1

STRUCTURA SI
'
FUNCTIILE PIELII
'
Pielea este un inveli9 conjunctivo-epitelial, care se continua cu semimucoasele
9i mucoasele naturale. Are o suprafala medie de 1,5-1,8 m
2

reprezinta aproximativ 1/15 din greutatea corpului.
1.1 Embriologie
Epidermul 9i glandele anexe sunt de origine ectodermica. Dermul se dezvolta
din mezoderm, iar aparatul pigmentar din neuroectoderm ( creasta neurala).

Inca din luna a doua a vietii intrauterine epidermul este bistratificat, fiind
alcatuit dintr-un rand de celule germinative cuboidale dintr-un altul de
celule peridermice. U nele dintre aceste celule se ?i plutesc in lichidul
amniotic, de unde pot fi prelevate pentru analiza sexului cromatinian. Din
luna a cincea epidermul este format din mai multe straturi yi incepe procesul
de keratinizare .
in luna a treia, din mugurele epitelial primar' se dezvolta firele de par'

glandele sebacee 9i glandele sudoripare apocrine. In saptamana a 20-a fatul
este complet acoperit de peri fini- lanugo. Din luna a patra, glandele sebacee
au o secretie cazeoasa (vernix caseosa ), care protejeaza pielea de maceratia pe
care ar produce-o lichidul amniotic. La sfan;;itul lunii a yasea, in regiunile
axilara, perimamelonara ano-genitala se gasesc glandele apocrine, care sunt
incative. Ele se deschid in foliculul pilo-sebaceu, deasupra canalului sebaceu.
sau direct la suprafata pielii, in apropierea foliculului.
Glandele sudoripare ecrine se formeaza intre luna a patra a ?aptea
dintr-un mugure epitelial propriu care se invagineaza.
Campul primitiv unghial, precursorul unghiei, apare in luna a treia, sub
forma unei ingroyari epidermice situate pe dorsala a ultimei falange.

Adipogeneza este asigurata de celulele mezenchimale. Incepe in saptama-
na a 20-a sub forma "grasimii negre", inlocuita treptat, dupa saptamana a
25-a, cu grasimea normala.
Aceste repere embriologice au valoare medico-legala pentru stabilirea vars-
tei fatului.
'
2
1.2 Structura macroscopica a pielii
La tegumentelor se remarca o serie de pliuri mai adanci, situate
predominant in zonele de flexie 9i in cele ale marilor articulatii, precum 9i
9anturi ma.i fine, scurte, superficiale, care formeaza impreuna cadrilajul nor-
mal al pielii. La nivel palmar plantar, aranjamentul creste)or papilare - --
dermatoglife - este genetic serve9te la identi:ficarea amprentelor
digitale. Pe pielii se mai observa 9i mici pori, care reprezinta locul
de deschidere a glandelor sudoripare sau sebacee.
Culoarea pielii depinde de: fenotipul rasial, grosimea 9i dispozitia stratului
de keratina, cantitatea melaninei in melanozomi, vascularizatia
dermului superficial ( cantitatea de hemoglobina 9i gradul ei de oxigenare) 9i
cantitatea de caroteni ?i/sau alte substante colorante.
1.3 Structura rnicroscopica a pielii
Pielea este alcatuita din epiderm ?i derm. Sub ea se fesutul
subcutanat (paniculul adipos).
celular

Epidermul, stratul extern al pielii, se afla in contact direct cu mediul ex-
terior. Este un epiteliu pavimentos pluristratificat format predominant din
keratinocit e dispuse ordonat, a caror functie principala este aceea de a sintc-
tiza keratina.
Dermul este situat imediat sub epiderm. Componenta sa principala este o
proteina fibrilara- colagenul.
Sub derm se paniculul adipos, alcatuit din adipocite organizate in
lobuli
aceste straturi sunt prezente in toate regiunile anatomice, grosimea
pielii . are variatii foarte mari in functie de zona topografica. Epidermul are
grosimea 1naxima pe palme plante (1,5 mm) ?i este foarte subtire la nivelul
pleoapelor (sub 0,1 mm). Grosimea maxima a dermului se intalne9te pe tora-
cele posterior, unde poate depa9i de 30- 40 ori pe cea a epidermului supraiacent.
'fesutul celular suhcutanat este bine reprezentat pe fese abdomen 9i mai
reclus cantitativ pe piramida nazala presternal.
1.3.1 Epidermul
Epidermul adultului este compus din keratinodte celule dendritice: melano-
c:te. celule celule dendritice nedeterminate celule Merkel.
3
Kerat ina citele
Keratinocitele constituie principala populatie celulara a epidermului. Ele sunt
organizate in mai multe straturi, care pornind din profunzime spre suprafata
sunt:
Stratul bazal. Cuprinde un singur rand de celule cilindrice, dispuse in
palisada, cu axullung perpendicular pe interlinia derrno-epidermica. Au
citoplasma intens bazofila un nucleu hipercrom, oval. Stratul bazal
este bogat in mitoze, ceea ce demonstreaza caracterul lui activ, germi-
nativ ( celulele din acest strat se mai numesc keratinobla?ti). Celulele
st ratului bazal sunt legate intre ele ?i cu celulele din stratul spinos prin
desmozomi, iar de membrana bazala prin hemidesmozomi. fila-
mente de keratina- tonofibrile- al caror numar creste in straturile su-
,
perioare. Printre celulele bazale, neregulat intercalate, se gasesc celulele
dendritice men tionate anterior.
I
Stratul spinos ( corpul mucos, stratul malpighian). Este constituit din
6- 20 randuri de celule poliedrice, eozinofile, interconectate prin desmo-
zomi. Tonofibrilele sunt mai numeroase si formeaza un "schelet de sus-
... I
tinere'' al citoplasmei ( citoscheletul). In acest strat apar corpii Odland
( keratinozomii), al caror numar ?i dimensiuni cresc in straturile supe-
rioare; principalele lor functii sunt: limitarea pierderilor transcutanate
de apa asigurarea coeziunii intercorneocitare.
Str atul granulos (Langhans). Este format din 1-4 rand uri de celule rom-
hoi dale, turtite, cu nuclei picnotici organite pe cale de disparipe.
Aceste celule sunt bogate In granule de keratohialina, cu rol de cirnentare
a tonofilamentelor in fascicule compacte. Stratul granulos la
nivelul mucoaselor.
Stratul lucidum. Prezent exclusiv in regiunile palrnelor plan tel or, se
observa ca. o banda refringenta, care celule cu nuclei picnotici.
Stratul cornos. Este format din 4- 10 randuri de celule turtite, suprapuse,
lipsite de nuclei. Citoplasma lor a fost complet inlocuita de tonofibrile
grease de keratina (peste 400 A), dispuse intr-a matrice alcatuita din
granulele de keratohialina. Partea cea mai superficiala a stratului cornos
- zona disjuncta - se la traumatisme rninore sub forma de
scuame ( agregate lamelare de celule cornoase). este facilitata
de degradarea partiala a "cimentului intercelular" .
.
Keratinogeneza. Pe parcursul drumului lor spre stratul cornos keratinocitele
sufera un proces de keratinizare. Acesta lncepe prin sinteza acumularea in
4
dtoplasma a unor filamente cu structura de a:- helix (
: ;n:;

( Re

forma.' de placi, numite desmozomi. Keratinocitele din stratul granulos
in plus granule de keratohialina, alcatuite dintr-un material amorf, bogat in
lin

i ; :. , ; L,
1
;; : i
' ' ;,. ' ' I'. 'f' .1 f
r ,. r .
5
.. ,. , .. .. ... , l''' : . ... (''
1
.. . : .. ....... , .. . ,. . . , . '; . . t \
, , ,; . J f , ! : ._1 t. : J i t " l .I ' I , . : , ; ._ ; ; :
1
' .: ' J t J ' .' , i : : ., '. \ ,: . : : i ' . ' . ;., i . : :. ::: .. , : :. :' ; .: : , : ,' .. :. , ', :
i :Rolul; !imutiblogic) abkeratqi.ocitului:; Kerati.tiO'dtul..! poate :p:roduce,.)numeroa-
. se ;t\pul'i :de :dtokine; .ffind;. direct ,.i:mp}frcat In,reactivitatea iU)(U{lla ;eutanata
.. : ;;.;-.. :.!,:;_:;t :'::..; :: J::. : .. ; ;: .:_;.-:-: . . =; -.. -; : : : ";
. . . . . ' ' . . ' . '
. .. : . . . '. . . . '. t . . . " . . . . . ' ,, , . . ... . . . . . . . < : " : ' :.
>. I:.; : . .. I: . : . ; .. < : :. ... . . : . . : i . : ; : . .. j . - ' . : .. : J : : ( ;. : ; ; : ; .= . . , .. i . . . . . } .. :
. .
prin
. '
. .. :de
.. ; _:!l:.: . . ... _ ._ , :,_: 1, : i;
I .
Turnover- ul epidermic, in medie de 28 de. zile, est.e ci tokiJ:le:,: factori
.. ;ge
... Ele. exer.dta rolvl pr1nJegarea de
:.;. = ., . , .. : . . .' ... .: .. ., . , . . . ' ,.' . . ... . . ' '
. cai de
: -qn,ozit#l,
_ de ,.A.DN,' prin.. .
.1. ; ;- ! I ',: ' . . ' . . ( :"' :, , ;. ,/" ... . . \ ' ' \ . . . \ ,,, '
honnonii piin Ja. nivelul
' . = : t_>. :' . . :. .. : ..
! ; ..
I' ) ' , ... ', j ,''
0
MelaiiocJtele ' '
.. . . .
.! .. .. .. .. . .- . : .
. . . . . . .
. .
.
... . . \ : ,.
' I : - ' ;., ; J
.
. . . .
' . . ' .
' ')! .:;':' : .. i : /;.: ".
.. ' , . .. ...... . .. . ""' :
: .. : r: .') . .. :-.:: : : : .. : . '
' : .. . . . . . : ., .. ;.. ' : ' ' . . - . . . ' . . ....
.
I ' '
. .S_u:l):y ,<;apab.Ut! au :erigi11ea in creasta
. .
: .nell;ra;la;;_: :de, i ba.zal: al : epidern.n1l;ui;,:; bulbul firelor
de par, retina pia arahnoidiana. Fiecare melanocit: es.te. nnlegattt,r:a, prin
.. cu o
. . . - '. . . ' . : . . . . . . . . ' : . ,... .. . ' . ... . . . ' '. . . . . . . .. . . ' . l . .. .. . . . . . . . . ' . . v
.. Jn.
. . , ... ,} . . ' ... . .. . ... . ..... .. . , . . ''), ' .. . . . .
melanozomii, care cantitati de pigment. Prin aces-
. ... ' . ' . . . ... ' . . .. ' ' . ! \.' '. . . - v . . . . - . . . . . ' '. . . . . . ' . . . . . . . . . .. ' f -
. tota :este' '"1njettatail jn keratiirdc1te si ; se. arstribuie in dt6pfasma
( . . . . ; ., . . . : : .
. . , .. .... .. ) ' ! . J ' . ' .. , .. .. . v l . ..... . . . . . . .. .
:ace .. St{)f-::t.: .: L! ;, : : ! . . . .... . : ! - ; '. ; < : . : ) '.: :. . . . . : : :-: :- . '"'; ... : 1 n : . ; .: ' . : . > .. : ; -
; . . ' . . . . .
; : :: :': : .: r _; _: .. r,; : :: :: .i': ; . : : ..: .. f . =. c . , , :. 1 . . . : . . . >. : . . , : . : ... :_-. : : .. -: =-- . ,; i
:Melanbgerieza: Melailocitele gunt : singurele! eehile epidetihke' carE:! ti-
-to.iiina:ti { dop'a;:o.Xida:zaJ,; care '.tfmsforma tiroiina in: dopa. 9i. a poi fn
.... -' . ' .. . : .. . .
" . ; E ... ;- ; t i ) . ; ,. . + :.-.. -t. : 't !' : : . . /. , , : :. ) .. , : , '
l - r.- - - . . ' . . . . . . . _, - . . .. ,., .. . .. . . -- '.. ... ! . ;:. ..... : .- , ; ... ., . ... .; .. . , , . , _ - ..
1
Keratinele sunt o

30 de. de
diferite gene (grupul I de gene produce keratiriele -bazice pe 'cele acide). Prin-

keratmoc1tulm, ele sunt mlocu1te de keratmele 1 10. , . ..
'

t'ofului sku'iil de keratina.'.' . , .

5
Tabelul 1.1 Citokine produse de keratinocita
Interleukine
IL-l
IL-6
IL-8
Factori de crestere Factori de stimulare
I
EGF G-CSF
TGF-a M-CSF.
TGF-,8 GM-CSF
FGF-a
FGF-b
PDGF
a.Legenda: EGF= Epidermal Growth Factor; TGF= Transforming Growth Factor; FGF=
Fibroblast Growth Factor; PDGF= Platelet Derived Growth Factor; G-CSF= Granu-
. locyte Colony Stimulating Factor; M-CSF= Macrophage-CSF; GM-CSF= Granulocyte
Macrophage Colony Stimulating Factor.
dopa-chinona. Prin polimerizarea acesteia din urma se formeaza eumelanina
(pigmentul maro sau negru); feomelp,nina tricocromii sunt
prin copolimerizarea dopa-chinonei cu dsteina. Melaninele prote-
jeaza impotriva agresiunii ultravioletelor, prin refiectarea lor, pre-
cum prin neutralizarea radicalilor liberi.

Regla.rea melanogenezei. Melanogeneza este stimulata de mal multor
factori, dintre care eel mai important este expunerea la ultraviolete (UV). Alti
factori stimulanti sunt: MSH, ACTH, estrogen.ii, progesteronul.
in functie de raspunsul pielii la UV se descriu urmatoarele "fototipurP'
cutanate: tipul I: persoane care se ard totdeauna. nu se bronzeaza niciodata;
tipul II: persoane care se ard de obicei se bronzeaza uneori; tipul III: persoane
care se .ard rareori se bronzeaza de obicei; tipul IV: persoane care nu se
ard niciodata se bronzeaza 1ntotdeauna; tipul V: pigmentafie constitutiva
moderata; tipul VI: pigmentafie constitutiva marcata (negri).
Celula Langerhans
Este o celula dendritica cu originea in maduva hematogena. Are nucleullob-
ulat prezinta in citoplasma .in forma de "racheta" (granulele Bir-
beck), vizibile la microscopul electronic. Este lipsita de desmozomi tonofi.-
brile. Prezinta pe suprafafa antigene ale complexului major de histocompati-
bilitate clasa II (HLA-DR, HLA-DP, HLA-DQ) receptori pentru
Fe a IgG IgE pentru C
3
b a complementului. Are un rol major in
6
reactivitatea imuna a pielii, principalele sale functii fiind captarea, procesarea
prezentarea antigenelor ex ogene limfocitelor T.
Celula dendritidl. nedeterminata
.
Celula dendritica nedeterminata, identificabila prin microscopie electronica,
este caracterizata prin absenta atat a melanozomilor cat ?i a granulelor Bir-
beck. Ea este inrudita cu celula Langerhans poseda, ca aceasta, antigene
ale complexului major de histocompatibilitate clasa II (MHC clasa II).
Celula Merkel
Este situata de obicei in vecinatatea membranei bazale si contine granule neu-
, t
rosecretorii intracitoplasmatice, care mediaza senzatiile tactile fine. Apartine
sistemului APUD
3
9i are probabil origine in creasta neurala. Densitatea celu-
lelor Merkel este mai mare in regiunile in care exista foliculi
1.3.2 Jonctiunea dermo-epidermica
Reprezinta interfata dintre epiderm ?i derm. Este ondulata, fapt ce cre?te
stabilitatea legaturii dermo-epidermice mare9te de contact din-
tre aceste doua structuri. Prelungirile trimise dinspre derm spre epiderm se
numesc papile dermice, iar cele trimise dinspre epiderm spre derm, creste inter-
papilare. Jonctiunea dermo-epidermica este alcatuita, de la spre pro-
funzime, din urmatoarele structuri identificabile prjn microscopie electronidi;
a) mernbranele plasmatice ale keratinocitelor stratului bazal, care prezinta
din loc in loc hemidesmozon1i pe care se fixeaza tonofilamentele de ke-
ratina;
b) lamina lucida, zona electronotransparenta, care con t ine eel patru
macromolecule distincte: laminina, entactina, niacina antigenul pem-
figoidului bulos, fiecare cu specifice. Laminina, o glicoproteina
necolagena cu masa molecular a mare (800 kDa) , prod usa de keratinocite,
contribuie impreuna cu entactina la legarea keratinocitelor de colagenul
tip IV din structura laminei densa. Niacin a intra in structura filarnentelor
de ancorare. Antigenul pemfigoidului bulos este produs de keratinocitele
bazale este situ at in imediata vecinatate a hemidesmozomilor, functia
sa fiind deocamdata necunoscuta;
3
Amine Precursor Uptake and Decarboxylation.
7
c) lamina densa, zona electronodensa, alcatuita din colagen tip IV. De la
nivelul ei pleaca filamente de ancorare care traverseaza lamina lucida
se fixeaza pe membranele plasmatice ale keratinocitelor bazale;
d) sublamina densa, care fibrile de ancorare ( alcatuite din colagen
de tip VII), manunchiuri de microfibrile fibrile colagene (tip I
III) care fixeaza lamina densa de dermul papilar.
dermo-epidermica asigura suportul mecanic al epidermului,
contribuie la diferentierea migrarea keratinocitelor bazale actioneaza ca
un filtru semipermeabil care regleaza transferul de celule nutritive
dintre derm epiderm.
1.3.3 Dermul
Situat subepiderm, are rol de suport mecanic nutritiv al acestuia. Grosimea
sa variaza, :fiind maxima pe toracele posterior, palme plante minima
la nivelul pleoapelor preputului. Pe masura inaintarii in varsta dermul se
pierde elasticitatea.
Este alcatuit din celule, fibre (care reprezinta 75% din greutatea sa)
substanta fundamentala. Se subimparte topografic in: derin papilar, derm
reticular derm profund.
Celulele dermului
.
Populatia celulara a dermului este alcatuita din urmatoarele celule rezidente:
a. Fibroblaste iibrocite. Sunt cele mai numeroase, principala lor functie
fiind sinteza componentei fibrilare ( colagen, reticulin a, elastin a, fibronec-
tina, glicozaminoglicani) a fundamentale.
b. Fagocite mononucleare. Sunt celule mobile, care produc citokine au
rol de fagocitoza 9i distrugere a antigenelor.
c. Mastocite. Stimularea lor de catre antigene sau fractiuni ale comple-
mentului determina eliberarea de mediatori, cei mai importanF dintre
fiind: histamina, heparina, prostaglandinele, leucotrinele, factorii
chemotactici pentru eozinofile neutrofile.
d. Limfocite. Au rol i'n "supravegherea" imuna.
Pe langa acestea, la nivelul dermului migreaza ocazional polimorfonucleare
si monocite.
I
8
Fibrele dermului
Marea majorit ate a fibrelor dermului ( 60-70%) est e reprezentata de fibrele
de colagen. Acestea sunt dispuse In manunchiuri de grosime variabila (mai
mica In dermul papilar, ma.i mare In dermul profund). Fibrele sunt constit uite
din fibrile, iar acestea la randullor din molecule. Moleculele de colagen sunt
alcatuite din t rei cat ene polipept idice, bogate in glicina, hidroxi-prolina
hidroxi-lizina, strans legate unele de altele intr-o structura de triplu helix.
Fibrele elastice reprezinta 2% din greutatea dermului sunt alcatuite din
doua structuri proteice: un miez central amorf de elastina o componenta mi-
crofibrilara. Elastina este formata din poll pepti de bogate in glicina, desmozina
valina este legata de componenta microfibrilara prin intermediul resturilor
de desmozina.
Fibrele de reticulina sunt subtiri si se gasesc ma.i ales in pielea fetala si in
, ' ,
jurul vaselor anexelor din pielea adultului.
A
In timpul solicitarilor mecanice la care est e supusa pielea, colagenul este
responsabil de pastrarea integritatii cutanate. Revenirea pielii la forma ante-
rioara exercitarii actiunii factorilor mecanici se datoreaza fibrelor de elastina.
,
S ubstanta fundament ala
,
Este alcatuita predominant din d<;ma tip uri de glicozaminoglicani ( acidul hia-
luronic dermatan sulfatul) din cantitati mai mici de hepar an sulfat yi
condroitin sulfat.
Principalele sale sunt: rezervor de apa proteine, asigurarea trans-
portului snbstantelor nutritive yi hormonilor prin derm, amortizarea
lnbrifiant al de fibre colagene elastice.
sanguina
Desi este un mic consumator de oxigen pielea este bine vascularizata, con-
, .
tribuind in acest mod la termoreglare. Vasele sanguine formeaza dona mari
plexuri: a) profund, situat imediat deasnpra celular subcutanat, care
iriga glandele sudoripare papilele firelor de par; b) superficial, situat In der-
mul papilar, din care pornesc anse capilare care patrund in interiorul papilelor
dermic e.
Vascularizatia limfatica
'
Vasele limfatice aferente incep orb, la nivelul papilelor dermice ?i apoi formeaza
un plex limfatic superficial, sitnat in dermul papilar. Exist a 9i dona plexuri
9
profunde care se continua en vase limfatice
fasciei superficiale.
Inervatia
I
care au acelasi traseu cu venele
'
Pielea este bogat inervata, mai ales la nivelul al Re-
ceptorii sunt nervoase nespecializate (libere san asociate corpus-
culilor Merkel) san specializate: corpusculii Meissner Pacini. De la in-
fluxul este condus prin fibre mielinizate nemielinizate spre ganglionii spinali
sau ai nervilor cranieni apoi spre structurile nervoase centrale. Fibrele sis-
temului nervos vegetativ inerveaza vasele sanguine, glandele
erectori ai firelor de par.
Stimularea nervoase libere situate in apropierea jonctiunii
dermo-epidermice produce prurit, o rnanifestare subiectiva caracteristica mul-
tor afectiuni cutanate.
I
1.4 Anexele pielii
Deriva din mugurele epitelial ?i, cu exceptia unghiilor, sunt situate la nivelul
dermului.
1.4.1 Glandele sudoripare ecrine
Se gasesc in numar foarte mare (2-5 milioane), raspandite pe !ntrega suprafata
cutanata, avand o densitate crescuta pe palme, plante in axile. Sunt formate
din:
...
a. Glomerul glandular (situat in 1/3 inferioara a dermului). In structura sa
intra celule clare, celule intunecate, celule mioepiteliale.
b. Canal sudoripar dermic. Este alcatuit din doua straturi de celule dispuse
pe o membrana bazala.
c. Canal sudoripar intraepidermic.
Orificiul de secretie al glandelor ecrine se deschide la nivelul porilor sudori-
pari. acestor glande este merocrina, 99% apa, are pH acid
este hipotona ( datorita tubulare a apei sub controlul
hormonului antidiuretic al aldosteronului ).
10
Reglarea secret iei glandelor ecrine depinde de factori extrinseci (tempe-
ratura, umiditate) ?i intrinseci: hormonali sau (sunt inervate de fibre
simpatice colinergice
4
).
1.4.2 Glandele sudoripare apocrine
Au originea in mugurele epitelial primar ?i devin active numai dupa pubertate.
Sunt prezente numai in anumite regiuni: ax.ilara, perimamelonara, perigenitala
perianala. Glande sudoripare apocrine cu dispozitie particulara sunt glandele
Moll, situate pe pleoape glandele ceruminoase din conduct.ul auclitiv extern.
Structura lor este similara cu cea a glandelor ecrine, dar au dimensiuni
mai mari, iar orificiul lor de se deschide la nivelul foliculului pilo-
sebaceu. Au secrefie holo-merocrina, alcalina, red usa cantitativ, intermitenta,
neinfl.uentata de stimuli termici.
'
lor este controlata de factori hormonali ( sunt inerva.te
de fibre adrenergice).
1.4.3 Glandele sebacee
Majoritatea se dezvolta impreuna cu foliculul pilos, dar exista glande sebacee
libere (ex: glandele meibomiene de pe pleoape, glandele de pe semimucoase,
regiunea mamelonara, perianala genitala). Sunt ma.i raspcindite in zonele pi-
tare (ma.i ales pe scalp, torace) lipsesc pe palme, plante interdigital.
Sunt formate din acini (lobuli) canale excretoare care se deschid in folicu-
lul pilo-sebaceu. Au holocrina devin active dupa pubertate.
Produsullor de sehumul, este alcatuit din trigliceride, acizi
liberi, squaleni colesterol. Contribuie la formarea filmului hidro-lipidic de
care are rol antimicrobian, antiparazitar, fungisatic piloprotector.
Reglarea sebacee este de factori hormonali ( andro-
genii5 cresc iar estrogenii o scad), factori factori exogeni
(temperatura, umiditate).
1.4.4 Unghiile
Sunt structuri in tens keratinizate formate din invaginari ale epidermului, pe
falanga distala a fiecarui deget. proximala a unghiei se
4
Contra.r modului general de simpa.tid., fibrele nervoase ca.re inervea.zl gla.ndele
ecrine eliberea.za predominant a.cetilcolina in mai mid. mlsurl ca.tecola.mine.
5
Glandele seba.cee conlin 5r-reductazl, care transform! testosteronul in forma. sa. a.ctiva,
dihidrotestosteron.
11
matrice si este zona generatoare a lamei unghiale. Matricea este partial as-
,
cunsa sub repliul unghial proximal, singura portiune vizibila a ei fi.ind lunula
( dispusa in imediata vecinatate a unghlal proximal, lunula are o cu-
loare albicioasa forma convexa). Patul unghial este situata sub
lama unghlala, care spre deosebire de matricea unghiala, produce numai mici
cantitati de keratina.
' .
Ritmul de cre?tere al unghiilor este variabil de la o persoana la alta, in
medie de 0,5-1,2 mm/saptamana, mai lent pentru unghiile picioarelor.
Unghiile au rol estetic de protectie a falangei distale. lor ajuta
la manipularea obiectelor mici.
1.4.5 Firul de par
Firul de par este alcatuit din profunzime spre exterior din urmatoarele com-
ponente:
a. Papila foliculara. Este o zona dermidi bogat vascularizata, cu continut
crescut de glicozaminoglicani, "coafata" de bulbul firului de par.
b. Bulbul. In zona sajuxtapapilara se a:fla matricea ( centrul germinativ), al-
catuita din celule nediferentiate, care se multiplica apoi se diferentiaza,
participand la formarea tijei firului de par a tecii epiteliale interne.
c. Radacina. Este formata dintr-o succesiune de straturi dispuse concentric,
care din centru spre periferie sunt: medulara, corticala, epidermiculul,
teaca epiteliala interna ( cu trei componente: cuticula, stratul Huxley,
stratul Henle) teaca epiteliala externa.
d. Tija. Este portiunea libera a firului de par, care incepe la varsarea duc-
tului glandei sebacee in foliculul pilos.
'
Principalul component al firului de este keratina, o scleroproteina
intermediara .lntre keratina moale epidermica si cea dura a unghiilor. Alti
' '
constituenti sunt: glicogen, lipide, pentoze, pigment melanic, trichosiderina,
oligoelernen te.
Culoarea parului este determinata genetic depinde de in pro-
variate a unor pigmen ti ( eumelanina, feomelanina, tricosiderina) care se
depun in corticala ?i med ulara.
firului de par este asigurata de capilarele papilare ?i de o
retea vasculara perifoliculara, iar inervatia de filetele terminale din jurul bazei
foliculului .
A
In functie de momentul ?i de aspectul morfologic se descriu ur-
matoarele tipuri de peri:
12
a) lanugo: peri lungi, fini, hipopigmentaF> care apar intrauterin dis par
cu aproximat iv o luna inainte de
b) vellus: peri scurF, subtiri (fara medulara), care acopera aproape intreaga
suprafata cutanata 1nlocuiesc firele de lanugo imediat inainte de
c) peri terrninali: lungi, ( cu medulara), se gasesc in regiunea scalpului,
axilar, pubian in regiunile androgen-dependente.
1.5 Functiile pielii
Din punct de vedere didactic pot fi. grupate in: funclii care asigura regenerarea
conservarea pielii, functii de aparare, funcpe endocrina, functie psihosociala.
Le vom prezenta succint in cele ce urmeaza, structurile meca-
nismele implicate fn realizarea lor.
I. Functii care asigura regenerarea conservarea (keratinogeneza mela-
nogeneza): keratinocitele, melanocitele.
II. Functii de apiirare:
Protectie mecanica: keratina, dermul celular subcutanat.
Fotoprotectie: melanina.
Protectie termica: cutanata, glandele sudoripare ecri-
ne si tesutul celular subcutanat.
' '
Menlinerea echilibrului mediului intern prin limitarea pierderilor de
apa si electroliti: stratul cornos.
' '
Protectie nespecifica: glandele sebacee sudoripare
. .
lor de secretie formeaza filmul hidro-lipidic de suprafata),
descuamarea celulelor stratului cornos.
Analizator senzitiv si protectie fata de agenti fizid: terminatii ner-
' J ; ' '
voase libere sau structuri specializate.
III. Functie imunologica: celulele Langerhans, keratinocitele.
IV. Functie endocrina: keratinocitele (produc colecalciferol sub ul-
travioletelor ).
V. Functie psihosociala.
13
DIAGNOSTICUL
DERMATOLOGIC
Stabilirea unui diagnostic corect necesita o anamneza o examinare atenta,
precum 9i utilizarea unor mijloace de labor a tor. Dermatologia difera de cele-
lalte prin posibilitatea examinarii directe a leziunilor. Observarea
atenta a semnelor cutanate, cu ochiulliber sau cu ajutorul unei lupe, este de
multe ori su:fi.cienta pentru diagnostic. Se recomanda ca pacientul sa fie exa-
minat sumar inaintea intrebarilor referitoare la istoric, deoarece se date
preliminare care sa orienteze anamneza.
2.1 Anamneza
Elementele principale urmarite in cadrul anamnezei sunt:
Istoricul afectiunii cutanate prezente: momentul debutului, aspectul ini-
al leziunii aria afectata, 1nodul de evolutie pana in momentul
prezentarii la medic, factorii care au agravat sau au ameliorat boala,
prezent a sau absenta simptomelor (prurit, durere, de arsura),
starea generala a pacientului.
Antecedentele person ale patologice ( cutanate sistemice ). Unele dintre
cutanate pot fi expresia unor boli sistemice sau se pot corela
cu acestea.
"'
Antecedentele familiale ( cutanate 9i sistemice ). In producerea unor afec-
tiuni dermatologice, factorii genetici au o importanta.
Istoricul profesional 9i social: detalii referitoare la locul de munca, relatia
tempora.la a leziunilor cu profesionale sau cu hobby-urile,
obiceiuri de a ( consum de alcool, fumat, 9.a).
Date cpidemiologice. Sunt necesare in in care se suspecteaza o
etiologie infectioasa.
.Niedicamentcle utilizate pentru tratamentul afectiunii cutanate (top ice
sau sistemice, prescrise de medic sau autoadrninist rate) sau a unei boli
14
extracutanat.e (inclusiv medicamentele folosite anterior leziu-
nilor cutanate) efectele lor (agravare/ameliorare) asupra leziunilor cu-
tanate.
2.2 Examenul obiectiv
N ecesita o iluminare buna, de prefer at naturala. Pacientul va fi examinat corn-
plet ( tegun1ente, mucoase, fan ere) indiferent de localizarea sau severitatea
1nanifestarilor pentru care a solicitat consultul. Se vor urmari: distrihutia,
morfologia, 9i con:figuratia leziunilor.
Distributia. Se au in vedere urmatorii parametri: extinderea leziunilor (lo-
calizate, diseminate, generalizate ), simetria sau asimetria localizarea
acrala sau axiala, pe zonele de fl.exie sau extensie, in arii fotoexpuse sau foto-
protejate, sup use sau nu traumatismelor.
M orfologia. N umeroase boll au o morfologie caracteristica, dar aceasta nu
este totdeauna evidenta, putand fi modificata de factori externi sau interni.
Din acest motiv este importanta identificarea separarea leziunilor primitive
de cele secundare.
termenilor pentru descrierea leziunilor cutanate ele-
mentare, recomandate de Comitetul pentru Nomen datura a Ligli Internatio-
nale a de Dermatologie
1
, sunt:
Macula: modificare circumscrisa a culorii sau texturii pielii. Poate fi pro-
dusa de modificari inflamatorii minime, pigmenti san-
guini, exces sau deficit de melanina sau pigmenli exogeni.
Telangiectazia: vizibila a vaselor de sange din piele.
Papula: palpabila circumscrisa, cu diametrul mai mic de 0,5 em.
Papulele pot fi prod use prin hiperplazie epiteliala ( veruci, molluscum
contagiosum), edem epidermic (eczema), edem dermic (urticaria), asoci-
erea epider:rn.ice cu infiltrat celular dermic (lichen plan), infil-
trate infl.amatorii dermice ( sifilide), depuneri dermice de lipide sau alte
materiale extracelulare ( xantoame).
Nodulul: masa solida, observabila ca zona elevata sau palpabila, cu di-
mensiuni peste 0,5 em. Poate afecta epidermul dermul, dermul
tesutul celular subcutanat sau numai tesutul celular subcutanat. Poate
I I
fi rezultatul prezentei edemului celulelor inflamatorii (ex: eritem no-
dos ), a unui infiltrat granulomatos (ex: lupus vulgar) sau a unor celule
(ex: epi telioame ).
1
The Nomenclature Committee of the International League of Dermatological Societies .

15
mase papilomatoase grupate.
Lichenificarea: ingro?area epidermului uneori 9i a dermu:lui) cu accen-
tuarea cadrilajului normal al pielii, ca urmare a unui grataj prelungit.
Placa: arie tegumentara elevata, cu dimensiuni de minimum 2 em. Se
formeaza prin unor papule sau noduli.
Tumora: termen utilizat pentru a descrie in dimensiuni a tesu-
turilor, prod usa de celule sau material extracelular, normal sau patologic.
Poate fi benigna sau maligna.
Vezicula hula: acurnulare vizibila de fluide intra- sau subepidermic.
Vezicula este mai mica, iar hula mai mare de 0,5 em.
Pustula: acumulare vizibila de puroi. Poate fi foliculara sau nefoliculara.
Este eel mai frecvent o manifestare a unei infectii bacteriene sau micotice,
dar poate fi 9i sterila (ex: psoriazis pustulos ).
Eroziunea: leziune cu pierdere de a carei adancime nu depa-
9e9te membrana bazala; se. vindeca fara cicatrice.
leziune cu pierdere de substanta, a carei adancime depa9e9te
nivelul membranei bazale; se vindeca, de obicei, cu cicatrice.
Fisura: pierdere de liniara.
pierdere de substanta liniara, produsa prin grataj.
'
Scuama: agrega'te de celu1:e' cornoase -exfoliate. Poate fi: fina (furfuracee,
pitiriaziforma); groasa, lamelara (psoriaziforma); formata din agregate
mari, poligonale (ihtioziforma).
Crusta: uscarea unei serozitati sau a unui exudat.
,
Sfacelul: zona de piele necrozata.
Escara: necroza ischemica neagra, uscata.
Cicatricea: reprezinta o sechela cutanata rezultata prin inlocuirea zonei
afectate de catre un fibros. Poate fi atrofica plisabila),
hipertrofica (prod usa de dezvoltarea excesiva a componentei fibroase)
sau cribriforma ( cu mici depresiuni cupuliforme ).
Atrofia: pielii ( epidermului, dermului sau celular sub-
cutanat ). Cand atrofia afecteaza epidermul, acesta capata aspect de
"foita de desenul papilar normal.
Poikilodermia: asocierea unor modificari pigmentare (hipo-
mentari) cu atrofie ?i telangiectazii.
'
16
Dupa precizarea tipului leziunii se urmaresc urmatorii parametri: marime,
forma, culoare, margini (precis sau imprecis delimit ate) , (ex: ombi-
licata, lenticulara), textura (ex: aspra, catifelata), temperatura !ocala.
De cele mai multe ori, leziunile elementare coexista sau se intrica. Pentru
situatiile in care leziunile sunt numeroase se termenul de
Dupa aspect, eruptia poate fi monomorfa sau polimorfa, iar dupa extindere:
localizata, diseminata sau generalizata.
Urmatoarele argumente sustin importanta invatarii si recunoasterii leziu-
, , ' J ,
nilor cutanate: a) cut anate sunt clasificabile dupa criterii morfolo-
gice, care permit un prim diagnostic diferential orientarea cat re o anumita
clasa de boli; b) utilizarea corecta a terminologiei permite descrierea aspectu-
lui intr-un "limbaj'' comun, care faciliteaza comunicarea intre medici
intelegerea descrierii manifestarilor clinice din literatura dermatologica.
Configuratia. in functie de modul de aranjare ( configuratie) leziunile pot
fi: izolate, confl uate, grupate, liniare, numulare, inelare, circulare (circinate),
arcuate, serpiginoase.
Inducerea prin injurie epidermica a unor leziuni cu morfologie similara
celor existente se nume?te reactia izomorfica Kobner (intalnita in psoriazis,
lichen plan etc).
Examinarea cutanata va fi completata de examenul clinic pe aparate si
. I
sisteme.
2.3 paraclinice
Cele mai importante dintre investigatiile specifice dermatologiei sunt:
Examenul micologic direct . Se efectueaza in situatiile in care se sus-
pecteaza o infecFe fungica ?i canst a in recoltarea de prod use patologice
( scuame, fire de par sau fragmente unghiale tratarea lor cu solutie
de KOH 20% pentru dizolvarea keratinei ?i examinare la microscopul
optic.
Exarnenul la lampa Wood. Perrnite diagnosticul produse de
unii fungi (v. pag. 102), bacterii (Pseudomonas, Corynebacterium)
este utila in studierea tulburarilor pigmentare.
Examenul parazitologic. Folosit pentru evident ierea ectoparazitilor.
Citologia (Tzanck). Presupune recoltarea' celulelor de pe fundul unei
veziculo-bule recente, prepararea unui frotiu colorat (de obicei Giemsa)
exarninarea la microscop. Este indicata in investigarea bolilor buloase
17
( v. cap. 14) a unora dintre vir ale (herpes sin1plex, herpes
zoster).
Biopsia cutanata. Consta in recoltarea unui fragment de piele in vede-
rea histopatologic. Se poate realiza cu o preducea ("punch-
biops?') sau cu bisturiul. Poate fi incizionala sau exdzionala. Este im-
portanta alegerea leziunii care va fi biopsiata furnizarea de date clini-
ce paraclinice care sa orienteze medicul histopatolog in interpretarea
preparatului.
Imunofluorescenta. Imunofluorescent a direct a evi.dentiaza depozitele de
imunoreactanti in situ, iar cea indirecta imunoreactantii circulanti.
' l l
Test ele epicutane ("patch teste''). Sunt indispensabile in detectarea anti-
genelor care produc dermatita de contact. Constau in aplicarea ocluziva
(sub camere de aluminiu) pe tegumente indemne, de obicei pe toracele
post erior, a antigenelor suspectate in standardizate. Acestea sunt
indepartate dupa 48 ore, iar se la 48 96 ore.
Testele prin scarificare ("prick teste"). Sunt utilizate pentru diagnos-
ticul afectiunilor produse prin mecanism de hipersensibilitate de tip I.
Se efectueaza prin aplicarea unei mid cantitati 'de alergen standard pe
antebrah urmata de o scarificare a zonei (care sa nu produca
sangerare) , dupa care alergenul este prin Rezultatul
se cite?te dupa 10 minute ?i se noteaza aparitia ?i diametrul placii ur-
ticariene formate.
Se realizeaza prin injectarea intradermica a unor
antigene. Evidentiaza reactii de hipersensibilitate tardiva mediata celu-
lar, care se interpreteaza dupa 24-48 ore ( tuberculina) sau 3- 4 saptamani
(lepromina) .