1

2
2010 RISOPRINT
Toate drepturile rezervate autorului & Editurii Risoprint.

Editura RISOPRIA1 este recunoscut de C.N.C.S.I.S.

(Consiliul Aajional al Cercetrii Stiinjifice din nvjmntul Superior).
Pagina web a CNCSIS. www.cncsis.ro

Toate drepturile rezervate. Tiprit n Romnia. Nicio parte din aceast lucrare nu poate Ii
reprodus sub nicio Iorm, prin niciun mijloc mecanic sau electronic, sau stocat ntr-o baz
de date Ir acordul prealabil, n scris, al autorului.
All rights reserved. Printed in Romania. No part oI this publication may be reproduced or
distributed in any Iorm or by any means, or stored in a data base or retrieval system, without
the prior written permission oI the author.

ISBN: 978-973-53-0425-6
Tipar:
SC Tipo-Rex Service SRL
Alba Iulia, str. V. Alecsandri, nr. 68
Tel./Fax: 0258 812 320
3
MANUAL DE BUNE PRACTICI SOCIALE
Editura Risoprint
Cluj-Napoca, 2010
4
5
Manualul de bune practici sociale a fost realizat de ctre
Funda(ia de ngrijiri Comunitare
n perioada septembrie - octombrie 2010.
Coordonatorul echipei de editare a manualului:
- Valentin Vladu, medic, expert servicii medico-sociale, Fundatia de ngrijiri Comunitare;
Echipa care a realizat manualul:
- Nastasia Tamas, asistent social principal, expert protec(ia copilului, DGASPC Alba;
- Dorina Simona Ciuc, asistent social principal, expert protec(ia persoanei adulte, SPAS
Sebes;
- Raluca Adriana Muntean, asistent social principal, expert protec(ia persoanei vrstnice,
Cminul pentru persoane vrstnice Alba Iulia;
- Dan Nicolae Schiau, psiholog clinician, expert protec(ia copilului cu dizabilit(i,
Serviciul de Evaluare Complex Copii, DGASPC Alba;
- Floare Maria Ilea, sociolog, expert n furnizarea de servicii sociale, Asociatia Sprijiniti
Copiii Alba Iulia.
Au mai colaborat:
- Maria Cristina Rahoveanu, asistent social specialist, asistent de contract;
- Ramona Gotia, asistent social principal, expert protec(ia persoanei vrstnice, Cminul
pentru persoane vrstnice Sebes;
- Horia Timis, medic de medicin general, expert servicii medico-sociale, Spitalul
Orsenesc Zlatna;
- Alina Cotrut, asistent social specialist, expert servicii sociale, Centru de zi pentru
Vrstnici Alba Iulia;
- Ioan Marius Voj, asistent social principal, expert servicii sociale, Societatea Civil
ProIesional de Asistent Social Voj & Tamas;
- Nicoleta Voj, asistent social principal, expert servicii sociale, Societatea Civil
ProIesional de Asistent Social Voj & Tamas.
Cu mul(umiri:
- Gabriela Maria Muresan, coordonator de proiect, Asociatia Intercomunitar de
Dezvoltare Alba Iulia AIDA;
- Doru Dan Pop, expert achizitii, Asociatia Intercomunitar de Dezvoltare Alba Iulia
AIDA;
- Crenguta Man, expert comunicare, Asociatia Intercomunitar de Dezvoltare Alba Iulia
AIDA;
- Nicolae Moldovan, expert proiecte europene si dezvoltare comunitar, Asociatia
Intercomunitar de Dezvoltare Alba Iulia AIDA.
6
7
LISTA ABREVIERILOR
AJOFM Agentia Judetean pentru Ocuparea Fortei de Munc
AJPS - Agentia Judetean pentru Prestatii Sociale
ALOFP - Agentia Local de Ocupare si Formare ProIesional
AMP Asistent Maternal ProIesionist
ANA - Agentia National Antidrog
ANITP Agentia National mpotriva TraIicului de Persoane
ANOFP - Agentia National de Ocupare si Formare ProIesional
ANPCA - Autoritatea National pentru Protectia Copilului si Adoptie
ANPF - Agentia National pentru Protectia Familiei
CEPH - Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap
CIA - Centre de ngrijire si Asistent
CID - Centrul de InIormare si Documentare pentru Piata Muncii
CJ Consiliul Judetean
CL Consiliu Local
CMTIS - Child Monitoring and Traking InIormation System
CP Compartimentul preventie
CPC Comisia pentru Protectia Copilului
CPECA Centrul de Prevenire Evaluare si Consiliere Antidrog
CTF Cas de Tip Familial
DGASPC Directia General de Asistent Social si Protectia Copilului
IJP - Inspectoratul Judetean de Politie
ISJ - Inspectoratul Scolar Judetean
JIM Joint Inclusion Memorandum
LP - Locuinte protejate
MC Manager de caz
MCP - Manager de caz de prevenire
MMFES Ministerul Muncii, Familiei si Egalittii de Sanse
MSP Ministerul Snttii Publice
OMS Organizatia Mondial a Snttii
OPA Organism Privat Acreditat
PIP Plan individual de protectie
PIRIS - Programul individual de reabilitare si integrare social
PIS Programele de interventie speciIic
PS Plan de servicii
RC Responsabil de caz
SECC - Serviciul de Evaluare Complex a Copilului
SECPAH - Serviciul de Evaluare Complex a Persoanelor Adulte cu Handicap
SMO Standard minim obligatoriu
SPAS Serviciul Public de Asistent Social
8
9
CUPRINS
INTRODUCERE 11
Capitolul 1: Grupurile vulnerabile yi nevoia de servicii 15
1.1. Delimitri conceptuale privind serviciile 17
1.2. Furnizarea serviciilor ca proces de durat 24
1.3. Nevoile umane, la baza Iurnizrii de servicii 33
1.4. Starea de vulnerabilitate si grupurile vulnerabile 39
1.5. Elemente ale relatiei cu beneIiciarii 42
Capitolul 2: Interven(ia n cadrul grupurilor vulnerabile 57
2.1. Servicii speciIice copiilor 59
2.1.1. Copiii abandonati 59
2.1.2. Copiii cu dizabilitti 79
2.1.3. Copiii nescolarizati 86
2.1.4. Copiii cu diIicultti scolare 89
2.1.5. Copiii abuzati, neglijati si exploatati 95
2.1.6. Copiii cu printi plecati la munc n strintate 101
2.2. Servicii speciIice persoanelor adulte 105
2.2.1. Persoane adulte somere 105
2.2.2. Familii monoparentale 116
2.2.3. Persoane adulte victime ale violentei n Iamilie 123
2.2.4. Persoane adulte cu dizabilitti 131
2.2.5. Persoane adulte dependente de substante 138
2.2.6. Persoane adulte n detentie si postdetentie 146
2.2.6.1. Detentia 146
2.2.6.2. Postdetentia 151
2.2.7. Persoane adulte beneIiciare de venitul minim garantat 155
2.2.8. Persoane adulte beneIiciare de cantin social 166
2.3. Servicii speciIice persoanelor vrstnice 170
2.3.1. Vrstnici cu dependent sau semi-dependent 171
2.3.1.1. ngrijirea permanent sau temporar la domiciliu 173
2.3.1.2. ngrijirea temporar sau permanent ntr-un cmin pentru persoane
vrstnice
179
10
2.3.1.3. ngrijirea n centre de zi, cluburi pentru vrstnici, case de ngrijire
temporar, apartamente si locuinte sociale precum si altele asemenea
188
2.3.2. Vrstnici cu handicap (mental, psihic, senzorial, Iizic, neuromotor, boli rare,
hiv/sida)
190
2.3.3. Vrstnici aIectati de izolare social, diIicultti de socializare, lips de companie,
probleme maritale, vduvia
194
2.3.4. Vrstnci dependenti de consum de substante de tip alcool, droguri sau alte
substante toxice
201
2.3.5. Vrstnici victime ale abuzului sau neglijrii 203
2.3.6. Vrstnici aIectati de srcie, marginalizare, excluziune 206
2.3.7. Vrstnici victime ale traIicului sau exploatrii 208
2.3.8. Vrstnici Ir locuint sau care triesc n strad, delincventi, vrstnici aIlati ntr-
o situatie de urgent social
216
2.3.9. Pensionarii 220
Capitolul 3: Profesiile sociale implicate n furnizarea de servicii 227
3.1. Asistentul social 234
3.2. Psihologul 237
3.3. Consilierul juridic 239
3.4. Politistul 241
Capitolul 4: Recomandri yi bune practici 243
4.1. Harta social a comunittii 245
4.2. Comitetele consultative, lideri Iormali sau inIormali 248
4.3. Acreditarea Iurnizorilor de servicii sociale 254
4.4. Parteneriatul, recomandarea pentru a reusi 257
BIBLIOGRAFIE 261
ANEXE 271
- Modele de instrumente Iolosite n Iurnizarea de servicii 273
- Glosar de termeni speciIici asistentei sociale 347
- Codul deontologic al proIesiei de asistent social 369
- Compendiu legislativ 379
11
INTRODUCERE
Asistenta social este considerat un sistem complex de principii, norme si proceduri menite
s sprijine oamenii, grupurile si comunittile, astIel ca acestia s si poat satisIace nevoile si
s si rezolve problemele. Noile realitti sociale necesit rspunsuri noi, iar schimbrile Iiind
rapide solicit politicilor sociale s tin pasul si s rspund n mod inovator si Ilexibil
provocrilor globalizrii sau progreselor care se rsIrng la nivel national, judetean, local.
Serviciile sociale de baz, ca parte integrant din politicile locale, Iie ele municipale sau
regionale, reprezint n consecint un prim nivel de asistent social.
A Iost resimtit adesea nevoia unui ndrumtor metodologic pentru specialistii care sunt
implicati n Iurnizarea de servicii, Iie ele sociale, medicale, educationale, de ngrijire etc. Iat
c se acoper o parte semniIicativ din aceast dorint, ntr-un context de reIormare a
domeniului Iurnizrii de servicii si de specializare tot mai proIund pe segmente de activitate.
Oportunitatea a aprut odat cu implementarea proiectului ,Strategia de dezvoltare social a
localittilor membre n Asociatia Intercomunitar de Dezvoltare Alba Iulia AIDA COD
SMIS 3135, subiect al Contractului de Finantare nr. 59/29.09.2009, ncheiat ntre Ministerul
Administratiei si Internelor, prin Autoritatea de Management pentru Programul Operational
Dezvoltarea Capacittii Administrative si Asociatia Intercomunitar de Dezvoltare Alba Iulia.
Scopul acestui proiect este de a elabora o strategie social n care s se regseasc interesele
tuturor comunittilor membre ale asociatiei, un plan care s canalizeze resursele ctre actiuni
integrate ce urmresc progresul social prin utilizarea eIicient a resurselor umane, naturale si
institutionale n vederea atingerii unui nivel ridicat al serviciilor sociale n beneIiciul
societtii. Grupul tint al proiectului este reprezentat de autorittile publice locale care
constituie Asociatia Intercomunitar de Dezvoltare Alba AIDA, Consiliile Locale Alba
Iulia, Sebes, Teius, Vintu de Jos, Sntimbru, Ciugud, Ighiu, Galda de Jos, Cricu, Metes,
Berghin si Consiliul Judetean Alba.
Asociatia Intercomunitar de Dezvoltare Alba AIDA a Iost nIiintat n anul 2007 n baza OG
Nr. 26/2000, modiIicat prin Legea 246/2005 si a Legii nr. 215/2001 privind administratia
public local, republicat, Iiind deIinit ca asociatie de dezvoltare intercomunitar, de utilitate
public. ConIorm legii 215/2001, a administratiei publice locale, AIDA si conIormeaz
domeniul de activitate prevederilor Art. 11, aliniatul 1, unde se mentioneaz c ,Dou sau mai
multe unitti administrativ-teritoriale au dreptul ca, n limitele competentelor autorittilor lor
deliberative si executive, s coopereze si s se asocieze, n conditiile legii, Iormnd asociatii de
dezvoltare intercomunitar, cu personalitate juridic, de drept privat si de utilitate public.
Asociatiile de dezvoltare intercomunitar sunt de utilitate public, prin eIectul prezentei legi,
prin derogare de la prevederile OG Nr. 26/2000 cu privire la asociatii si Iundatii, aprobat cu
modiIicri si completri prin Legea nr. 246/2005. Apoi, la aliniatul 2 se mentioneaz c
,Asociatiile de dezvoltare intercomunitar se constituie n conditiile legii, n scopul realizrii n
comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori al Iurnizrii n comun a
unor servicii publice.
12
Asociatia Intercomunitar de Dezvoltare Alba AIDA are drept scop dezvoltarea economic
si social la nivel regional si subregional n baza unor actiuni durabile, de calitate, sustenabile
Iinanciar, uman si institutional, iar ca si obiective asigurarea si dezvoltarea inIrastructurii
teritoriale locale si regionale; dezvoltare economic bazat pe competitivitate si crearea de
locuri de munc; dezvoltare rural durabil; valoriIicarea potentialului turistic antropic si
natural al comunittilor locale asociate; protectia mediului si asigurarea de habitate umane
durabile; eco-eIicient energetic si promovarea ,energiilor verzi; dezvoltarea resurselor
umane si valorizarea mixtului etnic, lingual si religios local; promovarea valorilor culturale si
artistice locale precum si prezervarea identittii, valoriIicarea traditiilor si obiceiurilor
comunittilor locale asociate; mbunttirea inIrastructurii educationale, sociale si de sntate
la nivel regional si local; promovarea si aIirmarea continu a valorilor democratiei
participative si a cetteniei europene; aIilierea si/sau dezvoltarea de parteneriate, precum si
actiuni de cooperare, regionale, nationale sau internationale, cu alte organizatii:
neguvernamentale sau ale administratiei publice locale si centrale, cu universitti, agenti
economici, organizatii patronale, sindicale, culturale si de cult.
Dezvoltarea excesiv si implementarea standardelor de calitate a ridicat stacheta serviciilor
sociale att cantitativ ct si calitativ pe un schelet social aproape neexistent n ultimii ani n
teritoriu, iar acest lucru se rsIrnge pn la nivel de Iurnizor/beneIiciar. Problemele de
management tot mai complex, legislatia stuIoas si instabil, Iac de multe ori inoperabile
multe dintre programele sociale. n acest cadru, actorii sociali trebuie s stabileasc politici
substantiale si globale, pentru a ntri egalitatea dintre sexe, a mbuntti prestarea de servicii
pentru grupurile sociale care au nevoie de o ngrijire special (cum ar Ii copiii, tinerii, Iemeile,
btrnii etc.), s dezvolte sustenabilitatea acestor servicii si s lupte mpotriva excluziunii
sociale si a discriminrii.
Acest manual de bune practici sociale va veni n Iolosul celor care lucreaz n domeniul social
cu:
- inIormatii din domeniul acordrii serviciilor sociale, pentru diIerite tipuri de beneIiciari;
- clariIicri, exemple practice si recomandri privind procesualitatea Iurnizrii serviciilor
sociale;
- prevederi legislative reIeritoare la asitenta social, n general, si serviciile sociale, n
special;
- proIesiile sociale implicate n Iurnizarea de servicii sociale si caracteristicile acestora;
- modele de instrumente de lucru si speciIicul utilizrii lor;
- aspecte relevante ale angajamentelor Romniei n calitate de tar membr a Uniunii
Europene.
Gndit pentru a Iacilita cunoasterea si aplicarea legislatiei n domeniu, dar si pentru a replica
modele de succes, manualul este structurat n dou prti. Prima parte este o abordare teoretic
n care sunt adunate n 4 capitole inIormatii relevante pentru Iurnizarea de servicii sociale,
demers care va genera abordarea si ntelegerea unitar a carateristicilor interventiei sociale.
Partea a doua este Iormat din Anexe al cror continut practic este menit s oIere modele de
instrumente Iolosite n Iurnizarea de servicii, Iise cadru pentru organizarea si desIsurarea
unor activitti de suport pentru serviciile sociale, coduri proIesionale, glosar de termeni
speciIici asistentei sociale si un compendiu legislativ. Merit precizat eIortul initiatorilor
13
manualului de a pune ntre dou coperte inIormatii din zeci de acte normative, standarde,
coduri, metodologii etc., demers care va usura procesul de cutare si actiune a celor interesati
s devin activi n domeniul asistentei sociale.
Necesitatea unui document care s sustin personalul din domeniul asistentei sociale, dar si
Iurnizorii de servicii, se resminte n aceast perioad n care Romnia, n calitatea ei de tar
membr a Uniunii Europene, trebuie s gseasc solutii att pentru respectarea
angajamentelor luate, ct si pentru solutionarea problemelor sociale cu care se conIrunt.
Dup ce a devenit parte integrant a Uniunii Europene, Romnia trebuie s actioneze pe baz
de POLITICI, STRATEGII, PROGRAME si INSTRUMENTE general valabile n toate trile
membre ale U.E., cum ar Ii: legislatia, dialogul social, Ionduri structurale (n mod special
Fondul Social European), ,metoda deschis de coordonare (MDC), avnd un rol important
n ndeplinirea obiectivelor Agendei Sociale europene.
Dezvoltarea unor procese viznd incluziunea social necesit construirea unui sistem coerent,
coordonat si accesibil cettenilor, astIel nct s poat oIeri rspunsuri la probleme
identiIicate, iar manualul nostru este un document ce sustine acest eIort pe care trebuie s-l
Iac n primul rnd specialistii, deoarece serviciile sociale, alturi de educatie, sntate,
ocuparea Iortei de munc si problemele legate de locuint sunt considerate stlpi ai
incluziunii, iar actiunea unitar este una dintre cerintele care genereaz asigurarea unor
servicii de calitate.
14
CAPITOLUL 1
GRUPURILE VULNERABILE $I NEVOIA DE SERVICII
17
1.1. DELIMITRI CONCEPTUALE PRIVIND SERVICIILE
Serviciile pot Ii deIinite ca activitti oIerite de ctre persoane caliIicate si specializate n
diverse domenii altor persoane, pentru satisIacerea anumitor nevoi sociale ale acestora sau
pentru eIectuarea unor actiuni care nu se materializeaz n produse. n multe cazuri, un
serviciu este o experient care nu poate Ii mprtsit, distribuit sau oIerit altcuiva dup ce
acesta a Iost Iurnizat.
Un serviciu sau experienta de a beneIicia de el pot Ii totusi descrise altor oameni. Dac
beneIiciarul crede c serviciul a Iost o experient bun, asta o va si spune altor oameni. Dac
are sentimentul c a Iost o experient negativ, probabil c va spune si mai multora.
Serviciile sociale reprezint o Iorm de suport activ pentru individ, pentru Iamilie si pentru
comunitate. Serviciile sociale au att un caracter primar, de prevenire ct si un caracter
specializat, personalizat, de depsire a situatiilor de diIicultate. Scopul acestor servicii sociale
este s protejeze persoana si Iamilia pentru prevenirea marginalizrii si excluziunii sociale,
avnd ca Iinalitate promovarea incluziunii sociale.
La aceast or, n Uniunea European continu eIorturile de construire a unui ,model
comun, demers n care statele membre sunt libere s si deIineasc semniIicatia pe care o
acord serviciilor sociale, dar cu respectarea unor caracteristici standard care sunt menite s
genereze ,buna practic, dintre care amintim:
- Functionarea bazat pe principiul solidarittii;
- Caracterul polivalent si personalizat care s se ocupe de diIeritele aspecte necesare pentru
a garanta drepturile umane Iundamentale si care s protejeze persoanele cele mai
vulnerabile;
- Absenta dorintei de a obtine proIit din aceast activitate;
- Participarea voluntarilor;
- O proIund nrdcinare ntr-o traditie cultural local; acest lucru se reIlect ntr-un mod
special n apropierea existent ntre prestatorul de servicii sociale si beneIiciar;
- Existenta unei relatii ntre prestatorul de servicii sociale si beneIiciarul acestora;
- Serviciile sociale se situeaz ntr-un mediu din ce n ce mai competitiv si se aIl ntr-o
continu expansiune, n cadrul unui proces de modernizare care poate adopta diIerite
Iorme;
- Introducerea metodei de ,evaluare comparativ (benchmarking) si de control al calittii,
precum si de participare a utilizatorilor n procesul de gestiune;
- Descentralizarea organizrii serviciilor sociale cu dezvoltarea de servicii la nivel local;
- Externalizarea de sarcini ale sectorului public ctre sectorul privat, n conditiile de
competent reglementate de autorittile publice;
- Dezvoltarea de cadre de colaborare ntre sectorul public si cel privat si recurgerea la Iorme
complementare de Iinantare a sectorului public.
n Romnia, conIorm legislatiei actuale, serviciile sociale reprezint msuri si actiuni care
rspund nevoilor sociale individuale, Iamiliale sau de grup si urmresc prevenirea si depsirea
situatiilor de diIicultate, de vulnerabilitate sau dependent, n scopul mentinerii autonomiei,
18
prevenirii marginalizrii si excluziunii sociale, cresterii calittii vietii. AstIel, n OG Nr.
68/2003, cu modiIicrile si completrile ulterioare, serviciile sociale sunt clasiIicate n servicii
sociale cu caracter primar si servicii sociale specializate, ambele categorii avnd caracter
proactiv. Serviciile sociale cu caracter primar au drept scop prevenirea sau limitarea unor
situatii de diIicultate ori vulnerabilitate, care pot duce la marginalizare sau excluziune social.
Din dorinta de a Iacilita ntelegerea tipurilor de servicii si a continutului acestora, prezentm
ntr-o Iorm structurat aspectele relevante reglementate de legislatie reIeritoare la serviciile
sociale primare si specializate:
Tipul serviciului Con(inutul lor
Activitti de identiIicare a nevoii sociale individuale, Iamiliale si de grup
Activitti de inIormare despre drepturi si obligatii
Msuri si actiuni de constientizare si sensibilizare social
Msuri si actiuni de urgent n vederea reducerii eIectelor situatiilor de criz
Msuri si actiuni de sprijin n vederea mentinerii n comunitate a persoanelor n
diIicultate; activitti si servicii de consiliere
Msuri si activitti de organizare si dezvoltare comunitar n plan social pentru
ncurajarea participrii si solidarittii sociale
Serviciile sociale cu
caracter primar:
Sunt serviciile sociale
care au drept scop
prevenirea sau limitarea
unor situatii de
diIicultate ori
vulnerabilitate, care pot
duce la marginalizare
sau excluziune social.
Orice alte msuri si actiuni care au drept scop prevenirea sau limitarea unor situatii
de diIicultate ori vulnerabilitate, care pot duce la marginalizare sau excluziune
social
Recuperare si reabilitare
Suport si asistent pentru Iamiliile si copiii aIlati n diIicultate
Educatie inIormal extracurricular pentru copii si adulti, n Iunctie de nevoia
Iiecarei categorii
Asistent si suport pentru persoanele vrstnice, inclusiv pentru persoanele vrstnice
dependente
Asistent si suport pentru toate categoriile deIinite prin ordonant
Sprijin si orientare pentru integrarea, readaptarea si reeducarea proIesional
ngrijire social-medical pentru persoanele aIlate n diIicultate, inclusiv paleative
pentru persoanele aIlate n Iazele terminale ale unor boli
Mediere social
Consiliere n cadru institutionalizat, n centre de inIormare si consiliere
Serviciile sociale
specializate:
Sunt serviciile sociale
care au drept scop
mentinerea, reIacerea
sau dezvoltarea
capacittilor individuale
pentru depsirea unei
situatii de nevoie social.
Orice alte msuri si actiuni care au drept scop mentinerea, reIacerea sau dezvoltarea
capacittilor individuale pentru depsirea unei situatii de nevoie social
Servicii de baz: ajutor pentru igiena corporal, mbrcare si dezbrcare, igiena
eliminrilor, hrnire si hidratare, transIer si mobilizare, deplasare n interior,
comunicare
Servicii de suport: ajutor pentru prepararea hranei sau livrarea acesteia, eIectuarea de
cumprturi, activitti de menaj, nsotirea n mijloacele de transport, Iacilitarea
deplasrii n exterior, companie, activitti de administrare si gestionare, activitti de
petrecere a timpului liber
Servicii de reabilitare si adaptare a ambientului: mici amenajri, reparatii si altele
asemenea
Serviciile de ngrijire social-medical de natur medicala pot Ii reprezentate de
activitti complexe de diagnostic, tratament, ngrijiri si altele asemenea, recomandate
si realizate n conIormitate cu tipurile de aIectiuni pe care le prezint beneIiciarii de
servicii sociale
Serviciile de ngrijire
social-medical:
Reprezint un complex
de activitti care se
acord n cadrul unui
sistem social si medical
integrat si au drept scop
principal mentinerea
autonomiei persoanei,
precum si prevenirea
agravrii situatiei de
dependent.
Serviciile de ngrijire social-medical de natura serviciilor conexe, interdisciplinare
pot Ii servicii de recuperare si reabilitare, kinetoterapie, Iizioterapie, terapie
ocupational, psihoterapie, psihopedagogie, logopedie, podologie si altele asemenea
19
Serviciile sociale pot include activitti de identiIicare ale nevoii sociale individuale, Iamiliale
si de grup, activitti de inIormare despre drepturi si obligatii, msuri si actiuni de
constientizare si sensibilizare social, msuri si actiuni de urgent n vederea reducerii
eIectelor situatiilor de criz, msuri si actiuni de sprijin n vederea mentinerii n comunitate a
persoanelor n diIicultate cum ar Ii cantinele sociale, centrele de zi si altele asemenea, msuri
de consiliere, msuri si activitti de organizare si dezvoltare comunitar n plan social, cum ar
Ii ncurajarea asociativittii, participrii si solidarittii sociale si orice alte msuri si actiuni
care au drept scop prevenirea sau limitarea unor situatii de diIicultate ori vulnerabilitate, care
pot duce la marginalizare sau excluziune social.
Sunt prezentate n OG Nr. 68/2003, Iunctiile serviciilor sociale cu caracter primar, ca Iiind
evidentierea, diagnosticarea si evaluarea nevoilor sociale individuale, Iamiliale si de grup;
inIormare asupra situatiilor de risc, precum si asupra drepturilor sociale ale persoanei;
identiIicarea persoanelor si Iamiliilor aIlate n diIicultate, n vederea realizrii actiunilor si
msurilor cu caracter preventiv; Iurnizarea msurilor de urgent n vederea nlturrii situatiei
de diIicultate n care se poate gsi o Iamilie sau o persoan la un moment dat; sensibilizare
asupra necesittilor sociale existente sau latente si a resurselor umane, materiale si Iinanciare
necesare satisIacerii lor; dezvoltare de programe cu caracter comunitar, n scopul promovrii
sociale a indivizilor si colectivittilor; prevenirea oricrei Iorme de dependent prin actiuni de
identiIicare, ajutor, sustinere, inIormare, consiliere, asigurare a transIerului si monitorizrii
beneIiciarului, atunci cnd situatia acestuia o cere, spre serviciile sociale specializate si
gestionare activ a interIetei cu celelalte servicii, cum ar Ii cele de: locuire, educationale,
medicale, ocupare etc.
n articolul 34 ne este prezentat scopul serviciilor sociale specializate, acesta Iiind mentinerea,
reIacerea sau dezvoltarea capacittilor individuale pentru depsirea unei situatii de nevoie
social iar apoi serviciile prin care poate Ii atins acesta, servicii de recuperare si reabilitare, de
suport si asistent pentru Iamiliile si copiii aIlati n diIicultate, de educatie inIormal extra-
curricular pentru copii si adulti, n Iunctie de nevoia Iiecrei categorii, de asistent si suport
pentru persoanele vrstnice, inclusiv pentru persoanele vrstnice dependente, de asistent si
suport, de sprijin si orientare pentru integrarea, readaptarea si reeducarea proIesional, de
ngrijire social-medical pentru persoanele aIlate n diIicultate, inclusiv paleative, pentru
ngrijirea celor aIlati n Iazele terminale ale unor boli, de mediere social si de consultant
juridic.
Functiile serviciilor sociale specializate sunt: gzduire, ngrijire, recuperare, reabilitare si
reinsertie social si proIesional a persoanelor cu handicap, bolnavilor cronici, persoanelor
dependente de consum de alcool sau de droguri, persoanelor victime ale violentei n Iamilie
sau ale traIicului de persoane; gzduire, ngrijire, recuperare, reabilitare si reinsertie social a
persoanelor vrstnice aIlate ntr-o situatie de nevoie social; suport si asistent pentru copiii si
Iamiliile n diIicultate; gzduire si educatie special pentru copiii sau tinerii cu handicap sau
care prezint diIicultti de adaptare; gzduire n sistem protejat, pe perioad determinat, a
tinerilor care prsesc sistemul de protectie a copilului; insertie social si proIesional a
tinerilor care prsesc sistemul de protectie a copilului; gzduire pe perioad determinat a
persoanelor Ir adpost; asistent si suport pentru asigurarea unei vieti autonome si active
20
persoanelor de vrsta a treia, precum si servicii de ngrijire acordate vrstnicilor aIlati ntr-o
situatie de dependent; Iurnizare de msuri de suport pentru integrarea n munc, altele dect
cele prevzute de legislatia n vigoare; Iurnizare de msuri de readaptare, de reorientare si de
reeducare proIesional stabilite prin legislatia n vigoare; primire si ngrijire n situatii de
urgent, cu sau Ir gzduire, acordarea de sprijin sau acompaniament social, adaptarea la o
viat activ sau insertia social si proIesional a persoanelor sau Iamiliilor n diIicultate ori n
situatii de risc; consultant juridic; inIormare, consiliere, sprijin si tratament specializat.
Serviciile sociale sunt acordate n primul rnd n comunitate, adic beneIiciarii sau utilizatorii
primesc asistent atunci cnd este necesar, dar rmn n Iamilia lor si continu s locuiasc n
casa lor. n cazuri speciale, considerate mai degrab exceptionale, persoanele aIlate n
diIicultate sunt plasate n servicii de tip rezidential/institutional (Moore, 1993). Servicii
sociale nonrezidentiale (oIerite n aIara institutiilor): centre de zi, servicii de ngrijiri la
domiciliu, centre de reabilitare si recuperare de zi, centre de adpost, centre de consiliere.
Servicii sociale rezidentiale/n institutii: cmine de ngrijire pentru vrstnici, cmine-spital,
cmine pentru persoane cu dizabilitti (de asistent si ngrijire permanent) etc.
Serviciile sociale se organizeaz la nivel comunitar, n Iunctie de nevoile identiIicate, de
numrul potentialilor beneIiciari, de complexitatea situatiilor de diIicultate si de gradul de risc
social. Serviciile sociale pot Ii servicii de asistent social si servicii de ngrijire social-
medical. Serviciile de asistent social sunt servicii cu caracter primar si servicii specializate.
BeneIiciarii de servicii sociale pot Ii indivizi, Iamilii, persoane vrstnice, persoane cu
handicap, persoane dependente de consumul de droguri, alcool sau alte substante toxice,
persoane inIectate sau bolnave HIV/SIDA, Ir venituri sau cu venituri mici, persoane Ir
adpost, bolnavi cronici si persoane care suIer de boli incurabile, precum si alte persoane
aIlate n situatii de nevoie social.
Potrivit Hotrrii nr. 539 din 9 iunie 2005, serviciile specializate se acord n Institutii de
asistent social. Prezentm mai jos tipurile de institutii si categoriile de beneIiciari asa cum
rezult ele din Nomenclatorul Institutiilor de asistent social:
Categorii de beneficiari Institu(ia de asisten( social
1. Centre de plasament
2. Centre de primire n regim de urgent
3. Centre maternale
4. Centre de zi
5. Centre de asistent si sprijin pentru readaptarea copilului cu probleme
psihosociale
6. Centre de consiliere si sprijin pentru printi si copii
7. Centre de consiliere pentru copilul abuzat, neglijat sau exploatat
8. Centre pentru prevenirea abuzului, neglijrii, exploatrii copilului
9. Centre pentru pregtirea si sprijinirea integrrii sau reintegrrii copilului n
Iamilie
10. Centre de coordonare si inIormare pentru copiii strzii
11. Centre de monitorizare, asistent si sprijin al Iemeii gravide predispuse s si
abandoneze copilul
12. Centre care acord servicii pentru dezvoltarea deprinderilor de viat
independent
1.Copii separati sau cu risc
de separare de printi
13. Centre care acord servicii privind adoptia
21
14. Centre care acord servicii de tip Iamilial
1. Centre de ngrijire si asistent
2. Centre de recuperare si reabilitare
3. Centru Pilot de servicii comunitare pentru persoanele cu handicap si Iormare
de personal
4. Centru de integrare prin terapie ocupational
5. Centre de pregtire pentru o viat independent
6. Centre de tip respiro/centre de criz
7. Locuinte protejate
8. Centre de zi
9. Centre de servicii de ngrijire si asistent la domiciliu
2.Persoane cu dizabilitti
10. Centre de servicii de recuperare neuromotorie (de tip ambulatoriu)
1. Cmine pentru persoane vrstnice
2. Locuinte protejate
3. Centre de zi
3.Persoane vrstnice
4. Centre care acord servicii de ngrijire si asistent la domiciliu
1. Centre de primire n regim de urgent
2. Centre de recuperare
3. Centre de asistent destinate agresorilor
4. Centre pentru prevenirea si combaterea violentei n Iamilie
4.Persoane abuzate
5. Centre care acord servicii de inIormare si sensibilizare a populatiei
1. Centre de reabilitare social 5.Persoane dependente de
alcool, droguri si alte
substante toxice
2. Centre de prevenire, evaluare si consiliere antidrog
1. Centre de reabilitare social
2. Centre de primire n regim de urgent
6.Persoane victime ale
traIicului de persoane
3. Centre de consiliere, inIormare si sprijin
7.Persoane imigrante si
reIugiati
1. Centre de primire si asistent
1. Adposturi de noapte 8.Persoane Ir adpost
2. Centre de gzduire temporar
1. Centre de primire n regim de urgent
2. Locuinte protejate
3. Adposturi de noapte
4. Centre de asistent medico-social
5. Centre de asistent paleativ
6. Centre de inIormare si consiliere
7. Centre de orientare proIesional
8. Cantine sociale
9.Alte persoane aIlate n
situatii de diIicultate
9. Centre de consiliere si sprijin pentru victimele dezastrelor naturale
10. Categorii de potentiali
beneIiciari
49 de tipuri de institutii de asistent social
Un principiu Iundamental n Iurnizarea serviciilor sociale este acela de a avea beneficiarul n
centrul sistemului care i oIer serviciile. Modul n care se poate pune acest principiu n
practic este simplu: evalueaz nevoile beneIiciarilor si oIer serviciile n Iunctie de nevoile
descoperite (si nu de ceea ce tu, ca Iurnizor, poti s oIeri). Adesea, acestea sunt criticate ca
Iiind centrate pe Iurnizor si nu pe nevoile beneIiciarilor. Acest lucru nseamn c serviciile pe
care le primesc beneIiciarii sunt un amestec compus din ceea ce Iurnizorii pot organiza mai
usor, si se reIer la ceea ce cred Iurnizorii c le-ar trebui acestora. Uneori, din ratiuni politice
sau din necunoasterea situatiei, sunt create servicii care nu corespund nevoilor oamenilor,
ncercnd apoi s adapteze nevoile oamenilor la ,serviciile create.
22
BeneIiciarul potential crede c Iurnizorul este capabil s ndeplineasc ceea ce spune c va
Iace si are ncredere c se va tine de cuvnt. Dup Iurnizarea serviciului, beneIiciarul n
general nu detine nimic tangibil. A avut pur si simplu o experient care Iie i-a plcut, Iie i-a
rezolvat o problem. Prin urmare, orice valoare pe care acesta o poate asocia cu serviciul este
subiectiv.
Aproape Iiecare beneIiciar vine la un Iurnizor de servicii cu ayteptri, pe care Iurnizorul le va
ndeplini, le va depsi sau nu le va satisIace. Serviciul si modul n care este Iurnizat poate Ii
identic de la un beneIiciar la altul, ns nivelul de satisIactie poate Ii Ioarte diIerit de la caz la
caz. Nu conteaz ct de direct e ruta si ct de lin e drumul, dac taximetristul este nepoliticos
cu pasagerul, experienta va Ii tinut minte ca una negativ iar pasagerul respectiv va ncerca
s evite repetarea ei.
Nu este usor s deIinesti nevoile unei persoane sau ale unei populatii. Pentru a crea un
serviciu centrat pe nevoile populatiei, Iurnizorul de servicii si beneIiciarii lor trebuie s
abordeze trei probleme: organizarea serviciului s Iie Icut astIel nct nevoia, asa cum este
ea resimtit de beneIiciar, s Iie pe primul plan, iar serviciul s se ghideze dup o evaluare a
nevoilor; coordonarea diIeritelor tipuri de servicii oIerite s Iie Icut astIel nct o populatie
sau un beneIiciar s primeasc exact combinatia de servicii de care are nevoie Ir timpi morti
sau duplicri, oIerind astIel premisele unei continuitti n Iurnizarea serviciilor; realizarea
unei legturi ntre nivelele diIerite privind oIerta de servicii: individual, de grup si de
populatie.
Calitatea serviciilor a constituit un obiectiv nc de la nceputul organizrii lor, dar o abordare
sistematic de evaluare, mentinere si mbunttire a calittii este relativ nou. Domeniul
social reprezint o zon n care calitatea serviciului este de maxim important. Furnizarea
serviciilor pentru oamenii cu nevoi speciale implic responsabilitti bine deIinite n
identiIicarea si mentinerea calittii serviciilor oIerite.
Notiunea de calitate, n termenii deIinirii si msurrii ei, pare s Iie simpl si complex n
acelasi timp. Iat una dintre deIinitiile acestui concept elaborat de British Standard 4778:
calitate nseamn totalitatea trsturilor yi caracteristicilor unui produs sau serviciu
care are capacitatea de a satisface nevoile exprimate sau implicite. Fraza indic Ioarte clar
Iaptul c deIinirea calittii este de asemenea judecat din perspectiva beneIiciarului,
reIerindu-se la modul n care serviciul sau produsul i satisIace nevoile. Specialistii n
managementul calittii gsesc diverse alte modalitti de deIinire a termenului. Spre exemplu,
calitatea nseamn: conIormarea serviciilor cu standardele stabilite n prealabil; satisIacerea
beneIiciarului; servicii impecabile; a Iace totul perIect de la prima ncercare; mbunttirea
continu a serviciului; a rspunde nevoilor beneIiciarului.
n orice caz, exist o multime de deIinitii ale calittii, ea continund s Iie si n prezent subiect
de discutii pentru diverse grupuri de lucru. Serviciul de calitate asa cum este perceput de
beneIiciar. Fiecare serviciu n domeniul social are beneIiciarii si. Pentru a deIini si
monitoriza calitatea serviciilor, Iurnizorii trebuie s nteleag importanta primordial a
dorintelor, nevoilor si aspiratiilor beneIiciarilor acestor servicii. Prerile proIesionistilor, ale
managerilor si ale celor care contracteaz serviciile sunt importante, ns un punct de plecare
23
n deIinirea calittii ar trebui s Iie punctul de vedere al beneIiciarilor; ei vor Ii n Iinal cei
care vor judeca ce constituie calitate n servicii, iar managerii care ignor aceste opinii
compromit de Iapt calitatea serviciilor.
Calitatea este un termen relativ. Spunem ,produsul A este de o mai bun calitate dect
produsul B. Dar ce ne Iace s aIirmm acest lucru? Ce Iactori sunt luati n considerare cnd
elaborm o astIel de judecat? n urma cercetrilor eIectuate n diverse servicii, s-a ajuns la
concluzia c exist ctiva Iactori care contribuie la inIluentarea perceptiei beneIiciarului
despre calitate. Cei mai multi dintre ei nu implic costuri semniIicative pentru implementare.
Acestia sunt: ncrederea (consistenta perIormantei; a-ti tine promisiunile); capacitatea de
reactie (a rspunde repede si creativ la nevoia beneIiciarului); acces (a Ii abordabil,
convenabil si usor de contactat; durata asteptrii s Iie scurt); competenta (a avea
cunostintele si abilittile necesare pentru ndeplinirea serviciului respectiv); curtoazia (a Ii
politicos, prietenos mai ales la primul contact personal); comunicarea (limbaj adecvat, lipsit
de termeni n jargon; ascultare adecvat); securitatea (riscurile s Iie controlabile; asigurarea
conIidentialittii); credibilitatea (a Ii onest, demn de ncredere, a actiona n interesul
beneIiciarului); ntelegerea (a ntelege nevoile speciIice ale beneIiciarului si a le trata
individual).
Calitatea e judecat n Iunctie de modul n care sunt abordate si rezolvate problemele. Spre
exemplu, modul n care se rezolv plngerile beneIiciarilor este extrem de important. Dac ei
consider c nu au Iost tratati corect si serviti cu promptitudine, nu vor mai apela la serviciile
noastre. Serviciu de calitate nseamn: Iurnizarea serviciilor n conIormitate cu cererea si
pentru un scop stabilit de comun acord; cererile sunt o sintez a mai multor preri (Iamilie,
proIesionisti etc.), dar ceea ce doreste beneIiciarul este cel mai important; servicii de calitate
sunt cele care sunt bune de prima dat; serviciile de calitate cuprind activitti proactive si de
preventie; calitate nu nseamn doar s inspectezi si s veriIici munca.
Pentru a Iurniza servicii de calitate este nevoie de stabilirea prealabil a standardelor de
calitate. Ele trebuie s Iie stabilite n concordant cu misiunea si obiectivele organizatiei. n
plus, e bine s existe un document scris reIeritor la accesibilitatea serviciilor. Asigurarea
calittii implic schimbri de cultur organizational. Fiecare membru al organizatiei, de la
manager si pn la cei care Iurnizeaz eIectiv servicii, trebuie implicat n acest proces.
Un aspect important al asigurrii calittii este valorizarea yi dezvoltarea personalului.
Politici de recrutare a personalului adecvat si care s previn pierderea oamenilor de calitate
ar trebui promovate prin sisteme de recompense si training care s asigure personalului
satisIactie n munc si activitate la potential maxim.
Pentru a da o deIinitie, asigurarea calittii serviciilor este un proces continuu de dezvoltare si
mbunttire organizational, cldit pe punctele tari ale organizatiei si o bun practic,
implementarea a unor noi tehnici si metode de dezvoltare mai sistematic si disciplinat a
muncii (Ovretveit, 1990). Putem observa din aceast deIinitie c: asigurarea calittii este un
proces continuu; asigurarea calittii se construieste pe punctele tari existenti n organizatie
(Iiecare organizatie are deja metodele proprii de planiIicare, monitorizare, evaluare, ns ele
trebuie, probabil, s Iie mai bine organizate); asigurarea calittii este parte integrant a unui
24
bun management; asigurarea calittii nseamn implementarea unor noi metode si tehnici de
lucru.
Standardele de calitate sunt n acelasi timp o conditie, un pas necesar pentru o Iinantare
public. Odat stabilite, de comun acord cu toti partenerii implicati, standardele pot Ii incluse
ca elemente componente ale contractului ntre Iinantator si un Iurnizor de servicii la
domiciliu. Odat puse n practic ele vor putea Ii revzute si mbunttite, la anumite intervale
de timp.
Ce sunt standardele? Standardele de calitate sunt puncte de reIerint, cerintele minime
stabilite, care trebuie respectate de ctre Iurnizorul de servicii medicale si sociale. Stabilirea
standardelor de calitate are ca scop asigurarea unui nivel de perIormant al serviciilor
Iurnizate si st la baza unei bune Iunctionri a procesului de Iurnizare de servicii. Evaluarea
standardelor de calitate a unui serviciu constituie o etap important n procesul de evaluare al
serviciilor de ctre Iinantator si de autoevaluare de ctre Iurnizorul de servicii.
n cadrul serviciilor sociale, standardele pot Ii clasiIicate n cel putin dou categorii: standarde
proIesionale si standarde de calitate. Standardele de lucru, proIesionale, ghidurile de practic,
sunt o responsabilitate a asociatiilor proIesionale si a colegiilor de specialitate. Un aspect
esential al Iurnizrii serviciilor medicale si sociale este asigurarea calittii acestora. AstIel, un
pas important n evaluarea nivelului calitativ al serviciilor si n asigurarea calittii este
elaborarea si utilizarea unor criterii msurabile ale calittii.
Serviciile sociale nu sunt presta(ii sociale! Prestatiile sociale sunt Iorme de transIer prin care
se realizeaz alocarea de bunuri si servicii ctre indivizi sau Iamilie prin respectarea unui set
de reguli (aIilierea la un sistem de asigurri, existenta unor criterii de acordare etc.). Prestatiile
pot s Iie acordate n bani (pensiile, indemnizatiile de somaj, alocatiile pentru copii, ajutorul
social, venitul minim garantat etc.) sau n natur (rechizite pentru scolarii din Iamiile cu
venituri mici, ,programul cornul si laptele, cantina social, programele de sprijin
intracomunitar etc.).
1.2. FURNIZAREA SERVICIILOR CA PROCES DE DURAT
Pentru prima dat n legislatia romneasc, conceptul de ,proces n furnizarea serviciilor
sociale apare n OG Nr. 68/2003, modiIicat si completat de Legea 515/2003 si de OG Nr.
86/2004 privind serviciile sociale, mai exact n capitolul 5 ,Procedura de acordare a
serviciilor sociale, la articolul 29, unde se mentioneaz c ,Procesul de acordare a serviciilor
sociale are urmtoarele etape principale: evaluarea initial; elaborarea planului de interventie;
evaluarea complex; elaborarea planului individualizat de asistent si ngrijire; implementarea
msurilor prevzute n planul de interventie si n planul individualizat; monitorizarea;
reevaluarea si evaluarea opiniei beneIiciarului.
ncepnd apoi cu articolului 30, se Iac reIeriri la etape din procesul de Iurnizare amintit si la
personalul de specialitate de care este nevoie pe durata procesului. Se mentioneaz c
,evaluarea initial este eIectuat de asistentul social sau de personalul de specialitate cu
25
competente n domeniul asistentei sociale, al Iurnizorului de servicii sociale din cadrul
serviciului public de asistent social din subordinea autorittilor administratiei publice
locale. Sunt prezentate apoi cteva elemente speciIice Iiecrei etape, pe care le reproducem
deoarece le considerm Ioarte importante pentru personalul de specialitate care lucreaz pe
anumite nivele n Iurnizarea de servicii.
Evaluarea ini(ial
,Evaluarea initial are drept scop identiIicarea nevoilor individuale sau de grup, precum si
elaborarea planului de interventie. n situatia n care evaluarea initial stabileste numai
servicii de inIormare, acestea se acord pe loc (OG Nr. 86, art. 30, aliniatul 2).
Pentru a putea estima nivelul de complexitate al evalurii, primul contact ntre Iurnizor si cel
care solicit serviciul este crucial, mai ales n aceast perioad, cnd serviciile sociale nu sunt
suIicient rspndite. Furnizorul de servicii sociale trebuie s aib o persoan, de regul
asistentul social sau personal de specialitate cu competente n domeniul asistentei sociale care
s stie s dea toate inIormatiile necesare si care, n acelasi timp, s stie s ntrebe si s
descopere adevratele nevoi ale beneIiciarilor nc de la prima sesizare. Dup ce ne-am
asigurat c cel care solicit ajutorul nostru a nteles ce Iacem (ce servicii Iurnizm), asistentul
social completeaz rapid o Iis de luare n evident. Fisa trebuie s Iie simpl, usor de
completat, dar s contin datele esentiale pentru a le putea discuta ulterior n echip si, n
cazul n care considerm c este vorba de un caz eligibil, una sau mai multe persoane din
echip vor merge s Iac o evaluare a nevoilor cazului.
De multe ori, se ntmpl ca persoana care preia potentialul caz s Iie aglomerat si timpul
alocat pentru Iiecare beneIiciar s Iie sczut sau chiar Iisa de evaluare initial s nu poat
cuprinde ,totul; de aceea, ar trebui ca cel care Iace aceast evaluare s aib ndemnare, s se
26
orienteze rapid si s pun o serie de ntrebri prin care s descopere adevratele nevoi.
Persoana desemnat s Iac aceast evaluare va Ii o persoan antrenat, care s stimuleze
conversatia si care s ncerce s descopere alte nevoi semniIicative, uneori evitate de cel care
Iace cererea, dar care sunt uneori adevratele nevoi. Graba si superIicialitatea sunt adesea
cauzele erorilor de ,diagnostic n evaluarea initial sau n cea complex.
De multe ori, nu putem asigura toat gama de servicii sociale de care e nevoie; de aceea, va
trebui s ne inIormm de la nceput, despre alte servicii Iurnizate de ctre alte
institutii/organizatii publice sau private. Important pentru cazurile grave sociale, chiar dac nu
avem aceste servicii, este s reusim s Iacem rost de aceste servicii de la alti Iurnizori. Chiar
dac suntem solicitati pentru un simplu serviciu (de ex. acordarea alocatiei monoparentale),
iar la domiciliu descoperiti un caz mult mai complex (este singur, cu mari probleme sociale),
este de datoria noastr (s ncercm cel putin) s rezolvm acest caz de o manier
proIesionist. Este important s gestionm asteptrile celor ce solicit servicii nc de la
primul contact cu acestia.
Cnd am Icut o estimare initial a nevoii completnd Iisa de evaluare initial, este important
s determinm nivelul resurselor ce vor Ii angajate pentru evaluarea ulterioar pe ,teren.
Aceasta este o etap important prin care practic are loc o prim evaluare a nevoilor viitorilor
beneIiciari; pentru unii este nevoie ulterior de o evaluare simpl, pentru altii, care au nevoi
complexe, este nevoie de o evaluare complex.
Fisa de evaluare initial poate Ii pus, de asemenea, la dispozitia personalului/specialistilor
din spitale, dispensare, scoli, grdinite, va Ii completat de ctre acestia si trimis Iurnizorului
de servicii sociale ca o prim modalitate de reIerire a cazului. Un aspect important al acestei
etape este clariIicarea tuturor nelmuririlor pentru cel care este n nevoie si, n special,
identiIicarea sau nu a unei situatii de urgent. Cu toate acestea, proIesionistul trebuie s aib
n vedere o marj de Ilexibilitate pentru a putea acorda, atunci cnd ar putea Ii nevoie,
evaluri mai amnuntite si mai cuprinztoare. Evaluarea, care este primul serviciu acordat
eIectiv, va Ii Icut n termen de maxim 48 - 72 de ore de la solicitare.
Evaluarea se centreaz pe rspunsul la urmtoarele ntrebri: Care este problema? Cine este
clientul? Ce posibilitti exist pentru a schimba situatia? Cum se va proceda? (Cristina De
Robertis, 1995). Ce elemente pot Ii evaluate? Evaluarea mediului Iizic, evaluarea structurilor
si organizatiilor, evaluarea serviciilor, evaluarea grupurilor, evaluarea proximittii si a
comunittii, evaluarea relatiilor si interactiunilor, evaluarea gndirii si sentimentelor,
evaluarea dimensiunilor culturale si spirituale.
Evaluarea presupune selectarea, organizarea si sintetizarea datelor despre situatia clientului,
avnd ca rezultat imediat identificarea yi formularea problemei sociale. ReIeritor la acest
etap, asistentul social trebuie s aib n atentie urmtoarele aspecte: de la cine provine
cererea de ajutor; care probleme sunt prioritare pentru client si cum le deIineste acesta; ce
prioritti identiIic asistentul social si dac acestea coincid sau nu cu cele ale clientului; care
este natura problemei, dac este o ,problem extern persoanei, Iamiliei sau grupului, dac
este o disIunctie care tine de contextul social si care aIecteaz o categorie de populatie (de
exemplu, somajul) sau este o ,problem intern, care vizeaz direct persoana, Iamilia sau
27
grupul care solicit sprijin (de exemplu: probleme relationale, afective, probleme de cuplu, de
educatie, forme de dependent, conduite asociale ca delincventa, prostitutia etc.), ce raport
exist ntre aceste tipuri de probleme; care sunt datele semniIicative ce semnaleaz existenta
problemei respective; n aceast categorie intr date obiective (indubitabile): vrsta,
componenta Iamiliei, veniturile, locuinta, locul de munc etc. si date obiectivabile: conduite,
actiuni, gesturi, declaratii, observate si interpretate de asistentul social, care vor Ii sau nu
conIirmate pe parcursul investigrii.
n sintez, putem identiIica urmtoarele categorii de probleme (Buzducea, 2005): probleme
interpersonale Iamiliale; de cuplu; colegiale; proIesionale; probleme emotionale suIerint;
boal; pierdere; probleme de comportament; probleme n asigurarea resurselor materiale;
diIicultti n ndeplinirea rolurilor printe; partener; alte roluri sociale; probleme de tranzitie
social schimbare de rol; de mediu; de situatie; probleme n relatia cu institutiile si
organizatiile Iormale etc.
Evaluarea initial se realizeaz cu ajutorul unor metode, tehnici si instrumente de culegere a
datelor: observatia; interviul (inIormational; calitativ/de diagnostic); istoricul social; ancheta
social; reIerat de vizit la domiciliul clientului; genograma; ecomapa; evaluarea sensibil
cultural; harta retelelor sociale; analiza punctelor tari si slabe ale clientului (Gabriela Irimescu
Tehnici specifice in asistenta social).
Elaborarea planului de servicii/interven(ie
Planul de interventie este procesul prin care ntelegem nevoile Iiecrui beneIiciar si, Iunctie
de acestea si de prioritti, oIerim serviciile conIorm unui plan de servicii sociale (care
cuprinde si prestatiile sociale n bani). A Iace un plan de interventie nseamn a identiIica cele
mai bune ci pentru a atinge obiectivele stabilite n urma identiIicrii nevoilor n etapa
evalurii initiale si prezentarea lor sub Iorma unui plan individual. Acest plan variaz n
Iunctie de complexitatea nevoilor Iiecrei persoane.
,Planul de interventie cuprinde msurile necesare solutionrii situatiei de risc social, respectiv
Iurnizarea de prestatii si servicii sociale, precum si orice alte msuri prevzute de dispozitiile
legale n vigoare. Planul de interventie se elaboreaz n termen de maximum 10 zile de la
data nregistrrii solicitrii, iar n cazuri exceptionale termenul poate Ii prelungit cu 2 sau 3
zile (OG Nr. 86, art. 30, aliniatul 4) .
Dup ce am identiIicat nevoile, planul de interventie nseamn s deIinesti exact ce servicii
sunt necesare pentru a rezolva aceste nevoi. Scopul planului de interventie este de a promova
independenta beneIiciarilor nostri si nu de a ntretine dependenta de Iurnizarea unor servicii
sociale. Planul de interventie trebuie s contin cel putin problemele speciIice ale
beneIiciarilor, obiectivele planului, identiIicarea a ceea ce poate Ii schimbat pentru atingerea
obiectivelor, stabilirea activittilor, cine din echip Iurnizeaz serviciul, nevoi care nu pot Ii
rezolvate de serviciul nostru, stabilirea procedurilor si timpului de lucru, numele persoanei
responsabile de implementarea si reevaluarea planului si data cnd se Iace prima (re)evaluare
a planului. Planul de interventie se elaboreaz n termen maxim de 10 zile de la data
28
nregistrrii solicitrii, iar n cazuri exceptionale termenul poate Ii prelungit cu 2 pn la 3
zile.
Serviciile de ngrijire Iurnizate persoanelor aIlate n situatia de dependent socio-medical
cuprind: servicii de ngrijire de baz socio-medicale; servicii de asistent social; servicii
medicale; servicii de recuperare si reabilitare Iizic si psihic; servicii de ngrijiri paleative;
servicii de consiliere; servicii de adaptare si amenajare a ambientului si servicii educationale.
Serviciile de ngrijire de baz sunt servicii de ngrijire personal: igiena corporal (toaleta
partial, total, toaleta bucal, ngrijirea minilor si a picioarelor, pieptnat, brbierit);
mbrcat/dezbrcat; alimentatia; igiena eliminrilor; mobilizare (schimbarea pozitiei n pat,
transIer pat-scaun si invers, culcat); deplasare n interior (n cas, la toalet, nsotit, cu sau Ir
mijloace ajuttoare); deplasare n exterior (coborre scri, plimbare n jurul casei, nsotire n
aIara locuintei Ir mijloace de transport); comunicare (utilizare teleIon, sonerie);
supravegherea administrrii medicatiei prescrise; sau servicii menajere yi gospodreyti:
pregtirea si prepararea hranei; igiena patului; splatul si clcatul hainelor, splatul vaselor;
ntretinerea casei, mic gospodrie; eIectuarea cumprturilor; plata unor servicii sau obligatii
curente.
Serviciile de asistent social sunt serviciile derulate n procesul sau utiliznd metoda
managementului de caz, servicii de inIormare, evaluarea nevoilor sociale si elaborarea unui
plan social de interventie, servicii de consiliere, asigurarea legturii cu alte servicii, institutii,
nsotirea sau reprezentarea beneIiciarului n diverse situatii de ordin social (advocacy),
coordonarea si supravegherea activittii voluntarilor, Iormarea si supervizarea proIesional.
Serviciile medicale sunt servicii de ngrijire medical direct, conIorm recomandrilor
medicului monitorizarea parametrilor Iiziologici, administrarea medicamentelor injectabile,
alimentatie enteral si parenteral, ngrijirea plgilor, escarelor, alte manevre terapeutice
(msurarea glicemiei cu glucometrul, clism, spltur vaginal), schimbarea si ngrijirea
cateterelor urinare permanente, ngrijirea stomelor, eIectuarea tratamentului durerii, iar
serviciile de recuperare si reabilitare Iizic si psihic sunt kinetoterapia, logopedia, consilierea
psihologic si psihoterapia, terapia ocupational si masajul. Servicii de adaptare si amenajare
a ambientului sunt adaptarea si amenajarea camerei, adaptarea si amenajarea buctriei si
adaptarea bii sau a toaletei.
Este Ioarte important ca n momentul Iurnizrii serviciilor comunitare, s existe o balant
ntre ce poate Iurnizorul s oIere, ntre nevoile persoanei si ceea ce aceasta solicit, astIel
nct s Iie respectate si dorintele beneIiciarului si ale Iamiliei. Este recomandat s nu se
creeze dependenta persoanei asistate de un anumit serviciu si s se ncerce oIerirea de servicii
care s sprijine si Iamilia n procesul de ngrijire. Cnd se opteaz pentru un anumit serviciu,
acesta trebuie discutat cu beneIiciarul si, eventual, cu persoana de reIerint (sotie, vecin,
educator etc.). Dup 8 12 sptmni are loc reevaluarea planului (bilantul activittii de pn
atunci) si, dac nevoile s-au schimbat, se Iace o nou evaluare n echipa pluridisciplinar si un
nou plan de servicii si asistent.
29
Evaluarea complex
,n conditiile n care evaluarea initial evidentiaz existenta unor situatii complexe pentru a
cror rezolvare se impune participarea mai multor proIesionisti sau institutii specializate n
domeniul medical, educational si altele asemenea, se va recomanda eIectuarea evalurii
complexe necesare identiIicrii si stabilirii msurilor de interventie personalizate. Evaluarea
complex este realizat de echipe pluridisciplinare de specialiyti care, n activitatea
desfyurat, utilizeaz instrumente si tehnici standardizate specifice domeniului de
activitate. Principalele categorii de persoane care pot beneIicia de o evaluare complex a
nevoilor sociale individuale sunt reprezentate de copiii aIlati n diIicultate, persoanele
vrstnice si cele cu handicap, bolnavii cronici, persoanele inIectate sau bolnave HIV/SIDA,
persoanele dependente de consumul de droguri sau alte substante toxice, persoane aIectate de
violent domestic, victime ale traIicului de persoane, persoanele care suIer de maladii
incurabile, precum si alte persoane pentru care se impune aceasta (OG Nr. 86, art. 32,
aliniatele 1 si 2).
,Procesul de evaluare complex are drept scop elaborarea unei strategii de suport continnd
ansamblul de msuri si servicii adecvate si individualizate potrivit nevoilor sociale
identiIicate. n acelasi timp, permite identiIicarea posibilittilor de integrare Iamilial a
copilului sau de plasament, stabilirea gradului de dependent sau handicap al persoanei, a
tipului si nivelului de disIunctie existent, pentru elaborarea unei strategii de suport
materializate ntr-un plan individualizat de ngrijire, care va contine un ansamblu de msuri si
servicii adecvate si disponibile. Procesul de evaluare complex urmreste, n principal,
urmtoarele aspecte: a) evaluarea capacittilor Iizice, mentale si senzoriale, a nivelului de
disIunctie si a abilittii de a realiza activittile de baz ale vietii zilnice; b) evaluarea
psihologic si psihiatric; c) evaluarea Iamiliei privind capacitatea acesteia de a asigura
conditiile necesare cresterii, ngrijirii si educrii copilului; d) evaluarea potentialului de
integrare a reIugiatilor si persoanelor care au dobndit o Iorm de protectie n conditiile legii;
e) evaluarea potentialului de reintegrare a victimelor traIicului de persoane; I) evaluarea
posibilittilor de integrare Iamilial, de plasament al copilului sau de adoptie; g) evaluarea
gradului de Iunctionabilitate social; evaluarea mediului Iizic si social n care trieste
persoana; i) evaluarea perceptiei persoanei asupra sigurantei, securittii si vulnerabilittii
proprii; j) evaluarea motivatiei persoanei de a beneIicia de servicii la domiciliu, n institutii de
zi sau rezidentiale; k) evaluarea consecintelor care privesc persoana n cazul acordrii sau
neacordrii serviciilor de ngrijire; l) evaluarea nevoilor sociale si a posibilittii asigurrii de
suport pentru reteaua inIormal de ngrijire; m) evaluarea perceptiei proprii privind
capacitatea Iunctional, perIormantele si resursele; n) evaluarea capacittii retelei inIormale
de a acorda servicii sociale; o) evaluarea serviciilor sociale disponibile, precum si a modului
n care acestea pot rspunde nevoilor persoanei (Legea 515 pentru aprobarea OG68, art. 33,
aliniatele 1, 2 si 3).
n conditiile n care evaluarea initial evidentiaz existenta unor situatii complexe pentru a
cror rezolvare se impune participarea mai multor proIesionisti sau institutii specializate n
domeniul medical, educational si alte asemenea, se va recomanda eIectuarea evalurii
complexe necesare identiIicrii si stabilirii msurilor de interventie personalizate.
30
n procesul Iurnizrii de servicii sociale ne-am conIruntat Irecvent cu situatia n care publicul
nu stia exact ce nseamn aceste servicii, motiv pentru care de multe ori cnd solicitau aceste
servicii nu stiau ce s cear. Lucrul cel mai bun de Icut n aceste situatii este ca cel care
Iurnizeaz serviciile s Iac o evaluare a nevoilor persoanei pentru care se solicit servicii si
astIel putem s avem o imagine mai clar despre nevoile acelei persoane.
Locul n care se va desIsura evaluarea poate inIluenta uneori decisiv acordarea ulterioar de
servicii. Un lucru trebuie s Iie clar: evaluarea nu se Iace la birou si nici la teleIon ci se Iace
unde este beneIiciarul si unde vor Ii Iurnizate serviciile de asistent si ngrijire. Procesul de
evaluare al nevoilor e bine s aib loc la domiciliul beneIiciarilor pentru a avea o imagine
complet asupra mediului n care acestia triesc si a descoperi alte nevoi. Dac evaluarea se
Iace acas, putem s aIlm mai multe date despre viitorul nostru beneIiciar; uneori, suntem
ns nevoiti s Iacem aceast evaluare ntr-un salon de spital, penitenciar etc., unde toat
lumea este curioas s aIle ce ntrebri punem. Dac ati Icut evaluarea si observati c ar mai
Ii multe de discutat, puteti s reveniti pentru o nou evaluare, ncercnd, pe ct posibil, s
gsiti un loc intim n care beneIiciarul s poat comunica liber.
Evaluarea este un proces cheie de care depinde oIerirea serviciilor pe viitor; o evaluare
corect va avea ca rezultat un plan de individualizat de interventie corespunztor. Evaluarea
se Iace n echipa interdisciplinar, asistent social, medic, jurist, psiholog, educator etc.
BeneIiciarii sau potentialii beneIiciari ai serviciilor sociale pot Ii orientati spre o gam mai
larg de servicii Iurnizate de DGASPC, AJOFM, Serviciul de probatiune, Serviciul AntitraIic,
Serviciul Antidrog, n spitale, policlinici, Biseric, primrii, organizatii neguvernamentale etc.
,Rezultatele evalurii complexe se comunic, n toate cazurile, n termen de 5 zile serviciului
public de asistent social din subordinea autorittilor administratiei publice locale care a
eIectuat evaluarea initial. Pe baza rezultatelor evalurii complexe, serviciul public de
asistent social din subordinea autorittilor administratiei publice locale completeaz sau,
dup caz, revizuieste, n termen de 5 zile, planul de interventie (OG Nr. 86, art. 34, aliniatul
1).
n concluzie, spunem c evaluarea complex trebuie s Iie un proces individualizat iar dac
nevoile sunt complexe si nu pot Ii acoperite de serviciile unui singur Iurnizor de servicii
trebuie s Iacem conexiunile necesare cu alti Iurnizori de servicii, astIel nct nevoile
beneIiciarului s Iie acoperite.
Elaborarea planului individualizat de asisten( yi ngrijire
,Furnizarea serviciilor sociale se realizeaz n baza planului individualizat de asistent si
ngrijire, elaborat de Iurnizorul de servicii sociale cu acordul si participarea beneIiciarului si
consimtmntul Iormal al acestuia. Planul individualizat de asistent si ngrijire cuprinde, n
principal, programarea serviciilor sociale, personalul responsabil, precum si procedurile de
acordare. Rspunderea privind implementarea si monitorizarea planului individualizat de
asistent si ngrijire revine asistentului social desemnat de Iurnizor ca responsabil de caz
(OG Nr. 86, art. 35, aliniatul 1).
31
Elaborarea planului individualizat de asistent si ngrijire este procesul prin care planul de
interventie este pus n practic de ctre unul sau mai multi proIesionisti si sunt Iurnizate
eIectiv serviciile sociale cu acordul si participarea beneIiciarului. Un Iapt deosebit este c cel
care oIer asistent si cel care primeste, deci mpreun, s participe la implementarea planului
individualizat.
Ritmul n care se Iace implementarea planului individualizat este un subiect delicat si va Ii
negociat cu beneIiciarul si cei din Iamilie care l ajut; uneori, cel mai Irecvent la nceput, este
diIicil de lucrat si beneIiciarul are nevoie de o perioad de adaptare. Cteodat ns, mai ales
cnd sunt probleme medicale deosebite, situatia reclam o prezent imediat si constant de la
nceput a echipei Iurnizoare de servicii de ngrijire.
Serviciile oIerite dup evaluarea nevoilor si deIinirea unui plan de interventie vor Ii alocate de
o manier prin care s oIere un suport minim necesar pentru a asigura oamenilor o maxim
independent. Scopul serviciilor oIerite este de a asigura independenta celor care le primesc si
nu de a crea o dependent Iat de serviciul Iurnizat. Ideea pe care se construieste echipa care
va Iurniza aceste servicii este simpl: dac oamenii au nevoi complexe, sociale, medicale,
educationale, juridice, echipa care va oIeri serviciile va trebui s Iie o echip care s oIere
servicii medicale, sociale, educationale, juridice etc.
Echipa care implementeaz planul individualizat pentru cazurile complexe trebuie s Iie o
echip pluridisciplinar, pentru ca persoana s poat Ii recuperat si ngrijit corespunztor.
Att n trile din vest, ct si n Romnia, n domeniul serviciilor sociale a Iost propus un
model de servicii integrate socio-medicale-educationale care s Iie Iurnizate de o astIel de
echip cu mai multe tipuri de proIesionisti, care de obicei include: ngrijitori la domiciliu,
asistente medicale, kinetoterapeuti, asistenti sociali. Gama poate Ii mai larg, n Iunctie de
gradul de complexitate si dezvoltare al institutiei/organizatiei, putnd include si logopezi,
psihoterapeuti, psihologi, medici specialisti, educatori, juristi.
Coordonatorul de echip, responsabil pentru Iurnizarea serviciilor sociale de ctre echipa
pluridisciplinar, va avea n vedere cteva elemente: planurile de asistent sunt individuale si
va trebui s ia n consideratie dac cel care este trimis s pun n aplicare serviciile
identiIicate are experienta si cunostintele necesare; dac cel care e trimis Iace treab Ir s
Iie supravegheat la aceleasi standarde ca atunci cnd poate Ii supravegheat si dac timpul
pentru cel care Iurnizeaz serviciile este suIicient pentru a se deplasa de la un caz la alt caz.
Coordonatorul de echip va explica celui care merge pe teren care este serviciul pe care l va
Iurniza, iar aceste servicii vor Ii scrise detaliat si semnate de ctre: coordonator, cel ce
Iurnizeaz serviciul si beneIiciar.
Este Ioarte important s avem o gam larg de servicii oIerite dar la Iel de important este ca
serviciile ce vor Ii oIerite s se Iac de o manier prin care s se respecte valorile eticii
proIesionale (de exemplu, respectarea conIidentialittii inIormatiilor obtinute n relatia cu
beneIiciarul). Pentru echipele mai mari, pentru o mai bun coordonare a cazurilor si pentru a
asigura o bun calitate a serviciilor de ngrijire vom ntlni alte dou categorii de
proIesionisti: coordonatorul de caz si coordonatorul de ngrijiri.
32
Coordonatorul de caz este proIesionistul care coordoneaz membrii echipei care deservesc
acelasi beneIiciar Iiind tot odat proIesionistul care intervine direct si oIer cele mai multe
servicii, implicndu-se direct n procesul de Iurnizare de servicii. Coordonatorul de caz este
stabilit n urma procesului de evaluare si al stabilirii planului de asistent. Dac un beneIiciar
are de exemplu probleme predominant sociale, atunci coordonatorul acelui caz va Ii un
proIesionist din domeniul social asistent social, psiholog. Dac beneIiciarul are probleme
predominant medicale, atunci coordonatorul acelui caz va Ii un proIesionist din domeniul
medical asistent medical, medic.
Managerul de caz este proIesionistul care Iace legtura cu alte servicii si coordoneaz
interventiile acestora n vederea evalurii, tratrii si ngrijirii unui beneIiciar Ir ns a Ii
implicat n Iurnizarea direct a serviciilor. Este proIesionistul (de obicei un asistent social),
care negociaz si cu alte organizatii (spitale, autoritti locale, centre de zi, cmine), astIel
nct persoana aIlat n nevoie/beneIiciarul s primeasc un pachet adecvat de servicii care s
Iie potrivite nevoilor identiIicate. Acest tip de proIesionist este proIesionistul cheie avnd un
rol Ioarte important n situatia n care resursele Iurnizorului de servicii sociale sunt limitate iar
cazurile sunt grave.
Implementarea msurilor prevzute n planul de interven(ie yi n planul individualizat
Este interventia propriu-zis si const n eIorturile conjugate ale proIesionistilor implicati si
ale beneIiciarului de a atinge, prin activitti, obiectivele Iixate de comun acord. Rspunderea
privind implementarea planului individualizat de asistent si ngrijire revine responabilului de
caz desemnat de Iurnizor.
Monitorizarea
Este o Iorm de ,supraveghere proactiv a implementrii si const n asigurarea
implementrii obiectivelor propuse si adaptarea planului individualizat de asistent si ngrijire
nevoilor mereu n schimbare ale beneIiciarilor. Monitorizarea se Iace practic prin: vizite la
domiciliu; teleIoane/scrisori, consultatii ntre agentii/organizatii/institutii. Pe ct posibil, cel
care este responsabil de evaluare, de planul individualizat de asistent si ngrijire si de
implementare ar trebui s Iie si cel care rspunde de monitorizare. Monitorizarea va urmri
dac: obiectivele propuse n planul individualizat de asistent si ngrijire sunt ndeplinite de o
manier cost-eIicient; avem asigurat calitatea serviciilor noastre (asigurarea calittii este un
proces continuu); nregistrm Iiecare modiIicare, chiar minor, n starea beneIiciarilor nostri
sau a celor care pot contribui la planul individualizat de asistent si ngrijire si s tinem cont
de ea la (re)evaluare.
,n vederea monitorizrii eIicientei serviciilor sociale Iurnizate, precum si pentru stabilirea
continurii interventiei sau scoaterii din evident a cazului, situatia persoanei beneIiciare se
reevalueaz periodic de ctre responsabilul de caz desemnat de Iurnizor. Pe baza rezultatelor
reevalurii planul de interventie sau, dup caz, planul individualizat se completeaz ori se
revizuieste de ctre Iurnizorul de servicii sociale cu consimtmntul Iormal al beneIiciarului
(OG Nr. 86, art. 36, aliniatele 1 si 2).
33
Reevaluarea yi evaluarea opiniei beneficiarului
Frecventa cu care se Iace (re)evaluarea depinde de complexitatea nevoilor si de nivelul
investitiilor. De obicei, se Iace cu att mai Irecvent cu ct dinamica nevoilor este mai mare.
Evaluarea se bazeaz pe analiza nevoilor, iar aceasta va Ii Icut nu pe serviciile oIerite, ci pe
nevoile, preIerintele si eIicacitatea serviciilor de a rezolva aceste nevoi. Cei care au Iost
implicati initial n deIinirea planului individualizat de asistent si ngrijire initial vor Ii invitati
s participe la aceast etap.
n etapa de (re)evaluare se urmreste dac obiectivele de ndeplinit initiale au Iost realiste si
dac mai sunt relevante n continuare. Punctul de plecare pentru o evaluare de etap este
perceptia att a Iurnizorului, ct si a beneIiciarului despre servicii, despre progresele Icute
privind starea beneIiciarului din momentul Iurnizrii serviciilor sociale. Se urmreste de
asemenea dac am avut succes sau nu si de ce; analiza rezultatelor, mai ales a celor n care nu
am avut succes si din care putem nvta pentru mbunttirea calittii serviciilor noastre si
apoi dac persoana asistat devine independent si va trebui s reducem programul, s
explicm beneIiciarului de ce; nevoile sunt n continu schimbare, iar noi, n aceast etap, va
trebui s ne concentrm pe nevoile actuale si nu pe cele initiale si, drept urmare, va trebui s
adaptm si serviciul la nevoile noi ale beneIiciarilor nostri, dezvoltnd un nou plan de
interventie si asistare. n acest etap se Iace analiza costului si calittii serviciilor; alocarea
de noi resurse va Ii Icut de o manier prin care s se asigure cost-eIicienta serviciilor
noastre.
ntregul proces de Iurnizare a serviciilor sociale descris n acest subcapitol este acoperit de
toate standardele minime obligatorii aprobate pentru categorii speciIice de beneIiciari. Cel
mai adesea, acest proces este ntlnit ca metod de lucru recomandat sub denumirea de
,management de caz. Metoda managementului de caz este Ioarte bine dezvoltat n domeniul
protectiei copilului si Iace parte din toate standardele minime obligatorii care reglementeaz
serviciile primare sau specializate destinate acestei categorii de beneIiciari. ntlnim ns
metoda si n standardele minime obligatorii care reglementeaz serviciile speciIice adultilor
(cu dizabilitti, dependenti de alcool sau drog, care au svrsit o Iapt penal), dar si a
vrstnicilor (institutionalizati sau care beneIiciaz de ngrijire la domiciliu).
1.3. NEVOILE UMANE - BAZA FURNIZRII DE SERVICII
Un principiu Iundamental n Iurnizarea serviciilor sociale este acela de a avea beneIiciarul n
centrul sistemului care i oIer serviciile. Modul n care se poate pune acest principiu n
practic este simplu: evalueaz nevoile beneIiciarilor si oIer serviciile n Iunctie de nevoile
descoperite (si nu de ceea ce Iurnizorul poate oIeri). Serviciile sociale/comunitare sunt adesea
criticate ca Iiind centrate pe Iurnizor si nu pe nevoile beneIiciarilor. Acest lucru nseamn c
serviciile pe care le primesc beneIiciarii sunt un amestec compus din ceea ce Iurnizorii pot
organiza mai usor, si se reIer la ceea ce cred Iurnizorii c le-ar trebui acestora.
34
La baza Iurnizrii serviciilor sociale stau trebuin(ele umane ( nevoile), ele Iiind cele care
trebuie identiIicate, msurate si ierarhizate. Pentru satisIacerea lor se concep si se pun n
practic planurile de interventie social, iar evaluarea Iinal a actiunii asistentiale are drept
criteriu gradul de satisIacere a trebuintelor. DeIinirea nevoilor umane se realizeaz n special
evocnd persoanele si grupurile marginalizate, aIlate temporar sau permanent n
imposibilitatea de a-si satisIace trebuintele ( nevoile) prin mijloace proprii. Nevoia este o
conditie care se cere ndeplinit pentru ca oamenii (indivizii, grupurile, comunittile) s-si
poat ndeplini Iunctiile n societate. Nevoia are un aspect de obiectivitate, care rezult din
necesittile ce conditioneaz viata si integrarea indivizilor n societate. Ea are ns si un aspect
incontestabil de subiectivitate, determinat de dependenta trebuintelor, de determinrile
culturale, de grup, de personalitate, care i conIer relativitate si Iac ca nevoile s se apropie
de dorinte (Bocancea, Neamtu, 1999).
Nevoile biologice, de protectie, emotionale, de aIiliere, de Iormare a identittii proprii si de
autoaIirmare a indivizilor Iormeaz sistemul de trebuinte umane la a cror realizare trebuie s
contribuie, n modul su speciIic (dezinteresat, nediscriminatoriu, respectuos), serviciile
sociale.
N. Brill (1990) deIineste dou categorii Iundamentale de nevoi: nevoia de securitate si cea de
dezvoltare personal. Fiecare dintre ele se exprim n cinci domenii: cel Iizic (la nivelul
sistemului biologic, material); cel emotional (sistemul relatiilor aIective, al sentimentelor); cel
intelectual (al capacittilor de gndire rational); cel social (al relatiilor cu alte persoane) si
cel spiritual. n acest sistem, nevoia de securitate se reIer la asigurarea nevoilor biologice, a
celor emotionale de baz (sentimental, de a Ii iubit si acceptat de altii) si de apartenenta la o
Iamilie, la un grup. Nevoia de dezvoltare se reIer la realizarea identittii proprii, la
valoriIicarea potentialittilor intelectuale si la maniIestarea creativittii ntr-o carier
proIesional, precum si la maniIestarea propriei personalitti n relatiile interpersonale.
Exist unele caracteristici generale care se ataseaz nevoii, indiIerent de ,,purttorul ei, de
domeniul din care relev sau de contextual socio-istoric n care se maniIest. Aceste
caracteristici sunt: subiectivitatea, necesitatea, plasticitatea si organizarea. Subiectivitatea se
reIer la Iaptul c nici o trebuint nu exist independent de un subiect uman individual sau
multipersonal. Exprimat (sub Iorma unei cereri de ajutor) sau neexprimat, trebuinta este mai
nti resimtit de ctre un subiect uman ca lips sau insuIicient a unui bun material, ca
decalaj ntre asteptri si realitate, ca aspiratie spre conditii de viat mai bune etc.
Faptul c nevoia, odat aparut, se impune ,,purttorului ei, declansnd actiunea de cutare a
satisIactiei, i conIer caracter de necesitate. Fie c este o exigent care provine din natura
uman, Iie c provine din rigorile sau obiceiurile vietii sociale, nevoia cere s Iie satisIacut.
SatisIacerea ei poate Ii amnata, ns nu poate Ii total eliminat Ir a produce consecinte
grave n Iunctionarea normal a agentului purttor. De exemplu, nesatisIacerea trebuintelor
primare, de ordin Iiziologic, conduce la mbolnvirea sau chiar la moartea individului;
nesatisIacerea trebuintelor de ordin socio-aIectiv provoac tulburri de comportament,
diIicultti de adaptare social etc.
Dup cum aIirma Roland Lecomte, ,nevoia este plastic, pentru c se modeleaz Iie dup
35
conditii individuale, dup conditii de mediu natural sau social, Iie n Iunctie de exigentele
puterii politice. Nevoia este un concept elastic si relativ. Ea apare, dispare, reapare, evolueaz
si se transIorm sub inIluenta diversilor Iactori cum ar Ii dezvoltarea social si cultural,
urbanizarea etc.
Fiecare epoca istoric, Iiecare societate, dar si Iiecare individ n parte nregistreaz modiIicri
ale structurii trebuintelor si transIormri n maniera proprie de maniIestare. Nici o trebuint
uman nu apare izolat, Ir legatura cu ansamblul trebuintelor unui actor social. Nevoile cer
s Iie satisIcute si se nasc din satisIactii; ele coexist, se genereaz, se stimuleaz sau se
inhib reciproc, organizndu-se n diverse conIiguratii ierarhice. Doar nesatisIacerea unei
trebuinte importante din ierarhie genereaz aparitia unei probleme umane. Atunci cnd
imposibilitatea satisIacerii nevoii se cronicizeaz si aIecteaz o populatie numeroas, avem
de-a Iace cu o problem social. AstIel de probleme sunt: Ioametea, precaritatea strii
sanitare, srcia, analIabetismul, insecuritatea si delincventa etc.
n practic identiIicm nenumrate trebuinte, deopotriv n registrul biologic, psihologic si
social, resimtite de beneIiciari individuali si multipersonali. n poIida diversittii lor, nevoile
respective pot Ii incluse n categorii de sintez, constituite dup criterii ca: domeniul de
maniIestare (biologic, psihosocial, cognitiv etc.), modalitatea de deIinire, perceptia
subiectului uman care resimte trebuinta etc.
n cartea sa intitulat Motivatie i personalitate, Abraham Maslow, unul dintre cei mai
marcanti cercettori ai comportamentul uman, expune conceptul de ierarhie a nevoilor, prin
care ntelege o organizare progresiv a nevoilor, de la cele Iiziologice, primare, la cele ce tin
de autorealizare. Maslow considera c trebuintele omenesti pot Ii organizate ntr-o ierarhie
progresiv, de la cele Iiziologice, primare, ca trebuinte de baz, la cele ce tin de autorealizare,
ca trebuintele cele mai nalte.
Diagrama de mai jos prezint nivelurile acestei ierarhii:
1.Nevoile fiziologice: Acestea sunt nevoile noastre cele mai elementare, legate de hran, ap,
aer, cldur s.a.m.d. Ele au rolul de a ne mentine echilibrul Iiziologic si ne asigur
supravietuirea la un nivel Iundamental.
36
2.Nevoile de securitate: Aici avem de-a Iace cu nevoia de sigurant Iizic si psihic. Nevoia
de securitate se reIer la nevoia de adpost, la nevoia de aprare si de sntate.
3.Nevoile sociale: Oamenii au nevoie de compania semenilor lor. Avem nevoie de aIectiune
si de dragoste, de prietenie si de protectie. Prin nssi natura noastr, avem nevoie s oIerim si
s primim dragoste.
4.Nevoile de stim: Fiecare dintre noi are nevoie de respectul celor din jur si mai ales de cel
propriu. Egoul nostru are nevoie de prestigiu, avem nevoie de atentia si de recunoasterea celor
din jur.
5.Nevoile de autorealizare: La cel mai nalt nivel, Iiecare are nevoie de o anumit
,mplinire, constnd n realizarea potentialului nostru, n punerea n valoare a capacittii
noastre creatoare. Este vorba aici de capacitatea noastr de expresie, de creativitate si de
dorinta noastr de a ne valoriIica la maximum potentialul.
ConIorm acestei teorii, abia atunci cnd a Iost satisIcut o trebuint inIerioar poate deveni
dominant urmtoarea trebuint mai nalt si doar atunci poate si interesul individului s se
ocupe de satisIacerea ei. De exemplu, o persoan nIometat ignor orice msuri de sigurant
pentru a-si potoli Ioamea. Odat ndeplinit aceast nevoie, nevoia de a se apra de pericol
devine prioritar. Ajuns la nivelul cel mai de sus, de ndat ce o provocare este satisIcut,
individul pornit pe calea mplinirii de sine trebuie s porneasc n cutarea unui nou tel.
Maslow sugera c numai o trebuint nesatisIcut poate motiva comportamentul omenesc; c
acea nevoie dominant este Iactorul motivant prioritar. Nu are loc neaprat o progresie direct
de la nevoile inIerioare la cele superioare. mprejurrile l pot obliga pe individ s-si satisIac
anumite trebuinte inIerioare care au Iost satisIcute pentru o vreme; ct vreme Iac asta, uit
de trebuintele superioare dominante.
Taxonomia lui Saint-Arnaud - se bazeaz pe criteriul subiectului purttor al nevoii,
respectiv umanitatea n totalitatea ei, comunittile si indivizii. AstIel, pot Ii identiIicate trei
categorii de trebuinte:
- Nevoile fundamentale, speciIice tuturor indivizilor speciei umane, sunt nnscute si tin
de domeniul Iiziologic si psihologic (trebuinte alimentare, vestimentare, nevoi de odihn
si de aIectiune etc.);
- Nevoile structurante sunt mijloacele pe care le utilizeaz indivizii pentru a satisIace
trebuintele Iundamentale. Nu sunt universale si nici nnscute, sunt rezultatul
obisnuintelor pe care ni le Iormeaz mediul natural si social n care trim. Exemplu, a
mnca de trei ori pe zi n Iunctie de modul n care li se satisIace nevoia de hrnire
copiilor;
- Nevoile situa(ionale se raporteaz, de asemenea, la modul n care sunt satisIcute nevoile
Iundamentale de ctre individ. Acesta a asimilat prin socializare anumite maniere de
rspuns la nevoile Iundamentale, maniere socialmente constituite. n interiorul lor
individual va actiona, ns potrivit personalittii, motivatiilor si obisuintelor proprii, dnd
culoare personal nevoilor structurante. La exemplul de mai sus, se adaug a mnca n
compania cuiva un anumit produs, sau ntr-un interval de timp.
Taxonomia lui Chombart de Lauwe - are la baz distinctia dintre obiectul (continutul)
nevoii si starea pe care o declanseaz absenta satisIacerii; a doua distinctie o realizeaz ntre
37
nevoia rezultat din proiectia subiectiv a unui orizont superior de satisIacere (adic din
dorinte si aspiratii) si cea rezultat din exigentele vietii sociale, din constrngerile si
obligatiile pe care aceasta le impune.
- Nevoia obiect desemneaz un element exterior indispensabil Iie Iunctionrii unui
organism (hran), Iie vietii sociale a persoanei (locuint convenabil). Absenta lui
provoac o stare de tensiune. AstIel, nevoia obiect devine nevoia stare.
- Nevoia aspira(ie apare atunci cnd nevoia obiect nu poate Ii satisIacut si deci subiectul
aspir pentru a avea anumite obiecte. Nivelul aspiratiilor depinde de statutul social al
persoanei, de educatia ei si posibilitatea de realizare a aspiratiei.
- Nevoia obliga(ie. Unele nevoi aspiratie se transIorm n nevoi obligatie datorit
exigentelor sociale.
Taxonomia lui Bradshaw - se bazeaz n special pe observatie, pe experient, Ir un criteriu
precis. El distinge patru categorii de trebuinte umane:
- Nevoile normative sunt cele deIinite de experti, administratori si Iactori decizionali din
domeniul puterilor publice si al asistentei sociale, prin raportarea strilor (situatiilor)
sociale reale la cele optimale, dezirabile, conIorme cu o norm de Iunctionare. Expertii
pot stabili nivelurile minimale si cele optime de consum alimentar pentru o persoan sau o
Iamilie etc.; odat stabilite aceste elemente minimale, asistentul social este dotat cu
instrumente de msurare a situatiilor problematice, pentru a determina dreptul individului
la servicii asistentiale. Prin deIinirea nevoilor normative, Iactorii puterii pot controla
mecanismele reproducerii structurii sociale si pe cele ale normalizrii.
- Nevoile resim(ite sunt cele reale ale indivizilor pe care acestia le resimt independent de ce
spun expertii.
- Nevoile exprimate echivaleaz cu o cerere concret de ajutor. De la simpla semnalare, la
cererea scris, pn la protest si modalitti de protest.
- Nevoile comparative se evidentiaz atunci cnd asistentul social determin Iaptul c unul
sau mai multi oameni au nevoi asemntoare.
Aceast taxonomie identiIic cele patru categorii de nevoi pornind de la deIinitiile expertilor,
de la perceptia subiectiv a beneIiciarilor serviciilor sociale si de la compararea nevoilor unor
actori sociali cu cele ale actorilor ce prezint proIiluri asementoare. Aceast clasiIicare
permite evidentierea capacittilor beneIiciarilor de a repeta si de a exprima propriile nevoi. De
aceeasi clasiIicare se serveste (Ir a constientiza la nivel teoretic) clientul revendicativ.
Pornind de la cunoasterea normei de dezirabilitate si de la compararea propriei situatii cu
aceea a unor beneIiciari asemntori, clientul revendicativ Iormuleaz cererea de ajutor n
termeni imperativi.
Observm c nu toate nevoile umane sunt satisIcute, dar atunci cnd o trebuint important
din ierarhie nu este satisIcut se genereaz o problem uman. De exemplu, nesatisIacerea
nevoilor umane devine cronic si aIecteaz mai multi indivizi sau grupuri; atunci se produc
problemele sociale.
Mentionm c nevoia social si problema social sunt concepte diIerite. Problema social este
determinat de nesatisIacerea nevoilor umane, ns deIinirea ei depseste demersul
metodologic de identiIicare a nevoilor sociale, n Iunctie de modiIicrile de perceptie Iat de
38
nevoi. De exemplu, consumul de droguri ilicite, violenta domestic, discriminarea etnic,
HIV/SIDA, abandonul Iamilial, srcia, divortul, violenta n scoli etc. sunt recunoscute azi ca
probleme sociale importante.
Modelele de identiIicare a situatiilor problematice asistentiale utilizate de asistentii sociali
conditioneaz explicarea sintagmei de vulnerabilitate social, respectiv deIinirea categoriilor
vulnerabile. Vulnerabilitatea genereaz dependenta social prin aceea c ea include
satisIacerea unor nevoi sociale, concretizate n solicitri de ajutor. Accesarea serviciului social
ca rezultat al recunoasterii vulnerabilittii sociale creeaz pericolul ca persoana/grupul
vulnerabil s devin dependent de serviciul social si n acest scop asistentul social actioneaz
pe dou planuri: depsirea vulnerabilittii si prevenirea aparitiei dependentei la nivelul
clientului.
Nevoile umane se caracterizeaz prin anumite trsturi, Iiecare caracteristic reIlectnd, n
Iapt, un principiu economic esential:
- sunt nelimitate ca numr - aparitia de noi trebuinte pe msura satisIacerii celor vechi si
n continuarea lor;
- sunt limitate n capacitate - satisIacerea unei anumite nevoi presupune consumarea unei
cantitti date dintr-un bun ceea ce Iace ca intensitatea resimtirii unei nevoi s scad;
- sunt concurente - unele nevoi se extind n detrimentul altora, c se nlocuiesc, se
substituie ntre ele;
- sunt complementare - adic evolueaz n sensuri identice;
- orice nevoie se stinge momentan prin satisfacere.
Nevoile umane sunt preIerinte, dorinte, resimtiri, asteptri ale oamenilor de a avea, de a Ii, de
a sti si de a crede, respectiv de a-si nsusi bunuri, toate acestea Iiind conditionate si devenind
eIective n Iunctie de nivelul dezvoltrii economico-sociale (conditionare obiectiv) si de
nivelul de dezvoltare a individului (conditionare subiectiv).
n asistenta social, deIinirea nevoilor umane se realizeaz n special evocnd persoanele si
grupurile marginalizate, aIlate temporar sau permanent n imposibilitatea de a-si satisIace
trebuintele prin mijloace proprii. Asistentul social trebuie s nteleag c, n aIara trebuintelor
materiale si socio-aIective primare, spectrul nevoilor umane este de o diversitate
deconcertant de la o persoan la alta; asa nct nu trebuie s ia propriile sale nevoi drept
etalon pentru structura nevoilor clientului.
Nevoile cer s Iie satisIcute si se nasc din satisIactii; ele coexist, se genereaz, se stimuleaz
sau se inhib reciproc, organizndu-se n diverse conIiguratii ierarhice. Doar nesatisIacerea
unei trebuinte importante din ierarhie genereaz aparitia unei probleme umane. Atunci cnd
imposibilitatea satisIacerii nevoii se cronicizeaz si aIecteaz un grup numeros, avem de-a
Iace cu o problem social. AstIel de probleme sunt: Ioametea, analIabetismul, insecuritatea,
delincventa si srcia etc.
Srcia de lung durat reprezint starea de nesatisIacere a nevoilor de baz ale unei persoane
pe o durat lung de timp, Iapt care are repercursiuni asupra strii Iizice si psihice a persoanei,
mpiedicnd participarea deplin a acesteia la societate. Spre deosebire de aceasta, srcia
39
temporar reprezint o stare de nesatisIacere a nevoilor de baz care se ntinde pe o perioad
scurt de timp, aIectnd ntr-o mic msur capacittile Iizice, intelectuale ale persoanei
precum si participarea social a acesteia.
1.4. STAREA DE VULNERABILITATE $I GRUPURILE VULNERABILE
Notiunea de vulnerabilitate nu este simpl. Cutnd termenul n dictionar vom descoperi
sinonime precum: susceptibil, slab, dependent, lipsit de aprare, neajutorat, n pericol, expus.
ntelesul termenului ,vulnerabilitate poate Ii vzut legat de concepte negative care includ
notiunea de ,lips de putere. Cine ar putea Ii persoanele vulnerabile? Persoana izolat social,
care trieste singur si are putini vizitatori, persoana srac, care are un venit si resurse mici
sau chiar deloc, persoana care are o sntate subred sau o dizabilitate si este dependent de
altii care o ajut s si satisIac nevoile zilnice, un copil cu un temperament neobisnuit, o
persoan care suIer de o boal mintal, persoane care consum alcool si/sau droguri, etc.
Deci vulnerabilittile pot Ii legate de srcie, de vrst, de sntate mintal sau Iizic, de
munc, de analIabetism, de locatie, de societate divers. Starea de vulnerabilitate si gradul de
risc pot Ii percepute diIerit de oameni diIeriti aIlati n aceeasi situatie. Riscurile cunoscute si
reale pot s nu corespund cu perceptia persoanei asupra propriei vulnerabilitti, te poti simti
proIund vulnerabil Ir un motiv aparent al temerilor si te poti simti n sigurant n situatii n
care ceilalti percep un grad ridicat de risc.
Dac ne propunem s identiIicm grupurile vulnerabile, trebuie s analizm att actiunile
individiuale, ct si pe cele colective care conduc la maniIestarea vulnerabilittii. ncercarea de
a explica sensurile sintagmei ,vulnerabilitate social din perspectiva laturii pragmatice de
planiIicare si organizare a interventiei ntlneste o serie de piedici:
- vulnerabilitatea reprezint o stare de potentialitate, de nc nemaniIestare a unor Iactori
care pot conduce la marginalizare sau alte Ienomene;
- vulnerabilitatea n sine caracterizeaz nu doar anumite grupuri, ci Iiecare persoan n parte
raportat la unele repere exterioare;
- stabilirea criteriilor dup care se poate aprecia gradul de vulnerabilitate presupune o
combinatie a Iactorilor individuali cu cei macrosociali;
- exist unele conIuzii n utilizarea termenului pus n relatie cu unele Ienomene care pot Ii
relativ usor sesizate: deIavorizare, marginalizare si excludere social.
n general, considerm vulnerabilitatea dezinteresul indivizilor de a actiona sau incapacitatea
de adaptare a actiunilor la cerintele sistemului social. Vom prezenta n continuare cteva
tipuri de vulnerabilitate din dorinta de a sustine eIortul specialistilor n actiunea complex de
cunoastere, prevenire sau diminuare a strii de vulnerabilitate.
Julnerabilitatea utilitarist - este situatia n care individul nu sesizeaz propriul interes sau
actiunile pe care le ntreprinde nu sunt adaptate acestuia. Individul vulnerabil devine obiect al
interesului celorlalti. Deseori, apeleaz la servicii sociale, considernd c sprijinul acestor
servicii i se cuvine pentru c societatea nu-i oIer nici o sans. Statul este vinovat de situatia
40
sa si tot statul trebuie s-i rezolve problema. Interesul su, cel de obtinere a ajutorului, este
considerat un interes exterior: ,statul trebuie s ne ajute, ,statul trebuie s-mi dea de lucru -
sunt expresii curente ale persoanelor vulnerabile care apeleaz la servicii sociale.
Julnerabilitatea teleologic - este situatia generat Iie de Iaptul c mijloacele nu sunt
adecvate atingerii scopului propus, Iie de Iaptul c scopul propus este inadecvat resurselor
disponibile. Aceasta este speciIic persoanelor care si propun un scop ce nu poate Ii atins cu
mjloacele disponibile sau celor care utilizeaz resursele proprii Ir a ajunge la scopul propus.
Relatia scop-mijloace directioneaz individul n actiunile sale. Mijloacele devin scopuri n
sine pe care individul le urmreste n demersurile sale. Sunt beneIiciari care apeleaz n
acelasi timp la diIerite institutii pentru ajutor. Starea de vulnerabilitate a beneIiciarilor se
mentine pentru c sprijinul primit nu a conditionat nici o modiIicare n schimbarea deIinirii
situatiei pe care acestia o realizeaz. Starea de pasivitate social a asistatilor Iace s ntreasc
dependenta Iat de serviciile primite, accentund aceast stare de vulnerabilitate. Uneori,
starea de vulnerabilitate este mentinut constient de ctre beneIiciari tocmai ca moned de
schimb n obtinerea ajutorului din partea institutiilor abilitate.
n practica social se ntlnesc cazuri n care copiii din Iamilii vulnerabile sunt considerati o
surs de venit (Iie direct, prin alocatiile primite din partea statului sau din partea organizatiilor
neguvernamentale, Iie indirect, prin Iolosirea copiilor n obtinerea unor venituri). Persoana
vulnerabil devine sclavul propriei neputinte deoarece scopul pe care si-l propune nu poate Ii
atins cu resursele pe care le detine. De asemenea, persoana devine vulnerabil si atunci cnd,
avnd o sum de resurse, nu are capacitatea de a le gestiona suIicient. Nu de putine ori,
beneIiciarii serviciilor sociale nu constientizeaz resursele pe care le au, considerndu-le
insuIiciente pentru rezolvarea unei probleme.
Julnerabilitatea axiologic - este situatia ce caracterizeaz individul care nu poate desIsura
o actiune deoarece principiul normativ nu este adecvat credintelor proprii sau sistemul de
valori personale nu este compatibil cu cel al sistemului. Se ntlneste la persoanele care
actioneaz n virtutea unui principiu normativ incompatibil cu valorile cmpului n care
actioneaz. O persoan devine vulnerabil atunci cnd actiunile sale orientate axiologic
contravin valorilor cmpului n care actioneaz. Persoana vulnerabil apeleaz la servicii
sociale pentru sprijin, dar conditionrile impuse de accesul la ajutor Iac ca individul s nu
participe la rezolvarea propriei sale probleme. Clientul nu mprtseste principiile de actiune,
Iie din cauza incapacittii sale, Iie din cauza presiunilor exterioare. ntotdeauna va ncerca s
abordeze un comportament de Iatad cerut de asteptrile celorlalti, dar nu va ncerca s-si
schimbe atitudinea n ceea ce-l priveste. Accept n continuare pozitia omului nenteles si o
aIiseaz drept atu n obtinerea de asistent.
Julnerabilitate traditional - este cazul n care individul actioneaz n virtutea obisnuintei sau
starea de pasivitate social se transmite din cauza inIluentei mediului. Este cazul
beneIiciarilor care provin din Iamilii dezavantajate social, dezavantaj care se transmite de la o
generatie la alta. Habitusul const n toat experienta trecut care este ncorporat Iiintei, n
toat istoria personal sub Iorm de predispozitii de a Iace, spune, gndi, simti etc. ntreaga
experient a individului n cadrul Iamiliei dezavantajate social va produce un habitus mai
putin eleborat care va Ii Iolosit de ctre individ n experienta viitoare. Lipsa unei educatii si
41
instruiri dezvoltate va constitui o obisnuint pentru individ de a tri si actiona conIorm
normelor si valorilor n care s-a dezvoltat. n practica social ntlnim permanent beneIiciari
ai serviciilor sociale provenind din Iamilii dezavantajate, dezavantaj transmis de la o generatie
la alta. Aceasta ncurajeaz dependenta Iat de serviciile sociale pentru c apelul la acele
servicii a devenit o obisnuint pentru Iamilia respectiv. n experienta asistentilor sociali sunt
multe exemple de beneIiciari care au cerut sprijin datorit inIluentei mediului.
Julnerabillitatea cognitiv - este situatia n care se gseste individul generat de inexistenta
unei teorii eIiciente sau de Iaptul c individul nu crede ntr-o teorie deja veriIicat. Aceasta
caracterizeaz persoanele care nu actioneaz conIorm unei teorii eIiciente sau actioneaz
conIorm unei teorii n care nu cred. Multi beneIiciari ai serviciilor sociale se conduc dup
teorii inadaptate conditiilor actuale. Dependenta Iat de altii este alimentat de o teorie (mai
ales cea de dependent Iat de stat). Fuga de responsabilitate transIorm individul dintr-o
persoan activ ntr-o simpl existent pierdut n universul social. De multe ori, persoanele
vulnerabile care apeleaz la sprijin material sau Iinanciar din partea comunittii reIuz
sistematic sprijinul pentru a-si gsi un loc de munc. Aceste tipuri de vulnerabilitate
caracterizeaz beneIiciarii serviciilor sociale, iar pentru o interventie adecvat considerm c
trebuie urmrite toate elementele care ne conduc la identiIicarea tipului dominant de
vulnerabilitate.
Dependenta este o stare a unei persoane sau unor grupuri de persoane vulnerabile. Starea de
dependent se maniIest Iat de o persoan sau un lucru pentru satisIacerea unor nevoi.
Vulnerabilitatea poate naste dependent. Cererea de sprijin pe care o Iace clientul ctre
serviciile sociale este un semnal al vulnerabilittii. Serviciul, odat accesat, exist pericolul ca
persoana vulnerabil s devin dependent de acesta, adevr care impune ca interventia
asistentului social s se orienteze pe dou planuri: cel al depsirii gradului de vulnerabilitate si
cel al prevenirii aparitiei strii de dependent.
Este Ioarte important ca specialistii din domeniul social s cunoasc care sunt
grupurile/categoriile vulnerabile recunoscute la nivel national, precum si politicile sociale
menite s le sustint incluziunea social, deoarece pe baza lor se va construi ntregul sistem
social. Exemple de documente programatice si categoriile recunoscute cu vulnerabilitate:
Documente Memorandumul comun de n Domeniul Incluziunii Sociale
(1oin Inclusion Memorandum - 1IM)
Scopul Promovarea incluziunii sociale si combaterea srciei n Europa n perspectiva ndeplinirii
obiectivelor de la Lisabona
Copilul n situatie de risc ridicat
Tinerii de peste 18 ani care nu mai sunt cuprinsi n sistemul de ocrotire a copiilor Ir
Iamilie
Persoane cu handicap
Categorii
/grupuri
vulnerabile
Persoane apartinnd populatiei de etnie rom aIlate n situatii de risc ridicat
InIormatii utile
pentru
proIesionistii
din domeniul
social
Pentru a implementa obiectivele JIM, Comisia European si Romnia au czut de acord c
investitia n capacitatea administrativ a autorittilor nationale, regionale si locale, este o
prioritate. Este de asemenea important s Iie mbunttit semniIicativ dialogul si cooperarea
ntre structurile publice, precum si ntre structurile publice si societatea civil, partenerii
sociali si ONG-uri.
Modelul participrii este integrat n procesul de elaborare si implementare a politicilor,
planurilor, strategiilor de actiune etc., iar rolul proIesionistilor din domeniul social este s
sustin Iunctionarea mecanismului national si local de inlcuziune social.
42
Documentul Hotrrea nr. 1217/2006 privind constituirea mecanismului national pentru promovarea
incluziunii sociale n Romania
Scopul Monitorizarea implementrii angajamentelor asumate de Romnia n documentele
internationale din domeniul incluziunii sociale
InIormatii utile
pentru
proIesionistii
din domeniul
social
Constituirea la nivel central a Unittii de incluziune social, cu urmtoarele atributii
principale:
a) coordoneaz monitorizarea planurilor de implementare a msurilor de prevenire si
combatere a excluziunii sociale;
b) evalueaz eIectele msurilor preconizate prin planurile de implementare, prin raportare
la obiectivele de dezvoltare regional si judetean;
c) actualizeaz indicatorii sectoriali de incluziune social;
d) elaboreaz sistemul inIormational privind datele cu relevant pentru domeniul
incluziunii sociale;
e) monitorizeaz periodic progresul realizat n raport cu obiectivele si indicatorii stabiliti
prin Raportul anual n domeniul incluziunii sociale;
g) elaboreaz documentele necesare pentru redactarea Raportului de progres n domeniul
incluziunii sociale, n vederea prezentrii lui la Comisia European.
Important: Cunoasterea prevederilor documentelor programatice asigur conjugarea eIorturilor locale ale
Iurnizorilor de servicii sociale cu cele nationale si europene, demers necesar si Ir de care actiunea,
continutul politicilor si strategiilor va ramne un demers teoretic, inutil.
Analiznd grupurile vulnerabile vizibile n comunittile noastre si care devin mereu
beneIiciari ai ntregului sitem de asistent social, constatm c unele sunt identice cu cele
recunoscute prin JIM, iar altele sunt speciIice unora sau altora dintre comunitti: persoane cu
dizabilitti; persoane de etnie rom; tineri peste 18 ani care prsesc sistemul institutionalizat
de protectie a copilului; Iamilii cu mai mult de 2 copii, inclusiv Iamiliile monoparentale;
mame minore; adolescente nsrcinate; cei cu venituri mici si sracii; necaliIicatii proIesional,
analIabetii, prin abandon scolar; toxicomanii, narcomanii; delincventii, n detentie sau cu
cazier; printii singuri; copiii abuzati sau care triesc n conditii improprii; cei care au nevoie
de asistent social, dar nu primesc; cei cu consum sub nivelul de subzistent (subnutriti, Ir
locuint), persoane aIlate anterior n detentie, persoane aIlate n detentie, delincventi juvenili;
persoane Ir adpost; victime ale violentei n Iamilie; persoane aIectate de boli care le
inIluenteaz viata proIesional si social (ex. HIV/SIDA, cancer etc.); imigranti; persoane
aIectate de boli ocupationale; reIugiati si persoane care solicit azil; prostitutia si victimele
traIicului de persoane; somerii de lung durat, angajatii n munci precare si necaliIicate.
1.5. ELEMENTE ALE RELATIEI CU BENEFICIARII
Orientarea spre beneIiciar n domeniul serviciilor sociale poate asigura un nivel nalt de
satisIactie a beneIiciarului si presupune identiIicarea dorintelor si cerintelor acestuia cu privire
la prestatiile oIerite, inIormarea adecvat, oIerirea de Iacilitti si posibilitti de alegere a
serviciului care corespunde cel mai bine asteptrilor sale. n acest sens, un rol important
revine prestatorului, care trebuie sa Iie receptiv la dorintele, sugestiile, nemultumirile
beneIiciarilor si totodat, mai sensibil la preocuprile lor.
43
EIicienta acestui demers depinde hotrtor de modul n care Iurnizorul de servicii respect o
serie de cerinte, cum ar Ii: realizarea unei comunicri eIiciente cu beneIiciarii, prezentarea
unei imagini reale a serviciului si prestarea corect a serviciului promis, preocuparea
permanent pentru mbunttirea continu a serviciului Iurnizat, n scopul depsirii
asteptrilor beneIiciarilor, adic Iurnizrii de servicii excelente, etc.
Realizarea unei comunicri eIiciente cu beneIiciarii serviciilor le induce acestora un puternic
sentiment de implicare n procesul de prestare, contribuind la reducerea nemultumirilor
cauzate de aparitia unor probleme n timpul Iurnizrii serviciului. Un sistem eIicient de
comunicare ntre Iurnizor si beneIiciari presupune: asigurarea accesibilittii serviciilor (adic
oIerirea tuturor inIormatiilor necesare privind serviciul Iurnizat), monitorizarea perceptiilor
consumatorilor pentru a ntelege pe deplin asteptrile si exigentele acestora, precum si
instruirea personalului n directia personalizrii serviciilor prestate. El inIluenteaz n mod
Iavorabil toleranta consumatorilor si contribuie la cresterea ncrederii n serviciul Iurnizat.
Nemultumirile beneIiciarilor si insatisIactia acestora provin, nu de putine ori, din nencrederea
lor n aIirmatii exagerate privitoare la serviciile oIerite de compania prestatoare de servicii si
promisiunile neonorate. Pentru diminuarea sau chiar eliminarea nemultumirilor exprimate de
beneIiciari trebuie s se actioneze n directia promovrii serviciilor oIerite, att explicit
(reclam adecvat, vnzri personale), ct si implicit (nivelul pretului s reIlecte asteptrile
beneIiciarilor, s se prezinte o imagine corect a caracteristicilor serviciului).
Prin urmare, Iurnizorii de servicii si pot spori notorietatea si rentabilitatea prin orientarea
eIorturilor n directia garantrii si onorrii promisiunilor explicite si implicite Icute
beneIiciarilor. Ele trebuie s reIlecte exact serviciul oIerit si nu versiunea ideal a acestuia.
Comportamentul beneIiciarilor de servicii trebuie urmrit de Iirma prestatoare nc de la
primul contact cu beneIiciarii, n scopul satisIacerii acestora si obtinerii succesului pe piat. n
acest sens, Iurnizorul de servicii trebuie s desIsoare o serie de actiuni concrete, care
Iormeaz un lant cauz-eIect. El include procesele care se succed de la primul contact cu
beneIiciarul si pn la obtinerea succesului organizatiei.
n acest sens, prezentm cteva elemente Ioarte importante, care conduc la mbunttirea
relatiilor cu beneIiciarii:
a. ATITUDINEA: aIecteaz impresia pe care le-o puteti Iace beneIiciarilor si inIluenteaz
modul n care i abordati voi pe ei. n lucrul cu beneIiciarii trebuie s Iiti:
- Pozitivi: dac v asteptati s reusiti, chiar reusiti.
- Politicoyi: s Iiti mereu politicosi n orice mprejurare.
- Aten(i: s ascultati, s artati interes, s Iiti alerti si s observati Iiecare reactie a
beneIiciarului; s le oIeriti ntreaga dumneavoastr atentie.
- Sritori: rolul dumneavoastr este s oIeriti un serviciu; demonstrati acest lucru
beneIiciarilor.
- Plini de grij: faceti-i pe beneIiciari s simt c si ei conteaz, c sunt indivizi cu
personalitate si nu niste necunoscuti din multime.
- Entuziayti: s v plac s oIeriti servicii si s artati beneIiciarilor c v bucurati s i
ajutati. Artati c puneti energie n actiunile dumneavoastr.
44
- Lucizi: cuvintele pot transmite mesaje att mesaje negative, ct si mesaje pozitive.
Modul n care le rostiti este important. Fiti precauti cu expresiile tip, s-ar putea s necesite
o adaptare pentru interlocutorul pe care l aveti n Iat.
b. ASPECTUL FIZIC: Impactul pe care l obtineti provine dintr-o combinare a urmtoarelor
elemente:
- mbrcminte: S aveti o tinut potrivit, curat si ngrijit, astIel nct s reIlectati
imaginea organizatiei voastre si asteptrile beneIiciarilor care caut servicii proIesioniste.
- Voce: tonul vocii voastre poate transmite la Iel de mult inIormatie beneIiciarului ca si
cuvintele pe care le Iolositi. De aceea s puneti n voce o not de interes, cldur si
sinceritate.
- Limbajul trupului: gesturile voastre si pozitia pe care o aveti, Ielul n care mergeti sau
sedeti, toate transmit mesaje beneIiciarului.
- Zmbet: oamenii rspund la zmbet. Este ceva contagios si care i relaxeaz pe
beneIiciari. Folositi zmbetul acolo unde se potriveste. ntr-o situatie nepotrivit poate
avea un eIect duntor.
- Contact vizual: Este un mod de a le arta recunoastere oamenilor, de a pune temelia unei
relatii, de a stabili raporturi si de a-i Iace pe beneIiciari s se simt bineveniti.
c. ABORDARE: Pentru a-i trata pe beneIiciari n mod eIicient, trebuie s Iiti:
- ncreztori: dac l abordati pe beneIiciar cu ncredere, creati ncredere.
- n cunoytin( de cauz: beneIiciarul trebuie s simt c v cunoasteti meseria, c sunteti
competenti si eIicienti. Totusi, nu stiti chiar totul, asa c s nu v Iie team s i ziceti
beneIiciarului: ,O s m interesez si v voi spune cnd voi aIla.
- Aten(i/Respectuoyi: ntotdeauna artati-i beneIiciarului c i pretuiti prezenta privindu-l,
salutndu-l si prezentndu-v.
- Primitor: Iaceti-i pe beneIiciari s se simt relaxati. Tuturor ne place s ne simtim plcuti
si s Iim tratati cu apropiere si s ne simtim conIortabil cu mediul nconjurtor.
d. COMUNICARE: O slab comunicare este cea mai mare barier n calea oIeririi de
servicii de calitate. Cnd comunicarea nu Iunctioneaz att cu beneIiciarul, ct si ntre voi
pot rezulta resentimente si Irustrare. Puteti depsi aceasta astIel:
- S v cunoayte(i meseria, s stiti clar ce se asteapt de la voi si ce se ntmpl n
cadrul organizatiei.
- S renun(a(i la jargon (limbajul de specialitate), care poate provoca conIuzie n
mintea beneIiciarului.
- Ac(iune prompt. Dac o vizit prompt poate ndrepta o situatie, atunci Iaceti-o. Nu
scrieti o scrisoare de patru pagini. Atunci cnd o reclamatie serioas necesit scuze
oIiciale n scris, scpati de ea ct puteti de repede.
- Vorbi(i astfel nct toat lumea s n(eleag. Adaptati vorbirea, cuvintele pe care le
Iolositi si gradul de Iormalitate cu beneIiciarul.
e. COOPERARE: Calitatea serviciului oIerit de ctre unul dintre angajati altui angajat poate
aIecta calitatea serviciului oIerit unui beneIiciar extern. Dac cineva tip la dumneavoastr
sau v scie la birou, aveti grij cum l veti trata pe urmtorul dumneavoastr beneIiciar. Nu
45
trebuie ca nemultumirile de la birou s aIecteze serviciul pe care l Iurnizati. Dac l aIecteaz,
ncercati s evitati data urmtoare. Tineti minte:
- c modul n care v tratati un coleg poate avea acelasi eIect asupra propriilor si
beneIiciari;
- c relatiile pot Ii transIormate dac oamenii constientizeaz modul n care
comportamentul lor i aIecteaz pe altii;
- c ngrijirea beneIiciarilor este un eIort de echip, necesit cooperarea si angajamentul
Iiecruia din birou.
f. MINTE DESCHIS: Cel mai important eIect al unei judecti pripite despre un beneIiciar
este c acest lucru se vede. Nu exist nici o Iormul magic prin care puteti s evitati a trage
imediat concluzii dup prima impresie lsat de beneIiciari sau pe baza primelor lor cuvinte.
Cu ct cptati mai mult experient, cu att veti nvta s evitati a v Iorma opinii instinctive
despre beneIiciar numai pe baza nItisrii si a accentului su. Si beneIiciarii Iac presupuneri
pripite. n Iata unui serviciu mai putin dect prietenos, politicos si competent, acestia vor trage
concluzia c acel serviciu nu doreste s aib de a Iace cu ei, ceea ce poate duce la ostilitate si
pierderea ncrederii, astIel crend o barier care nu trebuie s existe.
- Evita(i s face(i presupuneri. Emitem mereu judecti pentru c aceasta Iace parte din
natura omeneasc, dar trebuie s Iim constienti unde ne pot duce aceste presupuneri dac
le urmm. Faceti greseli legat de: - nivelul de ntelegere al beneIiciarului; - imaginea
despre sine a beneIiciarului; - nevoile de baz ale beneIiciarului. Ceea ce ar putea duce la:
- suspiciune; - lips de ncredere; - ostilitate; - pierderea reputatiei.
- Fi(i conytien(i de prejudec(i: n relatia cu beneIiciarii, prejudecata este dusmanul cel
mai mare al Iurnizorilor de servicii, deoarece provine din credintele si experientele cele
mai adnc nrdcinate. Nu v dati seama ntotdeauna cum v puteti trda prin gesturi,
aspect si atitudine. Puteti scpa de prejudecti dac le recunoasteti si le combateti. Dac
v puteti recunoaste propriile prejudecti, este mai mic pericolul de a le dezvlui
beneIiciarului si de a ridica o barier pe care pe urm o veti putea drma printr-un eIort
Ioarte mare.
- Ancora(i-v la lungimea de und a beneficiarului: Pentru a rezolva o problem, trebuie
mai nti s o ntelegeti. Strngeti toate datele necesare si constientizati mesajele non-
verbale transmise de beneIiciar. Concentrati-v pe beneIiciar n loc s v planiIicati deja
urmtorul pas. Ascultati ce v spune beneIiciarul despre sine nsusi si modiIicati-v apoi
abordarea n consecint. Toat lumea are dreptul la acelasi grad de serviciu, ns gradul de
Iormalitate trebuie adaptat la necesittile Iiecrui beneIiciar si la mprejurri.
g. ANGA1AMENT: Fiecare membru al echipei trebuie s cread n ngrijirea beneIiciarilor
si s devin angajat n aceasta, astIel managerii s asigure o rezolvare a problemelor
beneIiciarilor n mod permanent. S Iie implicati TOTI n activittile de ngrijire a
beneIiciarilor. Toate prerile sunt valabile. Nu uitati c sunteti cu totii beneIiciari ntr-un Iel
sau altul. S descoperiti problemele care mpiedic oIerirea de servicii de bun calitate si s
aIlati cum pot Ii ele rezolvate sau depsite. IdentiIicarea necesittilor de instruire care, dac
sunt ndeplinite, vor duce la mbunttirea serviciului nostru.
h. NCREDERE: Pentru a Iurniza beneIiciarilor un serviciu, trebuie s puteti s i ajutati cu
ct mai mult politete. O instruire adecvat n aceast munc i va ajuta pe toti lucrtorii n
46
acest domeniu s se descurce cu cei 4 P: Pregtire - Ce trebuie eu s stiu? Ce e probabil s
m ntrebe ei? Produs/Serviciu - Ce Iacem noi? Ce gam de servicii oIerim? Cum ncercm
s i ajutm pe oameni? Proceduri - Cum pot s rezolv problema cutare? Care e modalitatea
cea mai bun de a o ajuta pe aceast persoan? Persoane - La cine pot apela?
Analiza comportamentului beneficiarilor
ntlnim adesea, n timpul desIsurrii unor activitti sau n perioada de Iurnizare de servicii
pentru beneIiciarii nostrii, momente cnd nu ntelegem reactiile, maniIestrile sau
comportamentele acestora, maniIestate Iat de noi sau Iat de alti colegi/specialisti.
Binenteles, ar trebui s ne ngrijoreze un astIel de comportament si s ne adresm ntrebrile:
Acest comportament este normal? sau speciIic (vrstei, mediului, statutului etc.)? sau Se
repet prea des? Oare de ce nu rspunde cum vrem noi, programelor propuse pentru ei?
Recomandm specialistilor s Iac diIerenta ntre comportament yi etichetare. n mod curent
avem cu totii tendinta de a generaliza un comportament observat (extindem acel aspect la
nivelul ntregii personalitti) si apoi s descriem comportamentul n termeni de trstur de
personalitate (este sociabil, dezordonat, arogant, neserios etc.), de Iapt aplicm etichete.
Exist o metod Iolosit de secialistii n lucrul/recuperarea copiilor sau adolescentilor cu
tulburri de comportament sau ADHD, denumit ,management comportamental sau ABC-
ul comportamental care ne prezint comportamentul unei persoane/beneIiciar/copil ca Iiind
de o dimensiune speciIic, observabil si msurabil (are o Irecvent, o durat si o intensitate
a maniIestrii), iar descrierea comportamentului beneIiciarului se Iace n termeni concreti (ce
anume Iace beneIiciarul). Comportamentele beneIiciarilor nu apar din senin; maniIestarea lor
este Iavorizat de prezenta unor Iactori denumiti antecedente si sunt mentinute n timp de
reactiile celor din jur, denumite consecinte:
A - antecedente - (elementele contextului spatio-temporal) care apar chiar nainte de
realizarea comportamenului si cresc probabilitatea aparitiei lui. Antecedentele pot Ii situatii,
gnduri, emotii sau comportamente legate de evenimente, gnduri si amintiri din trecut, care
se reIlect n situatia actual. De exemplu, este mult mai probabil ca doi Irati s se certe atunci
cnd primesc o jucrie nou dect dac nu ar primi nimic. Antecedentele sunt de dou tipuri:
imediate - apar chiar nainte de comportament, si deprtate - evenimente ntmplate recent,
dar care inIluenteaz comportamentul actual (ex. Faptul c un beneIiciar nu doarme de prnz
sau este rcit Iace mai probabil aparitia unor comportamente problematice, cum ar Ii reIuzul,
accesele de Iurie n relatia cu adultul sau cu alti beneIiciari). ntrebri care Iaciliteaz
identiIicarea antecedentelor imediate ale comportamentului: Cnd apare de obicei
comportamentul tint? Unde apare de obicei comportamentul tint? Cine este prezent cnd
apare comportamentul tint? Ce activitti sau evenimente preced aparitia comportamentului
tint? Ce Iac sau ce spun alte persoane imediat nainte de aparitia comportamentului tint? Ce
alte comportamente Iace beneIiciarul chiar nainte s realizeze comportamentul tint? Cnd,
unde, cu cine si si n ce circumstante este cel mai putin probabil s apar comportamentul
tint?
B (Behavior) - comportamentul beneficiarului, ceea ce Iace, spune, simte la un moment
dat.
47
C - Consecin(e - sunt stimulii care apar dup realizarea comportamentului si au rolul de a
creste sau de a scdea Irecventa de realizare a unui comportament. Reactia adultului
(consecinta) la comportamentul beneIiciarului poate Ii de dou tipuri: de ncurajare a
comportamentului beneIiciarului sau de descurajare. De exemplu, dac un beneIiciar Iace un
comportament (ex. si adun jucriile si le pune n cutie) si este ludat de ctre adult, el va
avea tendinta de a repeta acel comportament; dac el este penalizat de ctre adult sau este
ignorat, beneIiciarul va avea tendinta de a elimina acel comportament din repertoriul lui. Ne
putem da seama Ioarte usor de inIluenta reactiei adultului asupra comportamentului
beneIiciarului dac privim cu atentie beneIiciarul la vrste mici; de multe ori atunci cnd Iace
un comportament, el cut privirea adultului pentru a vedea dac este aprobat sau nu.
Consecintele sunt responsabile de mentinerea n timp a unui comportament! BeneIiciarul
gndeste n termeni de eIicient si nu de bine sau ru.
Dup ce au Iost identiIicate antecedentele, consecintele si eIectele asupra beneIiciarului, se
aplic metodele de management comportamental. EIicacitatea metodelor depinde de ct de
potrivit este metoda pentru vrsta si paticularittile situatiei sau a beneIiciarului, precum si
de modul n care se aplic.
Metoda n sine nu este bun sau rea. Ea Iunctioneaz dac a Iost nteleas si aplicat corect;
de exemplu, paracetamolul este eIicient n combaterea rcelii doar dac l iau de 3 ori pe zi
timp de 5 zile, adic dac tin cont de niste prescriptii. La Iel se ntmpl si cu metodele de
modiIicare comportamental.
Comunicarea cu beneficiarii
Termenul ,a comunica are, n Dictionarul explicativ al limbii romne, sensul de ,a face
cunoscut, a da de tire, a informa, a intiinta, a spune, dar si 'a se pune in legtur, in
contact cu.. Din primul sens desprindem nemijlocit ideea de act liniar, ntre un
comunicator si un receptor; cel de-al doilea sens situeaz comunicarea ntr-un context mult
mai larg, acela al interactiunii dintre oameni. Acelasi nteles are si deIinitia dat n Dictionarul
de IilosoIie, avnd ca autor pe Didier Julia: ,relatie intre persoane, o relatie preponderent
lingvistic, dar care nu se reduce la aceasta, ci cuprinde totalitatea Iormelor de expresie
uman codiIicate n limbaj.
n cartea lui Horst Rckle, ,Limbajul corpului, se Iormuleaz o deIinitie extrem de scurt:
,comunicarea repre:int schimbul de informatii`. Autorul consider c aceasta ,presupune
interactia social, prin utilizarea modurilor de comportare nnscute sau dobndite, precum si
48
existenta unor semnale verbale sau nonverbale care sunt emise si receptionate constient sau
inconstient.
Comunicarea reprezint trecerea inIormatiei de la o persoan la alta. Interactiunile de orice tip
depind de capacitatea noastr de a comunica cu alte persoane. Fr o modalitate de
transmitere a intentiilor sau de semnalizare, nu am Ii capabili de interactiune social.
InIormatia poate Ii orice, de la o grimas adresat unui prieten, semnalnd c v-ati plictisit s
ascultati proIesorul, pn la o tez complex nchegat a unui doctorand, care prezint
rezultatul mai multor ani de cercetare ntr-un raport detaliat, care poate c nu va mai Ii citit
vreodat dect de cteva persoane.
Comunicarea prin cuvinte este cunoscut sub denumirea de comunicare verbal si ne
permite s controlm interactiunea social ntr-o manier Ioarte complex. De exemplu,
putem alege cuvinte emotionante pentru a descrie ceva, inIluentnd astIel atitudinea
asculttorului. Puteti vedea Ioarte clar acest lucru dac analizati aceeasi stire n dou ziare cu
opinii politice diIerite si cutati diIerentele dintre cuvintele pe care le utilizeaz. Nu doar
alegerea cuvintelor este important n comunicarea verbala; au important si tipurile de
propozitii pe care le Iormulm si Ielul n care le construim.
Totuyi, limbajul nu este n nici un caz singura noastr modalitate de comunicare.
Animalele comunic Irecvent ntre ele, si totusi nu posed limbajul. Oamenii comunic ntre
ei la diverse niveluri, multe dintre ele neavnd nicio legatur cu cuvintele: de exemplu, cnd
v dati seama c un prieten este Iurios, primiti deseori inIormatia printr-o Iorm de
comunicare care nu solicit ca prietenul dumneavoastr s se exprime n cuvinte. Aceasta se
numeste comunicare nonverbal - comunicare Ir utilizarea cuvintelor.
Comunicarea nonverbal const n orice modalitate de comunicare ce nu con(ine
cuvinte sau simboluri care le nlocuiesc. Utilizm comunicarea nonverbal complet
inconstient, atunci cnd interactionm cu alte persoane. n acest sens, avem tendinta de a
utiliza o mare varietate de semnale distincte cunoscute sub denumirea de indicii. Acestea pot
Ii grupate n aproximativ opt tipuri: paralimbaj, contact vizual, expresii Iaciale, postur,
atingere, proximitate si mbrcminte. Vom analiza, pe rnd, toate aceste aspecte.
Cnd suntem ntr-o stare puternic emotional (Iuriosi sau ngrijorati), vorbim n general cu
mult mai multe greseli n exprimare, blbieli sau repetitii, iar cand nu suntem siguri de ceea
ce spunem sau avem o nesigurant n privinta modului n care asculttorul este posibil s ne
receptioneze, spunem mult mai des ,,iii si ,,aaa dect de obicei. De asemenea, Kasl si Mahl
au constatat ca timbrul real al vocii este diferit n func(ie de starea emo(ional. De
exemplu, poate Ii cald si rezonant dac suntem aIectuosi sau poate Ii strident si zgomotos,
dac suntem Iuriosi.
Ritmul vorbirii este o alt cale prin care putem comunica inIormatii, deseori complet
incostient. Un om care vorbeste Ioarte lent poate Ii considerat ca Iiind nesigur de ceea ce
spune, asa cum am artat deja, n timp ce vorbirea rapid poate indica Iaptul c omul este
nelinistit sau anxios. n timpul unei conversatii obisnuite exist pauze de o lungime standard,
n general, si care indic lucruri diIerite: o pauz scurt poate sugera c persoana a terminat o
49
explicatie sau o idee si trece la urmtoarea (cum este virgula, n scris), n timp ce o pauz
lung poate Ii semnul c este rndul celeilalte persoane s vorbeasc.
Putem vedea ct este de util paralimbajul, cnd ascultm pe cineva care se pricepe s
vorbeasc la teleIon. n aceast situatie, nu poate Ii Iolosit nici unul dintre celelalte mijloace
nonverbale, avnd la baz pipitul si vzul, asadar devin Ioarte importante indiciile
nonverbale date prin pauze, tonul vocii, si asa mai departe. Poate c lucrul care ne lipseste mai
presus de orice atunci cnd vorbim la teleIon este contactul vizual cu interlocutorul.
Contactul vizual este un indicator puternic al emotiei. Admitem acest lucru atunci cnd
vorbim despre dou persoane ndrgostite ,,care se privesc lung. Cu ct dureaz mai mult
contactul vizual cu cineva, cu att vom tinde s ne simtim mai apropiati de aceast persoan.
Contactul vizual are patru Iunctii importante n comunicare: reglarea Iluxului conversatiei,
Iurnizarea de Ieedback vorbitorului despre ceea ce a comunicat, exprimarea emotiilor si
inIormarea ambilor participanti despre natura relatiei lor.
Vom anliza, pe rnd, toate aceste Iunctii. Dac dorim s initiem o conversatie cu cineva,
deseori ncepem prin a ne uita la persoana respectiv pentru ,,a-i prinde privirea; dac vrem
s spunem ceva, asteptm pn cnd apare o pauz si persoana care vorbeste se uit la noi. De
asemenea, deseori s ncheiem o remarc, semnalnd acest lucru uitndu-ne la interlocutorul
nostru si spunndu-i ,,acum este rndul tu.
Cnd contactul vizual este utilizat pentru transmiterea Ieedback-ului, se poate s ni se par
Ioarte neplcut ntreruperea lui. Argyle, Lalljee si Cook (1968) au artat c dac doi subiecti
stteau de vorb, dar unul purta ochelari Iumurii, astIel nct s nu se poat realiza contactul
vizual, conversatia este mult mai nesigur si cu mai multe pauze si ntreruperi. n contactul
vizual se reIlect nevoia de aprobare si c persoanele care au o nevoie puternic de aprobare
stabilesc un contact vizual mai prelungit dect altele. Aceasta s-ar lega cu studiul lui
Kleinke, care a artat c subiectii crora li s-a spus c partenerul nu s-a uitat destul la ei, au
crezut c acesta nu a Iost atent. ProIesorul care insist ca membrii clasei s ,,se uite la el,
cere, de asemenea, un indiciu nonverbal al atentiei din partea lor.
Exprimarea emo(iilor - exist dou modalitti prin care contactul vizual ne poate exprima
emotiile. Prima modalitate este simpla stabilire a contactului vizual. Asa cum am mentionat
mai inainte, adoptm priviri diIerite dac ne uitm la persoane care ne sunt antipatice, tinnd
muschii din jurul ochilor ncordati si ochii larg deschisi. Dac privim o persoan care ne este
simpatic, muschii ochiilor sunt mai relaxati si ochii nu mai sunt att de larg deschisi. Alte
semnale, precum Irecventa cu care clipim sau pozitia sprncenelor, pot indica si sentimente.
Chipul yi ochii sunt prtile corpului pe care le remarcm cel mai mult, dar care sunt Ioarte
greu de nteles. Muschii Ietei, la om, sunt mai numerosi dect la orice alt animal, ceea ce ne
arat ct de importanta este pentru Iiintele umane capacitatea unor miscri subtile ale Ietei. n
plus, expresiile noastre Iaciale se pot modiIica Ioarte rapid: unele expresii pot s dureze doar
o cincime de secund, comunicnd, totusi, un mesaj altei persoane. Expresia fe(ei este unul
dintre cele mai utile semnale nonverbale, pe care l n(elegem cu to(ii.
50
Exist, n principiu, yapte grupuri principale de expresii faciale, desi Iiecare grup are multe
variatii. Acestea sunt: fericirea, surpriza, teama, triste(ea, furia, curiozitatea yi dezgustul
(dispre(ul). Aceste grupuri de expresii par s reprezinte semnale recunoscute de toate
societtile umane, de aceea se crede c s-ar putea s Iie nnscute. Expresiile faciale pot
furniza un feedback n conversa(ie, artnd vorbitorului c l asculta(i.
Pozi(ia - Ielul n care stm n picioare sau jos poate Ii un indicator Ioarte bun al strii n care
ne aIlm si poate Ii utilizat ca o metod deliberat de comunicare (Cum ati semnala cuiva c
v simtiti stul pn peste cap si nervos?). Cel mai adesea, este o Iorm inconstient de
comunicare. Deseori, corpul ,,ne d de gol, Iie prin pozitie, Iie prin mici gesturi inconstiente
pe care le Iacem si care indic nervozitate sau neliniste. Persoanele care predau lectii de
autoaprare evidentiaz deseori c unul dintre aspectele care Iac din cineva o posibil victim
este mersul ntr-o manier timid sau nIricosat si ncurajeaz participantii s adopte un mers
ncreztor, cu spatele drept, care s le diminueze sansele de a Ii atacati.
Gesturile pe care le Iacem sunt de asemenea o modalitate de comunicare de inIormatii
suplimentare. De cele mai multe ori, utilizm gesturile deliberat, pentru a sprijini si evidentia
ceea ce spunem. Dar, uneori, gesturile pe care le utilizm sunt inconstiente, Icute Ir nici o
intentie din partea noastr, si nu ne dm seama c ne trdeaz. Semnalele precum btaia
nervoas din picior sau minile neastmprate i comunic interlocutorului nostru cum ne
simtim, deseori Ir s ne dm seama. Acestea, mpreun cu ecoul pozi(ional pe care l
prezint multe persoane, imitnd pozitia celui cu care comunic, alctuiesc un semn de atentie
si empatie Iat de persoana care vorbeste. Dac v uitati n jur ntr-o zi de var, cnd v aIlati
la o plimbare n parc, puteti vedea deseori ecoul pozitional n discutiile unor perechi de
prieteni. De asemenea, dac priviti de aproape, puteti vedea usor gesturi utilizate pentru a
indica ntelegere din partea asculttorului.
Gesturi cu specific cultural - gesturile ca datul din cap aIirmativ sunt cunoscute Ioarte bine,
dar chiar si acestea au speciIic cultural. n unele societti, semnul din cap pentru ,,da nu este
deloc utilizat - ele au n schimb alte simboluri si v puteti imagina ct de usor pot lua nastere
conIuzii! Gesturile care sunt utilizate n societatea noastr, precum cele pe care le Iolosesc
autostopistii pentru a opri o masin, sunt tot semnale culturale si, n alte tri, pot Ii ntelese
gresit. Dac arti degetul mare cuiva, n unele tri mediteraneene, acest gest este considerat a
Ii o insulta! Majoritatea gesturilor pe care le Iacem sunt simboluri, nlocuind o anumit idee,
aproape ntotdeauna nvtate, si variaz de la o societate uman la alta.
Ceea ce spuneti si cum o spuneti inIluenteaz n mare parte reusita muncii dumneavoastr cu
beneIiciarii. Puteti s i ajutati pe beneIiciari s nteleag mai bine, s memoreze si s accepte
ceea ce spuneti dac: Gnditi nainte s vorbiti; V planiIicati toate punctele pe care trebuie s
le explicati; Puneti toate punctele n ordine logic; mprtiti n sectiuni ceea ce aveti de spus;
Luati n considerare/respectati pe asculttor; Sunteti Ioarte atenti; Mai nti vorbiti si abia apoi
umblati printre hrtii; V controlati calitatea vocii, tonul, volumul, ritmul; Evitati
terminologia complicat; Evitati presupunerile si generalizrile; Evitati cuvintele si expresiile
iritante; Cereti Ieedback.
51
Ascultarea v spune o multime de lucruri despre ce stie, ce gndeste si ce simte beneIiciarul.
Este mai mult dect cuvintele n sine si anume modul n care sunt rostite cuvintele si, mai
ales, ceea ce nu se spune.
Participarea este asociat cu ascultarea. nseamn s arti c asculti si c ti pas de ce spune
persoana. Actioneaz ncurajnd beneIiciarul s spun mai mult. Abilittile de participare
includ reactii gen ,a da din cap', contact vizual, a spune ,nteleg' si asa mai departe.
Recunoayterea sentimentelor este si ea aliat cu ascultarea. Este important s Iim constienti
de ce simt persoanele respective n legtur cu problemele lor. Aceste sentimente au o
inIluent puternic asupra comportamentului lor. Este de asemenea important s v
recunoasteti propriile dumneavoastr sentimente si inIluenta pe care o pot avea asupra
situatiei.
Folosirea tcerii este un concept simplu dar nu ntotdeauna usor de aplicat. Adesea ne simtim
jenati de tcere si avem tendinta s umplem orice pauz dintr-o conversatie. Este important s
pstrm aceste pauze, nevorbind prea devreme, astIel nct interlocutorul s nu se simt presat
s spun primul lucru care i vine n minte. Este important s i se dea sansa s gndeasc la ce
s-a spus, s priveasc acel lucru n perspectiv si s-si elaboreze gndurile nainte s continue.
Clarificarea este si ea asociat cu ascultarea. nseamn s Iii absolut sigur c ai nteles ce
spune cellalt. Include si ntrebri, repetarea unor aIirmatii si rugmintea adresat celuilalt de
a da mai multe amnunte sau s repete cu alte cuvinte ceva. Aceasta l poate ajuta si pe
beneIiciar s capete o mai bun ntelegere a situatiei.
Concluzie: n conversa(ii uzuale, majoritatea suntem asculttori slabi, petrecndu-ne
timpul n cutarea unei reac(ii, a unui rspuns la ceea ce spune cellalt. Ascultarea bun
nseamn s te concentrezi pe mesajul celuilalt, nu numai pe cuvinte.
Exist un limbaj al ncurajrii pe care l puteti dezvolta si mai mult Iolosind Iraze care:
demonstreaz sprijinul: "Dup cum te cunosc eu, sunt sigur c te vei descurca..."; sau "O
s reusesti", "Sunt sigur ca vei ntelege", "Cred c te vei descurca".
recunosc meritele efortului yi mbunt(irii: ajut beneIiciarii s-si dezvolte propriul lor
simt al mplinirii: "Se pare c ai muncit mult la..."; "Vd c naintezi"; "Uite ce progrese ai
Icut".
recunosc plcerea yi succesul: "Te distrezi bine cu pictura". "Ai terminat de unul singur".
subliniaz contribu(ia, punctele forte yi aprecierea: "Multumesc (actiunea)... a Iost de
mare ajutor"; "A Iost drgut din partea ta s..."; "Am nevoie de ajutorul tu pentru...";
"Multumesc. Apreciez ... pentru c mi usureaz munca".
demonstreaz toleran( yi acceptare: "Te-ai descurcat..."; "M bucur c esti multumit
de..."; "Dac nu esti multumit, ce crezi c poti s Iaci s Iii multumit?"; "Se pare c ti-a
plcut...".
52
20 de moduri de a ncuraja
(lista poate continua)
1. Acum esti pe drumul cel bun!
2. Te descurci Ioarte bine!
3. Stiam c poti s Iaci asta!
4. Acum stii cum se Iace!
5. Grozav!
6. Continu, e din ce in ce mai bine!
7. Astzi ti dai toat silinta!
8. mi esti de mare ajutor!
9. Bine gndit!
10. Astzi o Iaci mult mai bine!
11. Faci progrese cu adevrat!
12. E clar c ai exersat!
13. Apreciez ajutorul tu!
14. ncearc nc odat si vei reusi!
15. Nimeni nu e perIect!
16. Azi ai Icut Ioarte mult!
17. Acum ai nteles cu adevrat!
18. Nu ti-a scpat nimic!
19. Nici eu n-as Ii Icut mai bine!
20. PerIect, Ioarte bine, bravo!
20 de moduri de a descuraja
(lista poate continua)
1. mi dai de lucru mai mult dect merit!
2. Ati gsit (primit) ce-ati cutat!
3. Asa v trebuie!
4. Nu mai repet de Iiecare dat!
5. Poti Iii atent mcar odat?
6. Nu mai boci degeaba!
7. Tac-ti gura, vorbesti numai prostii!
8. Iarsi stm dup tine.
9. Ai mncat ct un porc.
10. Hai, las c Iac eu asta.
11. Nu esti n stare de nimic.
12. Doar att poti?
13. Tmpitule!
14. Prostule!
15. Lenesule!
16. Nebunule!
17. Bolnavule!
18. Neajutoratule!
19. S-ti Iie rusine.
20. Nu Iii obraznic.
Este usor de extins aceast list a cuvintelor si a Irazelor ncurajatoare sau descurajatoare, de
Iapt att de usor, nct putem trage concluzia c mare parte a limbajului pe care l utilizm n
comunicare este n mod neconstient descurajator, deprimant, pe alocuri violent si alieneaz
viata, mpiedicndu-ne astIel n stabilirea unui sentiment al comuniunii si a conexiunilor
empatice ntre noi. Mare parte din ceea ce ne spunem unii altora este Ioarte judiciativ, si dup
cum stim, nimnui nu-i place s Iie judecat. Dect s blocm dialogul cu partenerul de
discutie oIerindu-i sIaturi, mai bine s ascultm empatic Ir s judecm pn cnd
conexiunea a Iost stabilit.
Odat conexiunea stabilit, dac cealalt parte doreste sIaturi, putem Iace o cerere pentru a
aIla dac doreste sau nu s asculte ceea ce noi avem s-i oIerim. Si dac esti de partea care
primeste un sIat, cum se ntampl de obicei, dect s te superi, mai bine l privesti din punctul
de vedere al celeilalte persoane, care a vrut s si ndeplineasc o nevoie proprie, aceea de a Ii
de Iolos. Si nc un lucru despre sIat: Este pe gratis si nu esti obligat s l accepti!.
Ascultarea activ
Studiile de specialitate au demonstrat c ascultm cu o eIicient de numai 25. Aceasta
nseamn c pierdem 75 din ceea ce se spune. Ascultm pe dou nivele. n timp ce ascultm
ceea ce se spune, percepem si un mesaj mai general din modul n care se transmite si din
semne non-verbale. Cam 50-60 din munca noastr necesit ascultare. Ascultarea este o
activitate activ, necesit atentie, concentrare si munc sustinut. Ascultarea oIer mari
cstiguri deoarece: Ne ajut s obtinem inIormatii complete; Evitm greseli si probleme; Le
arat beneIiciarilor c i considerati importanti; Demonstreaz c suntem interesati s i ajutati
pe beneIiciari s-si rezolve problemele; i ajut pe beneIiciari s capete ncredere n
53
dumneavoastr; BeneIiciarilor le este astIel mai usor s accepte ceea ce le spuneti; i ajut pe
beneIiciari s se asculte pe ei nsisi si s si schimbe anumite pretentii nerationale; Ajut la
reducerea suprrii si a sentimentelor neplcute.
Nivele de ascultare
Nu toat ascultarea are loc la acelasi nivel si nu necesit aceleasi abilitti. Putem asculta pe
patru nivele:
1. Primul nivel implic s ntelegi ce exprim sunetele si s distingi cuvintele. Este mai
degrab o ,constientizare' - de exemplu cnd conduci masina cu radioul deschis;
2. La al doilea nivel ncepe ntelegerea. Asculttorul se concentreaz la ceea ce se spune - iar
diIerentele dintre cuvinte si ntelesul lor ncep s Iie importante;
3. Al treilea nivel reprezint distingerea Iaptelor de preri sau de Iantezie si necesit o
analiz din partea asculttorului;
4. Nivelul cel mai nalt, care necesit cea mai nalt abilitate, implic o dimensiune n plus,
cea a empatiei, permitnd asculttorului s nteleag ce se spune din punctul de vedere al
vorbitorului.
V prezentm cteva recomandri privind ascultarea activ:
1. Eliminati elementele care distrag atentia;
2. Acordati suIicient timp pentru a asculta si concentrati-v pe ceea ce spune beneIiciarul;
3. Lsti-l pe beneIiciar s termine ce are de spus;
4. Nu ntrerupeti vorbitorul si nu anticipati ce va urma, n ceea ce are de spus;
5. Ascultati cu toat atentia;
6. ncercati s vedeti lucrurile din punctul de vedere al beneIiciarului;
7. Lsati beneIiciarul s vorbeasc mai degrab dect s vorbiti voi;
8. Lsati beneIiciarul s-si exprime nevoile si doleantele n cuvintele lui proprii;
9. Nu lsati propriile sentimente s blocheze beneIiciarul, de pild dac sunteti Iuriosi sau
iritati;
10.Nu ncepeti s v scuzati;
11.Evitati s judecati interlocutorul;
12.,Ascultati limbajul trupului vorbit de beneIiciar;
13.Folositi limbajul trupului pentru a demonstra c i acordati atentie si pentru a-l ncuraja pe
beneIiciar;
14.Luati notite;
15.Fiti Ilexibili;
16.Rmneti mereu cu mintea deschis;
17.Reactionati prompt;
18.Puneti ntrebri;
19.Rezumati si veriIicati;
20.Dac lucrurile nu sunt clare, le mai treceti odat n revist pentru a v asigura c interesele
beneIiciarului sunt satisIcute.
54
Formularea de feedback
Feedback-ul este un instrument Iolosit permanent, indiIerent de domeniu, att n viata
personal ct si n viata proIesional. Pentru clariIicarea termenului v prezentm deIinitia ce
Iigureaz n Dictionarul explicativ al limbii romne: Feedback ,Retroactiune care se
manifest la nivelul a diferite sisteme (biologice, tehnice etc.) in scopul mentinerii stabilittii
i echilibrului lor fat de influente exterioare, retroactiune invers, conexiune invers,
cau:alitate inelar, lant cau:al inchis.
De cele mai multe ori spunem c dm Feedback atunci cnd ne expunem prerea despre un
anumit lucru. Pn aici nimic mai adevrat. Cnd cineva si expune prerea, spunndu-ne
dac am Icut bine sau nu am Icut bine, nu mai este Ieedback. Iat un exemplu: ntrebare: Ce
prere ai despre acest tricou? Rspuns gresit: Cred c ai Icut o alegere bun! Aparent avem
de-a Iace cu Ieedback, n care interlocutorul nostru ne spune prerea despre tricou! De Iapt, el
nu ne spune prerea despre tricou ci despre alegerea celui care l-a cumprat!
Pentru a ntelege ce nu este Ieedback-ul, s ne gndim o clip care este scopul Ieedback-ului.
Feedback-ul are drept scop mentinerea unui anumit echilibru, un rspuns la o anumit cauz,
el nu trebuie s Iie o reactie la ceea ce a declansat cauza ci doar la eIect. Feedback nsemn a
oIeri celorlalti un rspuns eIicient pentru a le comunica exact ceea ce ne deranjeaz, n ce mod
ne aIecteaz, sau ce dorim s Iac ceilalti. Trebuie s Iacem acest lucru Ir a leza cealalt
persoan, a minimaliza aprarea si a-i Iace pe ceilalti s nteleag c doar comportamentul ne
deranjeaz sau ne place, nu persoana.
Feedback-ul i d oportunitatea asculttorului s-si exprime gndurile si sentimentele
personale cu privire la ceea ce s-a comunicat. Feedback-ul este Iurnizat dup ce vorbitorul a
terminat de transmis mesajul su n ntregime. Feedbackul ar trebui s fie: imediat,
suportiv, onest. Feedback-ul trebuie sa Iie o reactie la un comportament, mai exact, ceea ce ai
simtit TU n momentul n care ai interactionat cu Ienomenul! Probabil n acest moment
lucrurile nu v sunt tocmai neclare, v ntrebati oare: Pn la urma ce este acest Ieedback?
Sau ce nu este Ieedback-ul? ncepem cu cea de-a doua ntrebare: Ce nu este Ieedback-ul?.
1. Feedback-ul nu este un sfat. Aceasta este cea mai mare greseal care se Iace. Multi dintre
noi credem c dm Ieedback atunci cnd dm sIaturi. Ce-i drept, ne place s dm sIaturi.
Foarte Irumos! ns trebuie s ntelegem c acest lucru nu reprezint un Ieedback, ntruct nu
reprezint o reactie, Iiind o teoretizare pe marginea unei situatii, si nici nu atinge scopul
Ieedback-ului, anume reglarea si echilibrul sistemului. Iat un exemplu: ntrebare: Ce prere
ai despre aceast carte? Rspuns gresit: Cred c ar trebui s o scrii din nou! Feedback: Mi s-a
prut o carte incomplet, nu am reusit s o nteleg! Sau ntrebare: Cum ti se pare aceast
masin? Rspuns gresit: Cred c ar trebui s mai ncerci si alte variante! Feedback: Raportul
pret- calitate nu mi se pare ca Iiind unul bun. Nu mi se pare asa Irumoas! Sau ntrebare: Cum
ti se pare acest demers? Rspuns gresit: Eu n locul tu nu as Ii Icut asa ceva! As Ii nceput
mai degrab cu... Feedback: Acest demers nu mi se pare interesant! Toate rspunsurile de mai
sus nu intra n sIera Ieedback-ului, ele sunt sIaturi si nimic mai mult! Putem aIirma c indirect
ne-am spus prerea, ns Ieedback-ul nu nsemn a ne spune indirect parerea despre ceva, ci
55
trebuie s descriem ce am simtit noi despre lucrul respectiv sau despre actiunea respectiv.
Acesta este primul pcat al Ieedback-ului, anume s dm sIaturi.
Exist o vorb mai veche: Nu da sIaturi cui nu-ti cere! Trebuie s ai capacitatea s descrii ce
prere ai despre acel lucru, ce simti n legtur cu acel lucru si nu ce ar trebui s Iac persoana
respectiv. Dac persoana respectiv v cere un sIat sau v ntreab cum ati Ii procedat
dumneavoastr, atunci i puteti spune acest lucru. Pentru un individ, nimic nu este mai
neplcut, dect s primeasc un sIat atunci cnd el ar Ii vrut s primeasc Ieedback.
2. Feedback-ul nu este sondare psihologic. Aceasta e o alt greseal, cnd Iacem pe
expertii, neIiind nici momentul si nici cazul. De cele mai multe ori vom cdea n pcatul
psihologului amator, acela care vede dincolo de lucruri. S nu uitm c interlocutorul nu ne-a
cerut s-i desciIrm intentiile sau motivatia, ci vrea de la noi doar un Ieedback. Iat cteva
exemple: ntrebare: Ce prere ai despre acest tablou? Rspuns gresit: Probabil autorul lui este
destul de tnr! Feedback: mi place acest tablou, m binedispune! Sau ntrebare: Cum ti se
pare acest raport de evaluare? Rspuns gresit: Cred c ti-ai dat toat silinta s ias o treab
bun! Feedback: Mi se pare un raport complet si obiectiv! Ce-i drept, va Ii greu s rezistm
acestor tentatii, de a cuta n spatele Ienomenului, ns Ieedback nsemn a avea o reactie n
legtur cu Ienomenul respectiv. Dup cum veti observa n relatiile de mai sus, n rspuns nu
putem observa care este legtura direct dintre cel care d rspunsul si asupra crui lucru
trebuie s se pronunte el. Gnditi-v doar o clip, cel care v-a ntrebat ceva, v-a ntrebat
despre intentia lui, despre ce l-a determinat pe el s Iac un anumit lucru. Revedeti ntrebrile
si o s observati cum stau lucrurile.
3. Feedback-ul nu este nici critic, nici laud. Dac vrei s critici pe cineva, poti s Iaci
linistit acest lucru, ns nu te consola cu gndul c i-ai dat doar un Ieedback. Critica si lauda
sunt dou Ienomene Ioarte des ntlnite, ns nu trebuie conIundate cu Ieedback-ul. S lum
cteva exemple: S presupunem c cineva trebuia s predea un raport acum dou zile.
Rspuns gresit: Trebuia s-mi aduci raportul tu acum dou zile! Feedback: Asteptam raportul
tu acum dou zile. Sau cnd cineva vorbeste pe un ton ridicat: Rspuns gresit: Esti un
nesimtit, nu te intereseaz ce spun si ceilalti! Feedback: Atunci cnd vorbesti pe un ton ridicat
nu reusesc s mai nteleg nimic.
Puterea Ieedback-ului vine din Iaptul c el poate redresa, mentine o stare bun sau schimba un
comportament. Feedback-ul i permite celuilalt s primeasc un rspuns vizavi de actiunea lui.
Feedback-ul este constructiv cnd Iace reIerire numai la actiunea n sine si nimic altceva.
Dac vrei ca o persoan s stie ce prere ai n legatur cu un anumit lucru, descrie acea stare
pe care ai avut-o n momentul n care ai interactionat cu lucrul respectiv! De exemplu,
reclamele sunt Icute pe principiul Ieedback-ului. Acestea sunt o actiune care vor s
declanseze n tine o poIt, o senzatie, un sentiment. Feedback-ul rostit ar trebui s Iie: ,As
mnca ciocolat cnd vd aceast reclam! sau ,M-a Icut curios aceast reclam! sau ,Nu
am reusit s nteleg aceast reclam! Toate aceste aIirmatii descriu o reactie a ta n momentul
cnd ai interactionat cu Ienomenul respectiv. De exemplu, dac-i spui productorului reclamei
c ti se pare o reclam bun, acesta va Ii ncntat, ns el nu a primit un Ieedback, el trebuie s
aIle ce ai simtit tu cnd ai vzut acea reclam. Cu alte cuvinte, Ieedback-ul trebuie s Iie
descriptiv, nu evaluativ.
56
EIectul de bumerang al Ieedback-ului? A da un sIat, a Iace o sondare sau a critica un
comportament nu este eIicient. Acest lucru poate deveni eIicient n cazuri Ioarte rare, ns ele
nu permit individul s aIle care este prerea ta despre un anumit lucru. Cu alte cuvinte, dac te
trezesti c o s critici atunci cnd ti s-a cerut doar un Ieedback, e Ioarte usor ca cellalt s se
aseze pe pozitie conIlictual. S nu Ii mirat atunci, c tu doar i-ai spus adevrul, pentru c nu
i-ai spus adevrul.
Finetea Ieedback-ului st n a Iace diIerenta dintre persoan si actiune. Paradoxal, conIuzia se
Iace Ioarte des, cu toate c sunt dou lucruri total diIerite. Prin urmare, Ieedback-ul trebuie s
Iie un rspuns la un comportament, nu la persoana care are comportamentul respectiv, trebuie
s Iie raportat la obiectul discutiei (masa, casa, masina, sucul etc.) nu la posesorul sau viitorul
posesor al acestuia. Adic, dac nu ti place masina cuiva, Ieedback nu nseamn c posesorul
ei nu are gusturi bune, ci doar c nu este pe gustul tu.
Un Ieedback dat niciodat nu va putea Ii contracarat, pentru c nimeni nu poate s-ti spun c
ti-a plcut atunci cnd nu ti-a plcut, nimeni nu poate s-ti spun c tu esti trist atunci cnd te-
a Icut Iericit. Cu alte cuvinte, atunci cnd descrii o stare a ta (de suprare, de regret, de
asteptare, de ncntare, de enervare etc.) partenerul tu de discutie va avea o viziune exact
asupra a ceea ce simti. Odat ce a primit acest rspuns este decizia lui ce Iace mai departe.
Puteti hotri chiar mpreun ce ar Ii de Icut, ns Ienomenul numit Ieedback se ncheie aici,
odat cu descrierea reactiei tale, cu descrierea strii tale. Foarte important de mentionat c
atunci cnd primesti un Ieedback, spune doar ,Multumesc. Nu trebuie nici s te certi, nici s
contrazici, nici s dai Ieedback la Ieedback.
CAPITOLUL 2
INTERVENTIA N CADRUL GRUPURILOR VULNERABILE
59
2.1. SERVICII SPECIFICE COPIILOR
2.1.1. COPIII ABANDONATI
n limbajul curent termenul de abandon are ntelesul de prsire voit, de obicei deIinitiv, a
unei Iiinte. Abandonul este o Iorm extrem a separrii copilului de parintii lui. Prin copil
abandonat se ntelege orice copil care nu trieste alturi de printii si, iar responsabilitatea
cresterii, educrii si ngrijirii lui este transIerat unei institutii sau altei persoane care nu i este
rud.
Din punct de vedere juridic abandonul reprezint ,Iapta celui care avnd obligatia legal de
ntretinere Iat de copil, l prseste, l alung, sau l las Ir ajutor, expunndu-l la suIerinte
Iizice sau morale. Cele mai Irecvente forme de abandon cu privire la copil sunt
urmtoarele:
a. Abandonul total practicat, de obicei n cadrul relatiilor preconjugale, de ctre Iete tinere,
abandonate de parteneri, imediat dup nasterea copilului, de ctre mame prostituate,
delincvente sau divortate. n toate aceste cazuri, lipsa de oportunitti pentru cresterea unui
copil si stigmatizarea social sunt determinante principale ale abandonului.
b. Semiabandonul - practicat de unul sau altul dintre printi dup o situatie de divort. n
acest caz, sarcina cresterii si educrii copilului este resimtit ca o povar, iar existenta lui este
constientizat ca un obstacol n calea Iormrii unei noi vieti de cuplu.
c. Abandonul disimulat sau criptic - constnd n respingerea aIectiv a copilului de ctre
mam, lipsa de interes a acesteia Iat de trebuintele lui elementare si n adoptarea unor
conduite indiIerente sau violente, mergnd pn la maltratarea zilnic a copilului.
Abandonul perturb n cel mai nalt grad dezvoltarea normal a copilului, contribuind la
aparitia urmtoarelor Ienomene: o pseudodeIicient mintal, o insuIicient structurare a
personalittii, lipsa controlului comportamental cu descrcri aIective si agresivitate,
instabilitate psihomotorie, perturbarea legturilor aIective, inconsistent a sentimentelor,
conduite antisociale, delincvent si conturarea unei personalitti psihopatice.
Principala cauz a abandonului copilului n maternitate sau pe sectia de pediatrie este lipsa
unei planiIicri Iamiliale eIiciente tocmai n segmentele de populatie n care exist cel mai
mare grad de risc de a-si abandona copiii n maternitti. n mod special, Iamiliile srace si cu
un acces redus la resursele sociale, inIormale nu au putut gsi mijloace adecvate pentru
controlul nasterilor. n segmentele Ioarte srace si marginalizate social se instaleaz o
atitudine de renuntare la orice ncercare de planiIicare a nasterilor. Unele segmente ale
populatiei au un acces limitat la mijloacele contraceptive att datorit costului ct si a
accesului deIicitar inIormational. La acestea se adaug: srcia care implic lipsa unei
locuinte sau locuinte extrem de precare; absenta cstoriei, mama stie c noul nscut nu va Ii
recunoscut de tat; climatul conjugal si Iamilial: relatiile dintre soti; relatiile luzei cu printii;
atitudini negative ale mediului Iamilial (alcoolism, agresivitatea sotului, tulburri de
psihopatologie ale acesteia); tulburri psihice deja existente la mam; vrsta mic a mamei
60
(adolescent); vrsta naintat si existenta deja a mai multor copii n Iamilie; Iamilie
numeroas; Iamilie monoparental.
De cele mai multe ori, srcia asociat cu puternice tendinte de dezorganizare a Iamiliei
marginalizate (n special acele segmente ale societtii caracterizate cu o natalitate ridicat si
incapacitate de planiIicare Iamilial), genereaz o crestere a riscului de abandon. Nu srcia
ca atare este cauza direct a abandonului celor mai multi copii, ci o combinatie de
dezorganizare social- Iamilial si srcia. Familiile aIlate n astIel de situatii se conIrunt cu
diverse greutti, cel mai Irecvent lipsa unei locuinte, lipsa unui loc de munc, lispa de suport a
Iamiliei la care se adaug destrmarea Iamilial, alcoolismul si prostitutia.
Mamele care au tendinta de a-si abandona copilul pot Ii identiIicate dup un comportament
speciIic. n general acestea nu solicit examinrile si controalele speciIice nainte de termenul
nasterii copilului. Acestea Iie sunt mame tinere cu o situatie social incert, domiciuliu neclar,
concubinaj, nspimntate si nesigure pe ele, Iie mame mai vrstince cu mai multi copii,
epuizate, nengrijite. n maternitate, mamele cu reactii de respingere si risc de abandon au un
comportament deosebit caracterizat prin stnjeneal, nerbdare, tensiune, depresie, ngrijorare
excesiv sau indiIerent Iat de copil, Irica de a atinge copilul, reIuzul de a vedea copilul. n
aceste cazuri, dac Iamilia nu este convins s mentin copilul n Iamilie, se impune solutia
integrrii n Iamilia lrgit a acestora (rude pn la gradul 4), plasamentul copilului la alte
Iamilii sau asistenti maternali proIesionisti.
Metodologia de lucru presupune respectarea etapelor managementului de caz din practica
social. Preluarea informa(iei - sub orice Iorm, pe orice cale. Potrivit legislatiei n vigoare,
au obligatia de a sesiza de urgent DGASPC cu privire la orice suspiciune reIeritoare la un
potential caz de abuz, neglijare, exploatare, urmtorii proIesionisti: asistentul social, medicul,
proIesorul sau nvttorul, politistul. Autorittile publice locale, respectiv DGASPC, sunt
responsabile pentru respectarea drepturilor tuturor copiilor din aria teritorial-administrativ pe
care o deserveste. n acest sens, DGASPC este obligat s preia orice solicitare, indiIerent de
modalitatea de transmitere - direct/indirect: prin teleIon, prezentare direct, autosesizare,
memorii, adrese, materiale scrise, electronic etc.
Modalittile de primire a inIormatiilor la DGASPC sunt urmtoarele: teleIonic (prin TeleIonul
Copilului); prin prezentare direct, n scris; prin autosesizarea serviciului competent. La
nivelul DGASPC, toate sesizrile/solicitrile/reIeririle/notiIicrile/ autosesizrile care intr n
institutie si se reIer la copii, sunt nregistrate si sunt repartizate unui Responsabil de caz
prevenire (RCP) care va realiza evaluarea initial pentru veriIicarea credibilittii inIormatiei,
a indicatorilor de urgent pentru a interveni etc.
Evaluarea initial va ,inIirma 'sau ,conIirma dac exist caz de prevenire si deci, de
competenta Compartimentul preventie (CP) al DGASPC. n cazul n care,
solicitarea/sesizarea cu privire la situatia unui copil este adresat direct unui OPA (organism
privat autorizat), acesta are obligatia: de a inIorma Serviciul Public de Asistent Social
(SPAS) n a crui raz de competent are domiciliul copilul pentru care s-a Icut
solicitarea/sesizarea si de a inIorma DGASPC n a crui raz de competent are domiciliul
copilul pentru care s-a Iacut solicitarea/sesizarea.
61
Un OPA poate realiza evaluarea initial numai dac are ncheiat un contract de Iurnizare a
serviciului de management de caz sau o conventie de colaborare prin care-si asum obligatia
realizrii evalurii initiale n acord cu prevederile standardelor minime obligatorii (SMO)
privind managementul de caz. Pentru Iiecare solicitare/sesizare (primit la DGASPC) se
nregistreaz n scris cel putin urmtoarele inIormatii:
- date de identiIicare ale beneIiciarului sesizrii (nume, prenume, alte nume Iolosite, adres,
vrst, sex, descrierea acestuia);
- date de identiIicare ale solicitantului (nume, adres); denumirea institutiei/organizatiei pe
care o reprezint solicitantul (un serviciu competent de pe raza altui judet/sector, scoal,
unitate sanitar, politie, biseric etc.) sau relatia solicitantului cu beneIiciarul (mam, tat,
rud, vecin etc.);
- date despre solicitare (abuz, neglijent, cerere ajutor material, abandon, cerere adoptie,
evaluare pentru copilul cu dizabilitati, etc.).
Solicitantilor li se acord, dup caz, suport/sprijin si se ncurajeaz raportarea de ctre acestia
a tuturor inIormatiilor cunoscute, explicndu-li-se procesul prin care solicitarea/sesizarea va Ii
veriIicat si evaluat si aspecte ce tin de asigurarea conIidentialittii solicitantilor.
Verificarea informa(iilor nregistrate: Pentru o bun gestionare a inIormatiei si pentru a
avea o imagine clar cu privire la toti copiii beneIiciari ai serviciilor de asistent social,
indiIerent c acestia se aIl n sistemul de protectie special sau n Iamilie, sistemul
inIormational CMTIS (Child Monitoring and Traking Information System) reprezint
elementul cheie n admiterea, urmrirea si monitorizarea cazurilor reIeritoare la copii. AstIel,
utilizarea CMTIS permite ,controlul inIormatiei cu privire la toti copiii beneIiciari de
servicii sociale, poarta de intrare Iiind aceeasi cu poarta de iesire a cazurilor din sistem. Pentru
sesizrile primite la DGASPC, se veriIic n sistemul/baza de date (CMTIS) existent la nivel
national, dac beneIiciarul n cauz a mai Iost sau nu n sistem, sau dac au mai Iost
nregistrate alte solicitri anterioare pentru acelasi beneIiciar. Se nregistreaz urmtoarele
tipuri de inIormatii:
- modalitatea de aparitie a solicitrii (teleIonic, prin prezentare direct, n scris, prin
autosesizarea serviciului competent);
- date de identiIicare a solicitrii (dat, or, numr nregistrare) - numrul solicitrii este
alocat automat de ctre sistemul/baza de date CMTIS si este unic la nivelul ntregii tri;
- date de identiIicare ale beneIiciarului (care vor ajuta la localizarea acestuia): nume,
prenume, alte nume Iolosite, sexul, vrsta aproximativ, descrierea beneIiciarului
(culoarea prului, culoarea ochilor, alte semne particulare), adresa unde se gseste;
- date despre solicitant: dac sursa solicitrii este un reprezentant al unei institutii publice
sau private se mentioneaz numele si prenumele solicitantului precum si denumirea
institutiei/organizatiei pe care o reprezint. Dac sursa este o persoan Iizic, se
mentioneaz numele, prenumele si adresa acesteia precum si relatia acesteia cu
beneIiciarul. Dac sursa/solicitantul doreste s-si pstreze anonimatul,
sesizarea/solicitarea se nregistreaz cu mentionarea acestui aspect la rubrica privind
datele solicitantului;
- inIormatii reIeritoare la tipul solicitrii (abuz, neglijare, exploatare, abandon, diIicultti
materiale etc.);
- tipul solicitrii se alege din lista predeIinit din ecranul Solicitri al CMTIS.
62
Evaluarea ini(ial se realizeaz n momentul n care compartimentului prevenire de la
nivelul SPAS/DGASPC sau persoanei cu atributii de asistent social i-au Iost repartizate o
solicitare/sesizare cu privire la situatia unui copil, se trece la etapa evalurii ini(iale.
Sintagma 'situatia unui copil se reIer la posibile cazuri de risc pentru copil (de exemplu
riscul de a Ii abuzat/agresat de un printe beat sau vecinii aud cum printii unui copil se ceart
si se bat si se ngrijoreaz cu privire la soarta copilului) sau cazuri n care securitatea si viata
copilului sunt n primejdie iminent (de exemplu, un copil aIlat n strad n mijlocul noptii).
Solicitrile/sesizrile se reIer att la Iapte produse ct si la potentiale situatii de risc pentru
copil, pe baza unor indicii care ridic semne de ntrebare cu privire la viata si securitatea
copilului. Cu alte cuvinte, vor exista situatii cnd evaluarea initial va arta c temerile nu au
Iost ntemeiate sau persoana care a Icut sesizarea s-a nselat dar, este de datoria
SPAS/DGASPC de a le nregistra si de a le da curs, prevenind o potential situatie de risc
pentru copil. Evaluarea initial se realizeaz ca urmare a solicitrii/sesizrii nregistrate si
pentru a veriIica dac viata si securitatea copilului sunt puse n pericol. Evaluarea initial va
determina dac cazul supus analizei este de competenta sistemului de asisetnt social si
protectia copilului sau nu si se va Iinaliza cu realizarea unui raport de evaluare initial.
Exist trei situatii distincte cu privire la responsabilitatea eIecturii evalurii initiale:
- evaluarea initial este realizat de ctre SPAS care, conIorm legislatiei n vigoare este
institutia aIlat n proximitatea beneIiciarului putnd rspunde cel mai bine si mai repede
cerintelor legate de evaluare.
- exceptia de la situatia de mai sus o constitue Evaluarea Initial n regim de urgent cnd
echipa de la nivelul SPAS este nsotit de echipa mobil de interventie de la nivelul
DGASPC. Situatiile de urgent sunt considerate acele situatii n care viata copilului este n
pericol si de aceea, interventia SPAS asigur rapiditatea cu care echipa poate ajunge la
cazul semnalat n ncercarea de a salva viata copilului iar interventia echipei mobile se
datoreaz competentelor, expertizei si mandatului pe care aceasta le are n situatii
complexe, de abuz/neglijare/maltratare.
- evaluarea initial poate Ii realizat de OPA cu conditia ca acesta s aib ncheiat un
contract/acord de parteneriat cu SPAS si numai dup ce a transmis inIormatia cu privire la
sesizare/solicitare.
Demersul pentru realizarea evalurii initiale ne oIer o imagine cu privire la situatia unui
copil la un moment dat, de preIerat n contextul Iamiliei/mediului su de viat, astIel nct, la
Iinalul acestei etape, s Iim capabili s imaginm solutii imediate, pentru a nltura pericolul
(dac el exist) sau pentru a mentine copilul n conditii de securitate si sigurant. AstIel, ariile
de inIormatii minime ce ne-ar putea interesa n cadrul evalurii sunt: inIormatii despre copil;
inIormatii despre printi/reprezentant legal/persoan de ngrijire; inIormatii despre alte
persoane relevante; starea copilului la momentul evalurii: indicii despre Iaptul c acel copil
este n aIara oricrui pericol sau, din contr, n iminenta unui pericol, starea psihic si de
sntate a copilului; descrierea mediului n care a Iost gsit copilul; se Iace cineva vinovat de
situatia prezent; determinarea Iactorilor care au contribuit la situatia prezent; dac se
impune decizia scoaterii copilului din mediul n care a Iost gsit; concluzii.
63
Ca urmare a solicitrilor/sesizrilor primite si nregistrate, CP al DGASPC, au la dispozitie
maximum 72 de ore pentru efectuarea evalurii ini(iale. Se recomand specialistilor ca
evaluarea s se realizeze n interiorul acestei limite. Limita impus se reIer mai mult la
situatiile cnd nregistrarea sesizrilor se realizeaz la sIrsitul sptmnii - vineri si cnd
evaluarea nu ar putea Ii eIectuat dect la nceputul sptmnii viitoare. Acest termen nu se
respect n situatiile de urgent, cnd demersurile pentru evaluarea riscului imediat, trebuie s
nceap IMEDIAT dup momentul sesizrii. Cnd se constat c viata copilului este n
pericol, echipa mobil de interventie de la nivelul DGASPC va scoate copilul din mediul lui
de viat si va realiza plasamentul acestuia n regim de urgent.
Pot exista si situatii n care echipa SPAS descoper n procesul de evaluare initial c este
cazul ca un copil s Iie scos IMEDIAT din mediul lui de viat (situatie de urgent). AstIel,
persoana/echipa de la SPAS va contacta de urgent teleIonic si va aduce la cunostinta
DGASPC despre necesitatea scoaterii respectivului copil din mediul Iamilial. Obligatoriu,
toate sesizrile teleIonice vor Ii urmate de inIormarea scris a DGASPC, prin diIerite ci: prin
e-mail, prin Iax, post etc. Este important ca toate interventiile proIesionistilor legate de un
caz anume, s Iie documentate si reIlectate n documente scrise, pentru a avea, pe de o parte, o
evident cu tot ceea ce s-a Iacut pentru copilul respectiv si, pe de alt parte, existenta acestor
inIormatii va ajuta la luarea celor mai bune decizii n ceea ce priveste soarta copilului.
Raportul de evaluare initial (anexa 1) se va realiza n maximum 24 de ore de la ncheierea
activittii de evaluare initial. Recomandm si n acest caz ca evaluarea s Iie urmat imediat
de realizarea raportului, Ir a se astepta scurgerea termenului limit. InIormarea DGASPC se
va realiza n 24 de ore de la ncheierea raportului de evaluare initial.
Abia n aceast etap, pe baza analizei raportului de evaluare initial vom putea sti cu
certitudine dac cazul semnalat/sesizat este de competenta DGASPC si, n consecint, se va
desemna sau nu un resposabil de caz de prevenire.
Evaluarea initial realizat de SPAS este transmis la DGASPC, urmnd s se veriIice
inIormatiile si s se conIirme (inIirme) dac cazul semnalat este de competenta sistemului de
protectie special. Pentru cazurile conIirmate, se repartizeaz un manager de caz pentru cazul
respectiv. n cazul sesizrilor/solicitrilor care n urma veriIicrii/evalurii initiale sunt
conIirmate dar nu sunt de competenta sistemului de asistent/protectie social, echipa SPAS
consemneaz acest Iapt n raportul de evaluare initial, cu recomandarea serviciilor sau
institutiilor competente pentru solutionarea sesizrii/solicitrii respective.
n concluzie, n urma evalurii initiale se va decide:
- DA, este de competenta sistemului de protectie a copilului si n aceast situatie avem un
caz, pentru care se numete, prin dispozitie a directorului executiv/primarului,
responsabilul de caz prevenire;
- NU, evaluarea initial a situatiei copilului inIirm c ar Ii un caz de competenta sistemului
de protectie a copilului si atunci trebuie reIerit ctre alte institutii;
- DA, este de competenta sistemului de protectie a copilului, dar cel reIeritor la protectia
special a copilului, situatie n care va Ii reIerit DGASPC.
64
Evaluarea detaliat - constituie pasul urmtor pentru stabilirea unui complex de servicii si
interventii particularizat pentru Iiecare caz. Este o etap n care sunt implicati att
proIesionistii din DGASPC/SPAS ct si proIesionisti din alte institutii. Evaluarea detaliat a
situatiei copilului este o activitate planiIicat. Obiectivul evalurii detaliate l reprezint
cunoasterea amnuntit a situatiei copilului si Iamiliei si luarea unei hotrri comprehensive
cu privire la ameliorarea situatiei acestora. Evaluarea detaliat a cazului presupune utilizarea
la maxim a expertizei tuturor membrilor echipei identiIicate de MC/RC pentru a lua parte la
aceast evaluare. Fiecare inIormatie si recomandare are valoarea sa ntruct problematica
abordat este complex iar solutia Iinal se construieste prin coordonarea eIicient a
eIorturilor specialistilor implicati, cu participarea activ a Iamiliei - partener principal pe
parcursul ntregului proces.
Procesul de evaluare detaliat ncepe n momentul n care este numit un RC respectiv un MC
si dureaz maxim 30 de zile de la aceast numire, antrennd n desIsurarea sa toti specialistii
de care RC respectiv MC, consider, n mod justiIicat si aprobat de ctre coordonatorul lor
direct, c este nevoie. Procesul de evaluare detaliat se Iinalizeaz cu un raport de evaluare
psiho-social. Raportul de evaluare psiho-social (anexa 6) se transmite n 3 zile de la
ntocmire Iamiliei, echipei, reprezentantului legal si, dup caz, copilului. Procesul de evaluare
a unui caz presupune cel putin: evaluarea initial care st la baza acceptrii cazului pentru
serviciile sociale si este baza orientrii evalurii detaliate; evaluare detaliat bazat pe
expertiza membrilor echipei multidiciplinare care o realizeaz si care vor lua decizia Iinal n
legtur cu copilul. Este Ioarte important ca evaluarea detaliat s includ si evaluarea
Iamiliei (atunci cnd exist), a problemelor, resurselor si nevoilor acesteia n contextul n care
aceasta Iunctioneaz.
Toate solutiile propuse si serviciile proiectate n beneIiciul copilului trebuie s ia n
considerare: participarea Iamiliei; capacitatea acesteia de a rspunde nevoilor copilului;
resursele de care dispune pentru a pune n practic un plan de servicii sau interventii
specializate. MC/RC discut cu Iamilia, inclusiv copilul, alternativele posibile precum si
aspectele care se reIer la avantajele, dezavantajele si riscurile pe care le presupun acestea.
Solutia Iinal este propus de comun acord. MC/RC Ioloseste evalurile specialistilor si
recomandrile acestora pentru a elabora Raportul de evaluare detaliat a copilului (anexa 2) -
o evaluare de tip integrativ care reIlect situatia actual n care se aIl copilul si Iamilia sa,
resursele si nevoile acestora. Etapa de evaluare detaliat Iace trecerea la etapa de planiIicare
PS si PIP, dezvoltate prin PIS-uri.
n cazul evalurii detaliate a copilului abuzat se aplic modelul recomandat n ghidurile
metodologice ce nsotesc Ordinul nr. 177/2003 privind aprobarea Standardelor Minime
Obligatorii pentru TeleIonul Copilului, Standardelor Minime Obligatorii privind Centrul de
Consiliere pentru Copilul abuzat, neglijat si exploatat, precum si a Standardelor Minime
Obligatorii privind Centrul de Resurse Comunitare pentru prevenirea abuzului, neglijrii si
exploatrii copilului (supuse pentru moment n dezbatere public). Evaluarea detaliat
presupune:
- Evaluarea social - analiza cu precdere a calittii mediului de dezvoltare a copilului
(locuint, hran, mbrcminte, igien, asigurarea securittii Iizice si psihice s.a.), a
65
Iactorilor de mediu (bariere si Iacilitatori) si Iactorilor personali. Acest tip de evaluare este
coordonat de ctre asistentul social. Datele sociale sunt nregistrate n raportul de Ancheta
Social eIectuat de ctre asistentul social, MC/RC, dup caz. Aceste date se reIer la:
componenta Iamiliei, Iamilia extins, speciIicul cultural si etnic, istoriculul Iamiliei,
comunitatea si vecintatea n care triesc, reteaua social de sprijin personal (prieteni,
vecini, rude, etc.), ocupatia si veniturile membrilor Iamiliei, bugetul Iamilial, posibilitti si
obiceiuri pentru petrecerea timpului liber, calitti si dorinte personale ale copilului privind
viitorul su, precum si, dac au existat, evenimente nregistrate de politie, etc. De
asemenea, se vor nregistra si modalittile prin care Iamilia a rspuns n trecut nevoilor de
dezvoltare speciIice copilului, precum si serviciile la care aceasta a avut acces sau pe care
le-a Iolosit n beneIiciul copilului.
- Evaluarea medical presupune examinarea clinic si paraclinic, n vederea stabilirii
unui diagnostic complet (starea de sntate sau de boal si, dup caz, complicatiile bolii).
Evaluarea medical este coordonat de ctre medicii de specialitate. Datele medicale sunt
nregistrate n Fisa Medical a copilului (anexa 3), (vezi modelul din Ordinul nr. 18/2003).
De regul, aceste date vor Ii completate de ctre medicul de Iamilie, la solicitarea, n scris,
a SPAS/DGASPC. Aceast Iis poate Ii completat, n cazurile exceptionale mentionate
anterior, precum si n cazul n care copilul nu este nscris la un medic de Iamilie, de ctre
medicul pediatru cu care DGASPC are un contract de colaborare. Aceste date sintetice
includ: evolutia strii de sntate a copilului; diagnosticul si complexitatea acestuia;
recomandri; alte aspecte medicale. Medicul care completeaz aceast Iis va Iolosi
inIormatiile primite de la medicul specialist curant, medicul de Iamilie, printii sau
reprezentantii legali ai copilului si, dup caz, de la copilul n cauz. Fisa Medical
cuprinde de asemenea inIormatii legate de starea de sntate a membrilor Iamiliei
copilului si, n Iunctie de caz, recomandri speciale pentru printi primite din partea
medicului de Iamilie sau a medicului specialist. n vederea asigurrii unei completri
corecte a Iisei, Iamilia trebuie s aduc medicului de Iamilie copii dup toate actele
medicale eliberate de medicii specialisti care consult copilul, conIorm legii n vigoare.
Exemplarele originale ale acestor acte vor Ii pstrate de ctre Iamilie.
- Evaluarea psihologic se realizeaz prin raportare la standardele existente, prin teste
speciIice validate, n vederea stabilirii unei diagnoze care arat deprtarea sau distanta Iat
de normele statistice stabilite. Acest tip de evaluare este coordonat de ctre psihologi si
sumarizat n Iisa psihologic (anexa 4).
- Evaluarea educa(ional se reIer la stabilirea nivelului de cunostinte, gradul de asimilare
si corelarea acestora cu posibilittile si nivelul intelectual al copilului, precum si
identiIicarea problemelor si cerintelor educative speciale. Acest tip de evaluare este
coordonat de ctre psihopedagogi/educatori/proIesori. Datele socio-psiho-pedagogice
(anexa 5) sunt nregistrate de ctre specialistii (psiholog, psihopedagog, pedagog,
educator, nvttor, proIesor/diriginte) care au evaluat copilul. Aceste inIormatii includ:
nivelul de inteligent; capacitatea de nvtare: atentie, memorie, nivel de prelucrare a
inIormatiilor vizuale sau auditive, strategii cognitive, limbaj oral, citire scriere,
comportament, psihomotricitate, gndire, pricepere, abilitate, deprinderi; nivelul
achizitiilor si cunostintelor - gradul de asimilare a cunostintelor din curriculum-ul scolar;
66
traseul scolar - nivele si tipuri de scolarizare parcurse de copil; msuri psihopedagogice de
sprijin pentru corectarea tulburrilor de nvtare etc.
Evalurile specialistilor si recomandrile acestora sunt Iolosite la elaborarea Raportului de
evaluare psiho-social a copilului (anexa 6), vezi Hotrrea nr. 1437/2004 publicat n
Monitorul OIicial, Partea I nr. 872 din 24/09/2004) - o evaluare de tip integrativ care reIlect
situatia actual n care se aIl copilul si Iamilia sa, resursele si nevoile acestora, precum si
resursele comunitare disponibile. MC, respectiv RCP ntocmeste raportul de evaluare psiho-
social n maxim 48 de ore de la ultimul demers Icut pentru aceast evaluare. Raportul
trebuie avizat de coordonatorul compartimentului MC, respectiv coordonatorul CP/primarul si
transmis, n termen maxim de 3 zile de la ntocmirea sa, membrilor echipei,
Iamiliei/reprezentantului legal si, dup caz, copilului. n situatiile de abuz, neglijare, traIic si
exploatare a copilului, rezultatele evalurilor vor Ii comunicate prtilor interesate cu
precautiile legate de protejarea copilului si a persoanei de rezilient.
Planificarea serviciilor yi interven(iilor - elaborarea PS/PIP/PIS reprezint o etap a
managementului de caz care se concretizeaz n elaborarea Planului de servicii (PS), pentru
cazurile de prevenire a separrii copilului de Iamilia sa sau n Planului individual de protectie
(PIP), pentru cazurile copiilor pentru care se instaureaz o msura de protectie special.
Planul de servicii (PS) este ntocmit de ctre RC din cadrul SPAS/persoanele cu atributii de
asistent social (n situatiile n care nu exist SPAS n mediul rural). PS (anexa 7) cuprinde
inIormatii despre prestatiile, serviciile si interventiile care sunt adresate copilului si Iamiliei
sale n vederea prevenirii separrii. PS este revizuit ori de cate ori intervin modiIicri n
situatia copilului si a Iamiliei sale, pentru msurarea progreselor nregistate n acordarea
serviciilor/prestatiilor altor interventii. Acest document este transmis, mpreun cu raportul de
evaluare detaliat primarului spre a Ii aprobat prin dispozitie. PS, avizat de ctre
coordonatorul SPAS si aprobat prin dispozitia primarului n cel mai scurt timp posibil, dar nu
mai mult de 30 de zile, este transmis membrilor echipei, Iamiliei sau reprezentantului legal al
copilului si, dup caz, copilului.
Planul individual de protec(ie (PIP) este documentul prin care se realizeaz planiIicarea
msurii de protectie special pentru copilul separat de Iamilia sa, a prestatiilor, serviciilor si a
altor interventii si poate avea ca finalit(i: a) reintegrarea Iamilial a copilului aIlat ntr-o
Iorm de protectie special; b) adoptia n situatia n care reintegrarea Iamilial nu este
posibil; c) integrarea socio-proIesional a tinerilor ce prsesc sistemul de protectie special.
PIP (anexa 8) este un instrument elaborat cu scopul organizrii si coordonrii activittilor
desIsurate pentru copilul pentru care a Iost luat o msur de protectie special. La Iel ca si
n cazul PS, PIP este un rezultat al evalurii detaliate a cazului si este ntocmit de ctre MC
desemnat mpreun cu echipa multidiscplinar, cu printii copilului si cu copilul, dupa caz.
n baza raportului de evaluare detaliat, MC are atributia de a identiIica cele mai potrivite
servicii pentru copil si Iamilia sa, care s duc la rezolvarea nevoilor identiIicate si s
elaboreze PIP n termenul prevzut SMO privind managementul de caz. Proiectul PIP,
mpreun cu raportul de anchet psiho-social avizate, sunt prezentate CPC/instantei de
judecat pentru a hotr cu privire la oportunitatea lurii unei msuri de protectie special. n
67
cel mai scurt timp posibil, dar nu mai mult de 30 de zile, asa cum prevd standardele pentru
managementul de caz, dupa aprobare prin hotrre a CPC/instantei de judecat, PIP-ul este
transmis membrilor echipei, Iamiliei sau reprezentantului legal al copilului si, dup caz,
copilului.
Programele de interven(ie specific (PIS) reIlect succesiunea de activitti realizate ntr-o
arie particular de interventie (social, sntate, educatie, recuperare, etc.) destinate atingerii
obiectivelor generale stabilite n PIP si PS. PIS detaliaz si completeaz PS sau PIP cu scopul
atingerii obiectivelor Iixate n aceste planuri. PIS (anexa 9) trebuie s contin obiective
speciIice, care deriv din obiectivele generale ale Iiecrei arii de interventie din PIP/PS.
Obiectivele speciIice se stabilesc pe termen scurt, mediu si lung. Pentru Iiecare obiectiv
speciIic se stabilesc activitti corespunztoare, care pot Ii periodice, de rutin sau ocazionate
de anumite proceduri ori evenimente. Se stabilesc de asemenea, durata aIerent activittilor,
personalul de specialitate desemnat si alte persoane implicate, precum si modalittile de
monitorizare si de evaluare/reevaluare a acestor programe.
PlaniIicarea serviciilor/a altor interventii este un proces si nu un rezultat Iinal al activittii
proIesionistului implicat n modiIicarea situatiei beneIiciarului, chiar dac deseori exist
tendinta de a considera planul un rezultat principal al activittii sale. Planurile si programele
care se ntocmesc (PIP/PS/PIS) pun n relatie expectantele celor care sunt implicati
(proIesionistii si beneIiciarul) cu actiunile ce trebuie realizate ntr-o anumit perioad de timp
delimitat pentru atingerea rezultatelor dorite. Poate de aceea, planurile si programele
ntocmite reprezint un rezultat al consensului dintre specialisti si beneIiciar, n cadrul cruia
sunt construite si negociate aceste expectante si modalittile practice de obtinere a
rezultatelor.
Participarea beneIiciarului la planiIicarea serviciilor/a altor interventii reprezint o strategie
de elaborare si acceptare a planului de ctre cele dou prti implicate, iar unul dintre rolurile
MC/RC este acela de a sprijini beneIiciarul n procesul de luare a deciziilor, n Iapt, de a-l
Iace partener activ, responsabil pentru deciziile luate n vederea solutionrii situatiei sale.
Pentru a Ii ntelese de ctre beneIiciar, PIP/PS cat si PIS-urile se completeaza ntr-un limbaj
comun, accesibil acestuia pentru a nu se crea conIuzii si pentru a-i da posibilitatea s nteleag
n totalitate sensul termenilor Iolositi. Pe pracursul Iurnizarii serviciilor, MC/RC organizeaz
ntlniri de caz la care particip membrii echipei pluridisciplinare si membrii Iamiliei si
copilul, dup caz, dac echipa consider c este necesar prezenta acestora, pentru a lua
deciziile necesare solutionrii cazului. Aceste ntlniri au loc cel putin lunar sau cu o alt
periodicitate impus de cazuistica serviciului sau de natura cazului.
Aceste reuniuni au ca obiective principale realizarea evalurilor periodice ale implementrii
PIS-urilor si a PIP-urilor; revizuirea PIP-urilor si a PIS-urilor; adoptarea deciziilor privind
monitorizarea cazurilor. PlaniIicarea serviciilor si a altor interventii se realizeaz urmrind
Iinalittile acestora n ceea ce priveste status-ul Iinal al copilului si Iamiliei sale. AstIel, n
cadrul PS sunt elaborate obiective prin care se pot msura progresele nregistrate n situatia
Iamiliei care are nevoie de aceste servicii de prevenire a separrii copilului de Iamilia sa.
68
Un aspect important n elaborarea obiectivelor, indiIerent de tipul planului utilizat n diIerite
situatii particulare (PS, PIP, PIS) este clariIicarea tipurilor de obiective utilizate; astIel, pentru
organizarea si coordonarea activittilor, planurile prevd obiective de implementare si
obiective de impact. Obiectivele de implementare se reIer la ceea ce se intentioneaz a se
realiza, pe cnd obiectivele de impact se reIer la situatia final a beneficiarilor. De exemplu,
sprijinirea printilor pentru reintegrarea Iamilial a copilului poate constitui un obiectiv de
implementare, iar msurarea acestuia reprezint de Iapt o apreciere a activittii specialistilor
implicati n acest proces (msurabil att cantitativ, ct si calitativ); n acest caz se msoar
ceea ce specialistii Iac pentru reintegrare n lucrul cu Iamilia (numrul sedintelor/orelor de
consiliere, numrul vizitelor la domiciliu, valoarea sprijinul material, valoarea prestatiilor
primite etc.). Pe de alt parte, reintegrarea copilului n Iamilia de origine reprezint un
obiectiv de impact pentru c urmreste schimbarea status-ului, situatiei Iinale a copilului si nu
activittile care se desIsoar.
AstIel, eIicienta unei interventii poate Ii anticipat de modul n care sunt exprimate
obiectivele n cadrul PIP/PS. Dac obiectivele sunt preponderent de implementare, accentul n
evaluarea rezultatelor se pune pe ceea ce Iace specialistul responsabil cu punerea n aplicare a
planului. Dac obiectivele exprimate sunt preponderent de impact, atunci progresele
nregistrate se reIer la msurarea schimbrilor care au intervenit n situatia beneIiciarilor n
urma interventiilor realizate. PIP-ul si PS-ul sunt prezente n dosarul beneIiciarului, Iiind
documente oIiciale ale activittii si rezultatelor obtinute n instrumentarea cazurilor, dar si
generatoare de costuri. Toate aceste instrumente utilizate n planiIicarea, organizarea si
evaluarea interventiilor se bazeaz pe principiile abordrii individualizate si personalizate,
precum si pe implicarea beneIiciarului (copil, printi, alte persoane semniIicative si
semniIicante pentru copil).
n Iunctie de vrst, gradul de maturitate, tipul de dizabilitate sau grad de handicap, copilului i
se explic continutul PIP/PS si a PIS-urilor, practic la ce activitti va trebui s participe sau ce
activitti vor Ii ntreprinse n interesul su. La elaborarea proiectului PIP/PS, MC/RC solicit
implicarea membrilor echipei multdisciplinare care au participat la realizarea evalurii
detaliate, pentru c n Iunctie de nevoile identiIicate ale copilului si Iamiliei s se stabileasc:
obiectivele generale pe arii de interventie; perioada de timp apreciat ca Iiind necesar pentru
realizarea acestora; data la care ncepe Iurnizarea serviciilor/prestatiilor/s.a;
serviciul/serviciile care s pun n aplicare obiectivele generale; persoana/persoanele
responsabile din cadrul serviciilor respective.
Pentru copilul care intr n sistemul de protectie special n regim de urgent prin dispozitie a
directorului executiv al DGASPC, se elaboreaz n baza evalurii initiale un proiect de PIP,
care va cuprinde numai obiective si servicii speciIice stabilite pentru perioada ct se estimeaz
ca acel copil va ramne n serviciile de urgent si pn la realizarea evalurii detaliate si
elaborarea/aprobarea PIP de ctre CPC/instanta de judecat. Acest proiect de PIP se aprob de
directorul executiv al DGASPC si se prezint instantei de judecat mpreun cu celelate
documente ale dosarului n termen de 48 de ore de la dispunerea plasamentului n regim de
urgent.
69
Furnizarea serviciilor yi realizarea interven(iilor - reprezint punerea n practic a planului
elaborat (PS, PIP, PIS), urmrind obtinerea rezultatelor stabilite si msurabile prin
desIsurarea activittilor de ctre specialistii Iurnizorului de servicii si de ctre beneIiciar. n
aceast etap se deruleaz activittile si sunt aplicate tehnicile de interventie stabilite n cadrul
PS, PIP si PIS, printre care amintim o list din care pot Ii extrase doar cele care se pliaz pe
caracteristicile cazului respectiv: consilierea, participarea la grupurile de suport, ajutor
Iinanciar/material, consultant juridic, terapie individual sau de grup, oIerirea de inIormatii
generale de planiIicare Iamilial, educatie si instruire, acompaniere social, vizite la
domiciliul beneIiciarului, discutii cu Iamilia lrgit, Iacilitare si mediere, asistent medical,
recuperare, educatie Iormal/inIormal etc.
Pentru Iiecare dintre modalittile de interventie utilizate sunt elaborate instrumente de lucru si
de monitorizare a interventiei. Toate interventiile realizate, rezultatele obtinute, sunt
nregistrate n dosarul beneIiciarului urmrindu-se indicatorii stabiliti n cadrul PIP si PS.
Furnizarea prestatiilor, serviciilor si a altor interventii cuprinse n PIP /PS si PIS-uri se Iace n
baza contractului cu Iamilia/reprezentantul legal al copilului ce este ncheiat cu MC/RC,
aprobat de directorul DGASPC/SPAS/Iurnizorului de servicii si este, avizat de ctre
compartimentul juridic/consilierul juridic al institutiei respective. Contractul de Iurnizare de
servicii sociale (anexa 10) se ncheie cu Iamilia/reprezentantul legal al copilului numai dup
aprobarea PIS-urilor. n situatia copilului care a mplinit vrsta de 18 ani si beneIiciaz, la
cerere, n continuare de protectie special, Contractul de Iurnizare de servicii sociale se
ncheie cu acesta.
Monitorizarea yi re-evaluarea - reprezint determinarea progreselor Icute de Iamilie si
copil sau a extinderii serviciilor acordate acestora, este elementul central pentru aceast etap
a managementului de caz. Monitorizarea Iurnizrii serviciilor trebuie s nceap de la data
stabilit n PIP/PS si trebuie s continue pn ce procesul de protectie/asistent nu se mai
dovedeste necesar. Deciziile pe care MC/RCP le ia n aceast perioad sunt bazate n principal
pe 2 procese: colectarea si organizarea inIormatiilor reIeritoare la progresele nregistrate n
solutionarea situatiei copilului si Iamiliei si analizarea si evaluarea progreselor.
Colectarea si organizarea inIormatiilor stabilirea obiectivelor, activittilor si rezultatelor din
PIP/PS este rezultatul muncii n echip; ca urmare, evaluarea progreselor Iamiliei trebuie s
Iie un eIort colectiv al tuturor Iurnizorilor de servicii, sub coordonarea MC/RC. Procesul
ncepe cu veriIicarea demarrii n Iapt a serviciilor/activittilor prevzute de PIP/PS, astIel
nct s nu treac mai mult de 2 zile de la termenul de initiere a acestora, stabilit n planurile
mentionate. Aceast veriIicare se continu cu periodicitate cel putin lunar, pe tot parcursul
Iurnizrii serviciului respectiv, astIel nct s existe n permanent certitudinea c interventia
se Iace n mod continuu si organizat, conIorm termenelor stabilite; de asemenea, sunt
veriIicate calitatea progreselor obtinute, atingerea obiectivelor, probleme aprute etc. Pentru
ca aceast interventie constant s poat Ii monitorizat ct mai usor si Iluxul de inIormatii
ntre toti cei implicati s Iie asigurat, Iurnizorii de servicii stabiliti prin PIP/PS trebuie s stie
Ioarte clar numrul, Irecventa si metodele de raportare care sunt asteptate de la ei. Pe lng
elementele stabilite n PIP/PS, MC/RC trebuie s comunice Ioarte clar care sunt asteptrile
sale pentru raportarea problemelor ntmpinate, a schimbrilor aprute, a progreselor Iamiliei
si a copilului.
70
n ceea ce priveste termenele minime de respectat n procesul de raportare, standardul
stabileste obligatia lunar de ntocmire a rapoartelor de implementare a PIS de ctre
persoanele responsabile; n aIara acestor raportri lunare se oIer posibilitatea semnalrii unor
situatii deosebite ori de cte ori este nevoie (ex. n situatia n care interventia se poate ncheia
nainte de termenul estimat ori dimpotriv necesit extindere, Iamilia sau copilul nu particip
n mod sistematic la activittile stabilite de comun acord etc.). Termenul de transmitere a
rapoartelor de implementare a PIS este stabilit de ctre standard la 3 zile, de la implinirea
termenului de o lun pentru raportare ori, dup caz, de la aparitia situatiei deosebite.
Este responsabilitatea MC/RC s se asigure c rapoartele de progres sunt transmise conIorm
planiIicrii si s solicite ntlniri cu Iurnizorii de servicii dac acest lucru se impune. n
situatia n care aceste ntlniri nu sunt suIiciente pentru rezolvarea eventualelor probleme
aprute n punerea n aplicare a PIP/PS, este responsabilitatea acestora s semnaleze aceste
probleme si s solicite sprijinul seIului ierarhic superior. Asigurarea acestui Ilux inIormational
permanent ntre toti membrii echipei multidiciplinare implicati n solutionarea situatiei
copilului si Iamiliei este o premis important pentru identiIicarea si interventia rapid la
aparitia problemelor n derularea serviciilor ori activittilor din PIP/PS (de ex. identiIicarea de
resurse pentru transportul Iamiliei si copilului, rezolvarea problemelor logistice sau
procedurale). Este din nou responsabilitatea MC/RC s se asigure c, odat ce i-a Iost
semnalat o problema, un rspuns prompt pentru rezolvarea acelei situatii este oIerit Iie de
ctre el personal, Iie de ctre o persoan/institutie identiIicat ca Iiind competent.
n aIara colectrii permanente a inIormatiilor de la toti Iurnizorii de servicii, aceast etap a
managementului de caz presupune organizarea periodic a unor reuniuni formale de re-
evaluare a situatiei copilului, respectiv a modului de implementare a PIP/PS, pentru a msura
progresele Icute si a revizui aceste planuri, dac este cazul. Termenul stabilit pentru aceste
re-evaluri periodice este de cel putin o data la 3 luni, n conditiile n care nu apar situatii
deosebite. Orice schimbare semniIicativ intervenit n situatia copilului implic re-evaluarea
cazului n termen de maxim 48 de ore de la aparitia ei. Ca element de orientare general,
schimbare semniIicativ reprezint orice situatie care necesit luarea Ir ntrziere a unei
msuri cu caracter de urgent (de ex. spitalizare, inclusiv n unitti medico-sociale, msur de
protectie special ntr-un serviciu rezidential, gzduire n adposturi pentru victimele violentei
n Iamilie). IndiIerent de Ielul re-evalurii (trimestrial sau extraordinar), ntlnirile se
desIasoar cu participarea echipei multidisciplinare stabilit la momentul ntocmirii PIP/PS si
au loc n aceleasi conditii de implicare activ a Iamiliei/reprezentantului legal si a copilului.
Folosind cadrul oIerit de PIP/PS, MC/RC trebuie s se ntlneasc cu Iamilia pentru a revizui
mpreun progresele Icute. Membrii Iamiliei trebuie ntrebati despre perceptia proprie asupra
obiectivelor, activittilor si rezultatelor obtinute. Dac acestea au Iost stabilite n asa Iel nct
s poat Ii msurate, ar trebui s existe o perceptie comun asupra nivelului progreselor
Icute. Orice diIerent ntre perceptia MC/RC si cea a Iamiliei ar trebui clariIicat n scris n
minuta de re-evaluare a cazului.
Raportul de re-evaluare (anexa 11) este ntocmit, potrivit standardelor, n 24 de ore de la
Iinalizarea re-evalurii, indiIerent c vorbim despre re-evalurile trimestriale ori de cele
71
realizate n situatii exceptionale. Acestui termen i se mai adaug alte maxim 3 zile n care
raportul trebuie att avizat de seIul ierarhic al MC/RC ct si transmis membrilor echipei,
Iamiliei si, dup caz, copilului. Exist si o a doua situatie n care, n urma procesului de re-
evaluare a situatiei Iamiliei se stabileste necesitatea modiIicrii n consecint a PIP/PS. Pentru
aceast situatie standardul mentioneaz Iaptul c revizuirea PIP/PS trebuie Icut n maxim
48 de ore de la ntocmirea raportului de re-evaluare, trebuie avizat de seIul ierarhic si
comunicat celor implicati n acelasi timp cu raportul de re-evaluare. O a treia situatie care
poate Ii ntlnit cu ocazia re-evalurii este aceea a transIormrii unui PS ntr-un PIP (ex. n
situatia n care pentru un copil care beneIiciaz de servicii de prevenire se decide c este
nevoie de instituirea unei msuri de protectie) ori a unui PIP ntr-un PS (ex. copil care a
beneIiciat de o msur de protectie si a Iost reintegrat).
Este important de mentionat Iaptul c, odat cu revizuirea PIP/PS, trebuie avut n vedere si
eventuala revizuire a PIS (n termen de 15 zile de la primirea PIP/PS) si respectiv a
contractelor de Iurnizare a serviciilor. Pe parcursul monitorizrii unor cazuri extrem de
diIicile, se recomand ca MC s asigure organizarea unei ntlniri, numit conferin( de caz,
a membrilor echipei multidisciplinare cu experti recunoscuti n domeniul n cauz n vederea
solutionrii cazurilor respective. InIormatiile obtinute att prin monitorizarea permanent ct
si prin reuniunile Iormale de re-evaluare trebuie nregistrate n scris, Iie prin rapoartele deja
mentionate, Iie prin alte instrumente utilizate de MC/RC. Importanta consemnrii acestor
inIormatii rezid n Iaptul c ea permite msurarea progreselor Icute de Iamilie ntre
evaluarea initial si cea curent, ca baz pentru luarea deciziilor n Iiecare caz.
Sintetiznd, colectarea si organizarea inIormatiilor reIeritoare la progresele Iamiliei
presupune: colectarea permanent a inIormatiilor de la toti Iurnizorii de servicii implicati,
implicarea Iamiliei si copilului n revizuirea progreselor, ntlniri Iormale de re-evaluare
periodic, consemnarea inIormatiilor obtinute.
Analiza si evaluarea progreselor - odat ce inIormatiile au Iost colectate, MC/RC trebuie s le
analizeze pentru a putea determina progresele Icute dar si pentru a decide cu privire la pasii
urmtori. Aceast ultim punct este unul de rscruce n evolutia tuturor cazurilor de protectie
special deoarece MC trebuie s ia cea mai potrivit decizie pentru situatia particular a
Iiecarui copil, analiznd n ce msur reintegrarea n Iamilie este n continuare o perspectiv
realist sau este nevoie de planiIicarea unei alte Iorme de ngrijire stabile si permanente
pentru copil. Standardul stabileste la 6 luni de la intrarea copilului n sistemul de protectie
special (a doua re-evaluare periodic) momentul la care trebuie luat o decizie pentru
integrarea/reintegrarea copilului ntr-un mediu Iamilial stabil; n Iunctie de decizie, Iinalitatea
PIP rmne aceeasi sau se modiIic, acest lucru Iiind consemnat n mod explicit. Dup
evaluarea progreselor Icute de Iamilie si copil MC/RC trebuie s se consulte att cu
supervizorul su ct si cu seIul ierarhic superior asupra deciziilor pe care intentioneaz s le ia
ct si asupra pasilor urmtori n managementul Iiecarui caz.
Monitorizarea post-servicii - reprezint o etap intermediar ntre interventia sustinut,
eIectuat n baza PIP/PS, si momentul nchiderii cazului respectiv, contribuind la consolidarea
rezultatelor obtinute prin implementarea PIP/PS dar si la o dezangajare treptat a
specialistului si trecerea la auto-sustinere a Iamiliei, eventual cu sprijinul structurilor
72
comunitare consultative din localitatea n care trieste. Atunci cnd vorbim despre un copil
aIlat n Iamilia sa, monitorizarea post-servicii se realizeaz n baza unui PS att pentru copilul
care a beneIiciat de o msur de protectie special ct si pentru cel care a beneIiciat de servicii
de prevenire a separrii de Iamilia sa.
Pentru copilul integrat/reintegrat, PS pentru integrare/reintegrare este ntocmit de ctre RC din
SPAS de la domiciliul copilului ori din compartimentul prevenire al DGASPC de sector (n
care locuieste copilul integrat/reintegrat) mpreun cu MC care a implementat PIP-ul pentru
copilul respectiv. Ca urmare, responsabilitatea managementului de caz nu ia sIrsit la
momentul integrrii/reintegrrii copilului ci ea continu pe tot parcursul monitorizrii post-
servicii pn la momentul nchiderii cazului. MC urmreste n continuare calitatea
integrrii/reintegrrii sociale a copilului si colaboreaz cu RC din comunitatea n care
locuieste copilul cu Iamilia. Acestuia din urm i revine responsabilitatea urmriri modului de
implementare a PS pentru reintegrare si transmiterii ctre MC a rapoartelor de monitorizare
lunar sau ori de cte ori este nevoie. Pentru copilul care a beneIiciat de servicii de prevenire,
PS pentru integrare/reintegrare este ntocmit de RC care a instrumentat cazul respectiv, el
Iiind si direct responsabil pentru monitorizarea post-servicii.
n eventualitatea n care, n perioada de monitorizare post-servicii, copilul mpreun cu
Iamilia/unul dintre membrii Iamiliei se mut n alt localitate, RC contacteaz SPAS-ul din
acea localitate pentru a se desemna un RC din unitatea administrativ teritorial n care s-au
mutat Iamilia si copilul cruia s-i Iie transIerat responsabilitatea monitorizrii calittii
integrrii sociale a copilului; acestui nou RC i revine obligatia ntocmirii si transmiterii ctre
MC a rapoartelor de monitorizare post-servicii pentru copilul care a beneIiciat de o msur de
protectie. n situatia n care Iamilia s-a mutat ntr-un alt judet, MC are obligatia de a aduce
acest Iapt la cunostinta DGASPC din judetul/sectorul n care locuiesc n prezent Iamilia si
copilul.
nchiderea cazului - are loc n momentul n care procesul de asistent si/sau protectie a
copilului nu se mai dovedeste a Ii necesar si Iamilia si redobndeste capacitatea optim de
autonomie si Iunctionare. nchiderea cazului reprezint procesul de ncheiere a relatiei
construite ntre MC/RC si Iamilie si copil precum si de oIerire a oportunittii pentru Iamilie
de a-si ncheia relatia cu MC/RC (si Ioarte posibil si cu institutia creia acestia din urm le
apartin). n general, nchiderea cazului va mbrca una dintre urmtoarele 3 modalit(i:
- Inchidere. Dac toate obiectivele prevzute de PIP/PS au Iost atinse si rezultatele dorite au
Iost obtinute sau dac Iamilia nu se simte capabil sau nu doreste s continue interventia
pentru atingerea lor si exist suIiciente motive ca acel copil s Iie considerat n sigurant
(chiar dac mai pot exista unele riscuri de abuz/neglijare), atunci MC/RC poate considera
oportun/potrivit ncheierea relatiei cu Iamilia respectiv. Aceasta nseamn c Iamilia
este capabil s se descurce singur si nu va continua s lucreze, dup nchidere, cu alti
Iurnizori de servicii.
- Referire. Dac Iamilia este capabil sau dispus s continue s lucreze cu alti Iurnizori de
servicii pentru deplina realizare a unor obiective/rezultate care nu au Iost nc ndeplinite,
atunci MC/RC va lucra cu Iamilia pentru a identiIica alte strategii de sustinere a Iamiliei.
Acestea pot include reIerirea la alti Iurnizori de servicii, publici sau privati dar pot
73
reprezenta si identiIicarea unui suport inIormal (ex. alti membri ai Iamiliei, prieteni,
vecini, etc) care s-i ncurajeze si s-i ghideze mai departe.
- Intrerupere de ctre familie. Dac Iamilia este cea care a solicitat sprijin si la un moment
dat ia decizia unilateral de ncheiere a relatiei cu serviciile sociale, acest lucru poate Ii
comunicat direct sau prin comportamentul Iamiliei. Spre exemplu, membrii Iamiliei pot,
n mod gradual sau brusc, s nu mai participe la ntlniri stabilite de comun acord cu ei si
s nu rspund la ncercrile sustinute ale MC/RC de continuare/mentinere a interventiei.
MC/RC trebuie s se consulte att cu supervizorul ct si cu seIul ierarhic superior pentru a
vedea care este rspunsul institutiei pentru Iiecare astIel de situatie n parte. ntreruperea
de ctre Iamilie a procesului de asistent este cel mai putin dorit tip de nchidere a unui
caz dar el este mentionat pentru c poate s apar uneori. Totusi, Iamilia nu poate s
ntrerup n mod legal acordarea unor servicii atta vreme ct aceste servicii au Iost
dispuse de ctre instanta judectoreasc.
Dat Iiind Iaptul c a Iost mentionat ideea ntreruperii relatiei dintre MC/RC si Iamilie mai
poate Ii mentionat o situatie care poate s apar, chiar dac nu constituie neaprat o situatie
de nchidere a cazului. Este vorba despre situa(iile excep(ionale de schimbare a MC/RC
(transfer de caz) cnd, Iinalizarea relatiei dintre primul MC/RC si Iamilie ar trebui s includ
dezvoltarea unei noi relatii cu MC/RC cruia i va Ii transIerat cazul. Dac MC/RC care a
lucrat initial cu cazul a dezvoltat o bun relationare cu membrii Iamiliei, este de dorit ca att
acesta ct si noul responsabil s participe mpreun la cel putin o ntlnire comun pentru a-si
prezenta colegul beneIiciarului.
MC/RC trebuie s ia n considerare cel putin urmtoarele aspecte n nchiderea unui caz:
- Sumarizarea reducerii nivelului de risc pentru copil discutati cu Iamilia rezultatele
concrete obtinute n acest sens, subliniind schimbrile pozitive aprute att n
comportamentul membrilor Iamiliei ct si n conditiile generale.
- Sumarizarea obiectivelor ndeplinite discutati obstacolele ntlnite si concentrativ pe
succesele si cunostintele dobndite de membrii Iamiliei pe parcursul interventiei.
- Sumarizarea pasilor Icuti pentru rezolvarea problemei reamintiti Iamiliei care au Iost
etapele pe care le-au parcurs precum si metodele pe care le-au Iolosit pentru a le putea
utiliza n eventualitatea aparitiei n viitor a unor probleme.
- Considerarea oricror nevoi sau motive de ngrijorare rmase ajutati membrii Iamiliei s
planiIice modul n care schimbrile pozitive vor Ii mentinute. Discutati orice potential
obstacol pe care acestia ar putea s-l ntlneasc dar si strategii pentru depsirea acestuia.
Pentru a exempliIica modul de angajare al Iamiliei n nchiderea cazului, pot Ii luati n
considerare urmtorii pasi:
- Organizarea unei ntlniri cu Iamilia pentru a discuta nchiderea cazului;
- Anticiparea unei eventuale crize n Iamilie rezultat din independenta dobndit de Iamilie
odat cu nchiderea cazului;
- Sumarizarea progreselor Icute ca rezultat al interventiei DGASPC/primriei;
- ReIerirea Iamiliei pentru obtinerea oricror resurse suplimentare necesare;
- Pstrarea unei ,usi deschise pentru eventualitatea unor servicii necesare n viitor, inclusiv
prin Iurnizarea unor date de contact corespunzatoare.
74
Orice proces de nchidere a unui caz trebuie s includ un sumar raport de nchidere a cazului
(anexa 12) care s cuprind cel putin:
- Sinteza motivelor initiale pentru care a Iost deschis cazul;
- Natura serviciilor oIerite si activittile desIsurate de diIeriti practicieni si de Iamilie pe
parcursul interventiei;
- Descrierea nivelului progreselor nregistrate n raport cu obiectivele si rezultatele din
PIP/PS;
- Sumarizarea oricror altor semnalri de abuz/neglijare care au aprut n cursul
interventiei;
- Evaluarea nivelului de risc si sigurant de la momentul nchiderii cazului;
- Probleme sau obiective care au rmas nerezolvate sau nendeplinite;
- Motivele si modalitatea de nchidere a cazului;
- Modul de organizare cu Iamilia a procesului de nchidere a cazului, inclusiv strategii
pentru problemele si obiectivele rmase nerezolvate/nendeplinite dar si pentru pstrarea
rezultatelor pozitive obtinute.
Raportul de nchidere a cazului st la baza deciziei autorittilor competente de ncetare a
oricrei interventii n cazul respectiv (nchidere); decizia este luat pe baza recomandrii
MC/RC, recomandare avizat de ctre supervizor si de ctre seIul ierarhic superior al
acestora. Odat obtinut decizia de nchidere a cazului este tot responsabilitatea MC/RC de a
comunica aceast decizie Iamiliei si copilului, pentru luare la cunostint, pentru nregistrare n
CMTIS.
SOLUTII PENTRU COPIII ABANDONATI
Tutela - se dispune n cazul n care copilul este lipsit de ngrijirea ambilor printi ca urmare a
decesului acestora, necunoscuti, deczuti din drepturile printesti, pusi sub interdictie,
dispruti ori declarati morti. Sarcina tutelei poate Ii ncredintat unei persoane Iizice sau
sotului si sotiei mpreun, care au domiciliu n Romania si nu se aIl n vreunul din cazul de
incompatibilitate prevzute de codul Iamiliei. Drepturile si ndatoririle cu privire la copil se
exercit si se ndeplinesc de cei doi soti, numiti tutori, n comun si n mod egal. Tutela se
instituie conIorm Legii 272/2004 de ctre instanta judecatoreasc n a crei circumscriptie
teritorial domiciliaz sau a Iost gsit copilul.
Persoana Iizic sau Iamilia care urmeaz a Ii tutore trebuie s Iie evaluat la domiciliul
acesteia de ctre DGASPC cu privire la garantiile morale si conditiile materiale pe care
trebuie s le ndeplineasc pentru a primi un copil n ngrijire. Instanta judecatoreasc
numeste cu prioritate ca tutore o rud sau un aIin ori un prieten al Iamiliei copilului, n stare
s ndeplineasc aceasta sarcin. Tutorii sunt numiti pe baza prezentrii de ctre DGASPC a
raportului de evaluare, cu propunerea care tine seama de relatiile personale, de apropierea
domiciliilor precum si de opinia copilului.
Plasamentul n regim de urgen( - este o msura de protectie special, cu caracter temporar
care se dispune dup caz, la: o persoan sau o Iamilie; un asistent maternal proIesionist sau un
serviciu de tip rezidential, licentiat n conditiile legii. Msura plasamentului n regim de
75
urgent se stabileste de ctre directorul general al DGASPC dac nu exist opozitie din partea
reprezentantilor copilului. n cazul n care nu poate Ii pus n aplicare dispozitia de urgent,
asistentul social n termen de 12 ore va ntocmi un raport n care va speciIica motivele care
mpiedic ducerea la ndeplinire a dispozitiei si va propune emiterea ordonantei preedintiale
de plasare in regim de urgent a copilului - raport care va Ii naintat Biroului juridic din
cadrul DGASPC pentru a se adresa instantei de judecat. Dup emiterea Ordonantei
presedintiale se va solicita sprijinul reprezentantilor politiei respectiv unui executor
judectoresc pentru punerea n aplicare a acesteia. n acest caz, asistentul social va asista
executorul judectoresc n executarea Ordonantei presedintiale n vederea prevenirii unui
abuz aspura copilului sau producerii unor noi traume. Pe toat durata plasamentului n regim
de urgent se suspend de drept exercitiul drepturilor printesti, pn cnd instanta va decide
cu privire la exercitarea acestora. Pe perioada suspendrii, drepturile si obligatiile printesti
privitoare la persoana copilului sunt exercitate si ndeplinite de ctre persoana, Iamilia,
asistentul maternal sau de ctre seIul serviciului de tip rezidential care a primit copilul n
plasament n regim de urgent.
n cazul copilului abandonat, prsit n maternitate, n conIormitate cu prevederile Legii
272/2004, reprezentantul DGASPC are urmtoarele obligatii: n termen de 5 zile de la
sesizare se ntocmeste un proces verbal de constatare a prsirii copilului, semnat de
reprezentantul DGASPC, reprezentantul politiei si al maternittii; cnd starea de sntate a
copilului permite externarea, n baza procesului verbal, DGASPC va stabili msura
plasamentului n regim de urgent pentru copil, cI. Legii 272/2004, art. 11, alin. 2.
n situatia n care mama este identiIicat, de ctre politie, DGASPC, va asigura consilierea si
sprijinirea acesteia n vederea realizrii demersurilor legate de ntocmire a actului de nastere,
conI. art. 11, alin. 4. n situatia n care, n urma veriIicrilor eIectuate de politie, nu este
posibil identiIicarea mamei, DGASPC transmite SPAS n a crui raz administrativ-
teritorial s-a produs nasterea dosarul cuprinznd certiIicatul medical constatator al nasterii,
procesul-verbal prevzut, dispozitia de plasament n regim de urgent si rspunsul politiei cu
rezultatul veriIicrilor pentru a obtine n termen de 5 zile dispozitia de stabilire a numelui si
prenumelui copilului si de a nregistra nasterea la serviciul de stare civil competent.
Rezultatul instituirii plasamentului n regim de urgent este plasarea ntr-un mediu securizat al
copilului a crui viat este pus n pericol prin abuz, neglijare sau exploatare. n termen de 48
de ore de la instituirea plasamentului n regim de urgent sau data executrii ordonantei
presedintiale (dup caz), asistentul social va ntocmi raportul Iinal de evaluare sesiznd
instanta pentru a decide cu privire la nlocuirea plasamentului n regim de urgent cu msura
plasamentului si decdere total sau partial din exercitiul drepturilor printesti, precum si cu
privire la exercitarea drepturilor printesti. n cazul n care nu s-a instituit plasamentul n
regim de urgent ns este necesar luarea unei msuri de protectie pentru copilul n cauz,
raportul Iinal de evaluare va Ii ntocmit n maxim 30 de zile de la data sesizrii. n cazul n
care se impune continuarea managementului de caz se va trece n etapa urmtoare, cea de
evaluare detaliat. n caz contrar, n urma evalurii initiale asistentul social va propune
nchiderea cazului prin reIerire sau orientare ctre alt serviciu sau institutie, abilitat.
76
Plasamentul copilului constituie o msur de protectie special, avnd caracter temporar,
care poate Ii dispus dup caz la: o persoan sau o Iamilie, un asistent maternal sau un
serviciu de tip rezidential, licentiat n conditiile legii. Persoana sau Iamilia care primeste un
copil n plasament trebuie s aibe domiciliu n Romnia si s Iie evaluat de ctre DGASPC
cu privire la garantiile morale si conditiile materiale pe care trebuie s le ndeplineasc pentru
a primi un copil n plasament. Pe toat durata plasamentului, domiciliul copilului se aIl dup
caz, la persoana, Iamilia, asistentul maternal sau la serviciu de tip rezidential care l are n
ngrijire. Plasamentul copilului care nu a mplinit vrsta de 2 ani poate Ii dispus numai la
Iamilia lrgit sau substitutiv, plasamentul acestuia ntr-un serviciu de tip rezidential Iiind
interzis. Plasamentul copilului care nu a implinit varsta de 2 ani poate Ii dispus ntr-un
serviciu de tip rezidential numai n situatia n care acesta prezint handicapuri grave, cu
dependent de ngrijiri n serviciu de tip rezidential specializate. La stabilirea msurii de
plasament se va urmri: plasarea copilului cu prioritate la Iamilia lrgit sau la Iamilia
substitutiv, mentinerea Iratilor mpreun si Iacilitarea exercitrii de ctre printi a dreptului
de a vizita copilul si de a mentine legtura cu acesta. In situatia copilului a crui de:voltare
fi:ic, mental, spiritual, moral sau social, precum i sntate, integritate corporal sau
sigurant sunt periclitate in familie din motive neimputabile printilor, precum i a copilului
care a svarit o fapt prev:ut de legea penal i care nu rspunde penal, msura
plasamentului se stabileste de ctre CPC n situatia n care exist acordul printilor sau dup
caz al reprezentantului legal. Atunci cnd nu exist acordul printilor, sau dup caz al unuia
dintre printi, ori al altui reprezentant legal, msura plasamentului se stabileste de ctre
instanta judectoreasc la cererea DGASPC. n cazul copilului abuzat sau neglijat, msura
plasamentului se stabileste de ctre instanta judectoreasc, la cererea DGASPC.
n situatia copilului lipsit de ngrijirea ambilor printi, ca urmare a Iaptului c acestia sunt
necunoscuti, deczuti din drepturile printesti, pusi sub interdictie sau declarati judectoreste,
dispruti sau morti, msura plasamentului se stabileste de ctre instanta judectoreasc, la
cererea DGASPC. Pe toat durata plasamentului dispus de ctre CPC printii copilului si
mentin drepturile si obligatiile Iat de acesta, cu exceptia situatiei n care instanta
judectoreasc decide, n conditiile legii, limitarea unuia sau mai multor drepturi printesti.
Comisia sau dupa caz, instanta care a dispus plasamentul copilului va stabili, daca este cazul,
si cuantumul contributiei lunare a printilor la ntretinerea acestuia, n conditiile stabilite de
codul Iamiliei.
Documente minime cuprinse n dosarul de plasament al copilului:
- pentru copil. copie xerox certiIicat de nastere si buletin de identitate, dup caz;
adeverint elev; caracterizare psihopedagogic; adeverint medical sau alte documente care
s ateste starea de sntate a copilului; copie xerox certiIicat de ncadrare ntr-un grad de
dizabilitti, dac este cazul; declaratia copilului care a mplinit vrsta de 10 ani; certiIicat
medico-legal (dac minorul evaluat prezint semne si leziuni pe corp).
- pentru prinji sunt necesare cererea printilor; copie xerox buletine de identitate;
copie xerox certiIicat de cstorie; copie xerox sentint de divort (dac este cazul); copie
xerox certiIicat de ncadrare ntr-un grad de dizabilitti (dac este cazul); copie xerox
certiIicate de nastere pentru Iratii copilului (dac este cazul); adeverinte medicale pentru toti
membrii Iamiliei; adeverint teren agricol si venit impozabil; adeverint salar, cupoane
77
pensie; document emis de organele de politie care s prezinte dac Iamilia se aIl n evident
cu Iapte antisociale.
- pentru familia extins, substitut (n cazul n care se instituie plasamentul la o
Iamilie): declaratia Iamiliei din care s rezulte c doreste s ia copilulul n plasament; copie
xerox buletine de identitate; copie xerox certiIicat de cstorie; copie xerox sentint de divort
(dac este cazul); copie xerox certiIicat de ncadrare ntr-un grad de dizabilitti (dac este
cazul); adeverinte medicale pentru toti membrii Iamiliei; adeverint teren agricol si venit
impozabil; adeverint salariu, cupoane pensie.
- acte ntocmite de ctre specialiyti: sesizarea; Iisa de deschidere a cazului n care se
speciIic existenta sau nu a unei Iorme de abuz; procesul verbal de constatare a situatiei
semnat de persoana la domiciliul creia s-a eIectuat constatarea; raport privind situatia psiho-
social si planul de servicii de care beneIiciaz Iamilia ntocmite de ctre Primria de
domiciliu; Iise de consiliere a Iamiliei lrgite cu privire la posibilitatea plasrii minorului;
opinia vecinilor sau a altor persoane relevante privind situatia Iamiliei; raportul psihologului;
raport de evaluare initial cu propunere de plasament n regim de urgent; dispozitia
directorului general de plasare n regim de urgent; planul individualizat de protectie; raportul
Iinal de evaluare.
Plasamentul la asistentul maternal profesionist (AMP) - este precedat de parcurgerea unor
etape de identiIicare, evaluare, Iormare si atestare a persoanelor Iizice care solicit acest
lucru. AMP este persoana Iizic atestat n conditiile HGR nr.679/2003, care asigur, prin
activitatea pe care o desIsoar la domiciliul su, cresterea, ngrijirea si educarea, necesare
dezvoltrii armonioase a copiilor pe care i primeste n plasament. Pot Ii atestate ca AMP
numai persoanele care ndeplinesc urmtoarele conditii: au capacitate deplin de exercitiu;
prin comportamentul lor n societate, starea snttii si proIilul lor psihologic, prezint
garantii pentru ndeplinirea corect a obligatiilor care revin unui printe; au n Iolosint o
locuint care acoper necesittile de preparare a hranei, igiena, educatie si odihn ale
utilizatorilor si, inclusiv ale copiilor care urmeaz a Ii primiti n plasament; au urmat
cursurile de Iormare proIesional. Nu poate Ii AMP: persoana care a suIerit o condamnare
prin hotrre judectoreasc rmas deIinitiv, pentru svrsirea cu intentie a unei inIractiuni;
printele deczut din drepturile printesti sau cel al crui copil a Iost declarat abandonat prin
hotrre judectoreasc rmas deIinitiv; persoana care suIer de boli cronice transmisibile.
Monitorizarea activittii AMP se va Iace lunar, prin vizite la domiciliu, de ctre asistentul
social al AMP. n urma Iiecrei vizite se va ntocmi un raport de vizit care se va pstra la
dosarul AMP, iar o copie a acestui raport se va nainta asistentului maternal. Raportul de
vizit va cuprinde urmtoarele inIormatii: continutul discutiilor; observatiile asistentului
social; recomandri privind sprijinul necesar asistentului maternal proIesionist; necesitti de
pregtire si perIectionare a acestuia, precum si planiIicarea urmtoarei vizite. Vizitele la
domiciliul Iamiliei se pot Iace n baza unui program stabilit de comun acord cu Iamilia sau pot
Ii neanuntate n Iunctie de decizia managerului de caz, dac exist suspiciuni cu privire la
activitatea desIsutat de AMP, dar numai cu acordul seIului ierarhic superior.
Evaluarea nevoilor copilului cuprinde aspecte legate de: sntate, identitate, Iamilie, relatii
sociale, comportament, dezvoltare emotional, deprinderi de ngrijire personal, origine
etnic, cultur, limb, dizabilitti, sex, preIerinte privind plasarea lui mpreun cu Iratii si
78
surorile sale. n urma evalurii detaliate managerul de caz ntocmeste un raport/Iis de
evaluare detaliat care va Ii avizat de seIul ierarhic superior, iar n termen de maxim 3 zile de
la ntocmirea si avizarea sa va Ii transmis o copie a acestuia membrilor echipei,
Iamiliei/reprezentantului legal si dup caz copilului. Pentru instituirea msurii de protectie la
AMP, n urma sesizrii ctre DGASPC se stabileste RC care va realiza evaluarea nevoilor
copilului. Evaluarea nevoilor copilului se realizeaz n termen de 30 de zile de la primirea
sesizrii si implic copilul, Iamilia acestuia, persoana care l ngrijeste sau l-a avut n ngrijire,
alti specialisti, precum si orice persoane relevante pentru viata copilului. Procesul de evaluare
cuprinde dou etape: evaluarea initial si evaluarea detaliat. Vezi etapele managementului de
caz. PIP dup cum este descris la etapele managementului de caz.
ncetarea plasamentului se realizeaz prin hotrrea CPC/sentint civil atunci cnd s-a
realizat obiectivul prevzut n PIP sau atunci cnd apar situatii neprevzute care impun acest
lucru:
- integrare/reintegrare n Iamilia biologic/Iamilia extins Iamilia biologic a copilului a
depsit situatia de criz care a determinat solicitarea msurii de protectie;
- adoptia national cnd reintegrarea n Iamilia biologic sau la rudele pn la gradul IV
nu a putut Ii realizat;
- asistentul maternal proIesionist nu mai poate proIesa;
- decesul copilului.
Plasamentul n regim reziden(ial - are rolul de a asigura protectia, cresterea si ngrijirea
copilului separat, temporar sau deIinitiv, de printii si, ca urmare a stabilirii, n conditiile
legii, a msurii plasamentului. Din categoria serviciilor de tip rezidential Iac parte: centrele de
plasament, centrele de primire a copilului in regim de urgent, centrele maternale, centrele
sptmanale, centre de tran:it, centrele de plasament includ i casele de tip familial.
Atributiile serviciilor de tip rezidential sunt asigurarea unei atmosIere de tip Iamilial;
asigurarea Iinalizrii unui program de permanent pentru copilul aIlat n diIicultate si pentru
copilul cu dizabilitti; diminuarea eIectelor abuzului institutional; dezvoltarea de atitudini si
aptitudini igienice; dezvoltarea responsabilittii copilului Iat de propria persoan printr-o
implicare ct mai mare n organizarea propriei vieti; asigurarea educrii si socializrii
copiilor si asigurarea pregtirii proIesionale a copiilor.
BeneIiciarii serviciilor de tip rezidential pot Ii copiii separati, temporar sau deIinitiv, de
printii lor, ca urmare a stabilirii, n conditiile legii, a msurii plasamentului n acest tip de
serviciu; copiii pentru care a Iost dispus, n conditiile legii, plasamentul n regim de urgent;
tinerii care au mplinit vrsta de 18 ani si care beneIiciaz, n conditiile legii, de protectie
special sau copiii nensotiti de ctre printi sau de alt reprezentant legal, care solicit o Iorm
de protectie n conditiile reglementrilor legale privind statutul si regimul reIugiatilor.
Accesul beneIiciarilor n cadrul serviciilor de tip rezidential se Iace n baza msurilor de
plasament dispuse n conditiile legii de ctre CPC sau instanta judectoreasc; dispozitiilor de
plasament n regim de urgenta, emise de ctre directorul DGASPC sau de ctre instanta
judectoreasc; dosarul beneIiciarului cuprinde: Hotrrea CPC; CertiIicatul de nastere n
79
original al copilului; Fisa medical; Foaie matricol; PS; PIP; PIS si Raport cu privire la
ancheta psiho-social a beneIiciarului.
Principalul furnizor de servicii sociale pentru copii abandona(i este DGASPC Alba
(servicii sociale existente n microregiunea AIDA), prin:
- Casa de tip Iamilial Teius;
- Casa de tip Iamilial Adolescenta Alba Iulia- Oarda de jos;
Pe lng DGASPC exist ONG care au acreditate centre rezidentiale pentru copiii.
- Asociatia Filantropia Ortodox Alba Iulia - Asezmntul social SIntul Vasile cel
Mare Alba Iulia, n parteneriat cu DGASPC Alba;
- Asociatia Filantropia Ortodox Alba Iulia - Casa de tip Iamilial Izvorul Tmduirii
Oarda de jos, n parteneriat cu DGASPC Alba.
Adop(ia este operatiunea juridic prin care se creeaz legtura de Iiliatie ntre adoptat si
adoptator, precum si legturi de rudenie ntre adoptat si rudele adoptatorului. Dincolo de
aceast legtur de Iiliatie, adoptia este un proces extrem de complex care schimb deIinitiv
viata unei Iamilii si a unui copil. Copiii adoptabili sunt acei copii pentru care instanta de
judecat a deschis procedura adoptiei interne, n urma demersurilor specialistilor DGASPC de
a reintegra copilul n Iamilia biologic sau extins si pe baza consimtmntului la adoptie
exprimat de printii biologici n instant.
Un copil poate Ii adoptat de o persoan sau Iamilie care are domiciliu n Romnia, este cu cel
putin 18 ani mai mare dect copilul adoptabil (n situatii exceptionale diIerenta de vrst
poate Ii mai mic, ns n nici un caz sub 15 ani), nu sunt deczuti din drepturile printesti, nu
suIer de boli psihice si handicapuri mentale si ndeplinesc garantii morale si materiale
necesare asigurrii dezvoltrii depline si armonioase a copilului. Copiii adoptabili nu au
nevoie de printi perIecti, ei au nevoie de adulti care s-si asume responsabilittile de crestere
si ngrijire, dornici s vin n ntmpinarea nevoilor copiilor. ProIesionistii DGASPC au
obligatia s identiIice cea mai potrivit Iamilie pentru Iiecare copil adoptabil. Aceasta
presupune ca Iiecare Iamilie care doreste s adopte s Iie evaluat de ctre proIesionisti din
punct de social si psihologic. Chiar dac oricine si poate dori un copil, nu oricine poate
adopta. Exist criterii si cerinte pe care legislatia n vigoare le prevede, care trebuie
ndeplinite pentru ca adoptia s se realizeze. Etapele adoptiei sunt: 1. Atestarea Iamiliei 2.
ncredintarea copilului n vederea adoptiei 3. ncuviintarea adoptiei si 4. Monitorizarea post-
adoptie.
2.1.2. COPIII CU DIZABILITTI
Termenul central utilizat n legislatia si practica romneasc curent este cel de ,handicap.
Pe locul secund, ca sIer de Irecvent si utilizare este termenul ,deIicient. Ambii termeni
sunt acoperiti prin deIinitii n texte legale si au circulatie n toate ariile relevante: protectia
copilului, educatie si sntate. ConIorm Legii nr. 448/2006, modiIicat, persoanele cu
handicap sunt acele persoane crora mediul social, neadaptat deIicientelor lor Iizice,
80
senzoriale, psihice, mentale si/sau asociate, le mpiedic total sau le limiteaz accesul cu sanse
egale la viata societtii, necesitnd msuri de protectie n sprijinul integrrii si incluziunii
sociale. n literatura de specialitate, n diverse rapoarte si studii a nceput s Iie utilizat si
promovat termenul ,dizabilitate ca substitut, de regul, pentru handicap, termen care tinde
a Ii nlocuit n terminologia international, de exemplu n Regulile standard din 1993 si
ClasiIicarea International a Functionrii, Dizabilittii si Snttii, adoptat de Adunarea
Mondial a Snttii din 2001.
Utilizarea sintagmei ,copii cu dizabilitti se Ioloseste n prezent cu intentia de a recunoayte
conceptul promovat de clasiIicarea OMS, n sensul c nu orice deIicient determin aparitia
handicapului si nu n orice conditii n sensul de limitri de activitate (si capacitate) si/sau
restrictii de participare (si de perIormant) si apoi de a introduce conceptul de dizabilitate,
care circul deja destul de Irecvent si n Romnia, si de a acoperi ambii termeni ,deIicient si
,handicap.
Dizabilitatea Iace parte din experienta uman, Iiind o dimensiune a umanittii. Ea este cea
mai puternic provocare la acceptare a diversittii pentru c limitele sale sunt Ioarte Iluide. n
categoria persoanelor cu dizabilitti poate intra oricine, n orice moment, ca urmare a unor
mprejurri neIericite, cum sunt unele boli si accidentele. ncadrarea n grad si tip de handicap
a copiilor cu dizabilitti se Iace de CPC. Evaluarea copiilor care prezint diIerite deIiciente n
vederea ncadrrii ntr-un grad de handicap pentru a beneIicia de toate drepturile legale se
Iace de ctre Serviciul de Evaluare Complex a Copilului (SECC) din cadrul DGASPC.
ncadrarea copilului ntr-un grad de handicap presupune respectarea unei metodologii ce
mbrac mai multe etape.
Identificarea yi preluarea dosarelor copiilor cu dizabilitji care solicit eliberarea
certificatului de ncadrare ntr-un grad de handicap se realizeaz odat cu solicitarea
printelui/reprezentantului legal al copilului, solicitare exprimat n scris ctre SECC. Aceast
solicitare se reIer la evaluarea complexa a copilului n scopul obtinerii unui certiIicat de
ncadrare ntr-o categorie de persoane cu handicap. SECC va analiza toate aspectele legate de
caz si va Iace propuneri pertinente n acest sens, n Iunctie de actele si normele legislative n
vigoare la data depunerii cererii. La nivel comunitar, persoanele care pot identiIica si orienta
copilul si Iamilia sa ctre SECC sunt proIesionistii din domeniul social si educational si
medical din comunitatea de apartenent a copilului: educator, proIesor, consilier scolar,
psiholog, medic de Iamilie, medic specialist, preot, asistent social, lucrtor social al primriei,
alte persoane implicate n serviciile locale pentru copil si Iamilie. Dosarul depus la SECC,
trebuie s cuprind urmtoarele documente:
- Cerere de solicitare a eliberrii certiIicatului de ncadrare ntr-o categorie de persoane cu
handicap completat si semnat de ctre printele/reprezentantul legal al copilului (anexa
13);
- Copie dup certiIicatul de nastere al copilului;
- Copie dup actul de identitate al printelui/reprezentantului legal;
- Ancheta social, ntocmit de specialisti din cadrul primriilor de domiciliu a copiilor
(anexa 14);
- CertiIicatul medical eliberat de medicul specialist;
81
- Fisa psihologic completat de ctre psihologul care a Icut evaluarea psihologic (anexa
15);
- Fisa medical sintetic, completat de medicul de Iamilie al copilului (anexa 3);
- Traseul educational, completat de specialistii din unitatea de nvtmnt la care este
nscris copilul (anexa 16).
n situatia n care copilul se aIl ntr-o msur de plasament (Iamilial, n sistem rezidential sau
la un asistent maternal proIesionost) se solicit: Copie dup hotrrea de plasament, Raport
social (de evaluare sau reevaluare), redactat de ctre MC din cadrul DGASPC Alba sau a
celui din unitatea rezidential respectiv) si PIP ntocmit de asistentul social MC/RC.
Evaluarea complex (comprehensiv yi multidimensional a copilului, familiei acestuia yi
mediului n care trieyte) trebuie privit ca un proces complex, continuu, dinamic, de
cunoastere si estimare cantitativ si calitativ a particularittilor dezvoltrii si a capacittii de
nvtare a copilului. Aceasta presupune colectarea de inIormatii complete, interpretarea de
date, punerea si rezolvarea de probleme n scopul orientrii deciziei si interventiei. Evaluarea
este o parte dintr-un proces si nu un demers ulterior si exterior diverselor tipuri de interventii:
educationale, de protectie, de tratament si recuperare etc. Demersul evaluativ nu se rezum la
o activitate constatativ, ci investigheaz potentialul de dezvoltare si nvtare si sugereaz
programe ameliorativ-Iormative pe anumite paliere de dezvoltare.
Probele si testele de evaluare nu mai au drept obiectiv evidentierea deIicientei si a blocajelor
pe care aceasta le determin n dezvoltare, ci determinarea abilittilor si a disponibilittilor
imediate pentru dezvoltare. O asemenea abordare exclude deIinitiv teza ,caracterului
irecuperabil al copilului cu dizabilitti. Evaluarea stabileste elementele pozitive din
dezvoltarea copilului, care vor constitui punctul de plecare n activitatea de recuperare. n
concluzie, evaluarea are multiple si diverse obiective, toate ns cu scopul Iinal al includerii
sociale a copilului cu dizabilitti:
- Pentru a stabili cele mai potrivite servicii de terapie, educatie si recuperare;
- Pentru a acorda drepturile si serviciile necesare, potrivit legislatiei n vigoare;
- Pentru a stabili compatibilitatea ntre cerintele speciale ale copilului si proIilul asistentului
personal;
- Pentru a stabili cerintele educative speciale ale copilului cu dizabilitti;
- Pentru a decide ce tip de servicii de asistent social necesit o persoan: n mediu deschis
sau n institutie;
- Pentru a organiza mediul de viat din institutiile de protectie social, tinnd cont de
aspecte psihologice si compatibilitti s.a.;
- Pentru a sprijini pregtirea proIesional si pentru a gsi un loc de munc n comunitatea
local pentru adolescentii cu dizabilitti, ale cror incapacitti nu au nici o relevant n
raport cu exigentele locului de munc respectiv;
- Pentru a stabili progresele eIectuate n recuperare, educatie;
- Pentru a evalua eIicienta serviciilor, strategiilor, metodelor, Ienomenelor si procedurilor si
pentru a le ameliora;
- Pentru a produce inIormatii pentru administratie, pentru angajatii serviciilor sociale si de
educatie s.a.
82
Aceast etap se reIer la capacitatea de Iunctionare a copilului din punct de vedere social, n
contexul recomandrilor medicale, educationale si psihologice speciIice si lund n
considerare resursele si nevoile Iamiliei ca ntreg. n vederea stabilirii calittii si gradului de
Iunctionare si a restrictiilor de participare se va proceda la utilizarea a patru tipuri de evaluare:
medical, psihologic, educational si social.
Evaluarea medical presupune examinarea clinic si eIectuarea unor investigatii de laborator
si paraclinice n vederea stabilirii unui diagnostic complet (stare de sntate sau de boal si,
dup caz complicatiile bolii), care va conduce, alturi de rezultatele celorlalte tipuri de
evaluare, la determinarea tipului de aIectare (deIicient). Evaluarea medical este realizat de
ctre medicii din cadul SECC, n Iunctie de specialitate (pediatric, psihiatric,
neuropsihiatric). Obiectivul evalurii medicale l reprezint Iormularea unui diagnostic
medical, n vederea aplicrii unei terapii sau interventii speciIice, recomandrii unui tratament
precum, si n vederea argumentrii pertinente a propunerii reIeritoare la ncadrarea copilului
ntr-un grad de handicap. n baza evalurii medicale, medicii Iac propunerea de ncadrare ntr-
un grad de handicap conIorm Ordinului comun MSF (725/2002) - Criterii generale medico-
psihosociale de identiIicare si ncadrare a copiilor (0-18 ani) cu deIicient si handicap,
cuprins n Raportul complex socio-psiho-medical al copilului cu dizabilitti, si completeaz
n Planul de recuperare al copilului cu dizabilitti recomandrile medicale.
Evaluarea psihologic se realizeaz prin raportarea la standardele existente, prin teste
speciIice validate, n vederea stabilirii unei diagnoze care arat deprtarea sau distanta Iata de
normele statistice stabilite. Acest tip de evaluare este realizat, n majoritatea cazurilor, de
ctre psihologul SECC.
Evaluarea psiho-pedagogic/educational se reIer la stabilirea nivelului de cunostinte,
gradul de asimilare si corelarea acestora cu posibilittile si nivelul intelectual al copilului
precum si identiIicarea problemelor si cerintelor educative speciale. Acest tip de evaluare este
coordonat de ctre psihopedagogul SECC. Obiectivele acestui tip de evaluare constau n
urmrirea evolutiei scolare a copilului si stabilirea cerintelor educative speciale, precum si
Iormularea unei propuneri cu privire la orientarea scolar a copilului cu dizabilitti. n baza
evalurii psihopedagogice, psihopedagogul realizeaz recomandri privind orientarea scolar,
cuprins n raportul complex socio-psiho-medical al copilului cu dizabilitti, precum si n
planul de recuperare al acestuia.
Evaluarea social presupune analiza mediului de dezvoltare al copilului, a Iactorilor de mediu
si a Iactorilor personali. Ea este realizat de ctre asistentii sociali, din cadrul primriilor de
domiciliu al copiilor. Obiectivul evalurii sociale l reprezint valoriIicarea inIormatiilor
obtinute prin anchet sau alte tehnici n vederea stabilirii si Iormulrii diagnosticului social,
cu accent pe elementele semniIicative ale persoanei si grupului social din care Iace parte, n
vederea argumentrii pertinente a propunerii reIeritoare la ncadrarea copilului ntr-un grad de
handicap, orientare scolar, plan de recuperare si, dup caz, msura de protectie a copilului.
Propunerea de ncadrare a copiilor ntr-un grad de handicap yi planificarea serviciilor yi a
intervenjiilor, inclusiv elaborarea unui plan de recuperare, cu participarea familiei yi a
copilului.
83
Pe baza evalurilor realizate de specialistii SECC, se Iace propunera de ncadrare a copilului
ntr-un grad de handicap, conIorm Ordinului MSF si al secretarului de stat al ANPCA nr.
725/12.709/2002 privind criteriile pe baza crora se stabileste gradul de handicap pentru copii
si se aplic msurile de protectie special a acestora. ConIorm acestui ordin, modalitatea de
aplicare a criteriilor de ncadrare ntr-un grad de handicap se bazeaz pe corelarea criteriilor
medicale si a celor psihosociale. Scopul acestei corelri este Iormularea propunerii unei solutii
adecvate si viabile pentru copilul respectiv. Totodat, propunerea de ncadrare ntr-un grad de
handicap este indisolubil legat de ntocmirea planului de servicii personalizat, caz n care
aprecierea Iactorilor de mediu ca bariere sau Iacilitatori este esential. n aceast etap sunt
stabilite servicii sau interventii speciIice, destinate ameliorrii conditiei unui copil cu
dizabilitti n vederea includerii sale sociale. Toate aceste recomandri sunt precizate n
Planul de Recuperare al copilului cu dizabilitti.
ncadrarea ntr-un grad de handicap: n urma propunerii SECC, CPC hotreste ncadrarea
copilului ntr-un grad de handicap si aprob planul de recuperare. ConIorm art.86 din legea
448 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, gradele de handicap
sunt: usor, mediu, accentuat si grav. Copiii ncadrati n una din aceste categorii de handicap
beneIiciaz de toate drepturile si serviciile prevzute de lege.
Oferirea serviciilor, asistarea copilului yi familiei pentru objinerea serviciilor necesare,
responsabilizarea acesteia: ndeplinirea cu succes a obiectivelor din planul de recuperare a
copilului cu dizabilitti presupune implicarea si responsabilizarea nu numai a proIesionistilor
implicati ci si a Iamiliei.
Monitorizarea Planului de recuperare a copilului cu dizabilitji: scopul acestei etape este
evaluarea progreselor realizate n atingerea obiectivelor prevzute n Planul de Recuperare si
asumate de printele/reprezentantul legal al copilului cu dizabilitti prin Contractul cu
familia. Obiectivele urmrite n monitorizare sunt:
- veriIicarea modului de Iurnizare a serviciilor n limita de timp stabilit;
- identiIicarea la timp a problemelor n legtur cu asigurarea serviciilor sau cu participarea
Iamiliei;
- identiIicarea interesului maniIestat de printe Iat de accesul la scoal n Iunctie de
capacittile copilului;
- precizarea modului n care printele a apelat la proceduri de recuperare n centrele de
recuperare din judetul Alba sau din alte judete;
- identiIicarea unor modiIicri n situatia social, scolar si/sau n cea medical a copilului
(ex: este necesar schimbarea asistentului personal, schimbarea orientrii scolare a
acestuia, copilul a regresat sau a progresat din punct de vedere medical;
- identiIicarea dinamicii progreselor copilului si a Iamiliei n ndeplinirea obiectivelor.
Furnizorii de servicii sociale (existenti n microregiunea AIDA) acreditati pentru copii cu
deficien(e neuropsihice sunt DGASPC, prin:
- Centrul de servicii comunitare Arnsberg; (oIer servicii de recuperare pentru copiii cu
deIiciente neuromotorii, psihice si asociate);
- Asociatia pentru Consiliere si Asistent Specializat 'ACAS - Centrul de zi pentru copiii
cu dizabilitti multiple;
84
- Organizatia pentru Copii si Adulti cu Nevoi Speciale TREBUIE - Filiala Sebes -
Centrul de zi pentru copiii cu dizabilitti;
- Societatea de Ajutorare DIAKONIA - Centrul de zi pentru copii si tineri cu handicap SI.
IosiI Alba Iulia;
- Centrul de Recuperare si Reabilitare Miniatelierul Alin Sebes.
Pentru deficien(e mintale:
- Centrul Scolar pentru Educatie Incluziv Alba (scoala special);
- Scoala special Blaj.
STUDIU DE CAZ: COPIL CU AUTISM
B.R.- biat, nscut in Alba Iulia, 23 aprilie, 1996
Diagnostic.
1. Sindrom autist prin discontact, agresivitate psihic asupra propriei persoane, manifestri hiperchinetice,
2. Intar:iere in de:voltarea psihic i de limbaf.
Anamneza personal:
- in cursul sarcinii mama a urmat tratament pentru mentinerea sarcinii i pentru inlturarea unor infectii
(tratament cu litiu),
- naterea la 9 luni prin ce:arian,
- greutatea la natere - 3 kg.,
- ganguritul normal,
- mersul la 11 luni,
- primele cuvinte - dup 3 ani,
- de:voltarea somatic, statural i toracal in limitele normalului - aspect atrgtor, corp proportionat
,expresie inteligent.
Anamneza familial:
- este al doilea copil,
- primul copil nu pre:int probleme de de:voltare,
- la naterea sa mama avea 26 ani i tatl 30,
- mama a absolvit coala profesional (in pre:ent casnic), iar tatl in pre:ent este liber profesionist,
- regimul de viat este ordonat, echilibrat mama este o bun gospodin, devotat copiilor i interesat de
reuita lor,
- in relatia cu ceilalti membri evolutia este bun, de la slab cooperare i i:olare intr-o lume a lui cu dese
cri:e, la relatii bune cu fratele lui i dispus s coopere:e cu toat lumea,
- a fost luat in evident la varsta de 3 ani i 6 luni la Centrul Logopedic Alba Iulia,
- copilul este in evidenta Spitalului Clinic de Psihiatrie i a Centrului de Neuropsihiatrie infantil Stationar
de :i, unde se internea: pe perioade scurte pentru investigatii,
- initial inventarul posibilittilor psihice i de limbaf (la varsta de 3 ani ) il plasa in furul varstei de
aproximativ 2 ani i 6 luni,
- examenul neurologic. EEG cu anomalii bioelectrice difu:e fr le:iuni decelabile cerebrale.
Recomandri:
- tratament cu neuroleptice. Respolept, Encefabol,Jitamine i Ritalin,
- integrarea in colectivitatea precolar i instituirea unui program educational recuperatoriu, cuprin:and
stimularea psihic i tratament logopedic,
- de-a lungul internrilor avute pan in pre:ent, cite dou i apoi una in fiecare an, observatia clinic i
reevalurile de:voltrii i comportamentului, relev evolutia favorabil a Sindromului autist de la CARS41
puncte la Cars scor total. 26,5 corespun:tor autismului uor,Js evoluand de la 2,6 ani - 3,1 - 4, 2 - 4, 5 -
5,1.
85
Scurt caracterizare a modului de manifestare a sindromului autist (la nceputul activitjii de terapie):
Pre:int puternice tulburri ale afectivittii. nu este ataat de mam (face confu:ii intre mam i alte femei, nu
reactionea: cand mama se indeprtea:, rasul, plansul, :ambetul sunt neadecvate situatiei in care e pus
copilul, reactii coleroase indreptate asupra obiectelor i asupra propriei persoane, opo:itionism, labilitate,
neurovegetativ cu predominarea excitatiei, atentie labil, slab putere de concentrare .Se constat o mare
dexteritate in micri, sereotipii (se poate fuca la infinit cu acelai tip de foc). Nu suport s fie atins, nu-l
interesea: fucriile care intruchipea: oameni, animale, are micri gratioase, manipulea: cu uurint
obiectele, este fascinat de obiectele mecanice. Jorbirea este aproape inexistent, fr participarea emotional.
Se remarc caracterul reproductiv-imitativ (ecolalie) i nu cel de comunicare al limbafului. Ecolaliile sunt
imediate sau intar:iate. Folosete neadecvat pronumele personal (vorbete despre sine la persoane a III-a). Nu
este atent la ce i se spune, d impresia c nu aude, nu-i fixea: privirea asupra persoanelor din fur, nu caut
contactul vi:ual cu acestea. Ii place mu:ica. Manifest o mare abilitate in a-i manevra pe ceilalti pentru a-i
satisface necesittile. Evit contactul cu ceilalti copii.
Limbajul yi posibilitjile de articulare:
- cunoate mai multe cuvinte in limba engle: decat in roman (re:ultatul statului indelungat in fata
televi:orului la desene animate),
- nu se constat anomalii buco-linguo-faciale,
- vocea este normal,
- imaginile fonematice sunt labile i difu:e,
- stereotipul dinamic articulator tulburat,
- discrepant intre posibilittile intelectuale i vorbire (in sfera limbafului expresiv). De ex.. este capabil s
se foace cu focuri tip ,pu::les`, aranfand imagini care pentru copiii cu 2-3 ani mai mari ca el pre:int
dificultti.
Examinarea: a fost foarte dificil pentru o corect evaluare a comportamentului datorit imposibilittii de
testare prin teste standardi:ate. Metoda de ba: a fost observarea, inregistrandu-se de:voltarea motric,
cunoate prtilor corpului, recunoatera formelor, culorilor, orintarea spatial, notiuni, rspunsuri la comen:i,
numratul, folosirea creionului. Inregistrarea comportamentului s-a fcut, pe cat posibil, in timp i medii
diferite. In evaluare s-a folosit scara PORTAGE. Principiul de ba: in terapie a fost. a construi, pornind de la
ce poate copilul (folosind chiar sereotipurile i preferintele). De asemenea am urmrit reducerea treptat a
afutorului acordat copilului, stimularea i recompensa initiativelor ce vin din partea acestuia. Programul a fost
foarte flexibil pentru a asigura adaptarea la situatii noi, neprev:ute in program sau la dispo:itia in care s-a
aflat copilul i la posibile progrese. Programul educational stabilit are o serie de obiective pentru aria de
de:voltare cognitiv-verbal (unde in general achi:itiile se fac mai lent).
Obiectivul fundamental al terapiei. formarea i de:voltarea abilittilor de comunicare. In acest scop
instructiunile au fost simple, concrete, exprimate verbal i simultan cu imaginea.
Al doilea obiectiv. formarea unei repre:entri generale despre lume i mediul in catre ea se desfoar,
perceperea succsesiunii momentelor :ilei, formarea motivatiei, de:voltarea capacittii de a intelege c te poti
face inteles, dobandirea unei experiente in legtur cu ceea ce este la un moment dat semnificativ.
Programul educajional terapeutic a fost alctuit in conformitate cu aceste obiective in vederea actionrii pe
diferite laturi. articulatoriu, limbaf, memorie, atentie, gandire, afectivitate. Am urmrit, initial, tre:irea
interesului i crearea unui tonus po:itiv. Am inceput cu emiterea onomatopeelor (i:olat, in cantec, poe:ii),
initierea unor focuri. umflat baloane, suflat in lumanri, etc.). In activitate am antrenat toti anali:atorii.
Invtarea cuvintelor i propo:itiilor s-a reali:at dup modelul descris in literatura de speccialitate pentru alalie
(silabe duble, silabe, cuvinte asociate cu fenomene din natur, stri afective, cuvinte monosilabice, bi i
trisilabice). Pentru tre:irea interesului, de:voltarea proceselor psihice cognitive, am apelat la procedee
neverbale. sortri de obiecte, dominouri, pu::les, reproducerea gesturilor, formarea deprinderii de a asculta
poveti. Pentru a asculta, a intelege, a participa am efectuat focuri de tipul. Cum face? Cine face?. Am lucrat
mult cu setul de imagini Portige, cu diapo:itive care urmresc formarea notiunilor de mrime, form, culoare,
po:itie, succesiune spatial i temporal, denumire de actiuni, formarea i de:voltarea vocabularului (notiuni
ca. familie, fructe, legume, imbrcminte, mobilier, rechi:ite). Permanent cuvintele insuite au fost legate de
obiecte, imagini, demonstratii. Propo:itiile au fost reluate, repetate de mai multe ori. Pentru memorarea,
intelegerea, compararea notiunilor, folosirea propo:itilor i orintarea spatial i temporal am folosit mult
material intuitiv i demonstratia. Jocurile folosite au fost de tipul ,Ghicete ce am ascuns`, , Eu intreb tu
rspun:i`, am lucrat mult cu trusa Logi. Am tecut treptat la extensia propo:itiei de la 2, 3 la 4, 5 cuvinte. In
86
vederea pregtirii pentru integrarea in clasa I a colii de mas am pus din ce in ce mai mult accent pe anali:a i
sinte:a fonematic la nivel de propo:itie, cuvant, silab. Pe ba: de imgini am trecut la insuirea unor momente
semnificative din poveste. Progresele au fost semnificative, referitor la numrul de cuvinte insuite corect cat i
capacitatea de flexionare dup numr i gen, a insuit i mimica i gesticulatia, orientarea in schema corporal
proprie i a altuia, in spatiu i timp.
Fiind e un copil autist s-au remarcat salturi semnificative i pe linia sociali:rii. Evolutia a fost de la ignorarea
initial a celor din fur pan la dorinta de a coopera i de a fi remarcat. In pre:ent se simte bine in grup,
comunic, cooperea:. Efectul tratamentului cu Ritalin s-a fcut simtit destul de repede. a disprut
instabilitatea psihomotorie, a crescut gradul de concentrare a atentiei in timpul activittilor. In relatia afectiv
cu profesorul logoped evolutia a fost excelent (simte dorinta de a fi luat in brate, mangaiat), ii place s fie
ludat i evidentiat. In cea mai mare parte, stereotipiile au disprut. nu-l deranfea: dac ceva se modific in
mediul ambiant.
Avand o evolutie atat de favorabil copilul a primit avi:ul pentru integrarea in clasa I a colii de mas.
Frecventarea clasei I nu a pus probleme deosebite, copilul situadu-se printre primii din clas (manifest
aptitudini deosebite la activittile matematice).
A continuat s fecvente:e Cabinetul Logopedic pentru probleme de vocabular, expresivitatea citiri i povestirii
cat i pentru di:ortografie manifestat in redarea formei grafice a literelor, greeli in scrierea dup dictare,
ae:are in pagin, etc., fiind supus unui program de terapie specific continuat la coal de invttoare i acas
de mam.
PRIACIPIILE SI OBIEC1IJELE PROCRAMULUI DE 1ERAPIE PEA1RU AU1ISM:
- Stabilirea progresiv a contactelor sociale,
- Aplicarea metodei TEACH (atitudini comportamentale i program de invtare independent fat de adult,
dar nu i de structur) prin care copilul este invtat principalele deprinderi de lucru, pe care i le insuete
ca pe o chestiune de rutin,
- Predare regulile s fie foarte flexibil in functie de contexte particulare,
- Folosirea metodelor directe de formare a deprinderilor de conversatie,
- Inlturarea deprinderilor de ,hiperlexie`(verificarea permanent a ceea ce intelege copilul din ce citete
i se cere s citeasc texte despre fapte reale),
- De:voltarea limbafului in manier functional i comunicativ in context tinand cont de cele cinci
dimensiuni ale programului TEACH (vocabular, context, form, functie semantic, functia de comunicare),
- Incurafarea gandirii i flexibilittii in comportament,
- Monitori:area i managementul comportamentului.
2.1.3. COPIII NE$COLARIZATI / ABANDONUL $COLAR
Abandonul scolar reprezint ncetarea Irecventrii scolii, prsirea sistemului educativ,
indiIerent de nivelul la care s-a ajuns, naintea obtinerii unei caliIicri sau pregtiri
proIesionale complete sau naintea ncheierii ciclului de studii nceput. ntre cauzele
principale ale abandonului scolar regsim cauze economice, socioculturale sau religioase,
psihologice si pedagogice.
EIectele abandonului scolar demonsreaz de ce acest tip de conduit este considerat deosebit
de grav. Mai nti, cei care abandoneaz scoala nu au nici caliIicarea proIesional
indispensabil integrrii socio-economice, nici Iormatia moral si civic necesar exercitrii
rolului de printe si celui de cettean al unei comunitti. n al doilea rnd, neavnd o
caliIicare, cei care abandoneaz scoala sunt viitorii someri si reprezint, pe termen mediu si
lung, o surs de diIicultti sociale si de pierderi, care depsesc investitia cerut de Iormarea
initial. Din punct de vedere al costurilor economice, scump nu este persoana bine educat,
87
ci cea insuIicient educat, care prseste scoala cu o Iormatie subred sub aspect moral,
intelectual sau estetic.
Elevii care abandoneaz scoala sunt cei care s-au Icut remarcati prin absenteism si alte
diIicultti de comportament, pentru care au Iost sanctionati n repetate rnduri n scoal.
Elevul care prezint un risc nalt de abandon scolar: este incapabil s se adapteze si s
Iunctioneze adecvat n contextul clasei traditionale; rezultatele scolare sunt sub medie; nu-si
stabileste obiective proIesionale; are absenteism ridicat; maniIest ostilitate Iat de adulti si
reprezentantii autorittii scolare; provine dintr-o Iamilie ce experimenteaz un stres
existential, probleme economice serioase; nu este implicat n nici o activitate organizat de
scoal, nonIormal sau Iormal.
Copiii nescolarizati sau cei care la un moment dat abandoneaz scoala reprezint o problem
grav cu care se conIrunt societatea contemporan. La sIrsitul anului scolar 2008-2009, la
nivel national, un numr de 436.404 de copii cu vrste cuprinse ntre 3 si 17 ani nu erau
nscrisi n nici o Iorm de nvtmnt. Potrivit Institutului National de Statistic, numrul
copiilor nescolarizati creste semniIicativ ncepnd cu vrsta de 13 ani si atinge un maxim n
jurul vrstei de 16-17 ani. AstIel, n prima parte a ciclului gimnazial, 24.186 copii cu vrsta de
13 ani nu sunt integrati scolar, asa cum 138.234 de copii cu vrste de 16-17 ani nu urmeaz
nici o Iorm de nvtmnt.
Factorii Iavorizanti ai abandonului pot Ii localizati la 3 niveluri:
a. - la nivelul elevului yi al familiei .
- Dificult(ile materiale. - srcia comunittilor din zonele deIavorizate limiteaz
posibilittile printilor de a oIeri copiilor resursele necesare educatiei. Aceast stare
provoac deseori, exploatarea copiilor prin munc de ctre adulti. Lipsa interesului pentru
scoal se explic prin presiunile de ordin economic, prin dezamgirile personale ale
printilor si prin lipsa de cultur a comunittii care poate Ii susceptibil Iat de institutiile
Iormale. Familiile numeroase, dezorganizate, lipsite de resurse, au probleme n a asigura
mbrcmintea adecvat tuturor copiilor si resimt uneori nevoia de Iort de munc (Iie pe
cmp, Iie n gospodrie ).
- Boli somatice sau alte afec(iuni senzoriale sau neuropsihice care pot determina o
anumit dizabilitate. n aceast situatie, n Iunctie de tipul de dizabilitate si de gradul de
deIicient Iunctional, Iie printele consider c mentinerea copilului n sistemul de
nvtmnt nu-l va ajuta nici intr-un Iel pe copil, dimpotriv i va produce un disconIort si
mai mare, Iie scoala din proximitate nu are posibilittile tehnice, pedagogice sau de
personal pentru a rspunde unor cerinte educative speciale.
- Modelul educa(ional oferit de prin(i/cultura de origine a elevilor cercetrile din
domeniul educational au relevat Iaptul ca mediul socio-cultural de provenient al elevilor
este una dintre cele mai importante variabile n reusita sau esecul scolar si proIesional al
elevului. Este Ioarte important atitudinea Iamiliei n raport cu scoala. Cunoasterea acestor
atitudini si identiIicarea surselor de posibile tensiuni sau blocaje maniIestate n raport cu
cariera scolar a tinerilor constituie un Iactor important n prevenirea abandonurilor
scolare. Cel mai adesea, elevii care ajung s renunte la educatie provin din Iamilii n care
printii nu au mai mult de opt clase. Exist ns destul de Irecvent elevi aIlati n situatii de
abandon care si doresc s si completeze educatia "mcar pn la 10 clase", s reuseasc
88
s aib o caliIicare, astIel nct s nu ajung ca printii, simplii zilieri, Ir mari sanse de
reusit n viat.
- Dezorganizarea familiei atrage dup sine diIicultti materiale. Climatul Iamilial are un rol
hotrtor n cauzele de abandon scolar. AstIel, dezorganizarea vietii de Iamilie, consecint
a divortului, climatul Iamilial conIlictual si imoral, excesiv de permisiv, divergenta
metodelor educative si lipsa de autoritate a printilor, atitudinea rece, indiIerent sau
dimpotriv, tiranic a acestora, iat alte cteva aspecte care conduc spre abandonul scolar.
- Implicarea n activit(i aflate la limita legii: prostitutia, apartenenta la gsti de cartier,
integrarea n retele de cersetorie conduc aproape mereu la renuntarea la educatie, Iiind
prezente ca Iactori demotivatori mai ales la trecerea ctre clasa a IX-a si n perioada
imediat urmtoare debutului ciclului secundar superior.
- Intrarea pe pia(a muncii: anturajul necorespunztor debusoleaz elevii cu un psihic labil
datorat unor carente din copilrie dorinta de a scpa de sub tutela educational sau
Iamilial, dorinta de a obtine obiecte, haine sau mncare prin ci ocolite, necurate sunt
cauze pentru care elevul abandoneaz scoala si ajung mn de munc pe piata muncii. Fie
c este vorba de lucrul ca zilier, de activitti regulate ca barman, de prostitutie sau
cersetorie, prezenta pe durata semestrelor scolare n astIel de activitti aductoare de venit
constituie elemente de risc ce se soldeaz aproape mereu cu renuntarea prematur la
educatie. O solutie pentru cei care au nevoie s munceasc ar putea Ii promovarea unor
modele comune n trile vestice, si anume implicarea liceenilor ce au nevoie de resurse
pentru a se ntretine n activitti aductoare de venit pe perioada vacantelor, avnd o durat
scurt ca numr de ore pe zi, precum cele de baby-sitting pentru o sear.
- ncrederea sczut n educa(ie se dovedeste a Ii mai degrab un stereotip inIirmat de
realitate. Este posibil s apar ns o ncredere redus n educatie chiar n momentele
imediat premergtoare abandonului scolar. n acest sens ar putea Ii util ca elevii care au
renuntat deja prematur la scoal s intre n contact cu cei aIlati n risc de a abandona,
povestindu-le care este imaginea lor curent despre scoal.
- Migra(ia circulatorie nu pare a Ii un Iactor de risc n sine, dar exist probleme importante
de reintegrare a copiilor demigranti ce prsesc sistemul si apoi se rentorc la vrste mai
mari. Aceleasi probleme sunt regsite si n cazul intrrii la vrste mai mari n sistemul de
nvtmnt.
b. - la nivelul comunitjii, cei mai importanti Iactori care determin abandonul scolar
timpuriu sunt:
-$colile din zonele defavorizate, caracterizate de izolare, srcie si lipsa oportunittilor de
succes socio-proIesional pentru absolventi. Lipsiti de motivatie, multi dintre elevii claselor
gimnaziale renunt n primii ani de studiu, rmnnd s dea o mn de ajutor n gospodriile
proprii sau, muncind ca zilieri la oameni mai avuti din comunitate.
-Norma mariajul timpuriu actioneaz ca un Iactor puternic de stopare a continurii
educatiei, mai ales n comunittile rurale.
-Apari(ia unui copil este de asemenea un puternic determinant al renuntrii la educatie, Iiind
prin caracteristici mai degrab un atribut al comunittii dect un act individual. Dincolo de
provenienta din Iamilii dezorganizate, srace, tinerele Iete ce ajung n situatia de a deveni
mame gsesc de regul exemple de predecesoare n comunitatea n care locuiesc si n care
este adesea plasat scoala.
89
-Lipsa de securitate n zon - exist comunitti unde, datorit inIractionalittii ridicate,
cadrele didactice se Ieresc s interactioneze cu printii, iar lipsa de colaborare contribuie la
cresterea riscurilor de renuntare la educatie.
-Factori de natur social yi economic cum ar Ii: crize politice, economice, sociale si
morale, prbusirea sistemului de protectie social, conIuzia sau absenta unor norme sau valori
iat alte cauze care conduc la dezorientarea elevilor, indepartarea lor de mediul educational
si n Iinal abandon scolar.
c. - la nivelul ycolii - situatiile de abandon pot Ii determinate de Iactori de natur educational
insubordonare Iat de normele si regulile scolare, chiulul, absenteismul, repetentia, motivatii
si interese slabe n raport cu scoala, greselile dasclilor (de atitudine si relationare, competenta
proIesional, autoritate moral) au si ei un rol important n aparitia Ienomenului de abandon
scolar. n scoal se remarc ns si lipsa unor interventii preventive. Cadrele didactice pot
avea un rol important n prevenirea abandonului scolar timpuriu, deoarece sunt n permanent
contact cu elevii, le pot identiIica si diagnostica problemele si pot atrage atentia organismelor
(autoritti sau organizatii non-guvernamentale) competente asupra eventualelor nevoi de
interventie.
Servicii existente pentru copii care au abandonat scoala:
1. Forme de invtmant pentru copii cu di:abilitti (sen:oriale, mentale),
2. Servicii educationale prin cadre didactice de sprifin/itinerante pentru copiii cu cerinte
educative speciale colari:ati in invtmantul de mas,
3. Clase speciale integrate in invtmantul de mas,
4. Programul ,A doua ans`.
Pentru toate Iormele de orientare scolar este nevoie de un CertiIicat de orientare scolar si
proIesional, dat n urma unei hotrri CPC. Cererea de orientare scolar poate Ii Icut Iie de
printi Iie de scoal, iar dosarul care se depune la SECC Alba trebuie s contin aceleasi
documente ca si n cazul ncadrrii ntr-un grad de handicap.
2.1.4. COPIII CU DIFICULTTI DE INVTARE
SemniIicatia sintagmei dificultti de invtare este prezent (n plan teoretic) adesea
contradictoriu si conIuz, ca atare legtura cu practica este destul de diIicil. Conceptul de
diIicultti de nvtare este cunoscut mai ales ca diIicultti scolare si anume ca ,diIicultti care
le ntmpin unii elevi n asimilarea cunostintelor, n Iormarea competentelor (Mircea
SteIan, Lexicon pedagogic, p.90, 2006, Aramis, Bucuresti). De obicei, diIiculttile de nvtare
apar de timpuriu, n nsusirea cititului (dislexie), a scrisului (disgraIie), si duc la maniIestri
de anxietate, nencredere n sine, pierderea motivatiei nvtrii. Printii sunt adesea ngrijorati
atunci cnd copilul lor are probleme la scoal. Exist multe motive pentru care apare esecul
scolar, dar unul din cele mai Irecvente este incapacitatea de nvtare sau tulburarea de
nvtare. Copiii care au aceast problem au de obicei un coeIicient de inteligent normal. Ei
ncearc s urmeze instructiunile, se concentreaz si ncearc s Iie copii buni acas si la
90
scoal. Dar n ciuda acestor eIorturi, copilul rmne n urm la scoal. DiIiculttile de nvtare
aIecteaz cel putin 1 din 10 copii de scoal.
Consecinta diIiculttilor de nvtare este insuccesul scolar, deIinit prin rmnerea n urm la
nvttur a unor elevi, care nu reusesc s obtin un randament scolar la nivelul cerintelor
programelor scolare, el Iiind consecinta inadaptrii la mediul socio-proIesional la nivelul
cerintelor acestuia.
Insuccesul, cu Iorma sa grav de esec, nseamn nereusit, nIrngere sub povara propriei
neputinte sau a greuttilor exterioare. Insuccesul si esecul sunt respinse de societate, de
colectivitate, de individ. Ca reactii Iat de insucces apar dispretul, dezamgirea, cumpasiunea
care pe, unii i alin, pe altii i umileste. Insuccesele scolare includ n general urmtoarele:
numr mare de corigente, numr mare de repetenti, de exmatriculati, de abandonuri scolare,
numr mare de elevi sanctionati, multe note sub 5 n timpul anului scolar, integrarea socio-
proIesional slab.
DiIiculttile de nvtare pot Ii legate de deIicitul dezvoltrii intelectuale, lipsa unor aptitudini,
dar adesea sunt simptomul unei inadaptri scolare sau eIectul unei metodologii didactice care
nu tine seama de individualitatea elevilor. Printre primele ordonri ale problemelor de
nvtare sunt evidentiate de tulburrile sau deIicientele intelectuale; tulburrile senzoriale;
tulburrile motorii; tulburrile perceptiv vizuale; tulburrile perceptiv auditive; instabilitatea
comportamental; inhibitia de tip emotional; tulburrile limbajului; tulburrile
psihomotricittii; deIicite de atentie si concentrare; hiperactivitatea; impulsivitatea.
Identificarea copiilor cu dificult(i ycolare se Iace n cadrul scolii de ctre cadrele didactice
implicate n procesul instruirii scolare. Copiii care au astIel de probleme scolare prezint
anumite caracteristici:
a) Dificultti academice sunt o caracteristic major a tulburrilor de nvtare si pot s apar
n domenii diIerite probleme n citire, limbaj scris, limbaj oral si matematic. Probleme
academice: - la citire - diIicultti de decodare, de recunoastere a cuvintelor, de Iluent; n
limbajul oral - probleme de discurs, sintax, articulare, Ionologie, morIologie, vocabular,
ascultare, semantic; limbajul scris - probleme de ortograIie, punctuatie, compozitie, elemente
mecanice, lips de coerent.
b) Memoria copiii cu tulburri de nvtare prezint mai multe deIiciente la mai multe nivele
dintre care: lipsa unor strategii eIiciente care s sustin memorarea, lipsa abilittilor
metacognitive care s Iaciliteze reactualizarea, capacitti limitate ale memoriei, semantice,
baza de cunostinte deIicitar si probleme la nivelul memoriei de lucru.
c) Aspecte sociale au probleme de interpretare a mesajelor non-verbale, au probleme de
comunicare si si asum Ioarte greu diIerite roluri, au probleme n discriminarea stimulilor
vizuali auditivi, au greutti n includerea secventierea auditiv vizual si au diIicultti n
coordonarea activittii motorii Iine, ct si n orientarea spatial.
d) Abilitti cognitive i metacognitive copiii cu tulburri de nvtare nu se angajeaz activ n
nvtare pentru c le lipseste motivatia, au o auto-eIicacitate sczut si expectante crescute de
esec, nu sunt capabili de auto-monitorizare si control al perIormantei, nu pot coordona
cerintele sarcinii cu strategia de lucru, nu pot coordona cu usurint procese mentale multiple,
91
nu constientizeaz c unele cunostinte sunt necesare pentru a aborda eIicient o anumit
problem, au diIicultti n accesarea, organizarea si coordonarea activittilor mentale.
e) Atentia i hiperactivitatea au probleme n ceea ce priveste atentia selectiv n selectarea
aspectelor relevante ale sarcinii, au probleme n mentinerea atentiei Iocalizarea de sarcin,
mentinerea comportamentului si apare hiperactivitatea si distractibilitatea.
Evaluarea copiilor cu dificult(i de nv(are
Unul dintre scopurile evalurii este acela de a colecta si analiza inIormatii care vor ajuta la
stabilirea eligibilittii persoanei pentru categoria diIicultti de nvtare. Exist cteva ntrebri
la care trebuie s rspundem nainte de a initia decizia de evaluare:
1) Care este nivelul actual de performant al individului (ex. de:voltarea in diferite
domenii)?
Metode pentru obtinerea acestor date: observatii, teste Iormale si inIormale etc.
2) Ce date suplimentare se pot colecta?
Pentru obtinerea acestora se utilizeaz: observatia, istoricul cazului, inIormatiile
multidisciplinare, etc.
3) Exist o discrepant intre performant i nivelul intelectual?
a) Cum trebuie msurat nivelul actual de perIormant?
b) Cum trebuie msurat potentialul individului?
c) Ct de mare trebuie s Iie discrepanta?
4) Care sunt criteriile pentru diagnosticarea dificulttilor de invtare?
Procesul de evaluare implic reajustri continue; el trebuie revizuit si modiIicat n Iunctie de
rspunsurile obtinute la aceste ntrebri. Ariile/domeniile academice aIectate la persoanele cu
diIicultti de invtare sunt citirea, matematica si exprimarea scris.
n continuare sunt prezentate o scurt descriere a celor mai Irecvent utilizate metode de
evaluare:
- Istoricul cazului se adun inIormatii de la printi, medici si proIesori; se urmresc:
problemele de nvtare ale altor membri din Iamilie, istoricul parental, conditiile pre si
postnatale, anumite repere n dezvoltare (la ce vrst a stat n picioare, cnd a nceput s
vorbeasc, etc.), istoricul bolilor/medical, istoricul scolar.
- Observa(ia prin aceast metod se poate urmri: capacitatea de adaptarea a copilului
(cum reactioneaz n anumite situatii, care este atitudinea lui Iat de problemele de
nvtare, dac aceste probleme interIereaz cu activittile cotidiene, etc.); dezvoltarea si
coordonarea motric (ex: miscri, scris); utilizarea limbajului, coordonarea ochi-mn,
abilitti auditive, orientare, etc.
- Testele formale sunt teste standardizate, au proceduri stricte de administrare, cotare si
interpretare. Testele Iormale pot Ii de dou Ieluri: a) teste generale oIer inIormatii
despre nivelul de perIormant n domenii generale de Iunctionare; b) teste diagnostice
oIer o privire microscopic asupra componentelor dintr-un anumit domeniu. n domeniul
diIiculttilor de nvtare, testele Iormale se utilizeaz Irecvent pentru a evalua: limbajul,
abilittile cognitive, metacognitia, comportamentul social-emotional, comportamentele
adaptative, nivelul de citire, perIormanta n diIerite domenii academice.
- Testele informale sunt modalitti de a obtine date despre perIormanta elevului prin
teste, chestionare ce nu sunt standardizate. Msurile inIormale sunt Ioarte utile deoarece
92
testeaz elevii n situatii ntlnite la nivelul clasei. Un model Irecvent Iolosit pentru
testarea inIormal se Iace n cadrul abordrii evalurii pe baz de curriculum. Elevul este
evaluat n termeni de cerinte curriculare care i sunt impuse la scoal. Materialele utilizate
pentru testare sunt extrase direct din curriculum, iar rezultatele se pot grupa n graIice sau
tabele. Testele inIormale sunt des utilizate n evaluarea perIormantei globale pe diIerite
domenii: citire, scriere, ortograIie, matematic.
ntocmirea unui plan de interven(ie. Interventia Iace parte dintr-un plan anume alctuit
pentru a rspunde problemelor speciIice ivite la un moment dat n dezvoltarea copilului. Acest
plan este un instrument de organizare si prescriptie, o schit a activittilor de desIsurat n
Iavoarea rezolvrii problemelor de nvatare a copilului. El mpleteste elementele de psihologie
si sociologie (identiIic problemele n planul dezvoltrii psihologice-individuale si sociale) cu
normele si principiile pedagogice, urmrind eIicienta actiunilor ndreptate n remediere,
compensare sau corectare. Ca instrument al proiectrii unor actiuni, planul identiIic
problemele, caut cauzele, orienteaz actiunea, d instrumentele speciIice interventiei,
propune instrumente de evaluare - n literatura de specialitate se Iolosesc termeni, ca: terapie,
instructie de remediere, corectarea dificulttilor de invtare i interventie specific. Cel mai
complex termen este cel de interventie, deoarece presupune oricare msur, Iie ea
instructional, pur psihologic, educativ sau chiar medical. n acelasi timp, acest termen
red cel mai clar obiectivul actiunii n a interveni, adic a ptrunde n mecanismele
psihologice ale nvtrii si dezvoltrii prin metode adecvate.
Planul de interventie este un text/gril bine completat, de care se servesc toti cei care decid s-
si orienteze interventiile asupra copilului. nainte de toate, el se constituie ntr-un demers,
pentru a cunoaste copilul/elevul si a aviza msurile educative care i se potrivesc. Acest
demers necesit participarea att a specialistului, ct si a printilor. PIP corespunde n Iapt
nevoii de abordare ct mai individualizat a problemelor de nvtare si identiIic teza potrivit
careia Iiecare copil Iiind diIerit, Iiecare problem trebuie cunoscut si tratat individualizat.
Exist 2 tipuri de planuri:
- planuri de servicii (copiii primesc servicii ale unor structuri din mediul scolar, de sntate si
servicii sociale - aceste planuri se descompun n planuri de interventie n Iiecare domeniu
unde persoana are nevoie de servicii legate de deIicienta sa; planurile sunt elaborate de
Comisii Interdisciplinare de evaluare si Orientare n colaborare cu scoala si cu Iamilia);
- planuri de interventii (trebuie s Iie individualizate - se nscriu ntr-un demers global, n care
se Iace la nceput: evaluarea Iortelor, identiIicarea diIiculttilor, cunoasterea resurselor, un
diagnostic prescriptiv si etapele preconizate pentru interventie).
Planurile de interventie n serviciile educative trebuie s indice pentru copil/elev, n Iunctie de
obiectivele Iixate: nivelul de integrare dorit/urmrit; adaptrile necesare la ritmul nvtrii;
respectarea principiilor pedagogice; seviciile complementare si personalul solicitat;
echipamentele specializate necesare; resursele Iinanciare necesare pentru mijloace, transport
etc.
Planul de interventie educational n rezolvarea diIiculttilor de nvtare este un plan de
interventie personalizat, cu urmtoarele componente (Ecaterina Adina Vrasmas, 2004, pag.
93
176-177): inIormatii initiale despre copil si problemele care constituie cerintele educative
speciale la acel moment (acestea sunt culese prin: teste psihologice, probe scolare, observatii,
discutii, anchete sociale, studiul produselor activittii, analiza rezultatelor scolare etc.);
evaluarea problemelor (sub Iorma enumerrii lor sau Iormulrii unui diagnostic prescriptiv);
anticiparea unor rezultate (prin prognosticul initial si prin descrierea momentelor cheie ale
interventiei); consemnarea unei/unor examinri initiale, a unor examinri periodice si a unei
examinri Iinale; descrierea metodelor de interventie si a mijloacelor Iolosite; pasii
interventiei (etapele sau treptele interventiei) adoptati tipului de probleme ntlnite si
individualizati; nregistrarea progreselor; consemnarea rezultatelor interventiei si observri
periodice; Iormele de sprijin alese prin parteneriatul cu specialisti, Iamilia, scoala etc.;
acceptul printilor si o Iorm de responsabilizare comun a acestora cu proIesionistii
implicati.
Planul de interventie educativ are mai multe Iunctii:
a) planificare educativ (planul ajut la Iixarea obiectivelor si prevederii interventiilor si
resurselor necesare; el permite stabilirea unui calendar al realizrii obiectivelor si la ordonarea
priorittilor-planul stabileste etapele necesare, Iragmentnd pasii de interventie; exemplu:
Modelul ,Six S n limba romna6C ( Ecaterina Adina Vrasmas, 2004, pag. 178) - se
reIer la:
- Cine - elevul supus interventiei;
- Ce - interventiile necesare;
- Cine nc persoana care Iace interventia (logopedul/consilierul care se ocup de
diIiculttile de nvtare/un proIesor de sprijin);
- Cum - prin ce mijloace si cu ce resurse;
- Care loc - mediul educativ necesar;
- Cnd - calendarul si etapele necesare.
b) comunicarea (se realizeaz ca obiectiv si ca mijloc: copilul trebuie s-si exprime
perceptiile asupra situatiei si elementele pe care el ar dori s le modiIice; cei care alctuiesc
planul comunic asupra nevoilor copilului si modurilor optime de a le satisIace);
c) participarea, concentrarea i coordonarea (se Iavorizeaz mprtirea responsabilittilor si
determinarea rolurilor Iiecrui participant);
d) retroactiunea (urmrirea progreselor elevului si revizuirea planului: schimbri, reorientri).
Cel mai bun plan de interventie este cel care se potriviste copilului/cerintelor/nevoilor sale.
Furnizori de servicii sociale (existenti n microregiunea AIDA)
- Serviciul Public de Asistent Social Sebes - Centrul de zi pentru copii Sebes - Petresti
- Asociatia pentru Consiliere si Asistent Specializat Alba Iulia - Centrul de zi pentru copii
Alexandra Alba Iulia
- Asociatia Sprijiniti copiii Alba Iulia - Centrul de zi Licurici Alba Iulia
- Asociatia Filantropia Ortodox - Centrul de zi pentru Copii SIntul Gheorghe Sebes
- Asociatia Filantropia Ortodox - Centrul de zi pentru Copii SInta Ana Alba Iulia
94
STUDIU DE CAZ : COPIL CU DEFICIENTE DE NVTARE
Elevul B. A. are :ece ani, este nscut la data de 5 august 1994 in Alba Iulia i este elev in clasa a II-a la Scoala
Special din Alba Iulia. Familia elevului este legal constituit i este format din B. I. (tata) i B.M. (mama) i
cinci frati minori, avand domiciliul stabil in satul Paclia, str.Morii, nr.5.
Fiya medical:
Din anamnez reiese c naterea copilului a fost una normal, la termen, cu greutate, talie i perimetru cranian
la natere in limite normale. Antecedentele personale patologice preci:ea: existenta in trecut a unor afectiuni
i perioade de spitali:are i/sau tratament medicamentos. Antecedente heredocolaterale semnificative. tatl
copilului este inregistrat in documentele colare ca avand deficient mintal i artrit, iar mama pre:int rinichi
unic chirurgical i deficient mintal medie cu tulburri psihice.
Fiya educajional:
Elevul nu a frecventat grdinita. In cadrul pregtirii colare elevul a frecventat in 2001-2003 Scoala cu clasele
I JIII din Paclia, unde a suferit eec colar cu repetarea clasei I de dou ori. Eecul colar s-a produs prin
corigentele repetate la limba i literatura roman, matematic i tiintele naturii. In schimb, la obiecte precum
educatie mu:ical, educatie fi:ic i educatie plastic elevul a avut re:ultate satisfctoare i chiar bune.
Aprecierile fiei educationale asupra comportamentului elevului in timpul activittilor colare anterioare i
pre:ente sunt c B.A. pre:int.
- tulburri grave de comportament, cu violent fi:ic i verbal la adresa colegilor i a profesorilor,
- in timpul lectiilor este nedisciplinat, chiar turbulent i ii atrage i colegii la abateri comportamentale,
-