Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Drept

Catedra:Teorie si istorie a Dreptului
Disciplina:Logica Juridica
Referat
Tema: Limbajul Juridic
Subiect:Limbajul de anc!eta judiciara
Reali"at: #oboc $aleriu Student anul %&grupa'()
$erificator :*oalelungi *arascovia
C!isinau +(',
Cuprins
%ntroducere--------------'.+
Limbajul de anc!eta
judiciara---------------+.,
Conte/tul psi!osocial al anc!etelor
judiciare---------------,.0
1nc!eta judiciara-----------220.)
1scultarea invinuitului sau
inculpatului----------22222222222222223.4
*rocedee tactice in ascultarea
invninuitului-------------24.'(
Conclu"ia---------------''
#ibliografie

%on Dobranescu 5%ntroducere in logica juridical
Editia: Bucuresti : Lumina Lex , 1996
Gheorgita Mateut Logica juridical
Gheorghe Mateut Elemente de logica juridical
Iasi : Editura Fundatiei Chemarea,
1994
Introducere
Cel care intreaba,arata C.Noica,"proiecteaza un fascicol de lumina,infruntind lucrurile";cel
care este solicitat sa raspunda la intrebare intr-un cabinet de ancheta,ne permitem sa
adaugam,preia acel fascicol si infrunta propriia constiinta.Este nevoie,deci de un limbaj
ponderat din partea anchetatorului,care sa pastreze nuanta severitatii dar si ideea de
colaborare intr-un caz judiciar,pentru solutionarea caruia respectul de adevar este o
conditie de neinlaturat.
ialogul dintre cei doi interlocutori este clar definit,el se refera la anume fapte si apeleaza
la constiinta celui presus depozitar de adevar,sa le descrie si sa nu ascunda nimic din ce
intr-un fel sau altul ii este cunoscut.Este un e!amen de constiinta care nu echivaleaza cu
dialogul intre persoane,oarecare cu dorinta de a se informa intr-un anume domeniu de
activitate.nici cu schimbul benevol de informatii,ci este o opera impusa si dirijata de
anchetator ,de la inceput pina la decizia finala,in limitele permise de regulile
procedurale.e altfel partile,martorii,e!pertii sunt obligati sa se prezinte in fata
anchetatorului,sub amenintare cu sanctiuni,iar declaratiile lor sunt consemnate in
procese-verbale si atasate la ddosar.In ce il priveste pe anchetator,acesta dispune de
prerogative speciale,dar are si obligatii,intre care cea mai imporatanta este aceea de a nu
abuza de prerogativele de care dispune.El trebuie sa realizeze cooperarea in cadrul unui
dialog in care pozitiile intre interlocutori sunt vadit diferite si in conditiile in care
interogatorul curge in directia unei singure parti,a celei interogate care cel mai adesea
trebuie sa se apere de intrebari,nu sa dea satisfactie cererilor de informatie solicitate.
In asemenea situatii este greu de acceptat ideea colaborarii totusi nu este e!clusa si
depinde numai de anchetator daca ea se va realiza cel putin partial."odul in care
anchetatorul,in calitate de reprezentant al societatii si interlocutor in lupta pentru
legalitate,reuseste sa obtina incredere si sa dea lucrurilor un echilibru normal,este
esential.aca el foloseste un limbaj simplu si clar adecvat nivelului celui interogat si nu
incearca sa-l dezorienteze pe acesta cu intrebari cu intelesuri duble,va cistiga dialogul
deschis si e!primarea limpede.e fapt ambii interlocutori sunt chemati sa serveasca
adevarul juridic si lucrul trebuie bine inteles.#ozitia anchetatorului trebuie sa fie sobra,atit
cit este necesar situatiei,nici rastita nici rugatoare iar a celui anchetat linistita si fireasca.
$menintarea cu inchisoarea sau alte forme de intimidare nu folosesc la nimic,ele
sperie,fara sa se realizeze pentru ancheta un cistig concret.Nici promisiunile privind
avantajele pe care cel interogat le are daca spune adevarul nu sunt indicate,caci ele
maresc suspiciunea si rezerva pe care cei mai multi o au fata de organele de ancheta
judiciara.In schimb o ordonare bine gindita a intrebarilor ce urmeaza sa fie puse anumitor
persoane,care se presupune detin informatii utile,este recomandabila.In multe situatii,este
important momentul cind se adreseaza unei persoane cererea de informtive,precum si ce
anume se cere de la acea persoana.aca,prin intrebari se reuseste sa se inchida pe cit
posibil unghiul de evaziune si tendinta fireasca a celor interogati de a nu raspunde la
intrebarea ce li se adreseaza,ci la alte imprejurari sau fapte fara relevant,aceasta
echivaleaza cu un cistig,care merita sa si avut in vedere.
Cel mai bine este sa se foloseasca intrebarile cu cantitate mica de informative,astfel incit
adevarul%sau falsul&din raspunsul la intrebare sa fie usor controlabil si totodata sa se
realizeze consecutivitatea punerii intrebarilor,rezultata din necesitatea mentinerii
legaturilor imediate dintre intrebarile care se succed ,raportat la raspunsurile primate.'pre
e!emplu,un martor declara("am vazut cind ) a scos un cutit de sub haina".*a un
asemenea raspuns decurg cu necesitate intrebari de genul(" ce a facut ) cu cutitul+"(
"mai aveau si alte persoane cutit asupra lor+"( "avea si victima cutit+"etc.
,
'ugestiile sunt cu ingaduinta admise dar este mai bine ca anchetatorul sa nu se
foloseasca de ele.'pre e!emplu ,la intrebarea ("este adevarat ca - este corect in relatiile
de serviciu"+,se raspunde aproape automat afirmativ ,dar raspunsul primit sub puterea
sugestiei din intrebare,ofera o doza minima de incredere in valoarea lui cognitiva.
Conte!tul psihosocial al anchetelor judiciare
In general ,este liniste intr-un cabinet de ancheta penala,o liniste care nu e tulburata decit
de tacanitul masinilor de imprimat si de fosnetul filelor din dosare.ar totul in jur
copleseste si cel chemat se dea informatii pare sugrumat de povara momentului ..iind
vorba de un interogatoriu judiciar poti fi arestat ori eliberat din retinere poti fi e!onerat de
invinuire sau invinuit mai mult sau mai putin grav ,sau poti fi victima unei erori.ori sa
beneficiezi de erori,trebuie deci sa dai dovada de stapinire si multa rabdare.'i mai e!ista
si obligatia de a raspunde la intrebari fara a beneficia de dreptul de a pune intrebari.
In asemenea conditii,este firesc ca linistea din jur sa se transforme in neliniste,cei
anchetati sa sufere traume de constiinta ,care nu ajuta in nici un caz,ci numai pagubesc
realizarea obiectivelor anchetei./n anchetator corect trebuie sa preintimpine situatiile
respective ,de natura sa denatureze gindirea si sa obtureze caile de acces spre adevarul
juridic.in timp,el trebuie sa se asigure de stapinirea de sine a celui anchetat si in nici un
caz sa nu profite de nelinistea lui,nici sa se lasa ademenit de declaratii intempestive.#e
cit este posibil,deci anchetatorul trebuie sa incerce sa dicearna psihologia omului din fata
si sa faca diferenta intre o declaratie data in deplina cunostinta de cauza si cea data intr-o
deruta de moment,spaima sau ura.
"ai survin si alte situatii./neori,interesele si resentimentele sunt de ma!ima amplitudine
si anumite persoane sunt dominate de rea- credinta;altele de subiectivitate sub cele mai
diverse forme%frica,imaginatia,eroare&,altele raspund invariabil prin "nu stiu","n-am vazut"
si unele chiar nici nu fac diferenta intre adevar si fals in cazuri evidente,astfel incit devine
riscant sa pui pret pe declaratiile date.*a toate acestea,se mai adauga si constatarea nu
prea rara in practica judiciara -cind chiar si anchetatorul nu apreciaza corect valoarea de
adevar a informatiilor primite si intra,fara voia lui intr-un suvoi de intrebari,care maresc in
loc sa ingusteze unghiul de deschidere intre ce era cunoscut si ce mai trebuie
cunoscut,provocind invazia de noi necunoscute.
efinire si caracterizare generala
emersul realizat pentru aflarea adevarului, in cazul savarsirii unei infractiuni, si a
identificarii acesteia, poarta numele de ancheta.
In sens general, termenul de ancheta desemneaza strangerea si preluarea informatiilor in
scopul verificarii unor ipoteze si al formularii unor solutii in vederea rezolvarii unor
probleme, ceea ce presupune un demers metodologic riguros.
in punct de vedere judiciar, ancheta este definita %umitrescu, ,00,; 1us ,002; "itrofan
si Colab, 3444& ca fiind o cercetare, efectuata de catre un organ de stat %anchetator&
desfasurata sistematic si organizata judicios, in vederea strangerii dovezilor privitoare la o
fapta ilegala, apoi a analizarii si verificarii acestora pentru a clarifica imprejurarile in care
fapta s-a produs si pentru a stabili raspunderile.
3
in perspectiva psihologica, ancheta judiciara reprezinta o relatie interpersonala de tip
social, intre anchetator, care incearca sa dezvaluie un adevar, si anchetat, care, de cele
mai multe ori, cauta sa-l acopere, sa-l ascunda sau sa-l prezinte intr-o maniera capabila
sa limiteze cat mai mult consecintele ce ar rezulta.
In relatia anchetator-anchetat, indiferent daca acesta din urma este invinuit de infractiune,
martor sau persoana nevinovata, elementul de interactiune il constituie comunicarea -
proces deosebit de comple! care presupune o stare profund tensionata a celor doi
protagonisti.
$ncheta judiciara presupune parcurgerea a doua faze, aflate in succesiune logica, si
anume( urmarirea penala si cercetarea judecatoreasca. #rima faza poate lipsi in situatia
in care partile se adreseaza direct instantei de judecata. e asemenea, lipseste cand,
datorita suficientei probelor, cercetarea judecatoreasca indeplineste obiectivele urmaririi
penale.
$ncheta de urmarire penala este infaptuita de specialisti apartinand politiei si procurori.
$nchetatorul urmareste, prin ancheta, sa realizeze urmatoarele obiective(
,. strangerea probelor, care consta in operatia de adunare a lor, de e!aminare si
coroborare pentru a se constata daca sunt suficiente pentru solutionarea infractiunii;
3. identificarea faptuitorilor si a pozitiei acestora fata de infractiune( autori, instigatori,
complici, tainuitori sau favorizatori;
5. stabilirea raspunderii penale a faptuitorului privitor la e!istenta sau ine!istenta starii
de imputabilitate si culpabilitate a faptuitorului.
Coordonatele psihologice ale activitatii de
ancheta judiciara
#rofesiunea anchetatorului judiciar este una stresanta, de risc, de curaj si de spirit de
sacrificiu %6drenghea, 1utoi, 3444& datorita permanentei dispute pe care o are cu
anchetatorul, adesea viclean si speculativ. $nchetatorul, ca aparator al legalitatii este
elementul moral, legal care respecta rigorile legii in actiunile sale, pe cand infractorul
actioneaza in functie de bunul sau plac. Intre cei doi are loc o confruntare, o lupta, care
se desfasoara pe urmatoarele planuri situationale(
,. deschis, datele despre infractiune sunt cunoscute, atat de infractor cat si de
anchetator, ancheta are din start o pozitie favorizanta, pozitiva pentru cauza;
3. orb, datele despre infractiune sunt cunoscute anchetatorului; infractorul nu stie ca
anchetatorul dispune de aceste informatii si probe. In asemenea conditii, infractorii pot
comite erori in constructia apararilor formulate, ulterior ei isi recunosc culpabilitatea;
5. ascuns, datele despre infractiune sunt cunoscute numai de catre infractor, fapt ce
poate constitui esecul anchetei. $utorul infractiunii poate sa ramana neidentificat mult
timp, uneori anii indelungati, iar alteori cauza intra in prescriptie;
5
7. necunoscut, datele despre infractiune, nu le cunoaste, in prima faza, nici
anchetatorul nici anchetatul ci numai o terta persoana %eventual un martor intamplator&
poate detine informatii.
$nchetatul %banuit, invinuit, inculpat, martor, reclamant, etc.&, aflat in relatie directa, cu
anchetatorul %care solicita lamuriri, chestioneaza, pune in vedere, precizeaza& manifesta o
traire emotionala, uneori puternic resimtita, creata de confruntarea cu reprezentantul
oficial al autoritatii. Interiorizarea e!presiilor emotionale ale anchetatorului sunt un bun
indiciu al verificarii veridicitatii informatiilor pe care acesta le transmite nu numai pe cale
verbala ci si prin comportamentul nonverbal( mimica, postura corporala, gesturi, privire,
calitatea vocii %intonatie, ton, accent, ritm, tacere& precum si unele reactii fiziologice care
nu pot fi mascate si nici provocate voluntar.
Cele mai ilustrative manifestari sunt( inrosirea %paloarea& fetei, cresterea volumului
maselor sanguine %observabile la tample sau in zona arterei carotide&, miscarea intensa a
epiglotei %marul lui $dam&,miscarea nervoasa a mainilor, micsorarea salivatiei care atrage
dupa sine muscatul buzelor, sudoratie temporala, latenta in raspunsuri. $nchetatorul
trebuie sa surprinda atat componentele voluntare ale comportamentului, cat si cele
deghizate, simulate. Invinuitul poate simula cu multa usurinta calmul, stapanirea de sine,
nedumerirea, unele stari de suferinta %afectiuni cardio-respiratorii, lesin&, atitudinea de
revolta, de protest pentru a impresiona, a intimida pe anchetator. $rtificialitatea acestor
simulari sunt usor relevate de un anchetator e!perimentat care poate deduce disconfortul
psihic al anchetatorului aflat fata in fata cu autoritatea. E!perienta demonstreaza nu
dificultatea in a surprinde aceste aspecte ci in interpretarea lor corecta.
#entru a atenua starea emotionala a anchetatorului %care poate fi amplificata de
labilitatea emotionala, de trecutul sau infractional, de starea de sanatate, de problematica
critica a cauzei pentru care este cercetat& se recomanda unele discutii introductive, cu
referire la situatia familiala, profesionala, antecedente, stare de sanatate, aptitudini,
pasiuni, perspective etc. $stfel, se poate crea o deconectare a persoanei ceea ce
faciliteaza o mai buna relationare.
In cazul persoanei sincere, dar labile emotional %cum sunt minorii, femeile, varstnicii,
convalescentii& este necesar crearea unui climat de siguranta si incredere reciproca, a
unui dialog deschis, degajat, cooperant.
Nerealizarea acestui climat poate determina aparitia unor inhibari emotionale cu
manifestari mimicogesticulare si neurovegetative. *abilul emotional, dar sincer, va
reactiona sub impulsul fricii %temerii& pe care o resimte fata de implicatiile conjuncturale
ale invinuirii, la care se adauga si blocajul emotional fata de anchetator mai ales daca
acesta da dovada de nervozitate sau ridica tonul.
In momentul in care anchetatorul apreciaza ca s-a creat un climat introductiv de incredere
i se poate aduce la cunostinta problematica critica. #rocedand astfel anchetatorul va
manifesta, mai curand, curiozitate fata de invinuire decat teama, isi va e!prima dezinvolt
propria sa parere, va raspunde prompt la intrebari si va adresa, la randul sau, o serie de
intrebari.
In situatia in care anchetatorul este autorul faptei dialogul introductiv nu are relevanta
scontata. $nchetatorul nu se angajeaza sincer in dialog, este apatic, nu coopereaza,
raspunsurile sale sunt monosilabice.
Invinuitul care nu a savarsit infractiunea ce i se imputa, participa cu naturalete, dezinvolt,
argumenteaza natural pentru ca nu are ce sa-i inspire teama.
7
Invinuitul care a comis infractiunea sau are un anumit grad de implicare este ezitant,
stanjenit, deosebit de 8incurcat8, manifesta incongruenta intre comportamentul verbal si
nonverbal. 'tarea sa tensionala este amplificata si de incertitudinea sa asupra ce stie
anchetatorul, cat stie, de la cine stie etc. e mentionat, ca disconfortul psihic e!teriorizat
prin manifestarile comportamentale si psihifiziologice nu sunt un indiciu sigur care sa
poata servi probe de vinovatie ci pot fi considerate ca indici orientativi care este nevoie sa
fie confirmati sau infirmati.
$scultarea invinuitului sau inculpatului
$udiere, in faza urmaririi penale si a cercetarii judecatoresti, se deruleaza in trei etape
distincte %$ionitoaie 9 'andu, ,003; "itrofan 9 6drenghea 9 1utoi, 3444&(
,. verificarea identitatii civile a invinuitului sau inculpatului;
3. ascultarea relatarii libere;
5. adresarea de intrebari si ascultarea raspunsurilor.
,. :erificarea identitatii invinuitului sau inculpatului
$ceasta etapa este obligatorie pentru a nu fi interogata o alta persoana decat cea
presupusa ca fiind invinuita sau inculpata.
:erificarea identitatii se face prin intrebari cu privire la nume, prenume, porecla, data si
locul nasterii, numele si pronumele parintilor, cetatenia, studii, situatia militara, loc de
munca, ocupatie, domiciliu, antecedente penale precum si alte date care pot contura
situatia personala a invinuitului. In continuare invinuitului i se aduce la cunottinta fapta
care se face obiectul cauzei despre care va trebui sa relateze.
$ceasta prima etapa ofera anchetatorului si ocazia de a surprinde modul in care invinuitul
reactioneaza la intrebarile ce i se adreseaza, starea de tensiune sau calmul de care da
dovada, reactiile fiziologice, precum si intreg tabloul de manifestare al comportamentului
nonverbal %mimica, gesturi, vorbire, contact vizual&.
3. $scultarea relatarii libere. $ceasta etapa debuteaza cu adresarea unor intrebari, cu
caracter general, prin care invinuitului i se solicita sa declare tot ce are de aratat in
legatura cu invinuirea ce i se aduce.
Invinuitul are posibilitatea sa prezinte faptele in succesiunea lor fireasca, fara a i se limita
in vreun fel e!punerea.
$nchetatorul are posibilitatea sa-l studieze pe invinuit, sa-l observe si sa noteze
omisiunile, ezitarile, incongruentele intre faptele relatate. ;oate aceste aspecte vor
constitui suport pentru stabilirea procedeelor tactice ce urmeaza a fi aplicate in
continuare.
$nchetatorul, in timpul ascultarii nu va intrerupe relatarea invinuitului si trebuie sa evite
aprobarea, dezaprobarea sau manifestarea satisfactiei sau nemultumirea. ;rebuie sa
dovedeasca stapanire de sine, rabdare, calm si sa adopte o atitudine, prin care sa nu-si
e!teriorizeze sentimentele fata de invinuit.
<
5. $dresarea de intrebari si ascultarea raspunsurilor inculpatului sau invinuitului. upa ce
invinuitul a relatat liber referitor la invinuirea adusa, i se adreseaza intrebari cu privire la
fapta ce formeaza obiectul cauzei si invinuirii.
Intrebarile formulate trebuie sa indeplineasca anumite cerinte(
; sa fie clare si precise;
; sa fie formulate la nivel de intelegere al celui ascultat;
; sa nu sugereze raspunsul;
; sa-l determine pe invinuit sa relateze si nu sa dea un raspuns scurt dihotonic de genul
8da8 sau 8nu8;
; sa nu intimideze pe cel ascultat sau sa-l puna in incurcatura, mai ales cand acesta este
bine intentionat, interesat in a declara adevarul.
#entru a obtine de la invinuit=inculpat declaratii complete si veridice, anchetatorul poate
utiliza anumite procedee tactice de ascultare. > tactica adecvata presupune adoptarea
regulilor generale la fiecare cauza in parte, la personalitatea celui ascultat si la pozitia
invinuitului=inculpatului.
Cele mai cunoscute procedee tactice in ascultarea invinuitului=inculpatului prezentate de
$ionitaie si 'andu, %,003& sunt(
,. .olosirea intrebarilor in detaliu- procesul presupune utilizarea unor intrebari prin care
se solicita invinuitului amanunte referitoare la diferitele imprejurari ale faptei savarsite,
care sa permita verificarea e!plicatiilor date. $ceasta categorie de intrebari se folosesc
frecvent in cazul cand invinuitul face declaratii nesincere, contradictorii sau cand adopta o
atitudine refractara pe parcursul cercetarilor. 'copul vizat prin utilizarea acestor intrebari
este de a demonstra banuitului netemeinicia sustinerilor sale si de a-l determina sa
renunte la negarea faptelor savarsite. #ractica atesta ca acest procedeu tactic da
rezultate bune in cazul invinuitilor recidivisti care, desi isi pregatesc atent declaratiile,
comit totusi erori si inconsecvete logice.
3. $scultarea repetata consta in reaudierea invinuitului cu privire la aceleasi fapte,
imprejurari, amanunte, la intervale de timp. Intre diversele declaratii ale invinuitului vor
apare contraziceri, nepotriviri. #rin acest procedeu se poate demonstra netemeinicia
afirmatiilor invinuitului, putand fi determinat sa spuna adevarul.
5. $scultarea sistematica, procedeu care consta in formularea unor intrebari problema,
prin care i se solicita invinuitului sa clarifice sistematic cum a conceput si pregatit
infractiunea, care sunt persoanele participante si modul cum au actionat fiecare. $cest
procedeu se foloseste atat in cazul invinuitului sincer, pentru a-l ajuta sa lamureasca
toata problematica cauzei, mai ales cand aceasta este comple!a si prezinta un grad
ridicat de dificultate, cat si a celor nesinceri, refractari, pentru ca ii obliga sa dea e!plicatii
logice, cronologice, succesive la toate aspectele care fac obiectul invinuirii.
7. $scultarea incrucisata, este un procedeu ofensiv si consta in ascultarea aceluiasi
invinuit de catre doi sau mai multi anchetatori care s-au pregatit in mod special in acest
scop si cunosc problemele cauzei in care se face ascultarea. 'copul acestui procedeu
este de a infrange sistemul de aparare al invinuitului nesincer, inrait, refractar, care se
situeaza pe pozitia negarii totale a faptelor comise.
?
<. .olosirea probelor de nevinovatie. #rocedeul se foloseste in ascultarea invinuitului
nesincer, care incearca sa denatureze adevarul sau a celui care isi recunoaste numai
partial vinovatia. In fata unor probe concludente el este convins sa recunoasca fapta.
@ezultate bune, prin acest procedeu, se obtin numai daca se respecta anumite cerinte,
cum ar fi(
; cunoasterea temeinica de catre anchetator a tuturor probelor din dosar, a legaturii ce
e!ista intre acestea si a activitatii ilicite desfasurate de catre invinuit;
; cunoasterea valorii probatorii pentru fiecare proba din dosar;
; stabilirea momentului optim de folosire a probelor de nevinovatie si a ordinii in care
acestea vor fi prezentate;
; stabilirea judicioasa a intrebarilor ce vor insoti prezentarea probelor.
>rice eroare din partea anchetatorului poate compromite ancheta.
In raport cu personalitatea si psihologia invinuitului se va proceda la prezentarea frontala
de la inceput a tuturor probelor de vinovatie sau in mod progresiv, plecandu-se de la cele
care nu dovedesc nemijlocit savarsirea faptei, si continuandu-se cu cele care au
relevanta deosebita, din care vinovatia rezulta direct.
?. $scultarea unui invinuit sau inculpat despre activitatea celorlalti participanti la
savarsirea infractiunii, procedeul se aplica atunci cand e!ista mai multi invinuiti
participanti la savarsirea aceleiasi infractiuni. Cunoasterea invinuitilor=inculpatilor implicati
in cauza permite anchetatorului sa stabileasca pe cel dispus sa recunoasca mai usor
faptele savarsite si cu acesta sa inceapa ascultarea. 'e solicita celui ascultat sa declare
ceea ce cunoaste despre activitatea celorlalti participanti la infractiune, lasandu-i-se
impresia ca persoana sa intereseaza mai putin. $stfel, se pot prezenta date mai
valoroase in legatura cu infractiunea savarsita. .iecare invinuit, aflat in fata unor date
cunoscute de anchetator, despre care el nu declarase nimic anterior, va fi mai cooperant
sa faca marturisiri despre activitatea infractionala a celorlalti participanti.
#rin confruntarea datelor obtinute din declaratiile participantilor, chiar daca nu au declarat
totul despre propria activitate, se pot desprinde concluzii cu privire la sinceritatea celor
implicati in cauza.
ezavantajul acestui procedeu consta in faptul ca nu intotdeauna cel ascultat este dispus
sa divulge activitatea celorlalti participanti, avand in vedere intelegerile stabilite intre ei
inainte, dar mai ales dupa savarsirea infractiunii, privitor la modul de comportare in
eventualitatea descoperirii faptelor. .iecare va avea retineri nestiind daca si ce au
declarat ceilalti.
Austificarea timpului critic. ;impul critic reprezinta suma activitatilor ce au precedat
savarsirea infractiunii, a actiunilor ce caracterizeaza savarsirea infractiunii si perioada
imediat post - infractionala.
$cest procedeu se foloseste de regula in ascultarea infractorilor nesinceri, refractari,
oscilanti in afirmatii si a celor care refuza sa faca declaratii. Invinuitul=inculpatul este
solicitat sa declare locul unde s-a aflat, cu cine a luat legitura, ce a intreprins inainte, in
timpul si dupa savarsirea infractiunii. E!plicatiile date vor fi verificate minutios pe zile, ore,
minute si locuri.
2
#rin verificarea datelor furnizate de cel audiat, anchetatorul are posibilitatea de a constata
nesinceritatea relatarilor, daca in declaratiile acestuia, apar neconcordante in justificarea
timpului. #rocedandu-se astfel invinuitul va putea fi determinat sa recunoasca faptele cu
ocazia unei noi ascultari,
cand poate fi solicitat si sa justifice sursa mijloacelor de e!istenta, provenienta bunurilor,
valorilor gasite cu ocazia perchezitiilor. #rin urmare, utilizarea acestui procedeu permite
e!tinderea anchetei judiciare asupra altor infractiuni si faptuitori.
$scultarea invinuitului=inculpatului prezinta un grad ridicat de dificultate si comple!itate
intrucat situatiile infractionale sunt e!trem de diverse. e aceea, folosirea unuia sau mai
multor procedee tactice in audierea invinuitului se utilizeaza de catre anchetator, in
functie de caracteristicile cauzei si de particularitatile psihice ale persoanei aflate in
ancheta judiciara.
Categoriile de infractori cu care se confrunta anchetatorul sunt diverse. E!ista infractor
primar sau recidivist; cercetat in stare de libertate sau arest; prins in flagrant sau
descoperit post-factum; care a actionat de unul singur sau in grup; normal dezvoltat psihic
si fizic sau handicapat, deficient. e asemenea, infractorul poate fi de se! masculin sau
feminin, poate fi minor sau varstnic, se poate afla in cauza judiciara, economica sau de
alta natura. eci fiecare invinuit=infractor prezinta un tablou psihic specific, de care
anchetatorul trebuie sa tina seama.
Caracteristicile personalitatii anchetatorului
#rofesiunea de anchetator este e!trem de comple!a. #entru a putea satisface toate
e!igentele normelor deontologice legale, morale si de competenta profesionala se sustine
in mod hiperbolizat, ca un anchetator trebuie sa aiba 8intelepciunea proverbiala a
biblicului 'olomon, rabdarea crestineasca a lui Bristos, logica imbatabila a lui $ristotel,
rigurozitatea stiintifica a lui #asteur si creativitatea lui Edison8.
#entru a putea aplica corect legea, asigura protectia cetatenilor, proteja demnitatea
umana si garanta drepturile fundamentale ale persoanei, anchetatorul trebuie sa
cunoasca in detaliu dispozitiile legii penale si drepturile fundamentale ale omului precum
si procedeele de tactica si metodica in efectuarea anchetei judiciare.
in punct de vedere al e!igentelor morale trebuie sa fie cinstit, de buna credinta, animat
de dorinta de adevar si de spirit justitiar bine conturat.
E!igentele de competenta vizeaza o pregatire moderna de specialitate, e!perienta
pozitiva, abilitatea de a utiliza, in conditiile pretinse de lege, metodologia judiciara si
aptitudini de relationare avand in vedere necesitatea e!pertizelor de specialitate pe care
le reclama cauzele judiciare.
$nchetatorul, in activitatea sa, se implica cu intreaga personalitate. in categoria
trasaturilor ce structureaza profilul psiho - intelectual si moral afectiv al anchetatorului,
psihologia judiciara face referiri asupra gandirii, memoriei, integritatii senzoriale,
echilibrului emotional. Caracteristic unui bun anchetator este spiritul de observatie foarte
bine dezvoltat si o inteligenta superioara.
C
Dandirea anchetatorului, orientata spre esenta realitatii judiciare, in vederea unei
solutionari adecvate, trebuie sa se distinga prin claritate, profunzime, rigoare, coerenta si
sa se bazeze pe un dezvoltat spirit critic. e regula, faptele relatate in ancheta judiciara
par a fi reale, verosimile, dar, se intampla ca unele din afirmatii sa fie mai ales la nivelul
amanuntelor, contradictorii sau neplauzibile. #entru sesizarea inadvertentelor, de multe
ori deosebit de subtile, anchetatorul trebuie sa dea dovada de multa
perspicacitate, sa recurga frecvent la analogii si sa uzeze pe deplin de toate modalitatile
de operare ale gandirii %analize, sinteze, abstractizari, generalizari, concretizari etc&. e
asemenea, trebuie sa dea dovada de o mare capacitate de discernamant, el trebuie sa
deosebeasca usor, realul de imaginar, semnificativul de nesemnificativ. #entru aprecierea
faptelor la justa lor valoare, va apela frecvent la rationamente logice deductive si
inductive. Numai astfel procedand va putea fundamenta cu justete o solutie judicioasa.
Comunicarea adecvata, cu ocazia anchetarii, presupune, din partea anchetatorului
claritate, acuratenta si corectitudine in e!primare, cursivitate, coerenta, fluiditate,
fle!ibilitate si e!presivitate in limbaj.
$nchetatorului ii este necesara, la un nivel de functionare optima a tuturor calitatilor
memoriei. Importanta este nu numai cantitatea informatiilor referitor la relatarile
anchetatului ci si capacitatea de mobilitate, suplete si elasticitate a memoriei adica
prezenta disponibilitatii de a organiza si reorganiza cu usurinta informatiile noi si de a le
neglija pe cele necorespunzatoare. #e langa rapiditatea memorarii este nevoie atat de
memoria de scurta durata pentru a facilita consemnarea in scris a relatarilor, cat si cea de
lunga durata pentru a putea face evaluari si interpretari prin prisma mai multor criterii. e
asemenea, este nevoie ca reactualizarea informatiilor, sub forma de recunoastere si
reproducere, sa se realizeze cu precizie, e!actitate, fidelitate si promptitudine.
Integritate senzoriala a anchetatorului constituie fundament psihofiziologic al corectitudinii
si e!actitatii receptionarii informatiilor dar si al emiterii acestora in special sub forma
redactarii documentelor de ancheta ce constituie suportul material al mijloacelor de
proba.
#entru intelegerea si aprofundarea cat mai eficienta a faptelor care ii sunt doar sugerate
pe parcursul relatarii, anchetatorul trebuie sa recurga si la imaginatia reproductiva si
creatoare dand dovada de o mare ingeniozitate. ;otodata el trebuie sa posede o mare
stabilitate dar si o buna distributivitate si concentrare a atentiei. $nchetatorul trebuie sa fie
capabil sa dispuna de un efort voluntar sustinut si o stare de sanatate corespunzatoare
pentru a-si indeplini eficient comple!itatea si diversitatea atributiilor ce-i revin. In
derularea anchetei judiciare intervin o serie de obstacole, rasturnari de situatii, uneori
coincidente stranii care solicita la ma!im inteligenta, priceperea si rezistenta psihofizica a
anchetatorului.
Echilibrul emotional vizeaza componenta afectiva a anchetatorului, ce sustin energetic
activitatea, o potenteaza si faciliteaza adaptarea, respectiv reglarea conduitei. Echilibrul
emotional al anchetatorului este conditionat de lipsa oricarei prejudecati, a repulsiei sau
antipatiei fata de persoana anchetata. ;actul, rabdarea, toleranta, disponibilitatea de a
asculta, stapanirea de sine sunt premise ce confera un fond afectiv general pozitiv.
0
Comple!itatea anchetei judiciare poate declansa unele mecanisme ale afectivitatii ce se
e!teriorizeaza prin manifestari incompatibile cu profesiunea de anchetator, cum ar fi(
plictiseala, deprimarea, dezgustul, agresivitatea etc. aca anchetatorul va apare ca o
persoana impresionabila, nervoasa, iritabila, agresiva sau ca o persoana care trece cu
usurinta de la o stare psihica la alta, ori preocupat de propriile probleme, sansele de a-si
atinge scopul sunt foarte reduse. #entru a nu afecta, in mod negativ, cursul general al
desfasurarii anchetei, este necesar ca anchetatorul sa-si tina sub control reactiile proprii.
Capacitatea empatica il ajuta pe anchetator de a intelege, din perspectiva anchetatului,
atitudinile, gandurile, trairile afective, dorintele si de a simti tot ceea ce tradeaza sau
poate ascunde comportamentul sau verbal si nonverbal.
In literatura de specialitate se apreciaza ca anchetatorului ii este necesara si o capacitate
actoriceasca pentru a putea, la nevoie, sa simuleze orice stare sau traire, sau sa se
transpuna in situatia oricarui personaj pentru a-i intelege mai bine motivele, starile
afective si reactiile e!istente in momentul comiterii infractiunii.
#erspicacitatea, spiritul de observatie, insistenta, rapiditatea deductiilor si a sintezelor,
forta argumentarii logice se dezvolta prin e!ercitiu.
Calitatile enumerate nu reprezinta un simplu inventar de insusiri psihice necesare unui
anchetator, ci trebuie considerate adevarate directii pe linia valorificarii potentialului
psihologic al acestuia in cadrul anchetei judiciare. $ctualizarea potentialului psihologic
trebuie vazut ca o necesitate de a completa, imbogati si perfectiona procedeele de ordin
tehnic si practic al anchetei %1us, ,002&.
#ersonalitatea anchetatorului poate influenta negativ desfasurarea anchetei urmare a
unor trasaturi cum ar fi( vanitatea, orgoliul, multumirea de sine, teama de esec, lipsa
simtului autocritic, optimismul e!cesiv si necontrolat, dar si pesimismul e!agerat, opinii
foarte particulare asupra colaboratorilor, indecizia etc.

,4
Concluzia
In sens general, termenul de ancheta desemneaza strangerea si preluarea informatiilor in
scopul verificarii unor ipoteze si al formularii unor solutii in vederea rezolvarii unor
probleme, ceea ce presupune un demers metodologic riguros.
eci pentru a fi un anchetator si a avea un limbaj juridic adecvat este nevoie de a pastra
nuanta severitatii dar si ideea de colaborare,pentru ca intr-un caz judiciar ,colaborarea
este o veriga pentru solutionarea si descoperirea unor cazuri penale.
E!ista un dialog clar definit intre cei doi(anchetatorul si invinuitul,unde anchetatorul e cel
cu intrebarile iar martorul sau invinuitul e cel cu raspunsurile,este un e!amen de
constiinta pentru invinuiti sau inculpati.Intre cei doi de multe ori e!ista pozitiile vadit
diferite ,in care unul merge pe directi lui altul pe alta directie.In asemena cazuri este greu
sa se accepte ideea colaborarii totusi ea nu este e!clusa.
''