sunt
foarte putini. Poate comunitatea aceasta numara inainte 500 de oameni, iar
acum au ramas doar cinci. Restul s-au raspandit care incotro.
49

Oamenii care cauta intr-adevar nevointa vietii duhovnicesti sunt foarte putini.
Multi cauta doar viata sufleteasca, confortul sufletesc, legaturile sufletesti, viata
pamanteasca, nu pe cea cereasca; nu doresc sa se elibereze de patimi, nu doresc
sa se lepede de voia lor, nu doresc sa jertfeasca nimic de la ei.
Oamenii care cauta sa se lepede de voia lor, sa devina ascultatori, care cauta
voia lui Dumnezeu sunt foarte putini. Tocmai de aceea preotul nu trebuie sa
ingaduie sa fie dus in ratacire. Iata, munca este in toi, totul viaza, totul creste,
se construiesc biserici, totul parca infloreste si se leaga; el primeste grade
bisericesti, este inaltat in treapta. Totul pare minunat, extraordinar. Poate sa
creada ca totul este, intr-adevar, minunat. Insa orice pastor este dator sa ia
aminte ca minunat este doar atunci cand el se apropie de Dumnezeu, si turma
lui, de asemenea, merge catre Dumnezeu, catre viata duhovniceasca, catre viata
harica. Doar atunci este minunat, cand din ce in ce mai bine se slujeste Sfanta
Liturghie, cand in constiinta si in suflet straluceste lumina harica, cand au tot
mai putina importanta bunurile materiale, asemenea si realizarile pamantesti si
decoratiile. Acestea el le socoteste ca nimic, daca se atinge de viaria harica, de
vietuirea cea dupa Dumnezeu. Daca incepe sa traiasca in acest chip, atunci in
jurul lui, treptat, se vor aduna fii duhovnicesti cu aceleasi convingeri ca ale sale.
Dar daca pe capul lui se aduna atatea griji lumesti, atunci si fiii sai vor fi la fel
pamantesti, nu duhovnicesti.
Mai mult decat orice, preotul trebuie sa se teama de substitute. Caci surogatele,
inlocuirea celor sfinte, poarta in sine duhul lui antihrist, nu duhul lui Hristos.
El trebuie sa ia aminte: se afla pe calea cea dreapta, nu a uitat oare unicul scop al
credintei? Merge el oare la Hristos si este gata sa jertfeasca totul ca sa ramana
cu Hristos? Si trebuie sa admita cu indrazneala ca in foarte mica masura se intampla
aceasta, si putini dintre aceia care il urmeaza au reusit; putini sunt adevaratii lui fii
duhovnicesti. Iar cand se ocupa de o activitate atat de complexa si de
binefaceri, si de propovaduire, si de organizare, si de zidire, si, pur si simplu, de
o multime de alte treburi, si de slujbe preotul trebuie sa ia aminte la unica
trebuinta, cea mai de capatai, care nicicand nu poate sa fie jertfita, ingradita.
Aceasta este viata autentica intru Dumnezeu, viata harica. In absenta vietii
harice, totul ramane fara nici o valoare, fara nici un sens, obtinandu-se un
rezultat contrar celui asteptat.
Sfantul Ioan Gura de Aur:
Lui Irod se aseamn toi cei care se mprtesc cu nevrednicie cu Sfintele
Taine! Unul ca acesta, spune Pavel, va fi vinovat fa de Trupul i Sngele
Domnului
Doxologia:
50

Sfntul Ioan Gur de Aur: Magii de la Rsrit i cretinii de astzi
S ne deprtm de lucrurile pmnteti, c i magii, atta vreme ct erau n
Persia, vedeau numai steaua; dar cnd s-au deprtat de Persia, au vzut pe
Soarele dreptii!
S cutm deci s fim i noi ca magii! S ne eliberm de obiceiurile cele
pgneti, s ne deprtm mult de ele, ca s vedem pe Hristos; c i magii nu L-
ar fi vzut dac nu s-ar fi deprtat de ara lor. S ne deprtm de lucrurile
pmnteti, c i magii, atta vreme ct erau n Persia, vedeau numai steaua; dar
cnd s-au deprtat de Persia, au vzut pe Soarele dreptii; dar mai bine spus, nici
steaua nu ar fi vzut-o dac nu s-ar fi ridicat de acolo cu rvn.
S ne ridicm i noi! Las-i pe toi ceilali s se tulbure! Noi s alergm la casa
Pruncului! S nu ni se potoleasc dorul chiar dac mprai, popoare i tirani ne-
ar tia drumul. Aa, vom deprta din calea noastr toate greutile. C i magii n-ar
fi scpat de primejdia care venea din partea mpratului, dac n-ar fi vzut
Pruncul. nainte de a-L vedea, erau nconjurai din toate prile de fric, de
primejdii, de tulburri; dup ce I s-au nchinat, linite i siguran! Acum, nu-i
mai primete steaua, ci ngerul, c prin nchinare ajungnd preoi, I-au adus i daruri.
Prsete dar i tu poporul iudeu, oraul tulburat, pe tiranul uciga, nlucirea cea
lumeasc, grbete-te spre Betleem, unde este Casa Pinii celei duhovniceti.
Eti pstor? Vino i vei vedea pe Prunc n colib! Eti mprat? Nu vii s-L vezi?
Atunci nu i-e de folos porfira mprteasc! Eti mag? Asta nu te mpiedic deloc,
numai dac vii s-L cinsteti i s I te nchini Lui, nu ca s calci n picioare pe Fiul
lui Dumnezeu.
F aceasta cu cutremur i cu bucurie! Pot sta mpreun bucuria i cutremurul!
Vezi s nu fii ca Irod i s spui: C venind s m nchin Lui i venind s vrei s-L
ucizi! C lui Irod se aseamn toi cei care se mprtesc cu nevrednicie cu
Sfintele Taine! Unul ca acesta, spune Pavel, va fi vinovat fa de Trupul i
Sngele Domnului, pentru c au n ei nii pe mamona, pe tiranul pe care-l supr
mpria lui Hristos, tiran mai nelegiuit dect Irod. Mamona vrea s stpneasc
i trimite pe cei ai lui s se nchine lui Hristos numai de form, dar l junghie
cnd I se nchin. S ne temem, dar, ca nu cumva s avem chip de rugtori i de
nchintori, dar cu fapta s facem cele potrivnice. Cnd vrem s ne nchinm, s
aruncm totul din mini! De avem aur, s-l dm lui Hristos, s nu-l ngropm n
pmnt! Dac barbarii aceia I-au adus atunci aur ca s-L cinsteasc, cine eti tu de
nu dai nimic celui care are nevoie de ajutor? Aceia au fcut att drum ca s vad
pe Cel nscut, dar tu ce aprare mai poi avea cnd n-ai de trecut nicio uli ca s
cercetezi pe cel bolnav i ntemniat? Ni-e mil negreit de bolnavi, de ntemniai i
de vrjmai, dar tu n-ai mil nici de Stpnul i Binefctorul tu. Magii i-au adus
aur, dar tu abia de-I dai o pine. Magii au vzut steaua i s-au bucurat, dar tu vezi
51

chiar pe Hristos, strin i gol i nu-i tresare inima! Care dintre voi cei de fa,
care ai fost ncrcai cu attea binefaceri, ai fcut o cale att de lung de dragul lui
Hristos, ca barbarii aceia, dar mai bine spus, mai filosofi dect filosofii? Dar pentru
ce vorbesc de cale lung? Multe femei de-ale noastre sunt att de trndave nct nu
merg nicio uli ca s vad pe Hristos, n ieslea cea duhovniceasc, dac nu sunt
purtate de catri. Alii dei pot s mearg pe picioarele lor, totui n loc s
mearg la biseric, prefer afacerile i teatrele! Barbarii aceia, nainte de a-L
vedea, au fcut atta cale de dragul lui Hristos! Tu ns nici dup ce L-ai vzut n-
ai rvna lor, ci-L lai pe Hristos i dai fuga s vezi pe actori, l vezi pe Hristos
culcat n iesle i-L prseti ca s vezi femei pe scen. De cte trsnete nu-s
vrednice aceste purtri?
(Extras din Sfntul Ioan Gur de Aur, Omilii la Matei, PSB 23, E.I.B.M.B.O.R.,
Bucureti, 1994)
Rostul vieii noastre este s gustm ntruparea Domnului cu ncredere i cu
ndejde
Asociaia Studenilor Cretini Ortodoci Romni (ASCOR) filiala Iai a organizat
o nou ntlnire din seria conferinelor Naterea lui Hristos vremea bucuriei din
Postul Crciunului. Invitatul tinerilor ascoreni a fost protos. Hrisostom Rdanu.
n Aula Magna Mihai Eminescu a Universitii Al. I. Cuza din Iai a avut loc
mari, 6 decembrie, conferina Crciunul i rostul vieii noastre. Prelegerea a fost
susinut de protos. Hrisostom Rdanu, consilier al Sectorului nvmnt al
Arhiepiscopiei Iailor. [...]
Rostul, o lucrare care l definete pe om
Invitatul tinerilor ascoreni a fcut referire, n continuare, la tema conferinei,
explicnd semnificaia cuvntului rost. Cuvntul rost mi este cu totul i cu
totul drag pentru c vorbete despre un soi de aezare, care nou ne lipsete astzi
i dup care tnjim. Rost, este acea lucrare pe care tu i-o gseti i care te
definete. Cnd omul se ntreab Care este rostul meu pe lume?, este ca i cum ar
ntreba Cine sunt eu?. Rostul pleac de la contientizarea prezenei mele ca om.
Omul este prezen i lucrare, dup cum i Dumnezeu este i toate fiinele
raionale sunt. Aezarea nluntrul acestei aezri pe care noi o numim rost este
un lucru mai dificil de mplinit, mai dificil de regsit. Vedei ct este de dificil s
ne apropiem de un rost pe care noi s-l credem al nostru? Aceasta pentru c noi
confundm ateptrile noastre, previziunile noastre despre viitorul nostru cu
nsui rostul nostru. Rostul nostru nu st neaprat n voina noastr, rostul nu st
n ateptarea mea, n lucrul pe care eu l atept de la mine. Pentru noi, cretinii,
acest rost este foarte clar definit, este un rost pe care de o bun bucat de vreme
l cunoatem, dar pe care, de multe ori, l tratm cu indiferen, a afirmat protos.
Hrisostom Rdanu, care a vorbit tinerilor prezeni despre legtura dintre Naterea
52

Domnului i Pati, pornind de la modul n care cele dou scene sunt reprezentate n
iconografia Bisericii noastre.
Naterea i nvierea Domnului, elementele ntruprii
Un scriitor sirian din sec. al IV-lea, Afraat, spunea c Naterea lui Hristos a
reprezentat acel toiag al lui Moise care a intervenit n apele istoriei i a artat o
crare pentru noul Israel, pentru noul popor al lui Dumnezeu. n aceast mare a
vieii, n care crri nu pot fi trase, n care trasee nu pot fi stabilite, intervine un
semn, un element care desparte apele, care arat tria ce st la baza acestei ape,
realitatea pe care ea se fundamenteaz. Pe aceast trie suntem noi invitai s
trecem. Este interesant asocierea ntre Naterea Domnului i Pati. Nu puini
teologi au observat faptul c acea grot a naterii seamn, n iconografia
noastr, cu mormntul din care a rsrit via, nviere. Domnul nsui este
reprezentat n scena naterii nfat, cu o form de fa care amintete mai mult
de giulgiu dect de scutecele obinuite. Este aezat apoi ntr-un soi de structur
care seamn mai degrab a mormnt, dect a iesle. Aceste asocieri ne duc cu
gndul la un element care le era foarte drag Prinilor din vechime. Ei, cnd
vorbeau de Naterea lui Hristos, foloseau mai puin cuvntul genesis, care
nseamn natere n limba greac. Prinii din vechime vorbeau despre
ntrupare. ntruparea este strns legat de dou elemente: Naterea Domnului ca
atare i nvierea. ntruparea fr nviere este o realitate fr sens. Fr nviere,
ntruparea Fiului lui Dumnezeu n noi nu poate fi. Voind s ilustreze legtura
dintre Natere i nviere, iconografii au aezat tema Naterii Domnului Iisus Hristos
ntr-un context care aduce aminte de iconografia nvierii, dect de cea a Naterii
propriu-zise, a remarcat protos. Hrisostom Rdanu.
Fiul lui Dumnezeu s-a propus umanitii prin chipul unui copil
n ultima parte a conferinei, protos. Hrisostom Rdanu a artat c rostul vieii
omului este s guste din ntruparea Domnului, adic s se mprteasc cu
Trupul i Sngele Lui. Rostul vieii noastre este s gustm ntruparea Domnului
cu ncredere i cu ndejde. Dup ce am gustat i am vzut c bun este Domnul,
am datoria, am chemarea, am rostul de a spune i altora cine este Dumnezeu i ct
de mult bine a fcut Dumnezeu oamenilor. Un copil nu poate intra n vieile
oamenilor cu fora, el nu se impune. Oamenii mari se pot impune prin fora
prezenei. Acesta este motivul pentru care Fiul lui Dumnezeu s-a propus
umanitii prin chipul unui copil. Cnd la rndu-I a crescut, a spus: Lsai copiii
s vin la Mine, c a unora ca acetia este mpria cerurilor. Cnd apostolii se
certau pentru ntietate, a luat un copil, l-a pus n mijlocul lor i le-a zis: De nu
vei fi ca unul dintre acetia, nu vei intra n mpria cerurilor. Copil este cel
care depinde ntotdeauna de altcineva mai mare. Noi, dac suntem copii ai lui
Dumnezeu, trebuie s contientizm aceast dependen binecuvntat de
Dumnezeu, a subliniat protos. Hrisostom Rdanu.
53

Pr. Sever Negrescu: Robul de mine
n mpria trupului fac ce vreau, n mpria Duhului fac ce trebuie. Prin
Spovedanie m scutur de ceea ce am vrut i prin mprtanie m mbrac n
ceea trebuie.
M simt curat de patimile toate
i-alerg la Tine-n brae ca un prunc
a vrea s-i spun acum dac se poate:
Te-am rstignit la umbra mea de nuc.
Biserica lui Hristos este astzi, mai mult ca oricnd parc, inta rutilor,
amgirilor, nonculturii. Cei care atac Biserica se poziioneaz, majoritatea, n
exteriorul acesteia, i este de neles acest fapt, ce nu este de neles: de ce astfel de
oameni doresc transpunerea miezului n coaj i invers? Ca i cum coaja de nuc
poate ine moral smburelui sau, mai ru, viina poate nlocui cireaa. Astzi, toi
oamenii tiu c Biserica este bogat, c o stare a nscut doi gemeni, dar ieri
nu au tiut i nu vor s tie nici mine ci sfini a dat Biserica umanitii i ci
martiri a dat umanitatea Bisericii. Astfel de oameni sunt departe de Biseric. Ei
nu merit nicio atenie pentru c nu s-au spovedit i nu s-au mprtit niciodat,
pentru c ei sunt oameni fr Omenie.
Prin Sfnta Spovedanie i Sfnta mprtanie omul are Omenie, omul este
Om. Animalele nu se spovedesc, nu se mprtesc. Ele se bucur, se
ntristeaz, se nmulesc, latr, mugesc, le este sete, le este foame, dar att
Animalele rmn animale.
Prin Spovedanie omul vorbete cu Dumnezeu n prezena Duhovnicului. La
Spovedanie omul trebuie s fie sincer, fr team, fr reineri, cu bucurie, cu pace,
cu ncredere.
Prin mprtanie omul este cu Dumnezeu, omul merge cu Dumnezeu, omul l
primete pe Dumnezeu n sngele lui, n trupul lui, n viaa lui i pentru existena de
dincolo de aceast via.
Acestei Sfinte Taine a Bisericii i se mai spune, pe romnete, i Grijania,
nsemnnd ntr-o traducere duhovniceasc, a avea grij de suflet.
Avem n via, sau ne izbim n via de dou mentaliti: una pgn, robitoare a
trupului i una ortodox, eliberatoare a Duhului. Concluzia este una i general: n
mpria trupului fac ce vreau, n mpria Duhului fac ce trebuie. Prin Spovedanie
m scutur de ceea ce am vrut i prin mprtanie m mbrac n ceea trebuie.
54

De ce sunt legate aceste dou Sfinte Taine? Pentru c prin Spovedanie
mrturisesc pcatele mele, prin mprtanie (Grijanie) mrturisesc pe
Biruitorul pcatelor mele, Iisus Hristos. Dac nu m spovedesc i nu m
mprtesc, rmn un rob al pcatelor mele i al familiilor acestora nsctoare de
iluzii; dac m spovedesc i m mprtesc devin un rob al lui Dumnezeu, al
Adevrului, al Biruinei, al Dragostei, al mpcrii, al Certitudinilor.
Robul de mine
Dana Alecu: Fidel mie sau celorlali?
Cum s fim n relaia cu ceilali? Cum s fim n relaia cu noi nine? Cum s fim
fideli nou nine, opiniilor, gndurilor i sentimentelor noastre, pstrnd n acelai
timp relaia cu cei din jur i bucurndu-ne de acceptarea i aprecierea acestora?
Care este dreapta msur ntre a rspunde nevoilor mele afective, sociale, de
mplinire a potenialului personal i a rspunde nevoilor semenilor notri?
Putem alege s ne raportm n mod independent la cei din jurul nostru.
Aceasta nseamn s fim foarte ateni, foarte centrai pe propriile nevoi, pe
mplinirea acestora, ignornd n totalitate persoanele de lng noi. Putem alege
s ne punem ntotdeauna pe primul loc, n detrimentul aproapelui nostru. Este
un stil interpersonal care pn la un anumit punct ferete pe cel ce l adopt de
riscul de a fi rnit n ceilali, dar sfrete prin a-l izola, a-l nchide n cercul
propriilor concepii, idei. n acest mod omul poate ajunge s se autoizoleze,
trind n acelai timp senzaia c ceilali nu l neleg sau spunndu-i c nu
are nevoie de ceilali pentru a fi fericit.
Relaiile co-dependente cu cei din jur sunt o plas de pianjen
Un alt stil de relaionare, din ce n ce mai rspndit, este cel co-dependent
dependent de ceilali -, n care nevoia de aprobare, confirmare din partea
semenilor este resimit ca fiind vital. Bazele unui astfel de stil de relaionare
sunt puse n timpul copilriei, n principal n relaia cu prinii, care manifestau fie
rceal afectiv, fie tendin accentuat de control. i astfel, un copil care a avut
n permanen nevoie de aprobarea i sfatul prinilor pentru a lua decizii se
transform ntr-un adult care nu poate pune limite n relaia cu cei din jur,
permite acestora s aib o atitudine intruziv fa de deciziile sale i fa de
viaa sa personal n general. Relaiile co-dependente cu cei din jur sunt o plas
de pianjen n care, pe fondul unor vechi carene afective neacoperite, oamenii
se pot prinde foarte uor, fr a ti apoi cum s se desprind punnd limite.
Aceasta cu att mai mult cu ct n jurul nostru, n familii, la locul de munc, printre
vecini, amici, cunoscui, n diverse situaii, gsim oameni care s ne dea sfaturi
despre cum e bine s procedm, ce decizii s lum, cum s reacionm sau chiar
cum s simim. Sfaturile vin de cele mai multe ori n mod spontan, fr a fi
cerute, iar prin tonul i insistena cu care sunt oferite par a nu lsa libertate de
55

alegere. Dei oameni n toat firea, cu responsabiliti variate, n aceste situaii ne
putem simi redui din nou la vrsta copilriei, cnd trebuia s dm socoteal
n faa prinilor de ceea ce fceam. Ceea ce este dificil n astfel de situaii, mai
ales cnd trieti mult timp doar pentru a mulumi pe cei din jur i pentru a
obine aprobarea lor, este c nici mcar nu tim cu adevrat ceea ce vrem, care
sunt nevoile noastre i care este decizia cea mai bun pentru noi nine.
n momentele n care trebuie s lum hotrri, mai mult sau mai puin de amploare,
n minte ne apar tot felul de argumente i contraargumente sub forma a ce ar spune
prinii, ce ar spune rudele, ce ar spune efii, colegii, ce ar spune vecinii sau
prietenii. i brusc ne trezim purtnd povara cutrii aprobrii din partea
tuturor i ne strduim n zadar s mulumim prin decizia i viaa noastr pe cei
din jur. Uitm astfel c principala responsabiltate de a fi mulumii cu deciziile i cu
viaa noastr o avem fa de noi nine. [Dumnezeu, n.n.].
Suntem mereu pe punctul de a cuta i a oferi scuze celor din jur pentru ceea ce
gndim, simim, suntem, fiind ncrcai de sentimente de vinovie i de
senzaia de inadecvare (nu suntem cum trebuie, oare cum ar trebui s
fiu?!). i asta este o povar zilnic pe care o putem purta fr ca cineva s ne
cear cu adevrat acest lucru. Trim n exterior, n relaia cu ceilali, iar
aceast fug permanent dup aprobarea tuturor n tot ceea ce facem i suntem
ne face s ne ignorm pe noi nine, s nu tim de fapt cum suntem i ne
mpiedic s ne bucurm de aceasta.
Ce nseamn relaii sntoase?
Vindecarea din acest mod bolnav de relaionare ar duce de la co-dependen la
interdependen. Uor de zis, greu de fcut, dar nu imposibil, cu ajutorul lui
Dumezeu. Interdependena, ca mod sntos de raportare la ceilali, nseamn n
primul rnd o bun cunoatere i acceptare a nevoilor noastre, asumarea
responsabilitii pentru mplinirea acestora, precum i acceptarea i
respectarea celorlali, cu gndurile, sentimentele, nevoile i deciziile lor.
Pentru vindecarea relaiilor co-dependente, pasul nu este a ncerca s i schimbm pe
ceilali, s i determinm s nu ne mai dea sfaturi, s nu ne mai condiioneze, s nu
mai aib o atitudine intruziv n viaa noastr. Normalizarea i armonizarea
relaiilor cu cei din jur pornete de la vindecarea noastr, de la stabilirea unei
relaii bune cu noi nine i cu Dumnezeu. Dac ajungem s nu mai avem
ateptri i pretenii nerealiste de la noi nine de a nu grei niciodat, de a fi
buni n toate, de a mulumi pe toi cei din jur, de a nu simi niciodat tristee,
revolt i mnie i nici de la Dumnezeu: s ne mplineasc toate cererile, s
rspund de ndat rugciunii noastre, s i schimbe pe ceilali, s i pedepseasc
pe cei care ne-au rnit, vom reui s avem mai mult bucurie n via.
Ieirea din co-dependen
56

Iat civa pai pe care i putei pune n practic ncepnd chiar de acum, pentru a
iei din hiul co-dependenei:
- devenii contieni de ceea ce gndii i simii, fr a v nbui sentimentele,
considernd c nu e bine, nu e normal s simt asta;
- mprtii-v gndurile i sentimentele cu ceilali i permitei-v s v
exprimai prerile, s spunei sunt de acord sau nu sunt de acord, s
acceptai i s refuzai;
- vorbete n rugciunile tale cu Dumnezeu i spune-I gndurile, sentimentele,
temerile i frmntrile tale;
- stabilete limite n relaia cu ceilali. Nu le permite s i spun ce s faci,
gndeti sau simi. O relaie armonioas cu cei din jur nu nseamn s le
permii altora s i conduc viaa;
- respect limitele puse de ceilali n relaia cu tine. Permite celorlali, orict de
apropiai ar fi, s ia propriile decizii. A accepta limitele celuilalt nu nseamn
destrmarea relaiei, ci vindecarea i maturizarea acesteia;
- elibereaz-te de povara de a-i mulumi pe ceilali. Scopul nostru este de a avea
o relaie armonioas cu ei, de a-i respecta i a-i sprijini.
CONDITIILE IMPARTASIRII, PE CARE NU LE IAU IN SEAMA FALSII SI
INCHIPUITII TEOLOGI MODERNISTI SI VIRTUALI, IMBATATI DE
TRUFIE, PUSI PE CEARTA SI DEFAIMARE SI STRAINI DE DUH
*

Sa nu ne cuminecam fara lacrimi!
Deoarece, parintilor si fratilor, cititi scrierile cele insuflate de Dumnezeu ale
sfantului parintelui nostru Simeon Studitul, scrieri care ne vorbesc despre faptele lui
sublime si pe care el insusi le-a alcatuit spre folosul multora miscat fiind de Duhul
Cel dumnezeiesc; iar aici laolalta cu celelalte ispravi mai presus de fire ale lui a scris
si a invatat limpede, precum a pazit de altfel neabatut in intreaga sa viata, si acest
lucru zicand:
Frate, fara lacrimi sa nu te cumineci vreodata![1]
si auzind aceasta ascultatorii si ei erau multi , nu numai mireni, ci si
monahi dintre cei mai renumiti si slaviti pentru virtutea lor , s-au mirat de
acest cuvant, si, uitandu-se unii la altii, au spus intr-un suflet si cu un singur
glas, pe jumatate ironic: Atunci sa nu ne mai cuminecam niciodata, ci sa
ramanem cu totii necuminecati! Auzind deci aceasta eu, nenorocitul si ticalosul, si
aducandu-mi aminte in parte de cei ce spuneau acestea si de cuvintele lor, cuprins
57

fiind de durere, am plans cu amar graind in mine insumi intru durerea inimii
mele asa:
Oare acestia au spus ceea ce spuneau avand intr-adevar o astfel de dispozitie fata
de acest lucru si judecand intr-adevar si din tot sufletul lor ca el este cu neputinta?
Sau au ras de acest cuvant mai degraba socotind ca faptul de a plange numai in
vremea cuminecarii e doar o mica isprava?
Fiindca, negresit, daca nu va avea cineva inaintea lui Hristos Dumnezeu plansul
ca lucrare de fiece zi si de fiece noapte, acela nici atunci cand va voi sa se
cuminece cu dumnezeiestile Taine nu va putea plange catusi de putin potrivit
lui Dumnezeu, nici nu va putea varsa picaturi de lacrimi. Caci cum i-ar putea
veni cuiva asa ceva daca nu printr-o economie negraita sau din intamplare, dintr-o
cauza oarecare si doar rareori? Ceea ce nu mi se pare de mirare, cand multi plang
sau lacrimeaza in chiar clipa iesirii sufletului din trupul lor (eu insa socot ca acestia
nu sunt multi, ci mai degraba foarte putini si usor de numarat). Iar daca acestia
socotesc ca este negresit cu neputinta si acest lucru: si anume faptul de a te
impartasi in fiecare zi varsand lacrimi cu infricosatoarele Taine, atunci vai de
nestiinta lor, vai de nesimtirea, vai de lipsa de minte si de nebunia celor ce graiesc
acestea, vai de nepasarea si invartosarea lor! Caci daca s-ar fi judecat ei insisi, n-
ar mai fi judecati de propriile lor cuvinte; daca s-ar fi ingrijit de pocainta, n-ar
mai fi proclamat vreodata sus si tare ca acest lucru e cu neputinta daca ar fi
avut o faptuire roditoare, n-ar fi fost lipsiti cu totul de gustarea unui asemenea
lucru bun, a unui asemenea dar al lui Dumnezeu; daca ar fi dobandit frica de
Dumnezeu in inima lor, ar fi dat marturie ca este cu putinta si sa plangi si sa
lacrimezi nu numai in vremea impartasirii cu dumnezeiestile Taine, ci si in tot
ceasul.
Strapungerea inimii tine de vointa, nu de firea omului
De aceea, vrand sa incredintez si iubirea voastra despre acest lucru, am ales sa va
pun unele intrebari, ca si cum as vorbi chiar cu aceia care spuneau unele ca acelea:
Spuneti-mi, frati preaiubiti, de ce e cu neputinta acest lucru? Pentru ca, zic
acestia, unii sunt predispusi prin fire si fara osteneala, ca de la sine, sa aiba
strapungerea [inimii]; altii insa, fiind mai aspri la inima si cu inimi de piatra, nu
sunt strapunsi nici chiar atunci cand sunt loviti. Asadar, cei ca sunt asa cum vor
putea plange sau cum se vor putea cumineca intotdeauna cu lacrimi? Inca si
preotii ce savarsesc dumnezeiasca Liturghie si Jertfa fara de sange cum vor putea ei
plange?
Deci insusi acest fapt, si anume acela de a fi, cum spuneti, aspri si cu anevoie de
miscat spre strapungere, de unde anume vine? Spuneti daca stiti? Iar daca nu stiti,
atunci, pogorandu-va putin fara nicio rusine din inaltimea voastra si plecandu-va
58

binevoitor urechea, sa nu socotiti un lucru nevrednic de voi sa invatati de la mine,
cel din urma dintre toti; caci scris este: Daca s-a descoperit celui de pe urma, cel
dintai sa taca [1 Co 14,30].
De unde, zic ei, vine faptul ca unul este aspru, iar altul usor inclinat spre
zdrobire? Asculta! Acest lucru vine din alegerea libera a vointei fiecaruia, care
la unul este buna, iar la altul rea; din gandurile fiecaruia, care la unul sunt rele,
iar la altul nu; si din faptele fiecaruia, care la unul sunt potrivnice, iar la altul
iubitoare de Dumnezeu. Si daca vrei, baga de seama si vei afla ca toti cei din veac
sunt cum sunt numai din aceste trei pricini, fiindca multi s-au facut din buni rai si
din rai buni. [...]
Monahii fara strapungerea inimii
Astfel, nu din fire, cum socotesc unii, ci din alegerea vointei ajunge orice om fie
smerit si usor de inclinat spre strapungere, fie aspru la inima, invartosat si
lipsit de strapungere; caci de unde, spune-mi, se va strapunge la suflet si va varsa
lacrimi din ochii sai cel care-si petrece aproape toata ziua umbland incoace si
incolo si neingrijindu-se nici de tacerea buzelor, nici de rugaciune, nici de citire,
nici de linistire, ci uneori vorbind cu vecinii in timpul slujbelor, lipsindu-se nu
numai pe sine insusi de folos, ci si pe cei cu care vorbeste, iar alteori luand in ras si
defaimand pe fratii cei mai evlaviosi si chiar pe egumen? Cand va dobandi
strapungere cel ce scruteaza cu curiozitate lucrurile manastirii si nu numai cele
ale manastirii, ci si viata fiecaruia in parte, zicand uneori unora dintre frati:
Am auzit ieri cutare si cutare, alteori: Ai aflat ce s-a intamplat cu cutare,
saracul? Si iarasi: Ati auzit de nenorocirea lui cutare? Isi mai aduce aminte
oare unul ca acesta de rautatile proprii ca, indurerandu-se, sa verse lacrimi din
ochii lui cand iese de la Liturghie in timpul citirii dumnezeiestilor Scripturi
asezandu-se aproape sau mai departe si vorbind cu unii, povestindu-si, cand acela
cand ceilalti, intamplari nefolositoare si graind asa: Ati auzit ce-a facut egumenul
cutarui frate?, iar altul: Daca va spun ce a facut cutare, saracul, ce veti spune?
Cel care discuta unele ca acestea, si mai rele decat acestea, cel care ii ocupa pe
altii si se ocupa pe sine insusi cu asemenea flecareli, cand oare va ajunge la
constiinta pacatelor proprii si se va plange pe sine insusi?
Asistarea la slujbe nu e de ajuns
Caci cel care nu ia aminte la cuvintele insuflate de Dumnezeu, nici nu pune usa
de ingradire imprejurul buzelor lui [Ps 140, 3], nici nu-si intoarce urechea lui de
la auzire desarta [Ps 118, 37] si nu-si aduce aminte de raspunsul de pe urma si
de infricosatorul tribunal al lui Hristos, cum va trebui sa ne infatisam cu toti
goi si dezbracati inaintea lui si sa dam cuvant pentru cele graite de noi, cum
oare ar putea dobandi lacrimi si se va putea plange cu caldura pe sine insusi,
chiar daca ar fi sa traiasca mai mult de o suta de ani in haina monahala? Cum
59

cel care cere pentru sine insusi intaietatile la starea in biserica sau la sederea la masa
si se lupta si se intristeaza mereu de unele ca acestea, se va intrista vreodata pentru
sufletul lui si va plange cu amar [Lc 22, 62] inaintea lui Dumnezeu?
Iar cel care pretexteaza pretexte in pacate [Ps 140,4] punand inainte neputinta sa,
desi este viguros si tanar, si masurandu-se pe sine insusi cu cei mai evlaviosi dintre
frati care se ostenesc mult si in chip indelungat in asceza, zicand: N-oi fi eu al
doilea, mai prejos decat cutare sau decat cutare pentru ca, iata, acela sta pentru ca
se sprijina [in strana], si ducandu-se iarasi sta sprijinindu-se, punandu-se pe sine
insusi pe acelasi plan cu aceia, el care poate nu e vrednic nici macar de locul cel
mai de jos cand ajunge oare sa-si dea seama de neputinta lui, ca, suspinand
din suflet, sa fie strapuns la inima si sa verse lacrimi din ochii sai? Fiindca slava
desarta, care-l face rob lancezelii [akedia], nu-l mai lasa sa indure in rabdare si
oricare din unii ca acestia petrece la toate slujbele in trandavie si nepasare,
palavragind necontenit povesti desarte si babesti [1 Tim 4,7] cu vecinii lui si cu
cei ce primesc sa-l asculte.
Si asa, intrand in chip nesimtitor sau mai bine spus fara durere la
dumnezeiestile slujbe impreuna cu barbatii duhovnicesti si cinstitori de
Dumnezeu, iese de acolo fara niciun folos, nesimtind nicio schimbare in mai
bine intamplandu-se cu el, schimbare data de Dumnezeu prin strapungerea
[inimii] celor ce se lupta, si, parandu-i-se ca ii este de ajuns numai sa nu
lipseasca de la slujbele randuite adica de la utrenie, de la vecernie si de la
ceasurile cantate , pentru a ajunge asa, simplu, la izbanda virtutilor si la
desavarsirea celor desavarsiti, dupa varsta lui Hristos [Ef 4, 13]. Fiindca am
cunoscut pe unii care pana intr-atat erau stapaniti de o asemenea amagire
sarguindu-se numai sa nu cada in vreun pacat trupesc, incat, neingrijindu-se sa
fuga in genere de cele facute in ascuns sau de cele meditate in cele nearatate ale
inimii, li se parea ca se vor mantui fara nicio alta lucrare, adica fara rugaciune
si tacerea buzelor, fara priveghere, infranare si saracia duhovniceasca [Mt 5, 3],
fara smerenie si iubire, asistand numai pur si simplu la slujbe. Dar nu asa stau
lucrurile, fiindca Dumnezeu nu se uita la fata omului [1 Rg 16, 7], nici numai la
vesmantul cel din afara al deprinderilor, nici la strigatele noastre, fratilor, ci la o
inima infranta si smerita [Ps 50,19], pasnica si purtand frica lui Dumnezeu:
Peste cine, spune, voi privi daca nu peste cel bland si linistit si care tremura la
cuvintele Mele? [Is 66, 2]. [...]
Lacrimile si strapungerea spala casa sufletului
Strapungerea [inimii] este o roada a lucrarii [virtutilor] si aduce roade, sau, mai
degraba, face si zideste toate virtutile, precum marturiseste de Dumnezeu insuflata
Scriptura [2 Tim 3,16]. Prin urmare, si cel ce vrea sa reteze patimile si sa
dobandeasca virtutile, pe aceasta trebuie sa o caute cu sarguinta mai inainte de
60

toate cele bune si decat toate virtutile, fiindca fara aceasta nu-si va vedea
niciodata sufletul sau curat; si, daca nu dobandeste aceasta curatie, negresit
nici trupul nu-l va avea curat. Fiindca fara apa e cu neputinta sa fie spalata
haina murdarita, si fara lacrimi e si mai cu neputinta ca sufletul sa se spele si sa
se curateasca de pete si intinaciuni. Sa nu pretextam pretexte [Ps 140, 4]
pagubitoare de suflet si desarte sau, mai bine zis, cu totul mincinoase si care
duc la pierzanie, si sa cautam din tot sufletul aceasta imparateasa a virtutilor.
Caci cel care o cauta din tot sufletul o va afla [Mt 7, 8]; sau, mai degraba, venind ea
insasi il va gasi pe cel care o cauta cu osteneala, si chiar daca va avea o inima
mai invartosata decat arama, decat fierul sau decat diamantul, de indata ce
vine, o face mai moale decat ceara. Fiindca e un foc dumnezeiesc care destrama
muntii si stancile [3 Rg 19,11], face netede toate [Lc 3, 5], le face raiuri si pre-
schimba sufletele care-l primesc. Pentru ca in mijlocul acestora se face izvor
tasnitor, apa a vietii care izvoraste si curge pururea [In 4,14; Ap 22,1] si le uda din
belsug, si se scurge ca dintr-o cisterna peste cei de aproape si peste cei de departe
[Ef 2,17] si umple pana peste margini sufletele care primesc cuvantul cu credinta
[Lc 8, 13 s. a.]. Fiindca mai intai spala de intinaciune pe cei ce se impartasesc de
ea, apoi spala impreuna si sterge si patimile, smulgandu-le ca pe niste cruste de
pe rani, adica rautatea, invidia, slava desarta si toate celelalte care urmeaza
acestora; si nu numai acestea, ci, alergand ca o flacara, le sterge cate putin
arzandu-le in fiecare ceas ca pe niste spini; mai intai trezeste dorul libertatii si
curatirii desavarsite de acestea, iar mai apoi dorinta de bunatatile puse deoparte si
gatite de Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El [1 Co 2, 9].
Toate acestea insa le lucreaza dumnezeiescul foc al strapungerii impreuna cu
lacrimile, sau mai degraba prin lacrimi; dar fara lacrimi, precum spuneam, un
lucru din acestea nu s-a facut nici nu se va face candva in noi insine sau in oricare
altul. Fiindca nu din dumnezeiestile Scripturi va demonstra cineva aceasta: si anume
ca fara lacrimi si fara strapungere necontenita s-a curatit vreodata vreun om
sau s-a facut sfant sau a primit Duhul Sfant sau a vazut pe Dumnezeu sau L-a
cunoscut salasluindu-Se in el sau L-a avut pe Acesta vreodata salasluind intreg
in inima lui, fara sa fi premers cainta si strapungerea si lacrimi necontenite
tasnind pururea ca dintr-un izvor sa inunde si sa spele casa sufletului si sa o scalde in
roua si sa racoreasca sufletul cuprins si aprins de focul cel neapropiat [1 Tim 7,16].
Plansul duhovnicesc, chezasia virtutilor
Asadar, cei ce spun ca nu e cu putinta sa plangem si sa ne tanguim in fiecare zi
si noapte dau marturie ca ei insisi sunt dezbracati de orice virtute.
Caci daca sfintii nostri parinti spun asa:
61

Cine vrea sa-si reteze patimile si le reteaza prin plans, si cine vrea sa
dobandeasca virtutile le dobandeste prin plans[2],
e evident ca acela care nu plange in fiecare zi nu-si reteaza patimile, nici nu
primeste virtutile, chiar daca se pare ca strabate prin toate. Fiindca la ce
folosesc, spune-mi, uneltele mestesugului, daca nu e de fata mestesugarul care stie
sa prelucreze materia si sa faca din ea un vas armonios? Si ce castiga gradinarul
daca lucreaza toata gradina, daca seamana si sadeste in ea tot felul de legume,
iar peste ele nu cade ploaie de sus si nu le uda umezeala apei? Negresit niciunul.
Tot asa nici cel ce strabate toate celelalte virtuti si se osteneste nu va avea
niciun castig din ele fara aceasta sfanta si fericita stapana si ziditoare a tuturor
virtutilor.
Fiindca asa cum, fara armata aflata sub conducerea lui, imparatul ajunge neputincios
si la cheremul tuturor si nu se arata a mai fi imparat, ci este ca unul din ceilalti
oameni, si asa cum multimea ostirilor si armatelor fara imparat sau fara generalul lor
se risipesc usor si sunt nimicite de potrivnici, tot asa socoteste ca este si plansul fata
de celelalte virtuti; fiindca prin ostirea adunata la un loc intelegem virtutile
incepatorilor, iar imparatul si generalul acestora e fericita plangere si tanguire, prin
care toata ostirea e pusa si asezata in linie de bataie, incurajata, antrenata, intarita si
invatata unde, cum, cand si cat sa ia armele si impotriva cui, la buna vreme si prilej,
si ce iscoade sa trimita si ce straji sa puna si ce discutii sa aiba cu trimisii potrivnici-
lor si cu care anume fiindca se poate ca si numai dintr-o singura discutie sa-i
intoarca pe toti inapoi, iar uneori prin simplul fapt de a nu-i fi primit la discutii si
cum trebuie facute ambuscadele si atacurile surpriza impotriva lor, cand si ce fel de
armata trebuie trimisa impotriva lor si in ce locuri, toate acestea le sugereaza in
chip limpede, spun, plansul; fara el insa tot poporul virtutilor e la cheremul
potrivnicilor.
Cainta, plans, lacrimi
De aceea, inainte de toate si impreuna cu toate, lucrul nostru al tuturor,
fratilor, sa ne fie cainta si plansul unit cu ea, si lacrimile care urmeaza plansului;
fiindca nici plansul nu este fara cainta, nici lacrimile fara plans; si toate acestea
trei sunt legate intre ele, si nu e cu putinta ca unul sa se arate fara celalalt. Sa nu
spuna cineva ca e cu neputinta sa planga in fiecare zi; caci cel ce spune aceasta,
spune ca e cu neputinta si sa ne caim in fiecare zi si rastoarna toate
dumnezeiestile Scripturi, ca sa nu spun si insasi porunca Domnului:
Pocaiti-va, ca s-a apropiat imparatia cerurilor [Mt 4,17],
si iarasi:
Cereti si vi se va da, cautati si veti afla, bateti si vi se va deschide [Mt 7, 7].
62

Fiindca daca spui ca e cu neputinta sa ne caim, sa plangem si sa lacrimam in
fiecare zi, atunci cum vei spune ca va fi candva cu putinta sa se infaptuiasca de
catre niste oameni stricaciosi smerita-cugetare, bucuria pururea si rugaciunea
neincetata [1 Tes 5,17], dar chiar si dobandirea unei inimi curate de tot felul de
patimi si ganduri rele pentru a vedea cineva pe Dumnezeu [Mt 5, 8]? Nicidecum. Si
asa vei ajunge sa fii asezat impreuna cu cei necredinciosi, iar nu cu cei
credinciosi. Caci daca Dumnezeu a spus ca toate acestea sunt cu putinta sa se
faca de catre noi si El spune si striga acest lucru in fiecare zi, dar tu il contrazici
pe fata pe Acela, spunand ca ele sunt cu neputinta pentru noi, negresit nu te vei
deosebi cu nimic de necredinciosi.
Vrei, asadar, sa nu te cumineci vreodata fara lacrimi? Fa cele cantate si citite
de tine in fiecare zi si vei putea savarsi neincetat si aceasta. Dar care sunt
acestea? Asculta pe cel ce spune:
Fiindca nu cei ce asculta Legea sunt drepti la Dumnezeu, ci cei ce fac Legea se
vor indrepta [Rm 2,13].
Dar ca sa nu lungim cuvantul, iti voi aduce aminte aceste cuvinte ale lui David:
Nu ma voi sui pe patul meu de odihna, nu voi da somn ochilor mei si genelor
mele dormitare si odihna tamplelor mele, pana ce nu voi gasi loc Domnului, lacas
Dumnezeului lui I acob [Ps 131, 3-5], si iarasi:
Nu este pace in oasele mele de la fata pacatelor mele, ca faradelegile mele au
covarsit capul meu, ca o sarcina grea apasat-au peste mine. I mputitu-s-au si au
putrezit ranile mele de fata nebuniei mele. Chinuitu-m-am si m-am garbovit pana
in sfarsit, toata ziua mahnindu-ma umblam. Necajitu-m-am si m-am smerit
foarte; racnit-am in suspi-narea inimii mele [Ps 37,4-7. 9], facutu-m-am ca o
pasare singuratica pe acoperis, asemanatu-m-am pelicanului pustiei, ca cenusa
am mancat in loc de paine si bautura mea cu plansul am amestecat-o [Ps 101, 8.
7.10]. Ostenit-am in suspinul meu, spala-voi in fiecare noapte patul meu, cu
lacrimile mele asternutul meu voi uda [Ps 6, 7][3].
Fiindca zice si Sfantul Ioan Scararul:
Setea si privegherea necajesc inima, iar din inima necajita tasnesc ape[4].
Iar celelalte cate s-au spus despre unele ca acestea le va invata cel ce va voi sa se
plece asupra acestei carti.
Deci daca si tu vei implini nestirbit din toata inima cu smerita-cugetare si credinta
acestea pe care le canti si le citesti sau ii auzi pe altii citindu-le in fiecare zi, amin iti
vestesc tie bucurie mare [Lc 2,10] ca, daca starui facand acestea, insetand,
priveghind, supunandu-te pana la moarte si ascultand fara deosebire si
63

fatarnicie de intai-statatorul tau, suportand tot necazul si ocara, si defaimarea
si batjocura, si nu numai acestea, dar si loviturile si intepaturile de la fratii cei
mai josnici, rabdand cu toata multumirea, fara tinere de minte de rau, fata de
ei si rugandu-te pentru ei, atunci bucura-te si veseleste-te cu bucurie negraita,
pentru ca nu numai seara si dimineata si la amiaza [Ps 54, 8], ci si mancand si band
si discutand de multe ori, cantand si citind si rugandu-te si sezand pe pat, venind la
tine acest dar dumnezeiesc si negrait iti va urma in toate zilele vietii tale [Ps 22, 6] si
te va insoti pe cale, se va opri impreuna cu tine atunci cand te opresti si va sluji
impreuna cu tine atunci cand slujesti, mangaindu-te si indemnandu-te in suferintele
din ostenelile tale. Si atunci vei cunoaste ca in chip foarte cuviincios si frumos a zis
Sfantul Simeon [Evlaviosul, parintele duhovnicesc al Sfantului Simeon Noul Teolog,
n.n.] ca nu trebuie sa se cuminece cineva vreodata fara lacrimi, si ca acest lucru e cu
putinta si cu adevarat potrivit pentru toti. Fiindca nu acela, ci Duhul Sfant a spus si
a scris prin acela acestea. Caci daca nimeni nu este fara de pacat, chiar daca
viata lui ar fi doar o zi [Iov 14, 4-5], si nimeni nu poate sa aiba inima fara prihana, e
vadit ca, pe cat ii sta cu putinta, omul nu trebuie sa petreaca fara cainta si
lacrimi nici macar o singura zi din toata viata lui. Si chiar daca nu are lacrimi,
trebuie totusi sa le caute din toata puterea si din tot sufletul sau. Fiindca altfel
nu e cu putinta sa ne facem fara de pacat, nici fara prihana cu inima.
Fara exercitiu nu apare strapungerea
Iar daca cineva nu vrea sa se culce pe pamant si sa privegheze, nesocotind
multimea pacatelor lui si povara greselilor lui, si daca lasa infectate si
cangrenate de negrija si nepasare ranile poftei patimase si ale apucaturilor
[prolepseon] lui care il duc spre nesimtire caci acest lucru e o adevarata
nebunie , cum va veni la simtirea osandei si judecatii viitoare a pacatosilor si
cum va plange intru durerea inimii lui? Iar daca nu vrea cineva sa sufere raul
lasandu-se chinuit si garbovit pana la sfarsit si umbland toata ziua in mahnire,
necajit si umilit foarte si racnind din suspinarea inimii lui [Ps 37, 9], si fiind ca o
casa singuratica pe acoperis [Ps 101, 8] si asemanandu-se unui pelican al pustiei
[Ps 101, 7], facandu-se prin dispozitia sufletului strain de toate cele din
manastire si de cele din lume si lipsit de indrazneala fata de cei mari si de cei
mici, ostenindu-se intru suspin [Ps 6, 7] si mancand in loc de paine cenusa si
amestecand bautura cu lacrimi [Ps 101,10], cum va putea candva, fratilor, sa-si
spele in fiecare noapte asternutul sau, sau sa-si ude asternutul cu lacrimi [Ps 6,
7]? Cu adevarat nicidecum nicicand; si nu numai ca nu le va putea vedea pe
acestea facandu-se in el insusi, dar nici nu le va gasi in rugaciunea lui, nici nu
va putea gasi loc Domnului, nici lacas vrednic Dumnezeului lui I acob [Ps 131, 5],
Care este Hristos Domnul [Lc 2,11], Mantuitorul si Dumnezeul nostru [Tit 2,13; 2
Ptr 2,1]. Iar daca nu le va gati dinainte pe acestea in chip frumos, nu va primi in
el insusi cu vrednicie pe Imparatul Dumnezeu cuminecandu-se cu lacrimi dupa
cum se cuvine, chiar daca ar face aceasta o singura data pe an.
64

Sfintele sfintilor!, zic in fiecare zi unii si vestesc celorlalti strigand cu glas mare
acestora fie insa ca sa le strige si lor insile iar ceilalti ii aud pe aceia zicand
acestea. Ce deci? Cine nu este sfant e oare si nevrednic? Nu, dar cine nu vesteste
in fiecare zi cele ascunse ale inimii sale, cine nu arata pocainta vrednica pentru
ele si pentru toate cele facute intru nestiinta, cine nu plange pururea si nu
umbla mahnindu-se si nu strabate cu ravna cele zise mai inainte, acesta nu este
vrednic. Iar cine face toate acestea si-si petrece viata in suspine si lacrimi, acela e
foarte vrednic sa se faca partas de aceste dumnezeiesti Taine nu numai in zi de
sarbatoare, ci in fiecare zi, si, chiar daca e lucru indraznet a spune aceasta, inca de la
inceputul caintei si intoarcerii lui. Fiindca acesta e iertat intrucat vrea sa staruie
pana la sfarsit in fapte ca acestea, umbland in smerenie si in inima zdrobita [Ps
50,19]; caci facand asa si fiind astfel, isi lumineaza sufletul in fiecare zi, ajutat la
aceasta de impartasirea celor Sfinte si se inalta mai repede spre o curatie si sfintenie
desavarsita.
Altfel insa e cu neputinta sa spalam sau sa curatim vasul nostru murdar si casa
intinata a sufletului nostru. Eu n-am invatat nimic mai mult din dumnezeiestile
Scripturi, nici n-am putut sa stiu de la mine insumi. Fiindca il auzim pe Apostolul
zicand in fiecare zi:
Sa se cerceteze fiecare pe sine insusi si asa sa manance din paine si sa bea din
pahar. Fiindca cel ce mananca si bea cu nevrednicie Trupul Domnului osanda lui
insusi isi mananca si bea [1 Co 11, 28-29];
si iarasi:
Cel ce mananca cu nevrednicie Trupul si Sangele Domnului vinovat va fi fata de
Trupul si Sangele Domnului, nedeosebind Trupul Domnului [1 Co 11, 27. 29].
Iar daca cineva care nu arata roade vrednice de pocainta [Lc 3, 8] este vadit ca
nevrednic de catre de Dumnezeu insuflata Scriptura [2 Tim 3,16], spune-mi,
oare, cum se va putea curati cineva candva fara lacrimi si se va putea impartasi
de Taine cu vrednicie, pe cat ii e cu putinta? Fiindca acestea sunt intaiul rod al
pocaintei [Mt 3, 8] si, asa cum curgerea scarboasa a trupului si amestecarea
voluptoasa a inimii spre orice patima se aduc de catre noi ca o jertfa diavolului, asa
si lacrimile varsate din aceasta se aduc ca o jertfa bine primita [1 Ptr 2, 5]
Stapanului si curata rusinea acelei placeri patimase. Aratand aceasta, David
zicea:
Jertfa lui Dumnezeu e un duh zdrobit, o inima zdrobita si umilita Dumnezeu nu
o va urgisi [Ps 50,19].
Si pe drept cuvant: fiindca ajungand sufletul la o asemenea deprindere si smerindu-
se astfel in fiecare zi, nu trece o singura zi fara lacrimi potrivit lui David care zicea:
65

Spala-voi in fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele asternutul meu voi uda
[Ps 6,7].
O cainta de moment nu e de ajuns
De aceea va indemn si pe voi, parintii si fratii mei, ca fiecare sa-si exerseze
sufletul sau cu sarguinta in acestea si in unele ca acestea, fiindca sufletul
strapuns si transformat putin cate putin se face izvor ce tasneste rauri de
lacrimi si zdrobire. Dar daca nu ne grabim sa ajungem curati in acest chip, ci
vrem sa umblam in nepasare, indolenta si usuratate, eu nu voi spune nimic
apasator fata de iubirea voastra, afara de aceasta: chiar daca se intampla ca cineva
sa se cuminece poate cu lacrimi, sau sa planga fie inainte de Liturghie, fie in
timpul Liturghiei, fie chiar in vremea dumnezeiestii Impartasiri, dar nu
ravneste cu inflacarare sa faca aceasta si in celelalte zile si nopti, nu va avea
niciun folos din acest plans al sau intamplat o data pentru totdeauna. Fiindca nu
numai acest lucru ne face numaidecat vrednici si curati, ci faptul de a plange in
fiecare zi si neincetat pana la moarte, precum ne-a poruncit sa facem Stapanul
Insusi zicand:
Pocaiti-va, cereti, cautati si bateti [Mt 3,17; 7, 7].
Pana cand?
Pana cand veti primi, veti afla si vi se va deschide [Mt 7,7-8].
Ce anume? Evident, Imparatia cerurilor.
Stralucirea si vrednicia sufletului curatit
Fiindca insasi cainta, si anume cea savarsita astfel in chip nestirbit, precum
spuneam, pana la moarte cu osteneala si necaz, ne face putin cate putin sa
varsam lacrimi amare prin care se sterge si se curata murdaria si necuratenia
sufletului; iar dupa acestea ne da o cainta curata si preschimba in dulceata
lacrimile amare si naste in inimile noastre o bucurie vesnica, si ne da sa vedem
lumina cea neinserata, pe care daca nu ne luptam sa o apucam cu toata ravna,
parinti si frati duhovnicesti, nu ne vom putea elibera desavarsit de toate
patimile, nu vom dobandi toate virtutile, nu vom putea sa ne impartasim in
fiecare zi lacrimand dupa Dumnezeu cu dumnezeiestile Taine si nu vom vedea
Lumina dumnezeiasca care este in El. Nici nu vom avea vreodata inima curata
[Mt 5, 8], nici Duhul Sfant nu se va salaslui in chip constient [gnostos] in noi,
nici nu ne vom

invrednici sa vedem, ca sfintii, pe Dumnezeu [Mt 5, 8], atat cand
suntem inca aici, cat si cand vom fi acolo, cum mi se pare, pentru ca plecam de aici
orbi si, precum zice Teologul Grigorie, pe atat vom cadea din acea vedere pe
masura orbirii noastre, a fiecaruia, pe cat ne-am lipsit noi insine de bunavoie
de acea lumina in viata aceasta.
66

Faca-se insa ca noi toti sa ne invrednicim sa-L vedem curatindu-ne si curatiti.
[...]
Impartasania cu vrednicie si nevrednicie
Si observa aici sensul celor spuse. Daca o faci intru simtire si constiinta [en
aisthesei kai gnosei], atunci te impartasesti de unele acestea cu vrednicie; dar
daca nu te impartasesti asa, negresit mananci si bei din ele cu nevrednicie. Daca
te-ai impartasit in vedere curata [en theoria kathara] din cele din care te-ai
impartasit, iata ca te-ai facut vrednic de o masa ca aceea; iar daca nu te-ai facut
vrednic, nu te vei alipi si nu te vei uni nicidecum de Dumnezeu. Asadar, sa nu
socoteasca cei ce se impartasesc cu nevrednicie de dumnezeiestile Taine ca prin
ele se alipesc si se unesc pur si simplu de Dumnezeu Cel nevazut; caci acest
lucru nu se va face nicidecum, nici nu se va petrece cu ei vreodata.
Fiindca numai cei care in impartasirea dumnezeiescului Trup al Domnului s-au
invrednicit sa vada si sa manance cu ochiul si gura mintii si descoperirea
Dumnezeirii nevazute intr-o atingere spirituala, acestia cunosc ca bun este Domnul
[Ps 33, 9], ca unii care nu mananca si beau numai o paine simtita in chip simtit, ci
in acelasi timp in chip spiritual [inteligibil] pe Dumnezeu, hranindu-se cu indoite
simtiri in acelasi timp din una in chip vazut, iar din cealalta in chip nevazut, ei se
unesc in amandoua acestea cu Hristos Cel indoit dupa fire, facandu-se concorporali
[Ef 3, 6] si copartasi ai Slavei si Dumnezeirii Lui [1 Ptr 5,1]. Fiindca asa se
unesc cu Dumnezeu cei ce mananca aceasta Paine in constiinta si vederea tainei
si beau din acest pahar cu suflet si cu inima sensibila; dar cei care fac aceasta
cu nevrednicie sunt deserti de darul Duhului Sfant hranindu-si numai trupul,
nu si sufletul.
Impartasirea constienta: unire mistica si Paste eshatologic
Dar sa nu te tulburi, iubitule, ascultand adevarul aratat tie de catre noi. Caci
daca marturisesti ca Trupul Domnului este Paine a vietii care da viata si stii ca
Sangele Sau da viata celor ce se impartasesc cu el, si se face in cel care-l bea
izvor de apa curgatoare spre viata vesnica [In 4,14], cum spune-mi!
impartasindu-te de acestea nu adaugi nimic mai mult sufleteste, ci, chiar daca
vei simti poate putina bucurie, dupa scurt timp ramai iarasi asa cum erai mai
inainte, neavand in tine niciun adaos de viata sau izvor tasnitor, sau vazand
vreo lumina oarecare? Caci celor ce n-au ajuns sa treaca dincolo de simtire, painea
aceasta li se arata in chip simtit ca o simpla bucatura, dar in chip spiritual
[inteligibil] ea este lumina necuprinsa si neapropiata; tot asa si vinul e si el in chip
asemanator lumina, viata, foc si apa vie. Deci, daca mancand si band painea
dumnezeiasca si vinul veseliei, nu vei cunoaste ca vietuiesti viata cea
stricacioasa, ca ai primit inauntrul tau painea ca pe o lumina sau ca pe un foc,
67

si ca ai baut Sangele Stapanului ca o apa curgatoare si vorbitoare, daca n-ai
ajuns la vederea si impartasirea cu nimic din toate acestea, cum socotesti ca te-
ai facut partas al vietii? Cum crezi ca te-ai atins de focul cel neaprins sau
presupui ca te-ai impartasit de lumina cea vesnica? Negresit, nicidecum nu s-a
facut aceasta cu tine, care esti nesimtitor fata de unele ca acestea. Lumina te
lumineaza, si tu esti orb; focul te incalzeste, si nu te aprinzi; viata te-a
adumbrit, dar nu s-a unit cu tine; apa cea vie a trecut prin sufletul tau ca
printr-o trestie, fiindca nu te-ai gasit vrednic de primirea ei. Deci, primind si
atingandu-te astfel de cele neatinse si parandu-ti-se ca mananci, de fapt nu
primesti, nu mananci, nici nu ai in tine insuti nimic din acestea. Caci Cuvantul
cel neapropiat, Painea care se coboara din cer [In 6,33], nu se cuprinde in chip
simtit, ci mai degraba El Insusi cuprinde si Se atinge si Se uneste fara amestecare cu
cei vrednici si cu cei bine pregatiti pentru primirea ei.
Daca vei praznui asa, si asa te vei impartasi de dumnezeiestile Taine, toata
viata ta va fi o sarbatoare, si nu numai o sarbatoare, ci si un prilej de
sarbatoare si un Paste, trecere si iesire din cele vazute spre cele spirituale
[inteligibile], unde inceteaza orice umbra, orice inchipuire si toate simbolurile de
acum si unde ne vom desfata vesnic curati in chip curat de Jertfa cea preacurata in
Dumnezeu Tatal si in Duhul Cel de-o-fiinta, privind pururea pe Hristos si fiind
vazuti de catre El, fiind impreuna cu Hristos, imparatind impreuna cu Hristos, decat
care nimic nu e mai mare in Imparatia cerurilor. Caruia I se cuvine toata slava,
cinstea si inchinaciunea impreuna cu Tatal si cu Preasfantul si de-viata-facatorul Sau
Duh acum si pururea si in vecii nesfarsiti. Amin.

[1] Cf. Simeon Evlaviosul, Cuvnt ascetic, cap. 24 (Philokalia greac cap. 144)
[trad. rom. n: Sfntul Simeon Noul Teolog, Viaa i epoca. Scrieri IV, Ed. Deisis,
Sibiu, 2006, p. 112].
[2] Patericul (egiptean), PG 65,53A: Pimen 119; in colectia sistematica (PL
73,1055C) e atribuita Sfantului Antonie cel Mare.
[3] Acest sir de versete din Psalmi era probabil deja asociat n rugaciuni speciale de
strapungerea inimii (katanyktikai) la monahii bizantini.
[4] Scara 6,14; PG 88,796B (FR IX, 1980, p. 159).
(in: I mpartasirea continua cu Sfintele Taine. Dosarul unei controverse
marturiile Traditiei, Editura Deisis, Sibiu, 2006)
68

Din notele Parintelui Staniloae la Filocalii, preluate de pe portalul ortodox
DOXOLOGIA:
n rbdare se simte puterea lui Dumnezeu
Cu ct rabzi necazurile cu voia, cu att pui un efort care le mrginete
puterea.
Rbdarea e o trie spiritual care micoreaz tria necazurilor. Prin faptul c
nu le rabzi, nu le micorezi i nu le nlturi. De suportat tot le supori, cci n-ai
ce face. Dar suportarea fr rbdare e ndoit sau nsutit de grea. Cu ct rabzi
necazurile cu voia, cu att pui un efort care le mrginete puterea; cu ct eti mai
fr rbdare n ele, cu att le mreti prin aceasta, prndu-i de nesuportat,
fr limit i de nestpnit prin puterea ta. Necazul care-i apare, cnd nu-l rabzi,
ca nemrginit l mrgineti, l stpneti prin rbdare, cci n ea e puterea lui
Dumnezeu, care-l mrginete. Propriu-zis simi aceast putere cum l limiteaz.
E i aceasta o form a sinergiei: cu ct te ncordezi mai mult n rbdare, cu att
puterea lui Dumnezeu i ajut s biruieti necazul.
(Printele Dumitru Stniloae, nota 698 la Sfntul Isaac Sirul, Cuvinte despre
nevoin, n Filocalia XI, Editura Humanitas, Bucureti, 2008, p. 221)
sursa: Doxologia

***
Frica de Dumnezeu i d putere s n-ai fric
Frica de Dumnezeu d putere. Ea nu slbnogete. Cu ct e mai mare frica de
Dumnezeu n cineva, cu att e mai prezent El n acela cu puterea Lui, care se
rspndete din El. De aceea, cel plin de frica lui Dumnezeu e plin de puterea
Lui. Cci n frica aceasta este trirea prezenei covritoare a lui Dumnezeu. Frica
de Dumnezeu i d putere s n-ai fric de altceva. Te ajut mpotriva
patimilor, i mobilizeaz i ntrete toate resursele de lupt. n fric, Dumnezeu
e trit ca cel ce nu poate fi definit: mysterium tremendum. Existenial i apofatic e o
fric ce-i deschide orizontul de dincolo de lume, care n acelai timp te atrage, care
69

te face s te pocieti de pcate i s urmreti binele, simindu-L pe Dumnezeu ca
susintorul binelui.
(Printele Dumitru Stniloae, nota 514 la Varsanufie i Ioan, Scrisori duhovniceti,
n Filocalia XI, Editura Humanitas, Bucureti, 2009, p. 293)
sursa: Doxologia

***
O nebunie mai neleapt ca orice nelepciune
Cel mai mare val al iubirii lui Dumnezeu pornit spre noi este ntruparea Fiului
Su. Acest val e de aceea i mai neneles de noi. Aceast fapt ni se pare o
nebunie din cauza suprabuntii i nelepciunii manifestate n ea; ea ne apare
ca o slbiciune a lui Dumnezeu, din cauza puterii supraabundente artate n ea.
Cci e o putere supraabundent slbiciunea care nfptuiete ceea ce nu poate
nfptui puterea firii noastre, aceea care face pe Dumnezeu om purttor al
slbiciunilor noastre pentru a le nvinge din luntrul firii noastre, ca s ne arate
c o putem face i noi, sau care ne d i nou aceast putere de a le nvinge din
luntrul firii noastre. i e o nelepciune supraabundent nebunia care nfptuiete
ceea ce nu poate nfptui i nici nu se poate gndi s nfptuiasc nelepciunea
omeneasc: scparea de moarte i ndumnezeirea omului. Mintea noastr st
nmrmurit n faa acestui paradox: o nebunie mai neleapt ca orice nelepciune.
Dar n acest paradox care se refuz nelegerii, simim totui zvonul unei
avalane de iubire, de nelepciune i de putere, care ntrece toate iubirile, toate
nelepciunile i toate puterile. ()
(Printele Dumitru Stniloae, fragment din nota 441 la Sfntul Maxim
Mrturisitorul,Ambigua, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Romne, Bucureti, 1983, p. 348)
sursa: Doxologia

***
70

Omul ru i amrte i i agit pe toi
Ispitele semnate de draci ndeamn la pcate care la nceput par dulci, dar pe
urm las o amrciune care devine de nesuportat prin dezvoltarea lor n
patimi. Omul are o dulcea n sine i o rspndete n afar. Dimpotriv, n omul
ptima se aeaz o drojdie de amrciune, care, prin faa lui ntunecat, se
rspndete i n afar. Omul bun i ndulcete pe toi pe msura buntii lui.
De aceea sfinii comunic o dulcea sufleteasc. Omul ru i amrte i i
agit pe toi. Att buntatea, ct i rutatea au o for iradiant. De aici se vede
c, atunci cnd cineva devine ru, fr s fi suferit vreo influen vzut pe
msura rutii lui, trebuie s fi primit aceast influen de la fiine rele
nevzute.
(Printele Dumitru Stniloae, nota 698 la Varsanufie i Ioan, Scrisori duhovniceti,
n Filocalia XI, Editura Humanitas, Bucureti, 2009, p. 402)
sursa: Doxologia

***
De iubire nu ne sturm
De iubire nu ne sturm. Ea ne d mereu o nou bucurie. Ea e nesfrit i
nesfrit nou n manifestrile ei. Faptul c exist iubire e o dovad c exist o
venicie, o infinitate venic nou. Iar faptul c iubirea nu este dect ntre
persoane arat c persoanele sunt pentru venicie i c exist o comunitate
interpersonal suprem de iubire din venicie n venicie. Iar n iubire este
adevrata cunotin.
(Printele Dumitru Stniloae, nota 753 la Sfntul Ioan Scrarul, Cartea despre
nevoine, n Filocalia IX, traducere din grecete, introducere i note de pr. prof. dr.
Dumitru Stniloae, Editura Humanitas, Bucureti, 2002, p. 343)
sursa: Doxologia

***
71

Neputina de a-L iubi pe Dumnezeu
Chinul iadului, constnd n desprirea de Dumnezeu cel iubitor i iubit, nu
poate consta i ntr-o ur a Lui. Dar cei din iad nu triesc n simirea iubirii lui
Dumnezeu, ci mai degrab ntr-o recunoatere teoretic a faptului c El e
iubitor i merit s fie iubit, dar nu-L poi iubi. Neputina de a-L iubi n mod real
i recunoaterea c El ar merita s fie iubit i c El e iubitor se unesc n mod
paradoxal.
Neputina de a-L iubi pe Dumnezeu e cu att mai chinuitoare cu ct e
recunoscut mai demn de iubire. Iar osndirea unora la chinuri nu e un act al
lipsei de iubire a lui Dumnezeu, ci const tocmai n neputina lor de a simi
iubirea Lui, neputin pe care i-au pricinuit-o prin lipsa de efort a voii lor de a
rspunde cu fapta iubirii Lui. In judecata final a lui Dumnezeu asupra oamenilor
se arat totui respectul lui Dumnezeu pentru libertatea omului, a crui iubire a
ateptat-o. Nu Dumnezeu pedepsete pe oameni pentru c L-au jignit, ci se
pedepsesc ei nii, fcndu-se neputincioi de a-L iubi.
Dar se pune ntrebarea: cum Se mpac atunci Dumnezeu cu suferina lor?
Dumnezeu accept aceast stare a lor, pentru c respect libertatea lor. Avem
aci marea tain a libertii omului unit la unii de la o vreme cu neputina lor. Omul
adevrat se reveleaz prin trie i Dumnezeu l vrea tare.
(Printele Dumitru Stniloae, nota 39 la Sfntul Maxim
Mrturisitorul, Scrieri, partea a doua, Editura Institutului Biblic i de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Romne, Bucureti, 1990, p. 25)
sursa: Doxologia
Cititi si: Comori duhovnicesti de mare pret din invataturile Cuviosilor din
Gaza (6 februarie): SFANTUL VARSANUFIE, Marele Batran, si
SFANTUL IOAN, Prorocul

***
Printele Dumitru Stniloae, despre deasa mprtanie
Sfnta mprtanie este o mare srbtoare, care ridic aceast zi peste toate
celelalte de peste an.
Ce rol are duhovnicul pentru sporirea duhovniceasc a cretinului?
72

Are un foarte mare rol. Cei mai buni fii ai Bisericii au fost formai de cei mai
iscusii duhovnici. Dar pentru aceasta se cere s jertfeasc timp i cldur
duhovnceasc din inim pentru fiecare, ducndu-l pe drumul nvturii
evanghelice, ncepnd cu fiecare, cu rbdare, de unde se afl.
Care sunt efectele Sfintei mprtanii?
Prin Sfnta mprtanie primim Trupul cel nviat al lui Hristos cel nviat, ca
arvun a nvierii noastre. i pentru c primim toi acelai Trup al lui Hristos,
ne unim i noi ntreolalt. De aceea Sfnta Liturghie i Euharistie ntrein n
gradul cel mai nalt unitatea Bisericii.
n ce msur Sfnta mprtanie ajut la ndumnezeirea omului? n acest scop se
poate recomanda o mai deas mprtanie?
Sfnta mprtanie ajut la ndumnezeirea noastr, dac este primit cu
credin, cu pocin i dac facem i noi efort spre faptele bune, ca prin puterea
Trupului nviat al lui Hristos s putem nainta spre o via asemenea lui Hristos cel
jertfit i nviat. mprtania mai deas, cu toat pregtirea, face ca n trupul i
sngele nostru s se ntipreasc tot mai mult Trupul i Sngele cel curat i
nviat al lui Hristos, fcndu-ne tot mai asemenea sfinilor n curie, n
dragoste, n duh de jertf i n puterea de a nvia spre viaa de veci, ntru
fericire. Astfel, devenim tot mai mult fii ai Tatlui dup har i frai ntre noi, n
Hristos.
(Ieromonah Ioanichie Blan, Convorbiri duhovniceti, Episcopia Romanului i
Huilor, vol I, 1984, pp. 184)
Ce prere avei despre unii preoi care acord fr canon prea des Sfnta
mprtanie? Nu cumva prin aceast practic ne apropiem de cea catolic i
desacralizm cele sfinte?
Sfnta mprtanie se d credincioilor care n-au czut din credin i au
primit iertarea pcatelor grele prin Taina Spovedaniei. Unele dintre aceste
pcate cer dup mrturisirea lor un timp mai ndelungat de pocin dup
svrirea lor: ucideri, avorturi. Celor ce triesc n desfru sau necununai,
chiar dac arat aceast stare a lor unui duhovnic, nu pot fi primii la Sfnta
mprtanie atta timp ct continu s se afle n aceast stare. Credincioii fr
pcate foarte grele se pot mprti de mai multe ori pe an, dar numai dup
spovedanie. E o tradiie a Bisericii s acorde acestor credincioi spovedania de
patru ori pe an, n cele patru posturi mari: Postul Patilor, al Crciunului, al
Adormirii Maicii Domnului i al Sfinilor Apostoli Petru i Pavel. Cei mai
rvnitori i cu o via ct mai curat se pot mprti i mai des, dar totdeauna
dup spovedanie, i cu cel puin patru zile de post anterior, dintre care numai
dou sunt de post deosebit (Miercuri-Vineri). O hotrre a Sinodului din
73

Constantinopol, la sfritul secolului XVIII, cnd se nscuse o discuie, dac e bine
s se mprteasc cineva mai des sau mai rar, a hotrt c se poate i una i alta,
dar totdeauna dup spovedanie.
Aceasta poate duce la un automatism lipsit de simire al primirii Sfintei
mprtanii
Gndindu-ne la tradiia din timpurile de la nceput ale Bisericii i la ndemnul dat
prin preot la fiecare Liturghie: Cu fric de Dumnezeu, cu credin i cu dragoste s
v apropiai!, se pare c s-ar cuveni ca s nu rmn nici o Sfnta Liturghie la
care s nu se mprteasc civa credincioi dintre cei cu o via curat. Dar
credem c nu e bine s se mprteasc toi credincioii sau foarte muli la
fiecare Sfnta Liturghie, fr spovedanie i fr post, chiar dac ei se socotesc
lipsii de pcate grele. Aceasta poate duce la un automatism lipsit de simire al
primirii Sfintei mprtanii. Trebuie s trim cu cutremur acest moment, att
din pricina obinuinei noastre cu tot felul de gnduri, de critici ale altora, de
suprri cu alii, ct i din contiina c ne mprtim cu Trupul prea curat al
Domnului cerului i al pmntului i cu prea scump Sngele Lui.
Pentru poporul nostru, mai ales pentru cel de la sate, Sfnta mprtanie este
o mare srbtoare, care ridic aceast zi peste toate celelalte de peste an. Toi
oamenii se pregtesc cu multe rugciuni, se mbrac cu haine nefolosite alte
di, se iart toi unii cu alii, se feresc n acea zi ct mai mult de la grijile
obinuite ale vieii.
Ce fapte bune ar trebui s fac credincioii nainte de Sfnta mprtanie? Dar
dup aceea?
Credincioii trebuie s se mpace cu cei cu care sunt suprai nainte de
primirea Sfintei mprtanii; s cear iertare celor pe care i-au suprat i s
ierte pe cei ce le-au pricinuit suprri, dac sunt apropiai aceia sau accesibili
telefonic, prin comunicare personal; iar dac nu, tergnd din sufletul lor orice
urm de mhnire, i odat cu aceasta rugndu-se pentru ei. Aceasta nseamn
s se mprteasc cu cuget curat. Dac sunt oameni lipsii n jurul lor, e
bine, dac pot, s-i ajute; dac sunt bolnavi, btrni, fr nimeni lng ei, s-i
cerceteze. S mplineasc sfaturile ce le sunt date de duhovnic.
Spunei-ne ceva despre bucuria duhovniceasc pe care o primesc credincioii dup
Sfnta mprtanie. Nu este o arvun a bucuriei cereti?
Credincioii triesc dup Sfnta mprtanie linitea de a fi iertai de
Dumnezeu, bucuria de a simi pe Hristos n ei, de a nu mai fi nchii ntr-o via
pur pmnteasc. Au bucuria de a se simi mpcai cu toi oamenii, de a-i nelege
74

i iubi pe toi. Ea este de fapt o arvun a bucuriei cereti, cnd fiecare va fi ca un
frate al tuturor i ca un fiu iubit al Tatlui ceresc i frate iubit al lui Hristos.
n concluzie, care sunt cele mai importante efecte, daruri, pe care ni le aduce Sfnta
mprtanie?
nvtura Bisericii afirm c Sfnta mprtanie ni se d spre iertarea
pcatelor i spre viaa de veci, adic spre viaa de veci ntru fericire. Cci Trupul
i Sngele preacurat ale lui Hristos terg din fiina noastr pcatele din tiin
i din netiin pe care n-am reuit s le mrturisim, iar venicia trupului nviat
al Domnului, scpat de coruptibilitate, pune i n sufletul nostru puterea
refacerii trupului nostru ntru nestricciune i fericire la nvierea cea de obte.
Iertarea i tergerea n profunzime a tuturor pcatelor noastre ne vine din
starea de fii ai Tatlui ceresc pe care o primim din ntiprirea n noi a trupului
Fiului Su Unul Nscut, i tot aceast stare ne asigur i viaa de veci ntru
deplina fericire a fiinei noastre ntregi. Iertarea pcatelor ntru profunzime
echivaleaz cu o ntrire a noastr, care am suferit o slbire prin pcate, i cu o
tmduire a bolilor mai mult sau mai puin vdite ale sufletului i ale trupului ce
ne-au venit n forma i de pe urma pcatelor. Aceast tmduire i ntrire (afirmat
de rugciunile dinainte i de dup mprtire) a trupului i mai ales a sufletului, va
da i ea putere sufletului s-i refac trupul la nvierea cea de obte, ca i puterea de
durat venic i fericit a persoanei noastre.
Dar Sfnta mprtanie, aducnd aceste efecte n om, i d calitatea de
motenitor al mpriei cerurilor, o dat ce e unit cu Hristos, Care a devenit i
ca om Fiul mpratului acestei mprii, adic al Tatlui. Calitatea de fiu al
Tatlui, al mpratului venic, de motenitor al mpriei, mpreun cu Fiul Unul
Nscut, i d omului i ndrznirea ctre Tatl n toate cererile ce le face. El i
despovreaz contiina de pcate, de frica de rob, pstrnd doar sfiala de fiu.
Nu se mai simte osndit, supus judecii. De aceea, cere Tatlui nc nainte de
mprtire s-l nvredniceasc s-i spun cu ndrznire Tat. Iar toate
aceste simiri i caliti le primete credinciosul, pentru c a primit i Duhul de
Fiu de care e plin trupul lui Hristos (Rugciunea preotului nainte de Tatl
nostru).
(Ieromonah Ioanichie Blan, Convorbiri duhovniceti, Episcopia Romanului i
Huilor, vol II, 1984, pp. 64-66)
sursa: Doxologia
Predicile Sfantului Teofan Zavoratul in vinerea primei saptamani din Postul
Mare
Alte predici in vinerea primei saptamani de Post:
75

POSTUL DUHOVNICESC. Sfantul Luca al Crimeii despre lupta cu
patimile si deprinderea copiilor cu postul
PARINTELE SOFIAN BOGHIU DESPRE SPOVEDANIE SI
CANONUL CEL MARE. De ce este nevoie sa ne marturisim si cum
biruim frica si rusinea?

PREDICA I
Data trecut v-am spus c esena pregtirii pentru spovedanie i mprtire st
n strpungerea pentru pcate nsoit de hotrrea neclintit de a nu-L mai
jigni [rani] prin ele pe Domnul; i c atunci cnd se va ntmpla asta,
spovedania noastr va fi lucrtoare i Sfnta Imprtanie mntuitoare. Acum
v voi vorbi mai desluit despre aceste dou aezri sufleteti, pentru a vedea dac n
noi ele sunt chiar aa cum trebuie s fie i pentru a primi prin asta ncredinare de
ndejde c pregtirea noastr, spovedania i Sfnta Imprtanie vor aduce, n cele
din urm, road lor mntuitoare.
Strpungerea pentru pcate nu e un simmnt simplu, ci e alctuit din alte
cteva. La temeiul ei st simmntul neplcut care vine din contientizarea
faptului c, dedndu-ne pcatului, am czut ntr-o stare foarte proast. Acest
simmnt i schimb apoi nfiarea, dup latura pcatului spre care ii ntoarce
luarea-aminte pctosul care se pociete. Cnd el, pornind de la acest simmnt, se
ntoarce spre sine nsui, se supr pe sine i pe voia sa cea rea: De ce m-am
supus aplecrii pctoase i de ce m-am nclinat n faa insuflrii de sminteal, n
vreme ce puteam s in piept i s abat nenorocirea de la mine? Cnd se va
ntoarce spre pcatul n sine nu va mai vedea n pcat amgirea sub care acesta
e ascuns atunci cnd omul cade n el, ci-l va vedea slut i cumplit, i va ncepe s
se dezguste de el i s fug de el. Cnd se va ntoarce spre ceilali oameni
mdulare ale Bisericii, se va ruina de faptul c, nefiind ngreuiat cu nimic fa
de ceilali, s-a ruinat n aa chip cu fapte netrebnice. Cnd se va ntoarce spre
Dumnezeu, fie c se va cina, se va tngui i se va ntrista pentru c L-a jignit
[ranit] cu pcatele sale pe Dumnezeu, Cel att de milostiv fa de el, fie c se va
umple de temere pentru soarta sa vremelnic i venic la gndul dreptei
judeci care i pedepsete pe pctoi, uneori ntr-un chip att de nvederat.
Pctosul care i-a mrturisit cu sinceritate pcatele i s-a osndit pe sine pentru ele
va trece, dup ce a intrat n sine nsui, de la unul din aceste simminte la altul i va
statornici n inima sa plns i tnguire pentru pcate asemenea plngerii lui Ieremia
pe ruinele Ierusalimului sau a iudeilor la rul Babilonului.
Suprarea pe sine, dezgustul de pcat, ruinea, temerea, ntristarea cea dup
Dumnezeu i cinarea de sine naintea Lui se aseamn, n lucrarea pocinei i
splrii de sine prin lacrimile strpungerii, cu feluritele mijloace ntrebuinate n
76

viaa cea de toate zilele atunci cnd se spal albiturile murdare i la lucrtorul cu
contiin bun ele degrab ajung la msura cuvenit i i mplinesc lucrarea n
inima lui. Trebuie s tii, totui, c nu toate aceste simminte au acelai pre:
ndurerarea pentru pcate de teama chinurilor venice, de ruinea fa de
ceilali, de scrboenia pcatului, cu necaz pe voia proprie, este o ndurerare de
mic pre nedesvrit; iar ndurerarea pentru pcate din pricin c prin ele
L-am jignit [ranit] pe Atotbunul nostru Domn este ndurerare de mare pre
ndurerarea cea desvrit. Sfntul Apostol o numete ntristare dup
Dumnezeu i spune c ea lucreaz n noi pocin fr prere de ru, altfel spus
hotrre nestrmutat de a nu mai pctui (v. II Cor. 7, 10). Tocmai la aceast
ntristare trebuie s ne ridicm tnguirea de pocin, altfel spus cu ea trebuie s
mplinim simmintele de pocin. Nu se poate spune c simmintele
nedesvrite n-ar nsemna nimic: i ele i fac treaba lor n pocin, numai c
nu trebuie s rmnem la ele. Pot fi ntrebuinate ca pregtire premergtoare,
ca mijloc de a mai nmuia ntructva inima mpietrit iar apoi inima, care n
urma lor i prin ele s-a obinuit deja cu tnguirea pentru pcate, trebuie s treac la
ntristarea dup Dumnezeu. Acolo e sfritul cii. Doar ntristarea dup
Dumnezeu face ndurerarea noastr pentru pcate plcut lui Dumnezeu i
atrage de la El harul miluirii. Numai ea pune temelie tare hotrrii de a nu mai
pctui. Toate celelalte plesc i inima ncepe s simt dragoste fa de
Dumnezeu, dragoste care i i d ndrzneala de a lua hotrrea i a face
fgduina c nu-L va mai jigni [rani] cu pcatele sale pe Milostivul Dumnezeu,
ntruct ea este o putere pe care n-o pot birui nici un fel de imbolduri pctoase.
Tocmai aceast stare strduii-v s-o atingei, voi, care v ndurerai plngnd pentru
pcatele voastre! S nu credei c asta e o osteneal peste puterile voastre numai s
dai lucrrii voastre luntrice urmtoarea ntorstur: contientizai ct putei de
limpede marile binefaceri ale lui Dumnezeu fa de voi i facei comparaia cu
nerecunotina pe care o artm noi atunci cnd pctuim. Pe ct ne este de
firesc simmntul recunotinei, pe atta ne este de fireasc i ntristarea, atunci
cnd ne facem neplcui binefctorilor notri. Iat, astfel va aprea n voi ntristarea
cea dup Dumnezeu, ntristarea c L-ai jignit [ranit] pe Dumnezeu, de la Care
primim nencetat doar mile i Care este gata nu doar s le continue, ci i s le
mreasc i s ni le asigure pe toat venicia.
Grbii-v s facei astfel: fiindc aceste simminte - ruinea, temerea, suprarea
dac sunt lsate n voia lor, dezvolt n om doar o ndurerare fr bucurie,
care poate s ne ntunece de tot i s ne aduc n pragul dezndejdii; n vreme
ce ntristarea cea dup Dumnezeu, cu toat durerea ei, revars bucurie i
umple inima cu ndejdea cea bun de a fi miluii i asta fiindc e strnit de
contientizarea dragostei lui Dumnezeu fa de noi i este primit de dragostea
noastr fa de Dumnezeu care, cu toat vinovia noastr, ne nva s vedem n
Dumnezeu pe Tatl Iubitor de fii, Cruia i pare ru pentru copiii Si
nendreptai i totdeauna este gata s-i miluiasc atunci cnd se ntorc la El
plini de cin. Intristarea cea dup Dumnezeu, sprijinit de credin i nsufleit
77

de dragoste, ne face s simim i nemrginirea milostivirii lui Dumnezeu fa de noi,
potrivit creia chiar dac pcatele noastre s-ar nmuli mai mult dect perii
capului sau chiar dect nisipul mrii Dumnezeu este gata s le ierte oricrui om
care se pociete de ele cu sinceritate. Cain i Iuda n-au avut acest simmnt
ndeajuns, i au pierit n dezndjduire de care fie ca s ne pzeasc pe noi pe toi
Domnul Cel Milostiv; s ne pzeasc att de nesimirea cea mpietrit, ct i de
dezndejdea cea pierztoare! Fie ca El s ne druiasc i strpungere adnc, i
durere a inimii naintea Lui pentru pcatele cu care l [ranim], i totodat s ne dea
ndejdea cea mngietoare a miluirii!
Iar dac cineva ntreab: De unde s tim dac ne-am necjit destul pentru pcatele
noastre sau c frngerea inimii pentru ele i-a mplinit lucrarea n noi?, aceluia i
vom rspunde: Hotarul frngerii inimii pentru pcate este hotrrea
nestrmutat de a nu-L mai [rani] cu pcatele noastre pe Dumnezeu. Aceast
hotrre este plnsul nemijlocit al frngerii inimii i arat c frngerea inimii noastre
a fost nefarnic, deplin i bineplcut lui Dumnezeu. i aceast hotrre, la
rndu-i, nrurete frngerea inimii: alin amrciunea ei i o mblnzete, n vreme
ce buna ndejde a miluirii o nsufleete i o nal. In pocin, toate sunt legate
ntre ele ca un ir nentrerupt: ca atare, nu te mulumi cu simmintele de
ntristare, ci n timp ce te ntristezi silete-te i s prseti pcatele, fcnd n
aa fel nct s nu mai cazi n ele i s nu te mai pui ntr-aa o poziie necjit i
chinuitoare. Care bolnav, dup ce a aflat pricina bolii sale, nu se hotrte
ndat s ndeprteze acea pricin? Cine, dup ce s-a poticnit de o piatr i s-a
lovit, nu se jur c nu o s mai mearg pe acea cale? Aadar, cel ce simte durere
din pricina pcatelor i recunoate c acestea l-au distrus, nu va mai sta mult pe
gnduri, ci va pune ndat capt iubirii sale de pcat; i totodat, cnd se va
ndurera pentru pcate, i va aduce aminte de toate prilejurile cnd a pctuit
i vznd unde a fost greeala va lua hotrrea de a fugi de ele n tot chipul,
statornicindu-i i mijloacele pentru asta.
De pild: Am fost ntr-o cas i am czut n cutare pcat: nu voi mai merge acolo;
m-am mprietenit cu cutare i cutare, i iat ce m-au nvat: acum o s rup orice
legtur cu ei. M-am dedat cutrei distracii, i iat ce s-a ntmplat: acum nu o s-
mi mai ngdui acel lucru pentru nimic n lume. Astfel, cercetndu-i toat viaa
pctoas, cel care cu adevrat se pociete i se ntristeaz pentru pcatele sale
ia hotrrile cele bune: cum, unde, ce s ndrepteze pe toat ntinderea vieii
sale ca s nu mai cad n pcate; i ndat face rnduieli potrivite cu hotrrile
acelea, spunndu-i: De-ar fi s mor, nicicum nu voi mai merge pe cile care m-
au dus n starea asta pierztoare. Cel care i simte respiraia ngreunat ntr-o
camer strmt fuge repede afar ca s trag n piept aer curat; cel care nu mai poate
suferi o hain strmt o arunc de pe el ndat ce i se ivete prilejul: aa i pctosul
n care s-a nscut durerea pentru pcate arunc de pe sine povara lor i fuge repede
din casa necurat i strictoare a pcatului n trmul curat i larg al vieii
bineplcute lui Dumnezeu.
78

Iat: cel la care s-au format, n cele din urm, n inim asemenea rnduieli i
nzuine, acela va fi cel ce s-a pregtit n chip desvrit pentru spovedanie i pentru
primirea Sfintei mprtanii. Unul ca acesta nu se va poticni la spovedanie i nu
va ncepe s i ascund pcatele, ci cu dorire le va arunca afar din sine ca pe o
otrav iar cel care se va mrturisi astfel, acela se va apropia curat de paharul
Domnului i se va mprti n chip vrednic cu Sfintele lui Hristos Taine. Iar cel
care se va nvrednici de asta, acela va primi n el pe Domnul, i odat cu El toate
puterile care sunt spre via i cucernicie, i va tri pe mai departe n acest veac cu
evlavie, ntreag nelepciune i dreptate.
Domnul i Mntuitorul nostru s lucreze n voi toi o asemenea aezare sufleteasc,
nct s v artai vrednici de a primi aceast comoar negrit! Amin!
11 februarie 1866
PREDICA II
Pocii-v, c s-a apropiat mpria lui Dumnezeu! Aa a grit Domnul despre
artarea Sa pe pmnt, despre faptul c El mpratul mpriei celei de mntuire
deja a venit i petrece printre oameni. Invnd cu privire la acelai lucru pe cei
iscoditori, El a spus cu un alt prilej: Iat, mpria lui Dumnezeu nuntrul vostru
este (Lc. 17, 21). Atunci ns El era ntre oameni n afara lor, doar nfind i
rnduind mijloacele de slluire a Sa nuntrul lor; iar acum intr n cei ce
datorit credinei vii primesc prin Sfintele Taine intrarea n mprtire cu El
intr n inimile lor i mprtete acolo ca mprat dorit i mntuitor. Cci
spune: Cel ce mnnc Trupul Meu i bea Sngele Meu ntru Mine rmne, i Eu
ntru el (In 6, 56). i cei ce s-au nvrednicit de acest bine mrturisesc: De acum
triesc nu eu, ci triete ntru mine Hristos (Gal. 2, 20).
Tocmai aceast dorit mprire a lui Hristos Mntuitorul nuntrul nostru s-
a apropiat de voi, frailor! Iat, a mai rmas doar jumtate de zi pn la clipa cnd
vei primi n voi pe Domnul: pregtii-v, deci, s-L ntmpinai, s l primii si
s l odihnii n voi asa cum se cuvine.
In chip nevzut, Domnul intr nuntrul nostru. Intrai, deci, n voi niv i
punei acolo totul n rnduial: tergei prin suspine tot praful gndurilor
dearte i nelucrtoare care s-a adunat, pzii-v prin cugetarea la cele
dumnezeieti; splai cu lacrimi toat necuria gndurilor i aezrilor
[dispoziiilor] sufleteti pctoase, punei s stea de straj sfnta trezvie;
ndreptai i refaceri prin pocin nefarnic tot ce a fost stricat i zdrobit prin
cderile n pcat, ngrdii-v cu sfnta rvn spre mplinirea poruncilor. Lsai s
intre mai mult lumin prin ferestrele credinei sincere i lipsite de ndoieli,
spre contemplarea tainelor iconomiei mntuirii noastre. Binenmiresmai casa
inimii cu miresmele rugciunilor i fierbinii tinderi a simurilor ctre Dumnezeu, i
79

mai ales pregtii-I slaul de odihn cel drag i plcut Lui n dragostea nefarnic,
ce s-a druit Lui pe deplin i n ntregime.
Dup ce ai fcut n voi niv aceast rnduial, adunai-v nc i mai adnc
nuntrul vostru i ateptai-L pe Domnul n linite evlavioas, cu dorire i
cutremur, cu osrdie arztoare i luare-aminte priveghetoare. Nu v agitai n
deert i nu v risipii cu nimic din cele dinafar. In tot chipul s pzii aceast
cald petrecere nuntrul vostru pe care ai dobndit-o prin postire i rugciuni i
care n chip deosebit v-a adumbrit sau v va adumbri dup spovedania sincer i
deplin. Ingrijii-v pentru un singur lucru: s pregtii daruri Domnului i s
le punei n locurile cuvenite.
Domnul nu primete daruri strine: cutai-le n voi niv; i precum El Se d pe
Sine nsui vou, i voi pregtii-v din toate puterile firii voastre s v aducei
Lui ca jertfa. Bine ornduii-v ca s-I aducei, mai nainte de toate, persoana
voastr - contiina i libertatea voastr -, pentru a v topi n El i a v supune
ntru toate doar voii Lui. i acest dar cel mai nalt punei-l pe primul loc dup
cele sfinte. Dup aceea, de-a dreapta punei pregtirea de a-I nchina Domnului toate
puterile sufletului: raiunea, cu fgduina de-a o avea ca pzitor credincios al
adevrurilor aduse de Domnul pe pmnt; voina, cu toate dorinele i aplecrile,
fgduind s nu i dai libertatea de a iei dintre hotarele trase de poruncile
Domnului; inima, cu toate simmintele i consimmintele ei, fgduind s
nbuii n ea orice gust de cele trupeti, necurate, ptimae i s educai n ea
numai gustul de ceea ce e curat, sfnt i ceresc. De-a stnga punei pregtirea de a-I
nchina Domnului toate puterile trupului, fgduind nfrnare deplin de la plcerile
simurilor, pzirea simurilor vzului i auzului, nfrnarea limbii, legarea micrilor
slobode, msura n hran, somn i mbrcminte, nelenevirea la osteneal,
deprtarea de distraciile dearte i seriozitatea atotcuprinztoare a purtrii.
Dup ce ai pregtit nuntrul vostru toate acestea i ai dobndit aezare [dispoziie]
luntric bineplcut lui Dumnezeu, inei-v ntr-o luare-aminte ncordat,
aprinznd n inim nzuina cald i plin de dor ctre Domnul, nchipuindu-
v nc un singur lucru: cum s-L primii pe Domnul prima dat cnd Se va
apropia i va intra la voi. S tii c aceasta se svrete prin nchinarea Lui ca
unui Dumnezeu, Care trebuie s umple toat fiina omului; i tiind-o, s v pregtii
de asta, fcnd experiene i exerciii pregtitoare.
Iat toat pregtirea pentru ntmpinarea Domnului! Verificai-v acum dup
ndreptarul acesta, care nu este o niruire de afirmaii nscocite dup bunul meu
plac; i dac se va arta n voi vreun neajuns, mplinii-l: nc mai este vreme.
Artai fa de acest lucru toat osrdia i toat grija, strduindu-v mai ales
s fugii de nepsare, de rceal i de mplinirea pur mecanic a rnduielii
dinafar [exterioare] a acestor lucrri. Dac vei avea osrdie i grij de a
primi n chip ct se poate de vrednic pe Domnul, atunci El nu va cere socoteal
80

dac va afla ceva nepregtit aa cum trebuie, ci va primi osrdia n locul a ceea
ce nu este de-ajuns; iar dac nu va fi osrdie din partea voastr, toate
pregtirile nu vor nsemna nimic: aa cum se ntmpl i ntre oameni c o
primire fastuoas cu rceal i formalism nu-l satisface pe oaspete i nu-i face
plcere.
Dac sufletul din oarecare pricin se ncpneaz n oarecare privin, punei-l la
strmtoarea n care ne-a pus pe noi fa de Sfnta Imprtanie buna Pronie a lui
Dumnezeu. Lmurii-l: Vrei s nu pieri? Mergi de te mprtete: fiindc Domnul
a zis, ntrindu-i cuvintele: Amin, amin zic vou c dac nu vei mnca Trupul
Fiului Omului i nu vei bea Sngele Lui nu vei avea via n voi (In 6, 53). Ins
mprtete-te cu pregtirea cuvenit: cci dac nu vei face asta, mprtirea
ta nu va fi spre mntuire, ci spre pierzare, precum nva apostolul grind: Cel ce
mnnc i bea cu nevrednicie osnd i mnnc i i bea, nesocotind Trupul
Domnului (I Cor. 11, 29). Aadar suntem strmtorai din amndou prile: nu
te vei mprti, nu vei avea via; te vei mprti cu nevrednicie, te
mprteti spre osnda ta. Deci ce rmne de fcut? Pregtete-te cum se cade.
Zici c-o s-i fie greu? Doar nu trebuie s mui din loc munii, ci s-i schimbi
gndurile, simmintele, dispoziiile, cuvintele i faptele, care sunt toate n
mna noastr. De noi depindea strecurarea rului n ele: cum s nu depind de noi
ndeprtarea acestui ru? Ai fcut ru: hotrte-te s ncetezi i s ncepi a face
binele. Ai gndit ru: hotrte-te s ncetezi i s ncepi a gndi bine. Ai avut
dispoziii rele: hotrte-te s le schimbi i s te ncordezi spre dobndirea unor
dispoziii bune. Ce osteneal e n asta? Numai s ai dorin, i totul se va svri!
Dac s-ar cere o mulime de fapte deja svrite i o grmad de bine n minte i n
inim, ai putea s te mai dai n lturi dar nu: Domnul Se mulumete numai cu
buna hotrre ca de acum nainte s te abai de la ru si s faci binele. Chiar de ai fi
cu totul n pcate, ndat ce te vei poci de toate i vei lua hotrrea
nestrmutat de a plcea Domnului ntru toate, eti pregtit. Apropie-te,
aducnd prinos Domnului numai aceast hotrre - de a te nchina doar Lui pe
tine nsui, de a-I nchina doar Lui toate puterile tale i tot restul vieii tale.
Iar dup ce am mplinit toate acestea, cu ndrznire s ne apropiem de tronul
harului, fr a ne tulbura cu frici mincinoase i fr a ne da pierzrii printr-o
obrznicie nechibzuit. Domnul vine cu milele Sale: s l dorim. Vine nu ca s
judece, ci ca s ierte; nu ca s pedepseasc, ci ca s miluiasc; nu ca s bat, ci
ca s vindece i s refac. Unindu-Se cu sufletul, El l umple de buntile Sale.
Milostivul nostru Domn s v nelepeasc s-L cutai i s-L primii n aa
chip nct El, intrnd, s cineze cu voi i voi s cinai cu El! Amin!
19 februarie 1865
81

PREDICA III
Iat c a rmas mai puin de o zi pn la marea clip cnd l vei primi n voi
pe Domnul! Bucurai-v i v veselii! Totodat ns, nu uitai nici c, ntruct
aceast clip este cea mai preioas din viaa voastr, ea cere din partea voastr
toat luarea-aminte i toat grija. Domnul nsui voiete s Se dea vou i s
aduc mpreun cu Sine darurile Sale. Pe ct de nechibzuit lucru este a nu v
folosi de aceast mil dat n dar, pe att de nelegiuit fapt este a nu o primi
aa cum se cuvine. Cel ce mnnc i bea cu nevrednicie, osnd i bea i i
mnnc (I Cor. 11, 29).
tii asta i, bineneles, cu toii v silii, dup puterile voastre, s v artai vrednici
de a-L primi spre mntuirea voastr pe Domnul, Care vine la voi n sfintele Sale
Taine. Presupun c i acum suntei prini cu aceeai ndeletnicire i vreau s m
apropii de mintea voastr cu cuvntul meu i mpreun cu voi s lmuresc n
amnunime ce aezare sufleteasc trebuie s dobndim i cum trebuie s lucrm
pentru a ne apropia cu vrednicie de Sfintele i Preacuratele lui Hristos Taine.
S ncepem chiar din aceast clip i s mergem pas cu pas, pn ce ne vom
apropia de nsui paharul Domnului, stabilind dispoziiile i faptele
mntuitoare.
Chiar de la prima micare ne ntmpin Sfntul Apostol Pavel cu povaa lui scurt,
ns aspr: S se cerceteze omul pe sine, i aa s mnnce din Pine i s bea din
Pahar (I Cor. 11, 28). S se cerceteze pe sine: s se cerceteze dac este vrednic, i
cu aceast ncredinare trebuie s se apropie de Sfintele Taine cci dac se va
apropia cu nevrednicie, osnd i va bea i i va mnca. Ah, frailor! Fric aduce
cuvntul acesta peste sufletul pctos: cci cine poate spune c este vrednic cu
adevrat s se apropie de Cina Domnului? Cte pcate! Cte necuraii! [...] E
nfricotoare apropierea, dar nici neapropierea nu e lipsit de primejdie: cci
dac nu mncm Trupul Domnului i nu bem Sngele Lui, nu avem via n
noi. Suntem strmtorai din amndou prile. i atunci, ce s facem? S ne
aruncm n braele nsui Milostivului nostru Domn, strigndu-I: Milostive
Mntuitorule! Cru-ne pe noi, nevrednicii, i cu milostivirea Ta acoper
nevrednicia noastr!
Totui, nu v tulburai prea mult, frailor, cu temeri dearte. Domnul este [intristat]
nu numai dac cineva nepregtit se apropie cu obrznicie de Pahar, ci i dac
cineva se chinuie, fr dreapt socotin, cu o fric lipsit de rnduiala.
Milostivul nostru Domn nu ne leag cu condiii de nemplinit i cere de la noi ca
fiecare s mplineasc puinul care i st n puteri. Sfntul Dimitrie al Rostovului
spune:
82

Cel care i-a mrturisit deplin pcatele, far a fi tinuit nimic; cel cruia i-a prut
ru pentru ele, care plnge i se ciete; cel ce are voina i hotrrea nestrmutat
de a nu se mai ntoarce la pcat, ci s se pzeasc de orice cdere n pcat; cel ce
prin post, rugciune i alte nevoine ale cucerniciei s-a ostenit pe sine, milostivindu-
L pe Domnul; cel ce s-a mpcat cu toi i n-a rmas nvrjbit cu nimeni acela este
pregtit a se mprti cu vrednicie i aa s mnnce din Pine i s bea din
Pahar!
Iar dac toate acestea au fost ori sunt mplinite de ctre voi, apropiai-v cu ndejde
bun de Domnul, avnd ndrzneala smerit a copiilor. Suntem pctoi, n toate
privinele pctoi, ns Domnul a venit tocmai pentru a-i mntui pe pctoi.
Nu pcatele sunt piedica, ci ncpnarea de a pctui i nepocina. Dac n
starea aceasta suntei, nu v apropiai! Iar pcatele deplnse, mrturisite i
dezlegate nu mai sunt nici n noi, nici asupra noastr. Ele sunt la fel ca surcelele
tiate din pom: atunci cnd iubeam pcatul, ele erau ramuri vii n pomul vieii
noastre i se hrneau din el; iar atunci cnd le-am ntors spatele, cnd am ajuns
s ne dezgustm de ele, s ne pocim i s ne spovedim, prin aceasta le-am tiat
de la noi. In minutul dezlegrii, ele au czut de la noi. Acum sunt crengi uscate
i Domnul vine s ard n noi aceti spini ai pcatelor. Aadar grija noastr de
cpetenie s fie recunoaterea pcatelor proprii, deplngerea, mrturisirea lor
i luarea hotrrii nestrmutate de a nu le mai svri. Fie c ai fcut deja toate
acestea, fie c le vei face acum, dai mulumit Domnului. Prin dezlegarea de
pcate, Domnul i pregtete n noi loca vrednic de El, curat si dereticat.
La aceast lucrare de cpetenie rmne s adugm apoi nc una: s ne pstrm
luarea-aminte nemprtiat i inima netulburat. Pzii-v, aadar, de
mprtiere i de grijile cele tulburtoare. Dac ntreaga sptmn ai fost
mpresurai de treburile obinuite, cu att mai obligatoriu este s le lsai acum
deoparte i, rupndu-v de toate, s intrai n voi niv i s rmnei acolo
doar cu gndul la Domnul, Ce are s vin la voi. Curmai orice micare a
gndurilor strine i, cu privirea aintit numai la Domnul, rugai-v Lui cu
rugciune de puine cuvinte a minii, spunnd fiecare ntru sine:
Nu m lepda, Doamne, de la faa Ta! Nu te scrbi de mine, cel ce mult Te-am
suprat! Nu m alunga de la Cina Ta ca pe un necurat, ci viaz-m dup
cuvntul Tu! Cerceteaz-m dup mila Ta, chiar dac sunt nevrednic! Vino la
mine, cel ce pier, i m mntuiete!
Sau, mai simplu, repet: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluiete-m! Sau chiar i fr cuvinte s cazi n inima ta la urmele pailor
Lui, ateptnd mil!
La asta s-ar putea mrgini toat osteneala pregtitoare de acum; dar dac gndul nu
va rmne tare n aceast singur osteneal, dai-i ca ndeletnicire meditaia la
83

nsi mprtania i, ca s nu rtceasc mult, legai-l cu spusele Domnului i
ale Sfinilor Apostoli despre aceast Tain. S ia aminte gndul la ceea ce a spus
Domnul. S cugete i la ceea ce au grit apostolii i s zideasc prin aceste cuvinte
sufletul.
Eu sunt Pinea vieii, spune Domnul, Care S-a pogort din cer: de va mnca
cineva din aceast pine, va fi viu n veci; iar pinea pe care o voi da Eu, dac
mnnc cineva din ea, va fi viu n veci: si pinea pe care Eu o voi da, Trupul
Meu este, pe care l voi da pentru viaa lumii. Amin, amin zic vou: dac nu vei
mnca Trupul Fiului Omului i nu vei bea Sngele Lui, nu vei avea via n voi.
Cel ce mnnc Trupul Meu si bea Sngele Meu are via venic, si Eu l voi
nvia pe el n ziua de apoi: c Trupul Meu este adevrat mncare si Sngele Meu
este adevrat butur. Cel ce mnnc Trupul Meu si bea Sngele Meu rmne
ntru Mine, si Eu ntru el (In 6,48-58).
Cugetai la asta i tragei nvminte! Sau luai cuvintele Domnului de la Cina cea
de Tain:
Luai, mncai: acesta este Trupul Meu Bei dintru acesta toi: acesta e Sngele
Meu (Mt. 26, 26).
Sau nvtura apostolului:
Dac cineva mnnc pinea aceasta sau bea paharul acesta cu nevrednicie,
vinovat va fi fa de Trupul si Sngele Domnului (I Cor. 11, 27).
Dai una dintre aceste spuse minii voastre i puneti-o s mediteze asupra ei, s
trag din ea nvtur ziditoare i s dobndeasc aplecare spre rugciune cu
inim nfrnt. Atunci cnd va veni rugciunea, cdei naintea Domnului cu
gndul, sau i cu trupul, i nu v deprtai de rugciune atta vreme ct o avei. Dac
rugciunea va slbi ori va pleca de la voi, nclzii-o prin meditaii i iar rugai-
v.
Aadar ngrijii-v neaprat s petrecei tot restul zilei de astzi, i mai ales
seara, ntru cugetarea la cele dumnezeieti i n rugciune, pn ce va veni
odihna somnului. Iat, va veni dimineaa. Indat ce vei deschide ochii, apucai-v
de gndul vostru i grbii-v s v nviai n el mreia zilei care a venit pentru voi,
zi binecuvntat ntre toate zilele vieii voastre, spunndu-v: Aceasta este ziua pe
care a facut-o Domnul: s ne bucurm i s ne veselim ntru ea! Au venit Pastile
pentru sufletul meu! Dar nu v lsai prad agitaiei dearte i nu v rspndii
n multe; grbii-v s v adunai iari gndurile i s v oprii luarea-aminte
asupra singurului lucru de trebuin: asupra a ceea ce are s fie cu voi i
pentru voi. i n acest duh pregtii-v s mergei n sfnta biseric la
Dumnezeiasca Liturghie, spunndu-v n sinea voastr n timp ce v grbii ntr-
84

acolo: I at, Mirele vine: s mergem n ntmpinarea Lui! i mergei n aa fel
nct s nu se sting candela aprins n inima voastr.
Pzii-v! Vrjmaul va ncerca s sting aceast candel aducnd n suflet
vreo stare rea, sau mprtiere a gndurilor, sau grij pentru vreun lucru
Lumesc, sau vreo nemulumire de ceva sau asupra cuiva, i altele asemenea.
Oricare dintre aceste micri sufleteti aduce tulburare n suflet i l arunc n
neornduial. Pzii luarea-aminte i ntoarcerea ctre Domnul a minii i a inimii
i rugii de poticnirea aceasta.
Astfel pzindu-v buna rnduial sufleteasc, vei intra n casa Domnului. Petrecnd
aici, v simii ca i cum ai fi n foiorul din Sion, ntre Apostoli, pe care i-a
mprtit nsui Domnul! Cci i aici, ca i acolo, El este Cel care lucreaz, El este
Cel ce Se mparte, tot El e i Impritorul. El este Cel cu care urmeaz s v
mprtii, tot El e Cel care mprtete. Svritorul omenesc al Tainei e
doar organul Lui. Svrirea Tainei va fi pregtirea Cinei, anume pentru voi. Ceea
ce s-a pregtit este Preacuratul Trup i Preacuratul Snge al Domnului; iar Cel ce
pregtete e Domnul nsui. Luai aminte, deci, i nfiai-v cu fric i evlavie.
Luai aminte mai mult dect oricnd la cele ce se citesc i se cnt i ndreptai totul
spre gndul c pentru voi pregtete Domnul Cina cea de mntuire, i nclzii-v pe
msur simmintele i dispoziiile sufleteti, aducndu-le ca pe o jertf n inim lui
Dumnezeu, Celui ce vede toate.
Inclzii credina n prezena lucrtoare n Sfintele Taine a nsui Domnului i
Mntuitorului nostru Care, eznd n cer, ntru slav, de-a dreapta lui Dumnezeu-
Tatl, petrece aici n chip nevzut i binevoiete a Se da n chip tainic, sub
nfiarea pinii i vinului, celor credincioi, pentru a-i pregti de viaa cereasc.
Plecnd de la aceast credin i contemplndu-L n gnd pe Domnul, Care va s
vin din cer s ne cerceteze [viziteze], cu defimare de sine strigai, urmnd pilda
dreptei Elisabeta cnd a fost cercetat de Maica Domnului: De unde nou aceasta,
c nsui Domnul vrea s vin la noi? Sau prin cuvintele prorocului David: Ce
este omul, c-l cercetezi pe el? Sau prin ale sutaului: Nu suntem vrednici s
intri sub acoperiul nostru! De la defimarea de sine trecei apoi la frica fiiasc,
care nu tulbur, ci aduce trezvie evlavioas i aaz duhul nostru n starea celor
netrupeti, care i ascund feele, ns nu fug de la tronul lui Dumnezeu, ci doar
strig cu mare glas: Sfnt, Sfnt, Sfnt. Cci, cu adevrat, Domnul este aici. i
Domnul va intra n noi. Care suflet nu este gata s strige mpreun cu
Apostolul Petru: Iei de la mine, c sunt om pctos!, de nu ar fi porunca
Domnului, care a ndatorat aceast pctoenie i s caute i s atepte aceast
cercetare a Domnului? Tocmai prin aceast voie a Domnului s v nsufleii a
dori, a nseta cu ndrznire de Domnul; i cu oarecare nerbdare i nenfrnare
avntai-v s-L primii, aa cum fuge cerbul nsetat la izvoarele apelor,
aducndu-v aminte de cuvntul nelepciunii, ce glsuiete: Venii de gustai
85

pinea pe care am gtit-o vou i bei vinul pe care l-am amestecat vou!, i
cuvntul Domnului nsui, Care cheam: Cel ce nseteaz s vin la Mine!
Iat, nsetm, Doamne spunei n inimile voastre -, i cu bun ndejde alergm la
ndurarea Ta! Miluiete-ne, Multmilostive, i d sufletelor noastre sntate, ca unor
bolnavi; curire, ca unor leproi; lumin, ca unor ntunecai; trie, ca unor
slbnogi; mngiere celor necjii, pace celor tulburai! Ne ateptm, Doamne, ca
toate acestea s fie nou odat cu primirea Ta, Izvorule al tuturor buntilor!
Iar de la aceast ateptare, care nu va fi ruinat, ntorcndu-v la sine i mrturisind
c suntei gata s l ntmpinai i primii pe Domnul, mai tare aprindei-v
frngerea inimii i fgduina de a nu mai fi ngduitori fa de pcat, chiar
dac ar trebui s murii pentru asta; i, dup ce v-ai plns trecutul, s l rugai
pe Domnul nsui s v spele, s v curee, s v albeasc, s v dea hain
luminat, strignd ctre Dnsul:
Mai vrtos m spal de pcatul meu i de frdelegea mea m curete!
Inim curat zidete ntru mine, Dumnezeule, i duh drept nnoiete ntru cele
dinluntru ale mele!
Astfel, trecnd de la un simmnt la altul, de la credin la defimarea de sine, de la
defimarea de sine la fric, de la fric la dorire, de la dorire la ndejde, de la ndejde
la frngerea inimii, vei alctui nuntrul vostru o cntare de mas ce l va desfta pe
Domnul i va atrage luarea-aminte a locuitorilor cereti!
n starea aceasta haric i sub aceast adumbrire cereasc s v apropiai, n cele din
urm, de paharul Domnului, pe care vzndu-l, nchinai-v Domnului Ce Se
apropie de voi, mpreun cu apostolul strignd: Domnul meu i Dumnezeul meu!
i, deschizndu-v gura i inima, primii-L pe Domnul cu smerenie i evlavie, cu
gnd trezvitor rugndu-v Lui prin cuvintele Sfntului Dimitrie al Rostovului:
Intr, Lumina mea, i lumineaz ntunericul meu! Intr, Viaa mea, i nviaz-
m pe mine, omortul! Vino, Doctorul meu, i vindec rnile mele! Intr, Foc
Dumnezeiesc, i arde spinii gresalelor mele i inima mea cu vpaia iubirii Tale
aprinde-o! Intr, mpratul meu, ezi pe tronul inimii mele i mprtete n mine
Tu eti Singurul meu mprat i Domn!.
Pregtii-v s-L ntmpinai pe Domnul, i El va intra fr ndoial n voi, i va cina
mpreun cu voi n inima voastr. Atunci nu vei cere s v nvee cineva: cci
Singurul nvtor al tuturor va fi n voi. La El s i luai aminte cu urechea inimii i
s ntiprii pe hrtia minii graiurile Lui. El v va nva toate, numai s v ngrijii
a-L pstra n voi cu toat grija i cu toat luarea-aminte, mbiindu-L numai cu ceea
ce i place Lui s vad n noi. Amin!
6 martie 1864
86

(in: Sfantul Teofan Zavoratul, Predici, Editura Sophia, Bucuresti, 2009)
N MIERCUREA PRIMEI SPTMNI A POSTULUI MARE

S mulumim Domnului, Care ne-a nvrednicit s mai trim pn la Sfntul Post i
s mai ncepem alergarea mntuitoarei pregtiri pentru primirea Sfintei Imprtanii!
Dar, frailor, s ne ngrijim i a ne folosi de aceast mil a lui Dumnezeu asa
cum trebuie, nct ea s ne slujeasc spre mntuire, iar nu spre osndire.
Scopul postirii noastre e pregtirea pentru mprtirea fr de osnd, pentru
primirea Sfintelor lui Hristos Taine, spre primirea Domnului Insui, care
griete: Cel ce mnnc Trupul Meu i bea Sngele Meu rmne ntru Mine, si Eu
ntru el. Dat fiind c Domnul e Curat, iar noi suntem necurai, imprtirii cu
Sfintele i Preacuratele lui Hristos Taine i premerg la noi curatirea constiinei
i primirea desvritei iertri prin Taina Pocinei. Cu cel curat negreit c va
avea mprtire Hristos Mntuitorul. El este iubitor de impartire, caut El
nsui mprtirea cu noi; i dac nu are mprtire cu noi, pricina e
necuria noastr. Aadar, n ce ne privete, lucrul de cpetenie este curirea
contiinei i dobndirea iertrii desvrite prin Taina Pocintei. Tocmai spre
aceasta ne ntoarcem acum toat grija.
Se va curai n contiina sa i va primi iertarea desvrit cel care se va poci
aa cum se cuvine. Se pune acum ntrebarea: Cine se pociete aa cum se cuvine?
Cel care i d seama de pcatele sale i totodat i le recunoate fr fatarnicie;
recunoscndu-i-le, se strpunge i plnge pentru ele. iar strapungandu-se i
plngnd, ia hotrrea nestrmutat de a nu Il mai jigni pe Dumnezeu cu
pcatele sale; i, n cele din urm, avnd aceste dispoziii sufleteti, mrturisete
cu smerenie toate pcatele sale naintea duhovnicului, pentru a primi dezlegare
de ele i a se nfia la paharul Domnului ndreptit i curat naintea ochilor
lui Dumnezeu.
Toate acestea v sunt cunoscute si le-ati mai savrsit nu o dat, asa nct nu e nevoie
s v vorbesc despre ele dect pentru a v aduce aminte c n pofida desei strbateri
a acestei ci ea rmne aceeai, alta nu este; si dac cineva s-ar apuca s
nscoceasc una nou, s-ar osteni degeaba.
Deci ngrijii-v din nou s v cunoatei pcatele i s vi le recunoateti. A-i
cunoate pcatele nseamn a spune: Am svrit cutare i cutare pcat, iar a
i le recunoate nseamn a te osndi pe tine nsui pentru ele, zicnd: Sunt
vinovat, nengduindu-i nici un fel de ndreptiri i dezvinoviri. Am
pctuit, sunt vinovat: aceste dou spuse trebuie rostite mai nainte de orice i
trebuie rostite cu sinceritate.
87

Uitai-v n ce i cum ai pctuit. Nu cred c este greu s facei asta. Poruncile sunt
cunoscute, contiin avei: porunca arat ce trebuia s facem iar contiina
mrturisete dac am fcut sau nu. Patima pe care se cuvenea s-o biruim i
pcatele cu care Il necjim cel mai mult pe Domnul nu pot sa se ascund de luarea
noastr aminte: ele stau pe primul plan i ne nghesuia contiina far a putea fi
alungate. Aceasta este, dup cuvntul Domnului, nici mcar andrea, ci brn n ochi.
Iat, asupra lor punei toat asprirea cercetrii i osndirii de sine: fiindc este
viclenie n inima noastr pctoasa, viclenie potrivit creia ea este gata s se
judece cu asprime n toate privinele afar de boala sa moral principal - n
vreme ce orice altceva afar de pcatele principale sunt moralmente nite nimicuri.
i reiese c, dac nu lum aminte cu asprime, suntem n stare numai s
strecuram narul i s nghiim camila n vasul nostru cel luntric. Tocmai
aceast nedreptate s o ndrepte fiecare n sine mai nainte de toate, adic s-i
cunoasc patima principal i pcatele sale principale, i s se osndeasc
pentru ele fr s i ngduie nici un fel de ndreptiri. Iar dup ce faci asta, nu
ai dect s te ntorci i spre celelalte pacate, de nsemntatea a doua, care fa de cele
dinti pot fi numite mici, svarsite rar, fr voie, ntmpltoare. Pentru aceasta,
cerceteaz cele zece porunci i Fericirile, i vezi: ce porunc ai nclcat i ce
virtui sunt nendestultoare in inima ta? Intr-o oglind curat, cnd te uii n ea
cu ochii deschii i neacoperii, se vd i cele mai mici bubulie de pe fa: la fel se
vdesc i toate pcatele noastre n cuvintele, faptele i gndurile noastre atunci cnd
ne punem contiina s se priveasc n oglinda poruncilor lui Dumnezeu, care sunt
artate n cuvntul lui Dumnezeu. Rmne doar s adugm la aceasta osndirea de
sine, recunoaterea vinoviei noastre i asta va veni atunci cnd vom lepada orice
ndreptire de sine prin orice pretext, cnd nu ne vom mai dezvinovai nici prin
temperament, nici prin mprejurri, nici prin natura serviciului nostru i a relaiilor
cu ceilali, nici prin distrageri, nici prin netiin: ntr-un cuvnt, prin nimic; cnd
vom face n aa fel ca ndat ce ne-am bgat de seama pcatul s spunem cu
sinceritate: Sunt vinovat! Sunt vinovat, nu am nici un rspuns naintea lui
Dumnezeu!
Dup ce ne-am recunoscut pcatele, trebuie s plngem pentru ele, s ne
strpungem pentru c le-am fcut. Cel ce a spus cu sinceritate: Sunt vinovat nu
e departe de a spune: De ce am fcut toate astea?, de a-i prea ru pentru pcate,
de a se ruina, de a se ndurera naintea Domnului, de a se nfricoa de judecata Lui
i de necazul care l ateapt pe cel ce va rmne nendreptait intru pcatele sale!
Totui, aceasta cere s i dai osteneal, silin cu tine nsui fiindc este o
mpietrire a inimii potrivit creia, chiar recunoscndu-i pcatul i neavnd cu
ce s se dezvinoveasc pentru el, omul spune: i ce dac?
Iat c trebuie s apucm de mnerul meditaiei ciocanul zdrobitoarelor adevruri
dumnezeieti i s lovim cu el inima mpietrit pn ce se va inmuia, se va frnge i
va suspina. Adu-i aminte de negritele mile ale lui Dumnezeu artate fa de tine n
zidire, n purtarea de grij i, mai presus de toate, n rscumprare, precum i de
88

nerecunotina ta; adu-i aminte de desvrirea firii tale, pe care tu ai njosit-o; adu-
i aminte de soarta cea amar pe care o merii i care, poate, nici nu e departe
de tine; adu-i aminte de tihna dinainte i de mpovrarea de acum a duhului;
adu-i aminte de cte ori ai zis: N-o s mai fac! N-o s mai fac!, ns tot ai
pctuit, chiar mai mult i mai cu ncpnare dect nainte; adu-i aminte c
nimeni nu te-a silit, ci singur, dup nravul tu cel ru, ai pctuit i L-ai jignit
n fa pe Dumnezeu, Care vede toate i mna cu care El voia s te opreasc I-
ai dat-o la o parte. Adu-i aminte de moarte, de judecat, de iad; adu-i aminte i
toate celelalte prin care ai ndejde s frngi inima ta ncpnat. Nelinitete-o n
tot chipul, strnete-o i pune-o n micare. La aceste cugetri adaug rugciunea
ctre Domnul, ca El, Stpn fiind al tuturor, s-i dea stpnire peste inima ta i,
intrnd ca focul, s topeasc ncpnarea inimii tale i s te izbveasc de
nesimirea cea mpietrit. Intrebuineaz toate mijloacele legiuite ca s ajungi a
suspina din inim, fiindc aceasta este rdcina pocinei. Suspinrii i
premerge cunoaterea pcatelor i i urmeaz hotrrea de a nu mai pctui.
Dar ceea ce premerge e nefolositor i ceea ce urmeaz nu ai de ce s-atepi dac nu
exist aceast verig ce le leag: ntristarea din inim pentru pcate. Doar
ntristarea care este dup Dumnezeu lucreaz pocin [...] (hotrre neclintit de a
nu mai pctui) spre mntuire (II Cor. 7, 10). Ce pocin este cea din care lipsesc
ntristarea, ndurerarea i frngerea inimii?
In urma ndurerrii inimii pentru pcate vine i hotrrea de a le prsi, de a
nu-L mai jigni cu ele pe Domnul, dndu-ne n acelai timp pierzrii pe noi inine.
Iar dup ea urmeaz mrturisirea ct se poate de sincer a pcatelor i
dezlegarea desvrit lucrtoare de ele. i astfel se svrete pocina cu ade-
vrat mntuitoare.
Druiete-ne, Doamne, tuturor s ne nvrednicim n zilele de fat de acest dar al
Tu! Altminteri, ce folos dac vom sta fr simire, cu plictiseal sau
imprtiere la slujb, suprndu-ne c ine aa de mult; dac vremea cnd nu
sunt slujbe o vom petrece n moiala i nelucrare, iar apoi vom rosti rceal: Am
pctuit cnd ne ntreab duhovnicul dac am fcut cutare a cutare pcat,
fr s ne gndim ctui de puin c scopul nostru de cpetenie trebuie s fie
desvrita ndreptare a vieii?! Ce folos? Asta va nsemna ca mplinim un
obicei, nu c ne pregtim de mprtire n chip mntuitor.
Vegheai, deci, fiindc umbletul vostru este cu primejdie - mai ales n aceste zile,
cnd vrjmaul, neispitindu-ne cu pcate, se strduiete n chip viclean sa fac
nefolositoare mijloacele druite nou de ctre harul lui Dumnezeu spre curirea
nostr de pcate, i prin aceasta s-i prelungeasc stpnirea asupra noastr. Amin!
8 martie 1861

89

IN ACEEASI ZI
Iat, deja, c a trecut nu numai o zi de cnd ne ndeletnicim cu nevointa postirii i
pregtiri pentru mprtire; trupul este de acum ndestul de smerit; gndurile s-au
despovrat; luarea-aminte i-a intrat n drepturi. Este vremea acum s ne
ndeletnicim i cu pregtirea definitiv pentru pocin i spovedanie. Pocina
dimpreun cu spovedania sunt inima pregtirii pentru mprtire. Nevoinele
premergtoare slujesc drept pregtire pentru ele, iar Sfnta Imprtanie
ncununeaz i desvrete totul. Fr adevrat pocin i mrturisire
nevoinele rmn neroditoare, iar Sfnta Imprtanie nu va fi spre
tmduirea sufletului i trupului. S intrm, deci, in noi nine si s ne
ndeletnicim cu aceasta asa cum trebuie.
Mrturisirea pcatelor nu ridic mari greuti atunci cnd omul reuete s aib
stpnire de sine i s ia hotrrea de a lsa pcatul; dar omul nu dobndeste
stpnire de sine pn ce nu se pociete; nu se pociete atta vreme ct nu se
osndete i nu se osndete pn ce nu-i cunoate pcatele sale. Deci totul n
pocin pleac de la cunoaterea pcatelor proprii.
Aadar s intre fiecare n sine nsui i s se ndeletniceasc mai nti de toate
cu cercetarea vieii sale i a tot ce a rmas nendreptat n ea. Bineneles, fiecare
este gata s spun despre sine c este pctos, ceea ce i face - i nu doar c o
spune, ci deseori se i simte pctos; ns aceast pctoenie ni se infaieaz
ntr-un chip foarte tulbure i nedefinit. Nu este de ajuns: mergnd la
spovedanie, trebuie s ne lmurim limpede ce anume este n noi necurat i
pctos, i n ce msur. Trebuie s ne cunoatem pcatele limpede, pe fiecare n
parte, socotite i numrate, ca s zic aa. Pentru aceasta, iat ce s faci: pune de o
parte legea lui Dumnezeu, iar de cealalt viaa ta i uit-te: n care privine se
potrivesc i n care nu? Ia fie faptele tale i du-le n faa legii ca s vezi dac sunt
legiuite sau nu, fie legea i uit-te dac a fost mplinit aa cum trebuie n viaa ta
sau nu.
De pild, ai fost jignit i te-ai rzbunat: aa poruncete legea cretin? Ai vzut
pctoenia altora i ai osndit: aa spun poruncile lui Hristos s faci? Ai fcut un
lucru bun i te-ai ngmfat sau ai trmbiat naintea ta: oare este ngduit unui
cretin s fac aa ceva? Legea poruncete s mergi la biseric fr lene i s stai
n ea cu evlavie, ntru luare-aminte i rugciune: oare ai mplinit lucrul acesta?
Legea poruncete s nu pofteti, s nu te mnii, s nu pizmuieti, s nu i nsueti
bun strin i asa mai departe: oare este purtarea noastr pe potriva acestor
porunci? In acest fel s treci prin legea toat i prin toat viaa ta.
Dar pentru a nu scpa din vedere nici o parte din aceast nsemnat lucrare care este
cercetarea de sine, e bine s pstrm n ea o anumit rnduial. F-i o idee ct mai
limpede despre toate ndatoririle noastre fa de Dumnezeu, fa de aproapele i fa
90

de noi nine, i apoi verific-i toat viaa, ct mai exact i mai amnunit, n
toate aceste privine. Sau ia poruncile Decalogului, una dup alta, dimpreun cu
toate prescripiile particulare ce in de ele, i uit-te: ai mplinit toate cerinele lor?
Cine poate s mai citeasc i predica de pe munte a Mntuitorului, unde El tlcuiete
Legea Veche, umplnd-o de duh cretin, sau s citeasc ultimele capitole ale
Epistolelor apostolice, unde sunt nfiate faptele la care sunt ndatorai cretinii i
hotrri n privine de nsemntate obteasc: de pild, capitolul 12 al Epistolei ctre
Romani, sau capitolul 4 al Epistolei ctre Efeseni, Epistola Apostolului Iacov i
prima Epistol a Sfntului Ioan Teologul, i aa mai departe. Privii n toate acestea
ca ntr-o oglind, i vei vedea ce pata sau slutire este n voi si unde.
Ca urmare a acestei verificri a vieii noastre, iese la lumin c n rndul faptelor,
cuvintelor, simmintelor, gndurilor i dorinelor noastre sunt o mulime fie de-a
dreptul nelegiuite, fie numai pe jumtate legiuite adic in care inteniile nu au fost
tocmai curate, dei pe dinafar ele erau potrivite cu legea; se adun cu totul o mare
mulime de acest fel i poate c viaa ntreaga se arat alctuit numai din fapte
rele, ca dintr-un lan sau ir necurmat de lucruri urte i dezgusttoare.
In aceasta ns este doar nceputul cunoaterii de sine i nu se cade sa ne oprim
aici. Este nevoie s naintm n cunoaterea propriei pctoenii, altfel spus s
ptrundem mai adnc n inima noastr pctoas. Sub fapte i cuvinte,sub
gndurile, dorinele i simmintele luate n parte stau dispoziiile statornice ale
inimii, care sunt izvorul acestora. Suma acestor dispoziii ale inimii alctuiete
personalitatea omului i definete caracterul lui: de aceea, tocmai pe ele trebuie
mai ales s le cunoatem. Aici nu e nevoie de mult osteneala;contiina noastr
sincer fat de noi nine nu ne va ngdui s ascundem ceea ce stpnete inima
noastr i ce stpnitori locuiesc n ea. De altfel avem un semn foarte limpede:
faptele rele n care cdem deseori, i cu asemenea putere c nu ne putem
stpni, arat ca avem n inim aplecarea, patima corespunztoare, care le i
pricinuiete mereu. Dac, de pild, cineva, artand pe altul, ntr-un caz spune:
Ia uite ce face!, n altul repet cu asprime: Ce lucru urt!, fcnd o fa
batjocoritoare i, ndeobte, vorbete mai cu plcere si mai mult despre partea
urt a faptelor strine, pentru acela nu este greu de ghicit c sufer de patima
potrivnic lui Dumnezeu a osndirii.
O astfel de verificare ne duce la cunoaterea patimilor care domnesc n noi sau a
celei care precumpnete asupra tuturor celorlalte. tii c rdcina tuturor relelor
este iubirea de sine (egoismul). Din iubirea de sine iau natere trufia, lcomia i
mptimirea de plceri - iar din acestea vin toate celelalte patimi. In oricine
pctuiete se afl toate aceste patimi, dar nu la toi n aceeai msur: la unul
precumpnete trufia, la altul lcomia, la altul mptimirea de plceri. Nici
trufaul nu e strin de felurile lcomiei i de plceri, dar le biruie lesne atunci cnd
satisfacerea lor l poate njosi n ochii celorlali; i lacomul e gata s se desfete dac
asta nu l cost nimic, i aa mai departe. Aadar la fiecare domnete doar o
91

patim, iar celelalte stau n umbra i sub ascultarea acesteia. Noi trebuie s
vedem i s definim tocmai aceast patim precumpnitoare, ca dup aceea s
putem i lucra n chip mai hotrt asupra ei. Oarecare dintre Sfinii Prini spune:
Domnul cere de la tine repunerea n drepturi a ntregii nelepciuni, iar tu faci
azile i paraclise: ndreapt mai nainte lucrul dinti, i atunci cel de-al doilea va fi
plcut naintea Lui!
Totui, trebuie s naintm i mai mult n ce privete cunoaterea de sine. In cele din
urm, trebuie definit duhul n care se desfoar ndeobte viata noastr sau
trstura caracteristic a ei i anume: Cui slujim? Domnului sau nou nine
i pcatului? Ce avem n vedere? Pe noi nine sau pe Domnul slava Lui i
bun plcerea Lui? Pentru ce ne luptm? Pentru numele Domnului sau pentru
al nostru? Aceast trstur definete ce suntem n noi nine si ce putem, ca
atare, atepta de la noi nine. Aceast cunoatere ncununeaz cunoaterea de
sine. Aceasta este concluzia general a tot ceea ce se spune mai inainte n contiin,
se definete limpede n mintea omului i se mrturisete naintea Domnului, Celui
Atoatetiutor.
Astfel, n cele din, urm, se va zugrvi ntregul tablou al pctoeniei noastre i toat
istoria vieii noastre pctoase: faptele, simmintele i dispoziiile, i duhul care
stpnete n viaa noastr! In urma acestui fapt, se cuvine s ne ndurerm pentru
noi nine i s ne plngem pcatele.
Dup ce i-ai cunoscut pctoenia, nu fi spectator indiferent al ei. Nu trece pe
lng ea cu gndul la fel de nepstor cum umbl cineva pe un cmp strin,
prsit i plin de buruieni. Apropie-i aceast cunoatere de contiin i ncepe
mpreun cu ea s strneti n inim simmintele mntuitoare ale pocinei. Aceste
simminte ar trebui, n chip firesc, s urmeze n noi de la sine; din pcate ns, nu se
ntmpl aa ntotdeauna. Pcatul nsprete inima. Omul care face munc de jos
se nsprete ca urmare a muncii sale: i inima se nsprete n omul care se d pe
sine la munca de jos n folosul pcatului i patimilor, care adun rocove i se
hrnete cu ele. Ca atare, ea nu se nmoaie lesne atunci cnd trebuie s-o aducem la
pocin. Iat nc o osteneal, i o osteneal mai nsemnat: fiindc n lucrarea
pocinei totul depinde de simmintele inimii!
Purceznd la aceast lucrare, mai nainte de toate silete-te s ajungi la demascarea
de sine, aa nct n adncul inimii tale s se rosteasc: Sunt vinovat! Aici se
va purta lupta cu ndreptirea de sine, altfel spus cu dezvinovirile pentru
cderile i pcatele proprii. Pentru a le alunga, ndeprteaz din luarea ta aminte
totul, las-te singur cu Dumnezeu-Judectorul i mustr-te fr ascunziuri: Ai
tiut c nu se cade s pctuieti, i ai pctuit; ai fi putut s te nfrnezi i s fugi
de pcat, i nu ai ntrebuinat spre bine stpnirea de sine pe care i-a dat-o
Dumnezeu; si contiina te amenina, dar tu ai nbusit cu dispre acest glas al lui
Dumnezeu ctre tine. Dup aceea, adu-i aminte de locurile, timpurile i
92

mprejurrile n care ai pctuit, i din toate acest scoate mrturiile care pot face
inima i contiina ta s se ptrund de simmntul vinoviei: Sunt vinovat! Nu
am nici o ndreptire! In acest fel, treci de la un pcat la altul i de la o aezare
sufleteasc necurat la alta, si la suma tuturor adaug ca pe o semntur spusa: Sunt
vinovat!
Svrind cu contiin bun aceast lucrare a demascrii de sine, vei recunoaste din
inim toate pcatele tale; vei recunoate c eti vinovat i n cutare privin, i n
alta, i n cealalt c ntru toate eti vinovat; te vei mbrca parc, n pcatele tale
i vei simi c ele zac asupra ta cu toat greutatea lor; i vei da seama c eti fr
de rspuns i vei striga: Ticlos om sunt eu! Iar dup ce se va petrece asta n
inima ta, grbete-te s strneti ori s scoti din inim, care a fost deja predispus la
asta, simmintele ndurerate ce alcatuiesc cuprinsul adevratei pocine i anume:
ntristarea c L-ai jignit pe Dumnezeu; ruinea c ai ajuns att de neisprvit; prerea
de ru c puteai sa te nfrnezi i nu te-ai nfrnat i suprarea pe voia ta cea
pctoas, care n-a luat aminte la nici o insuflare a raiunii si contiinei. Aceste
simtminte sunt gata s se nasc n inim de la sine dup contientizarea pcatelor i
vinovatiei proprii; ns i tu s le ajui s se dezvolte i s le strneti din ce n ce
puternic. Sufletul s ard n ele ca n foc: cu ct va arde mai mult i cu ct va fi mai
puternic arderea, cu att va fi mai mntuitoare. Limita pn la trebuie dus aceast
ndurerare pentru pcate este ura fa de pcate i dezgustul fa de ele. In acest
dezgust se afl temeiul hotrrii de a nu mai pcatui i ndejdea ndreptrii de
sine. Cel ce a dobndit dezgust fa de pcat, acela a ajuns n afara pcatului, altfel
spus l-a alungat din sine i are acum deplina libertate de a lucra fr s simt
atraciile lui. Iat, aceasta este clipa cnd poti sa purcezi cu ndrzneal la
fgduina de a nu mai pctui, fgduin ce se rostete n inima ta naintea feei
Domnului. S cazi atunci naintea Lui i s Ii spui: Nu o s mai pctuiesc! Nu o
s mai pctuiesc niciodat, chiar de ar fi s mor, numai s m mntuieti si s
m miluiesti! Aceast fgduin din inim trebuie s ncununeze simmintele de
pocin i s dea mrturie pentru sinceritatea lor. Ea trebuie s fie nu n cuvnt, ci
n simmnt, i alcatuiete legmntul cel luntric al inimii cu Dumnezeu,
repune n drepturile ei religia inimii.
Pana aici am vrut s aduc luarea voastr aminte. Incepei prin cunoaterea
pacatoeniei voastre, trecei prin demascarea de sine i simmintele ndurerate
de pocin i sfrii prin hotrrea de a nu mai pctui, ntrind-o prin
legmntul dat naintea feei Domnului de a fi de aici ncolo ndreptai si cu
viaa. Cel care va strbate tot acest ir de lucrri nu va avea nici o greutate in a-si
descoperi la spovedanie, cu inima curat, toat necuraia sa; el va aduce
mrturisire deplin, sincera, fr cruare de sine, i pentru asta va primi
dezlegare atoatelucrtoare de la Domnul prin gura printelui su duhovnicesc,
dezlegare care va umple cu adnc pace i bucurie toat fiina lui. Harul
Atotsfntului Duh, care nu a putut sllui n inima iubitoare de pcat, slluiete
93

iari n el i omul se arat nnoit, aa cum a ieit la nceput din scaldatoarea
botezului.
De aceast mare i negrit mil s ne nvredniceasc pe noi toi Domnul si
Mntuitorul nostru!
Un pcat ascuns devine i mai mare
- Alegerea duhovnicului este un lucru extrem de greu. Abia n momentul n care
gsim duhovnicul potrivit, contientizm cte urcuuri i coboruri are drumul pe
care trebuie s ne ducem propria cruce. Printe, ce ne sftuii s facem pentru a nu
rtci de pe drumul cel bun?
- Vedei dumneavoastr, aceast stare de cercetare este, cum v spun eu
ntotdeauna, o stare de prezen. La duhovnic nu mergei la ntmplare, din
simpl inerie i niciodat s nu facei o spovedanie, aa, tradiional, raional, ci
afectiv. Ca s putei gndi la mntuire, trebuie s fii bine spovedii, asta e taina
care mntuiete. O spovedanie este, negreit, un fel de catehism. Permanent te
cercetezi, iar cnd ajungi la duhovnic nu trebuie s te ruinezi cu niciun chip:
Domnule, asta am fcut!. Ce ruine? Ruinea este arma diavolului, grozav de
puternic. i s mai tii ceva: dac pstrai un pcat ascuns sau spus sucit devine i
mai mare. Nu trebuie s v preocupe prerea duhovnicului. Oameni buni,
important este s reuii s v salvai i nu s v nenorocii pentru pcatele
voastre ascunse!
- Printe, dar dac uneori pcatele sunt prea mari, poate c cel care se spovedete
rmne mut n faa dimensiunii pcatului. Poate se ciete sincer, plnge, se roag,
dar nu are puterea mrturisirii
- Fraii mei, Mntuitorul nu S-a rstignit numai pentru o categorie de greeli, ci
pentru tot ceea ce este greeal pe Pmnt. i-atunci, ori i spui toate pcatele
la spovedit, pentru iertare, ori la Judecata de Apoi, pentru pedeaps. Ele pot fi
inute, dar nespuse nu rmn! Ori aici, cu lacrimi, la duhovnic, care te nelege i
te dezleag, ori rmi pentru Dreapta Judecat. Pcatele mrturisite nu se mai au n
vedere la Judecat, pentru c mila Domnului le iart, dar ce te faci cu cele
nemrturisite, ascunse? Sfntul Ioan Gur de Aur ne nva la fel, c cel mai
important lucru cu care trebuie s ne prezentm la Judecat este dezlegarea.
Eu nu dau canoane care se fac repede, ca s se scape de ele
- Dup ce criterii trebuie s ne alegem duhovnicul?
- Niciun duhovnic nu are mai mult putere ca altul. Nu exist duhovnici buni i
duhovnici mai puin buni. Se poate doar ca la nceput unii s aib mai puin
experien sau c nu sunt nzestrai cu duhul dragostei, care e de mare pre.
94

Dar, n general, reuita spovedaniei nu ine de mine, ca duhovnic. Cei asemeni mie
se simt bine cnd le spui cele mai grozave pcate, pentru c au bucuria
nemrginit c te-a uurat. i orict de greu ar fi pcatul, lui Dumnezeu i place
nespus cina celor care se spovedesc cu sufletul. Toi duhovnicii au har.
Important este s avem n vedere cele patru elemente ale Tainei Spovedaniei: s nu
mai faci pcatul, s-l mrturiseti, s te dezlege duhovnicul i s faci canonul dat
de duhovnic.
- Cnd se poate lua Sfnta Euharistie (n.r. mprtania sau Cuminectura)?
- Sfnta Euharistie este suprema Tain a Bisericii noastre. Vpaia din sufletul tu
decide cnd mergi la mprtanie. Dup Spovedanie, duhovnicul este cel care
hotrte cine este vrednic i cine nu a se mprti cu Sfintele Taine. Nu ne
putem mprti cu Trupul i Sngele Domnului dup bunul nostru plac, ci
numai cu ncuviinarea duhovnicului. Acesta are toat autoritatea de a lega i
de a dezlega.
- Care este cel mai aspru canon n ceea ce privete mprtania?
- Aici, duhovnicilor le revine o mare responsabilitate. Cele mai grele canoane pot
opri pe cineva de la mprtit chiar i 25 de ani, dar asta ar nsemna s nu o
mai poi face niciodat. Eu, Arsenie, nu sunt pentru astfel de canoane. Cel
czut n pcat se obinuiete cu nemprtitul i poate zice: Parc tot cu
mprtania am trit pn acum!. Eu sunt pentru un canon pe care s-l fac zi
de zi, n starea de simire, nu de obligaie tipical. Eu nu dau canoane dintr-
astea, care se fac repede, ca s se scape de ele. Suspinarea nu i ia timp, este la
ndemn i angajeaz toat fiina ta. Zici: Of, Doamne!. Un simplu oftat face
mai mult dect orice rugciune, mai mult dect a zice repede, de 15 ori, Tatl
nostru.
Ferice de acela care-i cunoate lucrul i-i mntuie sufletul
- Trebuie s nvm s preuim timpul?
- Singur Dumnezeu poate s hotrasc dac ne mai las timp sau dac
prelungete timpul vieii noastre, i asta pentru a fi ct mai mult mpreun cu
El. Abia dup ce reuim s nelegem aceast relaie, abia atunci ncepem s ne
preocupm de mntuirea noastr. Acesta este scopul principal, permanent, de
neschimbat, de neuitat mntuirea. i nu putem ajunge la mntuire dect dac
fugim de obiceiuri i de rutin. Numai aa ajungem la mntuire. Ferice, ferice,
de mii de ori ferice de cei care, printr-o ct de mic venire n fire, se pregtesc, dup
cum ne nva Biserica, prin Evanghelii, pentru mntuirea lor. Cnd amarul va fi
mai mare i mai mare, atunci va fi ferice doar de acela care-i cunoate lucrul
i-i mntuie sufletul.
95

- Vorbind de mntuirea sufletului, trebuie s ne gndim i la post? i dac da, la
care dintre ele, la postul spiritual sau la postul trupesc?
- Postul, n general, i are rigorile lui. Eu le tot spun celor care m cerceteaz s
posteasc, dar dup puteri i dup rnduial. Pentru c degeaba te abii de la
cele de dulce, un post de 40 de zile, dac dup acesta i asupreti trupul cu
mbuibri peste msur. Acest post este zadarnic i, n loc s duc la eliberare
i la sfinenie, duce la lcomia pntecelui, ceea ce este mare pcat. De aceea eu
recomand postul dup puterea fiecruia i l exclud la copii cu vrsta de pn la
7 ani, la femei nsrcinate i la cei bolnavi. Postul sufletului este superior postului
trupului. Degeaba nu mnnci carne dac muti din carnea aproapelui. Soluia
optim i plcut lui Dumnezeu este aceea a postului ncununat de smerenie i
rugciune ()".
integral la: taifasuri.ro
***

- Ce este I mpartasania, Cuvioase Parinte, si care este rostul ei in mantuirea
credinciosului?
- Aceasta este intrebarea cea mai de varf. Toti credinciosii stiu ca este Dumnezeu.
Iisus Hristos Isi mentine acest cuvant divin: Eu voi fi cu voi pana la sfarsitul
veacurilor. El spune, de asemenea: Cine nu va manca Trupul si Sangele Meu nu
va avea viata in el si nici parte de Mine. Se intelege ca prin aceasta primire a
Trupului si Sangelui Mantuitorului te duci pana la El, ca Dumnezeu dupa har.
Si cand te duci la El, esti mare ca El. Si, de asemenea, atunci cand te
impartasesti, El vine la tine, e mic ca tine. Asta cum spun marii Sfinti. Deci o
identitate de fiu, divina [dupa har, nu dupa fiinta, n.n.]. Nu e nici o teama ca vorbim
asa. El este, nu e altul care s-a fagaduit, si-Si tine fagaduinta. Pentru ca
Dumnezeu poate sa faca orice, dar un lucru nu poate: sa-Si calce cuvantul. Si
iata ca-Si tine cuvantul, ca sa fie cu noi permanent. Ingerii de sus, care au multe
particularitati, care au foarte multe lucruri necunoscute de oameni, dar atat cat a
randuit bunul Dumnezeu sa fie descoperiti, stim ca nu au putinta pe care o are omul,
de a se ridica pana la Dumnezeu, de a deveni dumnezei dupa har. Sunt intr-o fericita
ascultare si implinire a voii lui Dumnezeu, ganditoare, dar n-au aceasta putinta. Au
si ei un proces de despatimire, dar nu in sens de despatimire de la patimire, ci ei
descopera noi taine prin porunca care li se da. Aceasta este un fel mai sus decat era
sau o bucurie in plus. Noi ii spunem despatimire pentru ca sa se inteleaga ca noi ne
despatimim pentru ca am fost impatimiti. Vedeti, toate puterile de sus: serafimi,
heruvimi, domnii, scaune, incepatorii, arhangheli, ingeri - sunt facute prin
cuvant. Insa fiinta omeneasca nu. Dumnezeu a facut-o cu mana lui, si inca cum:
chip si asemanare. E usor sa spui chip si asemanare, pentru ca asa stim din
96

invatatura Bisericii. Dar cand te opresti asupra acestor insusiri, calitati, daruri,
te vezi chip si asemanare. Si atunci iata ca noi avem o identitate divina, si prin
restaurarea pe care a adus-o Hristos pretuim cat pretuieste El. Ar trebui ca
omul, intr-o forma retrospectiva, sa se regaseasca pe sine si sa raspunda la intrebarea
care s-a pus: Unde erai atunci cand nu erai in tine? Nu este permis sa se piarda un
timp, o vreme, pentru altceva. Dumnezeu ne-a facut numai pentru El, deci ne va
pretinde sa fim cu adevarat prezenti numai la El. Nu intrerupem treburile sociale si
ascultarile pe care le avem, pentru ca chiar El ne porunceste. El ne-a dat darurile sa
le implinim, sa le savarsim. Dar cu gandul continuu la Cel ce este.
()
Noi, ortodocsii, nu apasam pe pedala cunoasterii atat de mult, cat neaparat pe
traire, pe aceasta formare interioara a noastra, de smerenie, pentru ca sa fim
scrisi si noi sus, in cartea cea mare. Si omul care s-a smerit, acest om a biruit cu
adevarat cerurile, respectiv pe Dumnezeu. Nu o smerenie rationala, ci o smerenie
smerita, traita.
Ma intreba cineva, la o alta inregistrare: Parinte, cum sa scapam de satana, de
diavol?. Ce ne facem fara diavol?, i-am raspuns eu. Pentru ca e lasat de
Dumnezeu sa ne mai ispiteasca. Putea sa-L omoare pe Mantuitorul. N-a venit sa
glumeasca, sa faca teatru si demonstratii. De ce, daca i-a luat coarnele si fortele si
pretentiile, l-a mai lasat cum zic Sfintii Parinti -, numai cu varful cozii? L-a lasat
pentru ca e necesar sa ne slefuim cu orice chip in atacurile lui, sa ne definim pe
noi, sa cunoastem mai bine marile adevaruri.
El e un tolerat, nu-i o putere. Asta-i marea greseala a oamenilor, ca se tem. Cu
nici un chip nu are nici o putere. Iata, suntem mladite in tulpina. De unde vine
toata seva, toata puterea, inmugurirea, rodirea? El n-are nici o vita. El nu e
mladita. Totul e de la Dumnezeu: Fara de Mine nu puteti face nimic. Lucrul
acesta s-a neglijat in trairea crestinilor. Daca crestinul s-ar gandi mereu la lucrul
acesta, ar trai o stare de prezenta care-i mai placuta decat nevointa. Sinodul din
419 de la Cartagina a dat canonul 124 in care se zice, in legatura cu aceste spuse ale
Mantuitorului: Daca crezi ca poti sa fii ceva, anatema sa fii. Mi-a placut foarte mult
pentru ca este un adevar, dar si pentru ca Biserica se ocupa sa ne trezeasca la
faptul ca tot ce a spus Iisus e adevarat si de urmat. Nu-i nimic utopic, nu-i
nimic imposibil. El a spus ca va fi mai greu. O fi! Dar iti rezolvi problemele cu
fortele proprii? Asta-i greseala. Trebuie sa ti le rezolvi cerand continuu ajutorul
lui Dumnezeu, pentru ca, daca nu-i cu putinta la oameni, la Dumnezeu orice-i cu
putinta. Asta mi-a placut la acest sinod, ca s-a gandit sa ne trezeasca la faptul ca
suntem niste mladite care nu putem rodi fara vita. Cu nici un chip! Cu nici un
chip! Daca o mladita sta fara vita, se usuca intr-un timp extrem de scurt. Si atunci
Hristos S-a oferit sa-I mancam Trupul si Sangele Lui ca sa fim mereu
dumnezei.
97

()
Dar acum se pune o problema cu aspect tehnic. Cand ne impartasim? Nu
timpul decide. Asta-i o greseala. Decide intensitatea credintei tale, inima ta. Cum
spune Sfantul Ioan Gura de Aur: Ani vrei sa-i dai? Vindeca-i rana! Acesta-i scopul
duhovnicului. Si daca ii vindeci rana, il faci capabil de intalnirea cu Hristos,
prin impartasire.
Nu ne impartasim pentru ca au venit Pastile sau Craciunul. Ne impartasim ca
sa fim mereu cu Hristos, pentru ca nu exista numai o impartasire cu Sfintele
Taine, ci si o impartasire duhovniceasca, adica aceasta continua prezenta a
inimii noastre la Dumnezeu.
S-a discutat foarte mult in lumea traitorilor, a oamenilor de credinta si a
duhovnicilor, cand sa te impartasesti. Unii spun ca la patruzeci de zile. Dar nu
timpul decide, ci pregatirea ta interioara, pentru ca la un eveniment asa de
mare, ca sa-L iei pe Dumnezeu, cu adevarat iti trebuie o pregatire.
Numarul acesta de patruzeci nu trebuie ignorat. Ce inseamna numaidecat acest
patruzeci? Draga, mai intai de toate, un timp ales de Dumnezeu, un timp suficient ca
sa te pregatesti pentru marele eveniment ce are in vedere vesnicia. Patruzeci de zile
a durat potopul lui Noe. Patruzeci de zile a stat Moise in Muntele Sinai.
Patruzeci de zile a postit Mantuitorul. Patruzeci de zile dureaza postul
Craciunului si postul Pastelui. E un timp suficient ca sa te pregatesti pentru marele
eveniment care urmeaza, eveniment bisericesc, mantuitor. A patruzecea zi dupa
zamislirea pruncului se formeaza inima. A patruzecea zi dupa moarte putrezeste
inima.
Noi am ramas la patruzeci de zile intr-o forma traditionala, care nu e atat de
recomandata. Te impartasesti continuu cu Hristos, duhovniceste, iar cand te
pregatesti si printr-o postire Nu numaidecat postirea este o conditie. Nu o
faci pentru ca ti s-a spus s-o faci, ci ca sa te smereasca trupeste, sa renunti la o
serie intreaga de porniri spre rau: lacomii, curvii, judecati. Postesti cu procese, cu
certuri, cu procurori si cu avocati? Asta nu. Si atunci, impartasirea este in
functie de curatirea inimii tale.
Inima e adancul cel mai adanc din noi. As putea sa spun ca e o fiinta in plus in
fiinta noastra. De ce spune Dumnezeu: Am facut inima ta ca sa locuim in ea? El nu
locuieste oriunde. Dumnezeu, Care Se simte atat de laudat in slavile cerurilor, are
placerea sa locuiasca intr-o inima de om. Este locul pe care l-a facut special ca sa
fie gazduit El. Mintea e subordonata inimii. Fiinta noastra de raspundere si de
adevarata bucurie prin unire cu Dumnezeu e inima. Curatirea inimii ar fi deci un
motiv care trebuie respectat in vederea sfintei impartasiri cu Trupul si Sangele
Mantuitorului.
98

A te impartasi cu Trupul si Sangele Mantuitorului inseamna, repet, sa fii una
cu El, sa fii cu adevarat un implinitor al cuvintelor Lui si sa recunosti cu
adevarat ca pierdut ai fost si te-ai aflat. Pentru ca, da, e nevoie sa te pierzi. Dar nu
in sensul de a parasi invatatura adevarata, ci de a renunta la o identitate molesita
sau strict omeneasca si de a te regasi intr-o personalitate ingereasca.
()
- Unii parinti duhovnici recomanda deasa impartasire, altii recomanda
impartasirea mai rara, ambele parti invocand argumente scripturistice si
patristice. Cum va explicati existenta acestor doua curente divergente in sanul
Bisericii, privind tocmai taina unitatii ei? Care considerati ca este pozitia cea mai
potrivita trairii Evangheliei in zilele noastre?
- Problema vietii de traire crestina si de unire cu Dumnezeu nu se pune din punct de
vedere istoric. Nu trebuie sa ne marginim sau sa ne priponim de istorie. Nu, este
vorba de permanenta. Nu recomand o stare de nevointa ca mijloc neaparat de
mantuire, ci recomand o stare de prezenta continua, care nu are obstacol, care nu are
moment istoric sau politic. Sa ne orientam dupa un lucru. Daca traiesti o suta de
ani, inima bate o suta de ani neincetat, zi si noapte. Ei, inima asta nu bate
numaidecat pentru ca sa intretina o fiinta fizica, ci pentru ca noi, cu orice chip,
sa simtim ca trebuie sa fim prezenti, cu mintea si cu totul, la Dumnezeu. In
permanenta.
Asa cum am spus, impartasirea nu trebuie considerata dupa idei fixe,
numaidecat deasa sau rara. Rara, pentru ca e prea mare Dumnezeu, prea mare
harul Sau. Si iti trebui o pregatire. Daca n-ai haina de nunta Pai Scriptura
spune ca te leaga si te da afara. Deci trebuie sa fii pregatit. Si daca te impartasesti
foarte des, incepi, ca fiinta omeneasca nerodata, neslefuita, s-o iei ca un obicei,
nu cu teama si cu frica de Dumnezeu. Daca ai aceasta teama de Dumnezeu cu
adevarat si te gandesti la importanta acestui fapt, atunci esti bun de impartasit
mai des. Dar daca o iei din obisnuinta sau zilnic, cum am auzit ca se face in
unele parti, este o greseala extrem de mare. Pentru ca nu postirea in sine decide,
dar ea este necesara, ca sa te mai strujeasca nitel trupeste. Trupul acesta trebuie sa
existe si sa implineasca o serie de lucruri ale firii. Dar sa fim impotriva exagerarii
lucrurilor. Si atunci e necesara postirea, dar nu ea este comandata calitativ.
Iarasi e o primejdie mare, tocmai pentru ca-i foarte mare lucru mai mare decat a
te impartasi nu exista nimic in viata cu Dumnezeu -, sa nu te impartasesti.
Intervine si impartasirea duhovniceasca, cu Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Dar nu inlocuieste impartasirea aceasta pipaita,
simtita. Vedeti, de la inceput au fost tot felul de indoieli. Dumnezeu a creat doua
lucruri extraordinare, care nu pot fi mai desavarsite decat le-a creat. A creat o
99

femeie distinsa care a nascut un Dumnezeu si a creat preotia, care L-aduce pe
Dumnezeu de sus si-L naste din nou pe Sfanta Masa.
La Heruvic, preotul citeste o rugaciune: Tu esti Cel ce aduci, Cel ce Te aduci,
Cel ce primesti si Cel ce Te imparti. Se pune o problema, asa cum o data mi-au
si pus-o niste studenti: Dar eu ce sunt, parinte, daca El e totul?. Raspunde
Hristos: Da, preote, dar fara tine nu pot sa fac lucrul acesta. Deci Hristos
imprumuta miscarea si glasul preotului. Deci nu-i de gluma. Sunt rugaciuni in
care se cere sa intre si ingerii cu noi. Altarul e plin de ingeri pentru ca e Hristos
acolo. Preotia trebuie primita cu frica mare, cu mare raspundere.
Cand am fost preotit m-a impresionat un lucru. Spun asa pentru ca erau multe care
sa ma fi impresionat, dar mergeam si pe principiul ascultarii, cand eu eram dus de
mana si tras asa. Arhiereul mi-a dat la un moment dat Sfantul Agnet in mana,
spunandu-mi: Ti-L voi cere la judecata asa intreg. Stai in spatele Sfintei Mese, cu
fata la apus, cu El in mana, pana soseste momentul impartasirii. Ei, ce ziceti?
Cand te gandesti ce tii in mana, ce raspundere ai, deci cine esti, deasupra
tuturor heruvimilor, serafimilor
Cred ca am repetat lucrul acesta despre Sfanta Impartasanie, dar niciodata nu e spus
destul. Trebuie cu orice chip sa ai o mare frica de Dumnezeu, neaparat iubire
de Dumnezeu, si sa fii constient de identitatea ta crestina.
- In rugaciunile de dinainte de Impartasanie, ca si in cele de dupa, se vorbeste de
iertarea pacatelor. Daca si Sfanta Impartasanie iarta pacatele, atunci care este
sensul Spovedaniei de dinainte de aceasta?
- Sfanta Impartasanie nu iarta pacatele. Sfanta Impartasanie desavarseste.
Iertarea pacatelor o primim in Taina Pocaintei: te iert si te dezleg. Deci
nu se poate fara mergerea inainte la dezlegarea pacatelor, pentru ca Sfanta
Impartasanie poate sa fie foc, sa te arda.
- Este intotdeauna necesara Spovedania inainte de Sfanta I mpartasanie?
- Este, ca sa-ti ierte pacatele. E nevoie sa te spovedesti nu numai cand te
impartasesti, ci sa te culci mereu cu liniste, spovedit. Te duci la pansat de cate
ori esti ranit. Sau, intr-adevar, sa o faci pentru ca sunt o serie intreaga de
lucruri care ti-au scapat. Lumea e obisnuita sa spuna niste pacate, dar sa stiti ca
foarte putini isi pun problema unor pacate pe care noi le numim pacatele
lipsirii, adica faptele bune pe care le puteai face si nu le-ai facut. Vedeti, si asta
inseamna o curatire. Si eu recomand tuturor sa se spovedeasca bine, ceea ce
inseamna sa te gandesti la spovedit cu mult timp inainte, adica sa-ti faci mereu
acest control, iar la spovedit sa te duci pregatit. Te-ajuta duhovnicul, caci s-ar
putea sa uiti unele lucruri, dar in orice caz, nu te duce nepregatit sau din
obisnuinta.
100

Repet: Nu se poate sa mergi la impartasit fara dezlegare. Acestea sunt si
rosturile vamilor, care exista, dar nu in forma in care sunt prezentate: a 23-a e
cu tutunul etc. E ultima repriza, cand omul e cu desavarsire stors. Se vor avea in
vedere pacatele si faptele bune pe care puteai sa le faci, dar nu le-ai facut. Va fi
multa intelegere. Insa trebuie sa stie lumea ca si diavolii vor fi extrem de activi
in a specula. Dar ei nu vor depasi mila lui Dumnezeu. Sau, mai bine zis, dreptatea
lui Dumnezeu. Insa fara discutie, spun ce-au spus dracii odata unui om: Mare
indrazneala are curatenia. Si le-a scapat din mana.
- I n afara de spovedanie, cum se cuvine sa ne pregatim pentru Sfanta
I mpartasanie?
- Cu milostenie, in orice chip. Asta este una din marile pregatiri pentru vesnicie:
milostenia. Sa rupi din tine ceva. Vedeti, milostenie e toata Scriptura. Si Vlahuta
spune lucrul asta. Evanghelia din Duminica Dreptei judecati vorbeste numai de
mila: de ce nu M-ati imbracat, de ce nu M-ati adapat, de ce nu M-ati cercetat Va
sa zica, de ce n-ati facut mila?
Se spune ca s-a ridicat mila impotriva dreptatii si a biruit mila.
Atunci cand vei fi bagat in groapa eu am trait cat de cat momentul asta -, un
singur lucru iti va veni in minte, ori de te caiesti, ori de te bucuri, si anume de
ce nu lasi din tine nimic afara.
Deci asta ar fi o pregatire continua. Pentru ca existenta noastra, a celor care purtam
numele de crestini, este pregatirea continua. Si cand dormim sa fim treji. Deci cat
se poate permanent.
Ma contraziceam cu un mare parinte in pustie, care era mai mult nevoitor decat
trezvitor. Nu era insa netrezvitor. In tot cazul, un nevoitor face, si dupa ce face
zice: Doamne, da-mi, ca am facut. Un trezvitor nu poate sa zica niciodata ca a
facut. Pentru ca el lupta cu orice chip pentru smerenia lui si smerenia nu se
vede niciodata. Cum m-a intrebat cineva odata: Parinte, eu sunt un om smerit?.
Dupa cum spui se vede ca nu esti smerit, caci smerenia nu se vede, dar mandria
se vede. Si eu zic asa: smerita smerenie.
A batut unul la usa Mantuitorului. Cine-i acolo?. Eu sunt un mare traitor al
invataturii Tale. Nu te primesc. Era un om cinstit si a ramas uimit de ce nu l-a
primit. Si gandindu-se la eu sunt, s-a dus a doua oara si a batut la usa. Cine-i
acolo? Tu esti!, a zis cel de afara. A, daca tu esti eu, atunci intra. Asa El ne-a
dat un exemplu de mantuire prin smerenie. Nu se poate fara smerenie. Intr-un
cuvant, aceasta inseamna sa stai la locul tau. Nu vezi cate-ti fulgera prin minte: ca
tu esti, ca esti mai, mai...
101

- Parinte, ce inseamna a te impartasi cu nevrednicie, cum iti poate fi I mpartasania
spre osanda?
- Cu nevrednicie se impartaseste un om impatimit, necuratit, nespovedit, fara
grija, care merge din obicei sau nu s-a spovedit cu adevarat. Pentru ca o
spovedanie buna este ca tu sa fii pe pozitia de a nu mai face. Nu sa te spovedesti
si sa spui ca si-asa fac. Asta e o frauda. Nu trebuie sa te ingrijoreze marile
pacate, pentru ca toate se iarta, dar sa fii pe o pozitie de mare cainta. Si in ce
priveste canoanele pe care le dau duhovnicii, cred ca e o greseala sa se dea
canoane care opresc [foarte mult timp, n.n.] de la Impartasanie sau sunt
nevointe. Este o greseala pentru ca credinciosii ori nu le fac, fiind o serie de
imprejurari familiale, sociale, istorice care ii opresc, ori e o lipsa de mare traire,
si atunci e mai bine sa dai un canon de simtire.
Dar si asa, dupa o astfel de spovedanie, suntem departe de o pocainta
adevarata. Dar sa fim pe drum si ne ajuta harul lui Dumnezeu. Altfel ne cauta
harul si nu ne gaseste. Daca nu-ti poti iubi vrajmasii, ti-ai pus macar problema
sa-i iubesti sau stii asta doar din literatura? Asta-i viata: crucea, suferinta cu
orice chip. Fratiile voastre stiti ca Crucea L-a imputernicit pe Iisus ca sa judece?
Crucea este cel mai minunat lucru al pamantului, pentru ca are 360 de grade.
Dreptatea lui Dumnezeu n-a mantuit lumea, invierile din morti, masurate cu
180 de grade, n-au mantuit lumea. Numai Crucea cu 360 de grade, jertfa totala.
Deci pozitia noastra sa fie mereu aceasta: de jertfa, cu orice chip, mai ales ca pot fi
iertate orice fel de pacate. Nici o nenorocire nu inseamna ceva. Nimic nu este
pierdut atata timp cat credinta este in picioare. Cand capul se ridica, atunci
sufletul nu abdica. Te spovedesti de pe pozitia de a nu mai face. Ca se intampla, e
accident, dar nu e deliberarea ta, nu-i nepasarea ta, nu e pocainta falsa. Cand te
pocaiesti cu adevarat, te duci ca sa nu mai faci. Altfel esti vinovat de participare, nu
de accidentare.
Deci ca sa poti sa fii pregatit trebuie sa fii un om de jertfa. Aceasta-i pozitia
crestina: jertfa.
- De ce Impartasania este o Taina care se repeta in viata credinciosului. Harul
primei Impartasanii nu are putere de actualizare vesnica asemenea Sfantului Botez?
- Botezul ne-a increstinat si ne-a scapat de pacatul stramosesc. De pacatele noastre
nu scapam decat prin alt botez, care este Taina Pocaintei. Sunt mai multe
botezuri: botezul credintei din Vechiul Testament, botezul cu apa al lui Ioan, botezul
cu Duh si apa al Mantuitorului si botezul mortii, adica botezul sangelui.
Cu Iisus trebuie sa ne hranim permanent, deoarece traim permanent. Are o
foarte mare valoare ca te-ai impartasit candva, dar de atunci candva ai trait
mereu cu gandul la candva din viitor. Permanent avem nevoie de El. El ni se
daruieste: Iar Eu cu voi sunt. Daca a fost o data cu Apostolii, ce nevoie mai era
102

ca sa mai fie o data cu ei? A fost permanent cu ei! Iar Eu cu voi voi fi, caci
lupta e continua, in tine, pentru desavarsirea ta.
Pentru ca vorbeam de iubirea de vrajmasi: n-ai sa poti imediat, dar incepand sa-ti
pui sincer problema ca vom raspunde de ce nu i-am iubit si e o porunca, nu e
un sfat -, atunci, incercand sa-i iubesti, te trezesti la un moment dat ca nu-i mai
urasti. De aici pleaca totul. Si daca nu-i urasti, esti deja pe o treapta. Si cu harul
lui Dumnezeu si cu marile simtiri duhovnicesti din noi ne agatam de alta treapta, tot
mai sus. Harul lui Dumnezeu vine daca tu esti pe drum. Vreau sa spun ca mai
intai trebuie sa fie miscare, caci harul vine. Stai, sta si harul. Este in functie de
miscarea ta. Nu te mantuiesc faptele tale, oricat ar fi de grozave, ci harul lui
Dumnezeu pe faptele tale.
- Sfanta Impartasanie ii uneste pe credinciosi intre ei, dar si cu parintele
liturghisitor. Cum se manifesta aceasta unire?
Am vazut si vedeti toti ca in pustie leii sunt cu leii, caprioarele numai cu caprioarele,
fiecare cu semintia lui. Asa-i si aici. Exista o lege care nu are nume, si care este a
lui Hristos, care ne uneste pe toti. Nu poti vedea in privirea unui om ca-i sincer
cu tine? Imediat se vede. Acestea sunt mari daruri pe care le are fiinta
omeneasca, de percepere in timp, in spatiu. Asa si in sufletele altora. Nu face pe
proorocul, dar se simte lucrul acesta. Pentru ca este omul lui Dumnezeu, si
acela te atrage cu blandetea lui. Il are pe Hristos cu el. Rational n-avem cum sa
raspundem, decat ca se simte. Fiinta omeneasca e mult mai frumos complicata in
ce priveste relatia cu marile adevaruri. Un mare adevar este si cu cei cu care traiesti
aicea si ii simti. Noi simtim cand cineva nu este dupa Dumnezeu si il ocolim.
Iaca, v-am spus: leii stau cu leii, hidrele cu hidrele De ce lucrul acesta?
Pentru ca e semintia lor. Omul are o intelepciune mai mare decat aceste
animale, care au o inteligenta instinctuala, un suflet instinctual, si nu au
constiinta. Noi, care suntem dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, simtim cine
este omul lui Dumnezeu.
- Viata duhovniceasca a preotului liturghisitor isi pune amprenta asupra deschiderii
credinciosilor de a primi Sfanta Impartasanie?
- Duhovnicul joaca un rol de cer pe pamant. La el trebuie mers ca sa primesti tot
ce ti-a dat Dumnezeu pentru a ajunge la Dumnezeu. Si acesta este foarte accesibil.
Nu e inger; e cu haine ca tine, cu ochi ca tine, cu nume ca tine, cu parinti, cu
nasi. Dar are puterea aceasta de a te dezlega, a te ierta, a te convinge. Daca nu
si nu si nu, sa-ti fie tie ca un pagan si vames, zice Mantuitorul. Aceea-i altceva.
Sigur ca isi pune amprenta.
Eu vad ca duhovnic. Vin foarte multi si, daca nu-i ajuti putin Ei, ce-ai mai
facut? Pai n-am facut nimic, parinte. Pai de ce-ai venit la mine? Pai sa vedeti Si
atunci imi dau seama si trebuie sa incep cu intrebari. Acesta-i un moment
103

mare. Nu-i un simplu dialog. E o discutie in fata lui Dumnezeu. Ma
imprietenesc cu el ca sa-l fac sa spuna tot. Ca sunt pacate ascunse, grele de tot.
Sigur ca-si pune. Si atuncea zice: De-aia am venit eu la dumneavoastra
- cititi integral la: pr. Iulian Nistea (autorul interviului, 1998)
TAINELE CRESTINE SI LUCRARILE MAGICE
Publicat pe 20 Sep 2008 | Categorii: Cuviosul Paisie Aghioritul, Deasa impartasire,
Impartasania, Razboiul nevazut, Spovedanie si Impartasanie (Sfintele Taine) | |
Print

Extras din: MARII INITIATI AI INDIEI SI PARINTELE PAISIE de Dyonysios
Farasiotis:
Ca unul care le-am experimentat din plin pe amndou de-a lungul vietii, pot aduce
propria mrturie c ntre Tainele lui Hristos, pe de o parte, si lucrrile magice, pe
de alta, nu exist nici cea mai infim legtur. Cele dinti se svrsesc prin
puterea lui Hristos, cele din urm sunt fie lucrri de sorginte ntru totul satanic, fie
rezultatele unui amestec de nselciune si lucrare demonic. Cele dinti se svrsesc
numai prin participare constient si liber, cele din urm se realizeaz fie prin
nselarea, fie prin constrngerea persoanei.
Pentru ca Hristos s lucreze prin Tainele Sale dumnezeiesti, omul trebuie s
doreasc acest lucru si s se pregteasc duhovniceste cu atentie si srguint;
altfel spus, s ia parte activ si constient. Dimpotriv, n practicile magice este
nselat si nclcat vointa liber a persoanei. Vrjitorii fie si amgesc victimele
ncercnd s le prezinte negrul ca alb si rul ca bine, fie recurg, prin conlucrarea
demonilor, la constrngere sufleteasc, psihologic, si uneori chiar fizic, pentru a le
determina s participe la slujbe magice. Exist un numr restrns de oameni care s-
au pervertit ntr-att nct s se fac de bun voie, n cunostint de cauz, slujitori ai
demonilor.
n lucrrile magice pe care le svrsesc diversi initiati hindusi se ntmpl frecvent
ca victimele s li se supun chiar si fr s vrea. Demonii lucreaz asupra lor
automat, cu mult putere, ntruct acesti oameni au dat Diavolului drepturi
asupra propriilor suflete prin viata lor plin de pcate si vicii, pe care de cele
mai multe ori nici mcar nu le-au constientizat ca atare.
Tainele Bisericii presupun, din contr, participarea liber, constient si
responsabil a omului. Cei care se apropie de aceste Taine n virtutea
obisnuintei sau a hazardului, fr o constientizare profund, fr o implicare
personal prin ascez, rugciune si pocint, aceia nu nteleg nimic din
104

lucrarea mntuitoare a lui Hristos si nu pot primi nici un folos duhovnicesc
real.
mi amintesc c-l vizitase cndva pe printele Paisie un mirean care se trufea
prosteste pentru faptul c se mprtsea foarte des, de dou-trei ori pe sptmn,
socotind c prin aceasta se sfintise automat. Czuse astfel n rtcire din pricina
imensului su orgoliu. Btrnul i-a spus:
Fii atent aici! N-are atta important ct de des se mprtseste cineva, ci mai cu
seam felul n care se pregteste pe sine pentru aceasta, si ct de mult l pstreaz
nluntrul su pe Hristos dup aceea. Dac ar fi fost s se sfinteasc omul asa,
pur si simplu, atunci toti preotii care se mprtsesc n cursul sptmnii si n
fiecare duminic ar fi deja sfinti!.
Unirea omului cu Dumnezeu se face numai n conditiile n care omul nsusi si
manifest dorinta si consimtmntul su, depunnd efortul pocintei pe msura
constiinciozittii sale. Atunci Dumnezeu Se va apropia de cel ce se pocieste sincer,
revelndu-i-Se n modul si gradul cel mai propice sporirii lui duhovnicesti la
momentul respectiv.
Parintele Calciu despre DEASA IMPARTASANIE FARA SPOVEDANIE si
CERBERII POTIRULUI
Publicat pe 11 Aug 2012 | Categorii: Deasa impartasire, Despre inselare, Hrana
duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Impartasania, Parintele Gheorghe
Calciu, Razboiul nevazut, Spovedanie si Impartasanie (Sfintele Taine), Taina
Spovedaniei | | Print

Cerberii Potirului sau paznicii impartasaniei?
Deoarece am constatat ca problema desei impartasanii agita unele spirite nu numai
in Vest, inclusiv USA, ci si chiar in tara, ca o forma a comoditatii crestinilor si ca
un fel de asalt al laicilor asupra Sf. Potir pentru a primi impartasania
neconditionat de nimic canonic, ci numai de decizia personala, publicam
raspunsul nostru de mai jos.
Preacuviosul Parinte Roman Braga, duhovnicul Sfintei Manastiri Adormirea
Maicii Domnului, din Rives Junction, MI, publica in revista SOLIA din Iulie 2002,
pag. 19-21, a Episcopiei Ortodoxe Romane din America, avandu-si sediul in
Jackson, MI, un articol cu titlul citat si in subtitlul articolului nostru: Cerberii
Sfantului Potir, in care se declara, fara reserve, pentru deasa impartasanie,
disociind taina spovedaniei de taina impartasaniei, ca nefiind conditionate una de
alta. Ambele sunt taine ale Ortodoxiei, cu valoare absoluta pentru mantuire, dar
105

impartasania nu este conditionata de spovedanie, afirma el. Poti sa te impartasesti
fara a te spovedi si poti sa te spovedesti fara a te impartasi. Ultimul fapt este
practicat de noi toti preotii (vorbesc de penitentii nostri), primul este acceptat cu
greu desi, probabil, unii preoti ortodocsi il practica [in raport cu fiii lor
duhovnicesti, n.n.] (personal, nu am nici o cunostinta de preoti care fac acest lucru).
Parintele Roman Braga este un teolog de temut, are un stil convingator si-si
argumenteaza cu o logica greu de rezistat afimatiile sale; are o viata spirituala
adanca, este un propovaduitor neintrecut si si-a pecetluit teologia cu suferinta si
lacrimi sub regimul comunist in inchisori si lagare de munca fortata. Ne cunoastem
de multa vreme, din inchisoare, am trecut impreuna prin iadul de la Pitesti, chiar in
aceeasi celula si am toata pietatea la el.
Citindu-i articolul, iti dai seama ca problema frecventei impartasanii este una foarte
veche, datand din vremea bisericii timpurii, asa cum arata citatul sau din Sf. Vasile
cel Mare, care deplange faptul ca, in vremea lui (372), credinciosii se impartaseau
numai de patru ori pe saptamana, pe care-l reproducem:
Caci este bine si folositor este a se impartasi in fiecare zi, caci Insusi Iisus zice:
Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica (In. 6:54). Dar
noi ne impartasim numai de patru ori pe saptamana: Duminica, Miercurea, Vinerea
si Sambata si in alte zile cand se face pomenirea vreunui sfant. (Epistola catre
Chesarie)
Este deci evident ca, in perioada respectiva, crestinii se impartaseau des,
aproape zilnic. Desi Preacuviosul Parinte Roman nu mentioneaza acest lucru,
amintesc despre Liturghia Darurilor mai Inainte Sfintite care este, de fapt, o
Vecernie solemna, special compusa de Sf. Grigore Dialogul, pentru ca cei care simt
lipsa impartasaniei sa se poata cumineca si in zilele aliturgice ale Postului Mare;
pentru aceasta Vecernie, Sf. Impartasanie a fost pregatita la liturghia anterioara asa
ca cei credinciosi se pot impartasi cu niste daruri pre-sfintite.
Cuviosia sa da mai multe citate, printre care si Canonul 9, atribuit Sfintilor Apostoli,
care spune: Cei care vin la bisericadar refuza sa se impartaseasca, toti aceia
trebuie exclusi din biserica
Nu este frumos ca intr-o problema atat de adanca a credintei sa joci pe cuvinte.
Dar mi se pare ca a refuza nu este acelasi lucru cu a nu se impartasi. Dar poate
ca atunci, sau in contextul canonului, sensurile sunt identice. Parintele este suparat
ca, de multe ori, la Sf. Liturghie, preotul iese in usa altarului cu Sf. Potir in
mana si cheama credinciosii: Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste,
apropiati-va! si nimeni nu vine sa se impartaseasca, poate, cel mult, cativa copii
si are dreptate sa se supere si noi ne suparam, dar aceasta este realitatea, putini
oameni, chiar dintre cei credinciosi, se impartasesc. Se intreaba Parintele: Cum
de s-a ajuns la aceasta restrictie a impartasirii credinciosilor si cum de s-a legat
106

taina spovedaniei de taina impartasaniei, cand nici un canon bisericesc, nici
Scriptura nu le mentioneaza? Retorica Parintelui Roman urca pana la a numi pe
preotii care nu impartasesc pe credinciosi, oricare ar fi ei, la dorinta lor,
Cerberii Sf. Potir.
Daca Mantuitorul ne invata sa nu aruncam margaritarele noastre inaintea
porcilor, oare putem noi preotii sa dam oricui Sf. Impartasanie? Intr-un citat dat
de parintele Roman, apartinand Cuviosului Iov, intareste cele spuse mai inainte:
Preotii care refuza pe crestinii care se apropie de Sf. Impartasanie cu evlavie si
cu credinta sunt socotiti de Dumnezeu ca ucigasi, asa cum scrie la proorocul Osie:
Au ascuns preotii calea si voia si porunca lui Dumnezeu, au omorit Sihemul si
au facut nelegiuire in poporul meu.
Si de unde stie preotul ca oamenii vin cu evlavie si credinta adevarata daca nu
le cunoaste sufletul? Si cum le poate cunoaste sufletul daca nu-i spovedeste? Si
daca Sf. Impartasanie se acorda oricui care este botezat si miruns, inseamna ca
spovedania este o taina minora si neglijabila, chiar daca parintele nu lasa nici
macar sa se intrevada acest lucru. Dar noua ni se pare implicit. Citim la Ioan 21: 25:
Ci sunt si alte multe lucruri pe care le-a facut Iisus si care, daca s-ar fi scris cu de-
amanuntul, cred ca lumea aceasta n-ar cuprinde cartile ce s-ar fi scris. Amin. Dau
acest citat pentru a-l folosi in ajutorul meu. Citatul acesta este cel mai puternic
argument pentru Sf. Traditie. Multe din spusele Mantuitorului s-au pierdut,
multe din minunile Lui, de asemenea. Dar daca nu ar fi fost Sf. Traditie, si mai
multe lucruri ar fi fost pierdute. Impresia mea este ca Parintele Braga si cei care
sunt pe pozitia precuviosiei sale, cred ca traditia este numai un tezaur de invatatura
si de lucruri petrecute, pe care le scoatem ori de cate ori avem nevoie sa atacam pe
cineva care nu face ceea ce ni se pare noua drept.
Traditia este, intr-adevar, asa ceva, dar ea este si o forta dinamica spirituala
care alege si pastreaza lucrurile bune care pot sa se introduca in traditie si le
elimina pe cele neconvenabile. Ea lucreaza continuu si innoieste sufletul si
imbogateste mintea crestina. Inainte de fixarea canonului Bibliei, circulau zeci de
texte scripturistice evanghelii, Apocalipse, Epistole. A venit Sf. Traditie si a
spus: Stati! Aceste carti sunt canonice, acestea sunt apocrife, acestea sunt eretice.
Traditia a fost mai tare decat lucrul scris si a eliminat ceea ce nu era adevarat.
Pornind de la Iacov 5: 16: Marturisiti-va pacatele unii altora si va rugati unii
pentru altii, biserica primara a instituit spovedania publica, practicata vreme de
mai multe secole. Cu timpul s-a observat ca spovedania publica nu numai ca nu
curata sufletele credinciosilor care se spovedeau, dar intinau inima celor ce-i
ascultau si erau adesea ispititi sa savarseasca aceleasi pacate ca penitentul respectiv
si astfel, spovedania devenea, cel putin pentru unii, o scoala a pacatelor neobisnuite
sau, in cel mai bun caz, un instrument de deceptie, pentru ca auzeau uneori pacate
107

savarsite de oameni pe care ii stimau si acum ii vedeau pacatosi si ei insisi se
descurajau. Spusa Scripturii a fost astfel schimbata si experienta spirituala
colectiva a dus la un comportament nou care a devenit traditional, tocmai pe
baza fortei dinamice a traditiei stabilite care nu este moarta, ci vie si
productiva. Spovedania a devenit un act foarte intim, care are loc numai intre
preot si penitent sub binecuvantarea Mantuitorului.
Stiu ca sunt unii calugari romani (cel putin unul despre care am auzit) care practica
si astazi aceasta spovedanie comuna, nu chiar asa cum se facea in vechime, ci
fiecare penitent, dupa molitva citita de calugar, isi marturiseste pacatele in taina
inimii, sau, eventual, chiar cu voce mai tare, apoi li se da iertarea de pacate
(dezlegarea) si se pot impartasi la momentul prescris in Sf. Liturghie. Astfel pot fi
impartasiti sute de oameni cu acest simulacru de spovedanie si am vazut ca
multi dintre penitenti spun ca se simt foarte bine cu ambele taine implinite pe
aceasta cale.
Mie mi se pare ca se practica un fel de populism pentru castigarea clientilor, un
fel de comert mascat cu Sfintele Daruri, desi s-ar putea sa fie si, cu siguranta sunt,
si oamenii piosi care se spovedesc si impartasesc astfel. Oricum, cantitatea este in
detrimentul adevaratei spiritualitati.
Dupa ce am iesit din inchisoare si am ajuns in America, am fost invitat in multe parti
de pe continentul american si in Europa pentru a vorbi despre persecutia religioasa
din Romania: de ortodocsi, de catolici si chiar de protestanti. Am vazut la catolici
cum aproape toti cei din biserica se impartaseau. Am fost mirat si am intrebat
pe preoti daca toti cei care se impartasisera se si spovedisera. Ei au fost
surprinsi, la randul lor si mi-au spus ca nu exista nici un fel de legatura intre
spovedanie si impartasanie. Credinciosii se impartasesc la fiecare liturghie si se
spovedesc numai cand vor ei (poate chiar niciodata?).
Si atunci, am intrebat eu, care este pregatirea lor pentru a primi trupul si sangele
Domnului? Simpla lor dorinta este suficienta.
Din istoria bisericii stim ca, la inceput, foarte adeseori, se dadea Sf. Impartasanie
credinciosului ca sa aiba acasa pe mai multe zile, daca acesta dorea. Cu timpul s-a
observat ca unii credinciosi erau neglijenti cu Sf. Impartasanie, iar cei rau
intentionati o foloseau pentru liturghia neagra sau pentru diferite vraji (pentru
ca si ei credeau ca era Trupul si Sangele Domnului). Atunci biserica a interzis
practicarea acestui lucru. La catolici a continuat multe secole, pana de curand,
cand constatandu-se ceea ce biserica primara constatase inca de la inceputurile ei, s-
a interzis practica. (La catolici, frauda era mult mai usor de faptuit fiindca, folosind
numai azima pentru impartasire, care se dadea in mana credinciosului, era lesne ca
acesta sa n-o manance si s-o foloseasca la lucruri blestemate). De aceea, in ultimul
timp, s-a introdus, metoda de a pune partea din ostie cuvenita credinciosului direct
108

in gura si nu in mana. Ceea ce nu inseama ca el n-ar putea-o scoate din gura spre
blestemata folosinta.
Daca distribuirea Sf. Impartasanii ar fi atat de simpla, de ce atunci,
catehumenilor, in vremea veche, nu li se dadea voie nici macar s-o vada, nici
macar sa fie de fata la impartasirea credinciosilor? De ce spune preotul, la
sfarsitul partii prime din Liturghie (numita a catehumenilor):
...Cei chemati (catehumenii) iesiti, ca nimenea din cei chemati sa nu ramana.
Cati suntem credinciosi, iara si iara cu pace, Domnului sa ne rugam!
Aceasta este exact puterea pe care Dumnezeu o da preotului de a fi paznicul
Sfantului Potir de a avea grija de Trupul si Sangele Domnului. Astazi, nici un
catehumen nu mai iese din biserica la rostirea acestei invitatii, dar noi o repetam si
Parintele Roman o repeta la fiecare Sf. Liturghie, spre aducere aminte, ca pe o
formula traditionala, pentru a intari autoritatea noastra pentru paza Sfintei
Impartasanii.
Parintele Braga spune ca, in biserica primara, la frangerea painii (chaburah),
forma de origine a Liturghiei, oamenii se impartaseau la sfarsitul unei mese
solemne unde mancau si beau iar unii deveneau chiar scandalosi, asa cum
reiese din context, dar nu merge la concluzia finala ca traditia, cu forta ei
dinamica, a schimbat aceste obiceiuri, tocmai pentru a-i feri pe oameni de
asemenea greseli si a instituit postul si rugaciunea, spovedania si canonul
pentru curatirea lui sufleteasca si pentru invrednicirea lui, atat cat sta in
puterile omenesti si - fara indoiala ii sta ceva, altfel am cadea in protestantism
pentru a primi Trupul si Sangele lui Iisus.
Biserica a fixat anumite reguli de pocainta, anumite canoane care dau
spovedaniei un drept de apreciere a acestei vrednicii si nu o lasa la bunavoia
penitentului, care, daca este cinstit, cu greu si-ar putea aprecia aceasta
vrednicie. Unii, prea lacsi, ar veni la impartasanie ca si cum ar merge la
restaurant, altii, prea drastici, nu s-ar impartasi niciodata.
Dupa traditia bisericeasca de multe secole si dupa regulile bisericii,
impartasirea credinciosului este conditionata de post si de spovedanie, dar
spovedania nu-i da dreptul penitentului la impartasire in mod obligatoriu.
Preotul are dreptul de a-l opri de la primirea trupului si sangelui Domnului pentru
pacate prevazute de canoane, sau poate sa-i dea permisiunea daca socoteste ca,
impartasindu-l, ii intareste inima in lupta impotriva unor pacate.
Iertarea pacatelor, fie ele si comune, nu se obtine nici prin citirea rugaciunilor
pregatitoare (Canonul Sf. I mpartasanii), nici prin rugaciunile Sf. Liturghii si nici
prin simplul act al impartasirii, (cum afirma parintele Braga) care este o
conceptie laxa, catolica, oricat de confortabila s-ar parea, ci dupa invatatura
109

bisericii, numai Sf. Maslu si spovedania te curata de pacate. Dintre acestea,
numai spovedania are rugaciune speciala de iertare a pacatelor, la sfarsit (Sf.
I mpartasanie te intareste spre a nu mai pacatui, iti aduce un plus de har, te
vindeca sufleteste si trupeste):
Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul si cu indurarile iubirii sale de
oameni, sa te ierte pe tine fiul meu (fiica mea) N si sa-ti lase tie toate pacatele. Iar
eu netrebnicul preot si duhovnic, cu puterea ce-mi este data de sus, te iert si te
desleg de toate pacatele tale, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh,
Amin.
Altfel, daca numai rugaciunile citate de parintele Braga sunt suficiente sa-ti obtina
iertarea pacatelor (care constituie o gresala grava), nimeni nu ar mai trebui sa se
spovedeasca decat pentru pacatele foarte mari, mortale. In acest caz, preotul nu ar
fi duhovnic decat numai pentru criminali si alti foarte mari pacatosi ceilalti se
iarta pe ei singuri si pentru distribuirea sfintei Impartasanii la dispozitia
credinciosului. Sunt multe propozitii in articolul parintelui Braga care ar putea fi
condamnate de autoritatea bisericeasca. Aceasta afirmatie imi aminteste de
jansenism si de scoala de la Port Royal, a carei soarta s-a invartit tot in jurul
desei impartasanii, similara cu cea ridicata de Preacuviosul Roman.
Una din lucrarile mele in timp ce urmam cursurile de doctorat (pe care nu l-am mai
terminat din cauza arestarii) la Institutul Telogic din Bucuresti a fost Scoala de la
Port Royal asa ca pot afirma ca vorbesc, oarecum, in cunostinta de cauza. Acest
curent teologic, de o mare austeritate in tinuta, cult si traire, initiat de Jansenius (de
aceea s-a numit Jansenism), s-a ridicat impotriva Iezuitilor care patrunsesera in
saloanele clasei nobile ca abati, preoti, confesori si, mai ales, un fel de teologi de
curte. Ei [iezuitii - n.n.] initiau discutii teologice, dar nu luptau suficient
impotriva luxului saloanelor, a flirturilor si a iubirilor ilicite. Pe atunci,
saloanele si teologii discutau foarte mult problema desei impartasanii si
aproape toata lumea catolica era pe pozitia Parintelui Braga. Scoala de la Port
Royal si-a afirmat doctrina mai ales printr-o manastire de maici condusa de Mere
Angelique Arnault, care facea parte dintr-o foarte puternica familie veche, bogata si
nobila, cu mai multi episcopi si teologi pe parcursul istoriei Frantei si, mai ales, in
timpul disputei, cand episcop era un membru al familiei, teolog temut, numit
Arnauld cel Mare.
Doctrina jansenista, care isi tragea seva din Fericitul Augustin, care era foarte
aproape de teoria protestanta a predestinarii, a creat o lupta teologice intinsa pe doua
secole: al 17-lea si al 18-lea. Jansenius scrisese o carte, Augustinus, pe care
Vaticanul a condamnat-o pentru 5 propozitii, condamnare pe care Jansenistii nu au
acceptat-o (din acest curent a facut parte si Blaise Pascal, care a accentuat
preocupare mistica a curentului). Ei aveau slujbele extrem de simple, bisericile
severe, fara podoabe, cu o muzica la fel simpla si severa si supravegheau
110

impartasirea cu strasnicie, ca nu cumva sa se primeasca Trupul si Sangele
Domnului cu nevrednicie, opus iezuitilor care impartaseau cucoanele saloanelor
cu usurinta, pentru ca I isus pentru aceasta venise in lume ca sa se daruiasca
tuturor. Desi in disputele de atunci deasa impartasanie a ocupat un loc secundar, ea
a constituit o problema foarte fierbinte si a durat cat timp a durat si Jansenismul
care, in cele din urma, a fost condamnat si s-a stins.
Presupun ca si in Ortodoxie a existat o confruntare in acest sens, nu numai citatele
date de Parintele Braga, dar nu am avut posibilitatea sa urmaresc eventualele dispute
din istoria bisericii. De aceea revin la prezent.
Nu vreau sa afirm ca astazi este mai multa blestematie in lume decat in trecut, sau ca
vrajitoria si liturghiile negre sunt mai raspandite, dar este sigur ca multi vrajitori si
vrajitoare folosesc discursul crestin pentru a insela pe naivii care ii cerceteaza si
pentru a le adormi teama de inselatorie. Acesti slujitori ai diavolului minciunii si
inselatoriei, in goana dupa castig, fac pe piosii, chiar pe oamenii bisericii, venind din
cand in cand la slujbe. Dupa parerea parintelui Braga, preotul, vazadu-i piosi, ar
trebui sa le acorde Sf. Impartasanie chiar daca ei nu se spovedesc. Si, de obicei,
acesti oameni nu se spovedesc, ca si multi alti pacatosi gravi, pentru ca stiu ca
preotul are un har de la Dumnezeu care, in unele imprejurari, ii descopera cele
ascunse ale oamenilor si ei nu doresc sa fie descoperiti.
Parintele citeaza (incomplet) din 1 Cor. 11:
Sa se cerceteze insa omul pe sine si asa sa manance din paine si sa bea din
pahar. Caci cel ce mananca si bea cu nevrednicie, osanda isi mananca si bea,
nesocotind trupul Domnului.
Trupul Domnului este incredintat pazei preotului. De aceea preotul pastreaza in
altar, in chivot, Trupul Domnului pentru impartasirile grabnice si de aceea
Liturghierele prevad sfaturi cum se pastreaza si cum se admininstreaza Sfanta
Impartasanie, pentru ca nu numai trupul Domnului ne este incredintat, ci si
sufletele credinciosilor, care se pot mantui sau pot pieri prin mana noastra
preoteasca si, cu ei pierim si noi ca sluga necredincioasa care nu a administrat
cum trebuie avutul lasat de stapan, sau ca strajerul lui Iezechiel care, neanuntand
pericolul, provoaca moartea pacatosului:
Cand Eu voi zice pacatosului: Pacatosule, vei muri si tu nu-i vei grai nimic
pentru a-l prevesti pe pacatos sa se abata de la calea lui, atunci el va muri pentru
pacatele lui, dar sangele lui il voi cere din mana ta. Iar daca tu ai prevestit pe
pacatos sa se abata de la calea lui si sa se intoarca de la ea si el nu s-a abatut de la
calea sa, atunci el va muri pentru pacatele lui, iar tu ti-ai scapat viata. (Iez. 33: 8-
9)
111

In mana mea, a preotului, sta nu numai sufletul pacatosului al carui sange se
va cere de la mine, ci si Scumpul Sau (al lui Hristos) sange care, si unul, si
altul, se vor cere de la mine. Aceasta nu este o fraza frumoasa, buna de pus
intr-o predica, ci este viata sau moartea mea si a penitentului. Si ce as castiga
de as aduce toata lumea la impartasanie, dar sufletele toate, si al meu, le voi
pierde?
Exista pustnici care traiesc in singuratate si care, odata pe luna, sau mai rar, vin la
manastire pentru a se spovedi si a se impartasi. Fara indoiala ca acest pustnic are
o viata mai curata decat a oricaruia dintre noi, poate mai curata decat a
ieromonahului cerber care il spovedeste si impartaseste si, cu toate acestea,
nici pustnicul, nici ieromonahul nu se gandesc macar o clipa ca Sfanta
Impartasanie ar putea fi administrata fara spovedania prealabila.
Parintele Ioanichie ne spunea odata, cand am vizitat sfanta manastire Sihastria, ca, in
jurul ei traiau atunci, circa noua pustnici, pe care nimeni nu-i cunoaste (probabil
numai duhovnicul lor dupa numele de monah) si care tin, spunea el, manastirea
aceasta si tot muntele si tot ce este in jurul nostru prin rugaciunile lor. Acesti oameni
vin din cand in cand la manastire, se spovedesc si se impartasesc, primesc o traista
cu mancare care le ajunge doar pentru cateva zile si dispar in pustia padurii, nimeni
nu stie unde, nimeni nu stie daca vor mai reveni la manastire. Unii mor acolo, in
crapaturile stancilor si nici macar numele nu le este cunoscut spre a fi pomeniti.
Doar Dumnezeu ii stie. Sunt ei oare atat de ignoranti incat sa se spovedeasca
inainte de impartasanie, crezand ca nu au dreptul la Trupul si Sangele fara a se
spovedi in prealabil? Fara indoiala ca nu. Ei stiu insa ca exista o regula a
rugaciunii iertarii dupa spovedanie, pe care numai duhovnicul i-o poate da si
care este, in acelasi timp, poarta prin care se ajunge la Sf. Impartasanie.
In predica despre Taina Spovedaniei si a Impartasaniei, tot a Parintelui Ioanichie
Balan, publicata si in Buletinul Bisericii noastre Sf. Cruce din Alexandria, Virginia
(SUA), pe luna August, 2002, autorul afirma:
Candva, in manastiri, se facea spovedania zilnic, seara, a tot ce facea calugarul
in timpul zilei. Mai tarziu, ca si astazi, in unele manastiri se face spovedania
saptamanal Vinerea iar impartasirea la 30-40 de zile, dupa ravna si vrednicie,
cum stabileste duhovnicul.
Dupa cum se vede, Preacuviosul Ieromonah Ioanichie, contribuie la transformarea
preotilor in Cerberi ai Sfantului Potir, cum ii numeste Preacuviosul Roman. Si
asta se intampla in toate manastirile, cu exceptia a doua sau trei, care, si ele,
conditioneaza impartasirea de spovada, numai ca aceasta din urma e practicata
public asa cum am mai aratat. Practica spovedaniei si iertarea pacatelor de catre
preoti, este o putere, un dar dat de Insusi Iisus dupa Invierea Sa din morti,
cand a intrat la Apostoli prin usile incuiate, a suflat peste ei si le-a spus:
112

Luati Duh Sfant: carora veti ierta pacatele vor fi iertate si carora le veti tinea vor
fi tinute. (Ioan 20: 22-23)
Aceasta este cea mai mare putere data Sfintilor Apostoli si transmisa de acestia
ucenicilor lor, apoi Episcopilor si acestia preotilor. Acelasi Dar genuin a lucrat in
Apostoli, ucenici, episcopi, preoti, neschimbat, nediminuat, neintrerupt, de la Iisus si
pana la cel din urma dintre preoti, care sunt eu: puterea de a ierta. Aceasta iertare
conditioneaza accesul la impartasanie. In Biserica Ortodoxa, singura data cand
un credincios se apropie de Sf. Potir fara a se spovedi este la botez, pentru ca,
prin Taina Sfantului Botez se iarta celui ce l-a primit, nu numai pacatul
stamosesc, ci si toate pacatele personale savarsite pana atunci. Dupa aceea, noi
ramanem sa pazim Sfantul Trup si Sange al Mantuitorului cata vreme suntem
apti sa ne implinim misiunea sfanta de preoti.
Parintele Roman Braga spune si alte lucruri, pe deplin valabile: spovedania
preotilor, alunecarea spre forme de pietate prin recomandarea diverselor carti de
pietate populara neconfirmate de biserica, etc. Dar acestea toate nu au intrat in
preocuparile articolului de fata, ci numai pozitia sa gresita fata de relatia dintre
Taina Spovedaniei si a Impartasaniei.
Folosirea cuvantului Cerber de catre preacuviosia sa are o intentie
sfichiuitoare, ba chiar de insulta la adresa acelor preoti care conditioneaza
primirea impartasaniei de spovada si de iertarea pacatelor de catre preot, pe
baza poruncii Matuitorului de la Ioan 20: 22-23 si eu ma socotesc printre acestia. De
aceea iau foarte in serios termenul de cerber, desi mai propriu mi se pare termenul
de paznic al Potirului.
In clipa in care Constantinopolul a cazut sub atacul Turcilor pe 29 Mai, 1453, spune
o legenda pioasa, Patriarhul Constantinopolului, care tocmai facea Sf. Liturghia
cerand cu lacrimi mantuirea cetatii, in vazul tuturor credinciosilor care, cu
strigate mari cereau si ei ajutorul Domnului spre a fi scapati de pagani, a luat
potirul cu sfanta Impartasanie si a intrat in zidul Bisericii Sfanta Sofia spre a
feri Sf. Impartasanie de profanarea paganilor, care, tocmai atunci, spargeau
usa bisericii. El va iesi din zid cu potirul in mana, atunci cand Constantinopolul va
fi iarasi in stapanirea crestinilor. Aceasta legenda este un simbol al virtutii
preotului de a fi paznicul Sfintei Impartasanii, spre a o feri de orice tip de
profanare, caci si primirea cuminecarii fara prealabila iertare a pacatelor este
tot o profanare.
Este mai bine sa fii cerberul Sfantului Potir decat un functionar care imparte
gratuit sfanta Impartasanie, fara spovedanie si fara post prealabil
gramadind jaratec aprins peste capul sau si al penitentilor.
Intr-un interviu [conferinta, n.n.] dat de parintele Rafael Noica, la o intrebare pusa in
legatura cu deasa impartasire, el raspunde:
113

Sfatuiesc pe toti sa se impartaseasca cat mai des, atat de des cat ii sfatuiesc
duhovnicii lor (sublinierea noastra). Si asta nu numai pentru a nu intra in conflict
cu duhovnicii, ci fiindca si asta este foarte important de inteles omul nu este un
obiect si, ca atare, nu este supus unei legi. Omul este o exceptie. Fiecare suflet ce
va fi existat in lumea asta este o calatorie dintru nefiinta in vesnica dumnezeire, o
calatorie unica.
As prefera o impartasanie cat mai deasa. Nu este caracteristic impartasaniei sa fie
deasa, ci as zice impartasire des, dar cat de des este bine tie sau tie, asta o las
duhovnicului tau si cer Domnului sa insufle fiecarui duhovnic cat de des este bine
pentru cutare si pentru cutare; pentru tine poate vino peste doi ani, pentru tine in
fiecare Duminica, pentru altcineva Duminica si de praznice, pentru altii la doua
saptamani s.a.m.d.
Parintele Rafael vine dintr-o manastire occidentala si totusi afirma autoritatea
duhovnicului in privinta desei impartasiri.
Iar eu spun cu fiecare penitent: ...Ca nu voi spune taina Ta vrajmasilor Tai, nici
sarutare iti voi da ca Iuda. (Rugaciunile impartasaniei), pentru ca razboiul intru
cuvant nu este numai intre alb si negru, intre binele si raul bine delimitat, ci si
in zonele mai cenusii ale intelegerii umane, unde culorile se amesteca si unde
ratiunea noastra inselatoare ne poate minti in acecasta discernere, adormindu-
ne trezvia.
Iar ceea ce va zic voua, zic tuturor: Privegheati. (Marcu 13:37)
Preot Gheorghe Calciu

Cuviosul Paisie Aghioritul despre SFANTA LITURGHIE, IMPARTASIRE si
pomenirea la PROSCOMIDIE
Publicat pe 10 Aug 2012 | Categorii: Cuviosul Paisie Aghioritul, Hrana duhului /
PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Impartasania, Preotie (pentru preoti),
Spovedanie si Impartasanie (Sfintele Taine) | | Print

Dumnezeiasca Liturghie
- Parinte, cand se savarseste Dumnezeiasca Liturghie, trebuie ca de fiecare data sa
existe cineva care sa se impartaseasca?
114

- Da, pentru ca scopul principal al Dumnezeiestii Liturghii este impartasirea
credinciosilor, fie si a celor putini care sunt pregatiti. Caci mai toate rugaciunile
sunt citite de preot pentru credinciosii care se vor impartasi. De aceea, cel putin
unul trebuie sa se impartaseasca. Fireste, se poate intampla ca nici unul sa nu fie
bine pregatit. Aceasta e altceva. Este bine insa sa se impartaseasca macar un
copil mic, chiar si un prunc. Si daca nu se afla nimeni, atunci Liturghia ramane
numai ca sa se impartaseasca preotul si sa se pomeneasca numele. Dar aceasta
sa fie o exceptie si nu o regula.
Oricine poate trai faptele Noului Testament la fiecare Liturghie. Sfanta
Proscomidie este Betleemul, Sfanta Masa este Sfantul Mormant si Mantuitorul
rastignit este Golgota. Toata creatia se sfinteste prin Dumnezeiasca Liturghie,
prin prezenta lui Hristos. Sfintele Liturghii tin lumea. Este infricosator ceea ce
ne-a dat Dumnezeu. Nu suntem vrednici de aceasta! Exista preoti care in fiecare
Liturghie traiesc aceasta Taina infricosatoare. Mi-a spus un cleric ca un preot
foarte simplu si bun ii spunea:
Imi vine foarte greu sa consum Sfintele. Imi cad lacrimile mele cele murdare in
Sfantul Potir; nu le pot tine si pentru asta mult ma mahnesc.
Si plangea. Iar acela i-a spus:
Spune-I lui Hristos sa-mi dea si mie putine lacrimi murdare.
- Parinte, de ce coborati din strana atunci cand preotul se inchina pentru Sfanta
Liturghie?
- Cobor, pentru ca in vremea aceea cand se roaga preotul, Dumnezeu ii trimite
harul dumnezeiesc ca sa-l slobozeasca de slabiciunile lui, pentru a putea savarsi
Sfanta Liturghie. Atunci si credinciosii trebuie sa se roage cu evlavie ca si ei sa
primeasca har.
Dumnezeiasca Liturghie incepe cu Proscomidia. Cateodata Dumnezeu
iconomiseste sa intelegem si sa traim si noi Sfintele Taine! Atunci cand eram
paraclisier, mi s-a intamplat urmatorul lucru. Odata, atunci cand preotul facea
Proscomidia, in vreme ce spunea: Ca o oaie la junghiere s-a adus, am auzit
gemete de miel pe Sfantul Disc. Iar cand a spus Se junghie Mielul (si Fiul) lui
Dumnezeu, am auzit zbierat de la Sfanta Proscomidie. Infricosator! De aceea
le spun preotilor sa nu pregateasca de mai inainte Sfanta Proscomidie si dupa aceea
sa faca celelalte in mod formal. Adica nu trebuie sa taie prescura de mai inainte si in
clipa aceea numai sa aseze Sfantul Trup pe Sfantul Disc si sa spuna: Se junghie
Mielul lui Dumnezeu si Ca o oaie la junghiere s-a adus, dupa ce deja au scos
Sfantul Trup. Numai atunci cand spun aceste cuvinte trebuie sa ia copia si sa
insemne prescura. Adica sa-L junghie atunci cand spun: Se junghie Mielul
lui Dumnezeu.
115

Atunci cand preotul suna clopotelul in vremea Proscomidiei sa pomeniti si voi
in taina numele, sa participe si inima voastra la durerea fiecarui suflet ce-l
pomeniti, fie viu, fie adormit. Sa aduceti in mintea voastra, in general, toate
cazurile oamenilor, si pe cei pe care ii aveti in mod deosebit in atentia voastra,
si sa spuneti: Maria, Nicolae Tu stii, Dumnezeule, problemele lor. Ajuta-i! .
Daca vi se dau nume ca sa le pomeniti, pomeniti-le la cateva Sfinte Liturghii, unele
la trei, altele la cinci, si dupa aceea sa se pomeneasca si celelalte. De ce sa ai pe unii
pe care ii pomenesti mereu si pe altii care au nevoie sa nu-i pomenesti deloc?
Aceasta n-o inteleg.
Nume de catolici, de martori ai lui Iehova etc. nu este bine sa-i pomenesti la
Sfanta Proscomidie. Pentru acestia nu se pot scoate miride si nici parastas nu se
poate face. Pentru sanatatea si luminarea lor ne putem ruga, chiar si paraclis
putem face.
- Parinte, unii preoti spun ca nu vor sa liturghiseasca adesea, ca sa nu se
obisnuiasca.
- Nu este corect sa spuna asa ceva preotul. Este ca si cum ar spune: Nu merg
regulat la rudele mele, ca sa ma primeasca mai bine atunci cand le fac o vizita.
Este nevoie insa de pregatire. Sfanta Impartasanie vindeca, sfinteste pe cel ce se
nevoieste. Cum sa-l ajute pe unul care nu se nevoieste? Ce sa schimbe Hristos,
daca insusi omul nu se schimba?
Odata, la Pestera Sfantului Atanasie, era un staret cu doi ucenici. Unul era
ieromonah si celalalt ierodiacon. Intr-o zi au mers ucenicii la o bisericuta sa
slujeasca. Preotul insa invidia mult pe diacon, deoarece diaconul era mai inteligent si
indemanatic la toate. Dar nici diaconul nu ajuta situatia, avand un fel egoist de a fi.
Preotul s-a pregatit la exterior, citind rugaciunile de impartasanie si facand toate
canoanele necesare. Din pacate insa, n-a facut lucrul cel mai important
pregatirea launtrica, adica sa se spovedeasca cu smerenie ca sa alunge din
inima sa invidia, care nu dispare prin schimbarea hainelor noastre si spalarea
capului. Astfel, doar cu aceasta pregatire exterioara a mers la Infricosatorul
Jertfelnic sa liturghiseasca. Insa de indata ce a inceput sa proscomideasca, ce s-a
intamplat? S-a auzit deodata un vuiet mare si vede cum pleaca Sfantul Disc de la
Proscomidie si dispare. Prin urmare, n-au mai putut liturghisi. Daca nu i-ar fi
impiedicat Bunul Dumnezeu in felul acesta si preotul ar fi liturghisit in aceasta stare
duhovniceasca in care se afla, gandul imi spune ca ar fi patit un mare rau.
- Parinte, daca se intampla ceva in timpul Sfintei Liturghii, ea se poate intrerupe?
- Cand se savarseste Sfanta Liturghie, preotul n-o poate lasa neterminata orice
s-ar intampla. Si razboi de s-ar anunta, trebuie s-o savarseasca. Si dusmanii sa
vina afara de biserica, va cauta numai sa se grabeasca putin, ca s-o termine. Va
116

ajuta Dumnezeu sa o savarseasa. Dar trebuie sa avem incredere in Dumnezeu; sa nu
ne temem.
Liturghisitorul Celui Prea inalt trebuie sa aiba multa luare aminte, curatie si
acrivie. Preotii sunt mai presus de ingeri. Sfintii ingeri isi acopera fetele lor in
vremea Dumnezeiestii Euharistii, in timp ce preotul o savarseste.
(din: Cuviosul Paisie Aghioritul, Cu durere si cu dragoste pentu omul
contemporan, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003


Fericitul Filotei Zervakos: CUM TREBUIE SA NE APROPIEM DE TAINA
SFINTEI IMPARTASANII?
Publicat pe 20 Sep 2008 | Categorii: Deasa impartasire, Fericitul Filotei Zervakos,
Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Impartasania, Razboiul
nevazut, Spovedanie si Impartasanie (Sfintele Taine) | | Print
Vezi si: TAINELE CRESTINE SI LUCRARILE MAGICE

Textul de fat reprezint o scrisoare a Arhimandritului Filotei Zervakos ctre un
fiu duhovnicesc, publicat sub acest titlu n revista Orthodoxos. Philoteos
Martyria, nr. 40-42, ianuarie-septembrie, Tesalonic, 1991, p. 139-143.
Staretul Filotei a fost de foarte tnr sub ndrumarea Sfntului Nectarie de
Eghina fctorul de minuni, pe care l-a avut printe duhovnicesc. Din 1930 pn
la moartea sa (adic aproape pentru 50 de ani) a fost staretul Mnstirii
Loggobardas din Paros, fiind unul din cei mai apreciati duhovnici. A ncercat o
unire a spiritualittii liturgice sacramentale cu cea filocalic isihast.
Punctul de vedere exprimat de Patriarhul Filotei Kokkinos (+1379) n chestiunea
Sfintei mprtsanii, prezentat si nsusit de staretul Filotei Zervakos, si pstraz
actualitatea si are o important deosebit din punct de vedere teologic si
duhovnicesc:
1. Patriarhul Filotei Kokkinos este un ucenic si adept al Sfntului Grigore Palama
(+1360), contribuind cel mai mult la apararea si raspndirea palamismului si
isihasmului, care insista asupra posibilitatii vederii slavei sau luminii dumnezeiesti
necreate, prin curatirea inimii si rugaciunea mintii.
117

2. Prin cele spuse n scrisoare, Patriarhul Filotei arata clar ca isihasmul si
mpartasirea sacramentala nu se exclud, ci se presupun si se completeaza reciproc,
rugaciunea mintii fiind nsasi simtirea prezentei euharistice sacramentale a lui
Hristos n noi, mpartasirea sacramentala implicnd si mpartasirea duhovniceasca,
simtirea lui Hristos.
3. Pozitia echilibrata a Patriarhului Filotei poate sa aduca o lumina n mult
disputata discutie ce se continua nca pna n zilele noastre, ntre teologi si
duhovnici, n jurul desei sau rarei mpartasiri. mpartasirea euharistica este o
necesitate pentru toti credinciosii, monahi si laici, necesitate care decurge din
nsasi fiinta si rostul tainei Cuminecaturii, dar ea nu se poate impune si da oricui,
fara nici o conditie, lucru care se uita de obicei de cei ce insista exclusiv pe
mpartasirea fizica.
Sfaturile date n final de Patriarhul Filotei manifesta o deschidere generoasa.
Teoretic ele sunt corecte si practic realizabile mai mult n mnastiri, unde sunt
mai putini vietuitori si unde duhovnicii i pot pregati pe toti prin Taina
Marturisirii, dect n parohiile mari, unde datorita numarului mare de
credinciosi, practic este aproape imposibila pregatirea acestora prin Taina
Marturisirii n vederea mpartasirii lor duminica de duminica. Dar si aici se poate
ncepe si e de dorit cu grupuri mai mici de credinciosi care sa fie pregatiti pe
rnd pentru mpartasire n fiecare duminica. Problema este foarte importanta si
vom mai reveni asupra ei (pr. prof. Ioan Ica).

Acum 50 de ani am citit aici, n biblioteca mnastirii, o scrisoare a pururea
pomenitului Filotei Patriarhul Constantinopolului, care a trait n secolul XIV si care
a stralucit n virtute, evlavie, dreapta credinta si cultura. Epistola aceasta a fost
trimisa parintilor sinaiti, care se mpartisera n doua tabere. Una socotea nu numai
ca e permisa deasa mpartasanie, dar ca e obligatorie. Si aducea marturie
canoanele 18 si 19 apostolice si ca mai nainte, Sfnta mpartasanie nu impunea
postul, fiindca crestinii din primele veacuri nu posteau, dar nici canoanele
Sfintilor Apostoli si ale Sfintelor Sinoade Ecumenice nu se refera la post nainte
de Sfnta mpartasanie. Cealalta tabara socotea ca, pentru a se mpartasi
cineva, trebuie sa treaca cel putin 40 de zile de la ziua n care s-a mpartasit
pentru a se putea mpartasi iarasi, deoarece nu e vrednic, si ca nainte de Sfnta
mpartasanie crestinul trebuie sa posteasca trei zile. Aduc si ei marturie obiceiul
Bisericii care, vaznd ca multi dintre crestini se apropie de Taina Sfintei
mpartasanii fara nici o pregatire si curatire prealabila, fara o metanoia si marturisire
sincera si curata, fara teama, credinta si dragoste de Dumnezeu, recomanda
crestinilor sa se nfrneze cteva zile, pentru a putea sa se reculeaga, sa-si dea seama
si sa cugete la pacatele lor, sa le paraseasca prin baia pocaintei si a marturisirii, ca si
prin postul dupa putere, pentru ca postul curat, care se face n cunostinta si
118

discernamnt, cere de la om teama, smerenie, strapungerea inimii si plnsul aducator
de bucurie, lacrimi care purifica si curata sufletul omului de orice pngarire. Din
acest motiv, Sfntul Grigorie Teologul a zis: Sa varsam lacrimi dupa putere prin
baia Botezului (pocaintei), iar Sfntul Simeon Noul Teolog porunceste
monahilor si crestinilor ca fara lacrimi sa nu se mpartaseasca. Cum e cu
putinta ca acela care si umple de cu seara chilia lui cu carne, peste, oua, vin si nu
cu mncaruri de post, dimineata sa se mpartaseasca cu lacrimi si strapungerea
inimii? Acest lucru e cu neputinta.
Fiindca deosebirea de pareri a sinaitilor a ajuns la certuri si dispute, au scris
Patriarhului, care le-a trimis o scrisoare. Acum un an am cautat aceasta scrisoare n
biblioteca, dar nu am putut s-o gasesc. Nu mi amintesc exact cuprinsul ei, fiindca au
trecut 50 de ani de atunci. Din cte mi amintesc va scriu, poate va va fi de folos
pentru cartea voastra.
n scrisoare, Patriarhul critica cele doua tabere, fiindca ambele se aflau n
ratacire si fiindca toti trebuie sa urmeze traditiile pe care le-au primit de la
Parintii lor si nu sa se certe.
Celor dinti le scrie: Spuneti adevarul ca mpartasania deasa este impusa de
canoane si ca crestinii din timpurile apostolice se mpartaseau la fiecare
Liturghie, dar trebuie sa spuneti si ceea ce Sfntul Apostol Pavel, gura lui
Hristos, zice: Sa se cerceteze omul pe sine nsusi si asa sa mannce din pine si sa
bea din pahar. Caci cel ce mannca si bea cu nevrednicie, mannca si bea siesi
osnda, ca unul care nesocoteste Trupul Domnului (I Co 11, 28-29). Daca vreti sa
va mpartasiti des, ca Sfintii Apostoli si primii crestini, trebuie sa se cerceteze
fiecare pe sine si sa va gnditi bine daca sunteti si voi ca Sfintii Apostoli, daca
sunteti la masura virtutilor Sfintilor Apostoli si a primilor crestini. Aceia aveau
dragoste din tot sufletul si din toata inima fata de Dumnezeu, n vreme ce voi
aveti multa dragoste fata de voi nsiva si foarte putina fata de Dumnezeu. Aceia
aveau o asa de mare iubire ntreolalta, nct erau bucurosi sa se jertfeasca unul
pentru altul. Voi nsa va certati si i pizmuiti pe fratii vostri, fiindca nu
mbratiseaza parerea voastra. Aceia, primii crestini, aveau toate n comun, banii,
averile, mijloacele de subzistenta si nici unul nu zicea: acesta este al meu, acesta este
al tau. Voi, desi sunteti monahi, nu aplicati aceasta. Preotul, putin nainte de a chema
la Sfnta mpartasanie, zice cu voce tare: Sfintele Sfintilor, voind parca sa ne
avertizeze si sa ne spuna: Judecati si gnditi-va bine, daca sunteti sfinti, atunci sa
va apropiati, fiindca Cele Sfinte se dau numai Sfintilor. Si noi zicem smeriti: nu
suntem sfinti, unul e Sfnt, Domnul nostru Iisus Hristos, Cel fara de pacat. Trebuie,
asadar, sa fim atenti, daca vrem sa ne mpartasim si noi mai des, sa fim sfinti.
Apoi, preotul, chemndu-ne la masa duhovniceasca, ne spune: Cu frica de
Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati. Si aici trebuie sa ne
cercetam fiecare pe noi nsine: Daca avem ntr-adevar frica de Dumnezeu,
credinta fierbinte si dragoste curata din tot sufletul si din toata inima, atunci sa ne
119

apropiem daca nu, sa ne retinem un timp, si dupa ce ne-am ostenit si nevoit cu
ajutorul lui Dumnezeu, pe care trebuie sa-l cerem totdeauna, sa fim si noi sfinti,
sa fim ca Sfintii Apostoli si crestinii primelor veacuri, atunci sa ne apropiem
des. ntruct nu suntem imitatori ai virtutilor lor, sa fim atenti, ca nu cumva
apropiindu-ne cu nevrednicie, n loc de folos sa ne producem paguba, fiindca
Sfnta mpartasanie e foc care-i arde pe cei nevrednici. Faptul ca n canoanele
Sfintilor Apostoli nu se pomeneste de post, e de asemenea adevarat. Dar la nceput,
cnd Sfintii Apostoli savrseau Sfnta Taina, erau putini la numar. Iar Taina
dumnezeiestii Euharistii o savrseau n case si dupa mncare. Cnd nsa numarul
crestinilor a crescut si s-au zidit biserici, atunci Sfnta Taina se savrsea n sfintele
biserici si se savrsea dimineata, iar cei care voiau sa se apropie de Sfnta Taina se
nfrnau de cu seara. Iar Sfintii Apostoli continuu au postit. Mncarea lor era att
de modesta si mncau att de putin, ct sa traiasca. Iar marturisirea se facea
public, n biserica. Cnd nsa la nceput au fost crestini care se rusinau si ezitau sa
se marturiseasca n public, atunci Sfintii Parinti au stabilit ca marturisirea sa nu se
mai faca public, ci n particular, naintea arhiereului sau preotului ca parinte
duhovnic. Si fiindca multi crestini, cnd voiau sa se apropie de Sfnta Taina
dimineata, mncau de cu seara pe saturate, fara deosebire, atunci s-a stabilit ca
cei ce vor sa se apropie de Sfnta Taina trebuie sa posteasca. Aceasta n-o
mentioneaza sfintele canoane, dar o mentioneaza Sfnta Traditie. Nu s-a apreciat
numarul zilelor de post, s-a lasat aceasta la latitudinea duhovnicilor, care celor
sanatosi le prescriau mai mult post, iar celor slabiti mai putin. Cei care sunt sanatosi
si pot sa posteasca nu numai o zi, doua sau trei, ci ntreaga saptamna, bine fac.
Aceasta le-a scris Patriarhul celor dinti.
Pentru ceilalti scrie urmatoarele: Monahii care cerceteaza Scripturile si se ocupa cu
studiul trebuie sa cunoasca sfintele canoane si Sfintele Traditii. Nici Biserica, nici
sfintele canoane, nici Traditia nu mentioneaza ca crestinii trebuie sa se
mpartaseasca la fiecare 40 de zile si ca nu se cuvine sa se mpartaseasca cineva
la mai putin de 40 de zile. Sfnta Biserica si toti Parintii stabilesc canoane mari
pentru ucigasi, desfrnate, adulteri, hoti, calomniatori si ceilalti pacatosi,
carora canoanele le interziceau uneori sa se mpartaseasca; celorlalti crestini nu
le-a precizat zile, luni sau perioade. S-a precizat nsa ca toti sa se cerceteze pe
sine si daca sunt vrednici sa se apropie. S-a precizat, de asemenea, ca trebuie sa
fie sfinti, fiindca Cele Sfinte se dau Sfintilor si sa se apropie cu frica de Dumnezeu,
cu credinta si cu dragoste. Bine faceti daca cereti sfatul meu practic, dar mai bine
veti face daca va veti smeri si veti asculta si pazi cele ce va voi sfatui. nti va
sfatuiesc sa ncetati discutiile care provoaca certuri si dispute. Fiecare din voi
sa fie atent sa-si vada propriile pacate si nu pe ale fratelui sau. Al doilea, ori de
cte ori vi se ntmpla vreo iritare sau cearta ntre voi, nainte de a apune soarele
sa va conciliati si mpacati. Al treilea, sa aveti smerenie si ascultare desavrsita
de ntistatatorul vostru, ca si duhovnicul vostru, caruia sa-i marturisiti sincer
toate pacatele voastre si sa solutionati deosebirile dintre voi nu voi singuri, cu
120

pizma, mndrie si iutime, ci cu dragoste si iubire de frati, cernd n toate sfatul
si parerea egumenului si duhovnicului vostru, si ceea ce va va spune, sa primiti ca
de la Dumnezeu si sa va linistiti.
n ce priveste Sfnta mpartasanie stabilim urmatoarele:
1. Cti au dragoste din tot sufletul si din toata inima fata de Dumnezeu si cti l
iubesc pe aproapele lor ca pe ei nsisi, au smerenie, ascultare, taierea voii, blndete,
nemniere, nfrnare, rabdare, tacere, acestia pot sa se mpartaseasca o data pe
saptamna si de doua ori cnd se ntmpla o sarbatoare n mijlocul acestei
saptamni.
2. Cnd nu au virtutile de mai sus si se mhnesc din cauza aceasta si se silesc sa le
dobndeasca si se roaga si doresc sincer si cer Sfnta mpartasanie, ca pe un
medicament ajutator, si evita pe ct le sta n putinta orice pacat, li se permite si lor
sa se mpartaseasca o data pe saptamna.
3. Cti au asa-zise pacate care se iarta, adica putina mndrie, se nfurie pentru
moment cnd le spune cineva ceva, spun vreo minciuna, glumesc, rd, brfesc,
mannca mai mult dect e de trebuinta, fac ascultare, dar fara tragere de inima, si au
si alte mici pacate de moarte, pe care se silesc sa le taie si sa le tempereze, dar nu cu
osteneala si rvna cum se cuvine, dar totusi le cunosc, se caiesc si le marturisesc,
acestora li se permite sa se mpartaseasca la 15 zile.
4. Acei care sunt mndri, nesupusi, mniosi, certareti, mincinosi, daca se
marturisesc si arata o pocainta si schimbare adevarata si iau hotarre ca vor nceta
sa pacatuiasca, sa se mpartaseasca la doua luni.
5. Daca dupa un an nceteaza sau se nfrneaza, mputinnd pacatele, sa se
mpartaseasca la 40 de zile, si cnd se ndreapta complet, sa se mpartaseasca ca si
cei de mai sus, la 15 zile si o data pe saptamna.
O astfel de dispozitie catre monahii de la noi a dat-o Cuviosul Arsenie, care s-a
nevoit acum 100 de ani aici, un sfnt duhovnic care a primit har de la Dumnezeu sa
savrseasca minuni n timpul vietii lui si dupa moarte. Un astfel de discernamnt
al acestor vrednici de pomenire Parinti trebuie sa-l urmeze si Parintii
duhovnici actuali, ca sa-i canoniseasca pe cei care se marturisesc la ei.
n acord cu ndrumarile de mai sus sa ne apropiem toti credinciosii, laici si clerici, de
Taina dumnezeiestii si Sfintei mpartasanii, pregatindu-ne si curatindu-ne prin
pocainta, post, rugaciune, cu frica de Dumnezeu si cu credinta si cu dragoste, ca
mpartasindu-ne cu vrednicie sa ne unim cu Mntuitorul Hristos si sa ne nvrednicim
a deveni mpreuna-mostenitori ai mparatiei Lui ceresti.
121

Intre constiinta adanca a pacatului si Iubirea nebuna a lui Dumnezeu. PS
MARC NEMTEANUL despre PREGATIREA DE IMPARTASANIE SI
SPOVEDANIA DEASA
Publicat pe 20 Jun 2012 | Categorii: Ierarhi romani, Pagini Ortodoxe, PS Marc
Alric (Nemteanul), Sfanta Impartasanie, Spovedania | | Print

Inainte de a vorbi de o impartasanie frecventa trebuie sa vorbim de o spovedanie
frecventa Spovedania nu este un tribunal, ci este un spital Nu exista vreun
pacat de care sa nu fim capabili.
Trebuie sa fim fara masti. Spovedania asta inseamna: lasam mastile de-o parte.
Ne aratam lui Dumnezeu asa cum suntem, in nuditatea noastra si in uratenia
noastra.

Roman Ortodox in Franta:
Convorbiri duhovnicesti cu PS Marc Nemteanul

(fragment)
- Cum sa ne pregatim pentru Sfanta I mpartasanie?
- Este o intrebare buna, dar cred ca trebuie sa plecam de la inceput. Adica, mai intai:
Trebuie sa ne impartasim? Ne impartasim o data pe an, sau cand? Stiti, ca exista si
o traditie care spune ca trebuie sa ne impartasim de patru ori pe an in timpul
posturilor. A face asta este un minim. Traditia Bisericii ne invita sa ne
impartasim destul de frecvent, dar aceasta impartasire necesita o pregatire, in
mod evident. Adica primul lucru pe care trebuie sa-l facem este sa ne spovedim
in mod frecvent. Si deci, inainte de a vorbi de o impartasanie frecventa trebuie
sa vorbim de o spovedanie frecventa. Spovedania este una din modalitati pentru
pregatirea pentru impartasanie.
Ce este Spovedania? Spovedania nu este faptul de a spune o lista de pacate pe
care am citit-o undeva, si stiti, facem o cruce in dreptul celor pe care le-am
facut si pe urma o dam preotului, ca un fel de aparat care va va spune rezultatul:
Pe tine nu te las sa te impartasesti, pe tine te las, ... Deci asta nu merge asa, nu are
cu nimic de-a face [cu o adevarata pregatire]. Spovedania este constiinta ca ne-am
indepartat de Dumnezeu, si este constiinta ca ceea ce am facut ne-a indepartat
de Dumnezeu.
122

Acuma vedeti ca intrebarea este: cum ne pregatim pentru Spovedanie? Va dau un
exemplu. O casa care a fost abandonata, timp de 10 ani sau 20 de ani, si e plina de
praf si de atatia paianjeni care s-au instalat. Acum intrati in casa si aprindeti un
chibrit. Timpul cat tine chibritul aprins veti putea vedea un pic de dezordine. Daca
aprindeti o lumanare claritatea va fi mai importanta si veti putea vedea in mod precis
in ce constata dezordinea. Daca aprindeti becul, in mod normal detaliile apar. Daca
intr-o zi cu soare deschideti larg ferestrele si prin ele trece o raza de lumina, aveti cu
totii experienta vederii particulelor de praf, care se vad in lumina soarelui. Aceasta
este spovedania. Cu cat ne spovedim [mai mult] cu atat vom avea constiinta a
ceea ce ne indeparteaza de Dumnezeu.
Va amintiti ca in rugaciunea Sfantului Efrem Sirul, spunem in timpul Postului Mare:
Da-mi sa vad greselile mele. Dar nu este ceva morbid pentru ca suntem coplesiti
de ceea ce am vazut. Da-mi sa vad greselile mele nu inseamna asta. Cerem
vederea pacatelor pentru ca avem constiinta ca suntem indepartati de
Dumnezeu. Si in acelasi timp voi depune pacatele pe care le vad, in timpul
spovedaniei, precum o greutate, in fata Lui, avand in acelasi timp constiinta
acestei iubiri care sterge toate pacatele. Pacatul nostru si sunt sfinti care au
spus asta in fata lui Dumnezeu este precum o picatura de apa pe o placa
incinsa. Ea este absorbita de a aceasta caldura [a iubirii lui Dumnezeu]. [...]
Trebuie deja sa avem aceasta constiinta. Putem spune: Doamne am pierdut timp,
iata cum am facut asta, iata cum am pierdut timp. Toate acestea le depunem in
fata Domnului si aceasta spovedanie pe care nu am facut-o de mult timp ne va
permite sa foram in adancul nostru, in subteranul inimii noastre, si a aduce la
suprafata ceea ce am vrut sa ascundem, cateodata de mult timp. Si le depunem
in fata lui Hristos. Nu este preotul cel care da iertarea pacatelor, ci este Hristos.
Preotul, episcopul este un martor.
O spovedanie poate sa dureze ani, si poate sa fie aceeasi spovedanie, dar vom
fora incetul cu incetul si vom curata si ne vom vindeca. De ce? Pentru ca nu
suntem judecati! Spovedania nu este un tribunal, ci este un spital. Domnul nu
vrea moartea pacatosului. Ceea ce vrea in primul rand este sa avem constiinta
modului in care ne-am indepartat de Dumnezeu, si aceasta constiinta soseste
incetul cu incetul.

Va voi vorbi acum de o Parabola, pe care o cunoasteti bine, si care consista in felul
cum ne pregatim le Spovedanie. Va aminitit de acel rege care invita prietenii sai la
masa. Iar prietenii refuza avand pretexte bune. Unul s-a insurat, altul si-a cumparat
pamant. Regele in mod evident este Dumnezeu. Palatul unde face invitatia este
Imparatia Cerurilor catre care toti suntem chemati. Si mai apoi, cum este intristat ca
prietenii sai nu vin, isi trimite mesagerii: ingerii, apostolii, discipolii, episcopii,
preotii, pentru a strange pe toata lumea, adica pe noi toti, toti care sunt pe
123

drumuri, toti care sunt la cumpene (intersectii), care sunt urati, care sunt prost
imbracati, care sunt vlaguiti, si care in fond nu sunt demni de a intra in palat.
Ce sunt acesti oameni? Suntem noi care suntem deformati de pacat, dar El ne
cheama sa intram in palat. E ceva incredibil.
Scuzati-ma, intru acum intr-o realitate de ultim moment. Stiti ca regina Angliei a
sarbatorit 60 de ani de cand are tronul. Presupun ca invitatii la palatul regal din
Buckingham sunt triati ca prin sita, compatibili cu regele si regina care invita. Aici
insa este invers: Regele invita pe cei care sunt incompatibili, prin originea lor,
prin starea lor. E incredibil! Aceasta este invitatia la impartasanie.
Cunoasteti urmarea din Evanghelie. In sala mai este inca loc. Haideti, chemati si pe
altii, spune regele. Sala se umlpe si regele se plimba si deodata vede pe unul pe
care il intreaba: Tu, prietenul meu, de ce nu ai imbracaminte de nunta? De ce nu
esti ca ceilalti? Haide, afara! Acuma e bizar: nu numai ca ii forteaza pe oameni
sa vina, dar odata ce sunt acolo il trimite pe unul afara. De ce? Ei bine pentru
ca acesta nu avea constiinta locului de unde venea. Credea ca e normal.
Masa Imparateasca este Impartasania. Regele face din noi egalii sai cand ne
invita la masa, cand ne invita sa ne impartasim. Regina Angliei invita oameni
care sunt din aceeasi lume. Dumnezeu face din fiecare dintre noi egalii Sai cand
ne cere sa venim sa ne impartasim. Dumnezeu, cel ce a creat cerul si pamantul, a
lumii vizibile si invizibile [ne face egalii Lui]. Ceva incredibil! Noi, specii de
viermi de pamant, pacatosi, devenim din momentul in care ne impartasim cu
Trupul si Sangele Domnului, devenim asemenea Lui. Iar cel care este trimis
afara, este cel care gandeste: vin asa, e normal. El n-avea constiinta nebuniei,
acestui lucru incredibil, ca el, care era acum cateva momente inainte mizerabil,
putind, de neatins, devine acum egalul lui Dumnezeu. Credea ca este normal.
Deci, neavand constiinta bolii lui vorbim de pacat acum nu putea avea
recunostinta. Cineva care n-are constiinta bolii lui, nu poate fi recunoscator
medicului care il vindeca.
Deci iata cum ajungem la Impartasanie, cu: Cred, Doamne, si marturisesc, ca
Tu esti Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, care ai venit in lume -[...] pentru a
mantui pe cei pacatosi, dintre care primul sunt eu. Nu este un cuvant asa, un fel
de hiperbola ecleziala. Cum spune Sfantul Pavel, noi avem constiinta de unde
venim, marturisind eu sunt primul dinte pacatosi.
Nu este niciun pacat in lume de care sa nu fiu capabil. Poate ca nu am ucis. N-
am ucis, dar intr-o zi sau alta am dispretuit sau osandit pe cineva, iar aceasta
este o ucidere spirituala. Cand dispretuim pe cineva, nu vrem sa-l vedem, il
ignoram, e transparent. Asta e ca n-avem curajul sa-i trimitem un glont in cap ca sa
nu-l mai vedem. Dispretul este deja un gand de moarte.
Nu exista vreun pacat de care sa nu fim capabili.
124

Doamne sunt capabil de orice, de toate pacatele, dar Tu esti cel care ma cheama.
Nu ma chemi pentru ca sunt fara de pacat.
Cand preotul da sfanta impartasanie, nu spune: robul lui Dumnezeu, sau
roaba lui Dumnezeu se impartaseste cu Trupul si Sangele Domnului pentru ca
este fara pacate, pentru viata vesnica, ci zice pentru iertarea pacatelor si viata
de veci. Nu pentru ca suntem fara de pacat. Nu! Ci pentru iertarea pacatelor.
Deci spovedania este legata de impartasanie. Spovedania este o modalitate de
vindecare, dar nu ne impartasim pentru ca suntem fara pacat, nu!
Sunt unii care, daca ar putea, s-ar spovedi trei minute inainte de impartasanie, astfel
incat sa nu aibe probleme intr-un mod material, dar aici nu este o problema de timp.
Conditia noastra umana este pacatoasa. Si asta este extraordinar, ca Dumnezeu nu
cheama oameni perfecti, nu vrea moartea pacatosilor, ci vrea ca ei sa se
converteasca si sa aibe viata [vesnica]. Convertirea inseamna faptul de a fi
constient ca eu sunt cel care era afara, acela care este incapabil sa fie egalul
Regelui, si Regele ma face egalul Lui. Aceasta este pregatirea pentru
Impartasanie.
Deci ceea ce va sfatuiesc este de a va spovedi cat mai des posibil.
Inainte sa ma duc la Manastirea Sihastria ma spovedeam destul de regulat. Sa zicem
o data cam la o luna. La Manastirea Sihastria, mi-au spus ca este o data pe
saptamana. Ce voi spune? Ei, ceea ce este extraordinar, e ca incetul cu incetul
aceasta constiinta a inceput sa se adanceasca. Analizam, si ne aducem aminte de
anumite lucruri. Parintele Sofronie, discipolul Sfantului Siluan ne vorbeste de
miscari ale inimii noastre, care alunga Duhul Sfant. Miscari ale inimii noastre!
Cred ca toti avem experienta de avea fata de cineva altceva decat miscari ale inimii.
Avem cateodata o astfel de ura, iar aceasta va impiedica Sfantul Duh sa intre in
inima noastra, si trebuie sa o curatam, dar o simpla miscare a inimii impotriva
cuiva trebuie depusa in fata lui Hristos. Deci aceasta inseamna ca, cu timpul,
trebuie sa fim foarte ateniti la viata noastra spirituala, foarte atenti la gandurile
noastre.
Pazirea gandurilor - aceasta, de asemeni este in inima spiritualitatii ortodoxe.
Pazirea gandurilor vom spune ca este imposibil sa o facem. V-ati gandit vreodata
la maniera in care pacatele ajung in noi? Ei bine credem ca ajung doar asa
Ei nu! [Pacatul] incepe in minte. Este o sugestie. Fie acceptam aceasta sugestie,
fie o refuzam. Pentru a refuza putem spune rugaciunea: Doamne nu vreau
asta!. Orice fel de ganduri care nu vin de la Dumnezeu, dar care sunt din
punct de vedere spiriutal o tentativa a celui rau de a intra in inima noastra
[trebuie refuzata]. Inima noastra e precum o fortareata, si daca nu este pazita,
cel viclean arunca in ea cu proiectile. Aceste proiectile sunt gandurile. Daca
acceptam aceste ganduri, ele se dezvolta si atunci ajungem la pacat. Stiti ce
125

spune Domnul, vorbind despre adulter. Cel care doreste femeia fratelui sau, fara sa
comita deja adulterul, el deja l-a comis totusi. In fata lui Dumnezeu el este vinovat
de adulter. Dar acesta este doar un exemplu. Pot avea loc altele de genul asta.
Gandul de placere, care nu este drept in fata lui Dumnezeu, ei bine, daca
acceptam acest gand, incetul cu incetul vom vedea ce placere poate sa ne dea. Si
asta se poate face intr-un sfert de secunda. Si imediat apoi, daca am avea
posibilitatea am indeplini pacatul. Si nu vorbesc numai despre adulter, ci poate sa fie
orice altceva, orice dorinta de posedare, pentru oameni, pentru bunuri, pentru
lucruri, nu conteaza. Deci trebuie sa fim foarte atenti la gandurile noastre. Asta
este un fel de igiena spirituala de care ne vorbesc Sfintii Parinti. Este o intreaga
traditie a Bisericii [care vorbeste despre aceasta].
Stiti Scara, a Sfantului Ioan Scararul. Vorbim de discernamant in ea, si Sfantul ne
aduce invataturi asupra sufletului nostru. Nu l-am asteptat pe Freud pentru a
descifra gandurile nostre, sa vedem unde sa ascunde orgoliul, mandria in noi.
Pentru ca mandria este cel mai rau dintre lucruri si toti suntem atinsi de ea, dar
trebuie vazut unde se ascunde. Stiti, cateodata facem anumite lucruri pentru ca
sunt bune, dar in fond aceasta actiune este deja poluata prin faptul ca avem
constiinta ca este o fapta buna. Si am imaginat tot beneficiul pe care putem sa-l
avem daca facem acea actiune. Acesta este mandria, iar fapta cea buna nu are
nicio valoare pentru ca este acoperita de acest film, aceasta pelicula de orgoliu.
Sfantul Ioan Scararul ne permite sa discernem acest lucru in noi, si cum putem
lupta impotriva acesteia. Deci, vedeti toata aceasta este o pregatire pentru
spovedanie.
Trebuie sa ne cunoastem. Prin viata spirituala vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.
Cand spunem Da-mi sa vad pacatele mele este o cunoastere pe care o cerem
lui Dumnezeu. E incredibil, caci este o cunostinta negativa, dar care devine
pozitiva [deoarece] cu cat avem constiinta indepartarii noastre, suntem
bulversati de cadoul incredibil care ne este facut, [...] cu atat suntem [mai]
iubiti de Dumnezeu.
O alta fraza foarte cunoscuta este cea pe care Sfantul Siluan a primit-o: Tine-ti
mintea in iad si nu deznadajdui. Ce inseamna? Tine-ti mintea in iad, in iadul
pacatelor tale, in indepartarea ta de Dumnezeu, dar nu deznadajdui, pentru ca tu
esti nebuneste iubit de Dumnezeu. Este un scriitor [Paul Evdokimov, n.n.] care
a scris o carte Iubirea nebuna a lui Dumnezeu. Suntem iubiti nebuneste de
Dumnezeu. Pe de o parte tinemaceasta constiinta a pacatului care ne-a
indepartat de Dumnezeu si, in acelasi timp, sa avem aceasta constiinta a
dragostei nebune a lui Dumnezeu. Daca am constiinta pacatului fara dragostea
nebuna a lui Dumnezeu cad in deznadejde, iar la capatul deznadejdii este
sinuciderea. Daca am constiinta dragostei lui Dumnezeu fara a avea constiinta
pacatului nu pot avea cu adevarat constiinta dragostei lui Dumnezeu, caci nu
stiu de unde vine si unde se situeaza vindecarea mea, daca nu am constiinta
bolii mele. Trebuie sa fie cele doua in acelasi timp.
126

Stiti, credinta noastra nu este paradoxala, este antinomica. Doua lucruri care
sunt in logica umana absolut incompatibile pot exista impreuna. Constiinta
pacatului, care este infernul nostru, si ne-deznadajduirea pentru ca exista dragostea
lui Dumnezeu. Hristos este Dumnezeu adevarat si om adevarat. E incompatibil: fie
suntem dumnezeu, fie suntem om; dar El este Dumnezeu adevarat si om adevarat.
Maria este Maica si Fecioara. In mod normal fie suntem maica, fie fecioara.
Vedeti logica este mult diferita in Biserica. Logica lui Dumnezeu nu este aceeasi
cu cea omeneasca.
Deci trebuie sa avem constiinta acestui fapt de unde venim, si in acelasi timp a
bucuriei de a fi vindecati. Asta este foarte important. Si nu putem avea constiinta
vindecarii noastre daca nu avem constiinta bolii noastre.
Deci sa revenim un pic. Trebuie sa aveti un ritm regulat de spovedanie, care
poate fi crescut daca aveti ceva care s-a intamplat. Spovedania nu trebuie sa
tina trei ore. Trebuie sa o pregatiti inainte si daca va spovediti destul de des veti
vedea ca se petrece destul de repede. Si daca aveti ceva sa spuneti preotului,
spuneti, poate inainte de Sfanta Liturghie.
Mai este de asemeni postul, postul euharistic, adica dinainte de Impartasanie.
Eu nu pot sa va sfatuiesc pentru cei care se impartasesc in mod frecvent sa tina post
trei zile inainte. Cand eram la Sihastria pentru unii se cerea ca sa posteasca trei zile
inainte, dar preotii care slujeau Sfanta Liturghie martea, joia, sambata si duminica
si cateodata era acelasi -, ei bine, daca trebuia sa posteasca trei zile inainte, inseamna
ca-si petrecea viata in post.
Trebuie sa postim asa cum ne cere Biserica, dar trebuie sa ne pregatim si prin
postul euharistic. Daca de exemplu ne impartasim duminica dimineata, ei bine,
trebuie sa postim sambata seara. Adica sambata seara luam o masa de post. In mod
evident, postul nu este in mod unic masa pe care o luam, ci este o maniera de
viata. Daca imi petrec noaptea in discoteca exagerez aici dar [daca imi
petrec timpul] in divertisment si sa fiu acolo unde nu trebuie sa fiu, cum voi
putea sa fiu eu pregatit a doua zi sa-L primesc pe Hristos? Deci postul este un
post care depaseste in mod larg postul de mancare.
Si iertati-mi expresia un pic vulgara, dar nu ne umpleminainte de impartasanie,
pentru ca Dumnezeu ne va umple, nu mancarea. Deci nu vom evita sa mancam,
dar vom manca de post, adica fara carne, fara produse lactate, pe cat posibil. Dar nu
va sfatuiesc trei zile de post, sau altfel, doar pentru persoanele care au ca un fel de
medicament [canon, n.n.] faptul de a posti pentru un anume timp. Deci ei, pentru
impartasanie trebuie sa se pregateasca un pic mai mult. Pentru persoane care se
spovedesc in mod regulat, postul euharistic, in plus de cel care il prevede Biserica
miercurea, vinerea, si perioadele de post de peste an, este in mod larg suficient.
[...]
127

Va voi spune altceva cu privire la pregatirea pentru impartasanie. Cand am fost la
Manastirea Sfantul Siluan in Franta, egumenul ne-a spus: daca va certati inainte,
intre frati si surori, nu puteti sa va impartasiti. Poti sa faci postul care-l vrei, poti
sa faci 50 de metanii, daca ai ceva impotriva fratelui tau sau a surorii tale, ceea
ce vii sa faci aici este ca te impartasesti pentru osandirea ta. Du-te si cere iertare
fratelui tau, sau surorii tale, dar daca tu nu poti sa o faci, pentru ca persoana este
departe, sau pentru ca nu vrei sa o faci, trebuie sa vezi preotul si sa-i spui: nu vreau
sa iert, sau as vrea ,dar nu pot sa iert. Vei depune aceasta in fata lui Hristos,
dar in niciun caz nu poti sa te impartasesti, in timp ce in inima pastrezi in mod
constient o ranchiuna, pentru ca asta este mai mult decat o miscare a inimii.
Parintele Sofronie ne vorbeste de miscarea inimii, dar va imaginati cu
ranchiuna in ce grad ne gasim! Deci asta este o interdictie de a se impartasi in
mod absolut, de unde si necesitatea de a vedea preotul.
Trebuie sa fim fara masti. Spovedania asta inseamna: lasam mastile de-o parte.
Ne aratam lui Dumnezeu asa cum suntem, in nuditatea noastra si in uratenia
noastra.
I ata, Doamne, unde sunt. As vrea sa iubesc, dar nu pot sa iubesc. Nu vreau sa
iubesc, nu vreau sa iert. Unul m-a lovit, vino in ajutorul meu. Ce pot sa fac?
Asa ne vom duce in fata preotului si a lui Dumnezeu.
Deci, vedeti, pregatirea de Impartasanie presupune o luciditate, si noi chiar ii
cerem lui Dumnezeu aceasta luciditate. Daca am fost victime ale cuiva, trebuie
sa stim ca in fata lui Dumnezeu nu este diferenta intre cel care m-a ranit si
mine, si ca, chiar daca nu-mi dau seama, intr-o zi putem fi noi in postura de a-l
rani pe altul, si noi insine sa facem victime.
Daca distanta, sau alte imposibilitati ne impiedica, care nu tin de noi, important
este sa iertam in inima noastra. Persoana poate sa moara, cea care ne-a ranit, si nu
mai avem posibilitatea sa ne impacam cu ea, dar in inima noastra putem sa spunem:
Doamne, o iert! si trebuie sa stim, ca daca nu iertam, acumulam asupra
persoanei in cauza carbuni aprinsi.
Dar Insusi Hristos ne spune: I ertati si veti fi voi insiva iertati in masura in care
iertati. Imaginati-va ca Dumnezeu ne trateaza cu masura in care noi ii tratam
pe fratii sau surorile noastre. Cred ca atunci va fi rau. Cred ca avem fara indoiala o
conceptie a dreptatii care este mult mai abrupta, mult mai dura, mult mai
neiertatoare decat cea a lui Dumnezeu. Suntem foarte neiertatori cu fratii si
surorile noaste, pentru una sau alta din actiunile, faptele lor. Si sper sa nu fim
judecati cu masura cu care noi insisi judecam pe altii, si aici vorbesc in primul
rand pentru mine. [...]
128



MITROPOLITUL IEROTEI VLACHOS: PARTEA A DOUA (INTREBARI
SI RASPUNSURI) A CONFERINTEI DE LA IASI. (audio si text). Despre
impartasania deasa, rugaciunea inimii, psihoterapia ortodoxa si pr. Ioannis
Romanidis
Publicat pe 24 Oct 2011 | Categorii: Deasa impartasire, Hrana duhului / PREDICI
SI CUVINTE DE FOLOS, Impartasania, IPS Hierotheos Vlachos, Marturisirea
Bisericii, Parintele Ioannis Romanidis, Psihologie si psihoterapie duhovniceasca,
Razboiul nevazut, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), Spovedanie si Impartasanie
(Sfintele Taine), Teologie ortodoxa | | Print

CONTI NUARE DE LA: CONFERINTA DE LA IASI A IPS
HIEROTHEOS VLACHOS despre viata si teologia parintelui Ioannis
Romanidis (VI DEO SI TEXT) prima parte
AUDI O PRI MA PARTE
***
AUDI O A DOUA PARTE I NTREBARI SI RASPUNSURI

() Il iubesc foarte mult pe Parintele Romanidis si, atunci cand aud
vorbindu-se despre el, plang de emotie ca am avut sansa de a-l cunoaste. Dupa
cum este de asteptat, e de inteles, a fost si foarte invidiat si calomniat de multi.
El insa se raporta la toate acestea cu foarte multa nepatimire si blandete. Vreau
sa precizez si faptul ca atunci cand mergea la dialoguri inter-crestine era foarte
categoric, foarte luptator, pentru ca cunostea foarte bine teologia occidentala si
ca ortodox stia foarte bine unde sa loveasca. Intr-o conferinta pe care am tinut-o
la Atena am spus ca parintele Ioannis Romanidis se aseamana unui nebun intru
Hristos [pentru ca] isi spunea parerea cu foarte mult curaj si nu se gandea ce
vor spune ceilalti.
Un uncenic atat al parintelui Ioannis Romanidis si al parintelui Florovsky mi-a
relatat ce spunea parintele Florovsky despre parintele Ioannidis. Parintele Florovsky
spunea ca Parintele Ioannis era cel mai bun, cel mai fidel student al lui, [si ca:] il
consider urmasul teologiei mele, si a creat o opera, a avut o lucrare mai puternica
decat a mea pentru ca era un caracter foarte puternic, ca un capadocian ce era.
129


Intrebari si raspunsuri
- Care este legatura dintre minte-nous si inima? Ce inseamna intoarcerea mintii in
inima, si care este diferenta dintre minte-nous si ratiune?
- Dupa cum spun Sfintii Parinti, si de fapt am gasit-o la Sfantul Maxim Marturistorul
si la Sfantul Ioan Damaschin, deci, spun acestia ca Dumnezeu a creat sufletul
omului sa aibe cele doua aspecte, si anume: partea noetica ochii mintii, si
partea logica. Deci sufletul este foarte strans legat de trup, si nous-ul, asa il voi
numi de aici inainte, trebuie sa fie foarte strans legat cu inima. Deci logica tine
de creier. Cand Parintii vorbesc de rugaciunea inimii, vorbesc de partea
aceasta noetica - ochii mintii care sunt coborati foarte adanc in ceea ce
inseamna organ trupesc al omului, adica in inima. Cei care au rugaciunea
inimii isi dau seama ca aici in acest organ fizic se intampla ceva, si sunt la locul
de munca sau in alta parte si inima lucreaza, deci isi dau seama ca aici, se
petrece ceva in interiorul ei. In cazul preotului aceasta poate sa faca rugaciune, isi
savarseste slujba, spune cu partea logica rugaciunile, insa in acelasi timp simte cu
inima ceea ce spune, totul se petrece in interior.
Va amintiti de Hristos care s-a alaturat celor doi apostoli ce se indreptau spre
Emaus. Mergeau pe drum si Hristos le vorbea. Si le mentiona lucruri din Scriptura
si acestia, dupa aceea, spuneau: Oare nu ardea in noi inima noastra cand Acesta
ne vorbea? Acest lucru nu se intampla intr-o anumita manastire sau intr-un schit, ci
erau pe drum, calatoreau. Aceasta este experienta Bisericii si a Sfintilor nostri.
Nu este extazul filozofilor stoici sau al Pithiei, cunoscuta, care era in extaz si
atunci prevedea viitorul. Calugarii si mirenii care sunt in lume au aceasta
rugaciune in inima si ii vezi mergand, lucrand, facand diferite lucruri.
Sfantul Grigorie Palama spune ca aceasta energie noetica este foarte adanca, pentru
ca, de exemplu, soferul cu logica lui urmareste drumul, insa partea aceasta, cea
adanca a mintii, are rugaciunea in inima.
Cand eram tanar l-am intrebat pe Cuviosul Paisie Aghioritul:
Parinte Paisie, cum se distinge partea logica de partea noetica de ochii mintii, de
partea profunda a sufletului?. Si a intrebat: ai adunat vreodata struguri pe care
sa-i strivesti pentru a-i face vin?. Si am spus: Sigur ca da!. Si a spus: Atunci
cand se aduna struguri si sunt pusi in butoiul respectiv vorbim despre spatiul
sentimentelor si anume, al lucrurilor pe care le vedem, le auzim, si toate acestea
intra in mintea noastra. Dupa aceea, din toate acestea, va rezulta vinul, care este
mai curat decat strugurii. Aceasta este logica. Si de acolo, din vin, mai facem o
transformare si ajungem la tuica, care este un alcool mai curat si acesta este
nous-ul partea cea mai adanca din suflet.
130

Nu este un exemplu frumos?
Aceasta este teologia empirica, practica. Se pare ca omul este plasmuit ca sa
aiba minte curata.
*
- Cineva doreste sa ne vorbeasca Parintele Mitropolit despre invatatura Parintelui
I oannis Romanidis referitoare la Taina Crucii, si o leg de o intrebare a unei alte
persoane, care suna asa: La care cruce se refera Domnul Hristos cand spune:
Cel ce vrea sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-Mi
urmeze, avand in vedere faptul ca nu avusese loc jertfa Sa pe Cruce, iar crucea in
acceptiunea contemporanilor si deci a ascultatorilor Sai, era obiect de ocara, si
bineinteles stare de ocara.
- Data trecuta cand am venit la Iasi, mi-ati pus foarte multe intrebari. Cu
binecuvantarea IPS-lui m-au invitat studentii si am vorbit, dar au fost trei-patru
intrebari pe care le-am dezvoltat intr-un interval de timp foarte larg. Poate ca acum
ar trebui sa concentram in familii intrebarile.
Parintele Ioannis Romanidis nu a avut propria sa teologie. Cand unii spuneau:
Acestea sunt afirmate de Parintele I oannis Romanidis, spunea: Nu, nu, Sfintii
Parinti afirma lucrul acesta. Deci in ceea ce priveste crucea, invata, de fapt, din
invatatura Sfantului Grigorie Palama. Deci a vorbit despre Taina Crucii lui Hristos.
Sfantul Grigorie Palama intr-o omilie de-a sa spunea ca Taina Crucii lui Hristos a
fost traita chiar si de profetii Vechiului Testament. Prin cruce a venit osandirea
pacatului. Cand Dumnezeu S-a adresat lui Avram si i-a zis: I esi din casa ta si
din familia ta si iti voi arata calea pe care trebuie sa mergi, si si-a parasit casa, si
familia, si a pornit acolo unde i-a spus Dumnezeu, vorbim aici despre asumarea
crucii. Atunci cand s-a aratat in rugul care ardea si nu se mistuia, si a auzit
vocea: Scoate-ti incaltamintea si urca acolo unde ti se spune e vorba de o cruce
care i s-a oferit atunci lui Moise prin descaltarea de incaltaminte.
Trairea crucii este purificare de patimi. Dupa cum S-a rastignit Hristos, asa si noi
ne rastignim patimilor, nu mai aplicam patimile in viata noastra. Si apoi, ajungem
la luminare, cand vorbim despre rugaciunea cea adanca, cea curata, care este o
pregustare a Imparatiei. In acesta perspectiva putem vorbi despre o participare la
Crucea si Invierea Domnului. Nu doar sa purtam o cruce, este si aceasta o
binecuvantare de la Dumnezeu si o marturisire a credintei noastre, insa partea
esentiala este: cum ne vom curati de patimi? Ce inseamna acest lucru: curatirea de
patimi? Nu sa scoatem patimile din noi, ci sa le transformam.
Adica in noi, Dumnezeu a sadit dragostea. Dragostea este o energie a sufletului
sadita in noi de Dumnezeu. Fara dragoste nimeni nu poate ajunge la Dumnezeu. Noi,
aceasta dragoste o transformam in dragoste de sine, in loc sa-l iubim pe
131

Dumnezeu si pe aproapele nostru, iubim eul nostru. Sfantul Maxim
Marturisitorul spune ca iubirea de sine este iubirea irationala a eului nostru.
Tamaduirea de filautie, adica terapia acestei patimi, a iubirii de sine, este
tocmai a o pune in aplicare fata de Dumnezeu si fata de aproapele nostru.
Atunci cand uneori ii iubim pe ceilalti putem sa aplicam iubirea de sine,
asteptand ceva de la ei, adica nu o facem dezinteresat. Aceasta dragoste
interesata trebuie sa se sublimeze si sa se transforme in dragoste lipsita de
interes. Aceasta este terapia, vindecarea, si aceasta se face prin Sfintele Taine si
prin asceza. Aceasta este trairea, participarea la Taina Crucii si a Invierii Domnului.
*
- Cineva afirma ca: multe din punctele exprimate in seara aceata le-am gasit si la
Mitropolitul Antonie de Suroj. Iar o alta persoana spune ca: in teologia
occidentala, incepand din anii `50 a devenit normativ in studiile despre Sfantul
Grigorie Palamas, parintele J ohn Meyendorff. Parintele I oannis Romanidis s-a
delimitat de interpretarea lui Meyendorff si l-a criticat intr-un studiu foarte
important din anul 1960. Daca puteti sintetiza care sunt obiectiile Parintelui
Romanidis fata de Meyendorff.
- Pentru ca sunt intr-o universitate, voi spune si lucruri teologice. Mai intai vreau sa
precizez ca eu l-am cunoscut pe Mitropolitul Antonie Bloom. Are intr-adevar
multe elemente comune, pentru ca toti teologii ii citesc pe Parintii Bisericii si
raman cu foarte multe elemente din invatatura Sfintilor Parinti. Si daca cititi
Summa Theologiae a lui Thomas dAquino veti vedea ca a preluat multe
elemente de la Sfantul Ioan Damaschin, dar a creat o confuzie si a ajuns la alte
tipare si la alte concluzii.
Ceea ce am gasit eu la Parintele Romanidis este o limpezime a gandirii. Nu am
gasit deloc rationament. Urmeaza cu fidelitate Filocalia. A cunoscut in
profunzime atat scolasticismul, cat si protestantismul. Indata ce i-a descoperit pe
Parintii Bisericii, Filocalia si pe Parintii neptici, s-a lipit de aceasta invatatura si
le-a parasit pe toate celelalte.
Inainte de a veni aici in Romania am terminat o alta mare lucrare, care este in
continuarea cartilor despre Romanidis. Prima parte a acestei carti se ocupa de
corespondenta dintre Parintele Florovsky si Parintele Romanidis. Sunt teme
noi care nu au fost prezentate nicaieri. A doua parte prezinta teologia
parintelui Romanidis. In fapt, in esenta, analizez primele studii pe care le-a
redactat la Paris. Este vorba de Pacatul stramosesc potrivit invataturii Sfantului
Apostol Pavel, Ecleziologia potrivit Sfantului Ignatie Teoforul, Antropologia
cuprinsa in Molitfelnicul Bisericii si Ecleziologia lui Alexei Homiakov. Indata, dupa
aceste studii isi scrie teza despre Pacatul stramosesc, dupa care, dupa aceasta teza,
merge la Harvard redactand cinci studii importante. Primul studiu vorbeste despre
132

Sfantul Iustin Martirul si Filosoful si relatia cu Evanghelia Sfantului Ioan. Al doilea
studiu se refera la un tex al unui anume Wolfson, care abordeaza invatatura lui
Filon[as] iudeul. Urmatorul studiu se refera la Teodor deMopsuestia, si un alt
studiu, impartit in doua, abordeaza Perspectiva lui J ohn Meyendorff asupra
Sfantului Grigorie Palama. In aceasta carte despre care va vorbesc, voi publica o
scrisoare a lui Gheorghe Florovsky, care critic analizeaza toate problemele
teologilor secolului XX si in final il elogiaza pe Parintele Romanidis.
Acum, referitor la intrebare, la Parintele John Meyendorff. Parintele John
Meyendorff s-a indepartat in esenta de invatatura autentica a Sfantului
Grigorie Palama. Pentru mine este foare semnificativ faptul ca mai toata lumea
vorbeste despre analiza, studiile pe care le-a facut Parintele John Meyendorff asupra
operei Sfantului Grigorie Palama, dar nimeni nu se refera la aceasta critica a
parintelui Romanidis la perspectiva pe care o propune Parintele Meyerdoff
despre Grigorie Palama. Parintele Meyendorff nu a raspuns niciodata la
argumentele cuprinse in critica Parintelui Romanidis, care v-am spus ca au
aparut in doua parti: prima parte a aparut in anii 60-61, iar a doua parte in 64-65.
Si intrebarea pe care o pun este urmatoarea: este oare stiintific sa se prezinte
perspectiva Parintelui Meyendorff si sa nu se mentioneze si critica pe care o aduce
Parintele Ioannis Romanidis? Ar fi putut macar sa spuna: Parintele Ioannis
Romanids a adus o critica la teologia Parintelui Meyendorff, dar aceasta critica
este eronata, dar nici macar acest lucru nu se precizeaza.
Exista 3-4 puncte asupra caruia a dus o critica foarte puternica. Va voi prezenta doar
unul. Meyendorff afirma ca Varlaam nu era reprezentant al teologiei
occidentale, ci al unei parti a teologiei ortodoxe. Prin urmare, afirma ca Varlaam
exprima un aspect filosofic al teologiei ortodoxe, iar la randul sau Sfantul
Grigorie Palama exprima o interpretare biblica a invataturii Bisericii ortodoxe.
Parintele Ioannis Romanidis afirma ca aceasta interpretare este eronata si
sustine ca Varlaam este reprezentat atat al scolasticii, cat si al ideilor
Fericitului Augustin.
Un alt punct care a intrat in discutie este acela ca parintele Meyendorff observa
faptul ca atat Sfantul Grigorie Parlama, cat si Varlaam, fac o interpretare a teologiei
Sfantului Dionisie Aeropagitul. Iar Meyendorff afirma ca Varlaam ar fi inteles
mai bine teologia Sfantului Dionisie Aeropagitul decat a facut-o Sfantul
Grigorie Palama. Afirma ca Sfantul Grigorie Palama l-ar fi corectat pe Sfantul
Dionisie Aeropagitul ca sa-si sustina pozitia. Daca citim insa critica pe care a
facut-o Parintele Ioannis Romanidis, vom vedea ca are argumente foarte solide
impotriva acestei afirmatii si tocmai de aceea Parintele John Meyendorff nu a
raspuns niciodata. Este foarte semnificativ faptul ca aceste studii au fost scrise in
timpul studiilor sale la Harvard, in colaborare cu Parintele Gheorghe Florovsky, si
trebuie sa mentionam ca pe atunci Parintele Ioannis Romanidis nu avea decat 33
de ani. Consider ca nu este deloc stiintific sa dispretuiesti, sa treci cu vederea o
133

asemenea critica argumentata si mi se pare nestiintific ca toti teologii ortodocsi
sa-l ridice in slavi pe Meyendorff si sa nu tina seama si de aceste elemente ale
Parintelui Romanidis. Desigur, Meyendorff a afirmat foarte multe lucruri
valabile, dar nu trebuie trecut cu vederea nici Romanidis. In orice caz, aceste
puncte le analizez foarte bine in aceasta carte care va aparea, le analizez exhaustiv,
iar atunci cand vor aparea in limba romana cred ca le veti putea intelege in amanunt.
*
- Sunt mai multe intrebari legate de Sfanta I mpartasanie. Pe de o parte sunteti
rugat sa vorbit despre cum sa ne pregatim, ce inseamna pregatirea pentru Sfanta
I mpartasanie, despre impartasia cu nevrednicie. Si sesizez doua tipuri de intrebari.
Pe de o parte: ce parere aveti despre deasa impartasire, fara post, fara spovedanie,
cantitativa si automata, fara o lucrare interioara? Pe de alta parte, cineva intreaba
daca omul poate lucra curatirea inimii fara Sfanta I mpartasanie. Cat de deasa ar
trebuie sa fie aceasta? Si in aceasta privinta este solicitata si parerea Parintelui
Mitropolit.
- Va voi mentiona cateva puncte. Mai intai de toate Parintele Ioannis Romanidis, si
acest lucru il vedem si in Tradita noastra, zice ca atunci cand ne impartasim, ne
impartasim cu Trupul si Sangele Domnului. Daca suntem pregatiti
corespunzator, Sfanta I mpartasanie devine lumina, daca nu suntem pregatiti
devine foc. Are legatura cu ceea ce v-am spus mai inainte, [in legatura] cu Taina
Crucii, si anume: cele trei etape: de curatire, de iluminare si de vedere a lui
Dumnezeu.
Fara Hristos nimeni nu poate sa lupte in viata duhovniceaca. Deci Hristos este
curatirea celor care se curata. Prin Hristos se purifica inima in aceasta lupta
duhovniceasca. Hristos lumineaza sufletul nostru si Acesta ne indumnezeieste.
Vedeti ca Sfantul Maxim Marturisitorul interpreteaza cuvintele spuse de preot: Cu
frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati!. Zice:
Cei care sunt in starea de rob, dar totusi lucreaza, sunt in lucrare, sa se apropie
cu frica de Dumnezeu - aceasta prima data. Apoi, cu credinta - sunt cei care sunt
in starea de naimiti cum se spunea mai inainte, de platiti, adica cei care lucreaza
pentru a primi [plata n.n.]. Apoi cu dragoste, si anume aceasta este starea fiului,
care este starea fireasca.
Parintele Ioannis Romanidis spunea: bineinteles ca in centrul tuturora este Sfanta
I mpartasanie, dar nu este singurul centru al vietii duhovniesti; si rugaciunea este,
si citirea Sfintelor Scripturi. De exemplu la Sfanta Liturghie ne rugam, ascultam
Apostolul, Evanghelia, predica, si ne impartasim. Deci trebuie sa fie o impreuna
lucrare intre cele trei elemente.
134

In ceea ce priveste deasa impartasanie. Consider ca intotdeauna trebuie sa
pastram calea de mijloc. Nici o indepartare foarte mare de Sfanta
Impartasanie, foarte rar, dar nici foarte des, atunci cand nu suntem in stare, si
in nevrednicia de a ne impartasi. Duhovnicul este cel care randuieste aspectele
acestea. Parintii filocalici vorbesc despre deasa impartasanie, dar pentru fiecare in
parte. Si anume, pentru cineva des inseamna o data pe an, pentru ca nu este in
starea duhovniceasca de a se impartasi. Foarte des ar putea fi pentru cineva o
data la cinci ani, daca a facut ceva care-l impiedica sa se impartaseasca, sau
pentru altcineva ar putea fi o data pe saptamana, sau pe luna, sau poate zilnic.
Acest lucru depinde de progresul sau duhovnicesc.
Acest lucru nu are neaparat legatura cu cat postim, pentru ca cineva poate sa
fie bolnav si sa nu posteasca. Postul este un mijloc al Bisericii pentru curatire,
deci, pentru a se impartasi cineva trebuie sa observam lupta pe care o face sa se
impartaseasca, [si] depinde foarte mult de cat traieste Taina Crucii lui Hristos.
Cand eram mic domnea aceasta conceptie: de doua ori pe an ne impartasim. Si
auzeam pe duhovnici: Nu, trebuie sa ne impartasim des, fara insa sa puna
problema pregatirii si a pocaintei. Deci parintii filocalici din sec. XVIII vorbeau
despre deasa impartasanie, dar si despre isihasm! Acuma este conceptia in
Grecia: toti sa ne impartasim. Si preotul zice: Doamne, multi crestini s-au
impartasit astazi. Slava Domnului!. Dar faptul ca Sfanta Impartasanie e luata
cu nevrednicie nu prea este mentionat. Spune Sfantul Apostol Pavel:
Pentru ca nu va pocaiti si va impartasiti cu nevrednicie, foarte multi dintre voi au
si murit.
In America, odata, am auzit pe preot zicand: Acuma, ca ati venit, cu totii, sa va
impartasiti. Si s-au impartasit unii americani si au zis: foarte frumos! foarte
dragut!.
Consider ca ar trebui sa fim foarte atenti sa nu cadem in extreme. Sfantul Maxim
Marturisitorul spunea ca indiferent in ce extrema ai cazut este acelasi lucru. In
anii 60, cand am fost ca student in Muntele Athos exista aceasta problema. Exista o
manastire unde se spunea: nu va veti impartasiti prea des, o data la o luna, o
data la doua luni. Si se duceau tinerii sa devina calugari si li se spunea: nu va
veti impartasi. Si intrebau: De ce? M-am facut calugar. Am devenit calugar
pentru a ma uni cu Hristos si sa ma impartasesc cu pocainta. De ce ma lipsiti de
Hristos, din moment ce exista ascultare, pocainta, spovedanie? Si s-a dat o lupta
puternica intre anii 60-70 pentru a se impartasi calugarii acolo, o data pe saptamna.
Deci este posibil ca cineva sa fie monah, sa se roage, si sa nu i se permita sa se
impartaseasca?
Sfantul Grigorie de Nyssa spune foarte frumos:
135

Cand un duhovnic lasa pe cineva care nu este vrednic sa se impartaseasca este
un pacat. La fel, pacat este si atunci cand opresti pe cineva pregatit sa se
impartaseasca.
A te impartasi, de fapt, este o problema de dragoste: il iubesc pe Dumnezeu si
vreau sa ma impartasesc. Trebuie ca dragostea sa fie la un asa nivel, incat sa ne
unim cu aceasta dragoste, si trupul nostru sa reziste la acest mare har care ni se
daruieste.
Spune un duhovnic ca exista oameni care traiesc pana la un moment dat in afara
bisericii intra in biserica, si deodata vor sa se impartaseasca foarte des. Adica inima
lor, sufletul, au o dorinta, o sete de a se impartasi foarte des. Trupul insa a fost
invatat in diferiti ani sa traiasca oarecum altfel. Deci este valabil ceea ce a spus
Mantuitorul: ca sufletul este sarguitor dar trupul nepuntincios. De aceea, uneori
se creeaza o problema, deoarece sufletul doreste lucruri mai mari decat poate
sa duca trupul, si de aceea nu se creeaza acel echilibru intre cele doua. Deci
trebuie intr-un anumit fel cele doua parti, trupul si sufletul sa fie puse pe aceeasi
[lungime de] unda. Nu se poate impartasi si a doua zi sa inceapa aceleasi pacate.
Insa aceasta este un lucru de discernamant.
Deci nu trebuie sa spui: bine, haideti, este un obicei bun, se poate face, dar nici o
impartasanie foarte rara nu este buna.
Eu sfatuiesc sa aibe foarte multa atentie atunci cand se impartaseste cineva, si
sa aibe constiinta a ceea ce face, decat se impartasesca fara sa-si dea seama de ceea
ce face.
Este o tema foarte larga, am incercat doar sa punctez cateva principii si imi pare rau
ca vorbesc aici in fata IPS-lui [Teofan n.n.], care este responsabil sa calauzeasca pe
pastoritii sai, si nu as vrea ca eu sa fiu cel care va ofera altceva, si IPS-ul sa sa se
exprime.
IPS Teofan: Credinciosii au nevoie de cuvantul dumneavoastra, Inaltpreasfintite,
dar eu aproape la fiecare Sfanta Liturghie le spun asa: Cei care sunteti ortodocsi si
aveti binecuvantare de la preotul duhovnic sa va impartasiti, apropiati-va; si
pruncii!. Asadar, asa cum amintea si IPS-ul, lasati-va in mana unui duhovnic
care-L iubeste pe Hristos si urmati-i sfatul. Si sesizati intr-insul un lucru: daca
simte, cel care se spovedeste, ca poate trai fara de Domnul Hristos, atunci sa
primesti sfatul lui, sa te apropii cat mai rar sau deloc, si sa te apropii atuncea rar, cu
frica de Dumnezeu si cu cutremur. Daca duhovnicul simte in tine ca nu poti trai
fara Domnul Hristos, un duhovnic bun te va indemna sa te apropii de Sfanta
Impartasanie cu credinta si cu dragoste multa.
IPS Hieroteos Vlachos: - Consider ca acest cuvant a fost unul intelept. Aceasta este
temelia, fundamentul.
136

*
- Pot psihologii si psihiatrii sa devina psihoterapeuti ortodocsi, si cum este posibil
acest lucru?
- Vorbim desigur despre psihoterapie ortodoxa si am scris o carte, dupa cum stiti:
Psihoterapia ortodoxa, dar temeiul acestei carti nu este psihoterapia, ci este
traditia isihasta. Aceasta carte a aparut in deceniul 80 si a provocat foarte multe
dezbateri. Avem de-a face cu acelasi termen atat in tamaduirea, in terapia
ortodoxa, cat si in cea din afara Bisericii, dar sunt lucruri diferite, acelasi
termen desemneaza lucruri diferite. Avem de-a face in primul rand cu o
antropologie diferita: ce intelege prin om si suflet psihoterapia din afara
Bisericii, laica, si ce intelege prin suflet si om Biserica. Eu sustin ca toate acestea,
psihanaliza, psihoterapia, psihologia, psihiatria, care s-au dezvoltat in occident,
au aparut ca urmare a faptului ca occidentul a abandonat traditia isihasta,
metoda isihasta. Exista rationalism, exista pe de-o parte moralism si ramane
neacoperita aceasta parte abisala, launtrica, a omului de care s-a ocupat Freud,
Jung, Adler si altii. Psihoterapia laica a creat foarte multe directii, scoli, in America
exista in jur de 300 asemenea directii. Exista psihoterapia cognitiva, exista si
psihoterapia comportamentala, cea existentialista. Folosesc spre exemplu si linii
buddhiste, si alte directii ale vietii umane, analizeaza comportamentul zilnic al
omului, felul cum merge. Psihoterapia ortodoxa contine multe elemente din toate
acestea, are elemente din psihoterapia cognitiva, de exemplu. Spre exemplu
puteti sa ascultati o cuvantare, o conferinta si sa va schimbe modul de a gandi si sa
va vindecati. Puteti sa invatati cum sa va luptati cu gandurile, si aceasta sa fie o
cale de vindecare. Puteti sa ajungeti la o manastire, sa intrati intr-o comunitate
si acolo sa vedeti cum se comporta monahii, cum se comporta sfintii, si in
modul acesta, urmarind comportamentul lor, sa va vindecati.
Eu unul observ ca psihoterapia ortodoxa seamana mai mult cu psihoterapia
existentiala; spre exemplu Victor Frankl, a treia scoala psihoterapeutica din Viena.
Victor Frankl a trecut din lagarele fasciste de concentrare si traind experientele
acestea, si fiind un discipol al lui Freud, a inteles acolo ca nu se poate vindeca
urmand principiile lui Freud. Si acolo a descoperit psihoterapia existentialista,
a descoperit sensul vietii. Le spunea celor care sufereau impreuna cu el: Nu te
descuraja, nu abandona, pentru ca exista o persoana care te iubeste si care
asteapta sa te intorci. A inteles ca atunci cand un om are un scop in viata este
in stare sa depaseasca toate dificultatile vietii.Spre exemplu in celula vedea in
fiecare zi un paianjen care isi tesea panza cu sarguinta si vedea in asta un sens.
Atunci cand noi avem un scop in viata si scopul este sa-L iubim pe Hristos, sa
participam la Dumnezeiasca Liturghie, atunci depasim toate problemele si
dificultatile.
137

Eu astazi am ramas cu totul surprins la Dumnezeiasca Liturghie. Mie imi era frig,
pentru ca nu sunt obisnuit cu frigul, si vedeam oamenii cum stau, participa
nemiscati la Liturghie si ma urmareau cu inima lor. Nu ma urmareau cu ratiunea,
cu logica, ci cu toata inima lor se rugau la Dumnezeiasca Liturghie; ca si acum.
Atunci cand cineva spune: Maine ma duc la Dumnezeiasca Liturghie care se
savarseste in cinstea Sfintei Parascheva, [aceasta inseamna ca] simt intr-adevar
ca Dumneziasca Liturghie este Imparatia lui Dumnezeu si raiul, [ca] o sa
primesc har, [ca o] sa dea Dumnezeu har si binecuvantare, si sa plec de acolo cu
gandul: Cand vine duminica, pentru a veni din nou la Liturghie?. Asa
dobandim un sens al vietii.
Si pentru ca omul are intrebari existentiale: ce este moartea?, ce este viata?, in
acest mod, raspunzand la aceste intrebari, se poate ajuta, se poate vindeca. In urma
cu cativa ani am fost in Atlanta ca sa vorbesc despre parohie ca o comunitate
terapeutica, vindecatoare. Acolo am ascultat un psihiatru care m-a abordat si mi-a
spus:
Inaltpreasfintite, va multumesc pentru cuvantul pe care mi l-ati spus. Eu am un
cabinet psihiatric si atunci cand am citit cartea I PS voastre am decis sa fac terapie
urmand aceste principii.
Si si-a schimbat si denumirea clinicii, si pe cartea de vizita scria psihoterapeut
ortodox.
Si vin la mine tineri care sunt dependenti de droguri si incerc sa-i tratez urmand
metoda pe care o propuneti, prin lupta cu gandurile, prin lupta cu dorintele, cu
patimile.
Si totusi spunea: nu pot sa vindec pentru ca nu sunt preot. Ca sa devina cineva
cu adevarat psihoterapeut trebuie sa devina si preot.
Vreau, prin urmare, sa va spun ca psihoterapia laica ajuta pe om pana la un
punct, ca sa nu innebuneasca de tot. Spre exemplu este gradinita sau scoala
primara. Psihoterapia ortodoxa merge mai departe, considera ca adevaratul medic
este Hristos. Hristos este deopotriva Medicamentul, Terapeutul si Spitalul. Si-L
ajuta pe om sa scape de iubirea de sine prin Sfintele Taine si prin nevointa.
Consider ca nu trebuie sa dam la o parte nicio stiinta, pentru ca psihoterapeutii laici
ajuta oarecum pe oameni sa ajunga la un oarecare echilibru, si mai ales pe
oamenii care sunt atei si sunt in afara Bisericii, si chiar pe oamenii Bisericii
care nu stiu sa foloseasca metoda de vindecare a Bisericii. Calea noastra de
vindecare tinteste la unirea omului cu Dumnezeu si la vederea lui Dumnezeu.
Psihoterapia laica are ca scop echilibrul dintre oameni, echilibrul in viata de cuplu,
echilibrul relatiei cu copiii, sa nu innebuneasca copiii. Traim intr-o epoca in care
138

nu este posibil sa nu existe conflicte. Fiecare, de aceea trebuie sa-si gaseasca
limitele in care sa se miste.
()
*
- Curatirea si luminarea, nu sunt oare procese ciclice? Ca sa ma curatesc am
nevoie de luminare, ca sa vad ce trebuie sa ma curatesc, si tot asa.
- Si cum de rezista inima, care e materie, la o lucrare atat de puternica precum este
rugaciunea adanca?
- Si aici, cu insistenta, asupra laicilor din lume care pot sa faca aceasta lucrare, si
cei care nu o fac, ce sansa de mantuire au, cei care nu ajung la rugaciunea
neincetata sau la vederea lui Dumnezeu?
- Voi vorbi pe scurt. Zicem curatire, luminare, vedere a lui Dumnezeu.
Purificarea, curatirea de patimi este scoala primara, luminarea este invatamantul
secundar, si vederea lui Dumnezeu este deja facultatea; dar nu sunt niste etape prin
care treci si s-a incheiat, nu se poate mai sus. Intrucat din tineretile sale mintea
omului este aplecata spre rau, si am invatat foarte mult sa punem in aplicare logica
si inchipuirea inca din frageda varsta si am invatat sa traim mai mult pe baza
simturilor, nu este foarte usor ca cineva sa se curete si apoi sa treaca la
iluminare. Deci se poate ca omul sa se intoarca de unde a plecat.
Se arata foarte clar in canoanele Bisericii ca pe atunci credinciosii erau avansati
duhovniceste, la un anumit nivel, insa pacatul pe care-l faceau ii putea
determina sa fie trimisi in ceata catehumenilor; si episcopul era cel care isi dadea
seama de pocainta celui cazut si il lasa sa participe la Liturghia celor Credinciosi.
Deci nu sunt nistre stadii, niste etape, ci sunt niste grade. Si cand cineva ajunge
la vederea lui Dumnezeu, nu poate sa-L vada permanent. Poate cadea la nivelul
de rugaciune [?!], dar este un martiriu pentru el, dupa cum vedem la Sfantul Siluan
Athonitul si la Parintele Sofronie. Stiti ce inseamna ca cineva sa cunoasca marea
dragoste a lui Dumnezeu si apoi sa se intoarca la un stadiu anterior, cand
trebuie sa manance, cand trebuie sa traiasca impreuna cu toti ceilalti?!
In ceea ce priveste rugaciunea inimii, am facut anumite experimente in legatura cu
acest subiect, pentru ca atunci cand cineva are o teorie asupra unui lucru trebuie sa o
experimenteze. Am spus unei fetite de patru ani: I n fiecare seara vei face
rugaciunea mintii, de 20-30 de ori, inainte de a adormi: Doamne I isuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine. Cand a mai crescut, era de cinci
ani, i-am spus: Cand vei merge de acasa spre gradinita, mintea ta sa lucreze:
Doamne Iisuse Hristoase. Cand dupa un timp am intalnit-o, am intrebat-o:
Spui rugaciunea dupa cum ti-am spus eu?. Mi-a zis: Zic rugaciunea, dar mi se
139

intampla ceva si nu stiu ce este!. Ce ti se intampla?. I nainte de a o spune o
aud in interiorul meu, rugaciunea curge de la sine. Aud in adancul inimii mele:
Doamne I isuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu.
Deci nu este partea trupeasca a inimii, fizica. De aceea Parintele Sofronie vorbeste
despre inima duhovniceasca. Si Sfintii Parintii cand se refera la inima
duhovniceasca, la ce se refera de fapt? Platon spunea ca sufletul omului se imparte
in trei: in partea rationala, in partea care doreste, si in partea care se manie. Sfintii
Parinti au acceptat acest lucru, si au spus: in partea logica sunt gandurile, in partea
de a dori sunt de fapt dorintele pe care le are fiecare, si in partea celalalta, a treia,
mania este o energie, o putere, pe care o ai in interiorul tau. Deci este numita
partea pasiva a sufletului partea legata de manie si dorinta. De aceea se zice partea
rationala, logica, si partea pasiva, care contine pe celelalte doua. Cand se refera la
inima, se refera de fapt la cele doua, si anume la partea care doreste si la partea
care se manie. Inima are eros, are o dragoste nemarginita fata de Dumnezeu, si
partea manioasa este de fapt energia, puterea care iti da un avant catre
Dumnezeu. Acest lucru caracterizeaza pe toti oamenii.
Cand Hristos spune: Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu
nu a spus acest lucru doar pentru calugari nici nu existau calugari pe atunci; a
spus-o pentru toti oamenii. Am intalnit oameni in lume care aveau rugaciunea
inimii, pe cand unii calugari nici nu auzisera de ea. Spunea Parintele Sofronie:
Cand cineva are o durere, il doare pentru cineva anume (mama are o durere
anume pentru copilul sau) si spune cu durere: Doamne, te rog, copilul meu,
atunci rugaciunea se uneste cu durerea si aceasta este rugaciunea din inima,
foarte puternica.
In acest fel se intampla si cu cel care intampina anumite probleme: nu este iubit sau
altceva de felul acesta. Aceasta este rugaciunea curata si nu cea pe care o facem
in mod formal la chilie.
Parintele Paisie Aghioritul a avut candva o vedenie. A vazut cum [cineva] lua
oseminte din Muntele Athos si le arunca in afara, in lume, si pe urma l-a vazut
cum aduce oseminte din lume in Munte Athos. Stiti ce inseamna acest lucru? Ati
auzit de parintele Gheorghe Metallinos? Ati auzit de el! Si eu, si acesta il iubim
foarte mult pe Parintele Ioannis Romanidis. Este preot, casatorit, profesor si
decan al Facultatii de Teologie din Atena, cu sotie si copii, si vorbeste
permanent despre rugaciunea curata a inimii, dupa cum si Parintele Dumitru
Staniloae. Eu l-am vazut pe Parintele Staniloae vorbind despre rugaciunea
inimii si plangand. Si era casatorit. Si vad pe unii ca zic: ce sunt aceste lucruri
afirmate de Mitropolitul de Nafpaktos si de Parintele Gheorghe Metallinos? Acestia
nu accepta isihasmul si traditia Bisericii
140

Ma bucur ca astazi ati fost alaturi de mine. Ati vazut, la avioanele care zboara, ce se
spune? Va multumim ca ati zburat cu noi si ne vom bucura sa fiti alaturi de noi si
la alte zboruri!
Parintele Dionisie Ignat de la Colciu despre SPOVEDANIE SI
IMPARTASANIE: Pregatiti-va! Daca nu este pregatire, e pieire! (plus audio
si video)
Publicat pe 11 May 2011 | Categorii: Deasa impartasire, Hrana duhului / PREDICI
SI CUVINTE DE FOLOS, Impartasania, Parintele Dionisie Ignat de la Colciu,
Razboiul nevazut, Spovedanie si Impartasanie (Sfintele Taine), Taina Spovedaniei,
VIDEO | | Print

Vezi si: STARETUL DIONISIE IGNAT DE LA COLCIU 7 ani de la
mutarea la Lumina neinserata: Fratilor, paziti dragostea!
Sa nu intarziem a ne spovedi, ca ori de cate ori se duce omul plin de pacate la un
duhovnic, oricat de departat ar fi el de Dumnezeu, cand iese de la duhovnic este
atata de usor, parca zboara. Nu e nimeni vrednic sa se impartaseasca cu Sfintele
Taine, ca acolo e Dumnezeu, I isus Hristos, dar cat e in puterea omeneasca si cat
ne permit Sfintele Canoane ale Bisericii, sa ne osarduim sa fim aproape.


- Parinte Dionisie, va rugam sa ne vorbiti putin despre bucuria impartasirii, despre
Taina Sfintei Impartasanii. Cum sa ne pregatim noi ca sa ne bucuram ca ne unim cu
Hristos in Taina Sfintei Impartasanii?
- Vedeti, vedeti? Atata de mult S-a smerit Dumnezeu pentru ca omul omul
asta plin de pacate, om de nimic sa se invredniceasca de Trupul si Sangele
Insusi Mantuitorului Hristos! Cum am mai zis, Dumnezeu ii cheama pe toti:
Veniti catre Mine, toti cei osteniti, toti pacatosii
De aceea, ca sa fie sufletul fiecaruia in pace, trebuie mai intai sa trecem pe la
duhovnic. Fiecare dintre noi avem un duhovnic, nu? Sa-i spunem toate
necazurile si neputintele noastre cu care ne-o inselat firea, cu care ne-o inselat
Satana si am cazut. Si vezi cata bunatate e la Dumnezeu! A dat darul acesta
preotului duhovnic ca daca te iarta, iertat ramai, iar daca nu te iarta, neiertat
ramai. Ceea ce leaga el pe pamant e legat si in ceruri, si ce dezleaga pe pamant este
dezlegat si in ceruri. Vezi cata bunatate dumnezeiasca ne-a aratat Dumnezeu! Putea
sa puna un inger, ca doar miliarde de miliarde de ingeri are, nu-i asa? Tu, ingere, sa
141

fii duhovnicul tuturor oamenilor astora!. Nimeni nu ar fi indraznit sa zica in fata
unui inger: Eu am gresit, am cazut in atatea pacate!. S-ar fi gandit omul: Cum
sa-i spun lui? Da se poate? Cu neputinta.
Dar a lasat Dumnezeu, prin harul Sfantului Duh, pe preot. Punand arhiereul mainile
pe capul unui preot si binecuvantandu-l si citindu-i rugaciunea, se pogoara harul
Sfantului Duh si are putere ce iarta, iertat este si in ceruri, ce nu iarta neiertat este
in ceruri. Vedeti cata bunatate arata Dumnezeu! Acuma, te duci la preot.
Preotul acela e om si el, chiar sa fie si duhovnic; trup poarta, are neputintele
lui, are patimile lui, si asa te duci catre el. Poate sa aiba si el niste neputinte ale
lui; nu te intereseaza pe tine. Tu stii ca el e preot care a fost pus duhovnic prin
Sfanta Biserica si are puterea de a lega si dezlega. Ceea ce are el, ceva
neputinte, nu te intereseaza.
- Cum trebuie sa ne pregatim pentru a avea o spovedanie curata? Ce trebuie sa
facem: sa postim mai mult, sa ne rugam, sa citim?
- Vezi cum scrie Sfanta Carte: Pregatiti-va! Ca daca nu esti pregatit, atuncea e
un lucru nepotrivit. Sa se ispiteasca omul pe sine, adica sa se pregateasca, si asa
sa se apropie de dumnezeiestile Taine, ca dumnezeiestile Taine sunt foc arzator,
ard toate pacatele si neputintele si greutatile noastre. Dar daca te apropii
nepregatit te ard si pe tine, s-a terminat! De aceea, trebuie pregatire
Sa nu zicem: Eh, nu-i nimic, am mancat, am baut, am dormit, am mai facut si
altele, ma duc si ma impartasesc, asa cum aud ca fac papistasii, ca la ei liturghia se
face tarziu. Catolicii asa zic: Noi am avut nevoie si mancam mai de dimineata. Am
mancat, am fumat si cate o tigara Ei, pana la urma hau sa luam si cate o cafea ca
sa ne mai invioram. Mai, dar la biserica nu s-a terminat liturghia! Mergem sa ne
impartasim. Si se duc si se impartasesc. Pai, aceea este pregatire?
- Nu.
- Eu nu-mi pot inchipui in ce mod catolicii permit chiar asa. Vezi, ei spun ca alta
hrana e mancarea si alta hrana, duhovniceasca, e impartasania. Oricat ar fi, daca nu
este pregatire, e pieire.
- La Sfanta Impartasanie trebuie un canon de impartasanie, se citesc rugaciunile de
multumire, nu?
- Dupa impartasanie, neaparat. Rugaciunile trebuie facute cu evlavie, cu
multumire catre Dumnezeu ca te-ai invrednicit si ai luat darul acela atat de
mare.
(7 mai 2002)
142

- Parinte, vorbiti-ne putin despre pregatirea pentru Sfanta Spovedanie.
Ca om, de-acuma tu stii: Mai, am facut cutare lucru, am sa-i spun duhovnicului, si
cutare si cutare. Ca sa nu le uiti, insemneaza-le pe hartie, si cand te duci acolo
zici: Parinte, uite, cutare am facut, cutare, cutare. Odata ce el ti-a zis
Dumnezeu sa te ierte!, ceea ce a fost scris in catastifurile satanei s-a sters. De-
acuma esti dator ca sa nu mai faci pacate. Doamne pazeste daca le-ai facut din
nou, dar daca le-ai facut, du-te imediat la preot, ca zice Sfanta Carte, de cate
ori ai cazut, scoala-te!. Adica, de cate ori s-a intamplat de ai pacatuit, sa nu intarzii
cu spovedania. Dar nu sa pacatuiesti cu nepasare si sa-ti spui: Eh, m-am dus la
preot, m-am spovedit, da acuma haide, de-acum o sa incep din nou, ca iar am sa
ma marturisesc. Da nu-i asa!
- Acesta este pacat impotriva Duhului Sfant.
- Sigur. Pacat impotriva Duhului Sfant. De aceea, m-am dus si m-am spovedit la
parinti si cu ajutorul lui Dumnezeu n-am sa mai fac. Ei, da daca numai zicem
asa si nu facem, fara sa bagi de seama te darami, incetul cu incetul. Nu! Sa ai o
hotarare, asa, hai, scoala iar, degraba, uite, ca bolnavul care se imbolnaveste:
Ma duc sa mai iau o chinina ca uite, ma doare capul. Asa si asta.
- Deci nu este o regula. De cate ori simti de atatea ori trebuie sa te spovedesti.
- S-a terminat, s-a terminat. Asa este.
- Nu trebuie neglijata spovedania.
- Nu, nu, sigur Si sa nu indrazneasca cineva vreodata sa se duca sa se
impartaseasca fara sa se spovedeasca. Multa rugaciune pe care o citeste preotul
are harul Sfantului Duh de la Dumnezeu, ca asa a dat bunul Parinte Ceresc ca sa se
ierte toate maruntisurile care le-ai avut. Spui ce pacate ai mai avut, ce-ti mai aduci
tu aminte si asa te apropii de dumnezeiestile Taine. Ca foc arzator sunt
Sfintelale Taine, care ard toate pacatele, toate faradelegile si toate gandurile
cele rele, dar daca esti cu nebagare de seama exista primejdia sa te mai arda si
pe tine. De aceea zice Sfantul Apostol Pavel: Sa se ispiteasca omul si asa sa se
apropie de Sfintele Taine, ca de aceea multi dintre voi sunt bolnavi, multi sufera,
fiindca se apropie de Sfintele Taine fara pregatire. Nu e nimeni vrednic sa se
impartaseasca cu Sfintele Taine, ca acolo e Dumnezeu, Iisus Hristos, dar cat e
in puterea omeneasca si cat ne permit Sfintele Canoane ale Bisericii, sa ne
osarduim sa fim aproape.
(Convorbire cu studenti din ASCOR, august 1999)
- Parinte, suntem si noi duhovnici la randul nostru, asa, nevrednici cum suntem. Si
vin la noi oameni, poate mai vrednici decat noi. Menirea noastra este sa nu le
143

refuzam impartasania, sa-i impartasim, pentru ca Hristos nu l-a refuzat pe Iuda sa
ia bucata lui de paine. De multe ori vin la noi oameni cu pacate grele. Ce sfat ne
dati, cum putem sa facem cu impartasania in cazul lor? Ca sa-l trimit la episcop
este ca si cum m-as spala pe maini, as scapa de el, nu pot. Poate totusi l-a trimis
Hristos la mine.
- Asa e, aveti tot dreptul Dar vedeti, Sfintia Voastra, oricat ar fi, sa nu ne
departam de sfaturile Bisericii, de sfaturile canoanelor Bisericii. Canoanele pe
care le-au hotarat Sfintii Parinti la cele sapte Sfinte Soboare Ecumenice, le-au
intocmit cu harul Sfantului Duh, fiindca ei au fost mai buni ca orisicare din noi,
caci i-a insuflat harul Sfantului Duh invatandu-i cum sa gasim calea mantuirii.
Ai cazut in pacate, dar Dumnezeu sade, sta cu bratele deschise si zice: Veniti catre
Mine toti cei osteniti si insarcinati, veniti, numai sa nu plecati, ca numai la Mine
veti afla odihna. Dar vezi, Sfintia ta, asa s-a hotarat de Sfintii Parinti, ca la fiecare
pacat sa ia omul o pedeapsa, ca sa cunoasca intr-adevar ca a pacatuit inaintea lui
Dumnezeu. Trebuie sa ia o pedeapsa, nu-iasa?
- Bineinteles, si un canon.
- O mica, o mica pedeapsa, sigur. Ei, sa nu ne departam de canoane, cat se poate.
Oarecare iconomii are duhovnicul, dar nu sa-ncepem sa ne indreptatim: Nu-i
nimica cutare, nu-i nimica cutare, nu-i nimic, ca atuncea ne daramam cu totul.
- I ntr-adevar, sa vedem daca el constientizeaza gravitatea pacatului.
- Apoi aceea, vezi? Prima data, cea mai mare pocainta este asta omul s-a
spovedit, dar hotarat sa nu mai faca pacatul. Acela e un mare har dumnezeiesc.
Dar de multe ori el de-abia asteapta sa iasa de sub patrafirul duhovnicului, se
duce acasa si face tot cele dintai si inca mai rele. Asta e primejdie mare. Da! De
aceea trebuie mare insuflare dumnezeiasca ca sa nu-l deznadajduiesti pe omul
pacatos, dar sa nu facem nici greseala despre care se zice in Sfanta Carte: Nu
aruncati cele sfinte cainilor si margaritarul porcilor. Vezi? Trebuie mare bagare
de seama.
- Parinte, sa ne intoarcem la Iuda. Cum v-am spus, Hristos l-a lasat sa-si ia bucata
lui de paine; daca el s-a dus in iad, treaba lui. Dar depinde si omul cum face Asa
si noi, daca-i dam noi, trebuie sa constientizez, sa-mi pun intrebarea daca sunt eu
mai vrednic de Hristos si el e mai rau decat Iuda. Si, de multe ori, te gandesti
daca totusi Hristos ma pedepseste ca nu i-am dat impartasania? Este o mare
chiverniseala.
- Da. Trebuie sa vedem Vedeti Sfintia Voastra, ca oricat de inaintati am fi noi
cu stiinta si cu duhovnicia, tot mai inaintati au fost Sfintii Parinti care le-au
hotarat.
144

- Asa este.
- De aceea trebuie mare bagare de seama. Da. Ca vezi, pacatosul care vine si se
marturiseste, el vine ca la Dumnezeu. Dar daca tu nu-l conduci cum trebuieste,
ii spui vino sa te-mpartasesc, nu-i nimica cutare, nu-i nimic, il impartasesti, el
se mantuieste, dar tu ce faci cu sufletul tau? De aceea trebuie mare dreapta
socoteala.
- Asa este.
Dreapta socoteala.
- In lume, parinte, sunt multe ispitiri si nu se stie cum va fi viitorul omului de maine.
Mai ales ca vedem si auzim fel si fel de pacate, ale copiilor si ale celor tineri mai
ales. Ce se va intampla cu omenirea de maine? Cum vom face noi, ca asta e menirea
preotului, acolo unde-i intuneric sa aduca lumina, unde-i ura sa aduca iubire? Si
cum putem noi mai usor sa facem lucrul acesta?
- Imparatia lui Dumnezeu se sileste, zice Mantuitorul. Sa ne silim, mai cu seama
preotii. E o datorie duhovniceasca, o datorie de la Dumnezeu, o obligatie,
fiindca daca nu bagi de seama te pierzi tu singur. De aceea, trebuie mare dreapta
socoteala. Asa sa socotim lucrurile incat sa nu ne departam mult de hotararea
Sfintilor Parinti, si sa iconomisim ca si omul sa nu deznadajduiasca de
mantuirea lui.
(Convorbire cu trei preoti din Moldova, 10 iunie 2002)
- Mirenii trebuie sa se impartaseasca numai in cele patru Posturi ori au dreptul sa
se impartaseasca si in afara de post?
- Daca n-au pacate opritoare, pot sa se-mpartaseasca si mai des.
- Si mai des.
- Sigur.
(Convorbire cu monahi de la M-rea Noul Neamt, Basarabia, 8 iulie 2002)
()
- La noi in tara inca mai sunt manastiri care 40 zile se pregatesc pentru
impartasanie. 40 de zile, trei saptamani, patru, o luna, cam asa se petrec lucrurile.
- Ce-i drept, este un cuvant, ca daca au trecut 40 de zile si nu s-a impartasit omul,
de-acuma duhovnicul il ia la rost: Ce-i cu tine? Ce faci matale? Adica iti da de
inteles ca e suficient sa iei Sfintele Taine la 40 de zile. Dar daca poti sa te
145

pregatesti si mai des nu-i un pacat. Tu simti ca n-ai facut ceva oprit, n-ai in
sufletul si in cugetul si in inima ta pacate opritoare, poti sa te impartasesti, nu-i un
pacat, dar trebuie oleaca de pregatire, nu-i asa? Sa nu te mustre cugetul, ca atunci n-
ai facut nimic.
- Dar mirenii in lume? Tot la 40 de zile sau in cele patru Posturi sau cum ati prins
Sfintia Voastra?
- Apoi, parinte, care-s crestini buni, tot la 40 de zile. Sau, cand am venit noi din
tara, cam asa era: mirenii se impartaseau numai in posturi. In Postul Mare de
doua ori, in celelalte Posturi, care-s mari, tot de doua ori, la inceput si la sfarsit. Dar
trebuie sa te pregatesti. Daca esti spovedit si n-ai ceva oprit, poti sa te
impartasesti si mai des, nu-i un pacat, din contra, e Trupul si Sangele lui
Hristos.
- E vreun folos daca te impartasesti mai des? Poate ca grecii alearga dupa un folos
in plus.
- Parinte, asta-i limpede, ca doar cine-i in Sfinte Taine? Iei Trupul si Sangele lui
Hristos. Se poate sa n-ai folos? Numai sa ai oleaca de pregatire si credinta si sa
te convingi ca-i bine cum faci. Sigur ca da.
(din: Staretul Dionisie. Duhovnicul de la Sfantul Munte Athos, Ed. Prodromos,
2009)
Parintele Gheorghe Calciu: SPOVEDITI-VA SI I MPARTASI TI -VA, NU E
NIMIC MAI INALT IN LUMEA ACEASTA!
Publicat pe 25 Nov 2009 | Categorii: Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE
FOLOS, Impartasania, Parintele Gheorghe Calciu, Pocainta, Spovedanie si
Impartasanie (Sfintele Taine), Taina Spovedaniei | | Print

Venii s v spovedii!
Pocii-v i venii s v spovedii i s v mprtii. Nu exist mntuire fr
spovedanie i mprtire. Prima spovedanie e grea, pentru c n toat viaa ta,
poate de cnd erai copil, nu te-ai mai spovedit. i n toat viaa asta a ta ai adunat
pcate, i pcate, i pcate, de care tu singur te ruinezi. Este foarte greu s faci
prima spovedanie. Pentru c nu te-ai spovedit 10,15,30,70 de ani i cnd te uii n
urm, la mulimea pcatelor tale, zici: Mi-e ruine s m spovedesc!. Nu i-a fost
ruine s le svreti, dar te ruinezi s le mrturiseti, s le aduci n faa lui
Dumnezeu i s spui: Doamne, iart-m pentru toate pcatele mele!. Trebuie s
depeti acest prag, care e unul demonic. Opoziia la spovedanie n-o faci tu, o
146

face demonul mndriei din tine, cci dac ai fi umilit, ai veni s te spovedeti. i
uii c pcatele acelea ale tale Dumnezeu le cunoate i le ine minte mai bine dect
tine. Venii i spovedii-v i a doua spovedanie va fi mult mai uoar!
Iar mprtirea este condiia obligatorie pentru mntuire. Dup Botez,
mprtirea e cel mai important act pe care l putei face. tii c n Biserica
Ortodox, spre deosebire de catolicism, nimeni nu se poate mprti fr
spovedanie i post. Am vzut odat i am fost impresionat cnd ntr-o biseric
catolic s-au mprtit toi cei de acolo. Eram ntr-o vizit pentru o conferin. L-am
ntrebat pe preot, dei simeam un miros de tutun: Toat lumea aceasta s-a pregtit
pentru mprtanie, s-a spovedit, a postit?. Zice: Unii da, alii ba, cred. Pi
atunci, care este pregtirea?. Credinciosul e datornic pentru mprtanie.
Cum se pregtete? Noi avem post, spovedanie, canon pe care cel ce s-a spovedit
l primete. Zice: La noi n catolicism, pentru cineva cu via moral (de
unde tiu ei care au via moral?) i credin, numai simpla dorin de a se
mprti constituie pregtirea. E o chestiune pe care ei o fac am vzut c i la
greci se ntmpl acelai lucru, la ortodoci pentru bunul trai i comoditatea
individului care triete n belug.
n aceast biseric ns vreau s respectm tradiia noastr ortodox, prin care
nimeni nu se mprtete fr post i fr spovedanie. Dorina i ndemnul meu
din inim i de la Dumnezeu este: postii, curii-v sufletul i inima, iertai i
cerei iertare, spovedii-v i primii cu cinste i cu vrednicie Trupul i Sngele
Domnului, fiindc spune Sfntul Apostol: Cine mnnc Trupul i bea Sngele
Domnului Iisus Hristos fr vrednicie, osnd siei mnnc i bea.
A vrea ca totui, prin rugciune i cu ajutorul lui Dumnezeu, s sporii. i mai ales
prin spovedanie i prin mprtanie. Nu am obosit, de treizeci i ceva de ani de cnd
sunt preot, s spun: Venii i v spovedii, venii i v mprtii!. Probabil pn
n clipa morii, pn n ultima zi, acelai lucru o s vi-l spun: Venii s v spovedii!

Sfnta mprtanie Cina cea mare
S ne mbrcm sufletul cu haina sincer a pocinei! S ne mbrcm sufletul
cu haina strlucitoare a faptelor celor bune i a rugciunii! S ne nnoim luntric
prin spovedanie i mprtanie! V-am sftuit mereu: spovedii-v, mprtii-v!
Pentru c nu este nimic mai nalt n lumea aceasta o Cin mai nalt dect
s pori pe Hristos n trupul i sufletul tu.
Printele Stniloae spunea aa: Dac trec pe strad dup o Sfnt Liturghie i vd
un preot ieind din biseric i un nger, m plec naintea preotului, nu naintea
ngerului, pentru c preotul poart n el pe Hristos. Poate s fie un pctos, poate
147

s fac multe rele, dar n clipa aceea el poart Trupul lui Hristos. Att de mare
este Cina aceasta!
Cnd v mprtii i ieii afar, ngerul se nclin n faa voastr! Voi trecei
naintea ngerilor, pentru c suntei purttori de Hristos! Dac nu nelegei lucrul
acesta, nu spun c venii degeaba la biseric, dar nu suntei cu adevrat
ptruni de semnificaia venirii la biseric, de faptul c trebuie s te mntuieti,
de faptul c n-ai venit n lume s pieri, ca orice animal. N-ai venit numai s
trieti o via care se sfrete n moarte, ci ai venit n lume cu o misiune.
Misiunea aceasta are i o dimensiune social, dar n acelai timp este o misiune
sacr: s rspndeti cuvntul lui Dumnezeu, s fii un model pentru toi, s
ndemni prin ceea ce faci tu i pe alii s fac bine, cci i aceasta te mntuiete.
Dintre toate vieuitoarele lumii acesteia, omul este cea mai tragica fiin. Pentru c
este singura care are contiina morii sale. Nici o alt fiin n-are contiina morii.
Noi suntem cele mai tragice fiine: tim c vom muri! i dac tinerii zic: Clip,
treci!, este ca i cum ar spune n subcontientul lor: Moarte, vino mai
repede!. Aa cum noi la btrnee spunem: Dac a trece mai repede prin boala
asta, ca s mor i s m duc la Dumnezeu!, aa spun tinerii, fr s contientizeze,
Clip, treci!, dar astfel ei se apropie de moarte cu nc un pas.

Tainele divine sunt venice
Esena Sfintei Cine a lui Iisus din Joia Patimilor aceasta a fost: s nu-i lipseasc
pe ucenicii Si de prezena Lui sensibil dup moartea, nvierea i nlarea la
cer. i s nu ne lipseasc nici pe noi, cretinii, de prezena Lui palpabil pn la
sfritul veacului, cnd l vom avea pe Iisus cu noi, n deplintatea slavei lui
Dumnezeu. Iisus instituie Sfnta Euharistie, la care particip i Iuda care, ca i noi
astzi, nu a neles semnificaia dumnezeiasc a mprtaniei i, asemenea nou, s-a
mprtit cu nevrednicie, lundu-i siei pedeaps. Ceea ce a dorit nvtorul era
ca Iuda s se ntoarc, s nu fac ticloia pe care o plnuise. L-a prevenit,
spunndu-i c mai bine nu s-ar fi nscut, i pn n clipa mplinirii faptei lui de
moarte, el ar fi putut s se ntoarc, dar n-a fcut-o. Mntuitorul nu l-a oprit de la
mprtanie, dar nici acest act de buntate nu i-a trezit contiina de vnztor.
Iar pe cnd mncau ei, Iisus, lund pine i binecuvntnd, a frnt i le-a dat
ucenicilor zicnd: Luai, mncai, Acesta este Trupul Meu. i lund paharul i
mulumind, le-a dat zicnd: Bei dintru acesta toi, cci Acesta este Sngele Meu, al
legii celei noi, carele pentru muli se vars spre iertarea pcatelor. i v spun Eu
vou c de acum nu voi mai bea din acest rod al viei pn n ziua aceea cnd l voi
bea cu voi, nou, ntru mpria Tatlui Meu (Matei 26,26-29).
148

Hristos a spus: Acesta este Trupul Meu i Acesta este Sngele Meu, deci a
vorbit literal despre pine ca fiind Trupul Su i despre vin ca fiind Sngele
Su. Dumnezeu nu minte, nu neal prin simboluri. Cine spune altfel, este
anatema. Protestanii mai vechi sau mai noi, rupndu-se din trupul Bisericii, nu au
harul pe care Iisus l-a dat dup nvierea Sa Apostolilor. Acest har a fost dat prin
suflarea peste Apostoli. Apostolii l-au dat ucenicilor lor, prin punerea minilor, iar
acetia, la rndul lor, l-au dat episcopilor, tot prin punerea minilor peste generaii i
tuturor preoilor.
Neavnd har, protestanii nu pot svri Tainele i atunci au inventat termenul
de simbol sau amintire. Cnd frng pinea ei spun c fac o cin de amintire, ca i
cum Dumnezeu ar fi fcut un fel de teatru ca s-i impresioneze pe Apostoli spre a
nu-L uita. Tainele divine sunt venice i, prin Iisus, ele s-au manifestat i se
manifest n lume ca i n Cer.
(din: Parintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii. A sluji lui Hristos inseamna
suferinta, Editura Bonifaciu, 2009)
STIM SI CONSTIENTIZAM CE SE INTAMPLA IN SFANTA LITURGHIE?
CU CE SI CUM NE IMPARTASIM? Cuvinte trezitoare ale Sf. Ioan de
Kronstadt (2)
Publicat pe 28 Dec 2011 | Categorii: Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Hrana
duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Impartasania, Preotie (pentru preoti),
Sfantul Ioan de Kronstadt, Spovedanie si Impartasanie (Sfintele Taine) | | Print

Insemnatatea Jertfei de pe Golgota si a Tainei Impartasaniei in lucrarea
proniatoare a mantuirii oamenilor (II)
Continuare de la:

Sf. Ioan de Kronstadt despre prostia si otrava mortala a pacatului. DE CE
S-A INTRUPAT HRISTOS? INTELEGEM SI PRETUIM, OARE,
JERTFA SA?
Doamne, cat de minunat randuiesti Tu mantuirea neamului omenesc, cu cata
bunatate, intelepciune, pogoramant, blandete, indelunga rabdare, asteptare fiindca
astepti cu rabdare indreptarea si intoarcerea noastra, luminandu-ne cu lumina
harului, silindu-ne, induiosandu-ne, cercand inimile si rarunchii nostri. Iar noi
ce lenesi, ce zabavnici, ce nesimtiti, ce nepasatori, ce iubitori de placeri, ce
lacomi, ce nerabdatori suntem! Misca-ne, Doamne, spre mantuire, in orice
149

chip! Sa se laude cuviosii intru slava, si sa se bucure intru asternuturile lor (Ps.
149,5).
Cum ne atrage la Sine Domnul prin cantarile, stihirile, canoanele slujbelor si prin
intreaga alcatuire a slujbelor dumnezeiesti si pana la sfarsitul veacului va atrage pe
credinciosii alesi, care iubesc slujba lui Dumnezeu! Ce bogatie de pocainta
arzatoare, de strapungere a inimii este ascunsa in slujbele noastre! - Zi si noapte
au stat la rugaciune multi nevoitori, atrasi de dragostea catre Hristos, [aducandu-I]
jertfa lui Hristos, Celui Care i-a indragit si a fost indragit de ei, nevointele preamari
ale infranarii, rugaciunii si vederii duhovnicesti.
Sa stii, fratele meu, preote, oricine ai fi, ca locul nostru in Sfanta Biserica este
nespus de insemnat, inalt si plin de raspunderi: noua ni s-a incredintat
neincetata propovaduire a credintei drepte, mantuitoare, savarsirea
dumnezeiestilor slujbe si a celor mai presus de fire, marilor, celor mai presus
de ceruri si mantuitoarelor Taine, pasterea oilor cuvantatoare si calauzirea lor
la viata vesnica; suntem datori ca prin pilda buna, prin vietuire si cuvant sa
calauzim poporul la patria cereasca. Opresc luarea-aminte a mea si a ta mai ales
asupra savarsirii Dumnezeiestii Liturghii. Dumnezeul meu! Ce adanc al sfinteniei,
milostivirii si dreptatii Dumnezeiesti, ce marire de nepatruns cu mintea este ascunsa
in ea, ce mantuire, curatire, sfintire, innoire, innemurire, indumnezeire este ascunsa
in ea! Ce unire mai presus de fire a fapturii cu Facatorul! Oare eu si cu tine ne
ridicam, asa cum se cuvine, inimile noastre sus in vremea savarsirii ei? Oare
ardem cu duhul? Oare inaltam inimile credinciosilor la cer prin slujirea
noastra plina de evlavie? Dumnezeu, prin liturghie si impartasirea cu Sfintele
Taine, uneste cu Sine firea omeneasca si o inalta mai presus de ceruri, o aseaza
cu Sine pe tronul slavei, cu ingerii o impreuneaza. Oare pricepem noi aceasta
inaltime a slujirii noastre, aceasta nemasurata bunatate, dreptate si
intelepciune a lui Dumnezeu; oare o pretuim in chipul cuvenit; oare dam noi
multumita Domnului, oare-L iubim fierbinte; oare ne iubim unii pe altii?
Sa ne iubim unii pe altii, ca intr-un gand sa marturisim: pe Tatal, pe Fiul si pe
Sfantul Duh, Treimea Cea de o Fiinta si nedespartita.
O, Dumnezeiasca, preasfanta mai presus de ceruri, atotcuprinzatoare, a cerului cu
pamantul impreunatoare liturghie ortodoxa si cat esti de minunata, de draga, plina de
nesfarsita bunatate intelepciune, dreptate, sfintenie Dumnezeiasca marire neurmata!
Chiar partea ta pregatitoare proscomidia, inchipuie pe scurt si in mare Dumne-
zeiasca ta marire, putere mantuitoare si frumusete cereasca. Aici, in particele
foarte neegale de paine din grau sunt inchipuiti:
1) Insusi Mielul (Agnetul) lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Cel ce ridica pacatele lumii,
2) Maica Domnului, in cinstea Careia se scoate o partitica triunghiulara diintr-o
prescura aparte si se pune de-a stanga Agnetului,
150

3) Cetele tuturor sfintilor inainte-Mergatorul, proorocii,apostolii, ierarhii,
mucenicii, preacuviosii doctorii fara de arginti, sfintii si dreptii Dumnezeiesti
parinti Ioachim si Ana, sfintii zilei si sfantul al carui nume il poarta liturghia.
Aceasta e Biserica cereasca, triumfatoare, ce are unire cu Biserica pamanteasca,
4) este inchipuita in particele toata Biserica pamanteasca, dimpreuna cu tot
episcopatul Bisericii de pe pamant, in Hristos, ca tagma slujitoare in Taine,
rugaciuni si invatatura, si
5) in cele din urma, este inchipuita cea de-a treia ramura a Bisericii a celor mai
dedesubt, adica a fiilor Bisericii morti in credinta si pocainta.
Vedeti ce minunata unire Dumnezeiasca atotcuprinzatoare a celor ceresti, pamantesti
si mai dedesubt! In chip veselitor, maret, Dumnezeiesc, sta in mijlocul discului
Mielul (Agnetul) lui Dumnezeu, junghiat si impuns, adica o particica mare,
patrata, de paine, ce urmeaza sa se preschimbe in Trupul lui Hristos; iar
alaturi de disc sta sfantul potir, chip al acelui minunat Potir cu vin despre care
la cina cea de taina Domnul a glasuit solemn: Beti dintru acesta toti: acesta este
Sangele Meu, al legii celei noi (Matei 26,27). Dar ascultati ce citeste preotul, ce
rugaciune, la terminarea proscomidiei:
Dumnezeule, Dumnezeul nostru, Cela ce painea cea cereasca, hrana a toata lumea,
pe Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos L-ai trimis Mantuitor si Izbavitor si
Binefacator, Care ne binecuvanteaza si ne sfinteste pe noi, Insuti binecuvanteaza
aceasta punere inainte si primeste Jertfa aceasta intru jertfelnicul Tau cel mai
presus de ceruri. Pomeneste, Doamne, pe cei ce au adus-o si pe cei pentru care s-a
adus, iar pe noi ne pazeste neosanditi intru sfintita lucrare a Dumnezeiestilor Tale
Taine!
Ce miscatoare dragoste Dumnezeiasca e zugravita in aceasta rugaciune catre
Parintele Ceresc! Ce negraita nu doar de catre gurile omenesti, ci de catre cele
duhovnicesti ale ingerilor dragoste a lui Dumnezeu fata de lume! Nu o
oarecare hrana pamanteasca, nu o oarecare mana din cer, ci Trupul si Sangele
Insusi Fiului Sau L-a dat spre mancare si bautura -preastransa impartasire si
unire a noastra cu Dumnezeirea si Omenitatea! O, dragoste nepovestita! O, cinste
preainalta! O, pogoramant care uimesti toate mintile ingeresti, heruvimice si
serafimice! O, intelepciune a lui Dumnezeu! O, dreptate a lui Dumnezeu, mila,
frumusete si maretie a nedescrisei taine! Si noi, nevrednicii preoti sau arhierei
savarsim aceasta liturghie atat de des, ne impartasim cu sfintele Taine uneori si
in fiecare zi! O, triumf al dragostei Dumnezeiesti! O, fericire! O, intarire,
indumnezeire a noastra, pe care o primim atat de des! Dar noi cum cinstim
liturghia? Oare avem dragoste, recunostinta si frica neincetata, oare ne
schimbam intotdeauna cu schimbarea cea buna? Oare ne facem ceresti,
Dumnezeiesti, sfinti? Purcezand la savarsirea proscomidiei, preotul, insemnand
151

de trei ori cu copia crucis prescura din care se scoate Agnetul, spune: intru
pomenirea Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru I isus Hristos; si
apoi, pregatind partea patrata din prescura ce insemneaza viitorul Agnet, altfel
spus viitorul preacurat Trup al lui Hristos, el graieste cu cuvintele prorocului
Isaia: ca un miel nevinovat spre junghiere S-a adus si celelalte (Isaia 53, 7) si: ca
s-a luat de pe pamant viata Lui, ia partea patrata din mijlocul prescurii si o pune
pe disc; si, junghiind-o crucis, spune: junghie-Se Mielul lui Dumnezeu, Cel ce
ridica pacatul lumii, pentru viata si mantuirea lumii; impungand-o intr-o parte,
spune: si unul din ostasi cu sulita coasta Lui a impuns, si indata a iesit sange si
apa (Ioan 19,34). O, nedescrisa dragoste a lui Dumnezeu! O, nepovestita minune
a minunilor liturghia! Cazi inaintea ei, omenire, si varsa lacrimi de pocainta:
caci pentru pacatele tale se savarseste ea.
In Dumnezeiasca liturghie si in celelalte Taine, Dumnezeu a daruit Bisericii
Ortodoxe atat de mult ca nici o minte omeneasca nu poate pretui marimea
acestor daruri: darul celei de-a doua nasteri, al infierii, al innoirii, dreptul la
viata vesnica, intrarea in cer, impreuna-vietuirea cu ingerii si cu toti sfintii si
vesnica impacare cu Tatal Cel Ceresc si partasia la sfintenia si bunatatea Lui.
Oare pretuiti voi, crestini dreptslavitori, acest dar Dumnezeiesc, oare va
straduiti sa traiti in chip vrednic de chemarea crestina, in curatie si sfintenie si
intru toata virtutea?
Infricosatorul Sange al lui Dumnezeu, adus ca jertfa la liturghie, mijloceste
pentru noi in fiecare zi. Si ce minunata impartasire este Liturghia -impartasire
cu Dumnezeu, cu Capul Bisericii, cu toti sfintii adormiti si vii! De cata dragoste
trebuie sa fie inflacarat savarsitorul tainei arhiereu sau preot! Cat de dator
este sa fie desfacut de toata impatimirea pamanteasca! Doamne, fa-ne in stare, cu
puterea Duhului Tau Celui Sfant, a savarsi cu evlavie aceasta Taina.
Impartasirea cu Sfintele Taine la fiecare liturghie ne face sanatosi, impacati,
innoiti. Cate daruri din cele mai mari sunt ascunse in liturghie! Sa multumim
Domnului, Care ne da viata prin minunatele Sale taine! Crestini dreptslavitori,
inchinati-va Liturghiei, Care ne indumnezeieste pe noi prin mila lui Dumnezeu!
Preoti si mireni, innoiti-va prin ea in fiecare zi! Slava indurarilor lui Dumnezeu,
Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Amin.
Priveste cate rude, cati apropiati, cati casnici ai in Hristos: Maica Domnului,
sfintii ingeri, patriarhii, prorocii, apostolii, ierarhii, preacuviosii, cetele
mucenicilor, dreptilor si tuturor sfintilor. Savarseste cu luare-aminte, cu
intelegere, din inima, cu evlavie, proscomidia si Liturghia toata, pricepe-o in
adancime, strapunge-te si plangi inaintea lui Dumnezeu cu lacrimi de pocainta
si de uimire. De cate bunatati a invrednicit Dumnezeu neamul crestinilor
dreptslavitori in savarsirea liturghiei! - Dupa moarte se va descoperi la aratare
152

toata bogatia bunatatilor pregatite de Dumnezeu celor ce Il iubesc iar acum
vedem ca prin oglinda, in ghicitura (1 Corinteni 13,12).
Biserica e trupul lui Hristos, de care vin toti sfintii, incepand cu Maica lui
Dumnezeu si terminand cu cel din urma dintre sfinti, de care tin toti crestinii
ortodocsi care fara fatarnicie cred si se straduiesc sa se poarte intotdeauna
potrivit cu chemarea lor crestina, toti mirenii duhovnicesti in fine, toti cei
care au adormit in credinta si pocainta. Toti, ca madulare ale unui singur Trup,
ajuta unul celuilalt si mai ales sfintii noua, celor care ne nevoim pe pamant si
cu osardie alergam la ei; iar in primul rand ne mantuieste Preabunul si
Atotputernicul, Preadreptul Cap al Bisericii Hristos, Acest Miel al lui
Dumnezeu, Care ia asupra Sa pacatele noastre si ale intregii lumi (Ioan 1, 29).
Liturghia e slujba atotmijlocitoare, Dumnezeiasca, pentru toti cei vii si adormiti;
Sangele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, curata pacatele tuturor
credinciosilor care se pocaiesc si cu osardie se roaga si au ravna pentru viata
crestineasca. Minunata, atotimpacatoare, atotsfintitoare, atotcuratitoare,
atotinnoitoare si atotindumnezeitoare liturghie! Trebuie sa mergem in chip
statornic la liturghie, sa luam parte la rugaciunile ei, sa proslavim pe Domnul si
sa multumim Lui.
Luati, mancati Beti dintru acesta toti (Matei 26, 26-27). Oare toti mananca si
beau Trupul si Sangele Domnului, dupa porunca Lui? La noi, in lumea ortodoxa,
in unele locuri sa cauti cu lumanarea si nu vezi pe cineva care sa se impartaseasca;
[...] Sa ne vedem de ale noastre. Ce se face la noi! O, Dumnezeiasca noastra
credinta! Dumnezeiasca ortodoxie, ortodoxie care luminezi mai stralucitor decat
soarele, cucerita pentru noi prin sangele apostolilor, ierarhilor, mucenicilor,
preacuviosilor si tuturor dreptilor, vino la noi! - O, margaritar de mult pret! O,
comoara ascunsa in tarina (in inima si in Biserica)! O, innoire! O,
nestricaciune! O, lumina! O, sare Dumnezeiasca! O, soare preastralucitor! O,
insasi viata vesnica! O, impacare cu Dumnezeu Cel Drept a oamenilor pacatosi!
O, lant de aur ce ne leaga cu cerul! O, scara de aur catre cer!
Dat fiind ca pacatul, in toate chipurile sale, a patruns toata fiinta omului sufletul si
trupul si s-a amestecat si impreunat cu ea, Domnul, Preainteleptul Facator si
Doctor, bine a voit sa si vindece omenirea prin ceea ce este asemanator cu ea:
Doctorul insusi S-a impreunat cu cel doftoricit si i-a dat lui sa guste preacuratul
Sau Trup si preacuratul Sau sange si a impreunat cu el Dumnezeirea Sa si
Omenitatea Sa.
Omenirea este spurcata si stricata cu toate pacatele; sangele este molipsit de
toate patimile si omul este necurat in tot sangele, maduva si oasele sale; numai
Preasfanta Fecioara de Dumnezeu Nascatoare a fost si este cu sange preacurat
si feciorelnic, din care S-a intrupat Fiul lui Dumnezeu. Pentru izbavirea de toata
intinaciunea pacatului si pentru innoirea firii omenesti a fost nevoie ca Doctorul Cel
153

Preaintelept, Drept si Atotputernic sa randuiasca Taina botezului si Taina
impartasaniei cu Trupul si Sangele Sau, si ele au fost randuite [instituite] de
insusi Hristos Mantuitorul.
Pe Fiul Cel Unul-Nascut, Parinte Bunule, curatire L-ai trimis in lume. Este in lume
o cumplita necuratie, ce strica sufletul si trupul omului, le spurca, le intuneca,
le desparte pe vecie de Dumnezeu, Izvorul vietii, si nu poate fi curatita prin
nimic altceva decat prin Sangele Fiului lui Dumnezeu, cel varsat pentru
pacatele lumii. Acest Sange a fost menit dinainte de toti vecii in Sfatul lui
Dumnezeu pentru curatirea lumii, adica a oamenilor credinciosi, si a fost
preinchipuit in Vechiul Testament prin jertfele sangeroase de tapi si de vitei.
Jertfele vechi-testamentare, insa, curateau doar necuratia trupeasca, nu pe cea
sufleteasca in timp ce Sangele Fiului lui Dumnezeu curata si sufletul si trupul,
insa doar ale acelor oameni ce se apropie cu credinta si pocainta de Taina
impartasaniei. Asadar, credeti, pocaiti-va, curatiti-va, indreptati-va.
O, fatarnicie a carturarilor si fariseilor! O, ticaloasa nazuinta a lor de a gasi cusur in
Dumnezeu Cel fara de pacat, Care umbla pe pamant in trup dimpreuna cu ucenicii
Sai! Ucenicii lui Hristos cei simpli cu inima si smeriti, mergand in urma
Mantuitorului pe tarina semanata, au smuls de foame spice, le-au frecat in maini
si au mancat in ziua sambetei (Matei 12). Fireste, o astfel de calcare la vedere a
poruncii cu privire la sambata si-a aflat vrajmasi in persoana fariseilor plini de
rautate, si acestia au inceput sa carteasca asupra calcarii sambetei; insa Domnul,
dand in vileag fatarnicia si pizma lor, a aparat dreptatea ucenicilor Sai. Dar iata, te
intreb, omule: oare simti tu foamea si setea duhovniceasca de a gusta spicul cel
de viata facator si mai presus de fire si grauntele indoit, de viata facator prin firea
sa Trupul si Sangele lui Hristos, Datatorul de viata, adevarata Paine cereasca,
cea care da viata lumii? Daca nu simti aceasta mantuitoare foame, inseamna ca
esti mort duhovniceste. Omul care incepe sa se insanatoseasca sau care este
sanatos simte in chip firesc foame si sete. Dar cati astfel de morti nu sunt in Rusia,
in Biserica Ortodoxa, care nu simt aceasta sete mantuitoare? Puhoaie! O multime
fara numar de intelectuali nu vin deloc la impartasanie, o multime de oameni
vin foarte rar, multi se impartasesc doar o data in an. lar Domnul cheama in
fiecare zi: luati, mancatibeti toti, si nu este cine sa manance si sa bea!
Marire negraita si dar nepovestit este impartasirea cu Preacuratul Trup si
Sange al Fiului lui Dumnezeu! Cat de adanca e caderea si stricaciunea
pricinuita de pacat, cat de nemaipomenite sunt mijloacele reasezarii celui cazut,
ce minunata este innoirea celui stricat, curatirea preamarii spurcaciuni a
pacatului, ce prin nimic altceva se putea curati decat prin nepretuitul si
preacuratul si atotcuratitorul Sange al Fiului lui Dumnezeu, Celui mai Sfant
decat toti sfintii! Suntem datori a cugeta la aceasta taina a mantuirii ziua si
noaptea, a da neincetat multumita si slava lui Dumnezeu pentru ea si a ne
stradui sa fim pe masura ei cu toate puterile, dorintele noastre si prin
154

implinirea de catre noi a tuturor mantuitoarelor porunci ale lui Dumnezeu. -
Spaimantatu-s-a cerul de aceasta si s-au minunat marginile pamantului, ca
Dumnezeu S-a aratat oamenilor in trup. O, ce dragoste! Ce pogoramant! Ce
dreptate, ce intelepciune, ce sfintire, indumnezeire, inaltare a firii noastre mai
sus de toate cerurile!
Slava, Doamne, Dumnezeiestilor Tale Taine, cu care ma invesmantezi ca si cu o
Dumnezeiasca haina si stapanire. Cu adevarat, preamare podoaba Dumnezeiasca
sunt pentru cel ce intru adevar se impartaseste, preot sau mirean,
Dumnezeiestile Taine. De cata cinste ai invrednicit, Doamne, neamul crestinesc
de marturisire dreptslavitoare, incredintandu-i si dandu-i mostenire Sangele
Tau Cel Dumnezeiesc, intreaga Dumnezeire si Omenitate, imbogatind si
innemurind tot omul. Cu cata dragoste suntem indatorati fata de Tine, Doamne, cu
cata recunostinta, ce dragoste suntem datori sa avem intre noi, ce datori suntem sa ne
iubim si sa ne cinstim unii pe altii mai mult decat pe sine (Filipeni 2, 3)! Multumesc
Tie, Doamne, pentru toate milele Tale cele negraite!
Preotii si diaconii, de la tara si de la oras, oare cu vrednicie se impartasesc la
fiecare liturghie? Nu multi o fac cu nevrednicie. Dumnezeu vede ce gandesc si
fac ei. Doamne, Tu esti Dreptul Judecator al tuturor: nu ne osandi pe noi, cei
nevrednici, care des ne impartasim din potir cu Sfantul Tau Trup. I ata, noi toti
suntem nevrednici de infricosatoarele si cele mai presus de ceruri si de viata
facatoarele Tale Taine. Nemasurata Ta milostivire sa acopere pacatele noastre!
Oare pretuiesti tu, preote care in fiecare zi slujesti si savarsesti liturghia,
roadele impartasaniei cu Sfintele, de viata facatoarele, infricosatoarele si mai
presus de ceruri Taine?! Oare simti curatirea de pacate, innoirea, luminarea,
renasterea, sfintirea, pacea lui Dumnezeu, care intrece toata mintea, simti ca jugul
este bun si sarcina este usoara (Matei 11, 30), simti libertatea duhului, bucuria in
Duhul Sfant? Fericit esti tu daca simti toate acestea si multumesti lui Dumnezeu.
Aprinde in tine darul lui Dumnezeu, nu fi nepasator, nesimtitor, nemultumitor.
Pentru simtamantul recunostintei te vei invrednici de mai mare har; indreapta-
te pe tine insuti, in toate sa tinzi catre desavarsirea vietii si a virtutii, ca sa te
invrednicesti a auzi glasul Domnului: Sluga buna si credincioasa! I n putine ai
fost credincios, peste multe te voi pune; intra intru bucuria Domnului tau (Matei
25,21).
Tu, preot al lui Dumnezeu, slujitor al Facatorului Preainalt, slujeste Liturghia cu
frica si cu pregatirea cuvenita, mai ales daca slujesti in fiecare zi; ia seama ce
faci din pantecele tau, care in fiecare zi este biserica a lui Dumnezeu prin
impartasirea cu sfintele si de viata facatoarele lui Hristos Taine - oare nu-l faci
unealta desfatarii pantecelui si lacomiei, unealta a diavolului, care prin pantece a
tras in iad neamul omenesc si l-a supus blestemului? Tine cu tarie postul cel poruncit
155

de Mantuitorul, ia aminte la tine insuti si la ceilalti, si mantuieste-te pe tine insuti
mantuind totodata poporul.
Sa se cerce pe sine omul ce vrea a se impartasi cu Sfintele Taine, si atunci sa se
impartaseasca el cu Painea cea cereasca, cu Trupul lui Hristos, si sa bea din
Paharul vietii: ca cel ce mananca si bea cu nevrednicie, osanda, isi mananca si isi
bea, nesocotind Trupul Domnului (1 Corinteni 11, 28-29). Deci, cei ce doriti
impartasirea, cercetati-va pe voi insiva, constiinta voastra, amintiti-va pacatele
voastre osanditi-va pe voi insiva mai inainte de infricosata Judecata: fiindca
daca am socoti, adica ne-am cerceta cu de-amanuntul viata si ne-am indrepta, nu am
fi osanditi.
(din: Sfantul Ioan de Kronstadt, Spicul viu. Ganduri despre calea mantuitoare,
Editura Sophia, Bucuresti, 2002)
Craciunul si rostul vietii. NASTEREA DOMNULUI: BUCURIE INTRU
CUTREMUR/ Spovedanie si grijanie de ce si cum sunt legate?/ CO-
DEPENDENTA: TRAIM CA SA PLACEM OAMENILOR?/ Taina copilului si
taina robului (Recomandari duhovnicesti I )
Publicat pe 17 Dec 2011 | Categorii: Articolele saptamanii, Craciunul, Pagini
Ortodoxe, Preoti si duhovnici romani, Sfanta Impartasanie, Spovedania | | Print

Sfantul Ioan Gura de Aur:
Lui Irod se aseamn toi cei care se mprtesc cu nevrednicie cu Sfintele
Taine! Unul ca acesta, spune Pavel, va fi vinovat fa de Trupul i Sngele
Domnului
Doxologia:
Sfntul Ioan Gur de Aur: Magii de la Rsrit i cretinii de astzi
S ne deprtm de lucrurile pmnteti, c i magii, atta vreme ct erau n
Persia, vedeau numai steaua; dar cnd s-au deprtat de Persia, au vzut pe
Soarele dreptii!
S cutm deci s fim i noi ca magii! S ne eliberm de obiceiurile cele
pgneti, s ne deprtm mult de ele, ca s vedem pe Hristos; c i magii nu L-
ar fi vzut dac nu s-ar fi deprtat de ara lor. S ne deprtm de lucrurile
pmnteti, c i magii, atta vreme ct erau n Persia, vedeau numai steaua; dar
cnd s-au deprtat de Persia, au vzut pe Soarele dreptii; dar mai bine spus, nici
steaua nu ar fi vzut-o dac nu s-ar fi ridicat de acolo cu rvn.
156

S ne ridicm i noi! Las-i pe toi ceilali s se tulbure! Noi s alergm la casa
Pruncului! S nu ni se potoleasc dorul chiar dac mprai, popoare i tirani ne-
ar tia drumul. Aa, vom deprta din calea noastr toate greutile. C i magii n-ar
fi scpat de primejdia care venea din partea mpratului, dac n-ar fi vzut
Pruncul. nainte de a-L vedea, erau nconjurai din toate prile de fric, de
primejdii, de tulburri; dup ce I s-au nchinat, linite i siguran! Acum, nu-i
mai primete steaua, ci ngerul, c prin nchinare ajungnd preoi, I-au adus i daruri.
Prsete dar i tu poporul iudeu, oraul tulburat, pe tiranul uciga, nlucirea cea
lumeasc, grbete-te spre Betleem, unde este Casa Pinii celei duhovniceti.
Eti pstor? Vino i vei vedea pe Prunc n colib! Eti mprat? Nu vii s-L vezi?
Atunci nu i-e de folos porfira mprteasc! Eti mag? Asta nu te mpiedic deloc,
numai dac vii s-L cinsteti i s I te nchini Lui, nu ca s calci n picioare pe Fiul
lui Dumnezeu.
F aceasta cu cutremur i cu bucurie! Pot sta mpreun bucuria i cutremurul!
Vezi s nu fii ca Irod i s spui: C venind s m nchin Lui i venind s vrei s-L
ucizi! C lui Irod se aseamn toi cei care se mprtesc cu nevrednicie cu
Sfintele Taine! Unul ca acesta, spune Pavel, va fi vinovat fa de Trupul i
Sngele Domnului, pentru c au n ei nii pe mamona, pe tiranul pe care-l supr
mpria lui Hristos, tiran mai nelegiuit dect Irod. Mamona vrea s stpneasc
i trimite pe cei ai lui s se nchine lui Hristos numai de form, dar l junghie
cnd I se nchin. S ne temem, dar, ca nu cumva s avem chip de rugtori i de
nchintori, dar cu fapta s facem cele potrivnice. Cnd vrem s ne nchinm, s
aruncm totul din mini! De avem aur, s-l dm lui Hristos, s nu-l ngropm n
pmnt! Dac barbarii aceia I-au adus atunci aur ca s-L cinsteasc, cine eti tu de
nu dai nimic celui care are nevoie de ajutor? Aceia au fcut att drum ca s vad
pe Cel nscut, dar tu ce aprare mai poi avea cnd n-ai de trecut nicio uli ca s
cercetezi pe cel bolnav i ntemniat? Ni-e mil negreit de bolnavi, de ntemniai i
de vrjmai, dar tu n-ai mil nici de Stpnul i Binefctorul tu. Magii i-au adus
aur, dar tu abia de-I dai o pine. Magii au vzut steaua i s-au bucurat, dar tu vezi
chiar pe Hristos, strin i gol i nu-i tresare inima! Care dintre voi cei de fa,
care ai fost ncrcai cu attea binefaceri, ai fcut o cale att de lung de dragul lui
Hristos, ca barbarii aceia, dar mai bine spus, mai filosofi dect filosofii? Dar pentru
ce vorbesc de cale lung? Multe femei de-ale noastre sunt att de trndave nct nu
merg nicio uli ca s vad pe Hristos, n ieslea cea duhovniceasc, dac nu sunt
purtate de catri. Alii dei pot s mearg pe picioarele lor, totui n loc s
mearg la biseric, prefer afacerile i teatrele! Barbarii aceia, nainte de a-L
vedea, au fcut atta cale de dragul lui Hristos! Tu ns nici dup ce L-ai vzut n-
ai rvna lor, ci-L lai pe Hristos i dai fuga s vezi pe actori, l vezi pe Hristos
culcat n iesle i-L prseti ca s vezi femei pe scen. De cte trsnete nu-s
vrednice aceste purtri?
157

(Extras din Sfntul Ioan Gur de Aur, Omilii la Matei, PSB 23, E.I.B.M.B.O.R.,
Bucureti, 1994)
Rostul vieii noastre este s gustm ntruparea Domnului cu ncredere i cu
ndejde
Asociaia Studenilor Cretini Ortodoci Romni (ASCOR) filiala Iai a organizat
o nou ntlnire din seria conferinelor Naterea lui Hristos vremea bucuriei din
Postul Crciunului. Invitatul tinerilor ascoreni a fost protos. Hrisostom Rdanu.
n Aula Magna Mihai Eminescu a Universitii Al. I. Cuza din Iai a avut loc
mari, 6 decembrie, conferina Crciunul i rostul vieii noastre. Prelegerea a fost
susinut de protos. Hrisostom Rdanu, consilier al Sectorului nvmnt al
Arhiepiscopiei Iailor. [...]
Rostul, o lucrare care l definete pe om
Invitatul tinerilor ascoreni a fcut referire, n continuare, la tema conferinei,
explicnd semnificaia cuvntului rost. Cuvntul rost mi este cu totul i cu
totul drag pentru c vorbete despre un soi de aezare, care nou ne lipsete astzi
i dup care tnjim. Rost, este acea lucrare pe care tu i-o gseti i care te
definete. Cnd omul se ntreab Care este rostul meu pe lume?, este ca i cum ar
ntreba Cine sunt eu?. Rostul pleac de la contientizarea prezenei mele ca om.
Omul este prezen i lucrare, dup cum i Dumnezeu este i toate fiinele
raionale sunt. Aezarea nluntrul acestei aezri pe care noi o numim rost este
un lucru mai dificil de mplinit, mai dificil de regsit. Vedei ct este de dificil s
ne apropiem de un rost pe care noi s-l credem al nostru? Aceasta pentru c noi
confundm ateptrile noastre, previziunile noastre despre viitorul nostru cu
nsui rostul nostru. Rostul nostru nu st neaprat n voina noastr, rostul nu st
n ateptarea mea, n lucrul pe care eu l atept de la mine. Pentru noi, cretinii,
acest rost este foarte clar definit, este un rost pe care de o bun bucat de vreme
l cunoatem, dar pe care, de multe ori, l tratm cu indiferen, a afirmat protos.
Hrisostom Rdanu, care a vorbit tinerilor prezeni despre legtura dintre Naterea
Domnului i Pati, pornind de la modul n care cele dou scene sunt reprezentate n
iconografia Bisericii noastre.
Naterea i nvierea Domnului, elementele ntruprii
Un scriitor sirian din sec. al IV-lea, Afraat, spunea c Naterea lui Hristos a
reprezentat acel toiag al lui Moise care a intervenit n apele istoriei i a artat o
crare pentru noul Israel, pentru noul popor al lui Dumnezeu. n aceast mare a
vieii, n care crri nu pot fi trase, n care trasee nu pot fi stabilite, intervine un
semn, un element care desparte apele, care arat tria ce st la baza acestei ape,
realitatea pe care ea se fundamenteaz. Pe aceast trie suntem noi invitai s
trecem. Este interesant asocierea ntre Naterea Domnului i Pati. Nu puini
158

teologi au observat faptul c acea grot a naterii seamn, n iconografia
noastr, cu mormntul din care a rsrit via, nviere. Domnul nsui este
reprezentat n scena naterii nfat, cu o form de fa care amintete mai mult
de giulgiu dect de scutecele obinuite. Este aezat apoi ntr-un soi de structur
care seamn mai degrab a mormnt, dect a iesle. Aceste asocieri ne duc cu
gndul la un element care le era foarte drag Prinilor din vechime. Ei, cnd
vorbeau de Naterea lui Hristos, foloseau mai puin cuvntul genesis, care
nseamn natere n limba greac. Prinii din vechime vorbeau despre
ntrupare. ntruparea este strns legat de dou elemente: Naterea Domnului ca
atare i nvierea. ntruparea fr nviere este o realitate fr sens. Fr nviere,
ntruparea Fiului lui Dumnezeu n noi nu poate fi. Voind s ilustreze legtura
dintre Natere i nviere, iconografii au aezat tema Naterii Domnului Iisus Hristos
ntr-un context care aduce aminte de iconografia nvierii, dect de cea a Naterii
propriu-zise, a remarcat protos. Hrisostom Rdanu.
Fiul lui Dumnezeu s-a propus umanitii prin chipul unui copil
n ultima parte a conferinei, protos. Hrisostom Rdanu a artat c rostul vieii
omului este s guste din ntruparea Domnului, adic s se mprteasc cu
Trupul i Sngele Lui. Rostul vieii noastre este s gustm ntruparea Domnului
cu ncredere i cu ndejde. Dup ce am gustat i am vzut c bun este Domnul,
am datoria, am chemarea, am rostul de a spune i altora cine este Dumnezeu i ct
de mult bine a fcut Dumnezeu oamenilor. Un copil nu poate intra n vieile
oamenilor cu fora, el nu se impune. Oamenii mari se pot impune prin fora
prezenei. Acesta este motivul pentru care Fiul lui Dumnezeu s-a propus
umanitii prin chipul unui copil. Cnd la rndu-I a crescut, a spus: Lsai copiii
s vin la Mine, c a unora ca acetia este mpria cerurilor. Cnd apostolii se
certau pentru ntietate, a luat un copil, l-a pus n mijlocul lor i le-a zis: De nu
vei fi ca unul dintre acetia, nu vei intra n mpria cerurilor. Copil este cel
care depinde ntotdeauna de altcineva mai mare. Noi, dac suntem copii ai lui
Dumnezeu, trebuie s contientizm aceast dependen binecuvntat de
Dumnezeu, a subliniat protos. Hrisostom Rdanu.
Pr. Sever Negrescu: Robul de mine
n mpria trupului fac ce vreau, n mpria Duhului fac ce trebuie. Prin
Spovedanie m scutur de ceea ce am vrut i prin mprtanie m mbrac n
ceea trebuie.
M simt curat de patimile toate
i-alerg la Tine-n brae ca un prunc
a vrea s-i spun acum dac se poate:
159

Te-am rstignit la umbra mea de nuc.
Biserica lui Hristos este astzi, mai mult ca oricnd parc, inta rutilor,
amgirilor, nonculturii. Cei care atac Biserica se poziioneaz, majoritatea, n
exteriorul acesteia, i este de neles acest fapt, ce nu este de neles: de ce astfel de
oameni doresc transpunerea miezului n coaj i invers? Ca i cum coaja de nuc
poate ine moral smburelui sau, mai ru, viina poate nlocui cireaa. Astzi, toi
oamenii tiu c Biserica este bogat, c o stare a nscut doi gemeni, dar ieri
nu au tiut i nu vor s tie nici mine ci sfini a dat Biserica umanitii i ci
martiri a dat umanitatea Bisericii. Astfel de oameni sunt departe de Biseric. Ei
nu merit nicio atenie pentru c nu s-au spovedit i nu s-au mprtit niciodat,
pentru c ei sunt oameni fr Omenie.
Prin Sfnta Spovedanie i Sfnta mprtanie omul are Omenie, omul este
Om. Animalele nu se spovedesc, nu se mprtesc. Ele se bucur, se
ntristeaz, se nmulesc, latr, mugesc, le este sete, le este foame, dar att
Animalele rmn animale.
Prin Spovedanie omul vorbete cu Dumnezeu n prezena Duhovnicului. La
Spovedanie omul trebuie s fie sincer, fr team, fr reineri, cu bucurie, cu pace,
cu ncredere.
Prin mprtanie omul este cu Dumnezeu, omul merge cu Dumnezeu, omul l
primete pe Dumnezeu n sngele lui, n trupul lui, n viaa lui i pentru existena de
dincolo de aceast via.
Acestei Sfinte Taine a Bisericii i se mai spune, pe romnete, i Grijania,
nsemnnd ntr-o traducere duhovniceasc, a avea grij de suflet.
Avem n via, sau ne izbim n via de dou mentaliti: una pgn, robitoare a
trupului i una ortodox, eliberatoare a Duhului. Concluzia este una i general: n
mpria trupului fac ce vreau, n mpria Duhului fac ce trebuie. Prin Spovedanie
m scutur de ceea ce am vrut i prin mprtanie m mbrac n ceea trebuie.
De ce sunt legate aceste dou Sfinte Taine? Pentru c prin Spovedanie
mrturisesc pcatele mele, prin mprtanie (Grijanie) mrturisesc pe
Biruitorul pcatelor mele, Iisus Hristos. Dac nu m spovedesc i nu m
mprtesc, rmn un rob al pcatelor mele i al familiilor acestora nsctoare de
iluzii; dac m spovedesc i m mprtesc devin un rob al lui Dumnezeu, al
Adevrului, al Biruinei, al Dragostei, al mpcrii, al Certitudinilor.
Robul de mine
Dana Alecu: Fidel mie sau celorlali?
160

Cum s fim n relaia cu ceilali? Cum s fim n relaia cu noi nine? Cum s fim
fideli nou nine, opiniilor, gndurilor i sentimentelor noastre, pstrnd n acelai
timp relaia cu cei din jur i bucurndu-ne de acceptarea i aprecierea acestora?
Care este dreapta msur ntre a rspunde nevoilor mele afective, sociale, de
mplinire a potenialului personal i a rspunde nevoilor semenilor notri?
Putem alege s ne raportm n mod independent la cei din jurul nostru.
Aceasta nseamn s fim foarte ateni, foarte centrai pe propriile nevoi, pe
mplinirea acestora, ignornd n totalitate persoanele de lng noi. Putem alege
s ne punem ntotdeauna pe primul loc, n detrimentul aproapelui nostru. Este
un stil interpersonal care pn la un anumit punct ferete pe cel ce l adopt de
riscul de a fi rnit n ceilali, dar sfrete prin a-l izola, a-l nchide n cercul
propriilor concepii, idei. n acest mod omul poate ajunge s se autoizoleze,
trind n acelai timp senzaia c ceilali nu l neleg sau spunndu-i c nu
are nevoie de ceilali pentru a fi fericit.
Relaiile co-dependente cu cei din jur sunt o plas de pianjen
Un alt stil de relaionare, din ce n ce mai rspndit, este cel co-dependent
dependent de ceilali -, n care nevoia de aprobare, confirmare din partea
semenilor este resimit ca fiind vital. Bazele unui astfel de stil de relaionare
sunt puse n timpul copilriei, n principal n relaia cu prinii, care manifestau fie
rceal afectiv, fie tendin accentuat de control. i astfel, un copil care a avut
n permanen nevoie de aprobarea i sfatul prinilor pentru a lua decizii se
transform ntr-un adult care nu poate pune limite n relaia cu cei din jur,
permite acestora s aib o atitudine intruziv fa de deciziile sale i fa de
viaa sa personal n general. Relaiile co-dependente cu cei din jur sunt o plas
de pianjen n care, pe fondul unor vechi carene afective neacoperite, oamenii
se pot prinde foarte uor, fr a ti apoi cum s se desprind punnd limite.
Aceasta cu att mai mult cu ct n jurul nostru, n familii, la locul de munc, printre
vecini, amici, cunoscui, n diverse situaii, gsim oameni care s ne dea sfaturi
despre cum e bine s procedm, ce decizii s lum, cum s reacionm sau chiar
cum s simim. Sfaturile vin de cele mai multe ori n mod spontan, fr a fi
cerute, iar prin tonul i insistena cu care sunt oferite par a nu lsa libertate de
alegere. Dei oameni n toat firea, cu responsabiliti variate, n aceste situaii ne
putem simi redui din nou la vrsta copilriei, cnd trebuia s dm socoteal
n faa prinilor de ceea ce fceam. Ceea ce este dificil n astfel de situaii, mai
ales cnd trieti mult timp doar pentru a mulumi pe cei din jur i pentru a
obine aprobarea lor, este c nici mcar nu tim cu adevrat ceea ce vrem, care
sunt nevoile noastre i care este decizia cea mai bun pentru noi nine.
n momentele n care trebuie s lum hotrri, mai mult sau mai puin de amploare,
n minte ne apar tot felul de argumente i contraargumente sub forma a ce ar spune
prinii, ce ar spune rudele, ce ar spune efii, colegii, ce ar spune vecinii sau
161

prietenii. i brusc ne trezim purtnd povara cutrii aprobrii din partea
tuturor i ne strduim n zadar s mulumim prin decizia i viaa noastr pe cei
din jur. Uitm astfel c principala responsabiltate de a fi mulumii cu deciziile i cu
viaa noastr o avem fa de noi nine. [Dumnezeu, n.n.].
Suntem mereu pe punctul de a cuta i a oferi scuze celor din jur pentru ceea ce
gndim, simim, suntem, fiind ncrcai de sentimente de vinovie i de
senzaia de inadecvare (nu suntem cum trebuie, oare cum ar trebui s
fiu?!). i asta este o povar zilnic pe care o putem purta fr ca cineva s ne
cear cu adevrat acest lucru. Trim n exterior, n relaia cu ceilali, iar
aceast fug permanent dup aprobarea tuturor n tot ceea ce facem i suntem
ne face s ne ignorm pe noi nine, s nu tim de fapt cum suntem i ne
mpiedic s ne bucurm de aceasta.
Ce nseamn relaii sntoase?
Vindecarea din acest mod bolnav de relaionare ar duce de la co-dependen la
interdependen. Uor de zis, greu de fcut, dar nu imposibil, cu ajutorul lui
Dumezeu. Interdependena, ca mod sntos de raportare la ceilali, nseamn n
primul rnd o bun cunoatere i acceptare a nevoilor noastre, asumarea
responsabilitii pentru mplinirea acestora, precum i acceptarea i
respectarea celorlali, cu gndurile, sentimentele, nevoile i deciziile lor.
Pentru vindecarea relaiilor co-dependente, pasul nu este a ncerca s i schimbm pe
ceilali, s i determinm s nu ne mai dea sfaturi, s nu ne mai condiioneze, s nu
mai aib o atitudine intruziv n viaa noastr. Normalizarea i armonizarea
relaiilor cu cei din jur pornete de la vindecarea noastr, de la stabilirea unei
relaii bune cu noi nine i cu Dumnezeu. Dac ajungem s nu mai avem
ateptri i pretenii nerealiste de la noi nine de a nu grei niciodat, de a fi
buni n toate, de a mulumi pe toi cei din jur, de a nu simi niciodat tristee,
revolt i mnie i nici de la Dumnezeu: s ne mplineasc toate cererile, s
rspund de ndat rugciunii noastre, s i schimbe pe ceilali, s i pedepseasc
pe cei care ne-au rnit, vom reui s avem mai mult bucurie n via.
Ieirea din co-dependen
Iat civa pai pe care i putei pune n practic ncepnd chiar de acum, pentru a
iei din hiul co-dependenei:
- devenii contieni de ceea ce gndii i simii, fr a v nbui sentimentele,
considernd c nu e bine, nu e normal s simt asta;
- mprtii-v gndurile i sentimentele cu ceilali i permitei-v s v
exprimai prerile, s spunei sunt de acord sau nu sunt de acord, s
acceptai i s refuzai;
162

- vorbete n rugciunile tale cu Dumnezeu i spune-I gndurile, sentimentele,
temerile i frmntrile tale;
- stabilete limite n relaia cu ceilali. Nu le permite s i spun ce s faci,
gndeti sau simi. O relaie armonioas cu cei din jur nu nseamn s le
permii altora s i conduc viaa;
- respect limitele puse de ceilali n relaia cu tine. Permite celorlali, orict de
apropiai ar fi, s ia propriile decizii. A accepta limitele celuilalt nu nseamn
destrmarea relaiei, ci vindecarea i maturizarea acesteia;
- elibereaz-te de povara de a-i mulumi pe ceilali. Scopul nostru este de a avea
o relaie armonioas cu ei, de a-i respecta i a-i sprijini.
MARTURISIRE SI IMPARTASIRE Sfantul Grigorie Palama
Publicat pe 19 Nov 2008 | Categorii: Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Hrana
duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Pocainta, Sfantul Grigorie Palama,
Spovedanie si Impartasanie (Sfintele Taine) | | Print





Sfantul Grigorie Palama:
DESPRE SFINTELE SI INFRICOSATOARELE LUI HRISTOS TAINE
(Omilia 56 rostita cu patru zile inaintea Nasterii lui Hristos cca 1350)
Cuvantul care contribuie la mantuirea sufletelor noastre joaca rolul unei
seminte. Deci asa cum plugarii lucreaza mai intai pamantul cu plugul, dupa care
arunca in el semintele, tot asa si noi trebuie sa ne lucram si sa ne pregatim pe noi
insine spre primirea semintei ceresti, adica a cuvantului intelepciunii
duhovnicesti.
Caci nu suntem un pamant neinsufletit si insensibil, ca sa ne primim cultivarea si
semintele de la altii, ci suntem un pamant insufletit care respira si cuvantator. De
aceea trebuie sa ne pregatim pe noi insine prin pocainta. Iar ca sa va arat si
inceputul pocaintei si cultivarii sufletului, aceasta e ceea ce faceau de la ei insisi cei
ce veneau la botezul lui Ioan, caci zice Scriptura: Ieseau si se botezau in Iordan
marturisindu-si pacatele lor (Mt 3, 5; Mc 1, 5).
163

2. Asadar, marturisirea pacatelor e inceputul acestei cultivari, adica al pocaintei
si pregatirii ca sa primeasca cineva in sine cuvantul lui Dumnezeu care poate sa
mantuiasca sufletele noastre; caci si plugarii de aceea au inventat aratul, pentru ca
acesta scoate din sanul pamantului radacinile salbatice si-l face in stare sa
primeasca semintele si rasadurile noastre.
Acelasi lucru il face si marturisirea ogorului cuvantator al inimii: dezgroapa si
scoate patimile rele din ascunsul ei si o face gata spre primirea sfintelor seminte
si in stare de cultivarea si purtarea roadelor virtutilor. Caci asa cum dupa
caderea lui Adam pamantul a ajuns sa nasca spini si palamida (Fc 3, 18) si celelalte
plante nefolositoare, tot asa si inima omului a ajuns sa nasca patimile si gandurile
de rusine si rele, si pacatele care ies din ele.
3. De aceea e necesar, fratilor, ca fiecare din noi sa aiba un parinte duhovnicesc
si sa vina la el cu credinta, sa se smereasca inaintea lui si sa-i vesteasca patimile
rele ale inimii si, primind medicina duhovniceasca, sa scoata din suflet spinii si
palamida pacatului, pe care fiecare din voi le-ati crescut la san prin viata
patimasa si iubitoare de placere, si asa sa va plecati urechile la invatatura Duhului
si sa ascultati la cele propovaduite si spuse inainte de noi spre folosul comun, iar
prin iertarea si binecuvantarea de la noi sa va impacati cu Cel care din neasemanata
Sa iubire de oameni a plecat cerurile si S-a pogorat si a aruncat semintele mantuirii
in inimile celor ce-L asculta.
Nimeni dintre voi sa nu se abtina de la acest inceput al pocaintei, caci cum va
inainta mai departe si va progresa mai bine, daca nu s-a atins nici macar de
inceputul virtutilor?
4. E necesar insa ca voi toti sa va sarguiti spre aceasta mai cu seama acum, caci
aceste patruzeci de zile ni s-au dat de purtatorii de Dumnezeu Parinti ca
inainte-curatire, fiindca duc spre praznuirea anuala a nasterii dupa trup a
Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, in care e
obiceiul pentru aproape toti crestinii sa vina la impartasirea Sfantului Sau Trup si
Sange si prin Acesta sa se uneasca cu El si sa se faca in chip dumnezeiesc un duh si
un trup cu El.
Caci daca, asa cum a aratat mai inainte cuvantul nostru si cum va mai infatisa
inaintand, fara marturisire si pocainta care urmeaza nimeni nu va fi vrednic
nici macar de primirea cuvintelor dumnezeiesti, cum va primi cineva in sine
insusi Trupul si Sangele lui Hristos fara sa se fi curatit mai inainte prin
marturisire si pocainta pe masura greselilor lui?
De aceea si marele Pavel da marturie si vesteste spunand: Sa se puna la incercare
fiecare pe sine insusi, si asa sa manance din aceasta Paine si sa bea din acest
Pahar; caci cine mananca si bea cu nevrednicie, osanda isi mananca si bea,
164

nedeosebind Trupul Domnului (1 Co 11, 28), nedeosebind adica faptul ca acest
Trup fiind fara pacat nu va binevoi sa locuiasca intr-un trup indatorat pacatelor.
5. Caci daca nu e cu putinta sa-si intinda mainile spre Hristos si sa se roage celui
care nu le are curate de pacat si n-a indepartat mai intai toata ura si gandurile care
vin din aceasta iar acest lucru il arata iarasi Pavel zicand: Vrem sa va rugati in tot
locul ridicand maini cuvioase, fara manie si ganduri (1 Tim 2, 8 ) si daca n-
avem indraznire spre Dumnezeu fiindca n-am agonisit o constiinta
necondamnata cum spune ucenicul cel iubit al lui Hristos, Ioan Teologul: Daca
inima noastra nu ne condamna, avem indraznire la Dumnezeu (1 In 3, 21) cum
vom avea in noi insine pe Dumnezeu si ne vom face concorporali cu El, daca n-
am indepartat mai intai de la noi pacatele prin marturisire, nici n-am curatit
murdaria care se face sufletului de la ele prin milostenie, curatie, infranare,
rugaciune si strapungere a inimii si celelalte fapte ale pocaintei?
Sau nu cumva Dumnezeu nu va primi darul tau, daca nu esti curat atat tu insuti, cat
si el iar acest lucru l-a aratat pe de o parte prin Cain care n-a fost atent la darurile
lui, ci i-a zis: Nu, daca le-ai adus corect, dar nu le-ai impartit corect (Fc 4, 7),
apoi prin Legea veche, care oprea sa se aduca la casa lui Dumnezeu plata unei
desfranate (Dt 23,19), iar mai apoi spunand prin Evanghelie: Du-te mai intai si
impaca-te cu fratele tau si apoi venind adu darul tau (Mt 5, 24) dar iti va da tie,
celui ce nu te-ai curatit mai inainte prin marturisire si pocainta marele Lui dar,
Trupul Sau? Ce spui?
Dumnezeu insa nu vrea nici macar ca indreptarile Lui sa fie graite de o gura
necurata, caci zice Scriptura: I ar pacatosului i-a zis Dumnezeu: Pentru ce
povestesti indreptarile Mele si iei legamantul Meu in gura ta? (Ps 49, 19). Nu
lasa deci legamantul Sau sa fie luat intr-o gura necurata, dar va da Trupul Sau
intr-o asemenea gura?

6. De aceea sa ne curatim mai inainte, fratilor, si gura si trupul si gandirea, si sa ne
apropiem cu constiinta buna si curata. Caci daca lucratorii in arama si aurarii care
topesc in jurul aramei aur sau argint sau altceva asemanator vrand sa adauge prin
lustruire floarea culorii, mai intai le razuiesc curatind orice murdarie, cu cat mai
mult noi, care urmeaza sa fim auriti intr-un mod mai bun sau mai bine zis sa
fim indumnezeiti, trebuie sa ne curatim mai inainte de orice intinaciune a
trupului si a duhului?
Caci nu ne facem stralucitoare numai suprafata, ca arama lustruita, ci toate
cele dinauntru. Sa ne apropiem astfel dupa ce ne-am spalat mai inainte de
petele din adancul sufletului. Fiindca asa ne vom apropia si de mantuire.
165

7. Daca insa ne apropiem cu o rea constiinta, nedobandind prin marturisire
iertarea de la cel ce a primit puterea de a lega si dezlega unele ca acestea,
inainte de a ne fi intors de la Dumnezeu, inainte de a ne fi indreptat dupa
indreptarul evlaviei, atunci ne apropiem negresit spre osanda noastra si
pedeapsa vesnica, alungand insesi indurarile dumnezeiesti si rabdarea Lui fata
de noi, caci am calcat in picioare pe Fiul lui Dumnezeu, am socotit sange comun
sangele testamentului cu care ne-a sfintit si am batjocorit harul Duhului (Evr 10,
29).
Caci cel care a rupt mantia imparateasca si cel care a aruncat-o in noroi, vor fi supusi
negresit aceleiasi osande, iar cel care a varsat un parfum in noroi si cel ce l-a incuiat
intr-un vas imputit au facut acelasi rau. Prin urmare, darul dumnezeiesc nu pateste
nimic, caci este nepatimitor, dar zboara de la noi in chip nevazut, caci mirul
nu se incredinteaza unui vas putred; iar ceea ce a patit, daca e supus patimirii,
ajungand netrebnic, aceea o va suferi in chip nevrednic cel care l-a adus
ofranda.
8. Sa ne facem, asadar, vrednici prin pocainta, sau mai bine zis sa ne aducem
ofranda pe noi insine prin faptele pocaintei Celui ce poate sa faca vrednici din
nevrednici; si asa sa ne apropiem cu o nadejde ce nu va fi rusinata si cu credinta
privind nu simplu la ceea ce se vede, ci la cele ce nu se vad. Fiindca Painea
aceasta e ca o perdea care ascunde inauntru dumnezeirea; acest lucru aratandu-l
dumnezeiescul Pavel spunea ca El ne-a innoit o cale noua si vie prin perdea, adica
prin trupul Sau (Evr 10, 20) si prin el urca la ceruri cetatenia noastra caci acolo e
Painea aceasta si intram in Sfanta Sfintelor cea adevarata prin ofranda in curatie a
trupului lui Hristos: Sa ne apropiem deci, fratilor, cu inima adevarata in
certitudinea credintei (Evr 10, 22).
9. Caci de aceea se numesc Taine, pentru ca nu este pur si simplu ceea ce se
vede, ci ceva duhovnicesc si de nespus; si daca, precum spunea Domnul, Duhul e
ceea ce face viu, carnea nu foloseste la nimic (In 6, 63), daca te uiti numai la ceea
ce apare, nu te vei folosi cu nimic, dar daca te uiti la Duhul, adica daca vezi
insasi Painea care sta inainte in chip duhovnicesc, atunci te vei face viu
impartasindu-te din ea. Caci Ea este mancarea care nu piere, ci ramane spre
viata vesnica (In 6, 2-7), Painea cea adevarata Care coboara din cer, Care e vie si
da viata lumii; pe Care cine nu o mananca, nu va fi viu, dar cel care o mananca va fi
viu in veac, nu numai inviind, ci si slobozit fiind de pedeapsa si dobandind imparatia
vesnica.
Caci despre aceasta Paine Domnul le-a vorbit nu numai ucenicilor Lui la Cina cea de
Taina, ci a glasuit limpede invatand deschis si cu indrazneala in sinagoga si
spunand: Painea pe Care Eu o voi da pentru viata lumii este trupul Meu (In 6,
51), si iarasi: Daca nu veti manca trupul Fiului Omului si nu veti bea sangele
166

Lui, nu veti avea viata in voi. Cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu are
viata vesnica (In 6, 53-54).
O, ce minune! Vai, ce maretie a iubirii, pe care Dumnezeu a revarsat-o peste noi cu
bogatie! Ne-a nascut din nou prin Duhul si ne-am facut un duh cu El, precum
spune Pavel: Cine se lipeste de Domnul e un duh cu El (1 Co 6, 17).
10. Deci ca sa fim una cu El nu numai dupa duh, ci si dupa trup, carne din
carnea Lui si os din oasele Lui, ne-a daruit contactul intim cu El prin aceasta
Paine. Caci orice iubire isi are desavarsirea printr-o unire, iar inceputul dintr-o
asemanare ()
Dar iubirea conjugala pare a avea ceva mai mult decat celelalte, caci din aceasta
pricina va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa si vor fi cei
doi un trup (Mt 19, 5), Taina aceasta mare este, spune dumnezeiescul Pavel, dar
eu vorbesc despre Hristos si despre Biserica (Ef 5, 32).
Acolo deci se vor lipi intr-un singur trup, nu si intr-un singur duh; noi insa prin
impartasirea acestei Paini dumnezeiesti nu ne lipim numai, ci ne amestecam cu
trupul lui Hristos si devenim nu numai un trup, ci un duh cu El. Vezi ca maretia
covarsitoare a iubirii lui Dumnezeu fata de noi are loc si se arata prin daruirea
acestei Paini si a acestui Pahar? Fiindca potrivit Psalmistului, jertfa si ofranda n-ai
voit, dar ne-ai intocmit un trup (Ps 39, 7; Evr 10, 5).

11. O, ce comuniune multipla si nespusa! Hristos S-a facut frate cu noi, intrand in
comuniune cu noi atat prin trup, cat si prin sange si prin ele asemanandu-Se
noua; ne-a castigat robi adevarati ai Lui rascumparandu-ne prin acest Sange; ne-a
facut prieteni ai Lui daruindu-ne aratarea acestor Taine; ne-a legat si armonizat cu
Sine insusi prin impartasirea acestui sange facandu-Se un trup cu noi.
Dar si Tata al nostru S-a facut prin dumnezeiescul Lui botez si ne hraneste la
sanii Sai ca o mama iubitoare pruncii sugari; si, lucru inca si mai mare si mai
uimitor, nu ne hraneste numai cu Sange in loc de lapte, dar si cu Trupul Sau, si
nu numai cu Trupul Sau, dar si cu Duhul Lui, pastrand pururea nemicsorata
nobletea data noua de El, ducand spre o dorinta mai mare si implinind aceasta
dorinta, lasandu-Se nu numai vazut, ci si atins si facut desfatarea noastra, si tinut de
fiecare din noi in inima si in insesi maruntaiele noastre, si spunand: Veniti, mancati
Trupul Meu si beti Sangele Meu cei ce doriti viata vesnica, ca sa nu fiti numai dupa
chipul lui Dumnezeu, ci si dumnezei si imparati vesnici si ceresti, imbracati in Mine,
imparatul si Dumnezeul cerului, infricosatori pentru demoni, dar minunati pentru
ingeri, fii iubiti ai Tatalui ceresc, pururea vii, frumosi la fiii oamenilor, locas placut
al preainaltei Treimi.
167

12. Caci daca prefigurarea acestui Trup l-a indreptat pe Avraam (Fc 14, 18; 15, 6;
22, 2-19), daca prefigurarea acestui Sange i-a pazit in Egipt vii pe intaii-nascuti ai
lui Israel (Is 12, 23), daca prefigurarea acestui Sange a curatit si sfintit insasi Sfanta
Sfintelor, a aratat pe pamant un cort al Numelui lui Dumnezeu si a facut preoti,
arhierei si unsi ai Domnului (Is 16, 34; Evr 9, 11 sq), daca prefigurarea a lucrat
acestea, ce va lucra adevarul lor?
Aaron nu intra fara aceasta prefigurare in sanctuar, nici noi nu vom putea pasi in
cele ceresti daca nu ne impartasim de acest adevar al lui, nici nu vom avea salas in
ceruri, nici nu vom fi salas al Dumnezeului cerurilor, nici jertfa vie si sfanta
bineplacuta lui Dumnezeu; caci numai prin El am dobandit apropierea. Caci ce
folos ai de sangele meu, de ma cobor in stricaciune?, spune imparatul si prorocul
David (Ps 29, 9).
13. De aceea, sa ne amestecam sangele cu Sangele lui Dumnezeu, ca sa stergem
stricaciunea din el, fiindca mult si negrait folos e in acest Sange. El ne face noi
in loc de vechi, si vesnici in loc de vremelnici; ne face nemuritori si vesnic
infloritori, ca niste pomi saditi langa curgerile apelor (Ps 1, 3) dumnezeiescului
Duh, din care se aduna rod spre viata vesnica.
Caci din rai tasnea un izvor sensibil si adapa fata pamantului nascand rauri sensibile
(Fc 2, 10); dar din aceasta Sfanta Masa, pe care potrivit psalmistului Hristos
ne-a gatit-o impotriva demonilor si patimilor care ne necajesc (Ps 22, 5),
tasneste un izvor care naste izvoare duhovnicesti, adapa suflete, le urca pana la
cer si intoarce ochii ingerilor spre frumusetea in care se vede diversitatea
intelepciunii lui Dumnezeu (Ef 3, 10), ii aduce sa doreasca sa se plece spre cele
daruite noua printr-un asemenea Sange.
Caci apropiindu-ne de aceste Taine ne facem purpura imparateasca, sau mai
bine zis sange si trup imparatesc, si ne prefacem o, ce minune! intr-o finalitate
dumnezeiasca, intrucat stralucirea lui Dumnezeu vine tainic asupra noastra, ne
invaluie in chip extraordinar, ne face unsi-hristosi ai lui Dumnezeu si ne da putere
sa stralucim ca soarele in prezenta Tatalui nostru potrivit fagaduintei Lui (Mt
13, 43), numai sa nu impiedice acest lucru vreo pata pusa pe sufletul celui ce se
apropie.

14. De aceea, nu numai sa ne curatim inainte si asa sa ne apropiem, dar sa fim atenti
la noi insine si, dupa ce am dobandit acest dumnezeiesc dar, sa aratam si multa
paza, ca sa ramanem mai presus de patimi si sa vestim virtutile Celui ce a
binevoit a locui in noi plecand de la asemanarea cu El in acestea aratata in noi.
Sa ne gandim cu Cine ne unim si de ce lucruri ne-am invrednicit si, uimiti de
maretia covarsitoare a darului si a iubirii fata de noi, sa ne randuim fapta,
168

cuvantul si gandul dupa vointa buna, bine-placuta si desavarsita a lui
Dumnezeu; fiindca un sange al unui nou testament intareste acest Nou Testament,
adica Evanghelia lui Hristos, caci spune: Un testament intra in vigoare dupa
moarte (Evr 9, 17).
Asadar, impartasindu-ne de Sangele Testamentului lui Hristos, sa nu-L facem lipsit
de vigoare prin faptele noastre, ca sa nu fim supusi unei osande si pedepse
vesnice, pentru ca am socotit un sange comun Sangele Testamentului in care am fost
sfintiti (Evr 10, 29).
Caci pe cat de mare e fagaduinta facuta celor ce pazesc sfintirea din
impartasire caci e fagaduita imparatia cerurilor pe atat de mare e si
pedeapsa celor ce s-au facut netrebnici dupa ce au primit darul; caci daca
incalcand cineva legea lui Moise, e ucis fara mila, de o cat mai aspra pedeapsa se
va invrednici cel ce a socotit sange comun Sangele Testamentului si a batjocorit
acest mare har? (Evr 10, 28-29).
15. Noi insa, fratilor, va rog sa pazim pentru noi insine nemicsorat harul lui
Dumnezeu, intinzandu-ne, intregi spre ascultarea si implinirea sfintelor
porunci si aducandu-ne pe noi insine ofranda lui Dumnezeu prin fapte, fiindca
si Acela S-a dat pe Sine insusi pentru noi. Insusi Tatal L-a dat pe Fiul Sau Unul-
Nascut pentru noi, Insusi Fiul Unul-Nascut al lui Dumnezeu S-a dat pe Sine Insusi,
iar noi nu ne vom da la randul nostru pe noi insine nu pentru Acela, ci pentru noi
insine?
Cum insa ne vom da pe noi insine lui Hristos Care S-a dat pe Sine insusi pentru
noi? Daca vom imbratisa iubirea fata de El si a unora fata de altii; daca ne vom
smeri sub mana tare a lui Dumnezeu si din pricina Lui atat fata de noi insine, cat
si unii fata de altii negandind la cele inalte, ci lasandu-ne dusi spre cele smerite
(Rm 12, 16); daca ne vom rastigni dupa putinta trupul impreuna cu patimile si cu
poftele lui (Ga 5, 24), daca ne vom omori madularele noastre pamantesti, betia,
desfranarea, necuratia, lacomia, si orice patima rea (Col 3, 5); daca vom muri
pentru pacat si vom trai pentru virtute.

16. Fiindca acestea ne invata trupul rastignit al lui Hristos care ne este pus
inainte spre hrana; caci de El suntem in acelasi timp hraniti si invatati sa avem
comuniune cu virtutile si patimirile Lui, ca sa traim si sa imparatim vesnic
impreuna cu El.
Acest lucru l-a vestit mai dinainte spunand prin prorocul David: Jertfa de lauda Ma
va slavi, si acolo e calea in care ii voi arata lui mantuirea Mea (Ps 49, 23). Caci,
intrucat e celebrat spre aducerea-aminte a celor savarsite de El pentru noi, este o
jertfa de multumire, de slava si de lauda pentru El. Si intrucat insusi Trupul si
169

Sangele lui Hristos sta inainte cu adevarat, El graieste lui Dumnezeu si Tatal
mult mai bine decat sangele lui Abel - fiindca acela striga la Dumnezeu impotriva
fratelui sau (Fc 4, 10), dar Acesta striga pentru noi, al caror frate a socotit lucru
vrednic sa se faca Hristos, facandu-ni-L milostiv si impacandu-ne cu Tatal Cel mai
de sus ne graieste insa si noua, aratandu-ne limpede calea iubirii, fiindca El S-a
golit pe Sine insusi pana la noi din iubirea Lui pentru noi si Si-a pus sufletul
pentru noi aratandu-ne calea smereniei, pentru ca in smerenia Sa judecata Lui s-
a ridicat, si a fost adus ca o oaie spre junghiere (Is 53, 7), calea ascultarii, pentru
ca El insusi a ascultat de Tatal pana la cruce si moarte (Flp 2, 8), calea care ne
daruie prin omorarea patimilor viata vesnica.
Pentru ca si El S-a facut mort, si iata e viu in veci, facandu-i vii pe cei ce se lipesc
de El prin virtute si credinta, slavindu-i si fiind slavit de ei, impreuna cu Parintele
Sau fara de inceput si cu Preasfantul, bunul si de viata facatorul Sau Duh, acum si
pururea si in vecii vecilor. Amin!
(in: I mpartasirea continua cu Sfintele Taine. Dosarul unei controverse
marturiile Traditiei, Editura Deisis, Sibiu, 2006)


DUMINICA VAMESULUI SI FARISEULUI. Incepe Triodul, incepe sa adie a
post. Predici puternice si zdrobitoare de inima ale SFANTULUI TEOFAN
ZAVORATUL
Publicat pe 04 Feb 2012 | Categorii: Despre inselare, Hrana duhului / PREDICI SI
CUVINTE DE FOLOS, Mandria, trufia, Pocainta, Sfantul Teofan Zavoratul, Triodul
si Postul cel Mare, Vamesul si fariseul | | Print
Frangerea inimii si inselarea cumplita a lui Eu nu sunt ca ceilalti!

Vedeti si postarile anterioare:
Predici, meditatii si cantari la DUMINICA VAMESULUI SI A
FARISEULUI (IPS Bartolomeu Anania, PS Sebastian Pascanu, Parintele
Petroniu Tanase)
VAMESUL SI FARISEUL sau o inima care plange. PREDICA
PARINTELUI GHEORGHE CALCIU (si audio)
170

PRIMA PREDICA A SFANTULUI TEOFAN ZAVORATUL
Doi oameni s-au suit la templu, ca s se roage: unul fariseu i cellalt vame.
Fariseul, stnd, aa se ruga n sine: Dumnezeule, i mulumesc c nu sunt ca
ceilali oameni, rpitori, nedrepi, adulteri, sau ca i acest vame. Postesc de dou
ori pe sptmn, dau zeciuial din toate cte ctig. Iar vameul, departe stnd, nu
voia nici ochii s-i ridice ctre cer, ci-i btea pieptul, zicnd: Dumnezeule, fii
milostiv mie, pctosului. Zic vou c acesta s-a cobort mai ndreptat la casa sa,
dect acela. Fiindc oricine se nal pe sine se va smeri, iar cel ce se smerete pe
sine se va nla. (Lc. 18,10-14)
Iata ca au venit din nou saptamanile pregatitoare pentru Marele Post! Sa
multumim Domnului, Care ne-a invrednicit sa apucam aceasta vreme
mantuitoare de suflet! Sa ne rugam ca El sa ne ajute si sa ne folosim de aceasta
vreme potrivit bunelor Lui hotarari privitoare la noi. In aceasta privinta, totusi,
nu cred ca e nevoie sa va spun prea multe. Nu intampinati acest rastimp pentru
prima oara; nu o data ati ascultat talcuirea insemnatatii acestor zile si aratarea
invataturilor pe care trebuie sa le tragem din ele; nu o data, cred, ati cunoscut si cu
lucrul cum sunt petrecute ele in chip ziditor si cum sunt petrecute in chip stricator. Si
atunci, ce nevoie mai este de povatuiri intinse? Este indeajuns sa spunem: Frati si
parinti! Faceti asa cum deja stiti, asa cum va insufla constiinta voastra si va
invata cercarea [experienta], numai sa se intoarca toate spre zidirea voastra si
mantuirea sufletelor voastre.
Cu toate acestea, nu vreau, totusi, sa va las fara a va aminti cate ceva, macar in mare,
spre a va calauzi la petrecerea in chip mantuitor a rastimpului care a venit.
Sunt unii bolnavi care merg sa se trateze la statiuni. Ganditi-va cum incep ei din
vreme a cugeta la calatoria ce ii asteapta si cu cata grija pregatesc tot ce este de
trebuinta ca sa ajunga repede si usor la apele vindecatoare si sa se foloseasca in chip
cat mai roditor de rastimpul hotarat pentru tratament. Iata ca si la noi s-a apropiat
sedinta de tratament a sufletelor noastre: sfantul post. Aici si noi ne vom scalda
in apele de lacrimi ale pocaintei, si vom lua inlauntrul nostru doctoria cea
multvindecatoare Trupul si Sangele Domnului nostru. Este nevoie sa ne
pregatim si noi pentru acest tratament si pe cat e sufletul mai presus de trup, pe
atata si grija noastra pentru tratamentul lui trebuie sa fie mai puternica si mai
lucratoare ca la bolnavii amintiti.
Pentru prima data, nu e nevoie sa ne impovaram cu multe. Sa ne ingrijim doar
a patrunde in voile Maicii noastre Biserica si sa dam nastere in noi insine
asezarilor [dispozitiilor] sufletesti pregatitoare aratate de catre ea. In post sa ne
ostenim pentru curatirea constiintei si indreptarea vietii noastre iar intrucat reusita
acestor osteneli depinde de inmuierea inimii prin strapungere, iata ca Sfanta
Biserica ne pregateste din vreme pentru simtamantul acesta si vrea prin felurite
171

mijloace sa il starneasca si sa il intareasca in noi. Acum, prin pilda despre vames
si fariseu, ea ne insufla ca cea mai de nadejde cale pentru a ne strapunge este
nimicirea in noi insine a parerii de sine fariseice si inradacinarea in inima a
tanguirii de pocainta a vamesului: Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosului!
In duminica urmatoare, prin pilda despre fiul risipitor ea ne invata ca oricat de
adanca ar fi caderea cuiva, daca cel cazut se intoarce cu inima infranta si
smerita catre Domnul, strigand: Nu sunt vrednic sa ma numesc fiu al Tau;
primeste-ma ca pe unul dintre argatii Tai!, va fi primit in bratele Parintelui
Ceresc Celui Multmilostiv. Daca sufletul cuiva s-a aratat prea impietrit si
nesimtitor, Sfanta Biserica, in continuare, vrea sa il franga, zugravindu-i
infricosata Judecata. Iar daca cineva s-a obisnuit pana intr-atat cu starea sa cea
injositoare intru pacat, ca a inceput sa il socoteasca pe acesta drept starea sa
fireasca si nu-si inchipuie cele mai bune, Sfanta Biserica aminteste pentru unul
ca acesta de caderea protoparintilor, pentru a starni in inima lui intristarea pentru
ceea ce a pierdut si a trezi in el ravna de a redobandi aceasta, aducandu-i in gand
marimea pierderii si cat de mult merita sa ii para rau pentru aceasta si sa se
osteneasca pentru a deveni iarasi stapanitor al mostenirii pierdute.
Iata voile Sfintei Biserici a lui Dumnezeu! Patrundeti in ele si umblati dupa cum
arata Maica voastra cea grijulie!
In ziua de astazi si in toata saptamana urmatoare sa luam lectie de la vames si fariseu
si sa invatam aceasta lectie. Ea este scurta: nu te nadajdui in dreptatea ta, ci, cu
toata bogatia faptelor tale bune, toata nadejdea mantuirii sa ti-o pui in
milostivirea lui Dumnezeu, strigand din adancul sufletului: Dumnezeule,
milostiv fii mie, pacatosului!
Privind la fariseu cel dojenit, sa nu credeti ca faptele dreptatii, cucerniciei,
binefacerii si infranarii aspre nu inseamna nimic in ochii lui Dumnezeu. Nu!
Domnul l-a dojenit pe fariseu nu pentru faptele lui, ci pentru ca acesta a
inceput sa se laude cu ele, pentru ca isi pusese in ele toata nadejdea sa, uitand
de pacate de care, bineinteles, nu era slobod. Deopotriva, privind la vames, sa
nu credeti ca pacatele au putina insemnatate inaintea lui Dumnezeu. Nu! Domnul il
lauda pe vames nu fiindca prin pacatele sale s-a pus in starea de a nu fi vrednic
nici sa priveasca la cer, ci pentru ca, dupa ce s-a adus aici prin voia sa cea rea,
i-a parut rau si s-a strapuns pentru aceasta, asteptand sa isi afle izbavire doar
in milostivirea lui Dumnezeu il lauda pentru aceasta intoarcere de la pacat la
Domnul, pentru duhul smereniei si durerii inimii intru care striga: Doamne,
milostiv fii mie, pacatosului!
Dupa ce am luat acum ceea ce e adevarat si de la unul si de la celalalt, primim lectia
aceasta: osteneste-te si lucreaza Domnului cu osardie, dupa toata largimea
poruncilor Lui insa nadejdea mantuirii sa ti-o pui toata in milostivirea
lui Dumnezeu. Niciodata nu vei ajunge sa fii indreptat in ochii lui Dumnezeu
172

intotdeauna si in toate: de aceea, oricat ai parea de indreptat pe dinafara, nu
inceta niciodata sa strigi din inima: Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosului!
Iata lectia: pecetluiti-o in inimile voastre! Drept mijloc, iata ce sa faceti:
parcurgeti repede in gand viata voastra si uitati-va daca nu sunt in ea pacate
cu cuvantul, cu fapta si cu gandul. O! Fireste, se vor gasi in ea multime de pacate!
Dar daca lucrurile stau asa, cum sa nu strigam fiecare: Dumnezeule, milostiv fii mie,
pacatosului!?
Adunati dupa aceea toate faptele voastre bune sau cele pe care lauda noastra de
sine le socoate drept bune si vedeti: oare multe vor iesi la socoteala? Cate am
putea, si cate am fi datori sa facem in cele 365 de zile ale anului; dar ce am facut?!
Si aceasta putinatate sa o scoatem la aratare, trambitand: Nu sunt ca ceilalti!
mai ales atunci cand impotriva ei stau pacate carora nu este numar? Fiindca
din cele 24 de ceasuri ale fiecareia dintre cele 365 de zile ale anului se vor afla,
oare, vreunele care sa nu fi fost insemnate prin vreun pacat? Iar de vreme ce
am priceput acest fapt, cum sa nu strigam: Dumnezeule, milostiv fii mie,
pacatosului!?
Si apoi, oare si aceste putine fapte bune sunt curate? Oare asupra fiecareia
dintre aceste neputincioase fapte bune se vede rasfrangerea slavei lui Dumne-
zeu? Ostenindu-ne asupra lor, oare nu am facut mai mult pe placul nostru si al
oamenilor decat pe placul lui Dumnezeu? Iar daca este asa, cum sa punem
vreun pret pe ele si, privind la ele, sa ne semetim intru inselare de sine, spunand
in sinea noastra: Nu sunt ca ceilalti!? Nu! Puneti, doar, faptele voastre in fata
neamagitoarei oglinzi a dreptei judecati insemnate in Cuvantul lui Dumnezeu: este
greu de crezut ca pe fiecare dintre voi constiinta nu-l va indemna sa strige:
Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosului!
Poate ca intre voi nici nu sunt oameni care ar cuteza sa spuna in gura mare,
laudandu-se pe sine: Nu sunt ca ceilalti!; insa eu cred ca rar se gaseste cineva
care sa nu fi cazut in parere de sine si incuviintare de sine atunci cand prin inima
trec fara cuvinte ganduri ce dau nu putina insemnatate ostenelilor noastre si lucrarii
noastre in mijlocul celorlalti. Nici acest simtamant al multumirii de sine nu este
bun! Trebuie sa simtim, si sa simtim adanc, ca nu meritam absolut nimic si nu
putem pune temei pe nimic din cele ale noastre. Temeiul nostru este unul singur
milostivirea lui Dumnezeu; iar aceste laude launtrice de sine trebuie alungate.
Un sfant nevoitor, de fiecare data cand gandul ii spunea: cutare si cutare lucru este
bun la tine, banuind ca este vorba de o lingusire a vrajmasului, raspundea:
Blestemat sa fii tu cu binele tau!. Asa facea sfantul parinte; cu atat mai
mult se cuvine sa facem astfel noi, pacatosii.
In lucrarea duhovniceasca nu este nici un gand mai rau decat gandul parerii de
sine. El navaleste pieptis asupra simtamantului smereniei si il raceste. Focul nu
173

poate fi pus impreuna cu apa iar strapungerea nu poate vietui impreuna cu
simtamantul ca esti drept. Precum loveste paralizia organele miscarii, asa si parerea
de sine taie toata incordarea puterilor omenesti spre bine. Precum roua
vatamatoare strica florile minunate, asa si multumirea de sine amagitoare
strica in noi tot binele asadar, alegeti, fratilor, binele si lepadati raul!
In cantarile bisericesti, fariseul este asemanat cu cineva care pluteste pe mare
intr-o corabie, iar vamesul care se urgisea pe sine cu cineva care face acelasi
lucru intr-o barca proasta. Pe cel dintai insa l-a inecat furtuna inaltarii de sine
lovindu-l de stanca trufiei, iar pe cel din urma seninul adanc al urgisirii de sine
si suflarea lina a suspinelor de pocainta l-au dus fara primejdie la limanul
indreptarii dumnezeiesti. In aceleasi cantari, fariseul mai este asemanat cu cineva
care merge in car, iar vamesul cu cineva care merge pe jos. Cel din urma, insa,
adaugand la strapungere smerenia, a luat-o inaintea celui dintai, care si-a pus in cale
stancile laudei de sine.
Auzind asemenea indemnuri, fratilor, inteleptiti-va pentru a alerga in asa fel incat sa
ajungeti la tinta. In voi mare sa fie lacrimile, luntre defaimarea de sine, vanturi
suspinele, iar glas al vamesului toate cele pe care le-ati randuit pentru
plutire. Si fara indoiala veti ajunge la limanul milostivirii lui Dumnezeu si veti
atinge grabnic tarmul indreptarii, unde veti gusta dulcea tihna a constiintei intru
atotiertarea lui Dumnezeu.
Sa ne daruiasca acest mare bine noua, tuturor, preaindurata bunatate a lui
Dumnezeu! Amin!
***

IN ACEEASI DUMINICA
Astazi incepe Triodul. Iata, incepe sa adie a post! Trebuie sa ne pregatim de
intampinarea lui si nu doar de intampinare, ci mai ales pentru scopul in
vederea caruia a fost randuit postul: pentru pocainta si indreptarea vietii celei
neindreptate. Si iata ca auziti cantarea umilicioasa: Usile pocaintei deschide-mi,
Datatorule de viata!
Usile pocaintei deschide-mi mie! Dar cine le-a inchis? Ele au fost deschise prin
cruce: stau si vor sta deschise pentru toti oamenii, atata vreme cat va dainui lumea, si
pentru fiecare dintre noi, atata vreme cat mai este suflare de viata in narile noastre.
Bun, usile milostivirii lui Dumnezeu sunt deschise si cine le-a inchis? Sa stiti ca la
aceste usi se ajunge prin altele - usile indurerarii si frangerii inimii. Trebuie sa
174

trecem mai intai prin acestea ca sa ajungem la usile milostivirii. I ndurereaza-te
si frange-ti inima, si Domnul te va primi!

Frange-ti inima iar inima nu se frange; indurereaza-te dar ea nu vrea
sa se indurereze. Si iata ca omul este zavorat in sine prin impietrirea inimii si
neavand putere sa se biruie pe sine, striga catre Milostivul Dumnezeu: Usile
pocaintei deschide-mi mie, Datatorule de viata! Usa ta este intotdeauna
deschisa, Doamne; a mea insa este inchisa, si nu am pe unde sa ies! Deschide-mi
mie, prin aceasta frangere, usa inimii mele impietrite, ca sa ies la Tine si sa
intru prin usile milostivirii Tale!
Ia aminte Domnul la tanguirea omului necajit si ii da sa cunoasca felul in care
trebuie sa lucreze asupra sa ca sa se deschida usa inimii lui. Ieri am cantat:
Usile pocaintei deschide-mi mie; acum, ca raspuns, auzim de la Domnul pilda
vamesului si fariseului. In Duminica urmatoare, ca raspuns la aceeasi cantare, vom
auzi pilda fiului risipitor. In continuare, cu acelasi scop, ni se va aduce in amintire
privelistea infricosatei Judecati si caderea stramosilor nostri celor intai-ziditi.
Domnul parca ne-ar spune: Lucrati dupa indreptarul adevarurilor vestite voua de
catre aceste istorisiri evanghelice si poate ca veti ajunge sa vi se deschida, in
sfarsit, usile inimii voastre impietrite. Ciocanul greu, lovind piatra, o sfarama si
o marunteste: la fel asteapta si Domnul ca adevarurile acestea, unul mai izbitor
decat celalalt, sa sfarame in cele din urma impietrirea inimii noastre, sa scoata
din ea tanguiri de pocainta si sa stoarca lacrimi de pocainta.
Asadar sa patrundem, fratilor, voia lui Dumnezeu, si sa urmam mantuitoarelor
indreptari ale Milostivului nostru Domn. Domnul preschimba inima, insa si noi
trebuie sa ne imboldim si sa ne silim, si cel putin sa nu impiedicam atotlucrarea
mantuitoarei bunatati a lui Dumnezeu.
Pilda de acum despre vames si fariseu arata ca piedica cea mai insemnata din noi
in calea frangerii inimii este simtamantul nostru ca suntem drepti, si ne invata,
izgonind simtamantul acesta, sa ne statornicim in asezarea [dispozitia] pe care o
avea sufletul vamesului, ca sa strigam folosind cuvintele acestuia: Dumnezeule,
milostiv fii mie, pacatosului! Domnul pune inaintea noastra doi oameni si parca ne
spune: Poftim, priviti au venit la Mine doi: unul s-a apropiat cu indrazneala,
incredintat de dreptatea sa si de meritele sale inaintea Mea, si indreptatire n-a
primit; iar celalalt nici privirea nu era in stare sa si-o ridice catre Mine, ci numai se
batea in piept si cerea mila si l-am miluit. Mergeti si voi de faceti la fel. Lepadati
aceasta haina pierzatoare a indreptatirii de sine, invesmantati-va in zdrentele
mustrarii de sine si veti fi miluiti.
Multumirea de sine si indreptatirea de sine sunt inselarea cea mai pierzatoare, in
care vrajmasul reuseste sa ii tina pe multi oameni, si inca nu dintre cei mai rai.
175

Aceasta inselare taie picioarele si opreste din mers. Cel ce se simte drept ce
nevoie are sa se nelinisteasca si sa caute mult mila? Scopul a fost atins omul e
drept; la ce sa se mai osteneasca? Ramane doar sa se uite in jur, sa se ingamfe,
iar pe ceilalti sa ii defaime. De fapt, asta inseamna a strica prin gand ceea ce ai
dobandit prin osteneala, si a te pierde pe tine insuti. Iata de ce in invataturile
Sfintilor Parinti sunt repetate fara incetare lectii de smerenie si defaimare de
sine, si sunt infatisate cu deosebita staruinta mustrari ale parerii de sine si
inaltarii de sine.
Voi, care vreti sa destramati aceasta ceata a inselarii! Haideti sa invatam aceasta de
la fariseu. Fariseul, pare-se, nu socotea ca e nevoie sa se tainuiasca: el a spus pe fata
ceea ce avea in suflet, si prin aceasta a dat in vileag cursa vrajmasului, prin care
acesta incurcase sarmanul lui suflet si il tinea in amagirea de sine.
Nu sunt ca ceilalti. Prima inselare! Fariseul nu avea o purtare rea. Se uita la
pacatosii vaditi si, bineinteles, se socotea mai bun ca ei. Dar de ce trebuia sa se
uite la cei care traiau neindreptati? Sa se fi uitat la cei ce duceau viata
imbunatatita. Ar fi vazut, fireste, numerosi dintre acestia cu viata mult mai
presus decat a lui si nu ar mai fi zis aceste vorbe pierzatoare: Nu sunt ca
ceilalti oameni!
Iata si invatatura pentru noi, fratilor: momeala vrajmasului este intotdeauna aceeasi,
acum ca si atunci. Si acum, ca si atunci, el ne insufla urmatorul lucru: I a uite: acela
e asa, si celalalt este pe dincolo; tu, insa, esti cu totul altceva! Asculta bietul om
aceste vorbe lingusitoare si chiar incepe sa creada ca el e bun drept care se si
incetoseaza la minte prin parerea de sine si se lipseste de milostivirea lui
Dumnezeu. Dar de ce sa te uiti la cei ce traiesc in nepasare? Uita-te la cei ce
urmeaza cu ravna si strictete virtutea si cucernicia, si lumineaza-te prin cunoasterea
propriilor neajunsuri. Sau mai bine nu te uita la nimeni dintre cei care vietuiesc
aici: caci cine e curat dintre pamanteni? Lasa-i deoparte pe toti si pastreaza in
gand doar pildele pe care te indatoreaza sa le urmezi Cuvantul lui Dumnezeu.
Urmatori fiind mie, precum si eu lui Hristos (I Cor. 11,1; Efes. 5,1), spune
apostolul. Pilda am dat voua, ca precum Eu am facut voua, si voi sa faceti (In 13,
15), sau: Fiti desavarsiti, precum Tatal vostru Cel Ceresc desavarsit este (Mt. 5,38),
spune Domnul. Iata la cine sa te uiti si cu cine sa compari viata ta! Cu virtutile
Sfintilor Apostoli, cu faptele Domnului si Mantuitorului nostru, cu desavarsirile
Tatalui Ceresc. Fata in fata cu acestia punandu-se, cine va cuteza sa spuna: Nu sunt
ca ceilalti!? Nu cumva, mai degraba, vor striga din inima, acoperindu-se de rusine
si coborandu-si privirile: Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosului!? Aici se
intampla acelasi lucru ca atunci cand cineva intra intr-o societate de inalta tinuta fara
a-i cunoaste conventiile sau apare intr-o adunare stralucita cu imbracaminte
nepotrivita. Asadar, a te compara cu cei mai inalti si mai desavarsiti este cea mai
puternica si lucratoare doctorie impotriva parerii de sine.
176

In continuare, fariseul spune: Postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din
toate cate castig, adica dadea saracilor si templului a zecea parte din veniturile sale.
Iata a doua inselare: a-ti privi numai faptele drepte, ascunzandu-ti de tine
insuti pacatele, si in aceste fapte drepte a privi numai la partea lor cea dinafara,
fara a lua aminte la simtirile si asezarile [dispozitiile] launtrice cu care acestea
sunt savarsite. Asa a facut fariseul si a fost intunecat de parerea de sine. El nu
si-a cercetat asa cum trebuie faptele si nu a mers in aceasta lucrare pe calea dreapta.
Eu, zice, am facut cutare si cutare bine. Dar cate prilejuri nu au fost in care
nu a facut binele pe care putea si era dator sa-l faca, si cate prilejuri nu au fost
in care a facut raul in locul binelui? Lucrul acesta il trece sub tacere, incercand
sa-l ascunda atat de sine, cat si de Dumnezeu.
Stai, fariseule, ar fi trebuit sa i se spuna, adu-ti aminte si de toate cele rele ale
tale si apoi, dupa ce vei fi pus de o parte amaratul tau de bine, iar de cealalta
toata gramada rautatilor tale, uita-te: ce-o sa iasa? Si se poate ghici dinainte ca de
ai fi facut asa, limba nu ti s-ar mai fi rasucit in gura ca sa spui: nu sunt ca ceilalti
oameni. I ar daca mai apoi ai fi stat sa judeci dupa constiinta adica nu din slava
desarta, nu din dorinta de a placea oamenilor, nici ca sa fii respectat si sa nu-ti
pierzi pozitia, si nici pentru ca asa s-au brodit lucrurile, in vreme ce inima ta nu
avea tragere sa faca binele daca ai fi stat, zic, sa judeci dupa constiinta din ce
imbolduri ai facut si putinul tau bine de care vorbesti, nu ti-ar mai fi ramas nimic
afara de strigatul inspaimantat: Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosului!
Nu a facut aceasta fariseul, si a cazut in cursa parerii de sine, iar pentru
indreptatirea de sine a fost acoperit de Dumnezeu cu osanda.
Asadar, daca vreti, fratilor, sa scapati de primejdioasa inselare de sine, luati
invatatura pe dos de la fariseu: nefacand ceea ce facea el si facand ceea ce el nu
facea. Cand se va furisa vrajmasul si va incepe sa trambiteze inainte-va in
inima voastra cum ca nu sunteti ca ceilalti, ca faceti cutare si cutare lucru bun,
luati-va pe voi insiva si incepeti sa va perindati prin toate rautatile voastre,
spunandu-va: Dar asta cine a facut-o? Dar asta? Dar pe asta, cine? Si pe asta,
cine? Atunci se va trezi glasul desteptator al constiintei si va inabusi soapta
aceasta tulbure a laudei de sine: Nu sunt ca ceilalti! Daca inima va continua,
totusi, sa se ingamfe prin inaltarea de sine, infierati-o cu dojana cat se poate de
aspra, zicandu-va: Chiar daca a si fost facut vreun lucru bun, prin gandurile tale
rele l-ai stricat cu totul si l-ai spurcat ba prin slava desarta, ba prin dorinta de a
placea oamenilor, ba prin asteptarea de a impusca din acelasi foc si vreun castig;
iar daca atunci cand ai savarsit aceste fapte nu aveai asemenea simtaminte,
oricum le spurci acum si le rapesti toata valoarea prin faptul ca te ingamfi cu
ele! Astfel dojenindu-ne, o sa ne rapim orice temei al indreptatirii de sine, si nu
vom mai avea la ce ocrotire sa alergam afara de cea a milostivirii lui Dumnezeu,
catre Care sa si incepem a striga fara fatarnicie: Dumnezeule, milostiv fii mie,
pacatosului!
177

O, de ne-ar ajuta Dumnezeu sa patrundem in aceste simtaminte indreptatitoare
ale vamesului si sa ne statornicim in ele! S-ar parea ca ele ne sunt foarte firesti
insa nu totdeauna si nu cu usurinta le intampinam in noi insine. Trebuie sa le
deprindem, la fel ca pe oricare lucru bun. Sa le deprindem! Si iata ce metoda
trebuie folosita cand invatam un lucru ca acesta: sa intram inauntrul nostru
prin luare-aminte. Acolo avem o oglinda nemincinoasa a faptelor noastre
constiinta; oglinda este, insa, parasita, adeseori murdara. Si o scoatem in mijloc,
s-o curatim si sa o limpezim prin Cuvantul lui Dumnezeu, refacand limpede in ea
inscrisul tuturor cuvintelor, faptelor, simtamintelor si gandurilor pe care suntem
datori sa le avem. Sa o punem apoi inaintea fetei noastre sau a constientului
nostru, asa incat aceasta fata sa n-aiba unde se ascunde si nici cu ce se acoperi.
Intrucat fara lumina este cu neputinta sa vedem ceva, sa luminam casa noastra
dinlauntru cu frica de Dumnezeu, prin lucrarea careia toate trasaturile fetei
noastre sau constientului nostru se vor vedea limpede, pana la cele mai
marunte, in oglinda constiintei. Cand vom pune astfel de randuiala inauntrul
nostru, negresit ca vom patrunde in simtamantul vamesului. Nu numai faptele,
ci si toate gandurile rele ce au iesit si ies din inima se vor intipari pe fata
constientului, se vor rasfrange in constiinta si vor atrage judecata savarsita
prin mijlocirea fricii de Dumnezeu. Vamesul, stand departe, nu indraznea sa se
apropie de frica, nu indraznea sa isi ridice privirile la cer de rusinea pe care i-o
pricinuiau mustrarile constiintei, si se batea in piept, fiind nemultumit de sine si
necajit de uratenia chipului sau launtric: asa si in noi frica va fi inlocuita de rusine,
rusinea de mustrare si mustrarea de durerea pentru noi insine. Si nu va mai fi
vreme sa se nasca parerea de sine, iar aceasta, la randul ei, sa dea nastere inaltarii de
sine si indreptatirii de sine: fiindca intrucat lucrarea noastra launtrica nu inceteaza
niciodata, iar inima coace tot timpul rautati nu va mai fi clipa in care sa nu fie in
noi imboldul de a ne bate in piept si a striga: Dumnezeule, milostiv fii!
Fericita stare, care intr-adevar atrage milostivire si indreptatire de la
Dumnezeu!
Avem obiceiul sa spunem: Sunt pacatos!, Sunt pacatoasa! ce cuvinte
placute lui Dumnezeu! Dar sa ne ingrijim ca ele sa nu fie doar rostite de limba,
ci si simtite de catre inima. Sa ne convingem pe noi insine ca simtamantul
dreptatii proprii este o abatere pe calea pierzarii si apoi, indata ce se arata
catusi de putin, sa il gonim ca pe un vrajmas cat se poate de primejdios, ce se
strecoara ca sa ne rapeasca bunul cel mai scump - indreptatirea inaintea lui
Dumnezeu. Pentru a nu arata slabiciune in nici o privinta fata de aceasta ispita, sa
facem asa fel ca oricarei fapte si intreprinderi a noastre sa-i mearga inainte
simtamantul pacatoseniei noastre, si acesta sa fie in fruntea tuturor. Dai milostenie?
Da cu gandul: Nu sunt vrednic sa primesc pentru ea mila lui Dumnezeu. Postesti
sau iei asupra ta vreo alta asprime trupeasca? Sa ai gandul: Altii isi maresc prin
nevointa asta suma faptelor bune, iar pentru mine e canon trebuie sa ma ostenesc
pentru pacatele mele. Mergi la biserica ori savarsesti acasa rugaciune? Sa-ti spui:
Sa ma ostenesc, poate ca Domnul se va milostivi si-mi va ierta pacatele. Si mai
178

ales in lucrarea rugaciunii, cand va indreptati cu mintea si cu inima spre Dumnezeu,
sa nu va vedeti altfel decat ca pe oamenii cei mai neindreptati si care au nevoie
mai mult ca toti de milostivirea lui Dumnezeu, asemenea Sfantului Pimen, care
spunea: Eu ma vad ca pe un om cufundat in noroi pana la grumaz, si numai gura
are ca sa strige: Dumnezeule, miluieste-ma!
Astfel oranduindu-ne launtric, prin harul lui Dumnezeu vom scapa de inselarea
parerii de sine si vom indeparta piedica cea mai insemnata din calea deschiderii usii
frangerii inimii usa prin care iesind, in cele din urma vom da si de usa milostivirii
lui Dumnezeu. Amin!
(din: Sfantul Teofan Zavoratul, Predici, Editura Sophia, Bucuresti, 2009
MITROPOLITUL IEROTEI VLACHOS: PARTEA A DOUA (INTREBARI
SI RASPUNSURI) A CONFERINTEI DE LA IASI. (audio si text). Despre
impartasania deasa, rugaciunea inimii, psihoterapia ortodoxa si pr. Ioannis
Romanidis
Publicat pe 24 Oct 2011 | Categorii: Deasa impartasire, Hrana duhului / PREDICI
SI CUVINTE DE FOLOS, Impartasania, IPS Hierotheos Vlachos, Marturisirea
Bisericii, Parintele Ioannis Romanidis, Psihologie si psihoterapie duhovniceasca,
Razboiul nevazut, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), Spovedanie si Impartasanie
(Sfintele Taine), Teologie ortodoxa | | Print

CONTI NUARE DE LA: CONFERINTA DE LA IASI A IPS
HIEROTHEOS VLACHOS despre viata si teologia parintelui Ioannis
Romanidis (VI DEO SI TEXT) prima parte
AUDI O PRI MA PARTE
***
AUDI O A DOUA PARTE I NTREBARI SI RASPUNSURI

() Il iubesc foarte mult pe Parintele Romanidis si, atunci cand aud
vorbindu-se despre el, plang de emotie ca am avut sansa de a-l cunoaste. Dupa
cum este de asteptat, e de inteles, a fost si foarte invidiat si calomniat de multi.
El insa se raporta la toate acestea cu foarte multa nepatimire si blandete. Vreau
sa precizez si faptul ca atunci cand mergea la dialoguri inter-crestine era foarte
categoric, foarte luptator, pentru ca cunostea foarte bine teologia occidentala si
ca ortodox stia foarte bine unde sa loveasca. Intr-o conferinta pe care am tinut-o
la Atena am spus ca parintele Ioannis Romanidis se aseamana unui nebun intru
179

Hristos [pentru ca] isi spunea parerea cu foarte mult curaj si nu se gandea ce
vor spune ceilalti.
Un uncenic atat al parintelui Ioannis Romanidis si al parintelui Florovsky mi-a
relatat ce spunea parintele Florovsky despre parintele Ioannidis. Parintele Florovsky
spunea ca Parintele Ioannis era cel mai bun, cel mai fidel student al lui, [si ca:] il
consider urmasul teologiei mele, si a creat o opera, a avut o lucrare mai puternica
decat a mea pentru ca era un caracter foarte puternic, ca un capadocian ce era.

Intrebari si raspunsuri
- Care este legatura dintre minte-nous si inima? Ce inseamna intoarcerea mintii in
inima, si care este diferenta dintre minte-nous si ratiune?
- Dupa cum spun Sfintii Parinti, si de fapt am gasit-o la Sfantul Maxim Marturistorul
si la Sfantul Ioan Damaschin, deci, spun acestia ca Dumnezeu a creat sufletul
omului sa aibe cele doua aspecte, si anume: partea noetica ochii mintii, si
partea logica. Deci sufletul este foarte strans legat de trup, si nous-ul, asa il voi
numi de aici inainte, trebuie sa fie foarte strans legat cu inima. Deci logica tine
de creier. Cand Parintii vorbesc de rugaciunea inimii, vorbesc de partea
aceasta noetica - ochii mintii care sunt coborati foarte adanc in ceea ce
inseamna organ trupesc al omului, adica in inima. Cei care au rugaciunea
inimii isi dau seama ca aici in acest organ fizic se intampla ceva, si sunt la locul
de munca sau in alta parte si inima lucreaza, deci isi dau seama ca aici, se
petrece ceva in interiorul ei. In cazul preotului aceasta poate sa faca rugaciune, isi
savarseste slujba, spune cu partea logica rugaciunile, insa in acelasi timp simte cu
inima ceea ce spune, totul se petrece in interior.
Va amintiti de Hristos care s-a alaturat celor doi apostoli ce se indreptau spre
Emaus. Mergeau pe drum si Hristos le vorbea. Si le mentiona lucruri din Scriptura
si acestia, dupa aceea, spuneau: Oare nu ardea in noi inima noastra cand Acesta
ne vorbea? Acest lucru nu se intampla intr-o anumita manastire sau intr-un schit, ci
erau pe drum, calatoreau. Aceasta este experienta Bisericii si a Sfintilor nostri.
Nu este extazul filozofilor stoici sau al Pithiei, cunoscuta, care era in extaz si
atunci prevedea viitorul. Calugarii si mirenii care sunt in lume au aceasta
rugaciune in inima si ii vezi mergand, lucrand, facand diferite lucruri.
Sfantul Grigorie Palama spune ca aceasta energie noetica este foarte adanca, pentru
ca, de exemplu, soferul cu logica lui urmareste drumul, insa partea aceasta, cea
adanca a mintii, are rugaciunea in inima.
Cand eram tanar l-am intrebat pe Cuviosul Paisie Aghioritul:
180

Parinte Paisie, cum se distinge partea logica de partea noetica de ochii mintii, de
partea profunda a sufletului?. Si a intrebat: ai adunat vreodata struguri pe care
sa-i strivesti pentru a-i face vin?. Si am spus: Sigur ca da!. Si a spus: Atunci
cand se aduna struguri si sunt pusi in butoiul respectiv vorbim despre spatiul
sentimentelor si anume, al lucrurilor pe care le vedem, le auzim, si toate acestea
intra in mintea noastra. Dupa aceea, din toate acestea, va rezulta vinul, care este
mai curat decat strugurii. Aceasta este logica. Si de acolo, din vin, mai facem o
transformare si ajungem la tuica, care este un alcool mai curat si acesta este
nous-ul partea cea mai adanca din suflet.
Nu este un exemplu frumos?
Aceasta este teologia empirica, practica. Se pare ca omul este plasmuit ca sa
aiba minte curata.
*
- Cineva doreste sa ne vorbeasca Parintele Mitropolit despre invatatura Parintelui
I oannis Romanidis referitoare la Taina Crucii, si o leg de o intrebare a unei alte
persoane, care suna asa: La care cruce se refera Domnul Hristos cand spune:
Cel ce vrea sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-Mi
urmeze, avand in vedere faptul ca nu avusese loc jertfa Sa pe Cruce, iar crucea in
acceptiunea contemporanilor si deci a ascultatorilor Sai, era obiect de ocara, si
bineinteles stare de ocara.
- Data trecuta cand am venit la Iasi, mi-ati pus foarte multe intrebari. Cu
binecuvantarea IPS-lui m-au invitat studentii si am vorbit, dar au fost trei-patru
intrebari pe care le-am dezvoltat intr-un interval de timp foarte larg. Poate ca acum
ar trebui sa concentram in familii intrebarile.
Parintele Ioannis Romanidis nu a avut propria sa teologie. Cand unii spuneau:
Acestea sunt afirmate de Parintele I oannis Romanidis, spunea: Nu, nu, Sfintii
Parinti afirma lucrul acesta. Deci in ceea ce priveste crucea, invata, de fapt, din
invatatura Sfantului Grigorie Palama. Deci a vorbit despre Taina Crucii lui Hristos.
Sfantul Grigorie Palama intr-o omilie de-a sa spunea ca Taina Crucii lui Hristos a
fost traita chiar si de profetii Vechiului Testament. Prin cruce a venit osandirea
pacatului. Cand Dumnezeu S-a adresat lui Avram si i-a zis: I esi din casa ta si
din familia ta si iti voi arata calea pe care trebuie sa mergi, si si-a parasit casa, si
familia, si a pornit acolo unde i-a spus Dumnezeu, vorbim aici despre asumarea
crucii. Atunci cand s-a aratat in rugul care ardea si nu se mistuia, si a auzit
vocea: Scoate-ti incaltamintea si urca acolo unde ti se spune e vorba de o cruce
care i s-a oferit atunci lui Moise prin descaltarea de incaltaminte.
Trairea crucii este purificare de patimi. Dupa cum S-a rastignit Hristos, asa si noi
ne rastignim patimilor, nu mai aplicam patimile in viata noastra. Si apoi, ajungem
181

la luminare, cand vorbim despre rugaciunea cea adanca, cea curata, care este o
pregustare a Imparatiei. In acesta perspectiva putem vorbi despre o participare la
Crucea si Invierea Domnului. Nu doar sa purtam o cruce, este si aceasta o
binecuvantare de la Dumnezeu si o marturisire a credintei noastre, insa partea
esentiala este: cum ne vom curati de patimi? Ce inseamna acest lucru: curatirea de
patimi? Nu sa scoatem patimile din noi, ci sa le transformam.
Adica in noi, Dumnezeu a sadit dragostea. Dragostea este o energie a sufletului
sadita in noi de Dumnezeu. Fara dragoste nimeni nu poate ajunge la Dumnezeu. Noi,
aceasta dragoste o transformam in dragoste de sine, in loc sa-l iubim pe
Dumnezeu si pe aproapele nostru, iubim eul nostru. Sfantul Maxim
Marturisitorul spune ca iubirea de sine este iubirea irationala a eului nostru.
Tamaduirea de filautie, adica terapia acestei patimi, a iubirii de sine, este
tocmai a o pune in aplicare fata de Dumnezeu si fata de aproapele nostru.
Atunci cand uneori ii iubim pe ceilalti putem sa aplicam iubirea de sine,
asteptand ceva de la ei, adica nu o facem dezinteresat. Aceasta dragoste
interesata trebuie sa se sublimeze si sa se transforme in dragoste lipsita de
interes. Aceasta este terapia, vindecarea, si aceasta se face prin Sfintele Taine si
prin asceza. Aceasta este trairea, participarea la Taina Crucii si a Invierii Domnului.
*
- Cineva afirma ca: multe din punctele exprimate in seara aceata le-am gasit si la
Mitropolitul Antonie de Suroj. Iar o alta persoana spune ca: in teologia
occidentala, incepand din anii `50 a devenit normativ in studiile despre Sfantul
Grigorie Palamas, parintele J ohn Meyendorff. Parintele I oannis Romanidis s-a
delimitat de interpretarea lui Meyendorff si l-a criticat intr-un studiu foarte
important din anul 1960. Daca puteti sintetiza care sunt obiectiile Parintelui
Romanidis fata de Meyendorff.
- Pentru ca sunt intr-o universitate, voi spune si lucruri teologice. Mai intai vreau sa
precizez ca eu l-am cunoscut pe Mitropolitul Antonie Bloom. Are intr-adevar
multe elemente comune, pentru ca toti teologii ii citesc pe Parintii Bisericii si
raman cu foarte multe elemente din invatatura Sfintilor Parinti. Si daca cititi
Summa Theologiae a lui Thomas dAquino veti vedea ca a preluat multe
elemente de la Sfantul Ioan Damaschin, dar a creat o confuzie si a ajuns la alte
tipare si la alte concluzii.
Ceea ce am gasit eu la Parintele Romanidis este o limpezime a gandirii. Nu am
gasit deloc rationament. Urmeaza cu fidelitate Filocalia. A cunoscut in
profunzime atat scolasticismul, cat si protestantismul. Indata ce i-a descoperit pe
Parintii Bisericii, Filocalia si pe Parintii neptici, s-a lipit de aceasta invatatura si
le-a parasit pe toate celelalte.
182

Inainte de a veni aici in Romania am terminat o alta mare lucrare, care este in
continuarea cartilor despre Romanidis. Prima parte a acestei carti se ocupa de
corespondenta dintre Parintele Florovsky si Parintele Romanidis. Sunt teme
noi care nu au fost prezentate nicaieri. A doua parte prezinta teologia
parintelui Romanidis. In fapt, in esenta, analizez primele studii pe care le-a
redactat la Paris. Este vorba de Pacatul stramosesc potrivit invataturii Sfantului
Apostol Pavel, Ecleziologia potrivit Sfantului Ignatie Teoforul, Antropologia
cuprinsa in Molitfelnicul Bisericii si Ecleziologia lui Alexei Homiakov. Indata, dupa
aceste studii isi scrie teza despre Pacatul stramosesc, dupa care, dupa aceasta teza,
merge la Harvard redactand cinci studii importante. Primul studiu vorbeste despre
Sfantul Iustin Martirul si Filosoful si relatia cu Evanghelia Sfantului Ioan. Al doilea
studiu se refera la un tex al unui anume Wolfson, care abordeaza invatatura lui
Filon[as] iudeul. Urmatorul studiu se refera la Teodor deMopsuestia, si un alt
studiu, impartit in doua, abordeaza Perspectiva lui J ohn Meyendorff asupra
Sfantului Grigorie Palama. In aceasta carte despre care va vorbesc, voi publica o
scrisoare a lui Gheorghe Florovsky, care critic analizeaza toate problemele
teologilor secolului XX si in final il elogiaza pe Parintele Romanidis.
Acum, referitor la intrebare, la Parintele John Meyendorff. Parintele John
Meyendorff s-a indepartat in esenta de invatatura autentica a Sfantului
Grigorie Palama. Pentru mine este foare semnificativ faptul ca mai toata lumea
vorbeste despre analiza, studiile pe care le-a facut Parintele John Meyendorff asupra
operei Sfantului Grigorie Palama, dar nimeni nu se refera la aceasta critica a
parintelui Romanidis la perspectiva pe care o propune Parintele Meyerdoff
despre Grigorie Palama. Parintele Meyendorff nu a raspuns niciodata la
argumentele cuprinse in critica Parintelui Romanidis, care v-am spus ca au
aparut in doua parti: prima parte a aparut in anii 60-61, iar a doua parte in 64-65.
Si intrebarea pe care o pun este urmatoarea: este oare stiintific sa se prezinte
perspectiva Parintelui Meyendorff si sa nu se mentioneze si critica pe care o aduce
Parintele Ioannis Romanidis? Ar fi putut macar sa spuna: Parintele Ioannis
Romanids a adus o critica la teologia Parintelui Meyendorff, dar aceasta critica
este eronata, dar nici macar acest lucru nu se precizeaza.
Exista 3-4 puncte asupra caruia a dus o critica foarte puternica. Va voi prezenta doar
unul. Meyendorff afirma ca Varlaam nu era reprezentant al teologiei
occidentale, ci al unei parti a teologiei ortodoxe. Prin urmare, afirma ca Varlaam
exprima un aspect filosofic al teologiei ortodoxe, iar la randul sau Sfantul
Grigorie Palama exprima o interpretare biblica a invataturii Bisericii ortodoxe.
Parintele Ioannis Romanidis afirma ca aceasta interpretare este eronata si
sustine ca Varlaam este reprezentat atat al scolasticii, cat si al ideilor
Fericitului Augustin.
Un alt punct care a intrat in discutie este acela ca parintele Meyendorff observa
faptul ca atat Sfantul Grigorie Parlama, cat si Varlaam, fac o interpretare a teologiei
183

Sfantului Dionisie Aeropagitul. Iar Meyendorff afirma ca Varlaam ar fi inteles
mai bine teologia Sfantului Dionisie Aeropagitul decat a facut-o Sfantul
Grigorie Palama. Afirma ca Sfantul Grigorie Palama l-ar fi corectat pe Sfantul
Dionisie Aeropagitul ca sa-si sustina pozitia. Daca citim insa critica pe care a
facut-o Parintele Ioannis Romanidis, vom vedea ca are argumente foarte solide
impotriva acestei afirmatii si tocmai de aceea Parintele John Meyendorff nu a
raspuns niciodata. Este foarte semnificativ faptul ca aceste studii au fost scrise in
timpul studiilor sale la Harvard, in colaborare cu Parintele Gheorghe Florovsky, si
trebuie sa mentionam ca pe atunci Parintele Ioannis Romanidis nu avea decat 33
de ani. Consider ca nu este deloc stiintific sa dispretuiesti, sa treci cu vederea o
asemenea critica argumentata si mi se pare nestiintific ca toti teologii ortodocsi
sa-l ridice in slavi pe Meyendorff si sa nu tina seama si de aceste elemente ale
Parintelui Romanidis. Desigur, Meyendorff a afirmat foarte multe lucruri
valabile, dar nu trebuie trecut cu vederea nici Romanidis. In orice caz, aceste
puncte le analizez foarte bine in aceasta carte care va aparea, le analizez exhaustiv,
iar atunci cand vor aparea in limba romana cred ca le veti putea intelege in amanunt.
*
- Sunt mai multe intrebari legate de Sfanta I mpartasanie. Pe de o parte sunteti
rugat sa vorbit despre cum sa ne pregatim, ce inseamna pregatirea pentru Sfanta
I mpartasanie, despre impartasia cu nevrednicie. Si sesizez doua tipuri de intrebari.
Pe de o parte: ce parere aveti despre deasa impartasire, fara post, fara spovedanie,
cantitativa si automata, fara o lucrare interioara? Pe de alta parte, cineva intreaba
daca omul poate lucra curatirea inimii fara Sfanta I mpartasanie. Cat de deasa ar
trebuie sa fie aceasta? Si in aceasta privinta este solicitata si parerea Parintelui
Mitropolit.
- Va voi mentiona cateva puncte. Mai intai de toate Parintele Ioannis Romanidis, si
acest lucru il vedem si in Tradita noastra, zice ca atunci cand ne impartasim, ne
impartasim cu Trupul si Sangele Domnului. Daca suntem pregatiti
corespunzator, Sfanta I mpartasanie devine lumina, daca nu suntem pregatiti
devine foc. Are legatura cu ceea ce v-am spus mai inainte, [in legatura] cu Taina
Crucii, si anume: cele trei etape: de curatire, de iluminare si de vedere a lui
Dumnezeu.
Fara Hristos nimeni nu poate sa lupte in viata duhovniceaca. Deci Hristos este
curatirea celor care se curata. Prin Hristos se purifica inima in aceasta lupta
duhovniceasca. Hristos lumineaza sufletul nostru si Acesta ne indumnezeieste.
Vedeti ca Sfantul Maxim Marturisitorul interpreteaza cuvintele spuse de preot: Cu
frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati!. Zice:
Cei care sunt in starea de rob, dar totusi lucreaza, sunt in lucrare, sa se apropie
cu frica de Dumnezeu - aceasta prima data. Apoi, cu credinta - sunt cei care sunt
184

in starea de naimiti cum se spunea mai inainte, de platiti, adica cei care lucreaza
pentru a primi [plata n.n.]. Apoi cu dragoste, si anume aceasta este starea fiului,
care este starea fireasca.
Parintele Ioannis Romanidis spunea: bineinteles ca in centrul tuturora este Sfanta
I mpartasanie, dar nu este singurul centru al vietii duhovniesti; si rugaciunea este,
si citirea Sfintelor Scripturi. De exemplu la Sfanta Liturghie ne rugam, ascultam
Apostolul, Evanghelia, predica, si ne impartasim. Deci trebuie sa fie o impreuna
lucrare intre cele trei elemente.
In ceea ce priveste deasa impartasanie. Consider ca intotdeauna trebuie sa
pastram calea de mijloc. Nici o indepartare foarte mare de Sfanta
Impartasanie, foarte rar, dar nici foarte des, atunci cand nu suntem in stare, si
in nevrednicia de a ne impartasi. Duhovnicul este cel care randuieste aspectele
acestea. Parintii filocalici vorbesc despre deasa impartasanie, dar pentru fiecare in
parte. Si anume, pentru cineva des inseamna o data pe an, pentru ca nu este in
starea duhovniceasca de a se impartasi. Foarte des ar putea fi pentru cineva o
data la cinci ani, daca a facut ceva care-l impiedica sa se impartaseasca, sau
pentru altcineva ar putea fi o data pe saptamana, sau pe luna, sau poate zilnic.
Acest lucru depinde de progresul sau duhovnicesc.
Acest lucru nu are neaparat legatura cu cat postim, pentru ca cineva poate sa
fie bolnav si sa nu posteasca. Postul este un mijloc al Bisericii pentru curatire,
deci, pentru a se impartasi cineva trebuie sa observam lupta pe care o face sa se
impartaseasca, [si] depinde foarte mult de cat traieste Taina Crucii lui Hristos.
Cand eram mic domnea aceasta conceptie: de doua ori pe an ne impartasim. Si
auzeam pe duhovnici: Nu, trebuie sa ne impartasim des, fara insa sa puna
problema pregatirii si a pocaintei. Deci parintii filocalici din sec. XVIII vorbeau
despre deasa impartasanie, dar si despre isihasm! Acuma este conceptia in
Grecia: toti sa ne impartasim. Si preotul zice: Doamne, multi crestini s-au
impartasit astazi. Slava Domnului!. Dar faptul ca Sfanta Impartasanie e luata
cu nevrednicie nu prea este mentionat. Spune Sfantul Apostol Pavel:
Pentru ca nu va pocaiti si va impartasiti cu nevrednicie, foarte multi dintre voi au
si murit.
In America, odata, am auzit pe preot zicand: Acuma, ca ati venit, cu totii, sa va
impartasiti. Si s-au impartasit unii americani si au zis: foarte frumos! foarte
dragut!.
Consider ca ar trebui sa fim foarte atenti sa nu cadem in extreme. Sfantul Maxim
Marturisitorul spunea ca indiferent in ce extrema ai cazut este acelasi lucru. In
anii 60, cand am fost ca student in Muntele Athos exista aceasta problema. Exista o
manastire unde se spunea: nu va veti impartasiti prea des, o data la o luna, o
185

data la doua luni. Si se duceau tinerii sa devina calugari si li se spunea: nu va
veti impartasi. Si intrebau: De ce? M-am facut calugar. Am devenit calugar
pentru a ma uni cu Hristos si sa ma impartasesc cu pocainta. De ce ma lipsiti de
Hristos, din moment ce exista ascultare, pocainta, spovedanie? Si s-a dat o lupta
puternica intre anii 60-70 pentru a se impartasi calugarii acolo, o data pe saptamna.
Deci este posibil ca cineva sa fie monah, sa se roage, si sa nu i se permita sa se
impartaseasca?
Sfantul Grigorie de Nyssa spune foarte frumos:
Cand un duhovnic lasa pe cineva care nu este vrednic sa se impartaseasca este
un pacat. La fel, pacat este si atunci cand opresti pe cineva pregatit sa se
impartaseasca.
A te impartasi, de fapt, este o problema de dragoste: il iubesc pe Dumnezeu si
vreau sa ma impartasesc. Trebuie ca dragostea sa fie la un asa nivel, incat sa ne
unim cu aceasta dragoste, si trupul nostru sa reziste la acest mare har care ni se
daruieste.
Spune un duhovnic ca exista oameni care traiesc pana la un moment dat in afara
bisericii intra in biserica, si deodata vor sa se impartaseasca foarte des. Adica inima
lor, sufletul, au o dorinta, o sete de a se impartasi foarte des. Trupul insa a fost
invatat in diferiti ani sa traiasca oarecum altfel. Deci este valabil ceea ce a spus
Mantuitorul: ca sufletul este sarguitor dar trupul nepuntincios. De aceea, uneori
se creeaza o problema, deoarece sufletul doreste lucruri mai mari decat poate
sa duca trupul, si de aceea nu se creeaza acel echilibru intre cele doua. Deci
trebuie intr-un anumit fel cele doua parti, trupul si sufletul sa fie puse pe aceeasi
[lungime de] unda. Nu se poate impartasi si a doua zi sa inceapa aceleasi pacate.
Insa aceasta este un lucru de discernamant.
Deci nu trebuie sa spui: bine, haideti, este un obicei bun, se poate face, dar nici o
impartasanie foarte rara nu este buna.
Eu sfatuiesc sa aibe foarte multa atentie atunci cand se impartaseste cineva, si
sa aibe constiinta a ceea ce face, decat se impartasesca fara sa-si dea seama de ceea
ce face.
Este o tema foarte larga, am incercat doar sa punctez cateva principii si imi pare rau
ca vorbesc aici in fata IPS-lui [Teofan n.n.], care este responsabil sa calauzeasca pe
pastoritii sai, si nu as vrea ca eu sa fiu cel care va ofera altceva, si IPS-ul sa sa se
exprime.
IPS Teofan: Credinciosii au nevoie de cuvantul dumneavoastra, Inaltpreasfintite,
dar eu aproape la fiecare Sfanta Liturghie le spun asa: Cei care sunteti ortodocsi si
aveti binecuvantare de la preotul duhovnic sa va impartasiti, apropiati-va; si
186

pruncii!. Asadar, asa cum amintea si IPS-ul, lasati-va in mana unui duhovnic
care-L iubeste pe Hristos si urmati-i sfatul. Si sesizati intr-insul un lucru: daca
simte, cel care se spovedeste, ca poate trai fara de Domnul Hristos, atunci sa
primesti sfatul lui, sa te apropii cat mai rar sau deloc, si sa te apropii atuncea rar, cu
frica de Dumnezeu si cu cutremur. Daca duhovnicul simte in tine ca nu poti trai
fara Domnul Hristos, un duhovnic bun te va indemna sa te apropii de Sfanta
Impartasanie cu credinta si cu dragoste multa.
IPS Hieroteos Vlachos: - Consider ca acest cuvant a fost unul intelept. Aceasta este
temelia, fundamentul.
*
- Pot psihologii si psihiatrii sa devina psihoterapeuti ortodocsi, si cum este posibil
acest lucru?
- Vorbim desigur despre psihoterapie ortodoxa si am scris o carte, dupa cum stiti:
Psihoterapia ortodoxa, dar temeiul acestei carti nu este psihoterapia, ci este
traditia isihasta. Aceasta carte a aparut in deceniul 80 si a provocat foarte multe
dezbateri. Avem de-a face cu acelasi termen atat in tamaduirea, in terapia
ortodoxa, cat si in cea din afara Bisericii, dar sunt lucruri diferite, acelasi
termen desemneaza lucruri diferite. Avem de-a face in primul rand cu o
antropologie diferita: ce intelege prin om si suflet psihoterapia din afara
Bisericii, laica, si ce intelege prin suflet si om Biserica. Eu sustin ca toate acestea,
psihanaliza, psihoterapia, psihologia, psihiatria, care s-au dezvoltat in occident,
au aparut ca urmare a faptului ca occidentul a abandonat traditia isihasta,
metoda isihasta. Exista rationalism, exista pe de-o parte moralism si ramane
neacoperita aceasta parte abisala, launtrica, a omului de care s-a ocupat Freud,
Jung, Adler si altii. Psihoterapia laica a creat foarte multe directii, scoli, in America
exista in jur de 300 asemenea directii. Exista psihoterapia cognitiva, exista si
psihoterapia comportamentala, cea existentialista. Folosesc spre exemplu si linii
buddhiste, si alte directii ale vietii umane, analizeaza comportamentul zilnic al
omului, felul cum merge. Psihoterapia ortodoxa contine multe elemente din toate
acestea, are elemente din psihoterapia cognitiva, de exemplu. Spre exemplu
puteti sa ascultati o cuvantare, o conferinta si sa va schimbe modul de a gandi si sa
va vindecati. Puteti sa invatati cum sa va luptati cu gandurile, si aceasta sa fie o
cale de vindecare. Puteti sa ajungeti la o manastire, sa intrati intr-o comunitate
si acolo sa vedeti cum se comporta monahii, cum se comporta sfintii, si in
modul acesta, urmarind comportamentul lor, sa va vindecati.
Eu unul observ ca psihoterapia ortodoxa seamana mai mult cu psihoterapia
existentiala; spre exemplu Victor Frankl, a treia scoala psihoterapeutica din Viena.
Victor Frankl a trecut din lagarele fasciste de concentrare si traind experientele
acestea, si fiind un discipol al lui Freud, a inteles acolo ca nu se poate vindeca
187

urmand principiile lui Freud. Si acolo a descoperit psihoterapia existentialista,
a descoperit sensul vietii. Le spunea celor care sufereau impreuna cu el: Nu te
descuraja, nu abandona, pentru ca exista o persoana care te iubeste si care
asteapta sa te intorci. A inteles ca atunci cand un om are un scop in viata este
in stare sa depaseasca toate dificultatile vietii.Spre exemplu in celula vedea in
fiecare zi un paianjen care isi tesea panza cu sarguinta si vedea in asta un sens.
Atunci cand noi avem un scop in viata si scopul este sa-L iubim pe Hristos, sa
participam la Dumnezeiasca Liturghie, atunci depasim toate problemele si
dificultatile.
Eu astazi am ramas cu totul surprins la Dumnezeiasca Liturghie. Mie imi era frig,
pentru ca nu sunt obisnuit cu frigul, si vedeam oamenii cum stau, participa
nemiscati la Liturghie si ma urmareau cu inima lor. Nu ma urmareau cu ratiunea,
cu logica, ci cu toata inima lor se rugau la Dumnezeiasca Liturghie; ca si acum.
Atunci cand cineva spune: Maine ma duc la Dumnezeiasca Liturghie care se
savarseste in cinstea Sfintei Parascheva, [aceasta inseamna ca] simt intr-adevar
ca Dumneziasca Liturghie este Imparatia lui Dumnezeu si raiul, [ca] o sa
primesc har, [ca o] sa dea Dumnezeu har si binecuvantare, si sa plec de acolo cu
gandul: Cand vine duminica, pentru a veni din nou la Liturghie?. Asa
dobandim un sens al vietii.
Si pentru ca omul are intrebari existentiale: ce este moartea?, ce este viata?, in
acest mod, raspunzand la aceste intrebari, se poate ajuta, se poate vindeca. In urma
cu cativa ani am fost in Atlanta ca sa vorbesc despre parohie ca o comunitate
terapeutica, vindecatoare. Acolo am ascultat un psihiatru care m-a abordat si mi-a
spus:
Inaltpreasfintite, va multumesc pentru cuvantul pe care mi l-ati spus. Eu am un
cabinet psihiatric si atunci cand am citit cartea I PS voastre am decis sa fac terapie
urmand aceste principii.
Si si-a schimbat si denumirea clinicii, si pe cartea de vizita scria psihoterapeut
ortodox.
Si vin la mine tineri care sunt dependenti de droguri si incerc sa-i tratez urmand
metoda pe care o propuneti, prin lupta cu gandurile, prin lupta cu dorintele, cu
patimile.
Si totusi spunea: nu pot sa vindec pentru ca nu sunt preot. Ca sa devina cineva
cu adevarat psihoterapeut trebuie sa devina si preot.
Vreau, prin urmare, sa va spun ca psihoterapia laica ajuta pe om pana la un
punct, ca sa nu innebuneasca de tot. Spre exemplu este gradinita sau scoala
primara. Psihoterapia ortodoxa merge mai departe, considera ca adevaratul medic
188

este Hristos. Hristos este deopotriva Medicamentul, Terapeutul si Spitalul. Si-L
ajuta pe om sa scape de iubirea de sine prin Sfintele Taine si prin nevointa.
Consider ca nu trebuie sa dam la o parte nicio stiinta, pentru ca psihoterapeutii laici
ajuta oarecum pe oameni sa ajunga la un oarecare echilibru, si mai ales pe
oamenii care sunt atei si sunt in afara Bisericii, si chiar pe oamenii Bisericii
care nu stiu sa foloseasca metoda de vindecare a Bisericii. Calea noastra de
vindecare tinteste la unirea omului cu Dumnezeu si la vederea lui Dumnezeu.
Psihoterapia laica are ca scop echilibrul dintre oameni, echilibrul in viata de cuplu,
echilibrul relatiei cu copiii, sa nu innebuneasca copiii. Traim intr-o epoca in care
nu este posibil sa nu existe conflicte. Fiecare, de aceea trebuie sa-si gaseasca
limitele in care sa se miste.
()
*
- Curatirea si luminarea, nu sunt oare procese ciclice? Ca sa ma curatesc am
nevoie de luminare, ca sa vad ce trebuie sa ma curatesc, si tot asa.
- Si cum de rezista inima, care e materie, la o lucrare atat de puternica precum este
rugaciunea adanca?
- Si aici, cu insistenta, asupra laicilor din lume care pot sa faca aceasta lucrare, si
cei care nu o fac, ce sansa de mantuire au, cei care nu ajung la rugaciunea
neincetata sau la vederea lui Dumnezeu?
- Voi vorbi pe scurt. Zicem curatire, luminare, vedere a lui Dumnezeu.
Purificarea, curatirea de patimi este scoala primara, luminarea este invatamantul
secundar, si vederea lui Dumnezeu este deja facultatea; dar nu sunt niste etape prin
care treci si s-a incheiat, nu se poate mai sus. Intrucat din tineretile sale mintea
omului este aplecata spre rau, si am invatat foarte mult sa punem in aplicare logica
si inchipuirea inca din frageda varsta si am invatat sa traim mai mult pe baza
simturilor, nu este foarte usor ca cineva sa se curete si apoi sa treaca la
iluminare. Deci se poate ca omul sa se intoarca de unde a plecat.
Se arata foarte clar in canoanele Bisericii ca pe atunci credinciosii erau avansati
duhovniceste, la un anumit nivel, insa pacatul pe care-l faceau ii putea
determina sa fie trimisi in ceata catehumenilor; si episcopul era cel care isi dadea
seama de pocainta celui cazut si il lasa sa participe la Liturghia celor Credinciosi.
Deci nu sunt nistre stadii, niste etape, ci sunt niste grade. Si cand cineva ajunge
la vederea lui Dumnezeu, nu poate sa-L vada permanent. Poate cadea la nivelul
de rugaciune [?!], dar este un martiriu pentru el, dupa cum vedem la Sfantul Siluan
Athonitul si la Parintele Sofronie. Stiti ce inseamna ca cineva sa cunoasca marea
189

dragoste a lui Dumnezeu si apoi sa se intoarca la un stadiu anterior, cand
trebuie sa manance, cand trebuie sa traiasca impreuna cu toti ceilalti?!
In ceea ce priveste rugaciunea inimii, am facut anumite experimente in legatura cu
acest subiect, pentru ca atunci cand cineva are o teorie asupra unui lucru trebuie sa o
experimenteze. Am spus unei fetite de patru ani: I n fiecare seara vei face
rugaciunea mintii, de 20-30 de ori, inainte de a adormi: Doamne I isuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine. Cand a mai crescut, era de cinci
ani, i-am spus: Cand vei merge de acasa spre gradinita, mintea ta sa lucreze:
Doamne Iisuse Hristoase. Cand dupa un timp am intalnit-o, am intrebat-o:
Spui rugaciunea dupa cum ti-am spus eu?. Mi-a zis: Zic rugaciunea, dar mi se
intampla ceva si nu stiu ce este!. Ce ti se intampla?. I nainte de a o spune o
aud in interiorul meu, rugaciunea curge de la sine. Aud in adancul inimii mele:
Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu.
Deci nu este partea trupeasca a inimii, fizica. De aceea Parintele Sofronie vorbeste
despre inima duhovniceasca. Si Sfintii Parintii cand se refera la inima
duhovniceasca, la ce se refera de fapt? Platon spunea ca sufletul omului se imparte
in trei: in partea rationala, in partea care doreste, si in partea care se manie. Sfintii
Parinti au acceptat acest lucru, si au spus: in partea logica sunt gandurile, in partea
de a dori sunt de fapt dorintele pe care le are fiecare, si in partea celalalta, a treia,
mania este o energie, o putere, pe care o ai in interiorul tau. Deci este numita
partea pasiva a sufletului partea legata de manie si dorinta. De aceea se zice partea
rationala, logica, si partea pasiva, care contine pe celelalte doua. Cand se refera la
inima, se refera de fapt la cele doua, si anume la partea care doreste si la partea
care se manie. Inima are eros, are o dragoste nemarginita fata de Dumnezeu, si
partea manioasa este de fapt energia, puterea care iti da un avant catre
Dumnezeu. Acest lucru caracterizeaza pe toti oamenii.
Cand Hristos spune: Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu
nu a spus acest lucru doar pentru calugari nici nu existau calugari pe atunci; a
spus-o pentru toti oamenii. Am intalnit oameni in lume care aveau rugaciunea
inimii, pe cand unii calugari nici nu auzisera de ea. Spunea Parintele Sofronie:
Cand cineva are o durere, il doare pentru cineva anume (mama are o durere
anume pentru copilul sau) si spune cu durere: Doamne, te rog, copilul meu,
atunci rugaciunea se uneste cu durerea si aceasta este rugaciunea din inima,
foarte puternica.
In acest fel se intampla si cu cel care intampina anumite probleme: nu este iubit sau
altceva de felul acesta. Aceasta este rugaciunea curata si nu cea pe care o facem
in mod formal la chilie.
Parintele Paisie Aghioritul a avut candva o vedenie. A vazut cum [cineva] lua
oseminte din Muntele Athos si le arunca in afara, in lume, si pe urma l-a vazut
190

cum aduce oseminte din lume in Munte Athos. Stiti ce inseamna acest lucru? Ati
auzit de parintele Gheorghe Metallinos? Ati auzit de el! Si eu, si acesta il iubim
foarte mult pe Parintele Ioannis Romanidis. Este preot, casatorit, profesor si
decan al Facultatii de Teologie din Atena, cu sotie si copii, si vorbeste
permanent despre rugaciunea curata a inimii, dupa cum si Parintele Dumitru
Staniloae. Eu l-am vazut pe Parintele Staniloae vorbind despre rugaciunea
inimii si plangand. Si era casatorit. Si vad pe unii ca zic: ce sunt aceste lucruri
afirmate de Mitropolitul de Nafpaktos si de Parintele Gheorghe Metallinos? Acestia
nu accepta isihasmul si traditia Bisericii
Ma bucur ca astazi ati fost alaturi de mine. Ati vazut, la avioanele care zboara, ce se
spune? Va multumim ca ati zburat cu noi si ne vom bucura sa fiti alaturi de noi si
la alte zborur
Cuviosul Sofronie, ucenicul Sfantului Siluan despre LITURGHIE SI
RUGACIUNE, DINCOLO DE FORMALISM
Publicat pe 11 Jul 2007 | Categorii: Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE
FOLOS, Parintele Sofronie Saharov, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?) | | Print

Rugaciunea este un act launtric al duhului nostru. Ea se poate exprima in cele
mai diferite forme. Nu rareori, ci destul de des, aceasta se exprima prin tacerea
noastra in fata lui Dumnezeu, tacere pentru ca Dumnezeu vede toata profunzimea
gandurilor noastre, toate dorintele inimii noastre, si nu intotdeauna suntem capabili
sa le exprimam in cuvinte. Dumnezeu intelege miscarile tainice ale inimii si ne
raspunde la ele. Eu ma tem putin ca nu dai atentie chiar acestui lucru spus mai
sus: ca tu esti inclinata sa crezi, asa cum o fac multi, ca rugaciunea inseamna
doar sedere in fata icoanelor si rostirea formulelor randuite (de dimineata si de
seara sau a psalmilor). Desigur, cu o astfel de rugaciune poti sa fii obisnuit inca din
copilarie si sa o savarsesti in fiecare zi. Dar aceasta rugaciune este cu totul
nesatisfacatoare si nu epuizeaza problema rugaciunii. Observ ca oamenii
contemporani devin tot mai putin capabili pentru o astfel de rugaciune. Acest
fenomen mi-l explic prin cresterea activitatii intelectuale a oamenilor.
Mintea noastra se gaseste intr-o continua agitatie din pricina nenumaratelor
impresii de tot felul: vizuale si auditive. De dimineata incepe activitatea oamenilor
din sate si orase, care antreneaza mintea si imaginatia in cursul evenimentelor la care
iau parte.
() Imi spui ca, observand incapacitatea de a gasi rugaciunea, <<cand te asezi la
rugaciune>>, vezi nimicnicia ta si acest lucru te deprima. Nu te deprima!
Aceasta situatie nu trebuie sa te nelinisteasca. A sta in fata lui Dumnezeu nu
191

inseamna deloc a sta in fata icoanelor, ci sa-L simti in toata profunzimea
constiintei ca pe Cel-ce-le-plineste-pe toate. Trebuie sa-L traim cu adevarat ca pe
Prima Realitate, dupa care, in ordinea inferioara, urmeaza lumea a doua, a realitatii
create, derivate. De aceea, pentru rugaciune este folositoare orice pozitie a
corpului: culcat, mergand, sezand, stand in picioare, etc.
Daca mintea si inima ta resimt dispozitie pentru rugaciune la citirea Sfintei Scripturi,
atunci pastreaza aceasta dispozitie pana cand inceteaza. Regula este urmatoarea:
orice cuvant, orice situatie in care mintea si inima se unesc intr-o unica
constiinta dumnezeiasca nu trebuie parasite pana cand mintea, inima sau
trupul nu obosesc.
Observatiile mele asupra oamenilor contemporani m-au dus la concluzia ca cel mai
potrivit lucru pentru ei este sa se roage in biserici, in special la Sfanta
Liturghie. Rugaciunea liturgica si o deasa impartasanie inseamna plinatate. Pentru
aceasta insa trebuie sa traim si sa intelegem Sfanta Liturghie. Atunci ni se va
descoperi ca Liturghia imbratiseaza in sine intreaga noastra viata: in ea se cuprind
toate planurile existentei noastre in relatie cu Dumnezeu. () Fara sa aprofundeze
cunostintele sale in acest domeniu, omul poate cadea cu usurinta intr-un obicei
pustiitor si aducator de moarte. Este nevoie sa crestem neincetat in cunoasterea lui
Dumnezeu si sa nu permitem ca Liturghia sa se transforme intr-un detaliu al
vietii noastre de toate zilele.
Acum, pentru ca ea a devenit in locul Liturghiei, obednita (adica, prin faptul ca
oamenii nu se mai impartasesc la Sfanta Liturghie decat foarte rar, ceea ce este
anormal, aceasta a devenit o slujba in care predomina citirea), a fost traita de noi toti
ca o profunda criza. Oamenii au inceput sa prefere orice fel de lecturi sau
distractii in locul Liturghiei. Astfel, mai bine se odihnesc si isi satisfac dorintele
de a spori in cunostinte. Acest lucru este () de inteles. Omul, prin natura sa, este
o fiinta care nazuieste spre desavarsire, spre cunoastere si chiar spre cunoastere
absoluta, spre plinatatea Fiintei. Si iata paradoxul: in virtutea acestei nazuinte,
oamenii nu mai pretuiesc acel loc ce le-a fost dat de Dumnezeu pentru
dobandirea acestei cunoasteri si acestei vieti.
(Scrisoare din 1958 a Arhimandritului Sofronie catre sora sa, Maria, inclusa in
cartea: Ne vorbeste parintele Sofronie. Scrisori, Editura Biserica Ortodoxa &
Editura Bunavestire, Galat
192

PARINTELE ARSENIE BOCA si CELE SAPTE SURLE (III). Despre sfarsitul
lumii, Antihrist si A Doua Venire: SFANTA LITURGHIE MAI TINE
LUMEA
Publicat pe 30 Nov 2010 | Categorii: Documentare, Hrana duhului / PREDICI SI
CUVINTE DE FOLOS, Parintele Arsenie Boca, Profetii si marturii pentru vremurile
de pe urma | | Print

Continuare de la:
PARINTELE ARSENIE BOCA (28 nov. 1989) SI CHEMARILE LUI
DUMNEZEU (Cele sapte surle) pe Cararea Imparatiei (I): Mai tare
si mai duios de cum a chemat I isus pe oameni, nu-i poate chema nimeni de
pe lume
PARINTELE ARSENIE BOCA si CELE SAPTE SURLE PRIN CARE
DUMNEZEU NE CHEAMA (II). Mila lui Dumnezeu ascunsa in necazuri,
primejdii si nenorociri
***
Din: Parintele Arsenie Boca, Cararea I mparatiei

A N T I H R I S T
El e acela care va veni in numele su nu al lui Dumnezeu evreu de neam,
care va tirani sub ascultarea sa tot pmantul. Cci acela va primi s fie
imprat peste strlucirea tuturor impriilor pmantului.
Cretinii cu numele din pricina inmulirii frdelegilor care sting Duhul,
aa se vor slbi la minte, incat de fric muli se vor lepda de Hristos i vor
primi toat voia rea i vor gusta toat rutatea rului, cci credina nu este a
tuturora. Viaa lor, slbnogit de pcat, va da indrzneal Satanei, care va
lucra in acela tot felul de puteri i de semne, de minuni mincinoase i de amgiri
nelegiuite pentru fiii pierzrii, fiindc n-au primit iubirea adevrului, ca s se
mantuiasc. De aceea, pentru c iubesc pcatul mai mult decat pe Dumnezeu,
Dumnezeu le trimite amgiri puternice, ca s dea crezmant minciunii, i s
cad sub osand toi cei ce n-au crezut adevrul, ci au indrgit nedreptatea.
Iudeii de odinioar, impini inluntru de acela au rstignit pe Domnul, inepandu-i
clcaiul, i nu I-au putut face mai mult nimic; dimpotriv Domnul, pogorandu-Se
prin cruce la cei din inchisoare, a spart venicele incuietori, i mare prad a fcut
193

nesiosului iad. De atunci umbl protivnicul ca un leu turbat intratandu-i
uneltele, ca mcar faptele i invtura Mantuitorului s le intunece in
necredin.
Neputand nici aceasta, ii aprinde ciracii i pe acela al lor care se repet in
fiecare veac de oameni, din zilele Sfinilor Apostoli, pan in zilele celui mai
desvarit Antihrist, din vremea de apoi, cand va propovdui Ilie , ca doar-
doar va putea mcar s sting pe ucenicii lui Iisus de pe faa pmantului
prigonindu-i, spanzurandu-i, ucigandu-i, rstignindu-i i in tot felul omorandu-i.
Mai mult, cum zice un Printe, acest Antihrist care nu se mulumete numai cu
necredina sa, ci vrea necredina tuturora nu va avea astampr decat in ziua
cand ar izbuti s ucid pe Dumnezeu i s-L azvarle din inima i mintea celui
din urm credincios rmas pe pmant; i nu ravnete, nebunul, la o mandrie
mai mare, decat aceea de-a termina odat cu Dumnezeu, iar in locul Lui s-i
implante in sufletul omului, ca pe o sabie a iadului, chipul su de fiar.
Acela nu se mulumete numai s inele pe oameni cu amanarea pocinei pe
maine, pe poimaine, la btranee, ci lupt nebun cerand:
1. moarte lui Dumnezeu;
2. moarte invturii Sale;
3. moarte cretinilor, ucenicilor Si;
4. pustiire Bisericii Sale i oprirea Sfintei Jertfe celei de-a pururi, care este Sfanta
Liturghie.
Chinurile cele de pe urm, cele de la Antihrist, in care va lucra toat puterea
Satanei, vor intrece toate prigoanele cate s-au inteit asupra cretinilor, de la
inceput pan in zilele acelea.
() Deci cand frdelegile vor incleta mintea i inima oamenilor i-i vor
slbtici aa de tare incat vor zice c nu le mai trebuie Dumnezeu i Biseric i
Preoi, incat va fi slbticirea i nebunia unite peste tot pmantul, atunci vine
sfaritul.

SFANTA LITURGHIE MAI INE LUMEA
Precum Taina pocinei sau mrturisirea este judecata milostiv a lui Dumnezeu,
ascuns sub chip smerit, i iubitorii de smerenie dau de darul acesta, asemenea i
Sfanta Jertfa a Mantuitorului, din Sfanta Liturghie, ascunde, iari sub chip
smerit, o tain a ocarmuirii lumii.
194

Cei vechi tiau pricina pentru care nu se arat Antihrist in zilele lor, cci Sfantul
Pavel vorbete despre taina aceasta in chip ascuns, dar n-o numete. E Sfanta
Liturghie, sau Jertfa cea de-a pururi, despre care a grit Domnul prin Daniil i
apoi Insui ne-a invat. Ea este aceea care oprete s nu se arate Antihrist, sau
omul nelegiuirii decat in vremea ingduit lui de Dumnezeu. Cci pentru
mulimea frdelegilor, demult ar fi trebuit Dumnezeu-Tatl s sfareasc
lumea, ins Dumnezeu-Fiul, Cel ce este iubirea de oameni i de toat firea,
mereu se aduce pe Sine Jertfa Sfant inaintea lui Dumnezeu-Tatl, mijlocind
milostivirea de la El.
Rabd Fiul lui Dumnezeu pentru noi o rstignire neintrerupt; Mielul-Imprat
st mereu cheza inaintea Tatlui, aducandu-se in Jertfa neincetat, rugminte
de mijlocire pentru biata lume. C de n-ar fi sangele Mielului, al Insui
Arhiereului-Imprat, Iisus Hristos, dat de bun voie i neincetat pre de mantuire
pentru oameni, stand cu iubire i prtinire pentru lume, demult ar fi inecat
Dumnezeu pmantul in sangele oamenilor i l-ar fi ars cu foc, desfacand de
istov stihiile. Deci sangele Mielului din Sfanta Imprtanie mai ine sufletul in
oase i lumea in picioare. Precum taina pocinei e un dar al Cerului, sub chip
smerit, pentru mantuirea fiecrui suflet in parte, aa Sfanta Liturghie, marea tain,
ascuns iari sub chip smerit, mantuiete lumea, sau o ferete de urgiile
Antihristului.Iat de ce toat lumea ar trebui s vie la Sfanta Liturghie, c
pentru dinuirea lumii e darul acesta pe pmant.
Ceea ce se poate spune, pe scurt, despre o prea mare tain a lui Dumnezeu, ascuns
in Sfanta Liturghie, care se svarete i in Cer i pe pmant, i pentru care mai ine
Dumnezeu lumea, am incercat. Dar Sfanta Liturghie este neasemnat mai bogat
in taine, care nu se pot depna pe limb omeneasc. Dumnezeu coboar intre
oameni i suie oamenii la Sine pe scara Sfintei Liturghii.

PROOROCUL DE FOC
Deci cat vreme mai sunt oameni ce caut pocina i Sfanta Imprtanie,
Satana n-are putere. Il oprete Dumnezeu. Dar cand oamenii se vor intuneca la
minte aa de tare incat vor impiedeca Sfanta Liturghie, cu toat voia lor vrand
necredin, in zilele acelea va inceta i Jertfa cea de-a pururi, i va incepe
uraciunea pustiirii, precum zice la:
Daniil 12:
i din vremea cand va inceta Jertfa cea de-a pururi i va incepe uraciunea pustiirii,
vor fi 1290 de zile.
195

E vremea de trei ani i jumtate, in care va propovdui Ilie, cel mai manios
prooroc, i va vesti cele apte cupe ale urgiei lui Dumnezeu cele de pe urm
cu care se va sfari mania lui Dumnezeu. Va fi o vreme de stramtoare, cum n-a
mai fost de la inceputul lumii, nici nu va mai fi. In zilele acelea:
Daniil 12:
Muli vor fi curii, albii i lmurii; iar cei nelegiuii se vor purta ca cei
nelegiuii.
Toi cei frdelege nu vor pricepe, ci numai cei inelepi vor inelege (ce vreme
e: apropiindu-se a doua venire). Cei frdelege hulir pe Dumnezeul Cerului din
pricina durerilor, care-i frigeau de-i mucau limbile, dar de faptele lor nu s-au
pocit, zice Apocalipsa.
La plinirea acelei vremi de pe urm, cand rutatea va fi desvarit coapt, va vesti
Ilie, Proorocul de foc, a doua venire a Mantuitorului. Vestirea aceasta, bucuria cea
mai mare a cretinilor, va fi primejdie de moarte proorocului adevrat; cci
oamenii frdelegii il vor ucide ca pe Ioan Boteztorul, care era in duhul i
puterea lui Ilie, la cea dintai venire. Dar tocmai cand protivnicii Atotputernicului
credeau c omorand i pe cel din urm prooroc, in sfarit au terminat cu
Dumnezeu, iat c invie Ilie
Iudeii i-au dau seama de nebunia potrivniciei lor i de inelarea Antihristului
i, cu infricoare i cutremur mare, se intorc i primesc pe Iisus Hristos-
Dumnezeu, dup cum mrturisete despre ei Scriptura.
Proorocul mincinos, Antihristul, prin duhul su necurat cu care lucr i se ine,
rscoal pe toi impraii lumii s-i adune la rzboiul zilei celei mari a lui
Dumnezeu, in valea lui Iosafat, la cel de pe urm rzboi i la cea mai mare vrsare
de sange de pe pmant.

SFANTA CRUCE PE CER
Luminat in slav, mai strlucitoare ca soarele, creia inc i-au stat oamenii
impotriv i au injurat-o, se va arta, in ciuda tuturor vrjmailor ei, semn
slvit de biruin a binelui asupra rului. Atunci, in zilele acelea infricoate, pe
pmant i in tot trupul, Insui Dumnezeu-Cuvantul vine s cheme pe oameni,
pentru cea din urm oar, ins nu la pocin, ci la judecat. Atunci Dumnezeu
i iconomia mantuirii nu mai e pe crezute, ci pe vzute.
Iar pe Antihrist, in care lucra toat puterea Satanei:
196

2 Tesaloniceni 2:
Domnul Il va ucide cu suflarea gurii Sale i-l va nimici cu strlucirea venirii Sale.
Daniil 12:
Fericit va fi cel ce va atepta i va ajunge la 1335 de zile.
E ziua Domnului cea mare i infricoat, zi de fericire pentru cei chemai, alei i
credincioi, zi de bucurie negrit, ziua intoarcerii Acas, in ara de obarie i
captul plangerii. Zi de fericire, vzand izbanda rbdrii, vzand Invierea cea
de obte, vzand motenirea cea gtit de la intemeierea lumii celor ce-L iubesc
pe Dumnezeu i au rmas in dragostea Lui pan in sfarit. i taine intre taine,
numai de Dumnezeu tiute, atunci se vor vedea.
Ceilali ins, vor sta s-i dea sufletul de groaz i de ateptarea celor pornite s vie
peste lume, cci Triile Cerului vor fi zguduite.
Atunci vedea-vor pe Cel ce L-au rstignit, venind pe nori, cu putere i cu
mrire mult; pe Cel ce este dragostea noastr, care nou ne imprtie frica,
dar groaza groazelor pentru cei ce L-au prigonit i L-au rstignit pentru iubirea
Sa de oameni i trebuind s-i capete plat venic dup faptele lor.
i va fi judecata, cci frdelegile au adus potopul i frdelegile strig i
grbesc judecata.
Drept aceea, vzand c s-a luat pacea de pe pmant, dar timpul inc nu ni s-a
luat, cu glasul lui Dumnezeu chemm pe toi oamenii de pretutindeni s se
pociasc, pentru c a hotrat o zi in care va s judece lumea. I ar ziua aceea
poate fi oricand.
Iat mai pe ineles graiul rugciunii Mantuitorului, pentru cretintatea de peste
veacuri i de peste tot pmantul, prins pe cat s-a putut, in sunetul acestor apte
surle ()
(din: Parintele Arsenie Boca, Cararea Imparatiei, Episcopia Ortodoxa Romana
a Aradul
197

DE LA ASISTENTA MEDICALA LA TAINELE, SLUJBELE,
RUGACIUNILE SI OBIECTELE SFINTITE ALE BISERICII
CUM SA NE RUGAM CAND SUNTEM BOLNAVI, NOI SAU FRATII
NOSTRI?

Cititi si:
Konstantin V. Zorin: LA CE AR PUTEA FOLOSI BOALA SI
SUFERINTA? SITUATIILE LIMITA SI CERCETAREA PRONIEI
DUMNEZEIESTI
Fericitul Parinte Epifanie Teodoropoulos despre PSIHANALIZA,BOLI
PSIHICE, DEMONIZARE, MEDICAMENTE SI MEDICI
Sfantul Teofan Zavoratul despre atitudinea in fata bolii: Ce rugaciune ii
trebuie bolnavului? Multumire si suspinare
PREOTUL FLORIN CRISTEA SI MISIUNEA CUTREMURATOARE
DE A FI TATAL COPIILOR SUFERINZI reportaj de la Spitalul de
copii Sfanta Maria, Iasi

Medicamente duhovnicesti
I ata, te-ai facut sanatos; de acum sa nu mai
pacatuiesti, ca sa nu ti se intample ceva mai rau!
(Ioan 5,14)
Biblia pleaca de la premiza ca
sanatatea si buna tarie este mai buna decat tot aurul, si trupul sanatos si cu putere,
decat avutia nenumarata. Nu este mai buna avutia decat sanatatea trupului si nu
este bucurie mai mare decat bucuria inimii. Mai buna este moartea decat viata
amara sau decat boala necontenita (Sirah 30,15-17).
Fiule! In boala ta nu fi nebagator de seama; ci te roaga Domnului si El te va
tamadui, povatuieste inteleptul biblic. Departeaza pacatul si intinde mainile spre
faptele drepte si de tot pacatul curateste inima ta i doctorului da-i loc, ca si pe el
l-a facut Domnul si sa nu se departeze de la tine, ca si de el ai trebuinta. .. Cel ce
pacatuieste impotriva Ziditorului sau, sa cada in mainile doctorului (Sirah 38, 9-
10,12,15).
198

Sfanta Scriptura ne orienteaza in primul rand sa ne ingrijim inainte de a ne
imbolnavi, iar in al doilea rand ca in boala sa nu dam dovada de nepasare (v. Sirah
18,19; 38, 9). Dupa cum vedem, exista doua cai paralele, dar nu alternative, de
terapie duhovniceasca: profilaxia activa a bolilor si lupta cu ele. In procesul
terapeutic, principalul este harul dumnezeiesc; totusi, nu trebuie neglijata nici
asistenta medicala.
Sfintii Parinti nu ne cheama sa ne raportam la boala in mod pasiv sau anxios-
ipohondru. Smerenia crestina presupune un efort launtric incordat al sufletului
si nu exclude asistenta medicala. Nevointa rabdarii fara cartire a unor suferinte
grele nu le sta in puteri oamenilor obisnuiti ca noi. Chiar si pentru cei profund
credinciosi este mai intelept totusi sa se trateze defaimandu-se pe sine pentru
putinatatea credintei decat sa respinga cu mandrie tratamentul, ispitindu-L pe
Dumnezeu si cerand de la El savarsirea unei minuni vadite.
Putem si sa nu ne tratam, asteptand vindecarea de la Dumnezeu, arata Sfantul
Teofan Zavoratul, insa aceasta este o mare indrazneala. Putem sa nu ne tratam,
ca sa ne exersam in rabdare, in incredintarea in voia lui Dumnezeu, insa acesta
este un lucru foarte inalt, si atunci fiecare oh! ni se va socoti intru vina, pentru
ca unei asemenea alegeri i se potriveste doar bucuria recunoscatoare.
Dupa parerea Sfantului Nectarie din Eghina, sanatatea sta la baza ascezei
corecte.
M-a amarat boala ta, ii scrie el unei fiice duhovnicesti. Ai racit din pricina umezelii
din chilia ta, fiindca din pricina mijloacelor materiale modeste nu ai putut s-o
renovezi. Dar nu puteai sa-mi scrii? Ti-as fi trimis bani Nu trebuie sa mai ingheti,
sa-ti mai pui in primejdie viata Boala impiedica cresterea duhovniceasca a
celor ce n-au ajuns la desavarsire. Aveti nevoie de sanatate pentru lucrarea du-
hovniceasca (sublinierea ne apartine n.a., K.Z.). Cel ce iese la lupta nefiind
desavarsit va fi doborat, sa stiti asta, daca nu este sanatos, pentru ca ii va lipsi
taria morala care ii intareste pe cei desavarsiti. Pentru cei nedesavarsiti,
sanatatea este ca un car ce il poarta pe luptator spre incheierea biruitoare a
luptei. Iata de ce va sfatuiesc sa fiti chibzuite, sa stiti masura in toate si sa fugiti
de excese... P, impreuna cu A., sa te duca la doctor, ca sa verifici daca boala n-a
lasat urme. Trebuie sa asculti de prescriptiile medicale. Daca vei fi bine
sanatoasa, vei putea creste duhovniceste; in caz contrar, stradaniile voastre se
vor dovedi zadarnice.
Astfel, cand Biserica le propune celor suferinzi mijloace duhovnicesti de
tratament, asta nu are loc in dauna metodelor medicale traditionale. Printre
aceste mijloace duhovnicesti se afla credinta si pocainta, Tainele bisericesti, slujbele,
obiectele sfintite, rugaciunea, metodele ascetice de lupta cu patimile. Vom spune
cateva cuvinte despre fiecare dintre ele.
199

1. Credinta si pocainta
Fata de boala, omul poate incerca un sentiment de vinovatie si un sentiment de
responsabilitate. Deosebirea consta aici in aceea ca primul impovareaza
launtric, provoaca depresie, ipohondrie, disecarea propriului suflet, cadere
cu duhul. Pe cand sentimentul responsabilitatii e productiv. El tinteste spre
indreptarea propriilor greseli, mai ales in pragul mortii si al judecatii lui Dumnezeu.
El este lucrare a constiintei, care indeamna la pocainta.
Lupta cu pacatul, inclusiv cu emotiile negative, comportamentul asocial si
obisnuintele daunatoare e, in esenta, lupta pentru un mod cu adevarat sanatos de
viata. Ea nu substituie deloc masurile profilactico-terapeutice si sanitar-igienice
traditionale, ci, dimpotriva, le umple de continut si atitudine crestineasca fata de
bolnav. Propovaduirea pocaintei de catre Biserica este educatie sanitara
duhovniceasca, igiena duhovniceasca, unde locul de frunte este dat credintei si
constiintei.
Despre felul in care trebuie sa credem si sa ne pocaim stim din scrierile Sfintilor
Parinti, nevoitorilor Ortodoxiei si autorilor ortodocsi contemporani. De aceea, ne
vom opri doar asupra catorva aspecte medico-psihologice ale fenomenului pocaintei.
Pentru a ne vindeca, trebuie sa constientizam nevoia de Doctorul Dumnezeiesc,
sa constientizam propria pacatosenie, sa ne eliberam de amagirea de sine
orgolioasa. Hristos este Doctorul tuturor neputintelor noastre. El asteapta sa ne
adresam Lui si, atunci cand asta se intampla, iarta pacatele si daruieste puterea
de a le birui de acum inainte. Pocainta adevarata se zamisleste in adancul inimii.
Tocmai acolo apar rusinea pentru propriile ganduri, simtaminte, fapte, dezgustul fata
de gesturile noastre urate, fata de mizeria noastra morala.
Sufletul se spala nu cu apa obisnuita, ci cu lacrimi, cu rugaciuni, cu milostenii,
cu posturi Din nemarginita milostivire dumnezeiasca, asa ne curatim de
pacatele savarsite. Pocainta isi afla implinirea in Taina Marturisirii. Domnul
Insusi, in prezenta preotului sau episcopului martorul pocaintei -, ia asupra Sa
pacatele noastre, le iarta, ne impaca si ne uneste cu Biserica, ne reda harul
dumnezeiesc pe care l-am pierdut. Vindecand sufletul, Taina Spovedaniei ajuta la
vindecarea trupului, intrucat multe boli sunt urmari ale modului pacatos de
viata (v. cap. 4-6).
Sa recunoastem, deci, cata dreptate avea Cuviosul Varsanufie cel Mare si sa urmam
inteleptului sau sfat:
De tine depinde sa fii nepasator sau sa traiesti necurat (pacatos n.a.) si sa cazi in
boli pana ce te vei pune in randuiala cuvenita. De altfel, prin pocainta poti scapa de
bolile care vin asupra ta ca pedeapsa.
200

Staretul Paisie Aghioritul invata:
Pocainta si spovedania iata de ce e nevoie astazi. Sfatul pe care il dau
totdeauna oamenilor: pocaiti-va si spovediti-va, ca diavolul sa ramana lipsit de
drepturi, iar voi incetati sa va mai supuneti inrauririlor dracesti dinafara. Ca
oamenii sa inteleaga si sa se pocaiasca, le trebuie o zguduire inca nu ne-am dat
seama ca prin pocainta poate fi schimbata hotararea lui Dumnezeu (sublinierea
ne apartine n.a., K.Z.). Faptul ca omul are asemenea putere nu e o gluma. Faci
raul? Dumnezeu iti da una dupa ceafa. Spui: Am pacatuit? Dumnezeu isi
schimba mania in milostivire si iti da binecuvantarea Sa.
Pocainta sincera, nu de forma, indreapta cele savarsite insa deja in planul
launtric. Cand ne dam seama de puterea ucigatoare a pacatului si de
nevrednicia noastra, cand rusinea si nadejdea biciuiesc sufletul, atunci se
pogoara in inima harul dumnezeiesc. Acesta ne smulge din robia diavolului,
literalmente ne elibereaza de lanturile pacatului si sterge urmele lui. Ea face greselile
noastre in fata lui Dumnezeu ca si cum n-ar fi fost.
Pacatul il mutileaza pe om, iar harul il vindeca. i daca boala noastra sau a
altcuiva a rezultat din calcarea legii lui Dumnezeu, dupa inlaturarea cauzelor
duhovnicesti dispar adeseori si urmarile lor fizice. Boala nu mai este utila pentru
mantuirea sufletului, si atunci omul e izbavit de ea. Sa ne amintim celebra replica:
Maurul si-a facut datoria, maurul poate sa plece.
Pocainta nu duce insa neaparat la vindecare, in primul rand, lucrul acesta nu
este totdeauna dupa planul lui Dumnezeu, iar in al doilea rand, credinta si
ravna noastra sunt adeseori slabe. Caruia dintre noi ii va spune Domnul cuvintele
adresate femeii ce suferea de hemoragie: Credinta ta te-a mantuit; mergi in pace si
fii sanatoasa de boala ta (Marcu 5, 34)?
Potrivit nimeritei expresii a ieromonahului Anatolii Berestov, Ortodoxia nu-i
pastila. Este important sa subliniem ca pocainta nu e un mijloc de autovindecare
cum sunt compresele cu mustar si cu alcool. Este un proces pe de-a-ntregul
duhovnicesc, dat noua spre mantuire, pentru refacerea integritatii fiintei umane (duh,
suflet si trup), ce a fost fragmentata de pacat. Pocainta reface legatura cu
Dumnezeu, pe care am pierdut-o, si cheama asupra noastra harul de viata
facator al Sfantului Duh. Harul vindeca si transfigureaza natura omului. Iar
armonia dintre duh, suflet si trup alcatuieste baza sanatatii si bunastarii acestora.
Pentru pocainta adevarata, Pronia dumnezeiasca poate ameliora manifestarile
clinice ale bolii: poate rari acutizarile ei, atenua crizele dureroase, inlatura
complicatiile posibile sau deja existente, efectele secundare ale preparatelor
medicamentoase si manevrelor medicale s.a.m.d. Pe bolnavii credinciosi Domnul ii
sprijina in lucrarea bunei credinte si in osteneli ce par peste puterile lor. El le
intareste rabdarea si da putere in suferinte, alunga lasitatea si panica, ii ajuta sa se
201

mobilizeze si sa se orienteze corect cu privire la ceea ce trebuie sa faca (alegerea
medicului, metodele de tratament, cautarea medicamentelor s.a.m.d.).
In viata Fericitei Starete Matrona din Moscova este descris un episod unic si
totodata destul de obisnuit pentru ortodocsi. O femeie suferinda de cancer s-a
rugat cu ravna ca Sfanta insasi sa asiste la operatie si sa faca totul cu mana ei.
Interventia chirurgicala s-a incheiat cu succes, si chirurgul care a operat a rostit
remarcabilele cuvinte:
Operatia a mers usor, n-am obosit, parca cineva mi-ar fi dat tot ce trebuia si m-ar
fi ajutat. Aveam in maini o mare usurinta, desi am 70 de ani Cand ii operam pe
altii, curgea transpiratia pe mine, pe cand aici nici pomeneala.
Fiecare poate sa traga singur concluziile
2. Puterea tamaduitoare a Tainelor bisericesti
O deosebita putere harica poseda Tainele Bisericii Ortodoxe. Apostolul Pavel s-a
vindecat de orbirea duhovniceasca si trupeasca atunci cand Sfantul Anania i-a
binevestit despre Hristos si l-a pregatit de botez. i indata au cazut de pe ochii lui ca
niste solzi, si a vazut iarasi; si, sculandu-se, a fost botezat (Fapte 9,18). Marele
Cneaz Vladimir, cel deopotriva cu Apostolii, s-a vindecat si el de orbirea
ochilor duhovnicesti si a celor fizici in scaldatoarea botezului.
O minunata putere vindecatoare este prezenta in Taina Maslului. Propovaduind
pocainta, ucenicii lui Hristos scoteau multi demoni si ungeau cu untdelemn pe multi
bolnavi si ii vindecau (Marcu 6,13). Apostolul Iacov aminteste:
Este cineva bolnav intre voi? Sa cheme preotii Bisericii si sa se roage pentru el,
ungandu-l cu untdelemn, in numele Domnului. i rugaciunea credintei va mantui pe
cel bolnav si Domnul il va ridica, si de va fi facut pacate se vor ierta lui (Iacov 5,14-
15).
Din citatele biblice de mai sus si din toata practica liturgica a Bisericii se vede ca la
maslu se recurgea in vederea insanatosirii. Nu este vorba de o ungere dinainte
de moarte, ca la catolici.
Nucleul acestui ritual sacru este reprezentat de pocainta noastra. Ca raspuns la
ea, Domnul revarsa darul iertarii pacatelor si al vindecarii trupesti. De aceea,
inainte de a ne apropia de Dumnezeu pentru a cere vindecare trebuie sa ne
judecam pe noi insine cu severitate, fara partinire, si sa renuntam la tot ce este
rau. Potrivit Cuviosului Ambrozie de la Optina, prin aceasta Taina se iarta chiar si
pacatele uitate, pe care omul in mod neintentionat, din uitare, nu le-a marturisit la
duhovnic.
202

Potrivit mitropolitului Antonie al Surojului,
din rugaciunile slujbei maslului se vede limpede ca asteptam vindecarea
sufletului, care, daca va da Dumnezeu, se va revarsa in trup aducandu-i
tamaduire.
Nu este corect sa recurgem la Taina doar pentru a primi sanatatea trupeasca.
Trebuie sa-l ajutam pe om sa-si redobandeasca integritatea trupului, sufletului
si duhului. i poate ca dupa maslu el ne va spune: Ma simt atat de schimbat, de
transfigurat, ca deja nu-mi mai pasa daca traiesc sau mor, daca voi primi sau nu
vindecarea fizica
Memoria omeneasca recunoscatoare pastreaza cu grija numeroase minuni care au
avut loc cu bolnavi fara speranta in timpul maslului sau dupa acesta. Vom aminti
doar unul dintre cazurile cele mai caracteristice de vindecare neasteptata. Despre
acesta ne relateaza cunoscutul protoiereu moscovit Konstantin Rovinskii, fiu
duhovnicesc al Staretului Alexie Meciov, care a slujit in biserica de spital cu
hramul icoanei Maicii Domnului de la Iviron, de pe langa comunitatea surorilor de
caritate.
In spital a fost adus un barbat de 40 de ani. Acesta raspandea un miros de
descompunere, intrucat ca urmare a trombozei unei vene de pe piciorul drept facuse
cangrena. Seara, bolnavul l-a chemat pe parintele Konstantin ca sa-l spovedeasca si
sa-l impartaseasca cu Sfintele Taine, iar operatia a fost programata pentru a doua zi.
Din punctul de vedere al chirurgiei, operatia a decurs cu succes: piciorul a fost
amputat ceva mai sus de genunchi.
Parintele Konstantin l-a vizitat pe bolnav si l-a gasit intr-o dispozitie sufleteasca
buna, plin de nadejde intr-o grabnica insanatosire. Intre altele, el i-a istorisit ca
fusese credincios din copilarie, dar in ultimii 15 ani neglijase indeplinirea
datoriilor crestinesti, devenise cu totul nepasator fata de religie si nu se mai
impartasise de 12 ani. Era vorba de o nesimtire impietrita, fiindca in sufletul sau
continua sa creada. S-a aratat recunoscator ca a fost convins sa se impartaseasca,
desi nu se considera pregatit si sovaia.
Dupa cateva zile, parintele Konstantin l-a gasit pe bolnav posomorat si
necomunicativ, intreband ce s-a intamplat, a auzit raspunsul: E de rau cu mine,
numai ca sa nu-i spuneti sotiei: cangrena s-a raspandit mai sus de locul unde a fost
taiat piciorul; maine trebuie sa merg iarasi la operatie. Bolnavul s-a spovedit si
s-a impartasit pentru a doua oara, si operatia s-a incheiat din nou cu bine insa
cand preotul l-a vizitat iarasi, suferindul, palid, cu ochii sticlind, acoperit de
sudoare rece, tulburat, a rostit: Acum s-a descoperit: cangrena progreseaza,
sunt pierdut.
203

Ca raspuns la consolarea ca piciorul poate fi taiat si mai sus, el a observat resemnat:
Nu-i nimic de facut; piciorul a fost taiat atat de sus, ca nu se poate opera mai
departe. O sa mor de cangrena
Atunci, parintele Konstantin i-a vorbit bolnavului despre puterea Tainei Maslului,
despre insemnatatea credintei in Taina, si muribundul a dorit sa-si foloseasca ultima
sansa.
Ne-am rugat amandoi din suflet si ne-am pus toata nadejdea in Dumnezeu, isi
aminteste preotul. Dupa cateva zile, s-a petrecut un caz rar in practica medicala:
cangrena a incetat sa mai progreseze, s-a format linia de demarcatie sub forma
unei cicatrici purpurii, dincolo de care putreziciunea nu s-a intins. Bolnavului i s-a
curatat piciorul, fiind inlaturate tesuturile moarte, totul a fost dezinfectat cu iod si
cusut. Dupa o saptamana, a fost declarat complet vindecat de cangrena si a fost
trecut pe lista de externari.
In ajunul externarii, parintele Konstantin a trecut iarasi pe la bolnav si l-a gasit in
lacrimi. De ce mai plangeti, a intrebat pastorul de suflete, cand Domnul v-a
miluit? Plang ca 12 ani n-am avut fericirea sa-L iubesc pe Mantuitorul, a
raspuns bolnavul.
In momentul cand devenise inevitabila o moarte chinuitoare, omul a facut
experienta milostivirii dumnezeiesti, a cunoscut practic bucuria duhovniceasca
a impartasirii cu El prin rugaciune si a inteles ca Domnul este Dragostea si
Atotiertarea insasi! Izbavit de moarte, se tanguia fierbinte ca s-a lipsit atat de lunga
vreme de iubirea si recunostinta catre Mantuitorul. Fraze ca cea pe care a rostit-o
bolnavul nu poti compune. Ea a tasnit din inima, dand marturie despre inaltimea
trairilor lui si profunzimea caintei lui, incheie parintele Konstantin.
O insemnatate netrecatoare in lucrarea vindecarii are si Taina Euharistiei
(I mpartasaniei). Daca pocainta ne curata de intinaciunea pacatului, impartasirea cu
Trupul si Sangele Domnului da viata vesnica si impiedica duhul viclean, alungat
prin pocainta, sa se intoarca. In rugaciunile de dupa impartasanie se arata nu o data
ca impartasirea nu spre judecata sau spre osanda aduce sanatate sufletului si
trupului, lumineaza gandurile, stinge vapaia patimilor pacatoase, apara de ispitele
venite din partea acestei lumi, a trupului si a diavolului.
Randuiala pregatirii pentru impartasirea cu Sfintele Taine si momentul in care
se face aceasta sunt stabilite sub indrumarea duhovnicului, si trebuie sa ne
straduim, cu binecuvantarea lui, sa respectam regulile si programul respectiv.
Iata numai doua exemple ale nepatrunsei puteri tamaduitoare a Tainei Euharistiei,
culese din viata Sfantului Ioan Maximovici, arhiepiscopul Shanghaiului, iar mai apoi
al orasului San Francisco. Prima relatare da marturie elocventa despre faptul ca
204

impartasania pazeste de boala, iar cea de-a doua despre faptul ca ea vindeca
nemijlocit.
1. In Shanghai, o femeie a fost muscata de un caine turbat. Suferinda ori a refuzat sa
i se faca injectii impotriva turbarii, ori n-a indeplinit cu exactitate instructiunile
medicilor. Fapt este ca boala a progresat treptat, ajungand intr-o forma grava.
Vladica Ioan s-a grabit cu Sfintele Daruri la muribunda si a impartasit-o. In
momentul acela a avut loc insa o criza convulsiva, si bolnava a scuipat Sfanta
Impartasanie impreuna cu spuma si cu saliva. Atunci, Vladica s-a lasat in genunchi,
a adunat cu buzele de pe jos Sfanta Particica si a inghitit-o. Sora medicala, care
observa totul, a incercat sa-l impiedice, strigand: Ce faceti, Preasfintite? Turbarea
este o boala molipsitoare! La care Sfantul a raspuns linistit, cu credinta nestra-
mutata: Nu se va intampla nimic: acestea sunt Sfintele Daruri! i, intr-adevar,
desi riscul molipsirii era mare, Vladica a refuzat cu buna stiinta tratamentul
corespunzator. Din mila lui Dumnezeu, el a trait mai bine de 20 de ani dupa aceea.
Nu ni se spune daca bolnava a supravietuit.
Episodul [acesta] este o minunata replica data scepticilor. Sub pretextul igienei,
acestora le este sila sa sarute mana preotului, sfintele icoane si moaste, pe care
le-au sarutat alti oameni, ori sa se impartaseasca din aceeasi lingurita cu altii.
Ca sa folosim limbajul contemporan, harul dumnezeiesc are actiune
antimicrobiana si stopeaza pana si raspandirea bolilor deosebit de periculoase.
Altminteri, de-a lungul tuturor veacurilor sale de existenta, Biserica ar fi fost
primul focar de boli infectioase si dermatologice transmise pe doua cai: aeriana
(prin stranut, picaturi de saliva s.a.m.d.) si domestica (prin atingere, sarut s.a.m.d.).
Totodata, nu trebuie sa-L ispitim pe Dumnezeu, pentru ca totul trebuie sa se faca cu
cuviinta si dupa randuiala (I Corinteni 14, 40). Lucrurile sfinte trebuie pastrate
curate, raclele cu moaste, crucile, imbracamintile icoanelor si celelalte obiecte de
cult trebuie sterse periodic. Daca omul stie ca sufera de o boala periculoasa si
transmisibila, este dator sa previna preotul si sa procedeze asa cum ii spune acesta
de pilda, sa sarute ultimul crucea si sa se impartaseasca cu Darurile pentru bolnavi in
afara bisericii (la spital, acasa).
2. In Shanghai, in 1945, isi amintea o oarecare Anna Petrovna, am fost ranita in
timpul razboiului, si eram pe moarte in spitalul francez. tiam ca mor, si am rugat
sa i se transmita Vladicai sa vina si sa ma impartaseasca. Era 10 sau 11 seara,
afara era furtuna. Ma chinuiam groaznic. Eu tipam sa-l cheme pe Vladica, la
care medicii si surorile imi spuneau ca asa ceva este de neconceput, intrucat e
timp de razboi si spitalul este inchis cu desavarsire pe timp de noapte, asa ca
trebuie asteptat pana dimineata. Eu nu voiam sa aud nimic si continuam sa tip:
Vladica, vino! Vladica, vino! i nimeni nu-mi putea indeplini dorinta de a-l
instiinta. Deodata, pe furtuna aceea, vad: in usa salonului apare Vladica, ud tot,
si vine la mine. Intrucat aceasta aparitie a lui era de domeniul miraculosului,
205

am inceput sa-l pipai ca sa vad daca este viu, si l-am intrebat: Nu cumva este
duhul dumneavoastra? El, zambind lin, mi-a zis: [Sunt] viu, si m-a
impartasit. In momentul acela m-am cufundat in somn si am dormit 18 ore.
Impreuna cu mine in salon era inca o pacienta. i ea l-a vazut pe Vladica atunci
cand m-a impartasit. Dupa ce m-am trezit, m-am simtit sanatoasa, si spuneam
ca asta e pentru ca a venit Vladica si m-a impartasit. Nu m-au crezut insa,
ziceau ca Vladica pur si simplu nu avea cum sa intre in spitalul inchis intr-o
asemenea noapte. Am intrebat-o pe colega de salon, si aceasta a confirmat ca
Vladica a fost acolo, dar nici atunci nu ne-au crezut. Faptele vorbesc insa: sunt
vie si ma simt bine. Intre timp, sora care nu ma crezuse mi-a aranjat asternutul si a
descoperit, parca spre confirmarea adevarului spuselor mele, ca sub perna fusese
pusa o bancnota de 20 de dolari! Vladica stia ca eram datoare spitalului cu o
suma considerabila si ca sunt in nevoie, si i-a pus acolo. Mai tarziu avea sa
confirme ca el i-a pus sub perna, intr-adevar. De atunci m-am facut bine.
Daca omul se impartaseste nu spre judecata sau spre osanda, se savarsesc
adevarate minuni. Despre una dintre ele da marturie mitropolitul Antonie al
Surojului. In anul 1939, cand inca nu fusese hirotonit intru preot, lucra in calitate de
chirurg intr-o tabara de odihna pentru copii. A venit la consult o fetita, plangandu-
se de febra, dureri si senzatie de greutate in picior. Nu incapea indoiala: flebita
(inflamatie a venelor) a piciorului. Cel de-al doilea medic al taberei a confirmat
diagnosticul.
Am sunat un medic din spitalul oraselului invecinat, care a fost de aceeasi parere,
continua Vladica Antonie. Inainte de a pleca la spital, fetita s-a spovedit si s-a
impartasit cu Sfintele Taine. Am dus-o peste araturi, intr-un automobil mic, si
a fost zgaltaita in asa hal, incat putea sa aiba nu doar flebita, ci si complicatii.
Am ajuns la spital. Acelasi medic a examinat-o, s-a intors spre mine si a zis: i
dumneavoastra aveti pretentia ca sunteti medic? Nu vedeti ca fetita n-are ni-
mic?! i ne-a trimis acasa. Fetita s-a indreptat spre Dumnezeu, si-a curatit sufletul
prin pocainta, a primit Sfintele Taine spre tamaduirea sufletului si a trupului, si a
fost vindecata.
In rugaciunile de multumire de dupa Sfanta Impartasanie cerem ca Ziditorul sa
treaca, prin Sfintele Daruri, in toate madularele trupului, in pantece, in inima,
sa arda spinii tuturor pacatelor, sa lumineze cele cinci organe de simt. Ur-
mand Sfantului Simeon Metafrast, ne rugam ca prin puterea impartasaniei tot
lucrul rau, toata patima sa fuga de noi ca de foc.
3. Lucrarea tamaduitoare a slujbelor
Intr-o scrisoare catre unul din fiii sai duhovnicesti, Sfantul Teofan Zavoratul scrie:
206

Dumnezeu ia aminte la rugaciune atunci cand oamenii se roaga cu sufletul
indurerat. Daca nimeni nu suspina din suflet, slujba o sa scartaie, iar ru-
gaciune adevarata pentru suferind nu va fi. La fel si cu Proscomidia, la fel si cu
Liturghia. Totul ramane pe credinta si nadejdea dumneavoastra, al caror semn sunt
slujbele pe care le platiti. Dar dumneavoastra mergeti la slujbe? Daca nu, cre-
dinta va este muta Ati platit sa se faca slujba, dar dupa ce ati dat bani ca sa
se roage altii, v-ati socotit scapat de orice grija... Celor care fac slujba nici nu le
trece prin cap vreodata sa-i doara sufletul inaintea Domnului pentru toti cei pe care-i
pomenesc Dealtfel, de unde atata putere sa-i doara sufletul pentru toti?
Altceva este atunci cand mergeti si dumneavoastra la slujba cand este pomenita
bolnava Atunci, durerea va e purtata de rugaciunea Bisericii si se inalta mai
degraba la Tronul lui Dumnezeu si face indurerata insasi rugaciunea
Bisericii, chiar daca pe cei care slujesc nu-i doare Vedeti, asadar, unde e
puterea!.. Mergeti la slujbe chiar dumneavoastra, si indurerati-va cu inima pentru
bolnava. i va iesi ce trebuie. In biserica la Liturghie sa va indurerati in vremea
Proscomidiei si mai ales atunci cand dupa Pe Tine Te laudam se canta
cantarea Maicii Domnului: Cuvine-se cu adevarat Atunci sunt pomeniti din
nou, dupa savarsirea jertfei nesangeroase, mortii si viii
Pomenirea la Liturghie este mai puternica decat cea doar la Proscomidie, pentru ca
exprima in masura cea mai puternica faptul ca impartasiti durerea bolnavei, iar prin
aceasta exprima in masura cea mai puternica credinta si nadejdea ca Domnul nu va
va lasa cu ajutorul Sau
Totusi, nu trebuie sa deznadajduim atunci cand nu putem transmite la altar
pomelnicul cu numele celor apropiati. Daca in spatele acestui gest se afla
intentii cu adevarat serioase, nu indiferenta, lene sau interes meschin,
rugaciunea va fi neaparat ascultata. i iata de ce. Scotand particele din prescura la
inceputul Liturghiei, preotul citeste numele din pomelnice, iar incheind Liturghia
pune in potir, impreuna cu rascumparatorul Sange al lui Hristos, particelele acestea,
spunand: Spala, Doamne, pacatele celor ce s-au pomenit aici, cu Cinstitul Tau
Sange, pentru rugaciunile sfintilor Tai.
Preotul nu spune: cei pe care i-am pomenit eu, ci cei ce s-au pomenit in
general, precizeaza diaconul Andrei Kuraev. Rugaciunile sfintilor nu sunt aici
doar rugaciunile celor pe care ne-am obisnuit sa-i vedem in icoane, ci este
vorba si de rugaciunile celor ce stau cu noi in biserica si care s-au impartasit cu
Trupul si Sangele lui Hristos la Liturghia aceasta (caci inainte de impartasire
preotul a proclamat, doar: Sfintele sfintilor, adica Sfantul Trup si Sfantul
Sange ale lui Hristos se dau doar celor ce se apropie cu vrednicie, dupa ce si-au
marturisit pacatele si s-au curatit). Dupa cum vedem, preotul nu se roaga pentru
aproapele nostru in locul nostru, ci impreuna cu noi. i ca atare, daca nu poti
sa dai la biserica jertfa baneasca impreuna cu pomelnicul, nu inseamna deloc
207

ca nu poti inalta jertfa de rugaciune a inimii catre Dumnezeu. Spovedeste-te,
impartaseste-te si roaga-te pentru aproapele tau, si aceasta rugaciune va avea o
insemnatate cu nimic mai prejos decat rugaciunea pe care o face preotul pentru el in
altar dupa pomelnicul pe carei l-ai dat.
Asadar scoaterea particelelor la Proscomidie si, in general, pomenirea pentru
sanatate la Liturghie si la alte slujbe au o puternica lucrare vindecatoare. De
asemenea, foarte benefica pentru bolnavi este rugaciunea inaintea sfintelor
icoane si moaste.
Cu minuni autentice s-au proslavit icoanele multor bineplacuti ai lui
Dumnezeu, in primul rand ale Maicii Domnului. Astfel, harul lucrator prin
icoana Maicii Domnului din Kazan a vindecat multe cazuri de orbire, iar icoana
Potirul nesecat de alcoolism. In planul acesta, continutul troparului icoanei
Maicii Domnului de la Iviron este aplicabil practic la orice reprezentare sfintita a
Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu:
De la sfanta icoana ta, Stapana de Dumnezeu Nascatoare, vindecari si tamaduiri
se dau cu imbelsugare celor ce cu credinta si cu dragoste vin la ea: asa si
neputinta mea cercetandu-o, si sufletul meu il miluieste, ceea ce esti buna, si
trupul tamaduieste-l cu harul tau, Preacurata.
Aparatoarea osardnica a neamului crestinesc a cunoscut ea insasi toate
greutatile vietii pamantesti, si ia aminte la fiecare lacrima, la fiecare tanguire
adresata ei. Este aproape si de cei ce pier in pacate, si de cei plini de ravna
pentru viata duhovniceasca. Bucurandu-se si multumind Maicii Domnului,
Biserica ii inalta lauda:
Marimu-te pe tine, Preasfanta Fecioara, Prunca de Dumnezeu aleasa, si cinstim
sfanta icoana ta, prin care izvorasti tamaduiri celor ce alearga la tine cu credinta.
Slujbele ortodoxe, insasi atmosfera si podoaba bisericii, cantarile bisericesti, sunetul
clopotelor umplu de har si de bucurie sufletele celor care se roaga, le misca. Ca sa ne
exprimam in limbaj medical, multi sunt eliberati de stres si de tensiunea emotionala.
Adeseori, dupa slujba oamenii simt un aflux de putere si vioiciune, ca si cum ar fi
intinerit sau ar fi renascut. Acest fenomen duhovnicesc poate fi numit terapia prin
biserica.
4. Vindecarea prin lucruri sfintite
Pe langa Tainele si slujbele Bisericii Ortodoxe, un enorm efect terapeutic poseda
substantele si obiectele materiale sfintite prin har. Iata numai trei exemple din
Biblie.
208

Era ingropat un om. Prin purtarea de grija dumnezeiasca, trupul lui s-a atins de
oasele Prorocului Elisei, si indata cel raposat a inviat si s-a sculat pe picioarele sale
(IV Regi 13, 21). In Ierusalim, la Poarta oilor, se afla o scaldatoare, alaturi de care
zaceau o multime de suferinzi. Toti acestia asteptau
miscarea apei, caci un inger al Domnului se cobora la vreme in scaldatoare si
tulbura apa si cine intra intai, dupa tulburarea apei, se facea sanatos, de orice
boala era tinut (Ioan 5, 3-4).
Iar in Faptele Apostolilor se subliniaza:
Se puneau stergare sau sorturi purtate de Pavel, si bolile se departau de ei, iar
duhurile cele rele ieseau din ei (Fapte 19,14).
Intreaga experienta a spiritualitatii ortodoxe demonstreaza insusirile
vindecatoare ale artosului, prescurilor, anafurei, agheasmei mici si mai ales
mari. Cu agheasma sunt stropite medicamentele. Agheasma mare este luata pe sto-
macul gol, insa in situatii exceptionale si critice aceasta regula nu mai este
obligatorie. Exista, de asemenea, traditia evlavioasa a scaldatului la copca dupa
sfintirea apelor de Botezul Domnului, precum si in izvoarele naturale ce s-au deschis
cu rugaciunile bineplacutilor lui Dumnezeu ori au fost sfintite de catre ei.
Partea bolnava a corpului se stropeste periodic cu agheasma, se pecetluieste cu
semnul crucii, se unge tot sub forma semnului crucii cu untdelemn sfintit la
maslu sau din candele ce ard inaintea icoanelor facatoare de minuni, moastelor,
la Mormantul Domnului. E bine ca pe locul bolnav sa se lipeasca nisip sau pamant
de pe mormintele dreptilor, in saculeti de panza.
In calitate de confirmare a celor spuse vom cita cuvintele unei credincioase din
regiunea Tiumen, care in noiembrie 1996 a facut un pelerinaj la mormantul
Fericitei Matrona si s-a rugat cu lacrimi, cerand ajutor. Daca aceasta istorisire ar
fi fost supusa prelucrarii literare, ar fi disparut caracterul ei simplu si direct, dovada
a sinceritatii povestitoarei. Ca atare, vom reda spusele ei exact asa cum au fost:
Primul lucru de care am rugat-o pe Matrona aveam sub bratul drept o
alunita care atarna si acolo o rana, totul se inrosise si ma durea. Am rugat-o sa
ma ajute, ca doar cu mana dreapta trebuie sa ma rog. i am uns numai de doua ori
cu untdelemnul pe care l-am luat de la mormant, si dupa o zi totul a disparut,
ca si cum n-ar fi fost nimic.
In al doilea rand, aveam tiroida tare marita, gusa. Mi-era frica sa merg la doctori.
Toti imi ziceau ca trebuie sa fac operatie. Gusa ma sufoca deja, tot timpul aveam un
nod in gat, nu puteam sa innod sub barbie basmaua. Am rugat-o pe Matrona sa ma
vindece de gusa, ca sa pot sa-mi pun basmaua si s-o innod cand merg la biserica.
Am uns cu untdelemn gusa, nu m-a mai sufocat, si am uitat de ea. A trecut o
209

luna. Am cumparat o galeata de cartofi, am ajuns acasa si mi-a trecut deodata
prin cap: Hei, n-am stat deloc sa ma odihnesc, si totusi nu ma mai inabus. M-
am uitat in oglinda nu mai aveam nici urma de gusa.
Din mai anul trecut ma supara o durere pe la ficat, simteam o umflatura tare intr-o
parte. Inauntru ma ardea, faceam febra, si tot la doua-trei zile crizele se repetau, o
saptamana am zacut. Ei, si cand am adus nisip si untdelemn de la Matrona, am
inceput sa stropesc nisipul cu agheasma, cum m-au invatat, si sa-l beau[1]. Cand a
inceput criza, am baut apa, m-am uns pe partea aceea cu untdelemn si m-am
stropit cu agheasma. i m-am culcat, am dormit bustean. Cat am dormit nu
stiu, dar cand m-am trezit nu mai aveam febra, nici nu ma mai ardea. Ce m-am
usurat! i pe urma am mai avut crize de doua ori, dar deja usoare; tot asa, am baut
agheasma si m-am frecat cu untdelemn, si acum nici nu se mai cunoaste ca ma
durea acolo. Acum am cu mine mereu nisip.
5. Rugaciunea pentru sanatate
Cand binecredinciosul rege iudeu Ezechia s-a imbolnavit si era in pericol de moarte,
Prorocul Isaia i-a prezis: Pune randuiala in casa ta, ca nu vei mai trai, ci vei muri
(Isaia 38,1). Auzind o sentinta atat de aspra si irevocabila, de suparare regele
s-a intors cu fata la perete si s-a rugat Domnului si a izbucnit Iezechia in hohote
de plans. i a fost cuvantul Domnului catre Isaia, zicand: Du-te si spune lui
Iezechia: Asa graieste Domnul Dumnezeul lui David, tatal tau: Ascultat-am
rugaciunea ta, vazut-am lacrimile tale, iata, voi adauga la viata ta inca cinci-
sprezece ani (Isaia 38, 2-5).
Rugaciunea lui Ezechia este un exemplu si o lectie datatoare de nadejde pentru
noi toti. Nu este pacat sa ne rugam ca sa ne facem sanatosi. Trebuie sa
adaugam insa: daca vrei, Doamne! i El fie va tamadui, fie va mangaia, oricat
de intristatoare ar fi situatia.
Un real si puternic ajutor terapeutic il da chemarea cu evlavie a numelui
Mantuitorului rugaciunea lui Iisus: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul (pacatoasa) (v. Marcu 16, 17).
Credinta de viata facatoare in numele Lui a intarit talpile si genunchii celui
olog din pantecele mamei sale, caruia Apostolul Petru i-a poruncit: in numele
lui I isus Hristos Nazarineanul, scoala-te si umbla! (v. Fapte 3,16).
A chema necontenit numele lui Dumnezeu, invata Cuviosul Varsanufie cel Mare,
e doctorie care omoara nu numai patimile, ci si insasi lucrarea lor. Doctorul da
leacul sau pune plasturele potrivit pe rana celui in suferinta, si leacul sau plasturele
lucreaza (au efect), iar bolnavul nici nu stie cum se intampla asta: si numele lui
Dumnezeu, fiind chemat, omoara toate patimile, macar ca noi nu stim cum se face
aceasta.
210

Cuviosul Varsanufie sfatuia sa se faca mai des rugaciunea urmatoare:
Stapane Iisuse! Acopera-ma si ajuta neputintei mele.
Alte exemple de scurte rugaciuni pentru sanatate:
Miluieste-ma, Doamne, ca neputincios sunt; vindeca-ma, Doamne, ca s-au
tulburat oasele mele (Psalmul 6, 2).
Doamne Iisuse Hristoase, pe robul Tau (numele) cel ce zace si patimeste iarta-l
si vindeca-l, ca Tu esti Cela ce ai purtat neputintele si bolile neamului nostru si
toate le poti, ca un Multmilostiv.
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, cu atotputernica mijlocirea ta roaga-L pe
Fiul Tau si Dumnezeul meu pentru tamaduirea robului Sau (numele).
Toti sfintii si ingerii Domnului, rugati-va lui Dumnezeu pentru robul Sau cel
bolnav (numele).
Exista imprejurari cand e mai potrivit sa cerem nu insanatosirea, ci usurarea
suferintelor, iertarea pacatelor, sfarsit pasnic si linistit, ca sufletului sa i se
daruiasca imparatia cerurilor. Iata o rugaciune scurta in acest sens:
Doamne Iisuse Hristoase, milostiv fii mie in ceasul mortii. Cerceteaza-ma atunci,
ca sa nu ma tem de ceasul acela, ci sa trec lin de dansul.
Asupra muribundului se citeste din Molitfelnic Canonul de rugaciune la
despartirea sufletului de trup. Trebuie sa strigam fierbinte catre Preasfanta
Nascatoare de Dumnezeu, ingerul pazitor si puterile ceresti care vor intampina
sufletul dupa iesirea lui din trup. Este folositor sa ne adresam si altor
bineplacuti ai lui Dumnezeu (in primul rand celui al carui nume il poarta
muribundul), si de asemenea sa ne rugam pentru rudele si apropiatii lui
adormiti in Domnul. Acestia asteapta sa-l intalneasca si vor mijloci pentru el
din cealalta lume.
Ne putem ruga si cu alte cuvinte, numai sa fie din inima. Sfintii sunt alaturi
de noi. Nu degeaba in slujba Prorocului Ilie se spune ca el nu se departeaza
niciodata de Tronul lui Dumnezeu, si totusi mijloceste totdeauna pentru orice
bolnav.
Protoiereul Konstantin Rovinskii si alti preoti recomanda rugaciunea de comun
acord. Ea se intemeiaza pe cuvintele Mantuitorului:
Daca doi dintre voi se vor invoi pe pamant in privinta unui lucru pe care il vor
cere, se va da lor de catre Tatal Meu, Care este in ceruri: ca unde sunt doi sau
trei, adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor (Matei 18,19-20).
211

In primele secole ale erei noastre, modul acesta de rugaciune avea o larga
raspandire. Nu degeaba intr-o rugaciune de taina de la Liturghie preotul il roaga pe
Hristos sa primeasca rugaciunile de obste ale Bisericii cu bunavointa cu care a fa-
gaduit ca va primi cererile a doi sau trei crestini. Amintim aici ca rugaciunea
intregii Biserici l-a izbavit in chip minunat din lanturi pe Apostolul Petru, care
era inchis in temnita (v. Fapte 12,3-17).
De obicei, parintele Konstantin citea urmatoarea rugaciune:
Doamne Dumnezeul nostru, Iisuse Hristoase! Tu cu preacurata gura Ta ai zis:
daca doi dintre voi se vor invoi pe pamant in privinta unui lucru pe care il vor
cere, se va da lor de catre Tatal Meu, Care este in ceruri: ca unde sunt doi sau
trei, adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor. Nemincinoase sunt
cuvintele Tale, Doamne, milostivirea Ta neasemuita si iubirii Tale de oameni nu
este capat. Rogu-Te, dar, Dumnezeul nostru, daruieste-ne noua (numele), care ne-
am invoit sa Te rugam pentru (obiectul rugaciunii); insa nu cum voim noi, ci cum
Tu voiesti, Doamne. Fie in toate voia Ta. Amin.
Rugaciunea de acest fel se rosteste de comun acord cu unul sau cativa oameni.
Pentru asta trebuie, in primul rand, sa cerem binecuvantarea duhovnicului. In
al doilea rand, trebuie formulat exact scopul cererii vindecarea cuiva de o
boala, sau binecuvantare pentru operatie, sau putere si barbatie pentru a
indura suferintele s.a.m.d. In al treilea rand, trebuie neaparat sa ne rugam lui
Dumnezeu, in cursul rastimpului dinainte stabilit, de un anumit numar de ori pe zi
(se poate si o singura data). Credinciosii care au convenit sa faca asta se pot afla
in locuri diferite distanta dintre ei nu joaca nici un rol. Importante sunt
sinceritatea si increderea in Domnul.
O forma aparte de comunicare prin rugaciune cu Dumnezeu este reprezentata de
citirea unor locuri alese din Sfanta Scriptura. Este greu de supraevaluat
insemnatatea duhovnicesc-morala si medico-psihologica a textelor revelate de
Dumnezeu. Astfel, Psaltirea alunga de la om duhurile viclene sursele
trandavirii, intristarii, slavei desarte (vanitatii) si celorlalte patimi. Citirea in
fiecare zi a Evangheliei (macar cate un capitol) ne ajuta sa scapam de vicii si
satura sufletul cu cuvantul lui Dumnezeu, prin care va trai omul (v. Matei 4, 4).
[...]
O mare parte din subcapitolul urmator, despre Post ca mijloc de tamaduire a fost
reprodus in postarea:
K. V. Zorin: Postul sufletului si al trupului. LEACUL LACOMIEI SI AL
BOLILOR. NEVOIA DE DREAPTA SOCOTEALA IN POSTIRE

212

CONTINUAREA cu finalul capitolului:

[...]
Asadar am descris pe scurt cateva mijloace duhovnicesti de tratament al bolilor
trupesti, psihice si duhovnicesti. Repetam: toate medicamentele de mai sus sunt
orientate spre lupta cu pacatul si, prin urmare, cu acele boli care sunt legate in
mod direct sau indirect de el. Medicamentele duhovnicesti nu inlatura in nici
un caz masurile medicale traditionale, ci, dimpotriva, le cresc eficacitatea. In
acest plan, Biserica si medicina merg mana in mana, luptandu-se impreuna
pentru viata si sanatatea omului.
La fel ca preparatele medicamentoase, si metodele bisericesti de tratament isi au
indicatiile si contraindicatiile lor. Medicamentele duhovnicesti ne vor fi spre
judecata si spre osanda daca vor fi aplicate mecanic, fara evlavie, credinta si
pocainta. Mai mult: in urma impartasirii cu nevrednicie, fara cuvenita pregatire,
multi dintre voi avertizeaza amenintator Apostolul Pavel - sunt neputinciosi si
bolnavi si multi au murit (I Corinteni 11, 30). Asa ca medicamentele duhovnicesti
sunt o sabie cu doua taisuri!
Putem sa turnam pe noi o galeata de agheasma si sa nu dobandim nimic in
afara de frustrare, dezamagire sau mustrari de constiinta. Nu trebuie nici sa-L
socotim pe Dumnezeu datornicul nostru pentru ca ne-am dat putin osteneala
spre propria noastra mantuire si vindecare. Nu avem dreptul si posibilitatea sa-
I smulgem ceva. Deci, sa ne straduim sa induplecam milostivirea Lui. Iar pentru
asta trebuie, potrivit expresiei unui pastor contemporan, sa nu ne impotrivim atat de
tare Proniei, de vreme ce nu suntem in stare s-o ajutam. Atunci se va si implini
fagaduinta lui Hristos:
Cereti si vi se va da; cautati si veti afla; bateti si vi se va deschide. Deci, daca voi,
rai fiind, stiti sa dati daruri bune fiilor vostri, cu cat mai mult Tatal vostru Cel din
ceruri va da cele bune celor care cer de la El? (Matei 7, 7 si 11).
Ce anume inseamna in mod concret cele bune, nu noua ni se cuvine sa hotaram.
Adeseori, ele intrec sau, dimpotriva, nu satisfac asteptarile si pretentiile noastre
omenesti. Sa ne mangaiem insa: Pronia nu se insala niciodata.
Mitropolitul Antonie al Surojului ne atrage atentia asupra faptului ca Hristos nu ii
vindeca pe toti si pe fiecare. Unii se insanatoseau, pe cand altii, potrivit necredintei
lor, ramaneau lipsiti de ajutorul de Sus. Pentru a primi lucrarea harului spre
tamaduirea sufletului si a trupului, trebuie sa ne deschidem lui Dumnezeu. Nu
vindecarii, ci anume lui Dumnezeu!
213

Sa meditam la intrebarea pe care Domnul Iisus Hristos i-a pus-o omului grav
bolnav de la Scaldatoarea oilor: vrei sa fii sanatos? (Ioan 5, 6). Aparent, la ce bun
sa mai intrebe? Si asa era limpede. Cine va refuza sa-si redobandeasca puterea
sufocata de catre boala? Cine se va da in laturi sa scape de povara nesuferita? De
fapt, sensul intrebarii este insa mult mai profund.
Vindecarea inseamna mai mult decat vindecarea. Nu este vorba doar de
imbunatatirea felului cum ne simtim. Prin boli, de multe ori Domnul il invata
pe om, il cearta si-l pedepseste. In asemenea cazuri, vindecarea arata ca omul
respectiv a trecut examenul. Iar pentru a da acest examen trebuie sa ne
pregatim: sa renuntam la modul de viata dinainte, care ne-a adus intr-o stare
jalnica.
Dar daca pentru noi principalul este sa scapam de povara bolii si sa evitam moartea?
Daca insetam sa ne intoarcem iarasi la caile noastre vechi? Atunci dorinta noastra
contravine planului lui Dumnezeu pentru noi. Si atunci, ne va ajuta oare
Domnul?
A gasi iesirea dintr-o boala serioasa inseamna, intai de toate, a trage concluzia
corecta din propria viata. Iar daca viclenim, tragem de timp sau refuzam sa
intelegem ceea ce trebuie, doar noi suntem de vina. Boala este inca in noi, si
inca nu suntem gata sa ne izbavim de ea.
Raspunsul afirmativ la intrebarea: Vrei sa fii sanatos? inseamna urmatoarele. In
primul rand, recunoastem ca vrem s-o rupem cu viata noastra pacatoasa si sa
dobandim o viata noua in Dumnezeu. Iar in al doilea rand fagaduim ca ne vom
stradui sa indreptatim increderea ce ne-a fost acordata, ca nu vom abuza de
darul lui Dumnezeu, ca vom sluji lui Dumnezeu si oamenilor. Din punct de
vedere duhovnicesc, a fi vindecat inseamna a deveni intreg, a reface integritatea
propriei personalitati si integritatea propriei naturi. In felul acesta se cuvine sa
intelegem cuvintele lui Hristos: am facut un om intreg sanatos (Ioan 7, 23). Iata de
ce, dupa ce l-a vindecat pe cel care zacea la Scaldatoarea oilor, Hristos il avertizeaza
indata: te-ai facut sanatos; de acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu ti se intample
ceva mai rau (Ioan 5,14).
Acestea nu sunt deloc consideratii abstracte. Noul Testament descrie o situatie de
viata destul de tipica. Episodul evanghelic ne da un anumit algoritm duhovnicesc
si ne relateaza cum procedeaza Domnul de obicei cu bolnavii. Ca atare, exem-
plul suferindului care a primit vindecarea cu 2000 de ani in urma il priveste pe
fiecare bolnav.
Si acum ii intreaba Domnul pe suferinzi daca vor sa fie sanatosi. Foarte rar
Dumnezeu face asta venind la om sau trimitand un vestitor al Sau. In imensa
majoritate a cazurilor, lucrul acesta are loc in chip nevazut de noi. Pronia
dumnezeiasca se face cunoscuta prin intamplari aparte, de insemnatate hotaratoare,
214

prin rugaciune, prin intuitie, prin luminarea launtrica, prin discutiile cu preotul, prin
spovedanie, printr-o convorbire sau o lectura pe o tema duhovniceasca. Nu putem
insira toate mijloacele, deoarece caile Domnului, dupa cum se stie, sunt nepatrunse.
Oricum, intr-un fel sau altul, Dumnezeu pune si acum aceeasi intrebare ca
paraliticului de la Scaldatoarea oilor.
Ce-I vom raspunde lui Dumnezeu? Suntem in stare sa primim vindecarea?
[/notanoastra]

[1] Dupa toate aparentele, este vorba de o interpretare naiva data de poporul simplu
regulilor de intrebuintare a lucrurilor sfintite (n.a.).
(din: Konstantin V. Zorin, Scoala-te si umbla: Pasi spre insanatosire, Editura
DUMINICA A DOUA DIN POSTUL MARE. Talcuirea Evangheliei vindecarii
slabanogului din Capernaum: DESPRE PACAT SI BOALA, CRIZA SI
IPOCRIZIE
Publicat pe 10 Mar 2012 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Ce este pacatul?,
Duminica Sfantului Grigorie Palama, Parintele Constantin Coman, Talcuiri ale
textelor scripturistice, Vindecarea slabanogului din Capernaum | | Print

Despre pcat i boal
Vindecarea slbnogului din Capernaum:
i intrnd iari n Capernaum, dup cteva zile s-a auzit c este n cas. i ndat
s-au adunat muli, nct nu mai era loc, nici naintea uii, i le gria lor cuvntul. i
au venit la El, aducnd un slbnog pe care-l purtau patru ini. i neputnd ei, din
pricina mulimii, s se apropie de El, au desfcut acoperiul casei unde era Iisus i,
prin sprtur, au lsat n jos patul n care zcea slbnogul. i vznd Iisus
credina lor, i-a zis slbnogului: Fiule, iertate i sunt pcatele tale! i erau acolo
unii dintre crturari, care edeau i cugetau n inimile lor Pentru ce vorbete
Acesta astfel? El hulete. Cine poate s ierte pcatele, fr numai unul
Dumnezeu? i ndat cunoscnd Iisus, cu duhul Lui, c aa cugetau ei n sine, le-
a zis lor: De ce cugetai acestea n inimile voastre? Ce este mai uor a zice
slbnogului: Iertate i sunt pcatele, sau a zice: Scoal-te, ia-i patul tu i
umbl? Dar, ca s tii c putere are Fiul Omului a ierta pcatele pe pmnt, a zis
slbnogului: Zic ie: Scoal-te, ia-i patul tu i mergi la casa ta. i s-a sculat
215

ndat i, lundu-i patul, a ieit naintea tuturor, nct erau toi uimii i slveau pe
Dumnezeu, zicnd: Asemenea lucruri n-am vzut niciodat.
(Marcu 2, 1-12. Duminica a doua din Postul Mare, a Sfntului Grigorie Palama)
R Radulescu: La Mntuitorul Hristos este adus un slbnog pentru a fi vindecat. Un
paralizat intuit la pat, cruia Hristos ii ofer iertarea pcatelor. Printe
Constantin, de ce se ndreapt Hristos, n primul rnd, spre acest tip de neputin,
i nu spre ceea ce oamenii voiau imediat, adic vindecarea lui trupeasc? Ii
puseser ndejdea c-l vor duce napoi pe picioarele lui, adic vindecat. De ce nu
rspunde direct dorinei lor?
Pr. Coman: Din cel puin dou motive. Aa cum am vzut i n alte dialoguri ale
noastre, Mntuitorul Hristos nu se poate identifica cu viziunea, cu opiunea, cu
perspectiva omeneasc, care atunci cnd nu este rtcit, este cel puin limitat.
In al doilea rnd, pentru c oamenii nu nelegeau lucrul esenial, i anume c
suferina fizic, boala, este provocata de suferina duhovniceasc, de pcat.
Mntuitorul Hristos o spune n nenumrate rnduri, iar marele teolog al Bisericii
primare, Pavel, dezvolt aceast tem n epistolele sale. La fel i Biserica, aceasta
propovduiete de-a lungul veacurilor i i rnduiete ntreaga activitate avnd la
baz acest adevr fundamental, conform cruia cauza suferinei i a bolii trupeti
este boala sufleteasc, adic pcatul. De aceea, Hristos nu numai c nu evit sau
nu ocolete mplinirea cererii lor, dar merge mai adnc, adic vindec mai nti
cauza neputinei trupeti, pcatul, i dup aceea ridic i suferina trupeasc.
R Radulescu: Printe profesor, legtura dintre pcat i suferina uman este o idee
tot mai respins astzi. Cnd spun aceasta, am n vedere un fapt real. De curnd,
un preot catolic din Austria, care urma s fie promovat episcop, a fost retras de la
aceast promovare, pentru c a afirmat c n America uraganul a fost pedeapsa
divin pentru pcatele care se ntmplau n zona afectat. Declaraia lui a
scandalizat o lume ntreag, ntreaga lume catolic a reacionat, nefiind de acord
cu legtura dintre nenorocirile care se ntmpl n lume i pcatele oamenilor.
Oamenii refuz aceast viziune. De ce am ajuns aici?
Pr. Coman: Explicaia este simpl: Biserica, sau mai bine zis oamenii Bisericii,
au nceput s se ruineze de propria Evanghelie n faa ofensivei i presiunii
civilizaiei materialist-raionaliste, n faa unei lumi care se amgete pe sine,
nu numai legitimnd pcatul, ci mndrindu-se cu el, ridicndu-l la rang de
filozofie de via. Msura n care cedeaz acestei presiuni i renun la perspectiva
teologic asupra lumii, este msura n care Biserica se secularizeaz. Cderea
moral este consecin a cderii teologice. O s ajung s se ruineze cumplit
oamenii Bisericii, dac nu au ajuns deja, constatnd c oamenii de tiin i
analitii realitilor politice sau economice recurg la explicaii morale pentru a
216

dezlega cauzele crizei prin care trece lumea n anii acetia, iar dnii se jeneaz
de ele.
In numele Evangheliei Mntuitorului Hristos i consecveni cu viaa Bisericii, noi
nu putem s nu vedem i s nu mrturisim faptul c degradarea moral
pcatul este cauza crizelor de orice fel. Evanghelia se poziioneaz evident i
ferm n opoziie cu tendinele majore dominante n lumea de astzi: fie c este
vorba despre supralicitarea obsesiv a plcerilor materiale i trupeti, fie a
suficienei de sine a sistemelor de organizare i asigurare economic, fie de
creditarea soluiei financiare pn la subjugarea asfixiant fa de ea, fie de
alunecarea spre un individualism atroce i sinuciga, fie de exacerbarea mizei
vizibilitii, prin publicitate i propagand, adic printr-o denat i fr limite
laud de sine, etc.
In aceste condiii, mai ales cnd lumea despre care vorbeam mai sus pare c
triete semnalele puternice ale zglirii din temelii a propriului edificiu, pare
cu totul ciudat ca Biserica s se afle investind furibund n ntrirea
instituional-organizatoric, n soluia financiar i economic, n eficiena
aparatului administrativ i n profesionalismul individual, n vizibilitate i n
propagand.
Din lumea tiinific, profund i serioas, ne vin mesaje care confirm relaia dintre
lumea duhovniceasc i lumea material, dintre suportul duhovnicesc al vieii umane
i expresia ei material, care confirm unitatea indestructibil ntre cele dou.
Confirm mai ales faptul c suportul ultim al lumii este unul energetic,
informaional, c tot ceea ce se ntmpl la nivel duhovnicesc provoac lumea
din afar i influeneaz mersul lumii din afar.
Miza cea mare este la nivelul atitudinii, al duhului luntric, al gndului, al
inteniei celei mai intime. Acolo este totul. Iar dac ne jucm cu dedublarea, adic
una avem n inim i n gnd, i alta artm celorlali, avem de-a face cu cel mai
grav pcat sau eec, pe care-l nfiereaz Mntuitorul Hristos, de la un capt la altul al
Evangheliei Sale, adic ipocrizia. Mntuitorul nu se ocup de pcatele grosiere,
de care ne ocupm noi: furtul, minciuna, butura, lcomia, ci se ocup de
frnicie, adic, de neconcordana ntre ce este n sufletul nostru i ceea ce se
manifest n afar.
Lumea s-a dezvoltat pe o baz ipocrit. Sptmnile trecute m-am ntlnit cu un
prieten grec, care triete n Anglia i se mic n lumea finanelor. Imi spunea c
sistemul a czut pentru c este ipocrit, pentru c este un sistem mincinos. Pozeaz
n ceva, dar este de fapt altceva. Sugereaz ncredere deplin, dar ncrederea nu
are suport, sugereaz respect pentru ceteni, dar, de fapt, slujete exclusiv
propriile interese, sugereaz cultivarea valorilor nalte ale omenirii, dar se
nchin, de fapt, celor mai josnice dintre valori.
217

Starea pe care o edificm inluntrul nostru, aceea conteaz. Aceea este lumea
real. Ce vedem noi este chipul ipocrit al lumii. Dincolo de faptul c nu edific pe
nimeni o astfel de atitudine, mai devreme sau mai trziu, ea iese la suprafa.
Dac noi zidim n noi rutatea, orict am ine-o ascuns sau am nfrumusea-o,
la un moment dat se va manifesta. Dimpotriv, dac edificm blndeea, rbdarea,
buntatea, iertarea, nelegerea, pacea, jertfelnicia, orict ar prea c nu au succes n
lumea aceasta ofensiv, vor birui. De aceea spune Hristos c nu vor moteni
pmntul oamenii ri i ofensivi, rapace i inteligeni, ci cei blnzi. In ciuda
tuturor evidenelor!
(din: Pr. Constantin Coman, Dreptatea lui Dumnezeu si dreptatea oamenilor,
Editura


Duminica Slabanogului din Capernaum: CUM SE EXPLICA LEGATURA
DINTRE PACAT SI SUFERINTA NOASTRA SI A LUMII?
Publicat pe 24 Jul 2011 | Categorii: Ce este pacatul?, Hrana duhului / PREDICI SI
CUVINTE DE FOLOS, Parintele Constantin Coman, Spovedanie si Impartasanie
(Sfintele Taine), Vindecarea slabanogului din Capernaum | | Print

R. Radulescu: In Capernaum, Mantuitorul Hristos savarseste mai multe minuni. De
aici capata faima si numele de vindecator, de persoana care face ceea ce nu mai
facuse nimeni pana atunci. Este adus la El un slabanog, un paralizat. Mantuitorul
Hristos ii iarta pacatele pentru a vindeca o neputinta fizica a acestui om. Parinte
profesor, reiese de aici ca pacatul este legat sau chiar provoaca suferinta. Pacatul
este prezent in viata fiecaruia dintre noi, a tuturor oamenilor de la Adam incoace.
Unele pacate sunt mai grele, mai mari, altele mai mici. Dar ma gandeam, cum
provoaca o suferinta in mine faptul ca mint sau ca desfranez? Ce legatura este intre
pacat si suferinta sau cum ma provoaca pacatul pe care il savarsesc?
Pr. Coman: Este o legatura imediata si stransa intre pacat si suferinta, iar
Evanghelia de astazi ne arata tocmai acest lucru. Putem intelege aceasta legatura
numai in conditiile in care intelegem faptul ca inceputul si suportul existentei
omenesti este unul duhovnicesc, sufletesc; ca materia din noi, biologia noastra,
fizicul nostru exprima o realitate, o existenta spirituala sau duhovniceasca. In
conditiile in care intelegem ca noi existam la nivel sufletesc si ne exprimam la nivel
trupesc, daca vreti. Pacatul este tocmai o modificare negativa la nivelul
functionarii suportului sufletesc sau duhovnicesc al existentei noastre. Pacatul
este un atentat la adresa lumii noastre sufletesti, o violentare a componentei
218

duhovnicesti a firii noastre. Este o scurtcircuitare a legilor care guverneaza
bunul mers al vietii noastre sufletesti. Asa cum te doare cand, din intamplare, calci
intr-o groapa si iti rupi piciorul, tot asa ar trebui sa te doara sufleteste cand minti pe
cineva, sau cand inseli, etc. Sunt multi oameni care simt durere sufleteasca atunci
cand, cu voie sau din greseala, fac astfel de lucruri. Dupa cum sunt si semeni de-ai
nostri care nu simt nici o suferinta in astfel de situatii. Dar asta nu inseamna ca
pacatul nu le afecteaza fiinta lor duhovniceasca. Le-o afecteaza pana cand o
perverteste intru totul si percep raul drept bine. Pacatul este un esec existential.
De altfel, cuvantul folosit in greceste pentru pacat, amartia, inseamna
etimologic esec, neatingerea tintei. Ce inseamna esec? Inseamna ca un lucru care,
conform firii lui, trebuie sa se intample intr-un anumit fel, se intampla altfel, se
intampla gresit, sau, pur si simplu, nu-si mai implineste rostul.
R. Radulescu: Cine stabileste cum trebuie sa se intample?
Pr. Coman: Firea lucrurilor. Felul in care noi suntem facuti. Orice creatura are
inscris in sine adevarul sau ratiunea ei de a fi, sensul existentei sale, finalitatea
pentru care exista. Firea adevarata a marului este sa creasca si sa rodeasca mere care
sa arate asa cum arata merele din soiul respectiv. Tot asa si omul este facut pentru a
exista intr-un anume fel, cu un anume rost. Daca marul nu face mere sau daca le face
rele vom spune despre el ca nu este bun. Daca omul este facut sa iubeasca pe
semenii sai, atunci cand ii uraste, ii minte, ii inseala este un om rau. Este un om
rau nu pentru ca face rau altora, ci pentru ca rodeste roade rele, impotriva firii
sale, care este facuta sa rodeasca roade bune. I ar rodirea rea ii altereaza firea
pana la pervertire. Alterarea firii la nivel sufletesc ar trebui sa doara mai mult decat
alterarea firii fizice, adica ranile sau suferintele fizice de orice fel. Daca nu doare
nu inseamna ca nu se produce raul, ca nu este afectata firea, ci inseamna ca este
deja atat de afectata incat nu mai simte nimic. Se spune si in popor ca obiceiul
este o a doua natura. Daca obiceiul este rau, cea de-a doua natura este rea. Morala
nu este intai de toate o conventie, ci este reflexul adevarului existentei noastre in act,
in manifestarile noastre, in viata noastra. Sigur ca pentru a deveni accesibila
perceptia pacatului, a trebuit sa stabilim foarte multe conventii: legi, liste de pacate
de exemplu, cataloage cu pacate mai grave si mai putin grave. Trebuie sa intelegem
ca aceste cataloage sau liste de pacate reflecta adevarul lucrurilor. Multi dintre
semenii nostri se consoleaza cu gandul ca pacatuind n-au facut decat sa incalce o
conventie, o porunca sau un sfat. Se inseala amarnic, incalcarea poruncii nu este
importanta. I mportant este ca se intampla raul in el, inauntrul firii lui.
Pana la urma, toate pacatele sunt un atentat la capacitatea noastra de a iubi,
intrucat iubirea este ratiunea ultima de a fi a omului. De aceea, tot ceea ce
conduce la iubire sau exprima iubirea este lucru bun, iar tot ceea ce impiedica
sau afecteaza capacitatea noastra de a iubi este pacat. Sfantul Maxim
Marturisitorul spune ca pacatul este alunecarea firii de la ratiunea pentru care
exista. Ochiul nostru are functia de a recepta realitatea din jur si de a transmite
219

informatia creierului. Dar nu se epuizeaza aici lucrarea lui. Va trebui sa ne intrebam
de ce trebuie omul sa vada realitatea care-l inconjoara?! Pentru a se bucura de
ea, pentru a o iubi. Daca privirea lui serveste aceasta finalitate, atunci se inscrie in
adevarul firii sale si intareste capacitatea ei de a iubi. Daca privirea lui nu serveste
acestui scop, ci are scopuri viclene: priveste pentru a pofti pentru sine lucrurile,
priveste pentru a pofti spre desfranare, priveste pentru a-si insusi lucrul altuia,
priveste pentru a barfi etc., atunci privirea este cazuta de la rostul pentru care
exista si este pacatoasa, contribuind la distrugerea capacitatii omului de a iubi,
la distrugerea ratiunii pentru care exista. Nu mai slujeste relatia frumoasa
dintre oameni, sau raportarea noastra corecta si sanatoasa la realitatea
inconjuratoare, ci slujeste o raportare patimasa, cultiva patima noastra, pofta
noastra trupeasca. Nu este rau sa privim frumusetea lumii acesteia, oamenii
frumosi, barbatii frumosi, femeile frumoase. Important este cu ce ochi privim, cum
spune poporul! Daca privim cu pofta si cultivam in noi imbolduri trupesti primitive
si animalice, este una, dar daca privim admirand frumusetea acestei lumi si mergem,
eventual, la Creatorul, care le-a facut pe toate, atunci este cu totul altceva. Orice
organ al nostru si orice functie se pot inscrie in adevarul sau, in rostul initial corect
si sanatos, sau pot deraia de la acesta, pot esua si pot sluji stari decadente.
Acesta este pacatul. Minciuna este un pacat pentru ca omul nu este facut sa
minta, ci este facut sa spuna adevarul. Cand recurge omul la minciuna? Atunci
cand vrea sa amageasca sau sa insele pe celalalt; cand vrea sa-si acopere lipsurile si
neputintele. Minciuna, desi pare ca ne rezolva, in realitate ea nu ne rezolva. Rezolva
aparent o situatie imediata, dar in adancul nostru, in adancul fiintei noastre, se
inregistreaza un esec, bifam apelarea unui instrument neconform constructiei
noastre psihosomatice.
Noi nu suntem facuti din minciuna, noi suntem facuti din adevar. Apeland la
minciuna, apelam la ceva care este impotriva propriei noastre firi.
Esecul se inregistreaza undeva in noi. Si minciuna, si inselaciunea, si trufia, si
desfranarea, si betia, si hotia, toate acestea se inregistreaza in adancul fiintei
celui care le savarseste, ca lucruri neconforme cu adevarul propriei existente,
lucruri care sapa la temelia sanatatii noastre sufletesti. Rationalitatea creatiei ne
spune acest lucru. Orice componenta a creatiei are un sens, are o ratiune de a fi.
Cand lucrurile pe care le facem se inscriu in realizarea acestui sens si al ratiunii
pentru care exista, atunci suntem in adevarul existentei noastre, nu suntem in pacat.
R. Radulescu: Iar acumularea, inregistrarea acestor nereusite in noi, a acestor
esecuri, cum le spuneti, provoaca de la sine o suferinta ulterioara? Pentru ca imediat
nu suferim. Ne este chiar bine prin pacatele pe care le facem. Avem un interes si ne
urmarim interesul mintind, sa spunem. Ati vorbit despre privirea patimasa.
Instinctual aproape, vine si gandul atunci cand privesti si te duce la ceva care nu
220

trebuie sa se intample. Cum se declanseaza mecanismul suferintei? Si va intreb
acum, suferinta este doar rodul pacatelor sau omul sufera si pentru altceva?

Pr. Coman: Daca am fi un pic atenti sau am beneficia de o anumita trezvie a
constiintei, ar trebui sa recunoastem ca cei mai multi dintre noi ne ducem
existenta intr-o semi-inconstienta sau intr-o inconstienta totala. Cei care mai au
un pic de constiinta, imediat dupa savarsirea pacatului vor avea gustul amaraciunii.
Acea intristare este semnalul pe care i-l da propria constiinta.

R. Radulescu: Un sentiment al vinovatiei?!
Pr. Coman: Nu! Nu vinovatie, ci amaraciune! Amaraciunea pe care o traieste
cineva in urma unui esec. Daca vrei sa intalnesti pe cineva si nu ai reusit sa-l
intalnesti, ai o amaraciune ca nu l-ai intalnit. i-e drag de persoana iubita, vrei sa-i
faci o bucurie si n-ai reusit, ai amaraciunea ca n-ai facut-o. Nu discutam in termenii
vinovatiei si ai nevinovatiei, pentru ca o astfel de perspectiva ne duce in alta directie.
Cum ajungem de aici la suferinta fizica? Foarte simplu. Medicina de astazi ne
confirma acest lucru. Ce ne confirma? Ca stresul, de exemplu, o prelungita stare
de ingrijorare sufleteasca, o prelungita stare de intristare, o prelungita stare de
amaraciune, toate ne conduc la disfunctii fizice. Genereaza uneori cancerul, boli
cumplite, absolut nemiloase. Aceasta perspectiva medicala confirma adevarul pe
care Mantuitorul Hristos il spune, anume ca la temelia suferintei fizice este
pacatul. Este motivul pentru care, inainte de a vindeca trupeste, Mantuitorul
vindeca sufletul paraliticului, iertandu-i pacatele. Este foarte limpede totul, dupa
parerea mea. Cand mecanismul sufletesc nu functioneaza corect, cand noi
inregistram esec dupa esec, amagire dupa amagire, inselaciune dupa inselaciune,
lucrurile acestea se concentreaza si exercita o presiune fantastica asupra sistemului
informational, energetic, care genereaza dupa aceea disfunctii la nivelul intregului
mecanism psihosomatic, mecanism care functioneaza in temeiul acestor informatii
sufletesti. De aici, foarte repede, se ajunge la tulburarea sanatatii fizice. Ne ingrasam
prea mult, uneori. De ce ne ingrasam?! Este lacomia o cauza?! Lacomia este o
chestiune sufleteasca, nu este o chestiune trupeasca.
R. Radulescu: Dar nu numai, exista niste dereglari fizice!
Pr. Coman: Dereglari fizice care pot avea si alte cauze. Ce mi se pare important in
intrebarea dumneavoastra este daca prin suferinta platim numai pacatele noastre sau
si altceva? Aici, adevarul Evangheliei Mantuitorului Hristos si al Bisericii este
foarte clar: exista o solidaritate umana, o complicitate daca vreti, prin care nu
platim doar pacatele noastre, ci platim si pacatele celorlalti. Se vede limpede.
221

Nu se poate ca un parinte care are o viata dezordonata, dezechilibrata, care
merge din pacat in pacat, sa lase o mostenire sanatoasa pruncilor sai. Nu, acela
va da o mostenire din start viciata, mostenire care este urmare a pacatelor
parintilor, de care beneficiaza, iertati-mi expresia, copiii. Sigur, sunt unele mai
grosolane, mai primitive care se vad, cele mai multe nu se vad, dar exista. Eu, o data
cu varsta, am constientizat aceasta responsabilitate si mi se pare a fi un pic cam
tarziu. Este o foarte mare responsabilitate a parintilor, ce mostenire sau zestre
sufleteasca lasa copiilor. Exista dupa aceea o solidaritate a comunitatii. Intre noi,
cum spunea Parintele Dumitru Staniloae, marele nostru teolog, exista o comunicare
reala la nivel sufletesc. Natura umana, spunea Parintele Staniloae, recapituland
invatatura Bisericii, nu este intrerupta intre individ si individ. Pentru ca natura
umana nu se epuizeaza in fizic. Ea contine si componenta sufleteasca,
duhovniceasca. Natura umana dintre noi este subtiata. Cu cat relatia dintre doua
persoane prinde contur, cu cat are o consistenta mai mare, cu atat mai mult se
ingroasa aceasta legatura. Atunci, prin aceste legaturi, exista ca in vasele
comunicante, o comunicare.
Nu se poate ca eu sa traiesc intr-o comunitate unde domina marasmul moral,
decadenta, si sa fiu curat, sa nu fiu afectat. Nu se poate. Voi fi influentat in starea
sanatatii mele sufletesti si in starea sanatatii mele trupesti. De aceea, ati vazut, cand
intram intr-o manastire, unde stradaniile sunt mult mai mari spre o viata
curata, ne simtim toti bine, beneficiem de aceea atmosfera pe care au creat-o
participantii la comunitatea respectiva. Asa si in comunitate: intr-un oras ca al
nostru, foarte mare, in care se intampla foarte multe rele, in care colcaie,
iertati-mi expresia, pacatul, nu putem sa ne sustragem. Toti vom suferi. Noi ca
preoti, cand se intampla sa fim la capataiul unor bolnavi tineri, sau sa slujim
inmormantare unor tineri, care este o mare drama, constientizam acest fapt.
Constientizam si ne intrebam ca in Evanghelie, ale cui pacate au generat suferinta
sau moartea cuiva? Ei bine, este posibil sa fi fost ale parintilor sau ale
concitadinilor. Sa nu creada cineva ca pacatul sau esecul sau existential il afecteaza
numai pe el. Nu! Afecteaza casa lui, afecteaza comunitatea in care traieste,
afecteaza lumea intreaga.
R. Radulescu: Cum se poate, parinte profesor, pana la urma opri acest flux al
raului? Pentru ca vorbiti de o contaminare. Cum reusesc sa o opresc, sa o blochez?
Pr. Coman: Biserica este o astfel de tentativa daca vreti, vorbind despre
comunitatea liturgica, eclesiala, intai de toate. Atunci cand ne adunam la biserica, la
slujba, la Dumnezeiasca Liturghie, ne straduim, cat putem fiecare, sa ne curatim un
pic de raul din noi. Ne lasam pacatele, poftele, minciunile, amagirile noastre afara.
Si realizam, iata, o societate un pic mai sanatoasa. Exista un instrument extraordinar,
pe care cred ca trebuie sa-l punem in discutie cu acest prilej, si anume Spovedania,
curatia sufletului, baia sufletului, care este marturisirea pacatelor sub
epitrahilul preotului si in fata lui Dumnezeu. Spovedania este o foarte mare
222

taina, este o sansa absolut extraordinara, de care oamenii nu beneficiaza pentru
ca nu vor. Nu ravnesc la ea decat un numar mic de oameni. Ma bucur sa lansez prin
microfonul dumneavoastra acest apel: toti simtim povara pacatelor, lantul cel
greu al pacatelor, cum spune canonul sfantului Andrei Criteanul. Este cumplit, mai
ales la o anumita varsta. Agonisim pacatele din tineretile noastre. Unele esecuri
repetate se transforma in reflexe, in complexe grele, in tragedii sufletesti, din
care nu mai putem iesi. Suntem ca niste asfixiati sub povara propriilor noastre
esecuri existentiale, a propriilor pacate. Ei bine, exista sansa iesirii de sub
presiune, din zgura care se aseaza pe sufletul nostru si care pare a nu ne mai da
nici o sansa. Deseori cadem in deznadejde. Exista sansa fantastica a
spovedaniei.
Preotul nu este psiholog. El nu dezleaga in numele lui, ci in numele lui
Dumnezeu. Acolo este cheia si dezlegarea. Asa cum ne spalam trupeste de praful
si mizeria care se aseaza pe noi intr-o ora in Bucuresti, tot asa ne putem spala si
duhovniceste, la duhovnic. Cine nu a facut experienta aceasta sa o faca! Cine
poarta povara pacatului, a oricarui pacat, sa mearga la preot si sa
marturiseasca pacatul cu parere de rau. Este cea mai fantastica terapie. Altfel,
raul sta acolo, inauntru, si creeaza o stare sufleteasca inconfortabila, ca sa folosesc
un eufemism.
Este prilejul sa spun un cuvant despre iertare. De ce este atat de importanta
iertarea?! Pacatul nostru afecteaza pe semenii nostri si, in ultima analiza, daca
mergem cu gandul pana la capat, aduce ofensa lui Dumnezeu Insusi. Pacatul,
perceput ca realitate duhovniceasca, separa pe om de Dumnezeu. De aceea
relatarea Sfantului Matei este concentrata pe iertarea pacatelor paraliticului.
Esentiala si primordiala pentru recuperarea sanatatii, a starii de normalitate,
este recuperarea relatiei cu Dumnezeu. Iertarea pacatelor vine de la Fiul lui
Dumnezeu si aceasta presupune o putere: Dar ca sa stiti ca putere are Fiul Omului
pe pamant a ierta pacatele! (9,6). De aceea, depasirea consecintelor pacatului
este posibila prin iertare. Iertarea este o miscare sufleteasca, o miscare
launtrica, duhovniceasca, singura in masura sa refaca relatia dintre cel care
greseste si cel caruia i se greseste.
(din: Pr. Constantin Coman, Dreptatea lui Dumnezeu si dreptatea oamenilor, E


223

Sfantul Teofan Zavoratul despre atitudinea in fata bolii: Ce rugaciune ii
trebuie bolnavului? Multumire si suspinare
Publicat pe 03 Jul 2010 | Categorii: Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE
FOLOS, Intristarea, deznadejdea, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), Sfantul Teofan
Zavoratul, Vindecarea slabanogului din Capernaum | | Print
Cititi si: Vindecarea slabanogului din Capernaum intre mintea lui
Hristos si viclenia necredintei

Milostivirea lui Dumnezeu fie cu dumneavoastra! Daca totul e de la Domnul,
si boala dumneavoastra este tot de la El. Daca tot ce este de la Domnul e spre mai
bine, inseamna ca si boala dumneavoastra. Vrajmasul va insufla: Nu vei rezista.
Raspundeti-i: nici nu ma gandesc sa rezist de una singura, ci nadajduiesc ca
Milostivul Domn nu ma va lasa singura, ci ma va ajuta sa tin piept cum m-a
ajutat si pana acum. Iarasi boala! Sa va dea Domnul rabdare si seninatate, si sa va
izbaveasca de cartirea cea pacatoasa! Nu priviti cu mohorare la neputinte. Ele arata
mai degraba mila si luarea-aminte a lui Dumnezeu fata de noi decat lipsa Lui de
bunavointa. Tot ce este de la Dumnezeu spre bine este.
Sunt boli a caror vindecare este oprita de Domnul atunci cand El vede ca
boala e mai de trebuinta ca sanatatea pentru mantuire. Nu pot sa spun ca asta nu
s-ar intampla si in ceea ce ma priveste. Dumnezeu a trimis boala. Dati multumita
Domnului, fiindca tot ce e de la Domnul spre bine este. Daca simtiti si vedeti ca
insiva sunteti vinovata, incepeti cu pocainta si parere de rau inaintea Domnului
pentru faptul ca n-ati pazit darul sanatatii, cel de la El primit. Iar apoi trebuie
sa va ganditi doar ca boala e de la Domnul si ca nimic nu are loc intamplator. Si
dupa aceea multumiti din nou Domnului. Boala smereste, inmoaie sufletul si-i
usureaza obisnuita povara a grijilor de multe feluri.
*
V-ati imbolnavit! Ce este de facut? Rabdati si multumiti lui Dumnezeu,
spunand in sinea dumneavoastra:
Aceasta boala este pentru pacatele mele mari si nenumarate. Domnul imi ia puterile
ca prin aceasta sa ma faca mai infranat. El nu mai stie cum sa ma indrepte altfel. A
incercat si cu mila, si cu necazurile, si nimic nu a folosit. Iar ceasul mortii se
apropie si, cand va veni, ce va face ticalosia mea? Doamne, Dumnezeul meu!
Cruta zidirea Ta cea neputincioasa.
224

Cand omul e bolnav, fie si usor, moartea ii vine in minte ca sufletul sa cunoasca
cu lucrul cat de adevarat este cuvantul inteleptului: Adu-ti aminte de cele mai de
pe urma ale tale. Si in veac nu vei pacatui (Sirah 7, 38).
*
Insufletiti-va! Priviti cu veselie in ochii bolii! Lasati-va insa mai putin in voia
inchipuirilor Va vor veni in cap multe nimicuri de tot felul.. Va veti certa cu
toata lumea.. Toate astea in gand dupa aceea va trece totul. Fiti senin! Pesemne ca
in drum v-ar fi intampinat vreo primejdie si iata ca Domnul v-a tintuit prin
boala acasa Dati multumita Domnului. Si, oricum, rugati-va ca sa binevoiasca a
va face sanatos. Sa va mantuiasca Domnul! Domnul sa va binecuvanteze!
Gandurile dumneavoastra despre starea deznadajduita in care va aflati, sunt cu totul
netrebnice. La mijloc e vrajmasul, care va tulbura. Cine poate sa spuna ce va fi?
Unul e Dumnezeu insa vrajmasul paganeste, dandu-se pe sine drept
Dumnezeu, tulburand cu prorocia sa vicleana, clatinand credinta si alungand
linistea din inima. Nu-l ascultati, ci stati neclintita in credinta ca boala e de la
Dumnezeu si spre binele dumneavoastra, iar dupa ce-si va face treaba va
pleca si veti fi sanatoasa, si veti sluji Domnului intr-o manastire.
Pentru toate multumiti Domnului si pentru boala multumiti. Mie, din afara,
imi e usor sa vorbesc astfel; dumneavoastra poate ca in fapt nu va este usor sa simtiti
asa. Oricum, vorbind despre rabdare ma si rog sa va dea Domnul a indura cu
seninatate boala, si de asemenea sa trageti oarecare invataturi din ea.
Cine stie pentru ce v-a tintuit la pat Domnul? Neindoielnic este insa ca si lucrul
acesta a fost ingaduit de El pentru ajutorarea felului de viata pe care vi l-ati ales si pe
care va straduiti sa il pastrati cumva. Din aceasta latura nici nu mai trebuie iscodita
boala dumneavoastra. Pentru a rabda cu seninatate in clipa intetirii suferintelor,
cautati-va barbatie si in aducerea-aminte de rabdarea tuturor sfintilor, si mai
ales a mucenicilor. Cat si cum au rabdat ei? Ne este greu si sa ne inchipuim. De
altfel, tuturor prin multe necazuri li se cuvine a intra intru Imparatia Cerurilor
(Fapte 14,22). Si ceea ce a fost fagaduit de Domnul se numeste cununa. De ce?
Fiindca nu ne putem inalta la ea fara patimiri. Calea intr-acolo este crucea luata
de buna voie sau trimisa de Dumnezeu.
*
Mila lui Dumnezeu fie cu dumneavoastra! V-ati imbolnavit? Dar slava lui
Dumnezeu ca va inzdraveniti sau v-ati inzdravenit deja. Slava lui Dumnezeu si
pentru ca ati indurat nu fara folos boala. Invataturile pe care le-ati primit din cele
intamplate cu dumneavoastra sunt foarte insemnate si in viata lumeasca, cu
atat mai mult in cea duhovniceasca.
225

Nu este nimic de asteptat din partea oamenilor si toata grija trebuie aruncata la
Domnul; pe langa asta, trebuie sa asteptam mereu moartea in credinta ca
Domnul ne mai lasa sa mai traim ca sa ne curatim de pacate, lucru spre care
trebuie sa ne intoarcem toata grija. Aceste puncte sunt parghiile si directiile
vietii duhovnicesti. Din punctul de vedere al refacerii puterilor, felul mancarii este
un lucru secundar Lucrul de capetenie il constituie mancarea proaspata, aerul
curat si mai presus de toate linistea duhului.Nelinistea duhului si patimile strica
sangele si lovesc chiar in inima sanatatii. Postul si indeobste viata ascetica sunt cel
mai bun mijloc de a pastra sanatatea si de a o face sa infloreasca.
Neamtul Gufeland a scris o carte despre prelungirea vietii, unde ridica in slavi si
viata ascetica. Cei ce ridica in slavi stiinta trebuie sa asculte de el, iar noi avem alti
dascali, mai de seama decat acest neamt. Rugaciunea inalta duhul pe taramul lui
Dumnezeu, in care este radacina vietii iar prin duh si trupul se impartaseste
din aceasta viata. Duhul umilit, simtamintele si lacrimile de pocainta nu rapesc,
ci dau putere omului, fiindca aseaza sufletul intr-o stare de bucurie. Bine ati
facut ca nu v-ati supus indemnurilor lumesti.
*
Hristos a inviat! Puterile dumneavoastra, desi nu s-au refacut deplin, se arata
indestulatoare totusi pentru ingrijirea unui bolnav care nu merita o asemenea
ingrijire; insa Domnul Cel milostiv nu Se va uita la nevrednicia bolnavului si va
tine in socoteala ingrijirea ca si cum I-ar fi fost data chiar Lui - iar dupa aceea
va trimite in schimb mangaiere, sau deplina insanatosire, sau va pune deoparte
rasplata cuvenita pentru veacul cel viitor.
*
Sunt foarte bucuros ca v-ati pus in cele din urma pe picioare. Omul care s-a
insanatosit se simte indeobste innoit. Cred ca aveti acelasi simtamant. Trebuie sa
faceti in asa fel ca innoirea trupeasca sa fie insotita de o innoire duhovniceasca.
Dumnezeu v-a dat-o sau v-a aratat-o in scurta rugaciune pe care ati facut-o atunci.
Mi-a si venit in minte sa va indemn: apucati-va de o rugaciune scurta si faceti-o
mereu si la lucru si cand nu lucrati, si cand mergeti si cand sedeti, fara incetare.
La inceput va veti sili sa faceti aceasta mica rugaciune, iar dupa aceea se va spune de
la sine. Doar apucati-va de ea si dati-va osteneala fara incetare E rugaciunea:
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatoasa.
Iar cand faceti aceasta rugaciune sa va tineti luarea-aminte nu in cap, si nu in cer, ci
in inima, acolo inauntru, sub sanul stang. Dupa ce o veti deprinde, veti alunga prin
ea toata tulburarea si veti aduce pace in sufletul dumneavoastra.
*
226

Totul e de la Dumnezeu: si bolile, si sanatatea. Si de la Dumnezeu totul ni se da
spre mantuirea noastra. Asa sa iti primesti si tu boala si sa dai multumita pentru ea
lui Dumnezeu, Care Se ingrijeste de mantuirea ta. Cum anume slujeste spre mantuire
boala trimisa tie de Dumnezeu poti sa nici nu incerci sa afli, fiindca se prea poate sa
nici nu reusesti. Dumnezeu trimite boala uneori ca pe o pedeapsa, ca pe un
canon, alteori spre invatare de minte, ca omul sa isi vina in fire, alteori ca sa il
izbaveasca de un necaz ce ar cadea asupra lui de ar fi sanatos, alteori ca omul sa
vadeasca rabdare si prin aceasta mai mare rasplata sa merite, iar alteori ca sa se
curateasca de vreo patima, ca si din multe alte pricini.
*
Mila lui Dumnezeu fie cu dumneavoastra! Va tot vaitati, dar va vaitati in chip
mantuitor, pentru lucrarea mantuirii. Sa binecuvanteze Domnul grijile
dumneavoastra in aceasta privinta. Sunteti bolnava cu trupul, iar lucrarea mantuirii
cere osteneli si lipsuri. Ce sa faceti? Rabdati cu seninatate sanatatea
dumneavoastra subreda si multumiti pentru ea lui Dumnezeu fiindca de n-ar
fi ea poate ca ati umbla cu picioarele in sus, in vreme ce acum sedeti si umblati
cum trebuie.
Alt folos este si acela ca daca ati fi fost sanatoasa ati fi fost nevoita, daca v-ati fi
hotarat sa va dati osteneala pentru mantuirea dumneavoastra, sa tineti posturi aspre,
sa faceti privegheri, rugaciuni lungi, sa stati la slujbele bisericesti de obste si inca
alte lucruri anevoioase sa intreprindeti. Acum insa, in loc de toate acestea vi se
socoteste rabdarea sanatatii subrede.
Rabdati deci, si de nimic nu va tulburati. Atata doar: sa tineti sufletul in starea
cuviincioasa. Partea duhovniceasca va e intreaga. Ca atare, cu ea trebuie sa slujiti
lui Dumnezeu intru toata deplinatatea: sa va trezviti si sa privegheati sa aveti duh
infrant si smerit, sa petreceti in rugaciune (a mintii si a inimii, in a-L avea pe
Domnul pururea inainte), sa alungati gandurile, sa hraniti smerenia, sa nu
osanditi, sa va bucurati cu cei ce se bucura, sa va necajiti cu cei necajiti, sa va
aduceti aminte de Dumnezeu si de ceasul mortii, si toate cele de acest fel. Iata-
va mantuirea!Iar cat priveste cele ce mi-ati scris despre mancare si bautura, cu ele
nu e nici o impiedicare daca totul este intrebuintat cu masura. Mantuiti-va!
*
Sanatatea dumneavoastra s-a subrezit. Sanatatea subrezita poate sa subrezeasca si
mantuirea atunci cand din gura bolnavului se aud cuvinte de cartire si strigate
de nemultumire. Sa va ajute Dumnezeu a va izbavi si de un necaz si de celalalt!
Vedeti unde vreau sa ajung? La dumneavoastra se strecoara anumite cuvinte;
cuvintele vin, fireste, din simtaminte si ganduri pe potriva, iar acestea din urma
sunt de asa un fel, ca lucrarea mantuirii nu se poate implini cu ele. Binevoiti a
lua aminte la aceasta si a va indrepta.
227

Sanatatea si boala sunt in mainile purtarii de grija a lui Dumnezeu mijloace pentru
mantuire atunci cand atat una, cat si cealalta sunt folosite in duhul credintei.Dar ele
duc la pierzanie atunci cand omul se poarta in privinta lor dupa toanele
sale.Lucrul de care aveti deosebita nevoie este rabdarea senina si supusa lui
Dumnezeu. Indata ce se va arata in sufletul dumneavoastra o asemenea asezare veti
intra fara intarziere pe calea mantuirii, care duce la rai. Si luati aminte! sa
prindeti suflet atunci.
*
Inca o durere pentru dumneavoastra boala fiicei. Iata ce va voi spune: de vreme ce
ati incercat deja toate mijloacele omenesti, nu mai ramane decat sa va impacati
cu aceasta amaraciune si s-o purtati cu supunere fata de Dumnezeu, avand
credinta ca aceasta boala e de neaparata trebuinta pentru mantuirea
dumneavoastra si a fiicei dumneavoastra, precum si a sotului ei.
Dupa aceasta impacare, sa va pastrati linistea si tot cu liniste ajutati-va si fiica.
Aduceti-va aminte ca cei ce rabda supusi lui Dumnezeu amaraciunile si durerile
sunt in ceata mucenicilor. Aduceti-va aminte de mucenici, care uneori erau
lasati in temnita, fiind chinuiti mereu, cativa ani 5, 10, 20; insa rabdau cu
supunere si seninatate, avand raiul inaintea ochilor pentru rabdare. Sa va
binecuvanteze Domnul! Mantuiti-va!
*
Pentru faptul ca nu v-ati insanatosit inca imi pare rau. Sa va daruiasca Domnul
insanatosire deplina Totusi boala ne invata sa fim smeriti si supusi voii lui
Dumnezeu. Fiti senina si pentru toate multumiti lui Dumnezeu cu incredintarea ca
totul merge spre cel mai bun deznodamant, chiar daca asta nu se vede acum. Veti
vedea dupa. In boala deprindeti smerenia, rabdarea, seninatatea si recunostinta
fata de Dumnezeu.
In ce priveste faptul ca navaleste asupra-va nerabdarea, este omeneste sa fie
asa. Daca vine, trebuie sa o alungati. Simtamantul de apasare pricinuit de boala
este tocmai ca sa aveti ce rabda. Unde nu se simte apasare, acolo nu-i nici o
rabdare; insa cand vine simtamantul de apasare impreuna cu dorinta de a o inlatura,
nu e nici un pacat in asta. Este un simtamant firesc. Pacatul incepe cand in urma
acestui simtamant sufletul se lasa prada nerabdarii si incepe sa se incline spre
cartire.
*
Sanatate sa va daruiasca Dumnezeu; iar daca aceasta nu va este de folos acum, sa
va dea rabdare plina de recunostinta. In ce priveste faptul ca intoarcerea launtrica
spre Dumnezeu nu mai este aceeasi in boala, sa stiti ca este o urmare a slabiciunii.
228

Cine isi simte netrebnicia inaintea lui Dumnezeu nu-si va ingadui simtaminte
necuvenite nici in vremea bolii, inteleptiti-va! Sufletul neincercat prin ispite nu
este bun de nimic.
Impliniti pravila facand rugaciunea lui Iisus in tacere. Totodata, daca puteti face
matanii, faceti cate puteti; de nu, stati in picioare. Daca nu puteti sta in picioare,
sedeti; daca nu puteti sedea, stati intinsa. Atata doar: nu incetati a fi cu mintea
impreuna cu Domnul. V-ati imbolnavit atat de greu, incat va pregatiti de
moarte. Intotdeauna trebuie sa ne pregatim de moarte, cu atat mai mult in
vreme de boala. Dar daca veti muri sau inca vi se vor mai da zile de trait, lucrul
acesta tine de voia lui Dumnezeu.Veti mai trai si va veti mai osteni. De-abia ati
inceput.
*
Mila lui Dumnezeu fie cu dumneavoastra!
Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca acelora este Imparatia Cerurilor. Fericiti
veti fi cand va vor ocari pe voi si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau
impotriva voastra, mintind pentru Mine. Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra
multa este in ceruri.
Daca lumea va va uri, sa stiti ca pe Mine mai inainte M-a urat. Daca ati fi fost din
lume, lumea ar fi iubit ce este al sau; dar fiindca nu sunteti din lume, ci Eu v-am
ales pe voi din lume, pentru aceasta va uraste pe voi lumea. Aduceti-va aminte de
cuvantul pe care l-am grait voua: nu este sluga mai mare ca stapanul sau. Daca M-
au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni (Ioan 15,18 si urmatoarele).
In lume necazuri veti avea, dar indrazniti, ca Eu am biruit lumea (Ioan 16, 33).
Iubitilor nu va mirati de aprinderea care este intru voi, care se face voua spre
ispita, ca si cum s-ar intampla voua ceva strain; ci intrucat va faceti partasi
patimilor lui Hristos, bucurati-va, ca si intru aratarea slavei Lui sa va bucurati,
veselindu-va (I Petru 4,12-13).
Pe cine iubeste Domnul cearta si bate pe tot fiul pe care il primeste. De veti suferi
certarea, ca unor fii se va afla voua Dumnezeu (Evrei 12, 6).
Adaugati alte asemenea locuri din Scriptura, si sa le tot cititi. Ele vor curata
ochiul inimii dumneavoastra si va vor invata cum sa priviti necazurile,
stramtorarile, ocarile. Intariti-va intru incredintarea ca totul este de la Dumnezeu,
chiar si cele mai mici lucruri care ni se intampla, si primiti tot ce se abate asupra
dumneavoastra ca si cum ar veni chiar de la El.
229

Si fiti senina, si multumiti: fiindca totul e spre binele dumneavoastra, fie in chip
vazut, fie in chip nevazut. Stiti cum se calesc lucrurile din fier? Dupa ce s-a incheiat
faurirea lor, sunt incinse pana la alb si apoi varate in apa rece. Tocmai asta se
savarseste acum cu dumneavoastra. Toate aceste lucruri nu sunt noi pentru
dumneavoastra si deja le infaptuiti. Dar locurile acestea din Scriptura este bine sa le
cititi. Din ele vine lumina si se risipeste intunericul. Stramtorarile sunt de la
Dumnezeu. Sa le rabdam si sa multumim. Dar daca sunt la indemana mijloace
de a le indeparta, si asta-i de la Dumnezeu, si nu-i nici un pacat sa ne folosim de
ele ca sa ne slobozim din stramtorari. Aveti asemenea mijloace? Aveti.
*
Va simtiti foarte slabita si credeti ca va apropiati de iesirea sufletului din trup. Boala
aminteste de moarte, insa nu proroceste ceasul ei. Totusi, de vreme ce ati primit
aducerea-aminte de moarte, nu e nepotrivit sa va pregatiti de ea. Dat fiindca
sunteti mereu bolnava, nu va este greu sa va insusiti gandul la iesirea din trup, dupa
pilda Cuviosului Nicanor si aceasta iesire nu va va lua pe neasteptate. Fericita este
pomenirea mortii; ea, impreuna cu aducerea-aminte de Domnul, e temelia tare
a bunei randuieli crestinesti a duhului.
Va plangeti de dumneavoastra insiva ca va rugati prost si nu va tineti de nevointe. In
aceasta privinta va lamureste Sfintul Tihon de Zadonsk, care a zis:
Ce rugaciune ii trebuie bolnavului? Multumire si suspinare.
Acestea inlocuiesc orice nevointa. Deci, fiti senina! Nu puteti merge la biserica din
pricina bolii, asa incat ati ramas la pravila de chilie. Impliniti-o dupa putere. Sa stiti
ca pravila este de trebuinta din pricina neputintei noastre, nu pentru
rugaciunea in sine, care se poate face si fara pravila. Stati cu gandul la Liturghie
nu ca un savarsitor, ci ca unul ce e de fata (prin mutarea cu gandul) la Liturghia
savarsita de altul. Nu aveti ganduri prea vesele in ce va priveste? Era in Egipt un
batran duhovnicesc, Apollo, mi se pare. Acesta le spunea cu tarie tuturor fratilor, si
strainilor, de asemenea:
Noua, crestinilor, nu ni se cuvine sa ne mahnim. Sa se mahneasca paganii si
jidovii. Iar noi, cei mantuiti de Domnul, al nostru este raiul, a noastra este
Imparatia Cerurilor. Cu noi sunt Hristos, harul Sfantului Duh, Maica lui Dumnezeu,
ostirile ceresti si sfintii toti.
Aceste ganduri si cele asemanatoare lor sa le tineti in minte, iar pe cele de mahnire
lepadati-le. Ce mare lucru ca trebuie sa stati in chilie, ca nu mergeti la biserica (nu
din lenevie, ci din boala)? Cand va rugati, va faceti de fiecare data biserica lui
Dumnezeu (II Cor. 6,16), fiindca Dumnezeu este pretutindeni. Cititi mai des
Tatal nostru si Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucura-te. Dumnezeu este
230

Tatal nostru, iar Nascatoarea de Dumnezeu este Maica noastra Sfintele Taine
sunt sanii prin care ea ne da laptele harului.
Asa sa va umpleti mintea. Sa mai aveti inaintea ochilor, deschise, Evanghelia, si
Apostolul. Cititi cate un verset si straduiti-va sa cugetati la fiecare cuvant. Daca
Dumnezeu va va da vreun gand ziditor, insemnati-l in scris. Sa aveti intotdeauna
o foaie de hartie pe masa. Si celelalte ganduri bune sa vi le insemnati in scris. Sa
binecuvanteze Domnul si va doresc toata mangaierea.
*
A va ruga pentru insanatosire nu este un pacat. Trebuie sa adaugati insa:
Daca este voia Ta, Doamne!
Deplina supunere fata de Domnul, cu primirea supusa a bolii trimise ca pe un lucru
bun de la Domnul Cel bun da pace sufletului si il pleaca spre milostivire pe Domnul.
Si El fie ca insanatoseste, fie ca umple de mangaiere, in ciuda stramtorarii pricinuite
de boala. Pe sufletul dumneavoastra apasa mai mult decat orice boala fiicei.
Indurerati-va pentru ea si cu durere strigati catre Domnul, si pe fiica dumneavoastra
indemnati-o sa faca acelasi lucru, si pe toti casnicii dumneavoastra. Atunci toate
rugaciunile pentru ea se vor impreuna si vor alcatui un glas de trambita, in stare sa
atraga luarea-aminte a Domnului... S-o izbaveasca Domnul de neputinta ei!
*
Sa va ajute Dumnezeu! Bolile tin loc de canon. Rabdati cu seninatate: ele sunt
pentru Dumnezeu ca sapunul pentru spalatorese. La biserica, fiind bolnava, nu
sunteti indatorata sa mergeti. Strigati acasa mai des catre Dumnezeu! Daca nu
faceti ceea ce nu va sta in putere, asta nu inseamna ca sunteti pentru Dumnezeu ca
un copil vitreg.
*
Cereti ajutorul doctorului, dar totodata mai vartos rugati pe Domnul si pe
sfintii Lui sa-i dea intelepciune doctorului. Si cereti mijlocirea oamenilor
bineplacuti lui Dumnezeu si faceti tot ce fac oamenii evlaviosi in atare imprejurari
(numai la vrajitoare sa nu mergeti).
Nu stiti dumneavoastra unde este ascuns ajutorul lui Dumnezeu pentru sora
dumneavoastra. Poate ca Dumnezeu a gasit de cuviinta ca ea sa fie bolnava fiindca
acest lucru e pentru ea mantuitor. Si atunci ea va ramane bolnava toata viata sa, ca sa
se mantuiasca. Sau Dumnezeu i-a trimis aceasta boala pentru o vreme, ca sa puna la
incercare credinta ei si a parintilor ei. Numai Dumnezeu stie cum stau de fapt
231

lucrurile. Boala nu este un semn al lepadarii de catre Dumnezeu. Dimpotriva,
este un semn al milei lui Dumnezeu.
De la Dumnezeu totul este mila si boala, si saracia, si necazul. Sora dumneavoastra
sa se roage mai cu osardie lui Dumnezeu, dar rugandu-se sa nu spuna
Da-mi sanatate, ci Fie voia Ta, Doamne! Slava Tie, Doamne! Daca asa este
placut inaintea Ta, fie voia Ta! Cred ca si boala este buna, dupa cum este buna
sanatatea, Iti multumesc, Milostivule Ziditor!
Deprinde-o sa citeasca, si sa scrie, si sa faca lucru de mana, si asa sa se mantuiasca.
Binecuvantarea lui Dumnezeu fie asupra ta!
*
E bine ca ati randuit sa se faca rugaciune pentru fiica dumneavoastra. Doua molifte
pe saptamana si pomenire la proscomidie. S-ar parea ca este destul. Dar cine se
roaga cu durere pentru bolnava? Dumnezeu ia aminte la rugaciune atunci cand
pentru bolnav se roaga cineva cu sufletul. Daca nimeni nu suspina din suflet,
slujba va fi o poliloghie, iar rugaciune adevarata pentru bolnava nu va fi.
La fel cu proscomidia, la fel si cu liturghia. Dumneavoastra mergeti la slujbele pe
care le-ati comandat? Daca nu, credinta dumneavoastra este fara putere.
Slujbele le-ati comandat insa, dand bani ca sa se roage altii, dumneavoastra
v-ati lepadat de pe umeri orice grija. Nu este nimeni care sa se indurereze pentru
bolnava. Celor care savarsesc slujba nici prin minte nu le trece sa se indurereze cu
sufletul inaintea Domnului pentru cei pe care ii pomenesc la slujbe. Si de unde sa se
indurereze ei pentru toti?
Altceva este daca sunteti de fata la slujba atunci cand este pomenita. Atunci
durerea dumneavoastra este purtata de rugaciunea Bisericii si inaltata mai
grabnic la Scaunul lui Dumnezeu. Si face indurerata insasi rugaciunea Bisericii,
chiar daca cei care slujesc nu sunt indurerati. Vedeti deci unde sta puterea!
Mergeti la slujbe dumneavoastra insiva si indurerati-va cu sufletul pentru bolnava.
Si treaba va iesi bine.
In biserica, la Liturghie, frangeti-va sufletul in vremea proscomidiei si mai ales
cand dupa Pe Tine Te laudam se canta cantarea Nascatoarei de Dumnezeu:
Cuvine-se cu adevarat. Atunci sunt pomeniti din nou viii si mortii. Pomenirea
la Liturghie este mai puternica decat numai cea de la proscomidie, fiindca ea arata o
mai puternica impreuna-patimire a dumneavoastra cu bolnava si totodata credinta si
nadejdea cat se poate de tare ca Domnul nu va va lipsi de ajutorul Sau.
Unde sa dati Liturghii? Unde va trage sufletul, acolo sa dati. Lucrul cel mai
insemnat este insa durerea sufletului dumneavoastra pentru bolnava. Si ajutati
232

mai mult saracilor. Nu numai celor care umbla pe strada, ci dati usurare unei
familii apasate de saracie. Rugaciunea ei va va usura povara de pe inima. Sa va
binecuvanteze Dumnezeu pe voi, pe toti!
*
Ca nu este pacat sa te tratezi, in aceasta privinta nici nu incape vorba. Multi insa nu
s-au folosit de acest mijloc, dupa credinta si rabdarea lor: nici acest lucru nu e lipsit
de pret. In atare caz totusi este nevoie de rabdare senina pentru a nu cadea in cartire.
Cartirea e deja pacat. Cine nu se simte plin de barbatie asa cum suntem noi
toti, pacatosii mai bine sa ceara ajutorul doctorilor, asteptand insa ajutorul de
la Dumnezeu: fiindca El da doctorilor pricepere.
Mila Lui Dumnezeu fie cu dumneavoastra! Sunteti tot bolnava imi pare foarte rau.
Sa va ajute Domnul fie sa va insanatositi, fie sa indurati cu seninatate boala. Sa fie
nu precum voim noi, ci precum Dumnezeu vrea. Impotrivirea dumneavoastra la
indicatiile doctorilor nu prea e vrednica de lauda. Dumnezeu a facut si doctorii
si doctoriile nu ca sa existe degeaba, ci ca de ei sa se foloseasca bolnavii. Totul
e de la El; El ingaduie ca omul sa boleasca si tot El ne-a inconjurat cu mijloace de
vindecare.
Daca a pazi darul dumnezeiesc al vietii este o datorie, tot datorie este si a te
trata atunci cand esti bolnav. Poti sa nu te tratezi asteptand vindecarea de la
Dumnezeu, dar asta presupune o mare indrazneala. Poti sa nu te tratezi, ca sa-ti
calesti rabdarea, incredintandu-te voii lui Dumnezeu, dar acesta este un lucru foarte
inalt, si atunci fiecare of i se socoate drept vina omului; aici are loc doar bucuria
plina de recunostinta Domnul sa va indrepteze ca sa aveti cea mai buna
asezare sufleteasca!
(Din: Sfantul Teofan Zavoratul, Boala si moartea, Editura Sophia, Bucuresti,
2002)


STIM SI CONSTIENTIZAM CE SE INTAMPLA IN SFANTA LITURGHIE?
CU CE SI CUM NE IMPARTASIM? Cuvinte trezitoare ale Sf. Ioan de
Kronstadt (2)
Publicat pe 28 Dec 2011 | Categorii: Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Hrana
duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Impartasania, Preotie (pentru preoti),
Sfantul Ioan de Kronstadt, Spovedanie si Impartasanie (Sfintele Taine) | | Print

233

Insemnatatea Jertfei de pe Golgota si a Tainei Impartasaniei in lucrarea
proniatoare a mantuirii oamenilor (II)
Continuare de la:

Sf. Ioan de Kronstadt despre prostia si otrava mortala a pacatului. DE CE
S-A INTRUPAT HRISTOS? INTELEGEM SI PRETUIM, OARE,
JERTFA SA?
Doamne, cat de minunat randuiesti Tu mantuirea neamului omenesc, cu cata
bunatate, intelepciune, pogoramant, blandete, indelunga rabdare, asteptare fiindca
astepti cu rabdare indreptarea si intoarcerea noastra, luminandu-ne cu lumina
harului, silindu-ne, induiosandu-ne, cercand inimile si rarunchii nostri. Iar noi
ce lenesi, ce zabavnici, ce nesimtiti, ce nepasatori, ce iubitori de placeri, ce
lacomi, ce nerabdatori suntem! Misca-ne, Doamne, spre mantuire, in orice
chip! Sa se laude cuviosii intru slava, si sa se bucure intru asternuturile lor (Ps.
149,5).
Cum ne atrage la Sine Domnul prin cantarile, stihirile, canoanele slujbelor si prin
intreaga alcatuire a slujbelor dumnezeiesti si pana la sfarsitul veacului va atrage pe
credinciosii alesi, care iubesc slujba lui Dumnezeu! Ce bogatie de pocainta
arzatoare, de strapungere a inimii este ascunsa in slujbele noastre! - Zi si noapte
au stat la rugaciune multi nevoitori, atrasi de dragostea catre Hristos, [aducandu-I]
jertfa lui Hristos, Celui Care i-a indragit si a fost indragit de ei, nevointele preamari
ale infranarii, rugaciunii si vederii duhovnicesti.
Sa stii, fratele meu, preote, oricine ai fi, ca locul nostru in Sfanta Biserica este
nespus de insemnat, inalt si plin de raspunderi: noua ni s-a incredintat
neincetata propovaduire a credintei drepte, mantuitoare, savarsirea
dumnezeiestilor slujbe si a celor mai presus de fire, marilor, celor mai presus
de ceruri si mantuitoarelor Taine, pasterea oilor cuvantatoare si calauzirea lor
la viata vesnica; suntem datori ca prin pilda buna, prin vietuire si cuvant sa
calauzim poporul la patria cereasca. Opresc luarea-aminte a mea si a ta mai ales
asupra savarsirii Dumnezeiestii Liturghii. Dumnezeul meu! Ce adanc al sfinteniei,
milostivirii si dreptatii Dumnezeiesti, ce marire de nepatruns cu mintea este ascunsa
in ea, ce mantuire, curatire, sfintire, innoire, innemurire, indumnezeire este ascunsa
in ea! Ce unire mai presus de fire a fapturii cu Facatorul! Oare eu si cu tine ne
ridicam, asa cum se cuvine, inimile noastre sus in vremea savarsirii ei? Oare
ardem cu duhul? Oare inaltam inimile credinciosilor la cer prin slujirea
noastra plina de evlavie? Dumnezeu, prin liturghie si impartasirea cu Sfintele
Taine, uneste cu Sine firea omeneasca si o inalta mai presus de ceruri, o aseaza
cu Sine pe tronul slavei, cu ingerii o impreuneaza. Oare pricepem noi aceasta
234

inaltime a slujirii noastre, aceasta nemasurata bunatate, dreptate si
intelepciune a lui Dumnezeu; oare o pretuim in chipul cuvenit; oare dam noi
multumita Domnului, oare-L iubim fierbinte; oare ne iubim unii pe altii?
Sa ne iubim unii pe altii, ca intr-un gand sa marturisim: pe Tatal, pe Fiul si pe
Sfantul Duh, Treimea Cea de o Fiinta si nedespartita.
O, Dumnezeiasca, preasfanta mai presus de ceruri, atotcuprinzatoare, a cerului cu
pamantul impreunatoare liturghie ortodoxa si cat esti de minunata, de draga, plina de
nesfarsita bunatate intelepciune, dreptate, sfintenie Dumnezeiasca marire neurmata!
Chiar partea ta pregatitoare proscomidia, inchipuie pe scurt si in mare Dumne-
zeiasca ta marire, putere mantuitoare si frumusete cereasca. Aici, in particele
foarte neegale de paine din grau sunt inchipuiti:
1) Insusi Mielul (Agnetul) lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Cel ce ridica pacatele lumii,
2) Maica Domnului, in cinstea Careia se scoate o partitica triunghiulara diintr-o
prescura aparte si se pune de-a stanga Agnetului,
3) Cetele tuturor sfintilor inainte-Mergatorul, proorocii,apostolii, ierarhii,
mucenicii, preacuviosii doctorii fara de arginti, sfintii si dreptii Dumnezeiesti
parinti Ioachim si Ana, sfintii zilei si sfantul al carui nume il poarta liturghia.
Aceasta e Biserica cereasca, triumfatoare, ce are unire cu Biserica pamanteasca,
4) este inchipuita in particele toata Biserica pamanteasca, dimpreuna cu tot
episcopatul Bisericii de pe pamant, in Hristos, ca tagma slujitoare in Taine,
rugaciuni si invatatura, si
5) in cele din urma, este inchipuita cea de-a treia ramura a Bisericii a celor mai
dedesubt, adica a fiilor Bisericii morti in credinta si pocainta.
Vedeti ce minunata unire Dumnezeiasca atotcuprinzatoare a celor ceresti, pamantesti
si mai dedesubt! In chip veselitor, maret, Dumnezeiesc, sta in mijlocul discului
Mielul (Agnetul) lui Dumnezeu, junghiat si impuns, adica o particica mare,
patrata, de paine, ce urmeaza sa se preschimbe in Trupul lui Hristos; iar
alaturi de disc sta sfantul potir, chip al acelui minunat Potir cu vin despre care
la cina cea de taina Domnul a glasuit solemn: Beti dintru acesta toti: acesta este
Sangele Meu, al legii celei noi (Matei 26,27). Dar ascultati ce citeste preotul, ce
rugaciune, la terminarea proscomidiei:
Dumnezeule, Dumnezeul nostru, Cela ce painea cea cereasca, hrana a toata lumea,
pe Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos L-ai trimis Mantuitor si Izbavitor si
Binefacator, Care ne binecuvanteaza si ne sfinteste pe noi, Insuti binecuvanteaza
aceasta punere inainte si primeste Jertfa aceasta intru jertfelnicul Tau cel mai
presus de ceruri. Pomeneste, Doamne, pe cei ce au adus-o si pe cei pentru care s-a
235

adus, iar pe noi ne pazeste neosanditi intru sfintita lucrare a Dumnezeiestilor Tale
Taine!
Ce miscatoare dragoste Dumnezeiasca e zugravita in aceasta rugaciune catre
Parintele Ceresc! Ce negraita nu doar de catre gurile omenesti, ci de catre cele
duhovnicesti ale ingerilor dragoste a lui Dumnezeu fata de lume! Nu o
oarecare hrana pamanteasca, nu o oarecare mana din cer, ci Trupul si Sangele
Insusi Fiului Sau L-a dat spre mancare si bautura -preastransa impartasire si
unire a noastra cu Dumnezeirea si Omenitatea! O, dragoste nepovestita! O, cinste
preainalta! O, pogoramant care uimesti toate mintile ingeresti, heruvimice si
serafimice! O, intelepciune a lui Dumnezeu! O, dreptate a lui Dumnezeu, mila,
frumusete si maretie a nedescrisei taine! Si noi, nevrednicii preoti sau arhierei
savarsim aceasta liturghie atat de des, ne impartasim cu sfintele Taine uneori si
in fiecare zi! O, triumf al dragostei Dumnezeiesti! O, fericire! O, intarire,
indumnezeire a noastra, pe care o primim atat de des! Dar noi cum cinstim
liturghia? Oare avem dragoste, recunostinta si frica neincetata, oare ne
schimbam intotdeauna cu schimbarea cea buna? Oare ne facem ceresti,
Dumnezeiesti, sfinti? Purcezand la savarsirea proscomidiei, preotul, insemnand
de trei ori cu copia crucis prescura din care se scoate Agnetul, spune: intru
pomenirea Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru I isus Hristos; si
apoi, pregatind partea patrata din prescura ce insemneaza viitorul Agnet, altfel
spus viitorul preacurat Trup al lui Hristos, el graieste cu cuvintele prorocului
Isaia: ca un miel nevinovat spre junghiere S-a adus si celelalte (Isaia 53, 7) si: ca
s-a luat de pe pamant viata Lui, ia partea patrata din mijlocul prescurii si o pune
pe disc; si, junghiind-o crucis, spune: junghie-Se Mielul lui Dumnezeu, Cel ce
ridica pacatul lumii, pentru viata si mantuirea lumii; impungand-o intr-o parte,
spune: si unul din ostasi cu sulita coasta Lui a impuns, si indata a iesit sange si
apa (Ioan 19,34). O, nedescrisa dragoste a lui Dumnezeu! O, nepovestita minune
a minunilor liturghia! Cazi inaintea ei, omenire, si varsa lacrimi de pocainta:
caci pentru pacatele tale se savarseste ea.
In Dumnezeiasca liturghie si in celelalte Taine, Dumnezeu a daruit Bisericii
Ortodoxe atat de mult ca nici o minte omeneasca nu poate pretui marimea
acestor daruri: darul celei de-a doua nasteri, al infierii, al innoirii, dreptul la
viata vesnica, intrarea in cer, impreuna-vietuirea cu ingerii si cu toti sfintii si
vesnica impacare cu Tatal Cel Ceresc si partasia la sfintenia si bunatatea Lui.
Oare pretuiti voi, crestini dreptslavitori, acest dar Dumnezeiesc, oare va
straduiti sa traiti in chip vrednic de chemarea crestina, in curatie si sfintenie si
intru toata virtutea?
Infricosatorul Sange al lui Dumnezeu, adus ca jertfa la liturghie, mijloceste
pentru noi in fiecare zi. Si ce minunata impartasire este Liturghia -impartasire
cu Dumnezeu, cu Capul Bisericii, cu toti sfintii adormiti si vii! De cata dragoste
trebuie sa fie inflacarat savarsitorul tainei arhiereu sau preot! Cat de dator
236

este sa fie desfacut de toata impatimirea pamanteasca! Doamne, fa-ne in stare, cu
puterea Duhului Tau Celui Sfant, a savarsi cu evlavie aceasta Taina.
Impartasirea cu Sfintele Taine la fiecare liturghie ne face sanatosi, impacati,
innoiti. Cate daruri din cele mai mari sunt ascunse in liturghie! Sa multumim
Domnului, Care ne da viata prin minunatele Sale taine! Crestini dreptslavitori,
inchinati-va Liturghiei, Care ne indumnezeieste pe noi prin mila lui Dumnezeu!
Preoti si mireni, innoiti-va prin ea in fiecare zi! Slava indurarilor lui Dumnezeu,
Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Amin.
Priveste cate rude, cati apropiati, cati casnici ai in Hristos: Maica Domnului,
sfintii ingeri, patriarhii, prorocii, apostolii, ierarhii, preacuviosii, cetele
mucenicilor, dreptilor si tuturor sfintilor. Savarseste cu luare-aminte, cu
intelegere, din inima, cu evlavie, proscomidia si Liturghia toata, pricepe-o in
adancime, strapunge-te si plangi inaintea lui Dumnezeu cu lacrimi de pocainta
si de uimire. De cate bunatati a invrednicit Dumnezeu neamul crestinilor
dreptslavitori in savarsirea liturghiei! - Dupa moarte se va descoperi la aratare
toata bogatia bunatatilor pregatite de Dumnezeu celor ce Il iubesc iar acum
vedem ca prin oglinda, in ghicitura (1 Corinteni 13,12).
Biserica e trupul lui Hristos, de care vin toti sfintii, incepand cu Maica lui
Dumnezeu si terminand cu cel din urma dintre sfinti, de care tin toti crestinii
ortodocsi care fara fatarnicie cred si se straduiesc sa se poarte intotdeauna
potrivit cu chemarea lor crestina, toti mirenii duhovnicesti in fine, toti cei
care au adormit in credinta si pocainta. Toti, ca madulare ale unui singur Trup,
ajuta unul celuilalt si mai ales sfintii noua, celor care ne nevoim pe pamant si
cu osardie alergam la ei; iar in primul rand ne mantuieste Preabunul si
Atotputernicul, Preadreptul Cap al Bisericii Hristos, Acest Miel al lui
Dumnezeu, Care ia asupra Sa pacatele noastre si ale intregii lumi (Ioan 1, 29).
Liturghia e slujba atotmijlocitoare, Dumnezeiasca, pentru toti cei vii si adormiti;
Sangele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, curata pacatele tuturor
credinciosilor care se pocaiesc si cu osardie se roaga si au ravna pentru viata
crestineasca. Minunata, atotimpacatoare, atotsfintitoare, atotcuratitoare,
atotinnoitoare si atotindumnezeitoare liturghie! Trebuie sa mergem in chip
statornic la liturghie, sa luam parte la rugaciunile ei, sa proslavim pe Domnul si
sa multumim Lui.
Luati, mancati Beti dintru acesta toti (Matei 26, 26-27). Oare toti mananca si
beau Trupul si Sangele Domnului, dupa porunca Lui? La noi, in lumea ortodoxa,
in unele locuri sa cauti cu lumanarea si nu vezi pe cineva care sa se impartaseasca;
[...] Sa ne vedem de ale noastre. Ce se face la noi! O, Dumnezeiasca noastra
credinta! Dumnezeiasca ortodoxie, ortodoxie care luminezi mai stralucitor decat
soarele, cucerita pentru noi prin sangele apostolilor, ierarhilor, mucenicilor,
preacuviosilor si tuturor dreptilor, vino la noi! - O, margaritar de mult pret! O,
237

comoara ascunsa in tarina (in inima si in Biserica)! O, innoire! O,
nestricaciune! O, lumina! O, sare Dumnezeiasca! O, soare preastralucitor! O,
insasi viata vesnica! O, impacare cu Dumnezeu Cel Drept a oamenilor pacatosi!
O, lant de aur ce ne leaga cu cerul! O, scara de aur catre cer!
Dat fiind ca pacatul, in toate chipurile sale, a patruns toata fiinta omului sufletul si
trupul si s-a amestecat si impreunat cu ea, Domnul, Preainteleptul Facator si
Doctor, bine a voit sa si vindece omenirea prin ceea ce este asemanator cu ea:
Doctorul insusi S-a impreunat cu cel doftoricit si i-a dat lui sa guste preacuratul
Sau Trup si preacuratul Sau sange si a impreunat cu el Dumnezeirea Sa si
Omenitatea Sa.
Omenirea este spurcata si stricata cu toate pacatele; sangele este molipsit de
toate patimile si omul este necurat in tot sangele, maduva si oasele sale; numai
Preasfanta Fecioara de Dumnezeu Nascatoare a fost si este cu sange preacurat
si feciorelnic, din care S-a intrupat Fiul lui Dumnezeu. Pentru izbavirea de toata
intinaciunea pacatului si pentru innoirea firii omenesti a fost nevoie ca Doctorul Cel
Preaintelept, Drept si Atotputernic sa randuiasca Taina botezului si Taina
impartasaniei cu Trupul si Sangele Sau, si ele au fost randuite [instituite] de
insusi Hristos Mantuitorul.
Pe Fiul Cel Unul-Nascut, Parinte Bunule, curatire L-ai trimis in lume. Este in lume
o cumplita necuratie, ce strica sufletul si trupul omului, le spurca, le intuneca,
le desparte pe vecie de Dumnezeu, Izvorul vietii, si nu poate fi curatita prin
nimic altceva decat prin Sangele Fiului lui Dumnezeu, cel varsat pentru
pacatele lumii. Acest Sange a fost menit dinainte de toti vecii in Sfatul lui
Dumnezeu pentru curatirea lumii, adica a oamenilor credinciosi, si a fost
preinchipuit in Vechiul Testament prin jertfele sangeroase de tapi si de vitei.
Jertfele vechi-testamentare, insa, curateau doar necuratia trupeasca, nu pe cea
sufleteasca in timp ce Sangele Fiului lui Dumnezeu curata si sufletul si trupul,
insa doar ale acelor oameni ce se apropie cu credinta si pocainta de Taina
impartasaniei. Asadar, credeti, pocaiti-va, curatiti-va, indreptati-va.
O, fatarnicie a carturarilor si fariseilor! O, ticaloasa nazuinta a lor de a gasi cusur in
Dumnezeu Cel fara de pacat, Care umbla pe pamant in trup dimpreuna cu ucenicii
Sai! Ucenicii lui Hristos cei simpli cu inima si smeriti, mergand in urma
Mantuitorului pe tarina semanata, au smuls de foame spice, le-au frecat in maini
si au mancat in ziua sambetei (Matei 12). Fireste, o astfel de calcare la vedere a
poruncii cu privire la sambata si-a aflat vrajmasi in persoana fariseilor plini de
rautate, si acestia au inceput sa carteasca asupra calcarii sambetei; insa Domnul,
dand in vileag fatarnicia si pizma lor, a aparat dreptatea ucenicilor Sai. Dar iata, te
intreb, omule: oare simti tu foamea si setea duhovniceasca de a gusta spicul cel
de viata facator si mai presus de fire si grauntele indoit, de viata facator prin firea
sa Trupul si Sangele lui Hristos, Datatorul de viata, adevarata Paine cereasca,
238

cea care da viata lumii? Daca nu simti aceasta mantuitoare foame, inseamna ca
esti mort duhovniceste. Omul care incepe sa se insanatoseasca sau care este
sanatos simte in chip firesc foame si sete. Dar cati astfel de morti nu sunt in Rusia,
in Biserica Ortodoxa, care nu simt aceasta sete mantuitoare? Puhoaie! O multime
fara numar de intelectuali nu vin deloc la impartasanie, o multime de oameni
vin foarte rar, multi se impartasesc doar o data in an. lar Domnul cheama in
fiecare zi: luati, mancatibeti toti, si nu este cine sa manance si sa bea!
Marire negraita si dar nepovestit este impartasirea cu Preacuratul Trup si
Sange al Fiului lui Dumnezeu! Cat de adanca e caderea si stricaciunea
pricinuita de pacat, cat de nemaipomenite sunt mijloacele reasezarii celui cazut,
ce minunata este innoirea celui stricat, curatirea preamarii spurcaciuni a
pacatului, ce prin nimic altceva se putea curati decat prin nepretuitul si
preacuratul si atotcuratitorul Sange al Fiului lui Dumnezeu, Celui mai Sfant
decat toti sfintii! Suntem datori a cugeta la aceasta taina a mantuirii ziua si
noaptea, a da neincetat multumita si slava lui Dumnezeu pentru ea si a ne
stradui sa fim pe masura ei cu toate puterile, dorintele noastre si prin
implinirea de catre noi a tuturor mantuitoarelor porunci ale lui Dumnezeu. -
Spaimantatu-s-a cerul de aceasta si s-au minunat marginile pamantului, ca
Dumnezeu S-a aratat oamenilor in trup. O, ce dragoste! Ce pogoramant! Ce
dreptate, ce intelepciune, ce sfintire, indumnezeire, inaltare a firii noastre mai
sus de toate cerurile!
Slava, Doamne, Dumnezeiestilor Tale Taine, cu care ma invesmantezi ca si cu o
Dumnezeiasca haina si stapanire. Cu adevarat, preamare podoaba Dumnezeiasca
sunt pentru cel ce intru adevar se impartaseste, preot sau mirean,
Dumnezeiestile Taine. De cata cinste ai invrednicit, Doamne, neamul crestinesc
de marturisire dreptslavitoare, incredintandu-i si dandu-i mostenire Sangele
Tau Cel Dumnezeiesc, intreaga Dumnezeire si Omenitate, imbogatind si
innemurind tot omul. Cu cata dragoste suntem indatorati fata de Tine, Doamne, cu
cata recunostinta, ce dragoste suntem datori sa avem intre noi, ce datori suntem sa ne
iubim si sa ne cinstim unii pe altii mai mult decat pe sine (Filipeni 2, 3)! Multumesc
Tie, Doamne, pentru toate milele Tale cele negraite!
Preotii si diaconii, de la tara si de la oras, oare cu vrednicie se impartasesc la
fiecare liturghie? Nu multi o fac cu nevrednicie. Dumnezeu vede ce gandesc si
fac ei. Doamne, Tu esti Dreptul Judecator al tuturor: nu ne osandi pe noi, cei
nevrednici, care des ne impartasim din potir cu Sfantul Tau Trup. I ata, noi toti
suntem nevrednici de infricosatoarele si cele mai presus de ceruri si de viata
facatoarele Tale Taine. Nemasurata Ta milostivire sa acopere pacatele noastre!
Oare pretuiesti tu, preote care in fiecare zi slujesti si savarsesti liturghia,
roadele impartasaniei cu Sfintele, de viata facatoarele, infricosatoarele si mai
presus de ceruri Taine?! Oare simti curatirea de pacate, innoirea, luminarea,
239

renasterea, sfintirea, pacea lui Dumnezeu, care intrece toata mintea, simti ca jugul
este bun si sarcina este usoara (Matei 11, 30), simti libertatea duhului, bucuria in
Duhul Sfant? Fericit esti tu daca simti toate acestea si multumesti lui Dumnezeu.
Aprinde in tine darul lui Dumnezeu, nu fi nepasator, nesimtitor, nemultumitor.
Pentru simtamantul recunostintei te vei invrednici de mai mare har; indreapta-
te pe tine insuti, in toate sa tinzi catre desavarsirea vietii si a virtutii, ca sa te
invrednicesti a auzi glasul Domnului: Sluga buna si credincioasa! I n putine ai
fost credincios, peste multe te voi pune; intra intru bucuria Domnului tau (Matei
25,21).
Tu, preot al lui Dumnezeu, slujitor al Facatorului Preainalt, slujeste Liturghia cu
frica si cu pregatirea cuvenita, mai ales daca slujesti in fiecare zi; ia seama ce
faci din pantecele tau, care in fiecare zi este biserica a lui Dumnezeu prin
impartasirea cu sfintele si de viata facatoarele lui Hristos Taine - oare nu-l faci
unealta desfatarii pantecelui si lacomiei, unealta a diavolului, care prin pantece a
tras in iad neamul omenesc si l-a supus blestemului? Tine cu tarie postul cel poruncit
de Mantuitorul, ia aminte la tine insuti si la ceilalti, si mantuieste-te pe tine insuti
mantuind totodata poporul.
Sa se cerce pe sine omul ce vrea a se impartasi cu Sfintele Taine, si atunci sa se
impartaseasca el cu Painea cea cereasca, cu Trupul lui Hristos, si sa bea din
Paharul vietii: ca cel ce mananca si bea cu nevrednicie, osanda, isi mananca si isi
bea, nesocotind Trupul Domnului (1 Corinteni 11, 28-29). Deci, cei ce doriti
impartasirea, cercetati-va pe voi insiva, constiinta voastra, amintiti-va pacatele
voastre osanditi-va pe voi insiva mai inainte de infricosata Judecata: fiindca
daca am socoti, adica ne-am cerceta cu de-amanuntul viata si ne-am indrepta, nu am
fi osanditi.
(din: Sfantul Ioan de Kronstadt, Spicul viu. Ganduri despre calea mantuitoare,
Edit
Duhovnicul si ucenicul: CRIZA VIETII DUHOVNICESTI A
CREDINCIOSILOR PRACTICANTI si PERICOLUL BANALIZARII
CELOR SFINTE. Urgenta iesirii din inertie, a retrezirii la pocainta adevarata,
la nevointa si lucrarea launtrica
Publicat pe 15 Dec 2011 | Categorii: Ce este pacatul?, Crestinul in lume, Deasa
impartasire, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Impartasania,
Pocainta, Preotie (pentru preoti), Razboiul nevazut, Spovedanie si Impartasanie
(Sfintele Taine), Taina Spovedaniei | | Print
240


Este cu neputinta o intoarcere mecanica la primele veacuri crestine. Problema
consta in faptul ca in primele veacuri masura vietii duhovnicesti era alta. E de ajuns
sa amintim aici prigoanele. Daca acum incepem sa ne impartasim des, fara sa ne
marturisim, vom obtine un rezultat cu totul nou, infricosator. Aceasta NU este o
cale de urmat.
Oamenii care cauta intr-adevar nevointa vietii duhovnicesti sunt foarte putini.
Multi cauta doar viata sufleteasca, confortul sufletesc, legaturile sufletesti, viata
pamanteasca, nu pe cea cereasca; nu doresc sa se elibereze de patimi, nu doresc
sa se lepede de voia lor, nu doresc sa jertfeasca nimic de la ei.
***

Cititi din aceeasi carte si: TAINA SPOVEDANIEI. Care este sensul ei
adanc si cum putem risca PROFANAREA ei prin formalism si
superficialitate?
Crestinii incepatori
Prin analogie, sa trecem acum la o problema: cea a varstnicilor. Pentru preot este
o mare bucurie cand vin la el oameni pacatosi care au reusit sa se intoarca la
credinta. Aceasta se intampla cel mai adesea in urma vreunei nenorociri, a unui
dezastru din viata lor. Astfel de oameni vin de obicei la biserica cu pacate foarte
grele si plang pentru ele inaintea Altarului. Iar preotul simte ca aceasta este o
adevarata pocainta si, din acel moment, penitentii incep o noua viata. Pentru preot
o astfel de pocainta este un praznic cu totul deosebit. El simte harul lui
Dumnezeu care trece printr-insul ca sa ajunga la omul care se caieste, ca sa-l
innoiasca, ca sa-i regenereze viata. In acest caz, preotul intelege cu adevarat ce
este Taina Pocaintei ca aceasta lucrare este un al doilea botez, ca intr-adevar
este Taina innoirii si unirii cu Dumnezeu. Astfel de cazuri nu sunt deloc rare, mai
cu seama cand oamenii ajung la biserica la varsta maturitatii.
Cu timpul insa omul devine un crestin obisnuit. Incepe sa mearga mai des la
biserica, sa se spovedeasca si sa se impartaseasca, obisnuindu-se treptat cu
aceasta. Poate fi vorba de un tanar crescut intr-o familie credincioasa, devenit intre
timp matur. Poate fi vorba de o fata buna si curata, draguta. Insa, cu toate
acestea, ea nu duce o viata duhovniceasca. Nu este in stare sa experimenteze o
pocainta sincera, sa se spovedeasca, sa se impartaseasca asa cum trebuie, sa se
roage, isi citeste o oarecare pravila, se impartaseste des, dar nu face acest lucru
cum se cuvine. Pentru ea nu exista lucrare duhovniceasca.
241

Desigur, asemenea oameni nu se comporta precum copiii. Ei nu fug prin biserica, nu
palavragesc, nu tipa. Au obiceiul sa ramana pana la sfarsitul slujbei. Daca au facut
aceasta din copilarie, acum le este foarte usor. Si pot sa stea astfel intreaga viata in
biserica, sa devina in general oameni buni. Sa nu faca nimic rau sa nu ucida,
sa nu fure, sa nu desfraneze. Insa, cu toate acestea, sa nu duca o viata
duhovniceasca.
Pot sa mearga la biserica intreaga viata, sa se impartaseasca, sa se spovedeasca
si totusi sa nu inteleaga cu adevarat ceea ce fac, sa nu inceapa viata
duhovniceasca si slefuirea de sine. Astfel de situatii pot fi intalnite foarte des. Si,
slava Domnului, de multe ori un astfel de vis se sparge in necazurile care
abunda in viata noastra. Unele intamplari grele, chiar pacate si caderi mari se
arata slobozite proniator in viata omului. Nu in zadar s-a nascut proverbul:
Omul invata din greseli.
Rezulta de aici ca omul care a fost crescut in biserica descopera adeseori cum ar
trebui sa fie adevarata pocainta abia atunci cand face greseli mari. Pana in acel
moment poate ca de mii de ori a mers la spovedanie, fara sa inteleaga vreodata
cu exactitate acest lucru, fara sa simta vreodata ce este aceasta. Desigur, aceasta
nu inseamna ca este de dorit sa cadem in pacate grele, de moarte. Este de trebuinta
insa ca viata noastra imbisericita sa fie mult mai vie. Poate ca este greu, cere
lucrare interioara. Sarcina preotului tocmai in aceasta consta: in a observa daca
omul lucreaza, daca se nevoieste asupra lui insusi; caci el nu trebuie sa realizeze
pur si simplu doar deprinderi schematice ale vietii, vizand oarece praznice ori
slujbe. Credinciosul trebuie sa aiba un scop pe care sa il urmareasca si sa-l atinga.
Orice om trebuie sa aiba programul sau de vietuire duhovniceasca.
Acesta este un lucru foarte greu, mai cu seama in zilele noastre, cand preotul,
pur si simplu, nu poate sa o duca la bun sfarsit cu atatia oameni care vin la el.
Ganditi-va ca, inainte de revolutie
[1]
, la Moscova erau 600 de biserici si mai mult de
1000 de preoti. Astazi, in acest oras, care s-a marit de 10 ori, exista in jur de 300 de
biserici si aproape 400 de preoti
[2]
, iar locuitorii sunt peste 10 milioane. Desigur,
conditiile preotilor sunt total diferite astazi. Nu li se poate cere sa faca fata la
atata multime de oameni, precum odinioara. Insa exista acum o foarte mare
nevoie de integrare activa in viata Bisericii a fiecarui membru al acesteia. Pentru
Biserica noastra pare destul de neobisnuit, lipsit de traditie.
La noi, ca dreptar, lucrurile sunt vazute cu totul altfel: batuska (duhovnicul) sta
langa usa Altarului si asculta. Iar la sfarsit spune: Ei, nu mai fa una ca asta,
nu e bine! Si urmeaza: Te iert si te dezleg Poate sa mai adauge inca vreo
cateva cuvinte, insa in linii generale aceasta este totul. Chiar si preotii mai in
varsta, cel mai adesea, asculta, tac si apoi, cu oarecare observatii generale,
indreapta si dezleaga. Cunoscuta pasivitate a duhovnicului a devenit la noi traditie.
Este important sa ne amintim ca la adevaratii stareti era vorba de o pasivitate
242

aparenta. Acestia erau oameni care savarseau o mare nevointa duhovniceasca.
Cand un om venea inaintea lor, ei incepeau mai intai de toate sa se roage
pentru acesta; adica incepeau indata o lucrare duhovniceasca activa. Si,
inevitabil, il asezau pe acest om intr-o cu totul alta dimensiune intru viata
duhovniceasca. Toti cei care veneau la staretul Ambrozie de la Optina ori la Sfantul
Serafim de Sarov ramaneau cu simtamantul unui eveniment grandios petrecut in
viata lor. Deci comportarea pasiva exterioara a duhovnicului nu era in contradictie
cu integrarea omului intr-o noua viata, intalnirea cu duhovnicul devenind o revelatie.
In zilele noastre, cand duhovnicul sta la spovedanie si la el vin fiii duhovnicesti, sco-
pul spovedaniei pare sa-i surprinda; ii uimeste pur si simplu. Iar aici trebuie sa fie
atins un cu totul alt tel. Preotul este dator sa-i invete catusi de putin, si astfel sa
comunice fiilor sai duhovnicesti ca ei sa vina la spovedanie cu oarecare gand al
unei experiente de nevointa despre care nu se stie daca va reusi ori nu.
I mpreuna-lucrarea cu duhovnicul trebuie sa fie foarte serioasa si profunda:
- Ce ti s-a intamplat pana acum? Primesti oare, ori nu? Data trecuta te-ai cait de
asta si de asta, ai putea sa-mi spui acum daca ai biruit acea deprindere rea? S-a
intamplat oare aceasta ori nu?
Preotul trebuie sa se obisnuiasca sa spovedeasca in acest fel.
Obisnuinta cu cele sfinte, obisnuinta cu spovedania reprezinta una dintre cele
mai mari rele ale vietii noastre bisericesti. Si aceasta se intampla in primul rand
pentru ca nu exista posibilitatea ori conditiile unei spovedanii adevarate, iar in al
doilea rand deoarece nu avem o intelegere justa despre ceea ce ar trebui sa fie
spovedania oamenilor care duc o viata imbisericita si care se impartasesc des.
Exista si o astfel de pozitie: sa se renunte la spovedanie, sa se impartaseasca
fara spovedanie. in Apus se procedeaza exact in acest mod in Franta si in
America. Oamenii se spovedesc o data pe an ori o data in fiecare post, si apoi se
impartasesc des, fara spovedanie. Se incearca o intoarcere catre canoanele din
vechime: sa te impartasesti des, dar sa te marturisesti rar. Luate dupa pravila,
lucrurile par a fi in regula. Si ar trebui sa se obtina rezultate bune. insa nu se
intampla una ca asta. Ba chiar pe dos, caci oamenii inceteaza sa se mai
spovedeasca. Ei merg la marturisire o data pe an. Preotul incearca sa-i intrebe ceva,
insa i se raspunde:
- De ce ma intrebati despre asta? Eu nu sunt vinovat cu nimic. Nimic din cele de
care ma intrebati nu am facut. De ce ma faceti sa ma simt stanjenit cu asemenea
probleme?
Poate nu cu astfel de cuvinte, nu pe un astfel de ton, dar oamenii deja nu mai inte-
leg de ce este nevoie sa se spovedeasca. Marturisirea pare a se pierde astfel
definitiv.
243

Desigur, este cu neputinta o intoarcere mecanica la primele veacuri crestine.
Problema consta in faptul ca in primele veacuri masura vietii duhovnicesti era
alta. E de ajuns sa amintim aici prigoanele. Daca acum incepem sa ne
impartasim des, fara sa ne marturisim, vom obtine un rezultat cu totul nou,
infricosator. Aceasta nu este o cale de urmat.
Daca nu aflam o iesire, trebuie sa stim totusi ca si ceea ce avem acum,
spovedania deasa de astazi, este o inovatie a veacului al XX-lea. O astfel de
practica nu a existat niciodata in istoria Bisericii. in Biserica primelor veacuri
oamenii se impartaseau des, insa se spovedeau foarte rar. La inceput, marturisirea
era un fel de drum in viata, daca omul nu era exclus din Biserica, in urma
vreunui pacat foarte greu.
In ultimele veacuri, in Rusia s-a impus datoria marturisirii drept canon inainte
de fiecare impartasanie. Astfel au inceput credinciosii sa se impartaseasca
foarte rar. Sa se impartaseasca o data pe an, in vremea celor doua posturi mari; si
aceasta devenea un adevarat eveniment. Trebuia sa ajunezi, dupa o saptamana de
post, dupa multe rugaciuni, multe canoane si acatiste, si abia dupa aceasta sa te
apropii de Sfanta Impartasanie. Pentru preot era greu, ce e drept, doar in vremea
celor doua posturi, dupa care, o lunga perioada, oameni dornici sa se impartaseasca
nu mai erau aproape deloc.
Exista inca preoti care, inspirati din zilele obisnuite de dinaintea spovedaniilor,
spun:
- De ce sunteti atat de multi pentru impartasanie? Doar nu va sarbatoriti cu totii
onomastica! Numai cei care au onomastica se impartasesc.
Aceasta traditie este inca vie.
Ne-am hotarat sa ne impartasim des, insa nu putem sa ne desprindem de canonul
acceptat in Rusia: marturisire inainte de fiecare impartasire. Aceasta cere o cu totul
alta abordare: deasa marturisire. Pe ea nicicand nu am avut-o. Aceasta conduce la
profanarea marturisirii. Omul nu poate sa se marturiseasca des daca duce o viata
bisericeasca normala. Deasa marturisire nu este pentru el ceea ce numim al
doilea botez. Nu putem sa ne intoarcem catre Biserica daca omul nu s-a
despartit de aceasta. Aici se schimba chiar intelesul Tainei. Apare o neclaritate.
Putem sa concepem deasa marturisire doar daca o inlocuim cu acea desco-
perire a gandurilor care se practica in manastirile de demult. Insa pe atunci o
astfel de practica nu era marturisire. Gandurile le asculta staretul, care cel mai
adesea nu facea parte din cinul preotesc. Intr-un anume fel, practica nu era legata de
impartasanie si nu se numea Taina; era un moment de crestere duhovniceasca.
Astazi, ceva asemanator a fost transferat in Tainei Pocaintei, dand cel mai adesea
rezultate nesemnificative.
244

Trebuie sa se afle o cale de iesire. Iar iesirea este limpede. Fara sa avem posibilitatea
sa excludem spovedania de dinainte de impartasanie, trebuie sa mentinem
rugaciunea de dezlegare. Sa-i rugam pe oameni sa se pocaiasca de pacatele lor, insa
fara sa amestecam aceasta cu spovedania minutioasa.
Pe de alta parte, preotul trebuie sa ia aminte la fiii sai duhovnicesti si sa-i
marturiseasca in acest mod:
- Cum te descurci in viata duhovniceasca? Ce ai nou de spus? Te nevoiesti oare
launtric ori nu? Daca nu, atunci nu avem despre ce sa mai vorbim. I ar daca te
nevoiesti, aceasta trebuie sa se vada.
Foarte repede se cern aceia care isi schimba viata duhovniceasca prin
marturisire. Raman doar putini care se nevoiesc cu adevarat, care doresc intr-
adevar si carora le prieste nevointa, care cauta sa duca o viata duhovniceasca.
Marturisirea lor este destul de limpede, neexistand probleme foarte grave. In acest
caz preotului ii este usor. Daca omul se nevoieste, daca staruie, el nu va avea
pacate grele. Se va cai insa de unele pacate ale sale de zi cu zi; astfel pocainta
lui va deveni lucratoare. Aceasta va da rezultate. Se va vedea ca el se nevoieste,
ca harul lui Dumnezeu lucreaza intr-un astfel de om.
Mult mai greu pentru preot este celalalt caz, foarte raspandit, in care omul nu
poate sa puna inceput vietii duhovnicesti. Incearca, o cauta, insa nu intelege ce
este aceea viata duhovniceasca. S-au incetatenit unele obiceiuri in viata Bisericii
care nu sunt pe deplin in concordanta cu dreapta intelegere a Tainelor, cu dreapta
intelegere a vietii duhovnicesti si care, in unele cazuri, sunt de-a dreptul
vatamatoare. Insa nu putem sa le indreptam pe unele ca acestea foarte repede,
caci aici intervine continuitatea practicii bisericesti. Ne ciocnim de o anume
intelegere a vietuirii in Biserica, devenita parca normativa si pastrata ca
autoritate de catre unii ierarhi ori ca practica din trecutul Bisericii. Toate
acestea sunt foarte incurcate. Si totusi problemele trebuie rezolvate, caci este nevoie
sa depasim situatia existenta, care este foarte critica. Ea poate sa ne aduca multe
deceptii si chiar putem ajunge la dezastru, daca nu ne gandim si nu ne straduim
in directia cea buna: sporirea duhovniceasca.

Duhovnicul
Duhovnicul are datoria sa fie si pedagog. Intr-o anume masura este necesar sa
posede arta pedagogiei, sa-si puna probleme pedagogice. Absenta simtamantului
pedagogic, a talantului, a darului, a stiintei, a experientei poate conduce pana
acolo incat preotul sa isi piarda fiii duhovnicesti, ii pierde nu doar pentru sine,
245

ci si pentru Biserica. Ei pot sa mai ramana inca multa vreme ori pot fi pentru
totdeauna oameni credinciosi, insa vor fi pierduti pentru Biserica.
Au fost multi asemenea oameni, in secolul trecut
[3]
, la granita dintre veacuri. Cel
mai adesea a fost vorba de credinciosi care intreaga viata s-au rugat foarte
putin. Care, in general, nu au inteles de ce trebuie sa mearga la biserica, de ce
este nevoie de Liturghie, de ce trebuie sa ne impartasim, de ce trebuie sa ne
marturisim. Ei aveau un codex asemanator cu cel al moralei crestine, o
intelegere abstracta despre faptul ca exista Dumnezeu, cu alte cuvinte o
oarecare ideologie religioasa. Le lipsea totusi adevarata traire religioasa, viata
bisericeasca. Au pierdut-o, caci ei erau deja infectati din institutele superioare de
pana in revolutia bolsevica. Oare in cea mai mare parte a gimnaziilor si in toate
institutele superioare inchise, de felul Corpusului de Cadeti ori al Scolii de fete de
vita nobila, de dinainte de revolutie, nu existau paraclise interne? Si cei care erau
instruiti in aceste institutii nu erau datori sa participe intotdeauna la Sfanta Li-
turghie? Ei cunosteau Legea lui Dumnezeu si trebuiau sa exceleze la toate
obiectele legate de aceasta. Cel mai adesea isi incheiau studiile intr-un mod
stralucit, isi aduceau aminte pana la batranete multe tropare, cunosteau slujbele,
stiau texte din Sfanta Scriptura. Insa dupa ce primeau diplomele si paraseau
institutul, ei nu mai veneau la biserica, caci viata bisericeasca li se parea a fi
foarte pervertita.
Indraznim sa spunem ca insasi revolutia, cu toate tragicele ei urmari pentru
poporul rus, este rezultanta, intr-o mare masura, tocmai a acestui mod de a
privi lucrurile. Imbisericirea, din pricina pervertirii vietuirii duhovnicesti, a scazut
haric din binecuvantata partasie cu Dumnezeu, pana la treapta savarsirii mecanice a
ritualurilor bisericesti. Oamenii au incetat sa mai simta ce inseamna Taina, au
incetat sa mai afle in Taine intalnirea cu Dumnezeu.
Iata, in acest caz rolul duhovnicului, al preotului, este unul cheie. Iar
raspunderea lui este imensa. Vai preotului care nu intelege acest lucru! Vai
aceluia care nu cauta iesire dintr-o asemenea situatie! Acela care ingaduie
profanarea cu usurinta a binecuvantatei vietuiri bisericesti in ochii copiilor si in
ochii celor varstnici, supunandu-se cursului desertaciunilor, apasa cu timpul si
lumea din jur, isi paraseste pozitia, schimband pentru bunurile pamantesti
flacara inimii sale. El reuseste sa lege cele doua capete si astfel ajunge sa
renunte la ceea ce este mai important.
Din nefericire, chiar si cei mai buni pastori se arata adesea intr-o astfel de postura,
cad prizonieri imprejurarilor vietii. Ei nu pot sa depaseasca dificultatile din vremea
de acum. Este bine sa stim ca un preot, un duhovnic, nu trebuie nicicum sa de-
vina prizonier a ceva anume. El trebuie sa fie liber, sa fie rob al lui Dumnezeu
si nu al altcuiva. El trebuie sa aiba constiinta libera, trebuie sa spuna
intotdeauna ce gandeste si sa faca intocmai ceea ce ii dicteaza constiinta. Nu
246

trebuie sa vicleneasca ori sa fie fatarnic. De aceea se leaga de el multe inimi de
copii si de varstnici. De asemenea, trebuie intotdeauna, cu toata sinceritatea, cu
toata inflacararea inimii lui, sa raspunda la intrebarile care apar, la nevoile
duhovnicesti ce-i stau inainte. Trebuie sa auda si sa simta inima tulburata a
copilului ori a tanarului si sa afle modul cel mai adecvat de a da un raspuns, de
a intinde o mana, de a ajuta. Iar aceasta niciodata nu trebuie sa fie un act
formal.
Desigur, nu doar preotul, ci mai cu seama parintii si invatatorii, si cei care
catehizeaza, impreuna trebuie sa se straduiasca sa mentina generatia copiilor in
Biserica. In timpurile noastre, aceasta problema s-a dovedit a fi deosebit de
grava. Astazi ne bucuram ca multi copii vin la biserica. Insa, credeti-ma, ca sa-i
pastram pe ei pentru Biserica este destul de greu; aceasta necesita o mare nevointa.
Si nu e de mirare daca mai tarziu o mare parte dintre acesti copii vor lasa Biserica
datorita faptului ca ceea ce le daruim noi acum este neconvingator pentru ei, nu
raspunde trebuintelor sufletelor lor. Nu le deschide usile catre vietuirea
duhovniceasca, nu ii conduce cu adevarat la Dumnezeu, ci, dimpotriva, ii
impiedica sa mearga spre Cer.
Problemele ridicate de catre cei maturi sunt asemanatoare, insa isi au specificitatea
lor. Sa mentionam cateva cazuri caracteristice, obisnuite, tipice pentru zilele noastre.
Unii dintre oamenii copti la minte sunt oameni veniti de curand la biserica. Iata,
vine un om la biserica pentru prima oara. Poate fi un tanar ori o tanara, insa
poate fi vorba si de un om in varsta. Cel mai adesea, astfel de oameni sunt
foarte ignoranti. Cel mai adesea ei sunt infirmi din punct de vedere
duhovnicesc ori atei, de gatul lor atarnand o sarcina mare de pacate grele.
Poate ca au savarsit desfranare ori hotie; poate ca si-au suparat foarte greu parintii
ori au clevetit, ori si-au parasit credinta ori au mintit. Poate ca au cautat si au aflat
cai inselatoare ale vietii duhovnicesti, au fost atrasi de magie ori de spiritism. Poate
ca acesti oameni au calcat Taina Cununiei si i-au tradat pe sotii lor, poate au facut
avorturi. Unii dintre ei au coborat pur si simplu pana in adancul pacatului, unii sunt
alcoolici, narcomani.
Fireste, prima marturisire este foarte grea pentru preot. Este o adevarata
corvoada. Situatie tipica: zi de duminica (de obicei astfel de oameni vin la
spovedanie duminica). Biserica este plina de credinciosi. Ca intotdeauna, pentru
spovedanie ramane putina vreme. Ea incepe in timpul Ceasurilor si trebuie sa se
incheie cat se poate de repede, cu mult inainte de iesirea cu Sfintele Daruri. Deci cel
mult o ora si jumatate. Practic este cu neputinta sa-i spovedesti pe toti. Daca sunt
100 de oameni, chiar si un minut pentru fiecare este destul de mult, aceasta
inseamna o ora si patruzeci de minute. Dar ei pot sa fie nu o suta, ci doua sute.
Atunci, o spovedanie normala nu poate sa aiba loc. Ce sa faca duhovnicul?
247

Astazi, cel mai adesea, duhovnicul face o spovedanie generala foarte scurta,
formala. I-am auzit cu urechile mele pe unii protoierei vestiti ca spun:
Toate cate enumar la spovedania de obste nu le mai repetati; daca cineva a
savarsit un pacat pe care nu l-am numit, atunci poate sa-l spuna foarte, foarte pe
scurt. Iar ceilalti pur si simplu sa vina sa-si plece capul si sa-si primeasca ru-
gaciunea de dezlegare.
In acest fel, preotul reuseste sa-i treaca pe toti pe sub epitrahilul sau si sa-i
trimita sa se impartaseasca. Dar, daca printre acestia este cineva care a venit
pentru prima oara, are mare dreptate sa nu se mai intoarca, intrucat constata
ca toti preotii sunt inselatori, ca aici are loc o profanare, ca asta inseamna
formalism, ca in practica nimeni, nicicand, nu asculta, ca preotul nu are timp sa
vorbeasca cu oamenii ori poate ca nici nu doreste. Atunci unul ca acesta va trece
formal pe sub epitrahil si, in acelasi fel, va ajunge si la Potir, fara sa aiba vreun
simtamant de sfintenie, apoi va pleca.
Preotul trebuie sa stie ca, procedand astfel, savarseste o crima. Dar poate sa se
intample si altfel. Poate sa se spuna celor care se spovedesc: Aceia dintre voi care
se impartasesc des, care s-au spovedit de curand, care duc o viata in sanul
Bisericii si nu au pe constiinta pacate grele, sa iasa in fata si sa se multumeasca cu
o scurta spovedanie. Foarte pe scurt. Poate chiar cu rugaciunea de dezlegare
[referitor la ultima "posibilitate" avem mari indoieli, n.n.]
Aceasta se refera mai cu seama la oamenii care sunt bine cunoscuti de catre
preot. Dar aceia care au pacate grele nemarturisite ori mai cu seama daca au
venit pentru prima oara la spovedanie in nici un caz nu pot sa se multumeasca
cu o spovedanie scurta. Ei trebuie sa astepte; si cu acestia trebuie sa se stea de
vorba amanuntit. Ar fi de preferat ca toti cei care au venit pentru prima oara sau au
pe constiinta pacate grele sa ramana pana dupa Liturghie. Fireste, ei nu vor reusi sa
ajunga la Potir, Liturghia se va sfarsi, iar preotul va trebui sa mai intarzie ori
sa stabileasca cu ei o alta ora, ca sa-i spovedeasca pe indelete.
Deosebit de important este ca preotul sa asculte cu atentie pe fiecare pacatos fara sa-
l osandeasca. Sa inteleaga omul ca s-a intalnit cu un duhovnic care se apropie de
el cu dragoste evanghelica, care nu il condamna, care ii primeste spovedania cu
durere in inima, care se straduieste sa-l ajute si se roaga pentru el.
Foarte important este ca acesta sa inteleaga ca greseli ca ale lui nu pot sa fie
iertate formal, ca se cere de la el, intr-adevar, nu o enumerare formala a
pacatelor, ci pocainta. Trebuie sa aiba o parere de rau din inima, sa-si planga cu
adevarat starea lui nefericita si sa doreasca sa ceara mila lui Dumnezeu, sa
doreasca sa se intoarca la Casa Parintelui si sa aiba o intentie ferma de a incepe
o noua viata, de a nu se mai intoarce la vechile sale pacate.
248

Preotul trebuie, cu toata delicatetea posibila, sa-l ajute sa-si marturiseasca
pacatele, si nu doar sa-lintrebe formal, rece, cu un ton de legiuitor:
- Dar aceasta ai facut-o? Dar aceea ai savarsit-o, oare?
Omul trebuie sa fie ajutat sa-si deschida sufletul. Nu doar sa fie incarcat cu
vreo oarecare epitimie:
- Daca ai facut avorturi, atunci 10 ori 15 ani nu ai voie sa intri in biserica. Ori
trebuie sa faci peste 100 de metanii in fiecare zi.
Astfel de epitimii formale nasc in sufletul omenesc, sosit pentru prima oara la
biserica, sentimentul ca aici lucreaza niste fanatici nebuni, ca aici nici gand
sa gasesti un tamaduitor duhovnicesc.
Epitimiile trebuie sa fie de asa natura, incat sa ajute pe om sa se pocaiasca, sa
se roage, sa simta si sa inteleaga ca a gresit si ca, daca isi da silinta, va putea sa
vina la biserica si sa puna inceput bun caii lui duhovnicesti.
In zilele noastre, asemenea epitimii cel mai adesea nu pot fi socotite ca pedepse. De
obicei, spunem ca mai intai trebuie sa se citeasca Evanghelia. Si eu spun adeseori ca
trebuie sa se citeasca nu intreg Noul Testament, ci doar cele patru Evanghelii si Fap-
tele Apostolilor, cu alte cuvinte, ceea ce este mai usor. Epistolele Sfantului Apostol
Pavel sunt mai grele. Ele nu pot fi intelese chiar asa usor, si prin urmare, pentru
inceput, nu este necesara citirea acestora. Insa cele patru Evanghelii si Faptele
Apostolilor pot fi citite de catre toti.
Alta data se pot da si alte canoane, ca de pilda recomandarea de a citi o carte
anume ori de a se ruga cu o anumita rugaciune, scurta si pe inteles. Ori sa faca
inchinaciuni. Aceasta atarna de starea acelui suflet, de felul cum isi va insusi el
aceasta epitimie.Trebuie ca el sa o primeasca cu bucurie, sa i se ceara sa o
implineasca, dar sa nu se simta nici o impotrivire fata de ea. Daca veti reusi sa
faceti aceasta, daca omul simte caldura daca simte dragoste, daca simte ca
Dumnezeu are mila pentru el, ca, iata, in Biserica i s-a aratat aceasta mila,
omul neaparat se va intoarce, neaparat va implini totul si va incepe o noua
viata. Cu siguranta. Si, in acest caz, preotul simte, puternic, ce inseamna Taina
Pocaintei. Aici se savarseste ceea ce numim al doilea Botez. Astfel de cazuri ii
dau convingerea preotului ca Taina Pocaintei nu a disparut din viata Bisericii.
Dupa un timp, un astfel de pacatos (ori pacatoasa) vine la biserica plin de
bucurie, incepe sa traiasca cu adevarat intr-un alt chip, citeste cu osebita sete
duhovniceasca cartile bisericesti, se roaga la Dumnezeu, se impartaseste cu Sfintele
Taine ale lui Hristos, vine la preot cu ochii plini de lumina. Sentimentul ca a
inceput, intr-adevar, o noua viata il umple de o nespusa fericire. Aceasta este
pentru el vremea bucuriei.
249

Cateodata ni se intampla sa auzim:
- I ata, m-am rugat si ma rog, si atat de multe lucruri simt in sufletul meu, incat
rugaciunea mea curge singura. Pare, intr-adevar, a fi acea rugaciune a mintii
despre care am auzit (ori citit); pe aceasta cred ca deja o simt, caci rugaciunea
mea curge de la sine in toata vremea.
Aceasta se intampla cel mai adesea nu datorita faptului ca omul a dobandit
rugaciunea mintii in inima lui, ci datorita faptului ca se afla intr-o stare de
incantare, de osebita aprindere a sufletului, cand totul este nou si usor, cand e
marcat de ceea ce face. Cu usurinta se deschide atunci si primeste in inima sa
aceasta inflacarare deosebita. De aceea totul ii pare atat de lesnicios. Urmeaza
apoi, inevitabil, vremea (diferita, la fiecare in parte a) unei cai mult mai aspre,
cand incep nevointele cele adevarate.
Aici noi avem de-a face cu oameni care deja cunosc Evanghelia, cunosc ca trebuie
sa se impartaseasca des, ca nu trebuie sa savarseasca pacate de moarte (si, cu
adevarat, ei nu le mai savarsesc). Nu desfraneaza, nu fura, nu fac avorturi, nu beau,
nu se leapada de credinta, nu merg la diferite rataciri extrasenzoriale ori la
magicieni, nu se mai ocupa cu spiritismul. Poate sa se spuna cu satisfactie ca
nivelul moral al acestora a crescut intr-un mod insemnat. Acum ei au ingradiri
in afara carora nu pasesc. Astazi sunt membri ai Bisericii si duc o viata in sanul
ei. Vietuire in Biserica si in har este insa aceasta?
Cu parere de rau se vadeste in curand ca rugaciunea, care la inceput curgea de la sine
in inima lor, ca timpul cand ei se rugau cu atata bucurie si atat de fierbinte, vremea
in care ochii lor se umpleau de lacrimi atunci cand isi aduceau aminte cat au
fost de pacatosi si cat i-a miluit si i-a primit pe ei Domnul, cand cautau sa
inceapa o noua viata au trecut. Nici lacrimile nu mai curg, nici rugaciunile lor
nu mai izvorasc din inima, cu mare greutate isi citesc rugaciunile de dimineata
si de seara. Toate au devenit o povara. Evanghelia nu-i mai atrage deloc, iar
literatura duhovniceasca nu-i mai aprinde atat de mult. Chiar si slujbele Bisericii
au devenit, iata, un obicei. Ei merg la acestea, le asculta, caci li se pare ca ele
sunt de trebuinta, insa asculta formal, inima lor tacand. Nu se roaga lui
Dumnezeu, ci doar asculta.
Multi dintre acesti crestini poate ca au venit la biserica si au incercat sa faca ceva
pentru ea: unii au devenit oameni de serviciu, altii paznici, altii vand lumanari, ori
propovaduiesc Legea lui Dumnezeu, ori canta la strana. Ei poate si-au aflat locul in
societate, insa flacara inimii lor s-a stins. Isi aduc aminte de ea si le vine greu, dar
cu vremea se obisnuiesc cu faptul ca aceasta le lipseste si li se pare ca asa si
trebuia sa fie. Vremea nasterii duhovnicesti, vremea copilariei, pluteste in
amintirea lor ca o povara. Din pacate, nu mai stiu cum sa o reintoarca.
250

De ce se intampla astfel? De ce atunci cand s-au intors la Dumnezeu din ateismul
lor ei si-au jertfit fara crutare patimile, viciile si obisnuintele lor, s-au rupt de
viata pacatoasa pe care o duceau, pasind pe calea nevointei, iar acea nevointa a
dat indata, fara zabava, rod bogat? Acum viata lor a incetat sa mai fie o
nevointa. Ea a intrat pe un fagas aparent normal, a devenit un obicei. Dar
indata ce nevointa s-a dus din viata lor, au disparut si roadele duhovnicesti.
Desigur, viata harica intru Dumnezeu este posibila doar atunci cand omul se
osteneste. Fara nevointe nu exista viata duhovniceasca, viata harica. In ce a
constat atunci nevointa? La inceput, aceasta a fost limpede. Ai gresit mult,
trebuia sa te caiesti. Aceasta era nevointa. Acum insa, cand nu mai sunt pacate
grele, care ar trebui sa fie osteneala?
Duhovnicul trebuie sa stie sa explice ca acum nevointa este alta, ca acum este nevoie
de osteneala rugaciunii, de smerenie, de dragoste, de ascultare, de nevointa ne-
contenitei lupte cu patimile: cu mandria, cu iubirea de sine, cu iubirea de
stapanire, cu irascibilitatea, cu orice alta patima. Trebuie sa ai permanenta luare-
aminte catre tine insuti, catre viata ta duhovniceasca o vigilenta deosebita.
Trebuie sa-ti observi fiecare pas inselator, sa te caiesti, sa te indrepti. Fara o
asemenea viata duhovniceasca, fara osteneala duhovniceasca, nu aflam har
dumnezeiesc in inima omului. Si, in cel mai mare grad, este nevoie de smerenie,
caci Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har. Smerenia
este temelia vietii duhovnicesti, iar aceasta se da prin ascultare, prin permanenta
rabdare a necazurilor, prin permanenta biruinta a mandriei, a iubirii de sine, a
maniei.
La toate acestea duhovnicul trebuie sa-i povatuiasca in fiecare zi, in fiecare
ceas, pe fiii sai duhovnicesti. Cu siguranta insa acesta este un lucru mai dificil
decat sa-l spovedesti pe cel sosit pentru prima oara cu un greu pacat, pe care nu
trebuie sa-l povatuiesti, ci doar sa-l asculti cu dragoste. El insusi se caieste,
plange, iar duhovnicul trebuie pur si simplu sa-i acorde dragostea lui,
ascultandu-l. Si taina are loc, omul isi deschide sufletul.
Iar celalalt vine si tace, ori pur si simplu isi citeste pacatele, ori iti da un bilet in
care scrie: Am pacatuit prin graire desarta, imbuibarea pantecelui, manie,
neinfranare, etc. Insa altii doresc sa se spovedeasca mult mai bine, sa
povesteasca cu de-amanuntul; ca, iata, au intrat odata intr-un magazin si au privit o
oarecare marfa cu multa dorire. Au spus cuvinte rele mamei si asa mai departe, intr-
un cuvant, incetul cu incetul, se urmaresc pe ei insusi si, foarte meticulosi, anunta
totul preotului. Totul e in ordine cu ei. Dar oare chiar au ei pocainta?
Foarte adesea se dovedeste ca nu au pocainta. Omul a urmarit totul cu atata
meticulozitate, a spus totul la spovedanie, a primit iertare de la preot pentru
pacate, dar nu poate sa se pocaiasca pentru ele. Iata, acest nivel de viata
251

duhovniceasca constituie norma pentru el, care ramane pe loc: mai mult nu poate sa
inainteze. Se dovedeste a fi un om duhovnicesc limitat.
Spunem in asemenea cazuri: Unuia i-a fost dat sa duca viata duhovniceasca, altuia
nu. Oare nu si darurile duhovnicesti sunt diferite? Unul are un dar, altul nu. Omul
poate, pur si simplu, sa nu aiba nici unul. Asa cum s-a nascut, asa va si muri. Nu
se intampla tot astfel si cu viata duhovniceasca? Si se poate spune ca da, desigur, asa
este. Exista oameni mai daruiti si oameni mai putin daruiti. Unora viata
duhovniceasca li se da mai usor si, se intelege, din belsug, iar pentru altii este mai
dificil s-o primeasca, insa invatatura Bisericii spune limpede ca nu exista oameni
pentru care viata duhovniceasca sa nu fie cu putinta. Aceasta poate sa fie grea.
Insa daca este depasita, chiar greutatea ii daruieste omului viata duhovniceasca.
Tocmai in aceasta silire consta nevointa. Fiecare om poate sa traiasca intru
nevointa. De indata ce incepe sa se nevoiasca, incepe si viata duhovniceasca.
Nevointa poate sa imbrace diferite forme, foarte neasemanatoare intre ele. Tot
ceea ce este dificil pentru om, chiar de netrecut cu puterile lui, cu capacitatile
lui firesti, poate fi numit nevointa. Cand omul nu poate sa faca ceva, insa cu
credinta ca Dumnezeu ii va ajuta nazuieste spre osteneala aceasta se socoteste
nevointa. Indata ce omul traieste in aceasta nevointa a credintei, nadajduind sa-si
infranga patimile, in el se desteapta viata cea duhovniceasca.
Toate acestea preotul trebuie sa le explice, sa le demonstreze. Dar, vai, foarte
putini oameni doresc sa-l asculte si sa urmeze invatatura lui! O multime din
oamenii care umplu bisericile noastre nu doreste sa aiba nici o osteneala.
Desigur, ei nu vorbesc despre aceasta deschis. Uneori vorbesc insa! Dar, cel mai
adesea, pur si simplu nu o doresc. Chiar daca li se explica totul, chiar daca li se
repeta de mai multe ori, ei cauta totusi sa se insele pe ei insisi, sa-l insele chiar si
pe preot, daca s-ar putea. Si astfel, neluand aminte ca la o inselare, au
constiinta linistita. Doresc sa treaca prin urechile acului: sa nu aiba nici o
nevointa, dar si de viata duhovniceasca sa se bucure. Sa se impartaseasca, sa se
marturiseasca, sa se roage, sa se socoteasca ortodocsi, sa se socoteasca buni, dar
in acelasi timp sa nu li se impuna sa faca vreo osteneala. In viata omului, acest
moment ar putea fi comparat cu trecerea Rubiconului
[4]
. Daca ar intelege si daca ar
dori sa treaca mai departe de acest punct, ar pune temelia viitorului lor
duhovnicesc, insa cei mai multi se opresc inaintea faimosului Rubicon,
nedorind sa mearga nicidecum mai departe.
Nu trebuie sa socotim totusi ca acesti oameni sunt pierduti pentru Dumnezeu si
pentru imparatia Lui; ca am putea sa le spunem lor: Ia duceti-va acasa! Si gata,
nimic mai mult. Nu, bineinteles! Lucrurile stau cu totul altfel. Preotul poate sa-i
sfatuiasca, lamurindu-i:
- Dumneavoastra sunteti aici mii de suflete, si toti sunteti fiii mei duhovnicesti. Insa
aveti in vedere ca la fapte poate doar 10 dintre dumneavoastra sunt adevaratii mei
252

fii duhovnicesti, iar ceilalti 990 sunt doar pretinsi fii ai mei; caci ei nu duc o viata
duhovniceasca.
Insa poate sa nici nu spuna aceasta, caci este nefolositor, ci, pur si simplu, sa o
stie pentru sine. Nimeni nu i-a dat dreptul sa izgoneasca astfel de oameni. Ei nu
sunt fiii lui duhovnicesti, ei sunt fiii lui Dumnezeu. Ce nu poate sa faca preotul
face Domnul. Este pe deplin posibil ca un astfel de om sa se afunde in pacat si sa se
lepede de nevointa intreaga lui viata, iar intr-un tarziu, chiar la sfarsitul vietii, o
boala grea, ca de pilda cancerul, sa-l sileasca sa-si inceapa nevointa
duhovniceasca. Si s-ar putea ca in ultima saptamana ori in ultimele trei zile din
viata sa se intremeze si sa se pocaiasca, iar Domnul sa-i deschida portile
Imparatiei cerurilor. Aceasta poate sa se intample si in ultimele zile, dar si in
ultimii ani de viata.
Astazi el se arata intr-atat de lenes, dar maine o oarecare nenorocire il poate
cuprinde un necaz, greutati si va fi nevoit sa regandeasca totul si sa traiasca
cu totul altfel. Aceasta deja nu mai atarna de preot. Preotul trebuie pur si simplu
sa tina capul acestui om deasupra apei. Nu sa-l pandeasca, dar sa-i spuna:
- Tu nu te gandesti sa duci o viata duhovniceasca? Tu nu ai o viata
duhovniceasca
Aceasta trebuie sa i se arate, insa nu trebuie ca el sa fie instrainat de Potir daca nu a
savarsit pacate de moarte. Trebuie sa i se explice:
- Poate sa se intample si una ca asta, ca tu sa te impartasesti spre osanda. I nsa iti
asumi raspunderea, caci nu asculti, traiesti dupa mintea ta, dupa constiinta ta
proprie, insa daca doresti sa te impartasesti, impartaseste-te.
Desigur, exista multe cazuri patologice. Acestea intotdeauna au fost multe si nu
este deloc de mirare. In zilele noastre sunt insa mai multe poate decat oricand.
De ce? Pentru ca starea pacatului este una patologica, nu tine de canon. Viata
noastra pamanteasca tine cel mai adesea de patologie. Si putini dintre noi
reusesc sa depaseasca acest stadiu. Insa si patologia poate fi intr-o mai mare ori
mai mica masura infricosatoare. Deseori ea devine amenintatoare. Adesea viata
bisericeasca a omului capata contururile desavarsite ale anomaliilor; atunci si viata
preotului devine deosebit de grea, uneori chiar chinuitoare.
Un simplu exemplu: O foarte osardnica femeie dintr-o parohie il duce pe fiul ei din
frageda copilarie la biserica. El crede in Dumnezeu, insa atunci cand ajunge la varsta
de 18 ani viata lui bisericeasca incepe sa-l agaseze. Considerandu-se totusi credin-
cios, incepe sa bea, cateodata chiar sa fure, sa desfraneze. Mama se plange de el, il
sfatuieste, il pune de fata cu tatal; fiul insa, dupa vechiul obicei, merge si se
pocaieste. Da, am gresit, am desfranat cu cineva. Preotul il sfatuieste, ii explica si
el da din cap aprobator: Da, da, am inteles totul, nu voi mai face aceasta! I se da
253

un canon, este iertat, i se dezleaga pacatele. Dupa o oarecare vreme, tanarul se
impartaseste. Un timp se stapaneste, apoi incepe din nou. Daca lipseste o luna, doua,
inseamna ca iarasi a apucat-o la vale. Mama lui il va aduce peste putina vreme din
nou la duhovnic si va demonstra ca acesta a intrat iarasi in noroi, ca din nou a baut,
la fel ca inainte. Si astfel poate sa continue pana la sfarsit. Pacate de moarte,
pacate grele, dezastru.
Ce sa facem intr-un asemenea caz? Dupa vechile canoane bisericesti, pacatosul
trebuie indepartat prima oara pentru 7, apoi pentru 15 ani de la impartasanie, sa stea
in pridvorul bisericii, sa nu calce pragul acesteia. Astfel Biserica se curata de acei
oameni; la Liturghie ei nu mai apar. Astazi, nici un preot, nici chiar cel mai
aspru, nu va indrazni sa indeparteze pe cineva de la impartasanie vreme de 10
ani, si bine face. Viata, in zilele noastre, este atat de complexa, ca nu mai pot fi
gasite solutii in cazul unor astfel de incalcari ale moralei. Biserica se umple,
prin urmare, de cazuri patologice: alcoolici, desfranati, hoti, oameni care sunt
scosi permanent din noroi si care se impotmolesc din nou. Ei parca se clatina
prin balta, pasesc rar, apoi se afunda din nou. Aici ies la suprafata, aici se
afunda, asa ca trebuie permanent ridicati. Scosi la liman, ei stau putina vreme,
dar la urmatorul pas iarasi cad. Care va fi viitorul lor? Se vor ineca oare in aceas-
ta balta ori vor fi salvati in chip minunat de catre Dumnezeu? Nimeni nu stie.
Ce ar putea sa faca preotul? Doar sa se roage, sa aiba compatimire, sa aiba
dragoste, sa-i ierte, sa fie ingaduitor, sa-i rabde. Sa dea cele mai eficiente
epitimii. In cele mai multe cazuri, pentru acesti oameni totul este foarte greu. Se
impune ca ei sa fie opriti de la impartasanie pentru unul, uneori pentru doi ani.
Insa adeseori este necesar sa-l lasi pe fiecare in bratele lui Dumnezeu. Aici nu
poate fi vorba de o dorinta sincera a vietii duhovnicesti. Acest dezastru, aceasta
stare patologica, care mai inainte era o exceptie, a devenit in zilele noastre
norma. Astfel de oameni sunt destul de multi. Biserica este plina. De aceea
uneori este atat de apasator in biserica; atmosfera de pacat, de constiinta
pacatoasa, se intinde si actioneaza si asupra celor din jur. Nu poate fi vorba aici
de o veritabila credinta, ci doar de nevointa ori chiar de dorinta dupa o viata mai cu-
rata. Patimi dezgolite la chip; patimi, adica demoni. Acestea sunt sufletele aflate
in prizonieratul demonilor. Se intampla uneori ca demonul sa-l lase in pace
putina vreme, dupa cum pisica ii acorda libertate soricelului, ca sa-l inhate,
peste o clipa, din nou, si iarasi sa-l sugrume. Si va putea oare soricelul sa fuga de
pisica? Nu stiu. Insa trebuie sa-i ajutam cumva pe acesti oameni. Ei nu trebuie
in nici un caz respinsi.
Pentru preot, acesta reprezinta ceva foarte greu. Caci el trebuie sa actioneze ca si
cum ar actiona impotriva propriei lui constiinte. Normal ar fi sa-i opreasca, sa-i
indeparteze, caci vede profanarea. Insa trebuie sa ia aminte si la cuvintele lui
Hristos: Mila doresc, iar nu jertfa si, astfel, sa nu arate cumva o nedreapta
254

compatimire catre asemenea pacatosi, ci sa inalte rugaciuni necontenit pentru ei, cu
credinta ca Domnul va gasi un mod de a mantui aceste suflete nefericite.

[...]
Roadele ostenelilor pstorului
Exist o raiune pentru care ne ntoarcem nc o dat la o problem deosebit de acut
si chinuitoare n viaa fiecrui pstor. La anumii preoi aceasta se manifest diferit.
Ins la temelie ea este una si aceeai: Care este rezultatul ostenelilor pstorului?
Iat, pstorul se nevoiete muli ani. Ce primete el ca rezultat final al acestei
trude?
Putem s spunem cu ndrzneal c toate ostenelile cele bune vor aduce roade bu-
ne, iar neghina pe care preotul o seamn, supunndu-se patimilor sale, fr
ndoial va aduce roade rele. Si toate aceste urmri se vor ntoarce mai apoi
mpotriva lui. Chiar dac nu poate s calculeze formal toate acestea, totui preotul
trebuie s ia aminte si sa vada in ce stare se afla el si pastoritii sai. In multe
randuri, nevointele pentru a atinge un anumit scop conduc catre un rezultat
opus. Aceasta lege, pe care o numim eterogenia scopului, trebuie intotdeauna s-o
avem in vedere. Se intampla in lucrarea preotului sa existe cateva greseli
serioase pe care el nu le-a sesizat la timp. Pentru aceasta este nevoie ca
necontenit sa ia aminte la sine insusi si la roadele muncii sale: a semanat grau,
dar ce-a rasarit? Poate ca au rasarit doar maracini. Merita sa te mai ocupi cu o astfel
de indeletnicire?
Privind inapoi la lucrarea sa, preotul zilelor noastre vede, cel mai adesea, un tablou
intristator Exista si lucruri bune, ce e drept. Cunosc multi preoti ravnitori; iar
roadele lor bogate sunt evidente. Ei au reusit sa adune multi oameni, sa creeze
comunitati puternice; iar in aceste comunitati au venit ori vin multi oameni la
credinta. Copiii cresc in biserica, se zidesc noi biserici, parohii, se deschid scoli.
Aceste comunitati actioneaza cu siguranta asupra vietii si societatii, cat si asupra
Bisericii. In afara de rezultatul social, pe care-l vedem acum, care este material si
sufletesc, exista si un rezultat duhovnicesc. Ce se intampla insa in Biserica?
Vedem ca bisericile in cea mai mare parte se umplu necontenit. Se deschid noi
biserici, se restaureaza cele vechi. Cine sunt cei care vin la biserica? Credinciosii
ortodocsi; acestia se impartasesc des, cauta, de asemenea, sa se marturiseasca
cat mai des
Insa ce este mult intristator in viata Bisericii noastre este faptul ca poti vedea
venind la biserica oameni de un anumit nivel, care insa, la un moment dat, se
opresc si nu mai pot sa mearga mai departe. Iar nivelul la care s-au oprit nu este
chiar asa de inalt. De obicei, acesta este nivelul oamenilor care nu savarsesc
255

pacate de moarte, nu desfraneaza, nu beau, nu fura, nu practica magia, nu-si
bat parintii, nu injura, poate chiar nu fumeaza. Se impartasesc des, insa daca iei
aminte la ei, nu vei vedea vreun om care sa sporeasca, care sa mearga din
putere in putere, care sa se apropie de Hristos. Au terminat doar inceputul
lucrarii, ceva pregatitor
Intristator este faptul ca adevaratele roade nu se vad. Oare nu toti crestinii, nu
toti oamenii sunt chemati catre sfintenie? Altfel spus, toti cei care vin la biserica si
incep sa duca o viata bisericeasca trebuie sa devina treptat oameni duhovnicesti
drepti, sfinti. Insa nu se intampla aproape deloc una ca aceasta. De aici rezulta ca
viata noastra bisericeasca si lucrarea pastorului nu pot sa treaca peste o stacheta mai
inalta. Aceasta stacheta se arata de nedepasit pentru cei mai multi dintre noi.
Am putea face urmatoarea comparatie: Un grup de turisti se catara, din ce in ce mai
sus, pe un munte. La inceput sunt potecile de munte, minunatele trecatori, florile
iar mai departe, daca privesti, poienile alpine; padurea dispare. Inca si mai sus, daca
reusesti sa urci, dai de locuri racoroase, in care nu mai creste vegetatie abundenta, ci
doar jnepeni de munte, iarba; se vad inaltimile inzapezite ale muntelui acoperit de
ghetari. Din acesti ghetari curg paraiase. Ajungi pana in locul unde se poate afla in
mod obisnuit un refugiu, insa dincolo de el vei pasi pe zapada, va trebui sa te
catari pe ghetari. Pentru aceasta iti trebuie un echipament special: bocanci, tarnacop,
franghie, iar instructorul se cere sa fie un altul, nu un turist, ci un alpinist. De aceea,
in fata Rubiconului, turistii se opresc, nu mai continua drumul. Din acest punct
totul devine periculos. Acolo este un alt fel de urcus. Plimbarile turistilor iau
sfarsit, de obicei, la acest nivel. Pana la inaltimea de 2500 de metri, sa spunem,
pana la 3000 de metri, turistul poate ajunge. Dar la inaltimea de 4000 de metri nu te
mai poti catara in acest mod daca nu esti alpinist. Acolo nu iti este permis; iar daca
pornesti de unul singur, vei pieri.
Un lucru asemanator vedem si in viata bisericeasca. Omul ajunge pana la o
anumita inaltime. Pana acolo, noi aproape ca alergam, ne cataram, ne ostenim,
facem ceva, zidim. Totul pana la hotar. Dar dincolo de aceasta? Noi nu stim cum
trebuie sa vietuim mai departe. Si se vadeste ca instructorii ori conducatorii care
stiu cum trebuie sa se vietuiasca mai departe au disparut practic. Si chiar daca
ii aflam, ii putem numara pe degete; langa ei nu ai putea sa te vatami. Asa sunt
binecuvantatii stareti pe care ii mai avem; insa noi nu mai aflam trei asemenea
oameni in intreaga Rusie. Parintii destoinici, duhovnicii, au fost pana aici, insa
de aici incolo, nu. La rugaciunea inimii acestia nu pot sa te povatuiasca, caci
nici ei nu se roaga; lucreaza ca zidari, invatatori si nu stiu ce altceva, insa nu se
roaga, nu au vreme pentru rugaciune. Nu pot sa te povatuiasca sa-ti birui
patimile tale cu adevarat pana la capat; nu pot sa te povatuiasca sa traiesti in
prezenta lui Dumnezeu, sa vietuiesti dupa voia lui Dumnezeu. Nu pot sa auda
aceasta voie.
256

Si ne facem atunci partasi la un simtamant intristator si amar, de limitare. Omul
care a incercat sa duca o viata duhovniceasca cunoaste cu siguranta acest simtamant.
Aceasta pregustare a falimentului. Rezulta ca nimic nu poti, nu stii, te-ai umflat
doar in pene, ai dorit Insa pe de-antregul nu ai reusit nimic.
Exista oare vreo iesire? Putem oare sa nadajduim in ceva? Rapunsul trebuie sa fe
obiectiv si cinstit: nadejdea nu e prea mare. Trebuie sa recunoastem ca am ajuns
in acea epoca a istoriei Bisericii cand multe lucruri au devenit cu neputinta,
deosebit de grele, multe nevointe s-au indepartat de noi, au devenit de
neconceput astazi. Desigur, va amintiti ce se spune despre vremurile de pe
urma: intr-atat va fi nevointa, incat un om doar sa cheme numele Domnului si se
va mantui. Nimic altceva nu se cere, doar sa chemi in acel infricosator ceas
numele lui Dumnezeu si te vei mantui, tinand seama de stramtorarile
vremurilor.
Fiecare timp si-a avut nivelul lui de nevointa si realizarile lui duhovnicesti. Domnul
poate nu ne va aduce nici o vina ca nu am ajuns pana la acele inaltimi, pana la
dreptatea si sfintenia sfntilor de odinioara. Insa si de la noi, ca si de la acestia,
se va cere unul si acelasi lucru nevointa. Desigur, nevointa noastra nu este atat
de plina de roade ca a acelora. Cand Sfantul Serafim s-a nevoit in padurile
Sarovului, el a ajuns la o mare desavarsire, la inaltimea sfinteniei. Dar cand in
aceleasi paduri erau inchisi in lagare preoti si episcopi, acestia nu au mai fost
impodobiti cu o astfel de desavarsire, cu darul vederii inainte, cu minuni, insa
ostenelile lor nu au fost nicicum mai prejos. Aici este vorba de o alta nevointa, altele
fiind roadele acestei nevointe. Iar Domnul va schimba nevointa lor in sfintenie.
Cunoasteti ca poporul spune: Tu iti faci munca, iar daca nu poti ceva, ingerul te
va ajuta, daca, intr-adevar, te silesti cu toate puterile tale. Cand omul se
nevoieste, traieste in multe osteneli, atunci constrangerile lui coboara. Se lasa
stacheta mai jos. Domnul cu harul Sau implineste, independent de om, tot
ceea ce ii este lui de trebuinta. Tot ceea ce preotul nu poate sa dea va adauga
Dumnezeu, daca omul se sileste cu adevarat, daca traieste intru nevointa.
Foarte adesea se intampla insa ca fiii duhovnicesti sa inceapa sa fie dezamagiti;
ei nu mai pot si nu mai doresc sa vietuiasca in nevointa. Nu mai cauta viata
duhovniceasca, ostenelile duhovnicesti, ci doar confortul, doar osebite relatii, pe
picior de egalitate. Inceteaza sa mai caute smerenia, ascultarea si incep sa ceara de
la duhovnicul lor sa-i inteleaga, sa le acorde timp, sa-i asculte, sa vorbeasca cu ei la
nesfarsit, sa se raporteze intr-un mod particular la ei; incep sa se poarte cu
necuviinta, sa li se adreseze cu indrazneala duhovnicilor lor. In zilele noastre,
aceasta se intampla foarte, foarte adesea.
257

Iata, in acest caz preotul trebuie sa anticipeze si sa admita cu toata raspunderea ca nu
a reusit nimic important, ca nu a obtinut prin ei nimic si sa le spuna cu indrazneala
acestor fii duhovnicesti, incredintati lui:
- Nu este cazul sa ne inselam unii pe altii. Daca nu doresti una ca aceasta, mergi
oriunde altundeva. Asta este situatia. De ce sa ne jucam de-a ascultarea, de-a
raporturile foarte osebite? Pentru ce una ca aceasta? Este mult mai bine, mult mai
cinstit asa.
De obicei, preotul ajunge in cele din urma aici. El incepe sa indeparteze aceste
relatii neroditoare, care lasa doar amaraciune in suflet. Tocmai de aceea vedem
adesea astazi multi preoti buni, in varsta, care aproape ca nu mai au fii
duhovnicesti. Odinioara aveau o intreaga parohie, iar acum, la anii batranetii,
aproape nu a mai ramas nimic. Poate sa aiba doar doi-trei, poate cinci. De ce?
Pentru ca un astfel de duhovnic nu mai are puteri ca sa marturiseasca la nesfarsit si
sa poarte discutii. El nu mai prezinta de mult interes pentru fiii lui duhovnicesti.
Iar oamenii care intr-adevar cauta sa-l asculte, care-i sunt credinciosi, sunt
foarte putini. Poate comunitatea aceasta numara inainte 500 de oameni, iar
acum au ramas doar cinci. Restul s-au raspandit care incotro.
Oamenii care cauta intr-adevar nevointa vietii duhovnicesti sunt foarte putini.
Multi cauta doar viata sufleteasca, confortul sufletesc, legaturile sufletesti, viata
pamanteasca, nu pe cea cereasca; nu doresc sa se elibereze de patimi, nu doresc
sa se lepede de voia lor, nu doresc sa jertfeasca nimic de la ei.
Oamenii care cauta sa se lepede de voia lor, sa devina ascultatori, care cauta
voia lui Dumnezeu sunt foarte putini. Tocmai de aceea preotul nu trebuie sa
ingaduie sa fie dus in ratacire. Iata, munca este in toi, totul viaza, totul creste,
se construiesc biserici, totul parca infloreste si se leaga; el primeste grade
bisericesti, este inaltat in treapta. Totul pare minunat, extraordinar. Poate sa
creada ca totul este, intr-adevar, minunat. Insa orice pastor este dator sa ia
aminte ca minunat este doar atunci cand el se apropie de Dumnezeu, si turma
lui, de asemenea, merge catre Dumnezeu, catre viata duhovniceasca, catre viata
harica. Doar atunci este minunat, cand din ce in ce mai bine se slujeste Sfanta
Liturghie, cand in constiinta si in suflet straluceste lumina harica, cand au tot
mai putina importanta bunurile materiale, asemenea si realizarile pamantesti si
decoratiile. Acestea el le socoteste ca nimic, daca se atinge de viaria harica, de
vietuirea cea dupa Dumnezeu. Daca incepe sa traiasca in acest chip, atunci in
jurul lui, treptat, se vor aduna fii duhovnicesti cu aceleasi convingeri ca ale sale.
Dar daca pe capul lui se aduna atatea griji lumesti, atunci si fiii sai vor fi la fel
pamantesti, nu duhovnicesti.
Mai mult decat orice, preotul trebuie sa se teama de substitute. Caci surogatele,
inlocuirea celor sfinte, poarta in sine duhul lui antihrist, nu duhul lui Hristos.
258

El trebuie sa ia aminte: se afla pe calea cea dreapta, nu a uitat oare unicul scop al
credintei? Merge el oare la Hristos si este gata sa jertfeasca totul ca sa ramana
cu Hristos? Si trebuie sa admita cu indrazneala ca in foarte mica masura se intampla
aceasta, si putini dintre aceia care il urmeaza au reusit; putini sunt adevaratii lui fii
duhovnicesti. Iar cand se ocupa de o activitate atat de complexa si de
binefaceri, si de propovaduire, si de organizare, si de zidire, si, pur si simplu, de
o multime de alte treburi, si de slujbe preotul trebuie sa ia aminte la unica
trebuinta, cea mai de capatai, care nicicand nu poate sa fie jertfita, ingradita.
Aceasta este viata autentica intru Dumnezeu, viata harica. In absenta vietii
harice, totul ramane fara nici o valoare, fara nici un sens, obtinandu-se un
rezultat contrar celui asteptat.

NOTE:
[1] Revoluia bolevic (n. trad.).
[2] Aceste cifre erau valabile n anul 1996 (n. trad.).
[3] Autorul face referire la secolul al XIX-lea (n. trad.)
[4] Rubicon, n latin Rubico. Mic fluviu n nordul Italiei. Expresie celebr,
evocnd o persoan care se lanseaz irevocabil ntr-o ntreprindere cu conse-
cine riscante (n. trad.).
(din: Protoiereu Vladimir Vorobiev, Duhovnicul si ucenicul, Editurile Sophia si
Cartea


SUNTEM CONVERTITI CU ADEVARAT?
Publicat pe 04 Mar 2009 | Categorii: Meditatii duhovnicesti, Minuni si convertiri,
Pocainta, Psihologie si psihoterapie duhovniceasca | | Print

Intr-un interviu relativ recent unul din foarte cunoscutii predicatori ortodocsi era
intrebat, foarte pertinent: Cu toate c nimeni nu ne mai oprete astzi s mergem
spre Dumnezeu, totui, rezultatele noastre se vd prea puin. De ce suntem aa de
slabi?. Iar raspunsul incepe astfel, foarte inspirat: Pentru c nu suntem
convertii! Exist oameni, chiar printre cei care sunt practicani din punct de
vedere religios, care totui nu sunt convertii; nu sunt ai lui Dumnezeu, nu in
259

seama de Dumnezeu, nu-L au pe Dumnezeu n primul plan al vieii lor, al
contiinei lor.
In acelasi interviu insa, mai inainte, acelasi parinte afirma, socant:n general, nu
sunt afectat de necazurile pe care le au alii i nici de necazurile pe care le am eu
nsumi :-( Prin acest raspuns, in mod involuntar (si cu referire la sine insusi) una si
aceeasi persoana a furnizat si explicatia problemei pe care ea insasi o denunta. Intr-
adevar, potrivit Sfintilor Parinti, lipsa unei stari de sensibilitate duhovniceasca, de
pocainta si de durere a inimii poarta principala responsabilitate pentru o
convertire superficiala, nedusa pana la capat, facuta numai la nivel rational sau
numai pe jumatate.
Citim in Viata Cuviosului Serafim Rose ca acesta credea c fr strpungerea
inimii i zdrobirea luntric nscut din durerea inimii, convertiii rmn la nivel
orizontal, examinnd tot ce ine de Ortodoxie dup prerile lor personale i
ncrezndu-se n greitele concluzii ale minilor lor logice. Cuviosul Paisie
Aghioritul merge mai departe si arata nici mai mult, nici mai putin, decat ca
durerea este miezul, este esenta, este chiar definitia omului duhovnicesc. Iar
Fericitul Parinte Sofronie Saharov, ucenicul marelui Siluan de la Athos sintetiza
aceasta lege duhovniceasca esentiala intr-un chip categoric, fara echivoc: Calea
sfintilor este calea plansului dragostei. Unde este dragoste, acolo este plansul. I ar
unde nu este dragoste acolo nici plansul.
Citim in Sfanta Scriptura a Noului Testament:
Domnul este Duh, i unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. (II Corinteni
3, 17)
Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, ndelung-rbdarea, buntatea,
facerea de bine, credina, Blndeea, nfrnarea, curia; mpotriva unora ca
acestea nu este lege. (Galateni 5, 22-23)
Mai simplu spus, noi insine suntem inca sclavi oricat de practicanti, militanti
anti-ecumenisti, anti-sistem, anti-cipuri si oricat de misionari am fi - atunci cand
viata noastra crestineasca nu respira harul lui Dumnezeu, cand nu se mai
intemeiaza pe viata harului Duhului Sfant, cand dimensiunea nevazuta a
existentei si a razboiului nostru este uitata. Omul neinteriorizat nu poate fi un
om duhovnicesc, scria marturisitorul Ioan Ianolide. Putem fi oameni morali (dar
chiar suntem?), putem avea, sa spunem, chiar o etica cuprinzatoare (sau o
ideologie?) care sa ne ofere o perspectiva integratoare asupra vietii si a mortii, ne
putem, in sfarsit, stradui mult pentru a fi crestini, iar in acest sens sa citim, sa facem
nevointe, sa alergam dupa fapte bune, dupa fapte mari, sa intreprindem diverse
actiuni marturisitoare, dar toate acestea si multe altele pot fi facute si in van,
steril, ca o zbatere sau ca o alergare haotica, fara tinta si fara rezultat. Nimic nu ne
ajuta si nu ne mantuieste, nici pe noi, nici pe cei din jurul nostru, daca noi nu traim
260

efectiv in Duh si in Adevar. Si nu traim in Duh si in Adevar daca pocainta
noastra nu este continua, daca procesul convertirii noastre nu este dus pana la
capat, daca intoarcerea la Hristos nu este totala, fiintiala, daca nu ne strapunge
adancul inimii si nu ne transforma din radacina, daca nu trece printr-un
cutremur launtric statornicit apoi printr-o neincetata lupta ci ramane numai
undeva la suprafata.
Fara aceasta transformare care sa ajunga in adancul inimii, care sa ne faca
oameni noi, noi pur si simplu nu prea suntem crestini, cu toate pretentiile
noastre. De ce? Pentru ca ne lipseste sarea, adica harul Duhului Sfant.
Explicatia este relativ simpla. Putem adopta la nivel constient o sumedenie de
norme, explicatii si principii crestine. Ele ne multumesc intelectual si, mai mult,
moral. Ne ofera o identitate onorabila, un anume echilibru sufletesc. Asa erau si
evreii de pe vremea lui Hristos, care tineau Legea, insa orbeste, fara sa inteleaga
profunzimea ei, pentru ca nu se lasau realmente condusi si transfigurati, prin ea, de
voia lui Dumnezeu, pentru ca nu vedeau mai departe de litera ei, de forme riguroase
si maniere impresionante. Traiau Legea la nivelul de suprafata al persoanei
umane, fara ca adancul inimii, aceasta zona inconstienta, sa fie atinsa de vreo
luminare din poruncile dumnezeiesti. De aceea nu intelegeau nici Proorociile si
mereu le respingeau. Nefiind sinceri cu ei pana la capat, preocupandu-se mereu
numai pentru aparente, nu puteau avea framantarea lui David, cel care isi frangea
sufletul ziua si noaptea in pocainta, hranindu-se cu lacrimi si uitand sa-si manance si
painea; care, rege fiind, Ii striga lui Dumnezeu, in fata intunericului sufletesc
propriu: Greselile cine le va pricepe? De cele ascunse ale mele curateste-ma?
In strafundurile personalitatii noastre suntem manati si bantuiti de o sumedenie de
patimi ascunse, de motivatii si de ganduri (in sensul dat de Sfintii Parinti, adica
energii, duhuri) de care nu suntem constienti, pentru ca nu ne vedem cum suntem de
fapt in launtrul nostru, nu ne privim prin ochii patrunzatori ai harului. Suntem
multumiti, de cele mai multe ori, de faptul ca la nivel rational si exterior am asumat
cateva principii (care si acelea se modifica si se interpreteaza, adesea, dupa bunul
nostru plac), ca am citit niste carti, ca am cercetat niste Parinti si ca facem, poate,
acolo un canon oarecare de rugaciune, de post, de milostenie si de alte fapte bune,
pastrandu-ne insa zona noastra de independenta, unde nu are voie sa intre
nimeni Dar tindem sa uitam mereu partea cea mai grea, si elementara, esentiala,
a Legii celei noi - adica luarea aminte la sine, interiorizarea, cercetarea
constiintei, durerea vederii iadului in care traim, plansul si lupta launtrica.
Traim atat de mult in orbire si in inchipuire, mimand si falsificand viata
duhovniceasca. Si cum ne dam seama de acest lucru? Dupa roade. Daca am fi
convertiti pana la capat, atunci nu doar ca am fi afectati pana in strafunduri de
necazurile semenilor nostri si am putea trai tragedia lor ca pe propria noastra
tragedie, dar am avea de unde sa le daruim, fie si numai prin rugaciunea noastra,
o picatura din apa cea vie si tamaduitoare a iubirii, care numai de la Dumnezeul
Treimic purcede.
261

Dar ne lipseste acea strigare, acea nazuinta de a fi total liberi de minciuna, care este
starea noastra reala, starea firii noastre cazute. Nu simtim ca stam in intuneric, nu
simtim mirosul greu al patimilor nevadite, al ranilor sufletesti nevindecate. Nu
rezistam sa ne privim asa cum suntem, sa stam adica, cu toate riscurile, in Adevar.
Ce intelegem oare, cand ne rugam, in Acatistul Mantuitorului, Iisuse, lumineaza
gandul cel tainic al inimii mele. Starea inimii noastre in duhul pocaintei inseamna
a sta in Adevar. A ti se deschide ochii sufletesti si a vedea atat uraciunea pustiirii
(patimile) stand in locul cel sfant (inima unde salasluieste Hristos de la Botez), dar si
pe Cel Rastignit, care ne asteapta cu har peste har. Ca sa ne nastem intru El si sa
devenim cu adevarat frati ai Lui si fii ai Tatalui ceresc, liberi de minciuna.
Postul cel Mare este o noua sansa pentru toti de a relua lupta pentru a (re)deveni
crestini adevarati, aducand roade vrednice de pocainta! Miluieste-ma,
Dumnezeule, miluieste-ma
Parintele Seraphim si CHEMAREA LA CONVERTIRE ADEVARATA pentru
crestinii fierti care suntem
Publicat pe 03 Sep 2008 | Categorii: Crestinul in lume, Hrana duhului / PREDICI SI
CUVINTE DE FOLOS, Minuni si convertiri, Parintele Serafim Rose | | Print

Oare ci Prini buni ne va mai da Dumnezeu n aceste vremuri de pe urm?
Poate c tot mai puini, deoarece tot mai puini sunt i aceia care i ascult. i m-
am gndit i la afirmaia Mntuitorului: Du-te i nu mai pctui, ca s nu-i fie
ie mai ru! Aceasta este o afirmaie foarte grav i care ne responsabilizeaz
foarte mult. Dac pe aceti prini sfini, poate ultimii din secolul XX, nu-i vom
asculta, nu vom asculta cuvintele lor cu putere, cuvintele lor foarte aproape de
noi, foarte aproape de problemele noastre, ce vom face mai departe? (Stefan
Voronca)

Am selectat pentru a reproduce si pe pagina noastra doua dintre marturiile
personale cele mai semnificative despre parintele Serafim Rose ale unor
convertiti romani la Ortodoxie (de la muzica rock si probabil de la multe
altele, respectiv de la catolicism), parintele Dan Badulescu si Stefan Francisc
Voronca, marturii extrase din conferina care a avut loc la Facultatea de Teologie din
Bucuresti, n noiembrie 2003, cu prilejul lansarii volumului Ne vorbete printele
Serafim Rose Scrisori, Editura Bunavestire, Galati, 2003. (Sursa: Razboiul
nevazut).
Credem ca acest fel de marturii sunt necesare pentru a intelege mai bine si noi,
ortodocsii practicanti (sau nici macar) urgenta de a (re)converti cu adevarat
262

si de a trai viata in Hristos ca pe o re-convertire neincetata, nelasand moartea
suficientei sau a blazarii sa puna stapanire pe noi. AMIN!



Un model pentru convertii
de Pr. Dan Bdulescu
O coinciden
[1]
: prima carte prin care am luat cunotin de printele Serafim Rose
este Ortodoxia i religia viitorului, aprut n 1995, la Chiinu, i pe care eu am
primit-o cadou n 1996.
Haidei s plonjm direct n lumea paradoxurilor. Pe vremea aceea, eram student la
Teologie, la a doua facultate, dar, cetean suedez fiind, stteam n strintate, n
Suedia. N-am auzit n Suedia de printele Serafim Rose, dei cutam i citeam i
acolo. Foarte interesant! Acum m-a gndi care ar fi motivul. Un motiv ar fi c, n
Suedia, Ortodoxia este o zon destul de mic i pricjit i al doilea c mai este i
foarte ecumenist. Aa s-ar explica. n sfrit, mi-a plcut foarte mult cartea, m-am
regsit, eram pe aceeai lungime de und i, ntre timp, am citit din ce n ce mai
multe, i n englez, colecia The Orthodox Word, plus crmida aceea, Not of This
World, a printelui Damaschin Christensen, carte ce are vreo mie de pagini i care
prezint viaa printelui.
Printele Rafail spune c omul din fire e ortodox i este cel puin un paradox. Pentru
mine. Iat de ce. Am fost numit convertit. Dac m-au numit pe mine convertit, l
numesc i eu pe Danion Vasile i zic: Uitai, alt convertit!. A fost coleg cu mine.
Dar cum ne-am convertit noi? Printele Rafail Noica
[2]
era, pare-mi-se, anglican,
botezat anglican, iar printele Serafim Rose era protestant. Ei s-au convertit n
sensul cel mai concret al cuvntului. Dar Danion Vasile i cu mine, i cu ali
Danioni i Prini Dani, cum ne-am convertit? Cci noi eram botezai, miruni
i mprtii n Biserica Ortodox. Care este convertirea? Ia s vedem dac
printele Rafail poate s spun c, din fire ortodox fiind, s-a ntors la Ortodoxie. Eu
tot timpul am fost n Ortodoxie, nu? Am Certificatul de Botez. Prima ntrebare: cum
ne considerm noi oare nite convertii? Pentru c aa spunem: suntem convertii,
suntem ntori. Eu pot s zic c sunt ntors, pentru c am fost n Biseric de mic
copil, am prsit-o i m-am ntors mai la btrnee. Danion Vasile s-a ntors mai
devreme.
Dar, dac ntr-adevr omul este din fire ortodox, ce caut convertii de tipul
sta? Asta este o ntrebare care a dat mult btaie de cap. Eu am simit c omul din
fire este heterodox. Este o fire czut, aa cum s-a spus, iar convertirea este un
263

rezultat al chemrii Duhului Sfnt. Pasul acestor prini este total supranatural,
suprafiresc, este o excepie care confirm regula, i eu vd c noi, muli botezai
ortodoci, avem o fire mult mai heterodox dect Serafim Rose i dect Rafail
Noica, care sunt modele de ortodoxie pentru noi. Omul din natere i din firea
lui este heterodox. Se nate din nou din ap i din Duh. Da, noi suntem toi
nscui a doua oar, ns nu n sensul neoprotestant, ci n sensul ortodox i
erezia se lipete de noi. Eu simt c este un efort imens de a sta pe linia ortodox,
sprijinit de Duhul Sfnt.
Ortodoxia i religia viitorului abordeaz, mai mult sau mai puin, o tem care pentru
mine a devenit esenial n lucrarea de doctorat: New Age-ul Religia vrstorului,
religia viitorului. S-a vorbit despre preocuprile ecumeniste. Printele Serafim a
venit dintr-o zon protestant, a trecut i prin zona asiatic, cu zen, avnd i un
moment de ateism, deci a traversat multe perioade. Printele Sofronie, duhovnicul
printelui Rafail Noica, a avut i el o perioad yoghin. A trecut prin cutri
artistice, pictnd la Paris. Este i el un convertit? n sensul Danion i printele Dan,
da! Pentru c el era ortodox i rus. Deci aceast convertire, ca aspect, este foarte
interesant.
Printele Serafim Rose ns vine direct dintr-un mediu heterodox i a ajuns unul
dintre prinii cei mai influeni pentru genul acesta de oameni cum sunt eu i cum
este i Danion Vasile. De ce? Pentru c sunt oameni care au urmat un traseu bine
stabilit, care reprezint linia: gimnaziu seminar facultate, adic ortodoci de mici
i pn acum, provenind din familii preoeti, familii de la ar, medii curate i
oarecum mai ferite. Mediul cellalt, cel urban, din care provenim noi, orenii,
urmnd traseul: gimnaziu liceu laic, facultate, preocupai de rock, de new
age, de yoga, karate, antropozofism i multe altele. Dup 90, s-au deschis
porile Facultii de Teologie i pentru cei ca noi.
ns noi i cei ca noi simim, desigur, mare reazem n prini precum printele
Rafail Noica sau printele Serafim Rose. V amintii cum a aprut srbtoarea
Sfinilor Trei Ierarhi? Unul zicea: Sfntul Vasile-i cel mai mare! Ba nu, este
Ioan! Ba nici unul dintre ei, Grigore este cel mai mare! i ajunseser s se certe.
De ce? Pentru c fiecare avea o afinitate. Printele Rafail tot timpul citeaz: cum
spune printele Sofronie, printele Sofronie n sus, printele Sofronie n jos.
Printele Serafim: Vldica Ioan Maximovici aa fcea, aa fcea, aa fcea!
Printele Sofronie: Siluan Athonitul spunea .a.m.d. Deci exist o aa evlavie
fa de un printe, dar nu spunnd c e mai mare dect ceilali de genul sta
noi ne ferim sau spunnd c Sfntul Siluan e mai bun dect Sfntul Ioan
Maximovici. Mai auzim i vorbe din astea. Nu este normal.
Afinitatea pe care o am pentru Serafim Rose nu o pot avea fa de printele Cleopa,
pentru c sunt orean, acela era cioban, eu sunt din ora, acela-i din Moldova, deci,
m-am trezit c alt paradox! c m simt mai apropiat de un printe american, dei
264

sunt din Bucureti. Genul acesta de tineri de la ora se regsesc foarte mult n
printele Serafim Rose i foarte puin n printele Cleopa.
Alt paradox. Ca tem de gndire, deci, nu ca rspuns: de ce sunt atia care se
regsesc mai mult n printele Serafim Rose i mai puin n printele Cleopa?
Printele Serafim Rose a fost un printe special, un printe foarte ndrzne i
liber n gndire, n sensul bun al cuvntului. n Rusia este aproape un cult pentru
el, cci el nu se nchista i nu se poticnea n dou lucruri: o dat n gndirea juridic,
cine-i canonic, de unde pn unde e cineva canonic sau nu, iar pe de alt parte, avea
ndrzneala s nu se afilieze citez din alt lucrare unei biserici de partid, sau
politicii bisericii care de multe ori urmrete criterii ideologice i nu
duhovniceti. Printele Serafim este admirabil pentru noi i unii i zic fericit, i s-a
fcut i icoan i nu au exagerat.
Gndii-v c este primul care a fcut Acatistul i slujba Sfntului Cuvios
Paisie Velicicovski de la Neam. Deci slujba sa vine de la mare distan, de la
Fria Sfntului Gherman din Alaska. Prini precum Serafim Rose sau Rafail
Noica beneficiaz de o libertate a duhului pe care noi o inspirm cu bucurie, i
nu se mpotmolesc n interese extrabisericeti sau extraduhovniceti, i ne dau i
nou curaj de a gndi n libertate n duhul ortodox, care nu-i duh ideologic i nici
duh dogmatist. Au aceast libertate a duhului, care exprim adevruri exacte.
Printele Serafim nu are bariere duhovniceti i, din aceast cauz, i-a atras multe
probleme nc n timpul vieii. Cu Kalomiros, legat de problema evoluionist, ce
polemic a dus! Scrisori de cte patruzeci de pagini cine dintre noi a scris scrisori
de patruzeci de pagini? i situaia cu Kalomiros tot nu s-a lmurit, cci au murit
amndoi, unul his i unul cea, i nu s-au mpcat pe acel subiect.
i ce ne mai spune acest exemplu? C, n momentul n care devii o personalitate, i
asumi acest gen de polemici i i poi atrage multe dumnii.
Ct a trit, s-au convertit muli dintre rockeri i dintre punk-iti. Iat, eu nu
sunt un rocker convertit, cci eu, repet, am fost ortodox i pe urm am devenit
rocker. Acolo, invers, din rockeri au ajuns ortodoci i unii s-au i clugrit.
Lucrarea asta ne arat ce duh a adus printele acolo. i despre ce duh este vorba?
Este duhul Sfinilor Prini, un duh patristic care te impresioneaz. i l-a avut,
paradoxal, un american cu rdcini norvegiene, suedeze, pe undeva nemeti,
letone, cine tie, o amestectur.
Printele Serafim Rose simte duhul Sfinilor Prini mai bine dect muli
dintre noi. Dei n-a fost profesor, are valoare teologic, iar noi avem multe de
nvat de la el i ca ascet, i ca mistic. Un mare semn de ntrebare se ridic: unde ne
aflm noi fa de el?
265

nchei aici. Am spus cteva cuvinte, subliniind de ce eu i alii care simt i gndesc
ca mine avem atta evlavie i afinitate fa de acest gen de convertii cu adevrat de
la protestantism i de la lipsa de har. Iat, pe printele Serafim noi l avem la evlavie,
ca model de comportare duhovniceasc, patristic, un printe deosebit ce a scris
attea cri folositoare.

O chemare la Ortodoxie
de tefan Francisc Voronca (traductor)
n calitate de traductor i convertit (c tot a venit vorba de convertii) de la
catolicism (c tot se vorbea de confesiuni), vreau s spun doar cteva cuvinte despre
printele Serafim i despre nvtura sa, ceva ce m-a micat. Sigur, ntreaga sa
oper este mictoare, dar, oare ct ne rmne n inim din ea? Iat cte ceva din ce
m-a impresionat pe mine. Ea este destul de simpl i foarte bine prezentat de el
nsui. De fapt, nu este o simpl nvtur, ci chiar propriul su suflet,
transpus n cuvinte, propria lui raportare la Dumnezeu, aa cum chiar el spune aici
[n Ne vorbete printele Serafim Rose - Scrisori - n.n.] despre cuvintele sale: mai
muli mi-au spus c cuvintele mele le-au mers direct la inim. C trebuie s se
adnceasc mai mult n credin, fr s se mpiedice de elementele exterioare.
Problema elementelor exterioare apare de mai multe ori n scrisori, apare i n
celelalte cri dar sub o alt form i cu ali termeni. Printele Serafim are un cuvnt
care pe mine personal m-a rscolit, aa-zicnd, mi-a ntors fiina pe dos, la fel cum
spuneau unii dintre iudei despre Sfinii Apostoli (n Faptele Apostolilor) c au ntors
lumea pe dos. Acest lucru cred c a urmrit i printele Serafim: lumea este
ntoars pe dos, ea trebuie ntoars i aezat ntr-o poziie normal sau, aa
cum ziceau opozanii Sfinilor Apostoli, respectiv ai printelui Serafim, c asta ar
nsemna ntoarcerea ei pe dos. Pe mine, cel care m-a ntors prima dat pe dos a fost
printele Cleopa. M-a luat, aa-zicnd, de mijloc i m-a aruncat n staulul
Ortodoxiei, pentru c a fost un cuvnt care a mers la inim, a fost un cuvnt
care a venit direct de la Dumnezeu.
Prin el prin printele Cleopa sau prin printele Serafim, L-am simit pe
Dumnezeu mai aproape. L-am simit pe Dumnezeu vorbind direct omului. Chiar
nainte s fiu ortodox, cunoteam destule lucruri despre Ortodoxie, tiam ct de
deprtai erau catolicii de dreapta credin, citind teologii rui, citindu-l pe printele
Stniloae .a.m.d., cunoscnd elementele exterioare, cunoscnd adevrul (mai puin
cel trit Adevrul Persoan) i creznd n el, dar, cu toate acestea, nu treceam la
Ortodoxie. Sigur, crile pe care le citeam aveau ceva din Duhul Cel Sfnt al acelor
teologi sau prini, dar parc nu mi se adresau personal (dei erau scrise pentru toi).
266

Pur i simplu nu vedeam persoana scriitorului, cu toat expresia sa de tritor al
Ortodoxiei.
M ntrebam de ce, de ce nu trec pn la urm la Ortodoxie. De ce? Pentru c
vedeam mai mult o Ortodoxie a minii (fie ea n Tradiie patristic sau biblic),
care nu cutremura fiina din temelii, ntorcnd-o spre Hristos. n biserica
catolic rosteam Crezul fr Filioque, osndeam erorile catolice (au oare vreun
numr?), ncepeam s fiu, oarecum, un ortodox n catolicism. Era problema
elementelor exterioare. Mi se spunea c Ortodoxia e aa i pe dincolo, or n-am
vzut pe cineva, pe cineva cu cuvinte mergtoare la inim, cuvinte ce rstoarn
suflete, aa cum era rvit cu totul sufletul iudeilor care l ascultau pe Hristos.
Citisem puin din printele Cleopa, dar nu m-a convins prea mult. Vzusem o caset
video cu el, vzusem una i cu printele Stniloae, cuvintele mi-au mers la inim i
au zdrobit acel zid care o mprejmuia.
Problema convertirii nu trebuie pus foarte mult confesional, trasnd nite granie
ntre confesiuni, c noi suntem ortodoci i ceilali sunt catolici sau heterodoci
.a.m.d. Problema st n raportarea la Dumnezeu. Nu suntem noi responsabili c
suntem ortodoci, sau cei care sunt catolici sunt responsabili i vinovai sau
nevinovai c sunt catolici. Pur i simplu, aa am ajuns, aa a vrut Dumnezeu, dei
nu poate fi vorba, bineneles, de o alegere arbitrar. Dintr-un paradox, cum s-ar
spune. Rbdarea lui Dumnezeu, Providena lui Dumnezeu. Printele Serafim a ajuns
la Ortodoxie printr-un paradox providenial, sau existenial. A putea spune, din
scrisorile lui, [c a ajuns] micat foarte mult de cuvntul Sfntului Episcop Ioan
Maximovici. Numele lui se regsete adesea n Scrisori; Printele Serafim vorbete
despre el, vorbete despre rugciunea pe care o ndrepta ctre el i spunea c
ncearc s mearg pe aceeai linie. Totui nu era singura personalitate pe care o
urma, mai erau i ali episcopi, numele lor fiind pomenite de asemeni n Scrisori.
A doua chestiune pe care a vrea s o ating este problema unei mentaliti pe care
el ncerca s o triasc, o mentalitate, spune el, de catacomb. Aceast afirmaie
m-a impresionat foarte mult i, dup cum tii, el s-a adncit sau a cobort n
pdurile Californiei, n catacombele Californiei dac vrei, unde a ncercat s se
ntoarc, oarecum, la cugetul Prinilor, la acel cuget rupt de lume, dar fcut
una cu lumea, una cu adevrata fire a lumii. Dac noi suntem n lume, s nu
credem neaprat c o i cunoatem. Adesea relaiile dintre noi sunt exterioare, dei
trim mpreun, paradoxal, ne ascundem unii de alii, vorbim mai mult de
obiectele care ne nconjoar, iar cretinii de astzi printre care cred c m
numr numii de Cuviosul Paisie Aghioritul fierturi discut despre unele
rnduieli bisericeti i aspecte bisericeti, care merit, chipurile, mare
atenie.
n acest sens, apropos de aceast mentalitate, el vorbea cred c pe sute de pagini
despre atitudinea cretinilor fa de lume. Acest lucru m-a rscolit foarte mult.
267

Pur i simplu, recitind traducerea pe care am fcut-o, m-a cuprins o
dezndejde profund. M ntrebam: Oare ce fel de credincios mai sunt? Oare
mai sunt cretin? Oare ce pot face mai departe? Vorbea, de exemplu, despre lipsa
de vlag a ortodoxiei, despre cretinii ortodoci, care au ajuns la o comoditate
foarte mare etc. Aici ne ducem cu gndul, bineneles, la Cuviosul Paisie
Aghioritul, i cei care l-au citit pot face foarte multe paralele ntre cei doi autori.
Acest lucru m-a rscolit foarte mult i am ajuns la concluzia c cuvintele lui nu
sunt nite simple analize sau preri mpodobite cu exemple sau citate patristice,
sunt nite cuvinte pe care tnrul sau adultul frmntat, omul dezorientat,
cruia i este fric de Dumnezeu, care-L caut pe Dumnezeu cu disperare, le
primete cu toat inima. Ele eman o putere care poate sparge inimi mpietrite,
au caracterul unor cuvinte care ptrund i zdrobesc inima. i mi-am zis: dup
attea lecturi, dup lectura printelui Stniloae sau a printelui Cleopa, Paisie
Aghioritul .a.m.d., pn cnd voi continua s citesc, s mi se frng inima i,
dup aceea, s se mprejmuiasc la loc cu zidul cel vechi, cu omul cel vechi.
Oare ci Prini buni ne va mai da Dumnezeu n aceste vremuri de pe urm?
Poate c tot mai puini, deoarece tot mai puini sunt i aceia care i ascult. i
m-am gndit i la afirmaia Mntuitorului: Du-te i nu mai pctui, ca s nu-i
fie ie mai ru! Aceasta este o afirmaie foarte grav i care ne
responsabilizeaz foarte mult. Dac pe aceti prini sfini, poate ultimii din
secolul XX, nu-i vom asculta, nu vom asculta cuvintele lor cu putere, cuvintele
lor foarte aproape de noi, foarte aproape de problemele noastre, ce vom face
mai departe? Vom rmne doar cu nite lecturi?
El vorbea ntr-un studiu Cum s-i citim pe Sfinii Prini pe care, cu ajutorul lui
Dumnezeu, am reuit s-l traduc despre lecturile patristice, fiind mpotriva lecturii
dezordonate a Prinilor, care nu duce altundeva dect la rtcire. El se referea i la
acei editori de texte patristice i la absurditile pe care acetia le debiteaz. Din
nefericire, i n spaiul romnesc exist acest tip de editori, care, n vremurile
de pe urm aflai, departe de a ncerca s propovduiasc pe Hristos prin ceea
ce public, editeaz simple texte adesea fr nici o binecuvntare ntru
promovarea unei ortodoxii a minii, bazat pe acurateea filologic a textelor
i mai puin pe Duhul pe care acestea l conin.
Cineva spunea c, dac vom citi cutare printe (dndu-l ca exemplu la ntmplare pe
Sfntul Simeon Noul Teolog), ne putem realmente ndrci, batjocorind cuvntul
Domnului, cum scrie Sfntul Maxim Mrturisitorul despre astfel de cititori, i
fcnd o teologie a demonilor. Poate c cea mai mare lupt a printelui Serafim
a fost mpotriva unei astfel de teologii. Studiul amintit i Scrisorile ne dau
nenumrate exemple. Prin urmare, att el ct i ceilali prini sfini pe care ni i-
a dat Dumnezeu n aceste vremuri de pe urm nu trebuie s rmn o lectur
oarecare, ci trebuie urmai degrab. Dac nu i urmm, fie ne vom trezi
ortodoci autentici trind o ndoielnic ortodoxie a minii dup cum spunea
printele Serafim fie, dup cuvntul Mntuitorului, ne va fi nou mai ru
268

E NEVOIE DE APA CEA VIE. Sa nu dezertam de la lupta cea buna!
Publicat pe 01 Sep 2011 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Ce este pacatul?,
Crestinul in lume, Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Parintele
Teofan Popescu, Pentru tineri | | Print

Spiritul viu
Ierom. Teofan Popescu
O anumit mod a delsrii se ntinde tot mai mult n rndul tinerilor. Este ea
plcut lui Dumnezeu? Cu siguran nu. Exist o singur soluie pentru depirea
acestei stri de apatie (auto)impus: spiritul viu.
Un tnr spunea deunzi c, dei respect credina, acest lucru nu-l motiveaz
ndeajuns i, n general, viaa i se pare lipsit de sens, iar existena omului
contemporan i se pare c, n multe cazuri, se caracterizeaz prin stres i plictiseal.
Ar trebui poate s contientizm faptul c, credina cretin nu este doar un set
de adevruri fa de care ne manifestm respectul, n virtutea unei tradiii
motenite. Ea este, aa cum observ prinii filocalici, o permanent lupt i
frmntare a sufletului viu pentru a dobndi venicia. Dac aceast perspectiv
ni se pare prea nalt pentru cutrile noastre de acum, s ncepem atunci cu
lucrurile simple i fireti, care ne ajut s dobndim mai mult via n noi
nine.
Spre exemplu, s ncercm ct mai des s facem ceva pentru a-i ajuta pe cei din
jurul nostru, fr s urmrim, n vreun fel sau altul, un interes sau o rsplat.
Apoi, s ne strduim s fim sinceri i drepi, s nu ne lsm cuprini de
ipocrizie care nseamn, practic, uciderea contient a dragostei i a simplitii
celei ziditoare, cu care, n mod nativ, este nzestrat fiecare om de ctre Tatl ceresc.
n Romnia, moleeala sufleteasc se vdete nu numai prin alterarea relaiilor
interpersonale, ci i prin numrul mic de iniiative benefice, la nivel social i
comunitar, care s depeasc egocentrismul i interesele meschine, n favoarea
unei susineri a binelui comun romnesc. Este ngrijortoare, de asemenea,
abandonarea frecvent a luptei duse n Duhul Adevrului, o lupt pentru
adevr, dreptate i demnitate. Toate aceste constatri nu sunt menite s ne
mping ntr-o i mai mare delsare, ci ele au rolul de a ne trezi la realitate pentru a
cuta calea nsntoirii.
Se simte cu stringen nevoia unui medicament miraculos, a unui leac mai presus de
puterile noastre, pentru a putea iei la lumin. Despre acest medicament i-a
vorbit Mntuitorul femeii samarinence, dup cum aflm din Sfnta Evanghelie.
269

Domnul nostru Iisus Hristos i spune acesteia c El i poate da apa cea vie, iar
cel care va bea din ea nu va mai nseta n veac, cci apa pe care i-o voi da Eu se va
face n el izvor de ap curgtoare spre viaa venic (Ioan IV, 14). Ce este apa cea
vie? Este tocmai harul dttor de via, puterea lui Dumnezeu care se druiete
tuturor acelora care nu se mulumesc cu puinul unei viei duhovniceti
mediocre. Doar prin puterea harului mai poate nvia Romnia, aa cum s-a
ntmplat de attea ori n istoria noastr, atunci cnd romnii i-au luat n serios
rugciunea i pocina. ntr-un fel, vremurile tulburi de astzi sunt foarte
prielnice unei renateri duhovniceti, dac, avnd ncredere n ajutorul lui
Dumnezeu pentru a ne putea schimba, vom ti s ne smerim i s ne
recunoatem neputinele.
Este atta nevoie astzi, n Romnia, de oameni vii, de oameni jertfitori, de
oameni de cuvnt, de tineri angajai n rugciune i fapt! Tinerii au atta nevoie
astzi de modelele vieii autentice, pentru ca la rndul lor s poat deveni modele
ale bunei rnduieli. Preschimbarea noastr luntric prin descoperirea vieii n
Hristos, nu este posibil dac rmnem [doar] la abecedarul Ortodoxiei. S mergem
n profunzimile credinei de unde ne vin puterea, sensul, viaa i lumina
existenei noastre. S ne gndim, de pild, la cuvintele sfntului Paisie de la Neam:
cel care a gustat din harul rugciunii lui Iisus
nu va mai dori s aib n viaa acesta nimic altceva dect s se ndeletniceasc
necontenit cu facerea acestei rugciuni din paradis.
Cu alte cuvinte, a fi ortodox presupune o aezare a ntregii viei sub semnul
chemrii numelui lui Hristos, presupune o permanent mpreun-lucrare ntre
om i Dumnezeu.
S meditm, de asemenea, i la ceea ce spunea print
ele Dumitru Stniloae despre Taina Euharistiei:
Trupul lui Hristos pe care l primim n Sfnta mprtanie nu e alt Trup dect
cel primit de Fiul lui Dumnezeu din Sfnta Fecioar, dar ndumnezeit prin
nviere i nlare.
Semnele transfigurrii sufleteti, ale ndumnezeirii, sunt vdite n tnrul care se
mbogete de la izvorul Tainelor lui Hristos. Cnd tot mai muli tineri descoper,
prin lucrarea harului dumnezeiesc, frumuseea vieuirii n dreapta credin, atunci
nflorete ndejdea nvierii ntr-o comunitate, ntr-o ar. Atunci viitorul se
nsenineaz. Aadar, nu dezertai de la lupta cea bun, ci ascultai glasul Iubirii:
Eu sunt Lumina lumii; cel ce-Mi urmeaz Mie nu va umbla n ntuneric, ci va
avea lumina Vieii (Ioan VIII, 12).
270

Din revista CUVI NTE CATRE TI NERI (2010
CE VREA DUMNEZEU DE LA NOI? Cuvinte esentiale de trezire si de
indreptare de la Ieromonahul TEOFAN de la Putna
Publicat pe 08 Oct 2009 | Categorii: Biserica la ceas de cumpana, Hrana duhului /
PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Minuni si convertiri, Parintele Teofan Popescu,
Parinti de la Putna, Razboiul nevazut, Vremurile in care traim | | Print

Dac ar exista o sobornicitate real, nu simulat, foarte multe lucruri s-ar
rezolva. Neateptat de multe lucruri s-ar limpezi n Biseric, n sufletul nostru, n
familiile noastre, la locul de munc. Nu ne sftuim ntre noi. Nu ne ascultm ntre
noi. Lucrul acesta arat c, n fond, nu avem o gndire i o trire ortodox. n
momentul n care acceptm dialogul cu cellalt, acceptm s fim deschii, s fim n
mod real soborniceti; trebuie atunci s acceptm i faptul c putem grei. Revin
la duhul mndriei care ne stpnete pe toi: nu vrem s recunoatem c greim
i, de aceea, lucrurile nu pot merge bine () Exist, desigur, atacuri din exterior
mpotriva Bisericii, ns ele nu ar fi att de periculoase dac am ti s trim n
sobornicitate si n dragoste.

Interviu cu Ieromonahul TEOFAN de la Mnstirea Putna, aparut in nr. 6 al
revistei Presa ortodoxa
- Care sunt cele mai mari ncercri la care trebuie un cretin s fac astzi fa?
- Pentru a rspunde la o problem att de grea, am s apelez la cuvintele duhovni-
cului pe care l-am avut cnd eram n lume, Printele Sofian Boghiu. ncercnd s fiu
n duhul Printelui Sofian, a zice c cea mai grea ncercare de care ne lovim este
mndria noastr. Printele spunea de multe ori c omul de astzi a ajuns aa de
mndru, nct acest orgoliu este ca un fel de orbire i, de aceea, este foarte greu
s ai o discuie cu el pe nite teme mai realiste din punct de vedere al mntuirii.
Duhul mndriei este foarte rspndit. Problema mndriei este strns legat de ceea
ce a numi descretinarea sau secularizarea cretinismului.
Mitropolitul Ierothei Vlahos consider c cel mai grav aspect al secularizrii este
gndirea i trirea lumeasc a multora dintre ortodoci. n acest sens printele
Sofian ne spunea c la un moment dat, dei n lumea de astzi pare c nu s-ar
ntmpla nimic grav, n realitate este o lume foarte periculoas pentru cel ce cau-
t mntuirea, o lume care ne poate influena negativ dac nu struim cu toat
rvna n slujba credinei. Considera c, pentru a rezista, trebuie s facem n
271

continuu un efort pentru a tri ntr-un duh de smerenie, altfel e foarte greu s ne
dm seama de ceea ce se ntmpl.
- Dar dac ne-am referi la problemele care sunt la noi n ar
n primul rnd, ne confruntm cu problema lipsei sobornicitii. Dac ar exista o
sobornicitate real, nu simulat, foarte multe lucruri s-ar rezolva. Neateptat de
multe lucruri s-ar limpezi n Biseric, n sufletul nostru, n familiile noastre, la locul
de munc. Nu ne sftuim ntre noi. Nu ne ascultm ntre noi. Lucrul acesta
arat c, n fond, nu avem o gndire i o trire ortodox. n momentul n care
acceptm dialogul cu cellalt, acceptm s fim deschii, s fim n mod real
soborniceti; trebuie atunci s acceptm i faptul c putem grei. Revin la
duhul mndriei care ne stpnete pe toi: nu vrem s recunoatem c greim i,
de aceea, lucrurile nu pot merge bine.
i Printele Sofian observa aceast stare de egoism, de nepsare, aceast lips de
jertf pentru aproapele (care nu mai este, de fapt, aproapele), aceast lips a
crrii adic a iubirii de la unul la altul, toate fiind expresii ale unei credine
superficiale. Asemenea constatri sunt cu totul neateptate, dac ne raportm la
vechimea tradiiei ortodoxe din aceast ar. Exist, desigur, atacuri din exterior
mpotriva Bisericii, ns ele nu ar fi att de periculoase dac am ti s trim n
sobornicitate si n dragoste.
- Aceste atacuri venite din afara Bisericii i ndreptate mpotriva cretinismului ne
dor. Ce rspuns ar trebui s avem naintea lor?
- Este foarte important s ne rugm tot timpul s facem voia lui Dumnezeu.
Cineva m-a ntrebat, odat, de ce trebuie s reacionm noi, cretinii, n faa unor
asemenea provocri I-am rspuns c avem n calendar sfini voievozi i sfini
mprai care s-au implicat foarte concret n problemele societii din vremea lor.
Cumva, ei au greit? Trebuie vzut ce vrea Dumnezeu cu fiecare dintre noi la
momentul respectiv. Aici este marea tain a vieii noastre! Ce vrea Dumnezeu
s fac ntr-un anumit moment? Sunt perioade n care, ntr-adevr, trebuie numai s
ne rugm. n acelai timp, trebuie s ne gndim i la cealalt faet: poate, cumva,
Dumnezeu vrea ca eu s ies mai n fa i s spun anumite lucruri, iar eu zic: Nu, eu
trebuie s m rog i s stau linitit. Nu m intereseaz. Bine, m rog, dar totui
Dumnezeu vrea s fac ceva mai mult! Dumnezeu poate ateapt de la mine
anumite fapte concrete, prin care s-mi art credina. Nu suntem ntr-o stare
duhovniceasc bun dac nu cutm s mplinim voia lui Dumnezeu, chiar
dac zicem c ne rugm i citim cri duhovniceti. Sfntul Nicodim Aghioritul
ne recomand s ne osndim pe noi nine ct mai mult i ct mai des, i s nu-l
osndim pe aproapele, pentru a putea vedea mai bine voia lui Dumnezeu n via-
a noastr. S spunem i aceste cuvinte: Doamne, Tu lumineaz-mi mintea mea
cea proast i spurcat ce s fac acum, n clipa aceasta! Ajut-m s fac voia Ta.
272

Aceast rugciune sincer i repetat este imposibil s nu dea roade. Aceasta este
temelia i apoi vedem, de la caz la caz, cum s ne raportm la atacurile despre care
vorbeai. Este necesar i mpreun-sftuirea cu duhovnicul. Este necesar i
raportarea la tradiia Bisericii. S vedem ce gndesc Sfinii Bisericii, s fim n
acelai Duh cu ei.

- Sunt, deci, anumite momente cnd un bun cretin trebuie s fac ceva concret.
Referindu-ne acum la msurile de introducere a actelor electronice, cum ar trebui
s ne implicm n aceste probleme care ne frmnt pe toi?
- La Mnstirea Putna intrm n legtur cu oameni din toat ara i am observat c
sunt foarte muli cretini nemulumii de faptul c msurile de introducere a actelor
biometrice au fost luate fr s fie consultat populaia i fr s fie declanate
dezbateri naionale pe aceast tem. De aceea, mi se pare un lucru foarte binevenit
demersul de a se iniia un referendum prin care cetenii Romniei s poat s-i
spun punctul de vedere asupra acestei probleme. Am convingerea c nu numai
unii dintre ierarhii i duhovnicii de astzi ne atenioneaz asupra pericolului
acestui sistem de supraveghere electronic prin cipuri, ci i ceilali mari
btrni, exemple vii de trire duhovniceasc, care au trecut la Domnul n
ultimele dou decenii, ar fi spus acelai lucru dac aveau n fa toate
informaiile referitoare la cipuri care exist acum. Sunt convins c i Printele
Cleopa, i Printele Dumitru Stniloae, i Printele Ilarion Argatu, i Prinii Sofian
Boghiu, Iachint al Putnei, Ioanichie Blan, Gheorghe Calciu i alii ne-ar fi
ndemnat, de asemenea, la rugciune i fapt hotrt