Ionel Nicu SA V A

Volum coordonat de:

Gheorghe TIEIL

Marian ZULEAN

ARMATA sr SOCIETATEA

I

I I

I !

I

I I

I

Volum coordouat de: lone} Nicu SA V A Gheorghe TIBIL Marian ZULEAN

ARMATA ~I SOCIETATEA

Culegere de texte de SOCIOLOGIE MIL/TARA

Editura INFO- TEAM BUCU~TI -1998

Redactori pentru limba engleza:

Luis-Rinaldo Ulrich Luiza-Anca Kraft

Corectura limba romana:

Maria Adam

Tehnoredactare computerizata:

Nina Badea

(Editura INFO-TEAM)

Coperta realizata de:

Radu Constantinescu

© 1998, Ionel Nicu Sava

Pentru versiunea in limba romans.

ISBN: 973 - 98134 - 2 - 9

CUPRINS

Introducere in sociologia militarti .

ORGANIZA TIA MILlTARA

Organizarea militara in societatile industriale (M. Janowitz) ... 45

StatuI modern ~i formele sale de organizare

militara CA. Perlmutter) 77

Elitele militare ~i studiul rjizboiului (M. Janowitz) . . . . . . . 105 Armata ca birocratie - capcana superactivitatii (G. S. Odiorne) ... 122

PROFESIA MILlTARA

Profesionalizarea militara §i evaluarea

probabilitatii de riizboi (B. Abrahamson) . . . ... 135

Profesionalism ~i corporatism in

organizatia rnilitara CA. Perlmutter) . . . . . . . . . . . . . . . . 154

Gandirea rnilitara - Realismul conservator al

eticii militare (S. P. Huntington) . 176

Militarul .revolutionar de profesie":

definitii si tipuri (A. Perlmutter) 200

Noua armata - vocatie, profesie sau ocupatie? (C. C. Moskos jr.) . 229

Profesia de militar (S. P. Huntington) 240

ARMATA ~I SOCIETA TEA.

RELA TIlLE CIVIL-MILlT ARE

o tipologie comparata a relatiilor .civil-militare (A. R Luckharn) .. 253 Relatiile dintre civili §i militari.

Un punct de vedere al academicienilor (1. C. Jesuino) 285

Securitatea nationala §i relatiile civil-militare (S. P. Huntington) .. 312 Putere, profesionalism §i ideologic:

teoria relatiilor civil-militare (S. P. Huntington) 315

Spre 0 redefinire a strategiei militare

in relatiile internationale (M. Janowitz) 336

Democratia si fortele armate.

Reformarea relatiilor civil-militare (S. P. Huntington) 384

English Resume: Introduction to the Sociology of the Military 395

Index Bibliografic: Sociologie militard 431

" . 7

INTRODUCERE iN SOCIOLOGIA MILITARA.

Desi studierea institutiei militare §i a razboiului sunt preocupari majore ale tuturor gii.nditorilor §i In toate timpurile, sociologia militarii este mai degraba un fenomen recent. Ca domeniu distinct de studiu, debutul sociologiei militare poate fi piasa! la inceputul celui de-aj doilea razboi mondial. Literatura anglo-saxona, indeosebi cea americana, are rolul de pionierat in domeniu §i, in general, sociologii americani s-au impus ca lideri ai domeniului §i creatori de §coa\a. Am putea spune ca, daea. initiative sociologiei teoretice apartine europenilor, atunci sociologia aplicativa pare sa fie urmarea initiativei americane. Sociologia militara nu face exceptio de la aceastji observatie.

Perioada de afinnare a sociologiei militare se suprapune cu epoca de aur a sociologiei americane a anilor ' 60--' 70. Din acest motiv am putea sa 0 numim sociologie militara clasica, avand in vedere perioada ·de afirmare ~i temele pe care le-a abordat. 0 serie intreaga de lucrari 1, periodice , conferinte §i seminarii3 din aceasta perioada probeaza actualitatea §i importanta subiectului. Organizatia militarii occidentalii parcurgeo pcrioada de profunde transformari, iar sociologia este martora ~i chiar instrumentul acestor transformari. Cu toate acestea, in S.U.A, sociologia militarii nu a dobiindit celebritate dincolo de cercurile academice, interesate de schimbarile suferite de institutia militarii dupa razboi §i de cercurile politico-militare, care gestionau aceste schimbari. De rezultatele §i concluziile activitatii sociologilor militari americani insa au beneficiat foarte multi alti cercetatori, din intreaga lume. Sociologia militarii americana este trunchiul sociologiei militare contemporane,

Grupul de sociologi americani4 condus de Samuel Stouffer, grup care a lucrat intensiv in a doua parte a razhoiului, a orientat primele cercetari spre latura atitudinala §i comportamentala, specifica mai degrabii rnilitarilor, considerati individual ~i mai putin spre latura organizationala a sistemului militar, consideratii ca un intrcg. The American Soldier, 0 lucrare colectiva, coordonata de S. Stouffer, publicata la sfarsitul anilor ' 40, pune accentul pe latura psihologica §i pe individ si, drept urmare, s-a creat 0 buna psihosociologie (numita si sociologia grupului primar militar), tnsa se considera ca s-a neglijat sociologia organizatiei, La starsitul anilor ' 50, prin lucriirile lui Samuel

7

P. Huntington, The Soldier and the State5 ~i, mai ales, a lui Morris Janowitz, The Professional Soldier6, cand accentul se transfers asupra armatei ca organizatie, se considera cii sociologia militara a avansat suficient, astfel incat sa se poatii individualiza ca domeniu distinct al cercetiirii sociale.

In 1961, sub auspiciile Universitatii din Chicago, universitate recunoscuta pentru contributia sa Ia cercetarea sociologic a de dupii razboi, a luat nastere Scminarul Inter-Universitar Armata §i Societate (/nler-University Seminar on Armed-Forces and Society). Seminarul interuniversitar a creat un cadru institutional pentru dezvoltarea sociologiei militare. In timp, dupa anii '70, au fost atrasi §i sociologii militari europeni, sociologii nord-europeni, mai ales, fiind receptivi la influenta scolii amerieane.

Asadar, sociologia militara este una dintre ramurile sociologiei moderne, care s-a afirmat relativ mai !.arziu, in comparatie cu alte ramuri ale sociologiei aplicate (sociologia organizatiilqr, sociologia industriala, sociologia politica etc). Kouvertaris §i Dobratz 7 considers cil sociologia militarii continua sa ocupe 0 pozitie marginalii in cadrul sociologiei, doua fiind explicatiile posibile. In primul rand, de pe pozitia celor care ar putea efectua cercetarea, mediul academic liberal, acesta este, prin excelentji, dominant antimilitar, in timp ce, In al doilea rand, de pe pozitia celui cercetat, mediulmilitar, acesta este un mediu relativ inchis. reticent la penetrarea din exterior §i dificil de cercetat, in principal din motive institutionale.

Desi nu este pe de-a-ntregul relevant, sociologia militara nu a cil§tigat un renume mai mare decat, de exemplu, sociologia rurala in tarile industriale. Mediile universitare au intretinut subiectul atat timp cat el a fost generos din punct de vedere stiintific, Pe de alta parte, medii Ie militare au manifestat in permanents 0 rezerva binevoitoare fata de domeniu, liderii militari fiind, de obicei, reticenti In a acceptaconcluziile §i mai ales recornandiirile studiilor de sociologie §i psihologie militara, 8 Totusi rezultatele si, cu aceasta, progresele inregistrate In cercetarea fenomenului militar, au constituit un mare pas inainte.

In ceea ce priveste nivelurile de cercetare, 'in primul rand s-a detasat un ni vel de analiza organizationala, prin intermediul ciireia au fost urmarite caracteristicile §i patternuriJe general-valabile ale organizatiei militare, indiferent de tara sau de armata. In al doilea rand, o parte a cercetarilor au avut in vedere ni velul relatiei armata si societate, prin intermediul careia institutia militara este analizata ca element structural al societatii nationale, asa cum armata reflects trasaturile istorice, culturale §i politice ale acesteia. Totusi distinctia de mai sus nu a constituit decat un principiu metodologic, penrru ca a fost destul de

8

dificil ca, in practica cercetarii, aceasta distinctie sa fie p~s~r~ta. Cel: mai multe lucrari de soeiologie militara expun 0 perspectiva mtegrata usupra armatei. Armata ca organizatie, cu earacteristici general valabile de la 0 tara la alta §i armata ca institutie, cu specificitati istorice, culturale ~i politice, diferite de la 0 tara la alta, nu au fost, a§ad.ar, separate. de~:l.t din punct de vedere metodologie, pentru a putea fi, apOl, mal bine reunificate sub aspect teoretic.

In ceea ce priveste orientarea cercetarilor, in anii de inceput accentul este pus pe studierea atitudinii §i comportamentului militarilo~ pe timp de pace §i razboi - este vorba despre studiile asupra moralulu~ trupelor, iar cercetarile de microsociologie ale lui Stouffe,; sunt ~ dov~d.~ in acest sens. Concluziile an aratat importanta deosebita a solidantiitii grupul~i prirr:ar in ob\~ner~~ efectivitatii militar~ (military efectivel}ess). In plina epoca a orgaruzanet foarte man, consecinta a fost aceea ea mull mai reievante pentru efectivitatea unei armate deveneau metodeie de management §i relatiile interpersonale, decat indoctrinarea de masa, Soldatii nu luptau din convingere .anorala" asupra superioritatii misiuni~ pe care 0 aveau de indeplinit, despre care, de altfel, aveau 0 foarte vaga idee, ci, In primul rand, datorita leadershipului ofiterilor, indeosebi al acelor ofiteri care s-au bucurat de succes, in dezvoltarea unui inalt.niv~l til solidaritatii grupului militar primar. In plus, controlul arrnatei pnn tehnicile manipularii de masa nu mai era posibil intr-o tara eu un sistem politic democratic. Sociologic, armata se compunea nu din indivizi,vc~ din grupuri mai mari sau mai mici §i aici tr~buia actionat, Ar~ata i~sa§~ se afla in tranzitie, de la armata de masa la armata profesionalizata (armata de grupuri mai mici, inalt motivate). Din acest moment, problema era mai degraba de natura psihologici. Mo:al~l :edeven?a astfel 0 notiune cu care operau mai mult comandaruii mlh.tan ~l rna.!. puun namenii de §tiinta. Pentru soeiologi, influenta atitudinii individului usupra intregii organizatii nu era atfit de mult relevanta.. Erau mai importante constrangerile pe care organizaua Ie exercita asupra individului.

De aceea a trebuit ca accentul sa fie transferat asupra organizatiei, un nou concept - efectivitatea organizatiei - inlocuind conceptul de moral devenit irelevant. Janowitz procedeaza la 0 distinctie foarte clara in acest sens: limita de fond a studiilor de moral "consta in aceea ca strategia §i tactiea militarii nu pot fi bazate pe preferinta soldatilor. ( ... ) Moralul este un concept mult prea limitat pentru a ne fi suficient In 1l1teiegerea fortei coercitive a organizatiei birocratice ... ".9 De acee~ conceptul de moral a trebuit sa fie inlocuit de teoria comportamentului organizational §i profesional, teorie in care au fost incorporate 0 serie intreaga de alte concepte, mult mai relevante, care, dupa Janowitz, ar Ii:

9

~utoritate, comunicare, ierarhie, sanctiune, status, rol social §i s. ocializare. 0 armata este efectiva nu daca are un moral hun, ci dad So- tructura organizatorica, practica autoritatii, piramida ierarhiei, ~anagementul, statusul social §i controlul civil sunt In concordanta cu ~evoile societiiui §i cu misiunile militare ale armatei. (Cercetarile asupra ~oralului nu au fost insa abandonate complet, sociologia militarii f"nnceza, de exemplu, utilizeaza 0 metodologie avansata In acest sens, ill care sondajul pastreaza un rol important.)

In ceea ce priveste domeniile de cercetare, promovarea unei Ioerspective sociologice integrate asupra fenomenului militar C::ontemporan a impus orientarea cercetarilor asupra a trei domenii C::onsiderate importante: organizarea militarii, profesiunea militara, "Umata si societatea. (In functie de aceste trei mari domenii ale ~ociologiei militare, consaerate ca atare de eercetarea internationala, au f:ost orientate §i traducerile sclectiilor de texte prezentateIn aceasta C::ulegere.)

Organizarea militara.

Civil ~i militar in societatea moderns

Literatura asupra organizatiei militare insoteste, in general, vasta ~iteratura asupra organizatiei civile din anii '70, Multe dintre <;::aracteristicile organizarii civile sunt cornune §i organizatiilor militare. be aceea s-a considerat oportun a se proceda la compararea organiziirii l:nilitare cu cea de tip civil. Speier (1962) arata d specialisrii civili in IJJtiinte sociale tind sa distorsioneze diferentele dintre organizatiile civile ~i cele militare §i scapa astfel din vedere caracteristici comune tuturor '0rganizaViilor foarte mari,tO Janowitz (1971) pleaca in analiza sa de la l;lremisa cii sc inregistreaza, de fapt, 0 convergenta intre organizarea de l:ip militar §i cea de tip civil. Cel putin in Statele Unite, armata s-a nascut \) data eu orice alta mare organizatie birocratica nernilitara §i tinde sa ~emene din ce in ce mai mult cu orieare dintre acestea.

A vand in vedere traditia gandirii weberiene, eel mai adesea ~rmata este privita ea un prototip al organizarii birocratice, mai ales ~tunci cand se aveau in vedere problemele stratificarii (ierarhiei) §i cele ale centralizarii autoritatii (disciplinei). Pentru Max Weber, esenta organizatiilor mari §i a organizaiiilor birocratice 0 constituie organizarea Ierarhica, autoritatea legal:'[ rationala §i proeedurile impersonale. Insa tocmai acestea sunt caraeteristicile constante ale organizarii de tip

10

militar, eel putin in timpurile moderne, Weber, crede Janowitz, a fost in mod precumpanitor preocupat de institutionalizarea §i legitimarea coercitiei, ca element esential in emergenta statului-natiune. De aici a dedus cil organizarea militara a fost, de fapt, prototipul organizat;iilor moderne: .Disciplina din armata a dat nastere tuturor disciplinelor", considera Weber. Organizatia birocratica a organizat, ordonat §i ierarhizat corpul amorf al societatii premoderne §i a constituit pilonuI constructiei statului modern, Armata a fost una dintre aceste organizatii birocratice,

De aceea ideea soldatului-cetatean a premers ideii statului national modern." in secolul al XIX-lea §i al XX-lea, serviciul milita~ a devenit un simbol al cetateniei, iar cetatenia, un simbol al democratiei §i al natiunii, Aparitia noii idei militare l§i are locul in OIanda sfar§itului de secol XVI (inovatia apare in periferie), !nsa este dusa pana la ultimele sale consecinte de armata de masa napoleonianii, Dupa M.D. Feld, Iortele arrnate olandeze 11 anunta cu 200 de ani mai devreme pe Max Weber,u Jaques van Doom crede ca a avut loc un transfer al tipului militar in eel civil (industrial), care s-a generalizat in cursu! secolului nl XIX-lea §i a ajuns sa domine intreaga societate in prima jurnatate a secolului al XX-lea, inclusiv armata. '3 Fapt este ca armata de masii este realitatea organizationala militara in tot cursul secoIului XIX §i in prima parte a secolului al XX-lea. Dupa 1970, odata cu serviciul mi,litar voluntar, semnificana serviciului militar ca un mecanism de definire a "cetaieniei" §i a "nationalita~ii" a fost in mare parte indeterminata Ia natiunile vestice.

Segal & Segal (1971) au creat un model fuzionist §i 0 tipologie in trei termeni a structurilor civile §i militare: a) modelul prebirocratic, in care accentul se pune pe criteriile traditionale, afective §i nonrationale de recrutare §i promovare a personalului; b) modelul birocratic, prin care se creeaza 0 bazii larga pentru recrutare, pentru mobilitate in cariera, iar accentul se pune pe expcrtiza §i pe regula prestabilitii; c) modelul postbirocratic, in care accentul este transferat spre abilitjitile

nrganizationale §i manageriale.i" ,

Alaturi de sociologi, istorici consacrati, preeum S. P. Huntington, S, Andreski §i A. Vagts sunt implicati in surprinderea transformiirilor filril precedent pe care Ie parcurg armatele europene §i americana in perioada modemii.14 Istoricii sunt interesati mai mult de influenta §i roluI armatei asupra societatii in ansamblu, Analizele lui Huntington asupra istoriei armatelor germana §ijaponeza sunt deosebit de relevante pentru procesul de construire a unor natiuni moderne (nation building) §i pentn; dinamica relatiilor civil-militare, iar studiile lui Vagts asupra armatei coloniale britanice sunt extrem de precise in surprinderea cresterii §i

11

--- - ---~----

descre§terii unu] mare imperiu. Pentru sociologi, scrierile istoricilor m~lltari au fost extrem de utile In intelegerea evolutiei relatiilor civilmlhlare.

Istoria unei organizatii nu se suprapune insji Intotdeauna en istoria

sa factuala' D J '1 descri f v '1 ..

. e aceea anowr z escne trans orman e organizationale

care ali. Ioc la nivelul armatelor statelor avansate industrial, 10 special arma~a S.U.A., prin intermediul unei serii de eoneepte sociologice, care far sa ~urprinda mai bine 0 serie de regularitati ~i oaracteristici comune enomenului militar modern, caracteristici valabile celor mal multe

armate ~i nu doar uneia singure.

hi Enunturile soeiologice ale lui Janowitz, referitoare la starea §i 1a sc Imbarea organizatlonala in armata sunt urmatoarele: 1) Declinul diferem de masa §i trecerea la armata profesionalizatji. 2) Reducerea

I. ~reotei dintre sfera civilii §i cea militara - "civilirea" organizatiei militate §i .miliranzarea'' organizatiei civile. 3) Schimbarea autoritatii orgamZationale §i a tehnicii manageriale. 4) Schimbarea in modul de ~ee~~t<tre a ofiterilor §i sehimbarea patternului carierei militare. 5)

c Imbarea misiunilor armatei.

. Cu diferente de opinii mai mari sau mai mici, comunitatea soclOlogica a acceptat §i utilizeaza curent aceste enunturi generale. Toate aeeste (eel putin) cinei enunturi sociologice au conturat prin

conse '. '

• v Clhte1e lor practice, eeea ce se numeste ,,§ocul organizational",

adica schimbarea radicals a strueturii organization ale §i a practieii manageriale in armata, in principal, ca urmare a renuntarii la modelul armata] de masii §i a trecerii 1a profesionalizarea fortelor armate. Masuri ~e ~daptare a organizatiei militare nationale la modelul militar curent, I~amte de sfarsitul razboiului rece in lumea libera §i dupa sfiir§itul razbOllllui rece, In fostele state comuniste, au pre venit declansarea unor cn~e militare eu consecinte dintre cele mai negative, pentru securitatea naitonala pe plan extern §i pentru stabilitatea politicii pe plan intern.

. '. Declinul armatei de masii. Chiar dad! soar beneficia de sprijinul Istor~cllor, este relativ dificil a se identifica precis data istorica la care se eonSldera'ca's A hei t . d i d 'J' ,

d. -a me eia penoa a armatei e masa. anowitz crede ca

eclinn] armat . d v I A' .,.

ei e masa are oc mtr-un interval de limp rnai lung §1 este

~n proces gradual. Totu§i aparitia armelor nucleare §i utilizarea primei domb~ atomics asupra Japoniei au mareat atat sfarsitul razboiului cat §i I u:,ecl)q de Inaintare pentru noul trend institutional. Momentul renuntarii a meotporarea obligatorie §i treeerii larecrutarea pe baza de voluntariat conCotnitent cu masurile de profesionalizare, poate fi considerat c~ momell.tul formal al renuntarii la armata de masa, Acest eveniment are

loc la dat dif . A I id lSI' v

vel ente 10 state e OCCI enta e. tate e Umte adopta modelul

recrutarii pe baza de voluntariat in 1973, desi elementele de identificare

12

~. .;

u noului model sunt evidente inca de la sfarsitul anului 1945. Marea Britanie adopta modelul in 1967, Danernarca, Olanda §i Belgia in 1975. Franta, de exemplui?une in discutie publica acest subiect abia la inceputul anilor '90. Prin Legiunea Straina insa francezii exersau de mai multa vreme ideea trupelor profesionalizate.

Armata de masa fusese produsul incorporarii in armata a tehnologiei moderne §i a tehnieilor manageriale de gestionare a organizatiilor foarte mario Divizia de tancuri §i regimentul de infanterie (mecanizat) sunt expresia, in planul organizarii militare, a armatei de masa. Ofiterul politic este expresia in planu! organizarii politice. Conceptul §i realitatea "razboiului total" sunt eontemporane armatei de masa. Dupa Hans Speier, razboiul total este un concept prenuclear §i el se refera la dezvoltarea, pe timp de pace, a unor largi planuri de mobilizare a populatiei §i a economei pentru starea de razboi. 16 Dupa 1970, la cele mai multe dintre natiunile industriaIe avansate, indeosebi la cele care dispuneau de armament nuclear sau faceau parte dintr-o ulianta nucleara, noul trend in formatul organizational militar a fost acela catre forte militare reduse numeric, complet profesionalizate, gata de luptii permanent sau in timp foarte scurt, cu 0 putere de interventie §i lovire foarte mari.

Tendinta a fost, asadar, de la 0 forta militara de mobilizare (mobilizationjorce) carre 0 forta militarii permanent a (force in being), cupabila de intervernie rapida. Motivele .mari" pentru care 0 armata ar trebui sa intervina s-au redus foarte mult. In schimb s-au multiplicat motivele .mici" si, pentru ea fortele militare sa"§i indeplineascii menirea, aceste forte trebuiesc antrenate §i pregiitite pentru actiune imediata, eeea ee tnseamna forte de reactie rapida.

Nu a fost yorba (numai) despre reducerea armatelor, ci §i despre restructurarea lor. De aceea am putea defini reorganizarea §i profesionalizarea armatelor In epoca modernii ca fiind procesul prin care forrnatul §i structuraorganizanonala, dimensiunea, resursele si misiunile lortelor armate sunt restructurate §i adaptate In conformitate cu neeesitatile sociale in schimbare,

Planurile de mobilizare au cazut in desuetudine, iar rolul rezervelor, cu exceptia unor unitatj care, realmente, pot intra in scurt limp in lupta, este pus sub semnul intrebiirii. Toate categoriile de forte ~i-au irnbuniitatit capaeitatea de reactie, aviatia ~i marina In primul rand. Perioadele de instructie principale au fost extinse, elementele de real §i nonconventional (gherila, contraghcrila, lupta In localitati, conflictul civil, etnic §i religios etc.) devenind preponderente in pregatirea trupei. tn principiu, un militar sc defineste ea militar, daca poate sa faca parte din forta de reactie rapida. Aceasta distinctic era §i continua sa fie 0 mare

13

p.rovocare pentru to~i purtiitorii de uniformii, In sensul adaptarii slmb~lunlor.l~ realitate, (Ideea, destul de cazona, sunii In felul urmator: ,,~~ca nu oncine poate deveni aviator, inseamna ca nu orieine poate fi rnilitar.")

Un trend suplimentar, din viatainternationala, s-a suprapus peste trendul . rnte~n al treceru la armatele profesionalizate, In sensul cii 1OternatlOnah~area co~fIict~~or" a impu~ cautarea unor solutii prin care "comu~l!atea mternauonala sa~~l poata expune (§i impune) punctul de vedere in rezclverea unor conflicte regionale, De asemenea, 0 data cu cresterea rmportantei descurajarii, elitele militare devin din ce In ce mai mul~ implicate in razboiul diplomatic §i politic. Din aceste motive suplimentare, In locul armatei de masii, a trebuit adoptat un nou forma; ?rgam~atlO~a.l, ace\a al unor forte nationale gata de lupta, dar care pot Indeplini rrusium sub egida unor organizatii internationals, Misiunile avu:e.~n vedere s~nt, !n prin"c~~~l, eele de men tin ere a piicii §i de impunere a pacll."Pers~e~tiva mtegraru 10 diferite aliante de securitate a deschis, totodata, poslbilttatea antrenamentului §i exercitiilor tnultinationale in cornu? (ca de exempl~ alianta NATO), ceea ce inseamnii forte armate orgamzate pe baze nationale, dar care executa misiuni internationale .

. . . Re~(ucerea .diferenlei dintre sfera civila Ii cea militarii.

"CIVll!re~ . armatei. vTo.q~eville (1835) a fost eel care a spus ca armata nu este mel. rna! buna mCI mai rea deem societatea din care face parte. Cu alte cuvmte, armata reproduce, In plan militar, mode luI sOcieta\ii de ansamblu. ~ceasta este premisa de la care se pleaca in surprinderea convergemei dintre "societatea militara" §i .societarea eivila".16

v • A§ad?I' transformarea profesiei armelor dupa eel de-al doilea

r~zbo~ mo~dlal, transformare care a avut la bazii schimbarile tehnologice §l schimbarile formatului organizational, a condus la 0 convergenta intre organizatia civilji ~i organizatia militara. La modul general, tendinta a fo~~ aceea de a se sterge, spune Janowitz, diferentele dintre organizatiile militare §i organizatiile civile.

... Mai mult,.a ~evenit potrivit sa se vorbeascii despre .civilirea" ~cml!ze) profesiei militare, eoneomitent cu penetrarea formelor militare In eadrul strueturilor sociale civile. Tendinta societatii moderne ar fi asadar, aceea ~e .militarizare" a sectoarelor civile §i de "civilire" a seetoar~lor militare, pe pla!1?intern, concomitent cu adoptarea unei paci prelungite, p~ plan extern. Karl Mannheim vorbeste, dupa razboi, de o ,,~em?CraIlZ~e fundamentala" (fundamental democratization) in ~ela!l1le I~ternavonal~, ~n s~nsul ca razboiul trebuia sa devina imposibil mtre .doua democratj], III ump ce competitia, mai ales eea economica tre~U1a permanentizata. "0 datil. cu aceasta, pare a fi Yorba, de fapt, de ~ schimbare fundamental a in managementul afacerilor publice (adica In

14

udministrarea interesului public, guvernamental §l III gestiunea interesului privat, aI firmei), a§a cum arata, de exemplu, §i Peter Drukerl8 Vom asista, in acest fel, de exemplu, la .militarizarea diplornatiei" §i la internationalizarea §i "civilirea" staffurilor militare. Tendinta este evidenta la nivelul organizariipolitiilor §i a serviciilor secrete: aces tea mdeplineasc functii civile evidente, dar piistreazii un format organizational militar. (Demilitarizarea politiilor ~i a serviciilor secrete este sarcina tinerelor democratii.) Mai departe, spre sectorul privat, managementul firmei, indeosebi, se face tot mai mult dupa reguli mil i tare.

Janowitz crede ca "transferul" managementului militar In sectorul civil este urmarea unei continue schimbiiri tehnologice. AW cercetatori, specialisti in relatii internationale, ca de exemplu Paul Kennedy, considera cii este urmarea .rnondializarii'' competitiei economice pe plan international, in sensul ca aceasta competitie a devenit atat de dura, Inc at numai cei care f§i orienteaza afacerile dupa

I· '1' b d 19

regu I rru itare, se pot ucura e succes,

Pentru mediul rnilitar, pe de 0 parte, cresterea inderdependetei cu societatea civila a generat §i 0 alterare a structurii interne a armatei. Pe de alta parte, cresterea complexitatii tehnologiei militare a presupus 0 profesionalizare crescanda a personalului militar (achizitie de competente) ~i 0 inserare considerabila de tehnicieni ci viIi In structurile militare. S-a ajuns astfel ca, in structurile actuale, 75% sa fie personal tehnic §i de intretinere §i suport (logistic) §i numai 25% sa fie personal combatant. La trupele de uscat, aceste procente pot fi ameliorate in fuvoarea militarilor (nu mai mult de 30%), insa la marina §i mai ales la nviutie, personalu1 civil este numeric covar§itor20

In conformitate cu modelul propus de Janowitz, se pot formula cinci enunturi sociologice care sa reflecte trendul convergentei civil-militar, astfel:

J) ° importanta parte a venitului national al unei natiuni este consumata pentru pregiitirea §i ducerea riizboiului. Razboiul a devenit 0 responsabilitate preponderent ci vila, 0 data eu tendinta implicarii intregii populatii, teritoriu §i economii in razbo]. Razboiul a devenit 0 treaba prea lmportanta pentru a fi lasata pe mana generalilor. Utilizarea, pe timp de rlh:boi, a tuturor resurselor disponibile este 0 sarcina militara, insa disponibilizarea aces tor resurse este 0 sarcina civile: nu trebuie sa mergi pc front pentru a participa la razboi,

2) Tehnologia militara a sporit exponential puterea de distrugere ,i u perfectionat automatizarea utilizarii noilor tipuri de armamente: nu trebuie sa ai educatie militara pentru a manevra computere §i masini, Armele de distrugere in mas a au socializat pericolul pana intr-acolo,

15

incat au egalizat riseul mortii intre un civil §i un militar: nu trebuie sa mergi pe front pentru a deveni victims de razboi.

3) Revolutia In tehnologia militara inseamna utilizarea graduala a violentei §i evitarea (descurajarea) rjizboiuhn: nu este important daca lupti sau nu, ci important este sa castigi. Aceasta fundamentala schimbare de viziune, a condus la "civilirea" gandirii §i organizanei militare, iar liderii militari au inceput, ei in§i§i, sa devina preocupati de problemele mai largi ale societatii (economie, societate, politica),

4 )Complexitatea masiniiriei de razboi presupune permanentizarea functiilor de cercetare, dezvoltare §i intretinere, functii (tehnice) care s-au diversificat Intr-atat, 'incat a devenit imposibil pentru armata sa-§i gestioneze sistemele fara asistenta structurilor civile. Inginerul militar pare a fi depasit de complexitatea sistemelor tehnice militare, In timp ce "oferta" civila este deosebit de tentarua: nu te poti opune invaziei de tehnicieni civili in armata, trebuie doar sa 0 controlezi.

5) 0 data cu generalizarea (socializarea) riscului de razboi, sarcinile pe care Iiderii militari Ie au de indeplinit S-3U diversificat foarte mult: elitele militare devin din ce in ce mai mult implicate In razboiul diplomatic §i politic. Pentru multi militari, acest lucru inscamna patrunderea in arena rezervata, pana acum, diplomatilor §i politicienilor de profesie. Nevoia pe care liderii civili 0 resirnt de a fi consiliati de militari de profesie, conduce Ia lmplerirea rolurilor dintre civili §i militari, in timp ce distinctia dintre strategic §i politica nu mai este stabilita de politicieni exclusiv: puterea generalilor contrabalanscaza autoritatea politicienilor. Prezenta militarilor in staffurile Iiderilor ci vili este 0 dovada de rnaturitate §i de democratic: nu poti fi un bun militar, daca nu ai 0 "orientare" civila §i nu poti fi un bun lider civil, daca nu ai o minima educatie (consiliere) militara.

Bineinteles, fiecare dintre aceste tendinte, exprimate prin intermediul celor cinci enunturi sociologice, l§i are propriile sale limite, Exista tendinte contrare (de conservare), care au rolul, pe de 0 pane, de a piistra distinctia civil-militar in limite rezonabile §i, pe de alta parte, de a diferentia, pe alte planuri, organizatia militara de organizatia civilii. In primul rand, fata de chestiunea Internationalizarii modelului militar, trebuie ararat faptul cii realizarea echilibrului de putere nu este 0 consecinta a caracterului civil al organizatiei militare, ci forta militara propriu-zisa este cea care a impus acest echilibru: faptul cii armata a fost oricand gata sa treaca la folosirea pe scara larga a fortei militare. In al doilea rand, razboiul termonuclear a fost §i continua sa fie doar ipotetic, in limp ce riizboiul conventional este ° permanentji dupa 1945. Acest lucru a impus pastrarea unei cornponente clasice, conventionale, in cadrul organizatiei militare, lucru care a conservat structuri din vechea

16

u r gunizare. Batalionul de infanterie este in continuare necesar, chiar §i sub scutul nuclear §i in conditiile .razboiului stelelor". Nimic nu poate Inlocui luptatorul individual, indiferent cat de sofisticata ar deveni tehnica militara, In plus, niei 0 armata nu se poate baza pe supozitia cit victoria va fi obtinuta dupa primul schimb de focuri. Este de asteptat ca urmiitorul pas va implica personalul militar, care sa poata desfasura IIc\ilmi de luptii clasice. Asadar, fara bocanci §i carabina, chiar §i armata moderna este de neimaginat.

Si, in ultimul rand, dar nu In cele din urma, trecerea la lncorpcrarea pe baza de voluntariat §i profesionalizarea fortelor armate IIl1 constituit, dupa 1970, trenduri contrare procesului de "civilire", Procesul de apropiere dintre organizatia militara §i cea civila a continuat, illsi\ a fost mult franat §i, probabil, procesul a ajuns in "zona stabila" de crestere a oricarei organizatii (pe platou), unde sc pare cil organizatia militara §i-a consolidat noua identitate "civila".

Schimbarea autoritaJii organiuqionale §i a tehnicii manageriale. Comandarqi, lideri ~i manageri. In cadrul organizatiei militare, chestiunea autoritatii este centrals, Nici un act rnilitar nu are lcguimitate In lipsa autoritatii, ierarhiei §i disciplinei. In pane, datoritii influentei din viata civila, in parte, datoritii evolutiilor interne, organizatia militara a trebuit sa procedeze la 0 schimbare radicala a buzelor exercirarii autoritatii §i impunerii disciplinei, 0 schimbare de la ruodelul dominatiei si al practicilor autoritare, la 0 .autoritate nmnageriala" ~i 0 .auroritatc de cornpetenta", in care accentul este pus pe tehnicile explicative, pe persuasiune, pe expertiza §i pe consensul de grup,

Trebuie spus ca, in schimbarea bazei autoritatii §i a practicii manageriale, impulsul principal a venit totusi dinspre viata civilii si, in ciuda unei puternice rezistente ideologice §i insntutionale, noua orientare s-a impus. In conditiile unei "democratizari fundamentale" :1n nnsnmblul societiipi occidentale §i al rcafirmarii unui nou individualism, in care accentul se pune pe responsabilitatea individului pentru actele sale, armata nu se putea piistra intacta, In primul rand, patrunderea masiva, de sus in jos, dinspre mediul politic §i de jos in sus, dinspre mediul tehnic, a ci vililor in interiorul armatei a pus sub semnul intrebarii vechea Jlracticii manageriala.

In al doilea rand, in inreriorul armatei, perpetuand practici abuzive in controlul comportarnentului personalului, inspectiile triviale ~i "bataia de joe", vechea via\a de cazarma perpetua un model care nducea grave prejudicii publice armatei. De asemenea, perpetuand un model al autoritatii bazat pe functia administrativa §i pe gradul militar,

17