Sunteți pe pagina 1din 311

COLECŢIA

PROPULSIA AEROSPAŢIALĂ
SERIA
ÎNVĂŢĂMÂNT

OPTIMIZAREA
TRACŢIUNII
TURBOMOTOARELOR

Numărul 3

Doctor Honoris Causa


Prof. dr.ing. VIRGIL STANCIU
Univesitatea POLITEHNICA din Bucureşti
Asist. Ing. CONSTANTIN LEVENŢIU
Univesitatea POLITEHNICA din Bucureşti

Editura BREN
B.ucureşti 2003
1
Capitolul 1.

MODELAREA TRACŢIUNII
TURBOMOTOARELOR

1.1. Generalităţi

O preocupare actuală în domeniul turbomotoarelor este modelarea şi


simularea performanţelor sale şi, în primul rând a forţei de tracţiune
dezvoltată de un aeroreactor.
O analiză a studiilor efectuate, în ultimii ani, dezvăluie faptul că există trei
modele de evaluare a forţei de tracţiune a unui turbomotor. Acestea sunt în
ordinea apariţiei lor:
- modelul vitezei de evacuare;
- modelul stărilor succesive;
- modelul parametrilor de aport.
Deşi, fiecare model are propriul său algoritm pentru calculul forţei de
tracţiune, toate modelele au la bază expresia fundamentală a forţei de
tracţiune, care derivă din ecuaţia impulsului, aplicată unui volum de control
care cuprinde, în interior, sistemul de propulsie, figura nr. 1.1.

2
pa
i e av
am
M av
M am Vam Vi T Ve Vav

pam Aam Aav pav


am
i e av

Fig. 1.1

Prin definiţie, forţa de tracţiune, T, este dată de variaţia funcţiei forţei


curentului, Ffc, în secţiunile din aval şi amonte, adică
T = F fcav − F fcam , ( 1.1 )

unde cele două funcţii au expresiile


F fcav = M avVav + Aav ( pav − pa ) ( 1.2 )

şi
F fcam = M amVam + Aam ( pam − pa ) , ( 1.3 )

în care:
- M am , M av sunt debitele de fluid de lucru în secţiunile am-am şi av-av;
- Vam, Vav sunt vitezele fluidului în cele două secţiunii;
- Aam, Aav sunt ariile celor două secţiunii;
- pam, pav sunt presiunile statice în secţiunile corespunzătoare;
- pa este presiunea statică a mediului ambiant.

Dacă se notează cu indicii i şi e secţiunile care corespund intrării şi ieşirii


din sistemul de propulsie atunci, forţa de tracţiune se poate scrie ca fiind

3
[ ] [ ]
T = M eVe + Ae ( pe − pa ) − M iVi + Ai ( pi − pa ) , (1.4 )

unde mărimile au semnificaţiile cunoscute, în secţiuniile de intrare şi


respectiv ieşire ale motorului.
Evident, expresia forţei de tracţiune poate avea şi alte forme, unele mai
convenabile, în funcţie de modul cum se alege volumul de control. Se face
menţiunea că, deşi forţa de tracţiune diferă ca formulă, mărimea ei, este
întotdeauna aceeaşi, indiferent de volumul de control considerat.
Ţinând seama că, de fapt, debitul de fluid care traversează motorul este, în
secţiunea de intrare, debitul de aer M a iar, în secţiunea de ieşire, debitul de

gaze de ardere M g , atunci relaţia (1.4 ) se poate scrie ca

[ ] [
T = M gV5 + A5 ( p5 − pa ) − M aV1 + A1 ( p1 − pa ) , ] ( 1.5 )

în care s-au utilizat notaţiile standard din literatura românească de


specialitate, adică
- la intrare, în secţiunea 1-1
Vi = V1, M i = M a , pi = p1 ;
- la ieşire, în secţiunea 5-5
Ve = V5, M e = M g , pe = p5.

În general, cea mai utilizată formulă a tracţiunii se scrie, în ipoteza în care


p1 = pH, A1 = AH, M 1 = M a , V1 = V,
adică tunelul de aspiraţie, între secţiuniile H-H şi 1-1, este de forma
cilindrică. În aceste condiţii, forţa de tracţiune capătă forma cunoscută
[ ]
T = M gV5 + A5 ( p5 − pH ) − M aV ( 1.6 )

Foarte frecvent se studiază forţa de tracţiune specifică a unui turbomotor


care, prin definiţie, este
4
T
Tsp = . ( 1.7 )
Ma

În cele ce urmează, se va utiliza pentru forţa de tracţiune specifică formele


corespunzătoare modelului studiat.

1.2. Modelul vitezei de evacuare

Se va stabili, în continuare, expresia forţei de tracţiune specifică în cazul


acestui model.
În esenţă, modelul presupune stabilirea expresiei forţei de tracţiune specifice
în funcţie de viteza de evacuare a gazelor de ardere din motor în situaţia
unei destinderi complete, p5 = pH.
Se porneşte de la definiţia forţei specifice,
T
Tsp = ,
M a
în care se înlocuieşte
T = M gV5 − M aV = M a [(1 + mc )C5 − V ] , ( 1.8 )

unde s-a considerat că V5=C5.


Rezultă, în final, expresia forţei de tracţiune specifică
Tsp = (1 + mc )C5 − V . ( 1.9 )

Pentru a determina viteza de evacuare C5 se va reprezenta, în coordonate i-s,


destinderea gazelor de ardere în cazul MTR, ca în figura nr. 1.2.

5
i p3*

lT*id lT*
p4*

* C52
4 id C52id
2
C '52id pH 2
2
5id
5id' s

Fig. 1.2

Se ţine seama că între vitezele gazelor, reală şi ideală, există relaţia


C5 = ϕ ar C5id . ( 1.10 )

Randamentul destinderii gazelor în turbină are valori cuprinse în intervalul


(0,92-0,95). Astfel, starea 4* şi starea 4id* vor fi destul de apropiate pentru a

putea considera că C5id ≈ C5 , în care

C5id = 2(i4* − i ' )


5id

sau

(
C5' id ≈ 2 i4*id − i'
5id
)= 2[(i3* − i ' ) − (i3* − i4*id )] .
5id
( 1.11 )

Ţinând seama că ∆iid = i3* − i ' reprezintă căderea de entalpie ideală,


5id

realizată pe întreg motorul, iar lT* id = i3* − i4*id reprezintă lucrul mecanic ideal,

realizat prin destinderea gazelor în turbină, atunci

6
C5id = 2(∆iid − lT*id )

şi

C5 = ϕ ar 2(∆iid − lT*id ) . ( 1.12 )

Ţinând seama că
 i' 
∆iid = i3* − i = i3*  1 − id* 
5
'
5id
 i3 
 
şi considerând o evoluţie izentropică între stările 3* şi 5id' rezultă
k ' −1
i5id T5id p  k'
= =  H*  .
i3* T3*  p3 
Ca urmare,
k ' −1
 
  pH  k ' 
∆iid = i  1 −  *   ,

*
3

  p3  
 
unde
pH p H p H* p1* p2* 1
= * * * * = , ( 1.13 )
*
p3 p H p1 p 2 p3 π d σ daπ c*σ ca*
*

deoarece
pH p *H p1* * p2
*
= π d , = σ *
da , = π c , = σ ca*
p *H p1* p 2* p3*
Ca atare,

7
k ' −1
 
  1  k' 
∆iid = i  1 − 
*
* * 
  ( 1.14 )
  π d σ daπ c σ ca  
3 *

 

Cum însă
V2
iH* = iH +
2
şi
iH* V2
= 1+ ,
iH 2iH
rezultă
k −1 k −1
pH  TH*  k  V2  k
= π d =   =  1 +  . ( 1.15 )
p *H  TH   2iH 

Înlocuind în relaţia (1.14) se obţine


k ' −1
 
   k'
 
   
* 1 
∆iid = i3 1 −  k −1

. ( 1.16 )
 
  V2  k * * *  
   1 +  σ daπ c σ ca 

   2i H   
 

Pe de altă parte, deoarece


lT* lc*
lT*id = şi lT* = ,
ηT* ηm
atunci
lc*
lT*id = .
ηT*η m
Cum însă

8
lc*id
lc* = ,
η c*
rezultă
lc*id
lT*id = ,
ηT*η mη c*

unde
 k k−1   k −1
V 2  * k 
lc*id = iH*  π c* − 1 =  i H +  π c − 1 .
   2  
   
Ca urmare, lucrul mecanic ideal de destindere al turbinei, devine
 k k−1 
 π * − 1
 c
 ( 1.17 )
 V2  .
lT*id =  iH +  *
 2  ηTηmηc *

Pe baza realţiilor (1.16) şi (1.17) se obţine, în final, expresia vitezei de


evacuare a gazelor de ardere

  k ' −1
 k −1

    V 2  * k 
k'
   
      iH + 2  π c − 1 
  1    
C5 = ϕ ar 2i3* 1 −  
− 
  
k −1


ηTη mη c
* *
 ( 1.18 )
V2  k * * * 
    1 +  σ daπ c σ ca
  
    2i H    
   

Prin definiţie, aportul de combustibil este


1 M
mc = = c
α min L M a
Din ecuaţia energiei, aplicată camerei de ardere,

9
Pciξ ca  1 *
i2* + = 1 + i3 ,
α min L  α min L 
în care mc<<1, se obţine
i2* + mc Pciξ ca ≅ i3*
respectiv
i3* − i2*
mc = . ( 1.19 )
Pciξ ca

Ţinând seama că
 k k−1 
i  π c* − 1
*
 k −1

H
   
l *
  π * k
− 1
i2* = i1* + lc* = i H* + c* = i H* + = i *
 1 + c
,
ηc η c* η c* 
H
 
 
atunci
k −1
 
 V 
2  π * k
− 1 
i2* =  iH +  1 + c *  . ( 1.20 )
 2  ηc 
 
 

Înlocuind în relaţia (1.20) rezultă, în final,

  k −1

2 
1 *  V  π c − 1 
* k
mc = i3 −  i H +  1 +  . ( 1.21 )
Pciξ ca   2  η c* 
 
  

În consecinţă, ţinând cont de relaţiile (1.18) şi (1.21), rezultă expresia forţei


de tracţiune specifică

10
   k −1
 
 1 *  V 
2  π c − 1  
* k
Tsp = 1 + i3 −  i H +  1 +   ϕ ar ⋅
 Pciξ ca   2  η c*  
 
     
  k ' −1
 k −1

    V 2  * k 
k' ( 1.22 )
  
     i H +  π c − 1 
  1

  2  
 .
⋅ 2 i3* 1 −  
 − 
  
k −1


η *
η η *

V2  k * * *  T m c
    1 +  σ daπ c σ ca
  
    2i H    
   

1.3. Modelul stărilor succesive

1.3.1. Generalităţi

Expresia forţei de tracţiune se poate stabili admiţând un volum de control al


sistemului, ca în figura nr. 1.3.
0 10(e) ef
H
. .
V Ma T Mg Vef

H
0 10(e) ef

Fig. 1.3

Astfel, tracţiunea totală FT se poate exprima prin

11
FT = M gVef ( 1.23 )

sau
FT = M g Ce + Ae ( pe − pH ) ( 1.24 )

respectiv, cu notaţiile curente


FT = M g C10 + A10 ( p10 − p H ) . ( 1.25 )

Pe de altă parte, tracţiunea negativă sau rezistenţa statică, FR este


FR = M aVH , ( 1.26 )

unde VH este viteza de zbor.


Rezultă tracţiunea netă a sistemului sau forţa de tracţiune, T, definită prin
T = FT − FR ( 1.27 )

ca fiind
T = M gVef − M aVH ≈ M a (Vef − VH ) ( 1.28 )

sau
T = M g C10 − M aVH + A10 ( p10 − p H ) ( 1.29 )

Conform acestui model evaluarea performanţelor unui sistem de propulsie


presupune calculul succesiv al parametrilor fluidului în toate secţiunile
canalului de lucru.
Curgerea într-o secţiune oarecare, în cel mai general caz, se precizează prin:
- parametrii cinematici: C , λ , U ,W , α , β ;

- parametrii termodinamici: p * , T * , ρ * , p, T , ρ ;

- parametrii geometrici: A, D sau A şi d ;


- parametrii funcţionali: n;

12
- parametrii masici, M a ,
adică prin 16 parametrii sau necunoscute.
Pentru calculul lor se dispune de următorul sistem:
 p*
M
  = a q (λ )A sin α ( 1.30 )
*
 T
 k −1 * ( 1.31 )
λ = C 2 i
 k +1
U = π D n / 60 ( 1.32 )

 p = p *π (λ ) ( 1.33 )

S 1 = T = T *θ (λ ) ( 1.34 )
 *
 ρ = p / RT
* * ( 1.35 )
 ρ = p / RT ( 1.36 )
 2
W = C + U − 2UC cos α
2 2
( 1.37 )
tgβ = C sin α / (U − C cos α )
 ( 1.38 )

care cuprinde 9 ecuaţii.


Rezolvarea sistemului şi, implicit, determinarea curgerii, la regimul
nominal, necesită precizarea a 7 mărimi. De regulă, din calculul motorului
se stabilesc p * , T * , M . Totodată, se aleg convenabil C ,α , d şi U, viteza
tangenţială, dacă turaţia motorului nu este precizată.
În cazul în care nu există curgere relativă necunoscutele U, n, W, β dispar,
iar sistemul S1 se transformă în sistemul S2

13
  p*
M = a q (λ )A sin α ( 1.39 )
 T*
 k −1 * ( 1.40 )
λ = C 2 i
 k +1
S2 = 
 p = p π (λ )
* ( 1.41 )
T = T *θ (λ ) ( 1.42 )
 *
 ρ = p * / RT * ( 1.43 )

 ρ = p / RT ( 1.44 )

prin eliminarea ecuaţiilor ( 1.32 ), ( 1.37 ) şi ( 1.38 ). Cele 6 ecuaţii conţin


12 necunoscute. Pentru rezolvarea noului sistem, ca şi în cazul general, se
admit cunoscute M , p * , T * , C ,α , d .
Deci, indiferent de complexitatea curgerii într-o secţiune, rezolvarea
sistemului în general, în condiţiile regimului de proiectare conduce la
determinarea geometriei canalului de lucru şi, concret, la determinarea lui A
şi D.
Prin urmare, pentru un regim oarecare de funcţionare n ≠ n nominal
curgerea este precizată prin 14 necunoscute, respectiv 10 necunoscute, după
cum se ia, sau nu, în discuţie existenţa mişcării relative. Practic, parametrii
termodinamici statici nu sunt caracteristici secţiuniilor fundamentale ale
motorului, totuşi ei joacă un rol deosebit în secţiuniile H-H şi respectiv 10-
10, adică în secţiuniile din amontele, respectiv avalul sistemului.
În acelaşi timp, parametrii curgerii relative sunt nesemnificative în
aprecierea performanţelor motorului, fapt pentru care sunt excluşi din
schema de calcul. În consecinţă, necunoscutele fundamentale într-o secţiune
sunt: λ ( M ), p * , T * , M , la care se adaugă turaţia n în prezenţa unei
componente în mişcare de rotaţie.

14
Sistemele S1 şi S2 se reduc, în această situaţie, la o singură ecuaţie, cea de
debit.

1.3.2. Calculul parametrilor de legătură între


secţiuni

Între parametrii fundamentali, specifici unei secţiuni, şi cei corespunzători


unei secţiuni adiacente, se stabilesc corelaţii bazate pe procesele şi
transformările, la care este expus fluidul de lucru în canalul străbătut de
acesta.
Pentru simplificare, se vor nota cu indicii α şi β, mărimile fundamentale în
secţiunea de intrare respectiv ieşire din canal, ca în figura nr. 1.4.

λα (M α ) λβ (M β )
α β

pα* p β*

Tα* Tβ*

M M β
α

α β

Fig. 1.4

În aceste condiţii, presiunea totală în secţiunea de ieşire, pβ* , se exprimă

prin
p*β = κ p pα* , ( 1.45 )

unde parametrul general κ p se poate defini astfel:

15
, coeficient de pierdere de presiune totală;
, grad de comprimare total;
σ *
 , δ * , grad de destindere total. ( 1.46 )
κ p = π *
1 / δ *

Dacă la regimul de proiectare parametrul presiunii κ p are valoare bine

precizată, la regimuri diferite de regimul de calcul valorile parametrului sunt


precizate de caracteristicile funcţionale ale proceselor din canalul de lucru,
cum sunt: caracteristica dispozitivului de admisie, σ da
*
= f (M α ) ,
caracteristica universală a compresorului

(
π * = f n / Tα* , M α Tα* / pα* , , )
caracteristica de lucru a camerei de ardere: σ ca* = f ( M α , Tβ* / Tα* ) ,

caracteristica universală a turbinei

(
δ T* = f n / Tα* , M α Tα* / pα* , etc.)
În mod asemănător, se defineşte un parametru general al temperaturii κ T ,
care permite stabilirea unei legături între temperaturile totale, de forma:
Tβ* = κ T Tα* ( 1.47 )

Evident, parametrul temperaturii poate lua valori particulare de tipul


1 în procese izentalpice;
 k −1
  * k 
1 +  π − 1 / η * în procesul comprimării;

  

κT =   1− k '
 ( 1.48 )
1 − η *  1 − δ * k '  în procesul destinderii;
  
  
 Pciξ ca
1 + T *α min L în procesul arderii.
 α

16
Ca şi în situaţia anterioară, la regimul de calcul, valorile parametrului
temperaturii sunt cunoscute. Determinarea acestuia, la alte regimuri de
funcţionare, este o problemă deosebit de complexă, parte integrantă a
caracteristicilor funcţionale ale organelor componente ale sistemului. În
ceea ce priveşte debitul de fluid se poate preciza următoarea corelaţie
M β = κ M M α , ( 1.49 )

unde, cu mici excepţii, κ M parametrul general al debitului, este egal cu


unitatea.

1.3.3. Problema fundamentală a motorului


turboreactor monorotor nereglabil

Sub această denumire se prezintă, în continuare, principial, cel mai simplu


model de calcul al performanţelor unui motor turboreactor, piatra de temelie
a calculelor care vor urma. Pentru aceasta se precizează în figura nr. 1.5
schema motorului cu secţiunile fundamentale ale canalului de curgere.

Fig. 1.5

Se definesc, în principalele secţiuni, parametrii curgerii precum şi relaţiile


de legătură între secţiuni.

17
a) Secţiunea H-H
 288 − 6 ,5 H , pentru H ≤ 11 km
1. TH = 
 216 ,6 K ,
o
pentru H > 11 km

   6 ,5 
5 , 2553

  p0  1 − H , pentru H ≤ 11 km
2. p =   288 
 H
  11− H

  p11e
6 , 318
, pentru H > 11 km

   6 ,5 
4 , 2553

  ρ 0  1 − H pentru H ≤ 11 km
SH −H = 3. ρ H =   288 
  11− H

  ρ 11e 6 ,318 pentru H > 11 km


 2
4. T * = T + VH
 H H
2c p

 k

  V 2  k −1
 
5. p H = p H  1 + 2c T 
* H

  p H 

6. M = ρ V A
 aH H H H

În relaţiile anterioare se cunosc:


p0 = 1,01325 ⋅ 10 5 N / m 2
p11 = 0,2316 ⋅ 10 5 N / m 2
ρ0 = 1,25 kg / m 3
ρ11 = 0,371 kg / m 3 ,
din atmosfera standard.
Sistemul SH-H de 6 ecuaţii conţine 9 necunoscute: H, VH, pH, TH, p H* , TH* ,

p H* , TH* , M a H , ρ H , AH . Rezolvarea sistemului presupune precizarea a trei

parametrii. Dintre aceştia H si VH sunt impuşi prin intermediul regimului de

zbor. Cel de-al treilea parametru se admite M aH , cunoscând că, între debitul

de fluid de lucru şi turaţia motorului, există o strânsă corelaţie. De fapt, între


18
T*
parametrul debitului M a *1 la intrare în compresor şi parametrul turaţiei
p1

n
, raportaţi la valorile regimului de calcul există o interdependenţă care,
T1*
grafic, este reprezentată în figura nr. 1.6.

T*
M a1 *1
p1
1,0
 T1* 
0,8  M
 a1 p1* 
 n
0,6

0,4 n  n 
/ 
0,2 T  T1*  n
1
*

0,2 0,4 0,6 0,8 10 1,2

Fig. 1.6

Această interdependenţă permite ca, la un anumit regim de funcţionare al


motorului impus, n = n / nn , să se stabilească o valoare aproximativă a

debitului de fluid, în condiţiile unui regim de zbor dat, M aH , din expresia

 
 n 
 T1*   T1* 
M a H TH* /( p *H σ da
*
) =  M F , ( 1.50 )
n  a1 p1*    n  
 n   

 * 
  T1  n 

în care F reprezintă funcţia de dependenţă.


Ca atare, pentru M aH , sistemul S H − H este perfect determinat.

19
b) Secţiunea 0-0
7. p0* = p H*

8. T0 = TH
* *

S0-0 = 9. M a0 = M a H ( 1.51 )


 *
10. M = 0,04 p0 q (λ )A
 a0
T0*
0 0

Sistemul S0-0 cuprinde patru necunoscute p0* , T0* , M a0 , λ0 şi este alcătuit din

patru ecuaţii deci, matematic, perfect determinat.


c) Secţiunea 1-1
11. σ da
*
= f ( M 0 ) sau σ da
*
= f ' (λ0 )

12. p1 = p0σ da
* * *

S1-1 =  ( 1.52 )
13. T1 = T0
* *

14. M = M
 a1 a0

Sistemul S1-1 este determinat deoarece conţine patru ecuaţii şi patru


necunoscute: σ da
*
, p1* , T1* , M a1

d) Secţiunea 3-3

20
 c 1 (
15. π * = f n / T * , M
1
* *
a1 T1 / p1 )
 c 2 (
16. η * = f n / T * , M
1
* *
a1 T1 / p1 )
17. p3* = p1*π c*

k −1
  
  π * k
− 1 
S3-3 = 18. T3 = T1  1 + c p
* * c
 ( 0.53 )
  η c* 
 
 

19. M a3 = M a1
 
 *
20. M a = 0,04 p3 q(λ3 ) A3
 3
T3*

Sistemul S3-3 conţine şase ecuaţii şi şase necunoscute: π c* ,ηc* , p3* , T3* ,

M a3 , λ3 deci este determinat.

e) Secţiunea 4-4
(
21. σ ca* = g λ3 , λ4 , T4* / T3* )

22. p4 = σ ca p3
* * *


23. α min L ≈ Pciξ ca − c pT4 + c pc Tc
' *

 c 'pT4* − c pT3*

S4-4 =  M a3 ( 1.54 )
 24. 
M =
α min L
c

25. M g 4 = M a3 + M c

 *
 = 0,04 p4 q(λ )A
 26. M a4 4 4
 T4*

Sistemul S4-4 este nedeterminat deoarece are şapte necunoscute:

p4* , T4* , σ ca
*
, λ4 , M c , M a4 ,α

şi conţine numai şase ecuaţii. Este, deci, necesară o mărime. Interesant că


această mărime este furnizată de sistemul parametrilor din secţiunea 6-6.
21
f) Secţiunea 6-6



 *
(
27. δ T = f 3 n / T4 , M g 4 T4 / p4
* * *
)
 *
(
28. ηT = f 4 n / T4 , M g 4 T4 / p4
* * *
)

29. p6 = p4 / δ T
* * *


  1− k '

S6-6 = 30. T6* = T4* 1 − ηT*  1 − δ T* k '  ( 1.55 )
   
31. M = M
 g6 g4

 p*
32. M g6 = 0,0396 6 q(λ6 )A6
 T6*
 k −1
 c pT1*  * k 
*
1− k '
 *
33. M a1 * π c − 1 = η m M g 4 ηT  1 − δ T k ' T4
 *

 ηc    
 

relaţie care presupune egalitatea turaţiilor compresorului şi turbinei, legate


mecanic. Sistemul 6-6 cuprinde şapte ecuaţii şi numai şase necunoscute:
δ T* ,ηT* , p6* , T6* , M a6 , λ6

Prin urmare, sistemul global, cameră de ardere turbină, S4-4 + S6-6 = S4-6 ,

permite calculul parametrilor corespunzători celor doua secţiuni 4-4 şi 6-6


conţinând 13 necunoscute şi 13 ecuaţii. Sistemul nelinear se poate rezolva
luând ca valoare iniţială pentru T4* = T4*n n 2 .

Este necesară, în acest stadiu, şi o verificare a coeficientului de viteză


λ6 ≥ λ6 min , determinat din considerente mecanice.
g) Secţiunea 7-7

22


34. σ se = h( M 6 ) sau σ se = h' (λ6 )
* *


35. p7 = p6σ se
* * *

S7-7 = 36. T7* = T6* ( 0.56 )



37. M g7 = M g6
 
 p*
38. M a7 = 0,0396 7 q (λ7 )A7
 T7*

Sistemul obţinut, S7-7, este perfect determinat deoarece numărul de ecuaţii


este egal cu numărul de necunoscute:
σ se* , p7* , T7* , M a7 , λ7
h) Secţiunea 10-10
39. σ ar* = l ( M 7 ) sau σ ar* = l ' (λ7 )

40. p10 = p7 σ ar
* * *

S10-10 = ( 0.57 )
41. T10 = T7
* *

42. M
g 10 = M g7


k'
 2  k '−1
Se calculează raportul p H / p = β şi de compară cu β cr = 
*
 .
 k '+1 
10

a) Dacă, β > β cr , atunci

43. α) p10=pH
şi debitul disponibil
2 k ' +1
p*
44. α) M a10 = 0,0277 10 A10 β k ' − β k ' ( 0.58 )
d
T10*

b) Dacă, β ≤ β cr , atunci

43. β) p10 = pcr = β cr p10


*

23
şi debitul disponibil este cel critic, adică
p*
44. β) M a10 = 0,0396 10 A10 ( 1.59 )
d
T10*

Evident că, debitul diferă de cel disponibil. Pentru a le egala se reia calculul
cu noul debit, M a'' H = M g10 − M a , până când eroarea, între debitul necesar

calculat şi cel disponibil, este sub 2%. Odată ciclul de calcul încheiat, se
determină coeficientul de viteză λ10 din expresia debitului în secţiunea 10-

10
p*
45. M a10 = 0,0396 10 q (λ10 )A10 ( 1.60 )
T10*

şi, imediat, viteza de evacuare a gazelor

k'
46. C10 = λ10 2 R' T10*
k '+1

Deci, sistemul S10-10 admite necunoscutele σ ar* , p10


*
, T10* , M g*10 , p10 ,
n

λ10 , C10 , M g*10 d şi cuprinde 8 ecuaţii şi, prin urmare, este perfect

determinat. Performanţele sistemului turboreactor monorotor vor fi


47. T = M g 10 C10 − M a H VH + A10 ( p10 − p H )
 ( 1.61 )
Sp  M
48. c sp = 3600 c .
 T
Prin urmare, sistemul general SMTR-MR-INV cuprinde 48 de ecuaţii, 51 de

necunoscute şi necesită trei parametrii: H şi VH şi n, precum şi stabilirea, în


prealabil, a caracteristicilor funcţionale ale organelor componente ale
motorului în formă analitică.

24
1.3.4. Problema fundamentală, simplificată, a
motorului turboreactor monorotor nereglabil

Problema fundamentală se poate simplifica foarte mult dacă se consideră, în


primul rând, coeficienţii de pierderi constanţi şi egali cu valorile de la
regimul nominal, randamentul turbinei constant şi se elimină, pe rând, o
serie de necunoscute din sistemul general. Se obţine, astfel, sistemul
simplificat, SMTR-MR-INV’ de forma

TH* = TH + VH2 /(2c p )


 k


 p * = p  1 + VH 
2  k −1

H 
 H
  2c pTH 
   k −1  
T * = T * 1 + c  π * k − 1 / η * 
 3 H

p
 c  c
    
 *
(
π c = f 1 n / TH , M a H TH / p H σ da
*  (* *
))
*

 *
(
η c = f 2 n / TH , M a H TH / p H σ da
*  (* *
))
*

 *
S m  p4 = σ daσ ca p H π c
* * * *
( 1.62 )
( ) (
M a c pT3* − Pciξ ca = M g c 'pT4* − Pciξ ca
 H
)
( )
4

δ * = f n / T * , M * *
g 4 T4 / p 4
 T 3 4

 p6* = p4* / δ T*

* 
1− k '
 * *
T6 = T4 1 − ηT  1 − δ T k ' 
*

   
  * * * *
( (
M g 4 = a ' p6 σ seσ ar / T6 A10 f 4 p H / p6σ seσ ar
* * *
))
  k −1  1− k '
M c T * / η *  π * k − 1 = η M η * T *  1 − δ * k ' 
 aH p H c  c  m g4 T 4

T

  

25
de 12 ecuaţii cu 15 necunoscute: V, H, TH* , pH* , T3* , π c* , ηc* , M g 4 , M a H , T4* ,

p4* , δ T* , p6* , T6* , n dacă se exclud din sistemul global performanţele acestuia.
Evident, cei trei parametrii perturbatori V, H şi n se presupun cunoscuţi.

1.3.5. Modelul parametrilor de aport

Caracteristicile modelului parametrilor de aport vor fii expuse, pe larg, în


capitolul 2 în paragraful referitor la expresia forţei de tracţiune generalizată.
În acest paragraf, însă, se va prezenta o variantă îmbunătăţită a modelului,
având în vedere corecţia funcţiei
z (λ ) = f [q(λ )] ( 1.63 )

astfel încât să satisfacă o gamă mai largă de coeficienţi de viteză.


Astfel, pentru λ ∈ [0.05 – 1], se poate aprecia că, funcţia care aproximează
cel mai bine funcţia gazodinamică a tracţiunii z (λ ) în funcţie de funcţia
gazodinamică a debitului q (λ ) , este de forma

z (λ ) = C1 q(λ ) +
C2
+ C3 ,
q(λ )
( 1.64 )

în care coeficienţii ei depind de natura fluxului de lucru.


Mai precis, pentru:
- aer
C1 = 0.215; C2 = 0.79; C3 = - 0.005;

- gaze de ardere
C1 = 0.235; C2 = 0.797; C3 = -0.032;

În aceste condiţii, folosind relaţia ( 1.64 ) forţa specifică de tracţiune


devine
26
M m2Tm*
Tsp = Fsp = α + β ⋅ pm* ⋅ S m + γ ⋅ M m Tm* − δ ⋅ S m + ε , ( 1.65 )
pm* S m

în care coeficienţii α , β , γ , δ , ε sunt următorii

h1 T1* q(λ1 )
h
α = C1 ( 1.66 )
a

1
β = C2 a h T1*
q(λ1 )
( 1.67 )

γ = C3 h h1 T1* ( 1.68 )

pa 1
δ =d T1*
q (λ1 )
* ( 1.69 )
p1

şi

ε = δ − z (λ1 )h1 T1* ( 1.70 )

iar celelalte constante sunt

k +1
h= 2 R
k
k +1
k  2  k −1
a=  
R  k + 1
h2 a
h= , a= 2
h1 a1
şi
h
d= 1
 2  k −1
 
 k + 1

27
Indicii 1 şi 2 marchează cele două secţiunii ale sistemului intrare şi,
respectiv, ieşire.
În ceea ce priveşte parametrii raportaţi, definiţi anterior, aceştia au expresiile
cunoscute, pentru motor:
M m = 1 + mc
k −1
 
1 T3 π c − 1 
 * * k
Tm =  * − 
c p  T1 η c* 
 
 
şi
k'
k −1
  k ' −1
 1 T1 π c − 1 
* * k
pm* = σ ca
*
π c*σ ar*  1 − 
 c p T3 η cηT η m 
* * *

 
unde c p = c 'p / c p ≈ 1,075 iar, pentru randamente, se pot considera funcţiile

de π c* , de forma
2
η c* = 0,00025π c* − 0,000260π c* + 0,9075
şi
2
ηT* = 0,00055π c* − 0,028π c* + 0,68

28
Capitolul 2.

FORŢA DE TRACŢIUNE
GENERALIZATĂ

Anterior, s-a definit forţa de tracţiune a unui sistem material solid, ca fiind
proiecţia, pe direcţia de deplasare a sistemului, în sensul de înaintare al
acestuia, a tuturor forţelor care iau naştere în diferitele componente pe care
le parcurge fluidul de lucru sau fluidul de propulsie.
Având în vedere că această forţă de tracţiune reprezintă sursa forţei de
propulsie a unei nave, într-un mediu fluid (apă, aer), studiul realizării şi
evaluării ei devine o problemă de maximă importanţă îndeosebi în
aeronautică.
De fapt, forţa de tracţiune este rezultatul unei reacţiuni a fluidului la forţa de
acţiune a sistemului.
Pentru a realiza forţa de acţiune, sistemul consumă o cantitate de energie
produsă ca rezultat al trecerii fluidului prin diferite componente unde suferă
transformări calitative şi cantitative, majore, indispensabile obţinerii unui
lucru mecanic util pentru generarea mişcării.
Indiferent de mişcarea rezultată, fluidul este obligat să parcurgă un ciclu
termodinamic în care evoluţiile fundamentale sunt:
- comprimarea;
29
- arderea;
- destinderea.
Aceste evoluţii se desfăşoară în componente ale sistemului capabile să le
asigure randamente maxime.
În general, în alcătuirea unui sistem de propulsie (turbomotor) se întâlnesc
următoarele componente:
- dispozitivul de admisie;
- compresorul;
- camera de ardere;
- turbina;
- sistemul de evacuare,
cu un rol bine determinat, atât în realizarea ciclului motor cât, mai ales, în
realizarea forţei de tracţiune care, în ultimă instanţă, este unul dintre
obiectivele majore ale existenţei sistemului.
Este de la sine înţeles că, fiecare componentă participă într-un grad, mai mic
sau mai mare, la tracţiunea globală sau totală a sistemului.
Gradul de participare al acestora este diferit, el fiind influenţat atât de
regimul de zbor cât şi de regimul de funcţionare al motorului.
Scopul acestui capitol este de a realiza un model, general valabil, de
evaluare cantitativă a forţei dezvoltată de oricare din componentele unui
sistem de propulsie, în concordanţă cu particularităţile lui.
Dacă se notează, în general cu Ti forţa de tracţiune a unei componente

oarecare atunci, tracţiunea globală a sistemului. T , se poate obţine prin


relaţia
n=6
T = ∑ Ti .
i =1

De fapt, termenii sumei sunt:


30
- T1 , tracţiunea realizată de dispozitivul de admisie;

- T2 , tracţiunea dezvoltată de compresor;

- T3 , forţa de tracţiune a camerei de ardere;

- T4 , forţa realizată de turbină;

- T5 , forţa difuzorului de evacuare;

- T6 , forţa de tracţiune obţinută în ajutajul de reacţie.


Evident, problema fundamentală este determinarea expresiei forţei de
tracţiune generalizată dezvoltată de o componentă oarecare, în funcţie de
mărimile de bază ale fluidului de lucru şi ale canalului de lucru care, prin
particularizare, să permită obţinerea forţelor de tracţiune locale,
caracteristice.

2.1. Expresia forţei de tracţiune generalizată

Se consideră, în continuare, un canal de lucru de formă oarecare în care se


notează cu indicii, 1 şi 2 mărimile corespunzătoare secţiunilor de intrare
respectiv ieşire, ca în figura nr. 2.1.

31
Fig. 2.1

În baza unei relaţii fundamentale cunoscute, se poate exprima forţa de


acţiune a unui fluid prin formula

F = Ffc − Ffc , (2.1)


2 1

în care Ff c reprezintă funcţia forţei curentului, de forma


F fc = M ⋅ V + S ⋅ ( p − p H ) .

Evident, dacă:
- F < 0, relaţia (2.1) exprimă mărimea forţei de tracţiune T, aceasta
fiind orientată în sens invers sensului de curgere al fluidului;
- F > 0, relaţia conduce la mărimea forţei active A, orientată în
sensul curgerii fluidului.
Ţinând seama că
F fc = Ft − S ⋅ p H ,

unde Ft este funcţia tracţiunii, atunci


F = Ft 2 − Ft1 − p H ( S 2 − S 1 ) , (2.2)

În general, între funcţia tracţiunii, Ft, şi funcţia gazodinamică a tracţiunii


1 1
z (λ ) =  λ +  , există relaţia de dependentă cunoscută
2 λ
k +1 
Ft = ⋅ M ⋅ ac r ⋅ z ( λ ).
k
Această ultimă expresie se poate transforma succesiv, întrucât

k
ac r = 2 ⋅ ⋅ R ⋅T ∗ .
k +1
Se notează cu h, expresia

32
k +1
h = 2⋅ ⋅ R = h (k , R ) ,
k
ceea ce permite să se exprime funcţia tracţiunii prin

Ft = h ⋅ (k , R )⋅ T * ⋅ M ⋅ z ( λ ) . (2.3)

În relaţia (2.2) se grupează convenabil termenii, respectiv


 Ft  S  (2.4)
F = Ft1 ⋅  2 − 1 − p H ⋅ S 1 ⋅  2 − 1 ,
 Ft 
 1   S1 

unde

Ft1 = h1 ⋅ T1∗ ⋅ M 1 ⋅ z (λ2 ) ,

şi

Ft 2 = h2 ⋅ T2∗ ⋅ M 2 ⋅ z (λ 2 ) ,

care, înlocuite în (2.4), conduc la


h T2∗ M 2 z (λ 2 )  S  (2.5)
F = h1 T1∗ ⋅ M 1 ⋅ z (λ 1 )  2 ⋅ − 1 − p H ⋅ S 1  2 − 1
 h1 T1 M 1 z (λ 1 ) 

 S 1 ⋅

Pentru simplificarea scrierii se notează


h2
h= ;
h1

T2∗
T∗= , parametrul aportului termic;
T1∗

M
M = 2 , parametrul aportului masic;
M 1

p2∗
p∗ = , parametrul aportului mecanic;
p1∗

33
S2
S= , parametrul aportului geometric;
S1
Ca atare, forţa devine
 z (λ 2 ) 
F = h1 T1∗ ⋅ M 1 ⋅ z (λ 1 ) h T * ⋅ M ⋅ − 1 − pH ⋅ S1 ⋅ (S − 1)
z (λ 1 ) 
(2.6)

sau
 z (λ 2 ) 
− 1 − p H ⋅ S1 ⋅ (S − 1) ,
(2.7)
F = Ft1 ⋅ h ⋅ T ∗ ⋅ M ⋅
 z (λ 1 ) 

relaţia din care se poate scoate funcţia gazodinamică z (λ 2 )


z (λ  F + p H ⋅ S 1 ⋅ (S − 1) 
)
z(λ 2 )= ⋅ 1
+ 1 .

h ⋅ T ⋅ M  Ft1 
Notând cu fz expresia
z (λ 1 )
fz = ,
h
atunci se obţine, pentru z (λ 2 ) , expresia
 F + p H ⋅ S 1 ⋅ (S − 1) 
z (λ )= fz
2 ⋅ + 1 . (2.8)
T ∗ ⋅ M  Ft1 
Pe de altă parte, va trebui să se ţină seama de restricţia impusă de
conservarea debitului, a cărui expresie este, în general,
p∗
M = a ⋅ ⋅ q (λ )⋅ S , (2.9)
T∗

în care q (λ ) este funcţia gazodinamică a debitului de fluid.


Aplicând relaţia (2.9), în cele două secţiuni fundamentale, rezultă

T∗ 1
q (λ 2 )=
1
⋅ M 2 ⋅ ∗2 ⋅ (2.10)
a2 p2 S 2

34
şi

T∗ 1
q (λ 1 ) =
1 
⋅ M 1 ⋅ ∗1 ⋅ , (2.11)
a1 p1 S1

în care constanta a este


k +1
R  2  k −1
a= ⋅  .
k  k + 1

Se notează, în continuare,
a2
a=
a1

şi
q (λ l )
fq = ,
a
ceea ce permite să definim q (λ2 ) prin relaţia

T∗
q (λ )= f q ⋅ M ⋅ . (2.12)
p∗ ⋅ S
2

Introducerea restricţiei (2.12) în relaţia (2.8) presupune, matematic,


eliminarea coeficientului de viteză λ2 din cele două funcţii gazodinamice

 1 
z (λ ) = 1 ⋅  λ 2 + 
λ 2 
2
2 

şi
1
 k +1 k −1  k −1
q (λ 2 ) = λ 2⋅  − ⋅λ 2
2  .
 2 2 
Având în vedere valorile celor două funcţii gazodinamice, se poate utiliza o
relaţie de eliminare de forma
z (λ 2 ) + q (λ 2 ) = s (λ 2 ) , (2.13)

35
cu avantajul că, pentru o gamă largă de valori ale coeficientului de viteze,
s (λ 2 ) = ct.
În celelalte domenii de valori ale coeficientului se admit legi concrete de
variaţie pentru funcţia s (λ ) . În acest fel se poate scrie, în general,

sm (λ 2 ) pentru 0 ,1 < λ λ < 0 ,42



s (λ2 ) = 1,985, pentru 0 ,42 ≤ λ λ ≤ 1,27
s ( λ ) pentru λ > 1,27 .
 M 2
Prin urmare, înlocuind în (2.12) relaţiile (2.8) şi (2.12) rezultă, după calcule
succesive,
 s (λ 2 ) f q M 2 ⋅T ∗ 
F = Ft1 ⋅  ⋅M ⋅ T ∗ − ⋅ ∗ − 1 − p H ⋅ S 1 ⋅ (S − 1)
 f z fz p ⋅S 

sau

 s (λ 2 )
F = M 1 ⋅  ⋅ h1 ⋅ z (λ 1 ) ⋅ M ⋅ T ∗ − h1 ⋅ z (λ 1 )×
 z f
 (2.14)
f q M 2 ⋅ T ∗
× T1∗ ⋅ ⋅ ∗ − h1 ⋅ T1∗ ⋅ z (λ 1 ) − p H ⋅ S 1 ⋅ (S − 1)⋅
fz p ⋅S 
Se notează constantele, din relaţia (2.14), cu
s (λ 2 )
α= ⋅ h1 ⋅ z (λ 1 )⋅ T1∗
fz
fq
β= ⋅ h1 ⋅ z (λ 1 )⋅ T1∗
fz
δ = h1 ⋅ T1∗ ⋅ z (λ 1 )
şi, ca urmare, expresia forţei devine

36
 M 2 ⋅ T ∗ 
F = M 1 ⋅ α ⋅ T ∗ ⋅ M − β ⋅ ∗ − δ  − p H ⋅ S 1 ⋅ (S − 1) . (2.15)
 p ⋅S 

Cum însă,
z (λ 1 )
=h
fz

şi
fq
⋅ z (λ 1 ) = ⋅ q (λ 1 ) ,
h
fz a

atunci constantele se pot scrie:


α = s (λ )⋅ h ⋅ h ⋅ T ∗
 2 1 1


 β = h1 ⋅ ⋅ q (λ 1 )⋅ T1
h ∗
(2.16)
 a
δ = h ⋅ z (λ )⋅ T ∗ .
 1 1 1

Ultimul termen al expresiei (2.15) se poate transforma, ţinând seama că


M 1
S1 = ,
V1 ⋅ ρ 1

în care
p1∗
ρ1= ⋅ ρ (λ 1 )
R1 ⋅T1∗

şi notându-l cu γ , acesta devine

p H R1 ⋅ T1∗ 1
γ= ⋅ ⋅ .
p1∗
V1 ρ (λ 1 )

Rezultă în final, pe de o parte, expresia forţei generalizate

37
 M 2 ⋅ T ∗ 
F = M 1 ⋅ α ⋅ M ⋅ T ∗ − β ⋅ ∗ − γ ⋅ (S − 1)− δ  (2.17)
 p ⋅S 

şi, pe de altă parte, expresia forţei specifice generalizate

M 2 ⋅ T ∗
Fsp = α ⋅ M ⋅ T ∗ − β ⋅ ∗ − γ ⋅ (S − 1)− δ . (2.18)
p ⋅S

2.2. Cazuri particulare de ajutaje

Relaţia (2.17) prezintă o mare importanţă din punct de vedere teoretic


deoarece, ea permite câteva particularizări interesante pentru diferite tipuri
de ajutaje elementare.

2.2.1. Ajutajul masic

Acesta se caracterizează prin

T ∗ = p ∗ = S = 1 şi M ≠ 1 .
Prin urmare, forţa devine

( )
Fam = M 1 ⋅ α ⋅ M − β ⋅ M 2 − δ , (2.19)
care se poate reprezenta ca în figura nr. 2.2.

38
F am

M ′ M opt M ′′ M
Fig. 2.2

Se observă, un lucru extrem de interesant şi anume, că există o valoare


α
optimă a parametrului aportului masic M apt = , pentru care Fam devine

maximă
α 2 
Fammax = M 1 ⋅  − δ  .
4β 

2.2.2. Ajutajul termic

În acest caz,

M = p ∗ = S = 1 şi T ≠ 1 .
iar forţa ajutajului termic este

(
Fat = M 1 ⋅ α ⋅ T ∗ − β ⋅T ∗ − δ . ) (2.20)

Funcţia Fat = f (T ) ∗
are aceeaşi reprezentare ca şi funcţia anterioară

( )
Fam = f M . Prin urmare, şi în acest caz există o valoare optimă a
parametrului de aport termic
39
2
∗  α 
T =   ,
 2β
opt

pentru care Fat este maximă,

α2 
Fatmax = M ⋅  − δ  .
4β 

2.2.3. Ajutajul mecanic

Acest tip de ajutaj se caracterizează prin aportul de lucru mecanic în fluidul


de lucru, în cazul în care

M = 1
şi, evident,
p ∗ ≠ 1; T ∗ ≠ 1, S ≠ 1.

Forţa ajutajului mecanic se obţine din relaţia (2.17) făcând M = 1, adică

 T∗ 
Famec = M 1 ⋅ α ⋅ T ∗ − β ⋅ ∗ − γ ⋅ (S − 1)− δ  (2.21)
 p ⋅S 
unde, între parametrii de aport termic şi mecanic, există o relaţie de
dependenţă
T ∗ = f p∗ . ( )
În principiu, variaţia forţei generalizate a ajutajului mecanic, în funcţie de
p ∗ , se reprezintă ca în figura nr. 2.3.

40
Famec

0
1 p*

Fig. 2.3

2.2.4. Ajutajul geometric

Acesta este cazul recunoscut al unui canal profilat, confuzor sau difuzor, în
care

M = p ∗ = T ∗ = 1 şi S ≠ 1 ,
unde forţa este

Fag = M 1 ⋅ α − β ⋅ − γ ⋅ (S − 1) − δ  .
 1 
(2.22)
 S 
Grafic, variaţia forţei generalizate a ajutajului geometric este reprezentată în
figura nr. 2.4,

41
Fag

0
1 S

Fig. 2.4

din care, se poate constata că ajutajele convergente sunt capabile să


realizeze o forţă de tracţiune, ca şi compresoarele şi camerele de ardere ale
sistemelor de propulsie cunoscute.

2.3. Expresiile generale ale parametrilor de


aport

Studiul complet al forţei de tracţiune presupune o evaluare cantitativă a


parametrilor care o influenţează

- parametrul de aport masic, M ;

- parametrul de aport termic, T ∗ ;

- parametrul mecanic, p ∗ ;

- parametrul geometric, S ,
în baza relaţiei (2.17).
În continuare, se analizează fiecare parametru pornind de la ecuaţiile de
bilanţ corespunzătoare.

42
2.3.1. Aportul masic

Se consideră schema din figura nr. 3.5, în care s-au marcat componentele
masice care participă la proces.

Fig. 0.5

Astfel,
- M 1 , M 2 sunt debitele de fluid de lucru care pătrunde şi, respectiv
părăseşte, volumul de control situat între secţiunile fundamentale
ale componentei analizate;
- M l′ reprezintă debitul de lichid injectat în canalul de lucru;

- M x debitul de fluid, în stare gazoasă, care poate fi introdus sau


prelevat din canalul de lucru.
În concordanţă cu principiul conservării masei, suma componentelor masice
care pătrund în canalul de lucru este egală cu suma componentelor care-l
părăsesc.
Prin urmare,

M 2 = M 1′ + M l + M x (2.23)

43
sau, notând cu
M
m= ,
M 1

coeficientul de participare masică a unui component oarecare, atunci

M = 1 + m'l + m x , (2.24)

care reprezintă expresia generală a parametrului masic, M .


Se va ţine seama că
- M x = M x , dacă fluidul pătrunde în volumul de control;

- M x = − M x , dacă se prelevează fluid din canalul de lucru,

iar componenta, în faza lichidă, care se injectează în canal, poate fi


reprezentată de
- o masă de lichid oarecare;
- o masă de combustibil,
respectiv
M l' = M l + M c

sau
ml' = ml + mc .

În aceste condiţii, parametrul de aport masic devine, în final,

M = 1 + ml + mc + mx . (2.25)

2.3.2. Aportul termic

Determinarea parametrului de aport termic T ∗ se bazează pe ecuaţiile de


bilanţ energetic ale produselor şi proceselor din canalul de lucru. Ca atare,

44
suma energiilor totale ale produselor care pătrund în canalul de lucru, la care
se adaugă şi energia produsă în canal, este egală cu suma energia totală a
produselor care părăsesc sistemul.

M l λ V
M l il Qx
1 2

M 2 i 2 *
M 1i1*

M c Pci ξ

1
Q 2
L
M c ic

Fig. 2.6

Se apelează, în scopul aplicării bilanţului, la schema din figura nr. 2.6, în


care:
− M 1 ⋅ i1∗ , M 2 ⋅ i2∗ reprezintă energiile totale ale fluidului de lucru
care pătrunde şi, respectiv, părăseşte volumul de control;
− M l ⋅ il energia totală a lichidului injectat în canalul de lucru;

− M l ⋅ λ v energia prelevată de lichidul injectat, din energia


fluidului de lucru, în urma vaporizării acestuia;
− M c ⋅ ic energia totală a combustibilului injectat în canalul de
lucru;
− M c ⋅ Pci ⋅ξ energia degajată prin arderea amestecului aer
combustibil, în condiţii reale, în canalul de lucru;
− Qx reprezintă cantitatea de căldură introdusă în fluidul de
lucru, prin intermediul unui suport fluid;

45
− Q cantitatea de căldură, efectiv, schimbată de fluid cu mediul
înconjurător;
− L lucrul mecanic total schimbat de fluidul de lucru cu
exteriorul.
Bilanţul de energii conduce la relaţia
M 2 i1∗ = M 1 ⋅ i1∗ + M l ⋅ (il − λ v ) + M c ⋅ (ic + Pc i ⋅ ξ ) + Qx +Q+L, (2.26)

care, împărţită prin M l , devine

M ⋅ i2∗ = i1∗ + ml ⋅ (il − λ v ) + mc ⋅ (ic + Pci ⋅ξ ) + q x + q + l ∗ , (2.27)

în care, mărimile care apar sunt respectiv:


− λv căldura latentă de vaporizare a lichidului injectat;

− Pci puterea calorică inferioară a combustibilului injectat;

− ξ perfecţiunea sau randamentul arderii;


L
− l ∗ lucrul mecanic specific, l ∗ = ;
M l

− q x , q căldurile specifice schimbate de fluid cu exteriorul.


Ţinând seama că entalpia specifică frânată este
i∗ = c p ⋅ T ∗ ,

în care cp este căldura specifică la presiune constantă a fluidului de lucru şi


notând cu
c p2
cp = ,
c p1

atunci, relaţia (2.27), împărţită din nou, prin i1∗ , se poate scrie sub forma
finală

46
∗ 1  il − λ v ic + Pci ⋅ ξ q x + q l∗ 
T = ⋅ 1 + ml ⋅ + mc ⋅ + + , (2.28)
M c p  c p1 ⋅ T1∗ c p1 ⋅ T1∗ c p1 ⋅ T1∗ c p1 ⋅ T1∗ 

unde M este dat de relaţia (2.25).

2.3.3. Aportul mecanic

Prin definiţie, parametrul aportului masic este


p2∗
p∗ = ,
p1∗

unde p ∗ reprezintă presiunea frânată (stagnată) a fluidului de lucru.


În sinteză parametrul de aport mecanic, se poate exprima prin
- p ∗ = σ i∗ coeficienţi de pierdere de presiune frânată;

- p ∗ = π c∗ gradul de comprimare totală a fluidului;

1
- p∗ = δ ∗ grad de destindere a fluidului. (2.29)
δ ∗

2.3.4. Aportul geometric

Din ecuaţia conservării masei, scrisă sub forma

M 2 = M ⋅ M 1 ,
în care se înlocuiesc debitele de fluid prin expresiile cunoscute se obţine, în
final, relaţia

1 M ⋅ T ∗ q (λ 1 )
S= ⋅ ⋅ , (2.30)
a p∗ q (λ 2 )

unde M , T ∗ şi p ∗ sunt date de relaţiile anterioare (2.25), (2.28) şi (2.29).


47
2.4. Generalizarea parametrilor de aport

În general, un sistem oarecare este alcătuit din mai multe componente,


fiecare componentă fiind caracterizată prin valori specifice pentru parametrii
de aport masic, termic şi geometric.
Se poate defini, în principiu, un parametru global de aport al sistemului,
X g , pe baza relaţiei
n
X g =∏ Xi , (2.31)
i =1

în care n reprezintă numărul de componente ale sistemului.


În aceste condiţii :
- parametrul global de aport masic este
n
M g = ∏ M i ; (2.32)
i =1

- parametrul global de aport termic se exprimă prin


n
Tg∗ = ∏ Ti ∗ ; (2.33)
i =1

- parametrul global de aport mecanic este dat de relaţia


n
p g∗ = ∏ pi∗ ; (2.34)
i =1

- parametrul global geometric, reprezentat prin expresia


n
S g = ∏ Si . (2.35)
i =1

În toate aceste relaţii, parametrii corespunzători de aport, ai componentei i ,


sunt daţi prin expresiile (2.25), (2.28), (2.29) şi (2.30).

48
Înlocuind aceste relaţii în formula forţei generalizată (2.17) şi a forţei
specifice (2.18), se obţin cele mai generale expresii ale acestora. Aceste
relaţii se pot aplica pentru fiecare caz particular, în parte.

2.5. Expresia exactă a forţei de tracţiune


generalizată

În expresia (2.17), a forţei de tracţiune generalizată, există funcţia s (λ )


care, în anumite condiţii, pentru o gamă de variaţie a coeficientului de
viteză, se putea înlocui cu o constantă .
De fapt, inexactitatea relaţiei pornea de la metoda de eliminare a
coeficientului de viteză, între funcţiile gazodinamice ale tracţiunii curentului
z (λ ) şi a debitului de fluid q(λ ) .
Dacă se renunţă la această eliminare şi se introduce al cincilea parametru de
aport, pe lângă cei patru, masic, termic, mecanic şi geometric V , cel
cinematic, definit prin
V
V = , (2.36)
Vi

atunci se poate obţine un model de calcul exact al forţei de tracţiune


generalizată.
Modelul porneşte de la observaţia fundamentală că forţa F se poate
exprima ca sumă a două componente, una de reacţie, FR, şi cealaltă de
presiune FP .
Deci, forţa devine
F=FR+ FP

49
unde componenta de reacţie este
b ⋅h 
FR = Bi ⋅  ⋅ Ai ⋅ M ⋅ V − λ i  , (2.37)
 R 
în care, constantele Bi şi Ai sunt

Bi = M i ⋅ bi ⋅ Ti ∗
hi 1 ,
Ai = ⋅
2 ⋅ Ri Ti ∗

iar componenta de presiune este



FP = Bi ⋅ b ⋅ M ⋅ T ∗ ⋅ f (λ ) − Ci − Di ⋅
(S − 1) ,
 (2.38)
 Vi 

unde
k +1 1 k −1
f (λ ) = ⋅ − ⋅λ , (2.39)
2⋅k λ 2⋅k
h V V
λ = λi ⋅ ⋅ = Li
R T* T*
iar constantele CI, DI şi LI sunt

Ci = f (λ i ) ,

 1 pH 1
 Di = ⋅ ∗ ⋅ R1 ⋅ T1 ⋅
*
, (2.40)
 b i p i ρ (λi )
 h
 Li = ⋅ λ i ,
 R
Nu trebuie uitată restricţia introdusă de ecuaţia debitului

1 M ⋅ T ∗
S = Ei ⋅ ⋅ , (2.41)
q(λ ) p∗

în care

50
⋅ q (λ i )
1
Ei = (2.42)
a
şi
Vi h
λ i= ⋅ i . (2.43)
2 Ri Ti ∗

Înlocuind (2.39) în f (λ ) se obţine

T∗
f (λ ) = Ci' ⋅
V
− Ci'' ⋅ , (2.44)
V T∗
în care
k +1 R 1
Ci' = ⋅ ⋅
2⋅k h λ i

şi
k −1 h
Ci'' = ⋅ ⋅λ i .
2⋅k R
Revenind la cele două componente, pe baza precizărilor făcute

(
FR = Ai ⋅ Bi ⋅ γ ⋅ M ⋅ V − Vi ,) (2.45)

în care
b ⋅h
γ=
R
şi
  T∗ V  D 
FP = Bi ⋅ b ⋅ M ⋅ T ∗ ⋅  Ci' ⋅ − Ci'' ⋅ − Ci − (S − 1) ⋅ i  (2.46)
  V T ∗  Vi 
 
unde
Ci = Ci' − Ci'' .

Atunci

51
  M ⋅ T ∗ 
FP = Bi ⋅ Ci' ⋅ b ⋅ ( D 
− 1 − Ci'' ⋅ b ⋅ M ⋅ V − 1 − (S − 1)⋅ i  ) (2.47)
  V  Vi 

 M T * 
cu S = f  λ ,   , dată de (2.41).
 p
 
Se obţin expresiile componentelor forţei de tracţiune
F = f
 R (M ,V ,V ) ,
(M ,T ,V , S ) ,
i

 Fp = f
*
i

în care

(
S = f λ , M , T ∗ , p ∗ , )
λ = f (V , T ∗
),
T ∗ = f p∗ . ( )
În final, forţa de tracţiune generalizată va fi dată de suma celor două
componente, adică
F = FR + FP .
Metoda exactă de calcul a forţei de tracţiune generalizată presupune:
- cunoaşterea condiţiilor iniţiale (intrare în canalul de lucru), notate
cu indicele “ i ”, M i ,Vi , p H , pi* , Ti* ;
- calculul constantelor
• hi , bi,
• A1 , B1 ,

• R,h,a ,

• ρ (λ1 ), q(λ1 ) ,

• D1 , Li , Ei ;

- redefinirea funcţiilor principale


52
• ( )
FR = f M ,V ,

• FP = f (M , T , S ), *

• S= f (λ , M , T
e
*
, p* ),

• λ = f (V ,T ) ; *

- calculul constantelor, în secţiunea de ieşire, care definesc natura


k e , Re
fluidului ;
- alegerea vitezei fluidului în secţiunea de ieşire Ve şi calculul

parametrului aportului cinematic V = Ve / Vi ;


- stabilirea noilor dependenţe
 F = f M ,
 R ( )
( )
• 
 FP = f λ e , M , T , p ,
* *

• S = f (λ , M , T
e
*
, p ),
*

• λe = f (T * ),

• ( )
T * = f p* ;

- impunerea parametrilor de aport mecanic p * şi calculul lui T * ;


- finalizarea dependenţelor
• λe =constant,

 F = f M ,
 R ( )
( )
• 
 F p = f M ,

• S =constant;

În continuare, se consideră o valoare a parametrului de aport masic M şi


rezultă FR , Fp şi F;

53
- se calculează gradul de reacţie al sistemului, g t = FR / F ;
- se reprezintă grafic funcţiile de un parametru
• F = f (V )M =ct ,T * =ct , p* =ct , S =ct ;

• F = f M ( ) T * = ct , p * = ct , S = ct ,V = ct
;

• F = f T* ( ) M = ct ,V = ct , p * = ct , S = f  T * 
 
;

• F = f p* ( ) M = ct ,T * = ct ,V = ct , S = f  p * 
 
;

• F = f (S ),
cu observaţia că în formula componentei FP se înlocuieşte

p q(λe )S T *
1 *
M ⋅ T * =
Ei
în care
V
λe = Li .
T*

54
Capitolul 3.

PRINCIPIILE GENERALE ALE


PROPULSIEI

3.1. Bazele matematice ale propulsiei

Din analiza efectuată în capitolul precedent a reieşit faptul că numai anumite


componente ale unui sistem de propulsie sunt capabile să producă forţă de
tracţiune, dispozitivul de admisie, compresorul, camera de ardere şi ajutajul
de reacţie.
De fapt, toate aceste componente sunt canalizaţii mai mult sau mai puţin
profilate în care se face, sau nu, un transfer masic sau termic către fluidul de
lucru.
Prin urmare, se întâlnesc anumite situaţii în care o componentă joacă rolul
unui propulsor sau reactor, adică se comportă ca un sistem material, cu
suprafeţe solide, generator de forţă de propulsie.
Forţa de propulsie, sau forţa de tracţiune, este folosită efectiv la propulsia
sau la deplasarea unei nave printr-un mediu fluid.

55
Este de la sine înţeles că, în cazul deplasării navei în atmosferă, forţa de
propulsie este mai mică decât forţa de reacţiune, parte din reacţiune fiind
folosită pentru învingerea diferitelor componente ale rezistenţei la înaintare,
de frecare, de formă, de undă etc.
Se urmăresc, în cele ce urmează acele modalităţi elementare de realizare a
propulsiei care stau la baza sistemelor actuale.
Se consideră, în continuare, teorema impulsului, aplicată unui volum de
control, de forma unui canal oarecare

( ) ( )
      
F = ∫ n1 ⋅ ρ 1 ⋅V1 ⋅V1 dS 1 + ∫ n2 ⋅ ρ 2 ⋅V2 ⋅V2 dS 2 + (3.1)
S1 S2

+ ∫ (− n1 ⋅ p1 ) dS 1 + ∫ (− n ⋅ p 2 ) dS 2 + ∫ (− n ⋅ pc ) dS c ,
  
2 c
S1 S2 Sc

în care, mărimile care intervin au semnificaţia cunoscută.


Se ţine seama că,
( )
   
∫ n ⋅ ρ ⋅ V ⋅ V dS = ∫ dm ⋅ V , (3.2)
S S

iar
 
∫ dm ⋅V = ∫ dm
S S1
1 ⋅ V1 + ∫ dm 2 ⋅V2 .
S2
(3.3)

Evident, debitele elementare sunt


 
dm 1 = ρ 1⋅ dS 1 ⋅ V1 ⋅ cos n1 ,V1 ( )
şi
 
dm 2 = ρ 2⋅ dS 2 ⋅ V2 ⋅ cos n2 ,V2 . ( )
Se notează cu FR şi FP , componentele de reacţie şi de presiune ale forţei

F , adică
  
FR = ∫ dm 1 ⋅ V1 − ∫ m 2 ⋅ V2 ,
S1 S2

56
respectiv
   
FP = ∫ − p1 ⋅ dS1 + ∫ − p2 ⋅ dS 2 + ∫ H ext .
− p ⋅ dS
S1 S2 S ext

Considerând distribuţii uniforme ale parametrilor cinematici şi


termodinamici pe suprafeţele volumului de control, atunci cele două
componente devin
  
FR = M 1 ⋅ V1 − M 2 ⋅ V2 (3.4)

şi
    
FP = − p1 ⋅ S 1 − p2 ⋅ S 2 + p H ⋅ S1 + S 2 . ( ) (3.5)

Ca atare, în ipotezele considerate, forţa totală a fluidului se poate exprima


vectorial prin relaţia:
      
F = M 1 ⋅ V1 − M 2 ⋅ V2 − p1 ⋅ S1 − p2 ⋅ S 2 + pH ⋅ S1 + S 2 ( ) (3.6)

în care vectorii respectivi sunt cei reprezentaţi în figura nr. 3.1.

V2
n2
2 S 2

p2 2

− p 2
S 2

− p1S 1
1
p1
V1
S1
1
n1

Fig. 3.1

La aceeaşi relaţie se poate ajunge şi altfel, dacă se consideră funcţiile forţei


curentului definite în cele două secţiuni ale canalului adică
  
F = Ffc + F fc , (3.7)
1 2

57
în care
  
F f c = M 1 ⋅ V1 − S1 ⋅ ( p1 − pH ) (3.8)
1

şi
  
F f c = − M 2V2 − S 2 ( p2 − pH ) (3.9)
2

aşa cum reiese din figura nr. 3.2.

S2
− M 1 V 2 2

M 2 V 2
2

− S 1 ( p1 − p H ) 
1 F fc 2

− S 2 (p2 − pH )
F fc 1


M 1V 1

S1 1

Fig. 3.2

Totodată, prin evidenţierea componentelor funcţiilor vectoriale ale forţei


curentului de aceeaşi natură, se obţin expresiile
  
FR = M 1 ⋅ V1 − M 2 ⋅ V2 ,
  
FP = − S 1 ⋅ ( p1 − p H ) − S 2 ⋅ ( p2 − p H )

sau
    
(
FP = − p1 ⋅ S1 − p2 ⋅ S 2 + p H ⋅ S1 + S 2 , )

58
care sunt identice cu relaţiile (3.4) şi (3.5), stabilite anterior pentru

componentele de reacţie şi de presiune ale forţei F .
Relaţia fundamentală (3.7), fiind vectorială, se poate proiecta pe orice

direcţie din spaţiu. În acest mod, se obţine componenta forţei F pe acea
direcţie. Astfel:

- dacă se proiectează forţa F pe o direcţie oarecare în sensul

curgerii fluidului de lucru se obţine forţa activă A a fluidului;

- dacă se proiectează forţa F pe o direcţie oarecare, în sensul
invers curgerii fluidului de lucru, adică în sensul deplasării

sistemului, se obţine forţa de tracţiune T , sau forţa de propulsie a
sistemului.
Indiferent de situaţie, se va admite ca sens pozitiv pentru vectori sensul
considerat pe direcţia respectivă.
Din analiza considerată se desprind câteva principii fundamentale, care se
vor expune în continuare, şi care au o valabilitate generală, indiferent de
forma canalului fluidului de lucru. Acestea sunt:
a) Întotdeauna forţa fluidului va fi egală cu suma vectorială a funcţiilor
forţei curentului, în cele două secţiuni fundamentale, intrare şi ieşire
  
F = Ffc + F fc ,
1 2

indiferent de numărul secţiunilor de intrare şi, respectiv, ieşire


 n (3.10)
F fc = ∑ F fc
1 1i
i =1

şi
 k (3.11)
F fc = ∑ F fc ;
2 2j
j =1

59
b) Vectorii funcţiilor forţei curentului sunt orientaţi către volumul de
control;
c) Componentele dinamică, F fc , şi statică F f c , ale vectorului forţei
d s

curentului sunt orientate către interiorul volumului şi sunt de forma


 
 F f = M 1 ⋅ V1 (3.12)
 1d c
  (3.13)
 F f c1 = − S 1 ⋅ ( p1 − p H ) ,
 s
respectiv
 
 F f c = − M 2V2 , (3.14)
 2d
  (3.15)
 F f c2 = − S 2 ( p2 − p H ) ,
 s
 
deoarece vectorii suprafeţelor S1 şi S2 sunt întotdeauna orientaţi către
exteriorul volumului de control;
d) Forţa de reacţie a fluidului se obţine prin însumarea vectorială a
componentelor dinamice ale funcţiei forţei curentului
  
FR = F f c + F f c , (3.16)
1d 2d

adică, înlocuind
  
FR = M 1 ⋅ V1 − M 2 ⋅ V2 ;
e) Forţa de presiune a fluidului se obţine prin însumarea vectorială a
componentelor statice ale funcţiei curentului
  
FP = F fc + F f f , (3.17)
1s c2
s

respectiv
  
FP = − S1 ⋅ ( p1 − p H ) − S 2 ⋅ ( p2 − p H ) (3.18)

sau, prelucrând parantezele

60
  
(  
)
FP = − S1 ⋅ p1 − S 2 ⋅ p2 + p H ⋅ S1 + S 2 ;
f) Forţa de tracţiune se obţine proiectând forţa pe o direcţie similară celei de
deplasare a sistemului şi luând ca sens pozitiv, sensul de deplasare:

- T = pr ( F ) pe direcţia deplasării;
- Sensul pozitiv ≡ Sensul deplasării.
 
g) Semnele vectorilor V şi S precum şi proiecţiile acestora, se stabilesc
după regulile obţinute din algebra vectorială, în concordanţă cu direcţiile,
mărimile şi sensurile lor convenţionale;
h) Se constată, ca regulă generală, că:
 
− V1 ,V2 au acelaşi semn şi sens;
 
− S1 , S 2 au semne şi sensuri contrare;
 
− V1 , S1 au semn şi sensuri contrare;
 
− V2 , S 2 au acelaşi semn şi sens,
aşa cum rezultă din figura nr. 3.3, indiferent de direcţia pe care se fac
proiecţiile.

1 2
S S2
1

V V
1 2

1 2

Fig. 3.3

61
i) Pe baza celor două ultime afirmaţii, făcute anterior, în formula

fundamentală şi generală a forţei fluidului F , care poate fi scrisă şi sub
forma

[ ( )( ) 
] [ 
( ) ( )
F = M 1 ⋅ V1 − S1 ⋅ ( p1 − pH ) − M 2 ⋅ V2 + S 2 ⋅ ( p2 − pH ) , ] (3.19)
termenii din aceeaşi paranteză se vor aduna întotdeauna.
j) Prin urmare, expresiile fundamentale ale celor două funcţii vectoriale ale
forţei curentului sunt:
( ) ( )
  
F f c = M 1 ⋅ V1 − S1 ⋅ ( p − pH ) (3.20)
1

şi
( ) ( )
  
F f c = − M 2 ⋅ V2 − S 2 ⋅ ( p2 − p H ) . (3.21)
2

Vectorii corespunzători sunt orientaţi către interiorul volumului


de control, ca în figura nr. 3.4, aceştia fiind, din punct de vedere fizic,
acţiunile fluidului din amontele, respectiv din avalul, volumului de control,
asupra fluidului conţinut în volumul de control;
1 2

F fc1 F fc2

1 2

Fig. 3.4

k) Formula fundamentală este universal valabilă, indiferent de


complexităţile curgerii şi formei geometrice a canalului de lucru.

62
3.2. Clasificarea canalelor de lucru

Dată fiind marea varietate de forme ale canalelor de lucru este necesară, în
continuare, o clasificare a acestora.
a) Astfel, din punct de vedere al formei secţiunii de intrare sau de ieşire,
canalele pot fi:
I. Simple, S, cu secţiuni oarecare;
II. Multiple, M, cu secţiuni oarecare;
III. Inelare, I, cu secţiuni oarecare, inelare.
Există, deci, aşa cum reiese din tabelul nr. 3.1 nouă variante de canale.

Tabelul 3.1

Iesire Simpla Multipla Inelara


Intrare (S) (M) (I)
Simpla
(S)

Multipla
(M)

Inelara
(I)

b) Din punct de vedere al formei fibrei medii a canalului, între secţiunile de


intrare şi ieşire, se întâlnesc:
- Canale drepte, D;
- Canale curbe, (curbă simplă), C.
La rândul lor canalele drepte, în funcţie de direcţia fibrei medii, raportată la
o direcţie generală de curgere, pot fi:
63
1) Axiale, A;
2) Radiale, R;
3) Diagonale, D.
Canalele curbe, în funcţie de direcţiile de curgere ale fluidului în secţiunile
de intrare şi ieşire, pot fi:
1) Axiale, A;
2) Radiale, R;
3) Diagonale, D.
Ca atare, canalele curbe sunt de opt tipuri, cum se desprinde din tabelul nr.
3.2.

Tabelul 3.2

Axiale Radiale Diagonale


Axiale A.A. A.R. A.D.
Radiale R.A. R.D.
Diagonale D.A. D.R. D.D.

La rândul lor, canalele radiale se pot clasifica după sensul de curgere al


fluidului, în:
α ) Centrifuge, în care fluidul circulă pe rază în sensul îndepărtării lui de
axă;
β ) Centripete, în care fluidul circulă radial către axa canalului.
Se poate întocmi un tabel cu variantele cele mai întâlnite în tehnică, tabelul
nr. 3.3.

Tabelul 3.3

64
R.A. A.R. D.R. R.D.
Centrifug
(CF)
Centripet
(CP)

Pentru simplificarea denumirii tipului de canal, din punct de vedere al


formei geometrice şi a direcţiilor de curgere ale fluidului în cele două
secţiuni, se adoptă următoarele notaţii:
- pentru canalele drepte, D,
Dnk , (3.22)
- pentru canalele curbe, C,
Cnk11;;nk22 . (3.23)

Indicii au următoarele semnificaţii:


- cei inferiori, n , reprezintă direcţia de curgere a fluidului,
[
n ∈ A, R j , D ; ]
- 1, 2 reprezintă secţiunile de intrare şi ieşire;

- cei superiori, k , reprezintă forma secţiunilor.


K ∈ [S , M , I ] ,

- j , este indicele sensului radial de curgere

j ∈ [C.F . ; C.P.] .
Spre exemplu,
S
C RS C F A

reprezintă un canal curb, cu intrare simplă, radială, centrifugă şi ieşire


simplă, axială, a cărui imagine este redată în figura nr. 3.5.

65
2
V2

V1

1 1

Fig. 3.5

În general, în calcule, formele secţiunilor intervin prin


- valorile ariilor acestora S1 , S 2 , … Si ;
 
- direcţiile vectorilor normalelor, în cele două secţiuni n1 , n2 , având
unghiurile χ 1 şi χ 2 , făcute de aceştia şi direcţia de referinţă, luate
în sens orar, ca în figura nr. 3.6.

n2

χ2

2
2
1

χ1

n1
1
D ire ctie d e
re fe rin ta

Fig. 3.6
66
Direcţiile de curgere ale fluidului se introduc prin unghiurile Ψ 1 , Ψ 2 făcute
 
de direcţiile vectorilor V1 şi V2 , cu direcţia de referinţă, luate în sens orar,
ca în figura nr. 3.7.

V2

Ψ2
2

2
1
V1

Ψ1

1
Directie de
referinta

Fig. 3.7

Prin urmare, dacă direcţia de referinţă este axială, atunci:


- ψ = 0 reprezintă o curgere axială;
π
-ψ = caracterizează o curgere radială centrifugă;
2

-ψ = reprezintă o curgere radială centripetă;
2
 π 3π 
- ψ ∉ 0, , π ,  , este o curgere diagonală.
 2 2 
În acest caz, simbolul poate fi simplificat respectiv, canalul luat în exemplu
anterior, poate fi scris
C πS S
0 ,
2

prin înlocuirea indicelui inferior cu unghiul concret Ψ , adică


67
k2
Cψk11 ψ . (3.24)
2

c) Din punct de vedere al sistemului de referinţă, faţă de care se studiază


forţa fluidului, se întâlnesc:

- canale fixe ω = 0 , în care curgerea se studiază faţă de sistemul
absolut de referinţă;

- canale mobile, ω ≠ 0, unde studiul se face faţă de sistemul relativ de
referinţă, aflat de obicei, în mişcare de rotaţie faţă de sistemul fix.

3.3. Clasificarea curgerilor

În formulele fundamentale (3.6) şi (3.19) vectorii care definesc vitezele


fluidului şi secţiunile corespunzătoare sunt vectori oarecare, în spaţiul
volumului de control.
Ca urmare, în toată analiza, va trebui să se ţină seama de acest aspect care,
în mod evident, complică mult studiul.
Pentru a clarifica acest aspect şi în scopul exprimării forţei, în diverse cazuri
particulare, sunt necesare câteva precizări.
Se defineşte plan de referinţă acel plan faţă de care se studiază curgerea
generală. Există, astfel, două plane de referinţă fundamentale:
- Planul de referinţă radial, generat de axele radială şi tangenţială ale
sistemului de axe;
- Planul de referinţă axial sau meridian, generat de axele radială şi
axială.
Totodată, se defineşte axa de referinţă, o direcţie similară celei axiale
utilizată până acum.
68
În raport cu aceste plane de referinţă geometria, curgerii este reprezentată în
figura nr. 3.8.

p la n d e r e f e r in te a x ia l
r ( m e r id ia n )
Wu
W
β
Wm
a
Vu
Vm r
Vm α V
a x a d e re fe rin ta

β '

α '

Ψ
ξ χ p la n d e re fe ri n t a r a d ia l
Vm α
0
µ
ϕ
nm
n ,S

Fig. 3.8

Câteva precizări sunt obligatorii în legătură cu unghiurile figurate:



- α ′ este unghiul care caracterizează deviaţia vitezei absolute V
faţă de planul meridian;

- β ′ reprezintă unghiul deviaţiei vitezei relative W , faţă de planul
meridian;
- ϕ este unghiul de deviaţie al vectorului normalei faţă de planul
meridian;
- χ şi ϕ sunt unghiuri cuprinse în planul meridian. Ele
  
caracterizează deviaţiile vectorilor coplanari nm şi Vm = Wm , faţă
de axa de referinţă;

69
 
- µ este unghiul dintre vectorii primari n şi V ;
 
- ξ reprezintă unghiul dintre vectorii nm şi Vm , măsurat în planul
meridian, în sens orar;
- indicele m marchează mărimile definite în planul meridian.
Din cele expuse, rezultă că există două deviaţii ale fluidului:
- deviaţia faţă de planul meridian
α ′ ≠ 0, Vu ≠ 0 sau β ′ ≠ 0, Wu ≠ 0 ;
- deviaţia faţă de axa de referinţă a vitezelor
meridiane
ψ ≠ 0 Vmr ≠ 0 .
Se pot defini, astfel, două categorii:
- curgeri deviate faţă de planul meridian;
- curgeri deviate faţă de axa de referinţă.
Evident, dacă
- α ′ = 0 , curgerea este nedeviată faţă de planul
meridian, deci este o curgere meridiană;
- ψ = 0 , curgerea este nedeviată faţă de axa de
referinţă, deci va fi o curgere axială.
 
Un alt aspect important, este acela că vectorii V şi n sunt, în general,
oarecare, adică
µ ≠ [0, π ] .
În raport cu acest unghi se pot defini alte tipuri de curgeri:
- curgere după normală (normală),
µ = 0, sau µ = π ;
- curgere meridiană normală,

70
χ −ψ = π sau χ = ψ ;
- curgere referenţială normală (axială),
χ = 0 sau χ = π şi ψ = 0.
Dacă se face referinţă la secţiunile fundamentale ale canalului şi se aplică
cele expuse, până acum, se pot stabili câteva relaţii importante între
diferitele unghiuri
ξ 1 = χ 1− ψ 1 (3.25)

ξ 2 = ψ 2 − χ 2 ,
respectiv,
 π
α ' = 2 − α
 (3.26)
β ' = π − β ,
 2
în ipoteza, că sensul pozitiv al axei de referinţă coincide cu sensul direcţiei
axiale, marcată pe figură care, în ultimă instanţă, este legat de sensul de
curgere al fluidului prin canal.
Inversarea sensului, evident, va modifica structura relaţiilor anterioare.
Se pot defini, în final, două tipuri de direcţii:
- abaterea de la normală, datorată unghiului făcut de vectorii
 
V şi n , µ ;
- deviaţia de la elementele de referinţă, plane sau axe, datorată

unghiurilor făcute de V cu planul de referinţă α ′ , respectiv axa de
referinţă, ψ .
Clasificările mişcărilor fluidului, în aceste cazuri, sunt prezentate în tabelul
nr. 3.4 respectiv, tabelul nr. 3.5.

71
Tabelul 3.4 (abaterea de la normală)

Mişcare
Deviată de la normală Nedeviată de la normală
µ ≠ 0 sau π µ = 0 sau π
Spaţială Plană Spaţială Plană
α '≠ 0 α '= 0 α '≠ 0 α '= 0
Neaxială Axială
ψ ≠0 ψ =0

Tabelul 3.5 (deviere de la referenţiale)

Mişcare
Deviată de la Nedeviată de la planul de referinţă
Planul de referinţă
α '≠ 0 α =0
(Spaţială) (Plană)
Deviată de la axa de referinţă
Neaxială Axială
ψ ≠0 ψ =0

3.4. Proiecţii fundamentale

Se consideră, pentru început, cazul curgerilor plane, respectiv se proiectează


forţa fluidului pe planul de referinţă.
Se obţine relaţia
72
   
Fm = M 1 ⋅ V1 ⋅ cosα '1 − M 2 ⋅ V2 ⋅ cosα '2 − p1 ⋅ S1 ⋅ cos ϕ1 −
( )
   (3.27)
− p2 ⋅ S 2 ⋅ cos ϕ 2 + p H ⋅ S1 ⋅ cos ϕ1 + S 2 ⋅ cos ϕ 2 .

Definind o axă de referinţă se pot calcula



- forţa activă a fluidului A , luând, ca sens pozitiv de proiecţie,
sensul axei de referinţă, figura nr. 3.9.

nm
2

ξ2
Vm
2

χ2 Ψ2
2
2

A
1
χ1 Vm
ξ1 1

Ψ1
nm

Axa de referinta

Fig. 3.9

- forţa de tracţiune T , luând ca sens pozitiv de proiecţie, sensul
opus celui de referinţă, figura nr. 3.10.

73
nm 2

χ2' Ψ2' ξ2
Vm1

Ψ2
2
χ2

2
T
Ψ1
'

1
Vm 1

χ1' Ψ1

ξ1
nm 1

axa de referinta

Fig. 3.10

3.4.1. Mărimea forţei active

Ţinând seama că unghiurile dintre vectorii normalelor şi cei ai vitezelor sunt


ξ1 şi ξ 2 , atunci mărimea forţei active devine
A = M 1 ⋅ V1 ⋅ cos α '1 ⋅ cos ψ 1 − M 2 ⋅ V2 ⋅ cos α ' 2 ⋅ cos ψ 2 −
− p1 ⋅ S 1 ⋅ cos ϕ 1 ⋅ cos (ψ 1 + ξ )−1
(3.28)
− p 2 ⋅ S 2 ⋅ cos ϕ 2 ⋅ cos (ψ 2 + ξ 2 ) +
+ p H ⋅ [S 1 ⋅ cos ϕ 1 ⋅ cos (ψ 1 + ξ 1 ) + S 2 ⋅ cos ϕ 2 ⋅ cos (ψ 2 +ξ 2 )] ,
unde s-a ţinut seama că
χ 1 = ξ1 +ψ 1

şi

74
χ 2 = ξ 2+ψ 2 .
În ipoteza în care curgerea nu are abateri de la normală în secţiunile
fundamentale, adică
ξ1 = π , ξ2 = 0 ,
atunci, forţa activă capătă expresia
A = M 1 ⋅ V1 ⋅ cosα '1 ⋅ cosψ 1 − M 2 ⋅ V2 cosα '2 cosψ 2 −
− p1 ⋅ S 1 ⋅ cos ϕ1 ⋅ cosψ 1 − p2 ⋅ S 2 ⋅ cos ϕ 2 ⋅ cosψ 2 + (3.29)
+ p H ⋅ (− S1 ⋅ cos ϕ1 ⋅ cosψ 1 + S 2 ⋅ cos ϕ 2 ⋅ cosψ 2 ).

3.4.2. Mărimea forţei de tracţiune

În baza schemei, din figura nr. 3.10, mărimea forţei de tracţiune este
T = M 1 ⋅ V1 ⋅ cos α '1 ⋅ cosψ '1 − M 2 ⋅V2 ⋅ cos α ' 2 ⋅ cosψ ' 2 −
− p1 ⋅ S 1 ⋅ cos ϕ1 ⋅ cos χ '1 − p 2 ⋅ S 2 ⋅ cos ϕ 2 ⋅ cos χ ' 2 + (3.30)
+ p H ⋅ (S 1 ⋅ cos ϕ1 ⋅ cos χ ' 2 + S 2 ⋅ cos ϕ 2 ⋅ cos χ ' 2 ).

Deoarece, unghiurile ψ 1' şi ψ 2' sunt

ψ '1 = π − ψ 1 ,

ψ '2 = π − ψ 2 ,

iar χ '1 şi χ ' 2 .


χ '1 = −[π − (ξ 1 + ψ 1 )]
şi
χ '2 = π − (ξ 2 + ψ 2 ) ,
atunci, relaţia (3.30), capătă forma

75
T = M 2 ⋅V2 ⋅ cos α ' 2 ⋅ cosψ 2 − M 1 ⋅V1 ⋅ cosα '1 ⋅ cosψ 1 +
+ p1 ⋅ S 1 ⋅ cos ϕ1 ⋅ cos(ξ 1 + ψ 1 ) + p 2 ⋅ S 2 ⋅ cos ϕ 2 ⋅ cos(ξ 2 + ψ 2 ) +
+ p H ⋅ [− S 1 ⋅ cos ϕ1 ⋅ cos(ξ 1 + ψ 1 ) − S 2 ⋅ cos ϕ 2 ⋅ cos(ξ 2 + ψ 2 )] .

În cazul particular al curgerii pe normală, ξ 1 = π , ξ 2 = 0, atunci relaţia


(3.31) se poate scrie
T = M 2 ⋅ V2 ⋅ cosα '2 ⋅ cosψ 2 − M 1 ⋅ V1 ⋅ cosα '1 ⋅ cosψ 1+
+ p2 ⋅ S 2 ⋅ cos ϕ 2 ⋅ cosψ 2 − p1 ⋅ S1 ⋅ cosψ 1+ (3.32)
+ p H ⋅ (S1 ⋅ cos ϕ1 ⋅ cosψ 1 − S 2 ⋅ cos ϕ 2 ⋅ cosψ 2 ) .

Mai mult chiar, dacă vectorii normalelor şi ai vitezelor nu au abateri de la


planul de referinţă, atunci
α '1 = α ' 2 = 0
şi
ϕ1 = ϕ 2 = 0 .
Prin urmare, înlocuind în (3.32) rezultă mărimea forţei de tracţiune
T = M 2 ⋅ V2 ⋅ cos ϕ 2 − M 1 ⋅ V1 ⋅ cosψ 1+ p2 ⋅ S 2 ⋅ cosψ 2 −
(3.33)
p1 ⋅ S1 ⋅ cosψ 1− p H ⋅ (S 2 ⋅ cosψ 2 − S 1 ⋅ cosψ 1 )
sau, grupând convenabil,

( ) (
T = M 2 ⋅ V2 + p2 ⋅ S 2 − p H ⋅ S 2 ⋅ cosψ 2 − M 1 ⋅ V1 + p1 ⋅ S 1 − p H ⋅ S1 ⋅ cosψ ) 1

respectiv, evidenţiind funcţiile forţei curentului,


[ ]
T = M 2 ⋅ V2 + S 2 ⋅ ( p2 − p H ) ⋅ cosψ 2 +
[
+{− M ⋅ V + S ⋅ ( p − p ) }⋅ cosψ
1 1 1 1 H ] 1
(3.34)

adică, în final,
T = F fc2 ⋅ cos ϕ 2 − F fc1 ⋅ cos ϕ1 .

76
3.5. Elemente de sinteză

Pe baza celor analizate până acum, se poate trage concluzia că există, în


general, cinci tipuri de curgeri, în funcţie de mărimile unghiurilor
geometrice şi cinematice α′, ϕ, ξ, ψ, în secţiunile fundamentale ale
canalului, aşa cum reiese din tabelul de sinteză nr.5.6.

Tabelul 3.6

α′ ϕ ξ ψ Relaţia
Tipuri

1 2 1 2 1 2 1 2 ψ1, ψ2
I ≠0 ≠0 ≠0 ≠0 ≠π ≠0 ≠0 ≠0 ψ1 ≠ ψ2
II ≠0 ≠0 ≠0 ≠0 π 0 ≠0 ≠0 ψ1 = ψ2
III 0 0 0 0 ≠π ≠0 ≠0 ≠0 ψ1 ≠ ψ2
IV 0 0 0 0 π 0 ≠0 ≠0 ψ1 = ψ2
V 0 0 0 0 π 0 0 0 ϕ1 = ϕ2

Schematic, cele cinci tipuri de curgeri se pot reprezenta ca în figura nr. 3.11,
a, b, c şi e.

a b

c d e

Fig. 3.11
77
În continuare, se caracterizează fiecare tip de curgere scoţându-se în
evidenţă mărimea forţei de tracţiune.
I. Curgere spaţială oarecare
TI = M 2 ⋅ V2 ⋅ cosα '2 ⋅ cosψ 2 − M 1 ⋅ V1 ⋅ cosα '1 ⋅ cosψ 1+
+ p1 ⋅ S1 ⋅ cos ϕ1 ⋅ cos(ξ 1+ ψ ) + p2 ⋅ S 2 ⋅ cos ϕ2 ⋅ cos(ξ 2 + ψ 2 ) −
1 (3.35)
− p H ⋅ [S1 ⋅ cos ϕ1 ⋅ cos(ξ 1+ ψ 1 ) + S 2 ⋅ cos ϕ 2 ⋅ cos(ξ 2 + ψ 2 )] ;

II. Curgere spaţială plană, pe normală, α 2′ = α 1′ = α ′ , ϕ 1 = ϕ 2 = ϕ ,


TII = M 2 ⋅ V2 ⋅ cosα '2⋅ cosψ 2 − M 1 ⋅ V1 ⋅ cosα '⋅ cosψ 1+
+ p2 ⋅ S 2 ⋅ cos ϕ ⋅ cosψ 2 − p1 ⋅ S 1 ⋅ cos ϕ ⋅ cosψ 1+ (3.36)
+ p H ⋅ cos ϕ ⋅ (S1 ⋅ cosψ 1 − S 2 ⋅ cosψ 2 ).
III. Curgere plană, în planul de referinţă axial, cu abatere de la normală.
TIII = M 2 ⋅ V2 ⋅ cosψ 2 − M 1 ⋅ V1 ⋅ cosψ 1 +
+ p1 ⋅ S1 ⋅ cos(ξ 1 + ψ ) + p 2 ⋅ S 2 ⋅ cos(ξ 2 + ψ 2 ) −
1 (3.37)
− p H ⋅ [S1 ⋅ cos(ξ 1 + ψ 1 ) + S 2 ⋅ cos(ξ 2 + ψ 2 )] ;

IV. Curgere plană, în planul de referinţă axial, pe normală.


TIV = (M 2 ⋅ V2 + p2 ⋅ S 2 ) ⋅ cosψ 2 − (M 1 ⋅ V1 + p1 ⋅ S1 ) ⋅ cosψ 1−
(3.38)
− p H ⋅ (S 2 ⋅ cosψ 2 − S1 ⋅ cosψ 1 );
V. Curgere axială pe normală, ψ 1 = ψ 2 = 0 .

[
TV = M 2 ⋅ V2 + S 2 ⋅ ( p2 − p H ) − M 1 ⋅ V1 + S1 ⋅ ( p1 − p H ) ] (3.39)

sau, în funcţie de funcţiile forţei curentului,


TV = F fc2 − F fc1 . (3.40)

3.6. Formule fundamentale

Se reiau, în acest paragraf, în sinteză, formulele fundamentale,

78

a) Forţa fluidului, F , în funcţie de Fcf ,
  
F = F fc1 + F fc2 ,

în care
  
F fc1 = M 1 ⋅ V1 − S1 ⋅ ( p1 − p H )
[ ]
şi    (3.41)
F fc2 = − M 2 ⋅ V2 + S 2 ⋅ ( p2 − p H ) ;
 
b) Forţa fluidului F , în funcţie de componentele, de reacţie FR şi de

presiune FP ,
  
F = FR + FP ,
unde
  
FR = M 1 ⋅ V1 − M 2 ⋅ V2
şi
  
FP = − S 1 ⋅ ( p1 − p H ) − S 2 ⋅ ( p2 − p H ) ; (3.42)

c) Mărimea forţei de tracţiune, T, prin diferenţă de funcţii ale forţei


curentului
T = F fc2 − F fc1 ,

în care
[
F fc1 = − M 1 ⋅ V1 ⋅ cosα '1 ⋅ cos ϕ1 − S1 ⋅ cos ϕ1 ⋅ cos(ξ 2 + ψ 1 ) ⋅ ( p1 − pH )] (3.43)

şi
F fc2 = M 2 ⋅V2 ⋅ cos α '2 ⋅ cosψ 2 + S 2 ⋅ cos ϕ 2 ⋅ cos(ξ 2 + ψ 2 ) ⋅ ( p2 − p H ) ; (3.44)

d) Mărimea forţei de tracţiune T, prin componente,


T = TR + TP ,
unde
TR = M 2 ⋅ V2 ⋅ cosα '2 ⋅ cosψ 2 − M 1 ⋅ V1 ⋅ cosα '1 ⋅ cosψ 1
(3.45)

79
şi
TP = S 2 ⋅ cos ϕ 2 ⋅ cos(ξ 2 + ψ ) ⋅ ( p2 − p H ) +
2
(3.46)
+ S1 ⋅ cos ϕ ⋅1 cos(ξ 1+ ψ 1 ) ⋅ ( p1 − pH ) ;

e) Expresia de bază a forţei curentului este


    
F = M 1 ⋅ V1 − S1 ⋅ ( p1 − pH ) − M 2 ⋅ V2 − S2 ⋅ ( p2 − pH ) ,
din care se poate deduce expresia de bază a mărimii tracţiunii
T = M 2 ⋅V2 ⋅ cos α ' 2 ⋅ cosψ 2 + S 2 ⋅ ( p2 − p H ) ⋅ cos ϕ 2 ⋅ cos(ξ 2 + ψ 2 ) −
[
− M 1 ⋅V1 ⋅ cosα '1 ⋅ cosψ 1 − S 1 ⋅ ( p1 − p H ) ⋅ cos ϕ1 ⋅ cos(ξ 1 + ψ 1 ) ] (3.47)

şi variantele ei, în curgerea plană, deviată, Tmd

Tmd = M 2 ⋅ V2 ⋅ cosψ 2 + S 2 ⋅ ( p 2 − p H ) ⋅ cos(ξ 2 + ψ )−


2

− [M 1 ⋅ V1 ⋅ cosψ 1 − S 1 ⋅ ( p1 − p H ) ⋅ cos(ξ 1 + ψ 1 )] ,


(3.48)

respectiv nedeviată, Tmd unde ξ 1= ξ 2 = 0 ,

[ ]
Tmnd = M 2 ⋅ V2 + S 2 ⋅ ( p2 − p H ) ⋅ cosψ 2 −
[
− M 1 ⋅ V1 + S1 ⋅ ( p1 − pH ) ⋅ cosψ 1 . ] (3.49)

Se poate face o transformare a formulei fundamentale a tracţiunii, prin

introducerea parametrilor de aport masic M , geometric S , mecanic p ∗ ,la


V2
care se adaugă cel cinematic V , definit prin V = .
V1
Înlocuind se obţine

[
T = M 1 ⋅ V1 ⋅ M ⋅ V ⋅ cosα ' 2 ⋅ cosψ 2 − cosα '1 ⋅ cosψ 1 ]+
{ [
+ S1 ⋅ p1 ⋅ S ⋅ p cos ϕ 2 ⋅ cos(ξ 2 + ψ

2) + cos ϕ1 ⋅ cos(ξ 1+ ψ 1 )] (3.50)
− pH ⋅ [S ⋅ cos ϕ 2 ⋅ cos(ξ 2 + ψ 2 ) + cos ϕ1 ⋅ cos(ξ 1 + ψ 1 )]} ,

la care se adaugă şi ecuaţia de continuitate sub forma

ρ ⋅V ⋅ S ⋅ cos ξ 2 = M ⋅ cos ξ 1 , (3.51)

80
ρ2
în care s-a definit parametrul densităţii ρ = .
ρ1

3.7. Posibilităţile de creştere ale forţei de


tracţiune

Studiind cu atenţie relaţiile


T = F fc2 − F fc1 ,

în care, F fc1 şi F fc2 sunt date de expresiile (3.43) şi (3.44), se pot enunţa

câteva principii generale de creştere intensivă a forţei de tracţiune,


referitoare la unghiurile care o influenţează.
Astfel, creşterea forţei de tracţiune presupune:
1. Mărirea funcţiei forţei curentului F fc2 ;

2. Mărirea, anularea sau pozitivarea F fc1 .

3.7.1. Studiul funcţiei forţei curentului la ieşire

Creşterea funcţiei forţei curentului, în secţiunea de ieşire, presupune:


a) Reducerea unghiului α 2′ , la limită α 2′ = 0;
b) Micşorarea unghiuluiψ 2 , la limită ψ 2 = 0, ceea ce înseamnă o
ieşire axială a fluidului în sensul de curgere;
c) Scăderea unghiului ϕ 2 , în ultimă instanţă ϕ 2 = 0;
d) Reducerea unghiului ξ 2 , la limită 0, ceea ce presupune o
curgere pe normală la ieşire.

81
Concluzia finală este că, valoarea maximă a funcţiei F fc2 , se obţine la

evacuarea fluidului, pe direcţie axială, în sensul curgerii acestuia,


F fc2 = M 2 ⋅ V2 + S 2 ⋅ ( p2 − p H ) . (3.52)
max

Mai mult, se poate mări, în continuare, F fc2 prin destinderea completă a

fluidului, adică
p2 = p H ,
ceea ce conduce la
F fc MAX = M 2 ⋅ V2 max . (3.53)

3.7.2. Studiul funcţiei forţei curentului la intrare

Discuţia capătă, în acest caz, trei aspecte după cum se doreşte mărirea,
anularea sau pozitivarea expresiei lui F fc1 . Astfel:

a) Mărirea funcţiei presupune creşterile unghiurilor α 1′ ,ψ 1 , ξ 1 ;


π π
b) Anularea funcţiei ar însemna, concret α 1 ' = , sau ψ 1 = ,
2 2
π π
respectiv ξ 1 + ψ 1 = 3 , adică ψ 1 = , în ultimă instanţă,
2 2
introducerea radială a fluidului de lucru în canal, indiferent de
sensul de curgere, centrifug sau centripet.
c) Pozitivarea funcţiei presupune, matematic
π π
- α 1 ' > , dacă ψ 1< ;
2 2
π π
- ψ 1> , dacă α 1 ' < ;
2 2

82
adică, numai pozitivarea primei expresii din F fc1 , deoarece, de cele mai

multe ori, p1 = p H , ceea ce înseamnă o anulare a celui de-al doilea termen.


Valoarea maximă pozitivă a primului termen se obţine când
π
ψ 1= π , α 1 ' < , respectiv, p1 = p H ,
2
adică
F fcmax = + M 1 ⋅V1 max ⋅ cosα 1 ' (3.54)


şi pentru α 1 = 0

F fc MAX = M 1 ⋅ V1 max . (3.55)

Dacă admisia fluidului în canal, nu se face la presiunea atmosferică sau la


presiunea mediului ambiant, atunci cel de-al doilea termen al funcţiei va
trebui micşorat.
Combinând cele două expresii ale termenilor componenţii, rezultă
F fc max = M 1 ⋅ V1 + S 1 ⋅ ( p1 − p H ). (3.56)

În concluzie, aportul funcţiei F fc1 , la tracţiune, este maxim când fluidul este

introdus în canal axial, în sensul deplasării sistemului material solid, acesta


fiind
F fc2 max = M 1 ⋅ V1 max .

Suprapunând acum, ambele variante de creştere ale forţei de tracţiune,


stabilite anterior, se poate afirma că soluţia care dezvoltă tracţiunea maximă
este aceea în care fluidul este introdus în canal axial în sensul deplasării
sistemului şi este evacuat tot axial în sens invers, ca în figura nr. 3.12.

83
2
V2

2
Tmax

1
V1

Fig. 3.12

Valoarea tracţiunii maxime este


TMAX = Ffc2 MAX + Ffc1MAX ,

din care, ţinând seama de expresiile (3.53) şi (3.55), va rezulta


TMAX = M 2 ⋅ V2 MAX + M 1 ⋅ V1MAX . (3.57)

Schema cinematică, prezentată în figura nr. 3.12, aminteşte de


curgerea în canalul dintre două palete de turbină activă, p1 = p2 , cu
deosebirea planului în care este plasat canalul.
Ca atare, indiferent de aşezarea planului, în care se află canalul, se poate
obţine o forţă maximă de tracţiune.
Luând în discuţie numai un plan axial, care trece prin axa de referinţă, există
practic două posibilităţi de realizare a unei forţe de tracţiune maximă după
cum curgerea este centrifugă, figura nr. 3.13 a) sau centripetă, figura nr.
3.13 b).

84
r r
2 V 1 V1
2

2 1
TCF TCP
1 V1 2 V
2

1 2
0 0
a b

Fig. 3.13

Descompunând cele două sisteme cu dublă schimbare de direcţie, axial–


radial şi respectiv radial – axial, în sisteme simple, elementare cu o singură
schimbare de direcţie, se găsesc cele patru posibilităţi de obţinere a forţei de
tracţiune prin schimbarea direcţiei de curgere, figura nr. 3.14 a ,b ,c şi d .

r r
2 1
V2 V1

2 1
1 1 2 2
V2
V1

a 0 0
b
r r
V1
V2
2 2 1 1

1 2 V
V1 2

1 2
0 0
c d

Fig. 3.14

Astfel:
85
- a reprezintă un canal axial – radial în care curgerea este
centrifugă;
- b este un canal axial – radial cu o curgere centripetă;
- c reprezintă un canal axial – radial cu o curgere centrifugă;
- d este imaginea unui canal axial – radial în care curgerea este
centripetă.
Imaginile a, c şi d din figura nr. 3.14 amintesc de canalele de lucru ale unor
componente cunoscute în sistemele de propulsie:
- a, difuzorul de ieşire şi colectorul unui compresor centrifugal;
- c, canalul unui compresor centrifugal cu admisie posterioară;
- d, canalul de lucru al unei turbine centripete obişnuite.

3.8. Cazuri particulare ale forţelor de tracţiune

În cele ce urmează, se particularizează formula generală (3.47) a forţei de


tracţiune în câteva cazuri de curgeri, în general, în canale cu o simetrie
anume, fixe sau mobile.
Se face observaţia că în cazul sistemelor mobile, forţa de tracţiune păstrează
aceeaşi formulă în care se fac două modificări, α ′ devine β ′ , iar V se
înlocuieşte cu W .

3.8.1. Forţa de tracţiune în canale cu simetrie axială

În acest caz, curgerea este identică în orice plan, care cuprinde axa de
simetrie sau direcţia axială.

86
Ţinând seama că, din punct de vedere al direcţiei fluidului, la intrare sau la
ieşire din canal, acestea sunt axiale A, radiale R, diagonale D (oblice), iar
cele radiale, în funcţie de sens, sunt centrifugale CF şi centripete CP, iar
cele diagonale, curbe, C sau drepte DR, pot fi ca sens centrifuge sau
centripete, atunci se poate alcătui un tabel sugestiv al tuturor posibilităţilor
de realizare, tabelul nr. 3.7 respectiv o figură, figura nr. 3.15, care să
cuprindă forma liniei mediane de curgere în plan axial.
Se presupune axa de referinţă ca având o direcţie axială, iar sensul pozitiv al
axei este indicat în figură.

Tabelul 3.7

Iesire
R D
A C DR
CF CP
Intrare CF CP CF CP
A a b c d e
CF f h j
R
CP g i k
CF p t l
C
CP r s n
D
CF m
DR
CP o

Considerând, în toate cazurile, curgerile fără abateri de la planul axial,

α 1′ = α 2′ = 0 , ϕ 1 = ϕ 2 = 0 şi fără deviere de la normală ξ1 = π, ξ 2 = 0,


expresia forţei de tracţiune devine

87
[ ]
T ≡ M 2 ⋅ V2 + S 2 ⋅ ( p2 − p H ) ⋅ cosψ 2 −
[ ]
− M 1 ⋅ V1 + S1 ⋅ ( p1 − pH ) ⋅ cosψ 1 .

a f j l

b g k m
h
c n s
i
d o t

e r
p

a x a d e r e fe r in ta
d ir e c tie a x ia la

Fig. 3.15

În continuare, se particularizează relaţia anterioară pentru cele 19


posibilităţi. Astfel:
a) ψ 1 = 0, ψ 2 = 0 ,

Ta = M 2 ⋅ V2 − M 1 ⋅ V1 + [S 2 ⋅ ( p2 − pH ) − S1 ⋅ ( p1 − pH )] (3.58)

şi
M 2 = M 1 ⋅ M .
Componentele tracţiunii sunt:
Ta R = M 2 ⋅ V2 − M 1 ⋅ V1 , - de reacţie

Ta P = S 2 ⋅ ( p2 − pH ) − S1 ⋅ ( p1 − pH ), - de presiune

Gradul de reacţie

88
TaR
rα ≡ <1.
Ta

Ca aplicaţii
-dispozitivul de admisie;
-compresorul axial;
-ajutajele de reacţie.
π
b) ψ 1 = 0, ψ 2 = ,
2
[
Tb = − M 1 ⋅ V1 + S1 ⋅ ( p1 − pH ) ] evident Tb < 0 .
Canalul nu produce forţă de tracţiune.
π
c) ψ 1 = 0, ψ 2 = 3 ,
2
[ ]
Tc = − M 1 ⋅ V1 + S1 ⋅ ( p1 − p H ) < 0 .

Nu se produce forţa de tracţiune.


 π
e) ψ 1 = 0, ψ 2 ∈  0,  ,
 2
[ ] [ ]
Td = M 2 ⋅ V2 + S 2 ⋅ ( p2 − pH ) ⋅ cosψ 2 − M 1 ⋅ V1 + S1 ⋅ ( p1 − pH ) ,

deci
Td < 0 .

 π 
f) ψ 1 = 0, ψ 2 ∈  3 , 2π  ,
 2 
Te ,ca şi în cazul precedent, va fi negativ şi va avea aceeaşi expresie.
π
e) ψ 1 = , ψ2 = 0 ,
2
T f = M 2 ⋅ V2 + S 2 ⋅ ( p2 − pH ) . (3.59)

Componentele forţei sunt


89
T f R = M 2 ⋅ V2

T f P = S 2 ⋅ ( p2 − p H ) .

Gradul de reacţie
T fR
rf ≡ <1.
Tf

Ca aplicaţie: cotul colectorului compresorului centrifugal.


π
g) ψ 1 = 3 , ψ2 = 0,
2
Tg = M 2 ⋅ V2 + S 2 ⋅ ( p2 − p H ) . (3.60)

Componentele forţei de tracţiune sunt


Tg R = M 2 ⋅ V2

Tg P = S 2 ⋅ ( p2 − p H ) .

Gradul de reacţie
Tg R
rg = < 1.
Tg

Se aplică în cazul turbinelor centripete.


π π
h) ψ 1 = , ψ2 = ,
2 2
Th = 0 .

π π
i) ψ 1 = 3 , ψ2 = 3 ,
2 2
Ti = 0 .

π  π
j) ψ 1 = , ψ 2 ∈3  ,
2  2
[ ]
T j = M 2 ⋅ V2 + S 2 ⋅ ( p2 − p H ) ⋅ cos ϕ 2 . (3.61)

90
Componentele forţei sunt:
T jR = M 2 ⋅ V2 ⋅ cosψ 2

Τjp = S 2 ⋅ ( p2 − p H ) ⋅ cosψ 2 .

Gradul de reacţie
T jR
rj = .
Tj

π  π 
k) ψ 1 = 3 , ψ 2∈  3 ,2π  ,
2  2 
[
Tk = M 2 ⋅ V2 + S 2 ⋅ ( p2 − p H ) ⋅ cosψ 2 . ] (3.62)

Structura forţei este identică cu cea anterioară


Tk R = M 2 ⋅ V2 ⋅ cosψ 2

Tk P = S 2 ⋅ ( p 2 − p H ) ⋅ cosψ 2 ,

iar gradul de reacţie


Tk R
rκ = .
Tk

 π  π
l) ψ 1 ∈  0,  , ψ 2 ∈  0,  , ψ 2 < ψ 1
 2  2
[ ]
Tl = M 2 ⋅ V2 + S 2 ⋅ ( p2 − p H ) ⋅ cosψ 1−
[
− M ⋅ V + S ⋅ ( p − p ) ⋅ cosψ
1 1 1 1 H ] 2
(3.63)

care poate fi pozitivă sau negativă, în funcţie de parametrii cinematici şi


termodinamici în secţiunea de ieşire.
Această situaţie se întâlneşte în cazul compresoarelor diagonale şi chiar al
compresoarelor axiale, în care curgerea are un pronunţat caracter
tridimensional.
 π
m) ψ 1= ψ 2 = ψ ∈  0,  ,
 2
91
[ ]
Tm = M 2 ⋅ V2 − M 1 ⋅ V1 + S 2 ⋅ ( p2 − p H ) − S 1 ⋅ ( p1 − p H ) ⋅ cosψ . (3.64)

Dacă
F fc2 > F fc1 , atunci Tm > 0

în acest caz, componentele tracţiunii sunt


( )
TmR = M 2 ⋅ V2 − M 1 ⋅ V1 ⋅ cosψ

TmP = [S 2 ⋅ ( p2 − p H ) − S 1 ⋅ ( p1 − p H )] ⋅ cosψ ,

iar gradul de reacţie


TmR
rm = .
Tm

Soluţia se poate întâlni în cazul anumitor variante de compresoare


diagonale, respectiv cele cu diametrul mediu al canalului de lucru crescător
în sensul curgerii fluidului.
 π   π 
n) ψ 1∈  3 , 2π  , ψ 2∈  3 , 2π  , ψ 2 >ψ 1 ,
 2   2 
[
Tn = M 2 ⋅ V2 + S 2 ⋅ ( p2 − p H ) ⋅ cosψ 2 −
,
]
[
− M ⋅ V + S ⋅ ( p − p ) ⋅ cosψ
1 1 1 1 H ] 1
(3.65)

în care
TnR = M 2 ⋅ V2 ⋅ cosψ 2 − M 1 ⋅ V1 ⋅ cosψ 1 ,

TnP = S 2 ⋅ ( p2 − p H ) ⋅ cosψ 2 − S1 ⋅ ( p1 − p H ) ⋅ cosψ 1
şi gradul de reacţie
TnR
rn = .
Tn

Asemenea canale se întâlnesc la compresoarele de joasă presiune, pe fluxul


primar din componenţa motoarelor turboreactoare dublu flux, deci
compresoare cu diametrul mediu scăzător în sensul de curgere al aerului.

92
 π 
o) ψ 1= ψ 2 = ψ ∈  3 , 2π  ,
 2 
[ ]
To = M 2 ⋅ V2 − M 1 ⋅ V1 + S 2 ⋅ ( p2 − p H ) − S1 ⋅ ( p1 − p H ) ⋅ cosψ (3.66)

cu

( )
ToR = M 2 ⋅ V2 − M 1 ⋅ V1 ⋅ cosψ ,

To p = [S 2 ⋅ ( p2 − p H ) − S1 ⋅ ( p1 − p H )] ⋅ cosψ

şi
ToR
ra = ;
To

 π
p) ψ 1 ∈ 0, , ψ 2 = 0 ,
 2
[ ]
T p = M 2 ⋅ V2 + S 2 ⋅ ( p2 − p H ) − M 1 ⋅ V1 + S1 ⋅ ( p1 − p H ) ⋅cosψ 1 , (3.67)

în care componentele sunt:


T p R = M 2 ⋅ V2 − M 1 ⋅ V1 ⋅ cosψ 1,

Τp P = S 2 ⋅ ( p2 − p H ) − S 1 ⋅ ( p1 − p H ) ⋅ cosψ 1,

iar gradul de reacţie


TpR
rp = .
Tp

Se întâlneşte frecvent în cazul compresoarelor cu grade mari de


comprimare.
 π 
r) ψ 1∈  3 , 2π , ψ 2 = 2π ,
 2 
[ ]
Tr = M 2 ⋅ V2 + S 2 ⋅ ( p2 − p H ) − M 1 ⋅ V1 + S1 ⋅ ( p1 − p H ) ⋅ cosψ 1 (3.68)

în care componentele sunt

93
TrR = M 2 ⋅ V2 − M 1 ⋅ V1 ⋅ cosψ 1,

ΤrP = S 2 ⋅ ( p2 − p H ) − S1 ⋅ ( p1 − p H ) ⋅ cosψ 1

şi gradul de reacţie
TrR
rr = .
Tr

 π  π
s) ψ 1∈  3 , 2π , ψ 2 = 3 .
 2  2
Evident,
Ts < 0

 π π
ψ 1∈  0, , ψ 2 =
 2 2
şi
Tt < 0 .

Se poate acum elimina, din tabelul nr. 3.7, variantele care nu dau forţă de
tracţiune pozitivă.
De cele mai multe ori, în aplicaţii curente, se combină aceste variante astfel
încât să se obţină o forţă de tracţiune cât mai mare.

3.8.2. Forţa de tracţiune în canale cu simetrie radială

Acesta este cazul curgerilor prin reţele de palete de compresor sau turbină,
fixe sau mobile.
O secţiune cilindrică, printr-o asemenea reţea, desfăşurată în plan, conduce
la obţinerea unei reţele de profile figura nr. 3.13, în care canalele pot fi:
- divergente, în cazul reţelelor de compresor axial mobile şi fixe;
- convergente, în cazul reţelelor de turbină axială, fixe şi mobile.
94
α1 n1 ϕ1
V1
1 T 1

2
ϕ2 α2 2
n2
V2

Fig. 3.16

Deosebirea fundamentală dintre cele două trepte de compresor şi turbină,


constă în faptul că treapta de compresor generează forţa de tracţiune iar, în
cea de turbină componenta tangenţială a forţei, realizată de fluid, participă la
obţinerea puterii acesteia.
În cele ce urmează, se fac referiri la o reţea deceleratoare (compresor), în
varianta unei curgeri subsonice, în scopul de a stabili mărimea forţei de
tracţiune realizată.
În canalele dintre profilele aerodinamice ale reţelelor de compresor are loc o
deviere a aerului simultan cu o frânare a sa.
Problema de bază este de a stabili, cu o oarecare precizie, mărimea forţei
generată de fluxul care traversează aceste canale.
În acest caz, curgerea are loc în planul tangenţial a − u , aerul având devieri
de la planul de referinţă axial.
Prin urmare,
ψ 1= ψ 2 = 0 ,
ξ1 = π , ξ 2 = 0
şi evident,
95
χ1 = π , χ2 = 0 .
Expresia forţei de tracţiune, în aceste condiţii devine, în sistemul absolut de
referinţă,
T = M 2 ⋅ V2 ⋅ cosα 2 '− M 1 ⋅ V1 ⋅ cosα 1'− p1 ⋅ S1 ⋅ cos ϕ1 + (3.69)
+ p2 ⋅ S 2 ⋅ cos ϕ 2 + p H ⋅ (S1 ⋅ cos ϕ1 − S 2 ⋅ cos ϕ 2 ) ,
Conform figurii nr. 3.16.
Cele două componente ale forţei de tracţiune sunt
TR = M 2 ⋅ V2 ⋅ cosα 2 '− M 1 ⋅ V1 ⋅ cosα 1' ,
 (3.70)
TP = p2 ⋅ S 2 ⋅ cos ϕ 2 − p1 ⋅ S 1 ⋅ cos ϕ1 + p H ⋅ (S1 ⋅ cos ϕ1 − S 2 ⋅ cos ϕ 2 )
sau, aranjând convenabil termenii,
T p = S 2 ⋅ ( p2 − p H ) ⋅ cos ϕ 2 − S1 ⋅ ( p1 − p H ) ⋅ cos ϕ1 . (3.71)

96
Capitolul 4.

FORŢELE DE TRACŢIUNE ALE


PROPULSOARELOR ELEMENTARE

4.1. Propulsoare elementare

Definim propulsor elementar cel mai simplu sistem material capabil să


dezvolte o forţă de tracţiune, sau de propulsie, care are acceaşi direcţie cu
direcţia de curgere a fluidului şi sensul invers sensului de deplasare al
fluidului de propulsie, prin efect de reacţie sau prin efect de presiune.
Din familia propulsoarelor elementare fac parte:
a) Elicea liberă;
b) Elicea carenată ( ventilatorul );
c) Treaptă de compresor;
d) Ajutajul termic;
e) Ajutajul geometric;
f) Ejectorul.

97
În cele ce urmează, se vor analiza, pe scurt, fiecare tip de propulsor, punând
în evidenţă caracteristicile sale funcţionale precum şi forţa de tracţiune
dezvoltată.

4.2. Elicea liberă

Elicea liberă poate fi asemănată cu un disc activ capabil să transmită o


energie fluidului care se accelerează.
În figura nr. 4.1, s-au reprezentat schema cinematică a curgerii precum şi
distribuţiile de presiuni şi viteze în lungul tubului de curent.

1
2

S1 3
SE
S3
V1 TE am av V2 V3
3
Tub de curent
2
1 p2av
p

pH pH

p2am

V V3
V2
V1

Fig. 4.1
98
Prin definiţie, forţa de tracţiune dezvoltată de elice este
TE = F fc3 − F fc1 , (4.1)

unde funcţiile forţei curentului sunt

F fc3 = M 3 ⋅ V3 + S 3 ⋅ ( p3 − p H ) , (4.2)
respectiv
F fc1 = M 1 ⋅V1 + S 1 ⋅ ( p1 − p H ) . (4.3)

Cum însă, p1 = pH şi p3 = pH , rezultă

F fc3 = M 3 ⋅V3 (4.4)


şi
F fc1 = M 1 ⋅V1 (4.5)

Evident, debitul de aer este constant în lungul tubului de curent, adică


M 3 = M 2 = M 1 = M . (4.6)
Ca atare, forţa de tracţiune a elicei va fi
(
TE = M ⋅ V3 − V1 . ) (4.7)
Din teoria elicei libere, ca disc activ
V2 = V1 ⋅ (1 + a ) (4.8)
şi
V3 = V1 ⋅ (1 + b ) , (4.9)

unde a şi b se numesc factor de accelerare locală, respectiv factor de


accelerare totală a fluxului de aer, definiţi prin
V2 − V1
a= (4.10)
V1
şi

99
V3 − V1
b= . (4.11)
V1
Ţinând seama că debitul de fluid, care antrenează elicea, în secţiunea 2, este
M = ρ ⋅ S E ⋅ V2 (4.12)
atunci, înlocuind (4.9) şi (4.12) în (4.7), se obţine o expresie nouă a
tracţiunii elicei

TE = ρ ⋅ S E ⋅ V1 ⋅ (1 + a ) ⋅ b .
2
(4.13)
Bilanţul de forţe, la traversarea discului, presupune
TE = S E ⋅ ∆p , (4.14)
în care variaţia presiunii ∆p este
∆p = p2av − p 2am . (4.15)

Egalând relaţiile (4.14) şi (4.13) se obţine


∆p = ρ ⋅ V1 ⋅ (1 + a ) ⋅ b
2
(4.16)
Din ecuaţia lui Bernoulli, aplicată între stările 1 şi 2am respectiv 2av şi 3,
fără a trece prin discul elicei, rezultă

⋅ ρ ⋅ V1 = p2am + ρ ⋅ V1 ⋅ (1 + a )
1 1
pH +
2 2 2
(4.17)
2 2
şi

⋅ ρ ⋅ V1 ⋅ (1 + a ) = p H + ρ ⋅ V1 ⋅ (1 + b )
1 1
p2av +
2 2 2 2
(4.18)
2 2
din care se poate scoate
 b
p2av − p2am = ∆p = ρ ⋅ V1 ⋅ b ⋅  1 +  .
2
(4.19)
 2
Eliminând ∆p, din ecuaţiile (4.16) şi (4.19), se găseşte
b
1+ a = 1+ ,
2
100
sau
b = 2⋅a. (4.20)
Înlocuind în expresia forţei de tracţiune a elicei se obţine
2  b
TE = ρ ⋅ S E ⋅ V1 ⋅ (1 + a ) ⋅ 2 a = ρ ⋅ S E ⋅V1 ⋅  1 +  ⋅ b,
2
(4.21)
 2
de unde

8
b = 2 a = −1 ± 1 + ⋅ TC , (4.22)
π
în care TC reprezintă coeficientul de tracţiune al elicei
TE
TC = . (4.23)
ρ ⋅ V1 2 ⋅ DE 2
De foarte multe ori, se defineşte un al doilea coeficient de tracţiune al elicei
CT, prin relaţia
TE
CT = , (4.24)
ρ ⋅ n 2 ⋅ DE 2
în care n este turaţia elicei şi DE, diametrul acesteia.
Între cei doi coeficienţi de tracţiune există relaţia
CT
TC = , (4.25)
J2
unde J reprezintă pasul de înaintare al elicei, dat prin expresia
V1
J= . (4.26)
n ⋅ DE
În general, este cunoscută caracteristica elicei, sub forma
CT = f ( J ) β = ct . unde β este pasul unghiular al elicei, figura nr.4.2.

101
Odată determinat coeficientul tracţiunii, CT, se stabilesc coeficienţii a şi b,
vitezele, la infinit aval, V3, la traversarea elicei V2, şi implicit, forţa de
tracţiune TE.

CT
0 ,16
0,14
0,12
0,1
0,08
0,06
0,04
0,02 15° 20° 25° 30° 35° 40° β =45°

0 J
0 ,2 0 ,4 0 ,6 0 ,8 1 1,2 1,4 1,6 1,8 2 2 ,2 2,4

Fig. 4.2

Dacă puterea primită de elice este


PP = TE ⋅V1 (4.27)
atunci, prin definiţie randamentul elicei va fi
TE ⋅ V1
ηE = . (4.28)
PP
Înlocuind, pe de o parte, PP cu
PP = ρ ⋅ S E ⋅V1 ⋅ [1 + a ] ⋅ 2 ⋅ a ,
3 2
(4.29)
iar, pe de altă parte, din (4.27),

TE ⋅ V1 = ρ ⋅ S E ⋅ V1 ⋅ (1 + a ) ⋅ 2 ⋅ a
3
(4.30)
atunci, într-o formă finală, randamentul devine

102
1
ηE = , (4.31)
1+ a
cunoscut sub denumirea de randamentul Froude, ideal.

4.3. Ventilatorul (elicea carenată )

Ventilatorul sau elicea carenată are caracteristic un număr mai mare de pale,
decât elicea liberă, precum şi faptul că este carenată, ca în figura nr. 4.3.
1
2
3

SV
V1 ϑV

3
2
p
1
∆p
ϑV
V
0

Fig. 4.3

Se poate observa, în acest caz, spre deosebire de elicea liberă, că


V2 = V3 (4.32)
şi, prin urmare
a = b. (4.33)
La punct fix, admiţând V1 = 0, atunci
V2 − V1 = V3 − V1 = ϑV . (4.34)

103
În aceste condiţii, neglijând rezistenţele interne, provocate prin frecarea
aerului de pereţii conductei, forţa de tracţiune statică TOV devine

TOV . = ρ ⋅ S E ⋅ ϑV .
2
(4.35)
Prin similitudine, pentru elicea liberă, tracţiunea statică este
1
TOE = ⋅ ρ ⋅ S E ⋅ ϑw
2
(4.36)
2
deoarece
1
TOE = ρ ⋅ S E ⋅ V2 ⋅ V3 = ⋅ ρ ⋅ S E ⋅ V3 .
2
(4.37)
2
Ţinând cont că viteza de undă ϑ w = V3, atunci,
1
TOE = ⋅ ρ ⋅ S E ⋅ ϑW2 . (4.38)
2
Cum însă puterea statică transferată aerului, P0, este egală cu
1 
P0 = ⋅ M ⋅ ϑV .
2
(4.39)
2
atunci,
1  1 1
POV = ⋅ M ⋅ ϑV = ⋅ ρ ⋅ SV ⋅ ϑV = ⋅ TOV ⋅ ϑV
2 3
(4.40)
2 2 2
Corespunzător
1  2 1 ϑ 1
POE = ⋅ M ⋅ ϑV = ⋅ ρ ⋅ S E ⋅ w ⋅ ϑw = ⋅ ρ ⋅ S E ⋅ ϑw
2 3

2 2 2 4
sau
1
POE = ⋅ TOE ⋅ ϑw . (4.41)
2
Ecuaţiile (4.35) şi (4.41) arată că dacă P0 şi T0 sunt aceleaşi pentru elice şi
ventilator, atunci
ϑV = ϑW (4.42)

104
şi
1
SV = ⋅ SE (4.43)
2
sau
1
DV = ⋅ DE . (4.44)
2
Acest lucru conduce la concluzia că ventilatorul poate dezvolta aceeaşi forţă
de tracţiune, având un diametru cu 71% mai mic decât al elicei libere, ceea
ce constituie un mare avantaj.

4.4. Forţa de tracţiune a treptei compresorului


axial

În general, în componenţa unei trepte de compresor axial intră o reţea


mobilă de palete, capabilă să transforme o parte din lucrul mecanic primit în
energie potenţială, prin frânarea aerului în canalele dintre palete, în mişcare
relativă, şi o reţea fixă în care se continuă procesul de comprimare statică al
aerului, început în reţeaua mobilă, în sistem absolut de referinţă. Se va trata,
pe rând forţa de tracţiune în cele două reţele, fixă şi mobilă ca, în final, să se
stabilească forţa de tracţiune a treptei de compresor. Se are în vedere că,
expresia forţei de tracţiune, într-un sistem absolut de referinţă, este cea
cunoscută
T = M 2 ⋅ V2 ⋅ cosα 2 '− M 1 ⋅ V1 ⋅ cosα 1 '− p1 ⋅ S 1 ⋅ cos ϕ 1 +
(4.45)
+ p2 ⋅ S 2 ⋅ cos ϕ 2 + p H (S1 ⋅ cos ϕ 1 − S 2 ⋅ cos ϕ 2 ) .

105
4.4.1. Forţa de tracţiune a statorului

În figura nr. 4.4 este reprezentată o secţiune cilindrică, efectuată într-o


reţea fixă de compresor, desfăşurată în planul u-a.

u
β2'

W2 V2
α2'
β2
α2
u
n2
2 3
0

3 3
n3 α3'
α3 V3
Va3

a Vu3

Fig. 4.4

Aplicând relaţia (4.45), în cazul concret al reţelei fixe, se obţine forţa de


tracţiune a statorului
TS = M 3 ⋅ V3 ⋅ cosα 3 '− M 2 ⋅ V2 ⋅ cosα 2 '− p2 ⋅ S 2 ⋅ cos ϕ 2 +
(4.46)
+ p3 ⋅ S 3 ⋅ cosϕ 3 + p H ⋅ (S 2 ⋅ cos ϕ 2 − S 3 ⋅ cosϕ 3 ) ,
în care, componentele de reacţie, TSR, şi de presiune, TSP , sunt
TSR = M 3 ⋅ V3 ⋅ cosα 3 '− M 2 ⋅ V2 ⋅ cosα 2 ' , (4.47)
106
respectiv
TSP = p3 ⋅ S 3 ⋅ cos ϕ 3 − p2 ⋅ S 2 ⋅ cos ϕ 2 + p H ⋅ (S 2 ⋅ cos ϕ 2 − S 3 ⋅ cos ϕ 3 )
sau
TSP = S 3 ( p3 − p H ) ⋅ cos ϕ 3 − S 2 ⋅ ( p2 − p H ) ⋅ cos ϕ 2 . (4.48)
Se poate observa, din figura nr. 4.4, că unghiurile de abatere ale normalelor

n2 şi n3 faţă de planul axial r-a sunt nule, adică ϕ2 = ϕ3 = 0.


Prin urmare, componentele forţei de tracţiune a statorului sunt
TSR = M 3 ⋅ V3 ⋅ cosα 3 '− M 2 ⋅ V2 ⋅ cosα 2 '
şi
TSP = S 3 ⋅ ( p3 − p H ) − S 2 ⋅ ( p2 − p H ) . (4.49)
Se menţionează faptul că, în stator, nu se face aport masic de fluid, ceea ce
permite egalarea celor două debite, în secţiunile fundamentale, adică
M 2 = M 3 = M . (4.50)
În consecinţă, expresia componentei de reacţie a forţei de tracţiune devine
TSR = M ⋅ (V3 ⋅ cosα 3 '−V2 ⋅ cosα 2 ') (4.51)
şi expresia componentei de presiune
TSP = S 3 ⋅ p3 − S 2 ⋅ p2 − p H ⋅ (S 2 − S 3 ) . (4.52)
Interesant este faptul următor, dacă se presupune că în lungul treptei de
compresor componenta axială a vitezei absolute se conservă, adică
Va 1 = Va 2 = Va 3 = Va ,
atunci
V1 ⋅ cosα 1 ' = V2 ⋅ cosα 2 ' = V3 ⋅ cosα 3 ' . (4.53)
Ca atare, componenta de reacţie a forţei de tracţiune pe stator devine
TSR = 0 .

107
Prin urmare, forţa pe stator capătă expresia finală
TS = TSP = S 3 ⋅ ( p3 − p H ) − S 2 ⋅ ( p2 − p H ) . (4.54)

4.4.2. Forţa de tracţiune a rotorului

Schema cinematică şi geometria reţelei mobile au fost reprezentate în figura


nr. 4.5.
u
α1
β1
'
'

W1 V1
Va α2
β1 1


U
1 n1 1

2 β2
'
n2
2

V2
W2 V
a 2
α2 '

β2 α2
a U

Fig. 4.5

Relaţia (4.45), a forţei de tracţiune, aplicată în raport cu un sistem de


referinţă mobil, conduce la expresia
TR = M 2 ⋅W 2⋅ cos β 2 '− M 1 ⋅ W1 ⋅ cos β 1 '− p1 ⋅ S 1 ⋅ cos ϕ 1 +
(4.55)
+ p2 ⋅ S 2 ⋅ cos ϕ 2 + p H ⋅ (S 1 ⋅ cos ϕ 1 − S 2 ⋅ cos ϕ 2 ) .
108
Ca şi în cazul anterior, ϕ1 = ϕ2 = 0, ceea ce simplifică expresia forţei de
tracţiune a rotorului, care devine
TR = M 2 ⋅ W2 ⋅ cos β 2 '− M 1 ⋅ W1 ⋅ cos β 1 '− S1 ⋅ ( p1 − p H ) + S 2 ⋅ ( p2 − p H ) (4.56)
de unde se evidenţiază expresiile componentelor, de reacţie TRR şi de
presiune TRP

TRR = M 2 ⋅ W2 ⋅ cos β 2 '− M 1 ⋅ W1 ⋅ cos β 1 ' (4.57)


şi
TRP = S 2 ⋅ ( p2 − p H ) − S1 ⋅ ( p1 − p H ) . (4.58)
Admiţând că în rotor nu există aport masic de fluid
M 1 = M 2 = M , (4.59)
componenta de reacţie se poate scrie ca
TRR = M ⋅ (W2 ⋅ cos β 2 '−W1 ⋅ cos β 1 ') . (4.60)
În ipoteza conservării componentei axiale a vitezei absolute, la traversarea
reţelei mobile,
W1 ⋅ cos β 1 ' = W2 ⋅ cos β 2 ' = Va = ct. (4.61)

atunci TRR se anulează, adică

TR = 0 .
Rezultă, că forţa de tracţiune dezvoltată de rotor este rezultatul tracţiunii
obţinută din comprimarea aerului în canalul dintre palete
TR = TRP = S 2 ⋅ ( p2 − p H ) − S1 ⋅ ( p1 − p H ) . (4.62)

109
4.4.2.1. Calculul efectiv al forţelor de tracţiune ale reţelelor
de compresor
Calculul concret al tuturor forţelor de tracţiune şi ale componentelor
acestora se face pornind de la elementele cunoscute:
- Debitul de fluid comprimat, M ;
- Parametrii termodinamici ai aerului în secţiunea de intrare în
treaptă,
* *
- p1 , T1 ;
- Vitezele Va şi cea tangenţială U;
*
- Coeficientul de încărcare al treptei ltr ;

- Randamentul adiabatic al rotorului η r ;


*

- Gradul de reacţiune al treptei, ρ tr ;

- Coeficientul de pierdere de presiune totală în statorul treptei, σ s ;


*

- Constante ale fluidului, k, cp, R;


La acestea se adaugă ipotezele următoare:
- Treapta este periodică α3 = α1;
- Componenta axială a vitezei se conservă în ambele reţele, adică
Va1=Va2=Va3=Va.
Algoritmul de calcul se bazează pe sistemul (4.63) de 36 de ecuaţii cu 36 de
necunoscute, după cum urmează:

ltr = ltr ⋅ U 2 ⋅ 10 −3
* *

Va
Va =
U

110
1  l 
*
ctgβ 1 = ⋅  ρ tr + tr 
Va  2 

1  l 
*
ctgβ 2 = ⋅  ρ tr − tr 
Va  2 

π
β1 ' = − β1
2
π
β2 '= − β2
2

1  l 
*
ctgα 1 = ⋅ (1 − ρ tr ) + tr 
Va  2 

1  l 
*
ctgα 2 = ⋅ (1 − ρ tr ) − tr 
Va  2 

π
α1'= − α1
2
π
α2 '= −α2
2
α 3 '= α1 '
Va
V1 =
cosα 1 '
Va
V2 =
cosα 2 '
Va
V3 =
cosα 3 '

k
acr1 = 2 ⋅ ⋅ R ⋅ T1
*

k +1

111
V1
λ1 =
acr1
*
ltr
T2 = T1 +
* *

cp

k
acr2 = 2 ⋅ ⋅ R ⋅ T2
*

k +1
V2
λ2 =
acr2
k
 ltr * ⋅ η r *  k −1
* 
p2 = p1 ⋅ 1 +
* 
 i
* 
 1 
i1 = c p ⋅ T1
* *

p1 = p1 ⋅ π (λ1 )
*

k
 k − 1 2  k −1
π (λ1 ) =  1 − ⋅ λ1 
 k +1 
p 2 = p 2 ⋅ π ( λ2 )
*

k
 k − 1 2  k −1
π (λ2 ) =  1 − ⋅ λ2 
 k +1 
Va
W1 =
cos β 1 '
Va
W2 =
cos β 2 '
*
p
M = 0,04 ⋅ 1 ⋅ q(λ1 ) ⋅ S1 ⋅ sin α 1
*
T1

112
*
p
M = 0,04 ⋅ 2 ⋅ q (λ2 ) ⋅ S 2 ⋅ sin α 2
*
T2
1
 k + 1 k − 1 2  k −1
q (λ1 ) = λ1 ⋅  − ⋅ λ1 
 2 2 
1
 k + 1 k − 1 2  k −1
q (λ 2 ) = λ 2 ⋅  − ⋅ λ2 
 2 2 

p3 = p 2 ⋅ σ S
* * *

p3 = p3 ⋅ π (λ3 )
*

1
 k + 1 k − 1 2  k −1
q(λ3 ) = λ3 ⋅  − ⋅ λ3 
 2 2 
*
p
M = 0,04 ⋅ 3 ⋅ q(λ3 ) ⋅ S 3 ⋅ sin α 3
*
T3

α3 = α1 .
Din rezolvarea sistemului (4.63) se obţin toate mărimile necesare pentru a
calcula TRP , TSP şi, implicit, forţa de tracţiune a treptei Ttr, prin însumarea
celor două forţe, adică
Ttr = TRP + TSP (4.64)
sau
Ttr = S 3 ⋅ ( p3 − p H ) − S 1 ⋅ ( p1 − p H ) . (4.65)

113
4.4.2.2. Forţa de tracţiune dezvoltată în canalul dintre două
palete
Odată determinate forţele de tracţiune dezvoltate pe reţelele componente ale
treptei TR şi TS, şi cunoscând numărul de palete din fiecare reţea nR şi nS se
poate calcula forţa de tracţiune dezvoltată de un singur canal, acela dintre
două palete succesive.
TR
TR 1 = (4.66)
nR
şi
TS
TS 1 = . (4.67)
nS
Ţinând seama că suprafaţa secţiunii totale a canalului este
S = n⋅h⋅t , (4.68)
în care
- h este înălţimea canalului;
- t reprezintă pasul reţelei,
atunci
TR1 = t R ⋅ [h2 ⋅ ( p2 − pH ) − h1 ⋅ ( p1 − p H )] (4.69)
şi
TS 1 = t S ⋅ [h3 ⋅ ( p3 − p H ) − h2 ⋅ ( p2 − p H )] . (4.70)
Indiferent de reţea, mobilă sau fixă, canalul efectiv care creează forţa de
tracţiune este cel din figura nr. 4.6, cuprins între secţiunile i-i şi e-e.

114
αm

1 T1 i 1

P1
Vi
i
e

2 Ve e 2

Fig. 4.6

Dacă se notează cu αm unghiul vitezei medii Vm a curentului de aer, care

traversează canalul i – i, e – e, în care

⋅ (Vi + Ve )
1
Vm = (4.71)
2
şi se ţine seama că, în general,
V = Va ⋅ ctgα (4.72)
atunci, înlocuind în relaţia (4.71), se obţine

⋅ (ctgα i + ctgα e ) .
1
ctgα m = (4.73)
2
Proiectând forţa de tracţiune pe o direcţie perpendiculară pe coarda unui
profil, care este aproximativ identică cu direcţia care face unghiul α m cu
linia bordurilor de atac ale celor două profile, se obţine forţa portantă
generată de canalul respectiv, P1,

115
T1
P1 = . (4.74)
cosα m
Aplicând această relaţie, în cele două cazuri, rezultă
- pentru reţeaua mobilă
TR 1
PR 1 = , (4.75)
cos β m
în care

⋅ (ctgβ 1 + ctgβ 2 ) ;
1
ctgβ m = (4.76)
2
- pentru reţeaua fixă
TS 1
PS 1 = , (4.77)
cosα m
unde

⋅ (ctgα 2 + ctgα 3 ) .
1
ctgα m = (4.78)
2
Având în vedere, din studiul treptei compresorului axial, că
ρ tr
ctgβ m = (4.79)
Va
iar
1 − ρ tr
ctgα m = , (4.80)
Va
atunci, înlocuind rezultă forţele portante unitare
2
ρ 
1 +  tr 
 Va 
PR 1 = TR1 ⋅ (4.81)
ρ tr
Va
şi
116
2
 1 − ρ tr 
1 +  
 Va 
PS 1 = TS 1 ⋅ . (4.82)
1 − ρ tr
Va
Ţinând seama de relaţiile (4.69) şi (4.70), forţele portante devin
2
ρ 
1 +  tr 
 Va 
PR1 = t R ⋅ ⋅ [h2 ⋅ ( p2 − p H ) − h1 ⋅ ( p1 − p H )] (4.83)
ρ tr
Va
respectiv
2
 1 − ρ tr 
1 +  
 Va 
PS 1 = t S ⋅ ⋅ [h3 ⋅ ( p3 − pH ) − h2 ⋅ ( p2 − p H )] . (4.84)
1 − ρ tr
Va
Revenind la suprafeţele iniţiale
S R1 = t R ⋅ hi , i = 1 sau i = 2,
S S 1 = t S ⋅ h j , j = 2 sau j = 3,

atunci,
2
ρ 
1 +  tr 
 Va 
PR1 = ⋅ ⋅ [S R 2 ⋅ ( p 2 − p H ) − S R 1 ⋅ ( p1 − p H )] (4.85)
ρ tr
Va
şi

117
2
 1 − ρ tr 
1 +  
 Va 
PS 1 = ⋅ ⋅ [S S 3 ⋅ ( p3 − p H ) − S S 2 ⋅ ( p2 − p H )] . (4.86)
1 − ρ tr
Va
Relaţiile (4.85) si (4.86) permit două particularizări interesante:
a) Treapta activă, în care ρ tr = 0, p2 = p1 ,
0
PR1 → , dacă S1 = S2, rotor de secţiune cilindrică, iar
0

PS 1 = Va + 1 ⋅ [S S 3 ⋅ ( p3 − pH ) − S S 2 ⋅ ( p2 − pH )] ;
2
(4.87)

b) Treapta total reactivă ρ tr = 1; p3 = p2

PR1 = Va + 1 ⋅ [S R 2 ⋅ ( p2 − p H ) − S R 1 ⋅ ( p1 − p H )] .
2
(4.88)

0
şi PS 1 → , dacă SS2 ≈ SS3, stator de secţiune cilindrică;
0
1
c) Treapta cu randament maxim de comprimare, ρ tr =
2

PR1 = 4 ⋅ Va + 1 ⋅ [S R 2 ⋅ ( p2 − p H ) − S R1 ⋅ ( p1 − p H )] ,
2
(4.89)

respectiv

PS 1 = 4 ⋅ Va + 1 ⋅ [S S 3 ⋅ ( p3 − p H ) − S S 2 ⋅ ( p2 − p H )] .
2
(4.90)

Nedeterminările, din cazurile a şi b, se pot elimina uşor, având în vedere


bilanţul de puteri
l * ⋅ 10 3
PR1 = , (4.91)
nR ⋅ U
în care, evident,
l * = i2 − i1 .
* *
(4.92)

118
Un caz, la fel de interesant, este acela în care h = ct, adică h1 = h2, şi h2 = h3
În aceasta ipoteză,
TR1 = t R ⋅ h ⋅ ( p2 − p1 ) , (4.93)
TS 1 = t S ⋅ h ⋅ ( p3 − p2 ) (4.94)
şi, bineînţeles,
2
V 
pR1 =  a  + 1 ⋅ S R ⋅ ( p2 − p1 ) (4.95)
 ρ tr 
respectiv
2
 V 
pS 1 =  a  + 1 ⋅ S S ⋅ ( p3 − p2 ) . (4.96)
 1 − ρ tr 
Se poate imagina, pe baza celor arătate un sistem de propulsie, ca în figura
nr. 4.7, alcătuit din două profile inegale, situate la o anumită distanţă, în care
fluidul este doar deviat, adică V1 = V2.
PS

1
2

V1
V2

2 1

Fig. 4.7

119
Forţa portantă a acestui sistem este, conform relaţiei (4.91),
*
l1
PS = ⋅ 10 3 , (4.97)
ϑasc
în care energia transmisă fluidului, în canal, este
l1 = i2 − i1 ,
* * *
(4.98)
iar ϑ asc reprezintă viteza ascensională a sistemului.
Energia poate fi introdusă în fluid fie pe cale mecanică, un ventilator plasat
în canal, fie pe cale termică, prin încălzirea fluidului în urma unui proces de
ardere.

4.5. Forţa de tracţiune a ajutajului termic

Un mod elementar de a produce o forţă de tracţiune este încălzirea fluidului


de lucru într-un canal de secţiune constantă.
Se consideră canalizaţia cilindrică, din figura nr. 4.8, în care se introduce o
cantitate de căldură Q.

1 Q 2

M1 V1 Ta t
V2

M 2

1 2

Fig. 4.8

120
Forţa de tracţiune dezvoltată de ajutajul termic este
Tat = F fc2 − F fc1 (4.99)

în care, funcţiile forţei curentului sunt


F fc2 = M 2 ⋅ V2 + S ⋅ ( p2 − pH )

F fc1 = M 1 ⋅ V1 + S ⋅ ( p1 − p H ) .

Înlocuind în relaţia (4.99), se obţine


Tat = M 2 ⋅V2 − M 1 ⋅ V1 + S ⋅ ( p 2 − p1 ) . (4.100)
Aportul de masă fiind nul, atunci
M 2 = M 1 = M (4.101)
şi forţa de tracţiune devine
Tat = M ⋅ (V2 − V1 ) + S ⋅ ( p2 − p1 ) . (4.102)

Se ţine seama că M = ρ ⋅ S ⋅ V , în care ρ 1 , din ecuaţia de stare, este


p
ρ= . (4.103)
R ⋅T
Pe baza definiţiei numărului Mach,
V
M= , (4.104)
a
în care
a = k ⋅ R ⋅T (4.105)
şi înlocuind ultimele trei relaţii în ecuaţia debitului se obţine

k 1
M = ⋅S ⋅ p⋅M ⋅ . (4.106)
R T
Ecuaţia conservării debitului se poate scrie

121
p1 ⋅ M 1 p2 ⋅ M 2
= . (4.107)
T1 T2

Ecuaţia de stare, aplicată în cele două secţiuni, conduce la


T2 p2 ρ 1
= ⋅
T1 p1 ρ 2

sau, pe baza conservării debitului în conductă ρ 1V1 = ρ 2V2 ,


T2 p2 V2
= ⋅ . (4.108)
T1 p1 V1
Înlocuind raportul vitezelor în funcţie de numerele Mach corespunzătoare se
găseşte
2 2
T2  p2  M 
=  ⋅  2  . (4.109)
T1  p1   M1 
Pe de altă parte, ecuaţia energiei aplicată sistemului propulsor elementar
termic permite să se scrie
T2 = T1 + q
* *
(4.110)
sau, în funcţie de parametrii termodinamici statici şi de funcţiile de
temperatură θ(M),
T2 ⋅θ (M 2 ) = T1 ⋅ θ (M 1 ) + q . (4.111)
Ca urmare, problema matematică a determinării forţei de tracţiune a
ajutajului termic revine la rezolvarea sistemului de ecuaţii

122
 p2 M 1 T2
 = ⋅
 p1 M 2 T1
 2 2
T2 =  p2  ⋅  M 2 
 T1  p1   M 1 

T2 ⋅ θ (M 2 ) = T1 ⋅ θ (M 1 ) + q
 * (4.112)
T2 = T2 ⋅ θ (M 2 )

 p1 ⋅ M 1 = M ⋅ R

 T S k
 1

 V1
M 1 ⋅ T1 =
 k⋅R
Sistemul cuprinde 6 ecuaţii cu 6 necunoscute: p1, p2, T1, T2, M1, M2, în
condiţiile în care se dau, ca elemente iniţiale, M ,V, S, q precum şi
constantele fluidului R, k. Prin rezolvarea sistemului se obţin valorile vitezei
V2 şi valorile presiunilor p1 şi p2, elemente suficiente pentru a calcula forţa
de tracţiune a ajutajului termic cu ajutorul relaţiei (4.102).

4.6. Forţa de tracţiune a ajutajului geometric

Prin ajutaj geometric se înţelege un canal convergent simplu, ca în figura nr.


4.9.

123
1

S1 2
M 1 T ag S2
V1 V2

M 2
2

Fig. 4.9

Forţa de tracţiune a ajutajului va fi


Tag = F fc2 − F fc1 , (4.113)

în care funcţiile forţei curentului sunt


F fc2 = M 2 ⋅ V2 + S2 ⋅ ( p2 − pH ) (4.114)

F fc1 = M 1 ⋅ V1 + S1 ⋅ ( p1 − pH ) . (4.115)

Înlocuind forţa devine


Tag = M 2 ⋅V2 − M 1 ⋅V1 + S 2 ⋅ ( p2 − p H ) − S1 ⋅ ( p1 − p H ) . (4.116)

În condiţiile în care debitul se conservă, adică


M 1 = M 2 = M , (4.117)
expresia forţei capătă forma
Tag = M ⋅ (V2 − V1 ) + S 2 ⋅ ( p2 − p H ) − S 1 ⋅ ( p1 − p H ) . (4.118)

Problema care se pune este de a determina această forţă în situaţia în care se


cunosc parametrii curgerii în secţiunea de intrare şi parametrii geometrici ai
ajutajului.
Ca atare, se cunosc M ,V1 , T1 , p1 , pH , S1 , S 2 şi determină forţa de tracţiune a
ajutajului care, cu elementele cunoscute, se poate scrie

124
Tag = K + M ⋅V + S 2 ⋅ ( p2 − p H ) , (4.119)

în care constanta K este


K = M ⋅ V1 − S 1 ⋅ ( p1 − p H ) . (4.120)
Ecuaţiile fundamentale dau sistemul
M = ρ 2 ⋅ V2 ⋅ S 2
 2
T * = T + V2
 2 2
2 ⋅ cp
 * (4.121)
T2 = T1
*


 ρ 2 = p2
 R ⋅ T2

în care ρ 2 ,V2 , p 2 , T2 , T2 sunt necunoscute. Se face precizarea că, pentru


*

soluţionarea sistemului trebuie dată o mărime sau impusă o condiţie de


optim.
Se presupune că această condiţie de optim este ca forţa de tracţiune a
ajutajului să fie maximă, adică
dTag
=0. (4.122)
dλ2
Evident,
k +1 
Tag = const. + ⋅ M ⋅ acr2 ⋅ z (λ2 ) − S 2 ⋅ p H
k
sau, ţinând seama că
M = ρ 2 ⋅ V2 ⋅ S 2 ,

k +1  *  
⋅ R ⋅ T2 ⋅  z (λ2 ) − H* ⋅
k p 1
Tag = const. + ⋅M 2  (4.123)
k k +1  p2 2λ2 ⋅ ρ (λ2 ) 

Pe baza ecuaţiei energiei

125
T2 = T1 = ct.
* *

iar, dacă se neglijează pierderile prin frecare, atunci

p2 = p1 = ct.
* *

Ca atare,
 
Tag = const. + const. ⋅  z (λ2 ) − H* ⋅
p 1
 (4.124)
 p 2 2 ⋅ λ2 ⋅ ρ (λ2 ) 

sau
Tag = f (λ2 ) p H = ct .
p*
2

Derivând expresia forţei de tracţiune în raport cu λ2 şi egalând cu 0 se obţine

λ2 2 − 1  p 
⋅ 1 − * H  =0. (4.125)
λ2 p2 ⋅ π (λ2 ) 
2

Dacă λ2 ≠ 1 , atunci
pH 1
1− ⋅ =0
p2 π (λ2 )
*

sau
pH
1− =0,
p2
ceea ce înseamnă că
p2 = p H . (4.126)
Din punct de vedere fizic, condiţia anterioară exprimă faptul că forţa de
tracţiune a ajutajului devine maximă în cazul destinderii complete a
fluidului de lucru.
Prin urmare, se poate calcula Tamax

Tamax = K + M ⋅ V2opt , (4.127)

126
deoarece, sistemul (4.121) se poate rezolva, integral, prin adăugarea
condiţiei de destindere completă a fluidului.
Este evident, în acest caz, comparând componentele forţei de tracţiune
Tamax R = M ⋅ (V2 − V1 )
 (4.128)
Tamax p = − S 1 ⋅ ( p1 − p H )

cu forţa însăşi, că
Tamax R ≥ Tamax , (4.129)

ceea ce justifică, foarte bine, denumirea de ajutaj de reacţie.

4.7. Forţa de tracţiune a ejectorului

O modalitate curentă de realizare a forţei de tracţiune o reprezintă aportul


masic de fluid, prin atragerea acestuia din mediul înconjurător prin efect de
ejecţie.
De fapt, ejecţia reprezintă antrenarea unui fluid pasiv, sau secundar de către
un alt fluid denumit activ, principal sau primar, aflat în stare de mişcare.
Există două tipuri de ejecţie, după aşezarea relativă a celor două fluxuri, de
antrenare şi antrenat:
- Ejecţia fluidului din exteriorul fluxului activ, ejecţie exterioară;
- Ejecţia fluidului din interiorul fluxului activ, ejecţie interioară,
bazată pe efect Coandă.
Schemele cinematice ale celor două procese sunt reprezentate în figura nr.
4.10 şi figura nr. 4.11.

127
Fluxul secundar (pasiv)
a am av
s
M s Vs

M p
p s M am Vam
Vp Vav

p s M av
Vs

s am av
a
Fluxul primar (activ)

Fig. 4.10

av
s p
a p

M p
M s M av
Flux
secundar
(pasiv)
M p

a p p
s
av
Flux primar (activ)

Fig. 4.11

În cele ce urmează, se va trata ejecţia fluidului pasiv din exteriorul celui


activ, figura nr. 4.8. Pentru aceasta, se vor nota cu indicii p şi s mărimile ce
caracterizează curgerea şi stările fluidelor pe fluxul principal şi pe cel
secundar.

128
Ecuaţiile fundamentale care stau la baza calculului forţei de tracţiune a
ejectorului
Tej = F fcav − F fc p − F fcs , (4.130)

în care funcţiile forţei curentului, sunt

 F fc = M av ⋅ Vav + S av ⋅ ( pav − p H )
 av
 F fc p = M p ⋅ V p + S p ⋅ ( p p − p H ) (4.131)

 F fcS = M S ⋅ VS + S S ⋅ ( p S − p H )

vor fi cele cunoscute, generale:


- ecuaţia conservării debitului
M p + M S = M av ; (4.132)

- ecuaţiile conservării energiilor


M p ⋅ i p + M S ⋅ iS = M av ⋅ iav ;
* * *
(4.133)

M p ⋅ i p = M p ⋅ ia + pav ;
* *
(4.134)

M S ⋅ iS = M S ⋅ ia ;
* *
(4.135)

ia = i H ;
*
(4.136)
- ecuaţia impulsului
M S ⋅ VS + S S ⋅ ( pS − p H ) = M S ⋅ Va + S S ⋅ ( pa − p H ) ; (4.137)

M P ⋅ VP + S P ⋅ ( p P − p H ) = TP + M P ⋅ Va + S a ⋅ ( pa − p H ) . (4.138)
La acestea se adaugă alte expresii cunoscute pentru:
- coeficientul de ejecţie

129
M
M e = S , (4.139)
M P
- presiunile totale
k
 PV ⋅ ηV  k −1
*
pp
* *

= pa ⋅  1 +  ; (4.140)
M ⋅i * 
 P a 

p S = pa ;
* *
(4.141)

p H = pa
* *
(4.142)
- debite
*
p
M P = 0,04 ⋅ P ⋅ S P ⋅ q λ p ;
*
( ) (4.143)
TP
*
p
M S = 0,04 ⋅ S ⋅ S S ⋅ q λS ;
*
( ) (4.144)
TS
*
p
M av = 0,04 ⋅ av ⋅ S av ⋅ q λav ;
*
( ) (4.145)
Tav
- funcţiile gazodinamice ale debitelor
1
 k +1 k −1
q (λ p ) = λ p ⋅ 
2  k −1
− ⋅λp  ; (4.146)
 2 2 
1
 k +1 k −1 2  k −1
q (λS ) = λS ⋅  − ⋅ λS  ; (4.147)
 2 2 
1
 k +1 k −1 2  k −1
q (λav ) = λav ⋅  − ⋅ λav  ; (4.148)
 2 2 
- coeficienţii de viteze

130
Vp
λp = ; (4.149)
18,3 ⋅ T p*

VS
λS = ; (4.150)
18,3 ⋅ TS*

Vav
λav = ; (4.151)
18,3 ⋅ Tav*

Va
λa = ; (4.152)
18,3 ⋅ Ta*

- presiunile statice
p p = p p ⋅ π (λ p );
*
(4.153)

p S = p S ⋅ π (λS ) ;
*
(4.154)

pav = pav ⋅ π (λav ) ;


*
(4.155)

pa = pa ⋅ π (λa ) ;
*
(4.156)
- funcţiile gazodinamice ale presiunii
k
k −1
π (λ p ) =  1 −
 2  k −1
⋅ λp  ; (4.157)
 k +1 
k
 k −1 2  k −1
π (λS ) =  1 − ⋅ λS  ; (4.158)
 k +1 
k
 k −1 2  k −1
π (λav ) =  1 − ⋅ λav  ; (4.159)
 k +1 
- temperaturile frânate
*
ip
Tp =
*
; (4.160)
c
pp

131
*
iS
TS =
*
; (4.161)
c
pS

*
iav
Tav =
*
; (4.162)
c
pav

*
i
Ta = a .
*
(4.163)
c
pa

Se menţionează, în continuare, condiţiile de optim


p av = p H , (4.164)

p p = pS .
* *
(4.165)

La acestea se adaugă ecuaţia forţei de tracţiune a ejectorului


Tej = M av ⋅Vav + S av ⋅ ( p av − p H ) − M p ⋅ V p − S p ⋅ ( p p − p H ) −
(4.166)
− M S ⋅VS − S S ⋅ ( p S − p H ) ,
precum şi expresia forţei de tracţiune a ventilatorului pe fluxul primar
PV
Tp = 2 ⋅ . (4.167)
V p − Va

Din punct de vedere matematic, sistemul cuprinde 36 de ecuaţii şi 41 de


necunoscute.
Prin urmare, pentru a găsi o soluţie va trebui să se impună 5 mărimi, în
condiţiile în care sunt date constantele:
- randamentul ventilatorului, ηV ;

- căldurile specifice la presiune constantă c p p , c pS , c pav , c pa ;

- k, exponentul adiabatic al aerului;


- presiunea mediului ambiant pH.
Se presupun cunoscute, ca date fundamentale
132
- puterea ventilatorului, Pv;
- forţa de tracţiune a ejectorului, Tej;
- suprafeţele secţiunilor Sp, Sa, SS;
În aceste condiţii, sistemul se poate rezolva obţinându-se acele mărimi care
permit proiectarea lui.
Experimentele efectuate pe ejectorul de tip Coandă au demonstrat că
valorile coeficientului de ejecţie sunt cu mult mai mari decât cele obţinute în
cazul ejecţiei coaxiale, exterioare.

4.8. Propulsorul Coandă

Conceput şi prezentat în brevetul publicat la 22 octombrie 1910 (nr.


416541), propulsorul lui H. Coandă, constituie o soluţie care nu este
similară celor cunoscute, unde forţa de tracţiune se obţine pe baza reacţiei
fluidului de lucru.
În concepţia lui Coandă, “dacă se schimbă brusc direcţia de curgere a
fluidului în mişcare, viteza sa scade şi presiunea sa devine maximă”.
Amplasând propulsorul, astfel încât această presiune să fie axială se obţine,
prin însumarea presiunilor paralele, o rezultantă dirijată pe o direcţie
paralelă cu axa propulsorului, care determină puterea propulsivă a acestuia
din urmă.
Practic, în componenţa propulsorului propriu zisă intră:
1.Distribuitorul;
2.Paletajul mobil;
3.Difuzorul de evacuare,
aşa cum se poate vedea în figura nr. 4.12.
133
e
Ve

e
Tpc

i
2

Vi

3
i
Tpc

1 e
Ve

e
Fig. 4.12

Rolul fundamental, în realizarea tracţiunii, revine paletajului mobil, deci


rotorului propulsorului, care are sarcina de a transforma energia cinetică a
aerului în energie potenţială.
În esenţă, propulsorul este un compresor centrifugal, în care forţa de
tracţiune este rezultatul acţiunii aerului asupra paletajului mobil, ca urmare a
schimbării direcţiei de curgere.
Se menţionează că forţa de tracţiune a propulsorului se poate calcula similar
cu forţa de tracţiune dezvoltată de un compresor centrifugal. Acesta este

134
componenta forţei de tracţiune rezultată prin schimbarea de direcţie a
aerului în paletajul mobil.
Forţa de tracţiune este dată de expresia
TP.C . = F fci − F fce (4.168)

sau, în funcţie de funcţiile forţei de tracţiune,


TP.C . = Fti − Fte − p H ⋅ (S e − S i ) . (4.169)

Introducând parametrii de aport masic, termic şi geometric, forţa de


tracţiune a propulsorului Coandă devine

( )  h M 2 ⋅T *  
TP.C. = εi ⋅ M i ⋅ 1,985⋅ 1 − h ⋅ M c ⋅ Tc* + q(λi ) ⋅  ⋅ *c c − 1 + ' ⋅ H* ⋅ (SC − 1)
  a pc ⋅ SC
1 p
 a1 ⋅ hi pi 
 
(4.170)
Ţinând seama că

h = a = 1, h1 = 31,4234, M c = 1,
pH
Ti = T0 , p = p0 , = 1,
* *
i *
p
i

1
pc* = π = 0,789 ;
*
,
C ai hi
atunci, forţa de tracţiune specifică a propulsorului devine
  T *  
TP.C . = 533,3 ⋅ 1,985 ⋅  1 − TC  + q (λi ) ⋅  *C − 1 + 0,789 ⋅ (S C − 1) ,
*

    π C ⋅ SC  
(4.171)
în care parametrul de aport termic este
0 , 286
π C* −1
TC = 1 +
*
(4.172)
η *
c

iar, din ecuaţia debitului,


135
Tc* q (λi )
SC = ⋅ . (4.173)
π C * q(λe )
Cât priveşte debitul de fluid, care traversează propulsorul, acesta este
P
M i = m* , (4.174)
lC
unde Pm este puterea primită de rotorul propulsorului iar lC* reprezintă lucrul
mecanic transmis de rotor aerului, adică
* *
(
lC = Ti TC − 1 .
*
) (4.175)

136
Capitolul 5.

CREŞTEREA TRACŢIUNII
TURBOMOTOARELOR

5.1. Generalităţi

În prezent, preocupările marilor centre de cercetare ştiinţifică, din ţările cu


tradiţie, în domeniul sistemelor de propulsie, sunt axate pe descoperirea şi
aplicarea cât mai rapidă a posibilităţilor de îmbunătăţire a performanţelor
acestor sisteme, pe fondul reducerii substanţiale a greutăţii lor.
Astfel, sunt studiate şi analizate în detaliu acele căi de creştere a forţei de
tracţiune, de reducere drastică a consumului specific de combustibil şi nu, în
ultimul rând, micşorarea greutăţii specifice a motoarelor cu reacţie şi toate
acestea pe fondul crizei actuale de energie şi surse de energie, a ridicării
continue a nivelului de confort al transportului aerian şi al productivităţii
acestuia.

137
Nu întâmplător se caută noi soluţii de sisteme de propulsie mai economice,
mai performante şi mai silenţioase.
Îmbinarea acestor cerinţe este greu de realizat şi, ca atare, nu rareori sunt
cazurile când se recurge la compromisuri. La baza acestora stau criterii de
natură tehnologică şi utilitare.
Trebuie subliniat, de la bun început, că soluţionarea problemelor legate de
îmbunătăţirea performanţelor motoarelor aeroreactoare se pune în moduri
diferite când se discută de aplicaţii cu caracter civil, comparativ cu cele
militare.
În continuare se va insista pe prima categorie de aplicaţii pentru care
cerinţele economice pot fi esenţiale.
Studiul va demara cu o analiză unitară a problemelor creşterii forţei de
propulsie, în general, cu particularizări interesante pe tipuri de sisteme
existente sau de perspectivă.

5.1.1. Analiza teoretică a posibilităţilor de creştere a


tracţiunii

Înainte de a trece la analiza efectivă a tuturor posibilităţilor de mărire a


tracţiunii motoarelor turboreactoare, se precizează ipotezele în care se face
aceasta, care decurg din faptul că sistemul funcţionează deja într-un regim
maxim. Astfel:
1. Turaţiile grupurilor compresoare sunt maxime, deci entalpia
gazelor de ardere în faţa turbinei este cea maximă, T3* = T3 max ;

138
2. Destinderea gazelor de ardere, în secţiunea de ieşire din motor, este
completă, p5=pH, ceea ce permite obţinerea unei componente de
reacţie a forţei de propulsie maximă;
3. Geometria canalului de lucru al fluidului de propulsie este
invariabilă;
4. Evoluţia fluidului de lucru în dispozitivul de admisie este
izentalpică în parametrii frânaţi;
5. Evoluţia de ardere este cvasiizobară;
6. Se neglijează disocierea gazelor de ardere în timpul arderii, precum
şi procesul de resociere în timpul destinderii gazelor de ardere;
7. Ciclul real se închide, întotdeauna, printr-o evoluţie izobară la
presiunea exterioară;
8. La punct fix, motorul dezvoltă performanţe maxime;
9. Coeficienţii de perfecţiune sunt constanţi.
În aceste ipoteze, forţa de tracţiune devine
Fd = M g C5 − M aV ( 5.1 )
iar condiţia de funcţionare staţionară la o turaţie oarecare şi, implicit, la
turaţie maximă va fi
η m PT = PC , ( 5.2 )
adică ecuaţia de bilanţ de putere pe grupul turbocompresor.
Pentru generalizare, se va admite cazul unui motor turboreactor dublu flux
cu fluxuri separate, ştiut fiind faptul că pentru un factor de dublu flux K
nul, se obţine motorul turboreactor simplu flux.
Ca atare,
F=FI+FII ( 5.3 )
unde

139
FI = M g C5I − M a I V , ( 5.4 )

(
FII = M a II C5II − V , ) ( 5.5 )
iar
M g = M a I (1 + mc ) ( 5.6 )
şi
M a II = K ⋅ M a I ( 5.7 )
înlocuind succesiv se obţine
[
F = M a I (1 + mc )C5I + KC5II − (1 + K )V . ] ( 5.8 )
În care

C5I = ϕ arI 2(∆iid dest − lT*id ) ( 5.9 )


I

sau

(
C5I = ϕ arI 2 ∆i *4 − i5I
id
) ( 5.10 )

şi
C5II = ϕ arII 2 ∆iid dest . ( 5.11 )
II

Lucrul mecanic produs de turbină, în condiţii ideale, lT*id , poate fi exprimat

prin

lT*id =
1
η mηT*
(l *
c + Klv* )
( 5.12 )

sau prin
 
 1 
l*
Tid = i  1 − k '−1
*
3
 ( 5.13 )
 
 δT
* k'

140
unde δ T* este gradul total de destindere al gazelor de ardere în turbină.
Evident, variaţiile de entalpie rezultate prin destinderea gazelor de ardere, pe
fluxul primar ∆iid dest şi a aerului, pe cel secundar ∆iid dest se pot scrie
I II

∆iid dest = i3* − i5I ( 5.14 )


I id

respectiv
∆iid dest = i2*v − i5II , ( 5.15 )
II id

în care
i2*v = iH* − lv* ,

unde, lv* este lucrul mecanic consumat pentru comprimarea aerului pe fluxul
secundar.
Creşterea forţei de tracţiune presupune, global, următoarele posibilităţi
teoretice
1) Creşterea debitului de aer pe fluxul primar, M a I ;

2) Creşterea aportului de combustibil în camera de ardere, mc;


3) Creşterea vitezei de evacuare a gazelor de ardere pe fluxul
primar, C 5I ;

4) Creşterea vitezei de evacuare a gazelor de ardere pe fluxul


secundar, C5II ;

5) Creşterea gradului de dublu flux K;


6) Creşterea debitului de gaze în secţiunea de ieşire.

5.1.2. Studiul debitului de aer primar

Ţinând seama că debitul de aer în secţiunea de intrare în motor este


141
M a I = C1a ρ 1 A1 ( 5.16 )
atunci, cele trei posibilităţi de creştere ale debitului sunt
a) mărirea vitezei de circulaţie a aerului;
b) creşterea ariei frontale a compresorului;
c) creşterea densităţii aerului aspirat.

a) Creşterea vitezei de circulaţie a aerului, în condiţiile în care geometriile


dispozitivului de admisie şi compresorului sunt variabile este posibilă, până
la limita ei superioară, viteza sunetului, prin creşterea turaţiei grupului
turbocompresor sau printr-o geometrie adecvată a intrării în compresor.
Date fiind turaţia constantă şi capacitatea mecanică limitată a paletelor de
compresor, creşterea vitezei axiale este limitată.
b) Creşterea ariei frontale, în condiţiile în care viteza de circulaţie este
constantă se poate obţine, ţinând seama că
2
πD1v
A1 =
4
(1 − d ) ,
1
2 ( 5.17 )

în care, D1v este diametrul la vârf al secţiunii şi d 1 = D1b / D1v , este


parametrul de alungire relativă a paletelor mobile în secţiunea de intrare, fie
prin modificarea diametrului, fie a parametrului alungirii.
Creşterea diametrului este limitată din considerente mecanice şi, nu în
ultimul rând, din considerente aerodinamice. Odată cu creşterea diametrului,
creşte rezistenţa aerodinamică de formă a motorului şi se atenuează
corespunzător forţa de propulsie. Mărirea alungirii paletelor, prin micşorarea
lui d1 , provoacă solicitări suplimentare la întindere şi încovoiere în reţeaua
mobilă.

142
c) Creşterea densităţii aerului admis în motor, poate fi rezultatul unei
prerăciri a acestuia. Poate fi vorba de o răcire globală a dispozitivului de
admisie, care ar favoriza însă givrajul sau, de o răcire, prin injecţie de lichid,
a fluidului de lucru. Evident, şi în acest caz, se creează condiţii care duc la
givraj.
Global, creşterea debitului de aer pe fluxul primar este limitată.

5.1.2.1. Aportul de combustibil


Pornind de la relaţia de definiţie a aportului de combustibil, mc
i3* − i2*
mc = ,
Pciξ ca
unde puterea calorică inferioară a combustibilului, Pci, şi coeficientul de
pierdere de căldură în camera de ardere prin transfer de energie termică şi
ardere incompletă, ξ ca , nu pot fi micşorate, ele afectând randamentul global

al arderii, iar i3* =ct, rezultă o cale unică de creştere a lui mc, ar fi micşorarea
entalpiei aerului la ieşirea din compresor. Acest lucru este posibil prin
răcirea fluidului de lucru, fără a afecta însă gradul de comprimare, injectând
în canal o cantitate de lichid care apoi se vaporizează.

5.1.2.2. Studiul vitezei de evacuare de pe fluxul primar


În baza relaţiei ( 5.9 ) se obţin, imediat, cele trei modalităţi de creştere a lui
C5I până la limita regimului sonic de curgere, respectiv
1) Creşterea destinderii ∆iid dest ;

2) Reducerea lucrului mecanic ideal produs de turbină;


3) Mărirea entalpiei gazelor de ardere în avalul turbinei, i4* .
143
Dacă în privinţa lui ∆iid dest , posibilităţi reale nu mai există, întrucât i3* =ct, şi

destinderea este completă, în ceea ce priveşte al doilea factor se poate face o


discuţie amplă.
Reducerea lui lT*id presupune teoretic:

a) scăderea lui lc* , prin modificarea evoluţiei adiabatice


neizentropice, într-o evoluţie politropică, prin extragerea, ca
urmare a vaporizării unui lichid, a unei cantităţi de căldură
rezultată din comprimare, dacă n=ct.;
b) reducerea factorului de dublu flux K, care ar duce la scăderea
forţei;
c) scăderea lucrului mecanic consumat pentru comprimarea aerului
în ventilator, lV* pe calea injecţiei de lichid, ca şi la compresorul
propriu-zis;
d) scăderea gradului de destindere al gazelor de ardere în turbină,
care este imposibil de realizat, dacă n=ct. şi geometria ajutajului
de reacţie este invariabilă.
Creşterea entalpiei gazelor de ardere, în avalul turbinei, se poate realiza
prin:
a) Micşorarea lucrului mecanic real al turbinei, lT* = PT / M g ,

deci creşterea debitului de gaze, M g , prin aport de lichid injectat în

camera de ardere sau în compresorul motorului respectiv, în orice organ


component, situat în amontele turbinei, dacă puterea turbinei este
constantă.
b) Realizarea unei noi injecţii de combustibil, deci a unui nou
proces de ardere, pe baza faptului că gazele de ardere care părăsesc
144
camera principală conţin aer în exces, în avalul turbinei, după arderea
principală. Acest proces poartă denumirea de postcombustie.

5.1.2.3. Viteza de evacuare a aerului din fluxul secundar

Aceasta este posibilă, conform relaţiilor ( 5.10 ) şi ( 5.14 ), prin micşorarea


lucrului mecanic al ventilatorului, variantă discutată deja.

5.1.2.4. Factorul de dublu flux

Deoarece factorul K depinde de M a I şi M a II , căile de creştere vor fi:

a) creşterea lui M a II , dacă M a I =ct.;

b) reducerea debitului, pe fluxul primar, dacă M a II = ct. Această

cale contravine scopului urmărit anterior.

5.1.2.5. Debitul de gaze în secţiunea de ieşire

În scopul creşterii debitului de gaze, înainte ca acestea să părăsească


motorul, se utilizează capacitatea lor de antrenare a unei mase, suplimentare
de aer, din mediul înconjurător, fenomen cunoscut sub numele de ejecţie.

5.1.2.6. Concluzii

Reluând succint cele câteva metode de creştere ale tracţiunii motorului


turboreactor, apare foarte clar că, în esenţă, acestea presupun:
1) răcirea organelor componente care, consumă sau
produc, lucru mecanic, sau răcirea fluidului de lucru;
2) încălzirea gazelor de ardere;

145
3) aportul de fluid, prin injecţie sau ejecţie;
4) o prelevare de fluid.
Corespunzător acestor posibilităţi s-au creat şi s-au dezvoltat următoarele
sisteme moderne de creştere a tracţiunii
1) sistemul de creştere a tracţiunii prin postcombustie;
2) sistemul de creştere a tracţiunii prin injecţie de lichid în compresor;
3) sistemul de creştere a tracţiunii prin injecţie de lichid în camera de
ardere;
4) sistemul de creştere a tracţiunii prin ejecţie.
Evident că este interesant de urmărit, pe lângă posibilităţile reale de creştere
a tracţiunii şi limitele acestor sisteme precum şi modul cum ele influenţează
consumul specific de combustibil.
Totodată, se vor scoate în evidenţă, de fiecare dată, avantajele şi
dezavantajele lor precum şi sfera de aplicabilitate în prezent şi perspectivele
de viitor.
Practic se poate vorbi despre:
1. Metode intensive de creştere a forţei de tracţiune, în condiţiile
în care M a = ct. ;
2. Metode extensive de creştere a tracţiunii, care au la bază
mărirea fie a debitului de aer aspirat de motor, fie a debitului de gaze
evacuate de sistem.
În cele ce urmează, se vor trata succesiv, toate aceste metode de forţare a
motoarelor aeroreactoare.

146
5.2. Metode intensive de creştere a tracţiunii

5.2.1. Sistemul de creştere a tracţiunii prin


postcombustie

5.2.1.1. Studiul general al postcombustiei


Există regimuri de zbor ale aeronavei la care se impune, cu necesitate, o
creştere a forţei de propulsie pentru o foarte mică perioadă de timp. Astfel
de situaţii sunt:
- decolarea pe distanţe scurte;
- urcarea rapidă;
- zbor la mare altitudine;
- manevre de luptă aeriană;
- trecerea din regim de zbor subsonic în regim de zbor supersonic.
Este foarte important ca mărirea forţei de tracţiune să se facă fără a modifica
fundamental soluţia constructivă de bază.
Forţajul prin combustie are la bază posibilităţile oferite de gazele evacuate
din turbină, de a asigura arderea suplimentară a unei cantităţi de
combustibil, datorită excesului de aer impus de răcirea produselor de ardere,
înainte de intrarea în reţeaua de palete a turbinei. Mărirea temperaturii
gazelor prin postcombustie determină creşterea vitezei lor şi, deci, a
tracţiunii motorului. Creşterea temperaturii poate fi foarte mare, ajungând la
T4*p = 2000 K întrucât în camera de forţaj elementele sunt solicitate numai

147
termic. Pentru a nu modifica parametrii gazelor, în amonte de zona de ardere
care ar influenţa funcţionarea ansamblului compresor-turbină, este necesar
ca motorul să fie prevăzut cu ajutaj reglabil, aşa încât presiunea şi
temperatura gazelor ce trec prin turbină, să nu se modifice la cuplarea
postcombustiei.
În cazul unui M.T.R.D.F. se face prin arderea combustibilului suplimentar
în fluxul secundar sau, prin organizarea unei camere de postcombustie
comuna, în care se aduc gazele fierbinţi ce trec prin turbină şi aerul din
fluxul secundar, figura nr. 5.1 a, b şi c.

Fig. 5.1

148
Asigurându-se o răcire mai bună prin fluxul secundar, şi datorită cantităţii
mari de oxigen, se poate obţine un grad de forţaj mai ridicat decât la M.T.R.
În acelaşi timp, însă, controlând un interval mai larg de regimuri de lucru,
sistemul de reglaj ca şi construcţia injectoarelor la M.T.R.D.F. sunt mai
complexe.
Pe baza acestor particularităţi funcţionale, cerinţele generale impuse
sistemelor de creştere a tracţiunii, prin ardere suplimentară, pot fi:
a) Arderea stabilă, într-un interval mult mai mare de dozaje şi la
temperaturi scăzute ale aerului la intrarea în camera de ardere. Din figura nr.
5.2 se poate vedea că, în comparaţie cu camera de forţaj a M.T.R., care are
condiţii mult mai bune de organizare a postcombustiei, la M.T.R.D.F.
variaţia dozajelor, care pot apare în camera de ardere depăşeşte cu mult
limitele.

Fig. 5.2.

b) Randamentul arderii, respectiv consumul specific de combustibil,


să se situeze în limitele celor de la M.T.R.D.F;

149
c) Pe întreg domeniul de regimuri să se asigure o trecere lină, fără a
se produce perturbaţii în funcţionarea ventilatorului. Pentru aceasta, sistemul
de dozare al combustibilului trebuie să permită funcţionarea pe mai multe
zone de ardere, a căror mărime depinde de posibilităţile de iniţiere a
aprinderii combustibilului. Trebuie luat în considerare că M.T.R.D.F. se
situează la limita inferioară de aprindere şi chiar în afara acesteia pentru
majoritatea combustibililor de aviaţie curent utilizate;
d) Pierderile de presiune, datorate formei camerei de ardere şi a
amestecării fluxurilor secundar şi primar să fie minime. Întrucât presiunea
aerului, pe fluxul primar, este mai redusă, pierderile de presiune au un rol
mai mare în asigurarea randamentului arderii decât la M.T.R.;
e) Greutatea şi dimensiunile camerei de ardere se impun să fie
minime dar, ele depind de lungimea ansamblului rotor-turbină precum şi de
sarcina termică admisă care poate fi dublă faţă de cea a M.T.R. Experienţa
realizării arderii pe fluxul secundar şi a postcombustiei la M.T.R.D.F. arată
că arderea, în fluxul secundar sau în camera de forţaj comună prezintă unele
particularităţi suplimentare.
Astfel, în cazul arderii pe fluxul secundar, temperatura aerului în camera de
ardere rămâne sub valoarea necesară vaporizării petrolului de aviaţie în
intervalul majorităţii regimurilor de zbor subsonice. Combustibilul nu se
evaporă repede, rămâne sub formă de picături care aderă pe suprafaţa
pereţilor camerei, ceea ce va duce la creşterea consumului specific.
Existenţa zonelor de reglare a debitului de combustibil I , II (figura nr. 5.2)
impune utilizarea unor injectoare care să permită variaţia, în limite mari, a
debitului de combustibil. Dimensiunile mici ale camerei de ardere şi,
temperatura aerului redusă, fac ca arderea să se continue şi în afara

150
ajutajului, iar neuniformitatea distribuţiei combustibilului să ducă la ardere
pulsatorie sau la ruperea flăcării. Procesul de aderenţă a picăturilor la perete
este favorizat de temperatura scăzută pe care o au suprafeţele în contact cu
combustibilul, inclusiv a montanţilor.
Presiunile reduse, câmpul neuniform de temperatură, dozajele sărace fac ca,
în final, sporul de tracţiune să fie mic.
Pierderile hidraulice în fluxul secundar, deşi mai mici decât la M.T.R.,
întrucât vitezele aerului sunt mai reduse, au însă o influenţă mare asupra
randamentului arderii.
Vitezele reduse ale gazelor arse, la trecerea prin ajutajul reactiv (M=0,4-0,5)
fac ca ajutajul reactiv să aibă secţiune şi lungime mare. Intensificarea
procesului de ardere şi creşterea stabilităţii acestuia, impun folosirea unor
stabilizatoare de construcţie aparte care să ducă la pierderi mici de presiune.
Folosirea unei camere de postcombustie comună la M.T.R.D.F. permite să
se obţină o temperatură ridicată a amestecului, ducând la condiţii mai
satisfăcătoare de utilizare a combustibilului injectat. La asemenea forţaj
realizarea amestecului între fluxurile primar (gaze) şi secundar (aer) este
esenţial. Arderea stabilă necesită o omogenizare a aerului şi a gazelor iar
injecţia de combustibil trebuie să ducă la o distribuţie bună a dozajelor.
Amestecarea aerului şi a gazelor, după turbină, depinde de numărul, poziţia
şi dimensiunile orificiilor de trecere a jeturilor de aer în camera de forţaj şi
de lungimea camerei. Practic, se impune să se obţină un amestec omogen,
cu pierderi minime, dar într-o cameră de forţaj cât mai scurtă. Răcirea unei
asemenea camere de forţaj se face mult mai uşor şi, totodată, se asigură o
încărcare termică mai mare. În unele cazuri, este posibil ca procesul de
amestec al aerului cu gazele să favorizeze producerea arderii pulsatorie pe

151
direcţia radială şi tangenţială, cu frecvenţe de 100-300 Hz, ce pot duce la
regimuri de rezonanţă şi la distrugerea camerei de forţaj.

5.2.1.2. Schema de principiu a instalaţiei de postcombustie

În general, principalele elemente componente ale camerei de forţaj, în


secţiune axială, sunt prezentate în figura nr. 5.3.

Fig. 5.3

Astfel în componenţa camerei de postcombustie, intră:


I. difuzorul camerei de postcombustie;
II. stabilizatoarele de flacără;
III. sistemul de injecţie a combustibilului;
IV. sistemul de aprindere;
V. amortizorul de zgomot şi vibraţii;
VI. ajutajul reactiv;
VII. corpul camerei de forţaj.
Aceleaşi părţi componente, dar cu unele modificări constructive, intră şi în
compunerea camerei de ardere organizată pe fluxul secundar al M.T.R.D.F.
ca şi la motoarele statoreactoare.

152
5.2.1.3. Parametrii fundamentali ai postcombustiei

Parametrii gazelor de ardere fundamentali în sistemul de postcombustie se


pot stabili pe baza evoluţiei acestora, prezentată în coordonate i-s, figura
nr.5.4.

Fig. 5.4

Prin aprinderea amestecului proaspăt se degajă o cantitate suficientă pentru


a realiza o creştere a entalpiei de la i4* la i4* p chiar dacă are loc şi o pierdere

de presiune totală p4* p < p4* . Deoarece destinderea se face până la presiunea

exterioară, atunci viteza gazelor de ardere, în urma postcombustiei C5p este


superioară vitezei C5, în absenţa postcombustiei.
Parametrii care definesc procesul de postcombustie sunt:
- T4*p , temperatura maximă a gazelor de ardere în urma

postcombustiei;

153
p4* p
-σ *
cp = , coeficientul de pierdere de presiune totală în camera de
p4*
postcombustie;
- ϕcp, coeficientul de pierdere de viteză în ajutajul instalaţiei;
- ξ cp , perfecţiunea arderii.

Valorile acestor coeficienţi se stabilesc, în general, experimental şi depind,


în mare măsură, de soluţiile constructive ale instalaţiei de postcombustie.

5.2.1.4. Compoziţia gazelor de ardere rezultate din


postcombustie

Determinarea, cu precizie, a performanţelor motorului turboreactor cu


postcombustie presupune cunoaşterea compoziţiei gazelor de ardere,
rezultată în urma postcombustiei şi, în primul rând, a excesului de aer al
acestora. Pe baza acestuia se pot stabili forţa de propulsie a sistemului
precum şi consumul total specific de combustibil rezultat în urma celor două
arderi, principală şi secundară.
Dată fiind similititudinea procesului de ardere din camera de forţaj cu cel
care are loc în camera de ardere principală, se recomandă ca studiul să se
facă comparativ.

1.1.1.1.1. 5.2.1.4.1. Ecuaţia conservării masei în


camera de ardere principală

Se ştie că în camera de ardere principală, între debitele care participă la


procesul de ardere există relaţia
M a + M c = M g . ( 5.18 )

154
Evidenţiind debitul de produse de ardere rezultate prin ardere
stoechiometrică, M pa , relaţia (5.18) se poate scrie ca

M a + M c = M pa + M an , ( 5.19 )

unde M an este debitul de aer nears rămas în urma arderii principale.


Evident,
M pa = M c + M c ⋅ min L ( 5.20 )
iar
M an = M a − M c ⋅ min L . ( 5.21 )
Prin urmare, ecuaţia ( 5.18 ) devine
 M 
M a + M c = M c (1 + min L) + M a  1 − min L c  ( 5.22 )
 M a 

Împărţind prin M a , rezultă expresia de bilanţ masic specific

1 1 + min L α −1
1Kg a + Kg c = Kg pa + ⋅ Kg an ( 5.23 )
α ⋅ min L α ⋅ min L α
Dacă se notează prin m coeficientul de participare masică a unui component
M
oarecare, în raport cu debitul de aer al sistemului, adică mx = x , atunci se
M a
definesc următorii coeficienţi masici rezultaţi din arderea principală:
ma = 1
1
mc =
α ⋅ min L
1 + min L
m pa = ( 5.24 )
α ⋅ min L
α −1
man =
α
şi

155
1
m ga = mc + ma = 1 +
α ⋅ min L
Evident se pot obţine debitele de fluide componente, ţinând seama că
M x = m x M a .

1.1.1.1.2. 5.2.1.4.2. Ecuaţia conservării masei în


camera de postcombustie

Similar ecuaţiei ( 5.23 ) se poate scrie o ecuaţie în camera de postcombustie,


adică
1 1 + min L α p −1
1kg an + kg cp = kg pa p + ⋅ kg an p , ( 5.25 )
α p ⋅ min L α p ⋅ min L αp
unde indicele p se referă la postcombustie.

1.1.1.1.3. 5.2.1.4.3. Ecuaţia conservării masei pe


sistem

Dacă se înmulţeşte ecuaţia ( 5.25 ) cu (α-1)/α şi se adună cu ecuaţia (


5.23 ), rezultă în urma reducerilor
1 α −1 1
1kg a + kg c + ⋅ kg cp =
α ⋅ min L α α p ⋅ min L
( 5.26 )
1 + min L α − 1 1 + min L α −1 αp −1
= kg pa + kg pa p + ⋅ kg an p
α ⋅ min L α α p ⋅ min L α α
Se obţin, imediat, participaţiile masice din camera de
postcombustie

156
 α −1 1
mc p = ⋅
 α α p ⋅ min L

 α − 1 1 + min L
m pa p = ⋅ ( 5.27 )
 α α p ⋅ minL
 α −1
man = α − 1 ⋅ p
 p
α αp

care permit determinarea debitelor de fluid în urma postcombustiei.


Evident, când lipseşte postcombustia, deci α p → ∞ , toate participaţiile
masice din relaţiile ( 5.27 ) se anulează.
În baza relaţiilor ( 5.24 ) şi ( 5.27 ) se pot obţine participaţiile masice pe
întreg sistemul funcţional în regim de postcombustie. Ca urmare,
α p +α −1
mct = mc + mc p = ,
α ⋅ α p ⋅ min L
( 5.28 )
(1 + min L) ⋅ (α p + α + 1)
m pat = m pa + m pa p = , ( 5.29 )
α ⋅ α p ⋅ min L
α + α p + α ⋅ α p ⋅ min L − 1
m gat = m pa + m ga p = , ( 5.30 )
α ⋅ α p ⋅ min L
α −1 αp −1 ( 5.31 )
man p = ⋅ .
α αp
Ca verificare a corectitudinii calculului, va trebui ca în condiţiile
funcţionării fără postcombustie, teoretic α p → ∞ , ( 5.28 )-( 5.31 ) să

conducă la sistemul ( 5.24 ), ceea ce este evident.


Ca urmare, debitele totale masice
- debitul total de aer, M a ;

- debitul total de combustibil, M ct ;

157
α p −α − 1
M ct = M a ⋅ ( 5.32 )
α p ⋅ α ⋅ min L

- debitul total de gaze de ardere, M gat

α p + α + α p ⋅ α ⋅ min L − 1
M gat = M a ⋅ , ( 5.33 )
α p ⋅ α ⋅ min L
vor fi cele care interesează în stabilirea performanţelor sistemului. Acest
lucru este posibil dacă se cunosc α, αp şi combustibilul utilizat. Cât priveşte
excesul de aer din camera principală, el se poate calcula prin metodele
cunoscute. Rămâne de determinat excesul de aer din camera de
postcombustie.

5.2.1.5. Calculul excesului de aer


Se apelează, ca şi în cazul anterior, la similitudinea dintre ecuaţiile
energiilor în cele două camere :
a) Camera principală
M a ⋅ i2* + M c ⋅ Pci ⋅ ξ ca = M ga ⋅ i3* ; ( 5.34 )
b) Camera de postcombustie
M ga ⋅ i4* + M cp ⋅ Pci ⋅ ξ cp = M gat ⋅ i4* p . ( 5.35 )

Dacă se împarte relaţia anterioară ( 5.35 ) cu M an , atunci rezultă

M ga * Pci ⋅ ξ cp  M ga 1  *
⋅ i4 + = +  ⋅ i4 p ( 5.36 )

M an α p ⋅ min L  M an α p ⋅ min L 


Ţinând seama că
M ga 1 + α ⋅ min L α
= ⋅
M an α ⋅ min L α − 1

158
atunci
M ga 1 + α ⋅ min L
= ( 5.37 )
M an (α − 1) ⋅ min L


şi înlocuind, ecuaţia energiei devine:


1 + α ⋅ min L * Pci ⋅ ξ cp α + α p + α ⋅α p ⋅ min L − 1 *
⋅ i4 + = ⋅ i4 p
(α − 1) ⋅ min L α p ⋅ min L (α − 1) ⋅ α p ⋅ min L

sau, într-o formă simplificată,


1 + α ⋅ min L * Pci ⋅ ξ cp α + α p + α ⋅ α p ⋅ min L − 1 *
⋅ i4 + = ⋅ i4 p ( 5.38 )
(α − 1) αp (α − 1) ⋅ α p

verificată de cazul α p → ∞ , i4* = i4* p .

Rezolvarea acestei ecuaţii, implicite în α p , deoarece i4* p = f( T4*p , α p ), se

face identic cu ecuaţia excesului din camera de ardere principală. Se admite


o valoare a temperaturii T4*p , în gama uzuală şi, pentru diferite excese de aer

α p pentru care se cunoaşte entalpia i4* p j , se determină grafic α p al


j

ciclului. Evident, el va trebui cuprins în limitele în care are loc arderea ,


α p = 0,4 − 1,8 .

5.2.1.6. Optimizarea performanţelor M.T.R.-PC

În cazul în care se urmăreşte obţinerea unor performanţe maxime, în regim


de postcombustie, este necesară alegerea corespunzătoare a parametrilor de
bază ai M.T.R. neforţat.
Iată de ce este indicată o analiză a influenţei parametrilor funcţionali π c* ,

T3* şi T4* asupra performanţelor specifice ale motorului.

159
Evident, forţa specifică a M.T.R. – PC este proporţională cu C5p, care
variază direct proporţional cu C5, dacă T4*p = ct.

Creşterea forţei specifice a M.T.R. – PC este asigurată de mărirea lui C5 a


M.T.R. , dată de relaţia

 p k ' −1 
C5 = ϕ ar ⋅ 2 ⋅ i4* 1 − ( H* ) k '  ( 5.39 )
 p4 

Se poate observa uşor, că C5 devine maxim în cazul în care pH / p4* este

minim sau, p4* /pH este maxim. Dar,

p4* p* p* p* p* p*
= 4* ⋅ 3* ⋅ 2* ⋅ *1 ⋅ H
pH p3 p 2 p1 p H p H
sau
p4* π
= σ ca* ⋅ σ da
*
⋅ π d ⋅ c* ( 5.40 )
pH δT
În cazul unui M.T.R., lT* ≅ lC* , atunci

lC* id
lT*id ⋅ηT* ≈
η c*
Înlocuind lucrurile mecanice ideale şi prelucrând expresia obţinută, rezultă
k ' −1
k −1
*− 1
 i* 1 *  k'
δT = 1 − 1* ⋅ * * (π c k − 1) ( 5.41 )
 i3 ηT ⋅η c 
Prin urmare, raportul presiunilor devine
k ' −1
k −1
p4*  i* 1  k'
= σ ca* ⋅ σ da
*
⋅ π d ⋅ π c* 1 − 1* ⋅ * * (π c* k − 1) ( 5.42 )
pH  i3 ηT ⋅η c 
adică

160
p4*
= f (π c* ) *
pH T3
*
= ct .
T1

Dacă se reprezintă grafic această dependenţă, se obţine familia de curbe din


figura nr. 5.5.

Fig. 5.5

Prin urmare, la orice regim de zbor şi de funcţionare există, un grad de


comprimare optim la care p4* / p H este maxim. Ca atare, extrapolând există

π c*opt la care Fsp p devine maximă.


Valoarea gradului de comprimare optim se poate determina analitic, prin
simpla derivare a raportului π c* / δ T* în raport cu π c* .
Se obţine, în final,
161
k
 i3* * *  k −1
 1 + i * ⋅ ηT ⋅ ηc 
π c*opt p = 1  . ( 5.43 )
 2 
 
 
Se poate face o comparaţie între variaţiile celor două forţe specifice cu
gradul de comprimare, figura nr. 5.6.

Fig. 5.6

Se poate constata că π c*opt p > π c*opt , dar rămâne în gama valorilor uzuale de

grade de comprimare care se obţin în prezent. Rezultă, deci, că gradul de


comprimare reprezintă un criteriu real de optimizare a forţei de tracţiune la
M.T.R. –P.C.
În ceea ce priveşte consumul specific de combustibil, variaţia lui, prin
comparaţie, cu cea a motorului neforţat este reprezentată în figura nr. 5.7.

162
Se constată că există o valoare a lui π c* la care consumul specific csp p

devine minim. Se notează această valoare cu π c*ec p . Se remarcă , π c*ec p < π c*ec

şi ceea ce este mai important, π c*ec p = π c*opt p .

Fig. 5.7

Fizic, această egalitate se explică prin aceea că în sistem se introduce o


cantitate de căldură independentă de regimul de funcţionare.
Evident,
qt = qcq + qcp

unde
qca = i3* − i2*
iar
qcp = i4* p − i4*

Adunând se obţine
163
qt = i3* − i2* + i4* p − i4*

sau
qt = (i3* − i4* ) + (i4* p − i2* )

Ţinând seama că
i3* − i4* = i2* − i1*
atunci, în final, se obţine
qt = i4* p − i1* = f (T4*p ) H ,V =ct .

Rezultă, de aici, faptul că M.T.R. –P.C. este singurul motor turboreactor la


care se pot optimiza simultan performanţele sistemului prin intermediul
gradului de comprimare.

5.2.1.7. Studiul performanţelor M.T.R.-PC


Forţa de tracţiune a motorului se poate scrie
Fp = M gat ⋅ C5 p − M a ⋅V p ( 5.44 )

unde debitul total de gaze este


 α p +α −1 
M gat = M a ⋅  1 +  ( 5.45 )
 α ⋅ α ⋅ min L 
 p 
iar Vp este viteza aeronavei când motorul este în regim de postcombustie,
calculată din considerente aerodinamice şi de mecanica avionului.
Consumul specific de combustibil devine
M cp
csp p = 3600 ⋅
Fp

sau

164
M cp 1
csp p = 3600 ⋅ ⋅
M a Fsp p

în care
M cp α p +α −1 Fp
= şi Fsp p =
M a α p ⋅ α ⋅ min L
 M
a

Prin urmare, rezultă expresia consumului specific de combustibil, în regim


de postcombustie
α p +α −1 1
csp p = 3600 ⋅ ⋅ ( 5.46 )
α p ⋅α ⋅ min L Fsp p

Problema determinării performanţelor unui motor turboreactor cu


postcombustie comportă două aspecte:
a) Determinarea performanţelor când se impune o temperatură
maximă a gazelor de ardere prin postcombustie T4*p ;

b) Determinarea temperaturii maxime T4*p care asigură o anumită

creştere a forţei de tracţiune ∆F=(Fp-F)/F [%]


În primul caz, admiţând regimul de zbor cunoscut, se determină excesul de
aer αp, i4* p , din ecuaţia energiei în camera de postcombustie. Se presupun

cunoscuţi parametrii motorului neforţat M a , α, şi T3* care permit calculul

lui M gat .

Viteza de evacuare, C5 p, a gazelor de ardere în urma postcombustiei, în


cazul destinderii complete a gazelor de ardere este

 p
k ' −1 
C5 p = ϕ ar p ⋅ 2 ⋅ i4* p 1 − ( *H ) k '  ( 5.47 )
 p4 p 
Evident
165
pH pH p4* δ T*
= ⋅ = ( 5.48 )
p4* p p4* p4* p π d ⋅ σ da
*
⋅ π c* ⋅ σ ca* ⋅ σ cp*

în care δ T* are expresia ( 5.41 ), iar i4* p a fost determinat anterior. Se poate

calcula fără dificultăţi Fp şi csp p .


În al doilea caz, se cunoaşte ∆F şi se determină Fp =f(1+∆F/100). Dar
Fp/F = Fsp p/Fsp = f(αp , T4*p ) = 1+∆F/100 = cunoscut.

Se admit, deci, diferite temperaturi T4*pi şi la fiecare, se determină αpi,

respectiv se poate reprezenta f(αp, T4*p ) = f( T4*p )

Evident, la f = 1+∆F/100 rezultă T4*p , valoare care permite calculul tuturor

performanţelor motorului.
Situaţia reală de calcul este, însă, mai complexă, deoarece intervine şi viteza
de zbor care este funcţie de forţa de propulsie. Cu toate acestea, situaţia are
o soluţie ce poate fi stabilită.

5.2.1.8. Studiul caracteristicilor M.T.R. - PC


Întrucât motorul funcţionează la turaţia de calcul, caracteristicile de
exploatare vor fi cele care se referă la viteza şi respectiv înălţimea de zbor.
Uneori, se poate defini şi o caracteristică de sarcină, prin sarcină înţelegând
o valoare a temperaturii T4*p .

Primele două caracteristici se tratează unitar prin intermediul caracteristicii


de zbor.
a) Caracteristica de viteză cuprinde variaţiile Fp şi csp p , în funcţie de viteză,

dacă T4*p = ct. şi H = ct. , adică

166
 Fp = Fp (V )
 ( 5.49 )
csp p = c sp p (V ) *
H ,T 4 p = ct .

b) Caracteristica de înălţime este reprezentată de familia de curbe care


cuprinde variaţiile Fp şi csp p , în funcţie de H, dacă V şi T4*p sunt constante,

adică

 Fp = Fp ( H )
 ( 5.50 )
csp p = c sp p ( H ) *
V ,T 4p = ct .

Caracteristicile se calculează analitic, simultan, pe baza relaţiilor


Fp = M a ⋅ Fsp p

p π*
M a = M a0 ⋅ π d ⋅ H ⋅ *c
p0 π c0
k
 V2  k −1
π d =  1 + 
 2 ⋅ iH 
k
  k −1
 lc* ⋅η c* 
π c* = 1 + 0 2 
 i +V 
 H
2 

Fsp p = (1 + mct ) ⋅ c5 p − V p

k ' −1
 
* 
 p  k'

C5 p = ϕ ar p ⋅ 2 ⋅ i4 p 1 −  *H  
 p4 
  p 
 

1 + α ⋅ min L * Pci ⋅ ξ cp α + α p + α ⋅ α p ⋅ min L − 1 *


⋅ i4 + = ⋅ i4 p
α −1 αp (α − 1) ⋅ α p

167
Pci ⋅ ξ ca  1  *
i2* + = 1 +  ⋅ i3
α min L  α ⋅ min L 
α p +α − 1
mct =
α ⋅α p ⋅ min L

pH δ T*
=
p4* p π d ⋅ σ da
*
⋅ π c* ⋅ σ ca
*
⋅ σ cp*
k'
k −1
 i* 1 *  k '−1
δ T* = 1 − H* ⋅ * * (π c k − 1)
 i3 ηT ⋅η c 

3600 α p + α − 1 1
csp p = ⋅ ⋅
min L α p ⋅ α Fsp p

5.2.2. Sistemul de creştere a tracţiunii prin injecţia


de lichid în compresor

5.2.2.1. Studiul general al injecţiei de lichid în compresor.

Injecţia de lichid în compresor porneşte de la ideea înlocuirii evoluţiei


adiabatice ireversibile a aerului în compresor cu o evoluţie politropică sau,
la limită, chiar izotermă. Acest lucru este posibil prin injectarea unei
cantităţi de lichid în rotorul compresorului. Lichidul injectat, prin
vaporizare, consumă din cantitatea de căldură rezultată din comprimarea
aerului în canalele divergente, între paletele fixe şi mobile, ale reţelelor
componente. Ca urmare, se evacuează o cantitate de căldură, deci are loc o
scădere a entropiei aerului şi, inevitabil, procesul de comprimare îşi pierde
caracterul adiabatic.
168
Lichidul folosit va trebui să îndeplinească următoarele cerinţe:
- să aibă căldură latentă de vaporizare ridicată;
- să admită o temperatură de îngheţ cât mai scăzută;
- să nu afecteze, mecanic şi chimic, paletele de compresor;
- să aibă o densitate mare.
Se poate utiliza ca lichid de injectat apa distilată, amestecul de apă şi alcool
metilic (metanol) . Utilizarea apei distilate are avantajele preţului redus şi al
lipsei produselor poluante. În schimb, amestecul de apă-metanol nu îngheaţă
uşor şi participă la procesul de ardere. Amestecul apă-metanol dă prin ardere
produşi toxici şi este mult mai scump.
Injecţia lichidului se poate face fie în faţa compresorului, fie după
compresor. Fiecare dintre aceste soluţii are avantajele şi dezavantajele care
în funcţie de condiţiile concrete, vor impune pe cea corespunzătoare.
Introducerea lichidului se face mai ales în prima treaptă de compresor.
Lichidul este adus de la rezervor, prin pompe, la un regulator de debit, de
unde, apoi, trece printr-un canal special executat în statorul din faţa primei
trepte. El este injectat prin orificiile aflate între paletele rotorului.
Asupra pulverizării un rol însemnat îl are forţa centrifugă imprimată la
trecerea sa prin discul de rotor.
Efectul injecţiei apei în compresor creşte, pe măsură ce temperatura aerului
mediului ambiant sau viteza de zbor, sunt mai mari. Vaporizarea apei în
compresor se face şi cu reducerea temperaturii maxime a gazelor, fapt care
poate fi compensat, în parte, prin utilizarea amestecului apei cu metanol.
Injecţia lichidului în compresor are unele dezavantaje printre care şi acela că
nu se poate vaporiza o cantitate mare de apă, datorită temperaturii mici a
aerului şi a timpului scurt cât durează trecerea prin compresor. Obişnuit, se

169
poate injecta până la ml=0,02 – 0,03= M l / M a , unde s-a notat prin ml
coeficientul de injecţie de lichid.
Lichidul introdus poate supune paletele la coroziune şi eroziune. Totodată,
prezenţa lichidului poate duce la apariţia unui fenomen de frânare a
paletelor de rotor la vârf, atunci când pe partea inferioară a corpului
compresorului se formează o peliculă de apă, datorită deplasării picăturilor
pe direcţie radială sub acţiunea forţelor centrifuge.
Modificarea parametrilor gazelor va impune sisteme de reglaj a debitului de
combustibil şi a ajutajului reactiv.
Creşterea de tracţiune prin injecţie de apă poate fi de (10–25)%, fiind mai
eficientă la înălţime şi la zborul cu viteză mare.
Efectele injecţiei de lichid sunt diferite după tipul motorului. Astfel, la
M.T.R. injecţia de apă are o influenţă redusă în comparaţie cu M.T.P.
În figura nr.5.8 sunt prezentate creşterile de tracţiune a) şi de putere efectivă
b) procentuale la M.T.R. şi M.T.P., în funcţie de temperatura aerului la
intrare în compresor.
Se observă că, la M.T.R. se poate folosi injecţia de apă pentru compensarea,
în oarecare limite, a pierderilor de tracţiune. La M.T.P. injecţia de lichid
permite, nu numai refacerea puterii efective, dar şi o mărire însemnată a
acesteia într-un domeniu de temperatură a aerului Ta, foarte larg.

170
Fig. 5.8

Din punct de vedere al calculului performanţelor M.T.R. cu injecţie de


lichid în compresor există două posibilităţi care, de fapt, corespund celor
două soluţii constructive ce pot fi utilizate:
a) M.T.R. nereglabil, cu geometrie invariabilă a canalului de lucru,
în speţă, ajutajul de reacţie, A5cr=ct;
b) M.T.R. reglabil, cu ajutaj de reacţie cu geometrie variabilă,
A5cr=variabil.
În prima situaţie, destinderea gazelor de ardere în turbină fiind critică, lucrul
mecanic al turbinei este constant, lT* = lC* , valoarea celor două mărimi nefiind
constantă.
În baza celor afirmate, în cazul a, gradul de comprimare se modifică
permanent în funcţie de cantitatea de lichid injectată. În cazul b se menţine
constant gradul de comprimare , π c* =ct.

În sinteză, în varianta a, lC* = lC* nominal = constant, iar în varianta b,

π c* = π c*nominal = constant.

171
Evident, calculul performanţelor diferă de la variantă la variantă, fapt ce
face să se trateze distinct cele două situaţii întâlnite.
Factorii care contribuie la creşterea tracţiunii prin injecţie, sunt următorii:
1) Răcirea aerului prin vaporizarea lichidului, care produc:
a) creşterea presiunii aerului;
b) creşterea debitului de fluid de lucru;
2) Aportul de masă adăugat prin injecţie;
3) Arderea ulterioară a alcoolului, dacă se utilizează amestecul apă- alcool.

5.2.2.2. Studiul evoluţiilor de comprimare a aerului


Înainte de a trece la calculul performanţelor, sunt necesare câteva
consideraţii privind evoluţiile aerului în compresor.

Fig. 5.9

În condiţiile în care nu are loc injecţie de lichid, evoluţia aerului în


compresor (figura nr. 5.9) este adiabatică ireversibilă 1* - 2ad
*
.
172
Ţinând seama că, între lucrul mecanic primit de aer, lC* , căldura primită sau

cedată q şi variaţia temperaturii aerului ∆i* , există relaţia


lC* = ∆i* − | q | ( 5.51 )
unde,
q, dacă q > 0, căldură primită
q =
q, dacă q < 0, căldură cedată sau evacuată
atunci, se poate exprima pentru fiecare caz în parte corelaţia care leagă cele
trei mărimi fundamentale. Fizic, relaţia ( 5.51 ) exprimă faptul că dacă un
fluid primeşte un lucru mecanic, el se comprimă, se încălzeşte şi totodată
schimbă cu exteriorul o cantitate de căldură. Cele trei efecte sunt
următoarele:
a) Efectul comprimării, luat în discuţie prin relaţia
2*
lc*1− 2 = ∫ vdp ; ( 5.52 )
1*

b) Efectul încălzirii, caracterizat de relaţia


∆i * = i2* − i1* ; ( 5.53 )
c) Efectul căldurii schimbate cu exteriorul, relaţia
2*
q 1− 2 = ∫ Tds ( 5.54 )
1*

Evident, în diagrama T–s, cele trei mărimi au reprezentări remarcabile.


Căldura schimbată q1-2 , este aria suprafeţei aflată sub curba 1* - 2ad
*
, adică

A . aceasta este pozitivă, deci fluidul primeşte căldură dacă este


b − 1* − 2ad
* − a −b

parcursă în sensul acelor de ceas. Ea se anulează, dacă evoluţia 1* - 2* este

izentropică şi devine negativă dacă fluidul cedează căldură, cum se întâmplă


173
în cazul injecţiei de lichid, când suprafaţa este parcursă în sens
trigonometric.
Dacă p=ct. sau p* =ct. , atunci lC* 1− 2 =0, şi, ∆i* =|q|. Deci,

efectul încălzirii, prin comprimare are ca imagine aria suprafeţei situată sub
* *
izobara 2izot - 3ad , adică A * − 2* − a − c . Această arie este minimă când
c − 2izot ad

evoluţia de comprimare este, evident, izoterma 1* - 2izot


*
. Prin urmare, lucrul

mecanic de comprimare nu este altceva decât diferenţa celor două arii, dacă
q > 0, şi suma celor două arii, dacă q <0.
I. Se admite în continuare patru comprimări particulare care au
aceeaşi presiune finală, ca în figura nr. 5.9.
a) Comprimare adiabatică, 1* - 2ad
*
:

q* * = A >0
1 − 2ad b − 1* − 2ad
* − a −b

∆iad
*
= A * − 2* − a − c
c − 2izot ad

lC* ad = A * − 2* − 1* − b − c = lC* max


c − 2izot ad

b) Comprimare izentropică, 1* - 2*is :

q** * =0
1 − 2is

∆iis* = A * − 2* − b − c
c − 2izot is

lC* is = A * − 2* − b − c
c − 2izot is

d) Comprimare politropică, 1* - 2*p :

q** = A
1 − 2*p d − 2*p −1* − b − d

∆i *p = A * − 2* − d − c
c − 2izot p

174
lC* p = A * − 2* − b − c
c − 2izot p

e) Comprimare izotermică, 1* - 2izot


*
:

q1** −2* = Ac−2*


izot −1 −b −c
*
izot

∆iizot
*
=0

∆iizot
*
= lC* min = - q** *
1 − 2izot

Se poate uşor constata că lucrul mecanic de comprimare consumat de fluid


scade de la o valoare maximă corespunzătoare unui proces de comprimare
adiabatic şi ireversibil, lC* max , la o valoare minimă, lC* min corespunzătoare

unui proces de comprimare izotermic.


II. O analiză la fel de interesantă se poate face dacă se admit patru cazuri de
comprimare în care se menţine constant lucrul mecanic de comprimare,
figura nr. 5.10.

Fig. 5.10

a) Comprimarea adiabatică ireversibilă, 1* - 2ad


*
:

q* * = A
1 − 2ad a − 1* − 2ad
* −b − a

175
∆iad
*
= A * − 2* − b − e
e − 2adp ad

lC* ad = A * − 2* − 1* − a − e
e − 2adp ad

b) Comprimare izentropică, 1* - 2is* :

q** * =0
1 − 2is

∆iis* = A * − 2* − a − f
f − 2isp is

lC* is = ∆iis*

c) Comprimare politropică, 1* - 2*p :

q** = A
1 − 2*p c − 2*p − 1* − a − c

∆i *p = A
g − 2*p − 2*p − c − g
p

lC* p = Ag −2* −2*p − a − g


pp

d) comprimare izotermică, 1* - 2*izot :

q** * = A * − 1* − b − c
1 − 2izot c − 2izot

∆iizot
*
=0

∆iizot
*
= - q** *
1 − 2izot

În toate cazurile, lucrul mecanic primit de fluidul de lucru fiind acelaşi, se


realizează o creştere a gradului de comprimare al aerului, adică
π c*izot > π c* p > π c*is > π c*ad .
Evident, comprimarea maximă se atinge atunci când evoluţia de
comprimare este izotermică.

176
5.2.2.3. Calculul aproximativ al performanţelor
compresorului
Pe baza celor prezentate, în paragraful precedent, se pot realiza metode
aproximative de evaluare a performanţelor compresorului în cazul injecţiei
de lichid, pentru fiecare din cele două cazuri fundamentale posibile.
1) Cazul lc* = lc* n , π c*i = variabil.

Evident, lucrul mecanic consumat de compresor, în cazul injecţiei, lc*i , este

 k −1 
i1* ⋅  π c nk − 1
( 5.55 )
lc*i = ∆i * + qvap = lc*n =  * ,
ηc
în care
∆i * = i2* p − i1* ( 5.56 )

şi
Ml
qvap = λv ⋅ = λv ⋅ ml , ( 5.57 )
Ma

unde λv este căldura specifică de vaporizare a lichidului utilizat iar M l

debitul de lichid injectat în compresor.


Ţinând seama că
 nin−1 
 
− i ≈ i ⋅  π ci* − 1 ,
* * * i
i 2p 1 1 ( 5.58 )
 
 
unde exponentul politropic, ni, este cuprins în intervalul (1-1,4) atunci,
combinând relaţiile ( 5.55 ) şi ( 5.58 ), rezultă relaţia

177
ni
k −1
  ni −1
 q π k
− 1 
π ci* ≈  1 − * +
vap c n
 , ( 5.59 )
 i1 η c* 
 
în care qvap = λv ml. Prin urmare, alegând ml, în gama (0,01-0,03) şi o
valoare a exponentului politropic, ni, în intervalul amintit, cunoscând
valorile performanţelor compresorului în regim neinjectat π c*n , η c* precum

şi proprietăţile lichidului injectat, se obţine π c*i .

b) Cazul π c*i = ct.= π c*n , lC* n = variabil.

În acest caz, cunoscând gradul de comprimare al aerului în compresor, în


regim de injecţie, se pune problema determinării lucrului mecanic consumat
lc*i , care de această dată, este variabil.

Evident,
lc*i = i2* p − i1* + qvap ( 5.60 )

unde
 nin−1 
i *
− i = i ⋅  π c n i − 1
* *
( 5.61 )
2p 1

1

 
Atunci, înlocuind se obţine lucrul mecanic lc*i

 * nin−1 
l *
= i ⋅  π c n i − 1 − qvap ,
*
( 5.62 )
c i 
1

 
care se modifică odată cu modificarea cantităţii de lichid injectat în
compresor, ml
Se poate admite, într-o primă aproximaţie, o lege de variaţie liniară a
exponentului politropic cu m1 , de forma

178
ni= 33.ml (1-k)+k, ( 5.63 )
pentru ml = (0-0,03).

5.2.2.4. Calculul aproximativ al performanţelor motorului


turboreactor
Aproximaţia, care se adaugă la cele prezentate în paragrafele precedente, are
în vedere faptul că modificarea forţei de tracţiune a motorului, ca rezultat al
injecţiei de lichid, nu afectează forţa specifică a motorului. Deci, se admite
că V = Vi , adică vitezele de zbor, în cele două situaţii, fără şi cu injecţie de
lichid Vi, sunt aproximativ egale. În realitate, o creştere a forţei de tracţiune
se reflectă şi în viteza de zbor, adică Vi > V, corecţie care se va face ceva
mai târziu.

1.1.1.1.4. 5.2.2.4.1. Cazul motorului turboreactor


nereglabil

Evident, în condiţiile funcţionării fără injecţie


F = M a ⋅ Fsp ( 5.64 )
şi
F = M a ⋅ Fsp , ( 5.65 )
în cazul realizării injecţiei.
S-a ţinut seama de faptul că Fsp = Fsp i, în conformitate cu ipoteza enunţată
anterior.
Eliminând forţa specifică, între relaţiile ( 5.64 ) şi ( 5.65 ), se obţine

179
M a i
Fi = F ⋅ . ( 5.66 )
M a

Datorită regimului de curgere critic în turbină, parametrul debitului de gaze


va fi identic în cele două cazuri, deci

T* T*
M g ⋅ ⋅ *3 = M gi ⋅ *3 , ( 5.67 )
p3 p3i

în care temperatura maximă a gazelor de ardere este, evident ,aceeaşi.


Dacă se admite M g = M a şi M gi = M ai , atunci se obţine debitul

de aer, în regim injectat


p*
M ai = M a ⋅ 3*i . ( 5.68 )
p3

Dar, p3* = p1* ⋅ π c* ⋅ σ ca* şi p3*i = p1* ⋅ π ci* ⋅ σ ca* , respectiv

π ci*
p =p ⋅ *.
* *
( 5.69 )
πc
3i 3

Rezultă, înlocuind ( 5.69 ) în ( 5.68 ), că


π *
M ai = M a ⋅ ci* , ( 5.70 )
πc

unde π c*i este dat de relaţia ( 5.60 ), iar ni se poate considera ca fiind cel din

( 5.63 ). Se poate deci, determina forţa de tracţiune Fi din ( 5.66 ), adică


π ci*
Fi = F ⋅ ( 5.71 )
π c*
Consumul specific de combustibil al motorului neforţat este dat de relaţia
M c 1
csp = 3600 ⋅ ( 5.72 )
M a Fsp

în timp ce consumul specific al motorului cu injecţie este


180
M c 1
cspi = 3600 ⋅ ( 5.73 )
M ai Fsp

Prin urmare, eliminând M c /Fsp , rezultă

π c*
csp i = c sp ⋅ ( 5.74 )
π ci*
Se observă, foarte uşor, că
Fi ⋅ c spi = F ⋅ c sp = ct. ( 5.75 )
adică, dacă Fi variază într-un anumit sens, consumul specific de combustibil
variază în sens opus.
Calitativ, curbele de variaţie ale forţei şi consumului specific, raportate Fi =

Fi/F şi cspi = cspi/csp , în funcţie de ml , arată ca în figura nr. 5.11.

Fig. 5.11

181
Se reaminteşte că domeniul uzual de variaţie al lui ml este (0-0,03) . Rezultă
o creştere a forţei de până la 5-20 % şi o scădere a consumului specific de
combustibil de până la 10 %.

1.1.1.1.5. 5.2.2.4.2. Cazul motorului turboreactor


reglabil

Evident, forţa de tracţiune la regim de injecţie va fi de această dată:


Fi = M ai ⋅ Fsp i , ( 5.76 )
unde, Fsp i = C5 i –V. Ca urmare,
M ai Fspi
Fi = F ⋅ ⋅ ( 5.77 )
M a Fsp

T*
La regim de curgere critic, în turbină M g ⋅ 3* = ct. , în care T3* = ct. şi
p3

p3* =ct. , întrucât π c* = ct.

Deoarece M g = ct. = M gi , rezultă M g ≈ M a şi M gi = M ai + M l . Atunci:

M a = M ai + M l

M ai = M a − M l = M a ⋅ (1 − ml ) ( 5.78 )
sau
M ai
= 1 − ml .
M a

Cât priveşte forţa specifică la regim de injecţie,


Fsp i = C5 i –V
în care

182
  k ' −1
 
 *  1  k'
 lci* 
C5 i = ϕ ar ⋅ 2 ⋅ i3 1 −   −
 ηT* ⋅ η m 
* 
( 5.79 )
  π d ⋅ π ci* ⋅ σ da
*
⋅ σ 
  

ca
  

Se ţine seama că π c*i = π c* = π c*n = ct., iar lucrul mecanic consumat, în urma

injecţiei lc*i este dat de relaţia ( 5.62 ).

Dacă se are în vedere că la regim neforţat

  k ' −1
 
 *  1  k'
 lcn* 
C5 = ϕ ar ⋅ 2 ⋅ i3 1 −   −
 ηT* ⋅ η m 
* 
. ( 5.80 )
  π d ⋅ π cn* ⋅ σ da
*
⋅ σ 
  

ca
  
Eliminând paranteza dreaptă rezultă o legătură de forma

C5 i = C52 +
2
η ⋅η m
*
(
lcn* − lci* ) ( 5.81 )
T

între vitezele de evacuare ale gazelor de ardere, în cele două regimuri.


Relaţiile ( 5.77 ) – ( 5.81 ) permit calculul forţei de tracţiune în
regim de injecţie.
Cât priveşte consumul specific de combustibil,
M ci 1
cspi = 3600 ⋅ ( 5.82 )
M ai Fspi

unde
M ci 1 i* − i*
= = 3 2i , ( 5.83 )
M ai α i ⋅ min L Pci ⋅ ξ ca
în care
i2*i = i1* + lci* , iar i3* =ct. ( 5.84 )

Se poate reprezenta, ca şi în cazul anterior, Fi şi cspi = f (ml ) . Alurile de

variaţie sunt prezentate în figura nr. 5.12.


183
Fig. 5.12

5.2.2.5. Calculul exact al performanţelor motorului


turboreactor cu injecţie de apă în compresor
Determinarea precisă a performanţelor unui M.T.R. cu injecţie de apă în
compresor, presupune stabilirea exactă a proprietăţilor aerului umed în urma
injecţiei apei, fără a neglija faptul că aerul aspirat de compresor are o
anumită umiditate care poate influenţa radical performanţele compresorului.

1.1.1.1.6. 5.2.2.5.1. Studiul general al parametrilor


termodinamici ai aerului umed

Sunt consacrate, în termodinamica aerului umed, două mărimi


fundamentale, umiditatea relativă φ şi umiditatea absolută x.
184
Umiditatea relativă se defineşte ca fiind raportul dintre presiunea vaporilor
de apă din aerul umed pv şi presiunea vaporilor saturaţi psat, adică
pv
φ= . ( 5.85 )
psat
Presiunea vaporilor saturaţi depinde de temperatura aerului umed, aceasta
fiind, în general, o dependenţă cunoscută, pv = f(t). Dacă p şi pa sunt
respectiv presiunea aerului umed, considerat ca amestec de aer uscat şi
vapori de apă şi presiunea aerului uscat, atunci se pot scrie relaţiile
pv = φ psat ( 5.86 )
şi
pa = p-pv. ( 5.87 )
Umiditatea absolută se defineşte analitic prin expresia
pv
x = 0,622 ⋅ ( 5.88 )
pa
unde mărimile care intervin au semnificaţia anterioară iar, fizic, constituie
raportul dintre masa vaporilor de apă, Mv şi masa aerului, Ma. Se mai poate
da x prin relaţia
Mv
x= . ( 5.89 )
Ma
Pe baza umidităţii absolute se definesc participaţiile masice ale aerului
uscat şi vaporilor, ga şi gv, prin
Ma 1
ga = = ( 5.90 )
M 17 ⋅ x

şi
Mv x
gv = = ( 5.91 )
M 17 ⋅ x

185
unde M este masa aerului umed. Căldura specifică la presiune constantă a
aerului umed se determină cu relaţia
cpx = cpa + x cpv [kJ/kg/K], ( 5.92 )
unde căldurile specifice la presiune constantă ale aerului uscat, cpa şi
vaporilor de apă, cpv sunt respectiv
cpa = 1 [kJ/kg/K]
cpv = 1,96 [kJ/kg/K]
Înlocuind în ( 5.92 ), se obţine pentru cpx relaţia
c px = 1 + 1,96 ⋅ x ( 5.93 )
Entalpia aerului umed ix se poate scrie ca
i x = ia + x ⋅ iv ( 5.94 )
unde entalpiile specifice ale celor două componente sunt
ia = c pa ⋅ T

şi
iv = c pv ⋅ T

Înlocuind, rezultă relaţia


i x = T ⋅ (1 + 1,96 ⋅ x ) ( 5.95)
Căldura specifică la volum constant cvx este
0,713 + 2,5 ⋅ x + 1,96 ⋅ x 2
cvx = ( 5.96 )
1+ x
deoarece constanta aerului umed este
0,287 + 0,462 ⋅ x
Rx = ( 5.97 )
1+ x
şi, evident, cvx = c px − Rx .

186
Se recunosc, în relaţia ( 5.97 ), constantele aerului uscat Ra = 0,287 kJ/kg şi
a vaporilor de apă Rv = 0,462 kJ/kg.
Căldura specifică latentă de vaporizare, λv, a apei depinde de temperatura de
fierbere Tf , conform legii
λv = 3182,5 − 2,5 ⋅ T f ( 5.98 )
unde temperatura de fierbere Tf este dependentă de presiunea aerului umed
p după legea aproximativă, următoare
373
Tf = ( 5.99 )
1 − 0,0746 ⋅ ln p

1.1.1.1.7. 5.2.2.5.2. Determinarea parametrilor aerului


umed înainte de injecţie, starea 1

Cunoscând T1* , deci t1* = T1* –273, atunci se determină presiunea de


saturaţie pvsat1. Dată fiind umiditatea relativă φ1, atunci presiunea parţială a
vaporilor devine pv1 = φ1. pvsat1 şi, imediat, umiditatea absolută va fi
pv1
x1 = 0,622 ⋅
pvsat 1

Deci, se obţin, pe rând i1x* , relaţia ( 5.95 ), cpx1, Rx1, etc….

1.1.1.1.8. 5.2.2.5.3. Determinarea parametrilor aerului


umed după injecţie, starea 2i

Admiţând că se injectează, ml = M l / M a atunci, conform ecuaţiei de bilanţ a


cantităţii de apă,
x2 = x1 +ml ( 5.100 )
Conform ecuaţiei de bilanţ energetic,
187
lc*i = i2ix
*
- i1x* +qvap ( 5.101 )

în care qvap = λv.mi , λv fiind determinată prin expresia ( 5.98 ), iar


lci* = lc* ,este cunoscut, atunci

i2*ix = lci* + i1*x -qvap ( 5.102 )


Odată precizată entalpia aerului umed, în urma injecţiei de lichid,
temperatura este
i2*i
T2*ix = ( 5.103 )
1 + 1,96 ⋅ x2
Presiunea aerului umed, după injecţie, se calculează mai dificil, ţinând
seama că
p2*ix = p1* . π cx* , ( 5.104 )
unde
nx
 n − 1 lci*  n x −1
π *
=  1 + x 
* 
( 5.105 )

cx
 n x R x T1 

nx fiind exponentul politropic al evoluţiei de comprimare în compresor,


c x − c px
nx = , ( 5.106 )
c x − cvx
iar cx fiind o căldură specifică medie, echivalentă evacuării cantităţii de
căldură qvap, adică
qvap
cx = , ( 5.107 )
∆Ti*

în care ∆Ti* este

∆Ti* = T2ix
*
– T1ix* . ( 5.108 )

188
Relaţia ( 5.101 ) poate fi corectată având în vedere că după vaporizare, apa
injectată se încălzeşte de la Tx la T2*i . Atunci, ecuaţia corectată cu qînc-v
devine
(
lci* = i2*ix − i1*x + 1,96 ⋅ ml ⋅ T2*i − T f , ) ( 5.109 )

unde
qînc-v = 1,96.ml.( T2i* – T f* ).

Înlocuind, în ( 5.101 )
i2*ix = T2*ix . (1+1,96 . x2 ),

se poate calcula T2*ix cu relaţia

lci* + i1*x − qvap − 1,96 ⋅ ml ⋅ T f


T *
= ( 5.110 )
1 + 1,96 ⋅ (x2 + ml )
2 ix

A doua corecţie, care se poate face, are la bază faptul că picăturile de apă,
după injecţie, absorb o cantitate de căldură qînc-1 pentru a se încălzi, de la o
temperatură iniţială Tin la temperatura de fierbere. Această cantitate de
căldură este dată de relaţia
qînc-v = 4,19.ml.( Tf - Tin). ( 5.111 )
Cu această nouă corecţie, temperatura finală a aerului în compresor se poate
exprima prin relaţia
lc* + i1*x − ml (λv − 4,19 ⋅ Tin + 2,13 ⋅ T f )
T2*ix = , ( 5.112 )
1 + 1,96 ⋅ (x2 + ml )
Studiul efectuat permite şi determinarea gradului maxim de comprimare al
aerului în compresor în cazul injecţiei de lichid. Acesta corespunde unui
exponent politropic nx = 1, atunci când evoluţia de comprimare este
izotermică, adică

189
lc*
RT1*x ( 5.113 )
π *
c max i =e .

1.1.1.1.9. 5.2.2.5.4. Limita maximă a cantităţii de


lichid injectată în compresor

Pentru ca vaporizarea totală a apei injectate să aibă loc, trebuie ca


temperatura finală a aerului umed comprimat să fie mai mare ca temperatura
de fierbere, în cel mai rău caz, egală cu aceasta, T2*ix >Tf. În baza relaţiei

( 5.112 ) se poate scrie

Tf = T *
=
[
lci* + i1*x − mcmax λv + 4,19 ⋅ (T f − Tin ) ]
,
1 + 1,96 ⋅ ( x2 + ml )
2 ix min

în care x2 = x1 +ml. Explicitând ml max rezultă


lci* + i1*x − T f ⋅ (1 + 1,96 ⋅ x1 )
mlmax = , ( 5.114 )
λv − 4,19 ⋅ Tin + 8,11 ⋅ T f
în care, înlocuind şi pe λv, în baza expresiei ( 5.98 ), se obţine
lci* + i1*x − T f ⋅ (1 + 1,96 ⋅ x1 )
mlmax = ( 5.115 )
3182,5 − 4,19 ⋅ Tin + 5,61 ⋅ T f

Cum însă ml trebuie să fie pozitiv, la limită zero, atunci


lci* + i1*min x –Tf . (1+1,96. x1 ) =0
adică entalpia minimă a aerului necomprimat este
i1*min x = Tf . (1+1,96. x1 ) - lci* ( 5.116 )

Dar i1*min x = T1*min . (1+1,96. x1 ) şi, ca atare

T1*min = Tf - lci* /(1+1,96. x1 ). ( 5.117 )

190
Prin urmare, este necesar ca injecţia de lichid să se facă la o temperatură
iniţială a aerului umed T1* > T1*min .

1.1.1.1.10. 5.2.2.5.5. Calculul performanţelor


motorului cu injecţie de lichid în compresor
nereglabil

Metoda care se prezintă, în continuare, este mai exactă şi are la bază


observaţiile făcute în ultimele paragrafe. Problema determinării
performanţelor se reduce la metoda expusă, cu ipoteza corespunzătoare
V=Vi, care, se completează cu calculul exact al gradului de comprimare.
Se presupun cunoscute H, V, TH* = T1* ,φ1, p1* , lC* , Tin, performanţele

motorului la regim neforţat M a , F, csp, π c* şi, implicit, se admite


m1 < m1 max.
Calculul se derulează astfel
pv*sat 1 = f (t1* ), t1* = T1* − 273

pv*1 = φ1 ⋅ pv*sat 1

pv*1
x1 = 0,622 ⋅
pv*sat 1

x2 = x1 +ml
(
T f = 373 / 1 − 0,0746 ⋅ ln p1* )
λv = 3182,5 − 2,5 ⋅ T f

qvap = λv. ml
*
i1ix = T1*ix . (1+1,96.x1)

191
lc* + i1*x − ml (λv − 4,19 ⋅ Tin + 2,13 ⋅ T f )
T *
=
1 + 1,96 ⋅ ( x2 + ml )
2ix

∆Ti * = T2*ix – T1*

qvap
cx =
∆Ti*

c px2 = 1+1,96. x2

0,713 + 2,5 ⋅ x2 + 1,96 ⋅ x2


2
cvx2 =
1 + x2

c x − c px2
nx =
c x − cvx2

0,287 + 0,462 ⋅ x2
Rx2 =
1 + x2
nx
 n − 1 lc*  n x −1
π ci* = π cx* 2 = 1 + x
 n x Rx2 ⋅ T1* 

π c*i
M ai = M a
π c*

π c*i
Fi = F
π c*

π c*
csp i = c sp *
π ci
Pentru o scriere, mai rapidă, a tehnicii de calcul, în exemplele viitoare,
aceasta se va nota prin M.C.P.M.I.L.COM (metoda de calcul a performanţelor
motorului cu injecţie de lichid în compresor).

192
5.2.2.6. Calculul caracteristicii de zbor a motorului
turboreactor cu injecţie de lichid în compresor

1.1.1.1.1. 5.2.2.6.1. Metoda de calcul

Caracteristica de zbor reprezintă, în principiu, ansamblul de curbe care


cuprinde variaţiile forţei de tracţiune, Fi, şi a consumului specific de
combustibil, cspi, în regim de injecţie de lichid în compresor, în funcţie de M
pentru H=ct. , n=nn=ct. şi un coeficient de injecţie ml =ct.
Analitic, se poate scrie
 Fi = f ( M ) H , nn , ml = ct .
 ( 5.118 )
cspi = f ( M ) H , nn , ml = ct .

Calculul caracteristicii de zbor presupune adoptarea tehnicii


M.C.P.M.I.L.COM şi a caracteristicii de zbor a motorului neforţat prin injecţie
de lichid în compresor, în funcţie de numărul Mach.
Cât priveşte tehnica de calcul a injecţiei de lichid, este uşor de văzut că
singurele elemente în care intervine numărul Mach, sunt parametrii
termodinamici frânaţi ai aerului T1* şi p1* la intrarea în motor. Evident,

p1* = p *H = p H ⋅ π ( M )
( 5.119 )
T1* = TH* = TH ⋅ θ ( M )
unde

π ( M ) = [θ (M )]k −1
k

k −1 2
θ (M ) = 1 + M .
2
Cât priveşte caracteristica de zbor a motorului neforţat, metoda de calcul
M.C.P.M.F.I. (fără injecţie) este cea cunoscută
193
F = M a ⋅ Fsp

p π*
M a = M a0 ⋅ π d ⋅ H ⋅ *c
p0 π c0
k
 k −1  k −1
π d = 1 + ⋅M 2
 2 
k
 lc*id 0  k −1
π c* =  1 + 
 c pTH θ (M ) 
 
Fsp = (1 + mc ) ⋅ C5 − V

i3* − i2*
ml = , i3* = ct.
Pci ⋅ ξ ca

i2* = iH ⋅θ (M ) + lc*0

  k ' −1
 
 *  1  k'
− lc*id 0 
C5 = ϕ ar ⋅ 2 ⋅ i3 1 −  * 
 
 
   π d ⋅ σ da ⋅ π ca ⋅ σ ca   ηT ⋅ ηc ⋅ ηc0
* * * * *

   
V = M.a

a = kRTH
csp = 3600.mc/Fsp
Combinând cele două tehnici M.C.P.M.I.L.COM + M.C.P.M.FI se obţine
caracteristica de zbor, pentru un coeficient de injecţie. Calculele se pot
realiza şi pentru alte valori ale coeficientului de injecţie.
De remarcat, faptul că sunt necesare, pentru calcul, următoarele mărimi de
bază: M a , lc*0 , T3*0 , H, V, φ şi ml precum şi o serie întreagă de coeficienţi

care, de obicei, se aleg într-o anumită gamă de valori. Metoda se poate

194
îmbunătăţi dacă se ţine seama de variaţia vitezei de zbor în funcţie de forţa
de tracţiune.

5.2.3. Sistemul de creşterea tracţiunii prin injecţie de


lichid în camera de ardere

5.2.3.1. Studiul general al metodei


Prin injecţia de lichid în camera de ardere se asigură o creştere a forţei de
tracţiune cuprinsă între (10 – 30)%. Prezenţa unui lichid în camera de ardere
face necesară luarea unor măsuri speciale prin care se urmăreşte evitarea
pătrunderii grupului turbocompresor în zona regimurilor instabile. Astfel,
dacă sistemul de reglare automată a motorului asigură menţinerea constantă
a presiunii p3* şi a temperaturii maxime a gazelor de ardere T3* , atunci, în

condiţiile unui regim de curgere critic în turbină, M g = ct. , ceea ce duce la

menţinerea constantă a debitului de gaze. Dar M g = M a + M l , adică o

creştere a debitului de lichid injectat în camera de ardere implică o scădere a


debitului de aer şi, deci, pericol de pompaj.
M g
Pe de altă parte, dacă T3* = ct. , atunci = ct. Ca urmare, la creşterea
p3*
debitului de gaze de ardere, pe baza aportului de lichid, va trebui să se
mărească şi p3* . Va rezulta o creştere a gradului de comprimare a aerului în
compresor, cu consecinţele deja cunoscute.

195
Practic, injecţia de lichid se face în zona de amestec a camerei. Dacă s-ar
efectua în amonte, vaporii rezultaţi pot inhiba procesul de ardere. Injecţia în
avalul camerei de ardere permite o desfăşurare a arderii în condiţii normale.
Pentru a evita pompajul compresorului, la motoarele moderne se realizează,
în paralel cu injecţia de lichid şi o prelevare de aer din camera de ardere,
debitul de aer prelevat fiind M x . În figura nr. 5.13 sunt prezentate detalii ale
schemei camerei de ardere cu prelevare de aer şi injecţie de lichid, precum şi
debitele fundamentale de fluide care participă la proces. Acestea sunt:

Fig. 5.13
M a , debitul de aer care pătrunde în camera de ardere;

M cam , debitul de combustibil injectat în camera de ardere la regim

dublu de injecţie şi prelevare de aer;


M aam , debitul de aer rămas în cameră după prelevare;

M x , debitul de aer prelevat din cameră;

M ga , debitul de gaze de ardere rezultate în urma arderii;

M l , debitul de lichid injectat;

196
M am , debitul de amestec, de gaze, care părăseşte camera.
Între aceste debite există câteva relaţii fundamentale dictate de ecuaţia de
conservare a masei. Astfel, în cazul general
M ga = M a + M c ( 5.120 )
iar, în cazul injecţiei
M aam = M a − M x ( 5.121 )
şi
M am = M aam + M cam + M l . ( 5.122 )
Dacă se notează participaţia masică cu m, atunci se pot scrie relaţiile:
M
m=
M a

M cam
mcam =
M a am

M l
ml = ( 5.123 )
M a am

M x
mx =
M a

M c
mc =
M a
Înlocuind în ( 5.120 )-( 5.123 ) se obţin expresiile
M ga = M a ⋅ (1 + mc ) ( 5.124 )

M aam = M a ⋅ (1 − m x ) ( 5.125 )

(
M aam = M a ⋅ (1 − m x ) ⋅ 1 + mcam + ml ) ( 5.126 )

197
Ecuaţia debitului, aplicată în secţiunea 3’ – 3’, din avalul statorului turbinei,
unde regimul de curgere este critic, indiferent dacă există sau nu prelevare şi
injecţie de lichid, conduce la
p*
M ga = a ga ⋅ 3 ' ⋅ A3'cr , ( 5.127 )
T3*

în cazul motorului neforţat, şi la


p*
M am = aam ⋅ 3 'am ⋅ A3'cr , ( 5.128 )
T3*am
dacă se face injecţie de lichid. În cele două relaţii, constanta a reprezintă
k +1
k  2  k −1
a= ⋅  ( 5.129 )
R  k + 1
Împărţind relaţiile ( 5.128 ) şi ( 5.127 ) rezultă
M am aam
= . ( 5.130 )
M ga aga

Deoarece motorul este reglabil, A5cr =variabil, atunci T3* = T3*am şi p3*' =

p3*'am , la un anumit regim de lucru chiar dacă s-a admis că geometria


canalului turbinei este invariabilă.
Prin urmare, notând prin kga =k’ şi prin Cga constanta
k ga + 1

1  2  2 (k ga −1)
C ga = ( 5.131 )
Rga  k ga + 1 

atunci se poate scrie


k am + 1
aam k 1  2  2 (k am −1)
= am ⋅ ⋅ C ga   ( 5.132 )
a ga k ga Ram  k am + 1 

198
deoarece,
k am + 1
2 ( k am −1 )
k am  2 
a am =  
Ram  k am + 1 
şi
k ga + 1
k ga − 1
k ga  2 
a ga =  
Rga  k ga + 1 

5.2.3.2. Ecuaţiile fundamentale ale procesului din camera de


ardere
În baza relaţiilor ( 5.124 ), ( 5.126 ), ( 5.130 ) şi ( 5.132 ) se obţine o ecuaţie
a procesului
(1 − mx )(1 + mcam + mc ) aam
= ( 5.133 )
1 + mc a ga

care poate fi scrisă, într-o formă mai interesantă, ca


(1 − mx )(1 + mcam + ml ) k am
Ram = C ga Cam ( 5.134 )
1 + mc k ga

k am + 1
 2  k am −1
unde C am =  
 k am + 1 
Din relaţia constantei amestecului

Ram =
(M aam )
+ M cam Rga + ml Rl
( 5.135 )
M aam

199
se obţine, înlocuind participaţiile corespunzătoare

Ram =
(1 + m )R
cam ga + ml Rl
, ( 5.136 )
1 + mcam + ml

în care Rl este constanta vaporilor de lichid injectat.


Combinând ( 5.134 ) cu ( 5.136 ) rezultă o primă ecuaţie fundamentală a
procesului din cameră, de forma

1 − mx
1 + mc
1 + mcam + ml ⋅ (1 + m )R
cam ga + ml Rl = C ga ⋅ C am
k am
k ga
( 5.137 )

Evident,
M cam 1
mcam = = ( 5.138 )
M aam α am + min L


unde αam reprezintă excesul de aer în urma arderii în condiţii reale, motorul
fiind forţat.
Ecuaţia bilanţului energetic al arderii este
( )
M am ⋅ i2* + M cam ⋅ Pci ⋅ ξ ca + M l ⋅ il = M aam + M cam ⋅ i3*am ( 5.139 )
Sau, cu notaţiile efectuate anterior,

Pci ⋅ ξ ca  1 
i2* + + ml ⋅ il =  1 + + ml  ⋅ i3*am . ( 5.140 )
α am ⋅ min L  α am ⋅ min L 
S-au obţinut, astfel, ecuaţiile fundamentale ale procesului complex de ardere
cu amestec şi prelevare de aer din camera de ardere principală a motorului (
5.137 ), ( 5.139 ) şi ( 5.140 ).

5.2.3.3. Calculul procesului cu prelevare şi injecţie de apă

În sistemul format, de ecuaţiile anterioare, apar ca necunoscute: mx, mcam ,

ml, αam.
200
Date fiind cele trei ecuaţii şi patru necunoscute, este necesar să se impună o
mărime şi, evident, ea va fi ml. Ţinând seama că I 3*am = I( αam, T3* ), din

ecuaţia ( 5.140 ) se poate determina excesul de aer αam. Ecuaţia fiind


implicită, rezolvarea ei se face fie prin încercări, fie pe cale grafică.
Relaţia ( 5.138 ) permite o determinare imediată a lui mcam . În cele din

urmă, ecuaţia fundamentală ( 5.137 ) conduce la stabilirea coeficientului


masic al debitului de aer prelevat, mx.

5.2.3.4. Calculul procesului fără prelevare, şi cu injecţie

Prin urmare, mx = 0. Ecuaţiile fundamentale devin, în aceste condiţii

1 + mcam + ml ⋅ (1 + m )R
cam ga + ml Rl = C ga ⋅ C am
k am
k ga
, ( 5.141 )

1
mcam =
α am min L

Pci ⋅ ξ ca  1 
i2* + + ml ⋅ il =  1 + + ml  ⋅ i3*am
α am ⋅ min L  α am ⋅ min L 
Sistemul, astfel format, conţine trei necunoscute, fiind perfect determinat
din punctul de vedere al variabilelor αam, mcam şi ml.

5.2.3.5. Influenţa debitului de apă injectat asupra excesului


de aer

Pe baza relaţiilor, prezentate în paragrafele anterioare, se poate analiza


influenţa aportului de lichid injectat în camera de ardere asupra excesului de
aer. Astfel, la punct fix, debitul de apă injectat depinde puţin de gradul de

201
comprimare π c*0 (figura nr. 5.14), în schimb variază simţitor cu regimul de

zbor, ca în figura nr. 5.15.


Indiferent de regimul de zbor se constată că o creştere a debitului injectat
duce la o scădere a excesului de aer.

Fig. 5.14

202
Fig. 5.15

5.2.3.6. Influenţa excesului de aer asupra debitului de aer


prelevat
Mult mai important, pentru analiza întreprinsă, este influenţa excesului de
aer şi, prin intermediul acesteia, a debitului de aer injectat, asupra debitului
de aer prelevat (figura nr. 5.16) şi, mai ales, asupra debitului de fluid de
lucru care traversează turbina, figura nr. 5.17.

Fig. 5.16

203
Fig. 5.17

Se poate constata că, la creşterea excesului de aer, deci la micşorarea


debitului de lichid injectat, debitul de aer prelevat din cameră se micşorează,
în timp ce debitul total de fluid care va traversa turbina, se măreşte.
Influenţa condiţiilor de zbor, înălţimea şi viteza sunt uşor de sesizat.
Deoarece debitul de fluid care traversează turbina scade cu
creşterea debitului de apă injectat, este necesar să se mărească în mod
corespunzător căderea de entalpie în turbină conform relaţiei
M ga
lT*am = lT* ⋅ ( 5.142 )
Mam

aceasta întrucât, puterea consumată de compresor este constantă, indiferent


de prezenţa sau absenţa injecţiei în cameră. Pentru un caz concret, figura nr.

204
5.18, se constată o creştere rapidă a căderii entalpice în zona αam = 1 şi o
influenţă neglijabilă a regimului de zbor.

Fig. 5.18

5.2.3.7. Influenţa prelevării şi a injecţiei asupra forţei de


tracţiune
Admiţând că randamentul turbinei este independent de natura fluidului care
îl traversează, se poate calcula starea fluidului la ieşirea din turbină şi viteza
de ieşire a gazelor din ajutajul de reacţie, presupunând că destinderea este
completă şi coeficientul de pierderi este constant. Deşi căderea entalpică pe
turbină creşte, cu mărirea debitului de apă injectat, din cauza variaţiei
căldurii specifice, cp, energia cinetică a gazelor evacuate se măreşte la toate
regimurile de zbor, figura nr. 5.19.

205
Fig. 5.19

Creşterea vitezei de evacuare a gazelor este suficient de mare pentru a


compensa scăderea debitului de fluid. Deci, forţa de tracţiune, la αam = 1
este mai mare, în cazul prelevării, la toate regimurile de zbor şi chiar la
αam>1. La debite de apă mai mici, forţa de tracţiune a motorului este mai
mică. La majoritatea regimurilor de zbor (figura nr. 5.20), diferenţa crescând
cu viteza şi înălţimea de zbor ceea ce indică o îmbunătăţire a performanţelor
M.T.R. , în special la viteze mari de zbor.

206
Fig. 5.20
Cu toate că, la punct fix, creşterea este relativ scăzută, la viteze mari de
zbor, ea devine comparabilă cu cele utilizate de sistemele actuale de mărire
a forţei de tracţiune.

5.2.3.8. Caracteristicile fluidului prelevat


Fluidul de aer prelevat poate fi utilizat în diferite moduri. Dintre acestea se
va analiza posibilitatea creării unei forţe de tracţiune. Mărimea forţei de
tracţiune este determinată de către debitele de aer prelevat şi de combustibil,
valoarea minimă corespunzând neinjectării combustibilului în aerul prelevat.
Comparând valoarea forţei de tracţiune a M.T.R. fără prelevare de aer cu
cea a tracţiunii totale, în cazul prelevării figura nr. 5.21, se constată că
sistemul realizează o mărire a forţei de tracţiune de ordinul celei realizate
prin postcombustie.

207
Fig. 5.21

Această soluţie de mărire a tracţiunii este eficace, îndeosebi, la viteze mari


de zbor, creşterea rapidă fiind cauzată atât de mărirea gradului de
destindere, din ajutajul de reacţie, cât şi de creşterea debitului prelevat.
La sol insă, creşterea tracţiunii este mică.

5.2.3.9. Calculul performanţelor motorului turboreactor cu


injecţie de lichid şi prelevare de aer
Prin definiţie, forţa de tracţiune este
Fix = M am ⋅ C 5am − M a ⋅ V ( 5.143 )
sau, înlocuind debitele de fluid
[ ( ) ]
Fi x = M a (1 − mm ) 1 + mcam + ml ⋅ C5am − V . ( 5.144 )

208
Evident, viteza de evacuare a gazelor de ardere este, în condiţiile destinderii
complete,
k ' −1
 
  p  k'

C5am = φ ar 2 ⋅ i4am 1 −  *H
* 
, ( 5.145 )
p 
  4am  

în care
i4*am = i3* – lT*am ( 5.146 )
Deoarece turaţia este constantă, puterea consumată de compresor este
constantă şi, în mod implicit, puterea produsă de turbină, adică
Pc= Pci = PTi ( 5.147 )
Prin urmare, lucrul mecanic al turbinei este
M a *
lT*am = ⋅ lc ( 5.148 )
M am
sau
lc*
lT*am =
(
(1 − mx ) 1 + mcam + ml ) ( 5.149 )

În ceea ce priveşte raportul pH / p4*am se poate scrie


*
pH p H p H* p1* p 2* p3am
= * ⋅ * ⋅ *⋅ * ⋅ *
p4*am p H p1 p2 p3am p 4am

sau
pH 1
= δ T*am ⋅ * . ( 5.150 )
*
p4am σ daπ d π c*σ ca* am
Ţinând seama că lucrul mecanic al turbinei, se poate exprima în funcţie de
cel ideal, prin

209
lT*am = lT*id ⋅ηT* , ( 5.151 )
am

şi înlocuind
 
 
*  1 ,
lT*id = i3am 1 − k '−1 ( 5.152 )
am  
 δ T* k ; 
 am 
atunci
k'
 lT*id  1− k '
δ T*am =  1 − * am  . ( 5.153 )
 i3am 
 
Rezultă, combinând relaţiile ( 5.151 ) şi ( 5.153 )
k'
 lT*  1− k '
δ T*am 
= 1 − * am*  . ( 5.154 )
 ηT ⋅ i3 
 am 
Consumul specific de combustibil este
M cam
cspix = 3600 ⋅ , ( 5.155 )
Fix
unde
M cam = mcam ⋅ M a (1 − m x ) ( 5.156 )
Consumul specific de combustibil devine
mcam (1 − m x )
cspix = 3600 ⋅ ( 5.157 )
Fspam

în care forţa specifică a motorului cu injecţie este


Fix
Fspam = . ( 5.158 )
M a

210
Se reaminteşte că participaţiile masice mcam , mx, respectiv entalpia i4*am se

pot determina cu relaţiile prezentate anterior.


Se pot obţine performanţe mai bune, dacă se înlocuieşte injecţia de apă cu
apă oxigenată.

5.3. Motorul turboreactor cu prelevare de aer


şi ardere în fluxul prelevat

5.3.1. Studiul general al prelevării aerului

Prelevarea de aer din fluxul fluidului de lucru a unui motor turboreactor,


practicată pentru a efectua alimentarea cabinei cu aer comprimat sau pentru
a mări eficacitatea organelor de hipersustentaţie, prin ejectarea unui curent
de aer pe suprafaţa acestora nu depăşeşte (1-2)% din debitul total de aer
pentru a nu influenţa defavorabil performanţele turboreactorului.
Există situaţii în care este necesar un debit de aer mai mare, chiar în dauna
performanţelor. O asemenea situaţie este aceea în care turboreactorul este
utilizat ca sursă de aer în instalaţiile terestre, de încercat reţele de palete,
camere de ardere, etc.
În acest caz, performanţele motorului au o importanţă secundară în
comparaţie cu parametrii termodinamici ai fluidului prelevat.
Este, deci, necesară o analiză detaliată a principalelor modificări în
funcţionarea motorului turboreactor cauzate de prelevarea unei cantităţi de
aer din fluidul de lucru. Totodată, se au în vedere schimbările

211
termodinamice suferite de masa de aer prelevat care, în situaţia de faţă,
devin primordiale, determinante în funcţionarea instalaţiilor adiacente, chiar
în condiţiile în care se prelevează o anumită cantitate de aer. Temperatura
maximă a gazelor de ardere, la intrarea în turbină, T3* , se va menţine
constantă, ea neputând fi depăşită.
În acelaşi timp, la orice turaţie a grupului turbocompresor, aerul primeşte
aproximativ acelaşi lucru mecanic de comprimare, în cazul motorului cu
prelevare faţă de cazul motorului fără prelevare.
Se poate considera, în primă aproximaţie, că şi excesul de aer α=ct., deci nu
există modificări calitative ale fluidului de lucru. Ca urmare, natura gazelor
de ardere este independentă de cantitatea de aer prelevat. În realitate, însă,
se remarcă o uşoară scădere a excesului de aer. Astfel, dacă se notează prin:
- M a , debitul de aer traversat de motor, în condiţiile în care nu se
face prelevarea de aer;
- M x , debitul de aer prelevat;

- M g , debitul de gaze de ardere care traversează turbina, în cazul

motorului fără prelevare,


există posibilitatea determinării excesului de aer α, al motorului cu
prelevare de aer, în funcţie de cantitatea relativă de aer prelevat
mx = M x / M a .

Pentru aceasta, se aplică ecuaţia conservării energiei în camera de ardere a


motorului, în cele două situaţii, pe baza schemei de principiu prezentată în
figura nr. 5.22. Astfel pentru

212
Fig. 5.22
a) motorul fără prelevare de aer
M a ⋅ i2* + M c ⋅ Pci ⋅ ξ ca = M g ⋅ i3* ; ( 5.159 )
b) motorul cu prelevare de aer
M a ⋅ i2* (1 − mx ) + M c ⋅ Pci ⋅ ξ ca = ( M g − M x ) ⋅ i3* . ( 5.160 )
În funcţie de excesul de aer, ecuaţiile devin, în situaţia în care
M c / M a = 1 / α ⋅ min L , următoarele:

Pci ⋅ ξ ca  1  *
i2* + = 1 +  ⋅ i3 ( 5.161 )
α ⋅ min L  α ⋅ min L 
şi
Pci ⋅ ξ ca   *
(1 − mx )i2* + =  1 − mx +
1
 ⋅ i3 ( 5.162 )
α ⋅ min L  α ⋅ min L 
deoarece
M g − M x = M a ⋅ (mg − mx ) ,

adică
 1 
M g − M x = M a ⋅  1 + − mx  .
 α ⋅ min L 

213
Prin urmare, din ecuaţia ( 5.161 ) rezultă, neglijând aportul de combustibil,
în raport cu 1, mc<<1,
Pci ⋅ ξ ca
≈ i3* − i2* . ( 5.163 )
min L
Înlocuind în ecuaţia ( 5.162 ) se obţine
' i3* − m x ⋅ i2*
i3* = ( 5.164 )
1 − mx
Pe de altă parte, ecuaţia ( 5.162 ) se poate exprima direct, în funcţie de
excesul de aer α’, astfel
Pci ⋅ ξ ca
i2* + = i3* . ( 5.165 )
α '⋅ min L
Ţinând seama de relaţia ( 5.164 ), ecuaţia ( 5.165 ) conduce la
1 i3* − i2* min L
= ⋅
α ' 1 − m x Pci ⋅ ξ ca
sau, în condiţiile relaţiei ( 5.164 ),
α=α.(1-mx). ( 5.166 )
Rezultă, că prelevarea de aer conduce la modificarea excesului de aer α’ în
sensul scăderii acestuia, în comparaţie cu excesul de aer al motorului fără
prelevare, α.
În condiţiile în care excesul de aer scade, iar temperatura maximă rămâne
constantă, rezultă o uşoară creştere a entalpiei maxime i3* a gazelor de
ardere, conform relaţiei
' mx
i3* = i3* + ⋅ (i3* − i2* ) ( 5.167 )
1 − mx

214
Cu toate acestea, prin prelevare de aer, se realizează o scădere rapidă a
parametrilor termodinamici şi cinematici ai gazelor de ardere, la ieşirea din
motor, ca urmare a scăderii rapide a tracţiunii motorului.
Astfel, având în vedere că turbina trebuie să antreneze, în ambele cazuri
compresorul, rezultă egalitatea puterilor

 PC = PT
 ( 5.168 )
 PC = PT
'

sau
PT = PT'

unde s-a notat prin Pc puterea consumată de compresor, iar cu PT şi PT' ,


puterea furnizată de turbină, în situaţiile fără şi cu prelevare de aer.
Ţinând seama că, în general, puterea turbinei este produsul dintre lucrul
mecanic specific şi debitul de fluid care o traversează, atunci

M g ⋅ lT* = ( M g − M x ) ⋅ lT* ,
'

din care, lucrul mecanic al turbinei, în cazul prelevării de aer, este


' 1
lT* = lT* ⋅ .
mx ( 5.169 )
1−
mg
'
Ţinând seama că 1>mx>0, respectiv 1-mx/mg <1, rezultă lT* > lT* .
Prin urmare, prelevarea de aer modifică presiunea gazelor de ardere la
ieşirea din turbină, p4* , în sensul micşorării acesteia, cu toate consecinţele
care decurg de aici.

215
5.3.1.1. Influenţa prelevării de aer asupra presiunii aerului
după compresor
În general, căderea de presiune în turbină este supracritică şi, prin urmare,
viteza fluidului, la ieşirea din reţeaua fixă de palete a turbinei, este cel puţin
viteza sunetului.
Aşa cum rezultă din relaţia ( 5.169 ), prelevarea necesită mărirea
căderii entalpice în turbină, din care cauză, căderea critică de presiune în
reţeaua fixă de palete, va fi menţinută la toate regimurile.
În acest caz, debitul de gaze de ardere care traversează turbina
este dat de relaţia
p3'* ⋅ σ *pf
M g = a ⋅ ⋅ A3' sin α 3' ( 5.170 )
*
T 3

în cazul motorului fără prelevare de aer.


În cazul prelevării de aer, relaţia devine
'
p3* ⋅ σ *pf
M g − M x = a ⋅ ⋅ A3' sin α 3' ( 5.171 )
*
T 3

Împărţind relaţiile, se obţine

'  m 
p3* = p3* ⋅  1 − x , ( 5.172 )
 m 
 g 
'
adică p3* < p3* .
Ca urmare, prin prelevare de aer se micşorează presiunea totală la intrare în
turbină p3* .

În condiţiile în care pierderea de presiune totală în camera de ardere σ ca*


este practic constantă, rezultă o scădere a presiunii de refulare a aerului din
216
compresor p2* . În consecinţă, se realizează o scădere a gradului de

comprimare a aerului în compresor π c* . Variaţia acestuia, în funcţie de mx,


poate fi exprimată analitic prin expresia

'  mx 
π c* = π c*  1 −  ( 5.173 )
 mg 
 
sau grafic, ca în figura nr. 5.23.

Fig. 5.23
Se poate constata că gradul, de comprimare scade liniar cu cantitatea de aer
prelevată din fluidul de lucru. Rezultă, totodată, că şi presiunea aerului
refulat de compresor scade liniar cu mx, după legea următoare

'  m 
p 2* = p 2*  1 − x . ( 5.174 )
 m 
 g 
Relaţia ( 5.173 ) permite determinarea variaţiei gradului de comprimare, în
funcţie de turaţia motorului.
Astfel, la regim nominal

217
'  mx 
π cn* = π cn*  1 − 
 mg 
 
iar, la o altă turaţie n = nn ⋅ n ,
k
  k −1   k −1
= 1 + n ⋅ π cn − 1 .
2  *' k
'
π c* ( 5.175 )
  
 
Aceste relaţii permit stabilirea valorilor concrete ale presiunii de refulare a
aerului, în condiţii de prelevare, şi la orice regim de funcţionare al
motorului.

5.3.1.2. Studiul prelevării de aer asupra forţei de tracţiune


Valoarea maximă a debitului de aer care poate fi prelevat din faţa camerei
de ardere rezultă din condiţia de anulare a forţei de tracţiune a motorului la
punct fix, adică
F0 = 0. ( 5.176 )
În cazul destinderii complete, în general
F = ( M g − M x ) ⋅ C5' − M a ⋅V ( 5.177 )
iar, în condiţiile funcţionării la punct fix
F0 = ( M g − M x ) ⋅ C5' = M g ⋅ (1 − m x )C5' . ( 5.178 )

Viteza de evacuare a gazelor din motor, în condiţiile prelevării de aer, C5' ,


devine

  k ' −1
 
 
 *   p0  k '  lT* 
C5 = φar ⋅ 2 ⋅ i3 ⋅ 1 − *'
'

 p   η* 
( 5.179 )
   3  T 
   
în care
218
 *' mx
( )
i3 = i3 + 1 − m ⋅ i3 − i2 ≈ i3
* * * *

 x
 *
 p3 = p3 (1 − m x )
' *
( 5.180 )
 ' *
lT* = lT
 1 − mx

Ţinând seama de relaţiile aproximative ( 5.180 ) se obţine, pentru forţa de
tracţiune, expresia

  k ' −1
 
 *   lT* 
F0 = M g ϕ ar (1 − m x )
k'
2 i3 1 −  * * *
1
  −
  σ daσ caπ c (1 − m x )   ηT* (1 − m x )  ( 5.181 )
  
   

În figura nr. 5.24 se prezintă variaţia forţei de tracţiune a turboreactorului, în


funcţie de cantitatea de aer prelevată, pentru funcţionarea la punct fix, la
diferite turaţii.

Fig. 5.24

219
Debitul maxim de aer prelevat este limitat de condiţia F = 0, de unde se
obţine

π c* ⋅ (1 − m xmax ) =
1 1

σ ⋅ σ ca*
* k'
da
 lT*  k ' −1 ( 5.182 )
1 − * *
( 
 i3 ⋅ηT ⋅ 1 − m xmax )
în care
k
  k k−1   k −1
π c* ≈ 1 + n 2 ⋅  π * cn − 1 ( 5.183 )
  
  

5.3.1.3. Determinarea legii de variaţie a suprafeţei de ieşire


din motor
Legea de variaţie a suprafeţei A5, se obţine din legea continuităţii aplicată
secţiunilor A3' , de ieşire din reţeaua de palete fixe a turbinei şi A5. Prin
secţiunea A5 trebuie să treacă acelaşi debit de gaze arse
M g = A5 ⋅ C5 ⋅ ρ 5 , ( 5.184 )

unde densitatea gazelor de ardere ρ5 este


ρ0
ρ5 = . ( 5.185 )
R'⋅T5
Viteza de evacuare a gazelor de ardere C5 devine
C5 = φar.C5 id ( 5.186 )
unde viteza de evacuare, în condiţii ideale, este

220
  k ' −1
 
*   
p0 k '  lT* 
= 2 ⋅ i3 ⋅ 1 −  *  −
  p4   ηT* 
C5id . ( 5.187 )
  
   
Pe de altă parte, debitul de gaze care traversează turbina este dat de relaţia
p3* ⋅ σ *pf
M g = a g ⋅ ⋅ A3' sin α 3' . ( 5.188 )
*
T 3

Egalând expresiile ( 5.184 ) şi ( 5.188 ) rezultă


p3* ⋅ σ *pf p0
ag ⋅ ⋅ A3' sin α 3' = A5 ⋅ ⋅ C5
T3* R' T5

sau
1 k ' −1
A3 '  p3*  k ' σ pf *
1 p  k' lT*
⋅   ⋅ a g ⋅ sin α 3' ⋅ ⋅ R'⋅ = 1 −  0*  − ,
A5  p0  φ ar 2⋅cp
'
 p3  ηT* ⋅ i3*
'

deoarece
k ' −1
T5  p0  k'
= 
T3'  p3* 

Rezultă, notând constanta prin c, unde


R'⋅ sin α 3'
c= ⋅ ag
2 ⋅ c 'p

aria A5 de forma:

[ ]
1
c ⋅ σ da
*
⋅ σ ca
*
⋅ π c* ⋅ (1 − m x ) k '
A5 = A3' ⋅
k ' −1
( 5.189 )
 1  k' l*
1−  *  − * * T
 σ da ⋅ σ ca ⋅ π c ⋅ (1 − m x )  ηT ⋅ i3 ⋅ (1 − m x )
* *

pentru regimuri subcritice de funcţionare ale motorului.

221
În situaţia regimurilor supracritice şi critice de funcţionare rezultă
1
A5 = A3' ⋅ k ' +1
.
 l *
 2⋅( k ' −1) ( 5.190 )
1 − − * *
T

 ηT ⋅ i3 ⋅ (1 − m x ) 
Reprezentând grafic variaţia raportului secţiunilor A5/A3’, pentru un
turboreactor, în funcţie de turaţie şi de cantitatea de aer prelevată, se obţine
imaginea din figura nr. 5.25.

Fig. 5.25

Din relaţiile ( 5.189 ) şi ( 5.190 ) se desprinde faptul că, indiferent de


regimul de funcţionare al motorului, A5 >A3’, ceea ce implică un sistem de
evacuare divergent.
Mărimea ariei maxime A5 depinde de cantitatea de aer prelevat. Calculând
forţa de tracţiune ce se poate obţine cu aerul prelevat, încălzit la diverse
temperaturi într-o cameră separată de ardere, se pot trage concluziile:

222
- în cazul prelevării, scăderea rapidă a performanţelor motorului este
produsă de micşorarea gradului de comprimare cât şi de creşterea lucrului
mecanic al turbinei;
- variaţia debitului de aer prelevat implică modificarea
corespunzătoare a secţiunii de ieşire a ajutajului de reacţie, mărimea ei
constituind o limită a debitului prelevat;
- determinarea exactă a parametrilor aerului prelevat presupune
cunoaşterea caracteristicii universale a compresorului utilizat;
- prelevarea de aer constituie o posibilitate reală de obţinere a unui
debit important de aer, la presiuni ridicate, care permite realizarea cu
mijloace reduse a unor instalaţii experimentale ca bancuri pentru studiul
curgerii prin reţele, a arderii;
- prelevarea de aer, în cazul arderii combustibilului în fluxul
prelevat, poate constitui o măsură eficientă a forţei de tracţiune a
turboreactorului, în anumite condiţii.

223
5.4. Metode extensive de creştere a tracţiunii

5.4.1. Sistemul de creştere a tracţiunii motorului


turboreactor prin ejecţie

5.4.1.1. Studiul general al ejecţiei


Ejecţia reprezintă procesul de antrenare a unui fluid de presiune inferioară,
denumit fluid pasiv, de către un fluid de presiune superioară, denumit fluid
activ.
Fluidul activ, cu energie cinetică mare, rezultată prin destinderea
într-un ajutaj simplu convergent sau convergent-divergent, de la presiunea
superioară p3* la presiunea inferioară pi ,va antrena fluidul pasiv.
În urma amestecării celor două fluide, rezultă un amestec de gaze care poate
fi comprimat până la o presiune medie pm, intermediară celor două. Acest
proces stă la baza funcţionării compresorului cu jet.
Dacă fluidul amestecat este accelerat, se poate obţine o forţă de reacţie. Pe
această bază, ejecţia poate fi utilizată ca mijloc de creştere a forţei de
tracţiune a unui motor turboreactor.
Chiar dacă nu au loc modificări ale presiunii amestecului de gaze,
antrenarea fluidului pasiv conduce o la creştere a debitului de fluid evacuat
de sistem deci, în ultimă instanţă, la o mărire a forţei de propulsie prin
considerente de ordin masic.

224
Sistemul capabil da a aspira şi, totodată de a accelera amestecul de gaze
rezultat, poartă numele de sistem de ejecţie, sau mai simplu, ejector de
tracţiune.
Prin urmare, ejectorul este în măsură de a realiza o creştere a tracţiunii
motorului turboreactor pe baza debitului de aer antrenat direct din
atmosferă. Din punct de vedere fizic, mărirea tracţiunii sistemului are la
bază două considerente:
- creşterea debitului de fluid de propulsie care părăseşte sistemul şi, pe
această bază, creşterea impulsului total al gazelor de ardere la ieşire;
- prin antrenarea aerului din mediul ambiant se crează, pe elementele
componente ale ejectorului, forţe suplimentare a căror rezultantă are o
componentă axială în sensul forţei de tracţiune. Principala forţă provine din
distribuţia suprapresiunilor exterioare pe carcasa camerei de admisie a
fluxului secundar, datorită depresiunii interne produsă de accelerarea acestui
fluid.
Sistemul îşi găseşte aplicaţii în următoarele situaţii:
- la decolarea unei aeronave, când pentru o perioadă redusă de timp
este necesară o creştere a tracţiunii;
- în anumite regimuri de zbor la care este posibilă optimizarea
funcţionării grupului turbocompresor;
Analiza datelor experimentale şi a performanţelor realizate au permis
stabilirea avantajelor şi dezavantajelor sistemului de ejecţie.
Ca avantaje, se reţin:
- realizarea unei creşteri a tracţiunii cu (25 - 30)% pentru foarte scurt
timp;

225
- reducerea consumului specific de combustibil cu (10 - 25)% faţă de
sistemul neforţat;
- fiabilitate mare datorită lipsei pieselor în mişcare;
- reducerea intensităţii zgomotului datorită micşorării temperaturii şi
vitezei jetului evacuat;
- evitarea distrugerii sistemului sub influenţa particulelor solide care
pătrund în sistem;
- tracţiunea motorului este insensibilă la pierderile de presiune din
fluxul rezultat prin amestecare;
- nu modifică regimul de funcţionare al motorului;
- nu necesită reglaje suplimentare pentru motor;
- simplitate constructivă;
- preţ de fabricaţie redus.
Ca dezavantaje se amintesc următoarele:
- creşterea sensibilă a greutăţii specifice a motorului;
- funcţionarea în condiţii bune numai la un anumit regim, în general
la cel de decolare şi foarte rar la cel de croazieră. La celelalte regimuri, el
reprezintă o sarcină suplimentară.
Elementele componente ale ejectorului sunt prezentate în schema de
principiu din figura nr. 5.26 părţile componente ale sistemului sunt:

226
Fig. 5.26

I ajutajul fluxului activ;


II camera de admisie;
III camera de amestec în care fluidul pasiv se amestecă cu fluidul activ;
IV ajutajul de reacţie al sistemului de propulsie.
Clasificarea ejectoarelor de tracţiune are în vedere, pe de-o parte, forma
canalizaţiei exterioare iar, pe de altă parte, forma ajutajului fluxului activ.
Astfel, după forma canalizaţiei interioare pot fi:
a) ejectoare cu ajutaj convergent;
b) ejectoare cu ajutaj convergent – divergent;
După forma canalizaţiei exterioare, sau a camerei de amestec, pot fi:
c) ejectoare cu canal neprofilat (cilindric, tronconic);
d) ejectoare cu canal profilat (convergent - divergent).
După valoarea vitezelor, care se stabilesc în organele componente ale
ejectorului, se disting:
e) ejectoare subsonice, la care nu se atinge nicăieri viteza sunetului;
f) ejectoare supersonice, la care se stabilesc în toate organele
componente regimuri de curgere supersonice;

227
g) ejectoare mixte, în care viteze superioare vitezei sunetului se
realizează numai cu ajutorul fluxului activ.
După natura fluidelor care lucrează în ejector, acestea pot fi împărţite în:
- ejectoare cu un singur fluid, la care atât fluidul activ, cât şi cel
pasiv, sunt de aceeaşi natură;
- ejectoare cu două fluide, la care fluidele au natură diferită.
După poziţia jetului activ, ejectoarele pot fi:
- cu flux central, la care jetul activ se găseşte în centrul şi
curentul antrenat la periferie;
- cu flux activ periferic, la care fluidul activ se găseşte la
periferie şi fluidul pasiv se află în centru (ejectorul Coandă).

5.4.1.2. Evoluţiile fluidului de propulsie în ejectorul de


tracţiune
Este interesant de reprezentat comportarea fluidului de propulsie în lungul
ejectorului şi, pe această bază, de subliniat evoluţiile fluxurilor activ şi pasiv
până părăsesc ejectorul.
Evoluţia axială a fluxurilor este reprezentată în figura nr. 5.27.

228
Fig. 5.27

Pe baza evoluţiilor axiale se poate constata că, în camera de admisie are loc
egalizarea presiunilor statice pe cele două fluxuri,
p3 am A = p3 amB = p3 am ,

iar la finele camerei de admisie, se asigură uniformizarea vitezelor pe cele


două fluxuri, adică
C3 am A = C3 am = C3 am

Se poate, acum reprezenta în diagrama i-s evoluţiile celor două fluxuri ca în


figura nr. 5.28.

229
Fig. 5.28

5.4.1.3. Calculul global al ejectorului de tracţiune


Calculul global al ejectorului presupune o dublă analiză. Astfel, sunt
studiate procesele ca au loc în camera de admisie, respectiv în camera de
amestec.

1.1.1.1.11. 5.4.1.3.1. Studiul curgerii în camera de


admisie

Imaginea camerei de admisie, a secţiunilor principale precum şi parametrii


care caracterizează curgerea în acestea, este cea prezentată în figura nr. 5.29.

230
T2*' , p 2*' , λ 2 ' , A2 ' , M a 2 '

M a 2 T2* , p 2* , λ2

T5* , p 5* , λ5 T5*' , p5*' , λ5 ' , A5 '

M g
M a 2 '' + M g

Fig. 5.29

Ecuaţiile fundamentale de curgere vor fi reprezentate de:


a) Ecuaţia conservării debitului;
b) Ecuaţia conservării energiei sau a entalpiei totale frânate;
c) Ecuaţia conservării impulsului total;
d) Ecuaţia funcţională a camerei;
e) Ecuaţia debitelor în diferite secţiuni.
a) Ecuaţia conservării debitului între secţiunile 2-2, 5-5 şi 3am-3am
(2’-2’ , 5’-5’) este
M a 2 + M g = M am , ( 5.191 )
Ecuaţia se poate transforma dacă se defineşte prin:
- M 'a2 fracţiunea din debitul pasiv care traversează secţiunea 2’–2’;

- M "a2 fracţiunea din debitul pasiv antrenat de fluxul activ în

secţiunea 5’-5’;
- M ' g debitul de fluid în secţiunea 5 –5.

Între aceste debite există relaţiile:


231
M a 2 = M ' a2 + M ' ' a 2 ( 5.192 )
şi
M g' = M ' g + M ' ' a 2 . ( 5.193 )

Dacă se notează coeficienţii de ejecţie parţiali, cu


M ' a2
u' = ( 5.194 )
M g

M ' 'a2
u' ' = ( 5.195 )
M g

Şi se ţine seama că valoarea coeficientului global de ejecţie este


u = M a2 / M g , atunci

u=u’+u” ( 5.196 )
Evident,
M 'a2 = M g ⋅ u ' ( 5.197 )

M ' g = M g ⋅ (1 + u ' ' ) ( 5.198 )

M am = M g ⋅ (1 + u ) ( 5.199 )
şi
M ' ' a2 = M g ⋅ u ' ' ( 5.200 )
b) Ecuaţia conservării energiei sau a entalpiei totale frânate.
Entalpia totală frânată se conservă pe cele două canale, între secţiunile lor
de intrare şi ieşire. Ca urmare,
I 2* = I 2*' ( 5.201 )
şi
I 5* = I 5*' ( 5.202 )

232
Cum, prin definiţie I * =. M ⋅ i* , atunci se pot scrie relaţiile

M a2 ⋅ i2* = M 'a2 ⋅i2*'

M g ⋅ i5* = M ' g ⋅i5*'

sau, înlocuind coeficienţii de ejecţie


u ⋅ i2* = u '⋅i2*'

i5* = (1 + u ' ' )i5*' .

Cum însă, i* =cp. T * , atunci ecuaţiile anterioare devin

u ⋅ c p ⋅ T2* = u '⋅c p ⋅ T2*'

sau
u ⋅ T2* = u '⋅T2*' , ( 5.203 )
şi
c' p ⋅T5* = (1 + u ' ' ) ⋅ c" p ⋅T5*' . ( 5.204 )
c) Ecuaţia conservării impulsului total
Se ţine seama că impulsul total IT are expresia
k +1 
IT = M ⋅ acr ⋅ z (λ )
k
deci în camera de admisie
I T2 = I ( 5.205 )
T2'

şi
I T5 = I ( 5.206 )
T5'

Înlocuind, rezultă
k +1  k +1 
M a2 ⋅ acr2 ⋅ z (λ2 ) = M a2 ' ⋅ acr2 ' ⋅ z (λ2 ' )
k k
respectiv
233
k '+1  k ' '+1 
M g ⋅ acr5 ⋅ z (λ5 ) = M g ' ⋅ acr5 ' ⋅ z (λ5 ' ) .
k' k''
Efectuând înlocuirile, se obţin relaţiile
u ⋅ acr2 ⋅ z (λ2 ) = u '⋅acr2 ' ⋅ z (λ2 ' ) ( 5.207 )
k '+1 k ' '+1
⋅ acr5 ⋅ z (λ5 ) = (1 + u ' ' ) ⋅ acr5 ' ⋅ z (λ5 ' ) . ( 5.208 )
k' k ''
Vitezele critice, în cele patru secţiuni, se scriu având în vedere că

k
acr = 2 RT * .
k +1
Deci

k
acr 2 = 2 RT *
k +1 2

k'
acr 2 ' = 2 RT *
k '+1 2 '

k'
acr 5 = 2 RT *
k '+1 5
şi

k''
acr 5 ' = 2 RT *' .
k ' '+1 5
Înlocuind în relaţiile anterioare rezultă

u ⋅ T2* ⋅ z (λ2 ) = u '⋅ T2*' ⋅ z (λ2 ' ) ( 5.209 )

şi

k '+1 k' k ' '+1 k''


2 R 'T5* ⋅ z (λ5 ) = 2 R' 'T *' (1 + u ' ' ) z (λ5 ' ) ( 5.210 )
k' k '+1 k'' k ' '+1 5

Se fac notaţiile

234
k '+1 k'
c' = 2 R'
k' k '+1

k +1 k
c= 2 R
k k +1

k ' '+1 k''


c' ' = 2 R' '
k'' k ' '+1
Atunci, ecuaţia ( 5.210 ) devine

c'⋅ T5* ⋅ z (λ5 ) = c' ' T5*' (1 + u ' ' ) ⋅ z (λ5 ' ) ( 5.211 )

în care
c”=f(k”)
şi
R”=f(R, R’)
d) Ecuaţia funcţională a camerei de admisie este legată de condiţia
ca presiunile statice, pe cele două fluxuri, în secţiunile 2’ – 2’ şi 5’ – 5’ să
fie egale, adică
p2’ = p5’ ( 5.212 )
sau, în funcţie de presiunile frânate,
p 2*' ⋅ π (λ2 ' ) = p5*' ⋅ π (λ5 ' ) . ( 5.213 )
e) Ecuaţia debitelor în principalele secţiuni
Ţinând seama că, în general, debitul este dat de relaţia
p*
M = a ⋅ ⋅ A ⋅ q (λ ) ,
T*

atunci
- în secţiunea 2 – 2

235
p*
M a2 = a ⋅ 2 ⋅ A2 ⋅ q (λ2 ) ; ( 5.214 )
T2*
- în secţiunea 5 - 5
p*
M g = a '⋅ 5 ⋅ A5 ⋅ q (λ5 ) ; ( 5.215 )
T5*

- în secţiunea 2’ - 2’
p*
M a2 ' = a ⋅ 2 ' ⋅ A2 ' ⋅ q (λ2 ' ) ; ( 5.216 )
T2*'
- în secţiunea 5’ – 5’
p*
M g ' = a ' '⋅ 5 ' ⋅ A5 ' ⋅ q (λ5 ' ) . ( 5.217 )
T5*'

De obicei, în secţiunea 5-5, ecuaţia debitului este verificată.


Sintetizând, în forma globală, sistemul devine
1. M a2 = M a2 ' + M a2 ''

2. M g ' = M g + M a2 ''

3. M a2 ⋅ c p ⋅ T2* = M a2 ' ⋅ c p ⋅ T2*'

4. M g ⋅ c ' p ⋅T5* = M g ' ⋅ c" p ⋅T5*'

5. M a2 ⋅ T2* ⋅ z (λ2 ) = M a2 ' T2*' ⋅ z (λ2 ' )

6. c'⋅M g ⋅ T5* ⋅ z (λ5 ) = c" R"M g ' T5*' ⋅ z (λ5 ' )

7. p 2*' ⋅ π (λ2 ' ) = p5*' ⋅ π (λ5 ' )

p*
8. M a2 = a ⋅ 2 ⋅ A2 ⋅ q (λ2 )
T2*

236
p*
9. M g = a '⋅ 5 ⋅ A5 ⋅ q (λ5 )
T5*

p*
10. M a2 ' = a ⋅ 2 ' ⋅ A2 ' ⋅ q (λ2 ' )
T2*'

11. M g ' ⋅ R' ' = M a2 '' ⋅ R + M g ⋅ R'

12. M g ' ⋅ c p " = M a2 ⋅ c p + M g ⋅ c p '

c 'p'
13. k " = .
c 'p' − R"

Sistemul, astfel alcătuit, cuprinde următoarele 23 de necunoscute. Astfel:


- în secţiunea 2-2 : T2* , p2* , λ2, A2, M g 2 ;

- în secţiunea 5-5 : T5* , p5* , λ5, A5, M g ;

- în secţiunea 2’-2’ : T2*' , p2*' , λ2’, A2’, M a2 ' ;

- în secţiunea 5’-5’ : T5*' , p5*' , λ5’, A5’, M g + M a2" ;

la care se adaugă R”, cp” şi k”.


Se cunosc, din calculul global al motorului, la regimul nominal, toate cele
patru mărimi din secţiunea 5 –5: T5* , p5* , λ5, A5, M g , regimul de zbor, deci

T2* , p2* şi geometria canalului de lucru pe fluxul pasiv, prin A2.


Prin urmare, se cunosc în total şapte mărimi. Acestea se adaugă celor
treisprezece ecuaţii.
Apare clar necesitatea impunerii a trei mărimi sau a trei relaţii. Statistic, s-a
constatat că cele mai utilizate sunt:
a) forma camerei de admisie, printr-o relaţie de forma
A2 + A5 = A2 ' + A5 '

237
b) debitul de aer antrenat de jetul activ M a2" , pe baza teoriei jetului

liber;
c) presiuni totale egale, pe fluxul pasiv exterior adică, p2* = p2*' .

Pentru calculul debitului antrenat M a2" se poate utiliza relaţia:

M g ' W
= 2,13 ⋅ 0 ,
M g W m

unde
W0 R
= 0,96 ⋅ 5 ,
Wm a⋅x
în care a = 0,066–0,076 iar x reprezintă lungimea camerei de admisie, deci
x=lcad.
Atunci
M g ' M g + M a2 '' α ⋅ lcad
= = 2,13 ⋅
M g M g 0,96 ⋅ R5

sau
M a2" ' 2,13 ⋅ 0,07 lcad l
1+ = ⋅ ≈ 0,67 ⋅ cad

Mg 0,96 ⋅ R5 ⋅ R5

unde s-a admis, pentru a = 0,07 , o valoare medie şi R5 = A5 / π .

Rezultă că, debitul antrenat raportat la cel activ este


M a '' l
= 0,67 ⋅ cad − 1 . ( 5.218 )

Mg R5

238
1.1.1.1.12. 5.4.1.3.2. Studiul curgerii în camera de
amestec

În figura nr. 5.30 au fost precizate principalele secţiuni ale canalului de


lucru al camerei de amestec.

T2*' , p 2*' , λ2 ' , A2 ' , M 2 '

T4*am , p 4*am
M a2 '' + M g = M g ' λ4am
A4am , M 4am
T , p , λ5 ' , A5 ' , M 5 '
*
5'
*
5'

Fig. 5.30

Au fost, de asemeni, marcate mărimile termodinamice, cinematice, masice


şi geometrice care intervin în calcul. Pentru determinarea mărimilor
caracteristice ale procesului se aplică, din nou, legile fundamentale de
conservare. Astfel:
- conservarea masei sau debitului între cele două secţiuni conduce la:
M am = M g + M a2 ' + M a2 '' ; ( 5.219 )
- conservarea energiei dă
M g ' ⋅ i5*' + M a2 ' i2*' = M am ⋅ i4*am ; ( 5.220 )

- conservarea impulsului total


I T5 ' + I T2 ' = ITam ;

sau
239
k ' '+1 k +1 
⋅ acr 5 ' ⋅ M g ' ⋅ z (λ5 ' ) + M a2 ' ⋅ acr 2 ' ⋅ z (λ2 ' ) =
k'' k
( 0.221 )
k +1 
= am M am ⋅ acr 4am ⋅ z (λ4 am ).
k am
La aceste ecuaţii, se adaugă cele corespunzătoare parametrilor amestecului,
adică
n
Ram = ∑ mi Ri , ( 0.222 )
i =1

n
c pam = ∑ mi c p i ( 0.223 )
i =1

şi
c pam
k am = . ( 0.224 )
c pam − Ram

Condiţia geometrică, a formei camerei de amestec, se poate înlocui cu cele


trei ecuaţii ale debitului în secţiunile 2’ – 2’ , 5’ – 5’ şi 4am – 4am. Evident,
primele două relaţii au fost deja utilizate în calculul camerei de admisie, aşa
încât, rămâne de reţinut condiţia din ultima secţiune, adică
p4*am
M am = a am ⋅
 ⋅ A4 am ⋅ q(λ4 am ) . ( 0.225 )
T4*am

Înlocuind entalpia şi vitezele critice, ecuaţiile (5.219) – (5.221) devin


M am = M g + M a2 ' + M a2 '' ( 0.226 )

( M g + M a2 '' )c' p T5*' + M a2 ' c pT2*' = M am c pamT4*am ( 0.227 )

( M g + M a2 '' )c" R"T5*'' ⋅ z (λ5 ' ) + cM a2 ' T2*' ⋅ z (λ2 ' ) =
( 0.228 )
= c4 am RamT4*am ⋅ z (λ4 am )

în care

240
k am + 1 k
cam = ⋅ 2 am
k am k am + 1
În ceea ce priveşte setul de relaţii ( 0.222 ) şi ( 0.223 ) ele devin
M g ' M a2
Ram = R ' '+ R ( 5.229 )
M am M am

şi
M g ' M a2 '
c pam = c" p + cp . ( 5.230 )
M am M am

Sintetizând, sistemul final conţine următoarele 7 ecuaţii:


M am = M g + M a2 ' + M a2 ''

( M g + M a2 '' )c' p T5*' + M a2 ' c pT2*' = M am c pamT4*am

( M g + M a2 '' )c" T5*'' ⋅ z (λ5 ' ) + cM a2 ' T2*' ⋅ z (λ2 ' ) =

= M am cam RamT4*am ⋅ z (λ4am )

M g + M a2 '' M a2 '
Ram = R ' '+ R ( 5.231 )
M am M am

M g + M a2 '' M a
c pam = c p ' '+ 2 ' c p ( 5.232 )
M am M am

p*
M am = a am ⋅ 4 am ⋅ A4 am ⋅ q(λ4 am )
T4*am

dacă se adaugă şi relaţia ( 5.224 ).


Ca necunoscute se definesc: p4*am , T4*am , λ4 am , A4 am , M am , Ram , c pam , şi

kam..

241
Pentru rezolvarea sistemului va trebui impusă o condiţie. De foarte multe ori
aceasta o poate constitui forma camerei de amestec care, frecvent, este
cilindrică adică
A2 ' + A5 ' = A4am ( 5.233 )
Prin urmare, se pot determina toate mărimile caracteristice ale camerei de
amestec dintre care, o pondere deosebită în calculul performanţelor
sistemului, o au p4*am , I 4*am = cp am. T4*am şi M am .

5.4.1.4. Calculul performanţelor motorului turboreactor cu


ejector de tracţiune
Evident, forţa de tracţiune a sistemului este
Fej = M am ⋅ C5am − M aVej , ( 5.234 )
în care viteza de evacuare a amestecului în secţiunea de ieşire din motor este
k am −1
 
  p  
k am
C5am = ϕ aram 2 ⋅ i4am 1 −  *H
* 
 ( 5.235 )
p 
  5am  
 
iar
*
pH p H p *H p1* p 2* p3* p4am
= ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
p5*am p *H p1* p 2* p3* p4*am p5*am

adică
pH δ T*
= . ( 5.236 )
p5*am σ da
*
π d π c*σ ca* σ c*am σ ar* am

242
Ca şi în cazurile celelalte, de creştere a tracţiunii motorului, se are în vedere
corelaţia dintre forţă şi viteza de zbor, prin criterii de mecanică a avionului.
Consumul specific de combustibil devine
3600 i3* − i2*
cspej = ⋅ , ( 5.237 )
Pciξ ca Fspej

unde forţa specifică de tracţiune a motorului este


Fej
Fspej = ( 5.238 )
Ma

Calculul performanţelor se poate face, în anumite situaţii, în mod


simplificat.

243
Capitolul 6.

MAXIMIZAREA TRACŢIUNII
TURBOMOTOARELOR

6.1. Generalităţi

În capitolele precedente s-au analizat, pe larg, metodele intensive şi


extensive de creştere a forţei de tracţiune a unui turbomotor. Se înţelege de
la sine, că toate aceste metode devin efective, în condiţiile în care sistemul
de bază funcţionează la regimul în care forţa sa este maximă.
Iată de ce preocuparea ca motorul de bază să dezvolte, deja, o forţă de
tracţiune maximă este explicabilă.
În acest sens, în cele ce urmează, se va face un studiu al posibilităţilor ca un
motor turboreactor să dezvolte o forţă de tracţiune maximă, în special, la
regimurile la care aeronava are nevoie, respectiv la punct fix sau la decolare,
în condiţii grele.
Se vor prezenta, pe scurt, în continuare, condiţiile maximizării forţei de
tracţiune a unui motor turboreactor la:
- punct fix V=0, H=0;

244
- la decolare V≠0, H=0,
precum şi cele referitoare la maximizarea forţei de tracţiune a unui motor
turbopropulsor, prin realizarea unei puteri maxime de către turbina grupului
turbo-elice.

6.2. Optimizarea forţei de tracţiune la punct fix

Este cunoscut faptul că funcţionarea unui motor, la punct fix, corespunde


situaţiei în care viteza şi înălţimea de zbor sunt nule.
Practic, un asemenea regim de zbor se realizează în momentul în care
aeronava începe procedura de decolare, când sistemul de propulsie are
datoria de a dezvolta o forţă de tracţiune maximă.
Afirmaţia, potrivit căreia, forţa de tracţiune a sistemului de propulsie este
maximă, atunci când acesta funcţionează la regim nominal, necesită câteva
nuanţări.
Este necesar, prin urmare, să se lămurească acest aspect care, în aparenţă,
este simplu şi care comportă o amplă discuţie, nu numai calitativă dar mai
ales, cantitativă.
Se va admite, în continuare, un motor turboreactor, echipat cu un ajutaj
reglabil, capabil să asigure în anumite condiţii, o destindere completă a
jetului de gaze, la punct fix.
Întreaga analiză se bazează pe expresia forţei de tracţiune F a unui motor
turboreactor, dată prin relaţia
F = M 5V5 − M H VH + A5 ( p5 − p H ) , ( 6.1 )
în care mărimile care intervin au semnificaţia următoare:
- M , debitul de fluid;

245
- V, viteza absolută a fluxului de fluid;
- A, aria secţiunii;
- p, presiunea statică a fluidului.
În figura nr. 6.1 este prezentată schema de principiu a motorului în care sunt
evidenţiate secţiunile fundamentale de curgere, H-H şi 5-5, care corespund
intrării şi respectiv ieşirii fluidului de lucru, din volumul de control
considerat.

1 5
H
V A1 F V5
H

pH AH p
5 A5
H
1 5

Fig. 6.1

La punct fix, expresia forţei de tracţiune a motorului devine


F50 = M 50V50 + A50 ( p50 − p0 ) ( 6.2 )
sau
k '+1 
F50 = M 50 acr50 z (λ50 ) − A50 p0 ( 6.3 )
k'
unde s-au pus în evidenţă expresia impulsului total al gazelor de ardere în
funcţie de funcţia gazodinamică a impulsului, z (λ50 ) , în secţiunea de ieşire
din sistem.

246
6.2.1. Optimizarea forţei de tracţiune la regimuri
nenominale

Relaţia ( 6.3 ) permite câteva transformări remarcabile, pentru a pune în


evidenţă factorii de care depinde acesta.
Ţinând seama că debitul de gaze M 50 , în general, este

M 50 = ρ 50V50 A50 , ( 6.4 )


iar viteza gazelor în secţiunea de ieşire este
V50 = acr 50 λ50 , ( 6.5 )
atunci forţa de tracţiune devine

k '+1   p θ (λ50 )
F50 = M 50 acr50  z (λ50 ) − 0  ( 6.6 )
k'  p50 2λ50 

sau

k '+1   
M 50 acr50  z (λ50 ) − *0
p 1
F50 =  ( 6.7 )
k'  p50 2λ50 ρ (λ50 ) 
*
deoarece între presiunile statică p50 şi totală p50 , există relaţia

p50 = p50
*
π (λ50 ) . ( 6.8 )
Presiunea frânată a gazelor de ardere, în secţiunea de ieşire se exprimă, în
funcţie de parametrii motorului, prin expresia
k'

* 
lT*0  k ' −1
*
p50 = p0σ da
*
σ *
π 1 −  , ( 6.9 )
0 ca0 c0  * * 
 η i
T0 30 

unde:
- σ da
*
0
şi σ ca* 0 reprezintă coeficienţii de pierdere de presiune totală, în

dispozitivul de admisie şi camera de ardere, la punct fix;

247
- π c*0 este gradul de comprimare a aerului în compresor;

- lT*0 este lucrul mecanic specific produs de turbină;


*
- i30 este entalpia specifică a gazelor de ardere la intrare în turbină;

- ηT*0 reprezintă randamentul adiabatic al turbinei motorului.

Având în vedere că π c*0 , lT*0 , i30


*
sunt funcţii de turaţia raportată a grupului

turbocompresor, n0 , de forma
k
  k −1   k −1
π c*0 = 1 + n0 π c0 n − 1
 2 * k ( 6.10 )
  
  

lc*0 lc*0
l*
= = n
n02 ( 6.11 )
ηm ηm
T0

şi
*
i30 = i30
*
n2 ,
n 0
( 6.12 )
atunci
*
p50 = Bp0π c*0 (n0 ) ( 6.13 )
unde constanta B este
k'
 T40* n  k '−1
*  1 1  .
B = σ da0 σ ca0 σ ar0 *
* *
+ 1− * ( 6.14 )
 ηT T30
*
ηT0 
 0n n n 
În toate aceste relaţii, indicele n se referă la regimul de funcţionare nominal
sau de calcul, al grupului turbocompresor, iar
- σ ar* 0 reprezintă coeficientul de pierdere de presiune totală în ajutajul

de reacţie, la punct fix;

248
- T40* n este temperatura totală a gazelor de ardere la intrarea în

turbină, la regimul nominal.


Pe de altă parte, viteza critică a gazelor de ardere, în secţiunea de ieşire din
motor, se exprimă prin

k'
acr50 = 2 R' T50* , ( 6.15 )
k '+1
în care, temperatura frânată T50* este

T50* = T40* n n02 , ( 6.16 )


iar
lT*0 n
T40* n = T30* n − ( 6.17 )
c 'p

În ceea ce priveşte debitul de gaze de ardere, M 50 acesta este

p*
M 50 = a ' 50 A50 q(λ50 ) , ( 6.18 )
T50*

cu a’=0,0396, iar q (λ50 ) este funcţia gazodinamică a debitului.


Din relaţiile ( 6.13 ), ( 6.14 ) şi ( 6.18 ) rezultă că
 p50
*
= f (n0 )
 p0
acr50 = f (n0 ) f (n0 , A50 , * ) ( 6.19 )
  p50
M 50 =
Şi, din ( 6.7 ), forţa de tracţiune va fi
p0
F50 = f (n0 , λ50 , A50 , *
). ( 6.20 )
p50
Evident, admiţând că
n0 =ct.,
atunci
249
p0
*
p50 = ct., acr 50 = ct., *
= ct. ,
p50

M 50 = f ( A50 )λ50 ( 6.21 )


iar
F50 = f (λ50 , A50 ) . ( 6.22 )
Se face ipoteza că debitul de gaze de ardere este constant, adică
M 50 = ct. , ( 6.23 )

ceea ce conduce la o relaţie de dependenţă între A50 şi λ50 , de forma

A50 q (λ50 ) = ct. , ( 6.24 )

dacă n0 =constant.
Prin urmare, tracţiunea devine
 
F50 = ct  z (λ50 ) − *0
p 1
, ( 6.25 )
 p50 2λ50 ρ (λ50 ) 

respectiv
F50 = f (λ50 ) p0
*
= ct . ( 6.26 )
p50

Sub această formă, tracţiunea permite o optimizare foarte interesantă, în


raport cu coeficientul de viteză λ50 .
Ca atare, condiţia
∂F50
=0,
∂λ50
conduce la relaţia

λ250 − 1  p0 
1 − *  =0. ( 6.27 )
λ50  p50π (λ50 ) 
2

Cum însă λ50 > 1, atunci

250
p0
1− =0 ( 6.28 )
p π (λ50 )
*
50

sau
p0
1− =0,
p50
ceea ce înseamnă
p50=p0 . ( 6.29 )
Din punct de vedere fizic, condiţia ( 6.29 ) exprimă faptul că forţa de
tracţiune devine maximă în situaţia în care destinderea gazelor în turbină
este completă.
Forţa de tracţiune maximă se poate exprima prin
F50 max = M 50V50opt , ( 6.30 )

în care viteza de evacuare a gazelor optimă V50opt este

V50opt = acr50 λ50opt , ( 6.31 )

unde λ50opt se obţine din ( 6.28 ), adică

k ' −1
 
k '+1   p0 1 

k'

λ 2
= 1− ( 6.32 )
k '−1   B π c*0  
50opt
  

La această valoare optimă corespunde o valoare optimă a ariei secţiunii de


ieşire A50opt care din ( 6.24 ), este

ct
A50opt = ( 6.33 )
q (λ50opt )

sau
Amin
A50opt = , ( 6.34 )
q (λ50opt )

251
unde Amin este valoarea ariei ajutajului de reacţie în secţiunea minimă în care
regimul de curgere este critic
λmin = 1 .
În figura nr. 6.2 s-a prezentat forţa de tracţiune în funcţie de λ50 .

F50

F50max

n0 = ct sau
p0
*
= ct
p50

λ50 opt
λ50

Fig. 6.2

Prin urmare, la fiecare turaţie a grupului turbocompresor se poate construi o


curbă de genul celei din figura nr. 6.3.

252
F50MAX

N
F50max
n
n0 = 1
=
n0' < 1

M
F50max n0'' < n0'

n0''' < n0''

λ'50' opt λ50opt λ50opt


n

Fig. 6.3

6.2.2. Forţa de tracţiune maximă la regimul nominal

Admiţând, în continuare n0 = 1 , ceea ce înseamnă că motorul funcţionează


la regimul nominal, atunci forţa de tracţiune maximă devine
F50 max n = M 50n V50opt , ( 6.35 )
n

în care
V50opt = acr50 λ50opt ( 6.36 )
n n n

iar
k ' −1
 
k '+1   p0 1  
k'

λ = 
1 −
2
 ( 6.37 )
k '−1   B π c*0 
50opt n
 n  
 
şi

253
Amin
A50 optn = . ( 6.38 )
q (λ50opt )
n

La un regim de turaţie oarecare, n0 , diferit de regimul nominal, forţa de


tracţiune maximă a motorului este dată de relaţia ( 6.30 ), adică
F50 max = M 50V50opt ,

în care mărimile componente sunt de forma

M 50 = α
1
n0
(
1 + β n02 ) 3,5
( 6.39 )

V50opt = γ n0 λ50opt ( 6.40 )

şi
1

1
ε 2
λ50opt = δ 1 −
2  , ( 6.41 )

 (
1 + β n02 )
0 , 87 

unde α , β , γ , δ , ε sunt constante.
Înlocuind ( 6.39 ), ( 6.40 ) şi ( 6.41 ) în expresia forţei de tracţiune maximă
se obţine
1
 ε 2
(
F50max = µ 1 + β n )
2 3,5 1 −  . ( 6.42 )
0

 (1 + β n02 ) 0 , 87 

La regimul nominal, n0 = 1
1
 ε 2
F50max n = µ (1 + β ) 1 −  .
3,5
( 6.43 )
 (1 + β )0 ,87 
 
Ultimele relaţii permit să se stabilească o corelaţie între cele două forţe de
tracţiune maxime

254
1
 ε 2
 1− 
= F50max µ 

2 3, 5
 1 + β n0  

(
1 + β n02
0 , 87
)  ( 6.44 )
F50max   ε  ,
 1+ β   1− 

 (1 + β )0 ,87 

a cărei imagine este reprezentată în figura nr. 6.4,

F50
p0
=1
F50 MAX p 50
p
F50 max n 0max
n

F50' max
n0 = 1
F50'' max
n 0' < 1

n 0'' < n 0'

λ '50' opt λ '50opt λ 50opt λ 50


n

Fig. 6.4

unde s-a ţinut seama că


(
n0 = f λ50opt . ) ( 6.45 )

6.2.3. Forţa de tracţiune la regimuri nenominale

Forţa de tracţiune a motorului la o turaţie oarecare n0 , valoarea curentă, F50,


este dată de relaţia ( 6.7 ), iar forţa de tracţiune maximă, prin expresia (
6.30 ).
Eliminând debitul de gaze de ardere M 50 , se obţine o corelaţie de forma

(
F50 = f F50max , ) ( 6.46 )
255
adică
θ (λ50 ) p0
z (λ50 ) −
2λ50 p50
F50 = F50max
θ (λ50 )
( 0.47 )
z (λ50 ) −
2λ50
în care
p50 = p50
*
π (λ50 )
*
p50 (
= ω 1 + β n02 )
3,5

Evident, ω este constantă iar λ50opt este dată prin relaţia ( 6.41 ).

Reprezentând grafic, F50 = f (λ50 ) , se obţine o imagine similară celei din


figura nr. 6.4, la fiecare valoare a turaţiei raportate.
Din cele expuse anterior, se poate afirma că motorul turboreactor cu ajutaj
reglabil permite o optimizare a forţei de tracţiune la punct fix, la orice regim
de funcţionare.
Acest lucru este posibil printr-o destindere completă a gazelor de ardere
ceea ce practic înseamnă realizarea secţiunii de ieşire din ajutaj A50opt ,

pentru care presiunile statice ale gazelor de ardere şi aerului sunt egale.
Mai mult chiar, sistemul de reglare automată a secţiunii de ieşire din ajutaj
poate asigura acea lege de reglare care permite funcţionarea motorului astfel
încât forţa de tracţiune să fie maximă la orice turaţie a grupului
turbocompresor.
Există o valoare maximă, absolută, a forţei de tracţiune, F50max , care

corespunde, evident, turaţiei maxime n0max , a motorului.

256
6.3. Optimizarea forţei de tracţiune cu ajutorul
deflectoarelor de jet

Este bine cunoscut rolul deflectoarelor de jet utilizate în procedura de


decolare pe distanţe scurte a aeronavelor de pe puntea portavioanelor, ca
sisteme de protecţie termică a pistei la acţiunea fluxului de gaze fierbinţi.
Mai puţin cunoscut este faptul că devierea jetului de gaze are o importanţă
majoră asupra forţei de tracţiune a motorului, care propulsează aeronava,
aceasta putând fi o modalitate de creştere a forţei de propulsie.
Pornind de la acest aspect se propune stabilirea sub aspect cantitativ, a
creşterii forţei de tracţiune prin devierea jetului de gaze. Se realizează un
model de calcul al forţei de tracţiune, în condiţiile deflecţiei jetului cu un
anumit unghi.
La baza modelului stă ecuaţia tracţiunii, ca expresie a teoremei impulsului
fluidului de lucru, într-o formă generală, aplicată în cazul unui sistem
deviator, în secţiunea de ieşire a volumului de control considerat.
Deflectorul constituie, de fapt, un deviator de jet capabil să modifice forma
jetului, parametrii cinematici şi termodinamici ai fluxului de gaze şi, nu în
ultimul rând, forţa de tracţiune dezvoltată de motorul cu reacţie.
Din punct de vedere fizic, realizarea unui jet liber de formă cilindrică este
posibilă prin destinderea completă a fluidului. Acest lucru reprezintă o
modalitate cunoscută de maximizare a forţei de tracţiune.
Ideea de bază este de a găsi o altă modalitate practică de a elimina efectul
contrapresiunii atmosferice asupra jetului liber, din secţiunea de ieşire din
motor, prin creşterea presiunii fluidului în jet, în prezenţa unui perete solid,
mobil (deflectorul) care are astfel un triplu rol:
- protecţia termică a pistei de decolare;
257
- micşorarea componentei axiale a impulsului fluidului la ieşire,
prin devierea jetului;
- creşterea forţei de tracţiune a motorului.

6.3.1. Expresia forţei de tracţiune la punct fix

Ecuaţia impulsului aplicată unui volum de control fix, traversat de fluid, în


formă integrală este

( )
∫ (ρ ⋅ V ⋅ d S )⋅ V + υ∫
∂ ρ ⋅V
dυ = ∫ ρ ⋅ f ⋅ dυ − ∫ p ⋅ d S , (6.48)
S
∂t υ S

unde s-au neglijat efectele unei curgeri reale vâscoase. Integrând ecuaţia
anterioară şi punând în evidenţă forţa de acţionare a sistemului asupra
fluidului F se obţine
F = Ffc1 – Ffc2, (6.49)
în care, Ffc reprezintă funcţia forţei curentului de fluid, adică
F fc = M ⋅ V + S ⋅ ( p − p H ) . (6.50)

Evident, forţa de tracţiune a unui sistem de propulsie este rezultatul


reacţiunii fluidului la acţiunea sistemului. Aceasta are aceeaşi mărime şi
direcţie cu F, dar este orientată în sensul de deplasare al navei. Prin urmare,
forţa de tracţiune devine
T = Ffc2 – Ffc1 (6.51)
sau, înlocuind cele două funcţii
[
T = M 2 ⋅ V2 + S 2 ⋅ ( p2 − pH ) − M 1 ⋅ V1 + S1 ⋅ ( p1 − p H ) ,] (6.52)
în condiţiile când volumul de control este oarecare.
Admiţând o poziţie particulară a volumului de control, ca în figura nr. 6.5,
expresia forţei de tracţiune devine

258
T = M 2 ⋅ V2 + S 2 ⋅ ( p2 − p H ) − M H ⋅ VH (6.53)

Fig. 6.5

deoarece, în secţiunea H-H, presiunea fluidului este presiunea mediului


ambiant, pH.
În cazul de faţă, se consideră că sistemul de propulsie, împreună cu
aeronava, se află la punct fix, adică
p H = pa
(6.54)
VH = 0.

Ca atare, forţa de tracţiune a motorului este dată de expresia


T0 = M 20 ⋅ V20 + S 2 ⋅ ( p20 − p0 ) (6.55)
sau
T0 = Ffc20 (6.56)
Evident, această forţă de tracţiune devine maximă în cazul unei destinderi
complete a gazelor de ardere deci, atunci când
p20 = p0 , (6.57)
adică, în cazul când contrapresiunea pe care o întâmpină jetul de gaze, din
partea mediului, este minimă, jetul de gaze având, în acest caz, o formă
cilindrică în avalul motorului. În caz contrar, la destindere incompletă,
p20>p0, în regim de curgere subsonic, în aval, jetul este convergent, ca în
figura nr. 6.6,
259
Fig. 6.6

deoarece gazele se destind până în secţiunea av – av, unde


pjet = p0v = p0 (6.58)
iar, obligatoriu,
Vov>V20. (6.59)
Valoarea vitezei în aval se poate determina din condiţia ca în jetul liber de
gaze funcţia forţei curentului să se conserve, adică
Ffcav = Ffc20, (6.60)
respectiv, înlocuind cele două expresii,
( )
M 20 ⋅ V20 + S 2 ⋅ p20 − p0 = M av ⋅ Vav , (6.61)
unde, evident
M 20 = M av , (6.62)
iar parametrii motorului în secţiune de ieşire, 20 - 20 sunt cunoscuţi.

6.3.2. Studiul funcţiei forţei curentului

Relaţia (6.56) dezvăluie faptul că forţa de tracţiune este, în ultima instanţă,


valoric egală cu funcţia forţei curentului în secţiunea de ieşire din sistem, la
punct fix.

260
Ca atare, studiul mărimii forţei se poate face prin intermediul studiului
funcţiei forţei curentului care, în general, are expresia (6.58). În continuare,
atenţia se va concentra asupra acestei funcţii. Ţinând seama că
M
V = λ ⋅ acr ; S = , ρ = ρ * ⋅ ρ (λ )
ρ ⋅V

şi
k
acr = 2 ⋅ ⋅ R ⋅T * ,
k +1
funcţia forţei curentului devine
F fc = M ⋅ V + S ⋅ p − S ⋅ p H

sau
k +1 
F fc = ⋅ M ⋅ acr ⋅ z (λ ) − S ⋅ p H (6.63)
k
în care, z (λ ) , este funcţia gazodinamică a impulsului sau funcţia
gazodinamică a tracţiunii
1 1
z (λ ) =  λ +  . (6.64)
2 λ
După altă serie de înlocuiri, în termenul secund al relaţiei (6.63), se obţine
k +1   p θ (λ ) 
F fc = ⋅ M ⋅ acr ⋅  z (λ ) − H ⋅ (6.65)
k  p 2 ⋅ λ 

sau, având în vedere că


p = p * ⋅ π (λ ) , (6.66)
k +1   
⋅ M ⋅ acr  z (λ ) − H* ⋅
p 1
F fc = (6.67)
k  p 2 ⋅ λ ⋅ ρ (λ ) 

în condiţiile în care

261
1
 2  k −1
λ ⋅ ρ (λ ) = q(λ ) ⋅   , (6.68)
 k + 1

k +1   1 
⋅ M ⋅ acr  z (λ ) − H* ⋅ a ⋅
p
F fc = , (6.69)
k  p q (λ )

unde constanta a este


1
1  k + 1  k −1
a = ⋅  . (6.70)
2  2 
Relaţiile fundamentale (6.65), (6.67) şi (6.70) se pot scrie într-o formă mai
simplă dacă se înlocuieşte acr şi se notează cu h constanta

k +1
h = 2⋅ ⋅R . (6.71)
k
Ca atare, expresiile funcţiilor forţei curentului devin
 p θ (λ ) 
F fc = h ⋅ M ⋅ T * ⋅  z (λ ) − H ⋅ , (6.72)
 p 2 ⋅ λ 

 
F fc = h ⋅ M ⋅ T * ⋅  z (λ ) − H ⋅
p 1
(6.73)
 p 2 ⋅ λ ⋅ ρ (λ ) 

şi
 1 
F fc = h ⋅ M ⋅ T * ⋅  z (λ ) − a ⋅ H* ⋅
p
. (6.74)
 p q (λ )

Interesantă, este expresia (6.72) care se poate scrie altfel, dacă se notează
pH
= p . Prin urmare, (6.72) devine
p

 θ (λ ) 
F fc = h ⋅ M ⋅ T * ⋅  z (λ ) − p ⋅ , (6.75)
 2 ⋅ λ 

în care, o serie întreagă de mărimi sunt constante, h, M , T*. Se consideră


funcţia f (λ ) ca fiind
262
θ (λ )
f (λ ) = z (λ ) − p ⋅ (6.76)
2⋅λ
şi, ca urmare
F fc = ct. ⋅ f (λ ) . (6.77)
Se înlocuiesc în f (λ ) , cele două funcţii z (λ ) şi θ (λ ) cu expresiile lor şi
rezultă, în final,

f (λ ) =
1 
⋅  1 + p ⋅
2 
k − 1 1
(
⋅λ + 1− p ⋅  .
k + 1 λ
) (6.78)

Această funcţie se poate reprezenta grafic pentru p = const. Se au în vedere


următoarele valori caracteristice

f (1) p = 1 −
1
⋅p (6.79)
k +1

f (λ )1 =
k
⋅λ (6.80)
k +1

1− p
λopt p = (6.81)
k −1
1+ ⋅p
k

( ) (1 − p )⋅  1 + kk +− 11 ⋅ p  ,
f min λopt p = (6.82)

precum şi faptul că toate curbele trec prin punctul M de coordonate


 k +1 k 
 , .
 k −1 
 k 2
− 1 
Familia de curbe este reprezentată în figura nr. 6.7.

263
Fig. 6.7

6.3.3. Forţa de tracţiune a unui motor fără deflector


de jet

Pentru a înţelege mai bine rolul deflectorului de jet, în cazul decolării unei
aeronave de pe un portavion se consideră, pentru început, câteva cazuri
particulare de funcţionare a unui sistem fără deflector.
Pe baza relaţiei (6.55) şi a definiţiei funcţiei forţei curentului (6.72) se poate
stabili expresia forţei de tracţiune a motorului la punct fix,
 θ (λ20 ) 
T0 = h2 ⋅ M 20 ⋅ T20∗ ⋅  z (λ20 ) − p ⋅ , (6.83)
 2 ⋅ λ0 

pH
în care p = sau, mai simplu,
p20

( ).
T0 = h2 ⋅ M 20 ⋅ T2∗0 ⋅ f λ20 p
(6.84)

264
Evident, presiunea statică a jetului de gaz în secţiunea de ieşire p20 este
( )
p 20 = p2∗0 ⋅ π λ20 . Se admite, în continuare, într-un caz particular

caracterizat prin p 2∗0 = 2,5 barri şi presiunea critică asociată,


k'
∗ 2  k ' −1
p20 cr = p ⋅ '  = 0,54 ⋅ p2∗0 = 1,35 barri care este mai mare decât
 k + 1
20

presiunea exterioară p0=1,01325 barri.


Analiza cuprinde următoarele situaţii:
a) Pentru o deschidere a ajutajului S 2' , p2' 0 > p 20 , respectiv
cr

p < p cr , (6.85)

p0 p
în care pcr = şi p ' = ' 0 < 0,74 .
p20 cr p2
0

În acest caz, λ20 ' < λ20cr = 1 , iar forţa de tracţiune este

T2'0 = F fc' 2 (6.86)


0

Având în vedere că F fc = const. f (λ ) , atunci imaginea forţei de tracţiune

este dată prin intermediul funcţie f (λ ) , în cazul particular considerat, figura


nr. 6.8.

265
Fig. 6.8

În jetul liber subsonic, gazele evoluează din starea A' în starea B' unde
destinderea este completă, astfel încât funcţia forţei curentului este
constantă. Ca urmare, jetul este convergent tocmai pentru a permite
accelerarea sa şi, deci, scăderea presiunii până la nivelul presiunii
exterioare, lucru care are loc în secţiunea av' - av'. După această secţiune
jetul devine cilindric;
b) Pentru o secţiune minimă a ajutajului S 2" , care asigură un regim
'' 1,01325
de curgere critic, p 2''0 = p 20 = 1.35 barri şi p = = 0,74 < 1 . În
cr 1,35

această situaţie, T2'0 = T2'0 = F fc" 2 , la care corespunde funcţia forţei


cr 0

curentului, specifică,
( ) ( )
f λ20 cr = f λ"20 = f (1) (6.87)

ca în figura nr. 6.9.

266
Fig. 6.9

Destinderea jetului se continuă în afara sistemului care trece, din starea A"
în B", cu menţinerea constantă a funcţiei forţei curentului, dar în regim
supersonic.
Prin urmare, jetul de gaze se destinde într-un canal divergent, figura nr. 6.9,
până în secţiunea av" - av". Dincolo de secţiunea av" - av" jetul capătă o
formă cilindrică.
c) Scăderea, în continuare, a ariei secţiunii de ieşire nu modifică
parametrii termodinamici critici ai fluidului, deci funcţia forţei curentului se
va micşora, ca urmare a scăderii debitului, şi implicit, forţa de tracţiune a
motorului se reduce. Se constată că, în cazul jetului liber, posibilităţile de
creştere a forţei de tracţiune sunt limitate deşi jetul de gaze îşi continuă
destinderea în afara sistemului.

267
6.3.4. Forţa de tracţiune a sistemului cu deflector de
jet

Din paragraful anterior a reieşit ideea că, o valoare mai mare a funcţiei forţei
curentului, deci a tracţiunii, în situaţia dată, ajutaj simplu convergent, jet
liber, practic este imposibilă, fără o intervenţie exterioară asupra jetului.
Problema fundamentală este de a împiedica procesul de accelerare
exterioară a jetului de gaze, astfel încât, la ieşirea din motor, să rămână
constantă şi egală cu viteza critică iar, în imediata apropiere, în exterior,
componenta axială a ei să scadă, teoretic, până la 0. Practic, acest lucru este
posibil, dacă se acţionează cu o forţă, din exterior, asupra jetului, care să
aibă o componentă dirijată în sens invers sensului de curgere a fluidului,
utilizând un perete metalic, deflector, ca în figura nr. 6.10.

Fig. 6.10

Ca urmare, se poate exprima forţa de tracţiune a motorului în cele două


variante fără şi cu deflector.
Astfel,
268
- tracţiunea motorului fără deflector, la regim critic şi la punct fix
Tcr0 = Ffccr ; (6.88)
20

- tracţiunea motorului cu deflector, în aceleaşi condiţii,


Tcrd = F fcd ⋅ cos(α d ) , (6.89)
0 0

în care αd reprezintă unghiul deflectorului cu direcţia iniţială a jetului de


gaze.
Ţinând seama că
F fcd ⋅ cos(α d ) = F fccr + Rd ⋅ sin (α d ) (6.90)
0 20

atunci, înlocuind în (6.86) se obţine


Tcrd = F fccr + Rd ⋅ sin (α d )
0 20

sau, în baza relaţiei (6.87),


Tcrd = Tcr + Fe . (6.91)
0 0

Prin urmare, Tcrd > Tcr ceea ce trebuia demonstrat.


0 0

Explicaţia fizică a acestui fenomen este următoarea. Odată cu creşterea


forţei Fe , prin ridicarea deflectorului, scade contrapresiunea asupra jetului,
care devine cilindric, pe o distanţă scurtă ceea ce conduce la un
comportament similar cu destinderea completă care după cum se ştie,
maximizează forţa de tracţiune.

6.4. Studiu privind puterea maximă a turbinei

În general, turbomotoarele utilizate în instalaţii, ca surse de putere, au


ca element fundamental, o turbină liberă capabilă să transforme energia
cinetică a gazelor de ardere în lucru mecanic.

269
La baza acestui proces stă principiul de producere a forţei prin reacţia
gazelor de ardere, la schimbarea direcţiei lor de curgere, cunoscut în
literatură ca efect de turbină.
Dacă la aceasta se adaugă şi o modificare a mărimii vitezei de circulaţie
a gazelor, forţa produsă şi, implicit, puterea dezvoltată se măresc, pe baza
acelei componente rezultată din proces.
Forţa care se obţine este rezultatul utilizării celor două componente ale

funcţiei forţei curentului, cea dinamică M ⋅ V , respectiv cea de presiune


statică a fluidului, în corelaţie cu presiunea atmosferică.
Va exista, evident, o valoare a vitezei fluidului de lucru la care
componenta de presiune egalează componenta dinamică, adică

M ⋅V = S ⋅ ( p a − p ) . (6.92)
În acest caz, funcţia forţei curentului devine zero, iar lucrul mecanic
dezvoltat de turbină este maxim, deoarece forţa de acţiune a turbinei este
maximă.
Studiul urmăreşte să reliefeze acest aspect, deloc neglijabil, în
condiţiile în care, turbina liberă este obligată să realizeze o putere cât mai
mare la arborele elicei propulsoare.
Scopul analizei este de a stabili, pe baza concluziilor ce decurg, acele
modalităţi concrete precum şi modificările structurale minime care conduc
la asigurarea unei puteri maxime la elice, în condiţiile în care se păstrează
parametrii fundamentali ai curgerii fluidului referitori la comprimare, debit
de gaze şi grad de încălzire maxim admis.

270
6.4.1. Conceptul de putere maximă dezvoltată de
turbină

Este cunoscut faptul că forţa de tracţiune a unui aeropropulsor,


turbopropulsor sau motopropulsor, este determinată de puterea efectivă pe
care sursa de putere a sistemului, turbina sau motorul cu piston, o transferă
elicei.
Astfel:
- În cazul unui turbopropulsor
PE = Pef , (6.93)

unde Pef reprezintă puterea pe care o cedează turbina elicei

Pef = ηr ⋅ (PT ⋅ ηm − Pc ) , (6.94)

în care PT şi Pc sunt puterea totală produsă de turbina grupului


turbocompresor respectiv, puterea totală consumată de compresor şi de
agregatele motorului, adică

PT = M g ⋅ ∗T , (6.95)

Pc = M a ⋅ ∗c + Pagr ; (6.96)

- În cazul unui motopropulsor:


PE = Pef m , (6.97)

unde Pef m este puterea dezvoltată de motorul cu piston.

Dacă în cazul al doilea, puterea efectivă este impusă de posibilităţile


sursei de putere, constituită din motorul cu piston, în primul caz, puterea la
elice PE este determinată de puterea turbinei PT .

271
Prin urmare, forţa de tracţiune a elicei va fi maximă în situaţia în care
puterea primită de elice este maximă sau, în cele din urmă, pentru aceeaşi
putere consumată de sistem, puterea totală produsă de turbină este maximă,
adică
ηP
TEmax = ⋅ PEmax , (6.98)
VH E

unde
PEmax = Pef max (6.99)

iar
(
Pef max = η r PTmax ⋅ η m − Pc ) (6.100)

Pornind de la această idee, în continuare, se studiază posibilităţile ca


turbina să dezvolte o putere maximă.
În baza relaţiei (6.95), puterea maximă a turbinei este
PTmax = M g ⋅  ∗Tmax , (6.101)

unde  ∗Tmax reprezintă lucrul mecanic maxim produs de turbină.

6.4.2. Lucrul mecanic specific maxim al turbinei

În figura nr. 6.11 sunt prezentate schema de principiu şi secţiunile


principale ale sistemului, în care are loc destinderea gazelor de ardere,
alcătuit din turbina I, difuzorul de evacuare II şi canalizaţia de evacuare III.

272
I II III
3 '
3 4 4
'
5

3 ' 5
3 4 4
'

Fig. 6.11

Analiza porneşte de la relaţia lucrului mecanic specific produs de


turbină,
 
 
1
 ∗T = ηT∗ ⋅ i3∗  1 − . (6.102)
 ∗
k 1 −1 
 δ k1 
 T 

Se constată, imediat, că dacă T3∗ = const . , atunci lucrul mecanic


devine maxim în condiţiile în care gradul de destindere al gazelor de ardere
în turbină este maxim deci,
 
 
1 
 ∗Tmax = ηT∗ ⋅ i3∗  1 − . (6.103)
 ∗
k , −1 
 δ k' 
 Tmax 

Din studiul forţei active se cunoaşte că aceasta este proporţională cu


gradul de destindere, δ T∗ .
Ca urmare, destinderea maximă a gazelor implică o forţă activă AT
maximă, pe turbină.
Pe baza celor prezentate anterior,

273
AT = F fcg 3 − F fcg 4 , (6.104)

unde s-a notat prin F fcg , funcţia generalizată a forţei curentului, definită

prin
F fcg = M ⋅ V + S ( p − pc ) , (6.105)

în care pc, reprezintă contrapresiunea pe care va trebui să o învingă jetul de


gaze care părăseşte secţiunea de arie S.
Deci, forţa activă a turbinei devine maximă atunci când funcţia
generalizată a forţei curentului, în secţiunea de ieşire din turbină, F fcg 4 , este

minimă, adică,
Atmax = F fcg 3 − F fcg 4 min . (6.106)

În figura nr. 6.12 s-au reprezentat variaţii ale funcţiei generalizată a


forţei
curentului, pentru diferite valori ale contrapresiunii, în funcţie de
coeficientul de viteză, λ.
Pe curba punctată, care reprezintă F fcg = f (λ ) , există două valori ale

coeficientului de viteză λ' şi λ" , în care funcţia generalizată a forţei


curentului se anulează şi o valoare λopt. pentru care F fcg devine maximă.

274
Ff cg

Ff c

0 λopt 1 2 λ
λ' Ff cg

λ"

S ( p − pH )
S ( p − pc )

Fig. 6.12

Se observă, imediat, că F fcg 4 este minimă pentru λ = λ' , în care

F fcg 4 min = 0 (6.107)

sau, înlocuind
M g ⋅ V4 = S 4 ( p4 c − p4 ) . (6.108)

Separând convenabil termenii din relaţia (17) se obţine


M 4 ⋅ V4 + S 4 ⋅ p4 = S4 ⋅ p4 c (6.109)
sau, înlocuind membrul stâng, în funcţie de funcţia gazodinamică a forţei
z(λ),
k' +1 
⋅ M g ⋅ aar4 ⋅ z (λ4 ) = S 4 ⋅ p4c . (6.110)
k'
Ţinând seama de expresia debitului de gaze în secţiunea 4,
p∗
M g = a ' ⋅ 4 ⋅ q (λ4 min )S 4 (6.111)
T4∗

275
atunci, înlocuind (6.110) în (6.111), rezultă,
h ' ⋅ p4∗ ⋅ q(λ4 ) ⋅ z (λ4 ) = p4c . (6.112)

Ecuaţia energiei, aplicată procesului de destindere în turbină, permite să


se stabilească raportul temperaturilor,
T4∗ ∗T max
= 1− ∗ . (6.113)
T3∗ i3

6.4.3. Studiul contrapresiunii

Calculul contrapresiunii pc4 , în secţiunea de ieşire din turbină, are în

vedere următoarele ipoteze:


- în secţiunea de ieşire, din canalizaţia de evacuare 5-5,
p5 = p H ; (6.114)
- în difuzorul de evacuare şi în canalizaţia de evacuare, au loc
pierderi de presiune, prin frecare ∆p fde , ∆p fce date de relaţia generală

L 1
∆p f = ξ f ⋅ ⋅ ⋅ ρ int r . ⋅ Vint2 r . , (6.115)
D 2
unde elementele care intervin au o semnificaţie cunoscută. Astfel, ξ f , este

coeficientul de frecare, în general, de forma ξ f = f (Re ), L, D, iar L, D sunt

lungimea, respectiv diametrul tunelului;


- în difuzorul de evacuare se produce o frânare a fluxului de
gaze, deci are loc şi o creştere de presiune statică.
În aceste ipoteze, contrapresiunea în secţiunea de intrare în canalizaţia
de evacuare, 4', este
p = p + ∆p f ce , (6.116)
c' '
4

276
în care
Lce 1
∆p f ce = ξ fce ⋅ ⋅ ρ ' ⋅ V 2' , (6.117)
Dce 2 4 4
sau, înlocuind densitatea şi viteza, în funcţie de coeficientul de viteză,

∆p f ce =
k'
k +1
'
L
⋅ ξ f ce ⋅ ce ⋅ P ∗' ⋅ λ2 ' ⋅ ρ λ ' . .
Dce 4 4 4
( ) (6.118)

Contrapresiunea în secţiunea de intrare în difuzorul de evacuare este


dată de relaţia
p ' =p + ∆p f de , (6.119)
c 4id c4'

în care, datorită frânării ideale în canal,


π (λ4 )
p4 c = p '
c 4id

( )
π λ4 '
,
id
(6.120)

conform evoluţiei de destindere a gazelor de ardere în difuzorul de evacuare,


reprezentată în coordonate i - s, ca în figura nr. 6.13.
p*4 = p*4 '
i id

4* = 4 '*
id *
4' p4' *

4' p4 = p 4
' '
id

'
4 id
p4

4
s

Fig. 6.13

Evident, pierderea de presiune în difuzor este

277
k'
⋅ ξ f de ⋅ de ⋅ p4∗ ⋅ λ24 ⋅ ρ (λ4 ).
L
∆pf de = (6.121)
k +1
'
Dde
Înlocuind (6.110) în (6.119) se obţine
π (λ )
p4 c = p ( c4'
) π (λ
+ ∆p f de ⋅
4id

)
(6.122)
'
4id

şi introducând (6.116) în (6.121) rezultă:

(
p4 c = p H + ∆p f de + ∆p f ce )ππ((λλ )) 4
(6.123)
'
4id

La aceste ecuaţii se pot adăuga relaţiile obţinute din ecuaţiile


conservării debitului în difuzorul de ieşire
– în condiţii ideale, fără frecare:
q (λ4 ' ) ⋅ S ' = q (λ4 ) ⋅ S 4 (6.124)
id 4

– în condiţii reale, cu frecare şi comprimare statică:

4
( )
p4∗ ⋅ q (λ4 ) ⋅ S 4 = p ∗' ⋅ q λ ' ⋅ S
4 4'
(6.125)

respectiv, ecuaţia debitului în secţiunea 4-4, (6.111), în care debitul de gaze


este cunoscut.
Nu trebuie uitată condiţia de legătură dintre presiunea gazelor de ardere
la ieşire din turbină şi lucrul mecanic al turbinei, adică relaţia
k'
  ∗Tmax  k ' −1
p4 = p3 1 − ∗ ∗ 
∗ ∗
(6.126)
 ηT ⋅ i3 
 
În final, se menţionează legătura dintre presiunile p ∗' şi p ∗' , ţinând
4 4

seama că presiunile statice corespunzătoare p ' şi p ' sunt egale


4 4id

p ∗' ⋅ π λ
4
( ) = p ⋅ π (λ )
4'

4 '
4id
(6.127)

278
Sintetizând, se obţine sistemul următor de ecuaţii

h ' ⋅ p * ⋅ q(λ ) ⋅ z (λ ) = p
 4 4 4 4c

T4 * *
lT max
 * = 1− *
T3 i3
 π (λ4 )
(
 p4 c = pH + ∆p f de + ∆p f ce ⋅ ) ( )
π λ'4 id

∆p = f p * , λ
 f de
(4 4 )

(
∆p f ce = f p4' , λ ' 4
*
) (6.128)

( )
q λ4id' ⋅ S 4 = q(λ4 ) ⋅ S 4
 *
M = a ' ⋅ p4 ⋅ q(λ ) ⋅ S
 g 4 4

 T4*

 4'
( )
 p* ⋅π λ = p* ⋅π λ
4' 4 4 'id
( )
  *

 p4* = p3*  1 − lT max 
 *
  ηT ⋅ i3 
*

Sistemul cuprinde 10 ecuaţii şi tot atâtea necunoscute:


− p4∗ , T4∗ , λ4 , p4 c ,  ∗T max ;
− p ∗' , λ ' , λ , ∆p fde , ∆p fce .
4 4 4 'id

Prin rezolvarea sistemului se determină, în principal,  ∗T max .


Se consideră cunoscute, următoarele mărimi:
− p3∗ , T3∗ , S 3 , S 4 , S ' ;
4

− ξ f de ,ξ f ce , Dde , Lde , Dce , Lce , k ' , R ' , c ' , M g , p H .


p

În ipoteza în care se neglijează frecările din difuzorul de evacuare şi din


canalizaţia de evacuare, adică ∆ p f de = ∆ p f ce = 0 , p ∗ ' = p 4∗ , λ ' = λ ' atunci,
4 4 4 id

sistemul (6.128) se simplifică devenind


279

 ' *
h ⋅ p4 ⋅ q (λ4 ) = p4 c
T * l*
 4* = 1 − T max
T3 i3*
 π (λ4 )

 p4 c = p H ⋅
 ( )
π λ4 '
(6.129)

( )
q λ ⋅ S = q(λ ) ⋅ S
 4' 4' 4 4

 k'
  l *
 k ' −1
 p4* = p3*  1 − T*max* 
  η ⋅i 
 T 3 

adică un sistem cu 6 ecuaţii şi următoarele 6 necunoscute:


− p4∗ , T4∗ , λ4 , p4 c ,  ∗TMAX , λ .
4'

Prin rezolvarea sistemului se obţine lucrul mecanic specific maxim


produs de turbină în condiţii ideale. Odată determinat lucrul mecanic
specific maxim produs de turbină, rezultă puterea maximă realizată de
turbină din relaţia
PTMAX = M g ⋅  ∗TMAX . (6.130)

Din cele prezentate, anterior, se desprind câteva idei deosebit de


interesante:
- între lucrul mecanic maxim produs de turbină şi forţa, axială care ia
naştere în turbină, există o interdependenţă;
- funcţia generalizată a forţei curentului permite definirea forţei
active a turbinei;
- contrapresiunea din secţiunea de ieşire din turbină face ca puterea
maximă a turbinei să fie mai mică decât în cazul când aceasta este presiunea
mediului ambiant;

280
- există posibilitatea ca în turbină să se producă o supradestindere a
gazelor de ardere, p4<pH;
- aplicarea practică a soluţiei se poate face prin modificări
constructive minime, dat fiindcă geometria canalului de lucru al turbinei
este invariabilă;
- există dificultăţi de ordin gazodinamic dictate de reglarea poziţiei
paletelor de turbină, din ultima treaptă a acesteia.
Este evident că soluţia cea mai bună, cu aplicaţii imediate presupune
trecerea la turbina cu geometrie variabilă în două etape:
- reglarea reţelei ultimului stator;
- reglarea reţelei mobile din ultima treaptă a turbinei.

281
Capitolul 7.

MODELAREA PERFORMANŢELOR
MOTOARELOR TURBOREACTOARE
GENERALIZATE

7.1. Conceptul de motor turboreactor


generalizat

Problema fundamentală a sistemelor de propulsie este legată de realizarea


unei soluţii capabile să asigure o forţă de tracţiune cât mai mare ceea ce
conduce, simultan, la o creştere a economicităţii lui.
Există, în prezent, numeroase variante de astfel de sisteme care, indiferent
de particularităţile lor, au ceva comun ce permite un grad de generalizare.
Într-o asemenea situaţie se găsesc sistemele din familia motoarelor
turboreactoare printre care sunt renumite motoarele turboreactoare simplu
flux şi motoarele turboreactoare dublu flux.
Cel de-al doilea sistem nu este altceva decât o primă generalizare a
primului.
282
Pornind de la această idee în capitolul de faţă se propune o extindere a
noţiunilor şi calculelor performanţelor motoarelor turboreactoare, în ideea
introducerii unui concept nou, acela de motor turboreactor cu n fluxuri.
Această generalizare trebuie făcută cu mare atenţie pentru a nu se pierde din
vedere esenţa ideii, conceperea unui sistem în care accentul să se pună pe:
- creşterea numărului de fluxuri de fluid de propulsie;
- posibilităţile reale, limitate ale extinderii, datorită capacităţii
turbinei de a asigura o putere oricât de mare;
- optimizarea forţei de tracţiune specifică a motorului;
- participarea integrală, a tuturor componentelor sistemului, la
realizarea forţei de tracţiune a motorului şi rolul compresorului în acest
context;
- posibilitatea unei optimizări efective a soluţiei compresorului în
sensul maximizării forţei de tracţiune dezvoltată de motor;
- realizarea unei variante noi, obţinută pe baza soluţiilor existente, cu
modificări constructive minime care, să nu afecteze fundamental, preţul
produsului.
Demersul are la bază motivaţii exclusiv inginereşti, în care esenţială este
optimizarea forţei de tracţiune a sistemelor de propulsie existente, prin
generalizarea lor.
Pentru a exemplifica acest efort s-a luat ca element de extindere numărul de
fluxuri şi, ca element de particularizare, motorul turboreactor cu trei fluxuri.
Dezvoltarea argumentată ştiinţific a ideii unui asemenea tip de motor, va
permite realizarea unui sistem de propulsie nou care va deschide o altă
perspectivă în acest domeniu.
De la bun început, se face observaţia că între noţiunile de flux şi contur
există o deosebire, numărul de fluxuri este întotdeauna cu o unitate mai

283
mare decât numărul de contururi, datorită prezenţei fluxului de fluid de
lucru care participă nemijlocit, la obţinerea energiei sistemului.
În figura nr. 7.1 este reprezentată schema de principiu a unui motor
turboreactor cu n fluxuri.

n n
I i
3 3
2 2
1 1

Fig. 7.1

Pentru uniformizarea notaţiilor se admite că fluxul fluidului de lucru este


considerat primul contur.
Se notează cu indicii superiori fluxurile de fluid.
Se defineşte factor de flux i , k (i ) , raportul dintre debitul de fluid pe fluxul
. .
i , M a (i ) , şi debitul fluidului de lucru, M a (1) , adică
.
(i )
Ma
k (i )
= .
. (7.1)
(1)
Ma
Prin urmare, debitul de aer pe fluxul i este
.
= k (i ) ⋅ M a
(i ) (i )
Ma
şi debitul de fluid care traversează tot sistemul va fi
. . n
M am = M a ⋅ ∑ k ( i ) .
( 1)
(7.2)
i =1

284
În ceea ce priveşte bilanţul puterilor se pot scrie următoarele corelaţii
- Lucrul mecanic specific de comprimare pe fluxul i ,
n
= ∑ l *c j ,
*( i )
lc (7.3)
j =i

*
unde lc j reprezintă lucrul specific de comprimare al compresorului j. Se

observă că indicele i este specific variaţiei radiale a fluxurilor, iar j este un


indice inferior, specific variaţiei axiale a fluxurilor;
- Puterea totală de comprimare a fluidului pe fluxul i este
. n
= M a ⋅ k ( i ) ⋅ ∑ lc j ;
(i ) ( 1) *
Pc (7.4)
j =i

- Puterea totală consumată de compresorul întregului motor, Pc

.  n  n * 
Pc = M a ⋅ ∑ k (i ) ⋅  ∑ lcj  ;
( 1)
(7.5)
 i =1  j = i 
- Lucrul mecanic specific produs de turbină
n
lT = ∑ k (i ) ⋅ lc
* *( i )
; (7.6)
i =1

- Puterea totală produsă de turbina motorului


. n
PT = M g .∑ lTi ,
*
(7.7)
i =1

.
unde M g reprezintă debitul de gaze de ardere care părăseşte fluxul fluidului
de lucru,
. .
M g ≈ Ma +Mc.
( 1)

Foarte importantă, în studiul care urmează, este expresia forţei de tracţiune a


unui ajutaj generalizat, precum şi forţa de tracţiune specifică.

285
Relaţiile, aplicate diferitelor componente ale motorului precum şi întregului
sistem, permit să se stabilească modul cum acestea participă la tracţiunea
totală a motorului.

7.2. Expresiile generale ale forţelor de


tracţiune specifică

Prin definiţie, forţa de tracţiune totală a motorului, Tm, se obţine prin


însumarea forţelor de tracţiune ale celor n fluxuri, adică
n
Tm = ∑ T (i ) , (7.8)
i =1

unde componenta forţei datorată fluxului i, T(i), se poate exprima prin


.
T (i ) = M a ⋅ Tsp .
(i ) (i )
(7.9)

Ţinând seama de relaţiile (7.1), (7.8), (7.9) rezultă expresia generală a forţei
de tracţiune

( 1)  (i ) 
. n
Tm = M a ⋅  ∑ k (i ) ⋅ Tsp  , (7.10)
 i =1 
respectiv expresia generală a forţei specifice de tracţiune
n
Tspm = ∑ k (i ) ⋅ Tsp
(i )
. (7.11)
i =1

Se menţionează că pe fluxul primar k (1) = 1 .

286
7.2.1. Tracţiunea specifică a conturului „i”

Aceasta se obţine, particularizând expresia tracţiunii specifice în cazul unui


contur cu aport termic, mecanic şi geometric, ţinând seama că
(i )
.
-M = 1,
*( i )
lc
= 1+
*( i )
-T c *
, (7.12)
i1
k
 * l 
*( i ) k −1

=  1 + η c ⋅ e *  ,
*( i )
- Pc (7.13)
 i1 

= f  pc*  .
(i ) (i)
- Sc (7.14)
 
Într-o primă aproximaţie, se pot utiliza relaţiile anterioare, particularizate
pentru k =1,4 precum şi expresiile
3,5
 le
*( i )* 
≈ 0,9 ⋅ * + 1

(i )
pc* , (7.15)
 i1 
 
(i ) (i )
Sc ≈ 1,026 − 0,026 ⋅ pc* , (7.16)
respectiv
*( i )
*( i ) lc
Tc = 1+ *
. (7.17)
i1

7.2.2. Tracţiunea specifică a fluxului primar

Pe fluxul primar, în care are loc arderea şi producerea energiei mecanice


necesară antrenării tuturor compresoarelor de pe celelalte contururi,

287
tracţiunea se calculează separat de celelalte fluxuri, datorită specificului
acestui flux.
Acesta reprezintă un caz aparte al tracţiunii datorită faptului că din acest
flux se face o prelevare de energie, sub forma unui lucru mecanic, ce se
transferă fluxurilor exterioare.
Dacă se notează cu x (i ) , acea parte din energia disponibilă a motorului E
care revine exclusiv conturului i ,
E (i )
x (i ) = (7.18)
E
atunci, coeficientul total al distribuţiei energiei disponibile este
n
xt = ∑ x (i ) , (7.19)
i =1

iar energia disponibilă ce revine fluxului primar va fi


E (') = (1 − xt ) ⋅ E . (7.20)
În consecinţă, tracţiunea specifică a fluxului primar, cu prelevare de lucru
mecanic, devine
Tsp x
( 1)
= Tsp
( 1)
( )
+ ϕ se ⋅ 2 ⋅ E ⋅ 1 − xt − 1 , (7.21)
(1)
în care Tsp reprezintă tracţiunea specifică a fluxului primar, fără prelevare

de energie, dată de expresia generală cunoscută,


  .
2
* 
 hp M p ⋅ Tp  0,317 pH
  
Tsp = ε1 ⋅ 1,985⋅ hp ⋅ M p ⋅ Tp − 1 + q(λ1 ) ⋅ 1 − ⋅ * (
)
. *
(1)
+ ⋅ * ⋅ 1 − Sp  .
    ap pp ⋅ Sp  q(λ1 ) p1 
   
(7.22)
Indicele p reprezintă fluxul primar iar constantele sunt

ε 1 = 31,4234 ⋅ TH * ,

288
hp ≈ 1 , a p ≈ 1,02 .

Parametrii de aport vor fi cei caracteristici unui motor turboreactor simplu


flux.

7.2.3. Tracţiunea specifică a sistemului

Tracţiunea specifică a sistemului se poate exprima, particularizând relaţia


(7.11), prin
n
Tspn = Tsp x + ∑ k (i ) ⋅ Tsp
( 1) (i )
. (7.23)
i=2

Pentru generalizare, se va nota cu indicele inferior n performanţele specifice


ale motorului turboreactor cu n fluxuri
n
Tspm = Tsp x + ∑ k n ⋅ Tspn
( 1) (i ) (i )
. (7.24)
n n
i=2

7.3. Performanţele motorului turboreactor

Cel mai simplu motor turboreactor este acela care are un singur flux de
fluid, denumit fluid de lucru sau fluid de propulsie, deci n = 1 şi k (1) = 1
În acest caz, forţa de tracţiune se poate stabili cu ajutorul expresiei forţei
generalizată care este valabilă şi în cazul unui sistem global
  .  
 . 
Tm1 =ε ⋅ M ⋅ 1,985⋅hm ⋅ Mm ⋅ Tm −1+q λ1 ( )  hm Mm2 ⋅Tm*  0,317 pH  ( )
*
⋅1− ⋅ * + ' ⋅ * ⋅ 1−Sm ,
' ' '
1 
1
 m pm ⋅ Sm  λ
   a q( i ) p
1' 
 
(7.25)
în care

289
ε 1' = 31,4234 ⋅ TH * ,

h m = 1, a m = 1,02 ,

p H π (λH )
≈ ,
p1 '* σ da *
. .
M 1' = M 1
şi
( )
q λ1 = q(λ1 ) ⋅ σ da
' *
⋅ S da .
În relaţia anterioară secţiunile sunt:
- 1-1, intrarea în compresor;
- 2-2, ieşirea din ajutajul de reacţie, adică secţiunea 5-5, conform
figuri nr. 7.2.

1 2 3 4 '
4 5

1 2 3 4 4
'
5

Fig. 7.2

Se consideră că fluidul de lucru se modifică atât calitativ, ca urmare a


procesului de ardere din camera de ardere, cât şi cantitativ, datorită aportului
de combustibil în cameră.
Evident, forţa de tracţiune a motorului turboreactor este rezultatul efectelor
combinate masice, termice, mecanice şi geometrice ceea ce permite să se
privească acest sistem ca un ajutaj generalizat complet.
Pentru aprecierea performanţelor se fac ipoteze referitoare la schimburile de
căldură sau la transferurile de mase între fluid şi mediul înconjurător.

290
Ca atare, parametrii de aport se pot exprima, în general, prin
.
M m = 1 + mc , (7.26)
*
* T
Tm = 4* , (7.27)
T1
*
p5
pm =
*
*
(7.28)
p1
şi
S5
Sm = . (7.29)
S1
Calcule de rutină conduc la
 T * π * k k−1 − 1 
Tm
*
=
1 
⋅  3* − c
, (7.30)
* 
cp  T1 ηm ⋅ηc 
 

π c*
η c * ≈ 0,92 − (7.31)
150
şi
k'
 *
k −1  k ' −1
pm = σ ca ⋅ π c ⋅ σ ar ⋅ 1 − ⋅ 1* ⋅  π c k − 1 *
* * * * 1 T * 1
*
. (7.32)
 c p T3   η c ⋅η m ⋅ηT 

Înlocuind constantele, într-o primă etapă, se obţine expresia forţei de


tracţiune specifică

*  . 
Tm1 = 31,4234⋅ T1 ⋅ 1,985⋅  Mm ⋅ T m − 1 +
*

  
  (7.33)
*
.
 Mm ⋅ T m 
( )
2
1 1 
+ q(λ1 ) ⋅σ ⋅ Sda ⋅ 1− 0,98 *
1
+ − ⋅
*
 0,317 1 S
Sda q(λ1 ) 
m
pm ⋅ Sm  σda*
da

  
Dacă se consideră constante σ da ,σ ar ,σ ca ,ηT ,η m , T1 , q(λ1 ), S da, ,
* * * * *

291
atunci, tracţiunea specifică este o funcţie de forma
 * * . 
Tspm = f  T3 , π c , S m , M m  . (7.34)
 
1

Consumul specific, dat de relaţia,


.
M m −1
cspm = 3600 ⋅ , (7.35)
1 Tspm
1

va fi şi el o funcţie de aceeaşi parametri.


Se poate face o discuţie privind influenţa fiecărui parametru asupra
performanţelor specifice ale motorului turboreactor simplu flux.

7.3.1. Studiul influenţei temperaturii maxime a


fluidului de lucru

( ) se pot
.
Pentru valori cunoscute ale lui π c* , S m , şi ţinând seama că M = f T3
*

reprezenta grafic cele două funcţii


( )
Tm1 = f T3
*

şi
cspm = f T3 .
1
( ) *

Cele două curbe sunt trasate figura nr. 7.3 şi figura nr. 7.4.

292
Tsp [m / s]
m1

1600
1400
1200
1000
800
600
400
200
0
800 1000 1200 1400 1600 []
T3* K

Fig. 7.3

C sp m 1 [kg / Nh ]
0 ,16

0 ,14

0 ,12

0 ,1

C sp
min

0 ,08
800 T 3*ce 1200 1400 1600 T 3* [K ]

Fig. 7.4

293
Din prima figură se desprinde o creştere continuă a forţei specifice cu
*
temperatura T3 , în timp ce, din a doua figură rezultă că există o valoare a

temperaturii la care consumul specific este minim, T3*ec .

Această valoare economică se află sub valorile temperaturii la care motorul


trebuie să funcţioneze pentru a dezvolta o forţă cât mai mare.

1
( )
Combinând cele două dependenţe se poate construi curba Tspm = f cspm ,
1

figura nr. 7.5, extrem de interesantă prin implicaţiile ei.

Fig. 7.5

Se observă că există o combinaţie de forţă specifică şi consum specific care


defineşte un regim economic pentru motorul turboreactor simplu flux.

294
7.3.2. Studiul influenţei gradului de comprimare

Luând ca variabilă gradul de comprimare, în cele două expresii, se pot

reprezenta Tspm , şi cspm , ca funcţii de π c , figura nr. 7.6 şi figura nr. 7.7.
*
1 1

Tsp [m / s ]
m1
1200
Tsp
m1 ma x

1000

800

600

400

200
π c* opt

0
0 5 10 15 20 25 30 35 40 π c*

Fig. 7.6

Cs m1 [k / N ]
p g h

Cs m1m in
p
πc
*
π*c ec

Fig. 7.7

295
Din figura nr. 7.6 se observă că există o valoare a gradului de comprimare

la care forţa de tracţiune este maximă, π copt . Aceasta împarte domeniul de


*

variaţie în două subdomenii:


- Subdomeniul în care
π c * < π copt * ,

unde influenţa acestuia asupra forţei de tracţiune este puternică;


- Subdomeniul în care
π c * > π copt * ,

unde la creşterea gradului de comprimare forţa specifică de tracţiune scade


uşor.
Pe de altă parte, din figura nr. 7.7 se constată că există şi o valoare a lui

π cec * , denumită grad de comprimare economic, la care consumul specific al


motorului este minim.

Dacă se compară aceste valori, π copt şi π cec cu domeniul de valori realizat


* *

efectiv în motoarele turboreactoare se constată că


- π copt aparţine domeniului 2-12, deci el constituie un criteriu real
*

de optimizare a forţei de tracţiune specifică;


- π cec este în afara domeniului, ceea ce înseamnă că el constituie un
*

criteriu teoretic, de economicitate maximă a motorului.


Deoarece π copt este un criteriu real de maximizare a forţei de tracţiune
*

specifică el se poate calcula printr-o simplă derivare a expresiei

1
( )
Tspm = f π c ,
*

dTspm
=0. (7.36)
dπ c*

296
7.3.3. Influenţa parametrului de aport geometric

În acest caz, se consideră o serie de parametri constanţi şi se reprezintă


( )
grafic dependenţa Tspm = f S m , aşa cum se poate vedea din figura nr. 7.8.
1

Tsp [m / s]
m1

200
0
180
0
160
0
140
0
120
0
100
0
80
0
0 0,5 1 1,5 2 Sm

Fig. 7.8

Variaţia forţei de tracţiune specifică cu S m este previzibilă, având în vedere


că o convergenţă a canalului de lucru, îndeosebi în zona ajutajului de
reacţie, favorizează realizarea unor forţe apreciabile. Există, deci, o valoare

a parametrului S m ≈ 1 , la care forţa de tracţiune specifică este maximă.


Ceea ce interesează este faptul că la valori S m < 1 , dacă gradul global de
convergenţă creşte, se măreşte şi forţa de tracţiune specifică a motorului.

297
7.3.4. Studiul influenţei aportului de combustibil

Se reprezintă grafic, pentru M = 0,6 − 1,4 , variaţia forţei de tracţiune

( )
specifică, Tspm = f M m , în care M m = 1 + mc , ca în figura nr. 7.9.
1

Tsp m1
[m / s ]

1200

1100

1000

900

800

700

600

500
0 ,6 0 ,7 0 ,8 0 ,9 1 1,1 1,2 1,3 M m

Fig. 7.9

Variaţia este evidentă adică, o creştere a cantităţii de combustibil mc ,


injectată în camera de ardere, deci o creştere a parametrului de aport masic,

M m , conduce la mărirea forţei de tracţiune specifică. Creşterea este


aproximativ liniară aşa după cum se poate observa din figură.
În concluzie, motorul turboreactor simplu flux admite un singur criteriu
efectiv de optimizare a forţei de tracţiune specifică şi anume, gradul de
comprimare mecanică a fluidului de lucru, π copt .
*

298
Celelalte criterii π cec , T3 ec sunt teoretice ele nefiind utilizate în prezent.
* *

7.4. Performanţele motorului turboreactor


dublu flux, cu fluxuri separate

Caracteristic acestui sistem este prezenţa a două fluxuri de fluid, deci


n = 2, aşa cum reiese din schema de principiu prezentată în figura nr. 7.10.
Anterior, s-au definit un coeficient de distribuţie a energiei disponibile a
motorului x (i ) , prin relaţia (7.18), şi coeficientul total al distribuţiei energiei
disponibile xt , prin expresia (7.19).

(2 )
M a M c
M a m2
(1 )
M a

Fig. 7.10

Ecuaţia bilanţului de puteri pe fluxul i ne permite să se facă legătura dintre


coeficientul de distribuţie x (i ) şi factorul de flux i,
*( i )
l
x (i )
=k (i )
⋅ c ' . (7.37)
E
Se introduc, în continuare, variabilele
*
l
y = c* , (7.38)
T1

299
*
T1
τ= (7.39)
E'
şi

θ = ϕ sc ⋅ 2 ⋅ E . (7.40)
Ca atare, coeficientul total al distribuţiei energiei disponibile (7.19) devine
 n 
xt = τ  ∑ k ( i ) ⋅ y ( i )  , (7.41)
 i =2 
(1)
iar expresia forţei specifice a fluxului primar Tsp x capătă forma

  n  
= Tsp + θ ⋅  1 − τ ⋅ ∑ k (i ) ⋅ y (i )  − 1 .
( 1) ( 1)
Tsp x
  i=2  

(7.42)
Expresia forţei de tracţiune specifică a motorului (7.23) se poate
particulariza pentru n = 2, în cazul motorului turboreactor dublu flux cu
fluxuri separate,

Tspm = Tsp x + k2 ⋅ Tsp2


( 1) ( 2) ( 2)
, (7.43)
2 2

(1)
în care forţa de tracţiune specifică a fluxului primar Tspx este dată de relaţia

= Tsp2 + θ ⋅  1 − k2 ⋅τ ⋅ y 2 − 1 ,
( 1) ( 1) (2) (2)
Tsp x
2  
(7.44)
unde
*(2)
lc2
=
(2)
y 2 * , (7.45)
T1
iar θ şi τ sunt constante cunoscute.

300
(1)
În ultimele relaţii, Tsp2 este dată de relaţia (7.22), particularizată în acest
(2 )
caz, iar Tsp2 , forţa de tracţiune specifică a fluxului secundar, se calculează

cu o relaţie asemănătoare în care


.
= 1,
( 2)
M2
*( 2 )
lc2
= 1+
*( 2 )
T c2 *
, (7.46)
i1
k
 *( 2 ) l c

*( 2 ) k − 1

=  1 + ηc ⋅ 2 * 
*( 2 )
p c2 (7.47)
 i1 

şi
≈ 1,026 − 0,026 ⋅ p 2
( 2) *( 2 )
S c2 . (7.48)
Concret, expresia forţei de tracţiune specifică a fluxului secundar i=2 este
de forma
   
( )
*(2)
Tsp2
(2)
= ε1 ⋅ 1,985⋅  T c2 − 1 + q(λ1 ) ⋅ 1 − *(2)2
*(2) Tc  + 0,396⋅ pH ⋅ 1 − S c2 (2) 
    pc ⋅ S c2  (2)
p1
*

 2 
(7.49)
În baza relaţiilor (7.46) – (7.48) şi a notaţiilor pentru y, se pot scrie relaţiile
= 1 + y2
*( 2 ) (2)
T c2 , (7.50)

[ ]
k
= 1 + ηc ⋅ y2
*( 2 ) *( 2 ) ( 2 ) k −1
p c2 (7.51)

şi

S c2
( 2)
= f y2 [ ], ( 2)
(7.52)
care, înlocuite în ecuaţiile (7.49), (7.44) şi (7.43), conduc la funcţia forţei
specifice a motorului

Tspm = f k 2 , y 2
2
( ( 2) ( 2)
), (7.53)

301
(2 ) (2 )
dependentă de două variabile k 2 şi y 2 .
Problema, în acest moment, se poate rezolva în două moduri, după cum:

= constant;
(2 )
a) k 2

⋅ y2 = constant.
( 2) ( 2)
b) k 2

7.4.1. Motorul turboreactor dublu flux cu factorul de


dublu flux constant

În această situaţie

Tspm = f ( y 2 ) .
' ( 2)
(7.54)
2

Se demonstrează experimental şi se calculează teoretic că există întotdeauna


*(2 )
o valoare a lucrului mecanic de comprimare pe fluxul secundar l2 sau
(2 )
există un y 2 , pentru care Tspn este maximă.
2

Această valoare se obţine, din condiţia


'
dTspm
2
(2)
=0. (7.55)
dy 2
(2 )
Deci există un y2 opt la care, Tspm este maximă. Valoarea extremă a forţei
2

se găseşte prin înlocuirea valorii optime în relaţia forţei de tracţiune


specifică a motorului.
Dacă se reprezentă grafic Tspm = f y2
2
( ) ( 2)
k 2 ( 2 ) = ct
, figura nr. 7.11, se observă

302
Ts p
m2

K 2(2m) i
c

K 2(2m) a r
e

y c(
2)
K 2(2m) a x

Fig. 7.11
(2 )
- există întotdeauna o valoare optimă a lui y 2 la care forţa de
tracţiune specifică este maximă;
- valoarea maximă a tracţiunii specifice scade pe măsură ce
(2 )
x2 creşte;
(2 )
- valorile lui y 2 sunt uzuale, deci optimizarea forţei de tracţiune
este reală, efectivă.
Se recomandă ca această optimizare să se facă la regimul de decolare al unei
aeronave sau, mai restrictiv, la punct fix H = 0, V = 0 , adică la începutul
procedurii de decolare.

= 4,8 , rezultă
( 2)
Pentru un caz concret, motorul CF6 care are k 2

= 0,167 , adică lc2 opt = 48 kJ / kg şi Tsp2 = 603,5 m / s


(2) *( 2 ) '
y 2 opt
max

303
⋅ y2
(2) ( 2)
7.4.2. Motorul turboreactor dublu flux cu k2 =
constant

Această condiţie este impusă de posibilităţile energetice limitate ale turbinei


care antrenează compresoarele.
Punând această condiţie se obţine o funcţie a cărei reprezentare grafică este
cea din figura nr. 7.12.

Ts"p m2

(2 ) ( )
y2 m i y22
n

Fig. 7.12

Se observă că, spre deosebire de situaţia anterioară, forţa de tracţiune


(2 )
specifică creşte continuu la creşterea lui y 2 , şi există chiar o valoare

= 0.
( 2) "
minimă y 2 min la care Tspm
2

Rezultă clar, în acest caz, că realizarea unei forţe mari presupune alegerea
(2 )
unei valori y 2 cât mai mare posibilă sau a unei valori a factorului de dublu
(2 )
flux k 2 cât mai mică, deoarece
const.
=
( 2)
k2 ( 2)
.
y2

304
7.4.3. Performanţele motorului turboreactor dublu
flux cu fluxuri separate

(2 )
Odată determinată, din condiţia de optim la punct fix, valoarea y 2opt ,

indiferent de situaţie, se pot calcula funcţiile care definesc performanţele


specifice ale motorului, Tspm şi cspm .
2 2

Astfel:
Tspm = Tsp x + k2 ⋅ Tsp2
( 1) ( 2) ( 2)
2 2
,

= Tsp + θ ⋅  1 − k2 ⋅τ ⋅ y 2 − 1 ,
( 1) ( 1) ( 2) ( 2)
Tsp x
2 2  
(1) (2 )
şi Tsp2 se calculează cu relaţia (7.22), iar Tsp2 se determină cu ajutorul
*( 2 ) *( 2 )
formulei dată de (7.49), în care parametrii de aport T c2 , p c2 şi
(2 )
S c2 se obţin din (7.50) – (7.52).
Se pot determina, ca şi în cazul motorului turboreactor
Tspm = f T3 , π c , k 2
2
[ * * ( 2)
]
şi
cspm = f T3 , π c , k 2
2
[ * * ( 2)
].
unde
mc
cspm = 3600 ⋅ . (7.56)
2 Tspm
2

305
7.5. Performanţele motorului turboreactor
triplu flux cu fluxuri separate

Al treilea component al familiei motoarelor turboreactoare îl reprezintă


motorul turboreactor triplu flux cu fluxuri separate.
Caracteristic acestui sistem este faptul că forţa de tracţiune se obţine prin
însumarea forţelor dezvoltate de cele trei fluxuri care intră în componenţa
sa, figura nr. 7.13.

Fig. 7.13

Pentru a stabili performanţele acestui tip de motor se ţine seama, în


formulele generale de calculul, că n =3.
Ca atare forţa de tracţiune specifică a motorului se poate scrie:

Tspm = Tspm
3 3
(1)
{
+ θ ⋅ 1 − τ ⋅ k3 [ (2)
⋅ y3
( 2)
+ k3
( 3)
⋅ y3
(3)
] − 1}+ (7.57)
+ k3 ⋅ Tsp3 + k3 ⋅ Tsp3
(2) ( 2) ( 3) ( 3)
,

deoarece
Tspm = Tsp x + k3 ⋅ Tsp 3 + k3 ⋅ Tsp3
( 1) (2) ( 2) ( 3) (3)
, (7.58)
3 3

iar

Tsp x
3
( 1)
= Tsp3
( 1)
{
+ θ ⋅ 1 − τ ⋅ k3 [ (2)
⋅ y3
(2)
+ k3
( 3)
⋅ y3
( 3)
] − 1}. (7.59)

306
În baza relaţiei (7.22), forţele pe cele două fluxuri sunt de forma

Tsp3
(2)
[ ]
= f y3
(2)
(7.60)

şi
Tsp3
( 3)
= f y3[ ]. (3 )
(7.61)

Prin urmare, înlocuind în formula generală a forţei de tracţiune specifică se


obţine

3
[
Tspm = f k 3 , k 3( 3) , y3 , y 3( 3) .
( 2) ( 2)
] (7.62)

Ca şi în cazul precedent, pentru motorul turboreactor dublu flux, n =2, se


poate face o analiză a celor două situaţii:
( 2) (3 )
a) k 3 , k 3 constante; (7.63)

⋅ y3 + k3 ⋅ y3 = constant.
( 2) ( 2) ( 3) ( 3)
b) k 3
(7.64)
(2 ) (3 )
a) În situaţia în care cu doi factori, de dublu flux k 3 şi de triplu flux k 3
sunt constanţi, atunci
Tspm = f y3 , y 3
3
[ ( 2) ( 3)
], (7.65)
(2 )
adică forţa de tracţiune specifică este o funcţie de două variabile, y3 şi
(3 )
y3 .
Se caută un optim al forţei prin rezolvarea sistemului de ecuaţii
 ∂Tspm3
 =0
 ∂y3
( 2)

 (7.66)
 ∂Tspm3
 ∂y ( 3 ) = 0
 3
Prin alcătuirea sa, se constată că, sistemul se reduce la o singură ecuaţie de
forma
307
c3 ⋅ y 3 + c3 ⋅ y 3 = ct ,
' ( 2) " (3)
(7.67)
în care constanta ia o valoare negativă ceea ce este imposibil, ţinând seama
că toate mărimile din stânga expresiei (7.67) sunt pozitive.
(2 ) (3 )
Ca atare, problema nu are un optim, în raport cu y3 şi y3 , în această
situaţie.
La această observaţie se adaugă şi condiţiile suplimentare:

⋅ y3 + k3 ⋅ y3
( 2) (2) (3) (3)
- k3 < constantă, dată de posibilităţile energetice
ale turbinei,
≥ y3 ,
( 2) (3)
- y3 (7.68)

≤ k3 ,
(2) ( 3)
- k3 (7.69)
care sunt condiţiile de existenţă ale celor două fluxuri secundar şi terţiar.
b) În cazul în care se ţine seama că puterea turbinei este limitată, forţa de
tracţiune specifică a motorului devine
= f (k 3 , k 3 , y3 , y 3 ) ,
" (2) ( 3) ( 3) ( 2)
Tspm (7.70)
3

pentru care se menţin condiţiile (7.68) şi (7.69), iar

⋅ y3 + k3 ⋅ y3
( 2) ( 2) ( 3) ( 3)
k3 =constant (7.71)
Întrucât nu se pune problema unei optimizări a forţei de tracţiune, ca şi în
cazul motorului turboreactor dublu flux, se caută o soluţie care să dezvolte o
forţă de tracţiune specifică mai mare
" '
Tsp m > Tspm . (7.72)
3 2

'
Înlocuind Tspm , se obţine o nouă condiţie de forma,
2

( 2) (2) (3 ) (2 )
f (k 3 , y3 , k 3 ) < f (k 2 ) , (7.73)
la care se adaugă celelalte restricţii (7.68), (7.69) şi (7.71).
Soluţia convenabilă se obţine rezolvând sistemul de inecuaţii găsit anterior.
308
7.5.1. Concluzii

Soluţia de motor turboreactor triplu flux obţinută prin particularizarea


variantei generale a turboreactorului cu n fluxuri a scos în evidenţă
următoarele elemente:
- se poate obţine, printr-o alegere judicioasă a parametrilor
sistemului, o forţă de tracţiune mai mare, la aceleaşi dimensiuni de gabarit;
- există o gamă largă de variante convenabile prin reproiectarea
soluţiilor existente, în ideea îmbunătăţirii performanţelor acestora;
- prin această soluţie se aduc modificări minore constructive, la
soluţiile actuale în vederea creşterii economicităţii motoarelor;
- se utilizează mai bine forţa de tracţiune generată de compresorul
motorului;
- sistemul dispune de două grade de libertate ceea ce permite să se
obţină performanţe în orice gamă de valori, în funcţie de destinaţia acestuia;
- prezenţa a două fluxuri exterioare de fluid reprezintă o cale
suplimentară de reducere a nivelului de zgomot al jetului motorului, prin
amestecarea treptată a jetului de gaze cu aerul din fluxurile secundar, terţiar
şi cel din mediul înconjurător;
- există un număr maxim de fluxuri de aer, generat de
imposibilitatea turbinei de a realiza un lucru mecanic oricât de
mare.

309
310