Sunteți pe pagina 1din 10

Immanuel Kant

Ce sunt Luminile

Was ist Aufklärung


Ed. Monatsschrift, Berlin
1784
Immanuel Kant – Ce sunt Luminile

1. Ce sunt Luminile? Ie irea omului din minoratul de care el însu i este


responsabil. Minorat, adic incapacitatea de a se servi de judecata sa f
îndrumarea altuia, minorat de care este el însu i responsabil, deoarece cauza
acestuia rezid nu într-un defect de judecat ci în absen a deciziei i a
curajului de a se folosi de ea f îndrumarea altuia. Sapere aude!1 Ai curajul
de a te sluji de propria- i judecat . Iat deviza Luminilor.
2. Lenea i la itatea sunt cauzele care explic de ce un num r atât de
mare de oameni, dup ce natura i-a eliberat de mult de sub orice înrâurire
str in , r mân totu i prin propria lor vrere, de-a lungul vie ii, minori, i de ce
altora le este u or s se instituie în tutori ai celor dintâi. E atât de u or s fii
minor! Dac am o carte care-mi ine loc de judecat , un îndrum tor care-mi
ine loc de con tiin , un doctor care hot te asupra regimului meu de via
etc., într-adev r, nu e nevoie s -mi mai dau vreo osteneal . Nu e nevoie s m
gândesc dac m voi putea achita de o îndatorire: se vor îns rcina al ii cu
aceast treab plicticoas . Astfel, faptul c marea majoritate a oamenilor
(inclusiv sexul slab în integralitatea lui) consider ca foarte periculos pasul
acesta înainte care duce la majoratul lor, în afar c este ceva penibil, este
lucrul pe care se sprijin cu mult pl cere tutorii, atunci când î i iau
îndrept irea de a exercita o înalt tutel asupra umanit ii. Aceasta dup ce
i-au adus turma într-o stare de nerozie, i dup ce s-au îngrijit ca blândele
creaturi s nu aib permisiunea i îndr zneala de a face cel mai mic pas în
afara arcului în care au fost închise. Ei le expun pericolelor care le pândesc
dac se încumet s se aventureze singure în afar . Or, pericolul acesta nu e cu

1 Îndr zne te s gânde ti.

2
Immanuel Kant – Ce sunt Luminile

adev rat atât de mare, c ci dup câteva poticneli înva s mearg singure; cu
toate astea, un accident de tipul acestor poticneli le face tem toare, iar frica
ivit de aici le opre te îndeob te de la gândul de a mai încerca.
3. Este deci dificil pentru fiece individ în parte s ias din minoratul
care i-a devenit, aproape, natur . S-a compl cut atât de bine în el, i
deocamdat e într-adev r incapabil s se foloseasc de propria-i judecat ,
pentru c nu a fost l sat niciodat s încerce. Precepte i formule, aceste
instrumente mecanice de folosire a cuvântului sau mai degrab ale unei
proaste exercit ri a însu irilor naturale, iat clopo eii ce i s-au atârnat de gât
unei p i aflate în minorat. Chiar respingându-le, cineva n-ar proceda astfel
decât la un salt riscant peste an urile cele mai primejdioase, dar atâta tot, c ci
nu e obi nuit s i foloseasc picioarele în deplin libertate. Deopotriv de rari
sunt i aceia care au ajuns prin osteneala propriei lor min i s se smulg din
minorat i s poat înainta cu pasul sigur.
4. Dar ca un public numeros s r zbat singur la lumin , intrând de
acum în domeniul posibilului, iat o libertate aproape inevitabil de care i
mai pu in au parte. C ci vom întâlni mereu unii oameni care s aib gânduri
bune despre eful lor, socotindu-l printre cei mai distin i din toat masa
celorlal i, i care, dup ce ei în i i-au rupt jugul, îl for eaz apoi chiar ei spre
a intra din nou în el, îndat ce-au fost împin i la revolt de unii tutori
incapabili ei în i de iluminare: motivul pentru care e atât de d un tor s
transmi i mai departe prejudec i e acela c la sfâr it ele se r zbun pe autorii
lor sau pe predecesori. Tot astfel, publicul nu poate parveni nici el decât într-
un mod lent la iluminare. O revolu ie poate determina c derea despotismului
personal i a opresiunii vinovate i autoritare, dar niciodat o adev rat
reform a metodei de gândire; dimpotriv , noi prejudec i vor ap rea la
suprafa , la fel de numeroase ca i acelea vechi pentru marea mas privat de
gândire.

3
Immanuel Kant – Ce sunt Luminile

5. Or, pentru aceast iluminare, nu e nevoie de nimic altceva decât de


libertate; i la drept vorbind de libertatea cea mai nevinovat fa de tot ce
poate purta acest nume, cum ar fi aceea de a te folosi public de propria- i
judecat în toate domeniile. În prezent, îns , aud strigându-se din toate
ile: „Nu gândi i!”. Ofi erul spune: Nu gândi i, executa i! Perceptorul: Nu
gândi i, pl ti i! Preotul: Nu gândi i, crede i! (Nu exist decât un singur st pân
pe lume care spune: "Gândi i cât vre i i despre ce vre i, numai supune i-
!".2) Peste tot sunt limit ri ale libert ii. Dar oare care limitare e contrar
ilumin rii? i care nu este, ci, dimpotriv , o avantajeaz pe aceasta? -
spund: exercitarea public a judec ii noastre trebuie s fie întotdeauna
liber , i numai ea poate s aduc iluminarea printre oameni; dar exercitarea
ei privat poate s fie limitat strict, f a împiedica prin aceasta în mod
sensibil progresul Luminilor. În eleg prin exercitarea public a judec ii
noastre pe aceea folosit în mod erudit dinaintea publicului cititor. Numesc
exercitare privat o judecat pe care ai dreptul s-o folose ti într-un post civil
sau într-o func ie determinat care i-e încredin at . Or, sunt un mare num r
de treburi care pretind de la interesul comunit ii un anumit mecanism care e
necesar i prin mijlocirea c ruia unii membri ai comunit ii trebuie s se
comporte pasiv pentru a fi îndrepta i, prin guvernare, mul umit unei
unanimit i artificiale, c tre o finalitate public sau cel pu in pentru a fi
împiedica i s distrug finalitatea aceasta. Aici nu e deci permis s gânde ti;
trebuie s te supui. Dar, pentru ca o roti a angrenajului s fie în acela i timp
un membru al unei comunit i, i chiar al societ ii civile universale, ca înv at
care, sprijinindu-se pe propria-i judecat , se adreseaz publicului prin scrieri,
el poate s gândeasc f a tulbura treburile pentru care e preg tit par ial ca
membru pasiv. Ar fi foarte periculos ca un ofi er c ruia superiorul s u i-a dat
un ordin s vrea s reflecteze în timpul slujbei asupra utilit ii sau inutilit ii
acestui ordin; trebuie s se supun . Dar, dac vrem s fie drept, nu-i poate fi

2 Referire la Frederic al II-lea al Prusiei – v. infra.

4
Immanuel Kant – Ce sunt Luminile

îng duit, ca înv at, s fac remarci asupra erorilor din vreme de r zboi i a le
supune publicului s u spre judecat . Cet eanul nu poate refuza s i
pl teasc impozitele care-i revin: chiar i o critic pertinent a acestor
îndatoriri, dac trebuie s le suporte, poate fi pedepsit ca fiind un scandal
(care-ar putea oferi ocazia unei nesupuneri generalizate). Cu aceast rezerv ,
acela i individ nu va putea avea acelea i drepturi precum cet eanul, dac î i
exprim ca înv at, în mod public, viziunea sa contra nepotrivirii sau a
injuste ii acestor impuneri. La fel cum i un preot e obligat s fac educa ie
catehetic elevilor în parohia sa potrivit crezului Bisericii pentru care sluje te,
ci a fost admis în ea cu condi ia aceasta. Îns , ca înv at, el are deplina
libertate, i chiar mai mult: are datoria de a comunica publicului toate
judec ile atent gândite i bine inten ionate asupra a ceea ce este incorect în
acest crez i de a-i supune propunerile sale pentru o mai bun organizare a
treburilor religioase i ecleziastice. Nici în aceasta nu este ceva care ar putea fi
imputat con tiin ei sale. C ci ceea ce transmite prin func iunile lui, ca trimis al
Bisericii, e prezentat drept ceva fa de predarea c ruia nu are liber putere în
raport cu opinia sa personal , ci pe care e angajat s o exercite în numele unei
autorit ii str ine.
6. El va spune: "Biserica noastr propov duie te cutare sau cutare
lucru. Iat argumentele ei." Din aceast împrejurare va extrage pentru parohia
sa toate avantajele practice ale propozi iilor la care el unul nu ar subscrie în
totalitate, dar pe care s-a angajat totu i s le expun pentru c nu-i e complet
imposibil s g seasc în ele un adev r ascuns, i pentru c , în orice caz, cel
pu in în ele nu se afl nimic care îi contrazice credin a interioar . C ci, dac ar
crede c nu mai g se te a a ceva, nu i-ar p stra func iunile; ar trebui s le
seasc . În consecin , felul în care un educator î i folose te ra iunea în
fa a asisten ei sale este doar o exercitare privat , fiindc e vorba doar de o
reuniune de familie, oricât ar fi aceasta de mare, i, în raport cu ea, ca preot,
nu e liber i nu trebuie s fie astfel, pentru c exercit o func ie str in .

5
Immanuel Kant – Ce sunt Luminile

Dimpotriv , ca înv at, ca om care vorbe te prin scrieri publicului propriu-zis,


adic lumii, - a adar ca membru al clerului în exercitarea public a judec ii
sale - se bucur de o libertate f îngr diri de a- i folosi judecata proprie i a
vorbi în nume propriu. C ci a pretinde c tutorii poporului (în chestiunile
spirituale) trebuie s fie la rândul lor minori este o inep ie, una care duce la
perpetuarea etern a inep iilor.
7. Dar o asemenea societate ecleziastic , într-un anumit sens un sinod al
Bisericilor, sau o clas a preo ilor (cum se intituleaz ea chiar la olandezi), n-
ar trebui oare s fie fondat pe dreptul de a ine predici despre un anumit crez
imuabil, pentru ca prin aceast procedur s sporeasc greutatea unei tutele
continue asupra fiec ruia dintre membrii s i, i, prin mijlocirea lor, asupra
poporului, i spre a eterniza, tocmai, tutela aceasta? Eu spun c este complet
imposibil. Un asemenea contract, care ar hot rî s îndep rteze pentru
totdeauna orice iluminare nou a neamului omenesc, este radical nul i
neavenit; oricât ar fi el ratificat de autoritatea suprem , de parlamente i de
cele mai solemne tratate de pace. Un veac nu se poate reuni i hot rî s pun
veacul urm tor într-o situa ie care i-ar face imposibil extinderea cunoa terii
(mai ales a celei asupra unor lucruri de un atât de înalt interes), debarasarea
de erori, i în general progresul în iluminare. Ar fi o crim contra naturii
umane, a c rei destina ie originar const tocmai în acest progres; succesorii
sunt ca urmare pe deplin îndrept i s resping asemenea decrete,
denun ând incompeten a i u ur tatea lor. Piatra de încercare a tot ceea ce
poate fi hot rât pentru un popor sub form de lege depinde de întrebarea
urm toare: „Ar accepta un popor s i dea el însu i o asemenea lege?” S-ar
putea întâmpla eventual ca aceast lege s fie într-un anumit fel posibil doar
pentru o durat determinat i scurt , în a teptarea unei legi mai bune, în
vederea introducerii unei anumite ordini. Îns numai cu condi ia de a l sa în
acela i timp fiec ruia dintre cet eni, i în special clericului3, în calitatea lui de

3 Aici, i cu sensul de înv at, îndrum tor al poporului.

6
Immanuel Kant – Ce sunt Luminile

înv at, libertatea de a formula remarci asupra viciilor inerente institu iei
actuale, i de a le formula într-o manier public , adic prin scrieri, l sând
totodat s subziste ordinea stabilit . i aceasta pân în ziua în care
examinarea naturii acestor lucruri va fi condus destul de departe i destul de
sigur pentru ca, sus inut de acordul unor voci (dac nu de al tuturor), un
proiect s poat fi prezentat tronului: ar fi un proiect destinat s protejeze
comunit ile care s-ar uni, dup propriile lor concep ii, spre a modifica
institu ia religioas , dar care nu i-ar contrazice pe aceia care ar vrea s r mân
fideli aceleia vechi. S te une ti, îns , împotriva unei constitu ii durabile care,
fie i numai pe durata unei vie i de om, n-ar trebui s fie pus la îndoial de
nimeni, sterilizând prin aceasta, o anumit bucat de vreme, progresul
umanit ii, i chiar f cându-l d un tor pentru posteritate, iat ce este cu
des vâr ire interzis.
8. Un om poate foarte bine, în ce-l prive te, s nu- i actualizeze
cunoa terea pe care-ar trebui s-o de in . Îns a renun a la ea, fie c o face
pentru propria lui persoan , fie, cu atât mai mult, pentru posteritate, asta se
nume te a fura drepturile sacre ale umanit ii i a le c lca în picioare. Or, ceea
ce un popor nu are dreptul s hot rasc referitor la soarta lui, un monarh are
cu atât mai pu in dreptul s fac în privin a poporului s u, c ci autoritatea sa
legislativ provine tocmai din faptul c reune te voin a general a poporului în
a sa proprie. Îns rcinat doar s vegheze pentru ca orice ameliorare real sau
presupus s fie în acord cu ordinea civil , el poate, în rest, s i lase supu ii
fac din propriul lor ef ceea ce g sesc de cuviin pentru salvarea sufletului
lor; nu este treaba lui aceasta, ci numai aceea de a veghea pentru ca unii s nu-
i împiedice prin for pe ceilal i de la a trudi din toate puterile lor întru
realizarea i gr birea acestei salv ri. El este chiar d un tor pentru îns i
majestatea lui dac se amestec în aceast afacere dând o consacrare oficial
scrierilor în care supu ii s i se str duie s se reg seasc , fie c o face sub
propria i înalta lui autoritate, caz în care se expune la întâmpinarea „Cezarul

7
Immanuel Kant – Ce sunt Luminile

nu e deasupra gr ticilor s i", fie, mai mult, dac î i coboar m rea a-i
putere destul de jos pentru a proteja în statul s u despotismul clerical i câ iva
tirani împotriva restului supu ilor s i.
9. Dac prin urmare ne întreab cineva: „Tr im noi ast zi într-un veac
luminat?”, iat r spunsul: „Nu, îns într-un veac aflat în mar c tre
iluminare.” Mai trebuie îns mult, a a cum arat acum lucrurile, pentru ca
oamenii, considera i în întregul lor, s fie deja în stare, sau numai s poat fi
adu i în acea stare, de a utiliza cu pricepere i profit propria lor judecat , f
ajutorul altora, în lucrurile ce in de religie.
10. Cu toate acestea, faptul c ei au acum câmp liber s se desf oare
neînfrânat, i obstacolele din calea lor s devin tot mai rare, cele care se opun
venirii unei ere generale a luminilor i unei ie iri din aceast stare de minorat
de care oamenii sunt ei în i responsabili, este un lucrul asupra c ruia avem
indicii certe. Din acest punct de vedere, secolul acesta este secolul Luminilor,
sau secolul lui Frederic.
11. Un principe care nu g se te c e nedemn s i se spun c nu- i face o
datorie din faptul de a se pronun a în chestiuni inând de religia oamenilor, ci
le las în aceasta o deplin libertate, care în consecin merit epitetul mândru
de tolerant, este el însu i iluminat: i merit s fie onorat de contemporanii s i
i de posteritatea recunosc toare, dat fiind c el scoate neamul omenesc din
minorat, cel pu in într-un sens guvernamental, i las liber pe fiecare s se
foloseasc , în tot ce ine de con tiin , de judecata proprie. Sub el, venerabilii
preo i au dreptul, f nici un prejudiciu asupra îndatoririlor profesionale, s -
i lanseze judec ile i vederile lor care se îndep rteaz de la crezul oficial, în
calitate de înv i, i au dreptul s îl supun liber i public unui examen al
lumii, i cu atât mai mult are dreptul s fac asta oricare alt persoan care nu
e limitat de nici o îndatorire profesional . Acest spirit de libertate se întinde
i în afar , chiar i acolo unde el se izbe te de obstacole exterioare din partea
unui guvern care nu- i cunoa te rolul. Aceasta îi serve te cel pu in de exemplu

8
Immanuel Kant – Ce sunt Luminile

celui din urm pentru a în elege c nu se poate concepe unitatea lucrurilor


comune într-o atmosfer de libertate. Oamenii î i dau tot mai mult silin a s
ias din grosol nie, numai de nu i-ar da silin a atât de tare s r mân în ea.
12. Am înf at argumentul esen ial al sosirii Luminilor asupra acelora
prin intermediul c rora oamenii ies dintr-un minorat de care sunt ei în i
responsabili - mai ales asupra chestiunii religiei; deoarece, în ce prive te artele
i tiin ele, st pânii no tri nu au nici un interes s joace rolul de tutori asupra
supu ilor lor; în afara pie ei, acest minorat despre care am vorbit este cel mai
prejudiciabil i în acela i timp cel mai dezonorant dintre toate. Îns felul de a
gândi al unui ef de stat care favorizeaz Luminile merge i mai departe,
recunoscând astfel c , chiar din punctul de vedere al legisla iei, nu e periculos
îng dui supu ilor t i exercitarea public a judec ii lor proprii i de a- i
produce în public, dinaintea lumii, propriile lor idei privitoare la o elaborare
mai bun a acestei legisla ii, în ciuda chiar a unei critic ri sincere a celei care a
fost deja promulgat ; avem în aceasta un exemplu ilustru, în care nici un
monarh nu l-a dep it pe acela pe care-l onor m.
13. De asemenea, numai cel care, luminat el însu i, nu se teme de
umbre, având totodat sub bra ul s u o armat numeroas i bine disciplinat
pentru a garanta stabilitatea politic , poate s spun ceea ce un stat liber nu
îndr zne te: „Ra iona i atât cât vre i i despre subiectele care v vor pl cea,
dar supune i-v !”.
14. În felul acesta treburile omene ti iau aici un curs straniu i
nea teptat: în orice caz, dac vom considera acesta în ansamblu, aproape totul
în el e paradoxal. Un grad superior de libertate civil ar p rea avantajos
libert ii de spirit a poporului, impunându-i acestuia, nu mai pu in, limite de
netrecut; un grad mai mic îi ofer ocazia de a se desf ura în toat puterea sa.
Prin urmare, o dat ce natura sub acest aspru înveli a eliberat o s mân ,
asupra c reia vegheaz cu toat tandre ea, adic aceast înclina ie i aceast
disponibilitate a gândirii libere, tendin a aceasta ac ioneaz atunci gradual i

9
Immanuel Kant – Ce sunt Luminile

în sens opus asupra sentimentelor poporului (c ci prin ce altceva î i dezvolt


poporul pu in câte pu in aptitudinea de a se comporta în libertate) i, pentru a
încheia, ea ac ioneaz chiar în acest sens asupra fundamentelor guvern rii, cel
ce gânde te profitabil pentru el însu i trebuind s trateze omul, care este astfel
mai mult decât o ma in , potrivit cu demnitatea pe care acesta o merit .
15. În tirile s pt mânale din Bueschning din 13 septembrie, citesc
ast zi 30 ale aceleia i luni anun ul Revistei Lunare Berlineze, în care s-ar afla
spunsul domnului Mendelssohn la aceea i întrebare. Nu l-am avut înc în
mân ; altminteri el ar fi oprit r spunsul acesta al meu, care nu mai poate fi
considerat acum decât un eseu i care v de te în ce m sur hazardul poate s
realizeze acordul gândurilor.

10