Sunteți pe pagina 1din 78

Originea

omului
Evoluţie sau creat
după chipul lui
Dumnezeu?
Subiecte
 Manualele şcolare
 Mecanisme pentru dezvoltare şi schimbare
 O istorie a oamenilor-maimuţă – evidenţa
datelor
 Neanderthalienii
 Australopithecii şi Lucy
 Rearanjarea datelor

Temă: Afirmaţiile măreţe necesită dovezi


consistente
Manualele şcolare
Biology – Visualizing Life, Johnson, Holt, Rinehart, &
Winston, 1998, pag. 213.

“Priviţi cu atenţie la mâna voastră. Aveţi cinci


degete flexibile. Animalele cu cinci degete
flexibile se numesc primate. Maimuţele,
gorilele şi oamenii sunt exemple de primate...
Primatele au evoluat cel mai probabil din
mamifere mici, rozătoare, care se hrăneau cu
insecte, acum 60 de milioane de ani.”
Manualele şcolare
Biology, Miller and Levine, Prentice Hall,
2000, pag. 757.

“Toţi cercetătorii sunt de acord cu anumite date


fundamentale. De pildă, ştim că oamenii au
evoluat din strămoşi comuni cu alte primate vii,
cum ar fi cimpanzeii şi gorilele.”
Scurtă istorie a “datelor”
 Ramapithecus ……..... Gorilă
 Omul de Piltdown ….. Fals
 Omul de Nebraska …. Porc
 Omul de Java ……..... Gibon

Cum stăm cu datele?


În toate cazurile, data (vechimea) a
fost complet greşită!
Manualele şcolare
“Al doilea strămoş posibil al maimuţelor şi oamenilor a
trăit ceva mai târziu – acum 17 milioane la 7 milioane de
ani în urmă. Se numea Ramapithecus…
Biology: The Web of Life, Daniel D. Chiras, West Publishing Co.,
1993, pag. 758.

Afirmaţiile măreţe necesită dovezi consistente


De la chimicale la oameni
◆ Mecanism pentru ca procesele naturale să facă
substanţele chimice moarte să se unească pentru
a forma o celulă vie (evoluţie chimică)
◆ Un mecanism pentru a crea informaţia (ADN)
◆ Mecanism pentru a învinge a doua lege a
termodinamicii
◆ Un mecanism pentru schimbare (evoluţie
biologică)
■ Selecţie naturală
■ Mutaţii
Mutaţiile
“Mutaţiile apar fie prin erori spontane în timpul
reproducerii ADN-ului, fie ulterior, prin efectul agenţilor
fizici sau chimici asupra ADN-ului.”
The Nature of Life, John Postlethwait and Janet Hopson, McGraw-
Hill, 1995, pag. 256.

“Dacă nu erau mutaţiile – schimbări moştenibile la nivelul


informaţiilor genetice – n-ar fi existat nici o evoluţie.”
LIFE: The Science of Biology, Purves, Orians, and Heller, Sinauer
Associates, Inc., 1992, pag. 261.
Mutaţiile
Pierre Paul Grasse (zoolog, fost titular al Catedrei de
Evoluţie la Sorbona timp de 30 ani), Evolution of
Living Organisms, 1977, pag. 88.
“Unii biologi contemporani, imediat ce observă o
mutaţie, vorbesc despre (macro) evoluţie...
Această schemă logică este totuşi imposibilă:
Mai întâi, pentru că ipoteza principală nu este nici
evidentă, nici generală; în al doilea rând, pentru că
concluzia nu corespunde datelor. Indiferent de cât
de numeroase ar fi, mutaţiile nu produc nici un fel
de evoluţie.”
Mutaţiile
Lee Spetner (Doctor în Fizică – MIT), Not By
Chance, 1997, pag. 131, 138.

“În toată literatura despre ştiinţa vieţii pe care


am citit-o, nu am găsit niciodată ideea că
mutaţiile ar avea vreo contribuţie în bine...
Toate mutaţiile individuale care au fost studiate
la nivel molecular s-au dovedit a reduce
informaţia genetică, nu a o îmbunătăţi.”
Mutaţiile
Ernst Chain (Biochimist şi deţinător al premiului Nobel),
Responsibility and the Scientist in Modern Western Society,
London: Council of Christians and Jews, 1970, pag. 25

“…că dezvoltarea şi supravieţuirea celor mai


puternici ar fi absolut consecinţa unor mutaţii
aleatoare sau că natura face experimente cu
încercări şi erori prin intermediul mutaţiilor,
pentru a crea sisteme vii mai bune pentru a
supravieţui - aceasta pare o ipoteză fără nici o
dovadă...”
Mutaţiile
Maxim D. Frank-Kamenetski, Unraveling DNA, 1997, pag. 72.
(Profesor la Brown U. Center for Advanced Biotechnology and
Biomedical Engineering)
“Mutaţiile sunt fenomene rare, iar schimbarea simultană
chiar şi a doi aminoacizi reziduali dintr-o proteină este
foarte puţin probabilă…
Cineva ar putea crede că schimbând constant câte un
aminoacid odată, în final s-ar putea schimba substanţial
întreaga secvenţă…
Totuşi, aceste schimbări minore vor conduce la o situaţie
în care enzima nu-şi mai îndeplineşte rolul iniţial, dar nici
nu şi-a început noile sarcini. În acest moment se va
distruge – împreună cu organismul care o poartă.”
Replicarea ADNului şi mutaţiile
 ADN-ul dispune de un mecanism care îl
protejează în timpul replicării.
◆ De ce ar crea evoluţia un mecanism
care împiedică schimbarea?
Selecţia naturală
“Principiul selecţiei naturale, acceptat astăzi ca
fiind principalul mecanism aflat la baza evoluţiei
din natură, poate explica adaptări cum ar fi gâtul
lung al girafelor.”
The Nature of Life, John Postlethwait şi Janet Hopson,
1995, pag. 18.

Afirmaţiile măreţe necesită dovezi consistente


Selecţia naturală
Variaţia genetică
◆ Capacitatea de adaptare la mediu
◆ Supravieţuirea celor mai buni

Poate face selecţia naturală ca o


specie să devină una nouă?

Nu!!!
Selecţia naturală lucrează NUMAI cu
informaţii existente
Selecţia naturală
Elmer Noble, doctor în Zoologie, Glenn Nobel, doctor în
Biologie, Gerhard Schad, doctor în Biologie, Austin
MacInnes, doctor în Biologie, Parasitology: The Biology
of Animal Parasites, 1989, pag. 516.

“Selecţia naturală poate acţiona numai asupra


acelor proprietăţi biologice care există deja; nu
poate crea proprietăţi pentru a răspunde unor nevoi
de adaptare.”
Selecţia naturală
Neil Broom, How Blind Is the Watchmaker, 2001,
pag. 165 (doctor în Chimie şi Ştiinţa Materialelor)

“Îndrăznesc să afirmă că conceptul de bază al


selecţiei naturale, aşa cum e el definit de neo-
darwinism, este fundamental greşit...”
Selecţia naturală
Ariel Roth (doctor în Biologie), In Six Days, 2000, pag.
90.
“În timp ce modelul de selecţie naturală al
lui Darwin apare frecvent în manualele de
biologie, el a fost foarte criticat recent din
mai multe motive. Prezintă un defect major
atunci când vine vorba de dezvoltarea
treptată a sistemelor biologice…

Continuare pe pagina următoare


Problema este aceea că însuşi sistemul selecţiei
naturale pe care-l propunea Darwin tinde să
elimine componentele interdependente ale
sistemelor complexe pe măsură ce acestea se
dezvoltă
Componentele nu funcţionează până când toate
interdependenţele nu sunt prezente iar sistemul
funcţionează şi îi conferă organismului o
anumită valoare pentru supravieţuire.”

Afirmaţiile măreţe necesită dovezi consistente


Mutaţiile & selecţia naturală
12000
Mutaţiile şi accidentele

10000 Dacă evoluţia e


adevărată
8000

6000

4000
Selecţia naturală
elimină accidentele
2000 dăunătoare

0
1965 1970 1975 1980 1985 1990 1995 1999
Mutaţiile & selecţia naturală
12000
Moştenirea
10000 mendeliană la om
Enciclopedia genelor
8000
Intrări MIM

umane şi a accidentelor
6000

4000
Date observate
2000

0
1965 1970 1975 1980 1985 1990 1995 1999
Termeni
◆ Macroevoluţie O specie se transformă în altă
specie

◆ Microevoluţie Erori aleatoare în ADN, NU


evoluţie

◆ Variaţie genetică
Variabilitate în interiorul
speciei
◆ Selecţie naturală
Dovezi folosite pentru evoluţie
Toate acestea sunt
◆ Molia de ardei folosite în manuale
◆ Cintezele lui Darwin pentru a susţine
evoluţia
◆ Musculiţa de oţet
◆ Bacterii rezistente la antibiotice
■ Reapariţia unei caracteristici recesive
■ Rezistenţa era deja prezentă
■ Trupuri îngheţate ale exploratorilor (1845)

None of these are examples of evolution.


They are all Genetic Variation.
Dovezi folosite pentru evoluţie
NAS, Science and Creationism, 1999, pag. 11

“Diferitele specii de cinteză de pe insulele


Galapagos, cunoscute astăzi drept cintezele
lui Darwin, au ciocuri de forme diferite care
au evoluat în funcţie de diferite tipuri de
hrană.”

Cinteze: Ciocuri de forme diferite


Mutaţiile şi evoluţia
Jonathan Wells (Doctor Biologie Moleculară)
“Nu există nici o dovadă că mutaţiile în
ADN pot produce o schimbare necesară
pentru evoluţie…
Nu există nici o dovadă a mutaţiilor
benefice la nivel de macroevoluţie, şi nici
dovezi la nivelul a ceea ce îndeobşte se
numeşte microevoluţie.”

Afirmaţiile măreţe necesită dovezi consistente


Omul de
Neanderthal
Neanderthalienii

Desenul iniţial al omului de


Neanderthal
Apărut în London News 1909
Neanderthalienii – Cum arătau?

Neanderthal: Din
manualul Biology The
Web of Life, 1993
O nouă versiune a omului de
Neanderthal pe baza
aceluiaşi schelet. Publicată în
1911 în Illustrated London
News
Neanderthalienii – Cum arătau?

Omul de Neanderthal, Reconstituirea unui copil


reconstituit pe baza de patru ani, găsit în
unui craniu găsit în Gibraltar
La Chapelle-aux-
Saints, Franţa
Trăsăturile Neanderthalienilor
 Primul, găsit lângă Dusseldorf, Germania în 1856
 Reconstituit ca să semene cu o maimuţă
 Capacitate cerebrală cu aprox. 100-200 cc mai mare

Imaginea iniţială a fost eronată


 Folosea bijuterii
 Folosea instrumente muzicale
 Picta peşteri
 Putea să vorbească
 Îşi îngropa morţii
Trăsăturile Neanderthalienilor
“Ce-l face pe un Neanderthal să fie un Neanderthal
nu este mărimea, puterea sau o anumită măsură a
inteligenţei native, ci o serie de trăsături fizice
aparte, majoritatea legate de chip şi craniu.”
James Shreve, The Neanderthal Enigma,
1995, pag. 2.
Rearanjarea datelor
Desen al unei fosile
deNeanderthal
achiziţionat ca
suvenir la muzeul din
Berlin, oferind un
aspect similar
maimuţelor

Mandibulă ieşită
Imagini din Buried din locaş cu 30 mm
Alive de Jack Cuozzo
Rearanjarea datelor

Aspect Mandibulă ieşită cu


uman, plan 30 mm din locaş
Neanderthalienii şi oasele groase

Arcade groase
Neanderthalienii şi oasele groase
B. Endo, “Experimental Studies on the Mechanical
Significance of the Form of the Human Facial Skeleton,”
J. Fac. Univ. Tokyo, 1966.

Modelele biochimice au demonstrat că


muşchii mastoizi care acţionează
asupra dinţilor generează o
concentraţie intensă a presiunii în
regiunea nazală şi a frunţii...
conducând la arcade mai mari
Neanderthalienii şi oasele groase
Hooten and Dupertuis, “Age Changes and Selective
Survival in Irish Males, Studies on Physical
Anthropology,” American Assoc of Physical
Anthropology and Wenner-Gren Foundation, 1951.

În 1951, doi cercetători care au lucrat cu


10.000 de bărbaţi au descoperit că în
perioada respectivă creşterea facială încă
exista.
Neanderthalienii şi oasele groase
Cambell, “Roentgen Aspects of Cranial Configurations,”
Radiologic Clinics of North America, 1966.

În 1966, Campbell, un radiolog, a observat că


craniul continuă să se îngroaşe de-a lungul
vieţii.
Localizarea Neanderthalienilor
“Apărut prima dată în Europa acum 120.000 de ani, omul
de Neanderthal s-a înmulţit odată cu scăderea
temperaturilor care anunţau era glaciară…”
James Shreve, The Neanderthal Enigma, 1995, pag. 5.

Arealul
cunoscut al
omului de
Neanderthal
Concluzia 1: Neanderthalienii
R. Ward şi C. Stringer, ‘A molecular handle on the
Neanderthals’, Nature, pag. 225–226.
“Dacă populaţiile umane timpurii ar fi fost ‘foarte
reduse şi izolate una de alta’, treptat fiecare ar fi
acumulat ‘diferite pierderi [în ADN-ul
mitocondrial] până ar fi ajuns să arate diferit una de
alta din cauza separării.
Nu există nimic în noile date care să ne spună că
omul de Neanderthal nu avea relaţii cu Homo
sapiens, lucru care îl face să fie parte din aceeaşi
specie.”
Concluzia 2: Neanderthalienii
Clima rece, eschimoşii şi Neanderthalienii
 Constituţie viguroasă şi membre scurte
 Greutate corporală mai mare

Dave Phillips (Antropolog), “Neanderthals Are Still


Human,” Impact Article #223, Mai 2000

“Diferenţele anatomice ale Neanderthalienilor sunt


extrem de mici şi se pot explica în majoritate ca
rezultat al unor populaţii izolate genetic, care au trăit
într-un climat dur, friguros.”
Lucy şi
australopitecii
Lucy şi australopitecii
 Lucy a fost descoperită în 1974
 S-a găsit aprox. 40% din schelet
 S-a afirmat că datează de acum 3,5 milioane ani
 S-a afirmat că era bipedă (mergea ridicată)
Lucy şi australopitecii
 Nici o similitudine de aspect cu oamenii
 Braţe lungi ca la cimpanzei
 Maxilare ca ale cimpanzeilor
 Femur similar cu al cimpanzeilor
 Picioarele lui Lucy semănau foarte mult cu cele
ale maimuţelor
 Capacitatea cerebrală (400-500 cc) corespunde
cimpanzeilor
 Muşchi toracici dezvoltaţi pentru traiul în copaci
 Mâini similare cu ale cimpanzeilor pigmei
 Picioare lungi şi curbate
Desen din Life: The
Science of Biology,
Purves, Orians şi Heller,
1992, pag. 604.

“Această reconstituire trebuie să fi fost o surpriză pentru


anatomiştii Jack Stern şi Randall Susman… care, în studiul
lor publicat în 1983 în American Journal of Physical
Anthropology, descriau anatomia speciei lui Lucy drept
Astralopithecus afarensis. Ei arătau că mâinile şi picioarele
lui Lucy erau lungi şi curbate, tipice pentru traiul în
copaci.”
Richard Milton, Shattering the Myths of Darwinism, 1997, pag. 207.
Mergea Lucy în picioare?
◆ 1987, Charles Oxnard (Profesor de Anatomie şi
Biologie Umană) Analiză pe calculator
◆ 1992, American Journal of Physical
Anthropology, Mergea asemenea cimpanzeilor
◆ 1993, Christine Tardieu, (Antropolog) arăta că
“mecanismul ei de fixare nu era dezvoltat.”
◆ 1994, Journal of Human Evolution, Un studiu
biochimic al şoldului şi coapsei
◆ 1999, o nouă descoperire aruncă îndoieli asupra
lui Lucy
Mergea Lucy în picioare?
“Indiferent de starea genunchiului lui Lucy,
noile dovezi arată că Lucy avea o morfologie
tipică mersului sprijinit pe mâini.”
Richmand şi Strait, “Evidence that Humans Evolved from
Knuckle-Walking Ancestor,” Nature, 2000.

“M-am dus la dulap, am scos-o afară pe Lucy şi –


surpriză! – avea morfologia clasică mersului
sprijinit pe mâini.”
E. Stokstad, “Hominid Ancestors May Have Knuckle Walked,”
Science, 2000.
Comentarii ale unui evoluţionist

Richard Leakey a afirmat în 1983 că nu se poate


trage nici o concluzie fermă cu privire la specia
căreia i-a aparţinut Lucy.
The Weekend Australian, 7-8 mai 1983, secţiunea revistă,
pag. 3.

Afirmaţiile măreţe necesită dovezi consistente


Concluzie despre Lucy
William Fix, The Bone Peddlers, 1984, pag. xxii.

“Se pare că Lucy a fost o încercare de a


convinge publicul că fosilele lui Johanson
sunt mai importante decât cele ale lui Richard
Leakey, iar nu o încercare de a prezenta o
nouă evaluare a paleoantropologiei actuale.”
Valabilitatea
dovezilor
prezentate
Un alt om-maimuţă
Australopithecus ramidus
◆ Descoperit în 1994 (Aramis, Etiopia)
◆ Nume schimbat în Ardipithecus ramidus
◆ Datat acum 4,4 milioane de ani
Time Magazine, 3 octombrie 1994, pag. 68.
“Osemintele din deşertul etiopian dovedesc că strămoşii
omului au mers pe pământ acum 4,4 milioane de ani.”

Newsweek, 3 octombrie 1994, pag. 57.


“Ramidus confirmă încă odată că strămoşul comun a trăit
acum mai bine de 4,4 milioane de ani în urmă.”
5 dovezi pentru A. Ramidus

1. Corespunde liniei de evoluţie din care fac


parte şi ceilalţi membri
2. Vechime de 4,4 milioane ani
3. Grosimea stratului de smalţ de pe dinţii
fosilă
4. Molarul decidous
5. Se pare că era biped
Dovada nr. 1
Corespunde liniei de evoluţie din care fac
parte şi ceilalţi membri
A. Ramidus - A. afarensis - A. africanus - Homo habilis -
H. rudolfensis - H. ergaster - H. erectus - Neanderthals
◆ Aceasta este folosită frecvent ca dovadă
◆ Valabilitatea acestei linii nu este acceptată de toţi
evoluţioniştii
◆ Linia se schimbă periodic – ies unii, intră alţii

Dovada se bazează pe ipoteze şi extrapolări


Dovada nr. 2
Vechimea de 4,4 milioane ani

◆ S-a afirmat că este cel mai vechi ominid


◆ Nu există nici o metodă de datare precisă – toate
metodele se bazează pe presupuneri
◆ Contextul geologic al fosilei nu este clar stabilit
◆ Punctul de pornire în procesul de datare
foloseşte comparaţii biocronologice ale faunei
din alte locuri
Revista Time afirmă că fosilele “…erau închise în
rocă sedimentară, situată între straturi de cenuşă
vulcannică…”
Newsweek afirmă că fosilele erau “…prinse într-
un sediment vechi de 4,4 milioane de ani...”
Descoperitorii fosilelor au afirmat: “Toate fosilele
de hominid au fost găsite la suprafaţă…”
Se presupună că acolo au murit creaturile şi că nu
au provenit din altă parte pe parcursul celor 4,4
milioane de ani.
Dovada nr. 3
Grosimea smalţului de pe dinţii fosilă

Peter Andrews (Muzeul de Istorie Naturală, Londra),


nu este de acord:

“…toţi ceilalţi hominizi, inclusiv omul modern,


au un strat relativ gros de smalţ... Astfel, stratul
subţire al lui Ramidus e neobişnuit pentru un
cimpanzeu fosil.”
Studiile au arătat că există cel puţin trei factori
care influenţează grosimea smalţului dentar la
oameni şi primate
1. Variaţie genetică
2. Mediul înconjurător
3. Factorii de alimentaţie

Toate aceste explicaţii ştiinţifice au fost


ignorate pentru a proteja teoria evoluţionistă
Dovada nr. 4
Molarul decidous (dm 1)
White, Suwa şi Asfaw, “Australopithecus ramidus o nouă specie
de hominid timpuriu din Aramis, Etopia”, Nature, 1994

“Dm 1 este foarte important în studiile pe Australopitheci


de la descoperirea acestui gen acum 70 de ani... Dm1 de la
Aramis este morfologic mult mai apropiat de cel al
cimpanzeilor decât de cel al altor hominizi cunoscuţi.”

Deci Ramidus era mai degrabă un cimpanzeu


Dovada nr. 5
Se pare că era biped
◆ De remarcat acest “se pare”
◆ Nu s-a găsit nici un os de la laba piciorului, şold
sau femur
◆ Mersul biped este esenţial dacă vrem ca A.
Ramidus să fie considerat hominid şi o ‘verigă
lipsă’
Concluzie despre A. Ramidus
Dacă dovezile îl aşază aşa de aproape de
cimpanzei, cum putem spune dacă este o
verigă lipsă sau o varietate de cimpanzeu?

Relaţiile dintre cimpanzei


Deşi cei doi [cimpanzeul pigmeu şi cel comun] sunt
priviţi ca specii separate, nu se ştie dacă cimpanzeul
pigmeu reprezintă o versiune mai mică a celui comun,
un pitic filetic sau un specimen suficient de diferit
pentru a reprezenta un gen diferit.
Concluzie despre A. Ramidus

Pentru ca o teorie să fie credibilă, trebuie


examinate toate dovezile. Nu s-a făcut aceasta.
De ce?

Probabil pentru a promova evoluţia,


nu ştiinţa
Rearanjarea
datelor
Urme umane

Mary Leakey, “Footprints in the Ashes of Time,”


National Geographic, Aprilie 1979, pag. 446.
 În 1977, Mary Leakey a descoperit urme
umane în Laetoli (nordul Tanzaniei)
 Datate între 3,5 şi 3,8 milioane de ani
 Un total de 69 de urme pe o suprafaţă de 28 de
metri
 Mary Leakey le-a descris ca fiind “remarcabil
de asemănătoare cu cele ale omului modern.”
Urme umane
T. D. White, Lucy, the Beginnings of Mankind, pag. 250.
“Să nu ne înşelăm... Sunt la fel ca urmele
oamenilor actuali.”

T. D. White, Science, 1980, pag. 175.


“Aceste urme neerodate prezintă un model
morfologic complet, similar cu cel al oamenilor
actuali.”
Rearanjarea datelor - Laetoli
R. H. Tuttle, Natural History, March 1990, pag. 61-64.

“Pe scurt, urmele vechi de 3,5 milioane de ani


găsite la Laetoli, sit G, seamănă cu cele ale omului
actual. Nimic din caracteristicile lor nu sugerează
că hominizii de la Laetoli ar fi fost mai puţin bipezi
decât noi.
Dacă n-am fi ştiut că sunt vechi, am fi concluzionat
că sunt făcute de un membru al speciei noastre
Homo.”
Alte oseminte – Fosila KP271
Henry McHenry, “Fossils and the Mosaic Nature of
Human Evolution,” Science, 1975, pag. 428.
 În 1965, s-a descoperit în Kanapoi, nordul
Keniei, partea inferioară a osului superior al
umărului – fosila KP 271
 Datată la 4,5 mil – Ce era?
 Analiza pe calculator a dat răspunsul
“Rezultatele arată că specimenul Kanapoi, vechi
de 4-4,5 mil. de ani, nu este diferit de Homo
sapiens modern…”
Rearanjarea datelor - Kanapoi
William Howells, “Homo erectus in Human Decent: Ideas
and Problems,” Homo erectus: Papers in Honor of
Davidson Black, 1981, pag. 79-80.
“Fragmentul humeral de la Kanapoi, datat la aprox.
4,4 milioane de ani, nu poate fi deosebit de cel al lui
Homo sapiens dpdv morfologic sau prin analiza
multivariabilă realizată de Patterson şi de mine în
1967.
Sugerăm că ar putea reprezenta un Australopithecus
întrucât la acea dată alocarea lui Homo părea
preposterioară, deşi ar aceasta ar fi cea corectă, dacă
n-ar exista şi elementul timp.”
Evoluţia şi obiectivitatea
Philip Johnson, Darwinism on Trial, 1991, p. 84.
Graduate of Harvard U., Profesor de Drept la U. Berkeley

“Fosilele oferă mai degrabă infirmări decât


confirmări ale darwinismului, atunci când sunt
examinate obiectiv, dar examinarea obiectivă e un
lucru rar în domeniul paleontologiei darwiniste.
Abordarea darwinistă se bazează constant pe
găsirea unei fosile ajutătoare, prezentarea ei ca
dovadă a ‘evoluţiei’ şi apoi ignorarea tuturor
dificultăţilor.”
Variaţia umană

◆ Watusi
◆ Pigmei
◆ Nanism
◆ Jucători de basket Billy Barty Shaquille
◆ Eschimoşi (inuiţi) 1,20 m O’neal
2,10 m
Sumar: Istoric şi date
◆ Prezentare de date care erau eronate
◆ Interpretarea greşită a datelor
◆ Neraportarea unor date
◆ Cenzurarea unor date
◆ Informaţii incorecte în manualele şcolare
◆ Rearanjarea datelor pentru a susţine evoluţia

Cât de credibile sunt afirmaţiile evoluţioniştilor?


Concluzia 1: Evoluţia omului
“Astfel, acei biologi ce afirmă, asemenea
evoluţionistului austriac Gerhard Muller, că
‘originea noilor caractere morfologice este încă
neexplicată de către teoria sintetică actuală,’ nu au
neglijat să-l citească pe Darwin sau Dawkins.
În schimb, s-au dus acolo, au cântărit ce este de
fapt selecţia naturală – o simplă formulă deductivă
– şi s-au întors cu mâna goală.”

William Dembski (Doctor în Matematici) şi James


Kushiner, Signs of Intelligence, 2001, pag. 143.
Concluzia 2: Evoluţia omului
◆ Lipsa intermediarilor dovediţi
◆ Lipsa mecanismelor de schimbare
◆ Nici o explicaţie pentru complexitatea şi
informaţia specifică sporită

Afirmaţiile măreţe necesită dovezi consistente

Istoria (fosilele) oamenilor şi a


maimuţelor indică:
La început, Dumnezeu a făcut...
La început,
Dumnezeu a făcut
Mutaţiile

Studiu de caz
Valori de mutaţie şi evoluţia

Un studiu de caz
De câte generaţii este nevoie pentru ca o
creatură gen Lucy să devină om modern?

Informaţii primare
 Lucy ar fi veche de 3,5 milioane de ani
 Se spune că maimuţele sunt diferite de om
doar 3%
Valori de mutaţie şi evoluţia
 Fiecare generaţie va avea 20 de ani
 Triplăm perioada pentru 10 milioane de ani

10 milioane ani 500.000


20 ani = generaţii

 Fiecare generaţie va avea o mutaţie benefică


timp de 500.000 de generaţii
Studiu de caz: concluzie
 O moleculă de ADN uman conţine aprox. 3
miliarde de biţi de informaţii
 3% din 3 mld = 90 milioane de diferenţe
 O mutaţie benefică per generaţie (la fiecare 20
de ani) timp de 500.000 de generaţii (10
milioane de ani) afectează mai puţin de 1% din
genom
 Ar fi nevoie de 180 de mutaţii benefice corelate
per generaţie !!!
Traducere din limba engleză de
Bogdan Mateciuc
www.odaia.go.ro
www.trinita.home.ro