Sunteți pe pagina 1din 22

Biogrofii Memorii Eseuri

Toate drepturile
asuFra ;rezentei
editii
ln [mba romAn6
Elnt rezervate Edtturii Meridiane
secolul
de aur
al
picturii
vene{iene
Criticq de ortd lo Venelio :
Pietro Aretino
Poolo Pino
Lodovico Dolce
Troducere, note
ii
indici de
OANA BIJSUIOCEANU
Antologie, prefold gi texte introductive de
,vtcToR
tERoNtM sTotcHtTA
EDITURA MERIDIANE
BUCURE9T|, 1e80
CRITICA DE ARTA
LA VENETIA
$r
_
DTLEMELE P|CTURALtTATil
In prima jumdtate
o secolului aI XVI-Iea pic-
tura veneliand ajunge la apogeu. Secolul an-
terior
{Vivarini,
BelLini, Antonello, Carpac-
cio) asisfase
.
1a delinirea Lentd
ti,
uneori
contradictorie, a unei viziuni plastice a cdrei
orlginalitate va tronspare abia mai tirziu,
odatd.
.cu
delimitorea,,speciticului venelian"
'
Iald de marile centrc de picturii renaseenliste
gi, in special, fald de Florenla.
Din tradilia goticd tirzie, sensibililolea cro-
maticd bizantind, plasticismul lui Mantegna,
spalialitatea lui Piero della Francesca
$i ;,reo.-
lismul" tlamanzilor, pictura veneNiand se vo
constitui in datele esenliale ,aile unei mari
culturi Iigur'ative. Saltul istoric apare ca o
tatalitate: 1n
jwul
lui 7500, prin experienla
Iui Giorgione gi, apoi, prin debutul tindrului
Tilian, Venelia devine o tnetrcpold a picturii
ita.liene. In ocest context .necesitatea elabo-
rdrii unor tundar4ente teoretice ale noii pic-
turi devine ineviiobild. Evolulia artisticd ex-
plied ,apafitia criticii , uitica ,explicd meconis-
mul evoluliei:
,,Pictura
lui Bellini iSi sre
desigur meritele ei
-
scrie Lodovico Dolce
t
in 1557
-
personajele tiind bine tdante
qi
capetele trumoase, ior carnafia, ca ,6i ve,g-
mintele, desfu/
de naturale. Drcpt
care e les-
ne de i4leles
cd., pentru
ur"m6a
ia, Belliii
era un maestru bun
$i
jscusjf.
Dar ,pe ,wrrtd.
a
tost intrccut
d.e Gioigio aa Casietiranco,
iar
acesfo
-
ldsat cu rnult in urmd . de Titrian,
calre a dat..tigurilor
.sale
mdrelie eroicii'gi
a
odus o catitelarc
a coloritului,
crr nuanleiatit
de asgmdndtoare
celor
din
,realitate,
incit se
poate
spune cu drept cuvint
cd maniera lii
egaleazd netura",
Aparitia criticii de artd la Venelia nu se
datoreazd
numai unui mecanism
implacabil
care Iace ,ea o
,mare
viziune artisticd sd pio-
ducd, prin
reilex,
6i
atitudinea
criticd iela_
tivd. La Venelia pare
cd tunctioneazd/
incd
in plin
secol aI XVI-Iea un com:plex de inte-
rioritate,
mascat,
dupd cum se vd ved.ea, in-
tr-unul
de superioritate.
problema
principald
ero
Vrmdtoarea: este capabild o viziune pic-
turald (cea veneliand)
sd concureze
cu o alta
(cea toscano-roanand)
in absenla wnei tunda_
mentdri critice ?
$i
mai rnult : poate
ti con-
.
sideratd.
,,vel,ebild." o picturd
neteoretizabild ?
La
.aceste
lntrebd^ri cuJtura veneliand. rds-
punde printr-o
adevdratd ofensjvd uiticdz.
Aceasta
ovee. ca
lintd' demonstrarea
valabi-
UtAtii crealiei veneliene,
d.incolo de sfera
strictd a produsului
artistic. Mdretia noii pic_ .
turi trebuie sd capele o evid.enld'teoreticd.
,,Speciticul venefian" trebuia sondot cu mij_
loace apte a-i demonstra ,adecvarea
la o poe-
ticd clasi.cizantd,
diteritd, e drgpt, de cea a
toscaniloi,
'dar
prin
aceasta cu'njmjc friai pu-
lin
valabild
in clasicismul ei tundamental.
1L.
Dolce, Dlal,og despre picturd Lntltulat ,,Aretino,,.u, s-
prezenta ed.lfie, p, zee. 1{ll
.r
p. pino,
Dlatrogo di
.
pltturo,..,
Venetia, lb{t (prezenta
,{yi";__o: 1i6_--+jg.;
e. areuno, Le neliizid, Veietii ,rslz:
':s**;frFi:?,,.*i,liilr,l;,:'"#l'J"?"BHi,"g!!"nYluE;,
uonr.-, venetia, 1549
; L, Dolce, Dial,ogo aeua
-pittuia...
v_enel.ia, t55z ; r'. Sanlovino, rittb u i"36 noliiUi e bette
che.son(rin venezta,
venejii rsre I criit6i;oro-JJrt", o""nr_
uo?toni
nella pittura:.,,
Venetia, fe8'o.
----'-
'
Dacd 1n Trecento gi
Quatlrocento exeg.eza
plosticd.
a fost aproape inexistentd. Ia Vene-
lio3,
in Cinquecenlo acecstc abundd. Con-
cenftarca torlelor esle rnaximd in
juru|
lui
1550, clnd sint activi
,cei
mai de seamd aa-
meni'de artd lagunari, gravitind cu tofii in
jurul
lui Tiflan: Pino, Dolce, Aretino.
Fald de trddilia foscand, e$alonatd tfuesc
pe
distanla a doud. secole (intre Cennini
$i
Vasari), critica veneliand se impune abia in
momentul ,cel mai delicat
-
;i cel mai pro-'
pice
-
anume acela in care prestigiul lu-i
'
Tilian permitea
reconsiderarea generald. a
,,venefianis,mLt-Iui", inclusiv
'
a celui
quattro-
cenlesc.
Noulofea artei (Si a.criticii) veneliene este
de obicei indicatd 1n rolul major pe care-l
capdtd acum culoarea tald de desenul loscc-
nilor. Opozilia este doar un retlex aI unui
conlrasl mult mai ina|t, care privea
jnsdqj
''fundamentele
tilosotice ale celor doud cul-
turi tigurative. Ceea ce tace de lapt cultura
veneliand este o re-evaluane a no.turii tald de
idee. Acest lucru se poole observo. cu priso-
sinld ln tratatele despre artd ale epocii, in
care concretizarea- problemei in dualitatea
culoare-desen v{ Ii inevitabild, dar se poote
observa Ia Iel
fle
bine in serierile tilosotice,
gi mai o/es in. cele dedicate speculaliei esle-
.-.fice.
Autoritatea tilosof icd a tlolentinilor
-
Mar-
silio Ficino
-
este disputatd acum in insdqi
tundamentele platonice qle .concepliei
sale
despre frumos. Agostino Nifo
a
in.Pulchro e't
de Amore (1531) reprezintd in modul cel mai
elocvent reactia ambiantei padovano-vene-
.
liene
tald de ideile exprimate de Banchetul
Iui Ficino-:
,,Ficino, om toarte invdlat, decla.
s
vezl totusl, G. C, Argan, Frdneesco Colonna e ld ctl,tica
d,' d,rte . uenetd nel Quattrocento,. Torino. f .a.
1
Cl, B. Croce, ,,De Pulchto et de ATnote" dd Agostlno
Nito, ln Stud,l suUa, Iettetatuta cinquecentescd, ,,cuaderni
di critica", XU, 1947; tr.- Battisti,
qinaselrngnto
e Barocco,
TorinA, 1900, p, 157-1?{r
rd
-
tdrd sd distingd cauza de electul ei
-
cd tntmuselea este imaginea lucrului cere so-
segte cdtre suflet din lucru insugi, Ceea Ce
este JaJs : intr-adevd.r, pentru
a folosi cuvin-
tele |ilosotilor, Irumuselea in acest caz nu er
ti reald ci intenlionald (adicd at exista doar
in cuget). Or, imagineo. pe care o avem in cu-
get nu place prin ea lnsd;i, ci exisld deoarece
place
obiectul a cdrui imagine este. Ln atard
de aceasta, imaginile lucrurilot reprezintd
ceva, adicd trumuselea,
Si
de aceea in lucrul
frurnos_existd. adevdrata trumuse[e,
lf
este
cceastcrcceea pe
carc o cautd bdrbatrii lnvd-
Ialj"
5.
Concepliei despre frumusetea transcen-
dentd care dominase secolele de lntlorire ale
artei tlorentine i se opune o conceplie des-
pre
frnmusetea imanentd.
Acesf luuu apare incd din primele pagini
ale Dialogului /uj Pino in core disculia des-
pre artd incepe'cu o dezbatere asupra trumu-
setii leminine. Replica loscanului Fabio datd
yenelianului
Lauro (,,Vorbeqti ca venelian,
Aceasta igi vcr gdsi un sprijin important
trin nrloi rn do<tdtnrott I fnnl ntin anro
1n teoria artei ca
,destdtate"
8,
Iapt prin care
Platon va ti complet pdrdsit
ln tavoarea lui
Aristotel
Si
Horuliu.
Credlnta veneliand in existenla unei
.
tru-
museli in re insolegte teoretie o. picturd
In
core imitrar,ea ideii ljnde sd tie inlocuitd de
imitarea naturii. Opera de artd nu va mai Ii
,,consttuctie" relionald a imaginii, ci
,,retlec-
13
b
"q,,
Nifo, De Pulqhro et Cle A,tmore, Roma, 1531.
8
P. Pino, prezenl,a edtlle, p. lBO.'
7
P. Pino, op. cit,, p. 182
_
E
Cf:
..L!
Dolce, ptezento, editie, p. 807 :
,,pictu.ra filnd
neseocite tn primul rind pcntru a aduce o iricintare, daei
pictorul nu izbutette sa lncinte, rSmine nestiut si lirrsit de
renu[re. Iar clnd zic lnclntare. nu me gindesc la aceea
care !a ochii multimii
Si chiar pe ai cunoscetorjlcr d la
prima
.vedere,
ci la desfltarea mereu JporitA, pe care
e
incearei oricine privclte rnAl cles iUcrareg,l
nu ce pictor"
6
,gi cpoi ,,Te IaSi stdpinit d.e
simluril"7) atinge punctul dolens olrqongep-
lt
targ" senzoriald, simpateticd, a naturii, Njmic
mdi elocvent in ocest sens declt contrastul
dintre detiniliile picturii date de 'un Pino gi
de un Alberti. Dacd pentru Pino opera esle
in modul cel ,rnai simplu
,,o
imagine a natu-
rii"
s,
pentru Alberti ea este ,,intetseclia
pira-
midei vizuale Io o dislanld datd, cu centrul
fixot
9i
cu luminile bine determinate lntr-o
supratald cu linii gi culori, reprezentatd cu
ettd"
Lo,
Esfe lesne de inleles atunci temeiul acuze-
liei
pe
.care o aduce Pino tratatului lui
Alberti in preambulul
scrierii saJe.' ,,Leon
Battista Alberti, Ilorentin
Si
pictor cqnoscuf,
a lntocmit 1n limbo latind un tratot despre
picturd)
'care
e insd rrrlai nduJt de matema-
ticd..."
11.
Si
tot
,,tfteesed" aparc
gi mdrturi.
sireo Iui Pino d.e
Fe
oceea$i pagind cu privfue
Ia lntreprinde.rea sd,: ,,...nici
qtiinla nici invd.-
ldtura'nu
mi-au inzestrat slaba
judecatd,
ci
door de Ia naturd am invd[at tot ce gindesc
$i
tac"
tz.
Aceastd apologie a naturii (qi a imritdrii ei.
1n picturd) nu esle de tel un |ucru nou. Noud
esle insd modalitatea ln care se teoretizeqzd
acum Ia V enetia r aportul picturd- naturd.
La lnceputurile literaturii artistice loscone
Tr'atat'ul lui Cennini dddea'naturii un loc se-
cund: in ucenicia unui
pictor primeazd co-
pierea modelelot celebre, urmatd apoi ime-
diat de studiul naturii, ,,cea
mai tericitd
e
La tel Fl Ia Dolce, op. cit., p; 268 :
,,Pictuna nu este
ceva decit irnltarea naturil Fi, cu
.'clt opelele o ledau a,ltceva decit irnltarea Fi,- cu
.'clt opelele o ledau
;nul e mal dsdvi$it,.. ; un
I mai mare cu clt operele
man fndeaiproape, cu atit maestnul e mal dsdvirit,.. ; un
pictor este cu atlt mai bun $l mai mare cu clt operele pictor este cu atlt mai bun $l mai mare cu
lui slot mat asemanltoare lucrurilor naturale."
Se poate deteote a{ci cu uFurintl un ecou din ,,Tratatul"
lui Leona.rdo da Vinci ca,re eircula deJe la acea orE :
,,Plctura cea m,al wednici de- laud6 e aceea ela,re seamend
cel mai mult cu lucrurile pe care le lnfdttqeaza" (Leonardo
Da
.Vincl,
Trata,t Ctespre Plcturlt, trad. rom. V. c. Paleolog,
BucureFti, 19?1, p. 126).
t0
L. B. Albertl, Despte Plctur4 trad. rom. c, Leze-
rescu, Bucuregtt, 1969, p. 21.
It
P. Pino, op. ait., E. 177.
u
lbide'n.
,I
'l
I
11
cdlduzd..a
pictorului"
13.
In Quattrocento
cort'
ceptut de mimesis devine
gatanlia
,,moder'
'
nitdlii"'d.emersului artistic. Dar deia Ia Al'
berti, aldturi de conceptul de imiltatio aptre'
ca imediat adiacent, termenul de electio (se-
teclie). Imitatio (ir-:ritarea) se sdvirgeqle
prin
elecrtio
-
poveslea lui Zeuxis gi o tecigare'
lor din Crotona este un adevdrat topos
.._'
prin alegereo
gi corectotea rationald Q rea'
lului, atinglndu-se aslfeJ in Iorma vizibild, in
operd, o ireaptd a trum.usefii nicicind otinsd
cu'ad.evdrat de' naturdLa. Prin acecsta pic'
tur,a linde sd capet{ d.emnitatea de gtiintd.
Perspectiva
$i
anntomia, stitdiul'
proporliilor
$i
ol Iizionomiei se inscriu, toate, in sfera
practicii artistice
ghidate de intelect.
Locul detinut de stiintd
In
practica loscond
va fi uzurpat in pictura venetiand de poezie.
Deja Ia Cennini locul mediu aI picturii
-
ln'
' tre gtiinld.
6i
poezie
-
era subliniat cu tdrie'
Dar dacd ln conceplio trecentistd
poezia eru
implicatd in libertatea Ianteziei
15,
venelienii.
vor ulege imitalia poeticd in defavo.^area celei
ralionole,
pe un cu totul aLt temei[6. Fantezia
esie exclusd i:n mod expres, aryoape in pole'
micd directd cu vechea conceplie :
,,nlt
se cu'
vjne sd imbini laolaltd lucruri
pldcute cu aL'
tele Iioroase, cct geipii cu
pdsdrile sau nlieii
cu tigrii"
tt.
Temelia Jui Dolce este tdrd lndo'
iald
-aici
Hotoliu, care in Arta Pio'et'icd ilus-
trase
pe
larg aceeasi
jdee
: ,,Dac'or
voi Ia
fl
Cerurino Cennini, Tfatafitl, ite pictuTd, trd.- rbm.-N. Al.
to""iii-Eit*""iu-sii,-lbzz'
p. ss. veii- v.' r' stoichiti'-,9"n9!P
ceniini'
-
lrto
'co
rneserie, prfaF ra volum-ul cltar'
p. 18-19.
-'
r;-Cf-.--
E, Panofsky, Ideea, Contributie l,a lstorlo teorlel
artet,- trad. rom. am'efia Pavel, Bucurbsti, 1945' p' 34'
s
,,,..pictorulul
de asefitea li este date libeftatea de a
puturi"liiii"i-o-rfur{ tie tn
-picloare,
fie- stlnd- io-s'
Ju+1-
iite-oni-':- lumatite-cat,
dup6 cum li--p.lace, dtirpe mchi'
puirea sa"
(Cerlntno Cennini' op, c|t. p. 36r.
ro
ila Pino
persiste insl 5i conceptia despre
picturA ea
gttintt (i.e. fil6sofie), fapt
pentru care se poate presupune
6"^-ffiudtiii, mai mtirt-;iau.^ mat Futin
asimitatS'
?
clndidt
Iuiieonaiio deip,fe art5. Vezi
'Pino, .op'-cit"
qr
199.j,',!19:
[uia este un fel
-de
filosofie a naturil.
$eoarece
imita can-
iitatea si calltatea, forma 9i
lnsuslrile llrii'.
15
r
Dolce, op. clt,, p. 295.
glumozul
de eal sd"nddecscd
un.pictot
/ Cap
omenesc ,5i sd-mbrace
de-asemenj
cLr penet
pestrite
/ N'Iembrc--,ad.una1e
de ir,i de coto)
osc ca lemeia / NI)ndrd
la chip ,a sfirt"ar"i
nespus
de hidos intr-un pegte
't
Risil, ienind.
s-o privili,
ali putea
sd vj_/
lineli,
iiieteni ?,,
$.
.
Conceplia
d.espre libertatea poeticd.
a tan-
te.zi9.i
cunoa$te
insd in Ci"qieEiiio
"
noud
uiald,_
deschizindu-se
asrfe/' i"iii--iax"';;;;
trarul picturii
manferjsle.
In ati sole Dialo_
guii
romane, Froncisc
o d.e,Holla"ai ii ai iii"i"
]:j
^Yj:!",:ng
e to
^o_
preeoar
ie
-iii
i -iro r ali and,
pro-Iantasticd
:
,,$i se sporert e latmecul
de-
coraliei
cind se introduce
in' tabloi
o tiinfd.
himeriqd, mai mult d.e cit ar ,"t"i"ro
;i];
nuita imagine
a oamenilor
sou o oii^"iair,
oricit
de demne an ti,..,,Le
ln rapofiul
naturd-picturd
cri{ica venefia-
nd ocolegte
conceptui
a* sete"ile
Ji
ce/ de
fantrastic, pentru
o se concentra
asuprabino-
ji:Jrj
^
3ftarti,o
-rsru,pe.r-ati
o. n ep as i r ii-' ( supera
_
ttoJ natwii nu se sdvirgepte
in sensuj' tantas_
ticului,
ci in sensu/ fornrei.
'
;,Pictorul vo. cduta agddar
nu numai sd imite
netltra,
ci chiar sri o depgqeascd,i
scile norce,.6,
contrazicind.
asttel
aserliuneq
antgrioard pti-
::"1 : :i!1, :_t
n
e
(
e
g t d...c.o n
s
t i e nt ae
-
ic e s t t.ap t,
et precizeazd
cd depdgirea
se poate
realiza
doar in ceea ce privesii
,"pi"r{"GZa
tipului
.
18
Horatiu, Arta poetic,
try^iitt:*Jii;ii?y:",n1-"i""!'I3o;"5?ff
ia''oYu!ffi";,i2
.
.:
!'r. De
.Hollanda.
njaiogurl
'iomane
cu Michelongel,o,
traq. rom. v. r. srorchire,
pug.qreqii,- iiie,
-i.
!ji"'rr.
"r.
,. R. Longhi, Rlna s cim ento-'t' an tq,_s t eo,' iri Scrtiri
-Ci6:uanitt,
Lgtz_
iw".s_*ifu lh1;,"ft
.i;"*J,i*i+,{!xi"H;tq;$;'jtii
,," i!'.t"*#i? Jj:?l"r*f
i""i?",B"l"u"""TJf
trad u ca toru I r n it a-
Ul'i;;;#l.i,"."tr##"*i,)':lf*'i::!?'T.".i."LT:_t"i'"?
1,e1ta,-p1t;
*-wl*ni'.?lff
,-,"#f
!:::':"f :l*,P'Htr'-":lt:
'{!:\!ii?'Fei,.nnT"j!:Lt11.t;*zi;;!ll,:iX,iXi
llr.rn "j;dt"o
o"u. Leueratura
'
'
it"iiloi;
"6flrv,
(re6?),
r
Dolce, op, cit.,
b. 2gi,
trrnan, contorm vechii parubole a lui Apelles.
Dar.l:n altd pa.rte (scrisoareo cdtre Gas;prire
Ballini)2L Dolce se exprimd cu mei multd
claritate :
,;Pictorul a cdrui
[intd
trebuie'sd
tie imitatea naturii, trcbuie intotdeauna sd
intruchipeze ceed ce natura obiqnr-ueryle sd
producd toarte rar, seLt chiur deloc".
$i
mai
departe :
,,Imitatorul esfe riva\ul na.turii"
2J,
Dar care esle rnodalitatea prin care se sd-
virSe1te aceastd ,depd;ire"
? Dolce se opreqle
intir' osupra selecliei de tip albertian- cdreia ii
circumscrie insd limitele, opiind. in tovoarea
unei depd$iri al cdrei temei esle studiul anti-
chitdtii p:lastice
$i
literare, Antichitatec sjm-
bolizeazd. acum ,,arta
fdrd gregeald", adied
tocmai aeea naturd ideqld urmdritd de pictor:
,,luerutile antice conlin toatd pefiecliunea
qTlgitt 2z.t
In teoria mimeticd. a venefienilor, se pcate
oslfel di.;cerne supravieluirea binomului imi-
tare a naturii,imitar.e a' artei, numai cd
acum
-
tapt caracteristic pentru o poeticd
,r
{PubUcati acum ln M. w. op. cit., p. 201
Fi
urm.
n
lbid,en. E lesne de priceput cum aceaste conceptie va
tnf,esrd iustitica,rea teoret'ici a unul nou gen pitunal :
'pei-
sajul. Acesta se naste in ltalia,_ ln seqolul_a1_ xvl-.!e_a. cf.
E. Tietze-Conrat. Das erste lnoderne Landschaftsblld, ln
16
,,Pantheon", xV, (1935) , $i E. II. Gombrich, The Renotssance
Theorvt o! Att @nil, the origins of Landscape Paiqtlflg, in
Nortm and tr'ortr, Landra, 18$6, p. 237) dar ln stlinsi
legeture cu experimentele contemporand din Tarile
de Jos.
lnci de Ia Fino (op. cit, p, 233-23{) p&torul desevi'r$ittre-
buie sA posede
arta peisajului:
,,...s4 eaute cu tot dinadin-
sul a doveali lndeminare gl mdestrie ln zugravfea privelis-
tilor, lucru in care cei de peste munti slnt foarte inzestraii...
Messer Gerolamo da Brescia e.ra mare me9ter in privinta
asta Si am vgzut ince mai de mult ni$te reserituri de soare
cu rAsfrlngeri de raze 9t
rriste priveligti noDtatice redate prin
tot felul de miiloace de o lscusinttr rari,,.".
,
A se compara cu reaciia negatlve a lui Michelangelo :
,,ln Flandra se picteaze
'tocmai
pentru a iri$ela' ochiul,
lucruri care lnelnte sau despre eare nu se poate vorbi
r5u, ca sfintl ql profetl. Pictura lor reprgzinte doar trent,
zidurl, eimpii verzi, desi$u.ri
-de arbori, f,luvii Sl
poduri
c5rora li se supun peisaje populate de numeroase figuri.
Toate aeestea, chiar de par frumoase, slnt pictate de fapt
fAre o id.ce
precisi
sau arte adevdrat5'.." (tr.r, De Ho]landa,
op. cit,, p.
54r,
.U!.mlnd
intuitiiile Iui Pino, Dolce si Aretino, ambianta
venett va elabora spre sfirsltul secolului prima tratare
sisternatici, a peisaiulul: C. Sorte, op. c|t. (arum ln Paola
.Baroclr,i.
Trattdtl d'Arte itel, Cinquecento. Fra 1l Manieris-
.a
mo e l,a Conttotltorma, I. Barl, 11960, p, 273-301,
"
zr
Dolce, op, clt, p, Z?5 gt
n, W. Lee, op, cit., p. 18.
cJasicr'std
-
imitnre.a
utei vizeazd
in mod
preeis
arta an:.ticd.,
iar aciastalJJ
,eintoarce
asu:pra termenului
prim,
tiind.
""
iri"dil:",:;;
doue naturd,'24,
Imitarea
antichitdlii
in scopul
naturatitdlii
poate
Ii indicatd
gcym nu numai
ca o concep-
li.e
tlnic
crasjcjsrd
dar
;i;;";;J'siJciiic
vene-
liand.
pentru
roscanj
iitinlii"ld1ir"*ra
in
mod peremTstoriu
nistorin,
-c;;;;'
integran-
td
a
stiinlei artei, loiir"iJniti"uo
desem_
na conlinutul
insusi.
al iaeii'
ai* superatio :
antichitaie,o
este
!gju!a.
in-iiaiiu
"ei
perfect,
este
natura
aeveniti-ie j"
;""ri;;:'
^,!::!.g."r!
:i, .teoria
oir"i"
""neliene
va
atunge
sd atribuie
-maritor
arti$ii-,';;'iroti&
demnitatea
maxi md
..,
dipqsi.ji'il'r";r;';;:
tur,atitdfii"
artei antic" ,',/i'
iiiiiiJ
aumn"q-
yolf,trq tudieste
ascunsd
ii"io-'i'iii
rrci na-
turii"
ii sirie Aretino ,tui-
Uiin"i""g"i;ir
"!1
ap o i
.de
sp r e T i
I
i an,,,o p e r e t i- i' i t iii,it t pi c'.t Jr-i
respr'rd
insuilelitc
de arti, pe'"L'if,a
orc ni
rneser
Tizian
trdiesc
insuircjite
"ae
naturd.
ASadar pe
el sd-l imite cine
d.oregte
ca in
ceea
ce tace,
Iucrurile
sd , pori'il;,";;;
Iie aievee',27.
.Aretino
indrdzneSte
?nsd gi
mai mult :
atunci c|nd natura'e
truioa#
1i"'i"" sut de
,,poeticd."
)
ea imitd
d.e Iapt iito.,C"tZara
scri-
log_." .cdtre
Tilian
clin^^mii
1544,
;;';erita
cj_
tatd
aici in intregime28.
Absolutizarea
rolului
naturii
Si asimilerea
cutturii
?nsdqr
sub- semnu t
,,ioiiroiidlii,,
ri-
dicd in tala
criticii v"n"iilni'*
iiiiiitati
i^-
yr"y_"are
sint.ronr"i"-
j!
^Jirift,ii
,oto-
:it'*y;lx[*:g;{ir:**v'r#:f *rr'l*t
s,*ls;l;fii;*,911**'i"r#H-ldruT::l
18
bilitdlii ei ? Dacd pictura este dodr un proces
,,netural" ,
poate ea rivaliza cu arta
,lationald"
a toEcanilor ? Naturalitatea culgrii veTteliene.
poate
rivaliza cu rationalitatea desenului tlo-
rentin ?
Venelienii incearcd sd rdspundd Ia, aceste
intrebdri centrindu-se osupro a doud tipuri de
demonstralie : una teoretic.6, unde se ;vo tace
apel la poetica
Si retorica'anticd ln vederea
inserdrii picturii veneliene intu-o
tesdturd
con-
socrafd a argumentelor,
Si
o altd demonstta-
fie,
istoricd, unde se va apela Ia tigura para-
digmaticd a lui Ratael, ca termen mediu infue
conceplia loscond
$i
cea veneliand despre
artd.
imite prin linii gi culori, adicd pe o supratald
dreaptd de lemn, de perete sou de pinzd, tot
ceea ce poate cuprinde cu ochiul; poetul
insd imitd cu ajutorul cuiintelor nu nurnai
ceea'ce se intdtiseazd. privirii,
dar
gi ce cu-
prinde cu mintea. Ca atare ei se deosebesc
in privinla o.ceasta, dar se aseamdnd 1n atitea
altele, incit pot Ii socotili aproape ca tfali.,.
Esle o 'delinifie simp/d
Si
potrivitd, dupd cum
h tel de potrivitd esle apropietda dintre
poet
Si
pictor, drept care unii ginditori au numit
pictorul un poet mut, iar poetul un
pictor
cate vorbegte"
30.
Ceea ce pare cd deosebeqle in mod esenfral
pictara de poezie, este taptul cd prima se li-
miteazd Ia reprezentarea vizibilului, pe cind
poetul are aaces Ja'verbalizarea reprezentd-
rilor mentole.
,,Mulenia'!
picturii nu trebuie
contundatd insd cu o Jipsd de 'orgonizare lexi-
cald, mortologicd pi sinfccticd. Cam nliv,
t9
,r
Pino, op. elt,, p. 20a.
n
Do[ce, op. c[t,, p.
369. Sl
alat Este lglobdbU rroEiba drBpre
un ecou dln LeoDrrdo.
?p!"".
exprimd.,
desigur,
aceastd precaulie
atunci
cind scrie,
,,di-mol-;;;;g"
cd, dacd
.pictorul
e detinit
pictwd-,t
ii"nl'
;{
&i::i
H"J fi,,i,Tfi:
,,.:y!t
9d.
i!, tetut
toi- iijiriir""*",inffi,te
vor-
??u^o,_
tl:!gd,
pri..\q, ,ia
s'i--vdi""J"oi"
cserne-
nea
senfmente', Bt.
Pictura
este d.eci,.
Si eai o artd elocventd..
Ea
esre in conceof'i"'.
"iiLti"ii&
ilnitt
sd
de I e ct e z e
s2,
sd
"
ii2l i.
1.,i.il';l';;
?'iZ nu, nn urn
de valabilitatea
nropriei
ei n&ii;Jril?re
deci
toate
datere
care
".'i;;
iitii'iliT''tiatare
nu
doar poeticd
dar
sj
-
retoricd
. bA"i'
este
ceJ
care exprimd
in mod
gferi"
J,Ji,ia
eoncep-
Iie, incd
inainte
ae enbo-iiil"Di;i;sul,ui,
in
scrjsoa.rec
cdtre Gaspare
aatini
i"^",bicnrib
trebuie
sd mjsfe r*"iiiin{rii"ii'
pori,jnile
su-
tletutui,
ostfel ineit
c.el
ii-'prili"{E'Jrj
,a ,u
bucure
orj sd rie turburir,;;';;;"ia
retutui
it!,',"""1r1*,,
ega cum toi'piJfi";;;;
si os-
Pino gi
mai ales.Dolce
vor
eonstrui
trata-
tete
lor pe
o schetdri"-i"aira"";i;
rebri.ca
anticd.
Acesf
tucru va
ao iiii"ii
inevitabit
1a o supropunerc.agesea
iiii,t'i"iin
a rcoriei
asupra practicii
oictu.rate,
"iiir'ii"a,
in
in-
tenlie,
teoria
nu'cautd.,aitiiii'
aliir
,a
iur-
I,t!!: .
practica. pri"iia
riiiii"
"tiii",
istoric
tentativa
de teoretizor"-
i"toi i"i"i'"[icnrii
1
cu
-
ffi**fiffi*ffi
ift$*$ffi$;#6g$ffi[utr"';".'F,'#,t"s
un secol inainte de explozia batocului l) cautd
sd oJere gonsele
ra;lionalitdfii discursnl:ui pic-
tuna;l. O ralionalitate care sd se deosebeqscd
de cea e ,,matemeticianului" Alberti gi core,
prin
coerenla ei, sd salveze pictura veneliaitd
de acuzalia de
,delir.cromatic",
Punctul cul-
minant al retoricii picturale veneliene va
consta in cumulat ga
cruloare-elocutio.
Apropierea picturii
de rctoricd. se face, insd
plecind de la teoda aristotelicd c v,enosimi,Iu-
}ui (eilrh6s)36 : atit discursuJ oratoria cit gi
pictura sint rnepteSuguti ole fictiruni,i.
,,Orolo-
rul, cind. intrebuinleazd lalsul in loc de ade-
vdr,
stie cd bsfe fo/s gi iJ folosegte in loc de
adevdr; deci
nu
el insugi se ingea/d, ci ih-
Seald
pe
altul ,..La tel
Si
pictorul, cind reu-
gegle
datoritd. puterii artei sale sd facd impre-
sio cd unble tiguri sint prezentate Ln reliet,
altele dimpotrivQ ptie cd toote sint pe un
singur plen"rz7.
,,Retorica
nu igi ptopune sd
spund intotdeauna cu orice prel adevdru!,.ci
intotdeauna v er o similul"
38.
Acesta este de alttel le:meiul pe care PIo-
tonrs condamna retorica, la tel ca
Si
poezia,
co. arte ale iluziei
Si
inSeld.ciunii. Retorica
este prin excelenld ,,arta"
in cete ,,a
gr.di
trumos" (bene dic'e,r,e) intrece in importonld
,,a
grdi
adevdrat", Teoria pictwii in Cinque-
cento se cenfreazd, toatd., osuprc acestei
pro-
bleme. Celebri'i struguri ai lui Zeuxis sint incd
emblema cea mai importantd a teoriei verosi-
milului in picturd.
Legdtura dintre poeticd qi retoricd
,
aparc
astlel ca iundamentald pentru o intreagd
epocd de culturd. occidentald
a0,
Regulile f ic-
triunii
relcrice coordoneazd mare parte din re-
s
cf. ArLstotel, Retoraca, tI, 24, I Fi Poetica, 1447-L148,
37
Quintilian, Arto oratoricd, trad. rom. Maria Hetco, Bucu.
37
Quinti[an, Arto oratoried, trad. rorn. Maria Hetco, Bucu-
re$ti, 1974, vo]. I, p. 203. (IL 17, 20-2L\.
s
Op. cit., pt. 207 (II, 1?, 39).
s
Op. cit., p, 207 (Il
s
G.otgl,.s. 465 b-c.
40\t-tl F D drr*i
diu Latin, trad. rom. A. Armbruster, BuCuregti, 19?0, p. 96-
97, dar Fi observatllle lui v. Florescu, F.etor'l.ca Fi Neoreto-
rics. Genezd,: Eoolutte: Persneetiue. Ftrrcurestl. 1071- n- 1t18,
observatllle lui V. Florescu, ndorlco ii Neoreto-
d,; Eool,utle; PerspeetLLre, Bucuregti, 19?e, p. 108.
gulile
lictiunii poetice,
iar in Renasterea
ma_
turd,
mate parte
din reguliie-iiiliirnii
pictu_
rateat.
Incd'
din,,rrilitJii-tii"'
E"nnini
rn
putea
ob.serva
o con_tamii'inu-i'
teJriei pic,tu- -
r!i..cu
ietarica, 1n schemiii"iliiii
artetor
e.
Alberti',
o$o curn
j-a oOsei"
il;\"iit
concepe
si
et tmtatut
dupd o stri"iurd
i
"iiscursutui
retoric.
(exordium,
narratio,
"orrfir-atio,
r"_
pr'eh,ensio,
perronartio)
ti
il siarur#;;" pictor
sd studieze.p.e poeli
;i
pe-;;i;;i'plntru
gasi_
1eg
(iny,entio) femelo,
itariic..'STrictura
ac-
tului pictural
la Albertj'nu
se aesiaioara
insa
dupd o ordine
rctoried.
.In
Quattrocento pardelismul
picturd._reto_
rj9a..!i,yd.e.
sd capeie
aimensiin{i-'unei
ne_
cesitdli istorjce
:
,,Aceste arte,
liiuia si
ora-
t-oria
-
scrie Enea Sr.Ivio
'pliiidmini
in
\!52
-
-se
indrdgesc
rccipro". c"niii'-imii_
@urora
dorc$te
sd nu
.tie
comun,
ci tnatt- qli
ytdytr._E.Iucru de uimire
""^;i;k;;
cind oru-
to.ri.a intlore$te,
inf loregte pi i-- iar*a
s;
pictwa" 4a.
Dar teoria
arietoi- ptirtiii
va pre-
lua,Iectia
retoricii
d.oar ca in-r"n"i""I
acelo-
rasi
asimi/dri ldcute
d.e potetici.-i,i"t"t'i"
maximd
at asimitdrii
rctciiiiij
-iste*'
eetebrul
fa,ugerius -sive
de po"tica-'cl
-iii
Cerctamo
Fracastoro
45. pe
ptan
veieii"'*i"J"imentut
cel mai impoilant
in
a""si-lenl
#"''op aillia
Poefii'cii lui Daniello, carte de cdpdtii a lui
Dolce.
Paralelismul poetied-retoricd gi
apoi,inser-
lia
poeticii picturale
in slnul ccestei dualitdli
pune desigw probleme foarte seriocse. Fic-
liunea
oratoruJui dre ca scop persuasiunea,,
cee a poetului
oa'thdrsis-ul. Legdtura dintre
discursul poetului
$i cel al oratorului
-
care
rdmin pe deplin disfincte
-
esle Ideutd de
instrumentul stilislic al ,,verositnilitdlii"
:
metafora. Aceasta, s'c spus, ,,are clte un piciot
in fiecare dintre cele doud domenii..t, Exisld
o unicd structutd a metalorei, dar doud tune-
tiuni
ale ei: o tunclie rctoricd
Si
una
poe-
ticda6. Din acest nueleu comun, veacul al
XVI-Iea va inregistra dezvoltorca ptograma-
ticd a laturii retorice, carc 1n secolul urmd-
tor iSi va instaura stdplnirea osupra artei
batoce,
Pentru teoria artelor
plastice
apeIul la re-
toricd are insd o importantd. capitald.' se 1n-
cearcd asttel demonstrarea structurii rafio-
nale a uctului pictural O ralionalizqre carc
vizeuzd insd in primul rlnd structura metalo-
ricd gi
deci poeticd a operei picturale 47, tald
de codilicarea matemalcd, qi
deci
gtiintilicd
pe carc o propusese Alberti;
,,$i cum.
pictura
esfe cu adevdrot poezie, inchipuind ceea ce
nu existd, ar ti bine sd. se
lind
seomd de
unele rinduieli statornicite de cdtre ceilalli
poeli,
adicd de cei ce seriu.'"
8.
Dar ordonarca discursivd a picturii, prin
structura comunicativd impusd operei, vi-
zeazd. direct o structurd comunicativd a rc-
ceptdrii, De aici decurge de tapt gi
lustifica-
rec criticii de arttd, ca verbalizare a unor
conlinuturi vizuale deia ordonate dupd cri-
terii
,,lingvistice".
Nu esle lntimpldtor cd
Dolce este primul italian ne-pictor eore scrie
rc
Lt. Rlcoeur, La Mdtaphore oioe, Par1s, 19?5, p. 18.
'
{?
Atlt Dolce cif, ql Arettno folosesc aalesea ln descrlerile
lor. notlunea de ,,poem,. tn locul celei de ,,tablou'..
{8
Pino, op. cit., p. zo8,
ffi tlf frl[ifd"ff
?.,,v*#tiiifji,:#ii3;t,':f
:lo"ft
{r
cf. v. I. stolchitt
snit otators.
oxford,
''gop' clt'' p' u
; M' Baxandall'
Giotto
i 9f:
J: R' spencer,
op. crt. p. 26.
""r1"1fl1"i;.";rsg;::1,
op..cit.' p. 2?.
pentru
rernvierea
Ff :f*tr_?rs#=."Hffi
;l''Hr.?A'ifl
ffi fu1tH
I:!"Ti"Si.,f$ndf3q _"*"t"r
aiii,i",i aff
e:rrorrea pou_
I:1g"il^il""'*1,'ifi
"":""rfl:3Tlr""i,Xlf"S,ll"lt*U*tl.
ll:iifi,rt#i*a'*"-?*h*'::H+?l;k":tr:F_,*1?:ilil
5
OJ. R. BarLlH. por
suf,
Eueurestr, urz', p. "l!!!r''
Retortcii'
trad, rom. N. Ben-'
'1''
CICERO
QUINTILIAN
I
DANTELLO
I
ALBERTI
Invenliune
Inuenliune
Ivlemorle
Eloculiune
Invenliune
(materia
operei)
-
tema
-
ordinea
Dispoziliune
(desenul
operei)
-
naturald
-
artifitiald
Eloculiune'
(,,ornalo
parlare")
poate
fi:
-
grav6 qi
sublimb
-
medie
-
atenuatd
si umil6
Circumscriere
(determinarea
marginilor,
desenul
conturului)
Compozilie
{rafiunea
cdreia se
toate pdrtile
turii. ,,Din com
zitia suprafetei
naSte gralia
plrrilor numit6
musete")
Tema, Proporfi
Anatomia,
sia. Mi$carea.
Receplie a
lor
(cldrobscur,
colorit)
Eloculiune
acfiune
(pronub.
fere;
Memorie
actiune
(proriunfare)
un tratat despre picturd,
a;a curn nu este Ln-
timpldtor
taptul cd-acu.m
se pune pentru
prilnd.
oard. o prohlemd
care va domina se-
cole i_ntrcgi de cultuid tigurativd.:
cea
,q
ra-
portului
dintre ortd
Sj
ui{icd.
,,.As ui"o
"A-rni
spui intii (grdiegte
Fabrini
cdtie A.retiio)
dacd cineva cere nu,e pictor
este in mdsurd
sd
j.udece
pictura"
. nezolvareat
iui 6orce este
desigur afirmativd
$j are ca teiei comuna
structurd lingvistic.d.
a pictwii gi
a-
,,Iitere!or,,
(scriitorii
s?nt pi
ei pictofi,
cdci pi'ctwrd
e
si
PINO
DOLCE
Desen
-
judecatd (talent)
-
circumscrierea (profilul,
Invenliune
-
tema (cu o dubld
origine r lstorisirea
gi mintea
Pictoru'
Iui).
-
ordinea si,potrivi-
rea (adecfarea la
temA; la loc' la
vlrstd, la materia
reprezentatE)
turul figurilor, clarob'
scurul, schifa)
-
practica (experienta
nicd)
-
comi'ozitia (cuprinde
trei
pdrti anterioare. A re'
da cum se cuvine suPta.
felele. Proporlii. Racursi
Drapaj. Anatomie. Este
sugi spiritul picturii).
lnvenliune
-'alegerea
temei
(forma prin care se
infdtbeazd tema,
forma datd lucru'
rilor imitate)
-
proporlie, anato-
mie, mi$care, va'
rietate, racursiu,
drapai.
_
Colorit
-
,,contendimento"
(luPta intre lu-
mind si
umbrd
;
-
adecvarea modalitdtilor d
reprezeritare la temd
(este partea
Picturii
mai apropiatd de poezie).
Colorit
(imbinarea culorilor pe su-
prafetele aflate la vedere)
-
,,proprietd"
(insupirile sPe'
cifice virstei, rnateriei, etc,l relieful)
-
perspectiva
and
-
,,prontezza"
(u,gurinfa.
9i
dl-
bdcia miinii, tuga, factura)
aeri-
-
lumina (sufletul culorii)
-
Stiinta
tonurilor
-
,,sprezzatura"
(spontaneitatea tu-
$ei)
'poezia
$i
jstorja
$i
orice scrjere cdrturd'
reascd")
a9.
Singurul lucru care scapd confuo-
Iului criticului litetat este parteo. sfrict tehnicd
(e
Dolce, oft. cit., P. 2?l Sl urm.
I
n
lbld.qn.
61
C{. C. E. Gubert, Antique Frameuorks for
Re_na$6ance
an, iieoia l- Aloerti and'- Pino, In ,,Marsyas"
Ilr' 1943-
1945,. p,
8?-106 ;
Pino, op' cil" p. 205
Si
urm.
6
- *_*q-{r*s,,gsj{*r_Tsure
corespunde
,
ctit cir-
c,umscrierii
albertiene,
cil qi
',d.ispozitiei,,
re_
t71iee_:,,compozilie",
care' tr"Ai\irii
conslj-
tuia an punet
aparte, este
ja
iinZ- i' sunaivi_
ziune
a
,,desenuJui,', fiihd
cumulatd
asttel cu
noliunea
d,e orid,o. (tdxis)
sau
Oisposifio
din retorica
clasicd.
:,,Inventriuiea,,
"trece
pe
Iocul
al d.oilea (in retorica
i,rr"eniio _
e,ure_
sis esle ptima
d.iviziune),
dar importont-"rf"
taptul
cd
-acum
,,alegeres ti^"-if
-'"onstituie
un.capitol
separat, pe
cind Ia Alberti
era trc-
lyt,,.d"tt\!.
de tugar, in cqdrut
,,ciipoziyiei,,.
tn ltne albertiana
,;ecepfie a \uminijlor',
este
inlocuitd
de
,,colorit',,
'cere
in ioi- evident
calchiazd
diviziunea
retoficd denumitd
elocu_
ti,o (ldxis) gi
care prin
tradilie ere
consj_
deratd ca latura qomaticd.
a' reto,ricii
{rhet
verba
colorat).
.
In-impdrfirea
fd.cutd d.e
pino
(:a se veiflsq
tabelul
aldturat) se poate
astfe/
'observn,
pe
de o parte,
deschiderea
cd.tre d.iiiziunite
re.
torieii,
iar pe
de altd parte
o apropiere
incd
destul
de puternicd
de'tripartlii'
iii atbertiiz.
Ludovico
Dolce
tace pasul
hotdritots|:
im-
pdrfirea,.
sa (,,invenliune",,,d.erei;,,-
-,,"otoiii;
I
urmeazd
in mod. clar primele
trei
"diviziuni
ale. retori.cii
antice, aga cum apar ele /q euin-
ttltan :,,invenliune,',,,d.ispozifiune,,,,,eloclt_
tiun? . Sursc
de prima
mind d.in c.are se in-
.
spird probabil
Dolce esfe
poetic
a lui Daniel-
Io,- unde
,,eloculiunee', ap,are in iia
decla-
rat ca partea
cromaticd
a limbajul"luo
-{i,
in
_-------..:__
,.g_trT,i"".i!i'J8:'iilL"n,',lt;?"J',":"f,?H::l;d'"'lj$J
teorenza
o impaftire cvadripaft
ita' i
p:.gb"ir',".E6iorlt
o, com_ posNtione,
Inoentone).
Cf.
Si C.-8.'Cfi6""rt,'h".""at.,
p. tOS.
.n.,"oltirouPff;
mop'
cit" p' 2s5
$i urm'
Fi' R] w' lu", op.
si#s"ly-7#j,s{1i",#;::{::;g#sj,r,x:i{,i:"ffi
.n
oce.lagi timp ca |ormd ultirhd gi perlectd a
discursu/ui poeticfi.
Importanla pe
care o capdtd
,,invenliuneail'
in poetica
artelor plastice la Venelia reflectd
insd, aldluri de contaminarea retoricd, gustu.l
specitic lagunar pentru o tematied. intemeiatd
pe jocul
savont cu rnariJe surse literare ale
antichitdlii. Pentru Pino invenliunea constd
ilt
,,e
te pricepe sd-fi gdsepti singur poezii qi
povegti"
s0.
La Dolce invenliunea
,,purced.e
d.in doud izvoare; din istorisire pi
din mintea
pictoruluisT. Ea nu mai este deci doat o ches-
liune de e,rudifie ca Ia Albertiss, ci
$i
o ches-
tiune de talent, iar
,,invenliunea"
nu priveSte
in mod exclusiv continutul operei ci, in oce-
,eoqi
mdsurd este o chestiune de tormd:
,,Isto-
risireo li d.d. doa.r materia, pe clnd din min-
tea lui se ncrsc nu numai ordinea gi potrivi-
rea, dar
gi
atitudinile, varietafeo qi (ca sd zi-
cem aga) vigoarea Iigurilor
i aeeastd laturd e
lnsd comund cu desenuJ"
59.
Dolee instaureazd. o unitate tipic veneliand
intre subiect gi realii,are, cere este ceo oristo-
telicd intre potenlialitate pi
act
6c,
intrc rno.te-
rie gi iormd.
,,Ordinea" Si ,,pottivirea"
(eere
depind de ingegno) intormeazd materia ope-
rei, cere depinde de historia. Inld.nfuiree ,,ifl-
venliune"-,desen" (ln sens venelian) de-
curge firesc din acecstd unitate :
,Invenfiunea
este intruchipatd prin forme, iar torma nu e
altceva decit desenul"
61.
Ca atarc la Venelia
21
#
Ibldern, p, 2?2
Fi urm, ln ,,Dialogul.l seu despre pic-
tur6, Dotroe pria schema,tlsmul retqrj.c 4eCa existent ln
tratatul sdu anterior, dedieat poeziei (Osseruotionl sulla. ootr-
gor tringua, Venetia, 1550
-
ed. a doua, 1554, p. 183 pi lr1s1,;
unde spune: ,,ea este (pozia) dibAcle a inventiunii ordi-
nii Si artuiciul de cuvinte,.
Sl ,,...versul Si
cuvintul slnt ca
p-enelul
Fi culorile poetului; cu ele luereaze acesta pictlnd
pinza
inventiunii sale..
5o
Pino, o1r. cit.,. p. 2n,
5/
Dolce, op. cit.. p. 294,
$
Cf. E. Panofsky, op. cif,, D. 36.
5e
Dolce, oXr. cit, p. 294. lntreaga scrisoare a lui Dolce
eetre. Al. Contarinl (acum
republi,cati ln M. W. Roskid,l,
op. cit., p. 213-21?) poate
fl consideratd o ilustrare a con-
ceptului de lnuentiune in opera lui Titlan.
T.
cf. M.
rnr.
Roskill, w. btt.,
n.nas.'
.r
Dolce, op. cit., p. zsi.
l_"r:i:l
ua
acoperi
o sferd
exlrem
de laryd,
n concordanld
cu teotia cingiecentescd
d
c_,onceptului,
a$a curn o
*ilus
treiii-'si
v"r*il
ds ta contur
ta compozilie,
ae-li
iioi"'C"ti
racursiu
.ti. perspectivd
;
pe
iir'i,;;,;;;;;;
?!:!op"
lntreaga
sferd
c ior-uil
|i4gusut
ter-
m,en
care lrpseqte
in vederea
inii
"*pr1*4r1
plenare
va fl
culoarea.
In Tratatul
hui Alberti
culoarea
es/e subsu_
mstg
,,.recepliei tuminilor,;
ii-ii Ztare tinde
:!.,!?"
i n*,o p r o b te md r"", nlo # e"'c I er ob s cu-
rutut:
,,AtDul
$i negrul, pentru.pictor,
expri-
md.. umbra qi
luminla,
in-limp'"E'"t'oate
celc_
IaLte
cutori sint, pentru
et iitiiiu"tu
"or"
o,
gdguva mai muti
,ou
^oi
-iiiti"
i*brd
sau
intttneric G2.
La Leonardo
a[7ii"ci'
co]oritul
primeste
ealitatea.de gradie
a'i"ibrei, prim
pas pentru
o teorie
tonald
o
"ro^ii-irmului6r.
P,enlru
venelieni
.1uroarea
a;;;;;
aentrul
dezbateritor
teoretice,
oin
"uri"
ii"'i,nerti
tu-
sese perspectiva.
Pino
este.incd
modest
in tratarea
cromati-
cii: lumina, pentru
e1, este
suillalnata
culo_
rii. Probtemete
ildicate
sini*ittl-
ii
compti-
cate, incit Pino
aproape retuzi
o-ieoretizare
{1nci!9.
Sinsurut
tu"i" ir"pri
Jariio
jnsjsrd
este. dilerenla
intre
c,uloarel
iiri"if
e, culoa_
rea imaginii picturale
,
,,oiiii ;;i;;;,
fie asc
cum este, fie amestecatd,
poale proiuce
telu.
rite efecte,
d.ar nici una
dintre e.re-i-are pu-
terea
sd redea prin
.ea
insdpl; nt""tii"
natu-
r.ale, cdci pentru
as.ra se
";i;;
;t;l;
si
prac-
ti:: d".ySe{yu
wlgepu}"
6i.-
Ciiia,"o pura
este
.os,fel
detrona.td.' pentru
pt;;"'
nu mai
existd
de tapt decit
,,nuoili;,'tii
oiJro"'it
plgttlq
tiind unitatea
tonald
datd Iapttttui
vi_
zibil.. Pictorul,
spune
pino,
trenJi;:;;';r;;;
ca Ieluritele
tonuri
sd se potriii"i"d
pi
sri
se lmbine lntr-un singur tot, ed.ci
qga
se vdd
$i
in realitate, astfel incit sd nu pard inddite
sau rupte una de o.l.ta"
65.
Ceea ce Ee teoretizeazd in oieste finduri
iru esfe lncd viziunea cromaticd. a lui Tifian;
ci gustul subtil aI valorilor picturale insfau-
rut de Sav'old.o, maestrul lui Pinoffi. Dur
aportul cel mai important al Dialcigrilui sdu
esle poat'e
acela privitor la qte.rgerea grani-
telor
dintre desen gi cuJoarc, In tratarea sa
neo-retoricd,, desenul se afld ined pe primul
loe (ca Ia Alberti circumscrierea), La Pino,
cfucumscrieree, ce parte a desenului, cqpdtd.
deia valenle cromatice. El vorbegte chiar
despre ,,citcoscrittione di pennells
67
,
ceea
ce era tdrd indoiald. un tapt indrdzne| Cir-
cumscierea nu esle simplul contur ci, lmpre.
und, clarobscut gl schifd :
,,Prin circumscri-
ere eu inleleg a protila, a tace conturul ti-
gurilor
SI
a reda clarobscurul tutwor lucru-
rilor, ceea ce voi numili schildu'68.
,,Practice" / altd subd.iviziune' a desenului,
privegte in mod. exprcs diri
jarea
luminilor
6s.
La Pino, desenul'esle absorbit pent'ru prrmo
oard, in mod declarat, de ouloare: eI ebte
imag ine color atd
$i
clarobscut ald
70.
Dolce tace un pas important inainte.'$i Ia
el intilnim diterenlierea lntre culoarea tizicd
gi
cea picturald (,,co|oritul sd nu iie ca'dtn
cutie"
zlJ
gi --
la IeI ca
qi Pino
-
el insistd
* ffi-J*Fh*i'
3t,i.+'riirl';l:
x:,,
6.
Pino. oir. clt. p. Zt}_ztt,
6
lbi.ilen'\, p,.210.
.
*Ci.--ciri*6
-fricco
t'asola, Llneatmentl d,el, sauolF;o, tn
,,L'Arte", 5.940; p. 51
$i
'urm.
R. Sl .qnna Pallucchinl lntrod,u-
zipnA aI Dinlogo dl, Pitlura de P. Pino, Venetia, 1946, p. 40-
41. A se vedea Si rtndurile dedleate de C. Brandi, Teofio
del Restauro (ed. 'a
doua), Torino, 119??, care vede tn
aceastl ebseruatie a tui Dolc.e o congtiinF teoredce precise
a principiului
..velaturii,..
d
P. Pino, op, cil., p. 205-206.
ffi
lbi.dem.
B
lbi.d,ern.
70
e. L, Grassi, Teortci
e storia d,elta crltlco d,arte I
Roma, 1970, p. 18?-188.
_
7r
Doloe,-_op.
.!t,,
F, 313. Vezi Ei
pino,
op.
_eit1,
p. 21g ;
"Lauro
: Nu $tiu cum aS Scoate-o la capti dace nu s"ar
vtnd,e
aulori
frumoase, care-,rnl aduc tiee,re gi clstig,
.!'abio
j
In fetul Ssta iel ochli doar cetof nepricepuii. f.u.'n"u
te dojerec
Dentnr cA lolosestl cutori lriimoasa'- hsa:
-at
p.
165
?orino,
$i urm. st
1964, .p. 1ti5
asuprc
tonalismul
_r1i:.Nuryoj
cd. acum
cutoarea
tonald
tinde
sd
,e.limine
total
deienrll
:
,,Culo- rite trebuie
imbinaii'-p;;;";";Tr','
"or"
sd /e
unecscd
intr-un
sing_ur
tot,
astlii incit
sd pa-
rd tircsti
uj rd.Iy
i*"--;;";";"Li^a
supdrd_
toare pentru
o"!!,
a$a.cum
iiii"tiniit"
"on-
tururilor,
de
care. pictoiut--iieiuie
sa se , Iereascd.
pentru
ca in-iiiiri?'
nJ''rin
tntiinesc,,.
Dacd
in teoria
Si
practica
J/or-entind
relie_
f.ul tigurilor
ere
.
golontii*d"'"a""r"n
gi
cla_
r ob s cur, ocum.
".,
l1i
_ruo
i, aoiir"J''
.i ar ob s cu_
rutui
curo r i i, r ei ietut-
-de;;
;;' ;'
;;b
te md st r i ct
cromaticd:
,,cea mai inseiiia"iiii"
a cotori-
tuJ_ui
este.
..tupta
.aintie-
-
iidr#rii'
umord,
in
care
existd
o
"ot",.!".liitii'feniu
a imbina
cete
doud contrarii,
ai"a-
"it{"i"iiiunjime
ti-
guritor
$i
fdcindu_te
,a por:a,
iJi,a
cerinld,
mai
apropiate
sau
mai
depdrtate... pentru
asla se cere
de osemeneo
o bund
cunoa$tere
a perspectivei,
sp:e
a putea
rnlcqoro
lucrurile
care tug,
tiind.
inchipuite.in'iuiaitor".
Dar
ochiul
trebuie
sd. vegheze
necontenit
asupra
tonurilor...,' 72
,,Modernitatee,,
d.em.etsului
lui Dolce
apare
a i c i cu ev i de nld. D e
dd;
i ;;'
;
e i {i"1ii,
o r i niar d
Hf t""i.,ele
sd aibe de ciStigat
datorite
fie, si nu tu dato-
inrT{"trfui;*tffihq{qfr;lilir*."ffi ffifi
r,q
.IS3;,i'"1::t";T-la*.3:;:t,:'1,!3!$:H'f; i",1lii'*Tiu""i#1"_-
,,,q"mlfiH*;-$i,;ul-f,*+#ffi
-**%fi*ryffi
?r,g*:"*"T.r
Jj',;nfr"nT""i
;"i'HH:,*'
--
--:
albertiand prin
sugestii leonardegti, el ajunge
sd teoretizeze o percpectivd o.eriand, crome-
ticd. La el culoarea nu mai esle o proprietate
a lucrurilor ci a spaliuluiTs. IdoluJ noii pic-
twi va Ii Tilian.
Aceasta este
.modalitatea
teoreticd prin ca-
rc pictura veneliand este decluatd ca auto-
nomd qi in,ocelaqi timp cu valabild in
propria
ei originalitate. Dar
.atit
Pino cit qi Dolce sint
con;tientri cd trotarea poetico-retoricd nu ole-
rd decit gralicul nolional in care se poole
inserie demersul artistic. La inchiderea discu-
Iiei despre
,,pdrlile
picturii" apare inevito.bil
deschideree cdtre o esteticd a taptului pictu-
raL intrinsec, cdtr.e constanla ,poeticd. a operei
care depdqeqle insdgi,,verbqliza.rea" anteri-
oard. Dar gi aici este ,prezentd, intr-un IeI,
rctorica: (Fabio)
,,Aceasta
este ceea ce vto-
iam sd-Ii spun despre invenliune, desen ,5i co-
Iorit, care imbinate laolaLtd. poartd numele de
picturd".
,,Ie-o
mei domol ! (intervine Lauro)
Ce pdrere ai despre
,,Iarmec"
(vaghezza) in
picturd ?". Def inilia lui Fabio esfe desfuJ de
ftadilionalistd :
,,Adevdratul
tsrmec nu este
altceva decit Irumuselea sau gralia cure iz-
vordqte din potrivire sau buna proporlie a
lucrurilor, a$a incit, dacd picturile sint Id-
eute cum trebuie, au
6i
farmec qi-i tac cinste
maestrului"
T4.
Iar Dolce Iace apel Ia un concept aparent
impresionist :
,,ecel
ceve" (il non so ch,e) :
,,cdci
pe lingd invenliune, desen
$i
vurietate,
pe lingd faptul cd toate Lucrd.rile sa/e sint
adinc miscdtoare, ele moi au qi insuqirea pe
csre o aveali, dupd cum scrie PLiniu, figurile
lui Apelles; ior aceasla esle Irumusefea, adi-
cd e.cel ceva care place atit de mult la pic-
tori, ca qi la poeli, incit ne urnple sulletul de
o nespusd desf dtare, tdrd. sd ne ddm seama de
73
cf. G. c. Argan, op, eat., p, 108 $i A. Farronchi, Lo
prospettiua a Venezia tro Quattro e Cinquecento, in Pros-
pettiva, 9, 19??, p. 7-16,
t
Pi.bo, oxr. ci.t., p, 2r2-L3.
g
unde izvotdste-,oacest
simldmint
de pld-
cere...',
7i.
Aceastd
reconvertire
piinorcgfca
a .ralionatitdlij
dis.curs"l;:i
;;';;p
I
letoric
vine,
si ea,
in urma
unei
actiifiiaii,Z
oratoriei.
Vaghezza
si il non
,o .f,u-rinj
increngdturi '
ate unui
c;onaeot
cg,ie
1;";";;
ta originile
:?-t
^?.rj
:i :
(
.p
i t a
s
o r a,
.c
o r
s
i ii
i
*d
irZ nj a n ou
"
o t
"
o oratorutui
cdtre
,a.ctul.
;";ii".- Er;'vorbe
d.es_ pre
ato
numita
,,incintiie--
iogiif,,i
*-"-
goeteia
76.
.
--'i
Scurla
|enontenologie
a hti
,,acel ceva,,
ii
71!g ryilgfyin
rui ooice
i"'ii"iiii
tui Raraer.
tncheiatd
tiind tntar"g.
.iioiiitai
",
,r"rui"
sd fie supusd
"":i
^y!!!aii'irj"'",,..
.
paradig-
y1
!{_aet
capdtd,
gcum
".impiiliild
tund.a_
mentatd
: et este pictorul-c)ari,iiii"nusre
taa_
te.
calitdliIe
(,,irrenIiuni,,l*,,,i"',"'ni,,,"oIo,it,,
1i_,ycel
ceu.e',
)
in contrast
'Lu -
pt'iin"tangeto,
care
reprezintd
apog_eul
traditiii"'toscone
o
desenurui,,,"nr""iind
;;";;-i;iie
insurirrie
pe
care trebuie
lg,/"-
iirtrii"iiia
un pictor,
vom
vedea
cd Micheriiglli'"*iiJ
,aoo,
une
singurd, qi
onume
a"iiiii,'i"
i'i-na'non"t
rc
av.ea pe
toate,
sou
moi toate,..;-iai
aaca-i
va
tj^!:eti!"yleu.ne,
eceea
o fost
iaiita
6i nein-
semnatd,, 77.
Rigoarea
retoricd.
-y
trgtdr.i.i.^picturate,
a$a
cum
ne-o proDun
veneyieiii'tei
trJ justirica
isloric
ca reaciio
i;;;;";'fi;'?,:#::""',Ifr
"':;,T;:X;i::::,;;
ffififfi$ffiffi
e*+*:'mt$:
:"ffi:il1;;:r};rg;:,gd:tr4g1
.
t
I
-Jatntec"
sou de
,,ecel ceve", ftalionalitoleu
piclurii se opurle pe de o parte tipului mate-
'mc.i.ic
propus
de Alberti, dar pe de altd. pqrte
re opune
6i
concepliei despre ortd co furor
divinus, dqa cum o ilustreazd Michelangelo.
Atit Pino cit gi Dolce incearcd sd imbine ce-
finlele',,regulilot" ctt,,spontaneitq.tea" exe-
eiieL Lu Pino
,,u$urinta
gi
dibicia miinii este
un har dd.ruit de natutd"
79,
ier pentru' Dolce
este
,,Iiberlate a tu;ei" (sprezzatula), dobin-
ditd. prin
deplina
posesiune
o regulilor :
,,pe-
nelul se cere minuit cu oerecare libertate,
o$a incit nici coloritul sd nu Iie ca din cutie,
nici figurile prca migdlite, dar lntregul sd
r"ddeascd o implinire atmonioasd."
80,
,,No.lu-
rafitatea" imaginii ortistice ni se dezvdluie
astJel nu ca rezultat aI unui discurs spontan,
necultivat
$i
deci
,,borbo!",
ei ca urmate a
stdpintuii rcgulilor
$i
c disimuldrii lor in ac-
hil tormuld.riisL.
f
Anti-
lari
n
justilicarea
istoricd a acestei opozilii,
venelienii parcwg incd un drum ocolit:
pen-
tru a nu ti acuzali de
pdrtinfue, ei incearcd
sd-I detroneze pe Michelangelo cu ajutoru)
Iui Ratael, pentru ca apoi sd /ose cale liberd.
3
apologiei lui Tilian.
Incd d.e Ia inceputurile ,criticii de artd. ve-
netienb se poale nota o simpatie vdd.itd pen-
a
Pino, op. cit., D. ztl.
s
Dolce. op. cit,,- p. 313.
tt
Conceptele vehiAulate alci slnt Sl ele de sorglnte re-
toEicA : este vorba alespre all,ssimulore eloquentiotm, ptoce-
deu preconzat
de Crcero ln
gcrierile
sajle retorice (cf. A.D.
I.Ban, Ora,tlonis no&o, The StALLstic Theories and, Proc-
tie of the Rornan Orators Historians ond Phll,osophers,
Amsterdarn, 1963 ; vol. I, p. 1112
gi urm.). Dsp,r ,,natura-
reF' 9i ,,disunulare" a se vedea V. Florescu, op. ctt,,
IL 55 gi urm.
O problem6
asemtrne4atoare asare
$l
ln Dial,ogurtle btl
Francisco ale llollanda (ap. ett. p, 104-10?). A Be vedea
peDtru
acensta, R. J. Clement.s, Michelangelo on eftott
and.rapiditg Ln aft, 7:,1
,,Joumal of Warburg and Courtauld
Ir;titutes., XVII (1954)
D.
aOt-grO.
Iru opero luj RaloeiEz. Deserielea pO c0r0 o
tace Michielss lttcrdrii
,,Sfinta
Maigereta"
(din coleclia Zuanantonio Venier, azi la
Kunsthistori'sches Muse,um din V iena sub nu-
mele lui Gju/io Romano),
,,operd
tdrd cttsur",
poate Ii consideratd ca un preludiu Ia pagi-
nile dedicate de Pino, Dolce
$i
Aretino. Aces-
ta din urmd vddeqte insd o oscilalie puternicd
a criteriilor estetice, din care cauzd ctmbigui-
tatea receptdrii lui Michelangelo in mediul
venelian creSte.
Aretino se formase in spirituJ picturii tos-
oone
qi romane, EI va rdmine toatd. viala un
exponent aI ,,esteticii
inspiraliei" gi
un apd-
rdtor al desenulur. Respingerea lui Michel-
angelo nu pare osttel a
pleca, 1n cazul sdu,
de Ia considerente teoretict, ci de la motive
slr.ict personole (o
se vedea nota. inftoduc-
tivd. lq Ssrirsorile lui Aretino), Abia dupd
1545, in corespondenlo sa RaIaeI va ftece pe
primul loc, uzurpindu-l pe Michelangelo.
Ofensiva cea mai bine pusd la punct este
dusd de Dolce, care in scrisocrea din
iurttl
lui
1550 cdtre Ballini8a-1gi expune deja predi-
Ieclia pentru Rata.el
Si
Tilian in deftimentul
lui Michelangelo. Elogiul picturalitdlii fdcut
de Pino in 1547, prin care se incearcd pentru.
intiia oard o
justiticare
teoreticd. gi istoricd
a picturii lui Tilian, este imediat contracarat
de cdtre Doni, lntr-o scriere mediocrd din
1549. S-a presupus ostfe/ cd la Venelia ar Ii
exisfol o
,,partidd"
michelangiolescd exftem
de puternicd,
care abict dupd loviturile pri-
mite de )a Pino, Dolce
Si
Aretino va pdrdsi
arena de Luptfia'.
82
Cf. R. Fallucehinl, La critica, d'arte a Venezio nel Cin-
quecento,
in
,,Quaderni del Rlnascimento Veneto", [, f,a,,
p. 0.
E3
Malcantonio Michiel, Notlzie d'opere di disegno nella
ryetd _del,
secoto ](VI (titlu modern ttat de Jacopo
Moreui),
Cod. Marciano, it, )<I, 6? (?351)
c. 59 t.
8{
Pentru problemele
d.aterii scrisorii cetre Ballini. a se
ved-ga M. W. Roskill, op. cit., p. 50
$i urnr.
s
R. Palucchini, op. crt., p. 17.-
O deseitrare
a uiteriilor
istorice ce stcu Ia
rc-.fro
-tratatelor
veneliene.
este de oceea
ffitpensonita
pentii'a lnlelege
.
contextul
""*";i-;'i
aparitiei
iii"i
ai"iii ititici
de ortd
"
1ei'
duPd un
erudit excursus'
rnspirot
din Pliniu' se.?pfi-
le direct csuprd
pi;i;'ti;Jtt
c-'ioqo"centl.=sj-
'
'efiiii=":g-=*!,rli*.,i:y:,"#,".i:i[3f
,'J#Z
',ii"iiiit;-i
-iia'""
det sarto'
.Pontormo'
;r;;;i;;:
Vcsori,
sodoma'-
sovoldo'
Tinto'
iiiii","i,iri"
n
-idon",
etc)u'
l!e!!I::tia
ott'
t;;;i"t il""nu
Bronz'ino
("vo deveni
un mare
;;;;;;"-;;'iiar-m6"
"i''P"'..
cd
1ti3
mi se
"rJi"'
ir"
^ii-
bun. cororisr
.1t" :)!.?,3,':fr-i;
ri de frunte
-
iiilo'iiro,'
Y-ffiIIalNi
arti;ti
po,mentu
se
Pino sint in malo,iiiiia
to'-'te.piezentantri
oi
#\;ii';i;iJ*iri"ita
co un aeviaW
i"{oaobgic.
B@
o^tnat
,,Tratatul"
l ffir"-i
caPdt.d
f."!":l
;ififfi;":ty.;;ffi
opera
Ili"irl"ii"1J
''fi-i
;
iisa
md mulfumeste
mct
Wt!ffi:::l;
mult Tilion"
so.
-';r)lo'';;
dovede$te
a ti doar
un
partizan
,.;;i;;
ol-ni-ritrioi,-
id"i o""o
ce
pare a'r
16
Op. cit., p, 219,
il"2#3*:";'nT;u''"tili1h-'s#H'"lh:?1"#'"*8,
Pino au fost Puse
ln lul
I4 letteratura
drllstica'
3;,y:.Vr.i_'#t.Hfl
f; F[{ri:'Sqt;d:,;i,i:-i::E,tiliffi
;
**t,1"ru'ntl-:";1"?ili;f,"'.-t'1'?''&f'"#it?"fin::"*"'
8o
Pino. oP. clt., P.
226.
en
lbial,em,
p. 2-21.
a
picturalitdtii.
rddd.cinile
al esteticii
medievale
r), el
ile artei in ctea
atrage
mai (Ieor,abd
esfe-
eclectismul
lui Tinto_
retto.
Acesta,"
tdrd
yti^-ttg".ii"iitnot
in moa speciat,
este
nrezent
in iui-d-*iJirut
opliuni-
tor rui
pino,'
ot,un"t
iir-;-;;;;,iil,"ora conci-
Iierea
intre
riti,an.ci
Miii"iiiiito,
,,Dacd el (adicd
Titiai)
qi
,iqi"i"io"rll,fo.
ar fi con- topili
intr_nn
,iig-il
ir;;:,'";;;':d.'rZ
d"rnnut
rui Michetanselo
s_al
aadugaTiiJriirt
tui Titian,
ar putea
ti numit.r"u
6t
-;;;;;;ii,ir..
;.;;;;;
nu esre
attut _
dacd
ai ti'ii?"ia^
crezare
Iui Rid"otfi'r,
o:i!:
4,"i"i
tii-'rii,o,"uo,
ra intrarea
in atelierul
caruii
se,,putea
citi (,t-lY?
Iesend.a)
du"iro"i,i"{"n,if
,u,
Miche_
tangeto
$i cutoarea
1ui risiq-i,;.":'
Dolce
eslr- mai_tranto{l
in aptriuni,
dovedind
o con7tiintd
istoried.
mult
mai iotiaa.
Inspirat
poate
de Vasari,
et se aovtaJiie
partizanut
unei
canceplii
evo.tul;;;;;H"tc:
e pe ptan
venelian
este exarimiti
Ji" uiiifrh,,n;-cior-
Qione-Tiljaps+.
Tilian
este
eel
:!r", .i!
conceplia
tui Doice, parcurge
in anii
u.cgn.iciei
toii['ii"pte]e
mai i mpo
r t a nt e ate euttu
r.i i i g ii;t'i\
",'
l, u n"y i
"
n", temeiurire
artei invdroti'af,"
jo"
io"roi"orii
d"e 1a
San Marco.
un
t:!i;tii;'7;ilirf
i,'Tuo'J,&',::'?i,!l'i;,";I:
ctna
manierei
sole^,,s6ri
ii
giuoiiri,,
urmam
cLe o incercare
.
in atet'ierii-
-tJi"
ciovanni
Bellini,
dupd
care
.,,"uy
nici maniera
aces_ tuia
nu i-a
|ost intru
totu.l
^pc
plai,
a trecut
Ia Giorgio
Ci Cast,etf
rgnlo" o3'.-,{iii"i"
petrece
,,ru.ptltra,,
de tirur.
istorii
,t'
'tr'iititLi
vene-
liene : prin
depdsj^r,e-a
Iui
-Giorgione,
Tilictn
strdpunge
canoanelc
evoluliei"
isiorice.
Uai
*i;i:;1"T,""{f
';;r.:nrc;_inx!vrti:iiL?,rk.l.H:
##;;:;d't:1J",'.'"i#,-#HffHiffii;#R
@emrcd decit clulture, in operd se, ne spune
ffif Dolce, va acliona natura98,
AIuIsd in acesf punct,
arta lui Tilian nu
ile r-a mai rapotta, din punct
de vedere cul-
fruuJ, in sens verfical, la troditia venetd, ci
su .rnlrc intr-o coliziune orizontald. cu artis-
r. l
conlemporan cel ma.i greu de concurat:
-r{.rche/onge/o.
trn Diailogul lui Dolce problema Michelan-
gelo-Tilian
o va depd$i cu mult in extindere
$,f ianportantd. pe ceo a raportului lui Tilian
@. traditia lagunard. Judecata lui Dolce, am
nrlec spune in terrneni noi, devine acum sin-
wonicd. Prin aceasta el continud. intr-adevdr
-Mretoda"
criticd a lui Aretino, cdreia 1i dd
insd un p/us
de istoricitate, cdci sincronjo
rryttului Tifian-Michelangelo traduee i.n
fie-,rmeni criti,ci diacronia raportuJui culoare-
desen. Confruntarea ascunde in spatele ei
dsud isforji autonome.' is'torrira pictu,rii toscone
*t istcria p{rctturii veneti,ene. Termenul mediu,
idrd d.e care monada veneliand
Si
ceo fos-
rond nu qi-ar ti gdsit tangenta necesard con-
fmntdrii este Ro.fael,
-
Ce 3i repro;eazd Dolce lui Nlichelangelo ?
lncd din scrisoorea cdtre Ballinie7, nicleul
teoretie din care se vo dezvolta opoi bialo-
ryL,
Michelangelo esle,supus unei critici care
vehiculeazd
concepte hora[iene
$i retorice:
el nu o.s sighirlibru gi mdsur6. (,,certq tempe-
rclo misure"
),
e neatent la potrivire (conve-
uevollezza), ii /rpsegfe varietrataa (toate Iigu-
rile lui sint
,,meri, teribile, inspdimintdtoa-
reu)s8, e lipsit de cuviinfd (fu'or di misura
licenzioso)
se
;i,
licru d-eosebit de
grav, std
prost
cu invenfiu,n,e,a
{m.
t
ldern, p. BgF gi BB? ; ,,,..se cunoa$te astfel lirnped eE
natura l-a flcut pletor...'
$i ,,...Am aiuzit ce Giorgione ar fi
spus ce Tltian era pictor lnce din pintecele maie6-si....,.
s
ln M, W. Roskill, op. elt., Ioe. clt.
s
AceeaFl p5rere gl
In Dialog, op. cit., p, 324.
s
Aceea$i ptrrere
Si
tl DLalog, op. cii,, p, 3L7,
ts
Aeeeagi parere gi 1D Dialog, op. cit,,' p. gfS*esO,
^
Dolce
ii acceptd
?nsry o,,^-^*-,.
1il":i:iii:"r-.iziix*'f!;;{:':r,tT:":::g
sa tn.antichitate,,
frr."t-o
Ia desdvirsir6a
iii-
e^Lik;If:
;:,f,:'i':X?:l.:"
pictura
rui
Mi-
roel
.. ocesla
resn
susera,
d e u n,:;":!!ylj"ii:fii,rh,
r,,fifr;
'*
x
y
;
: i,',
iiij i :i;i
: l;
"
;i;::J, !' f: *
Hf+#frfr#i,,rr*i#*w.{i
ii::'"y;fr#5sff*i;';;;zii*if
z,f t;,
ii'Lxii
i.o
i
r i";i:;i
::?'
"'t;
;;;;;ii"
i' t i p'
"
o'
:fisij',!i;!:iiili':,"
*
Rat ae t i -
a i nt' e ri i i
sq. vorbese,
pentru<
;2,1:,, l{:.u
i nt o
"
":f
*WW'
# ttiii.
.
Dupd
uzurpal
,l,tymeaiit-;;;'i\::t,i:i:kt"",il.,;:"iiii,
pentru
introducereo,.n
_-iriia
Z",fui
rilian.
'#{{,N#:r,{"#,:*i:effi
r,n ceea
ce priveste.
o"r"nir.
"AioilEio
lui Ti_ lren se vo
concenr.o
o"upl-.tJiJf'aoua
ai_ vtztuni
care_i
lipst
cindu.serri""iiu'f
L^riy,:*",:,#i:,n;::"ff
j;
,:,1l;j:tilil?"i;,ii;.r;":;{,:,:f
,'i;i1",il;;ii pe
Michetans"ro,,._:?r
Zi"iiit"'
iiltectiunea oese_nului
cu vioic.
cit tucruiilJ
;;;';'"ngo
cotoritutui,
astiel
in-
ili
,"0",1""";
of.
g1!, n. sn.
'*iii-:#rt't';f;t':l'lltl
rn
M' w' Roskiu,
op. cit,
&ndirole"
106.
,,?ifian
osle singutul cdruio i
-
cnvine gloria coloritului pertect, de care
r s-a bucurat nici unul dintte cei vechi, iar
ff au avut-o, in schimb celor tnoderni le-a
$it
tieedruia cite ceva, cdci dupd cum sptt-
nam, el metge in pas cu natura
si
de aceea
cice tigurd de-a lui e vie, se miScd, iar
@rnea freamdtd de'viald"
t07.
Importanl esle
ki taptul cd Tilian nu opune pur gi simplu
anloarea desenu/uj. EI asimileazd modalitdlile
cryresive anterioare, coloritul Iiind doar o
alilate suplimentard, lncd din tinerele in
Assrnta de Ia Frari eI vddea
,,vigoarea Si
drelia
lui Michelangelo, gralia gi tarmecul
bi RaIael,
Fi
coloritul tiresc al noluriitt
108,
Aici Dolce nu propune nici pe departe o so-
\ie
eclecticd de tip tintorettian. Sensul ob-
*rvafiei sale este : o vigoare
Si
o mfuelie de
ceeosi calitate cu cea a lui Michelangelo,
gmlia
Si
tarmecul de aceea$i calitate cu cele
ole ltrl Rotael. In scrisoarea cdtre Alessandro
(.nntarini,
Dolce accenlueazd. unitatea calitd-
lilor
picturii lui Tilian (,,Nu se poate discerne
oare e partea mai |rumoasd a
picturii sale,
pntru cd tiecare separal
Si
toate impreund,
el'nlin pertecliunea artei: coloritul se io Ja
'tntrecere
cu d.esenul, d.esenul cu coloritul't
Log)'
pntru
ca in cele din urmd sd ajungd sd atit'
w direct: ,,ltitri
preabine cd in calitatea de-
cenului, nimeni nu-i e superior lui Ti|isn"
tto,
Apare aici gi diterenla cea mai importantd
iald de conceplia criticd
$i
isloricd a lui Pi-
no. Dacd la acesta opozilia Michelangelo-Ti'
fr'an
se rezolva in intruchipareo. ideald a lui
Tintoretto, Ia Dolce va Ii Tilian insu$i cei
sare ve reprezenta momentul suprem cle sin-
tezd. Solulia sa reluzd insd ecletismul: Tilian
tr
Ct. M. W, noskiu, op. clt., p). 208.
,
Dolce, op. cit., p, 334.
3
lbid.en, p. 337.
5
Acum ln M. W. RoskiU, op, ctt., p, 214,
tt
Ibrden.
I
esfe posesorui
unui.dgsqn
carc e d.eja
,,alt- ceve"
Iald
d.e cet,mich-e-ing;;;;r":
\,cest
d.e_ sen
nu se expticd
.prin 3alijiiiorno ,,id.eit tnterioare,'
ca Ia t'oscanil-Ji'-ii,ii.,nr",o,"o
s0
-
cu drepturi
e,eate
,_
;; ,;;;;;
triadicd
-tnvenfiungt'
_,,desen,,
_',,;;i;;ii1,.
-^??!":.se
vdde,5re
.asltel,
a Ii mai
ctasicist
in c.onceplia
sa criticd
.deci:it
pin;,"";;;
conline
aela
simburete
teorie.,
**r"ir"trJ.*,"
_,1n
D.ialogultul
Dolce
"ri"ia.
"f,
iar
Ia un atec
direct
impotriva,.,menierei,,,
fi in!"tesut
t11^!l
cuvintutui,
-oai"a
iiiit,riv'i
-
practicii
,,prost ndrdvite
core.
d.uce
i"',;;;;;
;-;;;;i;:
sari Ioarte
a.semdndtoiri"tiiri""iJf
tlr.
ra, in
1t,r^!::,.
referirea
la manieristjj
post_m
ichelan-
giotesti
esie
tundomentar
";;;;;;i
i
,,picto_
i!!i_dg
y1,2a a doua ir
^:riiiiaiirJpe
Miche-
lQngelo" 112.
In
acest
contexl
tespingerea
soluliei
eclec-
tismutui
tintorettian
a.iari
frnaiiiintatd
si ea teoretic,
chiar
dacd
;; ;r;;,;;;;V
probabit
pe
motive
mai
mutt prryt;;;,";JZ"orc
conclt-
'.?,:t"^i
-,econotnice
cu, Tiliairial'-7iun2s
Ie luj
L:X',;'
f:yu,ti
:i
i:
:rj",3T'""%y"
;' i{i ;w
spiratie
a tdcerji,,.
rxisr?"
i;r;";;:;je ftrei ta
ny d!,
dupd pdrereaspecialr^9til
or)
14
in care
atacut
ra adresa
rui rintiriii;';'ri"
air"Ji'ii
evident.
De
esemenea,
in lista
de pictori
demni
de rclinut
pe
care
ne-o
d.d
polgs tt|,
g.t-{*1r:i,,"-g*f
"ii%l3*fi
i""i,?'ii,1T.,",,"#';"""1?i-,
,nrufrnrl
manier,igtilor esle mult redus tatrd
& cel prezent
in ingiruirea similard. a lui
tu_
trn cceasld modalitate o inserdrii lui Tlfian
fu erlturo Iigurativd a Renalterii, Do]ce se
fqure
sensibil de Aretino, ele cdrui idei
merrnde cd le-ar expune in Dialog
r{6.
A/ahqj
;rwUcd
a lui Aretino la o o.ngajare istoricd
t
propriei
conceplii despre artd. Ceea ce Ia
.trelino era inainte de toate cronicd artisticd,
ffm Dolce se lransformd, cel pulin'in intenlie,
fo isiorie a artei.
-\-u
fdrd temei s-a observatttT cd Dolce sto-
lhle;ie un dialog evident cu Viefile lui Va-
wi, a cdror primd edilie opdruse in 1550.
-ll-rti Vasari oferd o tratarc desful de superti-
srfiId o picturii veneliene, pe care insd o cu-
mslea direct de pe urmd cdldtoriei din
i541-1542118. Ba chiar mai mult, anumite
pa-
s.ie rctlectd. clar neincrederea tipic toscand
fuld de artq venefiand:
,,Fiind rugat apoi
lnasori sd se opreascd Ja Venefia, s-ar ti in-
r:ednicjt poate sd. rdmind. acolo cilive ani ,
fur Cristotoro (Cristoloro Gherardi, n.n.) I'a
ibscuraial meleLt, spunind cd. nu avea rosl sd
p
opreascd Ia Venetia, unde nu se
line
cont
de desen, iar pictorii din acel loc nu-I
prea
foloseau...
Sj 'cd
era mai cu folos sd se in-
twrcd Ia Roma, care este adevd'rata
$coald
a
artelor nobile
Si
unde calitatea e mult mai
preluitd
ca IaVenetia"
Lrs.
Pe temeiul acelorasi criterii, in alt loc,
|lichelangelo apare ca disprefuindu-i pe ve-
nefieni, deoarece
,,dL.r
avlrt intotdeauna prca
!16
Pentru raportuJ Dolee-Aretino a se vedea nota intro-
aluctive la Dotce.
u?
L. Venturi, Pletro Aretina e Giorgio vasdri, h Pre-
tetti d.i Crttlca, Mi]ano, 19f9, p. 53-?2.
1!8
Cf. J. Schuttz, vasarl, at venice, 7n ,,The Eur,ld,ngltoa
uagazlne,., clrr, (1961), p. 500-511,
-
rtr
Cl. Vesarl, op. cit,, vol. VI, p. 226 gt L. Vent{rri, op.
iL
D. !8-50.
pulind imaginalie pi
nu s-ou priceput Ia exet-
citiul desenuluit'
L2o.
Atunci cind Dolce pune in gwa lui Aretino
rcpro$ul cdresal fiui Fabrini
,,tlorentin
tiind,
te logi
pind
lntr-atit orbit de dragostea ce o
porli
compatriolilor, incit socote$ti cd nunai
opercIe lui Michelangelo sint ew curat, ce-
IeIaIte pdrirtrdu-tri-se plvn't. tfud. prel"
r2L,
el
dialogheazd. de lapt d.irect cu Vosari. Dia[,o-
gnrl sdu aie co.
treI
-
printre
altehe
-
sd
umple golul
aproape total rcprczentat de Ye-
netria in prima editrie a Viefilor lui Vosori.
$i
-
mdcar parlial
-
reute$te. Esle toarte
posrbi,l ca tocmai Dialogul sdu sd-I ti deter-
minat la o a doua edldtorie Ia Venelia,
$i
in
acelagi timp Ia aprotundarca capitolelor des-
pre venelieni din lucrarea sc
@.
Istoricitatea demersului lui Dolce este cst-
tel nu numai dolreditd, ci pi rdspldlild.
Pozitia lui Aretino este cea a cilticului, de
ce n-om spune-o, a mijlocitorului, a neguld-
totului de artd. Din aceastd cauzi, domeniul
sdu va Ii mai pufrn istoria gi moi mult cro-
nicia. Do/ce trebuie sd fie (gi a |ost), un eru-
dit gi un umanist. Aretino tfebuie sd fie (Sj o
tost), un om ln care gustal pentru picttud se
imbind cu simtul practie aI pielei
Si
ul rcIa-
liilor
cotidiene cu artiStii, cu
produsul ortis-
tic
;i cu beneticiarii sdi. Bdtdlia lui Dolce este
dusd. in numele valorii toretice, ceo a lui
Aretino pentru impuni.erea unor valori con-
crete, imediate. Dolce se raporteazd
'la
un
ansamblu de opere cctre Iormeazd. o istorie a
art'ei, AreJ ino Io un asamblu de opere cere
poartd numele de colectie.
120
Vasari, op, clt., vol. VU, p. U9,
trr
Dolce op, clt., D. 260,
tz
In acela$i tlmp cea de a doua editie a Vietilor (15681
confine si accente polemice
la adresa subevaludrii lui Mtchl-
angelo de cdtre v:enetieni.
lct.
Paola Baroccru, Schizzo cti
una stotii atell@ crUico cinquecq&esca sulla Sistino, ln ,,Atti
e Memorie del,l'Accademia Toscana di Scienze e Lettex La
colombaria, xxl, vII, 1956, p. rzz-irz
lmai
ates p. 1??-
18? si 194-206)
El
titen. Trotta&, I, p. 823.
I
Coleclionismul
esle un lenomen core se
naste intr-un anumit sens /a Venefiat2s,,eI
este in acelagi timp un Ienomen eminomente
modern. Modernitatea
demetrsului critic aI lui
Aretino i$i ore aici rdddcinile. Apropieille
si
deosebirile de Dolce au ca temei, in mare,
apropierile gi
deoseblrile intre a face cronicd
gi
a face istorie. Dacd Dialogul Jui Dolce se
intemeiazd pe o concepite criticd dedusd d.itt
Horaliu gi
retorii antichitd.fii, scl,isorile lui
Aretino sint in primul rind un document de
gust
rza.
Aiei std poate secretul marelui inte-
res pe care iI au qi
azi scrisorile-cronici ale
lui Aretino
Pietro Aretino se formose ca pictor
tzl
Si
"ri1igt26
in
'ambianla
toscano-romand.
a-iii
Agostino
Chigi, Idolii tinerelii sa/e sint Ra-
Iael
Si
Michelangelo. Odatd sosjt /a Venelia
el nu-qi va uita niciodatd obirsiile culturale,
ceea ce nu-I impiedicd sd devind in scurl
timp vocea criticd cea mai autorizatd a
gus-
tuJui venefian. Pentru el, desenul rdmine insd.
fundamental artei :
,,meree
,strddanie consld
in desen", Culoarea Idrd desen, culoarea ca
H
_ lB
ct. S. Savint Branca, tt Coltezionlsno uenezi,ano nel,
Seirento,
padova.
1964.
u
In acelagi ttmp este evialent prin
asimilarea ideilor
arefiene pe care o face Dolce, ce el vlz@zA @&m.ai conver_
|JteA gusfirlui
b conceptie c,ri;ticd,. A se vedea
Fi t:i. Klein,
C9tlgeptgte de ciudizio gi Gusto In teorlo otei'atn secoiii
at, xVFLes, ln Forrna
ti Intetigtbitul,, vol. U; Aucuii$L riZZ,
trirq-: rom. V. Ilarossa, p. 134-151.
.
*,cf._
P. truzio,
p.'Aietino
nei prirnl,
suol anni a vene-
zLl, Torino, f888, p. 109-111..
__
r6{Pentru
conceptia critica a lui Aretino a se vedea
K- Vossler, Pletro Aretinos ,<ilnstertsclle Eekenntis,
.fi
-NeJe.
Heidelberg-er Jahrbucher,,, X, t, (f900), p. aO_Oil
+--Rujq:
.Le
Tendenze estetiche a,
pietio'erititn6,
Sissari,
1909-;
.
Mary.Pittalgnga, Eugene Frornentln e te ori$ini-ai--1li
moctrerna critica d,'arte, in ,,L'Arte., l9l?, p, 240
-$i
urm. i
1923 ;
p. l-l? ; S, Or,tolani, Le ofiilinl ijelf,a crltiii A,ertd
?.y9!9a!a,
ln .,L'Arb' ; r9$, ,p. 1-1?-; ideirn,
ptetro
Arefino e
Lut+.nektngeb,
ln
_.,L'Arte(,
lgZZ, p. tUi--Z/6;
R. ll'ail,urcchirxi.. I_a
cr.ttca, cit., p. I gi urm. ; J. Adh6mar, Aretino : Attsitlrc
AdttLse" to I'rancis I,_--l!
,,{ggrnal of the Wajburg ard
ffy_.qF,g
Instil,uts.
.xvJr
(1e5{), p. gu-srs:
-rvi -po?-ji
Note suttra cultura attistica e_sulla poetiad
d,i
pietro
Aretino,
B
f aPTrtl"
storirco .teua r,etteiaiuri'-rtail,ina",
r*o (r'sob),
I
scop ln si4g,
fine
de virtuozitatea goald, nu
de
picturdw.
S'a spus
rn
cd o desehidere evidentd. cdtre
gusluJ
cromatic venelian se poote d.etecta la
Aretino abia dupd 1548, anul de aparilie aI
Di,atroEului Lui Pino. De tapt Aretino se aratd
receptiv la noua picturd. veneiiand incd dln
primii
ani de gedere la Venefia. Incd din 1540
Tilig4 ii apare cd o petsonalitate
de excep-
fie
m.
Sensibi/ilatea sa pore atit de impreg-
natd de venelianism, incit pesle ciliva ani
(1544) el va opera cea moi speclacuioasd rds-
turnare esfelicd din teoria artei a vrenui, rds-
.tutnare, e dtept, entpiricd
li
senzualistd:
natura insdgi imitd arta. Celebra descriere a
Veneliei din scrisoarea cdtre Tilian dstatd.
mai 1544, este impregnatd de cel mai nur
gust
tilianqsc:
,,...p1ictisit de singnudlale gi neg-
tiind incotro sd-mi indrept ginduile, am ri-
dicat ochii spre cer, care de c-tnd l-a tdcut
Dumnezeu n-a tost nicioCatd pictat atit de
Irumos cu umbre
Si
lumini. Ydzdihul era
lntocmai o.$a cum ar vreo sd-I inchipuie cei
ce te pizmuiesc pentru
ed nu se pt pune in
locul dumitale... i cesele, degi de piatrd adevd-
vdratd, pdreau Idcute dintr-un nalerial plds-
muit. Vezi apoi aerul,
W
cere il simleom in
unele locuri viu
$i
eural, iar in altele inbicsit
qi sldtuf. Priveqte
acunr
Si
mrnundlia'norilor
alcdtuili din desimi
Si
unrezeald:
jumdtate
din ei stdtecu ddilnati
-n
plantl din tafd,
deasupra acopeilSwilor, iar cealoltdi
iumdtate
se indepdrtau spre plortul
din spote-.. O ! cu
ce trdsdturi mdieslre minullou ptrciurile na-
turii vdzduhul, indefirtirdn-I trepto.t de cld-.
diri, a$a cum
-il
^ndefirtwd
Vecellro cind
Iace
Peisaig
r.-.' liD
Distanicreo criticd de arta lui
.MicheJan-
gelo, praces Ln care un roJ nu ir'psit de in-
portat$d
L-au
jucat
motiu.ele petsonale,
co-
incide cu exeltatea tot mai accentuatd. a
artei veneliene
tj
a picturii lui Ra|a.eL
Cind Tilian pleacd la Roma (1545), nu
uitd sd-i atragd atenlia cd
,,Rateel
11
inttece pe Buonarotti in picturd'!
L3L,
iar
in
qnatema
detinitivd aruncatd osupro Ju-
decdfii din Capela Sixlinri (scrisoarec cd.-
tre Corvino, iulie, 1547
lrzz,
exaltarda lui Ra-
Iael este din nou prezentd:
,,cind am vdzut
sclrilq intregii Judecdfi de apoi a lui Buona-
rotti, am ajuns sd inleleg strdlucita gralie a
lui Ratael in incintdtoa:ea trumusele a inven-
liunilor
sa]e ; Si
dat tiind cd sint cregtin, nu-mi
rdmine decit sd tidic prieteneSte .din
umeri in
tala necuviincioasei inf dptuiri a penelului sdu".
Repro1wile Ia gdresa lui Michelangelo, ori-
cqre or Ii motivul Jor cscuns, vizeazd. deci
ceeo ce Pino
Si
Dolce inchideau sub numeJe
de
,:,int,enliLu7e".
Iar aici Aretino, care in
abateri licenlioase nu era. nicidecum un no-
vice,
6tie
sd. Iacd a.pel Io autoritatea esteticii
c/asice. Polemicu cu Michelangelo, chiar
dacd. vizeazd problematica imaginilor secre,
estrj condusd cu acelea$i criterii pe care Ie
va f olosi
Fi
Dolce
rm
gi
-
ni se pare
-
mai
pulin cu instrumentele Contrarelormei
134.
Ceeu ce.nu respectd Michelongelo, dupd
pdrerea lui Aretino, este in primul
find
,,ad:ecveree
la |oc". Acuzalia cd artistul at fi
conlundat capela papilor cu o casd de pier'
'
B"
Ibl.den7, p. lt6.
.
7n
lbiiten, p. 123.
133
Dolc,e, ap, cit., p. 316-Bu.
' 1u
Acest lucru a fost pe bunA dreptate observat de cAtre
A. Blunt, Artlstic Thecrg ln ltolA 7450-7600, Oxford, 1956,
p, 134, care rernarce lnsA cA atacul funpotrivra lui Micheilan-
.
gelo (Areti4o, Dolce) va forrna\ un inportant instrument
in mina Contrareforrnei. Gitio da !'abriano (Due d'tol'oghi-..
,
d,egll, errori de' pltturi...,
ClarnerirBo, ,1564) lFi ai argurnentele
L
dln Dolce atunci clnd lncearcA sd demonstreze erezia lui
r Mlchelangelo.
41
|
45 .4, so vedea acum Fi R. De Maio, op' c|t., p' 21-z?.
I
I
+
8C*.
Iattqe
''',ll''tr:tc
di
ptlth@
AruriD
id tE- Came-
Sesca), l'!lrno!
llil_r--{ln a4 rn g |iG,
la
M. Porai" fCe rrU crri'r
-arffi,
ar, p. tl2-30i.
sA-reino,
e.ftia de Ig.
1r
tL
y{!t
$ f- i*,
Ttzianrt
c Plza'o
41ffi,
b .s-
gc
r-q, narr 1965,
P.
q-il; I-W. Bo6Gtr, tF Gf. |L t--f
-
D
Op. e-
IL ll+.
zo.nielli, derivd dfuect djn Ars Poeti,c'a.a lui
IloraIiu :
,,Oricare
zeu sau erou,, ce ar f i sd-Ii
apard in tald / Reprezentot mai inainte-n hlq'
midd, porlird,Si our,
I
Sd nu coboere, cu
jos'
nice vorbe-n murd.arels s):giurni"
136.
Faptut cd
polentica cu Michelangelo se
stobi.le;le de Ia bun inceput'pe terenul
',,in'
venliunii", ne esle mdrturisit gi.de prima
scrisoare relativd .la Judecata de apoi
137t
in
care Aretino i;i permile sd-i sugeleze artistu'
lui trama iconograticd a viitoarei fresce. Dar'
o$d curn s-c rematcst
pe drept cuvintLJs,
invenfiunea
propusd de Aretino este impreg'
natd de
gust venelian
qi, mai precis, de
gust
tintorettianrss
'
,,Vdd
cum stou sd se stingd
soerele, iuna qi stelele; vdd cum iSi dau
p,arcd duhul focul, aerul,
pdmintul
$i
apa...;
vdd, tronul olcdtuit din nori inroSili de raze
ce
iipnesc
din vdpdile cerului, pe care e a$e'
zat Christos intre oStirile sale, inconiurat de
strdlucire Si
groazd; vdd cum ii scinteiazd
tala
Si
cum, scdpdfind tldcdri de lumind, vo'
ios qi cumplit, ii umple
pe cei buni de bucu'
tie, iar pe cei rdi cte sPaimd,,"'La.
Aretino nu a criticat niciodatd desenul lui
Michelangelo, la
gcoo/o cdruio i$i totmase de
tapt
gustul. un elogiu tardiv
-
sonetul cdtre
fu,eamazza
-
incearcd. o reabiliLarc a lui
hrcnarctti, dar in limitele unui triumvircit aI
orlei itoJiene :
Diuin a tost, trumosul pictind, RaIaeI,
lvliechelangel de asemeni, divin, nu uman
Prin desenu-j rndiaslru; iu Tilian
SimIuJ natruii iI are-n
penel
L4t,
Acesta este materialul |aptic pe cue Dolce,
la abia un an dupd. moartea lui Aretino, va
-ndlla
scheldria criticd o Dialogului sdu. Dor
meritul cel mai de pretr aI lui Aretino constd
pate mai pulin 1n distinc[ii teoretico-isto-
rice, cit in angajarea practicd ln mediul ar-
tei cinquecente;ti,
Atit in
judecdlile
soJe osupra
picturii, cit
si in cele asupro sculpturii
Si
arhitecturi.i, el
se aratd posesoru/ unui gust anti-academic, al
unei intuilii critice directe gi sigure. Critica
sa graviteazd
in
iurul
lui Tilian
$i
a luj San-
sovino, dar nimic din ce se face la Venelia
nu-i scapd. Aretino disculd 1n primul
rind
despre op,ere, pe temeiul cdrora ajunge Ia
posibilitatea
de a caracteriza artigtii. EI va
reu;i ostfel sd aprecieze ,,tanmecul
gralios aI
invenliunilot lui Veronese", ,,tfueasca
uni-
tate a culorilor, impdrlite intre umbrd
qi Iu-
mind cu minunat echilibru" Ia Moretto,
,,itr-
leala
plind de
Stiinld,
invenliune, compozilie
a Iigurilor" la Schiovone,
,,atitudinile
iru-
moase lireqti
Si
vii" ale lui Tintorettot'42, etc,
EI instaureazd deci lo Venelia
Si
1n ltalia
un Iimbaj uitic in ccre se imbind.
precepte
closicisf e cu intuilii de tip impresionist
r}t'.
s
Aretino, op. cit., p, 127.
*
1^t'{
poittci,
zz6-:zzg (ed. cit., p. 212). Anti-pedaltul
Aretino se aratA- de multe
'ori
foarte sensibil la teoretiz5-
iiii'-"""01t" iG' vremii. ln scrisoarea din 2t decembrie 1536
ei-il- mariuriseste lui Danielto ce gratie Poeticil sale a
r"riit sa intereiea mai bine Judecata lui Michelangelo (vezi
i:i-riisasca.
'oi''cit.,
l. 8{) ; M' tPozzi, L'ut Picturo Poesis,
iit., p. ztit-zss, ouserva ia Dolce se ridice,
pe temeiul
aceioiaqi argumente, lmpotriva,,llcentjozitatii" lui Michel-
angelo,- inc6 clin scrisoarea citre Baluni.
131
Op. cit., p, I, 193.
tu
f..' ventirri. Lo Critlque d,'Art en ltalie d I'Apoque
-ite
la P"enaisionce,' fiL, Pierr-e Atetin, PauL Pino, Louis Dolce
ou ld cfitique d'Art a venlse su xvl'e siccle, ln
"Gazet0e
des Eeaux Arts", 66, I (1924) p. 39-48.
1s
Spre deosebire de Dolc,e, care pare eomplet opac
-la
Dictura- lui Tintoretto, Aretino lsi exprima de mal multe
5ri pritulria pentru tlndrul rival al lui Titian (vezl op. cit"
scrisorile III 161, f,V 420.
$o
Op. cl,t,, L, lg3.
trr
Aretl.no, oP. clt,, vr, 311.
rs
Vezl R,
pallucchini,
op. clt., p, 13..
rs
K. vossler, op. cit', vorbea despre o atitudine carE
precede aproape estetica celor de la Sfur?n und Drong.
1'
Privitd 1n ansamblul ei, critica
gi
teoria de
artd. veneliand din veacul al XVI-lea rcpre-
zintd prima tentativd. masivd
$i
coerentd, de
convertire instantanee a ueativitdlii artjs-
tice in
judecatd
de valoare. Incepind eu acest
moment,
judecata
esteticd va deveni umbra
-
tideld uneari, govditoare alteori
-
a ori-
cdrui act creator,
VICTOR IERONIM STOICHITA