Sunteți pe pagina 1din 4

Mihai Roxana

Clasa: Is1
Interferonul

Interferonii (IFN) sunt proteine naturale produse de ctre celule ale sistemului imunitar
de cele mai multe vertebrate, ca rspuns la provocrile de ageni strini, cum ar fi virui, parazii
i de celule tumorale. Interferonii aparin marii clase de glicoproteine cunoscut ca cytokine.
Interferonii sunt produi de o mare varietate de celule, ca rspuns la prezena dublu-helix ARN,
un indicator-cheie de infecie viral. Interferonii asist rspunsul imun prin inhibarea replicrii
virale n celulele gazd, activarea celulelor natural ucigae i macrofagelor , creterea numrului
de antigen de prezentare a limfocitelor, determinand rezistena celulelelor gazd la infecii virale.
Exista mai multe tipuri de interferon:
- alfa 1,2 si 4 fiind cele mai utilizate in tratament;
- IFN-beta 2 larg utilizat in tratament;
- IFN-delta;
- IFN-epsilon;
- IFN-gamma -utilizat in tratament in unele situatii;
- IFN-kappa;
- IFN-lambda-1,2,3;
- IFN-omega;
- IFN-tau;
- IFN-zeta.
Interferonul alfa beta si omega sunt incadrate in tipul I de interferoni, iar interferonul gamma in
tipul II, fiind si cele mai utilizate in tratamentul curent al unor boli.
Cele mai importante forme de interferon se produc in:
- Leucocite -interferonul alfa;
- Fibroblasti - interferonul beta;
- Limfocite - interferonul gamma.
Cele mai importante actiuni fiziologice (care sun prezente in organismul normal) sunt:
- Antivirala / antimicrobiana/ antiparazitara;
- Antiproliferativa (anticanceroasa);
- Imunomodulatoare (de control al mecanismelor imune de aparare a organismului).

Cum actioneaza interferonul?
Interferonul nu are actiune directa, de omorare a virusurilor, ci de blocare a inmultirii lor. In
acest fel, virusurile deja existente in organism sunt omorate de mijloacele de aparare a
organismului, si altele noi nu se mai produc, infectia rezolvandu-se.
Care sunt bolile in care se foloseste tratamentul cu interferon?
Interferonul este testat in tratamentul mai multor boli virale, autoimune sau canceroase, in
prezent fiind utilizat pentru urmatoarele boli:
- Hepatita virala B, C si D;
- Unele boli de sange (leucemia cu celule paroase, leucemia mieloida cronica, sarcomul Kaposi,
mielom multiplu, unele tipuri de limfom);
- Scleroza multipla;
- Melanoame maligne;
- Condiloame datorata HPV;
- Cancer cu diferite localizari (hepatic, renal, colon, stomac, esofag, ovar, palman);
Interferonul gamma 1 b are indicatii in tratamentul:
- cancerului de ovar;
- osteopetrozei;
- bolilor cronice granulomatoase;
- fibrozei pulmonare;
- complexului Micobacterium avium.


Exista si efecte secundare ale interferonului
Desi este o substanta a organismului si ar trebui sa fie bine tolerata, interferonul are numeroase
efecte secundare. Cu toate acestea, nu sunt atat de severe incat sa se intrerupa tratamentul.
Cele mai importante efecte secundare sunt:
- Manifestari asemanatoare virozelor (subfebra, dureri de muschi, secretie nazala, frisoane);
- Depresie, uneori severa cu risc de sinucidere;
- Irascibilitate;
- Scadere in greutate importanta, scaderea poftei de mancare;
- Caderea parului (alopecie);
- Diaree;
- Dureri abdominale;
- Scaderea numarului de leucocite, globule rosii si trombocite;
- Edeme (umflarea gambelor);
- Insomnie;
- Greturi;
- Dureri la locul de injectare;
- Tulburari ale functiei tiroidei;
- Decompensarea diabetului zaharat deja existent;
- Dureri osoase;
- Eruptii cutanate;
- Scaderea capacitatii de munca.
Tratamentul cu interferon
Pentru a urma tratament cu interferon, sunt necesare cel putin doua conditii:
1. Sa existe indicatie pentru acest tratament.
2. Sa nu existe contraindicatii in efectuarea tratamentului.
Exista unele precautii la initierea tratamentului cu interferon in urmatoarele situatii:
- Depresii;
- Tentative de sinucidere;
- Anxietate;
- Abuz de alcool sau droguri;
- Alte tulburari psihiatrice;
- Infectii active cu diferite localizari;
- Boli de inima (cardiomiopatii dilatative, tulburari de ritm cardiac, infarct de miocard);
- Boli autoimune (lupus, poliartrita reumatoida, psoriazis, hepatita autoimuna, tiroidite
autoimune, miastenie);
- Diabet zaharat;
- Tratament imunosupresor;
- Transplant anterior (exclusiv transplantul de ficat);
- Boli cu depresia maduvei formatoare de sange;
- Boli renale (glomerulonefrite, sindrom nefrotic);
- Insuficienta hepatica - ciroza;
- Anemii, scaderea leucocitelor sau trombocitelor care nu pot fi corectate inainte de inceperea
tratamentului.