Cadrul conceptual al Virginiei Henderson se bazeaza pe
definirea a 14 nevoi fundamentale. Atingerea de catre pacient a independentei in satisfacerea acestor nevoi este telul profesiei de asistenta medicala. Dupa Virginia Henderson nevoia fundamentala este o necesitate vitala, esentiala fiintei umane pentru asigurarea starii de bine din punct de vedere fizic si mintal.
Cele 14 nevoi fundamentale sunt: 1. a respira; 2. a se alimenta si hidrata; 3. a elimina; 4. a se misca, a pastra o buna postura; 5. a dormi, a se odihni; 6. a se imbraca si dezbraca; 7. a-si mentine temperatura corpului in limite normale; 8. a fi curat, a-si proteja tegumentele; 9. a evita pericolele; 10. a comunica; 11. a actiona dupa credintele sale si valorile sale; 12. a se realiza; 13. a se recreea; 14. a invata.
1. A respira a. Aspectul bio-fiziologic al acestei nevoi se manifesta in respiratia pulmonara si tisulara; b. Dimensiunea psiho-socio-culturala. este influentata de urmatorii factori: emotii, furia, frica, exercitiile fizice, fumat. Aceste nevoi prezinta particularitati functie de varsta, antrenarnent, starea de sanatate etc.
2. A bea si manca a. Dimensiunea bio-fiziologica -ntereseaza ritualul mancatului (ducerea alimentelor la gura, masticatia, deglutitia), digestia, necesarul de calorii; b. Dimensiunea psiho-socio-culturala se manifesta in obiceiurile legate de rasa, religie, nationalitate, cultura. Aceste nevoi se modifica odata cu etapele vietii:
3. A elimina: aceasta nevoie cuprinde eliminarea renala, intestinala, respiratorie, cutanata. a. Aspectul bio-fiziologic variaza mult cu varsta si starea de sanatate si este in acelasi timp mecanic, chimic, hormonal, nervos; b. Dimensiunile psiho-socio-culturale sunt numeroase. Emotiile de orice fel modifica frecventa urinara, calitatea si cantitatea scaunelor, transpiratia etc.
4. A te misca, a te mentine intr-o buna postura a. Aspectul bio-fiziologic difera functie de varsta, starea de sanatate, antrenament. Sistemul muscular, scheletic, cardiovascular, nervos, influenteaza miscarea si adaptarea cu evitarea anumitor posturi. b. Din punct de vedere psiho-socio-cultural miscarea si pozitia corpului reflecta constient sau inconstient starea de spirit a individului. Miscarea este influentata si de nivelul cultural. Aceasta influenteaza mersul, gesturile, mimica etc. Probleme de sanatate pot duce la modificari in domeniul motricitatii.
5. A dormi si a te odihni a. Din punct de vedere biologic si fiziologic, somnul sau odihna variaza cu varsta si starea de sanatate. Calitatea somnului, ca si repaosul mintal si fizic influenteaza sistemele cardio vascular, digestiv, neuro- muscular. O persoana privata de sornn manifesta tulburari fizice si psihice. b. Psiho-socio-cultural somnul si repaosul sunt afectate de emotii si obligatii sociale (munca). Exista persoane care uzeaza de droguri pentru a ramane treji sau pentru a dormi.
6. A se imbraca si a se dezbraca a. Bio-fiziologic, activitatile cotidiene necesare independentei in acest domeniu cer o anumita capacitate neuro-musculara, aceste nevoi fiind diferite, functie de varsta, starea de sanatate. b. Psiho-socio-cultural se manifesta prin afirmarea personalitatii si a sexualitatii in alegerea vesmintelor, anumite grupuri socio-culturale si religioase au exigente particulare: voal, turban etc.
7. A mentine temperatura corpului in limita normala. Componenta bio-fiziologica este cea mai importanta. Odata cu inaintarea in varsta temperatura corpului este mai influentata de cea a mediului inconjurator.Temperatura corpului depinde de imbracaminte, hidratarea organismului, controlul hipotalamic.b. Componenta psihica este influentata de emotii, anxietate, acestea crescand temperatura corpului.
8. A fi curat si a-ti proteja tegumentele a. Componenta bio-fiziologica se manifesta functie de capacitatea fizica de a face gesturile si miscarile necesare precum si de factorii biologici varsta si sexul. b. Componenta psihica si emotiva se reflecta in starea epidermei, in atentia acordata parului. Emotiile afecteaza transpiratia si secretiile, normele de curatenie difera de laun grup social la altul. Curatenia este influentata de cultura grupului
9. A evita pericolele. Pericolele pot proveni din mediul intern sau extern. a. Pe plan bio-fiziologic independenta rezida din a evita anumite alimente si medicamente si de a se proteja in desfasurarea anumitor activitati zilnice. Este nevoie de analiza aceasta nevoie functie de varsta, anumite afectiuni (depresii). b. Componenta psihica simpla prezenta a unei rude, a unei persoane apropiate pacientului, ascultarea unui gen de muzica preferata, existenta unei persoane apartinatoare aceleiasi comunitati, respectarea obiceiurilor proprii, sunt elemente care dau impresia de siguranta.
10. A comunica cu semenii. Este o nevoie fundamentala fiintelor umane.a. Dimensiunea biologica se manifesta sub forma de comunicare verbala sau non-verbala. Comunicarea yerbala cuprinde limbajul, in timp ce comunicarea non-verbala cuprinde gesturile, mimica, pozitia corpului, mersul etc.b. Componentele psiho-socio- culturale se manifesta prin alegerea continutului exprimat: sentimente, idei, emotii. Comunicarea cuprinde sexualitatea. Aceasta componenta importanta a fiintei umane se exprima din copilarie pana la batranete prin afirmarea de sine, alegerea vesmintelor, in relatiile sociale. Cand un pacient nu are posibilitatea de comunicare, el trebuie sa fie ajutat de asistenta.
11. A-ti practica religia a. Componenta bio-fiziologica se exprima prin miscari, gesturi, atitudini specifice cultului: pozitia ingenunchiata, anumite posturi, interzise anumite alimente, tratamente. b. Componenta psiho-socio-culturala - evolutia practicilor religioase este in functie de fenomenele psiho- sociale si relatiile interpersonale. Alterarea starii de sanatate poate antrena cresterea sau diminuarea adeziunii la religie. in ingrijirea bolnavilor, respectarea acestei nevoi cere asistentei o educatie liberala.
12. A fi ocupat pentru a fi util. De-a lungul etapelor vietii fiinta umana are nevoie sa se realizeze, sa studieze, sa munceasca. Aceste activitati pot fi legate de sex, dar cea mai mare parte depind de capacitatea fiziologica si dezvoltarea psihosociala a individului. Normele culturale influenteaza satisfacerea acestei nevoi. O problema de sanatate poate sa diminueze temporar sau permanent posibilitatea de a fi util prin diverse activitati.
13. A se recrea. Este o nevoie comuna tuturor fiintelor umane. a. Componenta bio-fiziologica persoanele se pot recrea specific varstei si functie de starea de sanatate. Persoanele cu un anumit handicap (orbi, surzi, membre amputate) au alte cai de recreere decat cei sanatosi. b. Fenomenele psihosociale, culturale pot influenta nevoia de a se recrea. Aceasta nevoie poate fi satisfacuta atat de familie cat si de societate.
14. A invata. Nevoia de descoperire, de satisfacere a curiozitatii, de a adauga cunostinte noi este specifica tuturor, dar mai evidenta la copii. a. Componenta biologica este reprezentata de inteligenta b. Apectul psiho-socio-cultural se manifesta prin dorinta de a afla si a cunoaste valoarea acordata educatiei de grupul socio-cultural. Problemele de sanatate fac sa se iveasca nevoi de invatare variate: sa faca pansamente, sa-si administreze insulina, alte medicamente, regim alimentar etc. Nevoia de a invata poate fi legata de dorinta de a fi util, de a se recrea, dar in acelasi timp si de a fi independent Prevenirea infectiilor intraspitalicesti Infectiile intraspitalicesti sunt de natura infectioasa si se impart in 2 mari categorii:
A. Boli transmisibile contactate n spital si determinate de germeni patogeni B. Infectia cu germeni conditionat patogeni, care apar la grupuri cu rezistenta scazuta la infectii (nou nascuti, varstnici, bolnavi cronici sau cu defecte imune)
Pentru prevenirea infectiilor intraspitalicesti masurile care se iau, tin seama de cauza, fracventa, gravitate si particularitati clinico- epidemiologice. Transmiterea infectiei se face de la om la om si este un proces tip lant, ce prezinta 6 verigi. Fiecare etapa a lantului depinde de succesul realizarii etapei precedente. Daca se reuseste ruperea acestui lant, boala nu se mai propaga. Soliditatea lantului depinde de soliditatea verigilor sale.
Masuri ce determina ntreruperea lantului infectios
1. Respectarea regulamentului privind circuitele functionale al spitalului.
Circitul functional reprezinta sensul de circulatie in interiorul unitatilor sanitare a persoanelor, materialelor, alimentelor, lenjeriei si instrumentelor.
a.Circitul septic Este sensul de circulatie care indica introducerea grmenilor patogeni, generatori de infectii in interiorul unitatilor sanitare.
b.Circuitul aseptic este sensul de circulatie care asigura conditii de protectie impotriva infectiilor in interiorul unitatilor sanitare
Circitele septice trebuie sa fie separate de cele aseptice. In interiorul spitalului se impune respectaea urmatoarelor circuite functionale:
<circuitul de intrare si iesire a personalului <circuitul de primire a bolnavului in spital < circuitul lenjeriei <circuitul alimentelor si veselei < circuitul instrumentelor si materialelor < circuitul vizitatorilor
2. Curateniareprezinta indepartarea totala a prafului si produselor straine de pe suprafete, obiecte sau tegumente, odata cu indepartarea produsilor si a substantelor organice care sunt suport nutritiv pentru microbi. Aceasta etapa se aplica inaintea metodelor de dezinfectie si sterilizare, in intretinerea generala a incaperilor. Curatenia se face zilnic si consta din: cuaratarea patului, saltelei, pernei, mobilierului, peretilor si chiuvetei. Materialele folosite sunt carpe, detergenti, galeti, mopuri. Curatenia incepe intotdeauna cu spatiile curate, se face zilnic si ori de cate ori este necesara. Curatenia pacientului consta in baia facuta in mod regulat cu apa si sapun, spalarea parului si schimbatul lenjeriei. Curatenia personalului sanitar presupune spalarea mainilor, curatirea echipamentului de protectie si respectarea metodelor de asepsie si antisepsie. Curatenia are avantajul ca actioneaza asupra microorganismelor INFECIA NOSOCOMIAL Infectia intraspitaliceasca (nosocomiala) este infectia contactata in spital sau in alte unitati sanitare si se refera la orice boala datorata micro-organismelor, boala ce poate fi recunoscuta clinic sau microbiologic, care afecteaza bolnavul, datorita internarii lui in spital sau ingrijirilor primite, fie ca pacient spitalizat sau in tratament ambulatoriu, fie personalul sanitar datorita activitatii sale, indiferent daca simptomele apar, sau nu, in timp ce persoana respectiva se afla in spital. Definitia infectiei nosocomiale se bazeaza pe date clinice, date de laborator si alte teste de diagnostic. Dovada clinica deriva din observarea bolnavului sau din analiza informatiilor din foaia de observatie a pacientului, si alt evidente din salon sau unitate. Pentru ca o infectie sa fie dovedita nosocomiala, trebuie sa nu existe dovada ca infectia era prezenta sau in incubatie, in momentul internarii in spital. Trebuie considerate ca nosocomiale si infectiile dobandite in spital dar dignosticate dupa externare. Nu se considera infectie nosocomiala, infectia asociata cu o complicatie sau o extindera a unei infectii prezente la internare daca nu s-a schimbat agentul patogen, sau daca semnele nu arata o noua infectie. Fiecare caz de infectie nosocomiala trebuie dovedit ca se datoreaza spitalizarii sau ingrijirilor medico-sanitare ambulatorii in unitatile sanitare.
Prevenirea infectiilor nosocomiale este un obiectiv permanent a intregii activitati a spitalului, si se realizeaza in principal prin:
1. Masuri de igiena spitaliceasca <conditii de cazare <microclimat <alimentatie <aprovizionare cu apa <indepartarea reziduurilor <sterilizare <curatenie si dezinfectie
2. Alegerea procedurilor de tratament cu risc minim de infectie
3. Aplicare tehnicilor aseptice, a masurilor antiseptice si utilizarea judicioasa a antibioticelor
Asepsia este o metoda profilactica de prevenire, prin care organismul este ferit de infectia microbiana si este realizata prin curatenie si sterilizare Antisepsia este o metoda curativa care lupta impotriva infectiilor, prin utilizare de antiseptice.
4. Aplicarea exacta si prompta a potentialului infectios si receptivitatii bolnavilor, prin aplicarea masurilor de izolare a surselor si de protectie a receptivilor.
5. Supravegherea clinica a bolnavilor pentru depistarea infectiilor nosocomiale si a celorlalte boli infectioase, supravegherea satarii de sanatate a personalului, aplicarea masurilor de control, asigurarea informarii epidemiologice, a inregistrarii analizei si a raportarii cazurilor.
6.Asigurarea pregatirii profesionale corespunzatoare a intregului personal a spitalului.
Scopul principal al activitatii de prevenire si control a infectiilor nosocomiale este diminuarea transmiterii parenterale, pe cale sanguina a HIV si HBV, evitarea izbucnirii epidemiilor si reducerea mortalitatii prin aceste infectii.
Un loc important in activitatea asistentului medical trebuie sa-l ocupe prevenirea si controlul infectiilor nosocomiale, mai ales in sectiile de copii, care au rezistenta minima DEZINFECTIA TEGUMENTULUI
Este o etapa obligatorie naintea executarii unor tehnici precum injectii, punctii, si interventii chirurgicale. In functie de tehnica executata dezinfectia este de tip 1, 2 sau 3.
TIP 1 se face n cazul unui risc redus de infectie. Este indicata n infectia intradermica, subcutanata, intravenoasa si n recoltarile de sange. Tehnica se aplica dezinfectant pe piele cu un tampon imbibat, durata de actiune fiind de 30sec.
TIP 2 se aplica n cazul unui risc mediu de infectie. Este indicata n cateterizarea venelor n vederea perfuziei continue, injectia intramusculara si recoltarea sangelui pentru hemocultura. Tehnica se curata pielea cu tampon imbibat n dezinfectant apoi cu un tampon steril, efectuandu-se nca odata acelasi procedeu. Durata de actiune este de 30sec.
TIP 3 se aplica in cazul unor infectii de risc mare si este indicata n interventii chirurgicale si punctii.
Tehnica se curata pielea cu apa si sapun, se epileaza si se degreseaza, se aplica dezinfectantul de 2 ori la interval de 2,5 minute. Durata totala de actiune este de 5 minute. Persoana care executa dezinfectia de tip 3 poarta manusi sterile Principalele substane antiseptice folosite n ngrijirea plgilor i rolul lor n practica medical Medicamentele antiseptice pentru uz extern, denumite dezinfectante, folosite pe scar larg n lupta mpotriva microorganismelor, formeaz un grup omogen din punct de vedere farmacodinamic, dar destul de eterogen din punct de vedere chimic, nglobnd o serie ntreag de compui aparinnd celor mai diferite grupe chimice. Spre deosebire de medicamentele chimioterapice folosite intern, de obicei mpotriva unei anumite specii bacteriene, cele folosite extern, avnd aciune bactericid asupra unei game foarte variate de germeni, sunt utilizate i pentru dezinfectarea diverselor obiecte. Din cauza toxicitii ridicate, introducerea lor n organism este periculoas i numai unele dintre ele, cele cu toxicitate mai mic, pot fi administrate intern ca antiinfecioase sistemice. Substanta antiseptica este un dezinfectant care nu ataca teusturile ci doar microorganismele de pe acesta. Acestea se folosesc in tratarea ranilor, in operatii la dezinfectia plagii. Antiseptice pentru uz extern - In functie de structura lor chimica si de proprietatile lor, se deosebesc numeroase substante: alcoolul, apa oxigenata, derivatii de amoniu cuaternar, dorhexidina, derivatii fenolului, oxidanti, acizi, derivati metalici (mercur, argint, cupru, zinc), coloranti (eozina, albastru de metilen), hexetidina, hexomedina, iod. SUBSTANTELE ANTISEPTICE Aceste substante trebuie sa indeplineasaca urmatoarele conditii: sa distruga germenii si porii lor; sa impiedice multiplicarea lor;sa menajeze tesuturile bolnavului. Substantele antiseptice se inpart in doua categorii: - substante antiseptice ciofilactice, care menajeaza tesuturile - substante antiseptice citocaustice, care o data cu microbii distrug si tesuturile pe care au fost aplicate. - Antisepticele slabe cele mai cunoscute sunt reprezentante de sapunuri care in general contin substante antiseptice. Gomenolul este o substanta antiseptica slaba care nu irita mucoasele. Antisepticile de suprafata se folosesc brin badijonare sau ungere. Dintre acestea se mai folosescalcoolul si tinctura de iod.
- Alcoolul 70, patrunde prin derm in glandele sebace, glandele sudoripare, radacinele firelor de par si distruge microbii prin dezitrtare. Alcoolul in concentratie mai mare de 70 devine citocaustic, precipitand proteinele si realizand pelicule protectoare care protejeaza microbii si permit inmultirea lor. Alcoolul se poate folosi prin badijonare sau in comprese umede alcoolizare.
- Tinctura de iod este de fapt o solutie alcoolizata care cuprinde iod 2% si iodura de potasiu 2%. Aceasta solutie potenteaza penetratia alcoolului prin piele si este remanenta. Nu se aplica direct pe plagi sau mucoase pentru ca astfel devine citocaustic. Nu se foloseste niciodata in comprese umede pentru ca in contact cu apa iodul se transforma in acid iodhidric care este irritant pentru tegumente si poate produce alergii imporatante. Din acelas motiv nu se va folosi in regiunile paroase in axili, sau la perineu. Deoarece iodul care inpregneaza tegumentul este absorbit in organism, se recomanda prudenta in folosirea lui prin badijonare pe zone mari ale pielii mai ales la bolnavii care au suferinte tiroidiene. - Septozoluleste o solutie care contine nonilfenol +iod +alcool+apa distilata, care are o larg utilizre in present pentru asepsia tegumentelor in vederea realizarii campului operator. - Apa oxigenata actioneaza bactericid prin degajarea de vapori de oxygen in concentratie mare. In plus prin spuma pe care o degaja curate plagile de puroi, corpi straini si resturi celulare moarte. Apa oxigenata este hemostatica. In cazul plagilor sau colectiilor de puroi cu anaerobi are un rol dezodorizant deosebit de active. Apa oxigenata se prepara din perhidrol, in solutii de 30ml/litru, adica perhidrol 3%. Solutia trebuie sa fie proaspata. Recunoastem acest lucru numai daca turnarea pe plaga produce efervescenta (spuma). Daca nu se produce efervescenta inseamna ca solutia nu este activa. - Cloramina, actioneaza prin degajarea de vapori de clor, cu miros caracteristic care omoara microbii. In plus, dizolva resturile de tesuturi moarte (sfacelurile), motiv pentru care solutia de hipoclorit de sodiu (Dakin) a fost numita bisturiul chimic. Cloramina se gaseste sub forma de tablete din care se fac solutii de 0, 5%, care folosesc pentru turnarea pe plagi si mucoase. - Permanganatul de potasiu, este folosit in solutii de 1- 2- 4gr/% 0, cand are o culoare roz. El este un puternic oxidant si citofilactic, omorind microbii de pe mucoase si plagi. Se gaseste in farmacii sub forma de cristale violete din care se fac solutii concentrate numite solutii mama, care se dilueaza 1- 2 linguri/ 1 litru apa. - Substantele antiseptice colorantesunt numeroase, cele mai folosite fiind rivanolul, violetul de gentiana si albastrul de metilen. - Rivanolul este un praf galben verzui care se dizolva in apa, realizand solutii de rivanol de 1- 2%. Este foarte puternic antiseptic, menajeaza tesuturile si mucoasele (citofilactic) si poate fi folosit pentru spalarea plagilor si mucoaselor, dar si sub forma de coprese umede. - Violetul de gentiana, se foloseste in solutii de 0, 5- 2%, are o culoare violeta care pateaza tegumentele si lenjeria. Este util in inflamatiile tegumentelor (dermite), erizipel, varice, flebite si limfangite. Exista preparate antiseptice cu solutii mixte asa cum este metoseptul sau pansterina (acid salicylic + albastrul de metilen + tripaflavina +mentol + apa distilata). - Albastrul de metilen, se foloseste in solutii de 2% prin badijonari, instilari si chiar per os (administrat pe cale orala). Albastrul de metilen are o mare afinitate pentru tesuturile suppurate si pentru puroi. Asfel, este deosebit de util pentru descoperirea traiectelor fistuloase si colectiilor mici de puroi in vederea extirparii lor. In ORL se foloseste prin badijonarea mucoaselor inflamate. - Pulberile sau prafurile antiseptice Aceste pulberi sunt deosebit de eficiente, motiv pentru care se gasesc in majoritatea unitatilor sanitare. - Acidul boric este un praf cristalin alb care se poate folosi ca atare in plagile supurate (craterul unui furuncul, plagi cu sfaceluri, puroi de bacili piocianici, etc), avand proprietatea de a dizolva sfacelurile si tesuturile supurate ngrijirea unei plgi - pansamente i bandaje Definiii: Pansamentul reprezinta totalitatea mijloacelor si metodelor care realizeaza protectia unui tesut sau organ fata de actiunea agresiva a diversilor agenti. Pansamentul chirurgical reprezinta actul prin care se realizeaza si se mentine asepsia unei plagi, n scopul cicatrizarii ei. Pansamentul este reprezentat de o bucata de tifon care se aplica pe o plaga, cu scopul de a preveni contaminarea sau de a opri sangerarea. Ideal, pansamentul este realizat din tifon steril, insa in lipsa acestuia se poate utiliza orice material textil, cu conditia sa fie curat. Bandajul este fasa (in lipsa acesteia orice alt material) cu care se fixeaza pansamentul la nivelul plagii. Bandajul - Fasa reprezinta o banda de tifon, pnza sau tesatura elastica, de latime si lungime diferita n functie de regiunea pe care o acopera si ntinderea pansamentului. n general, latimea unei fesi trebuie sa fie aproximativ egala cu diametrul regiunii pe care o nfasa (5-20 cm). Inainte de aplicarea unui pansament, se face toaleta si dezinfectia tegumentelor din jurul plagii si apoi a plagii; se vor indeparta corpii straini superficiali (nu si corpii straini penetranti). Obiective: Conditiile unui bun pansament: sa fie facut n Conditii Aseptice; sa fie Absorbant; sa fie Protector; sa nu fie Dureros; sa fie Schimbat la timp. Indicaii a. Indicatiile unui Pansament sunt: PANSAMENT PROTECTOR: pe plagi care nu secreta si nu sunt drenate PANSAMENT ABSORBANT: pe plagi drenate sau secretante 20 PANSAMENT COMPRESIV: o pe plagi sngernde (scop hemostatic), o pentru imobilizarea unei regiuni, o pentru reducerea unei cavitati superficiale dupa punctionare; o se realizeaza fixare cu fesi n cadrul unui bandaj; PANSAMENT OCLUZIV: pentru plagi nsotite de leziuni osoase (acoperire a plagii cu comprese si vata, peste care se aplica un aparat gipsat). PANSAMENT UMED (priessnitz alcoolizat, cloraminat). b. Indicatii unui Bandaj sunt: fixare a pansamentului n regiuni n care plasturele adeziv nu si atinge scopul (extremitati, regiune cefalica, plagi periarticulare); fixarea pansamentelor unor plagi situate n regiuni supuse traumatismelor n timpul activitatii (mna, picior); efectuarea unui pansament compresiv; imobilizare temporara a unor traumatisme ale membrelor (entorse, luxatii, fracturi). Principii de Efectuare a unui BANDAJ: punctul de plecare si de terminare trebuie sa fie la distanta de plaga; la membre, nfasarea se ncepe de obicei de la extremitate spre radacina (n sensul circulatiei de ntoarcere); la mna, picior se ncepe dinspre proximal spre distal (prin benzi de fixare); sa acopere n ntregime pansamentul; sa fie elastica (sa nu jeneze circulatia) - pe traiectul vaselor mari se aseaza peste un strat de vata; sa nu produca dureri (zonele iritate, nervii sa nu fie comprimate exagerat) sa permita miscarile articulatiilor peste care trece. Tehnica
Materiale necesare: 1. Substante antiseptice - realizeaza curatirea si dezinfectia plagii si a tegumentelor din jur: alcool tinctura de iod apa oxigenata cloramina betadina acid boric 2. Materiale care realizeaza protectia plagii trebuie sa fie usoare, sa nu fie iritante pentru tegumente, sa se poata steriliza, sa aiba putere absorbanta, sa se opuna patrunderii germenilor din afara, sa realizeze o compresiune elastica a plagii: comprese din tifon (pnza rara de bumbac): capacitate de absorbtie mai mica dect a vatei; vata hidrofila (bumbac prelucrat si degresat) 3. Mijloace de fixare: galifix (mastisol) - solutie de colofoniu leucoplast (se aplica pe tegument ras si degresat; este impermeabil pentru aer); bandaj - realizeaza nfasarea chirurgicala 4. Instrumentar chirurgicale pense, foarfece 5. Alte materiale: benzina, neofalina, acetona: realizeaza degresarea tegumentului (necesare pentru ndepartarea galifix-ului de pe tegument); unguente: protectia tegumentelor din jurul unei plagi secretante cutaden, dermazin, jecolan, jecozinc, tetraciclina. mesa - banda sterila de tifon utilizata cel mai frecvent n scop hemostatic, dar si pentru a permite eliminarea secretiilor dintr-o plaga sau cavitate n care este introdusa mesa; aleze - bucati mari de pnza, inextensibila, cu rol de a solidariza o regiune operatorii (plaga operatorie abdominala mare la pacient obez) TIMPII DE EFECTUARE A UNUI PANSAMENT: 1) pregatirea medicului pentru pansament (manusi sterile, servire de catre asistenta cu instrumentele necesare); 2) dezlipirea vechiului pansament, ndepartarea vechiului pansament (cu blndete, eventual dupa umezire cu apa oxigenata, cloramina 3) curatirea si dezinfectarea tegumentelor din jurul plagii, centrifug cu un tampon de vata sterila mbibat cu alcool, iod 4) tratamentul plagii - n functie de natura sa si momentul evolutiei: - plagi operatorii cu evolutie aseptica: nu necesita tratament special, n afara de scoaterea tuburilor de dren, a firelor sau agrafelor; - plagi secretante: necesita curatire (spalare cu solutie antiseptica, excizie a tesuturilor mortificate), - evacuare a colectiilor (seroame, hematoame): scoatere a 1-2 fire sau deschiderea plagii cu un stilet butonat sau o pensa - colectii purulente: o deschidere larga, o spalarea si o drenarea plagii - plagi accidentale: o curatare de resturi vestimentare sau telurice, o debridare, o regularizare, o lavaj antiseptic, o eventual suturare; 5) protectia plagii: stratul de comprese trebuie sa depaseasca marginile plagii, iar grosimea sa nu fie mai mare de 1-2 comprese (pentru a realiza o buna capilaritate); 6) fixarea pansamentului: galifix, leucoplast, fesi. Tehnica efectuarii unui bandaj: membrul sau regiunea care urmeaza a fi bandajata se aseaza in pozitia care va trebui mentinuta dupa pansament rola de tifon se tine cu mana dreapta iar capatul liber cu mana stanga si se bandajeaza de la stanga la dreapta (in sensul acelor de ceasornic) si de jos in sus, fara a se desfasura tifonul in aer se incepe bandajarea cu 2-3 ture de fasa suprapuse pentru fixare, iar apoi se vor aplica ture de fasa de jos in sus, fiecare tura acoperind jumatatea de fasa anterioara se termina tot prin 2-3 ture de fasa de fixare; fixarea se realizeaza astfel deasupra si dedesubtul plagii, niciodata pe plaga; de asemenea legarea bandajului la final nu se face in dreptul plagii daca nu este necesara realizarea hemostazei bandajul nu trebuie sa fie foarte strans.
Tipuri de bandaje: 1. BANDAJUL CIRCULAR: - se aplica cateva ture de fasa circular, la nivelul zonei afectate; - acest tip de bandaj se utilizeaza si la realizarea hemostazei 2. BANDAJUL INCRUCISAT sau in forma de "8": - se aplica 1-2 ture circulare iar apoi urmatoarele ture de fasa se aplica oblic, in forma cifrei 8, dand in final aspectul de "Spic de Grau"; - este utilizat pentru bandajarea articulatiilor, regiunii occipitale, gatului, antebratului, pieptului 3. BANDAJUL IN FORMA DE SPIRALA: - se incepe cu 2-3 ture de fixare apoi sub forma de spirala, cu acoperirea turei precedente la 2/3; - se foloseste la traumatismele cutiei toracice, abdomenului, mainilor, picioarelor, degetelor. 4. PANSAMENTUL CU CORNISOR: - cornisorul este o bucata de fasa sau panza in forma triunghiulara, care se poate folosi si la imobilizarea membrului superior in cazul fracturilor; - se foloseste la bandajarea minilor, picioarelor, corpului 5. PANSAMENTUL TORACELUI SAU ABDOMENULUI: - se aplica pe peretele abdominal sau toracic pansamente de dimensiuni mai mari decat plaga, care se fixeaza cu ajutorul unor benzi de leucoplast pe patru laturi ca o rama de tablou; - daca este vorba de o plaga toracica penetranta se va fixa doar cu pe trei laturi, a patra ramanand nefixata pentru a functiona ca o supapa; - in cazul plagilor abdominale eviscerate se va folosi pansament umed 6. CAPELINA: - este bandajul clasic al capului, care se realizeaza cu fasa, incepand cu 2 ture circulare trecute pe frunte, deasupra sprancenelor si pavilioanelor urechii, dupa care se trece succesiv dinspre radacina nasului si spre ceafa, de mai multe ori, pana cand acopera tot capul; - la sfarsit capetele feselor se fixeaza cu cateva ture circulare. 7. PANSAMENT TIP "HIPOCRAT": - se aplica o banda de tifon de aproximativ 1 m. pe cap, astfel incat capetele sa treaca inaintea pavilioanelor urechilor si sunt tinute suspendate; - cu un alt tifon se efectueaza 2-3 24 ture circulare de fixare fronto-occipitale; - ajungand pana la banda 1 de tifon, tensionat se face o tura in jurul ei si se indreapta tifonul 2 la regiunea opusa, pana cand se acopera uniform tot capul; capatul fasiei se fixeaza de banda de tifon terminata, iar capetele tinute in jos, se leaga sub barbie. 8. PANSAMENTUL DE TIP "CAPASTRU": - se fac 2-3 ture de fixare in jurul capului cu tifonul, apoi se trece la regiunea occipitala, si se fac cateva ture mandibula-gat-occipital; - de la mandibula se infasoara apoi in sus, vertical spre cap, pe linga ureche, regiunea parietala, se trece tifonul peste cap si coboara in jos spre mandibula, trecand pe sub ea inapoi spre regiunea occipitala, la spate; - de la regiunea occipitala, pe la spatele urechii tifonul revine la cap, facand din nou 2-3 ture orizontale de fixare pe frunte; - toata procedura se repeta 2-3 ori, sau pana cand nu se termina tifonul 9. Aplicarea Pansamentului pe Nas, Barbie si toata Fata, de tip "PRASTIE": - tifonul cu o lungime de 60-70 cm si o latime ce acopera toata suprafata necesara, se despica la ambele capete, prin mijloc, astfel incat sa ramana la mijloc o bucata intreaga de 10-15 cm lungime, care se va aplica pe locul lezat; - pe plaga se aplica o fasa sterila, se acopera cu bucata netaiata de tifon si capetele de sus se leaga la spate la ceafa, iar capetele de jos - la spate pe varful capului, in asa mod ca sa nu alunece in jos 10. PANSAMENT PE OCHI: - ochiul drept: se fac 2 ture de fixare in jurul capului, pe frunte, prin regiunile fronto-occipitala, impotriva acelor de ceasornic (pentru ochiul drept); din spate se coboara tura in jos si se trece sub pavilionul urechii peste obraz si ochiul drept; apoi iar se efectueaza o tura de sustinere in jurul capului si se repeta turul precedent - ochiul stang: in caz de aplicare pe ochiul stang directia turelor este inversa - dupa acele de ceasornic - ambii ochi: in caz de aplicare pe ambii ochi, se randuiesc turele de pansament mai intai pe ochiul drept apoi pe cel stang Evaluarea funciilor vitale Functiile vitale: Includ: respiratia, pulsul, tensiunea arteriala si temperatura Sunt frecvent utilizate ca indicatori ai starii de sanatate sau de boala Cand se masoara functiile vitale Cnd intervine o schimbare in starea de sanatate a unei persoane Cnd este admis intr-o unitate spitaliceasca Inainte si dupa proceduri invazive de diagnostic Inainte si dupa interventii chirurgicale Inainte si dupa administrarea medicamentelor care au efect asupra sistemului respirator si cardiovascular Inainte si dupa efectuarea interventiilor de ingrijire care pot influenta functiile vitale Rolul asistentei in masurarea functiilor vitale S pregateasca material si instrumentar corespunzator si in stare de functionare S pregateasca pacientul din punct de vedere fizic S pregateasca psihic pacientul S asigure conditii de microclimat care sa nu influenteze functiile vitale S cunoasca variatiile normale ale functiilor vitale, in functie de sex si varsta S cunoasca antecedentele medicale ale pacientului si tratamentele prescrise S respecte frecventa de evaluare a functiilor vitale in raport cu starea pacientului S comunice medicului modificarile semnificative ale functiilor vitale
ABREVIERI MEDICALE AAE - aminoacizi esentiali AAM - anticorpi antimitocondriali AAN - anticorpi antinucleari AAT - alfa-1-antitripsina Ac - anticorp ACE - antigen carcinoembrionar AcLKM - anticorpi antiproteina microzomiala hepatica AcLKM - anticorpi antiproteina microzomiala hepatica si renala AcSLA - anticorpi anti antigen hepatic specific AcSMA - anticorpi antifibra musculara neteda ACTH - adenocorticotrop hormon AD - atriul drept ADH,HAD - hormon antidiuretic AFP - alfa fetoproteina AG - antigen AHA - American Heart Association AHAI - anemie hemolitica autoimuna AID - acid iminodiacetic AINS - antiinflamatoare nesteroidiene ALAT (TGP) - alanin-aminotransferaza AM - acidoza metabolica AMN - anticorpi antifibra musculara ANCA - anticorpi anticitoplasmatici neutrofilici Ao - aorta AP - artera pulmonara AP2C - anteroposterior 2 cavitati AP4C - anteroposterior 4 cavitati AP5C - anteroposterior 5 cavitati ARP - activitatea serinei plasmatice AS - atriul stang ASAT (TGO) - aspartat-aminotransferaza ASLO - anticorpi antistreptolizina O ATR - acidoza tubulara renala ATS - ateroscleroza sistemica AVA - aria valvei aortice AVC - accident vascular cerebral AVM - aria valvei mitrale BAV - bloc atrioventricular BC - boala Crohn BEM - biopsie endomiocardica BFA - bloc fascicular anterior BII - boli inflamatorii intestinale BLS - Basic Life Support BPRAD - boala polichistica renala autosomal dominanta BPRAR - boala polichistica renala autosomal recesiva BRD - bloc major de ramura dreapta BRS - bloc major de ramura stanga BSA - bloc sinoatrial C - complement seric CABG - by-pass coronarian CAPD - dializa peritoneala continua ambulatorie CBP - ciroza biliara primitiva CCPD - dializa peritoneala continua ciclica CDM - clacment de deschidere a mitralei C-DOPP - Doppler continuu CDT - clacment de deschidere a tricuspidei CHP - colangiografie hepatica percutana CIC - cardiopatie ischemica cronica CICD - cardiopatie ischemica cronica dureroasa CICN - cardiopatie ischemica cronica nedureroasa CID - coagulare intravasculara diseminata CIM - clacment de inchidere a mitralei CMD - cardiomiopatie dilatativa CMH - cardiomiopatie hipertrofica CMHO - cardiomiopatie hipertrofica obstructiva CoAo - coarctatie de aorta CPC - cord pulmonar cronic CPK - creatin-fosfokinaza CPK-MB - creatin-fosfokinaza MB CPT - colangiografie percutana CS - cicloserina CT (TC) - tomografie computerizata DAPD - dializa peritoneala ambulatorie diurna DC - debit cardiac DEK - diuretice care economisesc potasiu DiA - diuretice de ansa DSA - defect de sept atrial DSV - defect de sept ventricular DTPA - acid dietilen-triaminopento-acetic DTSVD - diametru telesistolic al ventriculului drept DTSVS - diametru telesistolic al ventriculului stang DZ - diabet zaharat EAB - echilibru acidobazic EBT - tumorile arborelui biliar extrahepatic Ecg,EKG - electrocardiograma EDRF - factor endotelial vasodilatator EDTA - acid etilen-diamino-tetraacetic EEG - electroencefalograma EH - encefalopatie hepatica EHE - echilibru hidroelectrolitic EMB - etambutol EP - embolie pulmonara EPA - edem pulmonar acut EPO - eritropoetina ERCP - colangiopancreatografia endoscopica retrograda ESA - extrasistola atriala ESJ - extrasistola jonctionala ESSV - extrasistola supraventriculara ESV - extrasistola ventriculara ETM - etionamida FA - fibrilatie atriala FA - fosfataza alcalina FCG - fonocardiograma FE - fractie de ejectie FF - fractie de filtrare FG - filtrare glomerulara FPR - flux plasmatic renal FSH - hormon foliculostimulant FV - fibrilatie ventriculara GGTP - gama-glutamil-transpeptidaza GM - greutate moleculara GNA,GNAAc - glomerulonefrita acuta GNC - glomerulonefrita cronica GNDAPS - glomerulonefrita difuza subacuta poststreptococica GNEC - glomerulonefrita extracapilara GNLM - glomerulonefrita cu leziuni minime GNM - glomerulonefrita membranoasa GNRP - glomerulonefrita rapid progresiva Gr.Md. - gradient mediu Gr.Vf. - gradient de varf GSFS - glomeruloscleroza focala si segmentara H,HIN - hidrazida HCA - hepatita cronica activa HCG - human chorionic gonadotrophine HCP - hepatita cronica persistenta HD - hemodializa HDL - lipoproteine cu densitate crescuta HDS - hemoragie digestiva superioara HPTH - hiperparatiroidism Ht - hematocrit HTA - hipertensiune arteriala HTA - hipertensiune arteriala hTA - hipotensiune arteriala HTAE - hipertensiune arteriala esentiala HTARV - hipertensiune arteriala renovasculara HTP,HAP - hipertensiune pulmonara HTPP - hipertensiune pulmonara primitiva HVA - hepatita acuta virala HVD - hipertrofie ventriculara dreapta HVS - hipertrofie ventriculara stanga IAC - inhibitori de anhidraza carbonica Iao - insuficienta aortica IC - insuficienta cardiaca ICC - insuficienta cardiaca congestiva IDR - intradermo reactie IEC - inhibitori de enzima de conversie Ig - imunoglobulina IH - insuficienta hepatica IL - interleukina IP - indice de protrombina IP - insuficienta pulmonara IPD - dializa peritoneala intermitenta IRA - insuficienta renala acuta IRAI - insuficienta renala acuta ischemica IRC - insuficienta renala cronica ISMO - isosorbid mononitrat IT - insuficienta tricuspidiana ITU - infectie de tract urinar IVS - insuficienta ventriculara stanga KM - Kanamicina LCAT - lecitin colesterol acil transferaza LCR - lichid cefalorahidian LDH - lacticdehidrogenaza LDL - lipoproteine cu densitate joasa LES,LED - lupus eritematos sistemic LH - hormon luteinizant LpX - lipoproteina X LSP - proteina specifica a ficatului MAC - complex de atac al membranei MBG - membrana bazala glomerulara MBT - membrana bazala tubulara MCE - masaj cardiac extern MCG (mg) - micrograme ME - microscopie electronica MEN - neoplazia endocrina multipla MER - mercuriale MO - microscopie optica MT - mycobacterium tuberculosis N - normal NASB - nefroangioscleroza benigna NASM - nefroangioscleroza maligna NAV - nod atrioventricular NDZ - nefropatie diabetica NFA - activitatea functionala a nefronului NG - nefrita glomerulara NH4CL - clorura de amoniu NIPD - dializa peritoneala intermitenta nocturna NSA - nod sinoatrial NTA - necroza tubulara acuta NTI - nefropatie tubulo-interstitiala OAD - oblic anterior drept OAS - oblic anterior stang ODR - osteodiatrofie renala Osm - osmol PA - pancreatita acuta PA - pericardita acuta PA - potential de actiune PAN - panarterita nodoasa PAPm - presiunea arteriala pulmonara medie PBR - punctie biopsie renala PC - pancreatita cronica PC - pericardita cronica PCA - persistenta de canal arterial PDF - factor eliberat de plachete PDF - produsi de degradare a fibrinei P-DOPP - Doppler pulsat PEV - perfuzie endovenoasa PG - prostaglandina PIF - pneumonie interstitiala fibrozanta PIII - procolagen III PMN - polimorfonucleare PNA - pielonefrita acuta PNC - pielonefrita cronica PPVS - perete posterior ventricul stang PR - poliartrita reumatoida PRA - perioada refractara absoluta PREVS - perete posterior extern ventricul stang PRR - perioada refractara relativa PSH - periartrita scapulohumerala PT - proteina PTDVD - presiune telediastolica ventricul drept PTDVS - presiune telediastolica ventricul stang PTFE - politetrafluor etilen PTH - parathormon PTI - purpura trombocitopenica idiopatica PTSA - angiografie coronariana transluminala percutanta PVC - presiune venoasa centrala PVM - prolaps de valva mitrala PZM, Z - pirazinamida R, RMP - rifampicina RAA - reumatism articular acut RCP - resuscitare cardio-pulmonara RCUH - rectocolita ulcero-hemoragica RFG - rata filtrarii glomerulare RIA - radioimunodozare RMC - rinichi multichistic congenital RMI - imagine de rezonanta magnetica RMN - rezonanta magnetica nucleara rt-PA - recombinat tissue plasminogen activator RVP - rezistenta vasculara periferica RVU - reflux vezico-ureteral SAM - miscare sistolica anterioara a valvei mitrale Sao - stenoza aortica SAS - sindrom de apnee in somn SC - soc cardiogen SDRA - sindrom de detresa respiratorie acuta SEE - soc electric extern SGF - scleroza glomerulara focala SIV - sept interventricular SK - streptokinaza SM - stenoza mitrala SM - streptomicina SN - sindrom nefrotic SN, SNC - sistem nervos central SP - stenoza pulmonara ST - stenoza tricuspidiana STH - hormon somatotrop SVS - supraincarcare ventriculara stanga TA - tensiune arteriala TAD - tensiune arteriala diastolica TAS - tensiune arteriala sistolica TBC - tuberculoza TCD - tub contort distal TCP - tub contort proximal TEP - tromboembolism pulmonar TEVS - timp de ejectie a ventriculului stang TFP, TVP - tromboflebita profunda TFS - tromboflebita superficiala TG - trigliceride THAM - trihidroximetilaminometan TIA - tiazidice TIPS - sunt portosistemic transjugular intrahepatic TP - timp de protrombina TPSV - tahicardie paroxistica supraventriculara TR - transplant renal TS - secretie tubulara TSS - tratament strict supravegheat TV - timp de varf UDPGT - uridin difosfat glucuroniltransferaza UF - ultrafiltrare UIV - urografie intravenoasa US - ultrasonografie UTIC - unitate de terapie intensiva coronariana VA - valva aortica VB - vezicula biliara VCI - vena cava inferioara VCS - vena cava superioara VD - ventricul drept VHB - virus hepatitic B VHC - virus hepatitic C VHD - virus hepatitic D Vins - velocitate instantanee VIP - peptid vasoactiv intestinal VLDL - lipoproteina cu densitate foarte joasa VM - valva mitrala VMA - valva mitrala anterioara VP - valva pulmonara VS - ventricul stang VSH - vene suprahepatice VSTD - ventricul stang telediastolic VSTS - ventricul stang telesistolic VT - valva tricuspida VTDS - volum telediastolic stang VTSS - volum telesistolic stang VU - vezica urinara Tehnica msurrii i notrii tensiunii arteriale TENSIUNEA ARTERIALA: - reprezinta presiunea exercitata de sangele circulant asupra peretilor arteriale.Tensiunea scade de la centru spre periferie.
- Evaluarea funciei cardio-vasculare ne dinformaii asupra forei de contracie asupra inimii i rezistena determinatde elasticitatea i calibrul vaselor. Elemente de evaluat: - Tensiunea arterial sistolic (cea maxim) - Tensiunea arterial diastolic ( cea minim). Materiale necesare: - Aparat pt msurarea tensiunii arteriale: cel cu mercur, cel cu manometru, oscilometru PACHON - Stetoscop biaurecular - Tampon de vat - Alcool - Creion sau pix cu min roie. Metod de determinare: - Palpatoriei auscultatorie. Interveniile asistentei pentru metoda auscultatorie: - Pregatirea psihic a pacientului. - Asigurarea repaosului psihic i fizic timp de 15 minute - Splarea pe mini - Se aplic maneta pneumatic pe braul pacientului. Braul trebuie s fie fixat i ntins (n extensie). - Se fixeaz membrana stetoscopului pe artera humeral, sub marginea inferioar a manetei. - Se introduc olivele stetoscopului n urechi. - Se pompeaz aer n maneta pneumatic, cu ajutorul perei de cauciuc pn la dispariia zgomotelor pulsative. - Se decomprim progresiv aerul din manet prin deschiderea supapei pn cnd se percepe primul zgomot arterial, aceasta reprezentnd valoarea tensiunii arteriale maxime. - Se reine valoarea indicat de coloana de mercur sau a manometrului pentru a fi consemnat. - Se continu decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice. - Se reine valoarea indicat de coloana de mercur sau de acul manometrului. n momentul n care zgomotele dispar, aceast valoare reprezentnd tensiunea arterial minim. - Se noteaz pe foaia de temperatur valorile obinute cu o linie orizontal de culoare roie. Considerm pentru fiecare linie a foii de temperatur o unitate a coloanei de mercur. Se unesc liniile orizontale cu liniile verticale i se haureaz spaiul rezultat. n alte documente medicale se nregistreaz cifric. - Se dezinfecteaz olivele stetoscopului i membrana de alcool. Pentru metoda palpatorie: - Determinarea se face prin palparea arterei radiale. - Nu se folosete stetoscopul - Etapele sunt identice, urmrim pulsul. - Dezavantajul: obinerea unei valori mai mici dect realitatea, palparea pulsului periferic fiind posibil numai dup reducerea accentuat a compresiunii exterioare. De reinut: - Maneta va fi bine fixat pe braul pacientului - Manometrul va fi plasat la nivelul arterei la care se face determinarea. - Msurarea va fi precedat de linitirea pacientului. - n caz de suspiciune se repet msurarea fr a scoate maneta de pe braul pacientului. - Se pot face msurtori comparative la ambele brae. Valori normale Adulti: 115-140 / 70-80 mmHg Copii: 91-110 / 60-65 mmHg Nou-nascuti: 65-80 / 40-50 mmHg Valori peste cele normale - hipertensiune.HTA Valori sub cele normale - hipotensiune. hTA Pulsul reprezint expansiunea ritmic a arterelor ce se comprim pe un plan dur, osos i este sincron cu sistola ventricular. Ne intereseaz ritmul pulsului sau elemente de apreciat: ritm, frecvene i amplitudine. Locurile unde se msoar pulsul: la orice arter accesibil palprii i care poate fi comprimat pe un plan osos. De obicei se folosete artera radial, femural. Materiale necesare: - Ceas cu secundar - Creion sau pix cu min roie. Interveniile asistentei la msurarea pulsului. - Pregtirea pshihic a pacientului: - asigur repaos fizic i psihic 10 15 minute. - Se spal pe mini - Reperarea arterei - Fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei. - Exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vrful degetelor. - Numrarea pulsaiilor timp de 1 minut. - Consemnarea valorii obinute printr-un punct pe foaia de temperatur innd cont c fiecare linie orizontal a foii de temperatur reprezint 4 pulsaii. Unirea valorii prezente cu cea anterioar cu o linie pentru obinerea curbei. - Consemnarea n alte documente medicale a valorii obinute i a caracteristicilor pulsului. Frecvena n.n. 130-140 p/m copil mic 100-120 p/m la 10 ani 90-100 p/m adult 60-100 p/m vrstnic >80-90 p/m Modificri de frecven a pulsului Tahicardie = creterea frecvenei pulsului Bradicardie = scderea frecvenei pulsului Celeritatea reprezint viteza de ridicare i coborre a undei pulsatile Tehnica msurrii i notrii respiraiei Definitie - A respira reprezinta nevoia fiintei umane de a capta oxigenul din mediul inconjurator, necesar proceselor de oxidare din organism, si de a elimina dioxidul de carbon rezultat din arderile celulare. Are ca scop: de a da un indiciu al evoluiei bolii i de a observa dac apar anumite complicaii: - Tipul respiraei - Amplitudinea miscrilor respiratorii - Ritmuli frecvena. Materiale necesare: - Ceas cu secundar - Foaie de observaie - Creion sau pix de culoare verde Interveniile asistentei: - Aezm pacientul n decubit dorsal (pe spate) i nu-i explicm tehnica ce urmeaz s-o efectum. - Plasm mna cu faa palmar pe torace i numrm inspiraiile timp de un minut: ritmul, aplitudinea. Se noteaz cu pix verde. Cum se noteaz pe foaia de temperatur: valoarea este nscris pe fiecare linie orizontal.
Frecventa respiratiei - reprezinta numarul de respiratii pe minut - este influentata de varsta si sex Interpretarea rezultatelor: Frecvena Micrilor respiratorii variaz n funcie de sex, vrst, poziie, temperatura mediului ambiant, starea de veghe sau somn. n stare fiziologic, Curba Respiratorie merge paralel cu cea a Temperaturii i a Pulsului n stare patologic - Respiraia Dificil ( "Sete de aer" ): 1. dispnee cu Accelerarea Ritmului Rrespirator - Tahipnee ( POLIPNEE ) 2. dispnee cu Rrirea Ritmului Respirator - Bradipnee (12-10-8 resp./min); 3. dispnee cu Perturbarea Ritmic i Periodic a Respiraiei: Dispnee Cheyne-Stokes=respiraii cu amplitudini crescnd pn la apnee ce dureaz 10-20 secunde. Dispnee Kusmaul=respiraie n patru timpi a in spiraiei profunde, urmat de o scurt pauz i o expiraie scurt zgomotoas, dup care urmeaz oalt pauz Etapele de recoltare a exudatului faringian Exudatul faringian - lichid produs n procesul inflamator faringian. Recoltarea secretiilor faringiene se realizeaza n cazul anginelor (inflamatia faringelui si amigdalelor) si n boli declansate de infectia faringiana (reumatism articular acut, nefrite, etc.). Scopul recoltarii exudatului faringian este de a depista germenii patogeni la nivelul faringelui, n vederea stabilirii tratamentului, precum si depistarii persoanelor sanatoase purtatoare de germeni. Recomandari : - este indicat ca bolnavul sa fie "a jeun" sau la cteva ore dupa masa. Recoltarea se realizeaza naintea administrarii antibioticelor. Materiale necesare: tavita renala, spatula linguala sterilizata, eprubeta sterila prevazuta cu port tampon cu vata (sterile), lampa de spirt, chibrituri.
Etape de lucru:
a) Pregatirea materialelor necesare :
Dupa pregatirea materialelor enumerate mai sus, acestea se transporta lnga pacient.
b) Pregatirea fizica si pshica a pacientului :
-se anunta bolnavul si i se explica necesitatea analizei;
- se recolteaza naintea nceperii unui tratament cu antibiotice sau cu sulfamida;
- se anunta bolnavul ca nainte de recoltare sa nu mannce, sa nu bea apa sau alte lichide, sa nu faca gargara, sa nu-si instileze picaturi n nas, iar daca este fumator sa nu fumeze;
- se invita pacientul pe scaun, nefiind o pregatire fizica speciala a acestuia.
Tehnica:
- spalarea pe mini cu apa curata si sapun;
- se aprinde lampa de spirt, se flambeaza gura eprubetei, fara sa scoatem port tamponul;
- se invita pacientul, se deschida gura, cu spatula linguala sterila se apasa limba;
- se scoate port - tamponul din eprubeta si se sterge depozitul de pe faringe si amigdale;
- se flambeaza gura eprubetei fara port - tampon;
- se introduc n eprubeta port-tamponul cu produsul recoltat;
- se flambeaza din nou gura eprubetei;
- se eticheteaza cu urmatoarele date: numele si prenumele pacientului, locul recoltarii, data recoltarii;
- se completeaza biletul de trimitere catre laborator, care se trimite imediat cu produsul recoltat;
- se spala minile cu apa si sapun. Reorganizarea locului de munca: Instrumentarul folosit se curata si se spala cu apa curenta si sapun, se introduce n solutie dezinfectanta si se pregateste pentru sterilizare.
Observatii: naintea recoltarii, se observa atent zona de unde urmeaza sa se faca recoltarea;
n timpul recoltarii, tamponul nu trebuie sa se mbibe cu saliva si nici sa atinga dintii, care, avnd flora microbiana ar putea influenta rezultatul ANALIZE MEDICALE 1. Analize hematologie - hemogram, coagulare HEMOLEUCOGRAMA - valori normale: Eritrocite Brbati: 4 700 000-6 100 000 /mm3 Femei: 4 200 000-5 400 000 /mm3 Nou-nscui: 4 800 000-7 100 000 /mm3 Hematocrit Brbati: 42-52% Femei: 37-47% Hemoglobina Brbati: 14-18 g/dl Femei: 12-16 g/dl Leucocite: 5 000-10 000 /mm3, dintre care granulocite i agranulocite Neutrofile 2 500-8 000 /mm3 Eozinofile 50-500 /mm3 Bazofile 25-100 /mm3 Limfocite: 1 000-4 000 /mm3 Monocite: 100-700 /mm3 Trombocite: 150 000-400 000 /mm3 Citete mai multe detalii despre interpretarea hemogramei. ERITROCITE Valori sczute: hemoragie, hemoliza, anemie, hemoglobinopatie, talasemie, sferocitoza, siclemie, splenomegalie secundara, leucemie, mielom multiplu, chimioterapie. Valori crescute: policitemia vera, boala cardiaca congenitala, BPOC severa, cord pulmonar, fibroza pulmonara, altitudine nalta, stres. HEMATOCRIT Valori sczute: sarcina, anemie, hemoragie, hemoliza, deficit de fier, hemoglobinopatie, insuficienta medulara, leucemie. Valori crescute: policitemia vera, eritrocitoza, deshidratare severa, diaree severa, arsuri, boli cardiace congenitale, BPOC. HEMOGLOBINA Valori sczute: anemie, hemoragie, hemoglobinopatii, splenomegalie, afectiuni renale, neoplasme, malnutritie. Valori crescute: policitemia vera, hemoconcentratie, arsuri severe, deshidratare, altitudini nalte, boli cardiace congenitale, BPOC. LEUCOCITE Valori sczute: febra tifoida, febra paratifoida, gripa, rujeola, rubeola, hepatita acuta, boli la nivelul organelor hematopoetice, septicemie, boala de iradiere. Valori crescute: stres, sarcina, menstruatie, efort fizic intens, infectii (cu exceptia febrei tifoide si febrei paratifoide), necroza tisulara, tumori, interventii chirurgicale, hemoragii mari, hemoliza, uremie crescuta, coma diabetica, guta, leucemie , medicamente (acid acetilsalicilic, adrenalina, corticosteroizi, heparina, triamteren). NEUTROFILE Valori sczute: infectii bacteriene/virale severe, anemie aplastica, LES, mononucleoza, medicamente mielotoxice, radioterapie. Valori crescute: stres, efort fizic intens, afectiuni inflamatorii, infectii, neoplasme, hemoragie/hemoliza, eclampsie, infarct miocardic acut. LIMFOCITE Valori sczute: administrare de glucocorticoizi sau antineoplazice, sepsis, arsuri, boala Hodgkin, boala Gaucher, purpura trombocitopenica idiopatica, hipersplenism, reactie transfuzionala. Valori crescute: infectii virale sau bacteriene, leucemie limfocitara, limfoame maligne, mielom multiplu, iradiere. FIBRINOGEN Valori normale: 200-400 mg/dl Valori sczute: malnutritie, afectiuni hepatice, deficit congenital de fibrinogen. Valori crescute: sarcina, inflamatii/infectii acute, neoplasme, necroza tisulara. VSH (viteza de sedimentare a hematiilor) Valori normale: o Barbati: 1-10 mm/1 h, 7-15 mm/2 h o Femei: 2-12 mm/1 h, 12-20 mm/2 h Valori scazute: siclemie, sferocitoza, hipofibrinogenemie, policitemia vera. Valori crescute: menstruatie, sarcina, infectii bacteriene, boli inflamatorii, hiperfibrinogenemie, septicemie, neoplasm, insuficienta renala cronica, anemie severa, boli de colagen, trombembolism pulmonar, intoxicatii cu metale grele. TIMPUL DE COAGULARE (TC) Valori normale: 8-10 minute Valori crescute: deficit de factori ai coagularii (cu exceptia factorului XII), insuficienta hepatica, coagulopatie de consum, medicamente anticoagulante (de tip heparinic, cumarinic sau warfarinic) si fibrinolitice (urokinaza, streptokinaza). TIMPUL HOWELL Valori normale: 2 minute Valori crescute: vezi Timp de coagulare (TC) Observatii: Reprezinta principalul test pentru monitorizarea tratamentului cu heparina. TIMPUL QUICK (PT- timp de protrombina) Valori normale: 13-15 secunde Valori crescute: deficit congenital de factori ai coagularii, deficit de vitamina K, hepatita, ciroza, administrare de cumarinice, intoxicatie cu salicilati, coagulare intravasculara diseminata. TIMPUL DE SANGERARE (TS) Valori normale: o 1-4 minute (lobul urechii) o 8-10 minute (antebrat) Valori crescute: trombocitopenie, hipersplenism, boala von Willebrand, trombastenie Glanzmann, deficit de factori ai coagularii, fragilitate capilara, coagulare intravasculara diseminata. Mai multe despre interpretarea testelor de coagulare gsii aici. 2. Analize biochimie ACIDUL URIC Valori normale: 2.0 - 8.5 mg/dl sau 120 - 510 mol/l Valori scazute: medicamente (alopurinol, chimioterapice, corticosteroizi, probenecid, salicilati, warfarina), secretie inadecvata de hormon antidiuretic, hemocromatoza, boli hepatice, boala Wilson, sindrom Fanconi. Valori crescute: guta, deshidratare, insuficienta renala cronica, diuretice tiazidice, diabet zaharat, alcoolism, leucemie, limfom, mielom multiplu, boli mieloproliferative, radioterapie, anemie hemolitica, dieta bogata n nucleoproteine, malnutritie, policitemia vera, diabet insipid, intoxicaie cu plumb. ALBUMINA Valori normale: 3.4 - 5.6 g/dl Valori scazute: hiperhidratare, malnutritie, hepatita, ciroza, insuficienta hepatica, sindrom nefrotic, glomerulonefrita cronica, enteropatii cu pierdere de proteine ( boala Crohn, colita ulcerativa, boala Whipple), sarcina, arsuri severe, malabsorbtie,disproteinemie idiopatica familiala. Valori crescute: deshidratare. AMILAZA SERIC Valori normale: 30 - 220 U/l Valori scazute: pancreatita cronica, insuficienta hepatica, hepatita. Valori crescute: pancreatita acuta, colecistita acuta, obstructie canal cistic, cancer pancreatic, ocluzie intestinala, infarct intestinal, peritonita, apendicita acuta, sarcina, sarcina extrauterina, ruptura de chist ovarian, oreion, traumatism de glande salivare sau de pancreas, infarct pulmonar, arsuri, cetoacidoza diabetica, insuficienta renala, alcoolism acut, macroamilazemie, medicamente (acid acetilsalicilic, contraceptive orale, corticosteroizi, diuretice tiazidice, morfina), ciroza. ALT , TGP, GPT (glutamic-piruvat transferaza serica, alanil aminotransferaza) Valori normale: 4 - 21 U/l Valori crescute: hepatita, ciroza hepatica, insuficienta hepatica, necroza hepatica, staza hepatica, colestaza, cancer hepatic, obstructie biliara, pancreatita acuta, medicamente (acid acetilsalicilic, aldomet, alopurinol, antibiotice, contraceptive orale, fenitoina, heparina, izoniazida), insuficienta cardiaca congestiva, afectarea musculaturii scheletice, mononucleoza infectioasa, soc, infarct miocardic acut, miocardita. Citete i articolele despre creterea transaminazelor i analize pentru evaluarea funciei ficatului. AST, TGO, GOT (glutamic-oxaloacetic transaminaza serica, aspartat aminotransferaza) Valori normale: 22 - 47 U/l Valori crescute: infarct miocardic acut, hepatita, staza hepatica, necroza hepatica, colestaza, ciroza, obstructie biliara, miocardita, insuficienta cardiaca congestiva, embolism pulmonar, infarct pulmonar, pancreatita acuta, afectarea musculaturii scheletice, arsuri, anemie hemolitica, medicamente (acetaminofen, antihipertensive, contraceptive orale, digitala, izoniazida, opiacee, verapamil), mononucleoza infectioasa. Citete i articolele despre creterea transaminazelor i analize pentru evaluarea funciei ficatului. BILIRUBINA TOTAL Valori normale: 0.3 - 1.0 mg/dl sau 5.1 - 17 mol/l Valori crescute: hepatita, obstructie biliara, colestaza, cancer hepatic primar, metastaze hepatice, pancreatita, ciroza, ficat de staza, sepsis, medicamente (alopurinol, antibiotice, cloramfenicol, clorpromazin, contraceptive orale, halotan, indometacin, izoniazida, metildopa, steroizi, sulfonamide, tolbutamida), mononucleoza infectioasa, insuficienta hepatica, ictere ereditare. Observatii: Icterul devine vizibil la valori peste 2.5-3.0 mg/dl BILIRUBINA DIRECT (conjugata) Valori normale: 0.1-0.3 mg/dl sau 1.7-5.1 mol/l Valori crescute: obstructie biliara, metastaze hepatice, hepatom, cancer pancreatic, ampulom, colangiocarcinom, pancreatita, hepatita, sepsis, ciroza, sindrom Dubin Johnson, sindrom Rotor, boala Wilson. BILIRUBINA INDIRECTA (neconjugata) Valori normale: 0.2-0.8 mg/dl sau 3.4-12 mol/l Valori crescute: hemoliza, transfuzii, anemie hemolitica, anemie pernicioasa, siclemie, hematom n resorbtie, hepatita, ciroza, sepsis, insuficienta hepatica, sindrom Gilbert, sindrom Crigler - Najjar. CALCIU Valori normale: 8.5-10.5 mg/dl Valori scazute: hipovitaminoza D, hipoparatiroidism, tetanii, insuficienta renala, rahitism, osteomalacie. Valori crescute: hipervitaminoza D, hiperparatiroidism, nefropatii cronice. CLOR Valori normale: 90-106 mEq/l Valori scazute: hidratare n exces, hiperaldosteronism, sindrom de secretie inadecvata de hormon antidiuretic, varsaturi, arsuri, alcaloza metabolica, hiperkaliemie, medicamente (corticosteroizi, diuretice de ansa si tiazidice, triamteren). Valori crescute: deshidratare, acidoza tubulara renala, hiperpnee, alcaloza metabolica, aport salin crescut, medicamente (acetazolamida, antiinflamatoare nesteroidiene, estrogeni, metildopa) COLESTEROL TOTAL Valori normale ale colesterolului total: o preferabil sa aiba valori mai mici de 200 mg/dl o risc moderat la valori cuprinse ntre 200 si 240 mg/dl o risc crescut cnd colesterolul depaseste 240 mg/dl Valori scazute: malnutritie, hipertiroidism, boli hepatice, insuficienta hepatica, mielom multiplu, malabsorbtie, anemie hemolitica, medicamente (alopurinol, cholestiramina, colchicina, izoniazida, niacina) Valori crescute: hipercolesterolemie, diabet zaharat, hipotiroidism, infarct miocardic acut, trimestrul al treilea de sarcina, afectiuni biliare, colestaza, obstructie biliara, sindrom nefrotic, dieta bogata n colesterol, sedentarism, obezitate, hipercolesterolemie familiala, hiperlipoproteinemii, medicamente (contraceptive orale, fenitoina, fenotiazide, steroizi) Observatii: Factorii de risc pentru boala coronariana sunt reprezentati de vrsta (barbati > 44, femei > 54), fumat, hipertensiune arteriala, diabet, antecedente familiale, HDL < 35 mg/dl, raportul Colesterol / HDL > 4.5. HDL colesterolul n funcie de valorile HDL-C, pacientul este ncadrat ca risc cardiac sczut la valori ale HDL colesterolului peste 45 mg/dl i risc cardiac crescut cnd HDL colesterolul este sub 35 mg/dl. Valori scazute: fumat, sedentarism, obezitate, insuficienta renala, diabet, beta blocante. Valori crescute: sport regulat, aport moderat de alcool, niacina. LDL colesterolul preferabil sa aiba valori mai mici de 130 mg/dl risc moderat cnd valorile sunt cuprinse ntre 130 si 160 mg/dl risc crescut la valori de peste 160 mg/dl Observatii: Valorile LDL se afla folosind formula: LDL = colesterol total - TG/5 - HDL CPK, CK (creatinfosfokinaza) Valori normale: 5 - 200 U/l Valori crescute: Cresterea creatinfosfokinazei totale: infarct miocardic acut, chirurgie cardiaca, dupa injectii intramusculare, traumatisme, sindrom de strivire, politraumatisme, defibrilare, electrocutare, miozita, rabdomioliza, accident vascular cerebral, eforturi intense, soc. Valori crescute ale CPK - MB : infarct miocardic acut, angina instabila, chirurgie cardiaca, ischemie cardiaca, miocardita acuta, pericardita, cardiomiopatie, defibrilare, rabdomioliza, distrofii musculare. Valori crescute ale CPK - BB : accident vascular cerebral, hemoragie subarahnoidiana, tumori cerebrale, convulsii, soc, traumatisme craniene, neurochirurgie, embolism / infarct pulmonar, cancer (digestiv, de sn, ovarian, pulmonar). Valori crescute ale CPK - MM : traumatisme, sindrom de strivire, postoperator, injectii intramusculare, electromiograma, rabdomioliza, polimiozita, dermatomiozita, distrofie musculara, efort fizic intens, hipertermie maligna, convulsii. Observatii: Creatinfosfokinaza are 3 izoenzime: MB (se gaseste n miocard, musculatura striata, prostata, uter), BB (creier, plamni, pancreas, rinichi) si MM (musculatura striata, miocard). CUPRU Valori normale: 80-130 g/dl Valori scazute: boala Menkes, sindrom nefrotic. Valori crescute: infectii, infarct miocardic acut, leucemii acute, neoplasme, boala Wilson. FIER Valori normale ale sideremiei > barbati: 90-160 g/dl, femei: 80-130 g/dl Valori scazute: anemii feriprive, hemoragii, tratamente cu vitamina B12, stari infectioase cronice, nefropatii cronice, poliartrita reumatoida, procese neoplazice. Valori crescute: hemosideroza, hemocromatoza, transfuzii sangvine recente, anemie megaloblastica/hemolitica, talasemie, hepatite, ciroza. FOSFATAZA ALCALIN Valori normale: 25 - 115 U/l Valori scazute: hipofosfatemie, hipotiroidism, malnutritie. Valori crescute: obstructie biliara, colecistita acuta, metastaze hepatice, hepatita, mononucleoza infectioasa, ciroza, metastaze osoase, cancer primitiv osos Paget, hiperparatiroidism, fractura osoasa n curs de vindecare, osteomalacie, poliartrita reumatoida, pancreatita acuta, insuficienta cardiaca congestiva, sarcina, mielom multiplu, leucemie, medicamente (medicamente colestatice, antibiotice, contraceptive orale, estrogeni, fenotiazide, indometacin, izoniazida, methotrexat), hipertiroidism, infarct intestinal, sarcoidoza, sepsis. FOSFOR Valori normale: Adulti: 3-4.5 mg/dl, Copii: 4.5-6.5 mg/dl Valori scazute: rahitism, hipovitaminoza D, hiperparatiroidism, ingestia cronica de antiacide. Valori crescute: hipoparatiroidism, hipervitaminoza D, insuficienta renala, diabet zaharat. GGTP, GGT (gamma glutamil transpeptidaza / transferaza) Valori normale: 10 - 50 U/l Valori crescute: boli hepatice, colestaza, metastaze hepatice, hepatom, cancer pancreatic, hepatita, icter obstructiv, pancreatita acuta, medicamente (antibiotice, antidepresive, barbiturice, fenobarbital, fenotiazine), insuficienta cardiaca congestiva, sepsis, sindrom nefrotic, mononucleoza infectioasa. Observatii: Specifica pentru patologia hepatica, GGT se coreleaza cu valorile fosfatazei alcaline. IOD Necesar: 100-200 g/24 h Valori scazute: gusa endemica. Valori crescute: boala Basedow. LDH (lactat dehidrogenaza) Valori normale: 60 - 250 U/l Valori crescute: infarct miocardic acut, miocardita, insuficienta cardiaca congestiva, anemie hemolitica, hemoliza, infarct (pulmonar, renal, intestinal), boli hepatice (hepatita, necroza), cancer, leucemie acuta, limfom, afectari ale musculaturii scheletice, accident vascular cerebral, necroza tisulara, transfuzii, mononucleoza infectioasa. LIPAZA Valori normale: 20 - 140 U/l Valori crescute: pancreatita acuta, cancer pancreatic, colecistita acuta, obstructie canal pancreatic, ocluzie intestinala, infarct intestinal. MAGNEZIU Valori normale: 2.5 mg/dl Valori crescute: hipervitaminoza D, hiperparatiroidism, nefropatii cronice. NICHEL Valori normale: 1.2-4.6 g/l Valori scazute: ciroza hepatica, uremie crescuta. Valori crescute: infarct miocardic acut. POTASIU Valori normale: 3.5-4.5 mEq/l (intracelular 40-400 mEq/l) Valori scazute: pierderi digestive prin diaree sau varsaturi, stenoza pilorica, fistule digestive, pierderi urinare. Valori crescute: insuficienta corticosuprarenaliana, insuficienta renala. PROTEINE TOTALE Valori normale: 5.6 - 8.4 g/dl Valori scazute: hiperhidratare, malnutritie, hepatita, ciroza, insuficienta hepatica, sindrom nefrotic, glomerulonefrita cronica, boala Crohn, colita ulcerativa, boala Whipple, sarcina, arsuri severe, malabsorbtie,disproteinemie idiopatica familiala. Valori crescute: deshidratare, mielom multiplu, sarcoidoza, inflamatii cronice, colagenoze, macroglobulinemie. SODIU Valori normale: 310-345 mg/dl Valori scazute: aport salin insuficient, deshidratari globale, ingestie scazuta de lichide,poliurie, insuficienta renala cronica,insuficienta corticosuprarenaliana Valori crescute: transpiratii excesive, diaree, varsaturi, diabet insipid, insuficienta renala, insuficienta cardiaca, hiperaldosteronism. TRIGLICERIDE Valori normale: 30 -135 mg/dl sau 0.34 - 1.52 mmol/l Valori scazute: malnutritie, malabsorbtie, hipertiroidism. Valori crescute: hiperlipoproteinemii primare, diabet zaharat, hipotiroidism, infarct miocardic acut, pancreatita acuta, alcoolism, sindrom nefrotic, boli hepatice, dieta bogata n carbohidrati, guta, sarcina, medicamente (acid acetilsalicilic, contraceptive orale, estrogen, prazosin, propranolol, steroizi, tamoxifen), sindrom Werner. ZINC Valori normale: 0.8-1.4 mg/l Valori scazute: sarcina, inflamatii/infectii cronice. Valori crescute: reumatism articular acut, hemoliza