Sunteți pe pagina 1din 8

Introducere

Violenta domestica reprezinta una dintre cele mai grave probleme sociale cu care se confrunta
societatea contemporana, inclusiv Romania. Ea include toate formele de agresiune care se exercita in
cadrul familiei: maltratarea parteneri sau a partenerului de cuplu, abuzul asupra copiilor, parintilor,
batranilor sau a altor rude, incestul, violul marital etc. Pe langa aceste forme de agresiune, violenta
familiala presupune limitarea independentei partenerului, nerespectarea drepturilor, comportamente
necontrolate, asteptari nerealiste de la ceilalti membri ai familiei, blamare reciproca, tendinte de
izolare.
Efectele si consecintele violentei in familiei se regasesc pe mai multe planuri, afectand
calitatea vietii si securitatea victimelor. Consecintele sale negative, grave, pe termen scurt sau lung, se
refera la afectarea atat a starii fizice, cat si, mai ales, a celei psihologice.
In toate cazurile, violenta lasa urme greu de vindecat, atat asupra victimei cat si a agresorului.
Violenta intrafamiliala reprezinta o conduita comportamentala devianta, o patologie relationala
cu implicatii psiho-biologice, sociojuridice, economice, devenind o problema de maxima importanta
pentru societatea actuala.
In ultimii ani, numeroase organizatii nonguvernamentale, fundatii, asociatii, coalitii au
desfasurat actiuni cu scopul de a intari capacitatea de interventie a institutiilor publice abilitate sa
rezolve aceste cazuri, s-au desfasurat campanii de constientizare si informare asupra fenomenului, s-au
capacitat resurse locale in ideea de a oferi servicii sociale victimelor violentei domestice.


Violenta domestica definitii si forme

Definitii si acceptiuni

Ca arie de cuprindere, violenta domestica se refera la: abuzul copilului in familie; violenta la
nivelul relatiei de cuplu; violenta intre frati; abuzul si violenta asupra parintilor/membrilor varstnici ai
familiei.
Conform legii nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei n familie, definitia
violentei domestice este:
(1) Violenta in familie reprezinta orice actiune fizica sau verbala savarsita cu intentie de catre
un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca o suferinta fizica,
psihica, sexuala sau un prejudiciu material.
(2) Constituie, de asemenea, violenta in familie impiedicarea femeii de a-si exercita drepturile
si libertatile fundamentale.
(3) In sensul legii, prin membru de familie se intelege sotul, ruda apropiata si persoanele care
au stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copil, dovedite pe baza anchetei
sociale.
Potrivit documentelor Consiliului Europei (Recomandarea Comitetului de Ministri al
Consiliului Europei Nr. R (85) cu privire la violenta in familie, violenta in familie reprezinta orice act
sau omisiune comisa in interiorul familiei de catre unul dintre membrii acesteia si care aduce atingere
vietii, integritatii corporale sau psihologice sau libertatii altui membru al acelei familii si vatama de
maniera grava dezvoltarea personalitatii sale.
Violenta in familie este un concept amplu ce cuprinde violenta domestica (intelegandu-se ca
violenta intre parteneri sori sau concubini), dar si violenta asupra copiilor, batranilor sau altor rude.
Studii efectuate de catre unele organizatii guvernamentale privind acest fenomen in Romania,
au concluzionat ca violenta domestica reprezinta o serie repetata de comportamente coercitive si de
atac fizic, sexual si psihic pe care o persoana le manifesta fata de partener, in copul controlarii si
dominarii acestuia, utilizand forta si/sau profitand de incapacitatea de aparare a victimei, ce apare in
cadrul unei relatii de cuplu. Aceasta include si abuzurile de tip economic si social. De asemenea, se
considera violenta domestica si cea asupra fostei sotii/partenere si in relatii consensuale.

Forme ale violentei domestice

Violenta intrafamiliala poate sa apare sub diverse forme, mai mult sau mai putin vizibile, ca:
violenta fizica, psihologica, sexuala, economica si sociala. Persoanele violente manifesta o serie de
comportamente agresive repetitive (in putine cazuri violenta se manifesta printr-un singur incident).
Violenta in familie difera de alte tipuri de violenta aparute incidental sau in alte contexte, avand o
dinamica de manifestare aparte ce au la baza tipul de relatie care exista intre victima si agresor.
Violenta in familie, ca forma de comportament poate avea caracter instrumental (agresorul
controland victima, comportamentele devenind functionale si, daca au rezultatul scontat, vor persista),
caracter intentional (exista intentia de control si dominare, de mentinere a puterii, intentie
nerecunoscuta de catre faptuitor dar care poate fi identificata prin rezultatele produse) sau caracter
dobandit (este invatata prin imitatie).

Violenta fizica consta in atingeri sau contacte fizice dureroase, inclusiv intimidarea fizica a
victimei. Abuzul fizic se manifesta prin comportamente precum: lovire cu palma, cu piciorul, cu
pumnul, imbrancire, tras de haine, de par, zgariere, plesnire, desfigurare, provocare de hematoame,
contuzii, fracturi, arsuri, batai, izbirea victimei de pereti/mobila, aruncare de obiecte si folosirea
armelor albe sau de foc, imobilizarea, legarea, retinerea victimei, lasarea victimei intr-un loc periculos.
De asemenea, include si distrugerea bunurilor care apartin victimei sau pe care cei doi parteneri le
stapanesc si le utilizeaza impreuna.
In general, victimele violentei fizice familiale sunt supuse mai multor acte de agresiune in
decursul timpului. Efectele imediate ale violentei fizice sunt: vatamari corporale, provocarea de
handicapuri sau chiar moartea victimei. In timp, victimele violentei in familie contracteaza afectiuni
cronice, gastrointestinale, psihosomatice, tulburari alimentare si stres post-traumatic.

Violenta psihologica include atat violenta verbala, cat si violenta emotionala: insulte, jigniri,
amenintari, intimidare, santaj emotional, inducerea fricii, presiune continua, teroare, privare de
alimente sau de somn, discreditare in fata celorlalti. Violenta psihologica sau abuzul emotional, este
folosita pentru a manipula si a controla, avand efect cumulativ in timp si consecinte grave pe term lung
pentru victima. In literatura de specialitate acest tip de violenta apare ca factor central in abuzul
intrafamilial.
Violenta sexuala sau abuzul sexual consta in orice contact sexual fara consimtamantul
partenerului sau cu privire la care nu isi poate exprima consimtamantul valabil format. Contactul
sexual fara consimtamant este considerat viol. Acest concept cuprinde violul marital (atunci cand
relatiile dintre parteneri sunt oficializate) si violul in general, pentru alte tipuri de relatii sexuale
obtinute fara consimtamant prin forta, amenintare si/sau constrangere. Ca forme, violenta sexuala
apare atunci cand:
- se continua activitatea sexuala atunci cand victima nu este pe deplin constienta, nu consimte
sau ii este teama sa refuze;
- victima este vatamata fizic in perioada actului sexual sa ii sunt vatamate organele genitale,
inclusiv prin utilizarea de obiecte sau arme, intra-vaginal, oral sau anal;
- victima este obligata sa intretina relatii sexuale fara protectie impotriva sarcinii sau a bolilor cu
transmitere sexuala;
- sexualitatea victimei este criticata sau se invoca apelative denigratoare sexual la adresa ei.

Violenta economica reprezinta scaderea resurselor si autonomiei victimei prin control asupra
resurselor financiare si a accesului acesteia la bani, obiecte personale, hrana, mijloace de transport,
telefon si alte surse de protectie sau ingrijire de care ar putea beneficia. Acest tip de violenta se
manifesta prin comportamente ca: interdictia din parte agresorului ca victima sa se angajeze sau sa isi
pastreze locul de munca, refuzul agresorului de a da bani victimei pentru necesitatile de baza si
neimplicare in nici un fel a victimei in deciziile legate de administrarea bugetului familiei. Victima
este astfel mentinuta intr-o stare de dependenta fata de agresor.

Violenta sociala este o forma de violenta pasiva, constand in controlul victimei, izolarea
acesteia de familie sau de prieteni, monitorizarea activitatilor acesteia, avand drept rezultat
intreruperea sau insuficienta relatiilor sociale, precum si restrangerea accesului la informatie sau
asistenta.


Consecinte si efecte psihosociale ale violentei domestice

Violenta domestica are numeroase efecte negative, grave, atat pe termen scurt cat si pe termen
lung, directe (asupra victimei) si indirecte (asupra persoanelor care asista la actele de violenta).
Din multitudinea de efecte negative ale violentei domestice, retinem: depresia si bolile psihice,
abandonul familial si divortul, devianta de fuga de la domiciliu, consumul de droguri, prostitutia,
suicidul si delincventa juvenila.
Efectele violentei domestice se refera atat la efectele fizice (rani, leziuni corporale, boli cu
transmitere sexuala etc.), cele psihologice (lipsa increderii si a stimei de sine, anxietate, depresie, frica
de intimitate, tulburari de somn, incapacitatea de concentrare, comportament suicidar etc.), cat si la
cele sociale (izolare, somaj, pierdere adapostului, delincventa etc.).
Violenta domestica are ca victime, mai ales femeilor si copiii, agresorul fiind de obicei
partenerul/sotul/tatal. Acest fenomen lasa rani adanci asupra femeilor abuzate si, in mod deosebit,
asupra dezvoltarii copiilor supusi acestor tipuri de comportamente.
In ceea ce priveste efectele violentei domestice asupra femeilor, acestea sunt departe de a fi
doar fizice. Abuzul in relatii poate avea efecte emotionale si psihologice pe termen asupra victimelor.
Din cauza abuzului, multe femei sunt fortate sa isi paraseasca caminul, ramanand astfel fara
adapost, acest lucru devenind o problema sociala tot mai frecventa in ultimii ani. De asemenea,
datorita ranilor fizice cat si emotionale sau psihologice, femeile victime ale violentei domestice isi
pierd locul de munca.
Un alt efect al violentei domestice asupra femeilor este izolarea, ca rezultat al abuzului suferit.
Agresorii cauta de multe ori sa intrerupa orice retea de suport ale victimei sau interactiuni sociale ale
acesteia, astfel incat victimei ii va fi din ce in ce mai greu sa iasa din relatie.
Ca rezultat al abuzului suferit si efectele acestuia asupra vietii lor, majoritate victimelor sufera
de depresie clinica si anxietate. De asemenea, au un risc crescut de a suferi de tulburari de alimentatie
si disfunctii sexuale.
Depresia si anxietatea pot face dificila socializarea, mentinerea locului de munca, agravand
situatia si perpetuand ciclul violentei domestice. Victimei ii este greu sa vorbeasca despre suferintele
sale, indepartandu-se de prieteni si de familie. Daca au suferit un abuz sever pe termen lung, atunci
sansele ca ea sa sufere de tulburare de stres post-traumatic cresc considerabil.
Efectele violentei intrafamiliale sunt, cu adevarat, nesfarsite. De aceea este important ca
victimele sa gaseasca o retea de suport in care sa se implice. Sentimentul ca nu sunt singure pot face o
mare diferenta pentru increderea si stima de sine si gasirea unor strategii de coping. De asemenea, este
important ca victimele sa gaseasca un consilier sau psihoterapeut cu care sa discute.
Dupa cum se observa, consecintele si efectele violentei domestice asupra femeilor sunt extrem
de grave si au un impact enorm atat asupra victimei, in mod direct, cat si a societatii, intr-un mod
indirect.
O alta categorie importanta a victimelor violentei intrafamiliala este reprezentata de copii.
Copiii din familiile violente invata ca: este acceptabil ca un barbat sa loveasca o femeie;
violenta este modul de a obtine ceea ce vrei; oamenii mari au o putere pe care nu o folosesc cum
trebuie; barbatii care pedepsesc femeile si copiii sunt masculi adevarati; exprimarea sentimentelor
inseamna slabiciune; nu trebuie sa vorbeasca despre violenta, sa aiba incredere in sine, sa simta.
Consecintele violentei domestice sunt drastice asupra copiilor expusi la astfel de
comportamente. Copiii implicati in violenta intrafamiliala devin tematori si anxiosi. Ei se asteapta
oricand si oriunde ca ceva sa declanseze comportamentul violent al agresorului, astfel incat nu se simt
niciodata in siguranta in sanul familiei. Se tem pentru ei insisi, pentru mamele sau rudele lor. Ei au
sentimente de neputinta si lipsa de valoare.
Copiii care cresc ca victime ale violentei in familie, pot aparea ca niste indivizi normali,
sanatosi, care nu au probleme, ei pastrand secretul asupra a ceea ce se intampla in familia lor, neavand
incredere in nimeni si fiindu-le teama si rusine sa dezvaluie acest lucru. De asemenea, ei se
invinovatesc pentru ceea ce se intampla, de multe ori spunand ca ei sunt cei care au declansat acest
comportament al agresorului.
Copiii abuzati se simt izolati si vulnerabili. Ei tanjesc dupa atentie, afectiune si aprobare.
Deoarece, de obicei, mama lor se lupta sa supravietuiasca actelor agresive ale
partenerului/sotului/concubinului agresiv, ea nu este mereu prezenta pentru copil, astfel incat acesta se
simte abandonat fizic, emotional dar si psihologic.
Fie ca sunt victime directe ale abuzului fizic sau nu, copiii sufera traume emotionale si
psihologice, traind in case unde tatal abuzeaza mama. Copiii care cresc fiind martori la abuzul asupra
mamei lor, mai ales din partea tatalui lor, vor avea un model de relatii intime in care o persoana
foloseste intimidarea si violenta asupra celeilalte persoane pentru a obtine ceea ce isi doreste.
Deoarece copiii au o tendinta naturala de a se identifica cu persoanele puternice, ei ar putea sa se
alieze cu abuzatorul si sa piada respectul pentru mama care pare neputincioasa.
Majoritatea expertilor cred ca acesti copii care sunt crescuti in familii in care violenta este
prezenta, vor invata ca violente este o cale eficienta de a rezolva conflictele si problemele. Ei vor putea
reproduce ulterior comportamentele agresive la care au fost martori, devenind adolescenti si apoi
adulti care repeta sau continua scenariul in care au trait timp de ani de zile.
Efectele psihosociale ale violentei domestice sunt astfel de o gravitate alarmanta. Copiii
victime, directe sau indirecte, ale violentei in familie, au un mare risc de: abuz de alcool sau de
droguri, tulburari de stres post-traumatic, delincventa.
O consecinta a violentei domestice o reprezinta divortul, ca solutia pasnic aleasa pe un fond de
violenta, un fenomen negativ in cadrul societatii, afectand inclusiv structura acesteia. Pe de alta parte,
divortul poate aparea ca un act de salvare a propriei persoane, a unuia sau mai multor copii, prin fuga
de violenta fizica si psihica din partea partenerului.
Pentru copii, divortul poate fi o drama cu grave urmari si cu riscul ca ei sa devina frustrati si
agresivi. Luand in considerare implicatiile sale la nivel individual dar si al intregii societati,
divortialitatea afecteaza viitorul multor persoane care, in urma destramarii propriilor familii, vor
refuza sau evita sa se mai supuna normelor morale si legale care guverneaza societatea, alegand solutii
extreme (suicidul) sau savarsirea unor fapte ilicite. Pentru a preveni divortialitatea este nevoie sa se
identifice starile conflictuale si factorii de risc, sa se reduca distanta intre parteneri prin comunicare si
sincronizarea unor atitudini valide din comportamentul fiecaruia. Este esentiala stimularea nevoii de
dragoste si valorizare a vietii si initierea unor programe de preventie a comportamentului disocial din
cadrul familiei.
Un alt efect important al violentei domestice este suicidul. Conform lui Durkheim, exista doua
cauze majore ale suicidului: gradul ori prea mare ori prea mic (nu mediu) de integrare sociala si
reglarea sociala, care prespune interventie coercitiva a grupului sau a societatii asupra
comportamentului membrilor sai.
Printre factorii de risc ai suicidului se numara: carenta afectiva, ce se manifesta atat la minori
cat si la adulti ca o consecinta a unei copilarii lipsita de afectivitate; factori psihorelationali
disperarea, sarcina nedorita, imposibilitatea materiala de a recurge la serviciul sanitar; factori
materiali; factori socio-culturali carente prinvind integrarea individului si acomodarea sa cu o noua
situatie, incapacitata de a-si asuma sarcina intretinerii unei familii, alcoolismul acut; factori economici;
stresul acut provocat de situatii intrafamiliale neplacute; mass-media, care, prin informatiile aduse la
cunostinta membrilor societatii, influenteaza negativ familia.
Suicidul copilului aduce in discutie probleme particulare, avand ca motivatie carenta afectiva si
abuzul din partea a unuia sau a ambilor parinti.
Devianta infantilo-juvenila reprezinta, de asemenea, o consecinta a violentei domestice, fiind o
problema a societatii contemporane legata strand de caderea (dezorganizarea) familiei incarcata de
angoase, conflicte si violenta.
Cercetari efectuate au demonstrat ca familiile destramate si familiile in care violenta relatii
dintre membrii sai sunt caracterizate de violenta, constituie un element activ in sistemul de factori care
alcatuiesc structura determinismului delincventei juvenile in declansarea mecanismului infractional la
un numar considerabil de minori si tineri.
Devianta infantilo-juvenila este privita ca reactie comportamentala la frustrari familiale,
generata de lipsa modelelor parentale (carenta afectiva, abuz de alcool) sau modele psihologice
(violente etilice sau sexopatice). Copiii lasati sub influenta strazii sunt expusi predominant. Alteori,
devianta infantilo-juvenila a fost consecinta sanctiunilor abuzive sau frustrarilor in socializarea
comportamentului. Devianta copilului s-a supus analizei ca un dezechilibru intre structura familiei si
climatul sau afectiv o piramida cauzala a acestei deviante incluzand, la baza, fenomenele
macrosociale pe care se suprapun fenomenele microsociale ca: dezintegrarea familiei, grupul patogen
sau influenta strazii.
Manifestari ale deviantei infantilo-juvenile ca rezultat al violentei intrafamiliale sunt tulburarile
de orientare ale comportamentului sexual, neintelegerea si teama de actul sexual, devianta si tendinta
de a se satisface printr-o perceptie vizuala, prin afisarea organelor sexuale (exhibitionismul), prin acte
de brutalizare a partenerului (sadismul), ori prin provocare de suferinta proprie (masochismul), prin
deviatii ale obiectului sexual ca: fetisismul, homosexualitatea, zoofilia, necrofilia.
Cu alte cuvinte, copiii expusi la violenta in familie implica riscuri pentru o serie de probleme
psihosociale, chiar si atunci cand nu sunt ei insisi tina directa a agresorului. Aceste probleme sunt
similare cu cele observate la copiii abuzati fizic, sugerand ca violenta in familie, indiferent sub ce
forma apare, poate perturba dezvoltarea copilului. Totodata, riscul perpetuarii violentei ca mod de
relationare creste odata cu expunerea copiiilor la astfel de comportamente negative care sunt ulterior
internalizate.


Concluzii

In concluzie, mediul emotional al familiei este decisiv in procesul dezvoltarii stimei de sine,
necesar constructiei identitare, a formarii conceptului de sine pozitiv. Respingerea, izolarea, ignorarea,
neglijarea, amenintarea, umilirea, ironizarea, suprasolicitarea sunt expresii nuantate ale bogatei
fenomenologii a abuzului emotional asupra copilului, fie ca unele dintre ele au loc in public, in
prezenta unor martori, sau in mediul exclusiv al familiei. Vizibilitatea sociala a abuzului emotional in
general, ca si a celui asupra copilului, este recenta in constiinta publica la noi, ea nefiind inca asimilata
pe deplin in realitatile juridice.
Indiferent daca violenta are loc in timpul copilariei sau in viata de adult si formele sub care se
manifesta, exista dovezi incontestabile ca victimele violentei domestice reprezinta un grad crescut al
riscurilor de ordin psihologic ca depresia, anxietatea, tulburarea de stres post-traumatic si alte tulburari
psihice cu consecinte grave asupra societatii contemporane.
Multitudinea cazurilor de violenta domestica si gravele sale consecinte sunt un semnal de
alarma pentru societatea actuala, ducand la luarea unor decizii serioase pentru preventia acestui
fenomen, cat si asistarea si sprijinirea familiei in care se intalneste.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Liiceanu, Aurora Dimensiuni psihosociale ale violentei domestice, Editura Academiei
Romane, Bucuresti, 2008;
Ropotica, Ina-Maria Violenta intrafamiliala, Editura Pro Universitara, Bucuresti, 2007;
Durkheim, Emile Despre sinucidere, Institutul European Iasi, 1993;

www.legalis.ro
divorcesupport.about.com
www.domesticviolenceroundtable.org
domesticviolenceuk.org
domesticviolence.com.au







































VIOLENTA DOMESTICA:
EFECTELE PSIHOSOCIALE ASUPRA VICTIMELOR
COPII SI FEMEI






















Adelina-Gabriela Rotaru
Master - anul I: Evaluarea, consilierea si psihoterapia
copilului, cuplului si a familiei
Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei
Universitatea din Bucuresti