Sunteți pe pagina 1din 6

POLUAREA FONIC

Poluarea fonica reprezinta expunerea a oamenilor sau a animalelor la sunete de nivele deranjante,
stresante sau daunatoare. Cu toate ca sunetele infricosatoare si puternice sunt o parte din natura,
numai in anii recenti, datorita urbanizarii, a devenit lumea zgomotoasa in mod cronic.
Intensitatea sunetului este masurata in decibeli. Scara decibelica este un logaritmica si creste
vertiginos: o crestere de aproape 3 unitati inseamna dublarea volumului sunetului. In salbaticie,
nivelul sunetelor, in mod normal, ar fi de 35 de decibeli. In timpul vorbirii nivelul sunetului este
de 65-70 decibeli. Traficul intens genereaza 90 decibeli. La 140 de decibeli sunetul devine
dureros omului, dar efectele daunatoare, inclusiv pierderea auzului, au loc la nivele mult mai
mici.
Mare parte din poluarea fonica provine de la masinarii, automobile, camionane si avioane.
Echipamentele de constructie, masinile agricole si amalgamul de masinarii din interiorul
fabricilor pot fi periculos de zgomotoase. Alte obiecte cum ar fi aparatele de taiat iarba, arme de
foc si unele jucarii pot fi deasemenea zgomotoase. Chiar si muzica, daca este ascultata la un
volum foarte mare, in special in casti, poate fi la fel de daunatoare ca si zgomotul produs de o
drujba.
Pana si in oceanele este prezenta problema zgomotului. Motoarele navelor, in special al
vapoarelor, produc mult sunet. Platformele pentru forare la adancime sunt si ele zgomotoase si
mai recent sunt sunetele foarte puternice de frecventa joasa, sonar-ul, emise pentru a detecta
submarine si pentru obtine informatii despre temperatura apelor si despre incalzirea globala.
Impactul poluarii fonice
Cele mai importante probleme legate de sanatate, cauzate de poluarea fonica, sunt pierderea
auzului. Orice sunet care depaseste ca intensitate vorbitul poate rani celule delicate din cohlee,
zona unde sunetul este transformat in impuls nervos auditiv. Initial rana este una temporara, insa,
expunerea repetata poate produce o rana permanenta. Zgomotele puternice provoaca surziri
rapide, sunetele extrem de zgomotoase, cum ar fi sunetul produs de descarcarea unei arme de
aproape, poate provoca surzire imediata. Cu toate acestea si suntele de 85 de decibeli vor
provoca o pierdere a auzului dupa o expunere indelungata. 10 mil. de a americani au unele
probleme cu auzul datorate partial sau integral expunerii la zgomote puternice si 20 de mil. sunt
in risc.
Majoritatea problemelor legate de auz au sursa la locul de munca, unde muncitorii nu se pot feri
de sunete periculoase si expunerea la acestea poate dura mai multi ani.
Chiar si la nivele sub cele care provoaca pierderea auzului, poluarea fonica produce unele
probleme, cum ar fi incapacitatea de a conversa cu una sau mai multe persoane si probleme
legate de somn. Fiind o sursa de stress, ea poate provoca pe langa tensiuni mari si alte probleme
cardiovasculare, alaturi de dereglari nervoase. Conform Institutului National al Sanatatii, 65 de
milioane de americani sunt expusi la zgomote ce le pot diminua capacitatile de lucru si le pot
produce dereglari ale somnului si alte 25 de milioane isi risca sanatatea datorita zgomotului.
Zgomotul este un factor de stress si pentru animalele domestice si pentru cele salbatice. In zonele
retrase, elicopterele si avioanele militare inspaimanta adesea animalele. De exemplu, in Alaska,
s-a aratat ca zgomotul produs de avioane reduce sansele de supravietuire a puilor de caprioara.
Se considera ca sunetele din ape din jurul porturilor pot produce confuzii sonarului natural al
balenelor, folosit pentru a naviga, comunica si pentru a-si gasi hrana.
Metode de combatere a poluarii fonice
Poluarea fonica nu este o necesitate in zonele bine industrializate. Se pot face multe pentru a
reduce severitatea problemei, de exemplu, masinariile si vehiculele pot fi construite astfel incat
vor produce mai putin zgomot. Etichetele care indica nivelul zgomotului a unui produs pot ajuta
consumatorii sa evite produsele zgomotoase si sa aleaga alternative mai silentioase.
Chiar si dupa ce zgomotul este produs el poate fi atenuat in asa fel incat sa reduca expunerea
oamenilor la el. Acasa sau la birou, izolarea peretilor si instalarea geamurilor duble pot diminua
sunetul traficului, a vecinilor si a altor surse zgomot exterioare. Peretii pusi de-a lungul
autostrazilor pot proteja persoanele care locuiesc in apropiere de acestea de sunetul traficului.
Metode de protejare individuale sunt dopurile de urechi sau castile antifonice, mai ales cand
sunetul depaseste 85 decibeli.
In ultimii 30 de ani, Statele Unite si alte tari au depus eforturi considerabile pentru a controla
poluarea fonica. Majoritatea vehiculelor si alte producatoare de zgomot sunt mult mai silentioase
decat erau in trecut. Insa acum sunt mai multe masinarii producatoare de zgomot care
functioneaza mai mult.
In S.U.A. majoritatea regulilor privitoare la poluarea fonica au fost stabilite acum doua decenii si
criticii cer masuri noi si mai stricte cat si imbunatatirea celor vechi. Ce este valabil si pentru
celelalte moduri de poluare este valabil si in cazul poluarii fonice: cele mai bune eforturi
impotriva poluarii tind numai sa tina sub un relativ control poluarea astfel incat ea sa nu
depaseasca limitele normale.
Oet Andreea Maria
c. Postliceal Ocrotirea
Anul 1 A
Igiena alimentaiei gravidei

Plecand de la principiul ca sarcina este un fenomen fiziologic, regimul alimentar nu ar trebui sa
se deosebeasca de cel obisnuit. Totusi nu se pot desconsidera conditiile speciale care apar in
cursul sarcinii in ceea ce priveste metabolismele. De cantitatea, dar mai ales de calitatea
alimentelor, vor depinde, in mare parte, dezvoltarea fatului,cat si sanatatea gravidei.
In general se recomanda, mai ales in primele luni, ca gravida sa-si intocmeasca regimul alimentar
preferat, cu evitarea alimentelor nedorite, avand in vedere modificarile psihice din primul
trimestru de sarcina, care se pot manifesta printr-o pervertire a gusturilor sau prin anorexie,
greata si varsaturi matinale
Organismul matern nu trebuie incarcat. Vechiul aforism, ca "gravida trebuie sa manance pentru
doi" este depasit. Polifagia (dorinta de manca in exces) si polidipsia (dorinta de a bea in exces)
trebuie stapanite.
Alcoolul, cafeaua si fumatul trebuie evitate.
Cantarirea gravidei se indica saptamanal, in ultimul trimestru de sarcina. O crestere in greutate
saptamanala de peste 0,5 kg spre sfarsitul sarcinii, este nefavorabila pentru mama si fat.
Proteinele sunt absolut necesare, mai ales in a doua jumatate a sarcinii si trebuie sa fie
aproximativ de 100 g zilnic, din care 50 g sa fie de origine animala. Ele domina raportul corect al
substantelor alimentare principale in sarcina. Se pot lua din carne, lapte, oua, peste, cartofi si
cereale. De exemplu jumatate litru lapte, doua oua si 125 g carne sunt alimente suficiente pentru
a putea furniza cele 100 g proteine pe zi.
In nefropatiile de sarcina si in starile preeclamptice, proteinemia este scazuta si favorizeaza
retentia de apa. Regimul lactat creste nivelul de proteine si prin aceasta influenteaza in bine
evolutia starilor patologice din sarcina.
Glucidele produc energia de care are nevoie organismul. La gravida asigura substratul energetic
muscular si intaresc proprietatea antitoxica a ficatului. Se pot lua sub forma de zahar, sub forma
vegetala sau sub forma de paste fainoase. Ca si proteinele, glucidele sunt necesare, in special, in
a doua jumatate a sarcinii. Necesarul zilnic este de 350-400 g.
Lipidele. Sunt mai putin recomandate in cursul sarcinii, desi au o mare putere calorica.
Necesarul de lipide animale si vegetale se apreciaza la 40-60 g zilnic. Surplusul de lipide
produce o supraincarcare a ficatului, si asa suprasolicitat in sarcina. Din acest motiv nu se
recomanda gravidei lipide in exces care, pe langa influenta asupra functiilor ficatului, pot genera
si agrava o disgravidie tardiva. Se prefera untul, bogat in vitamina A si B2.
Lichidele. Necesarul de lichide se apreciaza la 600-1 000 ml pe zi. Este recomandabila reducerea
lichidelor, ca si a sarii, in ultimele luni de sarcina.
Continutul vitaminic al alimentelor este de o important deosebita pentru buna evolutie a sarcinii
si a dezvoltarii fatului.
Vitamina A este necesara pentru cresterea si buna functionare a tesuturilor epiteliale si in
metabolismul calciului. Ratia zilnica va fi de 6 000-8 000 U.I. in graviditate si lactatie. Se
gaseste in unt, galbenus, ficat de vitel, rosii, spanac si morcovi. Carenta in aceasta vitamina poate
duce la avorturi spontane si la disgravidii in prima perioada a sarcinii.
Vitamina B1 participa la desfasurarea normala a unor procese metabolice de baza. Tiamina
intervine in metabolismul acidului lactic. Tot ea stabileste corelatia dintre metabolismul glucidic
si lipidic, crescand prin aceasta dinamica glucidelor spre lipide. Necesarul fiziologic este de 25-
100 mg/zi. Se gaseste in carnea de porc, oua, nuci, fructe uscate, paine integrala, varza, telina,
spanac. Este necesara in contractiile uterine din timpul nasterii. Lipsa ei poate produce mialgii
(dureri musculare), nevrite (inflamatia unui nerv), polinevrite, edeme (iesirea de lichid
intesuturi).
Vitamina C participa in procesul de prelucrarea al glucozei in ficat. Mai participa la procesul de
calcificare, alaturi de vitamina D. Favorizeaza coagularea sangelui, resorbtia fierului in intestin,
maturarea hematiilor,dezvoltarea leucocitelor si trombocitelor. Ratia zilnica normala este de 100
mg/zi. Se gaseste in toate legumele verzi si in lapte. Creste rezistenta organismului la infectii si
combate anemia. Scaderea ei poate duce la avorturi repetate si stari de oboseala.
Vitamina D2. Actiunea acestei vitamine este strans legata de cea a calciului si a fosforului.
Lipsa ei produce rahitism la nou-nascut si o tonicitate redusa a musculaturii. Influenteaza
cresterea metabolismului in general. In sarcina si lactatie sunt necesare doze de 100-300 U.I.
vitamina D2 zilnic. In tratamentul profilactic, la gravide, se administreaza, in ultimele trei-patru
luni de sarcina si apoi, in cursul alaptarii, zilnic cate 1 000-1 500 U.I. vitamina D2.
Administrarea abuziva de vitamina D2 este riscanta in timpul graviditatii (in cadrul unui regim
alimentar bogat in vitamina D2) deoarece poate produce o osificare intrauterina. Cantitatea de
vitamina D2 necesara zilnic in sarcina este de 400-800 U.I. Se gaseste in lapte, unt, ficat si
untura de peste.
Vitamina E are proprietati antioxidante, fiind un bun stabilizator pentru grasimi si vitamina A.
Mareste capacitatea de aparare a organismului, actioneaza similar cu progesteronul. In concluzie,
are un, rol deosebit in mentinerea sarcinii. Se gaseste in legumele verzi, galbenus, lapte, unt.
Vitamina K indeplineste numeroase functii. Are actiune antihemoragica (rol deosebit in
coagulare). Doza si durata tratamentului depinde de gravitatea cazului si de promptitudinea
raspunsului la tratament. Dozele de 30 mg pot fi depasite in cazurile indicate. Se gaseste in
vegetale.
Sarurile. Alimentatia gravidei trebuie sa mai contina saruri minerale de fosfor, calciu, fier, iod.
Un regim alimentar complet in sarcina va contine: glucide, lipide, proteine, saruri, vitamine,
legume si fructe.
Laptele este considerat cel mai complet aliment.
Cerealele contin saruri si vitamine, regland totodata si functia intestinala. Legumele si fructele,
pe langa saruri si vitamine, contin o cantitate insemnata de hidrocarbonati.
In ceea ce priveste sarea, ea se gaseste in alimente in cantitate suficienta, asa incat nu este nevoie
de a fi adaugata in plus in alimentatie, cunoscuta fiind tendinta gravidei de a o retine in tesuturi.
Apa poate fi consumata fara rezerva. Trebuie evitate insabauturile alcoolice care sunt nocive
fatului.
Hrana unei gravide lipsita de factorii alimentari enumerati are o influenza daunatoare asupra
evolutiei sarcinii, asupra dezvoltarii fatului si asupra contractiilor uterine.

Oet Andreea Maria
c. Postliceal Ocrotirea
Anul 1 A

IGIENA ADOLESCENTULUI