Universitatea Dunarea de Jos Galai

Facultatea de Medicin General

Disciplina Medicin i Cultur
(examen de diferen)


REFERAT

Tema: Efectul Placebo




Cernei Ion
An. VI, gr. 1




Efectul Placebo


Placebo este un termen utilizat n cercetare pentru a desemna o substan
inactiv sau o procedur utilizat ca element de control n experimente. Efectul
placebo este mbunttirea msurabil, observabil sau care se resimte asupra
sntii, care nu se atribuie unui tratament real n desfurare.
Prin extensie, placebo este orice procedura terapeutica sau o componenta a acesteia
despre care nu a fost demonstrat ca administrarea sa ar produce o activitate
fiziologica sau psihologica specifica, menita sa imbunatateasca starea de sanatate a
pacientului in cazul afectiunii tratate.
Placebo poate fi:
placebo inert, cnd se refera la o substanta inactiva farmacologic, cu un
continut
neutru;
placebo activ, cnd se utilizeaz o pastila cu efecte farmacologice, dar care
care nu este considerata de medic ca avand un efect specific in cazul
respectivei afectiuni.
Placebo poate fi considerat si un tratament sau procedura terapeutica (inclusiv
chirurgicala) care la momentul administrarii era considerat eficace pentru
respectiva situatie medicala, desi ulterior studiile au aratat lipsa sa de eficienta.
Cuvntul placebo reprezint forma la viitor a verbului latin placeo/placere i
poate fi tradus stricto sensu prin: voi plcea, sau, mai liber, voi fi plcut (agreabil).
Cuvntul Placebo are sensul de agreabil, plcut n sens de promisiune i deci
poate defini ateptarea unui bolnav cnd i se d un medicament la aciunea
util, plcut a acesteia (Bradu Iamandescu I. i Necula I., 2002).

Placebo reactiv este persoana care raporteaz un efect placebo.
Caracterele generale ale efectului placebo:
substana administrat este inert farmacodinamic;
efectul este simptomatic;
durata efectului este, de regul, scurt;
instalarea efectului este mai rapid dect a unei substane farmacodinamice
active;
aciune nespecific.

Efectul placebo poate fi de dou feluri:
1. activ - cnd apar simptome adverse ce apar i in cazul medicaiei
2. inactiv - cnd nu apar aceste simptome adverse
Fenomenul placebo n context terapeutic

Cuvntul placebo a capatat n timp o asociere direct cu remedii false
folosite pentru nelare sau consolare. Un articol aparut in revista Lancet in anul
1956 (p. 321) concentreaza viziunea ce inca persista la acea data chiar in lumea
medicala: placebo era utilizat ca o inselatorie nedaunatoare, care nu aduce beneficii
in tratarea afectiunii, justificarea utilizarii lui fiind nevoia de a creste increderea
pacientilor ca se vor insanatosi, atunci cand diagnosticul era sigur si nici un
tratament eficient nu mai era posibil.
Articole clinice ca cel al lui Henry Beecher Puternicul Placebo (JAMA,
1955) ce sustineau faptul ca placebo poate determina schimbari obiective in
functionarea fiziologica, unele dintre acestea putand depasi pe cele atribuite
actiunilor farmacologice puternice au influentat perceptia asupra fenomenului
placebo dar se loveau de lipsa identificarii mecanismelor prin care se putea
comunica cu corpul. Descoperirea endorfinelor, progresele obtinute de Robert
Ader si colegii in conditionarea sistemului imunitar la soareci, dezvoltarea
domeniului Psihoneuroimunologiei, teoriile privind rolul expectatiilor
(Irving Kirsch) sau a contextului socio-cultural (Arthur Kleinman, Robert Hahn,
Daniel Moerman), studiile efectuate de F. Benedetti (placebo analgesia) sau
Fuente-Fernandez (efectul placebo si boala Parkinson) au mentinut in cercurile
academice interesul pentru subiectul placebo. Dincolo de asimilarea cu o arta, cu
o forma de vindecare rituala in care cei suferinzi isi structureaza experienta bolii si
vindecarii prin simboluri si metafore, efectul placebo este un fenomen dinamic,
cu multiple variabile, in care factori ca personalitatea, cognitia, conditionarea
influenteaza organismul uman prin mecanisme inca putin clarificate. Nu exista un
consens in definirea termenilor de placebo si efect placebo, dar din variatele
abordari existente se poate afirma ca Placebo este orice procedura terapeutica
sau o componenta a acesteia despre care nu a fost demonstrat ca administrarea sa
ar produce o activitate fiziologica sau psihologica specifica, menita sa
imbunatateasca starea de sanatate a pacientului in cazul afectiunii tratate. Un
exemplu clasic numit placebo inert se refera la o substanta inactiva armacologic,
cu un continut neutru. De asemenea, placebo poate fi si placebo activ, cum ar fi
o pastila cu efecte farmacologice dar care care nu este considerata de medic ca
avand un efect specific in cazul respectivei afectiuni. Placebo poate fi considerat
si un tratament sau procedura terapeutica (inclusiv chirurgicala) care la momentul
administrarii era considerat eficace pentru respectiva situatie medicala, desi
ulterior studiile au aratat lipsa sa de eficienta.

Surprinzator pentru o substanta inofensiva, administrarea de placebo poate
produce efecte secundare ce pot apare sub forma dependentei de respectivul
placebo, in special daca pacientul ajunge la convingerea interioara ca respectivul
medicament ii este indispensabil.
Placebo imita caracteristici obiective si culturale ale produsului pe care il
reprezinta: el imita relatia doza-raspuns a agentului activ (ex. doua pastile placebo
au un efect mai bun decat o pastila, o capsula mai mare are un efect mai bun decat
una mai mica , culoarea pastilei fiind si ea importanta); de asemenea, se pare ca
injectiile placebo produc un efect mai bun decat pastilele placebo.
Convingerile pacientului reprezinta un aspect dinamic, activ, semnificativ in cadrul
complexului fenomen placebo, acest lucru incurajand ideea ca psihoterapia poate
beneficia de efectul placebo poate mai mult decat alte terapii. Trebuie subliniat
insa ca psihoterapia nu este un placebo, o astfel de eticheta putand fi utilizata
numai in acele situatii in care procedura psihologica aplicata nu are puterea
intrinseca de a produce un efect dar, cu toate acestea, ea da rezultate exclusiv pe
baza convingerii pacientului ca va functiona.

Efectul Placebo consta in efectul fiziologic si psihologic ce determina
imbunatatirea starii de santatate a unui pacient in urma adminstrarii unui placebo.
Dupa cum sublinia antropologul medical Daniel Moerman (Universitatea din
Michigan, Dearborn) efectul placebo nu este cauzat de placebo ci mai degraba
de convingerea, expectatiile sau eventualele conditionari anterioare fata de
placebo, adica de semnificatia pe care pacientul o da substantei sau procedurii ce ii
este administrata. Semnificatia raspunsuluireprezinta, dupa cum spunea el,
efectele fiziologice sau psihologice ale semnificatiei in tratamentul afectiunii. In
acest context, rezultatele tratamentului pot fi influentate de stimuli ca limbajul (ce
este spus si cum este spus), procedurile (ce este facut si ce explicatii sunt oferite),
spatiul in care are loc intalnirea pacient-medic (clinica, spital, etc.), modul in care
informatia oferita (verbal si non-verbal) este integrata in istoria personala si in
setul de convingeri socio-culturale al pacientului.

Efectul sau mai bine spus efectele produse de diversele forme de placebo
sunt inca privite reticient in lumea medicala, ca fiind o inselatorie in practica
terapeutica si un zgomot in cadrul testelor clinice. Dupa cum remarca Anne
Harrington (Universitatea Harvard), efectul placebo este considerat simplist ca o
fiziologie de nivel secundar care pluteste asemenea uleiului pe apa, la suprafata
ransformarilor fiziologice fundamentale asociate cu tratamentul activ. In realitate,
el moduleaza tratamentele active precum si pe cele inactive farmacologic, jucand
un rol atat in grupul activ (potentand efectul farmacologic) cat si in grupul de
control al testelor clinice. Filozofia simplista fata de placebo se reflecta si in
reglementarile legale ce incurajeaza un design al testelor clinice care cauta marirea
efectelor specifice ale tratamentelor active, nu si a efectului placebo desi in
practica terapeutica ambele efecte lucreaza impreuna in beneficiul pacientilor.

Efectul placebo nu este sinonim cu raspunsul placebo. Raspunsul
placebo sau efectul placebo perceput este orice schimbare ce are loc dupa
administrarea unui placebo, schimbare ce se poate datora unor diversi factori
(regresia catre medie, tratamente concomitente pe care pacientul nu a precizat ca le
urmeaza, cursul natural al bolii, etc.).
Adevaratul efect placebo este acea portiune din raspunsul placebo ce nu s-ar fi
manifestat daca placebo nu ar fi fost administrat. De aceea in testele clinice trebuie
sa existe pe langa grupul experimental si grupul-control caruia ii este administrat
placebo un al treilea grup no-placebo caruia nu ii este administrat nici un
tratament. Doar astfel, comparand si rezultatele dintre aceste grupuri, poate fi decis
daca exista sau nu un efect placebo real. Din pacate, multe din testele clinice
publicate in revistele de specialitate nu au grupul de control no-placebo, cu toate
ca acest fapt nu este neaparat relevant in testarea eficacitatii noilor tratamente. Cu
toate ca ramane in continuare controversata, existenta unui efect placebo in testele
clinice capata tot mai multa acceptare, in special in cazul pacientilor cu dureri sau
depresie, fapt datorat si progreselor in clarificarea mecanismelor bio-chimice
implicate.
Asa cum folosirea placebo ca o modalitate certa de diagnostic pentru a
distinge intre afectiunile psihogenice si cele organice poate fi in detrimentul
pacientilor deoarece dupa cum arata cercetarile din ultimii ani - efectul placebo
implica mecanisme biochimice reale (cum ar fi rolul endorfinelor in analgezia
placebo), tot astfel neinformarea pacientului de faptul ca i se administreaza
placebo, pe principiul moral al altruismului medicului si al efectelor potential
benefice ale placebo-ului administrat, poate fi chiar periculos. Conceptia conform
careia, desi violeaza acordul consimtit, pacientul poate fi inselat in anumite aspecte
nefundamentale ale actului terapeutic, pare viabila la nivel abstract insa la nivel
practic, cum ar fi in cazul unei erori medicale, poate avea consecinte nedorite
suportate in primul rand de pacient. Dupa cum sublinia Sissela Bok de la Harvard
School of Public Health, un pacient care realizeaza ca medicul a profitat de
increderea sa (cu consecinte asupra sanatatii sale), cu greu va mai avea incredere in
cadrele medicale. Acesta este marele pericol ce determina costuri umane si sociale:
descoperirea inselarii poate duce la pierderea increderii cu repercusiuni la un
moment ulterior, intr-o situatie medicala ce necesita cu adevarat o mare incredere
din partea pacientului.

In prezent, in jurnalele peer-review au fost publicate numeroase articole
stiintifice dedicate deslusirii mecanismelor complexului fenomen placebo.
Paradoxal, despre utilizarea placebo in demersul terapeutic se cunosc putine
informatii, in general anecdotice. Aceasta situatie este cauzata de reticienta
cadrelor medicale de a aborda deschis subiectul, datorita problemelor etice asociate
cu administrarea placebo in absenta acceptului pacientului precum si dificultatii de
a distinge intre afectiune si boala. Pentru multi medici, afectiunea este ceea
ce medicul vede si gaseste, iar boala este ceea ce pacientul simte ca suferinta.
Afectiunea este ulcerul la stomac, boala este dispepsia pe care el o poate aduce. Nu
este insa usor sa diferentiezi intre afectiune si boala datorita granitei neclare
intre probleme organice si functionale. Un factor ce creste poate frecventa
administrarii de placebo de catre medic, pe langa ideea ca se adreseaza astfel
bolii, il constituie climatul medical din prezent, caracterizat de numarul tot mai
mare de pacienti (ce implicit limiteaza atentia pe care medicul o poate acorda
fiecaruia) si de solicitarile acestora pentru mai multa medicatie (chiar atunci cand
sunt informati ca aceasta nu este necesara).

Analgezia indusa prin placebo s-a descoperit ca activeaza in unele
circumstante sisteme endogene opioide, inclusiv prin activarea anumitor regiuni
ale creierului. Desi sistemele opioide endogene nu sunt singurele mecanisme
implicate in analgezia placebo, putine detalii se cunosc despre raspunsul placebo
mediat nonopioid, cum ar fi expunerea la un medicament ca ketorolac. Unul dintre
cercetatorii care s-a remarcat prin studierea acestor aspecte este Fabrizio Benedetti
(Universitatea Turin, Departamentul de neurostiinte, Italia), cercetarile sale
aducand dovezi in favoarea existentei unor mecanisme fiziologice activate
de factorii psihologici implicati in efectul placebo. Alti cercetatori au demonstrat
ca influenta efectului placebo se extinde si asupra sistemul imunitar, endocrin,
respirator, cardiovascular, asupra dependentei, anxietatii, depresiei, Parkinson-ului.
Factorii psihologici sunt probabil vinovati ca determina indivizii sa raspunda
deseori intr-o masura variabila - printr-un efect placebo la pastile cu zahar
administrate dar nu si la zaharul ce se gaseste in mancarea pe care o consuma
zilnic. Analiza sistematica a studiilor efectuate privind efectul clinic provocat de
culoarea pastilelor administrate (medicamente active, nu placebo) arata ca
perceptiile oamenilor inflenteaza sanatatea: albastru este vazut ca depresiv iar
culoarea portocaliu si rosu ca stimulante (De Craen si colegii BMJ, 1996). Spre
exemplu, inainte de operatie, pentru linistire, barbatii se pare ca prefera pastile
portocalii in vreme ce femeile prefera pe cele albastre. Intr-un studiu italian al
efectelor sedative pe care pastilele inerte le au, s-a constatat ca pastilele albastre
provoaca efecte sedative la femei (probabil datorita asocierii cu vesmantul
Fecioarei Maria, o figura considerata protectoare de catre multe femei italiene) in
vreme ce la barbati are efect stimulat (probabil datorita asocierii cu culoarea
echipei nationale de fotbal a Italiei).

Capata tot mai multa credibilitate ideea ca circuitele neurobiologice
implicate in efectul placebo sunt activate prin subtila influenta a experientei de
viata pozitionata in cadrul contextului cultural. Biroul medicului sau spitalul,
asemenea unui locas religios, se caracterizeaza prin existenta unui scenariu ce
deriva din cutumele locului si care ii spune pacientului cum sa se comporte, cum
sa traiasca respectiva experienta si ce sa astepte de la ea. Astfel, stimulii
contextuali si sociali pot determina aparitia mai multor efecte placebo ce
influenteaza starea fiziologica a pacientului prin mecanisme diferite. Astfel de
efecte au loc uneori chiar in absenta administrarii unui medicament placebo fara
valoare demonstrata ca ar imbunatati starea de sanatate a pacientului in cazul
afectiunii tratate (cum ar fi vederea unei siringi intr-un context terapeutic).

In medicina moderna, afectiunea de care sufera un pacient este privita
deseori ca un obiect exterior cu o marginala semnificatie si implicatie psihologica
pentru respectivul, minimalizandu-se relevanta trairilor pe care ea le determina si
modul cum sunt acestea procesate in vederea gasirii unui sens mai larg experientei
de inbolnavire (sens ce tine de fragilitatea vietii, de pacat, vinovatie, etc.).
Intalnirea terapeutica intre medic si pacient este insa permanent marcata de
simboluri culturale. Convingerea ca medicii inteleg problema de sanatate cu care
se confrunta si ca ei detin solutia vindecarii sau a alinarii suferintei, poate conduce
la o expectatie crescuta din partea pacientilor. Aceasta expectatie, daca este
dublata de increderea in terapeutul respectiv, in reputatia sa cladita pe succese
anterioare, in empatia si entuziasmul pe care acesta le emana mai ales non-verbal,
contribuie uneori la vindecare prin declansarea mecanismelor biochimice implicate
in efectul placebo.
Medicul, prin preconditionarile socio-culturale ce actioneaza asupra
pacientilor, poate beneficia de o persuasiune crescuta, utila in prezentarea unei
explicatii pacientului vis-a-vis de situatia in care se afla, de etapele ce trebuie
urmate pana la vindecare. Halatul alb si stetoscopul raman nsemne ale obligatiei
asumate de medic de a face tot ce este posibil pentru vindecarea pacientului. O
astfel de persuasiune nu trebuie insa sa priveze pacientul de dreptul sau de a
participa la deciziile medicale ce il privesc. Un pacient care percepe situatia
sanatatii sale ca fiind controlabila, desi de multe ori este speriat sau depasit de
evenimente, va accepta sa respecte cu strictete instructiunile medicale si va sprijini
astfel procesul de vindecare. A limita explicatiile catre pacient la afirmatii seci gen
placebo functioneaza numai daca tu crezi in el, desi reflecta o realitate complexa
(marcata de conditionari si expectatii inconstiente), poate declansa conflicte
interioare puternice la un pacient ce se simte deja vulnerabil in fata bolii; pacientul
doreste sa transfere pe cat posibil in exterior responsabilitatea vindecarii iar o astfel
de veste fara explicatii suplimentare pune o presiune prea mare pe umerii sai,
inducandu-i un sentiment de responsabilitate pentru viata sa pe care la acel
moment nu si-l poate asuma. De asemenea, acest gen de abordare ii poate crea
pacientului impresia falsa ca este o problema de vointa declansarea efectul
placebo, cand de fapt aspectul emotional pare sa primeze. Administrarea placebo in
mod etic presupune luarea in considerare a relatiei existente intre medicul si
pacientul respectiv, a importantei ritualului terapeutic, a convingerilor generale ale
pacientului privind boala si moartea, privind corpul si mecanismele de vindecare, a
influentei membrilor familiei in procesul placebo.

Din pacate, nu exista studii academice semnificative despre utilizarea
terapeutica a placebo in Romania. Conform unui studiu (Placebo medication use
in patient care: a survey of medical interns -Berger JT, West J Med,1999), doar
64% din medicii rezidenti americani chestionati (provenind de la 28 facultati de
medicina) stiau detalii despre utilizarea placebo in demersul terapeutic. Ingrijorator
este faptul ca mai mult de jumatate din medicii rezidenti considerau ca
administrarea de placebo este un test folositor pentru a avea certitudinea existentei
unei dureri cu cauza organica desi intr-un manual de farmacologie apreciat
(Goodman and Gilmans the Pharmacologic Basis of Therapeutics, Pergamon
Press, 1990) se preciza ca reducerea/eliminarea sau nu a simptomelor dupa
administrarea unui placebo nu constituie o baza de incredere pentru a determina
daca simptomele au
origine psihogenica sau somatica. Este foarte putin probabil ca un studiu similar
sa releve o situatie mai buna in Romania, avand in vedere atentia redusa acordata
acestui complex fenomen in manualele utilizate in cadrul facultatilor de medicina
romanesti. Efectul Placebo consta in efectul fiziologic si psihologic ce determina
imbunatatirea starii de santatate a unui pacient in urma adminstrarii unui placebo.
Dupa cum sublinia antropologul medical Daniel Moerman (Universitatea din
Michigan, Dearborn) efectul placebo nu este cauzat de placebo ci mai degraba
de convingerea, expectatiile sau eventualele conditionari anterioare fata de
placebo, adica de semnificatia pe care pacientul o da substantei sau procedurii ce ii
este administrata. Vezi FENOMENUL PLACEBO IN CONTEXT TERAPEUTIC
(link placebo).

n dicionarul medical, acest fenomen este atributul acordat oricrui
medicament prescris unui bolnav n scopul de a-i face plcere mai degrab dect a-
i fi util. Acest medicament poate fi o substan de form farmaceutic, dar neutr
din punct de vedere farmacodinamic, folosit n scop terapeutic experimental.
Prima substan folosit ca Placebo este apa, numit pretenios aqua simplex,
aciunea sa se bazeaz pe prestigiul profesional al medicului ce prezenta acest
medicament ca fiind foarte bun. Odat cu creterea nivelului sociocultural al
pacienilor ei nu au mai putut fi pclii uor, de aceea apa a trebuit s fie
sterilizat, mbuteliat n fiole i administrat.
Substane de acest fel au fost folosite n continuare n lumea medical. n
1945 s-a folosit n scopul ameliorrii strii clinice a pacienilor, au fost lansate
primele antibiotice (solicitarea streptomicinei depind cu mult stocurile). n
seciile de ftiziologie se administra streptomocin doar celor crora li se prognoza
o posibil ameliorare, celorlali administrnduli-se o substan Placebo. Starea
ambelor categorii de pacieni s-a ameliorat, vindecarea producndu-se doar la cei
ce au beneficiat de tratament cu antibiotice. n 1953 substanele Placebo au fost
folosite i n psihiatrie, atunci lansndu-se i primul neuroleptic clorpromazin.
Din cauza cantitii reduse, medicamentul era distribuit doar pacienilor cu
indicaie clinic major, celorlali fiindu-le administrat substan Placebo, efectele
fiind similare la toi pacienii.
Efectul Placebo a mai fost folosit n tratarea crizelor Charcot, ca i n cazul
isteriilor funcionale. n urma injeciilor cu ap distilat, simptomele dispreau
pentru o anumit perioad de timp. Astzi se folosesc mai rar aceste metode de
tratament.

Efectul Placebo a nceput s fie studiat tiinific pentru a i se gsi valoarea.
n ultimii ani substanele Placebo au ajuns s fie utilizate pentru controlul
comparativ al eficacitii produselor farmacologice. Numeroase substane
psihotrope, care urmau s fie lansate n circuitul medical nu puteau fi verificate i
validate sub raport farmacodinamic dect prin comparaie cu alte substane incerte
din punct de vedere farmacologic i administrate n paralel.

Factorii de care depinde fenomenul Placebo sunt:

o Bolnavul studiile au artat c unele persoane rspund prin
manifestri clinice la administrarea unor substane neutre (persoanele
placebosensibile sau placeboreactive reprezint 1/3 din totalul
populaiei). Alte persoane nu prezint nici un fel de manifestri
clinice la administrarea substanelor Placebo, ele fiind numite
persoane placebononreactive i reprezint 2/3 din populaie.

n cazul persoanelor ce rspund la substanele Placebo, unele reacioneaz
favorabil, n sensul c se simt bine, alte reacioneaz negativ. Diferenele dintre
persoane nu sunt neaprat structurale, nu in de structurile de personalitate ci sunt
conjuncturale (o persoan poate fi placeboreactiv ntr-o zi i placebononreactiv
peste cteva sptmni sau invers). Totui, prin administrarea unor tehnici
proiective i a unor teste de personalitate s-a constatat c trsturi de personalitate
cum ar fi: extroversia, sociofilia, sugestibilitatea, conformismul, coreleaz cu un
grad crescut de reactivitate la substanele Placebo, n timp ce alte trsturi ca:
introversia, sociofobia, rigiditatea, suscepti-bilitatea i nencrederea se
opun apariiei fenomenului Placebo, corelnd cu apariia unor reacii nonplacebo.
S-a demonstrat c femeile rspund pozitiv, mai intens i n numr mai mare
dect brbaii. Copiii i adolescenii rspund mai puin la fenomenul Placebo,
pentru c apariia acestui fenomen se bazeaz pe ncrederea pacientului n
pregtirea profesional a medicului. De aceea fenomenul se manifest frecvent la
persoanele vrstnice. Indiferent de vrsta pacientului i de investiia sa afectiv n
medic i medicament, efectul Placebo cunoate o diminuare progresiv cu fiecare
nou administrare.

o Boala cercetrile au demonstrat c efectul vizeaz indirect boala,
substanele acionnd asupra simptomelor i nu asupra
etiopatogenezei.

n afeciunile cu un grad mai mare de subiectivitate, adic n afeciunile
psihogene, substanele Placebo obin efecte mai bune iar n afeciunile cu un nivel
mai ncet de organicitate efectul este redus. Cea mai mare frecven de reacie se
ntlnete n cazul durerilor (cefalee, miolgii) care sunt reversibile. Beneficiul
produs n cazul durerilor de o substan Placebo este echivalent cu efectul unui
analgezic.
n psihopatologie procentul cel mai mare de ameliorare prin fenomenul
Placebo se nregistreaz n manifestrile somatoforme hipocondrice i n simptome
ca: anxietatea, depresia exogen, insomnia i astenia. n general ntreaga
fenomenologie neurotic se poate ameliora prin administrarea substanelor
Placebo, cu amendamentul c n patologia neurotic efectul Placebo este invers
proporional cu intensitatea manifestrilor clinice, cu durata bolii i cu cantitatea de
medicamente primite anterior. Efectul Placebo este mai intens n cazul nevrozelor
dect n cel al psihozelor. n cadrul nevrozelor, fenomenul se
manifest mai intens n nevroze mai puin structurate, cum ar fi cel anxios-
depresive i mai slab n nevrozele cronice de lung durat i n nevroze structurate
(nevrozele conversive).

o Terapeutul i relaia sa cu pacientul o relaie pozitiv ntre cei doi
ntrete efectul Placebo i invers. Efectul terapeutic al substanei
depinde nu numai de ncrederea pacientului n medicamente ci i de
ncrederea medicului n substana administrat.
Forma farmaceutic a medicamentului observaiile clinice au artat c:
a) substanele administrate sub form de injecii sunt mai eficiente dect cele
administrate oral.
b) substanele administrate intravenos sunt mai eficiente dect cele administrate
intramuscular.
c) pilulele au un efect Placebo mai puternic dect soluiile, iar acestea sunt mai
puternice dect tabletele.
d) substanele colorate sunt mai eficiente dect celelalte.
e) substanele sapide i mai ales cele amare sunt mai eficiente.

o Spitalizarea prestigiul tiinific al unitii medicale, dotarea
spitalului cu mijloace moderne, pregtirea profesional i renumele
celor ce lucreaz acolo, sporesc fenomenul Placebo.

Efectul Placebo nsoete orice act terapeutic, el nu se limiteaz doar la aciunea
unei substane farmacologice, ci la orice diferen ntre rezultatul ateptat i
rezultatul obinut de un medicament.

























Bibliografie:

- //ro.wikipedia.org/wiki/Placebo (accesat la: 8 aprilie 2014)
- //www.descopera.ro/stiinta/4238441-efectul-placebo-miracolele-mintii
(accesat la: 8 aprilie 2014)
- //www.medicalstudent.ro/contravizita/efectul-placebo.html (accesat la: 10
aprilie 2014)
- //sanatate.acasa.ro/boli-7/efectul-placebo-in-tratarea-unei-boli-15303.html
(accesat la: 10 aprilie 2014)
- //www.consultanta-psihologica.com/efectul-placebo/ (accesat la: 8
aprilie 2014)