Sunteți pe pagina 1din 66

Etape n evoluia

Psihologiei Sociale
ncercrile de periodizare ale Psihologiei Sociale existente n literatura de
specialitate au fostelaborate de ctre diveri autori pornind de la propriul mod de
raportare la acest domeniu de studiu.Ca atare, se poate observa o relativ
eterogenitate n definirea etapelor eseniale de evoluie aacestei tiine.
terogenitatea n delimitarea etapelor de evoluie provine ! cel puin parial " i
din termenul preferat pentru a descrie cel mai adecvat domeniul acestei tiine.
#nii autori prefer termenul de$psihologie social%, n vreme ce alii pe cel de
$psihosociologie%, exist&nd argumente solide pentru fiecare punct de vedere.
Cu referire la literatura disponibil n limba rom&n, am ales pentru prezentare
periodizarea prezentat n cadrul manualului de psihologie social la care au
contribuit specialiti din toatecentrele universitare ma'ore n care este studiat
disciplina ()eculau, *++,, *-!./0.
Septimiu Chelcea i 1tefan 2oncu, autorii acestei periodizri a evoluiei
Psihologiei Sociale$recunosc&nd caracterul oarecum artificial al oricrei
periodizri a evoluiei n orice domeniu decunoatere i riscul de a 'udeca
dezvoltarea unei tiine prin prisma unor informaii totdeaunalimitate% (Chelcea i
2oncu, *++,,*-0 delimiteaz urmtoarele etape3.

1.Preistoria (sec.VI .H. sec. al XIX-lea)

n aceast perioad se ncadreaz contribuiile diferiilor filosofi i adepi ai
metodeispeculative de abordare a fenomenelor psihosociale. $lemente de
psihologie social pot fi uor detectate n g&ndirea social a marilor filosofi.
ntruc&t astfel de intuiii despre natura social aomului nu sunt sistematizate i
sunt foarte departe de maniera actual de conceptualizare, recuperarea lor
reprezint n bun msur un travaliu de interpretare%.
4ceste intuiii sunt nt&lnite indiferent de tradiia filosofic urmat i de contextul
cultural.5otui, filosofia european este cea care a conturat mai pregnat ideea
primatului socialului asupraindividualului3 $Prin intermediul legilor, statul regleaz
interaciunile dintre indivizi, urmrind pacea i progresul% .

Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831) !afirma c statul nu este doar forma
suprem desocietate, ci i ncoronarea spiritului social obiectiv, n cadrul cruia
spiritele individuale sunt participante active6
-Auguste Compte (1798-1857) !intuina necesitatea unei tiine a individului n
societate subforma unei $morale pozitive% care s studieze fenomenele morale sau
individuale6!

!Wilhelm Wudt (183!-19!0)- fondatorul primului laborator de psihologie
experimentalconsidera c psihologia social trebuie s studieze $sufletul
colectiv%, care este tot at&t de realca i sufletul individual ( definit ca $totalitate a
tririlor interioare%0.
2.Fondatorii (1880-1934)
! G"#riel $"rde (18%3-190%) considera imitaia ca fiind elementul esenial al
vieii sociale
! Gust"&e 'e (o (18%1-1931) preia ideea imitaiei prin contagiune de la 5arde i
i confer ovaloare negativ, pun&nd!o la baza modificrii comportamentelor
indivizilor n cadrul mulimilor
nceputurile psihologiei sociale ca tiin sunt legate de aplicarea metodei
experimentului nstudierea fenomenelor psihosociale3
!Agroomul )r"ce* +", -igelm" a ncercat n anii /--+ s msoare
performana individual i n grup n ceea ce privete sarcini simple (de exemplu,
fora cu care este tras ofr&nghie0, descoperind fenomenul de $fr&nare social%
($social loafing%03 $7iminuarea performanelor individuale n grup din cauza
tendinei subiecilor de a se sustrage efortuluicolectiv n cazul sarcinilor comune,
cu precdere c&nd contribuia individual este greu de evaluat%

8 serie de autori i atribuie psihologului american )orman 5riplett meritul de a fi
primul dintrefondatorii psihologiei sociale, deoarece a condus o serie de
experimente n /-9: i a propus unmodel teoretic explicativ pentru fenomenul
opus $fr&nrii sociale% i anume .)"cilit"re" soci"l/01
! $Creterea performanei individuale datorit realizrii unei activiti n prezena
altor personae,,
.! Prima utilizare a termenului de psihologie social i aparine lui Carlo Cattaneo
(/-;.0, careconsidera conflictul ca un concept fundamental al noii discipline6
! <lo=d 4llport (/-9+!/9:-0 a realizat o serie de cercetri (mai ales n ceea ce
privete facilitareasocial0 i a publicat un manual de psihologie social (n /9*.0
bazat pe cercetri experimentale
! Cercetrile din deceniul al treilea al secolului >> privind msurarea atitudinilor
(?ouis ?.5hurstone, @ensis ?iAert0 i a studierii opiniei publice (Beorge Ballup0
sunt considerate ca fac&nd parte din perioada fondatorilor psihologiei sociale,
datorit faptului c acestea au pus bazele unor direcii ma'ore de cercetare,
dezvoltate ulterior.
3. Perioada clasic (193!-19"0)
- 7ou experimente importante marcheaz nceputul acestei etape3 cel realizat de
Cuzafel Sherif (/9,D0 asupra efectului autocinetic ($Eluzie optic prin care un
punct luminos fix este perceput cafiind mictor n condiii de ntuneric total%!
Chelcea i Elu, *++,,/**0 i cel efectuat de Furt?eGin i colaboratorii asupra
climatelor i stilurilor de conducere6
! nfiinarea n anul /9., a $@esearch Center for Broup 7=namics% sub
conducerea lui Furt ?eGin(/-9+!/9.:0 a 'ucat un rol ma'or n perioada clasic3
! ?eon <estinger (/9/9!/9-90 prin dou teorii principale ale sale, teoria comparrii
sociale (/9D.0i cea a disonanei cognitive (/9D:0 a avut o contribuie marcant n
istoria psihologiei sociale6

! Solomon 4sh (/9+;!/99;0 a ncercat s impun abordarea gestaltist n
psihologia social,vz&nd societatea ca fiind alctuit din relaii ntre instituii,
grupuri etc., cu consecine psihologicela nivel individual. xperimentele cele mai
cunoscute ale lui 4sh se refer la conformism i la percepia social6
! Carl E. Hovland (/9/*!/9;/0 a folosit experimentul n cercetarea schimbrii
atitudinilor i aefectelor diferitelor componente ale procesului de persuasiune6
! Harol 7. ?assGell a conceptualizat vestita schem a analizei procesului
comunicrii3 $Cine i cespune, ce canal utilizeaz, cui spune i cu ce efectI%.Spre
deosebire de celelalte perioade, psihologia social clasic este aproape n
ntregimedezvoltat pe pm&nt 4merican.
4.Perioada #odern (19"1-1989)
Pentru Septimiu Chelcea i 1tefan 2oncu, perioada modern ar putea fi descrise
prininteraciunea determinat de dou coordonate principale3 expansiune i
tensiune intern
"2 3,p"siue" psihologiei soci"le s-" produs pri i"ugur"re" de oi domeii
de studiu1
! reprezentrile sociale i influena minoritar (S. Coscovici0.
! identitatea personal (. riAson06! identitatea social (H. 5a'fel0.

! comportamentul prosocial (2. ?atanJ i K. 7arle=06
! atracia interpersonal (. 2erscheid i . Lalster0.
#2 $esiue" iter/ " lu"t "spectul uei cri*e comple,e4 &i*5d .trei
"specte pricip"le3
! un aspectcare ine de distorsiunile (artefactele0 introduse de procedurile
experimentale,

! un aspect etic i unulreferitor la relevana psihologiei sociale i la felul n
care au fost construite teoriile %.
Controversele i tensiunile din cadrul psihologiei sociale nu au echivalat cu
suspendarea demersurilor de cercetare.
n acest context se dezvolt n mod special teoriile atribuirii (referitoarela
procesul prin care individul d un sens comportamentelor celorlali0, cercetrile
asupra comportamentului de a'utorare, studiul stereotipurilor etc.
!.Perioada conte#$oran (d%$ 1990)
4nii 9+ ai secolului >> readuc n prim plan ideea legturii ntre motivaie i
cogniie idezvolt o serie de orientri teoretice aprute anterior. 7e asemenea, se
nregistreaz o puternic revitalizare a psihologiei sociale europene.
8 alt caracteristic important a perioadei actuale este internaionalizarea
psihologieisociale, multe ri devenind din obiect de studiu al psihologiei sociale
adevrate productoare decunoatere psihosociologic, aa cum este i cazul
@om&niei.
Pentru )icolae @adu i colab. sai exist $trei nceputuri% ale psihologiei
socialerom&neti3
a. Psi&olo'ia social de ti$ classic ! dezvoltat n spirit european (n special pe
filiaie german ifrancez0 cu accent pe macroteorie6
(. Psi&olo'ia social e#$iric - unde accentul este pus pe cercetarea concretului
social i mai puin pe marile curente teoretice europene6
c. Psi&olo'ia social #ar)ist ! abordare care se 'ustifica prin faptul c societatea
socialistavea probleme psihosociale inconfundabile, de unde necesitatea unei
abordri specifice.
&n ceea ce privete evoluia psihologiei sociale rom&neti, aceasta a urmat cele
cinci etape deevoluie descrise anterior, dar cu unele particulariti de dezvoltare.
TESTUL SOCIOMETRIC - METODE DE
CUNOTERE COLECTI!ULUI DE
ELE!I"STUDENI
4sistam in ultimul timp, la o diversificare si perfectionare a metodelor si
procedeelor de investigatie, de colectare si prelucrare a materialului faptic. Cai
mult ca oricand societatea contemporana simte nevoia unei cunoasteri tot mai
profunde a propriilor sale fenomene si mecanisme pentru a putea apoi interveni in
diri'area lor. Cercetarile sociologice se orienteaza tot mai mult spre microsocial si
mai ales asupra grupului mic. 4ceasta se datoreaza in primul rand prin specificul
organizarii activitatilor umane care se concentreaza tot mai mult spre grup (echipa
sportiva, colectiv de munca, clasa de elevi, plutonul etc.0 incluzand in acelasi timp
diverse domenii3 (sport, industrie, educatie, armata etc.0.
5ehnicile si metodele de cunoastere a grupului mic permit nu numai sa surprinda
momentele manifestate la acest nivel ci si sa recomande pe baza celor constatate,
modalitati concrete de actiune in vederea ameliorarii unor manifestari sau deviante,
conducand spre cresterea eficientei activitatii. ?atura practic!aplicativa a
psihosociologiei iese astfel cu pregnanta in evidenta. Cercetarile intreprinse asupra
grupului mic au un caracter concret si urmaresc o finalitate (indeosebi cele de
sociometrie asupra carora ne vom apleca in aceasta lucrare0 practica, determinata.
4ria de cuprindere a cercetarilor de sociometrie s!a extins continuu asupra celor
mai diverse domenii de activitate umana incluzand activitatea educationala sau
chiar militara. 4ctivitatea instructiv!educativa din scoala militara (licee, scoli de
maistri sau academii0 se orienteaza spre diferite forme organizatorice de tipul
grupului cum ar fi clasa de eleviMstudenti, grupul de studiu, de munca, plutonul,
echipa sportiva, grupa in cadrul exercitiilor militare etc.
5oate acestea pot fi investigate cu a'utorul metodelor si procedeelor caracteristice
grupului in general. @ezultatele obtinute sunt folosite mai apoi in vederea
perfectionarii, actiunii educationale, instructiv!militare, sau pentru a imbunatatii
relationarea, adaptarea, coeziunea grupului in pregatire. Enainte de a face o paralela
intre grup si colectivul de eleviMstudenti dorim sa evidentiem prin ce se
caracterizeaza din punct de vedere psihosocial grupul.
Ca#acte#isticile g#upului $ic
Cu toate ca grupul ca si calitate sociala a fost si este supus unor multiple
investigari este dificil sa se a'unga la o definitie unanim acceptata a acestuia.
Brupul social (din punct de vedere general0 este definit ca fiind Nun ansamblu de
persoane caracterizat de o anumita structura si cu o cultura specifica, rezultate din
relatiile si procesele psihosociale dezvoltate in cadrul sauN.
Se pot distinge cativa parametriMcaracteristici specifici care circumscriu continutul
conceptului de grup mic3
/. +"rime" grupului mic este intre , (dupa unii autori *M.0 si ,D! .+ de membri.
?imita superioara este dependenta si de durata functionarii grupului ca unitate de
sine statatoare.
*. -el"tiile dintre membri grupului sunt directe, de tipul Nface to faceN, aceasta
insemnand ca fiecare poate comunica si efectua schimb de informatii cu toti
ceilalti. Prin urmare grupul apare ca un sistem de interactiune sociala, prin care
subiectii isi coordoneaza reciproc intentiile si preocuparile, modelandu!se unii pe
altii.
,. <iecare grup se caracterizeaza printr!o structur" co)igur"tio"l" proprie, care
rezulta din interdependenta statutelor si rolurilor membrilor din care este format.
4stfel tinand cont de continutul si functiile acestor statute si roluri putem distinge
mai multe variante structurale ce se intrepatrund si se completeaza reciproc
(structura de comunicare, structura decizionala si executiva, structura sociometrica
determinata de distributia afinitatilor si atractiilor interpersonale0.
.. Coe*iue" grupului constituie o rezultanta a concentrarii tuturor fortelor ce
actioneaza asupra indivizilor pentru a se mentine in cadrul grupului. Coeziunea
este considerata ca fiind o conditie indispensabila aparitiei si actiunii unor norme
comune acceptate la nivelul grupului. Brupul actioneaza ca unitate de sine
statatoarea numai in momentul cand a atins un nivel minim de coeziune.
D. 6i"mic" grupului subliniaza ca grupul se afla intr!o continua miscare si
transformare6 intr!un proces neintrerupt de adaptare si acomodare. Se poate vorbi
de o dinamica interna (transformarile structurii interne, a personalitatii membrilor0
si de o dinamica externa (transformarile ce au loc intre grup si calitatea sociala pe
fondul caruia fiinteaza0.
;. Brupurile se constituie in vederea realizarii unor scopuri si rezolvarii
unor s"rcii. 4cestei caracteristici ii este proprie o puternica incarcatura
motivationala, a'ungand si directionand activitatea si comportamentul membrilor
grupului.
5oate aceste caracteristici se afla intr!o stransa interdependenta, continutul lor
avand o pondere diferita de la un domeniu la altul.
*nalo'ia dintre 'r%$%l #ic si colecti+%l de ele+i
7efinirea notiunii de colectiv, la ma'oritatea autorilor, se realizeaza folosind ca gen
proxim notiunile de NtotalitateNMNgrupN, 4. S. CaAarenAo prin studiile sale
desprinde doua coordonate ale unui colectiv de elevi, prezenta scopului si
caracterul sau de organizare social.
En sens logic grupul constituie notiunea generala, iar colectivul notiunea specie.
7in punct de vedere al sferei grupul este o notiune supraordonata iar colectivul de
elevi o notiune subordonata. 7efinind colectivul de elevi prin analogie cu grupul
social se recunoaste necesitatea circumscrierii caracteristicilor proprii colectivului
pentru al diferentia de alte grupuri sociale. ?uand in considerare notele definitorii
ale grupului mic se pot preciza sensul psihosocial si pedagogic dobandite prin
raportarea lor la colectivul de elevi3
a0 7in punct de vedere al marimii colectivului, acesta este format dintr!un numar
ce oscileaza intre /+! /D si ,+! ,D de elevi.
@eunirea lor in colectiv este determinata de dorintele sau optiunile scolare a celor
in cauza, dar in acelasi timp si de factori obiectivi.
En momentul constituirii clasa este un grup formal, institutionalizat prin masuri
administrative si organizatorice atat la nivel central cat si la nivelul scolii. #lterior
intre elevi se stabileste o retea complexa de relatii interpersonale, informale,
afective si spontane, care completeaza si substituie relatiile formale in cadrul
colectivului de elevi sau studenti militari. 7atorita climatului psihosocial specific,
a timpului petrecut impreuna, aceste relatii formale dar mai ales informale se
amplifica puternic, implicand o deosebita dinamica. En interiorul clasei sau
plutonului se concretizeaza constituirea unor subgrupuri in cadrul carora domina
indeosebi relatiile informale.
b0 @elatiile din interiorul colectivului de elevi indiferent ca sunt informale sau
formale se bazeaza pe contacte directe, de tipul Nface to faceN. 4stfel clasa sau
plutonul pot fi considerate grupuri primare, in timp ce anul de studiu, compania,
liceul sau academia sunt grupuri secundare. ?a nivelul colectivului scolii, relatiile
dintre membri sai sunt mai indepartate in spatiu si timp, cu o frecventa mai redusa,
fiind lipsite de acea incarcatura afectiva specifica relatiilor directe si permanente
din interiorul clasei.
c0 Structura colectivului de elevi este generata de interrelatiile existente intre
membri ei. 4ceste interrelatii se pot structura in functie de interdependenta
rolurilor si statusurilor, astfel incat putem distinge doua structuri fundamentale3 o
structura formala si o structura informala.
Prima, structura formala apare ca rezultat al investirii oficiale a elevilor sau
studentilor in diferite roluri (sef de grupa, comandant de plutonM sef de clasa,
inlocuitor la comanda companiei, cancelar, planton, B. S. S. etc.0. in urma acestor
investiri cu roluri facute de comandantul de companie, comandantul de plutonM
diriginte, vor aparea in mod firesc diversi lideri oficiali Mformali,
permanentiMtemporari. 4cestia formeaza un organism de conducere insarcinat cu
urmarirea, indeplinirea, atingerea unor obiective comune. Structura formala este un
rezultat al unificarii acestor relatii formale intr!un tot unitar. <orma si continut ei
sunt determinate de autoritatea si modul in care se iau deciziile si se indeplinesc
sarcinile. Prezenta dirigintelui, a comandantului de plutonM a comandantului de
companie, ca lider formal adult, imprima un anumit specific retelei relationale a
structurii formale, atat pe orizontala cat si verticala. ?iderul formal si cel informal
manifesta mai multe functii printre care asigurarea conditiilor in vederea atingerii
scopurilor sau actiuni indreptate in vederea mentinerii coeziunii grupului.
Structura informala se caracterizeaza prin aceea ca interactiunea dintre membri
grupului de elevi, nu este impusa sau reglementata din exterior, ea este rezultatul
firesc, natural si spontan al relatiilor intersubiective, psihologice ce se stabilesc
intre elevi. 4cestea sunt relatii interpersonale intre personalitati diferite, care se
influenteaza reciproc, prin care elevii se percep, comunica, actioneaza si
reactioneaza unii in raport cu altii, se cunosc, se apropie, se asociaza, se indragesc,
se a'uta, se imprietenesc sau dimpotriva, se suspecteaza, devin gelosi, se resping
etc. Structura informala are un caracter afectiv, simpatetic, bazat pe legaturi
sociometrice de simpatie, antipatie si indiferenta intre membri sai. Putem spune ca
este vorba de Nexpansiunea afectivaN (atitudinea elevului fata de ceilalti colegi0,
dar in acelasi timp si de Nincluziunea afectivaN (atitudinea clasei fata de elev0. Cele
doua laturi constituie un tot indisolubil, una neputand exista fara cealalta.
Conexiunea complexa dintre ele conduce la o interinfluentare reciproca,
expansiunea fiind predominat individuala iar incluziunea predominat sociala,
ambele au un caracter psihosocial. En functie de aceste relatii informale apar asa
zisii lideri informaliMpersoane preferate. 7aca liderii formali se impun mai ales in
virtutea rolului si functiei pe care le detin, liderii informali se impun in virtutea
unor calitati personale apreciate de colegii lor. Cele doua tipuri de structuri,
formala si informala specifice colectivului de elevi se afla intr!o stransa
interdependenta. Structura informala se cristalizeaza dupa un anumit timp dar are o
dinamica si dezvoltare proprie, continua. 5ocmai de aceea studiul sociometric
asupra caruia ne vom opri mai apoi, nu poate fi realizat cu succes, astfel incat sa
surprinda o anume stabilitate relationala, decat dupa un anumit timp de la formarea
clasei, timp in care elevii sa reuseasca sa se cunoasca intre ei, sa manifeste simpatii
sau antipatii.
d0 Coeziunea grupului. 7in punct de vedere sociologic colectivul de elevi ca
realitate supraindividuala, nu poate fi redusa la suma particularitatilor psihice ale
elevilor, ea fiind o rezultanta, calitativ deosebita, ce apare tocmai din interactiunile
stabilite intre ei. Coeziunea colectivului reflecta convergenta dintre membri sai,
concentrarea interactiunii lor in vederea integrarii elevilor intr!un tot unitar.
e0 7inamica colectivului surprinde totalitatea transformarilor ce au loc in interiorul
claseiMplutonului, transformari care ii imprima acestuia in timp o anume traiectorie.
7inamica este determinata de adaptarea, integrarea sau subordonarea celor doua
structuri, de contradictiile, conflictele, intolerantaMtoleranta dintre membri
colectivului, care se manifesta si se modifica permanent.
8data cu admiterea in scolile militare de invatamant a fetelor, relatiile din grupul
de eleviMstudenti militari s!au diversificat, astfel acest fapt determinand o
amplificare a dinamicii si in mod implicit influentand ma'or toate caracteristicile
colectivului militar.
f0 Ca oricare alt grup colectivul de elevi se constituie in vederea desfasurarii unei
activitati si a atingerii unor scopuri fundamentale. 7in acest punct de vedere
colectivul de elevi este un Ngrup educationalN in care membri lui sunt orientati spre
realizarea unor scopuri ma'ore cu semnificatie sociala si finalitate educativa.
#n rol deosebit in realizarea scopurilor il au comandantul de companieMdirigintele,
care trebuie sa coordoneze activitatea, sa stabileasca cerinte, care sa conduca mai
apoi la satisfacerea obiectivelor educationale.
Structura, interactiunea si continutul circumscriu, toate la un loc, specificul
colectivului ca grup social microstructural. Cunoasterea lor este deci o premisa
indispensabila pentru toate actiunile educative ce se intreprind asupra sa
+etode si tehici de cuo"stere " colecti&ului de ele&i2
Cunoasterea colectivului de elevi nu presupune doar cunoasterea personalitatii
membrilor lui, ci mult mai mult. Cunoasterea colectivului de elevi vizeaza
surprinderea acelor caracteristici prin care se defineste ca un tot, ca o unitate de
sine statatoare, ca un grup social.
Putem spune ca identificarea unor trasaturi personale ne ofera posibilitatea sa
intelegem mai bine semnificatia rolurilor pe care le 'oaca elevii, iar prin
intermediul acestora sa patrundem in mecanismul procesului de interactiune,
mecanism care declanseaza si determina caracteristicile colectivului ca un tot
unitar. Cunoasterea poate parcurge si drumul invers, de la trasaturile definitorii
colectivului, prin intermediul comportamentelor ce rezulta din exercitarea rolurilor,
la conditiile interne si particularitatile psihologice ale membrilor sai. En acest al
doilea sens putem spune ca tehnicile sociometrice asigura o cunoastere amanuntita
mai ales a structurii informaleMafective dar si in mod indirect a caracteristicilor de
personalitate a elevilor. <iecare colectiv are, dupa cum am vazut, structura sa
proprie, care se manifesta diferit. Cunoasterea sintalitatii colectivului de
eleviMstudenti si a personalitatii fiecaruia dintre ei nu constituie doua actiuni
paralele sau independente una de alta. 7impotriva, ele se completeaza reciproc nu
numai din punct de vedere gnoseologic, al informatiilor pe care ni le ofera ci si din
punct de vedere metodologic. Cunoscand sintalitatea vom putea face diverse
aprecieri cu privire la unele componente ale personalitatii, si invers, cunoscand
personalitatea indivizilor din care este format colectivul, vom putea interpreta
unele manifestari ale sintalitatii.
Cunoasterea dinamicii colectivului reclama un studiu longitudinal si folosirea unor
metode corespunzatoare. #n astfel de studiu ne indica nu numai tendinta generala
de evolutie a colectivului, ci si principalele momente nodale ale acestei evolutii.
En circumscrierea metodelor de cunoastere a colectivului de elevi important este nu
numai cum sunt alese ci si modul in care sunt folosite si combinate. tinand seama
de interdependenta care exista intre sintalitatea colectivului si personalitatea
membrilor sai va trebui sa apelam la metode specifice ambelor domenii, cu
conditia ca ele sa fie astfel aplicate si folosite incat sa ne ofere cat mai multe date
despre colectiv ca unitate sociala, ca intreg.
Oom enumera mai 'os metodele si tehnicile de cunoastere a colectivului de
eleviMstudenti militari cu obiectia ca ne vom opri in descriere cu predilectie asupra
tehnicilor sociometrice si metodei aprecierii obiective a personalitatii, pe
considerentul ca acestea doua se completeaza foarte bine si chiar pot fi incluse una
in cercetarea celeilalte.
/. 7#ser&"ti" psihosoci"l" este considerata una dintre metodele fundamentale
deoarece presupune un contact nemi'locit cu realitatea si asigura obtinerea unor
date reale, care ulterior vor fi supuse obligatoriu prelucrarii si interpretarii. 4ceasta
observatie este recomandabil a fi facuta de diriginteM comandantul de pluton,
deoarece acestia sunt persoane pregatite psihopedagogic, sunt coparticipanti la
viata colectivului, prezenta lor nedenaturand fenomenele si manifestarile supuse
observarii.
Situatiile si fenomenele asupra carora se concentreaza observatia pot fi3
a0 manifestari ale sintalitatii (modul in care se exprima opinia colectivului in
diverse situatii, conduita colectivului, conduita subgrupurilor din cadrul
colectivului, participarea membrilor la discutarea anumitor probleme, modul in
care se iau diverse decizii, constatari in legatura cu coeziunea grupului, etc.0.
b0 manifestari psihosociale (autoritatea si influenta liderilor formali,
comportamentul liderilor informali, modul in care elevii isi exercita influenta intre
ceilalti, etc.0.
!2 +etod" chestio"rului este una din cele mai raspandite metode in
cercetarea sociala si psihologica. Specificul sau consta in faptul ca se bazeaza pe
formularea unor intrebari la care subiectii anchetati urmeaza sa raspunda verbal sau
in scris.
32 +etod" e,perimetului este expresia concludenta a interdependentei dintre
cunoastere si actiune. 4ceasta metoda presupune stabilirea unei relatii cauzale intre
variabila independenta si cea dependenta. Se impune un control riguros din partea
cercetatorului asupra tuturor componentelor situatiei experimentale, astfel incat
relatia dintre variabile si modificarea fenomenelor sa fie foarte bine cunoscuta si
manipulata.
.. +etod" sc"rilor de opiii si "titudii (sc"ri de "preciere) se
caracterizeaza prin aceea ca introduce anumite diferentieri in raspunsurile
subiectilor, dupa intensitatea cu care!si exprima opiniile in legatura cu diferite
fenomene. @aspunsurile sunt precodificate si ordonate asemanator unei game, sub
forma ascendentaMdescendenta, in functie de intensitateaMfermitatea care ar
corespunde opiniei celui ce raspunde.
D. Tehnica socio$et#ica
D. /. 7#iectul si metod" sociometriei2
Enitiatorul sociometriei este sociologul american K. ?. Coreno, originar din
@omania. l afirma ca sociometria se ocupa doar de o parte a realitatii sociale, si
anume de relatiile interpersonale, acordand o importanta deosebita aspectelor
cantitative si calitative ale acestora. NSociometria are ca obiect studiul matematic al
proprietatilor psihologice ale populatiilor N
En cazul nostru tehnica sociometrica se ocupa cu studiul relatiilor interpersonale,
indeosebi acelor relatii simpatetice care se bazeaza pe atractii si respingeri intre
membrii colectivului. Se realizeaza cu a'utorul unor formule si calcule matematice
surprinderea unor calitatiMcaracteristici relationale ale grupului de elevi.
5ehnicile sau metodele sociometrice reprezinta un ansamblu de instrumente si
procedee destinate sa inregistreze si sa masoare configuratia si intensitatea
relatiilor interpersonale din interiorul grupului scolar.
Sub aceasta denumire sunt incluse atat instrumentele de culegere a materialului
faptic, cat si cele de prelucrare, interpretare sau prezentare a materialului respectiv.
7e aceea ele sunt indispensabile pentru cunoasterea concreta a interactiunilor ce se
stabilesc in cadrul colectivului de eleviMstudenti.
Studiul sociometric are o tripla orientare3 in primul rand cunoasterea de catre
diriginteMcomandantMpsiholog a afinitatilor exprimate de membri grupului si
implicit a relatiilor din cadrul colectivului6 in al doilea rand o cunoastere mai buna
de catre elevi a propriilor lor pozitii in grup6 si in al treilea rand, dar nu cel din
urma, imbunatatirea relatiilor si a climatului psihosocial a grupului scolar prin
actiuni psihologice specifice.
Prin testul sociometric ca instrument al metodei sociometrice se pot determina3
! amplasamentul, statutul unui elevMstudent in campul relatiilor interpersonale
(lider, popular, izolat, ignorat, respins, etc.0,
! structura psihologica globala a grupului si a subgrupurilor din cadrul sau,
! diversele centre de influenta,
! perceptia grupului fata de un anumit membru,
! coeziunea de grup, etc.
#sor de administrat si prelucrat oferind foarte multe date asupra microgrupului
cercetat testul sociometric poate crea usor iluzia instrumentului NidealN.
5otusi trebuie atrasa atentia asupra unor limite privind utilizarea testului
sociometric3 acesta nu epuizeaza totalitatea relatiilor interpersonale, ceea ce
implica in mod obligatoriu corelarea lui cu alte metode si tehnici de cercetare6
! criteriile testului sociometric trebuie corelate cu orientarea valorica si cu
motivatiile preferintelor exprimate6
! pentru asigurarea succesului cercetarii trebuie creata o atitudine de intelegere,
dispozitii si atitudini favorabile ale subiectilor fata de test6
! cercetatorul trebuie sa dea dovada de delicatete si competenta psihosociala, el
este recomandabil a fi un observator participant care sa creeze la elevi sentimentul
utilitatii participarii lor la test, sa!i implice personal.
Codalitatea de alcatuire, administrare, prelucrare, interpretare a testului
sociometric precum si prezentarea rezultatelor va fi redata sub forma unui
algoritm, particularizat la colectivitatea urmarita. Putem sa le definim ca metode
sau etape ale tehnicii sociometrice3
- testul sociometric;
- matricea sociometrica;
- indicii sociometrici;
- sociograma (reprezentarea grafica a relatiilor);
- cadranele sociometrice;
- prezentarea in fata clasei/individual a rezultatelor.
D. *. $estul sociometric este considerat instrumentul principal si punct de plecare
in cunoasterea diferitelor aspecte a procesului de interactiune ce se manifesta in
colectiv. l ofera doar materialul brut in legatura cu aspectele relationale ale
elevului si ale grupului in totalitatea sa. #lterior acest material se va prelucra si
numai pe baza celor rezultate vom putea cunoaste aceste aspecte.
5oate aprecierile, interpretarile si rezultatele obtinute in urma prelucrarii sunt
dependente de fidelitatea datelor oferite de test. <idelitatea depinde de sinceritatea
raspunsurilor la intrebarile testului, sinceritate care la randul ei este determinata de
felul in care a fost intocmit testul si de modul in care a fost aplicat.
5estul sociometric consta in formularea unor intrebari prin intermediul carora se
solicita fiecarui elev sa!si exprime simpatiile si antipatiile fata de ceilalti colegi ai
sai. <oarte important este ca intrebarile sa aiba la baza criterii atent alese, care sa
fie in concordanta cu interesele, preocuparile si aspiratiile tuturor elevilor, dar si cu
interesele cercetarii. ste necesar sa li se ofere elevilor suficiente motive pentru a
raspunde cat mai sincer.
En cercetarea pe care am intreprins!o am folosit un test sociometric cu . intrebari
solicitand elevilor sa indice , nume ale unor colegi pentru fiecare intrebare (vezi
anexa /! testul sociometric0. 4ceste intrebari pot avea ca referinta diverse aspecte
sau domenii de interes3 petrecerea timpului liber, participarea la sarcini
profesionale, cooperarea in cadrul echipei sportive, etc.
En cazul nostru intrebarile nu s!au referit la un anume aspect, ci s!a lasat un criteriu
general, tocmai pentru a acorda libertate elevilor, pentru ca acestia in raspunsurile
lor sa nu fie restrictionati. ?a fiecare raspuns dat s!a urmarit si motivatia deoarece
din aceste motivatii se poate realiza intr!o oarecare masura evaluarea obiectiva a
elevilor.
3t"pele "plic"rii testului sociometric1
a) membri grupului primesc motivari, li se explica scopul cercetarii:
- fiecare isi va cunoaste mai bine locul in grup,
- in repartizarea anumitor sarcini se va tine cont si de preferintele interpersonale,
- se va tine cont de relatiile sociopreferentiale si in structura formala a grupului;
b) se obtine increderea subiectilor in caracterul confidential al raspunsurilor la
intrebari;
c) se distribuie membrilor grupului formularele cu intrebari ce urmeaza a fi
completate si se explica clar modul de completare;
d) se precizeaza caracteristicile situatiei:
- grupul in cadrul caruia se fac alegerile si respingerile;
- sensul fiecarei intrebari;
- limitarea la un anumit numar de raspunsuri, se recomanda 3
sau 5 raspunsuri in functie de marimea grupului;
- se explica faptul ca poate raspunde atat cat corespunde
preferintelor sale dar sa nu depaseasca numarul maxim
indicat;
- se precizeaza faptul ca ordinea preferintelor este o ordine
valorica, cel de pe locul intai sa fie cel mai preferat, iar
urmatorii in ordine descrescatoare;
- nu se impune o limita de timp pentru completare.
e) se recolteaza raspunsurile.
5estul sociometric se poate folosi intr!o cercetare transversala pentru a surprinde
evolutia relatiilor colectivului. 4stfel testul urmeaza a fi administrat periodic, iar
rezultatele obtinute sa fie comparate intre ele. 5rebuie specificat faptul ca reluarea
testului la intervale prea scurte ii diminueaza eficacitatea, subiectii orientandu!se
mai mult dupa raspunsurile anterioare, care sunt inca vii in memorie, decat dupa
ceea ce simt in momentul respectiv.
7e asemenea in cazul in care intervalele sunt prea mari riscam sa pierdem din
vedere dependenta stricta dintre fenomene. Putem recomanda pe baza experientei
reluarea testarii sociometrice anual.
D. ,. +"trice" sociometric"
7atele testului sociometric sunt inregistrate intr!un tabel cu doua intrari, unde atat
pe verticala cat si pe orizontala sunt trecuti elevii din colectivul respectiv.
Pe verticala se trec punctele atribuite din alegerileMrespingerile colegilor
nominalizati, iar pe orizontala perceptiile pozitive si negative atribuite de asemenea
colegilor.
Catricea sociometrica este mai mult un instrument tehnic decat unul de cunoastere.
a faciliteaza descoperirea si ordonarea datelor brute pe care ni le ofera testul si
asigura conditiile necesare pentru manipularea si prelucrarea lor.
Pe verticala se trec in ordine, corespunzator fiecarui elev, cu culoare rosie P,, P*,
P/ puncte in dreptul colegilor alesi, preferati, iar cu culoare albastra ! ,, ! *, ! /
puncte in dreptul colegilor respinsi, nominalizati la intrebarea a doua.
Pe orizontala se trec perceptiile pozitive reprezentate prin cercuri rosii si
perceptiile negative reprezentate prin cercuri albastre. Cai apoi in capetele de tabel
ale matricii sociometrice se calculeaza suma punctelor obtinute din alegeri si
respingeri si suma perceptiilor pozitiveMnegative.
Primul coleg ales la prima intrebare primeste P, puncte, al doilea P* puncte, iar al
treilea P/ punct. Primul coleg nominalizat la intrebarea a doua primeste ! , puncte,
al doilea ! * puncte, iar al treilea ! / punct. 5oti cei trei nominalizati la intrebarea a
treia primesc nediferentiat un cerc rosu, iar cei trei nominalizati la intrebarea a
patra primesc de asemenea nediferentiat un cerc albastru (anexa *0.
D.. . 8ociogr"m"
Pe baza datelor cuprinse in matricea sociometrica putem intocmi sociograma care
ne prezinta sub forma grafica relatiile interpersonale din interiorul colectivului. a
scoate in evidenta printr!un mod grafic nu numai locul fiecarui elev ci si diverse
tipuri de retele interpersonale. 4ceste retele se cuantifica in sociograma prin
diferite simboluri grafice.
xista doua categorii de sociograme, individuale si colective. Primele nu sunt
altceva decat un extras din sociograma colectiva si prezinta situatia unui elev asa
cum rezulta ea din totalitatea relatiilor cu ceilalti colegi.
8 sociograma se poate prezenta sub forma moleculara (asemeni legaturilor dintre
molecule0 sau sub forma NtintaN (relatiile sunt prezentate in cadrul unui numar de
cercuri concentrice0. )umarul cercurilor din care e formata NtintaN poate fi mai mic
sau mai mare in functie de numarul elevilor din clasa sau in functie de distanta
sociometrica dintre elevi. ste recomandat un numar de cercuri impar astfel incat
cercul de nivel mediu (de ex. cercul . din :0 este nivelul corespunzator statutului
sociometric nul. Cercurile din interior corespund nivelului de integrare, in care se
afla elevii cu puncta'ul total pozitiv, iar cercurile din exterior corespund nivelului
de NneintegrareN, in care se afla elevii cu puncta' total negativ. (vezi anexa ,0
?iderul informal al grupului (cu puncta'ul cel mai mare0 este asezat in centrul
cercului numarul /(cerc numerotat astfel de la interior spre exterior0. Cu cat un
elev are un puncta' mai mic cu atat se departeaza mai mult de centrul cercului /
sau chiar de grup (vezi anexa ,0.
Sociograma colectiva ne ofera posibilitatea cunoasterii structurii preferentiale ce se
stabileste in interiorul colectivului, indicandu!se in mod grafic cine cu cine
relationeaza din punctul de vedere al afinitatilor. Pe grafic alegerile sunt
reprezentate printr!o sageata rosie (4 il alege pe 2, adica 4 QR 20, iar respingerile
printr!o sageata albastra (4 il respinge pe 2, adica 4 QR 20. @elatiile reciproce ne
apar ca o linie continua dubla cu varful spre ambele sensuri, in culoarea
corespunzatoare. Se pot realiza analize multiple si foarte complexe, cat si aprecieri
calitative diverse in functie de3 numarul alegerilorMrespingerilor, subgrupurile care
se formeaza, statutul sociometric al elevilor ce fac parte dintr!un subgrup sau altul,
distanta dintre ei, etc. 7aca un elev trimite alegeri spre colegi cu statut sociometric
mare are alta semnificatie decat un altul care trimite alegeri spre un coleg cu un
statut sociometric mai mic. Putem sa atribuim unui lider o semnificatie pozitiva
sau una negativa in raport cu pozitia subgrupului din care face parte in cadrul
colectivului clasei.
D. ;. C"dr"ele sociometrice ne ofera posibilitatea de a prelucra si interpreta
relatiile interpersonale sub aspectul dinamicii lor in timp. Comparand datele ce
figureaza in cadrane se pot desprinde o serie larga de trasaturi ale colectivului ca
intreg. 8bservand ponderea distributiei elevilor in cadrane se pot cunoaste
influentele si NconstrangerileN pe care colectivul le poate exercita asupra lor.
Procedeul cadranelor surprinde fenomenele sociale in intimitatea lor.
D. :. 9re*et"re" sociogr"mei se poate face in fata clasei (punctand pe aspectele
generale0 dar si individual (punctand pe aspectele particulare ale elevului0. 5rebuie
sa subliniem ca este recomandat a se scoate in evidenta partea pozitiva a
concluziilor astfel incat sa imbunatatim climatul psihosocial, sa incalzim relatiile
dintre elevi. Se impune constientizarea fiecarui elev asupra rolului, statutusului si
pozitiei sale in grup in mod realist si consilierea acestora pentru a diminua
conflictele sau atitudinile negative.
;. Metoda aprecierii obiective a personalitatii
Cetoda, dupa cum se poate constata din insusi enuntul ei, urmareste cunoasterea
unor trasaturi de personalitate. 4cest lucru se realizeaza cu concursul celor ale
caror trasaturi vrem sa le cunoastem. 7atele necesare sunt obtinute de la elevi prin
aprecierile pe care sunt solicitati sa le faca asupra propriilor colegi in motivarea
alegerii sau respingerii lor. Epoteza ce sta la baza metodei este aceea ca aprecierile
pe care le fac elevii asupra colegilor lor includ informatii reale despre
personalitatea acestora.
Cu cat elevii convietuiesc mai mult impreuna, cu atat se cunosc mai bine si ca atare
aprecierile vor fi mai obiective. levii au posibilitatea sa se observe reciproc in
situatii concrete de activitate si comportare, aprecierile avand un suport real.
Se impune necesitatea imbinarii metodelor mai sus prezentate pentru a obtine in
cele din urma o cunoastere cat mai exacta a colectivului de elevi. Cunoasterea
clasei sau plutonului nu poate fi o actiune de campanie ce se desfasoara in anumite
momente, ci una continua.
$estul sociometric
/. 7aca s!ar reorganiza clasa cu cine ati dori sa
fiti din nou colegI 7e ceI
/. /.............
/. *.............
/. ,.............
*. 7aca s!ar reorganiza clasa cu cine nu ati dori
sa fiti din nou colegI 7e ceI
*. /.............
*. *.............
*. ,.............
,. Cine crezi ca te!a ales, ca te!a nominalizat la
prima intrebareI 7e ceI
,. /.............
,. *.............
,. ,.............
.. Cine crezi ca te!a respins, ca te!a nominalizat
la a doua intrebareI 7e ceI
.. /.............
.. *.............
.. ,.............
PRO%LEME ETICE
LE E&PERIMENTULUI PSI'OLO(IC
Cercetarea stiintifica in lumea de azi implica o serie de normeetice care se cer a
fi respectate, indiferent de domeniul de investigatie.4ceste exigente sunt cu atat mai
importante pentru cercetarea psihologica prin implicatiile ei ma'ore. Sunt tari in care
normele de etica sunt prevazute prin lege, iar demararea unor cercetari (mai ales
daca beneficiaza de fonduri de la buget0 este conditionata de obtinerea avizului unei
comisii specializate de la nivelul universitatilor sau institutelor de cercetare.
Emplementarea unei astfel de legislatii este pecale sa se produca si la noi in tara.
Emplicatiile de ordin etic ale unei cercetari sunt ma'ore si o serie de principii,
norme, reguli trebuie sa fie cunoscute si respectate indiferent de statutul celui care
intreprinde cercetarea (de la student la cercetator, de la preparator, la profesor0 sau
de complexitatea demersului experimental.
Pentru exemplificare sa ne imaginam o situatie experimentala simodul in care se
aplica principiile etice. Sa presupunem ca sunteminteresati sa determinam masura in
care un moral scazut (o dispozitiedepresiva0 va influenta performanta in
reactualizarea de informatii. #nul dintre motivele pentru care am dori sa studiem
acest aspect este faptul ca dispozitia depresiva afecteaza performanta la invatatura
in randul studentilor. Eata de ce este de dorit sa se efectueze un experiment de
laborator foarte riguros controlat, in vederea determinarii precise a efectelor unei
dispozitii depresive asupra memoriei. ?a modul general, proiectul se centreaza pe
inducerea dispozitiei depresive la cativa subiecti si apoi pe compararea
performantelor memoriei cu cele ale unui grup !martor neafectat de aceasta dispozitie.
Pentru inducerea unei anumite dispozitii cercetatorul cere subiectului sa citeasca
cu voce tare un numar de ;+ de afirmatii cu privire la propria persoanasi care sunt
asociate cu dispozitia avuta in vedere, in acest caz, participantul citeste declaratii care
sunt menite sa induca o dispozitiedepresiva, incepand cu afirmatii moderate de genul3 S
4stazi nu estenici mai bine, nici mai rau decat in alta ziS si mergand pana la SCa simt
atat de rau incat as vrea sa ma culc si sa nu ma mai scol niciodata.S 4cest procedeu
produce o dispozitie depresiva moderata, temporara6 participantii relateaza ca se simt
deprimati si se inregistreaza influente asupra comportamentului in diverse sarcini. ste
evident ca, prin acest procedeu, se poate afecta starea de echilibru a participantilor.
Enducerea unei dispozitii negative de felul celei depresive la studenti poate avea
efecte dezastruoase asupra relatiilor lor sociale si asupra intelectului. Se pune intrebarea
care este modalitatea prin care sa se respecte drepturile omului in cadrul unor cercetari
de acest fel I Ce ar trebui sa faca cercetatorul pentru a putea prote'a starea de bine si de
echilibru a par 9D9fDD' ticipantilor si in acelasi timp sa conduca un experiment care
indeplineste toate conditiile interne pentru a fi valid I
En cadrul unei analize asupra dispozitiei si memoriei, (l"e:4 /9-; (dupa
FantoGitz, @oediger si lmes, /99/0 analizeaza un numar de studii in care dispozitia
depresiva a fost indusa studentilor, in unele experimente subiectilor li s!a indus o
dispozitie pozitiva. 7"re cosider"tiile etice depid de )elul dispo*itiei - de #ucurie
s"u de tristete - pe c"re o iducem su#iectilor ; 7e asemenea, cercetatorii au facut
uz de procedee diverse in inducerea acestor dispozitii in experimentele lor. in afara de
procedeul descris mai sus s!au mai folosit hipnoza si muzica pentru inducerea unei
dispozitii negative sau pozitive. 6epid o"re "spectele etice de tehicile )olosite i
iducere"st"rilor ; intrebarile nascute in legatura cu cercetarea inducerii
unor dispozitii ilustreaza modul in care poate varia problematica etica asociata cercetarii
psihologice conform conditiilor specifice unui experiment.
4sociatia 4mericana de Psihologie (4P40 a formulat zece principii generale
privind efectuarea cercetarilor cu subiecti umani. Pentru a aprecia modul in care au fost
prote'ati studentii implicati in experimentul descris mai sus, vom examina principiile
care calauzesc cer!
cetarea cu participanti umani. En absenta unor reglementari proprii 4sociatiei
Psihologilor din @omania (aflate in curs de legiferare0, recomandam lectura si
adoptarea acestor principii inainte de a demara o cercetare proprie.
7ecizia de a realiza o cercetare se bazeaza pe aprecierea bine cumpanita de catre
fiecare psiholog in parte privind modul in care poate contribui atat la dezvoltarea
stiintei psihologiei cat si la bunastarea omului. 8data luata decizia de a conduce o
cercetare, psihologul trebuie sa aiba in vedere directiile alternative in care pot fi
investite atat energiile cat si resursele. Pe baza acestor aprecieri, psihologul isi duce la
indeplinire sarcina de investigare cu gri'a si respect pentru demnitatea si bunastarea
oamenilor care participa.
/. Cand ia hotararea de a efectua un studiu, cercetatorul are responsabilitatea de
a efectua o evaluare atenta a gradului de acceptabilitate a acestuia din punct de vedere
etic. in cazul in care se presupune vreo derogare de la respectarea valorilor stiintifice si
umane avute in vedere in aceste principii, cercetatorului ii revine obligatia de a
solicita asistenta etica si de a respecta masurile impuse in vederea prote'arii drepturilor
omului pentru participanti.
*. ercetatorul are obligatia sa evalueze daca participantul va fi un !subiect cu
risc ma"or! sau unul cu un !risc minimal!.
3. ercetatorul isi asuma intotdeauna responsabilitatea de a asigura un
instructa" din punct de vedere etic in cadrul cercetarii. #l isi asuma - de asemenea -
responsabilitatea in ceea ce priveste tratarea
corecta din punct de vedere etic a participantilor de catre colaboratori, asistenti,
studenti si anga"ati, carora-oricum, le revin obligatii identice.
$. u exceptia cercetarii! cu risc minim! asumat, investigatorul stabileste un
acord clar si corect cu subiectii, anterior participarii lor, care sa clarifice obligatiile si
responsabilitatile fiecaruia. ercetatorul are obligatia de a respecta toate promisiunile
si anga"amentele incluse in acel anga"ament. ercetatorul va informa participantii
asupra tuturor aspectelor cercetarii care ar fi de asteptat - in mod rezonabil sa
influenteze dorinta de a participa si va explica toate celelalte aspecte ale cercetarii care
ii intereseaza pe participanti. #secul - posibil - in
obtinerea unei informari complete inaintea obtinerii consimtamantului din partea
participantilor necesita masuri de prevedere suplimentare in vederea prote"arii
bunastarii si demnitatii subiectilor implicati in cercetare. ercetarea care implica
subiecti minori sau participanti cu disfunctii care ar limita intelegerea si /sau
comunicarea necesita masuri speciale de protectie.
5. erintele metodologice ale unui studiu pretind uneori cercetatorului sa
recurga la ascunderea sau la falsificarea unor aspecte care vor fi dezvaluite
subiectilor, inaintea desfasurarii efective a unui asemenea studiu, cercetatorul are
sarcina speciala (%) de a verifica daca folosirea unor asemenea te&nici este
"ustificata prin valoarea prospectiva stiintifica, educationala implicata; (') de a
verifica daca nu exista si alte proceduri disponibile care nu uzeaza de ascunderea
sau de falsificarea unor aspecte ale cercetarii; si (3) sa se asigure
daca subiectilor li s-au oferit toate explicatiile necesare, in timpul cel mai scurt cu
putinta.
(. ercetatorul va respecta libertatea individuala privind refuzul de a
participa la sau a se retrage din experiment in orice moment. )bligatia de a
respecta aceasta cerinta presupune evaluarea atenta a situatiei in care cercetatorul
se afla intr-o poziti*de autoritate sau de influenta asupra subiectului. ) asemenea
pozitie de autoritate include, desi nu se limiteaza la atat - situatii in care
participarea la cercetare este sarcina de serviciu sau in care subiectul este un
student, client sau anga"at al cercetatorului.
+. ercetatorul va prote"a participantii de orice disconfort mental sau fizic,
vatamare sau pericol care poate surveni ca urmare a te&nicilor de cercetare. ,aca
exista riscul unor astfel de consecinte, cercetatorul va informa participantii de
acest lucru. -roceduri de investigare care contin un risc de vatamare grava sau de
durata a subiectuluinu vor fi folosite - cu exceptia cazului in care nefolosirea lor ar
expune subiectul la un risc si mai mare, sau, cu exceptia cazului in care exista un
beneficiu potential pentru umanitate implicat in cercetare insotit de o informare
completa si de un consimtamant voluntar din partea fie-
carui participant. .ubiectul trebuie informat asupra procedurilor de contactare a
cercetatorului in timp util, in cazul in care apare stresul, un rau potential sau alte
probleme in legatura cu participarea si ulterioare acesteia.
/. ,upa adunarea datelor cercetatorul va furniza participantilor toate datele
necesare despre natura studiului si va inlatura toate ideile eronate care ar putea sa
apara, in cazul in care intarzierea furnizarii informatiilor sau retinerea de la
informare se "ustifica prin respectul valorilor umane si stiintifice, cercetaaorul are
responsabilitatea suplimentara de a monitoriza cercetarea si a se asigura ca nu
exista consecinte nefaste pentru participant.
0. 1tunci cand procedurile de cercetare dau nastere la consecinte nedorite
pentru subiectul participant, cercetatorul are responsabilitatea de a detecta si de a
indeparta sau de a corecta aceste consecinte, inclusiv efectele pe termen lung.
%2. 3nformatia despre subiectul cercetarii obtinuta in timpul desfasurarii
acesteia este confidentiala, cu exceptia cazului in care in prealabil s-a a"uns la o
alta intelegere. and exista eventualitatea ca altcineva sa obtina acces la astfel de
informatii, aceasta posibilitate, impreuna cu masurile de prote"are a
confidentialitatii sunt explicatesubiectului ca parte componenta a procedurii de
informare in vederea obtinerii consimtamantului.
-rincipiile 0 si %2 sunt cele mai relevante in ceea ce priveste prote"area
subiectului si pot fi rezumate prin aceea ca experimentatorul are obligatia de a
minimiza daunele pentru participant. .ubiectul trebuie avertizat inainte despre
existenta eventuala a unui pericol potential, subiectului trebuie sa i se asigure
posibilitatea retragerii libere, iar ascunderea si nedivulgarea deliberata a unor
aspecte de interes pentru cercetare trebuie folosite cu precautie. #xperimentatorul
este obligat sa remedieze orice pre"udiciu, iar rezultatele trebuie sa
ramana confidentiale in ceea ce priveste indicarea participarii persoanei re-
spective, in afara cazului in care s-a convenit altfel. 1ceste principii trebuie avute
in vedere in orice proiect de cercetare.
Teorii behavioriste
5eoria feedbacA!ului facial. 4ceast teorie crediteaz ideea c expresia facial
a unei persoane i afecteaz acesteia tririle afective.
Cu alte cuvinte, expresii faciale particulare induc triri emoTionale particulare.
Pentru c se consider c experienTa emoTional ar fi cauzat de perceperea
schimbrilor fiziologice, teoria Kames!?ange a inspirat teoria feed!bacA!ului facial.
2azele acestei teorii au fost puse n /9+: de fiziologul francez Esrael La=nbaum,
iar n prezent, aceast teorie este reluat n diferite variante.
La=nbaum considera c anumite expresii faciale influenTeaz circulaTia s&ngelui n
anumite zhone ale creierului, fiind evocate astfel emoTii particulare.
Conform opiniei lui Paul Aman (/99*0, teoreticienii contemporani adepTi ai
acestei teorii, consider c evoluTia l!a nzestrat pe om cu expresii faciale care
furnizeaz creierului diferite modele de feedbacA senzorial ale nivelului de
tensionare a muchilor, n felul acesta fiind evocate diferite emoTii.
n acord cu rezltatele obTinute de multe studii n domeniu, feedbacA!ul dat de
expresiile faciale este considerat a fi doar unul din multitudinea de factori care
guverneaz experienTele emoTionale.
Teorii cognitiviste
Cele mai recente teorii ale afectivitTii acord o importanT deosebit cogniTiei.
4ceste teorii iau n considerare dependenTa existent ntre experienTele emoTionale
i interpretarea subiectiv a situaTiilor n generatoare.
$eori" 8ch"chter4 " celor doi )"ctori2 8t"ele: 8ch"chter, autorul acestei teorii,
consider emoTia ca pe un rezultat a doi factori3 arousal!ul fiziologic i atribuirea
unor cauze acetor triri la nivel fiziologic. 4tunci c&nd individul triete emoTia la
nivel fiziologic acesta este tentat s identifice i sursa acestei generatoare a acestei
stri. 4tribuirea unei cauze acelei tririi fiziologice particulare determin emoTia.
Conform acestei teorii, atracTia interpersonal este explicat astfel3 dac cineva
experimenteaz un intens arousal fiziologic n prezenTa unei persoane atrgtoare,
acesta poate s!i atribuie arousal!ul respectivei persoane, i ca rezultat, s se simt
puternic ataat de acest persoan.
5eoria celor doi factori reia teoria Kames!?ange, prin considerentul c experienTa
emoTional este consecutiv arousal!ului fiziologic. 7ar difer de aceast teorie
susTin&nd c toate emoTiile implic patternuri similare de arousal fiziologic, asa
cum sustine dealtfel si teoria Cannon!2ard. ns n timp ce teoria Cannon!2ard
presupune ca experienTa emoTional i arousalul fiziologic se nt&mpl simultan,
teoria celor doi factori afirm c emoTia este consecutiv atribuirii unei cauze
arousalului fiziologic respectiv.
Cercetarea iniTial (/9;*0 care a promovat teoria celor doi factori a evidenTiat c
atunci c&nd o persoan experimenteaz arousalul fiziologic, aceasta caut s
identifice sursa, care, n schimb, va determina experienTa emoTional (Schachter i
Singer, /9;*0. Cercetrile ulterioare au avut rezultate neconcludente. ?u&nd n
considerare asumTia iniTial a teoriei i anume c arousalul fiziologic pentru care
subiectul nu are o explicaTie poate pur i simplu s determine at&t bucurie c&t i
tristeTe, n funcTie de modul de interpretare a sursei arousalului, o serie de cercetri
au contrazis valabilitatea teoriei celor doi factori. ntr!unul dintre aceste studii
subiecTilor li s!au administrat in'ecTii cu epinefrin, o substanT care activeaz
sistemul nervos simpatic, fr a fi informaTi despre efectele acestei substanTe
(tremor al m&inilor, nroirea obra'ilor, palpitaTii, accelerarea respiraTiei0.SubiecTii
au manifestat tendinTa spre emoTii cu negative n privinTa antura'ului. Chiar i n
prezenTa unei persoane care i manifesta bucuria, tendinTa s!a menTinut (Carshall
i Uimbardo, /9:90. 8 revizuire recent asupra teoriei celor doi factori stabilete c
singura supoziTie valid a acestei teorii este c arousalul fiziologic eronat!atribuit
unui stimul exterior va intensifica experienTa emoTional. S!a evidenTiat
experimental (@eisenzein, /9-,0 c eroarea de atribuire va cauza o experienT
emoTional.
Teoria evalurii cognitive.
Cu toate c teoria celor doi factori a lui Schachter a obTinut din partea
cercettorilor un suport relativ sczut, aceasta a stimulat interesul psihologilor n
domeniul bazelor cognitive ale emoTiei.
#na dintre cele mai Vpure% teorii ale emoTiei, din perspectiva cognitivist, este
teoria evalurii cognitive a psihologului -ich"rd '"*"rus (1991)2
Similar teoriei celor doi factori, aceast teorie consider c emoTia unei persoane,
la un moment dat, depinde de interpretarea, de evaluarea fcut de acea persoan
asupra situaTiei n care se afl. valuarea subiectiv a unei situaTii genereaz
arousalul emoTional mai degrab dec&t situaTia obiectiv luat n sine. 7ar, spre
deosebire de teoria celor doi factori, elementul de noutate este oferit de diminuarea
importanTei arousalului fiziologic.
Perspectiva cognitivist asupra afectivitTii nu este un element de noutate. Pui n
aceeai situaTie, sau n faTa aceluiai eveniment, doi indivizi pot face evaluri
diferite, evenimentele cpt&nd astfel, pentru fiecare n parte, semnificaTii i
Vcoloraturi afective% distincte. Persoanele care prin prisma meseriei lor se
confrunt cu suferinTa uman, cu boala, durerea i moartea consider c abilitatea
cognitiv de a reevalua situaTiile generatoare de discomfort psihic i suferinT,
capacitatea de a cuta i gsi o explicaTie chiar i n cele mai teribile dezastre, le
a'ut s fac faT emoTional acestor situaTii, reevaluarea cognitiv servind n aceste
cazuri drept mecanism de coping emoTional (CcCammon, 7urham, 4llison i
Lilliamson, /9--0.
Cercetrile de dat relativ recent vin i ele n spri'inul ideii c interpretarea unei
situaTii afecteaz starea emoTional (Smith i llsGorth, /9-D0, dup cum exist i
contestatari ai acesteia.
-o#ert <"=oc (/9-.0 insist asupra ideii c evaluarea cognitiv nu ar fi esenTial
pentru experienTa emoTiei.Simpatiile sau antipatiile aprute instantaneu faT de o
persoan strin, sau rspunsul emoTional la stimuli de care nu suntem contienTi,
susTin aceast idee, ceea ce indic faptul c o persoan poate avea experienTe
emoTionale i fr o evaluare cognitiv contient a stimulului sau situaTiei.
4ceast ipotez este susTinut de cercetri n domeniul neuro!psihologiei i
neurologiei. Cile nervoase directe talamus!sitstem limbic par a fi explicaTia
acestor constatri empirice. 4ceste ci nervoase intersecteaz cortexul, motiv
pentru care sunt posibile reacTii emoTionale la stimuli incontienTi (?e 7oux, /9-;0.
Concluziile care s!ar putea desprinde analiz&nd varietatea unor teorii contradictorii
ale afectivitTiiI Consider c nici una dintre aceste teorii nu ofer o explicaTie
complet i de ansamblu asupra afectivitTii, cu toate c fiecare teorie descrie un
proces care contribuie la producerea emoTiei. Cai mult, considerate mpreun,
aceste teorii subliniaz importanTa componentelor fiziologice, expresive i
experienTiale ale proceselor afective.
$eori" comport"metului soci"l elimet"r
Gust"&e 'e (o este cel care pune bazele teoriei despre comportamentul colectiv
prin aparitia in /-9D a lucrarii NPsihologia multimilorN. 5eoria sa despre
comportamentul social se poate explica cel mai bine printr!un enunt de tip cauzal
stimul ! contagiune. Pentru a intelege mai bine trebuie sa pornim de la definitia
data de autor multimilor3 NCultimea reprezinta o reuniune de indivizi oarecare,
indiferent de nationalitate, profesie sau sex, oricare ar fi intamplarile care ii aduna
la un locN. Enca de la aceasta definitie se poate intui cu usurinta conceptia sa despre
comportamentul multimilor pentru ca o astfel de reuniune cat se poate de eterogena
nu va fi foarte greu de stapanit si diri'at.
Entr!o astfel de comunitate, spune autorul, personalitatea constienta dispare
formandu!se un Nsuflet colectivN ce prezinta trasaturi distincte. Cembrii unei astfel
de comunitati se supun ?egii unitatii mentale a multimilor3 toti indivizii din grup
au tendinta de a!si ignora propriile sisteme de valori si incep sa se ghideze exclusiv
dupa normele gruplui respectiv.
C"r"cteristicile uei multimi1
! Entre mebrii care o alcatuiesc are loc o uniformizare a reactiilor (?egea
uniformizarii actiunilor0.
! Cembrii grupului au un sentiment de siguranta in interiorul maselor.
! Casele sunt impulsive, versatile si iritabile. Cu alte cuvinte masele pot trece intr!
un moment de la o stare, o emotie la una total opusa fara a avea vreo explicatie
foarte pertinenta pentru aceasta.
! Casele sunt foarte credule datorita faptului ca anumite sentimente le pot fi foarte
usor induse.
! Sentimentele multimilor sunt foarte simple si nu de multe ori exagerate. Oiolenta
unor astfel de sentimente este de cele mai multe ori foarte mare din cauza lipsei de
responsabilitate la nivelul individual.
! Brupul este intolerant, autoritar si de cele mai multe ori conservator in
convingerile sale6 autoritarismul si intoleranta avand grade diferite in functie de
rasa, religie, sex etc.
! Coralitatea multimilor este in general redusa. Cu toate acestea multimile sunt
capabile sa faca si acte de sacrificiu, mai mari decat cele pe care le!ar putea face un
individ izolat dar in general aceste acte nu sunt rezultatul unui proces evaluativ
personal, ci a impulsivitatii si al sentimentului de siguranta pe care il da grupul.
Gust"&e 'e (o cl"si)ic" multimile i )elul urm"tor3
/. multimi eterogene
! anonime (multimile de strada0
! neanonime (adunarile parlamentare0
*. multimi omogene
! secte (secte politice0
! caste (casta militara0
! clase (clasa burgheza, clasa taraneasca0
7in cele pe care le!am mentionat in paragrafele anterioare putem trage
concluzia ca din punctul de vedere al lui Bustave ?e 2on masele sunt o
forma de organizare sociala care suporta foarte multe critici, iar pe cea mai
mare si cea mai importanta le!o aduce el insusi. En momentul in care masele
au puterea, intervine haosul din cauza dezorganizarii interioare pe care ele
insele sunt cladite.
Se pot trage anumite concluzii3 teoria despre hipnotizarea maselor este partial
adevarata, masele pot fi controlate, intr!adevar, dar nu pana la nivelul de
hipnoza pe care il afirma ?e 2on.
Cu toate acestea nu trebuie sa trecem cu vederea importanta si valoarea lucrarii
NPsihologia multimilorN a lui Bustave ?e 2on care pune piatra de temelie in
explicarea comportamentului social.
Notiuni )e g#up social
Sociologia opereaza cu doua acceptiuni ale termenului de grup social ! una
generica si foarte larga, aplicabila tuturor formelor de grupare umana si alta
specifica si mai riguroasa aplicabila numai grupurilor umane. n aceasta ordine de
idei, n literatura sociologica se nt&lnesc mai multe ntelesuri ale termenului de
NgrupN, astfel3
! considerarea grupului ca reprezent&nd orice colectie fizica de oameni ce
presupune doar o apropiere fizica (de exemplu3 publicul la un spectacol6 calatorii
din mi'loacele de transport6 numarul cumparatorilor dintr!un magazin06
! un alt sens considera ca grupul este un numar de oameni care au anumite
caracteristici comune (exemplu3 gruparea sociala, categoria sociala, colectivitatile
sociale0
! grupul considerat ca un numar de persoane care au n comun anumite
modele de organizare, au constiinta apartenentei la grup si a interactiunii.
4v&nd n vedere diversitatea gruparilor umane, se considera de catre
sociologi ca esential pentru definirea grupului social este nu apropierea fizica si
constiinta unei interactiuni, care poate fi prezenta chiar atunci c&nd nu exista
interactiune personala ntre indivizi. xista mai multe definitii asupra conceptului
de grup social, unele dintre ele fiind legate de anumite orientari teoretice. n
general notiunea de grup social desemneaza diferite ansambluri de indivizi
constituite n anumite contexte situationale si de timp ntre care exista unul sau mai
multe tipuri de interactiune.
7efinim 'r%$%l social ca ,iind %n ansa#(l% de #ai #%lte $ersoane a,late
n relatie de interacti%ne si de$endenta reci$roca- #i.locita de o acti+itate
co#%na si care de/+olta nor#e si +alori co#%ne $entr% co#$onentii 'r%$%l%i.
Coditii pe care trebuie sa le ndeplineasca un numar de persoane pentru a
constitui un grup social3
! existenta unui numar mai sau mai mare de persoane ce constituie membrii
grupului6
! existenta unei interactiuni ntre membrii grupului, care nu este obligatoriu de a
fi o relatie directa6 interactiunea poate avea loc si printr!un document scris sau al
unei comunicari verbale6
! perceperea calitatii de membru, o anumita constiinta de sine, adica persoanele
din grup sa se vada ele nsele ca membri ai acestuia6 nu orice reuniune de persoane
formeaza un grup( de exemplu calatorii din statia de metrou06
! uneori calitatea este atribuita, chiar si atunci c&nd indivizii nsisi nu exprima
calitatea de membru al unui grup (de exemplu grupurile etnice, religioase, rasiale06
! existenta unei structuri specifice de statusuri si roluri si a unui anumit nivel de
organizare6 o ierarhie interna, efectiv existenta, chiar daca incomplet
constientizata6
! existenta unui set de norme si scopuri mpartasite de membrii grupului6
caracteristic este ca normelor si regulile de comportament sunt acceptate si
sustinute de membrii lor6
! existenta unor actiuni comune n care sunt implicati, ntr!un fel sau altul toti
membrii grupului6
! existenta si manifestarea unor forme de control si presiune a grupului ca ntreg
asupra membrilor sai, durabilitate n timp6
! una dintre cauzele pentru care oamenii se reunesc n grupuri este un scop a
carui realizare este posibila doar av&nd conditia de membru a acelui grup.
! interdependenta de destin, adica implicarea tuturor persoanelor ce alcatuiesc
grupul la evenimentele care i afecteaza.
Motivele asocie#ii n g#up
8rice persoana aspira sa devina membru al unui grup indiferent de comunitatea
nationala, statusul social etc. ceea ce constituie o constanta universala a oricarei
culturi.
S!a evaluat ca circa -+W din activitatile pe care oamenii le fac n grup pot fi
facute de unul singur si totusi oamenii se asociaza mereu si extrem de divers,
aceasta fiind o caracteristica a societatii contemporane. Se apreciaza ca principalele
motive ale asocierii n grup sunt urmatoarele3 atractia pentru activitatile grupului,
simpatia pentru membrii grupului si satisfacerea nevoilor per se.
Atr"cti" petru "cti&it"tile grupului este considerat ca fiind unul din
principalele motive de constituire a grupurilor sociale. 4cest motiv este sustinut
de dorinta omului de a participa la activitati de grup si mai ales de faptul ca
atingerea unui obiectiv este mai usor de realizat n grup dec&t singur.
Pot fi evidentiate mai multe tipuri de grupuri de aceasta natura precum3
! grupurile de munca ! formate pentru a realiza o sarcina mai eficient si mai
rapid.
! grupurile de solutionare ! mai ales atunci c&nd apar probleme legate de
activitati civile si sociale.
! grupuri legislative ! grupurile constituite n vederea elaborarii legilor,
regulamentelor etc.
xperimentul lui C. Sherif a urmarit sa demonstreze cum scopul poate
influenta formarea unui grup.
xperimentul s!a derulat pe mai multe faze. 4u fost constituite * grupe de
baieti cu v&rste de //!/* ani , care au fost asezate n locuri opuse ale unei tabere de
vara.
<aza E ! antrenarea n copiilor n activitati care puteau fi realizate doar n
grup (caratul unei canoe, curatatul pla'ei etc.0. Brupurile au evoluat distinct, si!au
dat nume, au stabilit de comun acord norme de comportament etc.
<aza EE ! a constat n organizarea unor competitii si ntreceri ntre cele doua
grupuri de copii de'a formate. Competitia a degenerat3 cele doua grupuri si!au
atacat si devastat zona6 la vizionarea unui film n comun s!au luat la bataie.
Pentru detensionarea situatiei a fost introdus un alt grup de copii. )oul grup
a fost prezentat ca ostil, dar rivalitatea dintre cele doua grupuri nu s!a redus.
<aza EEE ! s!a pornit de la strategia initiala si anume ca un scop comun a
transformat o grupare umana oarecare de baieti ntr!un grup social prin crearea
conditiilor de formare si existenta ale unui grup social. 4 fost elaborata o strategie
prin care cele doua grupuri ostile au fost puse sa ndeplineasca scopuri comune n
situatii aparent exceptionale3 defectarea depozitului de apa, cautarea unui baiat
NratacitN n padure.7upa mai multe asemenea evenimente s!a constatat diminuarea
ostilitatii, dezvoltarea prieteniilor si n final unificarea grupurilor. xperimentul a
pus n evidenta importanta scopurilor n explicarea calitatii de membru al grupului.
8imp"ti" petru mem#rii grupului reprezinta un alt motiv care sta la baza
constituirii grupurilor sociale. S!a pornit de la observatia ca adeseori oamenii adera
la un grup nu pentru ca sunt interesati de scopurile sau activitatile grupului, ci
pentru ca membrii grupului respectiv sunt atractivi din punct de vedere
interpersonal. Brupurile care se formeaza pe baza atractiei interpersonale apar n
mod spontan. x3 clicile, bandele de strada, grupurile de prieteni, cluburile sociale
apar si se si se dezvolta ca o alternativa la interactiunea inadecvata social.
Brupurile astfel constituite au mai multe moduri formale de sustinere a
activitatii din partea membrilor sai.
xperimentul lui <estinger a fost elaborat pentru a evidentia acest motiv al
asocierii n grup. S!a bazat pe trasaturi ale spatiului de locuit3 zona, sistem stradal,
forma cladirilor, trotuare, holurile, scarile etc., trasaturi care au provocat simpatia
individului pentru locuitorii zonei.
4ceasta simpatie l!a determinat pe individ sa!si aleaga prietenii din spatiul
respectiv. 8data ce prietenia s!a stabilit, grupurile s!au nascut spontan si un mare
numar de oameni se simt atrase de acestea.
8"tis)"cere" e&oilor emotio"le perso"le2.
8amenii devin membri ai unui grup pentru ca numai n cadrul unei
colectivitati le sunt ndeplinite nevoile emotionale de comparare, de evaluare
sociala. 8mul n stare izolata nu are posibilitatea de a se autoevalua corect, de a!si
compara abilitatile n raport cu ceilalti oameni. 7e aceea omul cauta oameni
asemanatori pentru a!si evalua calitatile, abilitatile, pentru a maximaliza
vizibilitatea sociala a acestora.
Cl"si)ic"re" grupurilor
8 preocupare constanta a sociologiei a constituit!o gasirea unor modalitati de
clasificare tipologica a grupurilor sociale. 7e!a lungul timpului au fost elaborate
mai multe Nscheme clasificatoriiN, av&nd la baza o diversitate de criterii. ?iteratura
sociologica a nregistrat ca cele mai des utilizate urmatoarele proprietati3 marimea
grupului, cantitatea de interactiune fizica dintre membrii grupului, gradul de
intimitate, nivelul de solidaritate, extensiunea formalizarii regulilor ce guverneaza
relatiile dintre membri, locul controlului activitatilor n grup etc.
Grupul prim"r ! este un grup format dintr!un numar mic de membri, aflati
ntr!o relatie directa, coeziva si de lunga durata.
! fiecare membru se simte anga'at n viata si activitatea grupului, i percepe pe
ceilalti ca membri de familie sau prieteni.
! grupul reprezinta pentru membri acestuia un scop si nu un mi'loc n vederea
realizarii unor scopuri.
n cadrul acestui grup individul traieste sentimentul propriei identitati direct si
totodata si afirma specificitatea pe care ceilalti membri o accepta ca atare.5ipuri
de grupuri primare3
! familie
! grupul de "oc al copiilor
! grupul de vecinatate
! comunitatea de batr4ni.
Fuctiile grupului prim"r1
<unctia de socializare reprezinta o functie fundamentala a grupului primar.
Brupurile primare au rol esential n socializare. Primele procese de socializare
copilul le nvata n familie. n cadrul familial copilul achizitioneaza normele si
valorile prin intermediul carora descifreaza mecanismele vietii sociale. Brupurile
primare sunt punti ntre individ si societate pentru ca ele transmit si ofera modele
culturale ale societatii dupa care individul si organizeaza propria viata. 8rice
individ de formeaza ca om ntre!un grup primar, de aceea grupurile primare sunt
fundamentale pentru individ si societate. n cadrul acestora oamenii
experimenteaza prietenia, iubirea, securitatea si sensul global al existentei.
F%nctia de control social.
Prin intermediul acestei functii grupurile primare se manifesta ca puternice
instrumente de control asupra comportamentului individului. Comportamentul
individului trebuie sa se conformeze normelor grupului. n acest sens grupul
impune individului un comportament care sa se conformeze at&t la valorile si
normele sale interne c&t si la cerintele societatii.
0r%$%l sec%ndar
7ezvoltarea generala a societatii, ndeosebi n epoca actuala, este marcata de
o tendinta accelerata de trecere spre o societate bazata, n principal, pe grupuri
secundare, n care relatiile sunt impersonale, contractuale, specializate, orientate
spre obiective si interese. @ezulta ca grupul secundar este acel grup format din
doua sau mai multe persoane implicate ntr!o relatie impersonala si care au un scop
practic specific. n grupul secundar oamenii coopereaza pentru atingerea unui tel,
iar relatiile interumane se stabilesc pe baza unor regulamente pe care, fie ca le
accepta sau nu, trebuie sa le respecte. n acest tip de grup, oamenii se reunesc
dincolo de diferentele ce!i marcheaza pentru ca nu au alta cale de nfaptuire a
intereselor lor. n cadrul grupurilor secundare individul fiinteaza ca realitate
sociala. Brupul primar actioneaza pentru insul concret, n timp ce grupul secundar
activeaza individul prin status!urile sale. 7e pilda n grupul primar poti fi prieten
ceea ce este o conditie suficienta n timp ce n grupul secundar apartenenta este
dictata n special de status!ul social, de profesiune, de cultura, religie
etc. Brupurile secundare au un rol esential n afirmarea sociala si profesionala a
individului.
@aportul grup secundarMgrup primar
5rebuie retinut ca n societatea contemporana grupul secundar, desi a pus n
umbra grupul primar, nu l!a eliminat si nu!l va putea nlatura. Brupurile primare
persista si vor persista ntr!o lume dominata de grupul secundar, deoarece nevoia
umana de asociere intima simpatetica este o nevoie permanenta. 8mul nu poate
trai bine fara sa apartina unui grup mic de oameni carora realmente sa le pese ce se
nt&mpla cu ei. 4sa se explica de ce n cadrul grupului secundar apar si se dezvolta
relatii interumane care duc la formarea grupurilor primare.
Grupul de re)erit"
Conceptul si teoria aferenta au fost elaborate de @obert Certon, care l!a
definit ca fiind un numar de oameni care interactioneaza unii cu altii, n
conformitate cu modelele stabilite anterior. 4sadar grupul de referinta reprezinta o
unitate sociala utilizata pentru evaluarea, compararea si modelarea atitudinilor,
trairilor si actiunilor individului. Brupul de referinta poate fi grupul din care face
parte individul sau unul exterior lui. Brupul de referinta este baza din care
individul vede lumina.
Grup iter - grup e,ter
n orice societate exista grupuri interne si grupuri externe.Brupul intern este acel
tip de grup de care apartin membrii sai si cu care se identifica. ?a membrii acestui
tip de grup exista constiinta de )8E, adica ei realizeaza ca fac parte din acel grup si
sunt implicati n tot ceea ce se nt&mpla n grup. Prin constiinta de )8E, membrii
grupului realizeaza ca, simultan, existenta lor se situeaza si n afara altor
grupuri. 7eci, constiinta de se afirma n raport cu constiinta de ei. 4ceasta
diferenta a constiintei de )8E si de E, confera membrilor unui grup identitatea lor.
Clasificarea grup intern ! grup extern este semnificativa n evidenta granitelor
sociale. ?iniile de demarcatie ntre structurile grupale apar acolo unde ncepe si
sf&rseste interactiunea sociala. Branitele unui grup ncadreaza indivizii ntr!o
structura de desfasurare a actiunilor astfel nc&t ei se simt inclusi n ea. #nele
granite se bazeaza pe modul de asezare spatiala3 vecinatate, comunitate, natiune,
stat. 4lte linii de demarcatie si au temeiul n diferentele sociale si culturale3
religioase, etnice, politice, ocupationale, lingvistice, rudenie, status!uri socio!
economice etc.
Grup )orm"l-grup )orm"l
Grupurile )orm"le sunt constituite, n mod deliberat, de catre societate
pentru ndeplinirea unor sarcini sau atingerea unor obiective. Ceea ce
caracterizeaza, at&t structura, c&t si relatiile dintre membrii grupurilor formale este
faptul ca sunt reglementate oficial, institutionalizat, prin acte normative, decizii
etc.
Caracteristici3
! structura, at&t pe orizontala, c&t si cea ierarhica, este determinata de
specificul sarcinii grupului(de exemplu3 formatii de munca, clase de elevi, pluton
de soldati06
! relatiile dintre componentii grupului, conduita membrilor acestuia, sunt
precis reglementate si obligatorii, fiind menite sa asigure functionalitatea optima a
grupului6
! liderul grupului este desemnat sau ales n conformitate cu anumite
reglementari legale sau statutare6
! nerespectarea regulilor de conduita, a raporturilor de lucru, a
regulamentelor specifice grupului atrage sanctiuni
7e subliniat ca n cadrul grupurilor formale, dincolo de relatiile formale,
obligatorii dintre membrii acestora pot exista si relatii interpersonale foarte variate,
de la relatii afective, prietenesti, p&na la relatii deschis conflictuale.
Grupurile i)orm"le
apar fie n cadrul grupurilor formale (echipa de munca, clasa de elevi, grupa de
studenti0, fie n afara acestora, independent de grupurile formale.
Brupurile informale sunt grupuri mici si primare, care nu creaza institutii
formalizate. Se constituie n mod spontan baz&ndu!se preponderent pe afinitati si
contacte personale. 4t&t structura, c&t si relatiile interpersonale, sunt informale n
sensul ca nu sunt oficial reglementate.
?iderii sunt recunoscuti spontan, nu beneficiaza de un status oficial.. caracterul
informal nu nseamna lipsa organizarii. 7impotriva, uneori grupurile informale au
o organizare interna foarte bine pusa la punct, o structura ierarhica proprie,
anumite norme de conduita si valori proprii bine conturate.
Con*lictul n ca)#ul e+istenei in)ivi)ului ,i
a societ-ii
Co)lictul !este rezultatul manifestrii diferenTelor. Ca urmare, recunoaterea unei
stri conflictuale i intervenTia n soluTionarea sa implic acceptarea diferenTelor.
1lasi,icri ale con,lict%l%i
7in punct de vedere al i&elului de "p"ri>ie3
Co)lict idi&idu"l iterior " apare atunci c&nd individului nu i este clar
direcTia n care trebuie s se ndrepte, primete sarcini contradictorii sau atunci
c&nd ceea ce trebuie s fac contravine posibilitTilor, intereselor sau valorilor sale.
n general o astfel de stare conflictual interioar potenTeaz cu timpul toate
celelalte tipuri de conflict.
Co)lictul ditre idi&i*i (aparTin&nd aceluiai grup, la grupuri diferite sau
chiar organizaTii diferite0 " acestea apar, de regul, din cauza diferenTelor de
personalitate.
Co)lictul ditre idi&i*i ?i grupuri " poate fi un efect al presiunii pe care
grupul l exercit asupra individului. #neori individul este pus n situaTia s suporte
consecinTele unor acTiuni ale grupului de care el se delimiteaz. 7e multe ori, la
baza acestor conflicte stau relaTii interpersonale tensionate sau conflicte
individuale interioare puternice. n principiu, acestea sunt conflicte care apar n
grupuri tinere sau cu cultur slab.
Co)lictul iter-grupuri " este principalul tip de conflict inclus n categoria
conflictelor organizaTionale. VStingerea% acestui tip de conflict intr de'a n
competenTa managerilor superiori. 4deseori asemenea conflicte apar ntre
compartimente, sectoare cu profiluri foarte diferite.
Co)lictul @tre org"i*">ii " n mod frecvent acest tip de conflict se
manifest sub forma competiTiei pentru lansarea unui produs, serviciu etc. #n
asemenea tip de conflict se poate nate n urma competiTiei pentru surse de
finanTare.
7in punct de vedere al e)ectelor pe care le genereaz3
Co)licte distructi&e " este conflictul n care resursele personale i
organizaTionale se consum n condiTii de ostilitate, fr beneficii mari, exist&nd o
permanent stare de nemulTumire. 4semenea conflicte se pot solda cu destrmarea
organizaTiilor, pierderea unor membri, acte de violenT etc. Capacitatea fiecrei
prTi de a Tine cont de argumentele celeilalte este serios afectat. Comunicarea
dintre competitori dispare.
Co)lictul #ee)ic " atunci c&nd conflictele sunt recunoscute de timpuriu i
corect abordate, ele pot face ca indivizii, grupurile, organizaTiile s c&tige n
creativitate i eficienT. Conflictul, atunci c&nd este benefic, st la baza procesului
schimbrii. n orice organizaTie, un anumit grad de conflict este absolut necesar,
pentru ca dinamica dezvoltrii organizaTiei s fie bun. Conflictul benefic este
acela care poate avea o soluTie acceptabil pentru toate prTile implicate. n cadrul
unui asemenea conflict, prTile sunt capabile s comunice corect i s stea la masa
tratativelor.
7in punct de vedere al ese>ei lor3
Co)lictele ese>i"le A de su#st">/ " determinate de existenTa unor
obiective diferite (fie c individul are obiective diferite de ale grupului din care
face parte, fie c diferenTele apar ntre obiectivele a * sau mai mulTi
indiviziMgrupuri0. 4cest tip de conflicte se manifest cel mai puternic n cazul n
care indivizii tind s i satisfac nevoile individuale folosindu!se de grup. Cu c&t
obiectivele sunt mai clar definite, cu at&t ansele soluTionrii unui asemenea
conflict cresc. 8 situaTie fericit este aceea n care realizarea obiectivelor
presupune competiTie bazat pe standarde de performanT " caz n care conflictul
este o surs de progres.
Co)lictele ")ecti&e " sunt cele generate de stri emoTionale i apar n cadrul
relaTiilor interindividuale.
Co)lictele de m"ipul"re (pseudoco)lictele) sunt n general efectul
comportamentelor duplicitare i lipsei de comunicare i transparenT. le apar n
general ntre grupuri i sunt rezultatul practicilor politicianiste. Spre exemplu, un
pseudoconflict poate fi Vlansat% atunci c&nd dou grupuri ntre care exist interese
comune ar aduce pre'udicii grupului dominant n relaTia sa cu alte grupuri, dac ar
continua coabitarea. Pentru reuita acestei strategii, de regul conflictele sunt
mediatizate puternic.
7in punct de vedere al itesit/>ii3
Cri*" " se manifest n general prin reacTii violente, hotr&ri nenegociate (i
uneori nenegociabile0. n timpul crizei, oamenii se las de obicei dominaTi de
sentimente.
$esiue" " tensiunea interioar distorsioneaz imaginea realitTii sau
imaginea altei persoane i acTiunile sale. @elaTia este afectat de atitudini negative
i idei preconcepute i fixe. 5ensiunea crete atunci c&nd prTile refuz s
recunoasc faptul c exist un conflict.
Be@>elegere" " provine din faptul c oamenii uit foarte des s!i verifice
percepTiile i se nTeleg greit unii cu alTii, trg&nd concluzii eronate. Cauza este
comunicarea defectuoas.
Ccidetul " este acea mic problem, care, dei de obicei perfect
rezolvabil pe loc prin comunicare, atunci c&nd este negli'at i evitat duce n
mod frecvent la nenTelegere.
6isco)ortul " este sentimentul intuitiv c Vceva nu este n ordine%. .
7in punct de vedere al i&elelor c"u*elor declanatoare de conflict3
Co)licte de i&el i)orm">io"l " declanate de lipsa unor informaTii,
transmiterea unor informaTii greite sau distorsionate etc. Sunt cel mai simplu de
rezolvat, din moment ce informaTiile lips pot fi completate, iar cele greite,
corectate.
Co)licte l" i&elul str"tegiilor " apar atunci c&nd exist diferenTe de
opinie n ceea ce privete modul n care trebuie fcut ceva.
Co)licte l" i&elul scopurilor " apar atunci c&nd exist diferenTe n
privinTa rezultatului ce trebuie obTinut.
Co)licte l" i&elul ormelor " apar atunci c&nd comportamentele
manifestate nu sunt cele ateptate " nu sunt conforme cu normele acceptate sau
impuse.
Co)licte l" i&el de &"lori " dac primele . nivele de conflict pot fi
soluTionate prin obTinereMoferire de informaTii, comunicare i negocierea unei
soluTii, acest tip de conflict este mai dificil de abordat. 8amenii reacTioneaz de
obicei violent atunci c&nd le sunt Vclcate n picioare% valorile.
C"u*ele co)lictelor
1) Comuic"re" de)ectuo"s/ " oferirea de informaTii insuficiente sau incomplete,
folosirea de mi'loace sau canale de comunicare inadecvate, folosirea unui limba'
neadecvat interlocutorului (fie el ca form ori conTinut0, sunt exemple de potenTiale
cauze de conflict. 7ac cei antrenaTi ntr!un asemenea conflict doresc s coopereze
pentru gsirea unei soluTii, ei pot ncepe prin a schimba n mod deschis i corect,
informaTii relevante.
*0 8istemele de &"lori " dezacordurile pot viza aspecte etice, limitele i
modalitTile n care trebuie exercitat puterea, etc. #na dintre soluTii este ca prTile
implicate s a'ung s recunoasc i s accepte diferenTele, adopt&nd soluTii de
acTiune n care s se evite Vpunctele nevralgice%.
,0 3,iste>" uor scopuri di)erite " nu ntotdeauna indivizii sau grupurile cad de
acord asupra a ceea ce trebuie fcut. #neori problemele apar la alctuirea listei de
prioritTi, alteori scopurile pot fi total diferite. 7evine periculos atunci c&nd
indivizi sau grupuri au o Vagend ascuns%, scopuri nedeclarate, de multe ori
diferite de cele ale organizaTiei, pe care le urmresc n detrimentul acesteia.
.0 8tilurile m""geri"le ?i "m#iguit/>ile org"i*">io"le " unii manageri
alimenteaz conflicte inter!personale tocmai pentru a!i ntri poziTia (dezbin i
conduceX0. Canagerii autoritari care i simt poziTiile ameninTate tiu c dac
grupul pe care l conduc este fragmentat va deveni mai uor de condus. EncoerenTa
sistemului managerial, inconsecvenTa msurilor luate, necunoaterea i
nerespectarea ierarhiei, neparticiparea tuturor nivelelor la luarea deciziilor
(delegarea absolut i necontrolat0, inexistenTa unui sistem coerent de apreciere a
performanTei i de motivare sunt toate posibile cauze de conflict.
D0 -esurse limit"te " limitarea oricrei resurse poate da natere la conflict3 timpul,
banii, resursele materiale, cele umane i informaTia (despre care am amintit de'a0.
Problema nu este ca resursele s fie nelimitate i la dispoziTia tuturor, ci s a'ung
pentru atingerea obiectivelor i ndeplinirea sarcinilor. ?imitarea resurselor face
altceva dec&t s stimuleze concurenTa neloial, superficialitatea, suspiciunea etc.
7e cele mai multe ori, problema nu este lipsa de resurse, ci planificarea
defectuoas3 fie c au fost stabilite obiective prea ambiTioase, fie c nu au fost
prevzute anumite situaTii.
D) 6epede>/ dep"rt"met"l/ reciproc/ " atunci c&nd dou sau mai multe
departamente, colective, compartimente sau proiecte depind unele de altele,
conflictul structural este de neevitat. @elaTiile dintre departamentele unei
organizaTii sunt determinate de reacTiile unora la necesitTile celorlalte, de
corectitudinea schimbului de informaTii, de corecta evaluarea a performanTelor i
eforturile fiecruia, de atitudinea membrilor unui departament faT de alte
departamente i membrii acestora. 4cest gen de situaTii este cu at&t mai dificil cu
c&t departamente diferite au i scopuri, obiective i metode de lucru diferite.
:06i)ere>e itergrup de st"tut soci"l " faptul c membrii unui grup au un statut
profesional considerat n exterior mai bun faT de cel al membrilor (de acelai nivel
socio!profesional0 din alt grup, constituie o important cauz de conflict.
3&olu>i" co)lictelor iter-grupuri
8t"re" tesio"l/ " n care condiTiile de declanare a conflictului exist,
ns nu sunt nc sesizate.
-ecuo"?tere" st/rii co)lictu"le " de ctre cei aflaTi n conflict sau de
persoaneMgrupuri din afar. Conflictul nTeles reprezint o faz incipient, n care
prTile nu au reacTionat nc afectiv. 4meninTrile sunt percepute, ns nc nu li se
d o atenTie foarte mare. Conflictul nTeles nu devine ntotdeauna conflict
resimTit. Accetu"re" st/rii co)lictu"le " n aceast faz conflictul, nc
nedeclanat, devine inevitabil.
6ecl"?"re" co)lictului " conflictul devine vizibil chiar i pentru cei
neimplicaTi direct.
8)5r?itul co)lictului " se caracterizeaz prin schimbarea condiTiilor
iniTiale, n care s!a declanat conflictul. 4par condiTiile n care devine posibil
cooperarea sau declanarea unui nou conflict.
3)ectele co)lictelor iter-grupuri
Asupr" grupurilor competiti&e1
crete coeziunea i loialitatea. 7iferendele interne tind s se estompeze.
climatul grupului tinde s piard din informalism, grupul devenind din ce n
ce mai organizat, mai orientat ctre atingerea obiectivelor.
grupul este dispus s tolereze o conducere mai autoritar.
crete intoleranTa faT de membrii care nu rspund nevoilor grupului sau care
nu trec satisfacerea nevoilor individuale pe planul doi.
Asupr" rel">iilor ditre grupurile ")l"te @ co)lict1
fiecare grup percepe cellalt grup ca fiind inamic
membrii grupului au distorsiuni de percepTie3 sesizeaz numai prTile bune
din propriul grup i numai pe cele negative ale celuilalt grup. Slbiciunile grupului
propriu i forTa grupului opus sunt ignorate.
scade interacTiunea i comunicarea ntre grupuri proporTional cu creterea
ostilitTii. Cu c&t comunicarea este mai redus, cu at&t probabilitatea corectrii
percepTiilor distorsionate scade. Cu c&t grupul advers pare mai puTin demn de
respect, cu at&t atitudinea ostil este mai uor de menTinut i ansele de reconciliere
mai reduse.
Asupr" grupului @&ig/tor1
i menTine (sau chiar ntrete0 coeziunea.
devine mai neorganizat
i crete disponibilitatea de cooperare cu alte grupuri.
tinde s se supraevalueze i acest lucru l poate face vulnerabil
din cauza automulTumirii, are tendinTa de a se Varunca% n ntreprinderi
riscante.
Asupr" grupului @&is1
va gsi Vevadri%3 scuze, explicaTii, motive externe (ghinionul, 'uriu
prtinitor, V'ocul murdar% al oponentului etc.0, care s!l absolve de
responsabilitatea nfr&ngerii.
se va dezorganiza. Conflictele latente se vor acutiza i vor fi cutaTi VTapi
ispitori% n interiorul grupului.
n principiu, capul conductorului este primul care se clatin.
tinde s ncerce s redeschid lupta pierdut.
devine necooperant, nchis, faT de alte grupuri.
Procedee de abordare a conflictelor fara lupta si fara a ceda
Begocierile
Constau n discuTii nemi'locite, purtate n scopul de a a'unge la o nTelegere, la
ncheierea unei tranzacTii sau la rezolvarea unei probleme. nTelegerea se stabilete
atunci c&nd este acceptat de toate prTile3 ea trebuie deci s satisfac nevoile
tuturor prTilor implicate.
+ediere"
#neori, mai ales atunci c&nd prTile sunt numeroase sau problema foarte complex,
se nt&mpin greutTi n stabilirea i respectarea regulilor i procedurilor. n acest
caz exist riscul ca negocierile s devin haotice i s se termine ntr!un eec. 8
soluTie este folosirea unuia sau mai multor facilitatori, persoane imparTiale i neutre
care au n sarcin modul de desfurare a discuTiilor.
Ar#itr"=ul
4tunci c&nd prTile nu reuesc s gseasc o cale de a elabora mpreun soluTia
unei probleme, se pot adresa arbitra'ului. 4cest lucru se nt&mpl de obicei c&nd
prTile nu se simt competente s 'udece situaTia, c&nd ntre ele exist diferenTe
ireconciliabile sau c&nd comunicarea este profund alterat. PrTile trebuie s se
oblige s respecte decizia arbitra'ului, indiferent care va fi ea. 4rbitrul este un
expert independent care analizeaz i interpreteaz aspectele diferendului i
propune o soluTie. ParticipanTii au influenT numai n alegerea arbitrului.
Eudec"t"
8amenii prefer adesea procedurile 'uridice deoarece accepTiunea general este c
ele sunt cele mai legitime i definitive. le 'udec litigiile conform unui sistem de
legi n vigoare, care nu sunt altceva dec&t un sistem de norme oficial. 7emersul
'uridic constituie un procedeu care nu necesit acordul celeilalte prTi.
8tr"tegii de re*ol&"re " co)lictelor
A#"doul
@etragerea fizic sau emoTional din conflict, n general de teama confruntrii
directe. n general, adoptarea acestei atitudini implic renunTarea la dreptul de a
avea un cuv&nt de spus. ste acceptabil s te retragi atunci c&nd un conflict nu te
privete, sau atunci c&nd retragerea nu afecteaz cursul evenimentelor. @etragerea
poate acutiza i mai mult un conflict. #neori, prin retragere puteTi duna cuiva sau
puteTi Vda ap la moar% adversarilor. C&teodat ne retragem din dorinTa ca ceilalTi
s ne roage s revenimY #neori putem fi dezamgiTi s constatm c nu suntem
at&t de indispensabiliX
-eprim"re"
@efuzul de a accepta existenTa unui conflict este un comportament la care
recurgem din dorinTa de a avea linite cu orice preT. ste bine s nu
supradimensionm un conflict minor i s nu ne lsm Vdui de val%, ns atunci
c&nd conflictul este real singura soluTie este s avem cura'ul s!i recunoatem
existenTa3 mai devreme sau mai t&rziu el va iei oricum la ivealX
FictorieA@)r5gere
4cest stil este adeseori rezultatul tendinTei incontiente de a v prote'a de durerea
eecului. n strategia victorieMnfr&ngere se produce o etalare de forTe din care
obligatoriu o parte iese nfr&nt. 4ceast strategie poate avea efecte nt&rziate3
nvinsul poate s nu suporte eecul, revenind Vn forT% dup un timp. n plus,
relaTiile dintre prTile implicate vor fi cu siguranT iremediabil afectate. nvinsul de
astzi poate refuza s coopereze m&ineY
Compromisul
ste o strategie care reclam anumite capacitTi de negociator pentru ca fiecare s
c&tige c&te ceva. l d impresia de corectitudine, dar asta poate s nu fie suficient
deoarece fiecare parte lupt pentru ceva mai mult. 7ezavanta'ul compromisului
este c n general una dintre prTi va prea mai Vmrinimoas% d&nd celeilalte prTi
un sentiment de nfr&ngere.
Fictorie
ste strategia ideal, care nu presupune un nvingtor i un nvins. Procesul de
gsire a soluTiei poate fi mai lung i mai anevoios, ns cu siguranT relaTiile se vor
consolida, iar soluTia va fi mai durabil. C&nd ambele prTi c&tig, ambele vor
susTine soluTia , iar probabilitatea declanrii unor conflicte ulterioare va fi foarte
mic.
9"?ii "#ord/rii str"tegiei &ictorie1
/0 4flaTi de ce le trebuie ceea ce cer " clarificaTi cerinTele fiecrei prTi i
motivaTiile lor
*0 7epistaTi punctele de complementaritate " dou persoane pot dori acelai lucru
din motive diferite2
,0 EdentificaTi ideile de rezolvare " ncepeTi prin a vedea care sunt soluTiile propuse
de ctre fiecare parte2
.0 CooperaTi " continuaTi prin a gsi mpreun noi soluTii posibile. Cooper&nd,
artaTi clar celuilalt c l trataTi ca partener, nu ca oponent. 4stfel, chiar dac relaTia
nu va fi ntrit, ea va fi cel puTin menTinut. ncercaTi permanent s disociaTi
problema de persoane. ConcentraTi!v pe corectitudine, nu pe forT. Fi>i dur cu
pro#lem" ?i #l5d cu o"meiiG
MEMORIA SOCIALA
GGG.referat.ro
/./. 2asterea si e+ol%tia conce$t%l%i de #e#orie
Studiul propriu !zis al memoriei a debutat odata cu cercetarile
experimentale realizate in anul /--D de psihologul german Herman
bbinghaus. xperimentul realizat de el cerea subiectilor sa memoreze liste
de silabe fara semnificatie, pe care le citea rapid si le repeta rapid pana cand
acestia reuseau sa le reproduca fara greseala. @epetandu!se acesti stimuli el
a observat anumite performante. Prin acest experiment el a pus in evidenta
existenta unei relatii liniare intre volumul informatiilor achizitionate si in
timpul consacrarii memorarii. 5ot el a gasit aici procedee de optimizare a
memoriei prin distribuirea temporara a repetitiilor .
Se accepta astazi de specialisti ca memoria reprezinta un sistem de stocare si
recuperare a informatiilor, constand din trei etape strans legate intre ele si anume
codificare, stocare si regasire a informatiilor. Se accepta de asemenea ca la om
functioneaza o memorie implicita, diferentiata de memoria explicita ( ?.?.Eacob,
C.7allas, /9-/0,
4bordarea moderna a memoriei impune distinctia facuta de psihologul
canadian, profesor la universitatea din 5oronto, ndel 5ulving (/9:*0, intre
memoria semantica, prin intermediul careia cunoastem lumea si memoria
episodica, in capacitatea de aducere in memorie de apel a evenimentelor specifice.
#n alt psiholog 4lan 7. 2addelez, atrage atentia asupra faptului ca uitarea
poate fi benefica si nu numai catastrofala. a ne permite sa ne debarasam de
informatiile fara utilitate. 4ceste precizari anterioare au fost facute pentru a pregati
conceptul cheie de memorie sociala.
/.*. 2asterea conce$t%l%i de #e#orie sociala
?a o privire simplista asupra conceptului de memorie sociala, el ar parea o
simpla asociere a socialului la memoria unui individ si astfel am putea spune ca asa
cum posedam toti memorie, prin care suntem noi insine, tot astfel si societatile au
memorie si anume memorie sociala.
@aspunsul pertinent nu poate fi dat daca privim conceptual intr!o abordare
psihosociologica, fapt care are si el anumite nea'unsuri. ste greu de demonstrat si
afirmat cum se trece de la memoria individuala la memorie sociala si ce
mecanisme intervin.
En acelasi timp nu putem face comparatii mari intre memeoria sociala si cea
colectiva si fara sa vrem acest studiu al memoriei sociale implica studii si
experimente din punct de vedere cognitiv.
En acest sens psihologi @.C.4tAinson si @.C. Shiffrin in anul /9:/ fac o
serie de studii si demonstreaza ca stocarea unei informatii permite realizarea de
catre individ a obiectivelor pe termen lung. i se ocupa de sistemul de memorare
de scurta si lunga durata, spunand ca memoria de lunga durata sau memoria de
lucru reprezinta sistemul de stocare si tratatare a informatiilor din fazele invatarii
rationamentului si intelegerii.
i afirma ca informatiile intra ca pe o usa in niste registre senzoriale prin
diferite cai3 12&i*u"lH !2"uditi&H 32t"ctilH
Prima etapa este stocarea acestei informatii pe termen scurt si formarea unei
memorii de lucru temporara unde au loc procese de control cum ar fi3 repetitie,
codificare, decizie, recuperare. 7in memoria de lucru temporara informatia ia doua
cai3 prima cale este stocarea pe termen lung si intrarea ei in memoria de lunga
durata, acest aspect ducand la un feed!bacA continuu, iar a doua cale este
raspunsul.
/.,. 3&oluti" coceptului de memorie soci"l"2 $eorii
1.3.1. 3eoria cadrelor sociale ale #e#oriei
Caurice HalbGachs (@eim, /-::!2uchenGald, /9.D0, a initiat studiul
psihologic al memoriei, contribuind fundamental la intelegerea faptului ca
memoria, constituind cunoasterea actuala a trecutului nu reprezinta conservarea
imaginilor, ci reconstituirea imaginilor. 7upa el memoria este o functie simbolica,
amintirile depinzand de posibilitatea de a avea idei generale, ori societatea este cea
care ne transmite mi'loacele de gandire,etc.
<iecare cuvant este acompaniat de amintiri, si nu exista amintiri carora sa nu
le corespunda cuvinte. 4ceasta reprezinta prima acceptiune de memorie sociala ca
memorie a societatii care ofera indivizilor limba si categoriile gandirii. #n lucru
este mai usor adus in memorie daca pentru el exista un termen lingvistic
corespunzator.
Semnificatia faptelor si sensul evenimentelor depind intotdeauna de
grupurile umane, nu au un caracter universal. @econstituim trecutul cu a'utorul
semnificatiilor din trecut. Prin fixarea evenimentelor, ne folosim de anumite repere
care sunt legate de anumite circumstante sociale cum ar fi3 absolvirea scolii,
satisfacerea serviciului militar, incadrarea in munca, etc.
4stfel pentru un adult din @omania prima zi de scoala poate fi legata de un
eveniment social (cum ar fi abdicarea regelui Cihai0.
7eci termenul de memorie sociala are si o alta acceptiune reiesita din
lucrarile lui C. HalbGaches si anume cea de memorie colectiva, de amintire a unor
grupuri umane pentru care evenimentele din trecut au o smnificatie speciala.
7upa acelasi autor atat stocarea cat si evocarea reprezinta procese mnezice
datorate vietii sociale3 dobandim cele mai multe informatii gratie societatii si
evocam aceste amintiri in interactiune cu ceilalti membrii ai grupului din care
facem parte. 7eci nu individul ci grupul este depozitarul memoriei. 4vem de!a
face astfel cu o memorie sociala.
4mintirile colective au caracteristici specifice, pentru ca societatea ii obliga
pe indivizi nu numai sa!si reamintesaca din cand in cand anumite evenimente din
viata lor, dar si sa retuseze, sa reorganizeze si sa completeze aceste amintiri pentru
a 'ustifica actiunile lor imediate.
4utorul nu a insistat asupra functiei de identificare a individului cu grupul
care exerseaza amintirile colective, in schimb a subliniat puternic caracterul
normativ, adica fiecare amintire colectiva este pentru un grup un model, un
exemplu sau o invatatura.
En lucrarea N?a 5ophografie legendaire des vangiles en 5erre
SaintreN(/9./0 C.HalbGachs localizand examinativ evenimentele descrise in
scrierile in pelerina', face o serie de observatii ingenioase asupra importantei
spatiului pentru fixarea amintirilor, a'ungand la concluzia ca reperele geografice
precum si constructiile umane au un rol capital pentru memoria colectiva.
Pe baza analizei localizarilor crestine din Palestina si in mod special din
Kerusalim, formuleaza legile care regleaza memoria grupurilor.
/. 4e'ea concentrarii5 tendinta de a locali/a in s$ati% #ai #%lte
e+eni#ente care n% a% nici o le'at%ra intre ele6
2. 4e'ea di+i/arii5 ,ra'#entarea %nei a#intiri in #ai #%lte ele#ente-
,iecare ele#ent ,iind di,erit locali/at6
3. 4e'ea d%alitatii5 acce$tarea $lasarii in do%a localitati a %n%ia si
acel%iasi e+eninent des,as%rat c% #%lt ti#$ in %r#a6
?a noi in spatiul romanesc, daca ne raportam la memoria colectiva a
romanilor, ne putem referi la legenda mit pentru )egru!Ooda. 4mintirea lui se
leaga de rauri si munti, de castelul unde isi avea scaunul domnitorul. 7ar palatul in
memoria colectiva este localizat atat la Cetateni cat si la Stroenesti!dupa legenda
duplicitatii. 7upa legea fragmentarii, lupta voievodului are mai multe episoade, in
acelasi loc geografic concentrandu!se si un alt element3 biruinta lui Cihai Oiteazul.
4proape toti voievozii romani au un viclesug si anume ca $potcovesc caii de!a!
ndoaselea cu coltii potcoavelor inainteN, cu alte cuvinte, expresie a legii
similitudinii actiunilor.
/.,.* $eori" structur"rii memoriei de c"tre cultur" si iterese
4partine lui <rederiA C. 2artlett care a demonstrat prin studii riguroase ca
pierderea informatiilor in timp nu se datoreaza uitarii, ci restructurarii de sens a
memoriei si anume organizarea unui anume fenomen amnezic in 'urul unui anume
element semnificativ. Cultura, afirma 2artlett, contribuie la fixarea semnificatiilor,
si prin aceasta la restructurarea memoriei.
4mintirile actuale se reorganizeaza in functie de interesele actuale ale
grupurilor si colectivitatilor. Prezentul isi pune amprenta asupra trecutuluui in
acceasi masura in care trecutul marcheaza prezentul.
Putem exemplifica prin studiile realizate de K.P. Oasilescu si Erina Holdevici
din decembrie /9-9 cu privire la distorsiunile amnezice ale acelei perioade.
i au cerut la o saptamana dupa evenimente unui grup de *- de studenti
participanti in ziua de */ decembrie /9-9 la manifestatia din Piata #niversitatii din
2ucuresti sa se relateze ce s!a strigat atunci. 7upa zece luni ,in noiembrie /99+, cei
doi psihologi au contactat din nou grupul de subiecti si au fost invitati sa!si
reaminteasca ce s!a strigat in zilele de */ si ** decembrie in Piata #niversitatii.
Concluzie3 lozincile amintite a doua oara nu au fost identice cu cele din
prima reamintire deci reorganizarea amintirilor despre evenimentele revolutionare
s!a produs in interesul social al momentului. Se presupune ca teoria lui <.C.
2artlett explica datele investigatiei, influenta mi'loacelor de influentare in masa
fiind o explicatie propusa de autorii citati.
/.. 8rganizarea si reorganizarea sociala a memoriei
1.4.1 *(ordarea consr%ctionis#%l%i social
Psihosociologii care abordeaza aceasta problema abordeaza memoria nu ca
un proces de codare si stocare a informatiei, ci ca pe o activitate sociala care
depinde de vorbire si care se costruieste in relatie cu alti indivizi. 4ceasta abordare
se opune curentului cu orgine de la Hermann bbinghaus si tendintei extra
cognitiviste ,ea urmarind sa evidentieze modul in care noile informatii sunt filtrate
de schema si cum intra in sistemul memoriei.
En ambele perspective memoria este tratata individual facandu!se apel la
procesele psihice interne. 5eoria se refera la faptul ca memoria nu se afla in
creierul indivizilor izolata, numai omul isi poate aminti cea ce nu exista in
experienta anterioara a lui, aceste fapte fiind transmise din generatie in generatie
( sarbatori, parade, statui 0.
4naliza limbii vorbite constituie dupa C. 2illing si 7. dGards (/99.0
placa turnanta a cercetatorilor constructionistilor sociali. 4legerea cuvintelor
pentru descrierea unui eveniment infractional s!a dovedit a fi gri'a principala a
celor implicati, deci ideea este ca memoria nu reprezinta un simplu depozit de
informatii neutre ci ca limba'ul are un rol hotarator in organizarea si reorganizarea
memoriei.
?imba'ul transforma modul si continutul a cea ce ne amintim, sustin
psihosociologii acestei abordari, fapt dovedit in interactiunea profesor elev in /9-:
de 7ereA, dGards si )eil Cercer6 s!a constatat ca profesorii orienteaza
constructia memoriei copiilor, controland limba'ul, selectia evenimentelor, modul
de interpretare si aducere aminte a acestora deci si amintirile se invata.
Reconst#uctia sociala a $e$o#iei
Problema principala a acestui demers o reprezinta faptul ca ar putea sa
functioneze o societate cu o memorie colectiva discordanta in raport cu prezentul
si in discrepanta cu proiectul istoric. Psihologul Pierre Oidal!)aZuet a realizat
unele cercetari, a'ungand la o concluzie negativa referitoare la acest fapt.
Concluzia a fost ca prin intermediul memoriei sociale trecutul exista in
forma de reprezentari. Enterferenta retroactiva face dificila obtinerea unor imagini
corecte asupra prezentului fapt ce duce la rescrierea istoriei de catre puterea
existenta.
?a noi in tara acest lucru a fost foarte evident, incepand de la emiterea unui
manual de istorie falsificat pana la a schimba denumirile unor strazi si orase sau
chiar stergera unor cladiri prin demolare cum ar fi case memoriale, biserici,
statui,etc.
7ar dupa revolutia din decembrie /9-9 au fost din nou schimbate numele
bisericilor care marcheaza ruptura cu ateismul ca ideologie de stat. ?a acestea s!au
adaugat si reconstructia sau ridicarea de noi biserici.
@eorganizarea sociala a memoriei impune stocarea unor nume de
personalitati politice persecutate in regimul comunist, de accea intalnim astazi
strazi cu nume evocand personalitati politice sau ale culturii romanesti care la un
moment dat nici nu puteau fi rostite in public, si cu atat mai putin elogiate.
7e asemenea, unele strazi poarta nume ce readuc in memorie harta @omaniei
in granitele ei firesti. 8amenii astazi, scapand de prizoneratul comunismului au
reprezentari legate de trecut iar memoria sociala se bucura din plin de ele.
Caurice HalbGachs afirma , in acest sens, ca amintirile se adapteaza in
ansamblul perceptiilor noastre actuale, ca apeland la propria memorie, la amintirile
noastre, noi nu evadam din societate pentru a ne inchide in propriul eu. l mai
afirma ca muzeele au un rol fundamental in reconstructia trecutului, cum de altfel
exista enciclopedii, statui etc.
?a noi in tara s!au ridicat statui oamenilor politici pe baza ordinelor de sus.
4stazi unele din ele sunt demolate iar altele preamarite, astfel fiecare grup isi poate
alege evenimentul pe care sa!l planga, putandu!se identifica cu un tip de
personalitate a eroului preferat, dar mai mult s!a afirmat ca nu numai spatiul si
timpul intervin in procesul memorarii dar si obiceiurile si cutumele, ceremoniile
care evoca anumite evenimente, spre a nu fi uitate, pentru a reactiva memoria
colectiva. 4ici Paul Connerton face distinctie intre ceremoniile comemotrative si
celelalte ritualuri prin caracterul lor oficial si de spectacol, indiferent daca acestea
sunt intelese ca avand o existenta mitologica sau istorica.
En ultimii zece!cinsprezece ani interesul cercetatorilor pentru studiul
memoriei sociale a cunoscut un adevarat riviriment. En psihosociologia din
@omania acest subiect privind organizarea si reorganizarea memoriei sociale nu a
mai fost abordat cu o singura exceptie, dar deosebit de relevanta, si anume
profesorul H.H.Sthal in /99,, cand a analizat fenomenul amneziei sociale si
mecanismele memoriei grupale.
Emportant este si mecanismul prin care grupurile, de la familie la natiune si
chiar omenirea in intregul ei, evenimentele care le!au marcat trecutul. 5ot la fel de
important este ca studiul memoriei sociale trebuie realizat cu instrumente
(concepte, teorii0 moderne, puse la dispozitie de cercetari actuale, fapt ce face ca
memoria sa nu fie considerata ca un fapt singular, facand abstractie de
interactiunile individ!individ, individ!societate, negli'andu!se dimensiunea
psihosociologica a fenomenului.
Co$unica#ea
Comuic"re" @ c"drul grupului
GGG.referat.ro
Comunicare reprezint ntiinTare, tire, veste, raport, relaTie, legatur. Cam
acestea ar fi sinonimele care ne sunt oferite de catre dictionarul explivativ pentru
comunicare. 7ei pare simplu nTelesul comunicarii este mult mai complex i plin
de substrat.
Comunicarea are o mulTime de nTelesuri, o mulTime de scopuri i cam tot attea
metode de exprimare i manifestare. )u exist o definiTie concret a comunicrii
ns se poate spune cel puTin c, comunicarea nseamn transmiterea intenTionat a
datelor, a informaTiei.
Ce se @>elege pri comuic"re1
o provocare constant pentru psihologia social6
o activitate6
satisfacerea nevoile personale6
legtura ntre oameni, etc.
Societatea continua sa existe prin transmitere, prin comunicare, dar este
corect sa spunem ca ea exista in transmitere si in comunicare. ste mai mult decat
o legatura verbala intre cuvinte precum comun, comunitate, comunicare.
8amenii traiesc in comunitate in virtutea lucrurilor pe care le au in comun6
iar comunicarea este modalitatea prin care ei a'ung sa deTina in comun aceste
lucruri. Pentru a forma o comunitate sau o societate , ei trebuie sa aib in comun
scopuri, convingeri aspiraTii, cunostinTe ! o intelegere comuna ! Nacelai spiritN
cum spun sociologii.
Comunicarea este cea care asigura dispoziTii emoTionale si intelectuale
asemanatoare, moduri similare de a raspunde la ateptri i cerinTe.
Comuic"re" se re"li*e"*/ pe trei i&eluri1
/. ?ogic
*. Paraverbal
,. )onverbal
7intre acestea, nivelul logic (deci cel al cuvintelor0 reprezinta doar :W din
totalul actului de comunicare6 ,-W are loc la nivel paraverbal (ton, volum, viteza
de rostire...0 si DDW la nivelul nonverbal (expresia faciala, pozitia, miscarea,
imbracamintea etc.0.
7aca intre aceste niveluri nu sunt contradicTii, comunicarea poate fi eficace.
7aca insa intre niveluri exista contradicTii, mesa'ul transmis nu va avea
efectul scontat.
$ipuri de comuic"re1
1o#%nicarea intra$ersonala . ste comunicarea n i catre sine.
Comuic"re" iterperso"l". ste comunicarea ntre oameni.
1o#%nicarea de 'r%$. ste comunicarea ntre membrii grupurilor si
comunicarea dintre oamenii din grupuri cu alTi oamenii.
1o#%nicarea de #asa. ste comunicarea primit de sau folosita de un
numar mare de oameni.
8copul comuic/rii1
sa atenTionam pe alTii.
[ sa informam pe alTii.
[ sa explicam ceva.
[ sa distram.
[ sa descriem.
[ sa convingem, etc.
Pentru a descrie numeroasele nTelesuri ale comunicarii pe care o folosim si
o traim zilnic, folosim urmatorii trei termeni3
"2 Form" comuic"rii
ste un mod al comunicarii asa cum sunt vorbirea, scrierea sau desenul.
4ceste forme sunt distincte si separate una de alta asa de mult, nc&t au
sistemul lor propriu pentru transmiterea mesa'elor. 4stfel, c&nd semnele sunt
facute pe foaia de h&rtie potrivit anumitor reguli (cum sunt cele ale gramaticii si
ortografiei0, atunci noi cream cuvinte si NformaN scrierii.
#2 +ediul comuic"rii
ste un mi'loc al comunicarii care combina mai multe forme.
#n mediu adesea poate implica utilizarea tehnologiei asa ca acesta este
dincolo de controlul nostru. Spre exemplu, o carte este un mediu care foloseste
forme ale comunicarii precum sunt cuvintele, imaginile si desenele.
c2 +edi"
Sunt acele mi'loace de comunicare n masa care s!au constituit ntr!un grup
propriu.
#xemple binecunoscute sunt radioul, televiziunea, cinematograful, ziarele si
revistele. 5oate acestea sunt distincte si prin modul prin care pot include un
numar de forme de comunicare. .pre exemplu, televiziunea ofera cuvinte, imagini
si muzica. 1desea termenul mass-media identifica acele mi"loace ale comunicarii
bazate pe te&nologie care fac o punte 6ntre cel care comunica si cel care
recepteaza.
?imba'ul este codul cu care este transmis informatia, reprezint unealta
comunicrii.
n prima categorie intr limba'ul. ?imba'ul reprezint codul comunicrii,este
liantul ntre cel ce transmite informaTia ,eminTtor, i cel ce primete informaTia,
receptor. ?imba'ul determina forma comunicarii. 3l este de trei )eluri1
7imba" scris.
7imba" verbal.
7imba" nonverbal.
Kudecata, sinele si societatea nu sunt structuri discrete, ci procese de
interactiune personala si interpersonala. Enteractiunea simbolica subliniaza
importanta limba'ului, ca mecanism fundamental in devenirea sinelui si 'udecatii.
Personalitatea este ceea ce este propriu, caracteristic fiecarei persoane i o
distinge ca individualitate6 felul propriu de a fi al cuiva.
Comunicarea are o foarte mare influenT asupra personalitaTii deoarece in
ziua de azi individul se defineste in functie de ceilalTi iar comportamentul
reprezinta o constructie a persoanei in interactiunea cu ceilalti. EnteraTiune atrage
concomitent comunicare.
Sinele se construieste in interactiune cu ceilalti. En felul acesta,
definirea unei situatii nu este niciodata strict individuala, desi apare astfel6 in
acelasi timp, nici individul nu este doar o oglinda a celorlalti, ci introduce note
personale in orice evaluare si raspuns.
Cu cat se comunica mai mult cu atat cresc sansele de a se crea personalitati
puternice. Comunicarea este cheia individului spre societate i integrarea n
aceasta.
?ipsa comunicarii atrage o indepartare iminenta faTa de grup, echipa,
societate, etc.
7aca luam n discutie termenul de grup observam caci, chiar
societatea din care facem parte este un grup. Brupul nseamna reguli, reputaTie, Tel,
munca n echip, etc . Sensuri determinate de interanctiune deci de comunicare.
4tata timp cat exista o buna comunicare exist i un randament maxim, ns dac
aceasta lipsete se poate a'unge la disensiuni sau, chiar mai ru.
<unctionarea unui grup mai mare se bazeaza pe reteaua care conecteaza
diferite parti ale sale si!i asigura coerenta.
)uanta pe care o introduce 2lumer ar putea chiar surprinde3 N8 retea sau o
institutie nu functioneaza in mod automat datorita unei dinamici interioare sau unui
sistem de cerinte3 ea functioneaza pentru ca persoanele aflate in diferite puncte fac
ceva, iar ceea ce fac este rezultatul modului cum definesc situatia in care sunt
chemate sa actionezeN
4rta de a comunica nu este un proces natural ori o abilitate cu care ne
nastem. )oi nvatam sa comunicam. 7e aceea trebuie sa studiem ce nvatam ca sa
putem folosi cunostintele noastre mai eficient.
8rice comunicare implica creatie si schimb de ntelesuri. 4ceste ntelesuri
sunt reprezentate prin NsemneN si NcoduriN. Se pare ca oamenii au o adevarata
nevoie sa NciteascaN ntelesul tuturor actiunilor umane. 8bservarea si ntelegerea
acestui proces poate sa ne faca sa fim mai constienti referitor la ce se nt&mpla
c&nd comunicam.
ste o alta lectura a comunicarii si semnificatiei sale legata de data aceasta
de procese sociale de adancime, cum ar fi conservarea identitatii si coeziunii,
exercitarea functiei vitale de integrare sociala, de mentinere si consolidare a unui
humus psihologic comun.
En nici una dintre ipostazele sale ma'ore, societatea (comunitatea umana0 nu
poate exista fara comuni!care3 nici in cea de dobandire a unei experiente comune
(care presupune dialog0, nici in cea de transmitere a zestrei culturale, nici in
construirea acor!dului asupra unor probleme si dezlegari.
Comunicarea semnifica mult mai mult decat schimbul si raspandirea de informatii6
comunicarea creaza si mentinea societatea.
COMPORTMENTE PROSOCILE
Estoria mai ndeprtat i mai recent, ca i viaTa social de zi cu zi ne ofer, pe
l&ng multiple cazuri evidente de egoism feroce, de cinism i violenT, de
sacrificare a celorlalTi pentru atingerea intereselor proprii, i variate exemple de
solidaritate uman, de a'utorare a semenilor, de altruism. n abordarea
problematicii conduitelor prosociale, am pornit de la faptul c nu orice acTiune de
servire a intereselor celorlalTi este o conduit prosocial propriu!zis6 c&nd
schimbul de bunuri i servicii dintre persoane este echitabil (sau perceput ca
atare0, direct, imediat i total transparent (cel puTin pentru cei aflaTi n 'oc0, avem
de!a face clar cu o afacere, i nu cu acte prosociale. 7esigur, graniTa dintre a'utorul
interesat i a'utorul dezinteresat este foarte greu de stabilit, dar, atunci c&nd
beneficiile celui care a'ut nu sunt directe i previzibile, c&nd acTiunile sunt n
favoarea celuilalt, comportamentele pot fi considerate prosociale. n cadrul lor,
altruismul adevrat ar fi varianta maximal a dezinteresului, deoarece, n acest caz,
n afara recompensei de dup moarte sau a unei satisfacTii spirituale pure, lipsit de
orice alt compensaTie, alte beneficii nu exist. 4cte de acest fel, n care nu e
prezent aprobarea celorlalTi oameni ! i nici mcar a celui pentru care s!a riscat i,
uneori, sacrificat chiar viaTa !, acte anonime de altruism sunt probabil foarte puTine.
le exist, totui.
4flm zilnic din ziare, de la radio i 5O c oamenii se a'ut, salveaz
vieTi, doneaz sume de bani pentru sinistraTi, ofer adpost, ofer locuri de munc.
7in aceleai surse aflm despre hoTii, violuri i agresivitate. @ealitatea n care trim
ne arat c toate acestea exist cu adevrat. ?a coal, colegii se a'ut ntre ei atunci
c&nd apar probleme de sntate sau de familie. #neori ns, l&ng noi, doi colegi se
bat, i vorbesc ntr!un limba' 'ignitor 6 la poarta colii ne ateapt c&te!o band
organizat s ne buzunreasc 6 acas, apartamentul vecinului a fost spart.
5ocmai de aceea am dorit s scriu despre comportamentele prosociale,
av&nd n vedere faptul c despre acestea se vorbete tot mai puTin, acord&ndu!se mai
mult importanT celor antisociale.
Comportamentul prosocial este un comportament intenTionat, realizat n afara
obligaTiilor profesionale i orientat spre conservarea i promovarea valorilor sociale.
<apte precum a'utorul acordat semenilor, aprarea proprietTii, a bunurilor, aprarea
legii, a dreptTii, reprezint comportamente prosociale. #nii psihologi exprim
manifestrile prosociale prin faptele c fiecare dintre noi se simte dator s acorde
spri'in persoanelor care depind de el. @euita ne ofer satisfacTii morale, iar eecul
ne trezete sentimente de culpabilitate. Se presupune c fiecare dintre noi consider
c, dac i a'ut pe ceilalTi, va fi a'utat la r&ndul lui c&nd va avea nevoie. n
stabilirea relaTiilor dintre ei, oamenii au tendinTa de a menTine un anumit echilibru
ntre ceea ce se ofer i ceea ce se primete. 7ac acest beneficiu ntre costuri i
beneficii nu funcTioneaz, se pot produce stri de disconfort psihic.
7efinim comportamentele prosociale acele comportamente care fr
cutatrea de recompense externe sau materiale, favorizeaz alte persoane, grupuri
sau medii sociale i cresc probabilitatea de a genera o reciprocitate pozitiv de
calitate i solidal nspre unitate, n raporturi interpersonale sau sociale ce decurg
de aici, scoT&nd n evidenT identitatea, autonomia, iniTiativa persoanelor sau a
grupurilor implicate ( @oche, /99/0.
Preocuparea faT de prosocial dateaz din anii ;+ ai secolului abia ncheiat,
dar n patru decenii a produs numeroase cercetri, concretizate n crTi i articole.
4stfel, p&n n /99; s!au identificat peste D++ de studii n revistele de psihologie
social n S#4 i uropa (2atson, /99-0, iar n prezent ele au depit cu mult cifra
de /+.+++. Principalele ntrebri la care ncearc s rspund psihologia social n
circumscrierea subiectului pot fi formulate astfel3 care sunt resorturile motivaTionale
ale comportamentului prosocial, n ce condiTii i contexte se petrece el, care este
relaTia dintre caracteristicele ofertantului i cele ale beneficiarului, cum solicit cel
aflat n nevoie a'utorul i cum reacTioneaz el la a'utorare.
7ac introducem ipoteza supravieTuirii prin nrudire (Lilson, /9:D0,
comportamentul altruist poate fi nTeles. 4stfel, cei ce sunt membri ai aceleiai
familii, au gene comune, prin urmare, a'ut&ndu!i pe alTii nrudiTi asigur transmiterea
mai departe a propriilor gene.
5oate procesele i fenomenele psihosociale se obiectiveaz la nivelul
conduitei sociale. SemnificaTia originar a conceptului de ,,conduit% este aceea de
ansamblu structurat al proceselor i activitTilor psihice orientate pe ,,obiect%,
precum i al reacTiilor motorii aferente, prin care subiectul se manifest ntr!o
situaTie social. Comportamentul social nu este dec&t expresia obiectivat i direct
perceptibil a unei procesualitTi psihoindividuale i psihosociale care scap
observatorului, neav&nd ns prin aceasta un caracter mai puTin obiectiv. ntr!o
expresie sintetic, coduit" I comport"met J procesele ?i )eomeele
psihosoci"le su#i"cete2
4bordarea problematicii conduitei sociale este nemi'locit legat de un alt
concept de baz, acela de socialitate. n sensul cel mai larg, acest concept
desemneaz un principiu al coeziunii i coerenTei existenTei socio!umane, adic un
principiu generator de ordine social. ntr!un sens mai restr&ns, prin socialitate
nTelegem ansamblul capacitTilor psihosociale, nnscute sau dob&ndite, care fac
posibil elaborarea tipurilor generice de atitudini i conduite sociale, mpreun cu
sistemul determinaTiilor exterioare sub incidenTa crora se obiectiveaz6 determinaTii
de natur economic, biologic, ecologic, demografic, istoric i cultural.
7atorit condiTionrilor istorice, socialitatea i modific profilul i formele de
manifestare odat cu modificrile care intervin n plan economic, tehnologic,
demografic i cultural.
<iind at&t o premis constitutiv a societTii, c&t i o expresie sintetic a
existenTei socio!umane, socialitatea comport o multitudine de forme de manifestare
la nivelul unor comportamente sociale specifice3 comportamentele prosociale,
cosociale i antisociale6 raporturile dintre sexe6 comportamentele politice,
economice, religioase, sportive etc.
8 serie de studii experimentale au confirmat faptul c, la fel ca alte
genuri de comportamente, cel prosocial este nvTat n timpul soializrii primare.
nvTarea social, at&t prin mecanismul direct al recompensei, pedepsei i rentririi,
c&t i prin observarea consecinTelor comportamentale ale altor persoane ce ntreprind
acTiuni prosociale (nvTarea indirect, prin modele0, conduce la nsuirea de
conduite altruiste la copii.
?a cel mai nalt nivel de generalitate, comportamentele se diferenTiaz n
funcTie de sensul lor de acTiune n raport cu principiul coeziunii sociale. 7efinit
ca ,,zoon politicon%, fiinTa social contient de sine, omul exist ca specie i ca
individ numai n msura n care prin acTiunile i comportamentele sale asigur i
consolideaz coeziunea social. n funcTie de acest criteriu se circumscriu trei mari
categorii de comportamente3 prosociale, cosociale i antisociale. 5oate aceste tipuri
de comportamente au o incidenT direct at&t asupra coezivitTii sociale, nTeleas ca
un principiu constitutiv al oricrui sistem uman, c&t i asupra proceselor i
fenomenelor psihosociale pe care se fundamenteaz viaTa social n general. ste
vorba de o cauzalitate circular n lanTul creia se includ aceste elemente, care sunt
pe r&nd, fie cauze, fie efecte.
Conform celor mai multe dintre aceste studii, comportamentul prosocial
se definete prin aceea c odat desfurat, ar putea avea consecinTe pozitive pentru
alTii6 este un comportament care are urmtoarele trsturi esenTiale3
! 8rm9re:te 6n mod explicit a"utorarea, spri"inirea sau prote"area
unor persoane aflate obiectiv 6n dificultate, sau care las9 impresia
c9 se afl9 6ntr-o asemenea situa;ie; totodat9, 6n mod explicit sau
implicit, sus;ine :i promoveaz9 valorile, normele :i modelele
sociale pozitive.
! #ste un act con:tient, inten;ionat :i 6n raport de care exist9
posibilitatea :i libertatea alegerii.
! #ste desf9:urat 6n afara oric9ror obliga;ii formale sau profesionale
:i f9r9 a:teptarea unor recompense externe.
4ltruismul, generozitatea, sacrificiul i apostolatul sunt cele mai des
nt&lnite forme de comportament prosocial, atunci c&nd sunt realizate n mod
intenTionat, dezinteresat i ca liber opTiune personal. ste evident c orice
comportament impus, fr alternativ sau cu recompense previzibile, dei vizeaz
un efect pozitiv pentru un semen aflat n dificultate, nu intr ntr!o asemenea
categorie. Cedicul care i a'ut pacienTii, serviciile care sunt fcute contra unui
anumit beneficiu, binele fcut din ordin sau un act neintenTionat care face un bine
cuiva .a., dei au un rol social pozitiv, nu intr n categoria comportamentelor
prosociale.
Pentru a explica natura comportamentelor prosociale au fost dezvoltate
mai multe categorii de teorii. 7in perspectiva unei concepTii socio!biologizante,
altruismul rezult din tendinTa natural de conservare a zestrei genetice a speciei, n
general, sau a unui grup familial sau etnic, n particular. Pornind de la noTiunea de
vecintate social i aceea de supravieTuire prin nrudire se ncearc n mod forTat
asimilarea diferitelor situaTii n care se manifest altruismul i ntra'utorarea cu
acelea n care coeziunea grupal pe criterii genetice funcTioneaz cu adevrat.
8 alt categorie de teorii, mult mai fundamentate, plaseaz explicaTia
comportamentelor prosociale n contextul mai larg al nvTrii i integrrii sociale,
explicaTia este cutat n particularitTile procesului de selecTie social3
colectivitTile umane reTin n cursul evoluTiei lor acele elemente i tipuri de
comportament care se dovedesc cele mai benefice adaptrii la mediu i
reproducerii sociale. #lterior, intervin o serie de ,,ntriri% psihosociale care le
consolideaz structura i funcTionalitatea, promov&ndu!le ca referenTiale axiologice
la nivelul ntregii societTi.
+"i)est"re" cocret/ " comport"metelor prosoci"le este
codi>io"t/ de o serie de )"ctori1
a0. psihosociali ( valori, norme i modele cultural!comportamentale promovate prin
nvTare i ntrire n cursul socializrii06
b0. psihoindividuali (trsturi temperamental!carectariale, structura motivaTional
i afectiv de baz, capacitTiile operatorii ale persoanei care ofer spri'inul .a. 06
c0. con'unctural!situaTionali ( dispoziTie afectiv i motivaTional con'unctural a
persoanei ,,active%, mpre'urrile fizice i sociale n care se impune intervenTia,
situaTia concret n care se afl ,,solicitantul%, presiunea timpului etc.0
F"ctorii psihosoci"li ?i sociocultur"li2 8 prim serie de condiTionri a
comportamentelor prosociale se manifest prin intermediul unor norme sociale
implicite, interiorizate n ontogenez ca principii i matrice comportamentale
av&nd un caracter general. 7intre acestea amintim3
<orma responsabilit9;ii sociale. Prin educaTie, integrare i
control social s!a impus imperativul moral i legal ca oamenii s se a'ute ntre ei, n
funcTie de anumite tipuri de raporturi n care se afl. 4ceste imperative pot cpta
diferite forme, ncep&nd cu prescripTiile religioase (,,iubete!Ti aproapele ca pe tine
nsuTi%.0, trec&nd prin normele informale ale bunului simT, impuse sub presiunea
opiniei publice (,,de respectat este acela care!i a'ut semenul la nevoie%0, i
termin&nd cu normele legale, impuse prin forTa sistemului 'udiciar (,,constituie
infracTiune faptul de a nu acorda asistenT unei persoane aflate n prime'die%0.
<orma reciprocit9;ii impune o reglementare general a raporturilor
sociale astfel nc&t la bine s se rspund cu bine, cel spri'init av&nd obligaTia
moral ca la r&ndul su s spri'ine pe cine i st n putere. <r s introduc un
element de ,,calcul meschin%, aa cum ar putea prea la prima privire, este vorba de
postularea unor astfel de relaTii n care eforturile pozitive pe care le facem n
favoarea semenilor notri s ne ndreptTeasc s ateptm asemenea eforturi i din
partea celorlalTi, beneficiarii put&nd fi chiar noi nine pe termen lung i fr o
condiTionare explicit. 7eci, se are n vedere crearea unui climat de spri'in
reciproc, n care beneficiarii sunt toTi membrii comunitTii.
<orma ec&it9;ii sc&imburilor sociale postuleaz necesitatea unei
'ustiTii sociale conform creia raporturile umane trebuie s se fundamenteze pe
criterii de echivalenT a schimburilor realizate. PercepTia unei inechitTi n
realizarea schimburilor sociale ndreptTete o reacTie prin care s se reechilibreze
situaTia, prin redistribuirea resurselor schimbate, resemnificarea importanTei lor sau
chiar ruperea relaTiei dezavanta'oase pentru una dintre prTi. 7ei principiul
echitTii schimburilor nu fundamenteaz direct comportamentele prosociale,
indirect oblig moral pe cel care poate da ceva, s o facX
F"ctorii psihoidi&idu"li2 Pornind de la un model general al structurrii
comportamentului uman, multe cercetri experimentale au evidenTiat existenTa
unor trsturi de personalitate care favorizeaz declanarea unor atitudini i
comportamente altruiste.
4stfel, extravertiTii au o mai mare disponibilitate de a acorda imediat a'utor
cuiva aflat n dificultate, comparativ cu introvertiTii. 7e asemenea, persoanele
sociabile, predominant colerice, sau cu o mai mare disponibilitate de asumare a
riscului se implic mai uor n acTiuni de a'utorare a persoanelor aflate n pericol
iminent, comparativ cu persoanele, nesociabile, flegmatice sau care resimt un
sentiment de nesiguranT.
7up constatrile lui SatoG (/9:D0, persoanele care au o mai mare
nevoie de aprobare social sunt mai caritabile dec&t media celorlalte, cu condiTia ca
actul lor s aib un caracter public. 4lte cercetri evidenTiaz corelaTia dintre
anumite calitTi psihofizice ( forT fizic, aptitudini speciale, cunotinTe speciale0 i
disponibilitatea unor persoane de a se antrena ntr!un comportament prosocial care
solicit respectivele calitTi. Cu alte cuvinte, predispoziTia de a a'uta pe cineva este
condiTionat i de contiinTa faptului c posezi calitTile necesare pentru a
desfura cu succes acTiunea respectiv (Huston , /9-/0.
7e asemenea, atitudinile preexistente faT de persoanele i situaTiile n
care se solicit spri'in condiTioneaz n mare msur antrenarea efectiv ntr!o
acTiune altruist. Persoanele care aparTin unor categorii sociale discriminate au
anse mai mici s primeasc asisitenT spontan n caz de nevoie dec&t cele care nu
aparTin acestor categorii. 7in pcate, se constat c prima pornire, cea natural de a
acorda imediat a'utor celui aflat n pericol, poate fi amendat ntr!un al doilea
moment de atitudinea generic faT de categoria social creia i aparTine victima,
sau de tipul de situaTie n care se afl. 7e exemplu, cineva aflat n pericol, dar aflat
i n stare de ebrietate, are anse reduse de a primi spri'in din partea unor persoane
cu ferme atitudini antialcoolice.
F"ctorii co=uctur"li ?i situ">io"li. 8 alt serie de factori
condiTionali ai comportamentelor prosociale sunt legaTi de contextul social n care
se solicit sau se impune a'utorul, starea vremii, urgenTa i presiunea timpului .a.
ontextul social 7ac situaTia n care se solicit a'utorul are loc n
prezenTa unei mari mulTimi, efectul asupra implicrii este de regul negativ,
datorit fenomenului de difuzie a responsabilitTii.
-resiunea timpului . 7ac persoana care ar putea acorda a'utor se
afl angrenat n alt acTiune presant, sau dac este este afectat chiar ea de unele
probleme neplcute, scade probabilitatea intervenTiei n spri'inul unei persoane
aflate n dificultate
.tarea meteorologic9. #nele informaTii relev importanTa strii
generale a vremii asupra predispoziTiei de antrenare ntr!un comportament
prosocial. Oremea frumoas, cu cer senin i temperatur agreabil favorizeaz
intervenTiile prosociale, n timp ce timpul nchis, umed i rece inhib ntr!o
anumit msur aceste elanuri altruiste.
Comport"metul prosoci"l di perspecti&" teoriei "c>iuii soci"le .
8rice tip de comportament poate fi abordat din perspectiva teoriei generale a
acTiunii sociale, care are la r&ndul su o fundamentare Tin&nd de teoria sistemelor
sociale. n acest cadru teoretic se opereaz cu noTiuni precum cele de actori
sociali, scopuri, mi'loace, costuri , factori cauzali, determinanTi i de condiTionare,
feed!bacA!uri de evaluare , adecvare i corecTie, decizie, strategii de optimizare a
efectelor etc.
Comportamentul prosocial, ca specie a comportamentului social, poate
fi de asemenea abordat din aceast perspectiv, ceea ce permite integrarea unitar a
multora dintre teoriile particulare privind acest aspect al vieTii sociale.
Prin implicarea ntr!o situaTie social, orice actor urmrete atingerea
unor scopuri , prin utilizarea unor mi'loace specifice i asum&ndu!i anumite
costuri6 cu alte cuvinte, comportamentul uman este rezultatul unui act de decizie,
fundamentat subiectiv iMsau obiectiv, i care presupune o interacTiune dinamic
ntre caracteristicile obiectului asupra cruia este orientat acTiunea.
7in perspectiva teoriei acTiunii sociale, conduita prosocial ( care
cuprinde at&t comportamentele efective c&t i procesele psihoindividuale i
psihosociale prin care acestea se fundamenteaz n plan subiectiv0 se desfoar
astfel3 aprecierea comportamentelor prosociale ca spontane i total dezinteresate
necesit anumite nuanTri6 implicarea ntr!o acTiune altruist de a'utorare a cuiva
aflat n dificultate presupune o suit de procese cognitive, afective i
motivaTionale, care se finalizeaz ntr!o decizie de intervenTie , luat n urma
evalurii costurilor i beneficiilor. vident, de foarte multe ori este vorba de
satisfacTii morale, de speranTa funcTionrii unor principii transcendente de
recompensare a celor care fac bine, de c&tigarea stimei celor din 'ur, sau chiar de
creterea stimei faT de sine nsui. ns, n toate cazurile, efectele sociale sunt
ntru totul pozitive.
4cordarea a'utorului n situaTiile de urgenT (emergenT0, cum ar fi
accidentele de main, atacarea unei persoane pe strad, furtul dintr!un magazin,a
constituit tema predilect n psihologia social ( cu deosebire n cea american0,
ntruc&t este vorba despre un timp relativ scurt de observat, intervine clar variabila
independent i se pot nregistra cu destul de mult precizie efectele acestei
intervenTii.
Comport"metul prosoci"l! este o categorie mai larg, care include at&t
conduita de a'utorare c&t i altruismul. l este comportamentul rezultat n procesul
socializrii i al nvTrii sociale, care se concretizeaz n acTiuni, atitudini de
prote'are i promovare a valorilor sociale pozitive, fie acestea obiecte, bunuri,
instituTii sociale sau relaTii interpersonale (Camali,/9:-0, este comportamentul
intenTionat, realizat n afara obligaTiilor profesionale i orientat spre susTinerea,
conservarea i promovarea valorilor sociale (Chelcea, \ran, /99+0.

Conduita filantropic este i ea o dimensiune a conduitei prosociale, dar ea are un
conTinut preponderent afectiv, deoarece are ca fundament motivaTional i
atitudinal iubirea pentru semeni, aceasta fiind nsoTit de unele valori ale moralei
laice (generozitatea 0 sau religioase.
n comportamentul prosocial, actul de a'utorare a celorlalTi ocup un loc
central. Conduita de ntra'utorare " care are at&t rdcini bilogice, c&t i
semnificaTii socioculturale " este, spre deosebire de a'utorarea unilateral, un tip de
conduit prosocial care se bazeaz pe acordarea mutual, concomitent sau
alternativ, de avanta'e i servicii ntre doi sau mai mulTi parteneri de interacTiune.
4'utorul poate fi minor, ca n cazul n care a'utm la ridicarea unui obiect scpat pe
'os de cineva, ntorc&ndu!se de repetate ori ntr!o ap rece ca gheaTa pentru a
salva pasagerii de pe un vas naufragiat.


Cuo"?te-te pe tie @su>i
$oler"t cu ceil"l>i;
12 6"c/ &i se )"ce o )"rs/ ur5t/ cum re"c>io">i;
a0 <aceTi haz de necaz
b0 O supraTi
!2 6up/ d&s2 4 perso"ele c"re sut )o"rte "m"#ile o )"c di iteres;
a0 7a
b0 )u
32 F/ der"=e"*/ p"rso"ele c"re se @m#ui#/ l" petreceri;
a0 )u n mod deosebit
b0 7a, de altfel nu o s le mai invit
%2 6"c/ u priete c"re &-" )ost pre*et"t @ c"drul grupului di c"re
)"ce>i p"rte @ce"rc/ cu orice pre> s/ )ie Kreg"le0 @t5lirii4 ce g5di>i
despre el;
a0 Ce obraznicX
b0 SunteTi mulTumit
52 7 priete/ pu>i m"i plictico"s/ &/ ro"g/ mereu s/ o @so>i>i l" medic4 l"
cump/r/turi2 Ce @i &e>i r/spude l" " u ?tiu c5t" rug/mite
"sem//to"re;
a0C, uneori, s!ar descurca i singur
b0)u sunteTi liber
D2 Fi se @t5mpl/ "dese" s/ ridic">i gl"sul petru " &/ impue puctu"l de
&edere;
a0 7a
b0 )u
72 F/ pl"c out/>ile;
a0 7a
b0 )u
4cordaTi!v c&te un punct pentru fiecare rspuns la care aTi rspuns astfel3
/a, *b, ,a, .b, Db, ;a, :a.
6e l" 7 l" 5 pucte
SunteTi dotat cu o mare flexibilitate mintal i dedetestaTi atitudinile rigide. 7e
aceea
respectaTi g&ndurile i comportamentele diferite de ale dvs., cu condiTia ca ele s nu
atenteze la libertatea dvs., situaTii n care v vedeTi nevoit s interveniTi cu tact.
6e l" % l" ! pucte
SunteTi o persoan tolerant, capagil de a nTelege puncte de vedere diferite. O
place s comparaTi ideile dvs. cu ale altora. Chiar dac discuTiile sunt foarte
stimulative, ncercaTi s nu fiTi prea agresiv.
6e l" 1 l" 0 pucte
SunteTi intransigent, aveTi idei foarte precise. )u v simTiTi bine c&nd discutaTi cu
cineva care nu are aceeai prere cu dvs. Comportamentul dvs. rareori inspir
simpatie.



Student: Graur Constantin
Grupa: 103
Chisinau 2013

S-ar putea să vă placă și