Sunteți pe pagina 1din 11

EFECTELE PSIHOLOGICE ALE INSTITUTIONALIZARII ASUPRA

COPIILOR
Problema copiilor institutionalizati are nevoie de o rezolvare cat mai rapida si mai
favorabila. ,aceasta deoarece una dintre normele impuse de legislatia in vigoare, adoptata
odata cu aderarea la Uniunea Europeana o constituie reducerea numarului de copii
institutionalizati si integrarea lor in forme alternative de protectie.
Reforma in asistenta sociala a constat in crearea si dezvoltarea serviciului de asistenta
maternala si a centrelor de plasament de tip familial care a si permis intr-un timp foarte scurt
dezinstitutionalizarea copiilor aflati in dificultate , prin inchiderea centrelor mamut si
promovarea alternativelor familiale cum este la ora actuala asistenta maternala si modulele
rezidentiale de tip familial.
Stim cu totii ca mediul de viata din institutiile de ocrotire, de tip internat, prin
organizare si functionalitate, este total diferit de mediul familial, deosebirea esentiala fiind de
ordin psihoafectiv. Daca intr-o familie obisnuita relatiile se bazeaza pe afectivitate si respect,
intr-o astfel de institutie relatiile se bazeaza pe dominare si supunere. Ceea ce stie copilul din
institutia de ocrotire nu se potriveste cu ceea ce se cere in scoala sau societate, de aici
derivand posibilitatea aparitiei unei crize de personalitate la copilul sau adolescentul din
institutia de tip internat.
O analiza sintetica a sistemului de ocrotire institutionalizata a copilului in Romania
conduce la conturarea unor caracteristici ale acestui sistem in Romania este foarte usor ca un
copil sa fie institutionalizat si este mult mai dificil sa fie dezinstitutionalizat , de multe ori
hotararea de internare nu era sustinuta de o ancheta sociala temeinica, autoritatile tutelare nu
analizau serios cazul prezentat , din lipsa interesului, la nivelul institutiei nu e!ista o evidenta
reala a legaturii cu familia., nu intotdeauna transferul copilului de la o institutie la alta se
aducea la cunostinta parintelui.
"intre factorii care determin# institu ionalizarea copilului se eviden iaz#
$ame singure%
"ec#derea din drepturile p#rintesti & alcoolism, abuzul i negli'area copiilor,
refuzul oficial al propriului copil (%
"ificult# i materiale )n familie i condi ii de trai nesatisf#c#toare%
Comportament deviant al copiilor* abandon colar%
"ecesul p#rin ilor%
+
"ispari ia p#rin ilor%
,ipsa de informare i educa ie a p#rin ilor%
Un factor cauzal principal al insitu-ionaliz#rii copilului este vrsta mamei corelat cu
neacceptarea tinerei mame necstorite de ctre familia lrgit . ,ipsa educa-iei se!uale, a
serviciilor de consiliere pentru mamele tinere, singure, precum .i lipsa resurselor financiare
necesare unui proces 'uridic de stabilire a paternit#-ii, le constr/nge pe aceste mame s#
recurg# la solu-ii e!treme abandonarea copilului f#r# acte de identitate, )n diferite locuri
publice sau, )n cel mai fericit caz, )ntr-o institu-ie specializat# )n protec-ia copilului.
0lte motive pentru care ace ti copii sunt institu ionaliza i, in de disfunc iile
familiale, care pot lua diferite forme monoparentalitatea % abuzurile la care este supus copilul%
incapacitatea p#rin ilor de a munci, lipsa resurselor materiale pentru )ntre inerea copilului%
sarcina nedorit# a mamei, neasumarea r#spunderii de a cre te un copil, etc.
Responsanilitatea pentru cre terea copilului le revine parintilor dar familiile copiilor
institu-ionaliza-i, sunt )n cea mai mare parte, familii dezorganizate, familii fr pricipii . 1n
urma evalu#rilor psihologice s-a constat c# mamele copiilor institu-ionaliza-i, sunt la r/ndul
lor victime ale abuzului psiho-emoional. 0cestea dezvolt# )n timp comportamente ce le
accentueaz neincrederea n sine, devalorizare, sentimente de umilin, comportament sexual
dezorganizat, relaii interpersonale dezordonate. Prezint tulburri de ataament, ataament
evitant, stim de sine sczut.
2n ultimii ani intrarile copiilor in sistem sunt in numar din ce in ce mai redus si se
limiteaza la un nivel strict de servicii de recuperare si reabilitare pentru copiii cu dizabilitati
sau pentru copii abuzati, negli'ati si e!ploatati , copii strazii, sau cei care comit infractiuni de
ordin penal .
3umarul copiilor aflati in ingri'ire institutionala in intreaga lume este e!trem de greu
de estimat, un raport al "efence for Children 2nternational sugera cu multi ani in urma un total
de 4-5 milioane. !auzele institutionalizarii copilului in "omania sunt direct corelate cu
scaderea progresiva a nivelului de trai.
Un raport U32CE6 concluzioneaza ca, in ceea ce priveste situatia acestor copii,
lucrurile sunt neschimbate in "omania de #$ de ani. 2n +774 s-a realizat un studiu privind
cauzele institutionalizarii copiilor in Romania. 0cest studiu a evidentiat faptul ca aproape
89: dintre copiii 9-; ani institutionalizati in leagane proveneau direct din maternitati si
spitale*sectii de pediatrie.
<
2ntr-o conferinta de presa, Pierre Poupard, reprezentant UNICEF in Romania a
declarat ca in ciuda faptului ca dupa revolutia din =57 a fost legalizat avortul si metodele
anticonceptionale au devenit accesibile tuturor, in anii <99; si <99>, abandonul copiilor s-a
incadrat in aceleasi coordonate ca acum +9, <9, ;9 de ani. 0mploarea fenomenului a fost
determinata prin calcularea ratei abandonului &numarul de copii abandonati la +99 de
nasteri*internari(.
2nstitutionalizarea are efecte importante, severe si de durata asupra copiilor, in
special copiii institutionalizati de la o varsta frageda sunt in cel mai mare pericol. Cele mai
semnificative efecte sunt acelea legate de lipsa unui atasament corespunzator.
2nstitutionalizarea, prin efectele sale de deprivare materna si sociala, determina cresterea
sentimentelor de insecuritate si de lipsa de valoare resimtite de copii, antrenand in acelasi
timp scaderea respectului de sine.
Copilul care tr#ie te e!perien a institu ionaliz#rii sufer# o serie de transform#ri
progresive ale personalit# ii, modificndu- i, simultan, sentimentul propriei identit i .Un
copil institu ionalizat va avea anumite particularit# i . %ul lui se elaboreaz n limitele unui
sistem institu ional. %l resimte dependen a fa de institu ie i se identific cu ea, cu colegii
i cu personalul din unitate. &a dezvolta, probabil, comportamente inconsistente i o lipsa a
persisten ei n activit ile propuse .
0bandonul si institutionalizarea genereaza o trauma profunda, consecinte e!trem de
negative pentru intreaga viata a copilului. Copilul plasat in institutii, mai ales atunci cand nu a
primit nici o e!plicatie referitoare la situatia sa, poate sa dezvolte sentimentul ca nu reprezinta
nici o valoare, ca nu a fost dorit si nici iubit, sentiment destructiv pentru personalitatea sa. 2n
institutie, lipsa posibilitatii de a se atasa de un adult intr-un mod stabil, continuu, sigur si
pozitiv, determina riscul ca acesta sa fie saracit de anumite aspecte in dezvoltarea sa afectiva,
intelectuala, sociala si fizica.
Este evident faptul ca viata in institutie da nastere unor frustrari la nivelul
personalitatii individuale a copilului, frustrari care vor da nastere unor suferinte profunde ca
urmare a separarii de familie, si care pot degenera in comportamente deviante, antisociale..
,a aceste dificultati de ordin psihologic se adauga etichetarea de catre membrii
societatii ca fiind 'din casa de copii'. ?anarul interiorizeaza stigmatul si se comporta conform
asteptarilor =denigratorilor= , fiind identificat cu diverse atribute - slabiciune, handicap afectiv,
lipsa de responsabilitate, mergandu-se pana la ideea de personalitate infractionala
innascuta..
;
,ipsa oportunitatilor de invatare a rolurilor si deprinderilor necesare vietii adulte,
deprivarea de e!perientele emotionale indispensabile adaptarii sociale adecvate, absenta
suportului acordat de obicei de familie intuneca prognosticul evolutiei lor. ,ipsiti de parinti,
lipsiti de origine si nepregatiti pentru a deveni adulti , au putine sanse de a se adapta cu
succes in societate , astfel incat pe multi ii vom regasi cautand sau primind refugiu in alte
medii institutionalizate , cum ar fi inchisorile sau spitalele psihiatrice ()eamtu, *eorge,
?ratat de asistenta sociala , editura Polirom, 2asi, <99;, p.5+;(
)eamtu *eorge precizeaza in +ratatul de ,sistenta -ociala, faptul ca dezvoltarea
intarziata a copiilor institutionalizati trebuie inteleasa nu ca o reactie la separarea de parinti, ci
ca un efect al mediului nestimulativ, in special al lipsei oportunitatilor de interactiune
spontana si afectuoasa cu adultii. Calitatea redusa a mediului fizic in care se dezvolta copilul
institutionalizat reprezinta un factor de risc suplimentar pentru dezvoltarea normala fizica si
psihologica.
Copilul lipsit de intimitatea relatiilor familiale va prezenta dezechilibre biologice si
psihice si cu cat varsta copilului este mai mica, cu atat consecintele vor fi mai severe.
1n cazul copilului abandonat )n maternitate la na tere, se porne te de la un minus
esen ial absen a rela iei materne care )n primii ani de via # este hot#r/toare pentru
dezvoltarea ulterioar# a copilului, la nivelul con tiin ei de sine, a personalit# ii i dezvolt#rii
intelectuale. +rauma cauzat# de aceast# situa ie produce de cele mai multe ori disfunc ii
iremediabile )n tabloul personalit# ii. 0pare un defict la nivelul construc iei identit# ii,
generat de absen a persoanei care i-a dat na tere i care are rolul important de a-l asista i
)ndruma, de a-i oferi dragostea i a-i )nso i primii pa i. 0stfel, efectele negative )n
dezvoltarea t/n#rului sunt complexele de provenien, frustrarea afectiv, imaturitatea socio-
afectiv, neadaptare social, tulburri n comportamentul social i fenomenul .handicapului
de instituionalizare/.
Una dintre consecintele pe care institutionalizarea le are asupra sanatatii fizice si care
a fost remarcata de "ene -pitz este rata mortalitatii care desi s-a diminuat mult, reprezinta o
caracteristica a copilului din institutie. El a remarcat o tendinta spre imbolnavire si spre deces
mai ales din a treia luna de viata.
0o1er2, 3ender, *oldfarb au constatat ca, dupa trei ani de institutionalizare, efectele
negative asupra psihicului copilului au un caracter ireversibil. ,o@erA precizeaza ca
ireversibilitatea se instaleaza iremediabil la copiii institutionalizati in timpul primului an de
viata, in timp ce la copiii internati in al doilea an sau al treilea tulburarile au sanse de
corectare.
>
?rasaturile cele mai evidente sunt apatia, paloarea, varsaturile dese, o relativa
imobilitate, liniste excesiva, lipsa de raspuns la un zambet sau un gangurit, absenta cresterii
in greutate in ciuda meselor consistente cu dieta adecvata, somn insuficient, o expresie de
nefericire, inclinatii spre episoade febrile, absenta deprinderilor de supt, distonie neuro-
vegetativa, anorexie nervoasa, dispnee psihogena, management insuficient al stresului cu
prelucrare neadecvata a conflictelor si chiar episoade suicidare, si lista ar putea continua.
Simptomele unei carente ale acestei relatii fundamentate cu un adult stabil si
binevoitor, se manifesta prin lipsa atasamentului. Copiii care, din diferite motive, au a'uns in
institutie dupa o sedere in familie de chiar B-4 luni, traiesc sentimentul pierderii. ,a inceput
copilul protesteaza impotriva situatiei plange, simte anxietate, are insomnii apoi copilul nu
mai plange cu lacrimi ci doar 4gangureste dureros/, diminuandu-si plansul si miscarile5
devine apatic, nu mai colaboreaza, cauta sa-si autosatisfaca nevoia de afectivitate
leganandu-se5 in starile de furie pe care copilul le are destul de des, se poate lovi
manifestandu-si agresivitatea fata de propria persoana, exprimand astfel sentimente de
vinovatie .
-imptomele pierderii se manifesta diferit la copilul mai mare6 sentimentele negative se pot
exprima prin comportament de tip delicvent, isi alterneaza increderea in sine, isi
minimalizeaza valoarea personala.
Un copil institutionalizat nu are acces la istoria lui si de aici la toate aceste izvoare ale
cunoasterii de sine. 0cestia au dificultati de integrare, de administrare a veniturilor, cad
prada inselaciunilor si trec perioade foarte lungi si dificile .
Un studiu realizat de Calin "ragoi pe copiii institutionalizati din Romania subliniaza
faptul ca acestia au o abilitate verbala scazuta, determinata de intarzieri in dezvoltarea
vorbirii, insuficiente in dezvoltarea vocabularului, lipsa unui cod lingvistic suficient elaborat,
frecventa utilizare a unor structuri gramaticale gresite, capacitate redusa de intelegere a
mesa'elor verbale.
0imba7ul este supus unei deteriorari progresive. Provence si ,ipton fac o trecere in
revista a studiilor care evidentiaza faptul ca in institutii, copiii mici vocalizeaza cu mult mai
putin si sunt mult mai tacuti decat cei crescuti in familie.
"efectele de limba' par a deveni clar manifestate din a doua luna de viata, primele
semne fiind diminuarea cantitativa a emisiilor vocale cu sau fara stimulare din partea
adultului, precum si lipsa calitatii vocalizarii. "upa a sasea luna de viata copiii sunt foarte
tacuti. 0proape ca nu e!ista emisie vocala spontana.
B
)evoia disperata de afectiune este o trasatura definitorie copilului . Parintii lor sau
lucratorii sociali ai institutiilor de protectie in care acestia ar putea fi plasati nu s-au implicat
in educarea lor si i-au negli'at. 0fectiunea, intelegerea, respectul sunt lucruri de care a fost
privata familia sau institutia din care provine, confruntarea cu climatul acesta caracterizat de
indiferenta si raceala afectiva i-au facut sa se simta .respinsi/.
2n ceea ce priveste situatia copiilor institutionalizati din Romania, din perspectiva
tulburarilor afective sunt inregistrate accese de furie, hiperreactivitate, pasivitate, apatie
extrema, autism. Chiar si la copiii relativ bine integrati si aparent echilibrati din punct de
vedere afectiv se remarca o saracie a sentimentelor si dificultati in stabilirea contactelor
sociale.
6enomenul de piticism (nanism hipofizar8 este intalnit la copiii institutionalizati.
"eprivarea afectiva duce la piticism chiar in conditiile in care hrana este adecvata. S-a
observat ca furnizarea dietei adecvate nu conduce la recuperarea intarzierii in dezvoltare decat
in momentul in care tulburarile emotionale sunt corectate.
Elena $acavei &+757( subliniaza cateva probleme intalnite la copiii institutionalizati
+. trebuintele afective ale copiilor sunt mai mari decat posibilitatea de satisfacere a
lor5
9 .restrictiile vietii in colectiv declanseaza stari de nevrozitate colectiva marcate de
crize de afect5 atitudini revendicative (gelozie, posesivitate, regresii comportamentale-suptul
degetului,leganatul8
0ceste manifestari sunt consecinte ale nevrozei de abandon, datorita carentei afective
materne si negli'arii copilului de catre adultul substitutului matern. Saracia emotionala, apatia
determina performante intelectuale scazute, care dau tabloul unei deficiente fara ca aceasta sa
e!iste in realitate &"umitrana, +775(
Un studiu al Comitetului 3ational Roman Unicef desfasurat pe populatia romaneasca
considera ca una din cauzele aparitiei comportamentului deviant al minorului este
abandonarea acestuia de catre familie si internarea lui in casa de copii.
Comportamentul deviant cu referinta la adaptarea sociala capata, dupa Ce@itt si
DenEins, trei structuri avand fiecare coerenta unui sindrom.
+. -indromul comportamentului nesocializat agresiv, constand in sfidare,
cruzime , sentimente de vionovatie inadecvate situatiilor. Sindromul acesta apare la copiii
singuratici, a caror situatie se datoreaza respingerii parentale, fie ca este vorba de
nelegitimitate, ori de respingere pe fata sau ostilitate clara.
<. -indromul comportamentului socializat delincvent consta in furturi,
4
#. -indromul bandei. Este asociat cu fenomenul negli'arii din partea parintilor si
delincventa in familie. 0cesti copii traiesc in cartiere cu incidenta mare de delincventa , dar au
relatii relativ normale cu familia si parintii lor.
>. -indromul comportamentului suprainhibat sau nevrotic legat de un defect ori
suferinta fizica cronica a copilului, fie de reprimare , suferita in familie datorata unui
tratament hipercritic, ilogic sau dominator.
"oua din comportamentele de mai sus se datoreaza unui nivel de socializare scazut,
determinat in principal de abandonarea copilului de catre familie, fie prin respingere deschisa,
fie prin negli'are cronica. Copii institutionalizati manifesta comportamente dificile cum ar fi
agresiune, autoagresiune (ceea ce inseamna ca se loveste, se musca sau se zgarie, isi
provoaca singur voma8,masturbare, minciuna, furt si alte comportamente antisociale.
-anatatea fizica deficitara, boli cronice rezultand dintr-o lipsa de afectiune, si:sau dintr-o
alimentatie saraca, ingri7ire medicala insuficienta, folosirea inadecvata de medicamente.
Fender formuleaza anumite trasaturi caracteristice ale unui sindrom pe care-l
denumeste Gtulburare comportamentala psihopaticaG sindrom specific copilului abandonat in
institutie , caracterizat prin urmatoarele
incapabil de a iubi sau de a se simti vinovat5
nu este constient5
materialul imaginativ inconstient este putin profund si releva doar o tendinta
de a reactiona la impulsuri sau experiente imediate5
incapacitatea de a intra intr-o relatie , face imposibila terapia sau chiar
educatia5
nu exista capacitate de a conceptualiza si mai ales un concept al timpului,
astfel incat subiectii nu-si pot aminti experientele din trecut si nu pot beneficia
de ele.
$agdalenei "umitrana &+775(, GCopilul institutionalizatG, ,evA &+7;8( stabileste
cateva trasaturi tipice ale copiilor din institutii
relatii superficiale5
nici un sentiment real,o incapacitate de a simpatiza oamenii ori de a-si face
prieteni adevarati
inaccesibilite care exaspereaza pe cei care incearca sa-i a7ute5
nici un raspuns emotional , in situatii in care acesta ar fi normal sa apara5
furt5
8
lipsa de concentrare la scoala
"e asemenea apar tendinte autistice de la mediu la sever, copilul are un comportament
stereotip &miscarea mainilor, leganatul(, evita contactul fizic si vizual, isi creeaza o lume
proprie si traieste in ea. 0precierea personala despre valoarea proprie, stima de sine dezvoltata
treptat, sunt in general cauze ale mediului deprivant in care au crescut tinerii
dezinstitutionalizati. ,or le este teama sa lase garda din teama de a nu e!prima inadecvare
riscand respingerea.
O alta problema rezulta si din faptul ca stima de sine tinde sa fie rezistenta la
schimbare, odata ce a fost stabilita deci nu va mai fii un proces simplu de dezvoltare a unei
stime de sine pozitive &la cei care o au de'a negativa(. & ClarEe, S. 0lison, Child "evel
Problemele comportamentale pe care le au unii copii )n centru sau la coal# au la baz#, mai
ales, problemele din familie. Copiii care provin dintr-un mediu familial dezorganizat sau
caren at afectiv dezvolt# un comportament agresiv i interac ioneaz violent .
,bilit ile deficitare de a gestiona e ecurile )i determin# pe ace ti tineri s#- i
dezvolte aspira ii neconcordante cu capacit ile personale . Etichet#rile de care s-au lovit la
coal#, discriminarea, marginalizarea, desconsiderarea cu care, eventual, s-au confruntat )n
Hlumea e!terioar#I poate favoriza dezvoltarea nencrederii n sine i a subaprecierii , ei
aspir/nd la meserii sau profesii mult sub posibilit# ile lor. 1n schimb, lipsa de responsabilitate,
mediul prote'at )n care s-au format, fac ca mul i tineri s# aspire la un statut social, la o
profesie c#reia nu-i pot face fa #. Oricum ar fi, dezvoltarea, cre terea )n grup i raportarea
copiilor la acest e antion care nu are o coresponden # fidel# )n realitate, i conduce la o
imagine eronat, nereal, care-i poate dezorienta atunci c/nd nu se muleaz# pe raportul
dintre eveniment * situa ie i posibilit# i. 2ar c/nd se )nt/mpl# acest lucru &dezorientarea(,
ace ti tineri nu vor avea la cine s# se )ntoarc# pentru suport.
0ltfel spus, pentru ca un copil s#-.i dezvolte armonios sim ul responsabilit# ii, al
datoriei i, nu )n ultimul r/nd, al autonomiei, are nevoie s# i se acorde )ncredere.
0stfel ei se adncesc n auto-desconsiderare i, pentru c# Eul trebuie s# fie c/ tig#tor,
vor dezvolta fie o imagina ie bogat# despre ce calit# i misterioase au, fie o pricepere )n
altceva &care poate fi sport, art# sau activit# i imorale(.
Deprivarea sociala determinata de institutionalizare determina cresterea nevoii de
afiliere impreuna cu scaderea sentimentului propriei valori.
Una dintre trebuintele sociale de baza este nevoia de dependenta. Subiectii
institutionalizati care nu au fost niciodata in gri'a parintilor si nu au trait nici un fel de relatie
5
cu ei au o nevoie de dependenta foarte scazuta, in timp ce aceia care au avut e!perinta
ingri'irii de catre parinti, manifesta foarte puternic trebuinta de a depinde de o alta persoana.
3evoia de afiliere este e!primata prin preocuparea de a stabili si mentine relatiile
afective pozitive cu alte persoane precum si prin dorinta de a fi placut si acceptat. 3evoia de
afiliere la copilul institutionalizat apare din teama de respingere, aparuta in urma repetatelor
e!periente de interactiuni interpersonale esuate.
2n randul copiilor institutionalizati pot fi observate cu usurinta dizabilitati fizice si de
invatare cat si sindromul de deficit de atentie care sunt anorganice- acestea survin atunci cand
intarzierile severe de dezvoltare nu sunt sesizate si tratate la timp, in cazul bolilor cronice
tratate neadecvat, al medicatiei nepotrivite cat si a lipsei de miscare fizica. Efecte
semnificative sunt si tulburarile in sfera sociala cum ar fi lipsa de abilitati sociale adecvate
unei vieti in afara institutiilor, tinerii care parasesc institutiile au deseori probleme in situatii
simple cum ar fi impartirea banilor, cumparaturi, gatit, folosirea transportului in comun.
;rica de a-si depasi conditia, frica de un imaginar stigmat social, neincrederea in
sine, pot conduce la subapreciere. <n schimb, lipsa de responsabilitate, mediul prote7at in
care s-au format, fac ca multi tineri sa aspire la un statut social, la o profesie careia nu-i pot
face fata.
Sindromul de institutionalizare reprezinta un adevarat obstacol in calea realizarii
principiilor moderne impuse de noile orientari .
Sindromul de institutionalizare se instaleaza in urma manifestarii unor simptome
specifice
complexul de provenienta si:sau refuzul familiei5
sindromul de privare familiala5
sindromul de copil maltratat5
avitaminoza afectiva5
nevroza de abandon5
socul de institutionalizare determinat de schimbarea brusca a mediului,
relatiilor, regimului de viata5
traumatismul de internare%
retardarea de institutionalizare ce include incetinirea dezvoltarii psihice,
hipotrofia pondero-staturala, intarzierea formarii deprinderilor de
autoservire, degradarea comportamentelor interpersonale.
!opiii dezvolta anumite comportamente datorate lipsei de stimulare6
7
vizuala6 si freaca puternic ochii5
tactila6 se musca, se zgrie,se loveste, se leagana5
auditiva6 tipa, plnge5
cognitiva 6 ntrziere mental5
motrica6 ntrziere n achizitionarea mersului, atrofie muscular5
sociala 6 izolarc sociala, agresivitate%
?oate aceste simptome specifice deriva din fenomenul de inadaptare la mediul
institutiei de tip internat si conduc spre tulburarile de comportament &conduitele care depasesc
granitele de toleranta, incalcandu-se normele sociale acceptate in randul comunitatii
respective(. Datorita fenomenului de frustrare prin care trece copilul institutionalizat pot sa
se instaleze si alte tulburari asociate (tulburari de dezvoltare, tulburari de limba7, intarziere
in dezvoltarea psihomotrica, tulburari de invatare, tulburari de personalitate etc.8 .
;rustrarea, conflictul, stresul J privite ca factori perturbatori J se gasesc in stare de
interconditionare reciproca, fiecare din ele putand fi consecinta celuilalt. Ca un dezechilibru
afectiv rezultat din blocarea realizarii unor dorinte, frustrarea se dezvolta din conflict,
generandu-l la randu-i mai ales atunci cand starea de frustratie este rezultatul unui act de
atribuire subiectiva, ne'ustificata, cu o intentie rauvoitoare.
E!ista in comportamentul copiilor institutionalizati atat tulburari specifice (refuzul
comunicarii, fuga din unitate, refuzul oricarei forme de autoritate, contestarea familiei de
provenienta, manifestari explozive, negli7area tinutei vestimentare, ticuri nevrotice,
comportament hiper-politicos8, cat si tulburari nespecifice (minciuna-fabulatia, limba7
agresiv si vulgar, comportament agresiv, autoagresivitatea, impulsivitatea, furtul,
vagabonda7ul, cersitul, consumul de alcool si fumatul, deviante sexuale, esecul scolar8.
$ulte forme ale abuzului sunt aplicate mascat in institutii pentru disciplinarea
copilului &umilire, izolare, amenintare(.
0buzul emotional induce copilului trairi, emotii si sentimente negative, cum ar fi6
frica, teroarea, insecuritatea, incertitudinea, durerea, nefericirea
0buzul fizic se manifesta prin batai, suprimarea meselor, izolarea fizica, obligarea la
diferite munci umilitoare - practicate ca pedepse. 0proape 'umatate dintre copiii aflati in
institutii &>5,5:( confirma practicarea bataii drept pedeapsa. $a'oritatea copiilor au afirmat,
in studiile calitative, ca ponderea batailor in institutii a scazut in ultimii <-; ani.
0buzul se!ual unde abuzatorii sunt copiii mai mari din institutii. Relatiile se!uale
abuzive intre copii din institutii sunt, de regula, de tip homose!ual. 0buzatorii se!uali pot fi
+9
tineri oameni )n v/rst#, b#rba i sau femei i de obicei sunt membri ai familiei &incest( sau
cuno tinte din mediul copilului. 0buzul se!ual realizat de un str#in este relativ rar. Docul
se!ual nu este un abuz se!ual. Copii nu au suficient# e!perien # de via # i capacitate de
ra ionare ca s# poat# )n elege ca abuzul sau negli'area nu este din vina lor. Ei pot suferi
e ecuri devastatoare )n dezvoltare, precum ar fi )ncetinirea*oprirea cre terii sau tulbur#ri de
)nv# are, durere fizic sau durere emo ional care poate dura toata via a.
3egli'area - cea mai frecvent# form# de abuz i de violen # asupra copiilor. 0ceast#
negli'are reprezint# incapacitatea sau refuzul adultului de a asigura dezvoltarea copilului )n
toate aspectele vie ii sale. Korbim de nesatisfacerea nevoilor fizice i psiho-emo ionale ale
copilului de c#tre adultul responsabil de cre terea sa.
3egli'area sever#, mai ales a copiilor de v/rst# mic#, afecteaz# ma'or cre terea i
dezvoltarea fizic# i intelectual# a copilului, iar )n cazurile e!treme poate conduce la
spitalizarea, instalarea unei dizabilit# i i* sau decesul copilului. Copiii negli'a i sunt mai
predispu i la comportamente antisociale, tulbur#ri de personalitate i comportament. Pe
termen lung, problemele psihologice asociate cu negli'area includ tulburri de personalitate,
tulburri de stres post-traumatic, depresie, tulburari de anxietate i psihoze. Depresia este,
de obicei, cea mai ntlnit consecin a negli7rii.
Statu nu !nocuie"te p#rin ii L Obliga iile i drepturile p#rinte ti nu trebuie preluate
de la p#rin i dec/t dac# acest lucru este absolut necesar i )n interesul copilului.
Cu toate schimbarile care s-au facut, sindromul de institutionalizare ramane una dintre
problemele nerezolvate ale institutiilor de ocrotire sociala. 0cesta presupune cumularea
efectelor negative la nivelul tuturor componentelor personalitatii, care apar ca urmare a
mentinerii individului, pe un interval de timp indelungat, intr-o institutie cu circuit inchis.
psih. $osneagu Featrice
++