Sunteți pe pagina 1din 25

Nursing in pediatrie

As. Princ. Lic. Tamas Simona Bogdana

C 1 Notiuni introductive. Definitia notiunilor de puericultura si pediatrie

-puericultura si pediatria sunt domenii de activitate ale medicinii care au ca obiect comun de preocupare copilul de la nastere pana la adolescenta (16,17ani) -puericultura:se ocupa de copilul sanatos si anume de ansamblul mijloacelor care asigura o dezvoltare psiho-motorie normala si ocrotirea sanatatii prin masuri profilactice -cuvantul puericultura provine din lb. latina puer=copil, cultura=crestere -in seria puericulturii intra:

-puericultura antenatala (prenatala): se ocupa cu dezvoltarea intrauterina normala a produsului de conceptie pana la nastere -dezvoltare postnatala: ingrijirea corporala, alimentatie normala, asigurarea bunei dezvoltari psihice, igiena mediului copilului, stabilirea criteriilor de apreciere a dezvoltarii normale -pediatrie: este aceea ramura a medicinei care se ocupa cu descrierea diagnosticului si tratamentului bolilor copilului de la nastere pana la adolescenta -cuvantul pediatrie provine din lb. greaca pais, paidos=copil, tria=tratament -copilaria se imparte pe perioade bine delimitate tinand seama de particularitatile de dezvoltare si patologia specifica fiecarei varste -se deosebesc:

  • 1 perioada neonatala sau de nou-nascut (0-28 zile)

  • 2 perioada de sugar (1luna-1an)

  • 3 perioada de anteprescolar sau copil mic (1-3 ani)

  • 4 perioada de prescolar (3-7ani)

  • 5 perioada de scolar (7-16 ani)

  • 6 adolescenta

-morbiditatea infantila =totalitatea imbolnavirilor in decursul unei anumite perioade -perioadele de copilarie amintite mai sus au un specific al morbiditatii:

-in perioada de nou-nascut: se intalnesc mai ales boli legate de actul nasterii -la sugari: predomina bolile aparatului respirator in sezonul rece si ale aparatului digestiv in sezonul cald -la anteprescolar: bolile infecto-contagioase -la prescolari: bolile infecto-contagioase + intoxicatii, accidente de locuinte, apar si boli ale aparatului respirator -la scolari: incep sa apara reumatism articular acut, glomerulo-nefrita, accidente de circulatie, de joaca, de sport, psihice, boli ale aparatului urinar, hepatice, bolile sangelui

-mortalitatea infantila: intr-o anumita perioada data este reprezentat de nr. de decese intre 0-1an raportat la 1000 de nascuti vii din aceea perioada -cauzele mortalitatii infantile sunt in principal:

-la nou-nascuti -traumatisme obsterticale -la sugari -infectia cailor respiratorii, a aparatului digestiv -la anteprescolari si scolari -pneumonii grave, boli infecto-contegioase, unele boli de

sange

-la scolari-complicate boli infecto-contagioase, accidente rutiere, boli maligne (cancere)

Îngrijirea copilului este un proces complex care necesită participarea familiei la acordarea sprijinului medical, respectarea particularităţilor devârstă ale copilului, cunoaşterea de către personalul medical a temperamentului copilului, a situaţiei familiale ale acestuia, a situaţieireligioase, a cadrului legal pe care se sprijină actul medical.Asistenta medicala trebuie să câştige încrederea familiei şi în primu lrând al copilului pentru a avea o bună colaborare în realizarea îngrijirilor.Ea va explica familiei şi copilului în termeni obişnuiţi intervenţia ceurmează a fi facută explicându-le avantajele tratamentului pentru ameliorarea starii sanatatii copilului , respectiv a starii de bine.

Etape de pregătire a intervenţiilor.Pregătirea psihologică

Pregătirea copiilor pentru intervenţii diminuează neliniştea acestora, asigură cooperarea, le dezvoltă capacităţile de cooperare şialtele şi le conferă un sentiment de control în experienţe cu potenţial destres. Metodele de pregătire pot fi formale, ca pregătirea în grup pentru spitalizare.

Nursa care a petrecut mai mult timp cu copilul şi are deja stabilită o relaţie pozitivă va câştiga mai uşor cooperarea acestuia. Dacă relaţia e bazată pe încredere, copilul o va percepe ca furnizoare de confort şi plăcere, şi nu ca pe o persoană careaduce necazuri. Dacă nursa nu cunoaşte copilul, ar fi bine să îi fie prezentată de altcineva din personalul medical, în care copilul are încredere. Prima întrevedere cu copilul pune copilul în centrul atenţiei şiapoi încep

explicaţiile despre intervenţie; intervenţia directă trebuie evitată.

Când vorbeşte cu

copilul, nursa trebuie să folosească regulile generale de comunicare cu copiii. Copiii au nevoie de explicaţii pentru orice îi implică.Înainte de intervenţii, nursa îi explică copilului ce se va întâmpla şi ce se aşteaptă de la el. Explicaţia trebuie să fie scurtă, simplă şi potrivitănivelului său de înţelegere. Explicaţiile lungi nu sunt necesare şi pot provoca nelinişte la copiii mici, mai ales dacă e vorba de ceva dureros.Dacă le explicăm părinţilor în prezenţa copilului, nursa trebuie să folosească un limbaj adecvat copilului deoarece cuvintele noi pot fiinterpretate greşit. Dacă părinţii necesită o pregătire suplimentară, se face fără copil. Şedinţele de instruire sunt fixate în momentul potrivit învăţării.

Poziţionarea copilului în timpul intervenţiilor

Copiii mici şi foarte mici nu cooperază în multe proceduri şi nursa are responsabilitatea de a diminua mişcarea şi disconfortul lor printr-opoziţionare adecvată. Cei mai mari au nevoie de metode de constrângereminime. De obicei, sunt suficiente explicaţiile şi pregătirea în avans şisprijinul din timpul procedurii. În procedurile dureroase, copilului i se administrează anestezicul şi sedativul pentru a diminua durerea şi a evita alte metode de constrângere. Pentru anestezia locală, se foloseşte lidocaina pentru a reduce senzatia de intepatura.

C 2 PRIMELE INGRIJIRI ACORDATE NOU-NASCUTULUI

  • 1 –> se efectueaza dezobstructia cailor respiratorii superioare prin introducerea unei sonde Nelaton

nr. 10-12 in cavitatea buco-faringiana si in fosele nazale si se aspira secretiile si lichidul amniotic .

  • 2 –> se apreciaza scorul APGAR .

se apreciaza scorul Apgar dupa urmatoarele criterii:

-culoarea tegumentelor:-roz-2 puncte -cianoza la extremitati-1 punct -cianoza generalizata sau paloare-0 puncte -respiratii:-normale, regulate-2 puncte -neregulate-1 punct -absenta miscarilor respiratorii-0 puncte -tonus:-miscari ale tegumentelor-2 puncte -miscari limitate-1 punct -absenta miscarilor-0 puncte -reflexe:-tipat, stranut-2 puncte -simpla grimasa-1 punct -absenta oricarei reactii-0 puncte -activitatea cardiaca:-batai cardiace regulate peste 100/minut-2 puncte -aritmie sau bradicardie sub 100/minut-1 punct -absenta batailor cardiace-0 puncte -prin insumarea tuturor pct. reiese ca un nou-nascut sanatos are scorul Apgar 10 -sub 8 are semnificatie patologica

  • 3 –> se penseaza si se sectioneaza cordonul ombilical dupa expulzia completa .

  • 4 –> se sterg tegumentele cu comprese sterile mari ,imbibate cu ser fiziologic pentru a indeparta

secretiile , urmele de lichid amniotic si vernix caseosa. Toate ingrijirile ulterioare expulziei se acorda pe o masuta speciala , sub protectia unei lampi

speciale care asigura caldura si lumina .

  • 5 –> se aplica pe bontul ombilical o compresa sterila cu alcool sanitar si se bandajeaza circular

regiunea abdominala .

  • 6 –> se masoara , se cintareste si se examineaza nou – nascutul depistindu-se eventualele malformatii

congenitale .

  • 7 –> se ataseaza la antebratul copilului un cartonas de identitate cu numele , sexul , ora nasterii,

greutatea , nr. Foii de observatie .

  • 8 –> se infasa in scutece sterile , incalzite .

  • 9 –> se efectueaza profilaxia oftalmiei gonococice prin metoda Wilhelm Crede , instilindu-se 1-2

picaturi de solutie de nitrat de argint 1 % in sacul conjunctival al fiecarui ochi .Se maseaza usor

pleoapele cu o compresa uscata ,apoi se sterge excesul de solutie .

Ingrijirea ulterioara a nou – nascutului

1- se asigura conditiile de mediu :

-temperatura in salonul nou – nascutilor 22 grade C,

  • - umiditatea 60 – 70 %,

  • - luminozitate adecvata ,

  • - oxigenarea salonului ,

  • - absenta curentilor de aer .

  • 2 – se asigura lenjerie curata si incalzita pentru patut ,

  • 3 – se urmareste si se noteaza aparitia meconiului si a primei mictiuni .

  • 4 – se aseaza nou- nascutul in decubit lateral sau dorsal , schimbindu – i pozitia la 2 – 3 ore .

  • 5 – pulsul, respiratia , temperatura se masoara si se noteaza in foaia de temperatura obligatoriu de 2 ori pe zi (sau de cite ori este necesar ). Se cintareste zilnic si se noteaza greutatea. Se noteaza zilnic

eliminarile de materii fecale si eventul varsaturile .

  • 6 –se schimba pansamentul bontului ombilical zilnic si se observa plaga, aspectul pansamentului ,

eventuale hemoragii ,secretii si se anunta de urgenta medicului .

  • 7 – alimentatia nou-nascutului trebuie sa fie naturala si numai in conditii extreme artificiala . Mama

trebuie educata pentru alaptare . Daca este necesara alimentatia artificiala , se executa tehnica cu lingurita sau cu biberonul si in functie de caracterul tranzitoriu sau permanent al contraindicatiei alimentatiei naturale . Alimentatia incepe precoce la 3 ore de la nastere prin administrare de apa fiarta si racita cu 5%

glucoza , cu lingurita ,4-6 lingurite din 3-3 ore pina la 6 ore de la nastere cind copilul poate fi alimentat cu lapte . Ritmul intre 2 mese este de 3 ore . Durata unui supt creste de la 3-4 minute in prima zi pina la 20 -30 minute in a 5 zi ,acesta fiind ulterior timpul acordat unei mese.

  • 8 – se schimba scutecul dupa fiecare emisie de materii fecale sau de urina , efectuind toaleta regiunii perineale de fiecare data .

  • 9 – toaleta tegumentelor se efectueaza zilnic , pe regiuni , pina la caderea bontului ombilical , insistind la plici .

    • 10 – prima baie se efectueaza la 1-2 zile de la detasarea bontului ombilical atunci cind incepe

cicatrizarea plagii ombilicale.

  • 11 – inainte de externarea din maternitate se efectueaza vaccinarea antihepatitica B si prima doza de

vitamina D si vaccinarea BCG .

  • 12 – se urmaresc incidentele fiziologice din perioada de adaptare a nou –nascutului ,involutia

bontului cordonului ombilical , icterul fiziologic , scaderea fiziologica in greutate , criza genitala ,descuamatia fiziologica ,febra tranzitorie .

Ingrijirea Nou-Nascutului Prematur

1- se asigura conditii de mediu ,specifice in incubator ; - o temperatura constanta de 37 grade C, protectia termica fiind prioritara , copilul stind dezbracat in incubator . - umiditatea de 70-80%, -oxigenare de minimum 40 %. - eliminarea CO2 fiind permisa de orificiile prevazute in peretii incubatorului. 2- supravegherea continua a functiilor vitale si vegetative , a permeabilitatii cailor aeriene ,miscarile sugarului .

  • 3 – se cintareste sugarul prin sistemul propriu al incubatorului .

–se administreaza medicamentele recomandate si se recolteaza produsele biologice pentru investigatii.

4

  • 5 – se asigura conditii de asepsie perfecta prin urmatoarele masuri:

    • - acces rapid numai personalului de ingrijire ,

    • - echipament special steril,

    • - spalare pe maini inainte de a intra in salon,

    • - dezinfectie riguroasa a suprafetelor ,eventual cu lampa cu ultraviolete .

  • 6 – alimentatia incepe la 12 ore dupa nastere cu solutie de glucoza 5% cu pipeta sau cu lingurita,

  • dupa 24 de ore se incepe administrarea de lapte prin modalitatea impusa de gradul de prematuritate si de starea de la nastere , astfel ; - gradul I , reflex de supt prezent ,la sin sau la biberon , -gradul II , reflex de supt slab , reflex de deglutitie prezent – cu lingurita , - gradul III-IV reflexe alimentare absente – prin gavaj .

    • 7 – se efectueaza toaleta tegumentelor prin tamponare cu comprese imbibate cu apa fiarta si racita la 37 grade C , apoi cu comprese uscate , urmarind in permanenta aspectul tegumentelor . Atunci cind prematurul nu poate fi tinut in incubator , se vor folosi mijloace improvizate de mentinere a temperaturii constante(infasarea intr-un strat subtire de vata a fiecarui membru , a trunchiului separat , a capului; termofoare ,sticle cu apa calda invelite in material textil ,perne electrice aplicate linga copil) si a umiditatii corespunzatoare (vase cu apa sau prosoape ude asezate pe o sursa de caldura)sau o instalatie de aer conditionat) . Camera Nou-Nascutului

    Trebuie asigurate urmatoarele conditii:

    -sa fie izolata , luminoasa ,linistita .

    • - temperatura optima 20-22 grade C , aerisita ,fara curenti de aer , cu umiditate normala . -pardoseala sa fie usor de intretinut , curata ,cu aderenta corespunzatoare ,eventual fara covor .

    • - peretii zugraviti in culori calde pastelate , eventual tapet lavabil .

    • - mobilier redus : patut , masa de infasat , acoperita cu patura si un scutec , dulap pentru lucrurile copilului , masa cu 1-2 scaune.

    • - patutul (sau cosul de nuiele in primele 3-4 luni)este asezat intr-un loc ferit de curenti de aer

    ,luminos , la distanta de sursa de caldura . Patutul este prevazut cu gratii laterale pentru a preveni accidentele .

    Asigurarea Igienei Si Confortului

    Igiena tegumentelor nou-nascutului si sugarului Scop :-examinarea tegumentelor - mentinerea tegumentelor curate si integre (prevenirea afectiunilor dermatologice la care este predispus nou-nascutul sau sugarul ) ; - stimularea circulatiei sanguine ; -starea de confort, combaterea starii de agitatie ; -contactul cu copilul ,posibilitatea de a aprecia dezvoltarea psiho-motorie . In primele 15 zile de viata , pina la detasarea bontului ombilical si cicatrizarea plagii ombilicale, igiena tegumentelor se realizeaza prin :

    -ingrijirea plagii ombilicale zilnic ,

    • - toaleta pe regiuni.

    Ulterior se efectueaza baia zilnica (la orele 9-10 dimineata , inainte de cel de al doilea supt sau la orele 19-20 ,inainte de penultimul supt) si toaleta pe regiuni de cite ori este nevoie .

    Elemente de apreciat -culoarea si integritatea tegumentelor ;

    -aspectul regiunii perineale ; -evolutia incidentelor fiziologice din perioada de adaptare a nou-nascutului;

    -

    Aspectul cicatricei ombilicale ;

    -starea generala a copilului . Materiale necesare

    -

    Pentru toaleta pe regiuni :

    -

    Musama ;

    -

    Scutec ;

    -

    Comprese de tifon sau manusi de baie ;

    -

    Recipient cu apa fiarta si racita ;

    -

    Sapun neutru , cu crema sau glicerina ;

    -

    Tampoane auriculare;

    -

    prosoape curate , moi ;

    -

    Produse cosmetice de uz infantil:lotiuni ,pudre, uleiuri ,

    -

    cos pentru rufe murdare ;

    -

    imbracaminte si scutece curate ;

    lenjerie de pat curata. Pentru baia generala :

    -

    -cadita ; -cos pentru rufele murdare ;

    -

    Prosoape pentru baie ;

    -

    Sapun neutru , cu crema sau glicerina ;

    -

    Dermatocosmetice;

    -

    Tampoane auriculare ;

    -

    Manusi de baie ;

    -

    Forfecuta pentru unghii ;

    -

    pieptene;

    -

    termometru de baie.

    Pentru toaleta plagii ombilicale :

    -comprese sterile ;

    -

    Alcool sanitar sau solutie Betadine ;

    -

    produse farmaceutice indicate de medic in cazul evolutiei nefavorabile a plagii;

    -

    fasa ;

    Executie:

    Toaleta pe regiuni :

    -ne spalam pe maini ,cu apa calda si sapun , avind in vedere sensibilitatea deosebita a nou

    nascutului si implicit rezistenta scazuta la infectii . Se pot folosi si manusi sterile .

    • - temperatura camerii sa fie 22 – 24 grade C , sa nu fie curenti de aer ( mecanismele de

    termoreglare sunt imature ) ,

    • - se pregatesc materialele necesare si se verifica temperatura apei ( aproximativ 40 grade C )

    • - se aseaza pe pat sau pe masa de infasat musamaua si un scutec uscat , curat ,

    • - se dezbraca copilul pe regiuni , de la cap la picioare , imbracind apoi fiecare regiune spalata .

    -se maseaza cu o lotiune sau crema hidratanta ( in functie de aspectul tegumentelor ) pielea copilului ,in special in zonele de descuamatie , se pudreaza cu talc la nivelul pliurilor si in regiunea fesiera si se imbraca in lenjerie curata , - se sterg ochii cu comprese sterile umede din unghiul extern spre cel intern , fiecare cu alta

    compresa sterila ,

    • - se curata narile cu tampoane de vata , prin miscari blinde de rasucire ,fara insa a insista , crustele

    nazale se indeparteaza cu tampoane imbibate in ser fiziologic ,

    • - se sterge conductul auditiv extern cu tampoane auriculare care se intoduc usor pe o distanta cit

    mai mica , cit se vede cu ohiul liber , largind conductul auditiv extern prin tractiunea usoara a pavilionului urechii in sens infero- posterior ,

    • - se taie unghiile la maini (rotunjit ) si la picioare ( drept ) daca este nevoie ,

    • - se periaza parul cu blindete cu o perie moale. -atentie :

      • - baia dureaza 5-7 minute la sugarul mic si 10-15 la sugarul mare,

      • - se verifica obligatoriu temperatura apei inainte de baie ,

      • - nu se folosesc produse dermatologice , decit cele recomandate de catre medicul pediatru .

    INFASAREA SI IMBRACAREA SUGARULUI SCOP : asigurarea confortului si a starii de igiena a sugarului pentru prevenirea infectiilor si a afectiunilor cutaneo- mucoase . MATERIALE NECESARE :- lenjerie moale de bumbac ,cu croiala simpla , comoda , cu cusaturi plate , sa fie usor de imbracat si sa nu limiteze miscarile ,

    • - scutec absorbant de unica folosinta ( de recomandat sa se foloseasca aceeasi firma

    producatoare ) , - caciulita , - patura dreptunghiulara moale pentru anotimpul rece , sau sac de dormit . EXECUTIE :

    Schimbarea lenjeriei sugarului trebuie efectuata corect si rapid pentru a nu-l obosi si a nu favoriza pierderile de caldura . Imbracarea camasutei :

    -se aseaza sugarul in decubit dorsal pe masa de infasat acoperita de un scutec , - se ruleaza mineca , se introduc trei degete de la mina stinga prin aceasta , prinzind mina copilului , iar cu mina dreapta se deruleaza mineca , procedindu-se similar pentru cealalta mina , - se intoarce sugarul in decubit lateral sting , se aseaza camasuta la spate sa nu prezinte cute , - se intoarce sugarul in decubit lateral drept si se leaga bentitele astfel incit sa nu jeneze sugarul . Schimbarea scutecului - se pozitioneaza sugarul in decubit dorsal pe masa de infasat , pe o suprafata curata , neteda , care permite acces usor pe toate laturile - se indeparteaza scutecul murdar ; - se desprinde scutecul murdar ,se prinde sugarul de glezne cu o mina , cu cealalta se indeparteaza partea anterioara a scutecului stergind regiunea perineala , de sus in jos , si pe cea fesiera , cu partea uscata , - se ridica regiunea lombara cu o mina iar cu cealalta se indeparteaza scutecul cu atentie impaturindu-l cu partea murdara spre interior . - se efectueaza toaleta regiunii perineale , fesiere si a coapselor cu apa calda si sapun neutru , clatind din abundenta , se sterge prin tamponare cu un prosop curat ,moale , uscat .Se aplica o crema hidratanta in regiunea fesiera si inghinala.

    • - se aseaza copilul pe un scutec absorbant astfel incit marginea superioara sa depaseasca regiunea

    lombara .

    • - se fixeaza scutecul de unica folosinta ,

    • - se imbraca cu pantaloni ,

    • - se asigura confortul si securitatea copilului vorbindu-i pe un ton afectuos cu rabdare si calm .

    Ingrijiri acordate in incubator

    Ingrijiri acordate in incubator

    C 3

    Informaţii generale

    Supravegherea nou-născutului în incubator

    Incubatorul este un habitaclu (lăcaș) închis cu pereţi din material plastic transparent care permite observarea nou nascutului, realizarea îngrijirilor şi liniştirea prin atingere. Prezintă orificii care permit trecerea tuburilor şi sondelor necesare acordării îngrijirilor. În interior aerul ambiant este cald, umidificat şi reîmprospătat permanent.

    Indicaţii

    • - nou-născuţii prematuri sau cu greutate mică la naştere;

    • - nou-născuţii fragili, sub supraveghere clinică strictă – dezechilibrați hermodinamic, respirator,

    instabili termic, la care trebuie observate mişcări anormale, coloraţia tegumentului, semne de agravare a stării de sănătate;

    • - nou-născuţii sub fototerapie.

    Materiale necesare

    • - incubator curat decontaminat, preîncălzit;

    • - gradul de umiditate reglat (40%).

    Pentru incubator

    • - o „piele de oaie” sintetică pentru acoperirea saltelei;

    • - un cearceaf;

    • - un scutec împăturit sub cap;

    • - un sac;

    • - o pânză pentru acoperirea corpului copilului;

    • - o pânză pentru acoperirea incubatorului. Pentru copil

    • - un scutec sau pled;

    • - o cămăşuţă şi eventual şoşete.

    Efectuarea procedurii

    • - se informează familia;

    • - se explică necesitatea punerii în incubator, modul de funcţionare şi posibilitatea de contact cu copilul.

    Instalarea copilului

    • - se dezbracă nou-născutul;

    • - se reglează temperatura din incubator cu ajutorul unei sonde cutanate;

    • - se instalează sau se verifică sonda de gavaj, perfuzia şi oxigenul dacă este nevoie;

    • - se montează alarma;

    • - se instalează o pungă de urină;

    • - se lasă libere faţa, mâinile şi picioarele (pentru securitate);

    • - se acoperă cu o lenjerie moale;

    • - se respectă ritmul somn-veghe. În timpul somnului se acoperă incubatorul cu un cearceaf

    • - familia va fi informată asupra confortului copilului şi cum poate participă la îngrijire.

    Supravegherea copilului

    • - se observă şi se notează temperatura la ore regulate din 6 în 6 ore;

    • - se asigură poziţia sondei cutanate care rămane tot timpul cât copilul stă în incubator;

    • - se verifică umiditatea;

    • - pozitionarea copilului la fiecare îngrijire (în timpul perioadei de veghe), respectiv dreapta-stânga-pe spate;

    • - curăţirea rezervorului de apă şi schimbarea la 24 ore este de dorit ca atunci când părinţii iau legatura cu copilul să poarte echipament de protecţie.

    Întreţinerea cotidiană a incubatorului

    • - se face când copilul este scos pentru toaletă;

    • - se îndepărtează lenjeria;

    • - se curăţă accesoriile, pereţii interiori apoi cei exteriori;

    • - se dezinfectează exteriorul, se preferă apă sterilă sau serul fiziologic pentru interior;

    • - pentru dezinfecţie nu se folosesc produse toxice (fenoli, aldihide, halogeni, acizi, alcol);

    • - se reface pătuţul.

    Ieşirea din incubator

    Copilul părăseşte incubatorul cu avizul medicului dacă:

    • - starea clinică şi termică este stabilă, s-a produs o maturizare suficientă;

    • - dacă nou-născutul este la termen şi are temperatura stabilă;

    • - dacă este prematur sau are greutate mică: temperatura corpului să fie stabilă iar cea a mediului în jur de 28-30 grade;

      • - înainte de a fi scos din incubator se face acomodarea cu temperatura exterioară. Părinţii vor fi instruiţi cum să îngrijească copilul

    La sfârşit se curaţă şi se decontaminează incubatorul.

    Complicaţii şi riscuri

    • - tulburări de termoreglare din cauza:

    • - pierderilor de căldură (închiderea şi deschiderea repetată a incubatorului);

    • - temperaturii neadaptate;

    • - umidității neadaptate.

    • - infecţii nozocomiale din cauza:

    • - lipsei de igienă a incubatorului;

    • - inconfortul copilului

    • - poziţia incomodă

    • - lumina puternică, zgomot;

    • - inhalarea regurgitaţiilor;

    • - arsuri ca urmare a lipsei circulării aerului în interior. Se poziţionează salteaua de aşa manieră încât să se menţină circulaţia aerului, se evită curenţii care pot provoca supraîncălziri.

    NOTĂ INCUBATORUL ESTE UN APARAT ELECTRIC ȘI NECESITĂ SUPRAVEGHERE PERMANENTĂ

    Supravegherea nou născutului sub fototerapie

    Fototerapia este expunerea la radiații luminoase.

    Indicații

    • - Icterul la copil (galbenă tegumentelor ca urmare a unui exces de bilirubină sangvină).

    Informaţii generale

    Icterul fiziologic sau hiperbilirubinemia tranzitorie neonatală

    • - apare în proporţie de 60%-70% la nou născuţii la termen şi 95% din prematuri;

    • - este o consecinţă a hemolizei fiziologice post-natale;

    • - debutează a doua, a treia zi de viaţă;

    • - este puţin intens, nu este însoţit de febră, uneori apare o uşoară somnolenţă;

    • - starea generală este bună;

    • - urina este de aspect normal, nu pătează scutecele, nu conţine pigmenţi biliari, urobilinogenul uşor

    crescut, fecalele au aspect normal. Evoluţia este favorabilă, icterul scade rapid în intensitate şi dispare spontan după 5-7 zile mai rar după 10-14 zile. Nu necesită tratament, numai dacă este foarte intens medicul recomandă fenobarbital sau fototerapie.

    Icterele patologice

    • - au numeroase cauze;

    • - sunt consecinţe ale tulburărilor metabolismului bilirubinei care pot interesa producerea, captarea hepatică, conjugarea sau excreţia sa;

    • - boala hemolitică a nou născutului denumită şi icter grav prin incompatibilitate H sau eritroblastoză fetală este una din cauzele hipebilirubinei patologice.

    Fototerapia reprezintă tratamentul hipebilirubinemiei neonatale şi a icterului prin expunerea tegumentelor copilului la radiaţie luminoasă intensă. Spectrul ultraviolet din radiaţia luminoasă contribuie la eliminarea bilirubinei din pielea copilului.

    Material necesar

    • - incubator;

    • - lampă de fototerapie;

    • - ochelari de fototerapie pentru protecţia ochilor copilului;

    • - aleză de unică folosinţă;

    • - pungă de urină pentru baieţi;

    • - scutec pentru realizarea unui înveliş (cocon).

    Pregătirea copilului

    • - se identifică copilul pentru a fi sigur că procedura se aplică celui care trebuie;

    • - se dezbracă copilul;

    • - se montează o pungă de urină dacă este băiat;

    • - se protejează ochii cu ochelarii speciali.

    Rolul asistentului medical

    Verifică:

    • - distanţa între sursa de fototerapie şi pielea copilului (30-40cm);

    • - poziţia corectă a ochelarilor de fototerapie;

    • - reglarea temperaturii incubatorului şi umiditatea;

    • - temperatura corporală;

    • - frecvenţă cardiacă şi respiratorie a copilului;

    Notează:

    • - diureza, culoarea urinii, a scaunului şi greutatea copilului;

    • - comportamentul copilului;

    Observă:

    • - coloraţia şi hidratarea pielii, se dă copilului să bea la cerere se suplimentează lichidele prin perfuzie

    sub prescripţiile medicale.

    Alte ingrijiri

    • - calmează copilul prin cuvinte blânde dacă este agitat;

    • - se dă o tetină copilului, cu acordul părinţilor;

    • - se evită trezirea şi se asigură confortul;

    • - se evită radiatiile luminoase prin acoperirea incubatorului (se asigură astfel şi protecţia pentru ceilalţi copii care sunt în încăpere);

    • - pentru realizarea îngrijirilor igienice (schimbare, alimentaţie) se profită de perioada de veghe a copilului, se întrerupe lampa de fototerapie, se îndepartează ochelarii;

    • - se verifică eficacitatea fototerapiei.

    Supravegherea după fototerapie

    • - timpul de expunere la fototerapie este prescris de medicul pediatru în funcție de gravitatea icterului;

    • - se hidratează în continuare copilul pe care orală sau iv.

    Complicaţii şi riscuri

    • - pericolul iradierii oculare este atent eliminat prin protejarea ochilor copilului;

    • - există risc de apnee ceea ce impune supravegherea frecvenţei cardiace şi saturaţia în oxigen a copilului;

    • - hipertermia se previne prin supravegherea continuă a temperaturii cutanate.

    STIMULAREA DEZVOLTARII CONTROLULUI

    SFINCTERIAN SI AL IGIENEI

    Intre 1-2ani si 6 luni devine capabil sa stea in sezut nesustinut , sa stea in picioare si sa mearga

    singur ,poate sa urce scarile ,poate retine urina in vezica pentru 2 ore , face diferenta intre senzatia usoara si cea imperioasa de defecatie si mictionare , comunicind senzatia parintilor controlindu-si pentru un interval de timp eliminarile .

    ACTIVITATI - se apreciaza comportamentul copilului,incepindu-se cu controlulu eliminarii scaunului si apoi al urinii. Se organizeaza un program de eliminare , copilul fiind asezat pe olita la intervale regulate de timp . - se atentioneaza copilul cind scutecul este ud si i se atrage atentia cind este uscat pentru a sesiza diferenta in bine. - se invata copilul sa exprime verbal sau prin gesturi nevoia de de a elimina . - se lauda copilul cind isi controleaza sfincterele , evitindu-se pedepsele sau presiunile excesive .

    La 3 ani

    - copilul ramine uscat in timpul noptii, sta singur pe toaleta. - activitati :

    - este dus la toaleta inainte de de culcare reducindu-se cantitatea de lichide baute inainte de culcare .Se reduce folosirea olitei in favoarea toaletei,se poate folosi un suport pentru picioare in fata vasului de toaleta pe care copilul sa puna picioarele si sa se sprijine pentru un confort sporit.

    Intre 3- 3ani si 6 luni

    -

    isi spala si isi usuca miinile supravegheat.

    -

    este educat sa-si spele miinile dupa eliminare .

    Intre 3,6 ani – 4 ani

    -

    incearca sa foloseasca hirtia igienica . Se imbraca si dezbraca singur .

    I se ofera hirtia igienica si i se explica modul de folosinta din fata spre spate . Se folosesc haine comode , i se reaminteste sa traga apa dupa folosirea toaletei .Este incurajat in autonomie.

    -

    C 4 ALIMENTATIA COPILULUI SANATOS SI BOLNAV

    Alimentatia nou-nascutului sanatos:

    -se incepe precoce de la 3 h dupa nastere cu administrarea de ceai cu 5% zahar, la 6-12 h se incepe alimentatia lactata progresiva -alimentatia naturala: nou-nascutul va fi pus la san din 3 in 3 h alternativ cu pauze de noapte intre 24 si 6 dimineata, durata unui supt va fi maximum de 15-20 minute, exista si conceptia alimentatie la cerere -alimentatia artificiala: consta din utilizarea diferitelor preparate din lapte folosite atunci cand mama nu dispune de lapte, cantitatea necesara se calculeaza in felul urmator:in primele 10 zile dupa formula L=(Z-1) x70 sau 80 Z-ziua de viata -dupa 10 zile nou-nascutul va primi 180-200 ml lapte/kg corp/24h -preparate folosite: lapte de vaca diluat cu ½ in mucilagiu de orez 2% cu zahar; preparate de lapte praf Similac, Milupa, Robeby -alimentatia mixta: se introduce in cazul in care mama nu dispune de suficient lapte matern, dovada se face prin proba suptului, cantarirea nou-nascutului si dupa supt

    • - in alimentatia artificiala biberoanele si tetinele vor fi bine sterilizate mama se va imbraca intr-

    un halat special, se va spala pa mana, se spala si pe sani cu ceai de musetel si va servi nou- nascutului mancarea.

    Tehnica alimentatiei la sin

    Pregatirea mamei :

    -se explica mamei argumentat stiintific avantajele alimentatiei naturale pentru mama cit si pentru sugar –rolul stimularii olfactive , auditive , tactile , contactul fizic intre mama si sugar , dar mai ales superioritatea laptelui de mama fata de cel de vaca .

    • - se asigura un mediu de securitate intern , lipsit de factori nocivi ce pot produce emotii negative .

    • - se spala pe maini , isi spala sinii cu apa , imbracata curata iar in caz de afectiuni respiratorii cu masca.

    • - stoarce primele picaturi de lapte observind aspectul. Pregatirea sugarului Se schimba scutecele , asigurind confortul . Alaptarea Mama isi asigura o pozitie comoda , dupa nastere in decubit lateral ,sprijinita pe cot , cu sugarul pe brat . La citeva zile dupa nastere pozitia cea mai confortabila pentru mama este sezind pe scaun cu piciorul de partea sinului cu care alapteaza sprijinit pe un scaunel , sugarul fiind culcat pe pe bratul si antebratul de pe partea sinului .

    • - atinge obrazul sugarului cu mamelonul , urmarind reflexul de apucare .

    • - introduce areola mamara in cavitatea bucala a sugarului , sustinind sinul cu mina libera ,asigurind un confort respirator pentru sugar (apasa usor cu degetul sinul din dreptul narinelor sugarului . -se urmareste apetitul sugarului ,raportul intre miscarile de supt si cele de deglutitie (1:1)

    • - cind numarul de supturi devine mai mare decit cel de deglutitii inseamna ca sinul s-a golit si este necesar sa se schimbe sinul ,

    • - daca sugarul oboseste sau se opreste se lasa sugarul sa se odihneasca , - sugarul se lasa sa suga pina se satura , daca greutatea sa nu este excesiva (medicul trebuie sa ia aceasta masura ,de restringere a timpului acordat suptului ). Asigurarea repausului

    • - dupa supt mama va ridica usor sugarul in brate sprijnindu-l cu fata ventrala pe piept sau in pozitie verticala tapotindu-l usor pe spate pentru a eructa .

    • - daca sugarul a fost desfasat se va infasa .Se se culca in decubit lateral sting 15-20 minute apoi in decubit lateral drept .

    • - se supravegheaza permanent sugarul pentru eventualele incidente ce pot apare (regurgitari,

    varsaturi, colici abdominale , scaune postprandiale ) . Igiena sinilor dupa supt -mama va extrage restul de lapte ramas in sin (daca este cazul ) cu ajutorul unei pompe speciale sau

    manual .

    • - isi spala sanii cu apa si sapun , clatiind foarte bine dupa care isi sterge sanii prin tamponare cu un

    prosop curat . Se lasa sanii liberi la aerul camerei, la razele ultraviolete naturale sau artificiale .

    • - pastreaza un repaus de 15-30 minute dupa alptare . Proba suptului Este o tehnica foarte simpla dar extrem de importanta pentru monitorizare alimentatiei corecte la sin(a cantitatii de lapte supt la fiecare masa ) . La fiecare supt sugarul se cintareste inainte de masa si dupa masa timp de 24 de ore .Sugarul trebuie sa fie imbracat cu aceeasi imbracaminte. Se face o medie a cantitatii supte pentru fiecare prinz .

    Tehnica alimentatiei artificiale cu biberonul

    Scop : alimentarea sugarului cu lapte praf ,lapte de vaca sau cu lapte matern (atunci cind alaptarea

    este contraindicata ),

    • - alimentatia diversificata ,

    • - hidratarea .

    Materiale necesare :

    • - biberon personal sterilizat ,

    • - tetina sterila ,

    • - alimentul de administrat . Executie

    • - se calculeaza necesarul caloric al sugarului si cantitatea de aliment pentru un prinz .

    • - se introduce alimentul in biberon si se incalzeste in un vas cu apa ,

    • - se adapteaza tetina la gura biberonului ,

    • - se verifica temperatura alimentului picurind citeva picaturi pe tegumentul de la plica cotului ,

    • - se tine sugarul in brate ,culcat cu capul pe antebratul mamei sau a persoanei de de ingrijire ,

    • - cu mina libera se apuca biberonul si se introduce tetina in gura sugarului ,

    • - se tine biberonul vertical pe gura copilului cu bula de aer formata pe fundul biberonului (prevenind aerofagia) .

    • - se supravegheaza sugarul in tot timpul alaptarii urmarind sincronizarea intre supt si deglutitie ,

    • - cind sugarul numai suge se ridica in pozitie verticala , cu capul pe umarul mamei timp de citeva minute(10-15 ) , pentru a favoriza eructatia dupa care se aseaza in patut .

    • - biberonul se spala folosind o perie speciala , cu apa calda si detergent , apoi se clateste din nou si se sterilizeaza prin fierbere .

    • - se pastreaza la frigider timp de 48 de ore cite o proba din laptele administrat etichetat cu data , ora , produsul si persoana care l-a pregatit.

    Alimentatia prin gavaj

    Scop: inlocuirea alimentatiei pe cale orala in cazul : - prematurilor si nou nascutilor fara reflex de

    deglutitie ,

    • - la cei cu anomalii ale faringelui sau a esofagului ,

    • - problemelor respiratorii(risc de aspirare a alimentelor ),

    • - constienta abolita . Materiale necesare :

    • - sonda Nelaton cu dimensiuni specifice sugarului sau copilului dar si viscozitatii lichidului de

    administrat ,

    • - recipient pentru lichid sau seringa de 10-15 ml sterila ,

    • - seringa sterila pentru aspirarea continutului gastric ,

    • - apa sterila (pentru nou nascut ) sau lubrefiant hidrosolubil pentru sonda ,

    • - banda adeziva hipoalergenica pentru fixarea sondei ,

    • - stetoscop pentru identificarea pozitiei corecte a sondei ,

    • - alimentul de administrat ,

    • - materiale pentru dezinfectia mainilor. Efectuarea tehnicii Introducerea sondei

    • - se aseaza copilul in decubit dorsal ,

    • - se spala mainile cu apa si sapun ,

    • - se aproximeaza pe sonda lungimea care trebuie introdusa masurind astfel:de la nas la lobul urechii ,

    apoi la apendicele xifoid sau de la nas la lobul urechii si apoi la jumatatea distantei intre apendicele

    xifoid si ombilic marcindu-se ulterior cu o banda de leucoplast zona pe sonda ,

    • - se lubrefiaza sonda si se introduce prin cavitatea bucala sau endonazal prin faringe si esofag pina la

    marcajul facut . Daca se alege calea orala ,capatul proximal al sondei se introduce spre partea posterioara a faringelui iar pentru calea endonazala capatul proximal al sondei se introduce spre baza nasuluisi apoi se introduce usor spre occiput .

    • - daca pacientul este copil mare , constient si cooperant ,capabil sa inghita la comanda , se sincronizeaza patrunderea sondei cu deglutitia si respiratia .

    • - se extrage sonda urgent daca se observa agitatie ,tuse ,congestie a fetei , anxietate deosebita .

    • - pe tot timpul executiei se pastreaza contactul verbal si fizic cu copilul asigurindu-i un mediu de siguranta . -> se verifica pozitia sondei prin urmatoarele metode :

    • - se ataseaza amboul unei seringi la capatul extern al sondei si se aspira – existenta continutului gastric indica prezenta sondei in stomac (absenta continutului gastric nu semnifica ca nu este sonda

    in stomac , ar fi posibil ca stomacul sa fie gol sau sa nu vina in contact cu continutul gastric).

    • - se introduce cu seringa o cantitate de aer(0,5-1 ml la prematuri si la nou nascuti si 5 ml la copii)

    prin sonda si cu ajutorul stetoscopului se percep sunete .Dar este posibil ca capatul sondei sa nu fie in stomac dar totusi sa se auda zgomote atunci cind capatul distal este deasupra cardiei.

    • - se fixeaza capatul distal al sondei cu banda adeziva hipoalergenica .

    Introducerea alimentului

    Pozitia copilului -de preferat , in brate in pozitie orizontala , cu capul si toracele usor ridicat si sprijinit pe bratul celui care il alimenteaza . -daca aceasta pozitie nu este posibila , se aseaza in decubit dorsal sau lateral drept , cu toracele si capul usor ridicat ,cu un cearceaf impaturit (la nou nascut sau sugar mic )sau o perna (la copii) sub

    cap si

    omoplati.

    .

    -se incalzeste preparatul de administrat la temperatura camerei , se aspira in seringa si se ataseaza amboul seringii la extremitatea distala a sondei . -se introduce cu presiune moderata lichidul pentru a se preveni regurgitarea sau varsatura sau chiar distensia brusca a stomacului . -La sfirsit se introduc 1-5 ml de apa sterila pentru a elimina tot bcontinutul in stomac . -sonda se poate tine 24 de ore ,

    -Pentru scoaterea ei , se penseaza capatul extern al sondei , se indeparteaza romplastul de pe piele si se extrage usor si rapid sonda . Ingrijirea dupa tehnica - se tine copilul in brate citeva minute , in pozitie verticala pentru a preveni regurgitatia, - se noteaza tipul si cantitatea de aliment precum si lichidul rezidual extras inainte de alimentare , toleranta la aliment , manifestari patologice ulterioare alimentarii .

    Alimentarea copilului cu alimente solide

    Scop – aport alimentar adecvat virstei , calitativ si cantitativ ,

    - stimularea dezvoltarii musculaturii masticatorii si a limbii . Materiale necesare :

    • - farfurie sau castron din plastic ,

    • - lingurita ,

    • - tava ,

    • - hrana adecvata ,

    • - servet ,

    • - scaun cu masuta .

    Elemente de apreciat :

    -dezvoltarea psiho- motorie , -apetit , -alimente preferate , respinse , -alergii alimentare sau intolerante alimentare . Executie

    Pregatirea pentru masa ,

    -se schimba scutecul , daca este necesar , -se spala pe maini , -se creeaza o atmosfera placuta ,lipsita de stimuli care ar putea atrage in sens negativ atentia

    copilului, -se aseaza comod copilul in bratele altei persoane , sau intre perne sprijint in patut sau pe scaunul cu masuta .

    • - se protejeaza copilul cu un servet curat ,daca este posibil colorat atragator ,

    • - se aseaza confortabil si persoana care il alimenteaza in fata copilului , masa fiindu-i servita fara graba , favorizindu-i deprinderi alimentare corecte .

    Alimentare propriu-zisa

    • - se controleaza mainile copilului pentru a nu avea diverse obiecte pe care sa le bage in gura sau in mincare , imobilizindu-i mainile cu blindete pentru a nu le introduce in mincare ,daca nu agreaza

    acest lucru i se o jucarie sau un obiect preferat , -i se ofera initial alimente de baza inaintea celor dulci , eliminind astfel posibilitatea de refuza alimentul principal pentru cel dulce , -lingurita este preferat sa fie din material plastic si sa fie incalzita inainta de folosire ,in apa calda

    fiarta , se incarca moderat si se plaseaza pe limba copilului cit mai in spate ,pentru a evita reflexul de respingere , -se aduna resturile impinse din gura si se reintroduc , -Se continua alimentatia pina cind copilul este satul . -Se vorbeste cu copilul tot timpul mesei, favorizind atit digestia cit si relatiile interumane .

    Ingrijiri ulterioare

    -Se spala fata si mainile copilului, -Se schimba scutecul daca este necesar ,

    -Se aseaza copilul in o pozitie sigura, anti-reflux, in patut , comoda si se incurajeaza sa se odihneasca , -Se supravegheaza un timp copilul , -Se noteaza tipul si cantitatea de aliment, toleranta ,alimentele favorite sau respinse , -Se cintareste periodic copilul.

    Diversificarea alimentatiei

    Reguli :

    -alimentele se introduc pe rind nu mai multe de unul odata ,la intervale de 1-2 saptamini intre ele ,

    • - numai in stare de sanatate deplina a acestuia ,

    -se incepe cu cantitati mici crescind progresiv , inainte de cantitatea de lapte ,

    -daca un aliment nu este tolerat se renunta pentru o perioada la el , incercindu-se ulterior -alimentele nu se zahareaza ,

    • - cind copilul se alimenteaza cu alimente semisolide sau neomogene , care ar putea avea risc de aspiratie trebuie o supraveghere suplimentara .

    Jocul copiilor Functiile jocului Dezvoltarea senzo-motorie

    -stimuleaza abilitatile motorii fine si grosiere si coordonarea miscarilor ,

    • - stimuleaza dezvoltarea tuturor simturilor ,

    • - incurajeaza explorarea naturii fizice a lumii ,

    • - o modalitate de consum a surplusului de energie

    Dezvoltarea intelectuala

    • - explorarea si manipularea a diferite obiecte ca : forma, culoare , consistenta ,marime ,

    • - experiente legate de numere , relatii spatiale , concepte abstracte ,

    • - oportunitatea de a practica si dezvolta limbajul,

    • - oportunitatea de a asimila experiente anterioare in noi perceptii si relatii ,

    • - ajuta copilul sa inteleaga lumea in care traieste si sa deosebeasca fantezia de realitate . Aspecte sociale si ale dezvoltarii morale

    • - invata rolul de adult ,

    • - oportunitatea de a incerca relatii cu alti copii ,

    • - dezvolta abilitati si scopuri sociale ,

    • - incurajeaza interactiuni si dezvoltare de atitudini pozitive in relatii cu altii ,

    • - influenteaza aspectele comportamentale dupa standarde morale .

    Creativitate

    • - produce o exteorizare expresiva a ideilor creative si intereselor,

    • - permite exprimarea fanteziei si imaginatiei ,

    • - permite dezvoltarea talentelor speciale si a intereselor .

    Autoaprecierea

    • - faciliteaza dezvoltarea identitatii ,

    • - incurajeaza ajustarea propriului comportament ,

    • - permite testarea propriilor abilitati si compararea lor cu ale celorlalti,

    • - permite observarea modului in care propriul comportament ii influenteaza pe ceilalti .

    Valoarea terapeutica

    • - permite eliberarea de tensiune si stress,

    • - permite exprimarea emotiilor si eliminarea impulsurilor neacceptate de standardele sociale ,

    • - incurajeaza exprimarea unor situatii periculoase intro maniera sigura ,

    • - faciliteaza comunicarea verbala indirecta si nonverbala a nevoilor , temerilor , dorintelor . Reguli pentru alegerea jucariilor

    • - se aleg jucarii potrivite virstei copilului , abilitatilor , intereselor si dezvoltarii sale psiho-motorii ,

    • - jucariile sa corespunda standardelor de siguranta ,

    • - sa verifice daca jucaria are toate partile componente ,in primii ani de viata se aleg jucarii rezistente ,

      • - sa fie usoare , sa nu produca trumatisme daca lovesc copilul,

        • - marginile sa fie netede , netaioase , neascutite ,

    - se evita cele care se descompun in parti mici ce pot fi inghitite sau aspirate de copii sub 3 ani ,

    Se evita cele care pot afecta ochii copilului sau care produc zgomote puternice care le pot afecta auzul , Se inlatura ambalajul din plastic si nu se lasa la indemina copilului , se poate sufoca ,

    Se asigura ca o jucarie folosita de un copil mai mare nu poate ajunge in mina unui copil mai mic putindu-i provoca traumatisme ,

    se invata copilul si se supravegheaza cind se joaca cu jucarii pe baza de curent electric ,

    se invata copilul mai mare cum sa foloseasca instrumentele sau materialele taioase sau fierbinti cind confectioneaza diferite obiecte

    se obisnuieste sa aseze jucariile ordonat sau in cutii pentru a evita accidentele prin cadere peste ele ,

    se verifica daca partile componente ale jucariilor sunt bine fixate, daca desprinderea lor este periculoasa ,

    Se repara periodic cele stricate ,

    se asigura ca materialele din care sunt facute sunt netoxice , nu contin coloranti toxici si se elimina jucariile din plus care pot produce asfixie . Masurarea si cintarirea sugarului

    Masurarea sugarului Scop stabilirea lungimii sugarului , in vederea aprecierii cresterii .

    - se efectueaza la nastere si apoi periodic , lunar sau de cite ori este nevoie . Executie – se spala mainile cu apa si sapun ,

    • - se dezinfecteaza cu solutie dezinfectanta pediometrul si se acopera cu un scutec curat ,

    • - se aseaza copilul in decubit dorsal , cu capul lipit de capatul pediometrului ,

    • - se intind picioarele sugarului , apasind usor pe genunchi ,

    • - se citeste lungimea indicata in centimetri ,

    • - se noteaza in foaia de observatie .

    Cintarirea

    Scop – stabilirea greutatii sugarului in vederea aprecierii indicelui ponderal sau nutritional . Executie – se spala mainile cu apa si sapun ,

    • - se aseaza un scutec curat pe cintar ,

    • - se echilibreaza cintarul ,

    • - se aseaza sugarul pe cintar tinind mina usor pe trunchiul sau ,

    • - se citeste indicatia ,

    • - se imbraca sugarul si se aseaza comod ,

    • - se noteaza in foaia de observatie ,

    • - se anunta medicul daca se observa diferente mari in greutate ( peste 100-150 g in 24 de ore )

    Supravegherea funcţiilor vitale la copil, și a altor parametri

    a) Măsurarea temperaturii corporale Scop

    • - supravegherea sistematică în cadrul unei spitalizări;

    • - supravegherea unui sindrom infectios.

    Materiale necesare

    • - termometrul electronic;

    • - comprese, soluţie dezinfectantă;

    • - capisoane pentru protecţia termometrului;

    • - carnet pentru notarea valorilor.

    Pregătirea copilului

    • - măsurarea se face dimineaţa şi seara sau coform recomandării medicale;

    • - pentru supravegherea în timpul spitalizării măsurarea se face înainte ca pacientul să se ridice din pat.

    Tehnica măsurării

    Măsurarea în plici (axilar sau inghinală)

    • - se aplică captatorul termometrului implicat în plica axilară având grijă să se asigure un contact bun cu pielea;

    • - termometrul trebuie să fie bine poziţionat;

    • - se asteaptă 30 secunde când se aude semnalul sonor se citeşte temperatura afişată;

    • - se adaugă 0-5 grade pentru a obţine temperatura reală.

    Măsurarea rectală

    • - termometrul se introduce în rect depărtând fesele copilului;

    • - introducerea se face prin mişcări de rotaţie după ce termometrul a fost capișonat;

    • - în timpul măsurării termometrul se susţine la copilul sugar;

    • - repetarea măsurării poate favoriza apariţia ulceraţiilor la nivelul peretelui rectal;

    • - măsurarea se face în repaus, la aceeaşi oră din zi;

    • - în cazul infecţiilor măsurarea se face în frison în timpul convulsiilor în transpiraţie;

    • - se scoate termometru se citeşte;

    • - se îndepărtează capișonul.

    Măsurarea în cavitatea bucală

    • - sonda termometrului se introduce într-un capison din material plastic;

    • - se plasează sublingual;

    • - se menţine termometrul până sună;

    • - se scoate, se citeşte temperatura se îndepărtează capisonul.

    Măsurarea în conductul auditiv

    • - captatorul este protejat de un capison de unică folosinţă, se introduce în urechea pacientului;

    • - se roteşte usor fiind adus cât mai aproape de timpan;

    • - măsurarea se face înainte de sculare, copilul fiind în poziţie de decubit.

    b) Măsurarea pulsului

    Scop:

    • - stabilirea ratei pulsului;

    • - depistarea unor modificări patologice.

    Tehnica măsurării

    • - la nou născut şi la sugar în primele luni de viaţă pulsul se poate măsura în timpul somnului la nivelul fontanelei;

    • - pulsaţiile se pot percepe şi număra aplicând mâna pe regiunea precordială;

    • - la copii mai mari măsurarea se poate face prin comprimarea unei artere pe un plan dur: radială, cubitală, temporală, pedioasă, humerală, femurală, carotidă;

    • - la copilul supravegheat sistematic în timpul unei spitalizări măsurarea se face de 2 ori pe zi dimineaţa şi seara odată cu temperatura;

    • - în timpul măsurării copilul trebuie să fie liniştit deoarece agitaţia şi plânsul accentuează bătăile inimii;

    • - valori normale:

    • - nou-născut = 130/140 pe minut;

    • - un an = 100/120 pe minut;

    • - 2 ani = 100/110 pe minut;

    • - 3-4 ani = 90/110 pe minut;

    • - 5-7 ani = 80/100;

    • - 8-10 ani = 80/90 pe minut;

    • - 11-16 = 80 pe minut.

    c) Măsurarea şi supravegherea respiraţiei Scopul: depistarea modificărilor apărute în afecţiuni respiratorii. Tehnica măsurării

    • - se face prin inspectie/observaţie în timpul somnului;

    • - se dezbracă faţa anterioarară toracelui şi a abdomenului;

    • - se aplică mâna pe toracele copilului;

    • - se asteaptă 1-2 minute după atingerea copilului;

    • - se cronometrează, se numără mişcările de ridicare a toracelui;

    • - în afară de frecvenţă se mai urmareşte:

    • - simetria mişcărilor toracice;

    • - ritmul şi aplitudinea respiraţiei;

    • - prezenţa unor zgomote;

    • - se observă libertatea căilor respiratorii;

    • - măsurarea se face dimineaţa şi seara sau după un orar stabilit de medic în funcţie de starea copilului.

    Valori normale:

    • - nou-născut = 45-55/minut;

    • - 1 an=30-40/minut;

    • - 3 ani=30/minut.

    Respiraţia trebuie să fie suplă fără geamăt sau însoţită de zgomot. Faţa copilului trebuie să fie normal colorată. d) Măsurarea tensiunii arteriale Nu face parte dintre măsurarile de rutină. Atunci când este cazul măsurarea se face cu aparate pentru copii care au manşeta îngustă adaptată mărimii braţului. Tehnica măsurării este asemănătoare cu cea de la adult. (procedura este descrisă la capitolul 4, 4.3

    Măsurarea și notarea presinuii sângelui). e) Observarea şi supravegherea scaunului la sugar şi copilul mic

    Aspectul şi culoarea scaunului diferă în funcţie de vârsta copilului, alimentaţie şi stare de sănătate. Scop:

    • - aprecierea modului de funcţionare a aparatului digestiv;

    • - depistarea unor boli însoţite de diaree sau de constipaţii.

    În situații fiziologice:

    • - în primele 2-3 zile de la naştere, scaunul este verde-brun închis (meconiu);

    • - sugarul alimentat la san elimină scaune de culoare galben aurie care în contact cu aerul capătă o tentă verzuie din cauza oxidării bilirubinei;

    • - numărul scaunelor la început este frecvent apoi scade fiind de 3-4 în jurul vârstei de 6 luni;

    • - are miros acru;

    • - aderă la scutece;

    • - numarul scaunelor este dee 1-2 în 24 ore;

    • - când alimentaţia se diversifică scaunul îşi schimbă culoarea. Copilul alimentat artificial elimină un scaun consistent, galben deschis, care nu aderă la scutece. În situații patologice Scaunul prezintă modificări privind consistenţa, cantitatea, compoziţia, culoarea:

    • - poate conţine elemente patologice;

    • - se însoţeşte de dureri, borborisme, tenesme;

    • - scaunele mucogrunjoase au consistenţă neomogena, semilichida, cu particule solide şi mult mucus

    în forma de filamente şi flocoane, culoare galben-verzuie. numarul poate ajunge la 5-10 în 24 ore;

    Scaunele lichide şi semi-lichide

    • - au aspect spumos;

    • - sunt eliminate în jet;

    • - pot conţine grunji şi mucus;

    • - numărul lor ajunge la 30 în 24 ore. Scaunele mucoase:

    • - sunt lichide cu mucus sub formă de grămezi vâscoase, gălbui cenuşi, asemănătoare unor plăgi;

    Scaunele mucopurulente

    • - conţin mucus şi puroi;

    • - au culoare galben velzui;

    Scaune mucosanghinolente

    • - conţin: mucus grunjul de materii fecale, sange în cantităţi variabile sau numai mucus şi sange

    Notarea scaunului Numărul şi aspectul scaunului eliminat se notează folosind semne convenţionale:

    • - Scaun normal (|)

    • - Scaun semiconsistent/semilichid (/)

    • - Scaun apos (-) , grunjos (z); mucus (x)

    • - Scaun cu sânge (s) şi se notează cu roşu

    Când scaunul conţine mai multe elemente se folosesc toate simbolurile de exemplu (xz) mucogrunjos; (xs) mucosanghilonet etc. 23.2 Prelevarea probelor pentru laborator la sugar şi copilul mic a) Prelevarea sângelui pentru examenul de laborator la sugar Recoltarea sângelui prin înţeparea călcâiului Scop:

    • - obţinerea unei mostre de sange pentru determinarea glucozei şi hematocritului;

    • - efectuarea testelor de laborator pentru fenilcetonurie, galactozemie, hipotiroidism. Material necesar:

    • - lame şi lamele de laborator;

    • - alcool de 70 grade;

    • - pipeta (vas capilar);

    • - comprese sterile;

    • - ac pentru înţepătura sau lama pentru scarificare;

    • - manuşi de unică folosinţă.

    Pregatirea copilului

    • - se verifică identitatea copilului;

    • - se verifică recomandarea medicală;

    • - se aşează copilul într-o poziţie comodă;

    • - se dezveleşte piciorul ales pentru recoltare.

    Efectuarea procedurii

    • - se examinează locul (marginea lateroexternă a călcâiului);

    • - se spală mâinile şi se pun mănuşi;

    • - se dezinfectează locul cu un tampon cu alcool;

    • - se şterge suplusul de spirt cu o compresă uscată;

    • - se scarifică zona cu lama sau se înţeapă cu un ac steril;

    • - prima picătură de sânge se şterge cu un tampon uscat;

    • - se colectează sângele cu ajutorul pipetelor capilare;

    • - la sfârşit se aplică un tampon apoi un pansament steril;

    • - se etichetează şi se trimite proba la laborator;

    • - se linişteşte copilul după recoltare. Recoltarea sângelui prin puncţie venoasă Scop:

    Obţinerea unei cantităţi mai mari de sânge pentru examene de laborator. Material necesar:

    • - pătura pentru înfăşarea (imobilizarea) copilului;

    • - seringi/ace de unică folosinţă;

    • - vacutainere;

    • - material de dezinfecţie: alcool 70 grade;

    • - tampoane sterile;

    • - mănuşi de unică folosinţă.

    Pregătirea copilului

    • - se înfaşă copilul după tehnica mumiei care permite imobilizare fără să jeneze şi se lasă acces la

    zona jugulară. Efectuarea procedurii

    • - se identifică pacientul;

    • - se verifică recomandarea medicală;

    • - se stabileşte locul

    • - vena jugulara externă, copilul fiind aşezat cu capul mai jos decât corpul folosind un prosop rulat sau marginea mesei;

    • - vena femulară „poziţia broaştei” copilul fiind fixat la nivelul genunchilor cu mâna evitând

    presiunea pe coapse;

    • - se dezinfectează locul şi se face puncţia venoasă;

    • - după recoltare pe locul înţepăturii se aplică un tampon cu care se face compresie;

    • - specimenele recoltate se trimit la laborator.

    Observații

    • - puncţia poate fi efectuată de către medic sau de un asistent medical special instruit pe baza unui

    protocol elaborat şi semnat de către medic.

    b) Prelevarea probelor de urină la copil

    • - se face toaleta organelor genitale;

    • - se fixează în jurul perineului sau vulvei o pungă sterilă din material plastic;

    • - în lipsa pungii se urmareşte atent copilul pentru a surpinde momentul micţiunii.

    Materialele pentru recoltare, recipiente sterile, trebuie sa fie permanent pregătite.

    c) Prelevarea probelor din scaun la copil

    • - pentru examenul coproparazitologic se recoltează din scaunul emis spontan fără supozitor;

    • - prelevarea se face din zone care prezintă mucus, fragmente nedigerate cantitatea fiind aproximativ 5 gr;

    • - dacă scaunul nu prezintă modificări, recoltarea se face din mai multe zone;

    • - pentru coprocultură recoltarea se face direct din rect cu sonda melaton sterila.

    Materialele pentru recoltare, recipiente sterile, trebuie sa fie permanent pregătite. Procedura de reoltare este descrisă la capitolul 5 (5.3 Recoltarea materiilor fecale pentru examenele de laborator, a) Recoltarea materiilor fecale pentru examen coproparazitologic). Îngrijirea plăgii ombilicale

    Scop: mumificarea cordonului şi prevenirea infecţiei. Îngrijirile încep la maternitate şi se continuă la domiciliu. Se execută de personal de specialitate sau de către mamă/substitut matern la domiciliu după o prealabilă informare/instruire. Îngrijiri înaintea căderii bontului ombilical

    • - normal bontul ombilical se mumifică dupa 6-8 zile de la naştere şi se detaşează;

    • - în primele ore se controlează pansamentul pentru a depista eventuale hemoragii;

    • - în zilele urmatoare se reface pansamentul şi se observă evoluţia (eventuale semne de infecţii:

    roşeaţă, secreţii, febră);

    • - pentru prevenirea infecţiei şi grăbirea mumificării peste bont se aplică comprese sterile înbibate în alcool;

    • - se anunţă medicul dacă bontul devine moale, apare secreţia.

    Îngrijirea plăgii ombilicale în caz de infecţii

    • - se anunţă medicul, se respectă recomandările;

    • - se curăţă plaga cu apă oxigenată;

    • - se atinge plaga cu betadină;

    • - se aplică pulbere de baneocin.

    Dacă plaga prezintă granulom se atinge mugurul cu soluţie de nitrat de argint 5%. Se aplică pansament steril.

    Efectuarea injecţiei intramusculare la sugar

    Scop Introducerea unei soluţii medicamentoase recomandate de medic în ţesutul muscular Material necesar:

    • - medicamentul recomandat;

    • - ace pentru aspirarea medicamentului din fiolă/flacon;

    • - ac subţire şi mic adaptat grosimii muşchiului;

    • - seringă de capacitate corespunzătoare cantităţii de soluţie medicamentoasă recomandată;

    • - material de dezinfecţie;

    • - recipient pentru colectarea materialelor folosite. Efectuarea procedurii

    • - se verifică încă odată prescripţia medicală;

    • - se identifică copilul;

    • - se alege locul: treimea medie a feţei externe a coapsei (muşchiul vast lateral) mai rar faţa anterioară. Muşchiul gluteal posterior unde se fac de obicei injecţii intramusculare este foarte puţin dezvoltat la sugar şi foarte aproape de nervul sciatic, nu se recomană la loc pentru injecție;

    • - se dezinfectează locul;

    • - cu o mână se fixează piciorul copilului;

    • - cu o miscare rapidă se ânţeapă mușchiul, acul fiind ușor orientat oblic;

    • - se verifică poziţia acului şi se injectează soluţia;

    • - dupa injectare se aplică un tampon cu soluţie dezinfectantă şi se retrage acul;

    • - se colectează materialele folosite conform precauţiilor universale.

    Îngrijirea copilului după procedură

    • - se linişteşte copilul;

    • - se aşează într-o poziţie comodă;

    • - se observă locul.

    Administrarea medicamentelor pe cale orală la copil Este introducerea în organism pe cale orală unei cantităţi de medicamente care să acţioneze general sau local.

    Materiale necesare

    • - pahare de unică folosinţă;

    • - pipetă, sticulţă picurătoare;

    • - medicamente prescrise;

    • - apă, ceai, alt lichid recomandat;

    • - lingură, linguriţă;

    • - apăsător de limbă;

    • - tavă sau masuşă mobilă;

    • - mănuşi de unică folosintă.

    Pregătirea copilului

    • - se foloseşte metoda de joacă pentru a obţine cooperare;

    • - se informează copilul că va primi un medicament şi nu bomboane;

    • - se informează asupra efectului şi reacţiilor adverse;

    • - se explică părinţilor rolul medicamentului, importanţa administrării, acţiunea şi eventualele reacţii adverse;

    • - se asigură o poziţie corespunzătoare în raport cu starea copilului;

    • - se verifică dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru administrare;

    • - dacă nu există nici o contraindicaţie se înlocuieşte apa cu un alt lichid, de preferat dulce (suc, ceai). Nu se folosesc alimente sau lichide preferate de copil deoarece le-ar putea refuza mai tarziu!

    Efectuarea procedurii

    • - se aşează materialele pe o tavă sau cărucior pentru tratament;

    • - se verifică prescripţia medicală: numele medicamentului, doza, modul de administrare, calea de

    administrare;

    • - se indentifică fiecare medicament pe care-l primeşte pacientul: eticheta ambalajul;

    • - se pun dozele ce trebuie administrate: într-un păhărel din material plastic;

    • - se verifică numărul salonului şi numele pacientului;

    • - se aduce tăviţa/masuşa cu medicamentele în salon;

    • - se explică pacientului/părinţilor ce medicament primeşte, acţiunea acestuia, dacă are gust neplăcut;

    • - se aşează pacientul în poziţie şezând dacă nu e nici o contraindicaţie, sau o poziţie comodă în care să poată bea lichidul în funcţie de starea acestuia;

    • - se serveşte pacientului doza unică;

    • - se zdrobeşte sau se fragmentează tabletele pentru a fi mai uşor de ingerat şi în mod deosebit la copii mici;

    • - se foloseşte o cantitate mai mică de lichid pentru a coopera mai uşor.

    La sugari se procedează astfel

    • - se zdrobeşte medicamentul şi se pune într-o linguriţă cu ceai;

    • - se introduce linguriţa în gura copilului se apasă uşor limba şi se răstoarnă conţinutul;

    • - se aşteaptă până când copilul înghite şi apoi se retrage linguriţa.

    Supravegherea copilului după administrare Copilul nu trebuie lăsat singur.

    • - se urmăreşte aspectul tegumentului, pot apare erupţii, caz în care se anunţă medicul;

    • - la apariţia tulburărilor respiratorii se administrează oxigen, ori se anunţă medicul. Se pregăteşte trusa de urgenţă;

    Măsuri în cazul unor reacții apărute după administrarea medicamentelor la copil Dacă acuză senzaţie de greaţă şi vomă

    • - se aerisește încăperea;

    • - se cere copilului să inspire profund (dacă este la o vârstă la care poate înțelege);

    • - se stă cu copilul până când se simte bine;

    • - dacă este cazul, se anunță medicul;

    Dacă varsă o parte din medicament

    • - se anunţă medicul;

    Dacă are reacţie alergică sau anafilactică

    • - se oprește administrarea medicamentului;

    • - se anunță urgent medicul;

    • - se pregătesc medicamente antihistamice.

    Dacă reacţia este severă:

    • - se așează copilul în decubit cu capul puţin ridicat;

    • - se evaluează semnele vitale din 15’ în 15’;

    • - se urmărește dacă prezintă hipotensiune sau are dificultate în respiraţie;

    • - dacă are dificultăţi respiratorii se administrează oxigen pe mască, 6l/min;

    • - se pregătește o trusă de urgenţe (la îndemână);

    • - se asigură suport psihologic copilului pentru a reduce anxietatea;

    • - se notează tipul şi evoluţia reacţiei alergice.