Sunteți pe pagina 1din 41

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ "ION IONESCU DE LA BRAD" IAŞI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE

PROIECT TEHNOLOGIC LA DISCIPLINA CREȘTEREA BOVINELOR

ÎNDRUMĂTOR, Conf.dr.ing. Vasile MACIUC

1

STUDENŢI, Ţuţuianu Ionuţ

Tema proiectului:

“ Elaborarea proiectului tehnologic pentru o fermă de vaci de lapte, întreținere liberă, cu un efectiv de 20 capete, rasă Brună de Maramureş ”

CUPRINS

1.Memoriu justificativ …………………………………………………………… 1.1. Importanţa creșterii bovinelor………………………………………………

2

1.2.

Amplasarea şi descrierea fermei……………………………………………

1.3.Caracterizarea rasei……………………………………………………………

2.Organizarea procesului de reproducţie…………………………………………

2.1 Organizarea reproducţiei ……………………………………………………….…

2.2 Structura efectivelor……………………………………… ……………………

2.3.

Structura de vârstă a animalelor tinere…………………………………………….

2.4

Programarea montelor şi fătărilor……………………………………………………

2.5

Mișcarea efectivelor……………………………………………………………………

2.6.Programarea producției de lapte………………………………………………………

3.Alimentaţia animalelor. ………… …………………….……………………………….

3.1 Tehnica hrănirii şi modul de administrare a furajelor………………………………

3.2 Norme de hrană pentru taurine………………………………………………………

3.3.Stabilirea necesarului de furaje………………………………………………………

4.Tehnologia de întreţinere şi exploatare…………………………………………………

4.1 Sistemul de întreţinere liberă…………………………………………………………

4.2 Organizarea mulsului…………………………………………………………………

5. Organizarea producţiei…………………………………………………………………

5.1 Producţia de lapte………………………………………………………………………

6.Rezultate tehnico-economice…………………………………………………………… 7.Concluzii și recomandări……………………………………………………………… Bibliografie…………………………………………………………………………………

3

Capitolul 1 1.Memoriu justificativ

1.1. Importanţa şi oportunitatea investiţiei

Creşterea bovinelor este o activitate tradiţională în România, bovinele având o importanţă social-economică, sanitară, biologică şi ecologică de prim ordin în economia ţării. Diversitatea producţiilor pe care le realizează, consumul redus de energie şi natura furajelor pe care le consumă, conferă creşterii şi exploatării bovinelor caracterul unei activităţi durabile şi de perspectivă. Creşterea bovinelor a reprezentat una dintre principalele îndeletniciri ale locuitorilor acestor locuri, vaca reprezentând o bună sursă de venituri dar şi un ajutor deosebit în activitatea din gospodăriile populaţiei, prin folosirea lor la munca câmpului, la pădure, transporturi, şi mai ales de laptele obţinut de la vaci şi produsele obţinute din prelucrarea acestuia dintre care untul şi brânza faceau parte dintre produsele alimentare de bază. Condiţiile pedoclimatice au condus într-o anumită perioadă la creşterea interesului pentru creşterea bovinelor, motiv pentru care printr-o atentă activitate de selecţie şi ameliorare a raselor autohtone s-a reuşit mărirea productivitaţii bovinelor în zonă, ceea ce a condus la dezvoltarea sectorului industrial . Este recunoscut faptul că bovinele furnizează un volum mare de produse animaliere de certă importanţă pentru consumul populaţiei şi pentru industria prelucrătoare. Raportat pe plan mondial, astăzi, din totalul efectivelor de animale domestice, o pondere de aproximativ 65% o au bovinele. Acestea se costituie într-o importantă sursă în realizarea fondului mondial de produse alimentare, asigurând peste 95% din producţia de lapte, aproape 33% din producţia de carne şi aproximativ 90% din totalul pieilor care se utilizează în industria pielăriei, la care se adaugă şi alte produse şi subproduse de largă utilizare. Bovinele furnizează materie primă necesară industriei laptelui şi cărnii pentru obţinerea produselor carnate şi lactate, laptele, produs strategic cu impact deosebit asupra copiilor, persoanelor în vârstă, precum şi a celor cu diferite afecţiuni, fiind cel mai important, datorită compoziţiei complexe, valorii biologice şi gradului înalt de digestibilitate. El conţine peste 100 de substanţe necesare organismului uman, toti cei 20 aminoacizi, 10 acizi graşi, 25 vitamine şi 45 elemente minerale. Exprimată în calorii, valoarea nutritivă a unui litru de lapte este echivalentă cu aprox. 400 g carne de porc, 750 g carne de viţel, 7-8 ouă, 500 g de peşte şi 125g de pâine. Susţinerea valorificării eficiente a laptelui materie primă va permite realizarea unor investiţii în retehnologizarea activităţii necesare realizării unor produse lactate controlabile, cu calitate şi termene de garanţie superioare. Carnea şi produsele din carne reprezintă surse importante de energie, proteine, minerale, vitamine, aminoacizi esenţiali necesari pentru buna funcţionare a mecanismelor fiziologice umane şi pentru păstrarea sănătăţii. În afară de carne, în alimentaţie se foloseşte şi cel de-al treilea sfert (ficat, creier, inimă, pulmon, splină, limbă,testicule, uger, burtă, buze şi seu). Taurinele produc mari cantitati de dejectii: 8-12 tone / 1 UVM, ele furnizând 70% din îngrasamintele organice utilizate în agricultura, de la o singura bovina obtinându-se pe an 100

4

kg azot, 20-30 kg fosfor si 80-90 kg potasiu. Prin necesitatea cultivarii plantelor ameliorative:

trifoi, lucerna, ghizdei, sparceta, soia, mazare, ca surse de proteina pentru rumegatoare, acestea lasa în sol cantitati importante de azot, circa 100-150 kg.

1.2. Amplasarea şi descrierea fermei

Ferma de vaci de lapte este situată în judeţul Iasi , în Războieni. În cadrul acestei ferme se cresc vaci de rasă Brună de Maramureş , iar producţia medie anuală este aproximativ de 7800 kg lapte cu un procent de 3,96 % grăsime şi 3,36% proteine, iar greutatea corporală este de 500 kg.

5

La ora actuală, ferma deţine un adăpost, o magazie pentru furaje, un fânar, sursă proprie de apă, energie electrică de la reţeaua existent.In ceea ce priveste mulsul acesta se va efectua mecanic ,optand pentru mulsul de tip bradulet. Evacuarea dejectiilor se va efectua mecanizat, amplasarea acestuia se va face pe platforme special amenajate, urmand ca apoi sa fie folosit pentru culturile proprii din cadrul aceleasi ferme. Laptele va fi vândut la centrele de colectare pentru fabricarea diferitelor produse lactate. Întreţinerea vacilor corespunzător va avea rezultate benefice pentru producţia de lapte, optând astfel pentru un sistem de întreţinere liberă în adăposturi închise.

1.3.Caracterizarea rasei

Rasa Brună în România s-a format prin încrucişarea taurinelor autohtone neameliorate rasa Sura de Stepa si rasa de munte Mocanita cu tauri din rasa Bruna proveniti din Austria si mai apoi din Elvetia. Rezultatele bune obtinute in urma incrucisarilor cu rasele locale a impulsionat raspandirea rasei Brune pe o arie mare, cuprinzand zonele montane si submontane din intreg arcul carpatic, unde din cauza unor conditii mai putin favorabile, in special lipsa cerealelor, nu au patruns rasele specializate in productia de lapte de tip Holstein-Friza. La aceasta a contribuit puterea mare de adaptare la conditiile de mediu din zonele montane si colinare, precum si capacitatea buna de valorificare a hranei in aceste conditii. Sistemul pastoral specific acestor zone, denumit pendulare, constand in aceea ca pe timpul verii vacile sunt intretinute in comun la stane iar in restul anului in gospodariile populatiei a condus la aparitia unor sortimente de cascavaluri deosebit de apreciate de catre consumatorii din tara si de peste hotare (Penteleu, Rucar, Bradet, etc.). Conform datelor oficiale, efectivul de rasa Bruna cuprins in Controlul Oficial al Productiei de lapte (COP), a realizat in anul 2006 o productie de 4065 kg lapte cu un procent de 3,96 % grasime si 3,36% proteina, ceea ce determina un raport destul de bun intre procentul de grasime si procentul de proteina (1,18). Economicitatea producţiei de lapte este bună; 1,22 UNL/kg lapte , indicele de lapte fiind de 1:6 1:7, viteza de eliberarea a laptelui 1,3 l/min. Trebuie precizat ca nu productia de lapte pe lactatie face din rasa Bruna o rasa deosebita, ci alte insusiri, legate in special de calitatea laptelui. Astfel, raportul intre grasime este foarte strans. De asemenea, calitatea proteinei este una foarte buna, cu un continut foarte crescut de cazeina (78% din

6

totalul proteinei din lapte), in special k-cazeina. Vacile din rasa Bruna produc un lapte care contine cu 7-8% mai mult calciu si fosfor, mai multa lactoza (zaharul din lapte), dar mai putine cloruri, ceea ce face ca acest lapte sa fie mai gustos. Cercetarile proprii au demonstrat o incidenta mult mai scazuta a infectiilor ugerului (mamite), prin urmare si numarul de celule somatice este mai scazut cu aproximativ 20% la rasa Bruna comparativ cu alte rase. Datorita acestor calitati, laptele provenit de la vaci de rasa Brună este cel mai indicat pentru industria branzeturilor, randamentul fiind cu aproximativ 16% mai crescut comparativ cu alte rase, timpul de coagulare mai redus datorita continutului in saruri minerale, argumente la care se adauga, desigur, insusirile organoleptice deosebite (gust, savoare, culoare, etc.). Lactatia este mai uniformă, iar afectiuni precum febra laptelui, cetozele si acidozele sunt mult mai rare decat la alte rase. Performantele productive ale rasei sunt sustinute de o longevitate productiva remarcabila. La aceasta contribuie robustetea membrelor, a danturii, precum si conformatia ugerului, care nu este foarte voluminos, are o textura supla, o simetrie acceptabila a sfarcurilor, ceea ce face ca acesta sa fie mai putin predispus la diverse afectiuni. Longevitatea productivă a rasei ii sporeste valoarea si compenseaza oarecum nivelul productiv mai scazut pe timpul unei singure lactatii. Astfel, cantitatea de proteina produsa pe parcursul intregii vieti productive de vacile din rasa Bruna este comparabila cu rasa Holstein-Friza. In Franta, tara cu o mare traditie in ceea ce priveste producerea si consumul de branzeturi, rasa Bruna ocupa in controlul oficial al productiei de lapte locul 2, imediat dupa rasa Normanda, dar cu mult inaintea rasei Montbeliarde. Efectivul controlat a crescut cu 50% intre anii 1993 si 2005, reflectand tendinta de dezvoltare a acestei rase, bazata pe ratiuni economice. Astfel, in contextul in care in Franta pretul laptelui este stabilit in funcţie de anumite criterii foarte severe de calitate, se constata ca in anumite situatii laptele provenit de la ferme crescatoare de rasa Bruna este cu 15-16% mai scump decat in fermele care cresc rasa Holstein.

7

Capitolul 2

2.Organizarea procesului de reproducţie

2.1 Organizarea reproducţiei

Tehnologia de reproducţie reprezintă ansamblul de măsuri cu caracter zootehnic, sanitar-veterinar şi organizatoric, aplicat pe flux biologic şi tehnologic, menit să ducă la perpetuarea speciei şi la obţinerea unui număr maxim de produşi de la acelaşi animal. Taurinele prezintă unele particularităţi de reproducţie şi anume: se introduc mai târziu la reproducţie (prima fătare are loc la 27-36 luni); produc maximum un viţel pe an şi viaţa reproductivă nu este prea lungă, necesitând o rată de înlocuire mare (15-25%). Programarea activităţii de reproducţie presupune: proiectarea asigurării

efectivului şi structurii optime; programarea sezonului de însămânţări şi fătări şi

a vârstei pentru introducerea viţelelor la reproducţie. La programarea

împrospătării efectivului-matcă trebuie să se ţină seama de următorii factori:

procentul de natalitate, rata reformei şi a pierderilor la diferite categorii de tineret, rata trecerii la turma de bază, rata reformei la vaci etc. Femelele din specia taurine sunt poliestrice, cu ovulaţie spontană, dar cu o manifestare mai puternică primăvara, iar masculii pot produce spermă cu capacitate fecundantă în tot cursul anului. Ca urmare, biologia reproducţiei speciei permite practicarea atât a însămânţărilor şi fătărilor grupate, cât şi a celor eşalonate. Sistemul de monte şi fătări sezoniere (grupate). Este indicat în acele unităţi care nu dispun de bază furajeră corespunzătoare şi nu au suficiente adăposturi pentru viţei. În acest caz se planifică în aşa fel montele ca fătările să aibă loc în număr mai mare în sezonul II şi III. Astfel, se planifică 40% din fătări

în sezonul II (primăvara), 30-35% în sezonul III (vara), iar restul de 25-30% în

celelalte sezoane. În acest caz vacile care au fătat primăvara şi vara dau

producţii bune, favorizate de masa verde, iar unităţile nu au greutăţi cu adăpostirea viţeilor.

Sistemul de monte şi fătări eşalonate. Când există o bază furajeră bine pusă la corespunzătoare pentru viţei, cel mai indicat este sistemul de programare

al fătărilor eşalonate punct, încât să poată asigura raţii echilibrate vacilor

gestante şi în lactaţie pe tot timpul anului şi adăposturi uniform tot timpul anului. Printre avantajele acestui sistem, menţionăm: aprovizionarea constantă a

8

populaţiei cu lapte şi produse lactate proaspete; reducerea investiţiilor pentru construcţia de noi adăposturi necesare tineretului, cele existente fiind folosite uniform tot timpul anului.

Programarea introducerii viţelelor la reproducţie

Programarea momentului optim de introducere a viţelelor la reproducţie se bazează pe luarea în considerare a următoarelor elemente: vârsta, dezvoltarea corporală, armonia corporală şi starea generală a animalului, precum şi caracterul fermei, respectiv obiectivul ameliorării privind masa corporală. Vârsta. Introducerea viţelelor la reproducţie se realizează după pubertate, respectiv după ce gonadele sunt dezvoltate complet morfologic şi funcţional. Pubertatea apare, în general, la masculi între 7-12 luni şi la femele între 9-12 luni, cu o variabilitate foarte mare în funcţie de ceilalţi factori, în special de rasă şi de hrănire. Dezvoltarea corporală. Este un element decizional de care trebuie să se ţină seama la programarea introducerii viţelelor la reproducţie. Acestea trebuie să realizeze, faţă de maturitatea corporală, următoarele: 70-75% din greutate, 90- 95% din înălţime, 85-90% din lungime şi adâncime, 80-85% din lărgime. Proporţiile corporale şi starea generală a viţelelor. Acestea trebuie să se caracterizeze printr-o bună armonie corporală, să aibă segmentele şi regiunile proporţionate, în special indicele pelvin corespunzător, care poate influenţa în mare măsură parturiţia Caracterul fermei. Programarea introducerii la reproducţie se face diferit în funcţie de caracterul fermei, de obiectivul urmărit în ameliorarea masei corporale pentru fiecare rasă. Astfel, în fermele de elită se recomandă ca la introducerea la reproducţie viţelele să aibă masa corporală de 400-420 kg. Organizarea şi dirijarea inseminării (însămânţării sau montei) la vaci şi viţele necesită soluţionarea următoarelor acţiuni: stabilirea termenului optim de inseminare; urmărirea şi depistarea vacilor şi viţelelor în călduri; alegerea momentului optim de inseminmare, a sistemului de reproducţie şi executarea inseminării. Stabilirea mărimii optime a repausului după gestaţie ("serviceperiod") are o semnificaţie deosebită, deoarece influenţează nemijlocit capacitatea reproductivă (fertilitatea) taurinelor şi nivelul productiv pe parcursul lactaţiei respective. De aceea, este necesar ca mărimea repausului de gestaţie să nu se stabilească arbitrar, ci luând în considerare o serie de factori: involuţia uterină, vârsta, nivelulproductiv, starea de întreţinere şi sănătate, particularităţile reproducţiei (uşurinţa fecundării şi fătării, integritatea funcţională a aparatului de reproducţie etc.). Urmărirea femelelor în călduri. Pentru urmărirea vacilor şi viţelelor în călduri se folosesc o serie de mijloace: planul individual de însămânţări şi fătări;

9

graficul de urmărire zinică a ciclurilor de călduri; calendarele de reproducţie şi "tăbliţa tehnologică". Depistarea vacilor şi viţelelor în călduri. La stabilirea timpului optim de depistare a căldurilor trebuie să se pornească de la faptul că durata căldurilor este scurtă (în medie 18 ore), că peste 1/3 din vaci manifestă călduri mai scurte de 12 ore şi că manifestarea căldurilor se face mai ales între orele 0-6 şi seara târziu. Incidenţa depistării diurne a căldurilor diferă astfel: 58% dimineaţa, 28% la prânz şi 49% după amiază. Incidenţa maximă a detectării căldurilor se obţine când se realizează trei observaţii pe zi, a câte 30 minute fiecare, dar rezultate bune se înregistrează şi la două observaţii pe zi, de câte 30 minute, efectuate dimineaţa devreme şi seara târziu, în afara perioadelor de hrănire şi de muls, care diminuează manifestarea lor. Felul, momentul şi condiţiile inseminării. Monta stimulează în mai mare măsură secreţia de ocitocină, care favorizează transportul spermei spre oviduct, decât însămânţarea artificială. Momentul însămânţării, în raport cu începutul estrului, condiţionează reuşita inseminării. Cea mai mare fecunditate se realizează atunci când inseminarea are loc la mijlocul estrului (83%), diminuând apoi (73% la sfârşitul estrului, 63% la 6 ore după sfârşitul estrului, 12-18% după 24-36 ore, iar la 48 ore fecunditatea devine nulă). De asemenea, se înregistrează o fecunditate scăzută şi în cazul în care inseminarea are loc la începutul estrului

(44%).

Însămânţarea artificială prezintă numeroase avantaje: maximizează progresul genetic prin utilizarea celor mai buni tauri; stimulează acţiunea de testare a taurilor; previne transmiterea unor boli (trichomonoza, vibrioza, bruceloza etc.); permite sincronizarea căldurilor; reduce cheltuielile ocazionate de întreţinerea taurilor. Femelele descoperite în călduri trebuie însămânţate la momentul optim, dar adesea nu se ştie începutul căldurilor. Ca urmare pentru sporirea şansei de reuşită, în fermele de producţie se recomandă executarea a două însămânţări la intervale de 10-12 ore. Materialul seminal se controlează periodic în timpul păstrării, pentru a-l elimina pe cel necorespunzător.

2.2 Structura efectivelor

Stabilirea structurii efectivului se bazează pe necesitatea asigurării efectivelor din categorii inferioare de vârstă, pentru înlocuirea animalelor care ies din categoria imediat superioară. Stabilirea structurii efectivului se bazează pe urmatoarele date:

direcţia de specializare;

efectivul de vaci existent la începutul unui an;

procentul de creştere a efectivului de vaci ;

procentul anual de reformă la vaci;

10

STABILIREA STRUCTURII EFECTIVULUI DE TAURINE

CATEGORIA

DATE DE

FECTIVUL

VIEZA DE

EFECTIVUL

STR%

DE ANIMALE

CALCUL

RULAT

RULARE

MEDIU

PROGRAMAT

Vaci de lapte

E

vi = 20

20

1

20

47,61

C e = 2 E vr =12 %

Juninci gestante

Dp = 12

4

2

2

4,96

Dc

= 6

K = 9%

Vițele montate

Dp

=12

5

4

1

2,38

Dc

= 6

K

= 14%

Tineret femel>18

Dp = 12

7

6

1

2,38

 

luni

Dc

= 6

 

K

= 14%

Tineret femel 12-

Dp = 12

7

2

4

9,52

18

luni

Dc

= 6

 

K

= 14%

Tineret femel

Dp = 12

9

2

5

11,90

6-12 luni

Dc

= 6

K

= 14%

Tineret femel

E

vi = 35

9

2

5

11,90

0-6 luni

Dc

= 6

N=95%

R=50%

Tineret mascul 0-

E

vi = 35

9

4

2

4.76

15

zile

Dc

= 3

 

N=95%

R=50%

Tineret la îngrășat

2 luni

12

6

2

4,76

Total

 

82

   

100

11

2.3. Structura de vârstă a animalelor tinere

(Însămânțarea artificială la 20 de luni)

   

Vârsta în

Luna când vor trece în categoria superioară de vârstă

Luna în care se programează la montă

Categoria de

animale

Efectivul

(cap.)

luna

ianuarie

 

1

6luni

Ianuarie

X

Tineret femel

1

5luni

Februarie

X

1

4luni

Martie

X

(0-6 luni)

1

3luni

April

X

 

1

2luni

Mai

X

-

-

-

X

 

1

12luni

Ianuarie

Septembrie

Tineret femel

1

11luni

Februarie

Octombrie

1

10luni

Martie

Noiembrie

(6-12 luni)

1

9luni

April

Decembrie

 

1

8luni

Mai

Ianuarie

-

-

-

-

 

1

18luni

Ianuarie

Martie

Tineret femel

1

17luni

Februarie

April

(12-18 luni)

1

16luni

Martie

Mai

1

15luni

April

Iunie

-

-

-

Iulie

-

-

-

August

Tineret femel

1

20luni

Ianuarie

Ianuarie

       

(>18luni)

-

-

-

-

-

-

-

Tineret mascul

1

3luni

Ianuarie

X

(0-3luni)

1

2luni

Februarie

X

-

-

-

X

12

2.4 Programarea montelor şi fătărilor

Femelele în călduri se examinează clinic (aspectul mucusului) pentru depistarea cervicitelor şi metritelor. Cele sănătoase se dirijează spre standul de montă. Trebuie să se respecte normele de protecţia muncii în perioada pregătitoare şi în timpul montei.Durata medie a gestaţiei este de 283 zile, înregistrând variaţii cuprinse între 278-290 zile, determinate de o serie de factori (rasă, vârstă, sexul şi numărul produşilor la fătare, condiţii de hrănire şi întreţinere etc.). Fătarea reprezintă un ansamblu de acte fiziologice, care cad sub incidenţa factorilor neuro- hormonali, metabolici, fizici şi imunologici, ce provoacă trecerea produsului de concepţie din mediul intern în cel extern şi constituie unul din cele mai importante evenimente ale activităţii de reproducţie la vacă.

Pregătirea pentru fătare începe cu cel puţin 10 zile înainte de împlinirea termenului. Apropierea fătării este marcată de unele semne caracteristice:

- abdomenul se lasă mult în partea dreaptă şi scobitura flancului se adânceşte;

- ligamentele sacro-iliace se relaxează şi apar scobituri de o parte şi de alta a cozii;

- sacrumul se înfundă iar coada îsi pierde rigiditatea;

- ugerul se tumefiază iar mameloanele se umplu cu colostru devenind adesea divergente ; Parturiţia are loc în boxe destinate acestei acțiuni.Vaca va sta în acest compartiment timp de 7-10 zile,în funcție de durata perioadei colostrale.În acest timp mulsul vacilor se va face la bidon iar colostrul în exces va fi depozitat pentru a fi folosit în hrana vițeilor în zilele următoare. Întocmirea planului individual de montă şi fătări are loc în luna decembrie a fiecărui an, având valabilitate pentru anul care urmează. Pentru întocmirea planului de montă şi fătări trebuie să se ţină cont de urmatoarele date:

- efectivele de vaci, junici şi viţele existente la sfârşitul anului, structurat pe stări fiziologice;

- efectivul de tineret femel la începutul anului şi vârsta acestora pe luni, în vederea stabilirii momentului programării la montă;

- vârsta programată la montă a tineretului (18luni)

- durata service-period-ului (90 zile);

- procentul de fecunditate (95%);

- procentul de reformă la vaci ;

- procentul de natalitate (95%);

- raportul între sexe (1:1);

- sistemul de fătări adoptat (eşalonat);

Plan de montă și fătări:

Efectiv = 20 capete;

Lactație-gestație = 80% = 16 capete;

Repaus mamar = 20% = 4 capete;

Diferite stadia de gestație = 54 %= 11 capete;

Fătate + montate = 46 % = 9 capete.

13

Planul de monte şi fătări

Specificare

 

Lunile calendaristice

 

Total

Sem.Isem. IIsem.III

 

sem. IV

 

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

An

Vaci

Gestante

           

2

2

2

2

2

1

11

precedent

Montate

                 

2

2

1

5

Fătate

                 

1

1

2

4

Propuse

                         

pentru

reformă

Negestante

                         

Juninci

           

-

-

-

1

1

-

2

viţele

Montate

                 

-

1

-

1

Nemontate

                         

An curent

Monte:

                         

Vaci

Monta I

1

1

2

2

2

2

2

2

1

2

2

1

20

Monta II

               

1

     

1

Total

1

1

2

2

2

2

2

2

2

2

2

1

21

Negest. la

                     

1

1

control

Reforme

                     

1

1

din

negestante

Viţele

Monta I

1

-

1

1

1

1

-

-

1

1

1

1

9

Monta II

                 

1

   

1

Total

1

-

1

1

1

1

-

-

1

2

1

1

10

Negest. la

                         

control

Refome din

                         

negestante

Fătări

Vaci

2

2

2

2

2

1

2

2

1

1

1

2

20

Junici

-

-

-

1

1

-

1

-

1

-

1

1

6

Total

2

2

2

3

3

1

3

2

2

1

2

3

26

Reforme

     

1

               

1

din fătări

Produşi

Viţei

1

1

1

2

1

1

2

1

1

1

1

1

13

obţinuţi

masculi

Viţele

1

1

1

1

2

1

1

1

1

-

1

2

13

Total

2

2

2

3

3

1

3

2

2

1

2

3

26

Pierderi

       

1

             

1

(1%)

Reforme vaci fătătri

     

1

               

1

TOTAL reforme vaci (din fătări şi negestante)

     

1

             

1

2

 

14

2.5 Mișcarea efectivelor Mişcarea lunară a efectivelor de taurine

Nr.crt

Categoria

Efectiv

 

Lunile anului

 

Efectiv

la 1.01

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

la

31.12

 

1. Vaci

20

-

-

-

+1

+1

-

-

+1

-

+1

+1

+1

24

-1

-1

 

2. Junici

2

-

+1

-

+1

+1

+1

+1

-1

-

+1

+1

+1

4

-1

-1

-1

-1

-1

 

3. Viţele

1

+1

+1

+1

+1

-1

-1

+1

+1

+1

+1

+1

-1

3

montate

-1

-1

-1

-1

-1

 

4. Tineret

4

+1

+1

+1

+1

+1

-

+1

+1

+1

+1

+1

+1

6

femel 12-

-1

-1

-1

-1

-1

-1

-1

-1

-1

18

luni

 

5. Tineret

5

+1

+1

+1

+1

+1

-

+1

+1

+1

+1

+2

+1

6

femel 6-

-1

-1

-1

-1

-1

-1

-1

-1

-1

-1

-1

12

luni

 

6. Tineret

5

+1

+1

+1

+1

+2

+1

+1

+1

+1

-1

+1

+2

6

femel 0-6

-1

-1

-1

-1

-1

-1

-1

-1

-2

-1

luni

 

7. Tineret

2

+1

+1

+1

+2

+1

+1

+2

+1

+1

+1

+1

+1

3

mascul

-1

-1

-1

-1

-1

-1

-2

-1

-1

-2

-1

-1

0-3 luni

 

8. Taurine

2

-

-

-

+1

-

-

-1

-

-

-

-

+1

3

 

la

îngrăşat

15

2.6.Programarea producției de lapte

Producţia de lapte este influenţată de o multitudine de factori, dintre care menţionăm :

rasa, structura de vârstă a efectivului de vaci, sistemul de fătări adoptat, durata unei lactaţii, condiţiile de întreţinere, etc. Deoarece producţia de lapte este neuniformă în decursul perioadei de lactaţie, programarea pe luni şi trimestre se poate face utilizând diferite metode cum ar fi : metoda curbei de lactaţie, metoda producţiei medii zilnice pe luni de lactaţie. Curba de lactaţie reprezintă o modalitate practică de urmărire şi ilustrare a evoluţiei producţiei de lapte pe parcursul lactaţiei vacilor. În mod obişnuit, prin curba de lactaţie se înţelege reprezentarea grafică a evoluţiei producţiei medii zilnice, pe perioada de control cronologică, având ca punct de plecare momentul declanşării fiziologice a lactaţiei, deci fătarea. Cu privire la lungimea curbei de lactaţie, se consideră ca abateri curbele care se întind pe o durată mai scurtă de 260 de zile şi cele care depăşesc 305 zile de lactaţie. Metoda producției medii zilnice pe luni de lactație se bazează pe ponderea producțiilor medii zilnice pe luni de lactație,determinate ,în mod diferențiat,în raport cu producția medie anuală pe nimal furajat. Cea de-a treia metodă presupune transformarea prealabilă a efectivului de vaci fizice,pe luni de lactație,în vaci unități ipotetice.În acest caz,producția zilnică de lapte este constantă și corespunde lunii a VI –a de lactație,diferențiindu-se în raport cu nivelul programat al producției de lapte pe animal furajat. Pentru primipare estimarea producţiei potenţiale de lapte se face la începutul celei de-a 8-a luni de gestaţie, când juninca, conform tehnologiei, trebuie să ocupe loc în grajdul de vaci (înainte şi după perioada de maternitate) şi să beneficieze de o hrănire la nivelul producţiei maxime de lapte (evidenţiată prin vârful curbei lactaţiei potenţiale).

Mişcarea efectivelor de vaci pe lunile de lactaţie

Lunile

 

Lunile de lactaţie

 

Total

Efectivul

%

anului

 

vaci

la

vacilor

începutul

în

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

lunii

lactaţie

Ianuarie

2

1

2

2

2

1

1

1

2

2

16

20

80

Februarie

2

2

1

2

2

2

1

1

1

2

16

20

80

Martie

2

2

2

1

2

2

2

1

1

1

16

20

80

Aprilie

3

2

2

2

1

2

2

2

1

1

18

20

90

Mai

3

3

2

2

2

1

2

2

2

1

20

21

95,23

Iunie

1

3

3

2

2

2

1

2

2

2

20

21

95,23

Iulie

3

1

3

3

2

2

2

1

2

2

21

21

100

August

2

3

1

3

3

2

2

2

1

2

21

22

95,45

Septembrie

2

2

3

1

3

3

2

2

2

1

21

22

95,45

Octombrie

1

2

2

3

1

3

3

2

2

2

21

23

91,3

Noiembrie

2

1

2

2

3

1

2

3

2

2

20

24

83,33

Decembrie

3

2

1

2

2

3

1

2

3

2

21

24

87,5

16

Programarea producţiei lunare de lapte după metoda curbei de lactaţie

Lunile

Lunile de lactaţie

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

Total (hl)

calenda-

% din producţia medie

12

14,5

13,5

12,5

10,5

10,0

9,0

8,0

6,0

4,0

ristice

Producţia de

754,69

911,91

842,73

786,13

660,35

628,91

566,01

503,12

377,34

251,56

lapte/vacă litri

Ianuarie

Efectiv (cap.)

2

1

2

2

2

1

1

1

2

2

 

Producţia (hl)

15,09

9,11

16,05

15,72

13,2

6,28

5,66

5,03

7,54

5,03

99,51

Ferbuarie

Efectiv (cap.)

2

2

1

2

2

2

1

1

1

2

 

Producţia (hl)

15,09

18,23

8,42

15,72

13,2

12,57

5,66

5,03

3,77

5,03

102,72

Martie

Efectiv (cap.)

2

2

2

1

2

2

2

1

1

1

 

Producţia (hl)

15,09

18,23

16,05

7,86

13,2

12,57

11,32

5,03

3,77

2,51

106,43

Aprilie

Efectiv (cap.)

3

2

2

2

1

2

2

2

1

1

 

Producţia (hl)

22,64

18,23

16,05

15,72

6,6

12,57

11,32

10,06

3,77

2,51

120,27

Mai

Efectiv (cap.)

3

3

2

2

2

1

2

2

2

1

 

Producţia (hl)

22,64

27,35

16,05

15,72

13,2

6,28

11,32

10,06

7,54

2,51

134,1

Iunie

Efectiv (cap.)

1

3

3

2

2

2

1

2

2

2

 

Producţia (hl)

7,54

27,35

25,28

15,72

13,2

12,57

5,66

10,06

7,54

5,03

129,95

Iulie

Efectiv (cap.)

3

1

3

3

2

2

2

1

2

2

 

Producţia (hl)

22,64

9,11

25,28

23,58

13,2

12,57

11,32

5,03

7,54

5,03

135,3

August

Efectiv (cap.)

2

3

1

3

3

2

2

2

1

2

 

Producţia (hl)

15,09

27,35

8,42

23,58

19,81

12,57

11,32

10,06

3,77

5,03

137

Septembrie

Efectiv (cap.)

2

2

3

1

3

3

2

2

2

1

 

Producţia (hl)

15,09

18,23

25,28

7,86

19,81

18,86

11,32

10,06

7,54

2,51

136,56

Octombrie

Efectiv (cap.)

1

2

2

3

1

3

3

2

2

2

 

Producţia (hl)

7,54

18,23

16,05

23,58

6,6

18,86

16,98

10,06

7,54

5,03

131,27

Noiembrie

Efectiv (cap.)

2

1

2

2

3

1

3

3

2

2

 

Producţia (hl)

15,09

9,11

16,05

15,72

19,81

6,28

16,98

15,09

7,54

5,03

127,5

decembrie

Efectiv (cap.)

3

2

1

2

2

3

1

3

3

2

 

Producţia (hl)

22,64

18,23

8,42

15,72

13,2

18,86

5,66

15,09

11,32

5,03

134,17

Total

Anual

                   

1494,78

17

Capitolul 3

3.Alimentaţia animalelor

3.1 Tehnica hrănirii şi modul de administrare a furajelor

Alimentaţia este unul dintre factorii cei mai importanţi care contribuie la realizarea producţiilor ridicate de lapte, totodată dă posibilitatea crescătorului de a evita starea de subalimentaţie sau furajarea excesivă a animalelor, amândouă situaţii fiind dăunătoare sănătăţii şi neeconomică în acelaşi timp. În caz de subalimentaţie animalele devin receptive la boli, iar reproducţia este perturbată, scade fecunditatea şi prolificitatea. Producţia de lapte, sporul de creştere în greutate vor fi de asemenea diminuate, cea ce duce în final la ridicarea preţului de cost al

produselor obţinute şi implicit la scăderea rentabilităţii activităţii de creştere a animalelor. Viaţa şi producţiile animalelor presupune un schimb permanent şi neîntrerupt de substanţe

între

mediu.

Substanţele nutritive sunt folosite în corp la producerea energiei necesare organismului

pentru:

organism

şi

menţinerea temperaturii corpului la un nivel relativ constant;

desfăşurării proceselor biochimice care au loc în organism;

creşterea ţesuturilor la animalele tinere şi refacerea ţesuturilor uzate prin funcţionare la animalele adulte;

sinteza anumitor substanţe necesare vieţii: hormoni, vitamine, enzime etc.;

elaborarea produselor pe care le obţinem de la animale, laptele în cazul nostru, care necesită cele mai mari cantităţi de energie conţinută în furaje. Prin urmare reiese că substanţele nutritive au în organism un rol energetic şi un rol plastic, de construcţie al organismului. Rolul energetic este îndeplinit în primul rând de glucide şi lipide, care sunt descompuse în organism până la bioxid de carbon şi apă, dar şi de proteine care sunt metabolizate până la bioxid de carbon, apă şi amoniac. În ambele cazuri procesul biochimic se desfăşoară cu elaborare de energie. Rolul plastic este îndeplinit în cea mai mare măsură de proteinele existente în furaje şi de substanţele minerale, dintre care calciul şi fosforul participă în cel mai mare procent la formarea scheletului organismului, adică a osaturii. Dintre substanţele nutritive existente în furaje cele mai importante dar şi cele mai scumpe sunt proteinele, care nu pot fi substituite în hrana animalelor de câtre alte componente nutritive. Componentele energetice din nutreţuri pot fi însă substituite de câtre proteine, deci proteinele sunt capabile să asigure organismului energia necesară desfăşurării funcţiilor vitale cele mai importante. Dar energia rezultată din proteine este cea mai scumpă formă de energie!

18

În alimentaţia bovinelor folosirea proteinelor ca sursă de energie în general nu se întâmplă, datorită faptului că majoritatea furajelor specifice rumegătoarelor sunt furaje energetice. În caz de alimentaţie abundentă, când substanţele nutritive administrate prin furaje depăşesc nevoile imediate ale organismului ele se depun sub formă de rezerve în diferite organe şi ţesuturi. Pe acest principiu se bazează pregătirea vacilor în ultima perioadă a gestaţiei, în stadiul de înţărcare înaintea fătării. În această perioadă se refac rezervele organismului care au fost folosite în vederea susţinerii unei producţii ridicate de lapte din lactaţia anterioară şi se creează noi rezerve care vor fi folosite în lactaţia viitoare, dar mai ales în prima parte a lactaţiei când substanţele nutritive administrate prin raţii zilnice nu satisfac necesarul organismului în vederea susţinerii unor producţii ridicate de lapte. Reiese deci că realizarea unei producţii ridicate de lapte mai ales în prima parte a lactaţiei nu se poate face numai pe seama substanţelor nutritive din furajele administrate zilnic, deoarece vacile cu producţii mari de lapte nu sunt capabile să consume cantităţi prea mari de furaje care depăşesc capacitatea lor de ingestie stomacală şi atunci organismul apelează la rezervele proprii care sunt consumate treptat, până la epuizare totală. Acest lucru se întâmplă numai în caz de alimentaţie completă, când toate substanţele nutritive sunt asigurate la nivelul necesarului şi echilibrate între ele. Dacă unele substanţe nutritive nu sunt asigurate la nivelul necesarului, iar altele sunt asigurate în totalitate, sau chiar peste necesar vorbim de o alimentaţie incompletă. În acest caz după epuizarea posibilităţilor de substituire între substanţele nutritive se instalează boala de carenţă. Substanţele nutritive din furaje sunt folosite în două direcţii. O parte este folosită pentru menţinerea funcţiilor vitale ale organismului şi se numeşte necesarul de întreţinere, iar cealaltă parte contribuie la sintetizarea produselor animaliere: laptele şi carnea, ca fiind cele mai importante şi care se numeşte necesarul de producţie. Necesarul de întreţinere Pentru menţinerea funcţiilor vitale, la fel ca şi pentru producţie, animalele au nevoie de energie şi de o serie de substanţe dintre care proteinele, sărurile minerale şi vitaminele sunt cele mai importante. Energia este folosită pentru menţinerea constantă a temperaturii corpului şi funcţionării organelor vitale (inima, plămânii, ficatul, rinichii etc.). După îndelungate cercetări şi experimente s-a ajuns la concluzia că vaca are nevoie de 1-1,2 UN pe 100 kg greutate vie. Proteina serveşte la refacerea ţesuturilor uzate şi este absolut indispensabilă funcţionării normale ale organelor interne, fără ca animalul să înregistreze creştere sau scădere în greutate. S-a stabilit că acest necesar la vacile de lapte este în medie 60 grame proteină digestibilă (PD) pe 100 kg greutate vie. Necesarul de săruri minerale, calciu (Ca), fosfor (P) şi clorură de sodiu (NaCl), sau sarea de bucătărie, este următorul: Calciu 20-25 g.; fosforul 10-15 g. pe un animal şi 5 g. sare de bucătărie pe 100 kg greutate vie. Necesarul pentru producţia de lapte La stabilirea necesarului de producţie a vacilor de lapte s-a pornit de la compoziţia chimică a laptelui.

19

Substanţele nutritive din nutreţuri au influenţă asupra secreţiei laptelui şi asupra componenţilor acestuia. Reducerea valorii energetice a furajelor la început provoacă o scădere mai mică a producţiei de lapte, datorită faptului că energia deficitară este substituită pe seama altor substanţe nutritive şi este completată din rezervele organismului. Pentru stabilirea necesarului de energie, exprimat în unităţi nutritive (UN) s-a luat în considerare caloricitatea laptelui care este de 746 Kcal /kg. În producţia de lapte 1 UN produce 1680 Kcal, deci pentru 1 Kg lapte sunt necesare în medie 0,45 UN (746: 1680 =

0,45).

La stabilirea necesarului de proteină pentru producerea a 1 kg. lapte se ţine seama de cantitatea de proteină din lapte şi de coeficientul de utilizare a proteinei digestibile din furaje, adică de valoarea biologică a proteinei din furaje. Reducerea proteinei din furaje provoacă o scădere a producţiei de lapte dar şi a procentului de grăsime al acestuia, chiar dacă raţia are valoare energetică suficientă. Astfel s-a stabilit că pentru producerea unui kg de lapte sunt necesare în medie 45-50 grame proteină dugestibilă. Dacă socotim ca ideale o durată a lactaţiei de 305 zile şi 60 zile repausul mamar, deci un interval între două fătări de 365 zile, majoritatea autorilor sunt de acord că acest interval trebuie împărţit în patru perioade distincte din punct de vedere fiziologic şi nutriţional. Perioada I. Numită şi perioada de mobilizare a rezervelor corporale, când vaca, indiferent de modul în care este hrănită, de obicei pierde în greutate, începe imediat după fătare şi se încheie la 2- 3 săptămâni după ce s-a atins vârful lactaţiei. Are o durată care depinde de nivelul producţiei de lapte, în medie fiind de circa 10 săptămâni. Caracteristic pentru această perioadă este un apetit în creştere, cerinţe nutriţionale maxime, având în vedere că şi producţia de lapte este maximă. Pentru compensarea unui bilanţ nutritiv negativ (în specialenergetic), sunt mobilizate rezervele corporale şi vacile pierd în greutate. În mod normal, pierderile în greutate sunt de circa 0,5 kg/zi, putând ajunge chiar la 1 kg/zi. Pentru a compensa pierderile, vaca trebuie să aibă suficiente rezerve constituite din perioada anterioară, deci să înceapă lactaţia într-o stare bună de întreţinere, datorită unei hrăniri corespunzătoare în ultimele luni de lactaţie; de asemenea, trebuie să fie pregătită pentru a consuma nutreţuri concentrate încă din ultimele luni de gestaţie. Raţia administrată trebuie să conţină furaje de cea mai bună calitate, cu palatabilitate maximă şi să fie echilibrată în privinţa conţinutului energo-proteic şi vitamino-mineral. Totodată, raţia trebuie să conţină suficiente zaharuri fermentescibile, cât şi fibre brute, pentru

a se realiza în rumen, datorită simbionţilor rumenali, o fermentaţie favorabilă producţiei de

lapte. În raţie trebuie incluse următoarele sortimente de furaje: fân de cea mai bună calitate, nutreţuri însilozate cu conţinut crescut de substanţă uscată şi cu valoare energetică, în special porumb însilozat cu 30-35% S.U. sau semifân cu 45-55% S.U., care au palatabilitatea maximă. Nu trebuie să lipsească din raţie, vara, nutreţul verde provenit Dacă socotim ca ideale

o durată a lactaţiei de 305 zile şi 60 zile repausul mamar, deci un interval între două fătări de

365 zile, majoritatea autorilor sunt de acord că acest interval trebuie împărţit în patru perioade distincte din punct de vedere fiziologic şi nutriţional.

20

Perioada a II-a. Este perioada de stabilizare a masei corporale şi de refacere a greutăţii pierdute în primele 10 săptămâni de lactaţie. Începe iniţial după ce vacile au început să scadă în greutate şi durează până în jurul celei de a 30-a săptămâni de lactaţie. De obicei, după ce s- a atins vârful producţiei de lapte şi bilanţul nutritiv a devenit pozitiv, vacile au fecunditatea maximă şi în mod obişnuit rămân gestante, aşa că în a 30-a săptămână de lactaţie se află în luna a 5-a de gestaţie, când apetitul este maxim, iar producţia de lapte este vizibil în scădere, reprezentând circa 2/3 din producţia maximă. La sfârşitul acestei perioade trebuie să fie refăcută greutatea corporală pierdută în prima parte.

Perioada a III-a. Durează după săptămâna a 30-a de lactaţie respectiv luna a 5-a de gestaţie, până la înţărcare. Caracteristic este începerea scăderii accentuate a producţiei de lapte, apetitul se menţine încă ridicat, iar necesarul de nutrienţi pentru creşterea fetusului este încă destul de scăzut. În această perioadă trebuie refăcute marea majoritate a rezervelor pentru lactaţia următoare, deoarece, pentru aceasta, pot fi utilizate cantităţi mari de nutreţuri de volum. Trebuie să se ţină seama şi de faptul că, în această perioadă, dacă alimentaţia vacii nu este bine condusă, există riscul supraângrăşării, cu consecinţe nefavorabile asupra sănătăţii vacii şi a viţelului. Pentru aceasta, creşterea în greutate în această perioadă nu trebuie să depăşească 500-750 g/zi. Perioada a IV-a (a repausului mamar). Într-o alimentaţie bine condusă, în această perioadă formarea rezervelor corporale trebuie să fie terminată. Peste raţia de întreţinere, în această perioadă trebuie să se mai adauge numai 1-2 U.N. pentru creşterea fetusului. O hrănire abundentă în această perioadă, pe lângă o creştere exagerată a fetusului, determină o îngrăşare exagerată şi, de asemenea, poate să ducă la un apetit scăzut după fătare. Astfel, s-a observat că vacile care înregistrează creşteri mari de greutate în această perioadă, imediat după fătare au un apetit foarte scăzut, slăbesc mult în primele săptămâni şi sunt cel mai adesea predispuse la cetoze. De asemenea, la acestea apare adesea edemul exagerat al ugerului. Hrănirea pe bază de nutreţuri de volum şi în special fibroase de bună calitate este cea mai indicată.Nutreţurile concentrate se utilizează numai în ultima parte a gestaţiei, respectiv înainte cu 2-3 săptămâni de fătare, când trebuie făcută aşa-zisa punere sub presiune”.

3.2 Norme de hrană pentru taurine

 

Greut

           

Categoria

UFL/

PDI

Ca (g)

P (g)

SU (g)

UIDL

corp.

UFC

(g)

 

(kg)

     

Vaci lapte

500

13,2

1305

1305

109

57

15,5

21

Juninci

450

5,4

479

479

33

26

8,5

Viţele 12-18 luni

400

479

479

33

26

8,5

8,5

Viţele 6-12 luni

300

4,4

404

404

27

18

6,8

Viţele 3-6 luni

200

3,4

329

329

21

12

5

22

Raţie de hrană pentru o vacă de 500 kg cu o producţie de 20 kg lapte

 

Valoarea nutritivă a unui kg nutreţ

 

Nutreţ

Kg

Kg

UFL

PDIN

PDIE

Ca

P

UIDL

 

brut

SU

Kg

UFL

PDIN

PDIE

Ca

P

UIL

15,7

13,2

1305

1305

109

57

15,5

SU

0,35

0,90

50

68

3,5

2,5

1,03

Siloz

12

4,2

3,8

210

286

14,7

10,5

4,3

porumb

0,187

0,82

111

79

16,0

3,0

1,08

Siloz

9,6

1,8

1,5

200

142

28,8

5,4

1,9

lucernă

0,85

0,76

86

87

3,0

2,5

1,05

Fân

2,9

2,5

1,9

215

218

7,5

6,25

2,6

dactylis

0,85

0,67

112

94

15,5

2,5

1,03

Fân

3,3

2,8

1,9

314

263

43,4

 

7 2,9

lucernă

0,88

0,50

20

48

3,5

1,0

1,55

Paie ovăz

1,4

1

0,5

20

48

3,5

 

1 1,6

0,876

1,25

85

122

0,4

3,5

 

- Brizură

1,8

1,6

2

136

195

0,64

5,6

-

porumb

0,868

0,90

114

96

1,5

12,8

 

- Tărâţe de

2

1,7

1,5

194

163

2,55

21,8

-

grâu

0,98

-

1427

-

-

-

 

- Uree

0,01

0,01

-

16

 

- -

-

 

-

0,98

-

-

-

390

-

 

- Cretă

0,02

-

-

-

 

7,91

- -

 

-

furajeră

23

Raţie de hrană pentru o vacă de 500 kg în luna a 9-a de gestaţie

 

Valoarea nutritivă a unui kg nutreţ

 

Nutreţ

Kg

Kg

UFL

PDIN

PDIE

Ca

P

UID

 

brut

SU

L

Kg

UFL

PDIN

PDIE

Ca

P

UIDL

10

7

550

550

55

30

10,5

SU

0,85

0,67

112

94

15,

2,5

1,03

Fân

1,3

1,1

0,8

123

103

17,0

2,75

1,1

5

lucernă

5

0,85

0,76

86

87

3,0

2,5

1,05

Fân

1,8

1,5

1,2

129

130

5,25

3,75

1,5

dactylis

0,35

0,90

50

68

3,5

2,5

1,03

Siloz

6