UNIVERSITATEA TEHNIC GHEORGHE ASACHI IAI

FACULTATEA DE INGINERIE CHIMIC I PROTECIA MEDIULUI

SPECIALIZAREA MANAGEMENTUL MEDIULUI




















Cuprins
Introducere
Cap I. Generalitati
Cap II. Efectele poluarii cu oxizii de sulf
Cap III. Procedee de reducere a emisiilor cu oxizi de sulf
Bibliografie


Introducere


Mediul nconjurtor, definit simplu,
reprezint un ansamblu de elemente naturale i
artificiale n care se desfoar viaa. Viaa, ca
atare, modific mediul deoarece ea presupune o
prelucrare a elementelor nutritive i o eliminare a
deeurilor provenite din activitatea metabolic.
De regul, aceste deeuri reintr n ciclurile
biologice astfel nct natura nu este vtmat sau
consecinele sunt nesemnificative. Uneori ns, drept rezultat al activitii vitale, se realizeaz
vtmarea att a propriul organism ct i a altor vieuitoare din natura, proces ce nseamn
poluare.
Gradul de poluare a mediului nconjurtor a crescut odat cu gradul de dezvoltare a
societii umane. Aceasta nseamn c, pe lng efectele benefice datorate progresului tehnic
nregistrat n ultimele decenii, omenirea suport azi i efectele adverse ale civilizaiei
industriale. Este vorba ndeosebi de cantitile impresionante de noxe i deeuri care nu mai
pot fi "neutralizate" n mod natural.
Sulful era cunoscut din cea mai veche antichitate si acest fapt se datoreaza, in primul
rand faptului ca el se gaseste, in general, sub forma nativa. Proprietatea sa de a arde cu
usurinta, dand bioxidul de sulf (gaz sufocant intrebuintat la dezinfectii), a atras atentia omului
inca din vechiul Egipt si apoi la celelalte popoare din jurul Mediteranei.
Chiar denumirea latina a sulfului, sulphurium, provine dupa opiniile specialistilor de
la cuvantul sansclit sulvari care inseamna inamicul cuprului, deoarece cuprul incalzit cu
sulf se transforma din rosiatic si lucios in sulfura de cupru neagra. Indienii cunosteau cu 2-
3000 de ani inaintea erei noastre faptul ca cuprul poate fi distrus cu sulful.
Adevarata importanta a sulfului apare insa prin intrebuintarea sa la fabricarea acidului
sulfuric, cel mai important dintre acizii pe care ii foloseste industria chimica .
Utilizarile sulfului se extind mereu : de la fabricarea acidului sulfuric, care ramane
principala s-a cerere, la vulcanizarea cauciucului, la fabricarea unor medicamente (sulfamide)
si mai ales, a unor coloranti si apoi la rafinarea petrolului devenind una din materiile prime
indispensabile industriei chimice moderne. Din acest motiv si producerea de sulf se extinde.

Pe langa extractia sulfului nativ din pamant s-a trecut la separarea sa (sau a SO
2
) din
minereurile care il contin si in special din pilite si calcopirite.

Cap I. Generalitati
Poluarea cu oxizi de sulf se refera in special la dioxidul de sulf si trioxidul de sulf,
reprezentati impreuna prin SOx. Dioxidul de sulf este un gaz incolor stabil, cu miros
caracteristic si sufocant. Ambii oxizi ai sulfului se formeaza prin combustia oricarui material
ce contine sulf. Cantitatea relativa a fiecaruia dintre ei nu depinde intr-o masura apreciabila de
cantitatea de oxigen prezenta, ca in cazul oxizilor de carbon. Chiar in exces mare de aer
dioxidul de sulf se formeaza intr-o cantitate mai mare. Cantitatea de trioxid de sulf format in
procesele de ardere depinde de conditiile de reactie, mai ales de temperatura, si variaza intre
1% si 10% din totalul SOx.
S + O
2
SO
2

2SO
2
+ O
2
2 SO
3

Dioxidul de sulf este considerat astazi ca prima substanta daunatoare din aer.
Dezvoltarea tehnico-productiva determina o crestere rapida a emisiilor de dioxid de sulf. Se
aprecieaza ca in anul 1965 productia de dioxid de sulf in Europa a fost evaluata la 150 de
milioane t/an, iar pentru anul 2000 a fost de 330 milioane t/an. Aceste gaze poluante se
disperseaza la inaltimi mari si efectul nociv nu se simte suficient de intens la sol.
Productia umana de sulf ce rezulta din sfaramarea combustibilor fosili si a
minereurilor, a dat nastere unui impact observabil la nivel regional (sute de kilometrii), prin
ploi acide. Dovezi numeroase sugereaza ca transportul la mare distanta de SO
2
are loc la
nivelul troposferei. In timpul tranzitului, cantitatile de SO
2
sunt convertite in sulfati, cu o
eventuala depunere in cadrul proceselor uscate sau umede, pe suprafete aflate la distanta fata
de sursa originala de SO
2
.
Depunerea sulfatilor joaca un rol principal in depunerea acida, care are ca rezultat
scaderea nivelului pH-ului apelor curate din lacuri si altereaza compozitia anumitor soluri.
Aceste schimbari afecteaza viabilitatea anumitor plante si a unor specii acide.
Principalele surse de poluare industrial sunt:
Sursa principala de poluare cu SOx o constituie procesele de ardere a combustibilor
fosili in surse stationare (arderea carbunelui, arderea petrolului).
Industria metalurgica, rafinariile de petrol, fabricile de acid sulfuric si procesele de
cocsificare a carbunelui sunt cele mai importante surse industriale.
- Industria siderurgic i metalurgic.

Industria de prelucrare a minereurilor n vederea
extragerii componenilor feroi sau neferoi se bazeaz n
special pe procedee de topire i nnobilare la temperaturi
nalte n urma crora rezult cantiti extrem de mari de
gaze nocive i pulberi. Procesele metalurgice produc
aproape jumatate din cantitatea de oxizi de sulf provenita
din industrie.
- Industria petrochimic.

n rafinriile din industria petrochimic apar emisii
de dioxid de sulf, hidrogen sulfurat, alturi de ali
componeni nocivi mai puin importani. Pe perioada
depozitrii produselor, n special a celor rafinate, datorit
tensiunii de vapori ridicate sunt posibile emisii, cel mai
frecvent de propan i butan. In cazul titeiului, aproximativ
10% din sulful prezent in titeiul brut se regaseste in
produsii de distilare.
ieiurile brute conin cantiti variabile de sulf n funcie de proveniena acestora. De
exemplu, coninutul mediu de sulf al acestora este: 0,4% pentru Libia, 2,5% pentru Kuweit,
5,5% pentru Venezuela (Bocan) i 0,08% pentru Indonezia (Minas). Un coninut mic de sulf
au i ieiurile brute provenite din Romnia.
n cursul operaiilor de rafinare, sulful tinde s se adune n fraciile reziduale care pot constitui
o parte important a combustibililor lichizi industriali. Dificultatea micorrii coninutului de
sulf din ieiurile brute i rezidiile petroliere const mai ales n coninutul acestora de asfaltene
i metale care conduc la dezactivarea catalizatorilor.
La o gam larg de combustibili solizi din Romnia coninutul de sulf este apropiat de
valorile pentru combustibilii lichizi grei. Astfel pentru lignitul de Schitu-Goleti S = 3,62%
iar pentru lignitul de Rovinari - carier S = 0,7%. De asemenea, desulfarea combustibililor
solizi cu un coninut ridicat de sulf este o activitate de amploare, care se dezvolt att prin
realizri practice, ct i prin cercetri.




- Industria chimic.

Procesele tehnologice ce se desfoar n industria
chimic conduc la poluarea atmosferei cu diverse substane:
oxizi de sulf, hidrogen sulfurat.


- Industria minier.

Ritmul ridicat de exploatare la minele deschise
nseamn dislocarea unor cantiti mari de pmnt i
eliminarea de pulberi solide


- Industria energetic i transporturile.

Industria energetic i transporturile, sub aspect cantitativ,
se situeaz pe primul loc al surselor de emisii de gaze nocive
datorit faptului c toate industriile necesit cantiti mari de
energie, iar obinerea ei prin combustie este legat de generarea de
cantiti imense de gaze reziduale (dioxid de sulf, oxizi de azot,
oxizi de carbon), praf i fum.
Solutia clasica de control a emisiilor de gaze in cazul instalatiilor industriale a fost cea
a diluarii emisiilor pin injectarea lor la inaltime (cosuri de zeci si sute de metri). In functie de
inaltimea cosurilor si de conditiile atmosferice, gazele poluante provenind din procesele
industriale se propaga local sau la distante medii / mari. In cazul marilor termocentrale de
exemplu propagarea gazelor poluante este pe distante mari (transfontaliere) efectele fiind
intinse la scara regionala (zone continentale poluarea aerului indusa de termocentralele din
Germania se propaga la nivelul intregii Europe centrale).
O situatie deosebita este cea a motoarelor de autovehicule, din ce in ce mai numeroase.
Mai ales motoarele diesel produc cantitati semnificative de bioxid de sulf (din sulful din
motorina), oxizi de azot (datorita temperaturii ridicate de ardere) si particule de hidrocarburi
nearse (fum). O prezentare comparativa a principalelor surse de poluare atmosferica este



prezentata in fig. Urmatoare. Concluzia care reiese din aceste figura este ca bioxidul de sulf
rezulta din impuritatile combustibililor.











Cap II. Efectele poluarii cu oxizii de sulf
Oxizii de sulf au aciune duntoare att asupra mediului si organismului uman i a
regnului vegetal ct i asupra construciilor din metal i piatr.
In Romania concentratia maxima admisibila pentru dioxidul de sulf la 30 min este
stabilita la 0.75 mg/mc, iar concentratia la 24 ore este de 0.25mg/mc. Valoarea concentratiei
medii anuale(max. admisibila) pentru dioxidul de sulf este de 0.06mg/mc. Aceste concentratii
sunt depasite in multe cazuri.
Ploile acide au o actiune coroziva puternica si asupra diverselor obiecte cu care vin in
contact, in primul rand asupra constructiilor metalice dar si asupra materialelor de constructii
(marmura, calcarul etc.).
Efectele poluarii cu oxizii de sulf asupra mediului
Efectul poluarii cu oxizi de sulf este amplificat de prezenta negrului de fum, acesta
fiind un catalizator al oxidarii dioxidului de sulf si trioxidului de sulf poluant mult mai nociv.
Dioxidul de sulf are un rol important si in formarea smogului fotochimic datorita
sinergismului cu ceata si alti poluanti.
Depunerile acide reprezinta fenomenul prin care acizii din atmosfera ajung pe
suprafata Pamantului si poate fi umeda sau uscata.Cea umeda se numeste si ploaie acida iar
cea uscata se refera la procesele prin care gazele acide ,vin in contact cu suprafata solului si
sunt retinute de acesta.


Un alt efect nociv pe care poluare co oxizii de sulf il au asupra mediului este smogul
fotochimic.




Prin notiunea de smog sunt cunoscute fenomenele atmosferice de suprapunerii a
poluarii cu fum si gaze nocive peste ceata. Prin efectul combinat al acestora apare un
sinergism care determina o nocivitate extrem de mare a diferitelor gaze toxice(SO
2
,NO
2
)
aflate chiar in concentratii sub limita maxima admisa. Smogul fotochimic este un fenomen
destul de frecvent in orasele cu circulatie intensa si cu industrie puternica, in care, datorita
particularitatilor geografice si climatice exista conditii pentruformarea cetii, a calmului
atmosferei si a inversiei termice.

Efectele poluarii cu oxizii de sulf asupra plantelor
Pagubele cele mai importante provocate de SO
2
plantelor se petrec ziua, cnd
activitatea fotosintetic este maxim, aciunea fitotoxic a SO
2
constnd n distrugerea
clorofilei. Prin expunerea unor plante la o atmosfer artificial de SO
2
s-a constatat c n urma
absorbiei unui gaz se elimin H
2
S, proces ce se desfoar numai n prezena luminii.
Asupra plantelor, efectul ploilor acide este remarcabil in special asupra padurilor.
Oxidarea fotochimica contribuie la aparitia aerosolilor in sistemul HC-NO
x
; in acelasi
timp din olefin, dioxidul de sulf, sub influenta luminii se formeaza acidul sulfuric, care sta la
baza aparitiei cetii si ploilor acide. Numai prezenta in atmosfera a anhidridei sulfuroase in
doze de 50 ppm, produce leziuni grave la plante, in special pe frunze, de forma unor pete
brune. In schimb, prezenta celor doi acizi provoaca arsuri si pete deshidratate pe toate
organele plantelor. Exista un anumit mod de manifestare a poluarii cu acesti factori poluanti:
la criptogame predomina cloroza care diminueaza fotosinteza, plantele suculente fiind cele
mai sensibile in comparative cu coniferele, considerate cele mai rezistente.

Efectele poluarii cu oxizii de sulf asupra oamenilor
In functie de concentratie si perioada de expunere dioxidul de sulf are diferite efecte
asupra sanatatii umane. Efectul asupra organismului uman poate avea loc fie direct, fie
indirect prin degradarea mediului sau vietii.
Expunerea la o concentratie mare de dioxid de sulf, pe o perioada scurta de timp, poate
provoca dificultati respiratorii severe. Aceti oxizi provoac iritaii ale mucoaselor cilor
respiratorii. Acestea apar la concentraii de 5 ppm.
Sunt afectate in special persoanele cu astm, copiii, varstnicii si persoanele cu boli
cronice ale cailor respiratorii.
Expunerea la o concentratie redusa de dioxid de sulf, pe termen lung poate avea ca
efect infectii ale tractului respirator.
Efectele principale ale smogului fotochimic asupra organismului uman sunt:
a) acute: uscaciune a mucoaselor gurii, nasului, modificari ale acuratetii vizuale, cefalee pana
la congestie pulmonara, edem si moarte. La concentratii de 0.02-0.05 ppm ozonul este sesizat
olfactiv, la 0.1-1ppm creaza tulburari de vedere, modificari ale functiei pulmonare, iar la 0.8-
1.7 ppm apar congestiile pulmonare.
b) cronice: leziuni cronice pulmonare (bronsita, pneumonii) aparitia si dezvoltarea
tumorilor pulmonare.
Dioxidul de sulf poate potenta efectele periculoase ale ozonului.

Cap III. Procedee de reducere a emisiilor de oxizi de sulf
Arderea combustibililor fosili conduce la evacuarea n atmosfer a unor volume
importante de oxizi gazoi de sulf. n urma precipitaiilor chimice i a transformrilor pe care
le sufer n atmosfer, aceti oxizi devin sursa precipitaiilor acide, form sub care i exercit
la nivelul solului aciunea distrugtoare asupra vegetaiei perene.
n acelai timp, n condiiile specifice (temperatur i presiune ridicat, prezena
umiditii, alturi de particule de cenu) ce caracterizeaz circulaia gazelor arse dinspre
instalaia de ardere spre coul de evacuare n atmosfer, oxizii gazoi exercit o puternic
aciune coroziv asupra instalaiilor ce compun circuitul gazelor arse. Astfel se intensific
uzura instalaiilor. ntr-o prim faz, bioxidul de sulf d natere acidului sulfuros care, prin
oxidare sub aciunea radiaiei solare, se transform n acid sulfuric. Aciunea poluatoare a
H
2
SO
4
se exercit sub forma ploilor acide, principalul factor generator al morii pdurilor n
rile industrializate din Europa de vest i central.
Intrnd n circulaia atmosferic zonal, SO
2
exercit efectul poluant nu numai n
regiunea sau ara n care este generat, ci i n alte regiuni sau ri aflate pe direcia vnturilor
dominante. Acest proces este favorizat de construirea unor couri nalte (peste 200250 m)
prin intermediul crora gazele arse, avnd o temperatur ridicat (160175 C) i o vitez de
evacuare mare, sunt conduse prin intermediul courilor nalte la o nlime egal n medie, cu
dublul nlimii coului (cca. 500 m de la nivelul solului).
Cu excepia unor procese chimice speciale, arderea combustibililor fosili reprezint
principala surs de dioxid de sulf (SO
2
). Se deosebesc trei ci principale de reducere a emisiei
de SO
2
, respectiv: desulfurarea combustibililor, alegerea corespunztoare a combustibilului,
desulfurarea gazelor de ardere. Reinerea bioxidului de sulf poate avea loc n toate fazele
folosirii combustibilului, ncepnd cu pregtirea lui naintea arderii, n timpul arderii i dup
ardere .
n crbune, sulful este prezent sub 3 forme:
1) sulf organic;
2) radical sulfat;
3) pirita.
n pcur, sulful poate fi doar sub form de sulf organic i radical sulfat. n general,
combustibilii gazoi naturali au un coninut neglijabil de sulf. Gazele de sond sau de rafinrie
conin hidrogen sulfurat (H
2
S), precum i dioxid de carbon (CO
2
) i mercaptan.

Reducerea emisiilor de SO
2
se realizeaz prin:
Prelucrarea materiilor prime ce conin sulf nainte de a fi introduse n procesul
tehnologic
Procedeele de desulfurare a crbunilor se clasific n:
1. Pretratarea chimic urmat de ndeprtarea mecanic a sulfului coninut ca
impuritate n pirit (sulful organic nu poate fi ndeprtat). Reducerea sulfului piritic se face n
proporie de 90%.
2. Transformarea chimic a sulfului din crbune n compui solubili sau volatili.
3. Desulfurarea prin desulfurare lichefiere, urmat de solidificarea produsului i
diferite procedee de gazeificare a crbunelui.
Pentru pcurile cu coninut ridicat de sulf s-au utilizat diverse metode de ndeprtare a
sulfului n vederea obinerii emisiilor reduse de oxizi de sulf. Printre acestea se numr:
- aditivitatea pcurii, prin folosirea aditivilor de combustie care au rolul de a
reaciona cu dioxidul de sulf din gazele de ardere i de a forma produse slab active sub raport
coroziv.
- metoda petrochimic de a ndeprta compuii cu sulf prin rafinare.

Desulfurararea gazelor de ardere
n ultimele dou decenii au fost dezvoltate mai multe procedee de desulfurare, dintre
care cele mai importante sunt:
- procedeul umed, n care se introduce ca agent activ o soluie de hidroxid de calciu i
carbonat de sodiu, obinnd ca deeu nmoluri nerecuperabile sau cel mult cu posibilitate de
extracie de gips.
- procedeul semiuscat, n care se introduce ca agent activ o soluie concentrat de
amoniac sau hidroxid de calciu, n filtru avnd loc evaporarea complet a apei. Produsele
sulfatice sunt recuperate n stare uscat, permind reintroducerea lor n circuitul economic.
- procedeul catalitic, cu producere de sulf, aplicat la o temperatur ridicat a gazelor
de ardere.
Sistemele de desulfurare a gazelor de ardere cel mai des utilizate sunt descrise
schematic prin diagrame n figura urmatoare.

Fig.3.1. Sisteme de desulfurare a gazelor de ardere.
Cea mai larg implementare industrial o are procedeul umed.
n desulfurarea uscat SO
2
i SO
3
sunt reinute prin procese fizice (adsorbie) sau
chimice (absorbie i reacii chimice).n vederea micorrii nocivitii gazelor emise, varianta
cea mai studiat i aplicat este desulfurarea gazelor de ardere.
n adsorbia uscat, agentul de adsorbie este dirijat s ntlneasc gazele ce trebuie
desulfurate. Apoi, agentul este reactivat n regenerator i este trimis napoi n procesul de
adsorbie. n adsorbia uscat, agentul de adsorbie este pulverizat n gazele de ardere.
n procedeele semiuscate, o suspensie alcalin sau alcalino-pmntoas este adus n
contact cu gazele de ardere de desulfurat. n gazele de ardere fierbini se formeaz un produs
uscat de reacie, care este colectat apoi n filtrele de particule.


Fig. 3.2. Mecanismul reinerii SO
2
n procesul semiuscat
de absorbie prin pulverizare
Desulfurarea umed a gazelor de ardere are loc n turnuri de injecie, numite scrubere.
In acest caz, o soluie sau suspensie alcalin sau alcalino-pmntoas este dispersat n gazul
de desulfurat sau este adus ntr-un contact omogen cu acesta, astfel nct oxizii de sulf sunt
ndeprtai prin absorbie. Splarea gazului cu ap este posibil, dar tendina gazelor de a se
dizolva n ap este relativ redus.




Bibliografie
1. Mioara Surpaeanu, Carmen Zaharia ABC metode de analiz a calitii factorilor
de mediu, Editura Tehnic, Iai, 2002
2. Mnescu S., Cucu M., Diaconescu M., Chimia sanitar a mediului, Editura
Medical, Bucureti, 1994.
3. www.wikipedia.ro
4. http://www.spms.pub.ro/fisiere/depoluare/curs/cap07.pdf
5. www.redactiemonitorulsv.ro