19
D Ciucur,I Gavrila,C Popescu-Economie ed. Economica -2001-pag 513-547
20
„Eficienţa şi evaluarea investiţiilor” de Vasilescu, I, Gheorghe Al., Cicea, Cl., Dobrea, C.– Editura
EFICON Press, Bucureşti, 2004.
83
PIN pp= S VANpf + I IN
84
nedistribuit, impozitul pe profit) şi adăugam veniturile populaţiei care provin din
transferuri (pensii ajutoare, alocaţii) obţinem indicatorul venitului personal al
populaţiei (al menajelor) VPM.
Prin eliminarea din veniturile personale ale populaţiei, a impozitelor şi
taxelor plătite de populaţie, se obţine venitul disponibil al menajelor VDM,
indicator ce exprima posibilităţile populaţiei pentru consum şi economii.
Venitul naţional disponibil este un venit net, dacă la acesta se adaugă
amortizarea se obţine venitul brut disponibil VBD.
Acest calcul se obţine cu ajutorul contului naţional de redistribuire a
veniturilor, al cărui sold este tocmai venitul naţional disponibil.
După înfăptuirea proceselor de repartiţie primara şi redistribuirea
veniturilor urmează utilizarea veniturilor nete disponibile în interiorul ţării de
către membrii societăţii pentru consumul privat şi de către instituţii pentru
consumul public.
Venitul naţional exprima veniturile factorilor de producţie adică veniturile
provenite din munca angajaţilor, cele provenite din activitatea întreprinzătorilor
şi cele din patrimoniu, ceea ce reprezintă suma valorii adăugate nete create de
factorii de producţie naţionali din interiorul ţării şi din alte tari.
85
capital. dacă economiile nu sunt destinate consumului prezent, se pot transforma
în acumulare de capital, ceea ce reprezintă un sacrificiu din partea populaţiei
pentru a se bucura de un consum viitor mai bun.
Daca din venitul disponibil vom scădea cheltuielile vom obţine economiile
(E).
E= VD – C
C
c=
VD
ΔC
c’ =
ΔVD
E
e=
VD
E=e x VD
ΔE
e’ =
ΔVD
87
VDr =Co/ 1-c’
88
când este folosita pentru achitarea datoriei publice, prin sporirea impozitelor,
diminuează înclinaţia spre consum;
− Modificările neprevăzute ale preturilor diferitelor elemente de capital fix
sau circulant pe termen scurt, pot să influenţeze reducerea înclinaţiei spre
consum, când preţurile sunt mai mari decât cele anticipate;
− Creditul de consum influenţează cheltuielile pentru consum prin
intermediul ratei dobânzii. Intre consum şi rata dobânzii pentru creditul destinat
cumpărării de bunuri de consum, exista o relaţie negativa .Pe de alta parte, o rata
scăzuta a dobânzii pentru creditul pentru consum va determina un nivel ridicat al
creditelor prezente de consum, cu consecinţe asupra reducerii consumului viitor;
− Anticipările consumatorilor cu privire la evoluţia raporturilor dintre
veniturile prezente şi cele viitoare, dintre preturile curente şi cele viitoare, dintre
oferta actuala de bunuri de consum şi cea viitoare. Astfel, dacă se anticipează ca
în viitor veniturile vor creste, consumul prezent va creste, iar dacă se anticipează
ca veniturile se vor reduce, consumul prezent se va micşora, crescând înclinaţia
spre economii. Daca se anticipează ca în viitor preturile de consum vor creste,
consumul prezent va spori, iar dacă se anticipează ca preturile se vor reduce,
consumul prezent se va manifesta normal. La fel se întâmpla cu anticipările
privind cantitatea de bunuri de consum de pe o piaţa; daca aceasta se anticipează
ca o să scadă, creste consumul prezent şi invers.
Factorii subiectivi sunt rezultatul înclinaţiei psihologice obiceiurilor şi
tradiţiilor oamenilor şi se refera la:
a) Dorinţa oamenilor de a-şi creea o rezerva de bani pentru neprevăzut, ceea
ce determina scăderea cheltuielilor prezente de consum, în favoarea unui consum
viitor;
b) Constituirea de rezerve băneşti pentru asigurarea bătrâneţii sau protejarea
unor anumite persoane;
c) Dorinţa de a obţine dobânzi sau alte avantaje prin participarea la unele
acţiuni pe baza cărora urmează să se realizeze în viitor proiecte de afaceri.
89
d) Instinctul oamenilor de ridicare a standardului de viaţă, prin majorarea
treptata a cheltuielilor de consum, pe baza unor rezerve băneşti formate în timp.
e) Senzaţia de independenta şi de libertate de mişcare a indivizilor pe seama
existentei unei sume băneşti mari economisite;
f) Dorinţa de a lăsa avere moştenitorilor;
g) Manifestarea, la unele persoane, a zgârceniei, concretizata în diminuarea
cheltuielilor pentru consum.
Sintetic, aceste mobiluri care acţionează în sensul micşorării cheltuielilor
de consum privesc prudenta, prevederea, setea de depăşire, independenta,
calculul, spiritual de afaceri, mândria şi avariţia.
Mobilurile subiective care incita indivizii şi puterea publica centrala şi
locală sa nu consume o parte din venit, generează economiile pozitive. Totodată
apar şi energiile negative, sub forma economiilor pentru asigurarea bătrâneţii,
ajutoarelor de şomaj finanţate prin împrumuturi etc.
Pe termen scurt, un venit în creştere este însoţit de creşterea consumului,
dar într-o proporţie mai mica şi de sporirea mai accentuate a economiilor .
In acelaşi timp, un venit în descreştere este însoţit de economii micşorate,
la început, în proporţie mai mare. Cu cât venitul este mai ridicat, cu atât decalajul
dintre venituri şi consum este mai mare, din momentul în care indivizii ating un
anumit nivel de bunăstare.
Potrivit legii distribuirii cheltuielilor de consum, descoperita de şcoala
psihologica austriaca, atingerea maximului de satisfacţie se poate realiza numai
în condiţiile în care utilităţile finale ale ultimelor bunuri consumate din fiecare
categorie sunt egale. în conformitate cu cerinţele acestei legi formulate de
economistul-statistician E. Engel, în sec.IX, partea cheltuielilor destinate
alimentaţiei este cu atât mai mare cu cât venitul este mai mic şi inverse;
cheltuielile cu îmbrăcămintea rămân relative constante, indiferent de mărimea
veniturilor; cheltuielile cu locuinţa au o pondere relativ constanta oricare ar fi
nivelul veniturilor; ponderea cheltuielilor pentru confort şi recreere creste mai
90
rapid decât sporirea veniturilor, ea tinzând către zero la persoanele cu venituri
foarte mici şi fiind ridicate la persoanele cu venituri mari.
Prin economiile pe care le realizează de-a lungul anilor de munca
individual urmăreşte să-şi creeze bogăţia de care are nevoie pentru a-şi finanţa
consumul după perioada activă, la pensie.
Aceasta bogăţie se formează continuu în timpul anilor de muncă şi atinge
nivel maxim la sfârşitul perioadei active de viaţă.
Explicaţia comportamentului în consum şi în economisire al individului,
dată de teoria ciclului de viaţă, se poate rezuma la următoarele constatări :
− înclinaţiile marginale spre consum depind de poziţia individului în ciclul
de viaţă; dacă persoana este mai în vârsta, inclinaţie marginala spre consum din
avere este mai mare. Inclinaţie marginala spre consum din venitul din munca
depinde atât de numărul de ani de viata activa ramaşi cât şi de numărul de ani de
viata pasiva.
− creşterea veniturilor din munca şi din avere va determina o creştere a
cheltuielilor pentru consum.
− cu cât viata activa este mai lunga în raport cu cea pasiva, cu atât va creste şi
consumul ca urmare a sporirii venitului total şi a reducerii perioadei în care se fac
economii negative;
− în fiecare an al vieţii T o fracţie egala cu 1/ NL-T din avere va fi
consumata, unde NL-T reprezintă speranţa de viata a individului în momentul T.
− cheltuielile curente de consum depind de averea curenta şi de venitul total.
Teoria venitului permanent a lui Milton Friedman21 de la Universitatea din
Chicago, apreciază ca oamenii îşi adaptează comportamentul de consum nu în
funcţie de venitul curent ci de oportunităţile de consum pe termen lung. Oamenii
îşi planifica consumul nu doar pe baza veniturilor din perioada respective ci şi pe
baza veniturilor obţinute în perioade mai lungi. Din aceasta rezulta ca,
21
Milton Friedman (n. 31 iulie 1912, Brooklyn, New York) a fost profesor al universităţii din Chicago. În
1976 a primit premiul Nobel pentru economie. El este considerat reprezentantul principal al şcolii din
Chicago şi a fost elevul lui Frank Knight.
91
cheltuielile pentru consum depind de venitul mediu pe termen lung. Consumul
permanent este direct proporţional cu venitul permanent. Veniturile tranzitorii nu
au influenta asupra consumului, deci venitul permanent depinde de veniturile
curente şi cele trecute.
Inclinaţie marginală spre consum pe termen lung este mai scăzută decât
înclinaţia medie spre consum, deoarece indivizii nu sunt siguri dacă o variaţie a
venitului lor se va menţine pe termen lung sau nu. Pe termen scurt, o creştere a
venitului determină o scădere a înclinaţiei medii spre consum, deoarece indivizii
nu pot anticipa dacă această creştere este definitivă, ei îşi vor adapta consumul la
noul nivel al venitului.
In concluzie teoria venitului permanent precizează că un individ cu
venituri variabile va avea un nivel mai scăzut, în timp ce unul cu venituri mai
stabile va avea un nivel mai ridicat al venitului.
Înclinaţia marginală spre consum a indivizilor cu venituri oscilante va fi
foarte mică.
Teoria ciclului de viaţă şi teoria venitului permanent sunt complementare.
92
a) Investiţii de înlocuire, destinate înlocuirii bunurilor de capital fix scoase
din funcţie, ca urmare a deprecierii lor. Sursa acestor cheltuieli o constituie
amortizarea.
b) Investiţiile pentru dezvoltare sau nete, destinate sporirii volumului
capitalului tehnic real, adică formarii nete a capitalului, a căror sursă o formează
venitul economisit.
Suma investiţiilor de înlocuire şi a investiţiilor nete, de dezvoltare,
formează investiţiile brute de capital, ce contribuie la formarea bruta a capitalului
tehnic. investiţia bruta se compune din investiţii în bunuri de capital (durabile),
cu excepţia cheltuielilor pentru bunurile gospodăriilor populaţiei, care se includ
în consumul privat şi al bunurilor durabile, care se includ în producţia
intermediara a statului şi investiţii în stocuri, în modificarea stocurilor de materii
prime semifabricate şi produse finite din producţia proprie, destinate vânzării.
Atunci când în economie suma investiţiilor brute este mai mica decât volumul
investiţiilor de înlocuire are loc o reducere a capitalului tehnic real, adică un
fenomen de dezinvestiţie.
Din punct de vedere al proprietarului, avem :
a) Investiţii private efectuate de sectorul privat;
b) Investiţii publice care se efectuează în interiorul graniţelor naţionale ale
unui stat;
c) Investiţiile externe care se efectuează în alte sau către alte tari.
După domeniul în care se realizează avem :
a) Investiţii industriale
b) Investiţii agricole
c) Investiţii în turism şi agrement
d) Investiţii în transporturi etc.
Venitul unei perioade corespunde, pe de o parte, unei cereri de bunuri de
consum C şi de bunuri de capital de investiţii K, adică venitul disponibil cheltuit
egal cu :
93
VND = C + R,
VND = C + E
I=E
Egalitatea celor doua mărimi decurge din faptul ca ele reprezintă, pentru
economia colectivităţii, doua faţete ale aceluiaşi proces .
In timp ce economiile exprima comportamentul colectiv al consumatorului
individual, investiţia reflecta comportamentul colectiv al întreprinzătorului
individual.
Când E > 1, economiile reprezintă o pierdere de venit, înregistrându-se un
declin economic. în acelaşi timp, creşterea economiilor face ca, în timp rata de
creştere a consumului să se reducă, influenţând negativ evoluţia profitului.
Acţionând prin pârghii economice de stimulare a investiţiilor se creează
egalitatea între E şi I, insa la un venit disponibil mai mare, ca urmare a efectului
multiplicator ce se produce în economie.
Decizia de a investi se bazează pe analiza comparata a o serie de indicatori
economici, cum sunt :
a) Raportul dintre valoarea prezenta a venitului, ce urmează să fie obţinut din
investiţie şi costul investiţiei.
b) Raportul dintre rata venitului net actualizat şi rata reala a dobânzii (sau
94
costul de oportunitate al investiţiei).
Potrivit punctului a, decizia de a investi este favorabila dacă valoarea
prezenta a venitului este mai mare sau cel mult egala cu mărimea costului
investiţiei. în situaţia în care costul investiţiei este mai mare decât valoarea
prezenta, investiţia nu trebuie realizata.
Întrucât venitul realizat de o investiţie este un venit viitor, el trebuie
actualizat, adus în prezent ca mărime .
Relaţia de calcul pentru valoarea prezenta Vp a unui venit ce se va obţine
peste n ani Vn este :
Vp =Vn / ( 1 + d ) la n,
97
Alături de cele enumerate mai sus imboldul la investiţii depinde şi de starea
generala a economiei naţionale.
Aceasta se poate concretiza în stabilitatea şi instabilitatea factorilor
economici şi social-politici. O economie aflata în declin economic are nevoie,
mai întâi, să oprească aceasta tendinţa negative, pentru ca apoi să înceapă
acţiunea factorilor care stimulează imboldul la investiţii. în conexiune cu
noţiunile de mai sus imboldul la investiţii depinde şi de conjunctura economiei
mondiale, concretizata în variaţia fazelor de expansiune sau de criza, ascendente
şi descendente ale ciclurilor economice. Variaţia fazelor ciclului economic
acţionează favorabil sau nefavorabil direct sau indirect, asupra celorlalţi factori
interni, influenţează imboldul la investiţii, cu consecinţe pozitive sau negative.
În opinia mea a investi înseamnă a cumpăra un bun pentru venitul viitor
care se apreciază ca se va obţine. investiţia reala este una dintre cele patru
componente ale cheltuielilor totale PNB, alături de cheltuielile pentru consumul
personal, achiziţiile guvernamentale pentru noi bunuri materiale şi servicii şi
exporturile nete.
Cheltuielile pentru investiţii sunt mult mai puţin stabile decât cheltuielile
pentru consum. Atunci când se produce un declin în cheltuielile de investiţii,
apare o cerere mai redusa pentru împrumuturi, care la rândul sau, implica o
descreştere a costului a costului împrumutului. Aceasta scădere a costului
investiţiilor devine insa un nou stimulent pentru investiţii, astfel ca unele proiecte
care au fost amânate se reiau, ceea ce va avea ca efect înviorarea investiţiei totale.
Daca investiţia care trebuia să se facă nu se mai face, continuarea procesului de
economisire va împiedica cheltuielile de consum să înlăture inactivitatea.
Rezultatul ar fi bunuri nevândute, reducerea producţiei şi a veniturilor până când
cei ce economisesc vor reduce rata la un nivel impus de investitori care doresc să
cheltuiască. Iată de ce rata ridicata a economiilor nu este necesara pentru a
permite o rata ridicata a investiţiilor.
Economisirea depinde în principal de venit. Oamenii tind să
98
economisească mai mult pe măsura ce venitul lor creste. Creşterea economica
sporeşte veniturile deci va spori şi sumele economisite în raport cu venitul.
Dorinţa de a economisi treptat ajunge depăşeşte dorinţa de a investi. Atât
reprezentanţii teoriei bazate pe oferta cât şi ai teoriei bazate pe cerere sunt de
acord ca veniturile reale mai mari depind de rate adecvate de investiţii.
Monetariştii susţin ca modificările în cantitatea de bani, prin efectul lor
asupra cererii agregate, este cauza principala a instabilităţii producţiei şi a
preturilor. Stabilitatea cererii de bani este concept cheie.
Cererea de bani este o cerere de a deţine bani, nu de-ai consuma. Banii
asigura un serviciu atunci când se cheltuiesc. Deţinerea de bani aduce cu sine un
serviciu valoros, numit flexibilitate. Autorităţile monetare au sarcina de menţine
un sistem constant şi previzibil pentru rezervele bancare şi masa monetara. Când
cererea de bani este supusa unor creşteri bruşte şi de mari proporţii, economia în
mod inevitabil va deveni instabila.
Keynesistii22 susţin ca economia nu este în mod inerent stabile în absenta
modificărilor perturbatoare în masa monetara. Tulburările provin din
instabilitatea interna a deciziilor sectorului privat privind cheltuielile, îndeosebi
cele care îmbracă forma investiţiilor. Aceste tulburări sunt amplificate de
funcţionarea pieţelor.
Principiul multiplicatorului exprima interacţiunea care se formează între
creşterea venitului şi creşterea investiţiilor, sub forma unui coeficient de
amplificare (K) ce ne arata cu cât sporeşte venitul la creşterea cu o unitate a
investiţiilor.
Principiul acceleratorului exprima efectul creşterii veniturilor asupra
investiţiilor. O creştere a venitului antrenează sporirea cereri de bunuri de
consum ce se adresează producătorilor care, la rândul lor, urmăresc sa-si adapteze
22
John Maynard Keynes (1883 –1946) s-a nascut, a studiat si a predat in Cambridge. Principalele sale
scrieri sunt: “The Economics Consequences of the Peace” - Consecintele economice ale pacii (1919),
“A Treatise on Money” - Tratat despre bani (1930), dar este cunoscut mai ales pentru cartea sa “The
General Theory of Employment, Interest and Money” - Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a
dobanzii si banilor (1936), care a revolutionat stiinta economica sustinand finantarea prin deficit bugetar
ca pe o cale de a pune capat Marii Crize. El ofera solutii sub forma cresterii cheltuielilor publice
99
oferta la modificarea cererii, ceea ce impune o investiţie suplimentara pentru a se
realiza capacitatea de producţie egala cu produsul dintre necesarul de capital
tehnic pe unitatea de produs şi creşterea producţiei. Acţiunea principiului
acceleratorului este valabila numai în situaţia în care capitalul tehnic necesar
pentru a obţine venitul naţional din momentul ‘t’ este mai mare decât capitalul
tehnic disponibil (existent) în perioada “t- 1”.
100
Consider că în unele zone montane, cum este de exemplu Bran-Moeciu,
concurenta a început sa-si spună cuvântul, iar turiştii au pretenţii din ce în ce mai
mari. Aşa au apărut pensiunile cu apa calda nonstop, geamuri termopan, telefoane
mobile, conectare la Internet, conduse de întreprinzători care vorbesc cel puţin o
limba străina. Tariful unei camere duble variază între 200.000 şi 350.000 lei pe
noapte, iar masa se ridica la 100.000-150.000 lei/zi/persoana. Sezonul cel mai
bun este vara, dar nici în lunile de iarna pensiunile nu sunt goale. De revelion, o
camera ajunge şi la 600.000 - 700.000 lei/noapte. În aceste condiţii, un
întreprinzător care are zece camere ocupate timp de 30 de nopţi şi primeşte
200.000 lei/camera/ noapte obţine venituri de 60.000.000 lei pe luna. dacă turiştii
români prefera camerele confortabile, ca la hotel, cu toate dotările necesare şi
mâncarea servita în vase de porţelan, străinii se dau în vânt după pensiuni rustice
şi vesela de lut. Cel mai important lucru într-o afacere de acest gen este
publicitatea – fie cea tradiţionala, fie cea numita „de la om la om“. O vila costa
peste un miliard de lei.
Daca intenţionaţi să porniţi de la zero sau aveţi numai terenul, este foarte
greu să obţineţi un credit. De ce? Nu puteţi garanta în nici un fel ca după
terminarea casei o veţi utiliza ca pensiune în turismul rural şi nu drept propria
dvs. casa de vacanta. „In Franţa, de exemplu, cei care beneficiază de astfel de
credite sunt obligaţi să intre, timp de zece ani, în asociaţia naţionala de profil“,
spune Marilena Stoian, preşedinta Asociaţiei Naţionale a Turismului Rural şi
Ecologic (ANTREC). dacă totuşi va încumetaţi la aşa ceva, primul lucru de care
aveţi nevoie este avizul Oficiului de Autorizare şi Control în Turism. Al doilea
este o suma cuprinsa între 1 şi 1, 5 miliarde lei pentru construcţia vilei, plus circa
de 200 milioane lei pentru teren, ţinând cont ca, în zonele montane, preţul
terenului variază între 5 şi 25 USD/mp.
„Anul trecut, fondul pentru credite date prin Autoritatea Naţionala pentru
Turism şi derulate de BancPost a fost foarte mic. Mai mult, anul acesta nu s-a
acordat încă nici un credit, derularea lor va începe abia în luna august, din cate
101
ştiu eu, ceea ce înseamnă ca sezonul acesta este pierdut“, afirma Marilena Stoian.
Pe deasupra, de la 1 ianuarie a.c. s-a abrogat actul normativ care îi scutea pe
întreprinzătorii din turismul rural de plata impozitului pe profit. „Cei omologaţi
anul trecut de ANT beneficiază de scutire pe zece ani. Din păcate, aceasta
abrogare încurajează turismul la negru“, precizează Marilena Stoian.
Creditele sunt multe, dar se obţin greu. Dificultăţile întâmpinate în obţinerea unui
credit ne sunt confirmate de unul dintre întreprinzători. Ciprian Benga a terminat
Academia de Studii Economice, Facultatea de Comerţ, secţia de Turism şi după
ce a lucrat zece ani la o companie româno-franceza, a decis să se mute cu întreaga
familie la Bran, pentru a se ocupa în exclusivitate de turismul rural. El a intrat în
reţeaua ANTREC în 1992. Atunci avea o singura pensiune, de fapt, casa
părinţilor săi. În 1997 a reuşit să construiască încă una, iar anul acesta a dat în
folosinţa cea de-a treia pensiune. În total, 18 camere duble cu baie şi şezlonguri în
balcoane. Masa de biliard, terenurile de tenis şi baschet, terasele unde poţi lua
masa şi hamacurile din livada completează peisajul. „Nu aveam suficienţi bani
pentru a construi ultima vila, aşa ca am luat un credit de la Banc Post. după multe
dificultăţi, am reuşit să obţin banii pe data de 27 a lunii. Imaginaţi-va ca pe data
de 1 a următoarei luni – deci după patru zile – m-au sunat să mă anunţe ca trebuie
să achit prima rata“, relatează dl Benga. Datorita investiţiilor mari în publicitate,
dar şi promovării prin ANTREC, pensiunile sale sunt pline ochi toata vara. Mai
mult, turiştii fideli au început deja să facă rezervări pentru Revelion. Deşi aduce
clienţi, publicitatea este costisitoare şi da bătăi de cap. „Ca să figurez în Pagini
Aurii, ar fi trebuit să plătesc 20 de milioane de lei anual. Am preferat să pun
câteva bannere pe autostrada, dar pentru fiecare din ele achit trei taxe: la
Primărie, la Administraţia Drumurilor şi la CONEL (pentru ca sunt legate de
stâlpi de lumina). De asemenea, am investit în fluturaşi plastifiaţi şi portofele, pe
care le primeşte orice client“, ne-a declarat dl. Benga. Tot profitul este reinvestit,
căci numai aşa se poate tine piept concurentei.
Consider că obiectivul principal al oricărui patron de pensiune este acum
102
atragerea de turişti în extrasezon, prin organizarea de seminare şi diverse alte
manifestări.
103
5.5. Dezvoltarea umana durabilă noua viziune asupra dezvoltării
viitoare
106
viabile, care sa-si satisfacă nevoile fără a pune în pericol perspectivele
generaţiilor viitoare, aşezarea la baza dezvoltării durabile a unui concept profund
moral – echitatea intergeneratiilor.
Măsurarea progresului economic şi social, în viziunea dezvoltării umane-
durabile, presupune un alt sistem de criterii şi indicatori care să tina seama de
faptul ca PNB/locuitor nu va mai putea exprima singur bunăstarea umana,
deoarece piaţa apreciază eficienta.
Pentru a urmări modul în care se realizează exigentele dezvoltării durabile
în fiecare ţara şi în ce raport se afla acestea fata de cele mai bune realizări din
lume este necesar să se calculeze Indicatorul Dezvoltării Economiei Umane
(IDEU).
La baza indicatorilor trebuie să se afle informaţii reale cu privire la efectele
economico-sociale, care să permită aprecierea corecta şi adecvata domeniului.
Indicatorul global poate fi construit în baza a treisprezece sau mai mulţi
indicatori, fiecare dintre ei să ateste o realitate la un moment dat şi împreuna să
reflecte situaţia economica globala.
Cei treisprezece indicatori sunt:
1) Ponderea PNB pe locuitor al ţării respective în PNB pe locuitor cel mai
ridicat din lume;
2) Durata medie de viata din ţara respective raportata la cea mai buna
realizare din lume.
3) Rata şomajului cea mai scăzuta din lume raportata la rata şomajului din
ţara respective;
107
RSmin/ RSI x100 = 80 % = 0, 8
GP min/GPI x 100 = 20 %= 0, 2
108
9) Raportul dintre numărul de copii născuţi vii la 1000 de femei de vârsta
fertile, în ţara respective şi acelaşi indicator cu cel mai bun nivel din lume.
10) Raportul dintre numărul celor decedaţi sub un an la 1000 de născuţi vii în
ţara cu cele mai bune realizări şi nivelul aceluiaşi indicator în ţara respective.
109
dezvoltării economiei umane pentru ţara respective astfel :
111
clasica; ele sunt structuri cantitative, al căror specific a constat în creşterea
industriilor în ritmuri înalte.
În România trebuie să se asigure un adevărat salt în evoluţia industriala. Va
trebui să se treacă de la structurile cantitative ale economiei la cele calitative,
exprimate prin preponderenta serviciilor fata de industrie şi agricultura la
structuri care se adaptează rapid la schimbările tehnice şi ale cererii, atât la nivel
naţional, cât şi mondial.
Vectorii reformei care asigura maturizarea economiei cu piaţa
concurenţiala sunt :
a) crearea relaţiilor de proprietate private şi a noilor structuri de exploatare
(reforma întreprinderii) în industrie, agricultura, turism şi celelalte ramuri
economice către sectorul particular;
b) crearea şi extinderea mecanismelor pieţei concurenţiale libere, a
instituţiilor specifice pieţelor moderne de mărfuri, monetara, a muncii, a
capitalului a serviciilor;
c) restructurarea sistemului producţiei naţionale, prin trecerea, de la
structurile implicate de industrializarea clasica la cele post moderne, în care
predomina serviciile, ramurile cu tehnica de vârf, automatizate, cu consumurile
energetice reduse şi grad ridicat de prelucrare şi adaptare la schimbările tehnice
ale cererii; trecerea la o economie superioara în toate cele trei sectoare-industrie,
agricultura şi servicii-caracterizata prin ponderea ridicata a exportului şi
competitivitatea internaţionala a produselor. Se va reduce starea inferioara a
economiei caracterizata de producţia destinata numai pieţii interne, pe baze
tehnice scăzute şi o slaba calificare a lucrătorilor.
d) consolidarea relaţiei dintre dezvoltarea economica durabila, democraţia
stabile şi asigurarea condiţiilor pentru trecerea la economia de piaţa concurenţiala
postmoderna;transformarea instituţiilor esenţiale ale statului şi societăţile civile,
promovarea dialogului social şi îmbunătăţirea administraţiei de stat;
112
e) integrarea economiei româneşti în economia mondiala în special în
structurile economice europene, aderarea la Uniunea Europeana.
În opinia mea reforma economică se derulează concomitent cu reforma
tuturor domeniilor vieţii sociale şi în corelaţie cu acestea. Corespunzător,
strategia de dezvoltare nu poate să fie pur economică, ci cuprinde în structurile
sale cel puţin trei elemente complementare: sfera socialului, cea tehnologica şi
cea ecologică.
Efectele sociale ale reformei se manifesta în nivelul de trai, ocuparea forţei
de munca, sănătatea şi educaţia populaţiei. Obiectivul strategic al reformei, în
acest domeniu, consideram ca trebuie să îl constituie apropierea puterii de
cumpărare a populaţiei din ţara noastră de puterea de cumpărare a tarilor cu care
urmărim să realizam integrarea economica, ceea ce implica, înainte de toate,
apropierea nivelurilor productivităţii muncii, a parametrilor de competitivitate
economica.
Pornind de la structurile tehnologice existente strategia de reforma trebuie
să ridice nivelurile tehnice la care trebuie să ajungem, pentru a pregăti societatea
informatizata şi a intra în competiţie benefica cu tarile dezvoltate.
Reforma economica este sinonima cu transformarea sistemica a economiei
româneşti, iar factorii care o determina sunt : condiţiile iniţiale, recomandările
organismelor internaţionale, cadrul (tarile) de referinţa şi modelul economiei cu
piaţa concurenţiala.
Posibilitatea înfăptuirii reformei în România rezida în forţele sociale care
doresc schimbarea, ca şi în existenta condiţiilor obiective necesare, care să
favorizeze procesul din punctul de vedere al factorilor de producţie interni ce pot
fi atraşi în activitatea economica.
In cadrul posibilităţilor de înfăptuire a reformei economice se pot include:
potenţialul uman de care dispune economia naţionala, potenţialul
tehnico-ştiinţific şi de cercetare, potenţialul productiv, credinţa şi dorinţa
oamenilor de mai bine, experienţa manageriala româneasca la nivel de
113
microstructura economica, macrostructuri economice, grija managementului
geopolitic European şi internaţional de a nu se destabiliza aceasta zona a Europei.
Factorii de frânare sunt atât de ordin obiectiv cât şi subiectiv. Se poate
aprecia ca întotdeauna marile transformări care urmează să se producă în viata
economico-sociala a unei colectivităţi umane sunt sub influenta conjugate a unor
factori de mare complexitate, cu acţiune pozitiva şi negativa, interni şi externi din
balansarea cărora, rezulta tendinţa dominanta.
Reforma economiei României în perioada de tranziţie spre o dezvoltare
economico-sociala durabila trebuie să fie consistenta, coerenta, continua şi cu
costuri suportabile de către majoritatea turiştilor.
Cele mai ieftine vacante se găsesc pe Internet. Turiştii care apelează la
rezervările on-line primesc o reducere serioasa. Turismul pe Internet ia amploare
şi în România. Numărul agenţiilor de turism care au investit în crearea unui site
este în creştere, iar acest fapt nu înseamnă decât încadrarea într-o tendinţa
internaţionala. Potrivit Institutului internaţional IPK, în 1999, peste 27 milioane
de europeni au folosit internetul pentru a-si stabili destinaţiile viitoarelor vacante,
iar aproape 6 milioane au rezervat bilete on-line. Se estimează ca, până la sfârşitul
anului 2001, veniturile obţinute la nivel mondial de pe urma turismului electronic
se vor ridica la circa 30 miliarde USD. Aşa ca site-urile străine de turism oferă
servicii din ce în ce mai diversificate: nu numai ca puteţi rezerva on-line un sejur,
dar veţi primi toate informaţiile pe e-mail şi veţi plăti tot on-line, cu ajutorul cărţii
de credit. Mai mult, veţi putea efectua un tur virtual, ca să aflaţi totul despre ţara
în care mergeţi sau, dacă nu sunteţi hotărât, aveţi posibilitatea să va plimbaţi prin
mai multe locuri şi apoi să va decideţi. Trebuie să mai ştiţi ca o rezervare on-line
presupune şi o reducere serioasa, astfel încât numărul străinilor care apelează la
agenţiile de turism virtuale este în creştere continua. De asemenea, în curând se
vor putea face rezervări on-line din avion, în timpul unui zbor sau direct de pe
telefonul mobil. Recent, patru companii aeriene din SUA: United, Delta,
Northwest şi Continental, au anunţat ca îşi vor uni forţele pentru a lansa un site
114
comun. Cele patru companii, care deţin 55% din piaţa americana, intenţionează
să creeze o agenţie de turism on-line, păstrându-si totodată propriile site-uri de
internet, agenţie care să ofere servicii complete, nu numai bilete de avion.
Conform cercetătorilor americani, suma totala provenita de pe urma călătoriilor
de plăcere sau de afaceri rezervate pe Internet de turişti din întreaga lume va urca
anul acesta la 13 miliarde de dolari. Iar în 2004, cifra va fi de aproximativ 65
miliarde de dolari.
Concluzia unui seminar desfăşurat în Rusia în luna aprilie a.c. sub
patronajul Organizaţiei Mondiale a Turismului este ca nici o alta tehnologie, cu
excepţia televiziunii, nu a avut un impact atât de mare asupra calatorilor ca
Internetul. Acesta este un suport pentru cea mai rapida revoluţie în promovarea
turismului. În aceste condiţii, operatorii din turismul românesc au început să
înţeleagă acest lucru, sa-si adapteze produsele pentru distribuţia pe Internet şi să
investească în site-uri proprii (vezi anexa 5).
Consider că liniile aeriene aruncă în aer agenţiile de turism. 2,5 milioane de
dolari se mută din buzunarele agenţiilor de turism în bugetele companiilor
aeriene. Costurile din ce în ce mai ridicate, în condiţiile unui trafic mondial uşor
descendent, au determinat companiile aeriene să micşoreze şi în România – de la
9% la 7% - comisionul către agenţiile de turism acreditate IATA23."In timp ce
tarifele biletelor emise în România au scăzut încontinuu în ultimii trei ani,
cheltuielile companiilor aeriene s-au majorat. S-au mărit taxele de survol, taxele
de aeroport, cheltuielile legate de catering şi de securitate, precum şi primele de
asigurare. Numărul mondial de pasageri nu a crescut insa în acelaşi ritm“, spune
Alexandru Dobrescu, managerul pentru România al companiei KLM.
Vestea ca Tarom si, în scurt timp, toate companiile aeriene prezente în România
vor reduce comisioanele cu 2%, începând cu 1 decembrie a.c., a stârnit valuri de
indignare în rândul agenţiilor de turism. Măsura nu este insa decât o consecinţa a
23
Asociaţia Internaţionala de Transport Aerian, o organizaţie internaţională de tip non-profit, dar având
270 de linii aeriene din întreaga lume ca membrii cotizanţi şi acoperind aproximativ 94% din traficul
aerian civil al lumii
115
unui proces început în Statele Unite în 1995, când Delta a anunţat ca va impune un
plafon de vânzări pentru comisionul standard (10%), care a dispărut în cele din
urma definitiv, fiind înlocuit în SUA cu o taxa fixă. În prezent, marea majoritate a
companiilor aeriene din Europa practică în toate ţările un comision standard de
7%, inclusiv CSA (Cehia), LOT (Polonia) şi Malev (Ungaria). Tendinţa de
scădere va continua în viitor, următorul prag fiind de 5%, pe care şase companii
l-au adoptat deja pentru Marea Britanie. "Scăderea costurilor de distribuţie -
categorie în care se încadrează şi comisioanele – a fost impulsionată de
problemele economice grave cu care se confruntă companiile aeriene din toată
lumea. Situaţia financiara a Tarom nu mai permite amânarea acestei masuri, iar
Tarom era singura companie din regiune care nu operase aceasta reducere“,
conform informaţiilor oferite de Biroul de cercetări de piaţa al Tarom.
In 2004, traficul a crescut cu 40%. Pentru transportatorul naţional,
reducerea înseamnă o economie de aproximativ 3,4 milioane de dolari, în
condiţiile în care “Tarom a avut anul trecut în jur de un milion de pasageri, iar
încasarea medie pe pasager este de 170 USD“, precizează Rodica Miculescu,
director general adjunct al Tarom. Măsura este menita să diminueze pierderile
companiei, aproape 45 milioane de dolari în 2001, în contextul în care traficul a
înregistrat o creştere anul acesta.
De la 280.000 de bilete emise anul trecut în România de către agenţiile
acreditate IATA, în valoare de 95 milioane de dolari, în 2002 numărul biletelor se
va ridica la 390.000, în valoare de 125 milioane de dolari, conform informaţiilor
furnizate de IATA România. “Traficul pe 2002 a crescut din mai multe motive: a
crescut reţeaua de agenţi, agenţii au vândut mai mult decât companiile, iar lipsa
vizelor a dus la majorarea numărului de turişti“, explica Denisa Maria Sanda, de
la IATA România. În plus, s-a mărit numărul românilor plecaţi la rude sau la
munca în străinătate.
“Veniturile agenţiilor se vor reduce cu 22-25%. Scăderea veniturilor va
afecta mai ales agenţiile de turism mici, care vor fi nevoite sa-si restructureze
116
activitatea. Noi am solicitat Tarom ca măsura să fie aplicata din aprilie 2003,
pentru ca ofertele de Revelion au fost deja lansate”, susţine Cornel Gaina,
preşedintele Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism, din care fac parte 140
de agenţii acreditate IATA. El a mai precizat ca, în mod evident, agenţiile vor
încerca să compenseze micşorarea veniturilor printr-o majorare a tarifelor
pachetelor turistice.
Biletele de avion nu se vor scumpi, dar nici nu se vor ieftini, aceasta pentru
ca “politica tarifara este foarte clar delimitata de comisionul practicat către agenţii
vânzători”, după cum precizează Cristina Dumitrescu, director de vânzări la
Lufthansa.
Surse din piaţa afirma insa ca acel comision standard de 9% nu se
materializa niciodată şi ca pentru anumite agenţii el ajungea până la 12%. Mai
mult, pentru a vinde biletele, unele agenţii făceau reduceri clienţilor-corporaţii
chiar din comisioanele pe care le obţineau de la liniile aeriene. Mai exact, la
vânzarea unui bilet care costa în medie 340 USD, agenţiei îi revenea un comision
de 30, 6 USD. Pentru a atrage clientul, biletul era uneori vândut cu 330 USD sau
mai puţin. Practic, comisionul reţinut era oricum mai mic de 9%. Acum, la
vânzarea aceluiaşi bilet, agenţiei îi rămân doar 23, 8 USD, ceea ce face aproape
imposibila o reducere în plus pentru client. Pe o piaţa extrem de concurenţiala,
numai agenţiile care vor vinde mai mult vor putea supravieţui.
120
− Sa propună instituţiilor de turism guvernamentale realizarea de
imbunatatiri în sectorul turistic.
− Sa asigure reprezentanţi în consilii şi comitete constituite pe probleme
turistice.
− Sa efectueze cercetări de marketing şi să asigure instruirea personalului
întreprinderilor turistice.
− Sa stabilească şi să menţină facilităţi adecvate şi servicii standard pentru
membrii lor, să acţioneze împotriva membrilor care nu îndeplinesc standardele
sau încalcă regulile de conduita.
− Sa sponsorizeze evenimente speciale, cu fonduri proprii sau în cooperare
cu instituţiile guvernamentale.
CONCLUZII
Proiectul de finanţare rurala-microcreditare, leasing şi servicii bancare în
zone rurale a fost iniţiat de specialişti din cadrul Ministerului Finanţelor Publice,
care a încheiat un Acord de împrumut cu Banca Mondială.
Proiectul are următoarele obiective :
1. accelerarea transformării economiei rurale prin creşterea fluxului de
investiţii de capital în acest sector;
2. întărirea rolului sectorului privat în economia rurala;
3. întărirea capacitaţii statului român de a absorbi fondurile SAPARD;
4. reducerea sărăciei rurale prin finanţarea investiţiilor agricole şi
nonagricole, pentru dezvoltarea agroturismului rural.
Principala componenta a proiectului o reprezintă facilitatea de creditare,
microcreditare şi leasing. Proiectele ligibile în cadrul acestei componente au în
vedere toate investiţiile din subsectoarele economiei rurale (agricultura
servicii-turism şi industrie). Accesarea fondurilor se face prin intermediul
Instituţiilor Financiare Participante (IFP) în baza acordurilor de împrumut
Subsidiar, Acordurilor Agent şi Micro- finanţare, Solicitanţii eligibili pot fi
121
societăţi comerciale legal constituite (cu capital majoritar privat) care sunt
domiciliate în zone rurale sau urbane menţionate în programul de dezvoltare şi
creditare.
Perioada subimprumutului/leasingului va fi de maxim opt ani, din care
perioada de gratie este de până la 12 luni în timp ce scadenţa maximă a unui
microimprumut va fi de trei ani. Subimprumuturile, leasingurile financiare şi
microimprumuturile pot fi pentru subproiecte care sunt fezabile tehnic şi
economic şi viabile din punct de vedere financiar şi comercial, respecta
standardele corespunzătoare de sănătate, siguranţa şi de mediu prevăzute în
legislaţie şi reglementările în vigoare.
A doua componenta a proiectului îşi propune sprijinirea dezvoltării unei
reţele de servicii bancare în zonele rurale.
A treia componenta a proiectului este destinată managementului
proiectului şi asistentei tehnice pentru finanţarea rurala. Principalele obiective ale
acestei componente sunt :
− dezvoltarea unui sistem de certificate de depozit. În acest scop au fost
elaboraţi termenii de referinţa şi a fost lansată şi procedura de achiziţie a
serviciilor de consultanta pentru asigurarea asistentei tehnice în vederea
înfiinţării şi dezvoltării Fondului de Garantare a certificatelor de depozit,
campanie de informare publica asupra noilor opţiuni financiare oferite;
− furnizarea de informaţii către beneficiarii eligibili asupra modului de
accesare a resurselor financiare destinate finanţării în zonele rurale.
Studiile unor institute europene arata ca aproximativ 27 % din bani îşi ating
destinaţia. În fiecare program PHARE, cea mai acerba lupta pentru fonduri s-a
dat componentelor care se adresau IMM-urilor. Noul program Phare-2002 nu mai
prevede nici o schemă de granturi pentru întreprinderi mici iar PHARE 2003
prevede o sumă relativ mică. întreprinzătorii spun ca finanţările le sunt extreme
de necesare, foarte mulţi punându-şi pe picioare o afacere serioasa cu câteva zeci
de mii de euro. Deşi întârzierile în efectuarea plăţilor le-au afectat multora
122
activitatea, totuşi oricât de târziu ar fi venit, 50 000 de euro nu sunt de lepădat. O
parte buna a programului PHARE este ca am primit prima tranşă de 80 % din
fonduri fără a fi nevoie să depunem propria cofinanţare adică să dovedim fizic
existenta ei. Paradoxal este ca deşi foarte necesare, fondurile europene pentru
sectorul IMM-urilor au rămas în mare parte necheltuite, aşa arătând un raport
efectuat la cererea Comisiei Europene. Programul PHARE a furnizat asistenţă
financiară ROMÂNIEI încă de la începutul anilor ’90. Finanţările au îmbrăcat
diferite forme, ca de exemplu granturi şi scheme de credit şi în acelaşi timp
instruire pentru instituţii publice şi agenţii. În total 77 de milioane euro au fost
alocate pentru programe având ca beneficiari direcţi IMM-uri. Numai 21 de
milioane au fost efectiv cheltuite, se arata în raportul “Assessment of the
European PHARE Programe” realizat de doua institute de evaluare independente
şi preluat de către Directoratul pentru extindere al Comisiei Europene.
“Ţara noastră se confruntă cu o iniţiativă anteprenorială redusă, cu o
productivitate medie mult scăzută faţă de alte ţări” declară premierul Adrian
Nastase în mai 2003. după calculele celor de la Bruxelles, altele ar fi cauzele
problemelor din activitatea IMM-urilor, ca de exemplu capacitate administrativă
scăzută şi slaba dezvoltare a reţelei de Agenţii Regionale.
Reprezentanţii CNPIMMR consideră că există mai multe soluţii pentru a
îmbunătăţi procesul de alocare şi absorbţie a fondurilor pe viitor, prin colaborarea
directa a FDSC cu IMM-urile.
Succesul aderării depinde, pentru noile ţări membre de calitatea politicilor
economice care ar trebui să ducă la sporirea investiţiilor străine directe.
123
PRODUSUL INTERN BRUT PE CAP DE
LOCUITOR IN 2003
9000
8000
7000
6000
5000
4000
3000
2000
1000
0
BULGARIA
CEHIA
UNGARIA
ESTONIA
LETONIA
LITUANIA
ROMÂNIA
POLONIA
Sursa: CAPITAL, Statistica Investiţiilor 2003
Fig.nr.5.1
Produsul intern brut pe cap de locuitor în 2003
124
criteriile Tratatului de la Maastrich24 va fi pusă sub semnul întrebării în viitorul
apropiat. Cu toate acestea studiul UBS prevede şi consecinţe pozitive decurgând
din efectele pe termen lung a Uniunii Economice şi Monetare Europene. Prin
eliminarea monedelor locale se vor intensifica transferurile de capital, comerţul şi
turismul (Fig.nr.5.3).
0.8
0.5 0.5 2
0.4 0.8 1.3
BULGARIA
CEHIA
ESTONIA
S1
UNGARIA
LETONIA
LITUANIA
POLONIA
ROMÂNIA
Fig.nr.5.2
Investiţiile străine directe în 2003
24
Tratatul de la Maastricht este rezultatul evoluţiei ideilor de unitate europeană pe două planuri: a)
realizarea Uniunii Economice şi Monetare; b) realizarea Uniunii Politice.
125
EVOLUŢIA CURSULUI LEU/DOLAR, LEU/EURO
LEI/EURO LEI/DOLAR
38864
38857
38818
41000
38320
38260
38127
38084
37967
37676
37700
37615
37370
37412
37360
37308
37240
37170
37204
37021
36770
39000
37000
35000
34165
33000
33787
33439
33307
33352
33206
33158
33135
33041
32993
32853
32830
32787
32814
32700
32184
32158
32110
32122
31000
31956
29000
27000
25000
05.05.2003
12.05.2003
15.05.2003
23.05.2003
30.05.2003
27.06.2003
04.07.2003
07.07.2003
11.07.2003
16.07.2003
01.08.2003
11.08.2003
20.08.2003
12.09.2003
19.09.2003
26.09.2003
05.10.2003
10.10.2003
17.10.2003
24.10.2003
Sursa: CAPITAL, Statistica Investiţiilor 2003
Fig.nr.5.3
Evoluţia cursului leu-dolar, leu-euro
127