Androgin este un termen care provine din cuvintele grece ti (andras, adic om)

i (gyn, adic femeie) i se refer la un amestec de caracteristici feminine i

masculine, adic un hermafrodit.
[1]
Androginul a fost vzut de-a lungul timpului n mai multe feluri. neori era o fiin cu
dou pri, sau poate o zeitate. Alteori androginul era o idee ce reprezenta armonia
sufletului naintea ncarnrii sau a naterii i organismul ase!ual dup moartea fizic.
"iind un su#iect am#iguu, tema androginului a stat la #aza multor discuii. $deea apare n
opera mai multor autori cele#ri, precum %laton, sau n literatura rom&n 'iviu (e#reanu.
)acchus, fiul lui *ermes i al Afroditei, sculptur elenistic n care este reprezentat ca
hermafrodit, cu s&ni feminini i organe genitale masculine
Cuprins
[ascunde]
1 Androginul n credin
o 1.1 Androgini n cre tinism
+ ,itul androginului
- .ote
Androginul n credin[modificare | modificare surs]
/im#olul androginului apare n religiile lumii ncep&nd de0a din epoca de piatr, ns
imaginea divinului feminin i masculin, unii ntr-o fiin, apare numai n nvturile
nondualitii.
1otui, n multe culturi apar zeiti androgine, care nu personific direct uniunea ntre
masculin i feminin, ci a#rog de tot diferenierea.
Astfel, n ma0oritatea tri#urilor americanilor nativi, creatorul este vzut ca o fiin
androgin. 2e e!emplu la A#ena3i, acesta se numete 1a#ala3. 4l creeaz fraii 5lus3a#
si ,alsunis din praful de pe m&inile sale. Am&ndoi primesc puterea de a crea o lume
#un, ns numai 5lus3a# alege aceast cale, cel din urm cut&nd rul.
6n mitologia 7oru#a, care a pornit din Africa, a0ung&nd i n lumea nou (a fost #aza mai
multor religii moderne, cum ar fi /anteria), e!ist credina ntr-un zeu androgin al pcii,
al puritii i al armoniei numit 8lorun sau %rintele 9erului.
Androginul *uh este zeitatea eternitii n 4giptul Antic. *uh nseamn :fr sf&rit;.
$nteresant este c n cazul acestei diviniti androgine i partea feminin poart un nume,
*auhet, ceea ce nu este altceva dec&t forma feminin a cuv&ntului :huh;.
Androgini n cretinism[modificare | modificare surs]
<a3o# )oehme prezint o viziune diferit de cea tipic cretin n legtur cu 5eneza n
cartea sa, Brbat i femeie n Dumnezeu i n reaie. 5eneza este aceeai, )oehme
schim#, sau mai #ine zis scrie povestea dinaintea 9reaiei.
2up cum se poate citi i n )i#lie, primul om a fost creat dup asemnarea lui
2umnezeu. %entru a nelege acest lucru mai #ine, autorul l descrie pe 2umnezeu. 2up
percepia lui, 2umnezeu are dou pri, una masculin - 2umnezeu 1atl i una
feminin = 2umnezeu "iul. 2in acest motiv i Adam este compus din dou flcri
divine> cea arztoare, masculin (dreptatea neierttoare a lui 2umnezeu 1atl) i cea
luminoas, feminin (iertarea adus de 2umnezeu "iul). )oehme crede c 2umnezeu
este ntr-un proces de revelaie, sau mai #ine zis auto-revelaie sau autocunoatere.
Acesta este i motivul crerii lui Adam. 2up cderea din graie a lui 'ucifer, 2umnezeu
are nevoie de un nou conductor al ngerilor. Astfel se poate deduce c Adam era mai
mult nger dec&t om (din punctul de vedere al omului, cum l cunoatem noi astzi).
2up )oehme, Adam este la nceput cstorit cu /ophia, nelepciunea lui 2umnezeu. /e
formeaz astfel un echili#ru perfect ntre flacr ca sim#ol al impulsivului i
nelepciunea, deci calmul. 6n ciuda acestui echili#ru perfect, Adam nu este la r&ndul lui
perfect. 6n el apar dorine pentru cele materiale i ncetul cu ncetul n el sl#ete
contiina divin. 6n a#sena acestei contiine, el adoarme. 6n timp ce el doarme,
2umnezeu o creeaz pe 4va, i astfel separ cele dou flcri ntr-o ultim ncercare de a
restaura echili#rul.
2in acest moment femininul si masculinul sunt definitiv desprite, i astfel apare riscul
pctuirii. 2up cum se tie din )i#lie, cei doi mn&nc din fructul interzis. Astfel
echili#rul dintre opoziii este distrus fr posi#ilitate de salvare.
6n loc de divina /ophia, Adam o are acum ca soie pe femeia comun, 4va. %rocrearea
a0unge pe primul loc? contiina divin scade n timp ce cea se!ual crete.
n alt autor care s-a ocupat cu 5eneza din perspectiv cretin a fost <ohn /cottus
4ringenia, care a dezvoltat ideile )isericii 5receti. 4l mparte 5eneza n dou pri>
prima creare, descris n 5eneza 1, n care se desparte 2umnezeu de %m&nt i a doua
creare, descris n 5eneza +--, n care are loc a doua ruptur, cea ntre masculin i
feminin.
Mitul androginului[modificare | modificare surs]
6n Ban!"etu#, %laton prezint o e!plicaie iu#irii i formrii acesteia. Aici cititorul afl
@mitul androginului@, povestit de un persona0 al lui %laton. 2up aceast legend, la
nceput triau pe pm&nt fiine androgine. Artau ca doi oameni lipii spate n spate>
dou femei, doi #r#ai sau un #r#at i o femeie. Acetia deineau o putere foarte mare,
puteau face aproape tot ce g&ndeau.
Aeii se tem de puterea aproape infinit a androginilor i, pentru a nu mai reprezenta o
posi#il ameninare, i despart. /eparai ns, prile nu mai fac nimic. %e pm&nt
domnete o letargie complet. 1ot mai muli mor de tristee i dor.
Aeii, vz&nd c rm&n fr supui, caut o modalitate de a le da noilor oameni un motiv
pentru a tri. Astfel este creat 4ros, cu scopul de a semna iu#ire n lume. 6n acest fel
oamenii i petreceau viaa cut&ndu-i 0umtatea. 9ei norocoi care se gseau se
contopeau form&nd fiina de odinioar.
Aceast idee este preluat i de scriitorul realist 'iviu (e#reanu n romanul $dam i %&a,
ns dintr-o alt perspectiv. (e#reanu se concentreaz pe ideea sufletelor pereche.
2esprirea o e!plic numai pe scurt> el vor#ete de un atom spiritual n echili#ru,
datorit a dou principii din atom. 9&nd atomul se rupe n planul spiritual, acest echili#ru
este distrus. %rincipiile se difereniaz i a0ung pe planul material. Aceasta are loc nainte
de prima natere. 6n planul material, sufletul e!ist, chiar mai mult, acesta nu se schim#
precum corpul fizic. Acesta r&vnete necontenit dup starea de echili#ru, astfel ncepe o
cutare involuntar pentru 0umtatea pierdut. 2ar (e#reanu consider c o via nu este
de a0uns pentru aceast misiune. 2up prerea lui o via adevrat conine apte viei
omeneti n care sufletele se caut nencetat. A aptea via aduce revelaia> este
sf&ritul vieii materiale, i-a regsit 0umtatea. 8 asemenea #ucurie aduce o sc&nteie
aparte n ochii muri#undului (numai pe pragul morii i d omul seama dac a trit n
zadar sau nu).
United Colors of Benetton
Campanii mpotriva Rasismului
-analiza imagologica-
"Toti copiii au dreptul la un nume si o nationalitate."
"Toate fiintele umane sunt nascute libere si au drepturi egale."
(2eclaratia niversala a 2repturilor 8mului)
5rupul )enetton se ncrie n directia atitudinilor de etica corporatista ce preiau forma unui
militantism uneori agresiv prin forta de e!presie a imaginilor propuse drept interfata ntre corporatia
emitenta de mesa0 si receptor. )enetton reprezinta una din putinele #randuri - daca nu unicul - care
adera genuin si aproape n e!clusivitate la formula specifica post = pu#licitatii. Aceasta tendinta
contemporana este adoptata si naturalizata> pu#licitatea )enetton nu mai poate e!ista n a#senta unui
mesa0 inovativ, care nu promoveaza produsul ca atare, ci l construieste ca entitate concreta a unei
filosofii de marca? produsul este tratat mai degra#a ca un mi0loc, ce se su#ordoneaza unui scop
ideologic. 9ampaniile )enneton reprezinta campanii de post pu#licitate pentru ca transced o#iectul.
Astfel, accentul se deplaseaza de la BceB(produsul vestimentar) la o dimensiune ce sta su# semnul lui
BcumB (n ce masura discursul asupra produsului este #un sau rau). 2iscursul pu#licitar devine un
discurs despre sine, pu#licitatea se ntoarce asupra siesi? imaginea n sine a#andoneaza o#iectul,
produsul si se autopropune ca discurs. %u#licitatea contemporana si pierde referentul, ancorat n
lumea o#iectelor. 9onform lui )audrillard, pu#licitatea nsasi intra n sistemul o#iectelor, pentru
ca intra si ea n categoria o#iectelor de consumat.
)enetton ofera un discurs pu#licitar care face apel la ceea ce <ean-,arie "loch defineste drept regula
celor trei Bs-B> simplitate, su#stanta, spectacol. ntr-o societate post-moderna, despre care se vor#este
n termeni de Bsocietate ca spectacolB sau Bsocietate ca simulacru al realitatiiB ()audrillard),
pu#licitatea de tip )enetton fascineaza> receptorului i este oferit un artefact, un construct cultural ce
face trimitere la spectacolul realitatii. )enetton BteatralizeazaB un mesa0, nscriindu-l astfel n
circuitul pu#lic, structurnd un tip de cunoastere, prin logicile reprezentarii.
9ompania italiana se #ucura de o reala notorietate, fie ea su# forma recunoasterii ca #rand etic sau ca
instanta initiatoare, fie su# cea a refuzului sau chiar a #lamului. 1ematica propusa, e!trem de vasta si
punctnd aspectele nevralgice ale lumii contemporane (rasism, pedeapsa cu moartea, conflicte
interculturale, emigrare)
a generat att adeziune si suport, ct si reactii violente. 2emersurile de comunicare au fost
apreciate n plan social si premiate n plan profesional, dar au fost refuzate e!punerii n anumite
conte!te supuse unor rigori culturale sau de mentalitate. B.u ne pasa ce spune lumea despre noi,
atta timp ct se vor#esteCB declara 8liviero 1oscani, cel care a initiat acest trend n pu#licitate,
proclamndu l ca specific )enneton.
1ema rasismului pare a fi una dintre cel mai frecvent a#ordate si careia i sunt dedicate forme de
manifestare dintre cele mai diferite si mai originale. ,esa0e ce i-ar putea intriga pe al#i, mesa0e ce ar
putea determina o reactie din partea negrilor, mesa0e ce ar convinge n lumea asiatica. "orme de
e!punere care ar impresiona tineri sau care ar fi memora#ile si pentru cei maturi. )enetton propune
numeroase discursuri cu unicul scop de a aduce aceasta tematica n spatiul pu#lic> un spatiu al
dez#aterii si al legitimarii. )enetton nu poate rezolva pro#leme de tip social, dar le poate propune spre
constientizare si poate revendica o atitudine civica.
,esa0ele anti-rasiste, de sustinere a egalitatii dintre al#i si negri, revin inevita#il n campaniile
)enetton, n conte!te diferite, reiternd constant mesa0ul cu care compania s-a identificat,
asumndu-l (dupa campania 1DDE) ca marca oficiala a 5rupului> Bnited 9olors of )enettonB
(B9ulorile nite ale )enettonB)>
F 1DGD> )reastfeeding (o femeie de culoare alaptnd un copil al#)
*andcuffs (doua mini - a unui #ar#at negru si a unuia al#, legate cu catuse. $maginea fost
interpretata ca un sim#ol al opresiunii pe care al#ii au e!ercitat-o asupra populatiei de culoare)
F 1DDE> )lac3 and Hhite *and (mna unui copil negru tinuta n palma unui matur al#)
9hildren on 1oilets (un #aietel al# si unul negru care stateau pe olite)
9over (o patura n culori vii, specifice )enetton, ce reuneste o femeie al#a, un #ar#at de culoare si
un copil asiatic)
F 1DD1> Angel and 2evil (imaginea unui copil cu chip de nger si cea a unui alt copil de culoare care
avea parul aran0at su# forma unor cornite de dracusor)
Iiss (un #ar#at al# saruta pe o#raz o femeie de culoare)
%inocchio (imaginea papusilor %inocchio din lemn, de diferite culori si care marsaluiesc n aceeasi
directie)
1ongues (fotografia a trei copii (unul de culoare, unul al# si unul asiatic) care stau cu lim#ile scoase)
F 1DD+> 5irl Jith 2oll ( o fetita murdara ce tine n #rate o papusa al#a, ca sim#ol al idealului)
F 1DDK> *earts (trei inimi pe care era scris BAl#B, B.egruB si B5al#enB)
F 1DDL> 5rains of (ice (mna unei persoane de culoare cu #oa#e de orez n ea. $maginea a strnit
controverse cu privire la rolul minii> ofera sau primeste, este n pozitie de superioritate sau de
inferioritate.)
F 1DDG> 8. - ,en, 8. = Homen
"aces (zeci de chipuri ale unor copii si tineri de diverse rase si nationalitati. $maginile au fost lansate
cu logo-ul celei de a ME-a aniversari a semnarii 2eclaratiei niversale a 2repturilor 8mului.
$maginile propuse pentru campaniile mpotriva rasismului cunosc a#ordari diferite, concepte
creative originale, iconi multipli ce stimuleaza li#ertatea de imaginatie a receptorului, cu care
emitatorul negociaza, n fapt, sensurile mesa0ului - imagine. n acest sens, comunicarea )enneton
se ncrie n genul unei pu#licitati o#lice si mitizante, n termenii analitici pe care i nainteaza
<ean - ,arie "loch. 9ampaniile preponderent vizuale prin care )enetton alege sa si e!prime
filosofia de marca se #azeaza pe capacitatea interpretativa a su#iectului = consumator, i solicita un
efort de ntelegere, o competenta interpretativa si critica. 2e asemenea, are n vedere o empatie cu
pu#licul tinta, ntruct, dincolo de e!punerea pro#lematicii, de marcarea e!istentei acesteia, se
urmareste generarea unei atitudini la nivelul opiniei pu#lice. %utem vor#i de o pu#licitatea mitizanta,
produsul reprezentnd un prete!t pentru creatie.
n categoria printurilor pe teme rasiale, se pot identifica imagini construite n contrapondere,
complementare, care vin sa echili#reze interpretari, sa asigure receptorul de impartialitatea retoricii
)enetton> B)reastfeedindB = B)lac3 and Hhite *andB, BAngel and 2evilB = B9hildren on 1oiletsB.
- Children on oilets!"# -
B9hildren on 1oiletsB face parte din campania 1DDE. $maginea a nascut o reactie adversa neasteptata>
primaria si cardinalul orasului ,ilano au cazut de acord sa interzica dispunerea imaginii n %iazza
2uomo, concretizata n cel mai mare afis din lume (LLE de metri patrati). ,otivul a fost cel al feririi
de privirile credinciosilor care veneau pentru a urmari slu0#a de 2umninica la 2om. Aceasta
campanie, primita cu retineri n $talia, a fost apreciata n Austria, "ranta, /tatele nite, ,area
)ritanie sau 8landa.
- BAngel and 2evilB(+ )-
$maginea (1) este caracterizata prin simplitate si naturalete. %ersona0ele nu privesc spre aparatul de
fotografiat, ele sunt surprise ntr-o atitudine fireasca si deci, sincera. )enetton nu construieste
spectacolul interactiunii a doi copii de rase diferite, ci doar l prezinta? nu este cel care construieste,
ci acela care mediaza. 'a nivelul perspectivei, e!ista un plan al persona0elor si un plan auctorial (n
care )enetton si plaseaza logo ul, recomandndu-se astfel n calitate de instanta ce a selectat
mesa0ul? desi naturala, imaginea nu poate fi inocenta, ntruct i-a fost atasata o semnificatie prin
nsasi producerea fotografiei). 9ele doua planuri sunt conectate prin culorile puternice, vii (sugestive
pentru ideea de armonie vitala) ale celor doua olite, care fac trimitere la cromatica )enetton, ce
infuzeaza ntreaga lume a o#iectelor.
$maginea (+), a unui copil cu chip de nger si a unui copil de culoare care are parul aran0at su# forma
unor cornite de dracusor, este o creatie, o compozitie fotografica> privirea se ndreapta spre o#iectiv,
e!ista o logica a reprezentarii minutios pusa n scena. 2esi copiii sunt situati la poli opusi din punct
de vedere imagistic, ei se m#ratiseaza, ntr-un gest placut, de prietenie? este surprinsa ruptura
dintre realitate si starea dorita (catre care se canalizeaza actiunile )enetton)> demonizarea rasei negre
versus idealul unei relatii de armonie ntre rase.
n ceea ce priveste ncadratura, n prima imagine, planul de constructie al imaginii este larg,
transmite impresia de etalare a celor doua module corporale, a frumusetii umane indiferent de
culoarea pielii. 9onstructia imaginii este a!iala, e!ista o convergenta catre centrul imaginii,
realizndu-se astfel un echili#ru si la nivelul distri#utiei spatiale a persona0elor (cei doi copii sunt
n egala masura reprezentati). 9ea de-a doua imagine propune un prim-plan, mesa0ul fiind astfel cu
att mai puternic, mai radical. Astfel, omul marcat de pre0udecati este pus fata n fata cu propriile-i
fantasme> pe de o parte, imaginea socheaza prin dihotomia #ine-rau? dintr-o alta perspectiva, se
focuseaza pe primitivismul si a#surditatea unor astfel de stereotipii.
9a forma de provocare cognitiva a receptorului, n a#senta oricarei insertii te!tuale, lectorul imaginii
poate descifra mesa0ul n propriul mod, marcat de propria rigoare culturala si de stereotipurile pe
care aceasta le vehiculeaza.
n termenii lui (oland )arthes, se poate realiza o analiza semiologica a imaginii> ceea ce vedem este
un semnificant pentru cei doi copii? la rndul lor, acestia Bstau pentruB rasele carora apartin =
pu#licitatea declanseaza astfel un proces mitizant, n sensul n care )arthes priveste mitul n
pu#licitate ca ideologie pu#licitara. n primul caz, )enetton creeaza mitul raselor egale. 2ispunerea
corpurilor sugereaza tocmai aceasta idee> cei doi copii sunt aproape unul de celalat, si ating
picioarele, se privesc. 9opilul negru, departe de a fi demonizat, este un prieten, un egal, are li#ertatea
de a initia gesturi, n timp ce copilul al# are minile asezate pe genunchi. Aceasta atingere ludica
este elementul surprinzator, care contrazice asteptarile din plan mitic> rasa neagra are initiativa actiunii
iar cea al#a nu o respinge, ci o accepta ca pe un partener. Acest gest poate fi interpretat si ca o
ncercare a oamenilor de culoare de a rupe #arierele impuse de rasism. $maginea (+) vizeaza
deconstructia de mit> prin scoaterea stereotipurilor din spatiul imaginarului si transpunerea lor n
plan concret, atitudinea negativa se vrea constientizata si, devenita pu#lica, estompata.
n alt element ce plaseaza Bn oglindaB cele doua imagini este reprezentat de dispunerea inversa a
modulelor corporale. 9onform lui 5unther Iress, n raport cu a!a orizontala a imaginii, n partea
stnga se pozitioneaza ceea ce este cunoscut, nteles, implicit, iar n partea dreapta - ceea ce este
nca necunoscut, ceea ce tre#uie sta#ilit, ceea ce nu poate fi luat ca atare, ceea ce tre#uie e!plicitat,
noul. n prima imagine copilul negru este n stnga, ceea ce trimite fie la ideea receptarii
mesa0ului de catre oamenii de culoare, fie la o lume idealizata, n care rasismul se estompeaza, rasa
al#a fiind cea care si regndeste valorile, si redefineste pozitia. BAngel and 2evilB reitereaza, si
n plan compozitional, atitudinea negativa fata de rasa neagra, copilul de culoare fiind plasat n
partea dreapta.
)enetton a ncercat sa pastreze discursul sau pu#licitar despre rasism la un nivel corect din punct de
vedere politic, miznd pe egalitatea dintre rase.
$ata cele patru nivele ale sistemului conceptual al imaginarului, situate intr-o
ordine descendenta si aflate intr-o relatie de interconditionare>
a. 'rimu# ni&e# este !e# a# unitati#or (aradigmati!e )generatoare* si a#
!ategorii#or+
/u# denumirea generica de BdeterminantiB, includ aici ceea ce 'e 5off
eliminase din lista conceptelor cu care imaginarul intra in relatie> ar"eti(u#+
2aca se ia in discutie imaginarul antic, ideea de di&in la %laton, spre
e!emplu, are o valoare arhetipala
1
[DG], asa cum o avea si grupul zeilor
intemeietori pentru spiritualitatea religioasa a cetatii? daca se ia in discutie
imaginarul crestin, arhetipul divin si cel christic sunt, la randul lor,
fondatoare ale lumii. B,atrici ale ideiiB
+
[DD], Bcategorii ale gandiriiB,
Bmetafore a!iomaticeB, Bpuncte de 0onctiune intre imaginar si
rationalB
-
[1EE], indiferent cum au fost numite, arhetipurile sunt
BuniversaleB
N
[1E1], intemeietoare, generative si imua#ile. Alcatuiesc prima
zona fi!aOnivel din sistemul deschis si tridimensional al imaginarului,
pentru ca nimic nu le poate disloca odata ce au fost fi!ate in memoria-reper
a comunitatii. n spirit (ateu) potrivnic le poate contesta, dar nu le poate
distruge si nici declasa in memoria colectiva. 4le provoaca o serie
su#ordonata care se istoricizeaza pe masura ce iese din zona sacrului si se
apropie de formele narative comune ale istoriei> cea a mode#e#or+
1ipologia modelelor derivate (umane, istorice, culturale, politice etc.),
construite ca replici virtual tangi#ile date arhetipului divin, este urmata de
diviziunea ti(uri#or si a sub,ti(uri#or.
Penind dinspre mitologie sau religie (dogmatica) inspre imaginea
umanului, schemele
M
[1E+] acestor tipologii fac 0onctiunea intre unitatile
1
+
-
N
M
dominante si simplele reprezentari. 4le se incarca de concretul istoric si se
narativizeaza, dar in afara nivelului paradigmatic, acolo unde intalnesc
cadrul povestirii (in zonele dintre nivelele fi!e ale sistemului). $n interiorul
nivelului respectiv, toate unitatile componente de #aza si cele derivate
raman Bforme goaleB, idei si tipologii fara identitate individuala. .ivelul cel
mai a#stract din toate, cel categorial este caracterizat de prezenta marcii
sacrului si de a#senta completa a scenariului.
#. $# doi#ea ni&e# )tre!erea de #a (rimu# #a a!esta se fa!e (rin inter&entia
dub#etu#ui -tim(,naratiune-* este !e# a# unitati#or sintagmati!e si
sub,sistemi!e+ %# ing#obeaza !om(#e.e#e ideati!e unitare si
meta,fun!tiona#e de ti(u#/ mito#ogii0 re#igii0 !redinte0 ideo#ogii0 uto(ii
)(o#iti!e0 istori!e0 stiintifi!e*+ 1i2#o!u# imaginati& (rin !are a!este unitati
sunt -narati&izate- este mitu#
3
[103]0 format dintr,o suma de mitogeme
)moti&e* si miteme )teme* s(e!ifi!e+ $n cazul ideologiilor, seria derivata din
mit este formata mai curand din ideologeme si ideoleme. %entru ca mitul
este - in cea mai uzuala definitie a sa - o povestire fondatoare, a#strasa din
timp si spatiu, nivelul unitatilor sintagmatice, corelate intre ele in diacronie
prin relatii de tip BsintacticB, poarta marca prezentei scenariului. /ingura
nuantare pe care o operez este ca ideologiile tin mai curand de voca#ularul
politic al spatiului profan, in timp ce celelalte unitati se caracterizeaza prin
faptul ca presupun un spatiu aflat o#ligatoriu su# semnul sacrului.
,iturile, la randul lor, isi configureaza mai multe serii functionale>
1. mituri genera#e )!osmogoni!e si onto#ogi!e* si (arti!u#are0
istori!o,ideo#ogi!e, care, la rindul lor, pot fi (roie!ti&e,(rogramati!e
(spre e!emplu, mitizarea lui 9onstantin cel ,are in perioada imperiului
lui 9onstantiu $$, fiul sau, sau a lui /tefan cel ,are, inca de la sfarsitul
epocii sale) si retro(roie!ti&e (de tipul mitizarii actului unirii de la
K
1KEE, in perioada pasoptista).
+. 8 alta gama de mituri este a celor corelate cu factorul temporal>
ar"eti(a#e (atunci cand arhetipurile devin naratiuni, cand nu sunt doar
unitati paradigmatice, Bforme goaleB, asa cum le-am integrat in primul
nivel) si inaugura#e (geneza cosmosului, intemeierea), !ontinue
(ontologice> aventura initiatica a eroului), (eriodi!e (e!emplu> originea
latina a romanilor), !ontem(orane obie!tu#ui (mitul naturii divine a
imparatului> cazul lui Augustus sau 2iocletian) si (osterioare e.istentei
obie!tu#ui (mitul /fintei 4lena, mama autocratului, consacrat prin
analogie cu "ecioara).
-. 8 ultima serie functionala este raportata la o#iect> mituri uni&ersa#e
(referitoare la cosmos, fiinta-nefiinta), zona#e (areale, civilizatii - mitul
intemeierii (omei, spre e!emplu), !omunitare (etnii - etnogeneza) si
indi&idua#e (modeleOtipuri).
c. $# trei#ea ni&e# este !e# a# unitati#or morfo#ogi!e sau stru!tura#e0
!ara!terizate fie!are )simbo#i!*0 sub ra(ortu# fun!tiei sa#e0 de o figura de
sti#/ 4+ !oduri#e )ritua#i!e* sunt !onstruite (rintr,o re#atie interna de ti(
metonimi!5 6+ -!om(#e.e#e- )in inte#es ba!"e#ard,ian*0 a!tioneaza !a o
!om(aratie sau !a o metafora5 7+ -bestiare#e- sunt mai !urand eufemisti!e5
8+ -!ronoto(oi- )unitati formate din -s(atiu- si -tim(-0 !are intra intr,o
re#atie s(e!ia#a si dau nastere unei stru!turi autonome - e!emple> sala de
0udecata? rascrucea drumurilor etc.), sunt mar!ati de simbo#+
$n timp ce codurile si cronotopoi-i sunt specifici si spatiului profan (intra si
in dimensiunea laica a imaginarului politic), comple!ele si #estiarele sunt
legate mai ales de incidenta sacrului.
2intre ele, doar #estiarele sunt lipsite de dimensiunea scenariului, pentru ca
se prezinta ca un inventar mai curand de piese asemanatoare, care insa, in
afara seriei, intra in diverse structuri narative. %entru celelalte, este
o#ligatorie precizarea schemei narative.
d. 9#timu# ni&e# este si !e# mai sim(#u organizat0 fiind !e# a# unitati#or de
baza0 in !are introdu! imaginea
:
[104]0 simbo#u# si semnu# (pentru care
sta#ilesc conventional cateva acceptiuni nuantat diferite fata de definitiile
BstandardB, pentru a le face mai functionale si a le adapta la stereotipiile
medievale romanesti). %entru acest nivel, imaginea este unitatea minimala
si functionala a sistemului? ea transporta o informatie pe care o conoteaza
imaginativ (spre e!emplu, strict iconografic, imaginea sceptrului in ta#lou
sau descrierea BliteraraB a ritualului inscaunarii).
$n momentul in care ea face parte dintr-o schema de sim#olizare, automat
intra in relatie cu urmatoarea unitate, simbo#u#, si reda un alt continut, mai
#ogat in semnificatii (sceptrul este o imagine sim#olica in heraldica sau in
imaginea plastica a autocratului inscaunat etc.).
2aca imaginea face parte dintr-o naratiune, ea capata functia de semn al
puterii, pentru ca manifesta un anumit caracter dinamic in BprezentificareB.
Poi sta#ili asadar conventional ca imaginea simbo#izata are un caracter
ceremonial, literarOcult siOsau sacru, de aceea o identific mai curand in
literatura si in imaginea plastica fantastica, in te!tul sau imaginea care
surprind momente ale consacrarii puterii sau o meta-identitate a
semnificatului, in timp ce imaginea,semn are mai curand un caracter
provocator, de aceea functia ei e mai aproape de narativizare. /emnul
declanseaza sau intra in schema actiunii, in timp ce sim#olul apare - in
aceasta teorie - ca un garant static al unei anumite relatii cu sacrul sau cu
lumea ideilor. /emnul QincheieQ o relatie cu receptorul, mai curand decat cu
semnificatul. /i, mai conventional, dar mai e!presiv> sim#olul asigura
ascensiunea catre o semnificatie non-reala sauOsi sacra, rituala sauOsi culta,
L
in timp ce semnul asigura descensiunea mesa0ului catre intelegerea umana
i,mediata? sim#olul mai curand recupereaza si sedimenteaza o semnificatie,
este retroproiectiv (analepsa), in timp ce semnul este prevestitor, prospectiv
(prolepsa).
$maginile literare sau plastice comple!e, care sunt su#ordonate
structurilor
G
[1EM] si su#-structurilor sistemului, constituie ansam#luri in
care intra mai multe imagini sim#olizate sauOsi imagini-semn, intr-un
grupa0 ideatic ela#orat (imaginea iadului in frescele comandate de %etru
(ares
D
[1EK] sau imaginea mortii in frescele religioase populare din secolele
RP$$-R$R
1E
[1EL]). 2iferenta dintre unitatile functionale de #aza ale
sistemului si aceste meta-unitati imagistice este de !antitate, in primul rand,
si de re(rezentati&itate, in al doilea, tinand cont de faptul ca redau
continuturi distincte din punctul de vedere al logicii ansam#lului.
Prima radiografiere a imaginarului pe care o propun este asadar strict conceptuala,
specifica unei perioade, neconditionata de apartenenta la un anumit spatiu (din cele europene
premoderne), ci doar la un timp caracterizat mai ales de oralitate in comunicare si de
dominatia unei sume restranse de formule oficiale ale manifestarilor imaginatiei.
Sistemul are, la cele patru nivele, un caracter normativ si schematic. Totusi, propun o
reprezentare tridimensionala a sa in spatiu. Cele patru nivele (si ele conventionale) reprezinta
zonele stabilizate in timp, caracterizate de o anumita rigiditate (fixata istoric). In schimb, intre
ele este posibila orice combinatie de motive, teme, imagini, simboluri sau semne, astfel incat
rezervorul imaginarului poate sa asigure permanent forme noi de structuri imaginative. Cu cat
este mai bogat jocul acestor combinatii, cu atat se poate vorbi de o libertate si de o capacitate
mai mare de imaginare si fantazare a comunitatii respective.
Imaginarul de tip medieval ortodox este insa mai rigid si mult mai stereotip coordonat
de gandirea puterii (laice si dogmatice) fata de cel de tip occidental. Constrangerile care au
fost impuse functiilor de imaginare au consacrat sume de locuri comune, cu o mult prea
indelungata traditie (pana spre secolul XIX).
In occident, trecerea de la un imaginar medieval de acest tip la o alta structura,
sensibil diferita (precizari in A!X!"! # si $), odata cu secolul XIII (cu acordul bisericii
catolice, negociat insa foarte strict), a fost provocata mai ales de explozia imaginii si a
combinatiilor din spatiul tridimensional dintre nivele. Contributia inovatoare a gandirii
G
D
1E
franciscane
%%
[1EG] (si implicit a lui &iotto) la despartirea de canonul iconografic bizantin a
dublat (si a fost provocata) de sc'imbarea socio(politica si economic(agrara a comunelor
italiane din duecento. )ealitatea politica si(a gasit un aliat in imaginea plastica religioasa si in
noile mentalitati care, impreuna, au dus la modificarea sc'emelor rigide ale imaginarului
colectiv.
A#sor#tia de catre sistemul imaginarului a formelor de reprezentare a /inelui si a
Alteritatii dovedeste forta si remarca#ila sa capacitate de e!tinctie. B'oc geometricB in
care se proiecteaza imaginea BprismaticaB (dupa cum i-am sta#ilit intelesurile si utilizarile
- v. si A.4RA 1), zona de intersectie a reprezentarii senzoriale cu reprezentarea artistica,
imaginarul isi su#ordoneaza referentialul sim#olizat, proiectat in durata lunga, in
con0unctural sau in evenimential.
$ntalnirea dintre real si imaginar nu este, dupa cum spuneam, antitetica, ci
provoaca o relatie coerenta, comple!a si necesara spiritului comunitatii. %ractic, prin
configurarea imaginarului nu se savarseste o desprindere de percepti#il, ci o cuantificare
sim#olica a sa, care raspunde nevoii de tezaurizare a identitatii istorice, de acreditare, de
rigoare in ordonarea e!perientei, de codificare si de 0alonare a traseelor e!istentiale si
spirituale.
$ndiferent de stadiul la care se situeaza o civilizatie, indiferent cit de #ogata este
cultura scrisa si cit de variate sunt devierile fata de codurile centrale ale spatiului pu#lic
sau ale vietii private, imaginarul isi pastreaza ta#elele de concepte si structura interna, la
care adauga sau din care elimina, in spatiile intermediare dintre nivele, conte!tele,
conditionarile con0uncturale si mSdele efemere. /chema sa ideala pleaca de la un model
pentru a fi suprapusa oricarui alt tip de imaginar din civilizatia europeana premoderna.
$maginarul isi pastreaza logica interna si articularea modular-conceptuala, indiferent de
granita celor trei zone ma0ore de reprezentare (laic, divin si demonic), fiecare
su#impartindu-se in functie de tipul de cultura laica, religioasa (canonica, gnostica,
eretica) si de sistemul puterii (#icefal, precum in Borientul ortodo!B, sau pluricefal, ca in
occidentul medieval).
$maginarul se supra-ordoneaza asadar cu forta proprie de coagulare a tezaurului
11
de imagini. $n #aza mecanismelor mnemotehnice ale memoriei colective, mai intai isi
construieste registrele unitatilor, cu a0utorul carora vointa colectiva de reprezentare si de
auto-reprezentare opereaza, articulat si logic. $n perioada sfarsitului premodernitatii
(secolele RP$-RP$$ pentru occident, respectiv RP$$$ pentru romani - voi reveni in
analizele ulterioare asupra periodizarii) se dovedeste ca nu renunta nici la modul in care
actioneaza asupra inconstientului colectiv, prin intermediul imaginii si al sim#olului, nici
la instinctul de a#sor#tie, deci de control permanent, a noilor fete ale realului.
In principiu, manifestarea imaginarului in spiritul comunitatii nu este nici stereotipa,
nici *autoritara*. In realitate insa, cum ar fi cazul imaginarului medieval, capacitatea sa de
coordonare a imaginilor si a structurilor este conditionata de restrictiile impuse (in spiritul,
spre exemplu, al moralei religioase sau al pravilelor medievale romanesti). Imaginarul este
folosit partial de putere sau este contestat tot partial de *marginali* (de cele mai multe ori,
fara efect). Insa forta sa interna este remarcabila, cu atat mai mult cu cit transformarea
majora pe care o sufera acest imaginar, odata cu aparitia crestinismului, ii sc'imba caracterul
si parg'iile de control social si spiritual. Practic, se poate vorbi de un alt tip de imaginar in
civilizatia europeana crestina fata de imaginarul politic antic, de aceasta data dogmatic, mult
mai coerent si mult mai constrangator, cand este folosit cu aceasta intentie. +c'imbandu(se
filosofia puterii si cea a credintei, imaginarul isi modifica si el datele fundamentale. (,islocarile
si continuarile vor fi discutate in capitolul II.$.)
9ontri#utia post-structuralista in cazul acestei radiografii conceptuale a
imaginarului consta mai ales in atitudinea fata de o#iectul cercetarii> refuzand impunerea
grilei de lectura ca o metoda care sa consacre un adevar unic la nivelul celor patru paliere
fi!e, sistemul propus pentru intelegerea imaginarului relativizeaza tocmai raportul clasic
din studiile de specialitate dintre BmarginiB si BcentruB. (amanand o lume deschisa, la
toate nivelele, acorda posi#ilitate de patrundere, de mutare, de afirmare si de renuntare,
de comutare si recom#inare, ceea ce ii da un caracter BtolerantB, BdemocraticB, fata de
orice segment al sau, permanent sau temporar. .ivelele fi!e nu reprezinta nicidecum un
centru de putere sau o modalitate autocrata de urmarire a dezvoltarilor imaginarului, ci
sunt doar cele mai importante directii pe care se cladesc performarile imaginarului
european in oricare din varstele sale din premodernitate. 2e aceea, ele pot fi analizate
inter-relational - sau nu - si pot fi a#ordate in functie de interesul demersului
demonstrativ. (eprezinta mai curand o suma de clase esentializate, necesare si suficiente
pentru a configura o#iectul de studiu, indiferent de metodologiile sta#ilite.
II.
$R%C&'AR& %RM&()*)+&C%
&&,-, CAM$UR&*% .%MA(&C% .& C)(C%$UA*% +%(%RA&/% A*%
&MA+&(ARU*U&
II.2.1. CAMPUL SEMANTIC SI CONCEPTUAL
"ocalizarea cercetarii conceptului de imaginar pe campul sau semantic generativ
ofera, prin ricoseu metodologic, posi#ilitatea de a e!plica, prin istorii etimologice
colaterale, un termen comple! si greu de definit.
/u#stantivul BimaginarB nu a e!istat in greaca veche sau #izantina, ci in latina
clasica si in cea tarzie imperiala, cu semnificatia de Bcel care poarta chipul
imparatuluiB
1+
[1ED]. "ormele ad0ectivale au avut in schim# o istorie proprie, in paralel cu
cea a altor notiuni antice> ("antasia ; imaginati<0 ei=<n ; imago0 m>t"os ; narratio0
anamn?sis ; memoria0 istoria ; "istoria0 !"ronos ; tem(us
47
[110]. 1ermenii moderni
derivati din aceste du#lete etimologice reprezinta concepte de #aza in discursul stiintific
actual asupra imaginarului - pe care il inteleg ca fiind mai comple! decat o simpla
paradigma operatorie, cu diferite varia#ile specifice ,0 considerat de teoriile
contemporane drept Bun monde de croTances, dQidUes, de mTthes, dQidUologies, dans
leVuel #aigne chaVue individu et chaVue civilisationB
1N
[111].
9onceptul de imaginar0 astazi de nedefinit altfel decat interdisciplinar
1M
[11+], este
inrudit, prin radacinile etimologice ale familiilor sale de cuvinte din cele doua lim#i
antice, atat cu functia imaginativa a spiritului uman, imaginatia - su#st. @ABC0 ad0.
@ABDEF0 @ABADGH, respectiv su#st. imaginati<0 ad0+ imaginarius -, cat si cu
1+
1-
1N
1M
plasmuirea si reprezentarea, imaginea - @ABI si JCGK, respectiv imago, chiar cu
sensul sau de Bchipuri ale stramosilor, pastrate in atrium sau purtate la inmormantare, ca
semne de no#leteB
1K
[11-].
2in acest al treilea sens specializat al termenului imago (e!istent si in greaca
pentru @ABI ; @BI
4:
[114]* deriva o intreaga dimensiune, la randul ei de tip
generativ, a campului semantic si conceptual al imaginarului> legatura cu timpul trecut
glorios, cu patrimoniul de imagini memora#il (Bmemorabi#is- , -demn de amintitB?
Bmemor &i!toriae- - Bcare-si aminteste de victorieB? Bmemoratus- - Bvrednic de
amintitB
1G
[11M]*, dar si cu nararea, ca schema strategica de memorare (memorator ,
povestitor). 2atorita traseului amplu al acestei familii de cuvinte, ce include pentru
su#stantivul memoria
4L
[116] si sensul temporal al amintirii, dar si pe cel de istorie ca
informatie transmisa prin reprezentare (memoria re!entiorum tem(orum - istoria
timpurilor mai noi), se realizeaza raportul cu narrator (povestitor), narratio (povestire),
cu fabu#a (poveste), dar si cu "istoriae (opera istorica), faurita gradual, conform ritmului
ordonat si ordonator, la randul sau, al timpului.
'a aceasta noua confluenta semantica, intre "istoriae si tem(us0 se poate trasa o
eventuala grefa, pentru a inchide momentan cercul campului de coagulare conceptuala al
imaginarului. 4!plicatia ar fi ca tim(u#, si in varianta lingvistica greaca (GHK), si in cea
latina, e!prima, pentru ma0oritatea sensurilor, ideea de periodicizare, de marca0e
punctuale. 8r, cel putin in latina, doua familii de cuvinte, derivate prima din
tem(er<
6M
[117]0 a doua din tem(estas
64
[118]0 se gasesc in imediata apropiere a
1K
1L
1G
1D
+E
+1
termenului tem(us si includ, in #aza unei radacini le!icale comune, aceleasi sememe, de
BordineB si BmoderareB temporala
++
[11D].
Nistoriae, ca scriitura si ca marturie documentara, ordoneaza flu!ul temporal, cu
spri0inul imaginatiei, prin unitati narative construite cu arta, astfel incat imaginea
stramosilor si a trecutului sa devina un e!emplu pentru contemporani si posteritate. 8r,
ceea ce este demn de a fi amintit si retinut nu poate fi transmis decat cu a0utorul
imaginilor, indelung comentate de %laton si de Aristotel. 2in aceasta perspectiva,
imaginarul ar fi putut fi si pentru antici ceea ce este astazi pentru cercetatorii sai> BcQest un
sTstWme, un dTnamisme organisateur des images, Vui leur confWre une profondeur en les
reliant entre elles. 'Qimaginaire nQest donc pas une collection dQimages additionUes, un
corpus, mais un rUseau oX le sens est dans la relation.B
+-
[1+E]
%entru moment, propun asadar un camp semantic, format din cateva familii de
cuvinte, unite intr-o retea logica prin unele sememe ce realizeaza trecerea de la un termen
la altul sau de la o familie la alta. 1raseele posi#ile din interiorul acestui camp
evidentiaza ca e!ista> 1. un motor actional care este chiar functia imaginativa? +. un
purtator al unui mesa0 coerent - imaginea? -. mai multe tipuri de organizare a redarii unui
eveniment trecut - a nara0 a istorisi0 a fabu#a? N. actiuni individualizate prin cateva
diferente specifice -, corelativele su#stantivelor de dinainte pentru denumirea povestirii?
M. rolurile corespondente ale su#iectului-povestitor.
9eea ce implineste si confera identitate acestui camp este, cred, semnificatia
puternica a notiunii de "istoriae, care inno#ileaza reteaua de termeni prin focalizarea pe
tema a(ro(rierii (rin dis!urs si imagine a g#oriei tre!utu#ui. Astfel, familiile de cuvinte
identificate si propuse intr-o relatie multipla a0ung sa reprezinte si sa numeasca sistemul
insusi de creare a identitatii istorice, prin recuperare culturala a (osteriori a timpului
colectiv. $n acest punct, intreaga constructie eta0ata a campului semantic dovedeste ca
poate 0uca o noua functie> cea de coagulare le!emica a notiunii de imaginar.
++
+-
,ai este necesara demonstratiei de fata si o alta o#servatie> din fabu#a, partial
coincidenta cu al doilea sens de dictionar al su#stantivului "istoria (povestire, poveste) si
cu cel al lui narratio0 deriva si fabu#ator (un al treilea termen pentru BpovestitorB), dar,
din sensul de #aza
+N
[1+1], si cuvintele mai specializate fabu#<s? (ad&. in chip fa#ulos, ca
in povesti), fabu#<sus ((-) ad2+ legendar, fa#ulos) si fabu#or )&t. de(. a vor#i, a sporovai)
+M
[1++].
9u cate trei termeni pentru aceeasi notiune, (o&estire, respectiv (o&estitor, latina
se dovedeste mult mai #ogata decat greaca, dar si mai am#igua si aparent nespecializata.
lterior insa, practic din latina tarzie, cele trei serii etimologice de termeni isi su#impart
nuantat campul semantic, mergand> prima, catre rezultatul procesului de configurare
discursiva a schemei actiunii si catre denumirea rolului su#iectului configurator -
naratiune si narator? alta, catre specializarea functiei de rememorare O recuperare te!tuala
a actiunii si catre profesionalizarea rolului agentului performator - istorie si istori!? cea
de-a treia, catre performanta mai curand interpretativ-teatrala (conform si unuia din
sensurile de #aza
+K
[1+-]) si catre rolul corespunzator actiunii respective de reprezentare -
fabu#a (teatrala, dramatica) si fabu#ator (interpret dramatic).

1re#uie acceptat ca ipoteza de lucru faptul ca acest camp semantic are o
vizi#ilitate partiala, in sensul ca nu se pot inventaria aici toate sintagmele in care apar
termenii inclusi in el. $nsa lectura pe care o propun acum releva capacitatea latenta a
acestui camp de a valoriza semnificatiile, lasand sa floteze esenta conceptuala a
imaginarului, ca pe o schema invizi#ila, dar ordonatoare de sensuri, fara ca termenul sa fi
fost clarificat pana tarziu in lim#ile neoromanice.
+N
+M
+K
Aceasta forta virtuala a campului semantic, cu relevanta stilistica si retorica
(v. e!emplele citate), s-a de#locat si a actionat decisiv in timp, in favoarea configurarii
notiunii de imaginar. 2efinitia s-a cladit pe corpul lingvistic oferit de familiile de cuvinte
din cele doua lim#i europene (greaca si latina) si a devenit o unitate semnificanta atat de
comple!a, incat, in cele mai recente studii de specialitate care ne sunt cunoscute, apare
astfel> B9haVue civilisation possWde son lot propre de mTthes (sa mTthologie), ou se
trouve hUritiWre de mTthologies organisUes en ensem#le logiVuement cohUrent. 9e corpus,
rUgi par des principes structurants, dUfinit son imaginaire> lQimaginaire nQest pas une
fiction gratuite, mais un ordre BsTm#oliVueB rUfUrant, par les moTens dUfinis dans le
sTm#ole, Y lQordre des rUalitUs Vui est son sTm#olisU glo#al.B
+L
[1+N]
$n cadrul modelului imaginarului, ma0oritatea termenilor din familiile de cuvinte
discutate vor avea o relevanta aparte. .u intamplator toate 0oaca un rol in discursul
stiintific asupra imaginarului.
Analizarea in continuare a campului semantic al radacinei Bimag-B este de
asemenea important pentru strategia demonstratiei de fata. Aluvionar, semnificatiile
termenilor se intalnesc si formeaza o retea su#terana sau sedimenteaza o al#ie pe care, la
un moment dat, va aparea conceptul definit al imaginarului, cel care isi trage sevele din
istoria sociala, politica si spirituala a acestor familii de cuvinte, im#ricate in configurarea
identitatilor colective.
Prima problema pe care o voi aborda in
continuare coroborand in ace!t punct
ob!ervatiile anterioare a!upra
campului !emantic al ima"inarului !i
anali#ele teoretice din prima !ectiune a
te#ei e!te cea a imaginatiei !i a
corelativului !au imaginea. Nu alt$el
+L
decat in le"atura cu% imaginarul politic,
arhetipul, mitul si simbolul.
II.2.2.IMA&INATIA SI 'ANTE(IA% SPECIALI(A)EA SENSU)ILO)
2incolo de faptul ca ad0ectivele din greaca - @ABDEF0 @ABADGH , si latina
- imaginarius (si ca su#stantiv) , sunt derivate din su#stantivele ("antasia, respectiv
imaginati<, ma voi referi in analiza urmatoare la semnificatiile termenului de imaginatie,
intr-o selectie diacronica orientata, si la rolul 0ucat de functia imaginativa in configurarea
sistemului imaginarului, pana la teoriile actuale.
%rima grefa pe care o realizez este cea dintre imaginatie si fantezie, in acceptiunea
lor moderna din lim#ile neo-romanice. 2upa cum se poate constata in urma prezentarii
etimologice facute anterior, lim#ile actuale au recuperat am#ele su#stantive din lim#ile
antice, specializand termenul din latina pentru Bretinerea a#sentuluiB, iar pe cel din greaca
pentru Breela#orarea a#sentuluiB (Bimmaginazione W la ritenzione dellQassente, fantasia - la
sua riela#orazioneB
+G
[1+M]). %rocesul de reela#orare dovedindu-se mai dificil decat
retinerea (#locarea disolutiei imaginii a#sentei), fantezia inclina mai mult catre ireal decat
imaginatia. 9oncordia aceasta le!icala nu e insa intotdeauna foarte clara, desi distinctia
se mentine relativ sta#ila.
5recescul ("antasia a fost tradus in latina in trei feluri> &isi<0 imaginati< si
transliterarea ("antasia )(oeti!a*. $ntr-o a#ordare cronologica, &isi< e atestat primul, la
9icero, Zuintilian, dar si la /f. Augustin si )oetius
+D
[1+K]. Omaginati< apare mai tirziu, la
%liniu cel )atran. 2esi cei doi termeni pot fi considerati echivalenti, Bacceptiunea
imaginatiei ca iluzie predomina in transliterarea, post-clasica, a grecescului ("antasia0
atestat in ena Prima#!"ionis si in Onstitutio oratoria a lui ZuintilianB
-E
[1+L], unde
+G
+D
-E
scrierile definite prin acest termen sunt, de fapt, mai aproape de sensul de astazi al lui
Be!travagantB.
,ai tarziu, in 4vul ,ediu, ("antasia va avea constant o tonalitate marcat
himerica, in timp ce imaginati< se specializeaza printr-o valoare accentuat BrealistaB. 2e
altfel, chiar in epoca lui *erodot, ca si la Aristotel, ("antasia putea reda si ostentatia? in
latina tarzie, e!ista mai multe atestari ale sintagmei ("antasia (oeti!a, iar in patristica s-a
pus in repetate randuri intre#area daca insusi 9hristos sa fie reprezentat ca un om
adevarat sau ca o ("antasia
74
[128]+
2aca, din punct de vedere functional, ("antasia si imaginati< sunt acelasi lucru,
intr-un sens specific insa Qimaginati< e facultatea care retine formele adunate de catre
sensus !ommunis )=oin aist"esis la Aristotel> simtul intern care coordoneaza datele
provenite de la simturile e!terne)
-+
[1+D]? ("antasia e in schim# facultatea care
recompune fantasmele retinute de imaginati<. $n alti termeni, daca imaginatia se imparte
in perceptie (&isi<
77
[130]) si in memorie (care se distinge prin caracterul sau voluntar),
("antasia pare sa-si asume, intr-o forma degradata, functiile de compunere si
descompunere care pleaca de la concept. Omaginati< da (ca imagine, n+n.) omul si calul,
("antasia da centaurul.B
-N
[1-1]
/tudiul lingvistic intreprins de ,aurizio "erraris atesta o evolutie paralela a
sensurilor diferite ale celor doua traduceri in latina ale etimonului grecesc, ca si, mai
tarziu, in engleza, la /ha3espeare (Qisu# unei no(ti de &ara), la 9haucer si 9oleridge, si in
germana la %aracelsus, in dictionarul alchimic al lui ,artin (uland, la )[hme,
9ommenius, in dictionarul fratilor 5rimm.
-M
[1-+]
-1
-+
--
-N
-M
/pre diferenta de scriitorii care adopta un le!ic grecizant ce duce la
BnormalizareaB termenului, medievalii de lim#a latina inteleg ("antasia negativ, B&ana
("antasiaB, precum somnul (B("antasia somnia#isB) sau, chiar mai mult, ca ("antasia
diabo#i!a, in timp ce imaginatia este atri#uita mai mult trupului si pro#lemelor lui cu
lumea o#iectuala
-K
[1--]. %ractic, incepand cu traducerea in latina a te!telor lui Aristotel,
in secolul al R$$-lea, se recurge la o diferentiere chiar pentru aceeasi forma grafica a
cuvantului fantezia, su# urmatoarele doua intelesuri> traducerea din te!tul filosofic
grecesc inseamna Bfacultatea reproductiva a spirituluiB, pe cand termenul transliterat din
greaca in latina si atestat din perioada lui %liniu cel )atran semnifica Bo facultate de
recompunere si de inventie spiritualaB
-L
[1-N].
9um "erraris continua analiza doar pana la romantici, pot inchide aici parcursul
acestor o#servatii le!icale cu precizarea ca lim#ile actuale europene percep nuantat
termenii, iar uza0ul lor in discursul contemporan intareste, prin relevanta conte!tuala,
continuarea celor doua directii sta#ilite inca din latina tarzie. 1ermenul actual de
imaginatie este folosit chiar autoreferential la ora actuala in lim#a0ul stiintific
(Bimaginatie stiintificaB), pe cand diferitele grafii ale fanteziei in lim#ile europene de mai
larga circulatie atesta toate o cantonare a semnificatului in zona fictionalitatii, a artelor
(e!ista chiar si un sens peiorativ al cuvantului).
$n cadrul sistemului imaginarului, se pot utiliza am#ele sensuri ale cuvantului
imaginatie> si cel apropiat de reprezentarea mai curand a ceea ce este percepti#il,
o#iectual, in special in relatie cu memoria identitara si cu istoria (imaginatia i!asti!a), si
cel cu care este in general numita functia de i,rea#izare a imaginii, independenta de
logica realitatii (imaginatia i!oni!a si fantezia).
2e asemenea, sensul negativ in care a fost valorificat termenul ("antasia in 4vul
,ediu va aparea in diferenta dintre functia de reprezentare a religiosului negativ
(imaginile diavolului) de cele dogmatice (religiosul pozitiv). /e poate vor#i, de aceea,
-K
-L
despre imaginaru# !or(u#ui sau despre imaginaru# !ronoto(i! a# (uterii, dar despre
fantasti!u# demoni! sau imaginaru# !restin,(o(u#ar de fa!tura fantasti!a+
#-
[1] Am pastrat in acest fragment din teza de doctorat intitulata Imaginarul medieval
romanesc, sustinuta la .niversitatea din /ucuresti, 0acultatea de "itere, 122#, sub conducerea
stiintifica a profesorilor ,an(3oria 4azilu si icolae 4anolescu, toate trimiterile la capitolele
ulterioare din lucrare, pentru a nu modifica structural textul. 5eza poate fi consultata la +ala
de "ectura a 0acultatii de "itere si este in curs de publicare la !ditora Polirom.
#6
[+] "! &700, 8ac9ues, Imaginarul medieval, !d. 4eridiane, /ucuresti, %66%,
*Prefata*, p. :(#$ (ed. fr. %6-:), cu urmatoarele capitole; *4irabilul*,
*+patiul si timpul*, *5rupul*, *"iteratura si imaginar*, *<isele* si *In vederea
unei antropologii politice*.
$2
[-] <oi prezenta in capitolele I.$. si II.:. componenta sistemului, respectiv a
modelului imaginarului, astfel incat se va vedea care sunt diferentele dintre
ele, in acceptiunea cercetarii de fata. 5recerea in paranteza a cuvantului
*romanesc* denota valoarea mai generala a celor doua sisteme. Cazul
romanesc este punctul de plecare si aplicatia= lui i se pot substitui si alte
exemple (de societati europene premoderne sau, mai restrictiv, medievale),
evident cu modificari specifice.
$%
[N] .ltima lucrare la care am avut acces; 5374A+, 8o>l (coord.),
Introduction aux mthodologies de l'imaginaire, !d. !llipses, Paris,
%66-. <olumul este organizat pe trei axe ale cercetarii; %. o istorie a
imaginarului si statutul imaginii in Antic'itatea clasica si in general in !uropa
occidentala= 1. contributiile fondatorilor domeniului de cercetare a
imaginarului, din secolul XX; Carl &ustav 8ung, &aston /ac'elard, 4ircea
!liade, 3enr? Corbin, )oger Caillois, &ilbert ,urand, !dgar 4orin, et alii, si
platforma teoriilor imaginii, in relatie cu problematica studiilor asupra
imaginarului si asupra altor concepte corelate= #. re-lecturi originale realizate
de membri ai centrelor de studiu al imaginarului din intreaga lume, afiliate
Centrului aston !achelard, de la ,ijon, condus de 8ean(8ac9ues
@unenburger. <olumul se inc'eie cu o panorama asupra cercetarii
contemporane si a studiilor in domeniu, cu un repertoriu al ec'ipelor de
cercetare din lume si cu o bibliografie generala adusa la zi. (.nul dintre
-G
-D
NE
N1
semnatarii volumului este "ucian /oia, director al Centrului de +tudiu al
Imaginarului, .niversitatea din /ucuresti.).
$1
[M] *In vederea unei antropologii politice. Istoria politica mai poate fi coloana
vertebrala a istorieiA*, in "! &700, op.cit., p. $#B($:6
$#
[K] "i#onomia; concept discutat de 4arie(8osC 4ondzain in legatura cu
textele iconodulilor din perioada crizei iconoclaste bizantine (secolele <III(IX)
si care aduna semnificatii multiple, reiesite din intalnirea doctrinei Intruparii
(imaginea naturala a divinului) si a icoanei (imaginea artificiala) cu planul
politic crestin de gestionare a bunurilor terestre, de catre institutia imperiala
si ecclesie. <. 47,DAI, 4arie( 8osC, Image, ic$ne, %conomie. &es sources
b'zantines de l(imaginaire contemporain, !d. +euil, Paris, %66E. 5ermenul va
aparea de fiecare data cand voi numi planul puterii crestine de organizare a
teritoriului si a vietii comunitare. )eprezinta unul dintre cele mai importante
concepte care au contribuit la formularea modelului imaginarului medieval
romanesc. Il voi utiliza cu forma sa grafica greaca, desi poate suna
rebarbativ pentru limba contemporana. *!conomie* insa nu are
complexitatea semantica a termenului oi#onomia, in utilizarile sale bizantine,
de aceea prefer scrierea vec'e a cuvantului. v. si A!XA 1
$$
[L] <oi discuta in sectiunea II, altfel decat o face in prefata respectiva "e
&off, ambii termeni, in capitolele II.1. si II.#. Analizele fiind ample, nu le
rezum aici.
$:
[G] idem, p. E
$E
[D] idem, p. %2
$B
[1E] <oi utiliza conceptul de mentalitate in alt raport fata de imaginar decat
in; 4A)5I, 3ervC, )entalit%s m%di%vales (*I
+
-*,
+
si+cle), !d. P.0, Paris,
%66- si )entalit%s m%di%vales II. -epr%sentations collectives du *I
+
-*,
+
si+cle, !d. P.0, Paris, 122%= P"A57, Al.(0lorin, Societate si mentalitati in
.uropa medievala. " introducere in antropologia istorica, !d.
.niversitatii *Al.I. Cuza*, Iasi, 1222.
N+
N-
NN
NM
NK
NL
$-
[11] otiune tratata in cap. II.1.%. *Campurile semantice si conceptuale* si
in cap. II.1.1.*Imaginatia si fantezia; specializarea sensurilor*, in
perspectiva diacronica, in paralel cu imaginatia.
$6
[1+] "! &700, op.cit., p. E
:2
[1-] ibidem
:%
[1N] idem, p. %$
:1
[1M] idem, p. B
:#
[1K] ,.)A,, &ilbert, Structurile antropologice ale imaginarului.
Introducere in arhetipologia generala, !d .nivers !nciclopedic, /ucuresti,
%66- (ed. fr. %6:6)
:$
[1L] "! &700, op.cit., p. %%(%1. Cateva randuri mai jos, autorul numeste de
altfel relevanta pe care au avut(o studiile din diverse domenii, printre care si
psi'analiza, si antropologia, in descoperirea importantei imaginii pentru
studierea istoriei.
::
[1G] Idem, p. %1(%#
$iet0 este o sculptur creat n 1NDD de artistul ,ichelangelo )uonarroti.
6n prezent, aceast capodoper de o valoare inestima#il a sculpturii renascentiste se afl
la Patican, n )azilica /f&ntul %etru. 4ste singura lucrare semnat de ,ichelangelo.
/emntura poate fi vzut pe centura care i ncinge pe diagonal pieptul "ecioarei.
[1]
NG
ND
ME
M1
M+
M-
MN
MM
/tatuia a fost realizat pentru cardinalul francez <ean de )illheres, care fusese repartizat
n (oma. /tatuia a fost fcut ca monument funerar al cardinalului, dar a fost mutat n
prima capel pe partea dreapt de la intrarea n #azilic, n secolul RP$$$, unde se gsete
actualmente.
Aceast faimoas oper de art o ntruchipeaz pe "ecioara ,aria in&nd n #rae trupul
lui $isus dup crucificare. Aceast tem este de origine .ordic, popular la vremea
respectiv n "ran a , ns nu i n $talia. $nterpretarea dat de ,ichelangelo lui 'ietR este
unic. 4ste o lucrare de o deose#it importan ntruc&t mpletete idealurile de
frumuse e renascentiste cu cele naturaliste.
Cuprins
[ascunde]
1 /emntura
+ Atacul
- 9opia din (om&nia
N .ote
.emntura[modificare | modificare surs]
%entru prima dat, 'ietR a fost gzduit la capela /anta %etronilla, un mausoleu roman
aflat l&ng transeptul sudic al #azilicii /f&ntul %etru, pe care cardinalul o alesese drept
capela unde vor avea loc funerariile sale. 9apela a fost demolat de ctre arhitectul
2onato )ramante n timpul recldirii #azilicii.
9onform spuselor lui 5iorgio Pasari, la scurt vreme dup instalarea 'ietR n capel,
,ichelangelo a auzit unele remarci cum c ar fi lucrarea unui alt sculptor, 9ristoforo
/olari, nu a sa. 2e suprare, ,ichelangelo a sculptat ,$9*A4'A[.]54'/
)8.A(81/ "'8(4.1$.[/] "A9$4)A[1] (,ichelangelo )uonarroti, "lorena, a
facut-o) pe centura de pe pieptul "ecioarei ,aria. A fost singura lucrare pe care a semnat-
o vreodat. ,ai t&rziu i-a regretat gestul, consider&ndu-l o arogan i a 0urat c nu-i
va mai semna niciodat vreo lucrare.
[+]
Atacul[modificare | modificare surs]
2e-a lungul timpului, 'ietR a suferit mai multe deteriorri. %atru degete de la m&na
st&ng a "ecioarei au fost sparte n timpul unei mutri. Au fost restaurate n 1L-K de ctre
5iuseppe 'irioni, iar unii savani sunt de prere c restauratorul i-a permis s aduc
modificri, fc&nd poziia m&inii mai puin BemfaticB.
9ea mai mare distrugere a suferit-o la +1 mai 1DL+, n 2uminica (usaliilor c&nd un
geolog deza!at mintal pe nume 'aszlo 1oth, a intrat n capel i a atacat sculptura cu un
ciocan geologic strig&nd B4u sunt $isus *ristosB. ,artorii au luat #ucile de marmur
care au srit. ,ai t&rziu, unele dintre acestea au fost returnate, ns multe dintre ele nu,
printre care i nasul "ecioarei, care a tre#uit s fie reconstruit dintr-un #loc tiat din
spate.
2up atac, capodopera a fost minuios restaurat i napoiat #azilicii /f&ntul %etru,
imediat dup intrare pe partea dreapt, ntre /f&nta i altarul /f&ntului /e#astian, iar
acum este prote0at de un geam #lindat.
Copia din Rom1nia[modificare | modificare surs]
8 copie a statuii %ietY, realizat de sculptorul Pot" Ost&an, a fost amplasat n 1DEK faa
)isericii romano-catolice din 8radea, de pe actuala str. (epu#licii. 'ucrarea a fost
renovat n 1DMD dar la ++ mai 1DK1 a fost mutat n curtea )isericii romano-catolice, n
locul ei fiind amplasat #ustul lui Ale!andru ,oghioro , ndeprtat i el dup (evolu ia
(om&n din 1DGD.
[-]