Sunteți pe pagina 1din 2

NOAPTE DE DECEMVRIE

Poezia apare in volumulFlori sacre din 1912,aceasta reunind intr-o maniera


originala,romantismul cu simbolismul,in care exista insa si elemente de facture clasicista vizibile mai
ales in structura armonioasa,simetria poeziei si stilul elevat.
Prin titlu poezia trimite la traditia romantic.Nocturnul romanticilor a fost intotdeauna prilej
de reverie,de evadare din realitate si stergerea granitelor dintre lumi.Pana si la Macedonski noaptea
devine pretext pentru alimentarea meditatiei.Intunericul noptii,fara sa fie lipsit de aura de mister a
poeziei romantic,va capata intelesul de mediu ostil artistului,continand o condamnare a poetului de
catre societate,ceea ce reprezinta un motiv romantic.
Poemul incepe prin descrierea spatiului liric,de creatie,sugerand lipsa de inspiratie a poetului
prin utilizarea simbolurilor pustie si alba e camera moarta,palatele sale sunt albe fantasme,in
care poetul trasnit sta de soarta,absenta muzei fiind exprimata prin nici o scanteie in ochiu-
adormit.
De la spatiul interior,in care poetul se simte izolat,se trece la imaginea exterioara a campiei
pustie si alba si ea,ca simbol al lumii in care traieste poetul si care-i este ostila.Culoarea alba
domina intreg tabloul,imaginea fiind amplificata prin elemente auditive:lupi groaznici s-
aud,ragusit/Cum latra,cum urla,Sub viscolu-albastru ea geme cumplit.
Apare inspiratia,simbolizata de flacara viecare este adusa de un arhanghel,semn ca este de
natura divina,facandu-se astfel posibila trecerea poetului in universal ideal al poeziei.Poetul este
simbolizat asadar,de emirul dornic sa plece la cetatea sfanta.Aspiratia acestuia de a ajunge la Meka
este atotstapanitoare,dominatoare,o dorinta devoratoare:Spre Meka-l rapeste credinta-
vointa/..Emirul poneste la drumpe-o alba camilainsotit de un mare alai alcatuit din robi
inarmati,negri-armasari,camile.In acelasi timp,cu el spre Meka,pleaca un drumet cu infatisare de
cersetor,al carui portret este alcatuit in antiteza cu cel al emirului,sugerand trasaturile omului
obisnuit,ce nu are idealuri superioare.Tot in antiteza sunt si drumurile pe care apuca fiecare dintre
cei doi calatori.Cersetorul pleaca pe-un drum ce coteste,simbol al compromisurilor pe care omul
obisnuit le face in viata:O tanara umbra de soare-l fereste/Si drumu-ocoleste mai mult-tot mai
mult.Emirul insa allege sa parcurga desertul,ca symbol al vietii in linie dreapta:Si el nainteaza-si
calea e dreapta-/E dreapta tot dreapta-dar zilele curg,/Si foc e in aer,in zori,si-n amurg-/Si el
nainteaza-dar zilele curg.Culoarea dominant in parcurgerea desertului este rosul,ca simbol al
vietii,dar si al patimii de a atinge idealul,poetul accentuand dificultatea atingerii acestuia printr-o
enumerare de simboluri ce sugereaza setea de absolut:Un chin fara margini de sete-
arzatoare.Inaintarea emirului prin desert se face intr-un ritm dynamic ilustrrat de o multitudine de
verbe ce sugereaza neputinta societatii superficiale si meschine de a aprecia valoarea adevarata a
existentei superioare:se-ntinde,nainteaza,s-aprinde,alearga,vibreaza,curg,etc.
Servitorii si animalele mor pe rand,dragi tineri,cai ageri si amndre camile,proviziile se
sfarsesc si ele,si tot nu s-arata cetatea de vise,printul ramanand singur sub arsita nemiloasa a
pustiei,sub aerun flacari,sub cerul de-otel.Culoarea rosie este aici un symbol al destinului
implacabil,fiind pretutindeni un rosu de sange,rosii movile.Chinurile emirului care sufera de sete
si de foame,sugereaza zbuciumul poetului pentru conditia sa nefericita si chiar speranta este in
sufletu-i moarta.
Ajuns la apogeul calatoriei sale,emirul traieste iluzia idealului pe care spera,sa-l atinga prin
intrarea in sfanta cetate,dar aceasta se departeaza pe masura ce dorinta lui creste:spre albele ziduri
alearga-alearga,/[ ]Dar Meka incepe si dansa sa mearga.Iluzia emirului sugereaza un sfarsit tragic al
omului superior care-si dedica intreaga existent implinirii idealului absolut,el cazand victim propriei
dorinte care cere sacrificii si care este de neatins.Cu ultimele puteri,emirul il zareste pe drumetul
pocit intrand pe portile Mekai pamantesti,in timp ce el va transcede in Meka cereasca:Sunt Meka
cereasca,sunt Meka cea mare
Finalul poeziei reda simbolul omului superior supus suferintei pricinuite de incapacitatea
oamenilor obisnuiti de a-i intelege idealul intangibil:Murit-a emirul sub jarul pustiei.
Poemul imbina intr-un mod armonios elementele romantic cum ar fi:tema poemului
reprezentata de conditia vitrega a omului superior intr-o lume dominate de interese
superficiale,antinteza ca principala modalitate de alcatuire a portretului omului de geniu si al omului
obisnuit,al idealului absolut al geniului si al telului comun al omului obisnuit,dar si motivele
romantic:noaptea reprezentand un cadru ostil,luna,camera ca simbol al sufletului pustiu,focul
reprezentand inspiratia,fantana sugerand inceputurile,inocenta;cu cele simboliste si cu cele de
natura parnasiana precum:structura poemului de factura clasica,cu o compozitie simetrica,aparitia
pietrelor si metalelor pretioase.
Poezia lui Macedonski contine rima incrucisata si imperecheata.Masura este variabila,iar
ritmul este iambic.Structura muzicala a versului este sporita prin repetitii si refren.
In concluzie poemulNoapte de decemvriereflecta imaginarul poetic simbolist cu influente
romantic si parnasiene intr-o alegorie a cautarii idealului absolut.