Adancurile Orasului Bucuriei - BUCURESTES

Pericolele de sub Bucuresti

De la un an la altul bucurestenii se pling de sanatate, de dureri de cap tot

mai dese, de ameteli care dureaza tot mai mult, de stari de somnolenta care
se cronicizeaza. Si toate acestea au fost puse ba pe seama radiatiilor ba pe
seama stresului ba pe seama poluarii pregnante sau a faptului ca, dupa
1990, romanii si-au luat chiar si cite 2-3 servicii. Unii chiar au mers mai
departe si au declarat ca Bucurestiul este permanent tinta unor atacuri dint-
un razboi nevazut care se duce la nivel paranormal si despre care oamenii
simpli nici nu stiu nimic si nici macar nu ar cuteza sa se gandeasca la astfel
de lucruri. Fara sa tragem linie, sa trecem in revista cateva dintre pericolele
zilnice la care este expusa capitala si despre care nu s-a vorbit niciodataa
decit cel mult in anumite cercuri.

La un pas de o posibila epidemie de ciuma

Desi la ora actuala ciuma este o boala eradicata de mult, ceea ce nu se stie
este ca ea poate sa loveasca necrutator capitala Romaniei. Si asta pentru
simplul motiv ca, in urma cu sute de ani, bolnavii de ciuma erau, pur si
simplu ingropati la gramada, intr-o singura groapa, iar peste ei se turna var,
in ideea ca varul va izola virusul respectiv. Ceea ce nu stiau medicii din acele
vremuri insa, se referea la longevitatea virusului si la faptul ca varul
actioneaza ca un izolator: adica, pe de o parte, izola, intr-adevar, pentru
moment, virusul ciumei, dar pe de alta parte il conserva, pur si simplu.
Ciuma, o boala necunoscuta europenilor, avea sa fie adusa din pustele Asiei
de hunii lui Attila in a doua jumatate a secolului al V-lea.
De-a lungul secolelor au fost o serie de epidemii de ciuma, dar cea mai
cumplita s-a declansat in timpul domniei lui Caragea, in anul 1812.
Bucurestiul a fost aproape pustiit in acele vremuri iar cei care nu mureau
loviti de cumplitul flagel, paraseau orasul catre zone mai ferite, in special
zone de munte si de padure. Scrierile din acea perioada spun ca tacerea era
atit de apasatoare peste Bucuresti, incit se puteau auzi filfiitul din aripi ale
pasarilor si zgomotele produse de ciocul acestora, ca un fel de prevestire a
nenorocirilor. Din pacate, in timp, s-a petrecut un eveniment care nu a putut
fi prevazut de edilii secolelor respective: marginea Bucurestilor a devenit
zona centrala, iar actualele excavatii pot scoate oricand la suprafata mortii
adormiti de ciuma.
In urma mai bine de 30 de ani, cand au inceput sapaturile pentru metrou si
pentru Casa Poporului, in unele locuri s-au descoperit locuri unde fusesera
ingropati ciumatii. Doar printr-un noroc epidemia nu s-a declansat existind
riscul ca la orice noua constructie sa fie descoperite gropi comune cu morti
de ciuma. Mai mult, se pare ca, din diverse motive, o parte din cei morti au
fost aruncati in subterane, acoperiti cu var ti surpat apoi pamantul de
deasupra. Specialistii in virusologie afirma ca la ora actuala virusul de ciuma
nu mai este mortal, dar asta doar in cazul in care este depistat la timp si
izolat. Pentru ca exista voci care spun ca vaccinurile impotriva ciumei sunt
putine si ineficiente, atita vreme cit au fost obtinute din tulpini deja invechite
ale virusului respectiv.
Ioana Matei, arheolog, considera ca: “numarul celor morti de ciuma si
ingropati la temelia propriei case sau inhumati in graba poate fi foarte mare,
iar in zilele noastre s-a pornit o adevarata campanie de construire a unor
blocuri gigant in Bucuresti. Interesele de moment pot face ca orice
descoperire de aceasta natura sa fie tinuta strict secreta, intrucit oprirea,
chiar si partiala a lucrarilor de constructie, ar cauza pierderi imense pentru
antreprenori si investitori. Asa ca cei mai multi, daca vor descoperi astfel de
cadavre infestate cu ciuma, nu numai ca nu vor sti cu ce au de-a face, dar
exista riscul ca sa le arda in crematoriile proprii si in felul acesta sa
declanseze, pur si simplu, epidemia mortala”.

Lacul urias de sub capitala Romaniei

Cu milioane de ani in urma, pe locul unde este astazi Bucurestiul se intindea

Marea Getica. Treptat, fundul marii s-a ridicat iar marea s-a retras, facand loc
manoasei Cimpii Romane. Cu toate acestea, un fenomen ciudat, dar deloc
rar, a dus la conservarea unei parti a fostei mari, sub forma unui lac
subteran. Ne explica domnul Andrei Mocanu, geolog de profesie, care la ora
actuala scrie despre istoria geologica a Bucurestiului: “Practic ce s-a
intamplat in acele vremuri: din cauza efortului pamantului, scoarta terestra
s-a ridicat, pur si simplu, formind o concavitate in care s-a pastrat apa marii
milenare. Imaginati-va urmatorul aspect: aveti o saltea de plaja, plina cu aer.
Puneti pe ea o galeata cu apa, plina, la mijloc, apoi indoiti cele doua margini
ale saltelei pana cand se impreuneaza. In felul acesta galeata a ramas la
mijloc, dar in acelasi timp este complet acoperita de cele doua margini ale
saltelei. Exact asta s-a intamplat cu Marea
getica: apa s-a retras parsial, iar marginile scoartei terestre s-au incretit
pana cand au format zona de deal pe care s-a ridicat, ulterior, Bucurestiul”.
In sustinerea teoriei sale, domnul Mocanu aduce fenomenele care se petrec
fie zilnic, in statiile de metrou fie in perioadele cu ploi, cand canalele se
infunda. “Apa se scurge, e adevarat, dar la un moment dat lacul subteran se
umfla si da pe dinafara, lucru care duce la saturatia pamantului cu apa si la
aparitia fenomenului de baltire. Fenomenul nu are nici o legatura cu asa zisa
canalizare defectuoasa - care oricum este defectuoasa - ci cu saturatia dcu
apa a pamantului. Apoi, nu-mi spuneti ca nu ati remarcat, faptul ca in
anumite statii de metrou, indiferent daca este zi sau seara, se aude curgand
permanent o apa. Nu e vorba despre nici un riu ci pur si simplu de canalele
prin care apa de la suprafata se scurge in lacul subteran”.

O bomba naturala care poate exploda oricand

Mai mult, domnul Mocanu considera ca Ceausescu a facut, printre multe

altele, o gresala capitala in perioada de urbanizare si modernizare a
Bucurestiului: a construit lacul de la Ciurel, pe Dambovita. Initial lacul s-a
vrut sa fie transformat in primul port pe Dambovita, barci si vaporase de mic
tonaj urmind sa strabata drumul pana al dunare. “Din nefericire, presiunea
pe care lacul Ciurel o exercita asupra pinzei freatice din adancime s-a
dovedit fatala, aducand o serie de izvoare mai mici sau mai mari, catre
suprafata, impiedicand deversarea acestora in lacul de sub Bucuresti”. Si
asta nu este totul, presiunea exercitata ducand la aparitia unui pericol
despre care cei mai multi nici macar nu au habar, anume pungile cu gaze de
sub oras. “Unii spun ca din cauza lucrarilor de punere a conductelor cu gaz,
in Bucuresti, s-a ajuns la situatia in care Capitala sta efectiv pe o bomba care
poate exploda in orice ceas. Este o aberatie si in acelasi timp este purul
adevar. De ce este o aberatie? Simplu, pentru ca in cazul unei explozii locale,
alimentarea cu gaze se intrerupe aproape instantaneu. Deci ar putea, cel
mult, sa aibe loc o explozie undeva la un bloc, cel mult. In acelasi timp insa,
Bucurestiul sta pe o acumulare de gaze. Acestea s-au format, de-a lungul
milioanelor de ani, prin putrezirea animalelor marine care traiau pe vremuri
in Marea Getica si care au fost izolate, in momentul in care pamantul s-a
incretit si a format concavitatea in care se gaseste lacul subteran, iar
presiunea exercitata de Lacul Morii si de apele subterane, risca oricand sa
impinga aceste gaze spre suprafata. Din pacate, nu exista o modalitate de
ardere controlata a acestor gaze, pentru ca orice flacara care ajunge in
adanc poate transforma zona intr-una desertica.
Bucurestiul de acum 2300 de ani

Cu toate acestea, exista o minune care pana acum a facut fata pericolului
din adancuri: canalele si subteranele Bucurestiului. Si nu vorbim despre
canalele construite de comunisti, ci despre subteranele existente de mii de
ani in aceasta zona. Domnul Iulian Georgescu, profesor de istorie, are propria
sa opinie: “Aduceti-va aminte ca fanariotii se plimbau cu trasura pe sub
pamant. Chiar credeti ca intr-o suta de ani, acei fanarioti puteau sa
construiasca asemenea coridoare tainice? Pai sa nu uitam cit a durat ca sa
fie preschimbate subteranele si transformate in metrou, asta la sfirsit de
secol XX, cu utilaje si oameni. Deci cum va inchipuiti ca puteau sa faca acei
fanarioti lucrarile de amenajare a subsolului cu o sapa si o galeata
rudimentara? ! Nu, domnilor, subteranele au existat dintotdeauna si ele sunt
pomenite chiar si pe vremea dacilor. Pentru ca Bucurestes, in anii 292 i. H.
era atestat documentar ca fiind capitala Gaetiei (Getiei), condusa in acei ani
de Dori regis thracum: Dromichaites, cum i-au spus grecii sau Doru Mihaita,
asa cum i se spunea in realitate”. Subteranele, indiferent cine le-a construit,
au scapat pana acum Bucurestiul de o eventuala explozie, gazele acumulate
in adinduri gasind loc de trecere catre suprafata si intr-o asemenea
concentratie incit sa nu fie periculoase pentru oameni.
“Se mai intampla ca uneori, o punga mai mare de gaze sa iasa din adancuri
si atunci, de regula, bucurestenii se pling de dureri de cap, de ameteli sau au
o stare de somnolenta, de lene. Nu e vorba despre nici o boala pe sistem
nervos sau de nici o oboseala cronica, asa cum lasa unii sa se inteleaga, ci
pur si simplu de inhalarea unei cantitati prea mari din acele gaze. Acum doar
nu o sa vreti sa se anunte la televizor ca Bucurestiul este in pericol, ca doar
banii in Bucuresti se fac si cele mai mari interese aici sunt”.

Subteranele salvatoare

Numai ca blestemul care a cazut pe neamul getilor s-a transmis si catre noi,
urmasii lor. Pentru ca ceea ce ne-a salvat pana acum ne poate aduce pieirea
de acum inainte. Subteranele de sub capitala, desi construite dupa forma
unui furnicar, au adus cu ele un pericol nou: orasul se poate surpa sau macar
unele zone ale acestuia, intrucit a ajuns sa semene cu un urias svaiter.
“Este si motivul principal pentru care reteaua de metrou este permanent
prelungita”, este de parere domnul Mocanu. “Pentru ca prin asta o serie de
subterane sunt cimentate, betonate si intarite cu liniile de metrou, ducand la
o crestere a securitatii zonei respective. Cel mai mare dezastru s-a petrecut
in timpul cutremurului din 1977 cand, din cauza acestor goluri de sub oras,
aproape tot centrul Bucurestiului s-a naruit. Atunci s-a alarmat Ceausescu si
a pornit campania de construire intensiva a metroului, oferind poporului o
explicatie plauzibila si ascunzind existenta trecatorilor subterane, de teama
de a nu fi folosite de eventualii dizidenti”.

Pamantul viu de sub Capitala

Cei care au lucrat la metrou au vazut si au auzit lucruri greu de crezut.

Mircea Ioanid, pensionar, isi aminteste cu groaza niste intamplari din anii `80
al caror martor a fost pe cand cara cu basculanta pamant din subteran. “Nu
am fost singurul care am trait astfel de intamplari, dar sunt singurul care a
mai ramas in viata dupa tot ce s-a intamplat. Pentru ca pamantul i-a inghitit,
pur si simplu pe ceilalti. Pamantul era viu, la propriu. Si eu eram tinar sofer si
in putere si nu ma temeam asa, cu una cu doua, dar cand imi amintesc de
intamplarile respective mi se zbirleste si acum parul in cap de frica”.
Dumnealui sustine ca, in 1982, unul dintre excavatoare a scos la suprafata
un cadavru bizar. Avea in jur de 2 metri si ceva si era imbracat straniu, cu un
fel de roba rosie si cu o masca neagra pe fata. Pielea era de o culoare
maronie. Ceea ce ne-a uimit pe toti a fost senzatia ca acel barbat era inca
viu. Avea ochii larg deschisi iar fata sa, desi cu trasaturi frumoase, inspira
teama. Unul dintre colegii mei chiar a facut o gluma si spunea ca asa trebuie
sa arate Satana, daca o exista. Nu stiu daca a fost o simpla coincidenta sau
mai mult, dar la cateva zile dupa,
pe colegul asta l-au descoperit mort. La autopsie medicii au spus ca avea
toate organele interne imprastiate, ca si cum ceva ii explodase in interior”.
Dar ceea ce i-a uimit pe cei citiva lucratori care au vazut cadavrul a fost
obiectul ciudat pe care aratarea il tinea in mana si care semaca cu un baros
mai mare termanat cu o secure cu doa taisuri. “Si nu atit arma din mana
aratarii ne-a uimit cit mai ales faptul ca nu mai vazusem niciodata nimic
asemanator si ca, desi parea ca statuse sub pamant timp de sute de ani, nu
avea nici un fel de rugina pe ea. Arma si cadavrul au fost izolate pana urma
sa vina un specialist, dar in seara respectiva au disparut complet, in mod
surprinzator. “Au venit cei de la Securitate si ne-au intors pe toate fetele, ne
banuiau ca suntem intelesi cu dusmanii de clasa si ca am ascuns cadavrul.
Dar am trecut si de asta. In schimb, ceilalti colefgi ai mei au disparut, pe
rind, inghititi de pamant, fara ca cineva sa mai dea de urma lor. La disparitia
unui am fost de fata si nu am putut uita nici acum urletul animalic pe care l-a
scos, strigand, incercand sa se agate cu
unghiile de o margine de pamant: <Nu-l lasa Mircica sa ma ia, aoleo maicuta
mea, ai mila de mine...>. Eu sunt singurul care am scapat pentru ca mi-am
cerut transferul pe un alt santier”..

Refugiul ultimilor zei ai dacilor

Legendele vechi vorbesc despre o rascoala a uriasilor si a titanilor impotriva

stapanului de atunci al Pamantului, respectiv Zeus. Rasculatii au invins, in
prima faza dar zeii au fost ajutati de eroul pelasg Hercule care i-a invins, i-a
ferecat cu lanturi grele si i-a aruncat sub pamant. Tainita in care au fost
azvirliti titanii se pare sa fi fost Bucurestiul, iar subteranele au fost construite
de Hefaistos, zeul din adancuri, special incit nici una sa nu duca la suprafata.
Domnul Alexandrescu Tiberiu, etnolog si folclorist, spune ca legenda
Minotaurului este adevarata, dar realitatea a fost deformata.. “Bucurestes a
fost numit asa in urma victoriei asupra titanilor, pentru ca zeii cei vechi s-au
bucurat de triumful lor vremelnic si au construit un oras in care oamenii sa
se bucure mereu si sa celebreze de-a pururea victoria asupra titanilor. Numai
ca aici, sub Bucurestes, a fost construita, de asemenea si cea mai cruda
inchisoare, ferecata cu lacate magice: un labirint in care cei care patrundeau
nu mai ieseau niciodata la suprafata, pentru ca nu mai reuseau sa gaseasca
drumul. Va intrebati de ce oare nu le dadea prin minte sa faca semne pe
pereti si sa mearga dupa ele? Simplu, pentru ca labirintul insusi era viu si isi
schimba retelele de colidoare permanent. Pamantul acesta, domnilor, a fost
un pamant viu dintotdeauna. De aia tara s-a numit Getia sau Geia iar getii au
fost fii sai”.
Si tot aici, in labirintul de sub Bucurestes, domnul Tiberiu considera ca au
fost inchisi ultimii zei de catre Apostolul Andrei, cel care i-a crestinat pe daci.
“Poate o sa vi se pare ciudat ca un intelectual ca mine crede in zei si in forte
nevazute. Credeti-ma cand va spun un lucru: cu cit stiinta se dezvolta mai
mult, cu atit mai mult ea se apropie de Dumnezeu. Ajungem sa ne punem
niste intrebari firesti iar raspunsurile nu le putem gasi in aceasta lume, pe
calea rationamentului logic. Iar fenomenele din adancul Bucurestilor sunt
dincolo de orice logica si ratiune”, incheie domnul Tiberiu.

Taina bisericilor ortodoxe

Pentru a afla mai multe, ne-am adresat unui mic grup de specialisti in
domeniul paranormalului si i-am rugat sa ne ajute sa ne formam o parere
asupra lucrurilor pe care le-am aflat. Irina Asaftei, Remus Dumitru si Petre
Petre sunt mediumuri cunoscute in lumea lor si care se ocupa cu masurarea
cimpurilor de forta si a perturbarilor acestora. De la ei am aflat un lucru
interesant, anume ca, din punct de vedere energetic, Bucurestiul este
pozitionat pe un nod de energie negativa telurica.
“Asta nu inseamna ca Bucurestiul este negativ, ci ca acel cimp, in functie de
directia sa de expansiune, poate afecta viata de la suprafata fie pozitiv fie
negativ. Curgerea energiei se face sub forma unei spirale care se deplaseaza
periodic in jurul unui punct de sprijin. Cand sensul de curgere al spiralei este
in sus, la suprafata totul se resimte sub forma unui boom economic, al unei
dezvoltari puternice, al unui nivel de trai imbelsugat. Cand spirala se invirte
si directia de curgere a energiei este catre centrul pamantului, atunci avem
la suprafata o perioada de regresie economica, de dezastre, de boli si
nefericire. Iar cand spirala deplaseaza energia lateral, de regula exista
momente de stagnare economica si spirituala, la suprafata”. Din pacate, toti
trei sunt de acord cu un aspect: directia de deplasare a energiei nu poate fi
prevazuta ci doar constatata si masurata, ceea ce inseamna ca nu se pot lua
masuri pentru contracararea efectelor negative. “Mai ales ca nu exista o
regula a deplasarilor: pot fi tri deplasari laterale urmate de una verticala in
sus sau in jos sau pot fi cicluri de cite o singura deplasare in jurul punctului
de sprijin”. Cu toate acestea, dumnealor sustin ca in ultimii ani, oamenii au
gasit, voluntar sau involuntar, o metoda ca sa contracareze deplasarile din
adancuri: construirea bisericilor ortodoxe. “Finisarea unei biserici activeaza
cimpuri de forta deosebite si fac in asa fel ca deplasarea energiei sa se
orienteze, treptat, catre in sus sau cel mult lateral. In ultimii 15 ani de cand
ne cunoastem noi, am remarcat practic ca la fiecare biserica ortodoxa
construita, cimpul de forte de sub Bucuresti s-a schimbat, a devenit mai
stabil si mai puternic, ca si cum fiecare lacas de cult a functionat ca un fel de
amplificator si stabilizator de energie telurica”, incheie doamna Asaftei.
Stand si analizand fiecare dintre opiniile specialistilor, nu am putut sa nu ma
gandesc, cu groaza, ca fiecare zi este o zi periculoasa si poate fi ultima zi din
viata unei metropole. Si abia atunci am realizat cit de intelepti au fost
stramosii nostri, numind acest oras Orasul Bucuriei, orasul care traieste
intens fiecare ceas din viata sa, orasul care se bucura de fiecare secunda ce
i-a fost daruita sau harazita... Poate de zeii din adancuri, poate de titani sau
poate de entitati a caror existenta mintea noastra rationala si logica se teme
sa o recunoasca sau sa o accepte.