Etapele pierderii cuiva drag sunt inevitabile. Unii le trec mai repede, altii destul de greu.

Durerea tine un an, doi, ba chiar mai mult. Depinde de fiecare individ in parte, de
circumstantele mortii persoanei iubite, de puterea noastra de a merge inainte.
- Socul, momentul de impact, este un timp al schimbarii profunde. Ramai uluit, e ca si cum ai
cobori in iad, fiindca se pierde contactul cu realitatea. Sunt doua tipuri de soc, unul inainte si
altul dupa. Poate fi sursa unei traume. Oricine s-a aflat in aceasta situatie, cunoaste foarte bine
ca-ti amintesti fiecare detaliu al unei zile petrecute impreuna, mai ales al ultimei, muzica
ascultata, iar cuvintele prin care ai aflat vestea decesului iti rasuna inca in urechi. Toate pot
adanci emotia.
- Negarea. Socul anuntului este atat de puternic, incat suntem incapabili sa-l acceptam. "Nu,
nu este adevarat, nu este posibil". Negarea trebuie vazuta ca un mecanism de aparare, care ne
ofera posibilitatea sa ramanem stabili. Sigur ca e fireasca, atunci cand ea nu dureaza.
Confruntarea cu realitatea mortii, vederea corpului decedatului te ajuta sa treci si acest prag.
Rudele, prietenii au un rol important in acest sens.
- Furia apare ca o metoda de a lupta, de a te apara. Intrebari ca: "de ce el?"/"de ce eu?" nu-si
gasesc imediat raspunsul, iar durerea se amplifica. Apar tot felul de resentimente. Furia se
poate indrepta impotriva ta, a celui decedat ("de ce mi-ai facut una ca asta?"), a echipei
medicale, spre mediul inconjurator, ajungandu-se pana la religie-Dumnezeu.
Dezgustul, repulsia, impulsurile de razbunare se declanseaza tocmai pentru faptul ca te
confrunti cu imposibilitatea de a reveni la situatia initiala. Se vorbeste de multe ori ca furia ar
fi perceputa ca "o negociere magico-religioasa" cu o entitate invizibila, in stare sa intoarca
lucrurile la stadiul dinaintea decesului.
Prin urmare, si aceasta manifestare trebuie interpretata ca fiind normala, iar respingerea
persoanei pe care ai pierdut-o nu inseamna lipsa de sensibilitate. Luati-o, mai degraba, ca pe
un semn de receptivitate sporita. Exista si cazuri in care oamenii raman in tacere, fara a fi
incercati de furie.
- Tristete, anxietate, depresie. Cu timpul, supararea exacerbata cedeaza. Reactiile
maximalizate in faza manioasa evolueaza spre anestezie emotionala. Durerea incepe sa fie
suportata. Socul a trecut, dispare negarea. Constientizam ce am pierdut si ca nu mai putem
face nimic. Se poate plange mult, visa persoana disparuta. Alte intrebari isi fac loc in gandirea
noastra: "ce se va intampla cu mine?"/"cum voi face fata?".
Totul se inlocuieste cu o tristete adanca, ce nu este neaparat o depresie, ci tot o reactie
fireasca. Insa, cateodata, perioadele de tristete se prelungesc. Unii raman in stadiile
precedente. Abia acum intervine depresia. Golul creat nu poate fi umplut cu nimic, dorinta de
a te duce dupa raposat te poate acapara. Ritualurile sunt considerate o metoda foarte buna
pentru a iesi din impas.
- Acceptarea nu este o chestiune de zile, se face gradual. Treptat, starea de spirit se
imbunatateste. Persoana indoliata se impaca, mai intai, cu sine. Apoi, cu toata lumea. Gaseste
timp pentru ea. Vrea sa traiasca. Se gandeste cu tristete la decedat, dar durerea nu mai este
insuportabila. Noi proiecte ii dau impuls, iar credinta in Dumnezeu ne face pe toti sa
inteleagm, sa acceptam ca asa a vrut Creatorul.



****
Etapele procesului de doliu sunt:
socul: in aceasta etapa apare refuzul acceptarii situatiei traumatice
constientizarea pierderii: este momentul in care persoana in cauza trebuie sa faca fata
pierderii
perioada de depresie: trairea efectiva a pierderii
acceptarea pierderii: in aceasta perioada pierderea incepe sa fie acceptata
reorientarea spre viata: incepand cu aceasta etapa persoana in cauza se reintoarce spre
propria viata
****
Doliul este o reacie emoional la pierderea unui lucru care ne definete ca i persoan.
Doliul este un proces natural prin care fiecare supravieuitor trebuie s treac, ntr-o manier
proprie. Etapele pe care le parcurge fiecare persoan aflat n travaliu de doliu, dup
Lindemann, sunt:
1. ocul, neacceptarea, letargia, amoreala
2. Confruntarea cu pierderea i trirea pierderii i a dorului
3. Rezolvarea pierderii i realizarea acceptrii
Atunci cnd perioada de doliu este experimentat n mod firesc, persoana ndoliat trece prin
etapele menionate mai sus. Cu toate acestea sunt situaii cnd persoana oscileaz ntre aceste
etape sau rmne blocat ntr-una din ele. Durerea neprocesat n astfel de situaii a fost
descris ca fiind reacie morbid la durere sau doliu agravat (Lindemann) iar persoana
rmne blocat n secvenele din trecut (flashback-uri) repetitive, ceea ce interfereaz cu un
progres normal i sntos, obinut prin parcurgerea etapelor doliului.
NEGAREA Stadiul Nu, nu eu...
Negarea este primul val care insoteste durerea unei despartiri. In acest stadiu, lumea devine
imensa, grea, coplesitoare, mai mult decat putem duce. Viata devine inabusitoare, fara logica
si rost. Viitorul pare difuz, acoperit total de trecut. In afara de durere nu mai simtim nimic.
Sau simtim. O amortire. O amortire placuta in care, din cand in cand, aruncam unele intrebari:
cum de putem respira cum de ne putem trai viata fara persoana respectiva cum si de ce
am vrea sa mergem mai departe
Fiecare zi este o batalie cu noi insine, o batalie in care marea fapta pe care o facem este aceea
de a supravietui. Negand, incercam sa tinem pasul cu durerea si sa incercam sa nu o lasam sa
ne copleseasca: nu mi se intampla tocmai mie acest lucru Negand, incercam sa ramanem
unde eram inainte de durere. Negand,ne aparam de durere. Negarea este mecanismul natural
de aparare impotriva durerii coplesitoare sau a socului despartirii. Este primul pas inspre
acceptarea despartirii. Negand, refuzam constient sau inconstient sa acceptam ceea ce ni se
intampla/ ni s-a intamplat.
Mania Stadiul De ce tocmai mie?
Dupa nu eu va urma de ce eu?, de ce tocmai mie?. Dupa negare, va urma mania. Va
urma invinovatirea persoanei de care te-ai despartit, dorinta de fi chit fata de ea, dorinta de a-l
trage la raspundere pentru faptul ca a iesit din viata ta, cauzandu-ti durere. Mania este doar o
alta etapa care te conduce catre acceptare si vindecare. Nu-ti nega mania. Si nu fi manios pe
tine pentru ca simti mania si nici nu te simti vinovat pentru mania ta. Este un sentiment
absolut firesc si natural care insoteste depasirea durerii cauzate de despartire. Cu cat
constientizezi mai mult existenta acestui sentiment si nu incerci sa il suprimi sau sa il negi, cu
atat mai repede il vei depasi.
NEGOCIEREA Stadiul Eu o sa fac asta, tu o sa faci asta
Negocierea este cea de-a treia etapa a pierderii. De multe ori dupa o despartire, multi dintre
noi adreseaza fostului partener intrebarea putem ramane prieteni? Negocierea este o forma
de a compensa durerea, de a cauta compromisuri care pot usura aceasta pierdere sau pot
schimba cursul actual al lucrurilor. Este o reactie absolut fireasca la sentimentele de neputinta
si deznadejde, este o incercare de a pacali durerea. Atunci cand realitatea doare, negocierea
devine doar o incercare de a recastiga controlul asupra situatiei si de a capata iluzia unei
sperante. Ne dorim sa credem ca nu totul este pierdut, ca inca sta in puterea noastra de a mai
schimba cevaIn negociere ne pierdem in labirintul afirmatiilor de genul cum ar fi fost
daca, doar daca. Ne dorim ca viata noastra sa se intoarca la ceea ce a fost si vrem ca cel
care a plecat din viata noastra sa revina in locul pe care l-a lasat gol. Vrem de asemenea sa ne
intoarcem in timp si sa schimbam lucruri care ar fi putut fi schimbate astfel incat sa nu
ajungem in aceasta situatie. Vinovatia este adesea companionul negocierii. Aceste "doar
daca ne determina ne invinovatim pe noi insine. Negociem cu durerea insasi pentru ca am
face orice sa nu simtim durerea pierderii. Ramanem de aceea uneori prinsi in trecut, incercand
sa negociem scaparea noastra din aceasta durere.
DEPRESIA Stadiul S-a intamplat cu adevarat!
Depresia este covarsitoare dupa o despartire, mai ales daca au existat sentimente reale
investite in acea relatie. Daca este temporara si este invinsa, depresia este o reactie absolut
fireasca cauzata de iesire cuiva din viata ta. Sunt mii de visuri, planuri, sperante, proiecte, care
se fac praf peste noapte nu te astepta sa te ridici imediat cu fruntea sus de la locul bataliei.
Avalansa de tristete, regret, incertitudine , frustrare, tendinta de a-ti plange de mila,
sentimentul de a fi pierdut, gustul amar.. toate acestea sunt normale. In acest stadiu, suferinta
devina familiara, tolerabila. Esti atat de amortit incat te obisnuiesti cu durerea si ea cu tine si
ajungi sa crezi ca face parte din noua ta viata. Depresia este insa pasul care precede
acceptarea.
ACCEPTAREA Stadiul Asta este ceea ce s-a intamplat
Acceptarea este ultimul pas spre vindecare. Dar nici acceptarea nu este usoara. Durerea nu
este nici ea absenta in totalitate. Nici acum. Acum insa, spre deosebire de celelalte etape,
persoana in cauza isi poate privi cu o oarecare detasare si luciditate situatia. Poate intrezari un
soi de speranta, poate cauta din nou gustul vietii in alte lucruri, poate percepe aceasta
despartire ca pe o etapa a vietii sale din care a avut ceva de invatat. Poate pastra in mintea si
sufletul sau amintirile frumoase cu persoana respectiva, nu doar pe cele negative. Fara sa
doara Zbuciumul si autotortura interioara isi pierd din intensitate, depresia dispare si in
locul ei se instaleaza calmul. Fericirea adevarata nu este insa posibila. Nu acum. Dar in
curand. Acceptarea inseamna vindecare si ea lasa loc fericirii viitoare.
****
Etapele perioadei de doliu. Aceast perioad are mai multe etape, care se parcurg
incontient, dar care au rolul de ajuta persoana s i revin dupa evenimentele prin care a
trecut.
Cele 7 etape ale acestei perioade sunt:

oc/nencredere (amorirea asociat cu momentul iniial al primirii vetii)
negare (apare dificultatea de a crede ceea ce s-a ntamplat)
negociere (dorina de face o ntelegere cu soarta astfel nct s ctige mai mult timp cu
cel pierdut)
vin (regret n legtur cu momentele dificile avute n relaia cu cel decedat)
furie (a spune ca nu este corect, ca soarta/divinitatea nu este corect)
depresie
acceptare

Perioada de doliu prelungit. Prelungirea perioadei de jelire duce la efecte negative care
afecteaz toate aspectele vieii persoanei respective. Este normal s ne amintim de cei pe care
i-am pierdut cu ocazia unor zile speciale (srbtori n familie, zile de natere) sau cnd apar
momente declanatoare (ceva din mediu care amintete subit de cel pierdut) fr ca acest
lucru s ne afecteze funcionarea zilnic. Doliul prelungit se refer la faptul c perioada de
jelire se prelungete mai mult de 1 an, afectnd relaiile cu ceilali, chiar i cu cei apropiai i
cu familia, duce la modificri ale credinelor, afecteaz viaa profesional i activitatea zilnic
a persoanei respective, producnd n timp izolare, depresie, amplificnd astfel suferina celui
n cauz.
Cauzele doliului prelungit in de relaia avut cu cel pierdut, de evenimentele premergatoare i
exist sanse mai mari s apar n cazul unei pierderi subite, neateptate sau n condiii
violente, dect dup o pierdere care a urmat unei perioade de boal, cnd a existat timp pentru
a-i spune adio, a-i mprti sentimentele i cnd finalul era unul ateptat.