Sunteți pe pagina 1din 54

NEVOILE FUNDAMENTALE - VIRGINIA HENDERSON

Cadrul conceptual al Virginiei Henderson se bazeaza pe


definirea a 14 nevoi fundamentale. Atingerea de catre
pacient a independentei in satisfacerea acestor nevoi este
telul profesiei de asistenta medicala. Dupa Virginia
Henderson nevoia fundamentala este o necesitate vitala,
esentiala fiintei umane pentru asigurarea starii de bine din
punct de vedere fizic si mintal.

Cele 14 nevoi fundamentale sunt:
1. a respira;
2. a se alimenta si hidrata;
3. a elimina;
4. a se misca, a pastra o buna postura;
5. a dormi, a se odihni;
6. a se imbraca si dezbraca;
7. a-si mentine temperatura corpului in limite normale;
8. a fi curat, a-si proteja tegumentele;
9. a evita pericolele;
10. a comunica;
11. a actiona dupa credintele sale si valorile sale;
12. a se realiza;
13. a se recreea;
14. a invata.

1. A respira
a. Aspectul bio-fiziologic al acestei nevoi se manifesta
in respiratia pulmonara si tisulara;
b. Dimensiunea psiho-socio-culturala. este influentata
de urmatorii factori: emotii, furia, frica, exercitiile fizice,
fumat. Aceste nevoi prezinta particularitati functie de
varsta, antrenarnent, starea de sanatate etc.

2. A bea si manca
a. Dimensiunea bio-fiziologica -ntereseaza ritualul
mancatului (ducerea alimentelor la gura, masticatia,
deglutitia), digestia, necesarul de calorii;
b. Dimensiunea psiho-socio-culturala se manifesta in
obiceiurile legate de rasa, religie, nationalitate, cultura.
Aceste nevoi se modifica odata cu etapele vietii:

3. A elimina: aceasta nevoie cuprinde eliminarea renala,
intestinala, respiratorie, cutanata.
a. Aspectul bio-fiziologic variaza mult cu varsta si starea
de sanatate si este in acelasi timp mecanic, chimic,
hormonal, nervos;
b. Dimensiunile psiho-socio-culturale sunt numeroase.
Emotiile de orice fel modifica frecventa urinara, calitatea si
cantitatea scaunelor, transpiratia etc.

4. A te misca, a te mentine intr-o buna postura
a. Aspectul bio-fiziologic difera functie de varsta, starea
de sanatate, antrenament. Sistemul muscular, scheletic,
cardiovascular, nervos, influenteaza miscarea si
adaptarea cu evitarea anumitor posturi.
b. Din punct de vedere psiho-socio-cultural miscarea si
pozitia corpului reflecta constient sau inconstient starea de
spirit a individului. Miscarea este influentata si de nivelul
cultural. Aceasta influenteaza mersul, gesturile, mimica
etc. Probleme de sanatate pot duce la modificari in
domeniul motricitatii.

5. A dormi si a te odihni
a. Din punct de vedere biologic si fiziologic, somnul
sau odihna variaza cu varsta si starea de sanatate.
Calitatea somnului, ca si repaosul mintal si fizic
influenteaza sistemele cardio vascular, digestiv, neuro-
muscular. O persoana privata de sornn manifesta tulburari
fizice si psihice.
b. Psiho-socio-cultural somnul si repaosul sunt afectate
de emotii si obligatii sociale (munca). Exista persoane
care uzeaza de droguri pentru a ramane treji sau pentru a
dormi.

6. A se imbraca si a se dezbraca
a. Bio-fiziologic, activitatile cotidiene necesare
independentei in acest domeniu cer o anumita capacitate
neuro-musculara, aceste nevoi fiind diferite, functie de
varsta, starea de sanatate.
b. Psiho-socio-cultural se manifesta prin afirmarea
personalitatii si a sexualitatii in alegerea vesmintelor,
anumite grupuri socio-culturale si religioase au exigente
particulare: voal, turban etc.

7. A mentine temperatura corpului in limita normala.
Componenta bio-fiziologica este cea mai importanta.
Odata cu inaintarea in varsta temperatura corpului este
mai influentata de cea a mediului
inconjurator.Temperatura corpului depinde de
imbracaminte, hidratarea organismului, controlul
hipotalamic.b. Componenta psihica este influentata de
emotii, anxietate, acestea crescand temperatura corpului.

8. A fi curat si a-ti proteja tegumentele
a. Componenta bio-fiziologica se manifesta functie de
capacitatea fizica de a face gesturile si miscarile necesare
precum si de factorii biologici varsta si sexul.
b. Componenta psihica si emotiva se reflecta in starea
epidermei, in atentia acordata parului. Emotiile afecteaza
transpiratia si secretiile, normele de curatenie difera de
laun grup social la altul. Curatenia este influentata de
cultura grupului

9. A evita pericolele. Pericolele pot proveni din mediul
intern sau extern.
a. Pe plan bio-fiziologic independenta rezida din a evita
anumite alimente si medicamente si de a se proteja in
desfasurarea anumitor activitati zilnice. Este nevoie de
analiza aceasta nevoie functie de varsta, anumite afectiuni
(depresii).
b. Componenta psihica simpla prezenta a unei rude, a
unei persoane apropiate pacientului, ascultarea unui gen
de muzica preferata, existenta unei persoane
apartinatoare aceleiasi comunitati, respectarea obiceiurilor
proprii, sunt elemente care dau impresia de siguranta.

10. A comunica cu semenii. Este o nevoie fundamentala
fiintelor umane.a. Dimensiunea biologica se manifesta sub
forma de comunicare verbala sau non-verbala.
Comunicarea yerbala cuprinde limbajul, in timp ce
comunicarea non-verbala cuprinde gesturile, mimica,
pozitia corpului, mersul etc.b. Componentele psiho-socio-
culturale se manifesta prin alegerea continutului exprimat:
sentimente, idei, emotii. Comunicarea cuprinde
sexualitatea. Aceasta componenta importanta a fiintei
umane se exprima din copilarie pana la batranete prin
afirmarea de sine, alegerea vesmintelor, in relatiile
sociale. Cand un pacient nu are posibilitatea de
comunicare, el trebuie sa fie ajutat de asistenta.

11. A-ti practica religia
a. Componenta bio-fiziologica se exprima prin miscari,
gesturi, atitudini specifice cultului: pozitia ingenunchiata,
anumite posturi, interzise anumite alimente, tratamente.
b. Componenta psiho-socio-culturala - evolutia
practicilor religioase este in functie de fenomenele psiho-
sociale si relatiile interpersonale. Alterarea starii de
sanatate poate antrena cresterea sau diminuarea
adeziunii la religie. in ingrijirea bolnavilor, respectarea
acestei nevoi cere asistentei o educatie liberala.

12. A fi ocupat pentru a fi util. De-a lungul etapelor vietii
fiinta umana are nevoie sa se realizeze, sa studieze, sa
munceasca. Aceste activitati pot fi legate de sex, dar cea
mai mare parte depind de capacitatea fiziologica si
dezvoltarea psihosociala a individului. Normele culturale
influenteaza satisfacerea acestei nevoi. O problema de
sanatate poate sa diminueze temporar sau permanent
posibilitatea de a fi util prin diverse activitati.

13. A se recrea. Este o nevoie comuna tuturor fiintelor
umane.
a. Componenta bio-fiziologica persoanele se pot recrea
specific varstei si functie de starea de sanatate.
Persoanele cu un anumit handicap (orbi, surzi, membre
amputate) au alte cai de recreere decat cei sanatosi.
b. Fenomenele psihosociale, culturale pot influenta
nevoia de a se recrea. Aceasta nevoie poate fi satisfacuta
atat de familie cat si de societate.

14. A invata. Nevoia de descoperire, de satisfacere a
curiozitatii, de a adauga cunostinte noi este specifica
tuturor, dar mai evidenta la copii.
a. Componenta biologica este reprezentata de
inteligenta
b. Apectul psiho-socio-cultural se manifesta prin dorinta
de a afla si a cunoaste valoarea acordata educatiei de
grupul socio-cultural. Problemele de sanatate fac sa se
iveasca nevoi de invatare variate: sa faca pansamente,
sa-si administreze insulina, alte medicamente, regim
alimentar etc. Nevoia de a invata poate fi legata de dorinta
de a fi util, de a se recrea, dar in acelasi timp si de a fi
independent
Prevenirea infectiilor
intraspitalicesti
Infectiile intraspitalicesti sunt de natura infectioasa si se impart in 2 mari
categorii:

A. Boli transmisibile contactate n spital si determinate de germeni
patogeni
B. Infectia cu germeni conditionat patogeni, care apar la grupuri cu
rezistenta scazuta la infectii (nou nascuti, varstnici, bolnavi cronici sau cu
defecte imune)

Pentru prevenirea infectiilor intraspitalicesti masurile care se iau, tin
seama de cauza, fracventa, gravitate si particularitati clinico-
epidemiologice.
Transmiterea infectiei se face de la om la om si este un proces tip lant,
ce prezinta 6 verigi.
Fiecare etapa a lantului depinde de succesul realizarii etapei precedente.
Daca se reuseste ruperea acestui lant, boala nu se mai propaga.
Soliditatea lantului depinde de soliditatea verigilor sale.


Masuri ce determina ntreruperea lantului infectios


1. Respectarea regulamentului privind circuitele functionale al
spitalului.

Circitul functional reprezinta sensul de circulatie in interiorul unitatilor
sanitare a persoanelor, materialelor, alimentelor, lenjeriei si
instrumentelor.

a.Circitul septic Este sensul de circulatie care indica introducerea
grmenilor patogeni,
generatori de infectii in interiorul unitatilor sanitare.

b.Circuitul aseptic este sensul de circulatie care asigura conditii de
protectie
impotriva infectiilor in interiorul unitatilor sanitare

Circitele septice trebuie sa fie separate de cele aseptice. In interiorul
spitalului se impune respectaea urmatoarelor circuite functionale:

<circuitul de intrare si iesire a personalului
<circuitul de primire a bolnavului in spital
< circuitul lenjeriei
<circuitul alimentelor si veselei
< circuitul instrumentelor si materialelor
< circuitul vizitatorilor

2. Curateniareprezinta indepartarea totala a prafului si produselor
straine de pe suprafete, obiecte sau tegumente, odata cu indepartarea
produsilor si a substantelor organice care sunt suport nutritiv pentru
microbi.
Aceasta etapa se aplica inaintea metodelor de dezinfectie si sterilizare, in
intretinerea generala a incaperilor.
Curatenia se face zilnic si consta din:
cuaratarea patului, saltelei, pernei, mobilierului, peretilor si chiuvetei.
Materialele folosite sunt carpe, detergenti, galeti, mopuri. Curatenia
incepe intotdeauna cu spatiile curate, se face zilnic si ori de cate ori este
necesara.
Curatenia pacientului consta in baia facuta in mod regulat cu apa si
sapun, spalarea parului si schimbatul lenjeriei.
Curatenia personalului sanitar presupune spalarea mainilor, curatirea
echipamentului de protectie si respectarea metodelor de asepsie si
antisepsie.
Curatenia are avantajul ca actioneaza asupra microorganismelor
INFECIA NOSOCOMIAL
Infectia intraspitaliceasca (nosocomiala) este infectia contactata in spital sau in alte
unitati sanitare si se refera la orice boala datorata micro-organismelor, boala ce
poate fi recunoscuta clinic sau microbiologic, care afecteaza bolnavul, datorita
internarii lui in spital sau ingrijirilor primite, fie ca pacient spitalizat sau in tratament
ambulatoriu, fie personalul sanitar datorita activitatii sale, indiferent daca simptomele
apar, sau nu, in timp ce persoana respectiva se afla in spital.
Definitia infectiei nosocomiale se bazeaza pe date clinice, date de laborator si alte
teste de diagnostic. Dovada clinica deriva din observarea bolnavului sau din analiza
informatiilor din foaia de observatie a pacientului, si alt evidente din salon sau
unitate.
Pentru ca o infectie sa fie dovedita nosocomiala, trebuie sa nu existe dovada ca
infectia era prezenta sau in incubatie, in momentul internarii in spital. Trebuie
considerate ca nosocomiale si infectiile dobandite in spital dar dignosticate dupa
externare.
Nu se considera infectie nosocomiala, infectia asociata cu o complicatie sau o
extindera a unei infectii prezente la internare daca nu s-a schimbat agentul patogen,
sau daca semnele nu arata o noua infectie.
Fiecare caz de infectie nosocomiala trebuie dovedit ca se datoreaza spitalizarii sau
ingrijirilor medico-sanitare ambulatorii in unitatile sanitare.

Prevenirea infectiilor nosocomiale este un obiectiv permanent a intregii activitati a
spitalului, si se realizeaza in principal prin:

1. Masuri de igiena spitaliceasca
<conditii de cazare
<microclimat
<alimentatie
<aprovizionare cu apa
<indepartarea reziduurilor
<sterilizare
<curatenie si dezinfectie

2. Alegerea procedurilor de tratament cu risc minim de infectie

3. Aplicare tehnicilor aseptice, a masurilor antiseptice
si utilizarea judicioasa a antibioticelor

Asepsia este o metoda profilactica de prevenire, prin care organismul este ferit de
infectia microbiana si este realizata prin curatenie si sterilizare
Antisepsia este o metoda curativa care lupta impotriva infectiilor, prin utilizare de
antiseptice.

4. Aplicarea exacta si prompta a potentialului infectios si receptivitatii bolnavilor, prin
aplicarea masurilor de izolare a surselor si de protectie a receptivilor.

5. Supravegherea clinica a bolnavilor pentru depistarea infectiilor nosocomiale si a
celorlalte boli infectioase, supravegherea satarii de sanatate a personalului, aplicarea
masurilor de control, asigurarea informarii epidemiologice, a inregistrarii analizei si a
raportarii cazurilor.

6.Asigurarea pregatirii profesionale corespunzatoare a intregului personal a spitalului.

Scopul principal al activitatii de prevenire si control a infectiilor nosocomiale este
diminuarea transmiterii parenterale, pe cale sanguina a HIV si HBV, evitarea izbucnirii
epidemiilor si reducerea mortalitatii prin aceste infectii.

Un loc important in activitatea asistentului medical trebuie sa-l ocupe prevenirea si
controlul infectiilor nosocomiale, mai ales in sectiile de copii, care au rezistenta
minima
DEZINFECTIA
TEGUMENTULUI

Este o etapa obligatorie naintea executarii unor tehnici precum injectii, punctii, si interventii
chirurgicale. In functie de tehnica executata dezinfectia este de tip 1, 2 sau 3.

TIP 1 se face n cazul unui risc redus de infectie. Este indicata n infectia intradermica,
subcutanata, intravenoasa si n recoltarile de sange.
Tehnica se aplica dezinfectant pe piele cu un tampon imbibat, durata de actiune fiind de
30sec.

TIP 2 se aplica n cazul unui risc mediu de infectie. Este indicata n cateterizarea venelor n
vederea perfuziei continue, injectia intramusculara si recoltarea sangelui pentru hemocultura.
Tehnica se curata pielea cu tampon imbibat n dezinfectant apoi cu un tampon steril,
efectuandu-se nca odata acelasi procedeu. Durata de actiune este de 30sec.

TIP 3 se aplica in cazul unor infectii de risc mare si este indicata n interventii chirurgicale
si punctii.

Tehnica se curata pielea cu apa si sapun, se epileaza si se degreseaza, se aplica
dezinfectantul de 2 ori la interval de 2,5 minute. Durata totala de actiune este de 5 minute.
Persoana care executa dezinfectia de tip 3 poarta manusi sterile
Principalele substane
antiseptice folosite n
ngrijirea plgilor i rolul lor
n practica medical
Medicamentele antiseptice pentru uz extern, denumite dezinfectante, folosite pe
scar larg n lupta mpotriva microorganismelor, formeaz un grup omogen din
punct de vedere farmacodinamic, dar destul de eterogen din punct de vedere chimic,
nglobnd o serie ntreag de compui aparinnd celor mai diferite grupe chimice.
Spre deosebire de medicamentele chimioterapice folosite intern, de obicei mpotriva
unei anumite specii bacteriene, cele folosite extern, avnd aciune bactericid
asupra unei game foarte variate de germeni, sunt utilizate i pentru dezinfectarea
diverselor obiecte. Din cauza toxicitii ridicate, introducerea lor n organism este
periculoas i numai unele dintre ele, cele cu toxicitate mai mic, pot fi administrate
intern ca antiinfecioase sistemice.
Substanta antiseptica este un dezinfectant care nu ataca teusturile ci doar
microorganismele de pe acesta. Acestea se folosesc in tratarea ranilor, in operatii la
dezinfectia plagii.
Antiseptice pentru uz extern - In functie de structura lor chimica si de proprietatile lor,
se deosebesc numeroase substante: alcoolul, apa oxigenata, derivatii de amoniu
cuaternar, dorhexidina, derivatii fenolului, oxidanti, acizi, derivati metalici (mercur,
argint, cupru, zinc), coloranti (eozina, albastru de metilen), hexetidina, hexomedina,
iod.
SUBSTANTELE ANTISEPTICE
Aceste substante trebuie sa indeplineasaca urmatoarele conditii:
sa distruga germenii si porii lor;
sa impiedice multiplicarea lor;sa menajeze tesuturile bolnavului.
Substantele antiseptice se inpart in doua categorii:
- substante antiseptice ciofilactice, care menajeaza tesuturile
- substante antiseptice citocaustice, care o data cu microbii distrug si tesuturile pe
care au fost aplicate.
- Antisepticele slabe cele mai cunoscute sunt reprezentante de sapunuri care in
general contin substante antiseptice. Gomenolul este o substanta antiseptica
slaba care nu irita mucoasele.
Antisepticile de suprafata se folosesc brin badijonare sau ungere. Dintre acestea se
mai folosescalcoolul si tinctura de iod.

- Alcoolul 70, patrunde prin derm in glandele sebace, glandele sudoripare,
radacinele firelor de par si distruge microbii prin dezitrtare.
Alcoolul in concentratie mai mare de 70 devine citocaustic, precipitand proteinele si
realizand pelicule protectoare care protejeaza microbii si permit inmultirea lor.
Alcoolul se poate folosi prin badijonare sau in comprese umede alcoolizare.

- Tinctura de iod este de fapt o solutie alcoolizata care cuprinde iod 2% si iodura de
potasiu 2%. Aceasta solutie potenteaza penetratia alcoolului prin piele si este
remanenta. Nu se aplica direct pe plagi sau mucoase pentru ca astfel devine
citocaustic. Nu se foloseste niciodata in comprese umede pentru ca in contact cu
apa iodul se transforma in acid iodhidric care este irritant pentru tegumente si poate
produce alergii imporatante. Din acelas motiv nu se va folosi in regiunile paroase in
axili, sau la perineu. Deoarece iodul care inpregneaza tegumentul este absorbit in
organism, se recomanda prudenta in folosirea lui prin badijonare pe zone mari ale
pielii mai ales la bolnavii care au suferinte tiroidiene.
- Septozoluleste o solutie care contine nonilfenol +iod +alcool+apa distilata, care are
o larg utilizre in present pentru asepsia tegumentelor in vederea realizarii campului
operator.
- Apa oxigenata actioneaza bactericid prin degajarea de vapori de oxygen in
concentratie mare. In plus prin spuma pe care o degaja curate plagile de puroi, corpi
straini si resturi celulare moarte. Apa oxigenata este hemostatica. In cazul plagilor
sau colectiilor de puroi cu anaerobi are un rol dezodorizant deosebit de active.
Apa oxigenata se prepara din perhidrol, in solutii de 30ml/litru, adica perhidrol 3%.
Solutia trebuie sa fie proaspata. Recunoastem acest lucru numai daca turnarea pe
plaga produce efervescenta (spuma). Daca
nu se produce efervescenta inseamna ca solutia nu este activa.
- Cloramina, actioneaza prin degajarea de vapori de clor, cu miros caracteristic care
omoara microbii. In plus, dizolva resturile de tesuturi moarte (sfacelurile), motiv
pentru care solutia de hipoclorit de sodiu
(Dakin) a fost numita bisturiul chimic.
Cloramina se gaseste sub forma de tablete din care se fac solutii de 0, 5%, care
folosesc pentru turnarea pe plagi si mucoase.
- Permanganatul de potasiu, este folosit in solutii de 1- 2- 4gr/% 0, cand are o
culoare roz. El este un puternic oxidant si citofilactic, omorind microbii de pe
mucoase si plagi. Se gaseste in farmacii sub forma de
cristale violete din care se fac solutii concentrate numite solutii mama, care se
dilueaza 1- 2 linguri/ 1 litru apa.
- Substantele antiseptice colorantesunt numeroase, cele mai folosite fiind
rivanolul, violetul de gentiana si albastrul de metilen.
- Rivanolul este un praf galben verzui care se dizolva in apa, realizand solutii de
rivanol de 1- 2%. Este foarte puternic antiseptic, menajeaza tesuturile si mucoasele
(citofilactic) si poate fi folosit pentru
spalarea plagilor si mucoaselor, dar si sub forma de coprese umede.
- Violetul de gentiana, se foloseste in solutii de 0, 5- 2%, are o culoare violeta care
pateaza tegumentele si lenjeria. Este util in inflamatiile tegumentelor (dermite),
erizipel, varice, flebite si limfangite.
Exista preparate antiseptice cu solutii mixte asa cum este metoseptul sau
pansterina (acid salicylic + albastrul de metilen + tripaflavina +mentol + apa
distilata).
- Albastrul de metilen, se foloseste in solutii de 2% prin badijonari, instilari si chiar
per os (administrat pe cale orala). Albastrul de metilen are o mare afinitate pentru
tesuturile suppurate si pentru puroi. Asfel,
este deosebit de util pentru descoperirea traiectelor fistuloase si colectiilor mici de
puroi in vederea extirparii lor. In ORL se foloseste prin badijonarea mucoaselor
inflamate.
- Pulberile sau prafurile antiseptice
Aceste pulberi sunt deosebit de eficiente, motiv pentru care se gasesc in majoritatea
unitatilor sanitare.
- Acidul boric este un praf cristalin alb care se poate folosi ca atare in plagile
supurate (craterul unui furuncul, plagi cu sfaceluri, puroi de bacili piocianici, etc),
avand proprietatea de a dizolva sfacelurile si
tesuturile supurate
ngrijirea unei plgi -
pansamente i bandaje
Definiii:
Pansamentul reprezinta totalitatea
mijloacelor si metodelor care realizeaza
protectia unui tesut sau organ fata de
actiunea agresiva a diversilor agenti.
Pansamentul chirurgical reprezinta actul
prin care se realizeaza si se mentine asepsia
unei plagi, n scopul cicatrizarii ei.
Pansamentul este reprezentat de o bucata de tifon
care se aplica pe o plaga, cu scopul de a preveni
contaminarea sau de a opri sangerarea. Ideal,
pansamentul este realizat din tifon steril, insa in
lipsa acestuia se poate utiliza orice material textil, cu
conditia sa fie curat.
Bandajul este fasa (in lipsa acesteia orice alt
material) cu care se fixeaza pansamentul la nivelul
plagii.
Bandajul - Fasa reprezinta o banda de tifon, pnza
sau tesatura elastica, de latime si lungime diferita n
functie de regiunea pe care o acopera si ntinderea
pansamentului. n general, latimea unei fesi trebuie
sa fie aproximativ egala cu diametrul regiunii pe
care o nfasa (5-20 cm).
Inainte de aplicarea unui pansament, se face toaleta
si dezinfectia tegumentelor din jurul plagii si apoi a
plagii; se vor indeparta corpii straini superficiali (nu
si corpii straini penetranti).
Obiective:
Conditiile unui bun pansament:
sa fie facut n Conditii Aseptice;
sa fie Absorbant;
sa fie Protector;
sa nu fie Dureros;
sa fie Schimbat la timp.
Indicaii
a. Indicatiile unui Pansament sunt:
PANSAMENT PROTECTOR: pe plagi care nu
secreta si nu sunt drenate
PANSAMENT ABSORBANT: pe plagi drenate
sau secretante 20
PANSAMENT COMPRESIV:
o pe plagi sngernde (scop hemostatic),
o pentru imobilizarea unei regiuni,
o pentru reducerea unei cavitati superficiale
dupa punctionare;
o se realizeaza fixare cu fesi n cadrul unui
bandaj;
PANSAMENT OCLUZIV: pentru plagi nsotite
de leziuni osoase (acoperire a plagii cu comprese si
vata, peste care se aplica un aparat gipsat).
PANSAMENT UMED (priessnitz alcoolizat,
cloraminat).
b. Indicatii unui Bandaj sunt:
fixare a pansamentului n regiuni n care
plasturele adeziv nu si atinge scopul
(extremitati, regiune cefalica, plagi periarticulare);
fixarea pansamentelor unor plagi situate n
regiuni supuse traumatismelor n timpul
activitatii (mna, picior);
efectuarea unui pansament compresiv;
imobilizare temporara a unor traumatisme
ale membrelor (entorse, luxatii, fracturi).
Principii de Efectuare a unui BANDAJ:
punctul de plecare si de terminare trebuie sa fie la
distanta de plaga;
la membre, nfasarea se ncepe de obicei de la
extremitate spre radacina (n sensul circulatiei
de ntoarcere); la mna, picior se ncepe dinspre
proximal spre distal (prin benzi de fixare);
sa acopere n ntregime pansamentul;
sa fie elastica (sa nu jeneze circulatia) - pe
traiectul vaselor mari se aseaza peste un strat de
vata;
sa nu produca dureri (zonele iritate, nervii sa
nu fie comprimate exagerat) sa permita miscarile
articulatiilor peste care trece.
Tehnica

Materiale necesare:
1. Substante antiseptice - realizeaza curatirea si
dezinfectia plagii si a tegumentelor din jur:
alcool
tinctura de iod
apa oxigenata
cloramina
betadina
acid boric
2. Materiale care realizeaza protectia plagii
trebuie sa fie usoare, sa nu fie iritante pentru
tegumente, sa se poata steriliza, sa aiba putere
absorbanta, sa se opuna patrunderii germenilor din
afara, sa realizeze o compresiune elastica a plagii:
comprese din tifon (pnza rara de bumbac):
capacitate de absorbtie mai mica dect a vatei;
vata hidrofila (bumbac prelucrat si degresat)
3. Mijloace de fixare:
galifix (mastisol) - solutie de colofoniu
leucoplast (se aplica pe tegument ras si degresat;
este impermeabil pentru aer);
bandaj - realizeaza nfasarea chirurgicala
4. Instrumentar chirurgicale pense, foarfece
5. Alte materiale:
benzina, neofalina, acetona: realizeaza
degresarea tegumentului (necesare pentru
ndepartarea galifix-ului de pe tegument);
unguente: protectia tegumentelor din jurul unei
plagi secretante cutaden, dermazin, jecolan,
jecozinc, tetraciclina.
mesa - banda sterila de tifon utilizata cel mai
frecvent n scop hemostatic, dar si pentru a permite
eliminarea secretiilor dintr-o plaga sau cavitate n
care este introdusa mesa;
aleze - bucati mari de pnza, inextensibila, cu rol
de a solidariza o regiune operatorii (plaga operatorie
abdominala mare la pacient obez)
TIMPII DE EFECTUARE A UNUI PANSAMENT:
1) pregatirea medicului pentru pansament
(manusi sterile, servire de catre asistenta cu
instrumentele necesare);
2) dezlipirea vechiului pansament,
ndepartarea vechiului pansament (cu blndete,
eventual dupa umezire cu apa oxigenata, cloramina
3) curatirea si dezinfectarea tegumentelor din
jurul plagii, centrifug cu un tampon de vata sterila
mbibat cu alcool, iod
4) tratamentul plagii - n functie de natura sa si
momentul evolutiei:
- plagi operatorii cu evolutie aseptica:
nu necesita tratament special, n afara de
scoaterea tuburilor de dren, a firelor sau
agrafelor;
- plagi secretante: necesita curatire
(spalare cu solutie antiseptica, excizie a
tesuturilor mortificate),
- evacuare a colectiilor (seroame,
hematoame): scoatere a 1-2 fire sau
deschiderea plagii cu un stilet butonat sau o
pensa
- colectii purulente:
o deschidere larga,
o spalarea si
o drenarea plagii
- plagi accidentale:
o curatare de resturi vestimentare sau
telurice,
o debridare,
o regularizare,
o lavaj antiseptic,
o eventual suturare;
5) protectia plagii: stratul de comprese trebuie sa
depaseasca marginile plagii, iar grosimea sa nu fie
mai mare de 1-2 comprese (pentru a realiza o buna
capilaritate);
6) fixarea pansamentului: galifix, leucoplast,
fesi.
Tehnica efectuarii unui bandaj:
membrul sau regiunea care urmeaza a fi bandajata
se aseaza in pozitia care va trebui mentinuta dupa
pansament
rola de tifon se tine cu mana dreapta iar capatul
liber cu mana stanga si se bandajeaza de la
stanga la dreapta (in sensul acelor de ceasornic)
si de jos in sus, fara a se desfasura tifonul in aer
se incepe bandajarea cu 2-3 ture de fasa suprapuse
pentru fixare, iar apoi se vor aplica ture de fasa de
jos in sus, fiecare tura acoperind jumatatea de fasa
anterioara
se termina tot prin 2-3 ture de fasa de fixare;
fixarea se realizeaza astfel deasupra si dedesubtul
plagii, niciodata pe plaga; de asemenea legarea
bandajului la final nu se face in dreptul plagii
daca nu este necesara realizarea hemostazei
bandajul nu trebuie sa fie foarte strans.

Tipuri de bandaje:
1. BANDAJUL CIRCULAR:
- se aplica cateva ture de fasa circular, la nivelul
zonei afectate;
- acest tip de bandaj se utilizeaza si la realizarea
hemostazei
2. BANDAJUL INCRUCISAT sau in forma de
"8":
- se aplica 1-2 ture circulare iar apoi urmatoarele
ture de fasa se aplica oblic, in forma cifrei 8, dand in
final aspectul de "Spic de Grau";
- este utilizat pentru bandajarea articulatiilor,
regiunii occipitale, gatului, antebratului, pieptului
3. BANDAJUL IN FORMA DE SPIRALA:
- se incepe cu 2-3 ture de fixare apoi sub forma de
spirala, cu acoperirea turei precedente la 2/3;
- se foloseste la traumatismele cutiei toracice,
abdomenului, mainilor, picioarelor, degetelor.
4. PANSAMENTUL CU CORNISOR:
- cornisorul este o bucata de fasa sau panza
in forma triunghiulara, care se poate folosi si la
imobilizarea membrului superior in cazul
fracturilor;
- se foloseste la bandajarea minilor, picioarelor,
corpului
5. PANSAMENTUL TORACELUI SAU
ABDOMENULUI:
- se aplica pe peretele abdominal sau toracic
pansamente de dimensiuni mai mari decat plaga,
care se fixeaza cu ajutorul unor benzi de leucoplast
pe patru laturi ca o rama de tablou;
- daca este vorba de o plaga toracica penetranta se
va fixa doar cu pe trei laturi, a patra ramanand
nefixata pentru a functiona ca o supapa;
- in cazul plagilor abdominale eviscerate se va folosi
pansament umed
6. CAPELINA:
- este bandajul clasic al capului, care se realizeaza cu
fasa, incepand cu 2 ture circulare trecute pe frunte,
deasupra sprancenelor si pavilioanelor urechii, dupa
care se trece succesiv dinspre radacina nasului si
spre ceafa, de mai multe ori, pana cand acopera tot
capul;
- la sfarsit capetele feselor se fixeaza cu cateva ture
circulare.
7. PANSAMENT TIP "HIPOCRAT":
- se aplica o banda de tifon de aproximativ 1 m. pe
cap, astfel incat capetele sa treaca inaintea
pavilioanelor urechilor si sunt tinute suspendate;
- cu un alt tifon se efectueaza 2-3 24 ture circulare
de fixare fronto-occipitale;
- ajungand pana la banda 1 de tifon, tensionat se
face o tura in jurul ei si se indreapta tifonul 2 la
regiunea opusa, pana cand se acopera uniform tot
capul; capatul fasiei se fixeaza de banda de tifon
terminata, iar capetele tinute in jos, se leaga sub
barbie.
8. PANSAMENTUL DE TIP "CAPASTRU":
- se fac 2-3 ture de fixare in jurul capului cu tifonul,
apoi se trece la regiunea occipitala, si se fac cateva
ture mandibula-gat-occipital;
- de la mandibula se infasoara apoi in sus, vertical
spre cap, pe linga ureche, regiunea parietala, se trece
tifonul peste cap si coboara in jos spre mandibula,
trecand pe sub ea inapoi spre regiunea occipitala, la
spate;
- de la regiunea occipitala, pe la spatele urechii
tifonul revine la cap, facand din nou 2-3 ture
orizontale de fixare pe frunte;
- toata procedura se repeta 2-3 ori, sau pana cand nu
se termina tifonul
9. Aplicarea Pansamentului pe Nas, Barbie si
toata Fata, de tip "PRASTIE":
- tifonul cu o lungime de 60-70 cm si o latime ce
acopera toata suprafata necesara, se despica la
ambele capete, prin mijloc, astfel incat sa ramana la
mijloc o bucata intreaga de 10-15 cm lungime, care
se va aplica pe locul lezat;
- pe plaga se aplica o fasa sterila, se acopera cu
bucata netaiata de tifon si capetele de sus se leaga la
spate la ceafa, iar capetele de jos - la spate pe varful
capului, in asa mod ca sa nu alunece in jos
10. PANSAMENT PE OCHI:
- ochiul drept:
se fac 2 ture de fixare in jurul capului, pe
frunte, prin regiunile fronto-occipitala,
impotriva acelor de ceasornic (pentru ochiul
drept);
din spate se coboara tura in jos si se trece
sub pavilionul urechii peste obraz si ochiul
drept;
apoi iar se efectueaza o tura de sustinere in
jurul capului si se repeta turul precedent
- ochiul stang: in caz de aplicare pe ochiul stang
directia turelor este inversa - dupa acele de
ceasornic
- ambii ochi: in caz de aplicare pe ambii ochi,
se randuiesc turele de pansament mai intai
pe ochiul drept apoi pe cel stang
Evaluarea funciilor vitale
Functiile vitale:
Includ: respiratia, pulsul, tensiunea arteriala si
temperatura
Sunt frecvent utilizate ca indicatori ai starii de
sanatate sau de boala
Cand se masoara functiile vitale
Cnd intervine o schimbare in starea de
sanatate a unei persoane
Cnd este admis intr-o unitate spitaliceasca
Inainte si dupa proceduri invazive de diagnostic
Inainte si dupa interventii chirurgicale
Inainte si dupa administrarea medicamentelor
care au efect asupra sistemului respirator si
cardiovascular
Inainte si dupa efectuarea interventiilor de
ingrijire care pot influenta functiile vitale
Rolul asistentei in masurarea functiilor
vitale
S pregateasca material si instrumentar
corespunzator si in stare de functionare
S pregateasca pacientul din punct de vedere
fizic
S pregateasca psihic pacientul
S asigure conditii de microclimat care sa nu
influenteze functiile vitale
S cunoasca variatiile normale ale functiilor
vitale, in functie de sex si varsta
S cunoasca antecedentele medicale ale
pacientului si tratamentele prescrise
S respecte frecventa de evaluare a functiilor
vitale in raport cu starea pacientului
S comunice medicului modificarile
semnificative ale functiilor vitale

ABREVIERI MEDICALE
AAE - aminoacizi esentiali
AAM - anticorpi antimitocondriali
AAN - anticorpi antinucleari
AAT - alfa-1-antitripsina
Ac - anticorp
ACE - antigen carcinoembrionar
AcLKM - anticorpi antiproteina microzomiala hepatica
AcLKM - anticorpi antiproteina microzomiala hepatica si
renala
AcSLA - anticorpi anti antigen hepatic specific
AcSMA - anticorpi antifibra musculara neteda
ACTH - adenocorticotrop hormon
AD - atriul drept
ADH,HAD - hormon antidiuretic
AFP - alfa fetoproteina
AG - antigen
AHA - American Heart Association
AHAI - anemie hemolitica autoimuna
AID - acid iminodiacetic
AINS - antiinflamatoare nesteroidiene
ALAT (TGP) - alanin-aminotransferaza
AM - acidoza metabolica
AMN - anticorpi antifibra musculara
ANCA - anticorpi anticitoplasmatici neutrofilici
Ao - aorta
AP - artera pulmonara
AP2C - anteroposterior 2 cavitati
AP4C - anteroposterior 4 cavitati
AP5C - anteroposterior 5 cavitati
ARP - activitatea serinei plasmatice
AS - atriul stang
ASAT (TGO) - aspartat-aminotransferaza
ASLO - anticorpi antistreptolizina O
ATR - acidoza tubulara renala
ATS - ateroscleroza sistemica
AVA - aria valvei aortice
AVC - accident vascular cerebral
AVM - aria valvei mitrale
BAV - bloc atrioventricular
BC - boala Crohn
BEM - biopsie endomiocardica
BFA - bloc fascicular anterior
BII - boli inflamatorii intestinale
BLS - Basic Life Support
BPRAD - boala polichistica renala autosomal dominanta
BPRAR - boala polichistica renala autosomal recesiva
BRD - bloc major de ramura dreapta
BRS - bloc major de ramura stanga
BSA - bloc sinoatrial
C - complement seric
CABG - by-pass coronarian
CAPD - dializa peritoneala continua ambulatorie
CBP - ciroza biliara primitiva
CCPD - dializa peritoneala continua ciclica
CDM - clacment de deschidere a mitralei
C-DOPP - Doppler continuu
CDT - clacment de deschidere a tricuspidei
CHP - colangiografie hepatica percutana
CIC - cardiopatie ischemica cronica
CICD - cardiopatie ischemica cronica dureroasa
CICN - cardiopatie ischemica cronica nedureroasa
CID - coagulare intravasculara diseminata
CIM - clacment de inchidere a mitralei
CMD - cardiomiopatie dilatativa
CMH - cardiomiopatie hipertrofica
CMHO - cardiomiopatie hipertrofica obstructiva
CoAo - coarctatie de aorta
CPC - cord pulmonar cronic
CPK - creatin-fosfokinaza
CPK-MB - creatin-fosfokinaza MB
CPT - colangiografie percutana
CS - cicloserina
CT (TC) - tomografie computerizata
DAPD - dializa peritoneala ambulatorie diurna
DC - debit cardiac
DEK - diuretice care economisesc potasiu
DiA - diuretice de ansa
DSA - defect de sept atrial
DSV - defect de sept ventricular
DTPA - acid dietilen-triaminopento-acetic
DTSVD - diametru telesistolic al ventriculului drept
DTSVS - diametru telesistolic al ventriculului stang
DZ - diabet zaharat
EAB - echilibru acidobazic
EBT - tumorile arborelui biliar extrahepatic
Ecg,EKG - electrocardiograma
EDRF - factor endotelial vasodilatator
EDTA - acid etilen-diamino-tetraacetic
EEG - electroencefalograma
EH - encefalopatie hepatica
EHE - echilibru hidroelectrolitic
EMB - etambutol
EP - embolie pulmonara
EPA - edem pulmonar acut
EPO - eritropoetina
ERCP - colangiopancreatografia endoscopica retrograda
ESA - extrasistola atriala
ESJ - extrasistola jonctionala
ESSV - extrasistola supraventriculara
ESV - extrasistola ventriculara
ETM - etionamida
FA - fibrilatie atriala
FA - fosfataza alcalina
FCG - fonocardiograma
FE - fractie de ejectie
FF - fractie de filtrare
FG - filtrare glomerulara
FPR - flux plasmatic renal
FSH - hormon foliculostimulant
FV - fibrilatie ventriculara
GGTP - gama-glutamil-transpeptidaza
GM - greutate moleculara
GNA,GNAAc - glomerulonefrita acuta
GNC - glomerulonefrita cronica
GNDAPS - glomerulonefrita difuza subacuta
poststreptococica
GNEC - glomerulonefrita extracapilara
GNLM - glomerulonefrita cu leziuni minime
GNM - glomerulonefrita membranoasa
GNRP - glomerulonefrita rapid progresiva
Gr.Md. - gradient mediu
Gr.Vf. - gradient de varf
GSFS - glomeruloscleroza focala si segmentara
H,HIN - hidrazida
HCA - hepatita cronica activa
HCG - human chorionic gonadotrophine
HCP - hepatita cronica persistenta
HD - hemodializa
HDL - lipoproteine cu densitate crescuta
HDS - hemoragie digestiva superioara
HPTH - hiperparatiroidism
Ht - hematocrit
HTA - hipertensiune arteriala
HTA - hipertensiune arteriala
hTA - hipotensiune arteriala
HTAE - hipertensiune arteriala esentiala
HTARV - hipertensiune arteriala renovasculara
HTP,HAP - hipertensiune pulmonara
HTPP - hipertensiune pulmonara primitiva
HVA - hepatita acuta virala
HVD - hipertrofie ventriculara dreapta
HVS - hipertrofie ventriculara stanga
IAC - inhibitori de anhidraza carbonica
Iao - insuficienta aortica
IC - insuficienta cardiaca
ICC - insuficienta cardiaca congestiva
IDR - intradermo reactie
IEC - inhibitori de enzima de conversie
Ig - imunoglobulina
IH - insuficienta hepatica
IL - interleukina
IP - indice de protrombina
IP - insuficienta pulmonara
IPD - dializa peritoneala intermitenta
IRA - insuficienta renala acuta
IRAI - insuficienta renala acuta ischemica
IRC - insuficienta renala cronica
ISMO - isosorbid mononitrat
IT - insuficienta tricuspidiana
ITU - infectie de tract urinar
IVS - insuficienta ventriculara stanga
KM - Kanamicina
LCAT - lecitin colesterol acil transferaza
LCR - lichid cefalorahidian
LDH - lacticdehidrogenaza
LDL - lipoproteine cu densitate joasa
LES,LED - lupus eritematos sistemic
LH - hormon luteinizant
LpX - lipoproteina X
LSP - proteina specifica a ficatului
MAC - complex de atac al membranei
MBG - membrana bazala glomerulara
MBT - membrana bazala tubulara
MCE - masaj cardiac extern
MCG (mg) - micrograme
ME - microscopie electronica
MEN - neoplazia endocrina multipla
MER - mercuriale
MO - microscopie optica
MT - mycobacterium tuberculosis
N - normal
NASB - nefroangioscleroza benigna
NASM - nefroangioscleroza maligna
NAV - nod atrioventricular
NDZ - nefropatie diabetica
NFA - activitatea functionala a nefronului
NG - nefrita glomerulara
NH4CL - clorura de amoniu
NIPD - dializa peritoneala intermitenta nocturna
NSA - nod sinoatrial
NTA - necroza tubulara acuta
NTI - nefropatie tubulo-interstitiala
OAD - oblic anterior drept
OAS - oblic anterior stang
ODR - osteodiatrofie renala
Osm - osmol
PA - pancreatita acuta
PA - pericardita acuta
PA - potential de actiune
PAN - panarterita nodoasa
PAPm - presiunea arteriala pulmonara medie
PBR - punctie biopsie renala
PC - pancreatita cronica
PC - pericardita cronica
PCA - persistenta de canal arterial
PDF - factor eliberat de plachete
PDF - produsi de degradare a fibrinei
P-DOPP - Doppler pulsat
PEV - perfuzie endovenoasa
PG - prostaglandina
PIF - pneumonie interstitiala fibrozanta
PIII - procolagen III
PMN - polimorfonucleare
PNA - pielonefrita acuta
PNC - pielonefrita cronica
PPVS - perete posterior ventricul stang
PR - poliartrita reumatoida
PRA - perioada refractara absoluta
PREVS - perete posterior extern ventricul stang
PRR - perioada refractara relativa
PSH - periartrita scapulohumerala
PT - proteina
PTDVD - presiune telediastolica ventricul drept
PTDVS - presiune telediastolica ventricul stang
PTFE - politetrafluor etilen
PTH - parathormon
PTI - purpura trombocitopenica idiopatica
PTSA - angiografie coronariana transluminala percutanta
PVC - presiune venoasa centrala
PVM - prolaps de valva mitrala
PZM, Z - pirazinamida
R, RMP - rifampicina
RAA - reumatism articular acut
RCP - resuscitare cardio-pulmonara
RCUH - rectocolita ulcero-hemoragica
RFG - rata filtrarii glomerulare
RIA - radioimunodozare
RMC - rinichi multichistic congenital
RMI - imagine de rezonanta magnetica
RMN - rezonanta magnetica nucleara
rt-PA - recombinat tissue plasminogen activator
RVP - rezistenta vasculara periferica
RVU - reflux vezico-ureteral
SAM - miscare sistolica anterioara a valvei mitrale
Sao - stenoza aortica
SAS - sindrom de apnee in somn
SC - soc cardiogen
SDRA - sindrom de detresa respiratorie acuta
SEE - soc electric extern
SGF - scleroza glomerulara focala
SIV - sept interventricular
SK - streptokinaza
SM - stenoza mitrala
SM - streptomicina
SN - sindrom nefrotic
SN, SNC - sistem nervos central
SP - stenoza pulmonara
ST - stenoza tricuspidiana
STH - hormon somatotrop
SVS - supraincarcare ventriculara stanga
TA - tensiune arteriala
TAD - tensiune arteriala diastolica
TAS - tensiune arteriala sistolica
TBC - tuberculoza
TCD - tub contort distal
TCP - tub contort proximal
TEP - tromboembolism pulmonar
TEVS - timp de ejectie a ventriculului stang
TFP, TVP - tromboflebita profunda
TFS - tromboflebita superficiala
TG - trigliceride
THAM - trihidroximetilaminometan
TIA - tiazidice
TIPS - sunt portosistemic transjugular intrahepatic
TP - timp de protrombina
TPSV - tahicardie paroxistica supraventriculara
TR - transplant renal
TS - secretie tubulara
TSS - tratament strict supravegheat
TV - timp de varf
UDPGT - uridin difosfat glucuroniltransferaza
UF - ultrafiltrare
UIV - urografie intravenoasa
US - ultrasonografie
UTIC - unitate de terapie intensiva coronariana
VA - valva aortica
VB - vezicula biliara
VCI - vena cava inferioara
VCS - vena cava superioara
VD - ventricul drept
VHB - virus hepatitic B
VHC - virus hepatitic C
VHD - virus hepatitic D
Vins - velocitate instantanee
VIP - peptid vasoactiv intestinal
VLDL - lipoproteina cu densitate foarte joasa
VM - valva mitrala
VMA - valva mitrala anterioara
VP - valva pulmonara
VS - ventricul stang
VSH - vene suprahepatice
VSTD - ventricul stang telediastolic
VSTS - ventricul stang telesistolic
VT - valva tricuspida
VTDS - volum telediastolic stang
VTSS - volum telesistolic stang
VU - vezica urinara
Tehnica msurrii i notrii
tensiunii arteriale
TENSIUNEA ARTERIALA: - reprezinta presiunea exercitata de sangele circulant asupra
peretilor arteriale.Tensiunea scade de la centru spre periferie.

- Evaluarea funciei cardio-vasculare ne
dinformaii asupra forei de contracie asupra
inimii i rezistena determinatde elasticitatea i
calibrul vaselor.
Elemente de evaluat:
- Tensiunea arterial sistolic (cea maxim)
- Tensiunea arterial diastolic ( cea minim).
Materiale necesare:
- Aparat pt msurarea tensiunii arteriale: cel cu
mercur, cel cu manometru, oscilometru PACHON
- Stetoscop biaurecular
- Tampon de vat
- Alcool
- Creion sau pix cu min roie.
Metod de determinare:
- Palpatoriei auscultatorie.
Interveniile asistentei pentru metoda auscultatorie:
- Pregatirea psihic a pacientului.
- Asigurarea repaosului psihic i fizic timp de 15
minute
- Splarea pe mini
- Se aplic maneta pneumatic pe braul pacientului.
Braul trebuie s fie fixat i ntins (n extensie).
- Se fixeaz membrana stetoscopului pe artera
humeral, sub marginea inferioar a manetei.
- Se introduc olivele stetoscopului n urechi.
- Se pompeaz aer n maneta pneumatic, cu ajutorul
perei de cauciuc pn la dispariia zgomotelor
pulsative.
- Se decomprim progresiv aerul din manet prin
deschiderea supapei pn cnd se percepe primul
zgomot arterial, aceasta reprezentnd valoarea
tensiunii arteriale maxime.
- Se reine valoarea indicat de coloana de mercur sau
a manometrului pentru a fi consemnat.
- Se continu decomprimarea, zgomotele arteriale
devenind tot mai puternice.
- Se reine valoarea indicat de coloana de mercur sau
de acul manometrului. n momentul n care
zgomotele dispar, aceast valoare reprezentnd
tensiunea arterial minim.
- Se noteaz pe foaia de temperatur valorile
obinute cu o linie orizontal de culoare
roie. Considerm pentru fiecare linie a foii de
temperatur o unitate a coloanei de mercur. Se
unesc liniile orizontale cu liniile verticale i se
haureaz spaiul rezultat. n alte documente
medicale se nregistreaz cifric.
- Se dezinfecteaz olivele stetoscopului i membrana
de alcool.
Pentru metoda palpatorie:
- Determinarea se face prin palparea arterei radiale.
- Nu se folosete stetoscopul
- Etapele sunt identice, urmrim pulsul.
- Dezavantajul: obinerea unei valori mai mici dect
realitatea, palparea pulsului periferic fiind posibil
numai dup reducerea accentuat a compresiunii
exterioare.
De reinut: - Maneta va fi bine fixat pe braul
pacientului
- Manometrul va fi plasat la nivelul arterei la care se
face determinarea.
- Msurarea va fi precedat de linitirea pacientului.
- n caz de suspiciune se repet msurarea fr a
scoate maneta de pe braul pacientului.
- Se pot face msurtori comparative la ambele brae.
Valori normale
Adulti: 115-140 / 70-80 mmHg
Copii: 91-110 / 60-65 mmHg
Nou-nascuti: 65-80 / 40-50 mmHg
Valori peste cele normale -
hipertensiune.HTA
Valori sub cele normale - hipotensiune.
hTA
Pulsul reprezint expansiunea ritmic a arterelor ce
se comprim pe un plan dur, osos i este sincron cu
sistola ventricular.
Ne intereseaz ritmul pulsului sau elemente de
apreciat: ritm, frecvene i amplitudine. Locurile
unde se msoar pulsul: la orice arter accesibil
palprii i care poate fi comprimat pe un plan osos.
De obicei se folosete artera radial, femural.
Materiale necesare:
- Ceas cu secundar
- Creion sau pix cu min roie.
Interveniile asistentei la msurarea pulsului.
- Pregtirea pshihic a pacientului:
- asigur repaos fizic i psihic 10 15 minute.
- Se spal pe mini
- Reperarea arterei
- Fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei.
- Exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu
vrful degetelor.
- Numrarea pulsaiilor timp de 1 minut.
- Consemnarea valorii obinute printr-un punct pe
foaia de temperatur innd cont c fiecare linie
orizontal a foii de temperatur reprezint 4
pulsaii. Unirea valorii prezente cu cea anterioar cu
o linie pentru obinerea curbei.
- Consemnarea n alte documente medicale a valorii
obinute i a caracteristicilor pulsului.
Frecvena
n.n. 130-140 p/m
copil mic 100-120 p/m
la 10 ani 90-100 p/m
adult 60-100 p/m
vrstnic >80-90 p/m
Modificri de frecven a pulsului
Tahicardie = creterea frecvenei pulsului
Bradicardie = scderea frecvenei pulsului
Celeritatea reprezint viteza de ridicare i
coborre a undei pulsatile
Tehnica msurrii i notrii
respiraiei
Definitie - A respira reprezinta nevoia fiintei umane de
a capta oxigenul din mediul inconjurator, necesar
proceselor de oxidare din organism, si de a elimina
dioxidul de carbon rezultat din arderile celulare.
Are ca scop: de a da un indiciu al evoluiei bolii i de
a observa dac apar anumite complicaii:
- Tipul respiraei
- Amplitudinea miscrilor respiratorii
- Ritmuli frecvena.
Materiale necesare:
- Ceas cu secundar
- Foaie de observaie
- Creion sau pix de culoare verde
Interveniile asistentei:
- Aezm pacientul n decubit dorsal (pe spate) i nu-i
explicm tehnica ce urmeaz s-o efectum.
- Plasm mna cu faa palmar pe torace i numrm
inspiraiile timp de un minut: ritmul, aplitudinea. Se
noteaz cu pix verde. Cum se noteaz pe foaia de
temperatur: valoarea este nscris pe fiecare linie
orizontal.

Frecventa respiratiei
- reprezinta numarul de respiratii pe minut
- este influentata de varsta si sex
Interpretarea rezultatelor:
Frecvena Micrilor respiratorii variaz
n funcie de sex, vrst, poziie,
temperatura mediului ambiant, starea de
veghe sau somn.
n stare fiziologic, Curba Respiratorie
merge paralel cu cea a Temperaturii i a
Pulsului
n stare patologic - Respiraia Dificil (
"Sete de aer" ):
1. dispnee cu Accelerarea Ritmului Rrespirator -
Tahipnee ( POLIPNEE )
2. dispnee cu Rrirea Ritmului Respirator -
Bradipnee (12-10-8 resp./min);
3. dispnee cu Perturbarea Ritmic i Periodic a
Respiraiei:
Dispnee Cheyne-Stokes=respiraii cu
amplitudini crescnd pn la apnee ce
dureaz 10-20 secunde.
Dispnee Kusmaul=respiraie n patru
timpi a in spiraiei profunde, urmat de o
scurt pauz i o expiraie scurt
zgomotoas, dup care urmeaz oalt pauz
Etapele de recoltare a
exudatului faringian
Exudatul faringian - lichid produs n procesul inflamator faringian.
Recoltarea secretiilor faringiene se realizeaza n cazul anginelor (inflamatia
faringelui si amigdalelor) si n boli declansate de infectia faringiana (reumatism
articular acut, nefrite, etc.).
Scopul recoltarii exudatului faringian este de a depista germenii patogeni la
nivelul faringelui, n vederea stabilirii tratamentului, precum si depistarii
persoanelor sanatoase purtatoare de germeni.
Recomandari :
- este indicat ca bolnavul sa fie "a jeun" sau la cteva ore dupa masa.
Recoltarea se realizeaza naintea administrarii antibioticelor.
Materiale necesare: tavita renala, spatula linguala sterilizata, eprubeta sterila
prevazuta cu port tampon cu vata (sterile), lampa de spirt, chibrituri.

Etape de lucru:

a) Pregatirea materialelor necesare :

Dupa pregatirea materialelor enumerate mai sus, acestea se transporta lnga
pacient.

b) Pregatirea fizica si pshica a pacientului :

-se anunta bolnavul si i se explica necesitatea analizei;

- se recolteaza naintea nceperii unui tratament cu antibiotice sau cu sulfamida;

- se anunta bolnavul ca nainte de recoltare sa nu mannce, sa nu bea apa sau alte
lichide, sa nu faca gargara, sa nu-si instileze picaturi n nas, iar daca este fumator
sa nu fumeze;

- se invita pacientul pe scaun, nefiind o pregatire fizica speciala a acestuia.

Tehnica:

- spalarea pe mini cu apa curata si sapun;

- se aprinde lampa de spirt, se flambeaza gura eprubetei, fara sa scoatem port
tamponul;

- se invita pacientul, se deschida gura, cu spatula linguala sterila se apasa limba;

- se scoate port - tamponul din eprubeta si se sterge depozitul de pe faringe si
amigdale;

- se flambeaza gura eprubetei fara port - tampon;

- se introduc n eprubeta port-tamponul cu produsul recoltat;

- se flambeaza din nou gura eprubetei;

- se eticheteaza cu urmatoarele date: numele si prenumele pacientului, locul
recoltarii, data recoltarii;

- se completeaza biletul de trimitere catre laborator, care se trimite imediat cu
produsul recoltat;

- se spala minile cu apa si sapun.
Reorganizarea locului de munca:
Instrumentarul folosit se curata si se spala cu apa curenta si sapun, se introduce
n solutie dezinfectanta si se pregateste pentru sterilizare.

Observatii:
naintea recoltarii, se observa atent zona de unde urmeaza sa se faca recoltarea;

n timpul recoltarii, tamponul nu trebuie sa se mbibe cu saliva si nici sa atinga
dintii, care, avnd flora microbiana ar putea influenta rezultatul
ANALIZE MEDICALE
1. Analize hematologie - hemogram,
coagulare
HEMOLEUCOGRAMA - valori normale:
Eritrocite
Brbati: 4 700 000-6 100 000 /mm3
Femei: 4 200 000-5 400 000 /mm3
Nou-nscui: 4 800 000-7 100 000 /mm3
Hematocrit
Brbati: 42-52%
Femei: 37-47%
Hemoglobina
Brbati: 14-18 g/dl
Femei: 12-16 g/dl
Leucocite: 5 000-10 000 /mm3, dintre care granulocite i
agranulocite
Neutrofile 2 500-8 000 /mm3
Eozinofile 50-500 /mm3
Bazofile 25-100 /mm3
Limfocite: 1 000-4 000 /mm3
Monocite: 100-700 /mm3
Trombocite: 150 000-400 000 /mm3
Citete mai multe detalii despre interpretarea
hemogramei.
ERITROCITE
Valori sczute: hemoragie, hemoliza, anemie,
hemoglobinopatie, talasemie, sferocitoza, siclemie,
splenomegalie secundara, leucemie, mielom multiplu,
chimioterapie.
Valori crescute: policitemia vera, boala cardiaca
congenitala, BPOC severa, cord pulmonar, fibroza
pulmonara, altitudine nalta, stres.
HEMATOCRIT
Valori sczute: sarcina, anemie, hemoragie, hemoliza,
deficit de fier, hemoglobinopatie, insuficienta medulara,
leucemie.
Valori crescute: policitemia vera, eritrocitoza,
deshidratare severa, diaree severa, arsuri, boli cardiace
congenitale, BPOC.
HEMOGLOBINA
Valori sczute: anemie, hemoragie, hemoglobinopatii,
splenomegalie, afectiuni renale, neoplasme, malnutritie.
Valori crescute: policitemia vera, hemoconcentratie,
arsuri severe, deshidratare, altitudini nalte, boli cardiace
congenitale, BPOC.
LEUCOCITE
Valori sczute: febra tifoida, febra paratifoida, gripa,
rujeola, rubeola, hepatita acuta, boli la nivelul organelor
hematopoetice, septicemie, boala de iradiere.
Valori crescute: stres, sarcina, menstruatie, efort fizic
intens, infectii (cu exceptia febrei tifoide si febrei
paratifoide), necroza tisulara, tumori, interventii
chirurgicale, hemoragii mari, hemoliza, uremie crescuta,
coma diabetica, guta, leucemie , medicamente (acid
acetilsalicilic, adrenalina, corticosteroizi, heparina,
triamteren).
NEUTROFILE
Valori sczute: infectii bacteriene/virale severe, anemie
aplastica, LES, mononucleoza, medicamente mielotoxice,
radioterapie.
Valori crescute: stres, efort fizic intens, afectiuni
inflamatorii, infectii, neoplasme, hemoragie/hemoliza,
eclampsie, infarct miocardic acut.
LIMFOCITE
Valori sczute: administrare de glucocorticoizi sau
antineoplazice, sepsis, arsuri, boala Hodgkin, boala
Gaucher, purpura trombocitopenica idiopatica,
hipersplenism, reactie transfuzionala.
Valori crescute: infectii virale sau bacteriene, leucemie
limfocitara, limfoame maligne, mielom multiplu, iradiere.
FIBRINOGEN
Valori normale: 200-400 mg/dl
Valori sczute: malnutritie, afectiuni hepatice, deficit
congenital de fibrinogen.
Valori crescute: sarcina, inflamatii/infectii acute,
neoplasme, necroza tisulara.
VSH (viteza de sedimentare a hematiilor)
Valori normale:
o Barbati: 1-10 mm/1 h, 7-15 mm/2 h
o Femei: 2-12 mm/1 h, 12-20 mm/2 h
Valori scazute: siclemie, sferocitoza, hipofibrinogenemie,
policitemia vera.
Valori crescute: menstruatie, sarcina, infectii bacteriene,
boli inflamatorii, hiperfibrinogenemie, septicemie,
neoplasm, insuficienta renala cronica, anemie severa, boli
de colagen, trombembolism pulmonar, intoxicatii cu
metale grele.
TIMPUL DE COAGULARE (TC)
Valori normale: 8-10 minute
Valori crescute: deficit de factori ai coagularii (cu
exceptia factorului XII), insuficienta hepatica,
coagulopatie de consum, medicamente anticoagulante
(de tip heparinic, cumarinic sau warfarinic) si
fibrinolitice (urokinaza, streptokinaza).
TIMPUL HOWELL
Valori normale: 2 minute
Valori crescute: vezi Timp de coagulare (TC)
Observatii: Reprezinta principalul test pentru
monitorizarea tratamentului cu heparina.
TIMPUL QUICK (PT- timp de protrombina)
Valori normale: 13-15 secunde
Valori crescute: deficit congenital de factori ai coagularii,
deficit de vitamina K, hepatita, ciroza, administrare de
cumarinice, intoxicatie cu salicilati, coagulare
intravasculara diseminata.
TIMPUL DE SANGERARE (TS)
Valori normale:
o 1-4 minute (lobul urechii)
o 8-10 minute (antebrat)
Valori crescute: trombocitopenie, hipersplenism, boala
von Willebrand, trombastenie Glanzmann, deficit de
factori ai coagularii, fragilitate capilara, coagulare
intravasculara diseminata.
Mai multe despre interpretarea testelor de coagulare
gsii aici.
2. Analize biochimie
ACIDUL URIC
Valori normale: 2.0 - 8.5 mg/dl sau 120 - 510 mol/l
Valori scazute: medicamente (alopurinol, chimioterapice,
corticosteroizi, probenecid, salicilati, warfarina), secretie
inadecvata de hormon antidiuretic, hemocromatoza, boli
hepatice, boala Wilson, sindrom Fanconi.
Valori crescute: guta, deshidratare, insuficienta renala
cronica, diuretice tiazidice, diabet zaharat, alcoolism,
leucemie, limfom, mielom multiplu, boli
mieloproliferative, radioterapie, anemie hemolitica, dieta
bogata n nucleoproteine, malnutritie, policitemia vera,
diabet insipid, intoxicaie cu plumb.
ALBUMINA
Valori normale: 3.4 - 5.6 g/dl
Valori scazute: hiperhidratare, malnutritie, hepatita,
ciroza, insuficienta hepatica, sindrom nefrotic,
glomerulonefrita cronica, enteropatii cu pierdere de
proteine ( boala Crohn, colita ulcerativa, boala Whipple),
sarcina, arsuri severe, malabsorbtie,disproteinemie
idiopatica familiala.
Valori crescute: deshidratare.
AMILAZA SERIC
Valori normale: 30 - 220 U/l
Valori scazute: pancreatita cronica, insuficienta hepatica,
hepatita.
Valori crescute: pancreatita acuta, colecistita acuta,
obstructie canal cistic, cancer pancreatic, ocluzie
intestinala, infarct intestinal, peritonita, apendicita acuta,
sarcina, sarcina extrauterina, ruptura de chist ovarian,
oreion, traumatism de glande salivare sau de pancreas,
infarct pulmonar, arsuri, cetoacidoza diabetica,
insuficienta renala, alcoolism acut, macroamilazemie,
medicamente (acid acetilsalicilic, contraceptive orale,
corticosteroizi, diuretice tiazidice, morfina), ciroza.
ALT , TGP, GPT (glutamic-piruvat transferaza serica,
alanil aminotransferaza)
Valori normale: 4 - 21 U/l
Valori crescute: hepatita, ciroza hepatica, insuficienta
hepatica, necroza hepatica, staza hepatica, colestaza,
cancer hepatic, obstructie biliara, pancreatita acuta,
medicamente (acid acetilsalicilic, aldomet, alopurinol,
antibiotice, contraceptive orale, fenitoina, heparina,
izoniazida), insuficienta cardiaca congestiva, afectarea
musculaturii scheletice, mononucleoza infectioasa, soc,
infarct miocardic acut, miocardita.
Citete i articolele despre creterea transaminazelor i
analize pentru evaluarea funciei ficatului.
AST, TGO, GOT (glutamic-oxaloacetic transaminaza
serica, aspartat aminotransferaza)
Valori normale: 22 - 47 U/l
Valori crescute: infarct miocardic acut, hepatita, staza
hepatica, necroza hepatica, colestaza, ciroza, obstructie
biliara, miocardita, insuficienta cardiaca congestiva,
embolism pulmonar, infarct pulmonar, pancreatita acuta,
afectarea musculaturii scheletice, arsuri, anemie
hemolitica, medicamente (acetaminofen,
antihipertensive, contraceptive orale, digitala, izoniazida,
opiacee, verapamil), mononucleoza infectioasa.
Citete i articolele despre creterea transaminazelor i
analize pentru evaluarea funciei ficatului.
BILIRUBINA TOTAL
Valori normale: 0.3 - 1.0 mg/dl sau 5.1 - 17 mol/l
Valori crescute: hepatita, obstructie biliara, colestaza,
cancer hepatic primar, metastaze hepatice, pancreatita,
ciroza, ficat de staza, sepsis, medicamente (alopurinol,
antibiotice, cloramfenicol, clorpromazin, contraceptive
orale, halotan, indometacin, izoniazida, metildopa,
steroizi, sulfonamide, tolbutamida), mononucleoza
infectioasa, insuficienta hepatica, ictere ereditare.
Observatii: Icterul devine vizibil la valori peste 2.5-3.0
mg/dl
BILIRUBINA DIRECT (conjugata)
Valori normale: 0.1-0.3 mg/dl sau 1.7-5.1 mol/l
Valori crescute: obstructie biliara, metastaze hepatice,
hepatom, cancer pancreatic, ampulom, colangiocarcinom,
pancreatita, hepatita, sepsis, ciroza, sindrom Dubin
Johnson, sindrom Rotor, boala Wilson.
BILIRUBINA INDIRECTA (neconjugata)
Valori normale: 0.2-0.8 mg/dl sau 3.4-12 mol/l
Valori crescute: hemoliza, transfuzii, anemie hemolitica,
anemie pernicioasa, siclemie, hematom n resorbtie,
hepatita, ciroza, sepsis, insuficienta hepatica, sindrom
Gilbert, sindrom Crigler - Najjar.
CALCIU
Valori normale: 8.5-10.5 mg/dl
Valori scazute: hipovitaminoza D, hipoparatiroidism,
tetanii, insuficienta renala, rahitism, osteomalacie.
Valori crescute: hipervitaminoza D, hiperparatiroidism,
nefropatii cronice.
CLOR
Valori normale: 90-106 mEq/l
Valori scazute: hidratare n exces, hiperaldosteronism,
sindrom de secretie inadecvata de hormon antidiuretic,
varsaturi, arsuri, alcaloza metabolica, hiperkaliemie,
medicamente (corticosteroizi, diuretice de ansa si
tiazidice, triamteren).
Valori crescute: deshidratare, acidoza tubulara renala,
hiperpnee, alcaloza metabolica, aport salin crescut,
medicamente (acetazolamida, antiinflamatoare
nesteroidiene, estrogeni, metildopa)
COLESTEROL TOTAL
Valori normale ale colesterolului total:
o preferabil sa aiba valori mai mici de 200 mg/dl
o risc moderat la valori cuprinse ntre 200 si 240 mg/dl
o risc crescut cnd colesterolul depaseste 240 mg/dl
Valori scazute: malnutritie, hipertiroidism, boli hepatice,
insuficienta hepatica, mielom multiplu, malabsorbtie,
anemie hemolitica, medicamente (alopurinol,
cholestiramina, colchicina, izoniazida, niacina)
Valori crescute: hipercolesterolemie, diabet zaharat,
hipotiroidism, infarct miocardic acut, trimestrul al treilea
de sarcina, afectiuni biliare, colestaza, obstructie biliara,
sindrom nefrotic, dieta bogata n colesterol, sedentarism,
obezitate, hipercolesterolemie familiala,
hiperlipoproteinemii, medicamente (contraceptive orale,
fenitoina, fenotiazide, steroizi)
Observatii: Factorii de risc pentru boala coronariana sunt
reprezentati de vrsta (barbati > 44, femei > 54), fumat,
hipertensiune arteriala, diabet, antecedente familiale,
HDL < 35 mg/dl, raportul Colesterol / HDL > 4.5.
HDL colesterolul
n funcie de valorile HDL-C, pacientul este ncadrat ca
risc cardiac sczut la valori ale HDL colesterolului peste
45 mg/dl i risc cardiac crescut cnd HDL colesterolul
este sub 35 mg/dl.
Valori scazute: fumat, sedentarism, obezitate, insuficienta
renala, diabet, beta blocante.
Valori crescute: sport regulat, aport moderat de alcool,
niacina.
LDL colesterolul
preferabil sa aiba valori mai mici de 130 mg/dl
risc moderat cnd valorile sunt cuprinse ntre 130 si 160
mg/dl
risc crescut la valori de peste 160 mg/dl
Observatii: Valorile LDL se afla folosind formula: LDL =
colesterol total - TG/5 - HDL
CPK, CK (creatinfosfokinaza)
Valori normale: 5 - 200 U/l
Valori crescute:
Cresterea creatinfosfokinazei totale: infarct miocardic
acut, chirurgie cardiaca, dupa injectii intramusculare,
traumatisme, sindrom de strivire, politraumatisme,
defibrilare, electrocutare, miozita, rabdomioliza, accident
vascular cerebral, eforturi intense, soc.
Valori crescute ale CPK - MB : infarct miocardic acut,
angina instabila, chirurgie cardiaca, ischemie cardiaca,
miocardita acuta, pericardita, cardiomiopatie, defibrilare,
rabdomioliza, distrofii musculare.
Valori crescute ale CPK - BB : accident vascular cerebral,
hemoragie subarahnoidiana, tumori cerebrale, convulsii,
soc, traumatisme craniene, neurochirurgie, embolism /
infarct pulmonar, cancer (digestiv, de sn, ovarian,
pulmonar).
Valori crescute ale CPK - MM : traumatisme, sindrom de
strivire, postoperator, injectii intramusculare,
electromiograma, rabdomioliza, polimiozita,
dermatomiozita, distrofie musculara, efort fizic intens,
hipertermie maligna, convulsii.
Observatii: Creatinfosfokinaza are 3 izoenzime: MB (se
gaseste n miocard, musculatura striata, prostata, uter),
BB (creier, plamni, pancreas, rinichi) si MM
(musculatura striata, miocard).
CUPRU
Valori normale: 80-130 g/dl
Valori scazute: boala Menkes, sindrom nefrotic.
Valori crescute: infectii, infarct miocardic acut, leucemii
acute, neoplasme, boala Wilson.
FIER
Valori normale ale sideremiei > barbati: 90-160 g/dl,
femei: 80-130 g/dl
Valori scazute: anemii feriprive, hemoragii, tratamente
cu vitamina B12, stari infectioase cronice, nefropatii
cronice, poliartrita reumatoida, procese neoplazice.
Valori crescute: hemosideroza, hemocromatoza,
transfuzii sangvine recente, anemie
megaloblastica/hemolitica, talasemie, hepatite, ciroza.
FOSFATAZA ALCALIN
Valori normale: 25 - 115 U/l
Valori scazute: hipofosfatemie, hipotiroidism,
malnutritie.
Valori crescute: obstructie biliara, colecistita acuta,
metastaze hepatice, hepatita, mononucleoza infectioasa,
ciroza, metastaze osoase, cancer primitiv osos Paget,
hiperparatiroidism, fractura osoasa n curs de vindecare,
osteomalacie, poliartrita reumatoida, pancreatita acuta,
insuficienta cardiaca congestiva, sarcina, mielom
multiplu, leucemie, medicamente (medicamente
colestatice, antibiotice, contraceptive orale, estrogeni,
fenotiazide, indometacin, izoniazida, methotrexat),
hipertiroidism, infarct intestinal, sarcoidoza, sepsis.
FOSFOR
Valori normale: Adulti: 3-4.5 mg/dl, Copii: 4.5-6.5 mg/dl
Valori scazute: rahitism, hipovitaminoza D,
hiperparatiroidism, ingestia cronica de antiacide.
Valori crescute: hipoparatiroidism, hipervitaminoza D,
insuficienta renala, diabet zaharat.
GGTP, GGT (gamma glutamil transpeptidaza /
transferaza)
Valori normale: 10 - 50 U/l
Valori crescute: boli hepatice, colestaza, metastaze
hepatice, hepatom, cancer pancreatic, hepatita, icter
obstructiv, pancreatita acuta, medicamente (antibiotice,
antidepresive, barbiturice, fenobarbital, fenotiazine),
insuficienta cardiaca congestiva, sepsis, sindrom nefrotic,
mononucleoza infectioasa.
Observatii: Specifica pentru patologia hepatica, GGT se
coreleaza cu valorile fosfatazei alcaline.
IOD
Necesar: 100-200 g/24 h
Valori scazute: gusa endemica.
Valori crescute: boala Basedow.
LDH (lactat dehidrogenaza)
Valori normale: 60 - 250 U/l
Valori crescute: infarct miocardic acut, miocardita,
insuficienta cardiaca congestiva, anemie hemolitica,
hemoliza, infarct (pulmonar, renal, intestinal), boli
hepatice (hepatita, necroza), cancer, leucemie acuta,
limfom, afectari ale musculaturii scheletice, accident
vascular cerebral, necroza tisulara, transfuzii,
mononucleoza infectioasa.
LIPAZA
Valori normale: 20 - 140 U/l
Valori crescute: pancreatita acuta, cancer pancreatic,
colecistita acuta, obstructie canal pancreatic, ocluzie
intestinala, infarct intestinal.
MAGNEZIU
Valori normale: 2.5 mg/dl
Valori crescute: hipervitaminoza D, hiperparatiroidism,
nefropatii cronice.
NICHEL
Valori normale: 1.2-4.6 g/l
Valori scazute: ciroza hepatica, uremie crescuta.
Valori crescute: infarct miocardic acut.
POTASIU
Valori normale: 3.5-4.5 mEq/l (intracelular 40-400
mEq/l)
Valori scazute: pierderi digestive prin diaree sau
varsaturi, stenoza pilorica, fistule digestive, pierderi
urinare.
Valori crescute: insuficienta corticosuprarenaliana,
insuficienta renala.
PROTEINE TOTALE
Valori normale: 5.6 - 8.4 g/dl
Valori scazute: hiperhidratare, malnutritie, hepatita,
ciroza, insuficienta hepatica, sindrom nefrotic,
glomerulonefrita cronica, boala Crohn, colita ulcerativa,
boala Whipple, sarcina, arsuri severe,
malabsorbtie,disproteinemie idiopatica familiala.
Valori crescute: deshidratare, mielom multiplu,
sarcoidoza, inflamatii cronice, colagenoze,
macroglobulinemie.
SODIU
Valori normale: 310-345 mg/dl
Valori scazute: aport salin insuficient, deshidratari
globale, ingestie scazuta de lichide,poliurie, insuficienta
renala cronica,insuficienta corticosuprarenaliana
Valori crescute: transpiratii excesive, diaree, varsaturi,
diabet insipid, insuficienta renala, insuficienta cardiaca,
hiperaldosteronism.
TRIGLICERIDE
Valori normale: 30 -135 mg/dl sau 0.34 - 1.52 mmol/l
Valori scazute: malnutritie, malabsorbtie, hipertiroidism.
Valori crescute: hiperlipoproteinemii primare, diabet
zaharat, hipotiroidism, infarct miocardic acut,
pancreatita acuta, alcoolism, sindrom nefrotic, boli
hepatice, dieta bogata n carbohidrati, guta, sarcina,
medicamente (acid acetilsalicilic, contraceptive orale,
estrogen, prazosin, propranolol, steroizi, tamoxifen),
sindrom Werner.
ZINC
Valori normale: 0.8-1.4 mg/l
Valori scazute: sarcina, inflamatii/infectii cronice.
Valori crescute: reumatism articular acut, hemoliza