Sunteți pe pagina 1din 44

Curs 2.

ANALIZA SENZORIALA
CEPA-anul III
1
METODOLOGII DE ANALIZA
SENZORIALA CLASICA
TESTE DE DIFERENTIERE
TESTE DESCRIPTIVE
Teste calitative
TESTE HEDONICE
(PREFERENTIALE)
Teste afective si cognitive,
metode calitative si cantitative
Exista o diferenta
intre produse?
Ce caracteristica difera
si cat de mult?
Are diferenta vreo influenta
pentru consumator?
Metode obiective Metode subiective
TESTE ANALITICE
TESTE HEDONICE SAU
PREFERENTIALE
2
TESTE DE DIFERENIERE
Pentru a determina probabilitatea
asemnrii sau deosebirii dintre probe,
sunt folosite urmtoarele teste:
testul de comparaie n perechi
testul triunghiului
testul duo-trio
testul doi din cinci
testul A-non A.
Diferentiere
Intrebare: ,,Pe care
dintre cele trei probe o
percepeti diferita de
celelalte doua?
3
a) Test de comparaie n perechi
Este recomandat pentru:
- a determina dac exist o diferen perceptibil a unei
nsuiri particulare (de exemplu, senzaia de dulce);
- a selecta, a antrena i a verifica performanele evaluatorilor;
- a compara dou produse in ceea ce privete preferina, n
cazul testelor directe cu consumatori.
Avantajele acestui test sunt simplitatea i mai puin
oboseal senzorial pentru evaluatori.
Evaluatorii primesc un set de dou probe (perechi).
Acetia desemneaz proba pe care o consider cea mai
intens din punct de vedere al nsuirii analizate. Una din
probe poate fi prob martor. Se numr de cte ori este
selectat fiecare prob.
Intrebarile privind compararea probelor pot fi de genul: ,,Care produs este
cel mai dulce?, ,,Aranjati produsele in ordinea cresterii intensitatii aromei
de banana, ,,Aranjati produsele pe o scara de la cel mai granular la cel mai
fin.
4
b) Testul triunghiului

Acesta este un test de difereniere
care implic trei probe codificate,
dintre care dou identice, prezentate
simultan. Evaluatorului i se cere s
selecteze proba diferit.
Testul triunghiului se recomand pentru:
determinarea diferentelor in cazul
modificarii ingredientelor produsului,
parametrilor de procesare, ambalare
sau pastrare;
aprecierea existentei unei diferente in
calitatea senzoriala globala a
produselor;
selectarea i instruirea evaluatorilor
in ceea ce priveste abilitatea de a
diferentia produsele care prezinta
diferente perceptibile.
5
c) Testul duo-trio

Acesta este un test de difereniere n care proba de
referin este prezentat prima. Aceasta este urmat de
dou probe codificate, din care una este identic cu cea
de referin i pe care evaluatorii sunt rugai s o
identifice.
Testul duo-trio se folosete pentru a determina dac
exist vreo diferen sau asemanare ntre o prob dat
si proba de referin.
Testul este folosit, mai ales, atunci cnd proba de
referin este foarte bine cunoscut de ctre evaluatori.
Metoda se recomanda in analizarea texturii atunci cand
se determina diferentele care apar in modificarea
ingredientelor, a tehnologiei de procesare sau pastrare.
Se utilizeaza minim 16 evaluatori.
DFR
MCT PBY
6
d) Testul dou din cinci

Este un test de difereniere care include cinci probe
codificate, dintre care dou sunt de un tip i trei de un alt
tip.
Acest test este cu precdere utilizat n aplicaiile tactile,
vizuale sau auditive.
Evaluatorilor li se prezinta un set de cinci probe
codificate i li se spune c dou sunt de un tip i trei sunt
de un altul si li se cere s grupeze cele dou seturi de
probe.
Ordinea prezentrii probelor trebuie s fie selectat la
ntmplare din urmtoarele 20 de permutri distincte:
AAABB BBBAA AABAB BBABA ABAAB BABBA BAAAB
ABBBA AABBA BBAAB ABABA BABAB BAABA ABBAB
ABBAA BAABB BABAA ABABB BBAAA AABBB
Din punct de vedere statistic, acest test este mai eficient
decat cele precedente. Numarul de evaluatori trebuie sa
fie de minim 20.
A A
B B B
7
e) Testul A non A

Acest test este de difereniere si poate fi folosit pentru
evaluarea probelor al cror aspect variaz sau care las un
persistent gust remanent.
Este util atunci cand nu se pot aplica testul duo-trio sau
testul triunghiului. Este deosebit de folositor atunci cnd nu
se pot obine probe repetate strict identice.
Acesta este un test n care o serie de probe, care pot fi A
sau non A, este prezentat evaluatorului dup ce acesta a
fost instruit s recunoasc proba A.
Evaluatorului i se prezint probele una cte una. Proba A,
de referin, este prezentat evaluatorului de mai multe ori
pn cnd acesta poate s o recunoasc. Se respect un
interval de timp suficient (de exemplu 2 pn la 5 min) ntre
primirea probelor, iar n timpul unei sesiuni se examineaz
doar cteve probe.
8
METODE SPECIFICE ANALIZEI
DESCRIPTIVE
Analizele senzoriale descriptive sunt
instrumentele cele mai sofisticate din arsenalul
unui specialist in analiza senzoriala.

Aceste metode permit obtinerea unei descrieri
senzoriale complete a unui produs, identificarea
ingredientelor ascunse, a variatiilor procesului si
determinarea celor mai importante caracteristici
ale produsului.

Profilul de aroma este un test de descriere
calitativa.
9
METODE SPECIFICE ANALIZEI
AFECTIVE
Metoda scarii hedonice
- In aceste teste, consumatorii clasifica produsele in ordinea
preferintei pe o scara ascendenta/descendenta;
- usor de realizat, simpla, efort minim, timp scurt

Exemplu de scara hedonica:
Punctaj Calificativ
9 puncte....... ,,imi place extrem de mult
8 puncte...... ,,imi place foarte mult
7 puncte....... ,,imi place moderat
6 puncte....... ,,imi place putin
5 puncte...... ,,nici nu-mi place, nici nu-mi displace
4 puncte....... ,,imi displace putin
3 puncte....... ,,imi displace moderat
2 puncte....... ,,imi displace foarte mult
1 punct......... ,,imi displace extrem de mult

10

Principalul scop al testelor afective este evaluarea raspunsurilor
personale ale clientilor curenti sau potentiali, referitoare la un produs, la o
idee de produs sau la caracteristici specifice unui produs.

Testele afective sunt utilizate in mod deosebit de catre producatorii de
bunuri de consum, dar si de prestatorii de servicii.

Testele sunt folosite pentru dezvoltarea unor produse si servicii care sa
se vanda in in cantitati mari sau la un pret mai ridicat.

Pentru majoritatea produselor companiilor, volumul de testari este generat
de diverse variatii si incercari in timpul procesului de fabricare, de
materiile prime, ceea ce conduce spre realizarea unui panel de
consumatori.

In cadrul unui sondaj de opinie, panelul reprezinta un esantion
permanent (format din indivizi, familii, puncte de desfacere, etc.),
reprezentativ in cadrul populatiei studiate, care face obiectul unor
investigatii repetate, la intervale regulate de timp.

Un panel permite masurarea evolutiei unui fenomen in timp, stabilirea
punctelor de vanzare privilegiate, a numarului, profilului si
comportamentului cumparatorilor, studierea concurentei, etc.

Imbunatatirea produsului/ Optimizare:
Datorita competitiei intense, companiile cauta constant metode de
imbunatatire si optimizare a produselor, astfel incat sa poata livra
consumatorilor ceea ce acestia asteapta, la un pret mai bun fata de cel al
concurentei.

Un plan de imbunatatire a produsului cauta, in general, sa dezvolte unul
sau doua atribute cheie ale produsului, pe care consumatorii le-au indicat
ca ar avea nevoie de imbunatatiri.

In vederea imbunatatirii produsului, sunt realizate prototipuri, testate prin
compararea cu anumite calitati si insusiri cunoscute, pentru a verifica daca
eventualele diferente fata de proprietatile dorite sunt perceptibile, iar apoi
sunt testate de catre consumatori, pentru determinarea gradului de
imbunatatire perceput pentru produsul respectiv si, reflectarea imbunatatirii
produsului prin punctajele obtinute in urma testelor de acceptare si
preferinta ale acestuia.

Evaluarea potentialului pietei:

In mod obisnuit, evaluarea potentialului pietei este o
activitate a departamentului de marketing, care la randul lui,
va consulta departamenul de evaluari senzoriale in legatura
cu aspectele ce privesc: cerintele consumatorilor (cum ar fi
caracteristici cheie ce descriu diferente intre produse),
metoda de testare si datele obtinute anterior prin evaluare
senzoriala.

Evaluarea se realizeaza tinand cont de:
- intentia de achizitionare a produsului;
- pretul de achizitie;
- obiceiuri curente de cumparare;
- obiceiuri de consum alimentar;
- efectele ambalajului si ale reclamei;
- confortului utilizarii produsului.




Subiectii/consumatorii in testele afective:
De fiecare data cand se realizeaza un test senzorial, este selectat un grup
reprezentativ de subiecti, care inregistreaza si declara periodic cumpararile
de produse de larg consum efectuate: locul si data cumpararii, marci de
produse, cantitati, pret de achizitie etc.;
Criterii ce pot fi luate in considerare in selectarea esantionului de subiecti:
- Grupul de utilizatori. Pe baza ratei de consum sau in functie de utilizarea
unui produs de diferite categorii de persoane, consumatorii sunt clasificati
drept utilizatori neinsemnati, moderati si importanti;
- Varsta. Varstele cuprinse intre 4-12 ani sunt recomandate pentru testarea
jucariilor, dulciurilor si cerealelor; adolescentii de 12-19 ani cumpara haine,
reviste, bauturi racoritoare si distractie; adultii tineri de 20-35 de ani primesc
cea mai mare atentie in astfel de teste, datorita numarului mare de persoane
ce se incadreaza in aceasta grupa de varsta, datorita consumului mare de
produse si posibil datorita absentei cheltuielilor familiare;
- Genul. Cu toate ca femeile cumpara mai multe bunuri de larg consum si
haine, barbatii cumpara mai multe masini, alcool si divertisment; diferentele
dintre obiceiurile de cumparaturi dintre femei si barbati tind sa se diminueze.

Surse de subiecti pentru testarea produsului:
1. Angajatii:
- sunt familiari cu caracteristicile produsului, constituind un bun reper, la
fel ca si consumatorii regulati;
- tind sa gaseasca motive pentru a prefera produsele la crearea carora
au participat ei sau colegii lor;
- pot sa nu distinga caracteristicile dorite fata de cele nedorite, in acelasi
fel ca restul consumatorilor; de exemplu, angajatii pot sti daca s-a
produs o schimbare recenta in procesul de obtinere a unui produs, iar
acest lucru ii va face sa prefere acel produs si vor da mai putina
importanta altor caracteristici.

2. Rezidentii din zona locala:
- o alta abordare pentru companie este sa dezvolte o baza de date
proprie cu rezidentii locali; chiar daca acest lucru necesita anumite
costuri si un suport intern pentru dezvoltare, compania va avea acces la
persoane ce vor participa ulterior la diverse testari.

3. Restul populatiei:
- testarea populatiei surprinde in mod automat raspunsurile din partea
grupurilor tinta, prin recrutarea consumatorilor ce indeplinesc criterii
specifice de selectare

Alegerea locatiei de testare:
1. Testele in laborator:
- pregatirea si prezentarea produsului pot fi atent controlate;
- culoarea si alte aspecte vizuale ce nu pot fi controlate in totalitate pot fi
mascate, astfel incat subiectii sa se poata concentra asupra diferentelor de
savoare si textura ale produsului analizat;
- locatia poate sugera ca testarea produselor realizate in cadrul companiei
poate influenta asteptarile persoanelor testate datorita experientei anterioare.
2. Testele in locatii centrale:
- subiectii evalueaza produsul in conditii controlate de organizator; orice
neintelegere poate fi clarificata, obtinandu-se astfel raspunsuri exacte;
- produsele sunt testate de consumatorii finali; acest lucru asigura validitatea
rezultatelor;
- conditiile sunt favorabile in cazul testarii unui numar mare de persoane;
- produsul este testat in conditii artificiale.

3. Testele in casele consumatorilor:
- efectele produsului asupra consumatorului, obtinute in urma utilizarii repetate
a produsului pot furniza informatii referitoare la potentialul unei vanzari repetate
a produsului;
- pot fi utilizate planuri statistice.
ALEGEREA SI INSTRUIREA CORECTA A
ECHIPEI DE EVALUATORI:
- Chestionar Preselectie
EVALUATORI:
- evaluatori- care nu trebuie s ndeplineasc
anumite criterii precise de selecie i instruire
sau oameni care au mai luat parte la cateva
teste senzoriale (asesor iniiat);
- evaluatori selectai - sunt persoane care au
fost selectai i instruii, pentru anumite teste
senzoriale particulare;
- ,,evaluatori experi- sunt evaluatori care au
fost selectai i instruii pentru o varietate de
metode de analiz senzorial i care au
demonstrat o acuitate particular n activitatea
din panel.

17
CONDITII GENERALE
DE TESTARE
Cabinele de testare amenajate conform ISO 8589:1988 (din
punct de vedere fizic, toti factorii trebuie sa duca la
amplificarea sensibilitatii): zona de preparare, zona de
pastrare (inainte de preparare, dupa si in momentul servirii).
culoarea alba, lumina alba pentru determinarile uzuale, lumina
colorata pentru mascarea diferentelor de culoare.
temperatura (18 22
0
C)
umezeala relativa 45 55 %
Panelurile descriptive, de obicei, au 8-12 evaluatori. Panelurile
vor avea cel mult 20 sau 30 de evaluatori, cand scopul este
testarea pentru alterari la care numai o minoritate poate fi
sensibila.
18
LOCATIA

Zona de testare trebuie situat central, usor de gasit,
lipsita de aglomeratie si confuzie, confortabila,
linistita, cu temperatur controlat, fara mirosuri si
zgomote.
O buna locatie este aceea pentru care majoritatea
membrilor panelului se deplaseaza in drumul lor spre
masa de pranz sau cea de dimineata.
Primele camere de testare au permis de la 6-10
subiecti si au constat dintr-o masa de laborator sau
mas de conferinta pe care mostrele au fost plasate.
Necesitatea de a preveni interaciunea dintre membrii
panelului a condus la conceptul de compartimentare
astfel evitand unele prejudicii i distragerea atentiei
(fig.1).

Cabinele pot fi aranjate una
langa alta, in forma de L sau cu
doua seturi de trei pana la patru
cabine fata in fata, vis-a-vis de
zona de deservire.
Forma L reprezinta cel mai
eficient mod de utilizare a
conceptului de lucru in triunghi
in proiectarea bucatariei,
conducand la reducerea timpului
si a distantei parcurse de
tehnicieni pentru furnizarea
mostrelor.
Caracteristici speciale ale
cabinelor

O chiuveta mica din otel inoxidabil si un
robinet apa lipsita de miros sunt incluse
de obicei pentru clatire, in cazul probelor
de tipul: apa de gura, pasta de dinti.

Sistem de semnalizare luminos care
indica inceperea testarii sau a
intrebarilor.

Lumina exterioara care sa indice
cabinele disponibile subiectilor ce intra
pentru evaluare.

Este mai avantajos ca zona de pregatire
a probelor sa fie situata n apropiere, dar
separata de camera de testare.

Tavitele cu mostre pot fi transportate la
fiecare cabina daca acestea constau in
probe inodore care isi vor pastra calitatile
timp de 10-20 minute.

Daca aceste conditii nu sunt indeplinite,
zona de pregatire a mostrelor trebuie sa fie
amplasata in spatele cabinelor si trebuie
asigurata o trapa prin care tavita poate
trece odata ce subiectul este la locul sau.


Exista trei tipuri de cai de acces care sunt
folosite (fig.3):
a) usa glisanta (verticala sau orizontala)
necesita minimum de spatiu
b) tip cutia de paine
c) caruselul (banda rulanta)



Zona de evaluare descriptiva si de instruire





- Aceast activitate poate fi indeplinita la o masa in biroul conducatorului de
panel n cazul n care standardele pot servi ca mijloace de educare a
membrilor panelului.
- Daca analiza descriptiva este o solicitare uzuala sau daca necesitatile de
instruire si testare sunt mari, se recomanda urmatorul echipament:
o camera de conferinta cu mai multe mese
echipament audiovizual care poate include o tabla alba electronica
capabila de a copia rezultatele pe un hard disk extern
echipamente de pregatire separata pentru probele de referinta


Zona de pregatire
In mod uzual, zona de pregatire include accesul imediat la cele ce urmeaza, in
completarea oricarui echipament specializat folosit in functie de tipul probelor:
O banda de spalare (jgheab) cu trape prin care sa alunece tavitele cu probe
Banci, rafturi de bucatarie, cuptoare pentru pregatire
Refrigerator si congelator pentru stocarea probelor
Spatii de depozitare pentru sticlarie, vase, pahare de sticla, tavite, etc
Masini de spalat vase, dispozitive de uscare, compactoare de gunoi, cosuri de
gunoi, chiuvete.
Spatiu de depozitare pentru alimentele membrilor panelului, daca este cazul
Containere mari de gunoi menajer pentru eliminarea rapida a resturilor
produselor folosite, etc.

PREGATIREA SI PREZENTAREA
PROBELOR DE TESTARE
Probele sunt servite la temperatura uniforma si codificate cu numere de
trei cifre alese la intamplare
Probele sunt prezentate simultan, daca este posibil, daca nu, monadic
(in succesiune, una cate una).
Daca probele prezinta deosebiri la aspect care nu pot fi mascate si daca
probele au arome puternice sau persistente (de exemplu alimente
afumate sau condimentate, substante amare sau cu compozitie grasa),
se va folosi prezentarea monadica.
Numarul probelor (prezentate o data biscuiti sau prajituri 8 9; bere 6 -
8; produse aromate 1-2 / test; evaluarea vizuala 20 30 probe pe test).
Momentul analizei senzoriale: dimineata, inaintea degustarii, nu trebuie
sa se consume alimente cu personalitate; dupa-amiaza se acorda sau
1 ora dupa masa; produsele dulci intre 10 si 10.30.
Berea la cel putin 1 ora dupa pranz, preparatele de carne pe fondul unei
usoare infometari.
Clatirea se face cu apa cu gust neutru, necarbonatata, la temperatura
camerei, se mai pot folosi in cazul unor produse: paine, mere, telina.

25
ORDINEA PERCEPTIEI

EFECTUL DE CONTRAST: prezentarea unei probe de
calitate buna inaintea unei probe de calitate slaba - a doua
va primi scor favorabil.
EFECTUL DE GRUP: o proba mai buna prezentata intr-un
grup de probe de calitate inferioara va primi un calificativ mai
slab decat daca ar fi fost prezentata singura.
EROAREA TENDINTEI CENTRALE: probele plasate in
centrul unui set vor fi preferate celor din extremitati.
EFECTUL MARTORULUI (STANDARDULUI) degustatorii
au tendinta sa caute sa identifice martorul intr-un set de
probe.
EROAREA TIMP / POZITIE: foamea fata de prima proba
indiferenta fata de ultima.
26
STANDARDE INTERNATIONALE
ISO 13301:2002 Analiza Senzorial Metodologie Directive generale pentru masurarea
aromei si gustului detectarea urmelor printr-o procedura de alegere din trei alternative
ISO 13302:2003 Analiza Senzorial - Metode de apreciere a modificrilor de arom a
produselor alimentare datorate ambalajului.
ISO 16820:2004 Analiza Senzorial - Metodologie - Analiza Secvenial.
ISO/DIS 13300-2:2004 Analiza Senzorial Ghid general pentru personalul laboratorului
de evaluare senzorial
ISO 4120:2004 Analiza Senzorial Metodologie - Testul Triunghiului
ISO 4121:2003 Analiza Senzorial Linii directive pentru utilizarea scalei de rspuns
cantitativ
ISO 13299:2003 Analiza Senzorial Metodologie - Directive generale pentru stabilirea
unui profil senzorial
ISO 6564-1985 Analiza senzoriala Metodologie Metode ale profilului de aroma
ISO 5496:1992 Analiza Senzorial Metodologie Iniiere i specializare ale evaluatorilor
pentru detectarea i recunoaterea aromelor
ISO 10399:2004 Analiza senzoriala Metodologie Test duo-trio
ISO 13.3001:2004 Analiza senzoriala Recomandari generale pentru echipa dintr-un
laborator de analiza senzoriala
ISO 8586(1):1993 Analiza senzoriala - Recomandari generale pentru selectia, instruirea si
monitorizarea evaluatorilor. Partea 1. Selectarea evaluatorilor.
ISO 8589:2007 Analiza senzoriala Recomandari generale pentru design-ul camerelor de
testare.
ISO 5495:2005 Analiza senzoriala Metodologie Test de comparare perechi.
ISO 4121:2003 Analiza senzoriala Metodologie Evaluarea produselor alimentare prin
metode folosind scari
ISO 5497:1982 Analiza senzoriala Metodologie Recomandari pentru prepararea
probelor pentru care analiza senzoriala directa nu este potrivita.
ISO 8588:1987 Analiza senzoriala-Metodologie testul ,,A - ,,non A.
27
MASURAREA
RASPUNSULUI
SENZORIAL
28
Numele celor trei
produse alimentare
(mar, para, banana)
confera datele
nominale.
In cazul exemplificarii
datelor ordinale avem
trei felii de paine de
secara ordonate in
functie de incarcatura
semintelor de secara.
Cele trei bauturi
formeaza o scara de
interval si sunt separate
de intervale constante
ale cantitatii de zahar.
In ultimul exemplu sunt
masurate substantele
volatile din cele trei
cesti de cafea. A se
observa ca ilustratia
arata o scara fizica si
chimica.

29
Cele mai frecvent folosite metode de masurare a
raspunsului senzorial sunt:
Clasificarea: probele evaluate sunt sortate pe grupe care difera intr-o
maniera nominala (ex. marmura sortata in functie de culoare)

Discriminarea: metodele folosite in comert (ex. discriminarea carnii)

Randuirea: probele (de regula trei sau sapte) sunt aranjate in functie
de intensitatea sau gradul unui anumit ingredient.

Scalarea: subiectii judeca proba prin referirea la o scara numerica (de
cele mai multe ori de la 0-10), pe care au fost invatati sa o foloseasca.

Pot sa apara doua surse majore de variatie:
diferente intre perceptia de catre subiecti a stimulului;
diferente de exprimare a acestor perceptii de catre subiecti.
Pragul senzorial variaza de la o persoana la alta, iar verdictul dat de
un grup mic de panelisti (4-7) are o variatie foarte mare in raport cu
populatia generala, de aceea se recomanda grupuri de 20 - 30 sau
chiar mai multe persoane.
Aceste variatii pot fi reduse prin exercitiu si prin selectia cu grija a
terminologiei si a tehnicilor folosite.




30
1. CLASIFICAREA

In testele de clasificare: se cere sa se selecteze un atribut sau atributul care
descrie stimulul, subiectii fac un semn in dreptul termenilor sau a termenului care
descrie proba cel mai bine (Dulce, Sarat, Acru, Combinat, Cremos, Racoritor,
Consistent -cu pulpa, Natural, Persistent).
Alegerea corespunzatoare a termenilor corecti - este esentiala pentru o
interpretare corecta; selectia acestora constituie un prim punct critic.

Atentionari:

Daca un produs are defecte evidente, iar termenii care descriu aceste
defecte nu sunt inclusi in lista, panelistii vor folosi un alt termen din lista
pentru exprimarea acestora.
Daca lista cu termeni oferita omite sa mentioneze unele atribute (diferente
reale intre produse sau importante caracteristici ale unui produs), se va
folosi din lista un termen apropiat care sa descrie senzatia perceputa.
Pentru obtinerea de rezultate folositoare se vor selecta acei termeni care
se bazeaza pe caracteristicile reale ale produsului. Aceasta ar insemna o
preexaminare a probelor de catre o echipa bine antrenata pentru
asigurarea ca toate atributele sunt prezente pe liste.


31
2. Discriminarea

metoda de evaluare folosita in mod frecvent in comert
depinde de gradul de pregatire al expertilor in ceea ce priveste o scara
folosita
scalele folosite au, de obicei, patru sau cinci pasi ca: Ales, Extra,
Obisnuit si Respins.
Exemple de probe supuse discriminarii senzoriale sunt: cafea, ceai,
condimente, unt, peste si carne.

3. RANDUIREA

In cazul acestei metode, trei sau mai multe probe trebuie aranjate in
ordinea intensitatii unui atribut specific (ex. cinci probe de cereale trebuie
clasificate in functie de preferinta).
probei aleasa prima i se atribuie 1 celei aleasa a doua 2 etc.
Numerele obtinute pentru fiecare proba sunt adunate iar suma rezultata
indica pozitia acestuia la nivelul clasamentului.
Aceasta pozitie nu poate fi folosita la masurarea intensitatii dar ea este
utila pentru alte teste semnificative cum ar fi testul 2.



32
4. SCALAREA

AVANTAJE:
metoda este mai rapida,
necesita o pregatire mai redusa,
are o aplicabilitate larga.

DEZAVANTAJE:

panelistii trebuie sa fie foarte familiarizati cu atributul testat.
folosind putine probe discriminarea nu se poate face la fel de bine ca si
cand am folosi o scara.

Rezultatele depind foarte mult de cat de bine panelistii sunt familiarizati cu
atributul testat si cu scala folosita; in aceasta directie se poate aplica:

Scalarea universala

Scalarea produs-specifica

Scalarea atribut-specifica

O problema comuna cu scalele este aceea ca panelistii tind sa foloseasca
sectiunea de mijloc, rezultatul putand fi astfel distorsionat.



33
Uneori se evita numerele 0, 1, si 2, tinzand sa se atribuie aceste numere
unor probe cu o intensitate foarte scazuta, probe care pot sa nu fie supuse
investigarii, si numerele 7, 8, si 9, sunt evitate in vederea anticiparii unei
probe cu o intensitate foarte mare.

Se poate aplica:
Scalarea pe categorii,
Scalare lineara,
Estimarea magnitudinii.


34
Scara liniara

panelistul clasifica
intensitatea stimulului
prin efectuarea unui
semn pe o linie
orizontala acolo unde se
considera ca s-a
perceput stimulul.
Semnul de pe scara va fi
transformat intr-un
numar prin masurarea
manuala a pozitiei
fiecarui semn cu ajutorul
unei rigle transparente,
sau unui dispozitiv digital
legat la un computer sau
prin introducerea directa
a datelor in calculator.
Dispozitivul digital face
conversia pozitiei in
numere pe baza unui
program si trimite apoi
datele la un calculator
pentru analiza


35
METODE
STATISTICE
AVANSATE
36
Pentru a analiza rezultatele celor mai multe teste senzoriale sunt
necesare tehnicile statistice de baza, dar cand obiectivele studiului
depasesc simple estimari este necesara aplicarea unor metode statistice
avansate.
Studiile senzoriale rareori includ un singur raspuns variabil. Cel mai des
exista mai multe variabile, obiectivul studiului fiind acela de a determina
modul in care raspunsurile multivariate diferite relationeaza intre ele.

Principalele metode statistice avansate prezentate in acest capitol sunt:
analiza de corespondenta
analiza componentelor principale (PCA)
analiza de grup (cluster)
analiza de regresie
regresia componentelor principale
minimul patratelor partiale si
analiza de diferentiere.


37
1. Analiza de corespondenta

Reprezinta cea mai simpla dintre tehnicile multivariate.
Modelele de corespondenta pot varia pe categorii de produse, regional sau de la
un segment de piata la altul.
Este utilizata pentru a identifica grupurile de raspunsuri care pot varia in moduri
similare, eventual distincte fata de alte astfel de grupuri. Si pentru a determina
cat de puternica este relatia dintre datele provenite din surse diferite.

2. Analiza componentelor principale (PCA)

Este o tehnica statistica folosita pentru a identifica cel mai mic numar de
variabile latente, numit al componentelor principale, prin care se explica cea
mai mare variabilitate. Adesea se poate explica pana la 75-90 % din totalul
variabilitatii dintr-un set de date constand din 25-30 de variabile cu doar 2-3
componente principale.
PCA analizeaza structura de corespondenta a unui grup cu multiple observatii si
identifica axa de-a lungul careia are loc maximum de variabilitate a datelor.
Aceasta axa se numeste prima componenta principala. Cea de-a doua
componenta principala este axa de-a lungul careia exista cea mai mare suma de
variabilitate ramasa, iar aceste doua axe trebuie sa fie perpendiculare reciproc.

38
3. Analiza de grup (cluster)
Identifica grupurile de observatii pe baza gradului de asemanare dintre valorile lor
(diferite atribute colectate dintr-o singura proba sau un singur atribut colectat dintr-o
varietate de probe).
In prezent exista un numar mare de algoritmi utilizati in analiza de grup, dintre
acestia cei mai cunoscuti sunt metoda ierarhica si metoda non-ierarhica.
Una dintre aplicatiile analizei de grup deosebit de importanta in testele de
acceptare senzoriala este aceea a indentificarii grupurilor de respondeti care au
diferite modele de preferinte.

4. Analiza de regresie
Relationeaza evaluarea unei variabile dependente continua cu valuarea
uneia sau a mai multor variabile independente.
Regresia este utilizata pentru a estima evaluarea unui raspuns sau pentru
a determina ce schimbari dintr-o variabila provoaca modificari intr-o alta
variabila si cum au loc acestea.
Reprezentarea grafica a datelor obtinute este esentiala pentru reusita
analizei de regresie.
Regresia poate fi: liniara simpla sau liniara multipla.

39
4.1. Regresia liniara simpla

In regresia liniara simpla, valoarea unei variabile dependente, y, se
anticipeaza utilizand valoarea unei variabile independente, x, printr-un
model liniar de forma:
y = 0 + 1x +
unde 0 si 1 sunt parametri ai ecuatiei de regresie, care vor fi estimati
in studiu si este deviatia inexplicabila dintre valoarea calculata a lui y si
valoarea estimata numita reziduala.

4.2. Regresia liniara multipla

Analiza regresiei multiple este o extensie a regresiei liniare simple care
permite includerea multiplelor variabile independente in ecuatia regresiei
pentru y.
O parte integrala a analizei implica aprecierea valorii fiecarui termen
considerat pentru includere in model.
Toate diagnosticele folosite pentru a evalua calitatea modelului in
regresie liniara simpla sunt folosite pentru a determina cat de bine este
reglat modelul regresiei liniare multiple.


40
5. Regresia componentelor principale
Regresia principalelor componente (PCR) este o combinatie directa de PCA si
regresie.
Factorii identificati cu PCA sunt ordonati conform cu gradul din variabilitate in
datele originale.
Si regresia este folosita pentru a generea un model PCR care include doar acei
factori care sunt din punct de vedere statistic variabile independente semnificative.
Abordarea in trepte a PCR permite cercetatorului sa identifice care dimensiuni
fundamentale de variabilitate senzoriala "conduc" acceptarea si care nu.

6. Analiza discriminatorie

analiza discriminatorie este o tehnica multivariata, ce este utilizata pentru a
clasifica obiecte in categorii predefinite (definite de o variabila dependenta
discreta). Este dezvoltata o functie matematica utilizand un numar independent de
variabile, pentru a discrimina categoriile din care provin. De exemplu, se poate
utiliza un set de date descriptive pentru a clasifica un produs finit ca fiind acceptabil
sau neacceptabil, provenind din perspectiva controlului de calitate sau din
masuratori instrumentale ce pot fi folosite pentru a determina sursa (exemplu, tara
sau producatorul) al unui ingredient primar.

calitatea functiei discriminante este masurata de proportia obiectelor ce sunt corect
clasificate.


41

42
7. Harta preferintelor
Harta preferintelor este o colectie de tehnici multivariate ce ilustreaza
relatiile dintre datele senzoristice (uneori si instrumentale) si gradul de
asteptare al consumatorului
Se pot folosi ca date primare - asteptariile consumatorului (pentru harta
interna) sau se pot folosi limitele atributelor generate de senzoristica
(pentru harta externa).
PLS foloseste integrat ambele surse de date pentru a produce schite.

7.1. Schita de preferinte interna

schita de preferinte interna este o aplicatie a PCA (principal components
analysis)

Orientarea atributelor unele fata de altele releva corelatiile interne ale
acestora.
Atributele ce cad aproape unele de altele pe schita sunt pozitiv corelate,
atributele ce cad in parti opuse ale schitei sunt negativ corelate unele de
altele.



43
7.2. Schita de preferinte externa

o schita de preferinta externa este mult mai complicata de realizat fata de
una interna.
trebuie utilizate trei metode statistice de analiza.
PCA este utilizata pentru a dezvolta o harta perceptuala a produsului,
bazata pe analiza senzoriala a produselor
un segment de preferinte asemanator este un grup de respondenti ce
prezinta paterne similare, de-a lungul unui test, dar unde obiceiul este
diferit.

7.3. Construirea unei hartii perceptuale

harta perceptuala a unui produs este obtinuta utilizand PCA, pe baza
unor date obtinute de la produs
produsele formeaza randurile (observatiile) pe o foaie si datele de
senzoristica formeaza coloanele (variabilele), datele principale extrase
din schita poarta numele de masuri cheie ale spatiului perceptiv
Inainte de a realiza un studiu PCA, trebuie sa se decida daca toate
produsele si toate atributele trebuie incluse in analiza.



44