Sunteți pe pagina 1din 613

UNIVERSITATEA SPIRUHARET

ROXANA-DANIEIA PĂUN

DREPTUL
AFACERILOR

EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE


SecŃiunea 12 a capitolului 5 „SocietăŃi comerciale", intitulată:
„Răspunderea penală a persoanei juridice", este realizată de către asistent univ.
Roxana Ionescu, la disciplina Dreptul afacerilor, Facultatea de Drept şi
AdministraŃie Publică a UniversităŃii Spiru Haret, Bucureşti.

© Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007


Editură acreditată de Ministerul EducaŃiei şi Cercetării
prin Consiliul NaŃional al Cercetării ŞtiinŃifice din învăŃământul Superior

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României


PĂUN, ROXANA-DANIELA
Dreptul afacerilor / Roxana Daniela Păun. - Bucureşti,
Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007
Bibliogr
ISBN 978-973-725-837-3
34:336

Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă şi prin orice mijloace
tehnice, este strict interzisă şi se pedepseşte conform legii.

Răspunderea pentru conŃinutul şi originalitatea textului revin exclusiv


autorului/autorilor

Redactor: Cosmin COMÂRNESCU


Tehnoredactor Marcela OLARU
Coperta: Cornelia PRODAN
Bun de tipar: 18.05.2007; Coli tipar: 16
Format: 16/61x86
Editura FundaŃiei România de Mâine
Bulevardul Timişoara nr.58, Bucureşti, Sector 6
Tel./Fax: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro
e-mail: contact@edituraromaniademaine.ro
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE DREPT ŞI ADMINISTRAłIE PUBLICĂ

ROXANA-DANTELA PĂUN

DREPTUL AFACERILOR

EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE


Bucureşti, 2007
ABREVIERI

AFIŞ Sistemul Informatic Antifraudă


AMCSC Autoritatea de Management pentru Sprijin Comunitar
AMIGO Ancheta asupra forŃei de muncă în gospodării
ANOFM AgenŃia NaŃională de Ocupare a ForŃei de Muncă
ANPCDEFP AgenŃia NaŃională pentru Programe Comunitare în
Domeniul EducaŃiei şi Formării Profesionale
ANSVM AsociaŃia NaŃională a SocietăŃilor de Valori Mobiliare
ANV Autoritatea NaŃională a Vămilor
APDRP AgenŃia pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit
APIA AgenŃia de PlăŃi şi IntervenŃie pentru Agricultură
BFM BalanŃa forŃei de muncă
BVB Bursa de Valori Bucureşti
BVI British Virgine Islands
C.com Codul Comercial
CCIR Camera de ComerŃ şi Industrie a României
CCR Curtea de Conturi a României
CE Comisia Europeană
CIRDI sau Centrul InternaŃional pentru Reglementarea Diferendelor
(ICSID) relative la InvestiŃii, cu sediul la Washington
CNFPA Consiliul NaŃional de Formare Profesională a AdulŃilor
CNVM Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare
DLAF Departamentul pentru Lupta Antifraudă
DNA DirecŃia NaŃională AnticorupŃie
FMI Fondul Monetar InternaŃional
GAFI Grupul de AcŃiune Financiară InternaŃională
GIE Grupuri de interes economic
GIEE Grupuri de interes economic european
IAS International Accounting Standards
Standardele InternaŃionale de Contabilitate
IBC Companiile de Afaceri InternaŃionale
IBV, IVB Insulele Britanice Virgine, Insulele Virgine Britanice

5
MIMMC Ministerul pentru întreprinderi mici şi mijlocii şi cooperaŃie
OECD OrganizaŃiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică
OHM Oficiul European de Mărci
(OAMI)
OLAF Oficiul European de Luptă Antifraudă
OMC OrganizaŃia Mondială a ComerŃului
OMPI OrganizaŃia Mondială a ProprietăŃii Intelectuale
ONPCSB Oficiul NaŃional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării
Banilor
ONU OrganizaŃia NaŃiunilor Unite
OPCP Oficiul de PlăŃi şi Contractare PHARE
OSIM Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci
PNAinc Planului naŃional antisărăcie şi promovare a incluziunii
sociale
PNAO Planului naŃional de acŃiune pentru ocuparea forŃei de
muncă
PIB Produs Intern Brut
PIF ProtecŃia Intereselor Financiare

Programului
SIGMA (Support for Improvement in Governance and
al Comisiei Management)
Europene

Principiile Principiile contractelor comerciale internaŃionale adoptate


UNIDROIT de Institutul pentru Unificarea Dreptului Privat
(UNIDROIT), Roma, 2004
RDC Revista de Drept Comercial
SIGMA Support for Improvement in Governance Program al
Comisiei Europene and Management
TVA Taxă pe Valoarea Adăugată
UE Uniunea Europeană
UNCTAD ConferinŃa NaŃiunilor Unite pentru ComerŃ şi Dezvoltare
USAID AgenŃia Americană de Dezvoltare InternaŃională

6
CUPRINS

Abrevieri................................................................................................. 5
Capitolul 1. Introducere în dreptul afacerilor
SecŃiunea I. ConŃinutul dreptului afacerilor................................................ 17
SecŃiunea II. Raporturile dreptului afacerilor cu alte discipline...................... 20
SubsecŃiunea 1. Raporturile dreptului afacerilor cu ştiinŃele economice...... 20
SubsecŃiunea 2. Raporturile dreptului afacerilor cu ştiinŃele juridice........... 21
SecŃiunea HI. Caracteristicile dreptului afacerilor ........................................ 25
SecŃiunea IV. Obiectul de studiu al dreptului afacerilor................................ 27
SecŃiunea V. Izvoarele dreptului afacerilor................................................. 27
V.l. Izvoare normative (legile şi uzurile comerciale) ............................. 27
V.2. Izvoare interpretative (jurisprudenŃa şi doctrina) ............................ 31

Capitolul 2. Faptele de comerŃ, fondul de comerŃ


SecŃiunea I. Fapte de comerŃ..................................................................... 32
SubsecŃiunea 1. DefiniŃii ....................................................................... 32
SubsecŃiunea 2. Teorii.......................................................................... 33
SubsecŃiunea 3. Sediul materiei ............................................................. 35
SubsecŃiunea 4. Categorii de fapte de comerŃ .......................................... 37
§ 4.1. Opinii în doctrina clasică.......................................................... 37
§ 4.2. Opinii în doctrina modernă ........................................................ 37
SecŃiunea II. Fondul de comerŃ.................................................................. 38
SubsecŃiunea 1. ConsideraŃii generale..................................................... 38
SubsecŃiunea 2. DefiniŃia fondului de comerŃ........................................... 40
SubsecŃiunea 3. Natura juridică a fondului de comerŃ - Teorii ................... 43
SubsecŃiunea 4. Caracteristicile fondului de comerŃ ................................. 44
SubsecŃiunea 5. Elementele fondului de comerŃ....................................... 45
§ 5.1. Elemente corporale ale fondului de comerŃ................................. 45
§ 5.2. Elemente incorporale ale fondului de comerŃ.............................. 45
SubsecŃiunea 6. GaranŃia reală asupra fondului de comerŃ ........................ 68
§ 6.1. Sediul materiei ........................................................................ 68
§ 6.2. Constituirea de garanŃii reale mobiliare ....................................... 70
7
§ 6.3. DefiniŃia contractului de garanŃie reală......................................... 70
§ 6.4. ConŃinutul contractului de garanŃie reală ...................................... 70
Capitolul 3. Subiectele raporturilor de afaceri
SecŃiunea I. Aspecte introductive .............................................................. 73
SecŃiunea II. Sediul materiei..................................................................... 74
SecŃiunea III. Categorii de comercianŃi ...................................................... 75
SecŃiunea IV. Dobândirea calităŃii de comerciant........................................ 77
SubsecŃiunea 1. Dobândirea calităŃii de comerciant de către persoana
fizică........................................................................................ 77
§ 1.1. Opinii doctrinare privind condiŃiile legale de dobândire a calităŃii
de comerciant ........................................................................ 77
§ 1.2. CondiŃii referitoare la persoană ................................................. 78
§1.3. CondiŃii referitoare la activitatea desfăşurată................................ 78
§ 1.4. Elemente de drept comparat...................................................... 79
SubsecŃiunea 2. Dobândirea calităŃii de comerciant de către persoana
juridică ..................................................................................... 81
§2.1. SocietăŃile comerciale.............................................................. 81
§ 2.2. Regiile autonome .................................................................... 82
§ 2.3. OrganizaŃiile cooperatiste......................................................... 82
§ 2.4. Grupurile de interes economic .................................................. 83
SecŃiunea V. Dovada calităŃii de comerciant .............................................. 83
SubsecŃiunea 1. Dovada calităŃii de comerciant a unei persoane fizice....... 83
SubsecŃiunea 2. Dovada calităŃii de comerciant a unei persoane juridice ...... 84
SecŃiunea VI. încetarea calităŃii de comerciant............................................ 84
SubsecŃiunea 1. încetarea calităŃii de comerciant persoană fizică............... 84
SubsecŃiunea 2. încetarea calităŃii de comerciant persoană juridică............. 84
§ 2.1. încetarea calităŃii de comerciant prin dizolvare................................. 84
§ 2.2. încetarea calităŃii de comerciant prin lichidare.................................. 86
SecŃiunea VII. Rolul Camerelor de ComerŃ şi Industrie în desfăşurarea
activităŃii comerciale de afaceri ........................................... 89
SubsecŃiunea 1. Sediul materiei.............................................................. 89
SubsecŃiunea 2. DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri în perioada
2005-2008, propuneri ale Camerei de ComerŃ şi Industrie a
României................................................................................... 91
§2.1. DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri şi propuneri
referitoare la politica fiscală ...................................................... 91
§2.2. DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri şi propuneri
referitoare la dezvoltarea pieŃelor financiare ................................ 91
§2.3. DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri şi propuneri
referitoare la combaterea corupŃiei............................................. 91

8
§2.4. DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri şi propuneri
referitoare la eliminarea barierelor administrative în dezvoltarea
afacerilor.................................................................................. 92
§2.5. DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri şi propuneri
referitoare la consolidarea mediului de afaceri............................. 92
§2.6. DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri şi propuneri
referitoare la politica de concurenŃă............................................ 93
§2.7. DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri şi propuneri
referitoare la politica în domeniul IMM-urilor şi cooperaŃiei......... 93
§2.8. DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri şi propuneri
referitoare la piaŃa muncii......................................................... 94
§2.9. DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare
la fundamentarea deciziilor guvernamentale pentru îmbunătăŃirea
reglementărilor în domeniul mediului de afaceri......... 94
SubsecŃiunea 3. OportunităŃi şi provocări pentru comerŃul şi dezvoltarea
firmelor fri Europa extinsă .......................................................... 94
§3.1. Care vor fi cele mai importante 3 efecte ale lărgirii UE, asupra
Guvernelor naŃionale? .............................................................. 95
§3.2. Care ar trebui să fie cele mai importante 3 domenii de acŃiune
pentru Guvernele naŃionale, pentru îmbunătăŃirea capacităŃii
comunităŃii de afaceri de a participa la comerŃul regional şi
internaŃional? .......................................................................... 95
§3.3. Care consideraŃi că sunt cele mai importante 2 obstacole în
derularea procesului de aliniere la „acquis communautaire"?......... 95
SecŃiunea VEI. Grupuri de interes economic........................................... 96
SubsecŃiunea 1. NoŃiune, sediul materiei ................................................. 96
SubsecŃiunea 2. Constituirea grupurilor de interes economic.
Caracteristici.............................................................................. 96
SubsecŃiunea 3. FuncŃionarea grupurilor de interes economic .................... 100
§3.1. Drepturi şi obligaŃii administratori.............................................. 100
§3.2. Răspunderea administratorilor................................................... 101
§3.3. SituaŃia financiară a grupurilor de interese economice .................. 102
SubsecŃiunea 4. încetarea calităŃii de membru. Excluderea şi retragerea
membrilor grupului de interes economic ....................................... 103
SubsecŃiunea 5. Dizolvarea, fuziunea şi lichidarea grupurilor de interes
economic................................................................................... 105
SubsecŃiunea 6. Grupurile europene de interes economic -
reglementate de Legea nr. 161/2003 ........................................... 108
SecŃiunea DC. JurisdicŃiile offshore - Paradisurile fiscale.............................. 110
SubsecŃiunea 1. Principalele caracteristici ale paradisului fiscal................. 111
SubsecŃiunea 2. Prezentarea paradiselor fiscale cunoscute........................ 111

9
SecŃiunea X. Criminalitatea şi „gulerelor albe" ........................................... 150
SubsecŃiunea 1. NoŃiune şi sediul materiei.............................................. 150
SubsecŃiunea 2. Formele fenomenului de corupŃie cu implicaŃii ta
„criminalitatea gulerelor albe" ..................................................... 153
Capitolul 4. Societatea Comercială
SecŃiunea 1. NoŃiuni generale ................................................................... 155
SecŃiunea 2. Sediul materiei, definiŃie....................................................... 155
SecŃiunea 3. Caracterele juridice ale contractului de societate...................... 156
SecŃiunea 4. Formele societăŃii comerciale - clasificări ................................ 159
SecŃiunea 5. Caracteristici esenŃiale ale fiecărei forme de societate ............... 162
SecŃiunea 6. Personalitatea juridică a societăŃilor comerciale......................... 163
SecŃiunea 7. FuncŃionarea societăŃii comerciale........................................... 164
SecŃiunea 8. Dizolvarea societăŃilor comerciale........................................... 165
SecŃiunea9. Lichidarea societăŃilor comerciale ........................................... 171
SecŃiunea 10. Elemente de drept comparat privind falimentul (lichidarea
judiciară) ............................................................................ 175
SecŃiunea 11. SocietăŃi transnaŃionale (multinaŃionale) .................................. 177
SubsecŃiunea 1. SocietăŃi transnaŃionale (multinaŃionale) - elemente
definitorii sub aspect economic ................................................... 180
SubsecŃiunea 2. SocietăŃi transnaŃionale (multinaŃionale) - elemente
definitorii sub aspect juridic ........................................................ 181
SubsecŃiunea 3. JurisdicŃia aplicată societăŃilor transnaŃionale.................... 181
SecŃiunea 12. Răspunderea penală a persoanei juridice ................................ 181
Capitolul 5. Contracte comerciale utilizate în relaŃiile de afaceri
SecŃiunea 1. Contractul comercial de vânzare-cumpărare - Caracteristici....... 204
SubsecŃiunea 1. Sediul materiei.............................................................. 204
SubsecŃiunea 2. DefiniŃia vânzării .......................................................... 204
SubsecŃiunea 3. Caractere juridice ale contractului de vânzare-
cumpărare .................................................................................. 205
SubsecŃiunea 4. Formele vânzării internaŃionale...................................... 208
SecŃiunea 2. Contractul de mandat comercial............................................... 216
SubsecŃiunea 1. Prezentare generală ....................................................... 216
SubsecŃiunea 2. DefiniŃie....................................................................... 216
SubsecŃiunea 3. Analiză comparativă între mandatul civil şi mandatul
comercial ................................................................................. 216
SubsecŃiunea 4. Dreptul şi obligaŃii mandatar/mandant.............................. 217
SubsecŃiunea 5. Contractul de agency - varianta anglo-saxonă a
mandatului comercial ................................................................. 218
SecŃiunea 3. Contractul de comision........................................................... 220
SubsecŃiunea 1. Prezentare generală....................................................... 220
10
SubsecŃiunea 2. DefiniŃie - reglementarea comisionului ........................... 223
SubsecŃiunea 3. Caractere juridice ale contractului de comision ................. 224
SecŃiunea 4. Contractul de cont curent....................................................... 224
SubsecŃiunea 1. Sediul materiei ............................................................. 225
SubsecŃiunea 2. Caracterele juridice ale contractului de cont curent........... 226
SecŃiunea 5. Contractele de finanŃare.......................................................... 227
SubsecŃiunea 1. Contractul defactoring ..................................................... 227
§1.1. Origine, definiŃie, precizări preliminare....................................... 227
§1.2. Sediul materiei m dreptul intern şi internaŃional ............................ 228
§1.3. PărŃile contractului defactoring.................................................. 230
§1.4. Caracterele juridice ale contractului defactoring .......................... 231
§ 1.5. Natura juridică a contractului defactoring.................................... 231
§1.6. Forme de factoring .................................................................. 232
§1.7. FuncŃiile factorului .................................................................. 232
§1.8. ObligaŃiile factorului ............................................................... 233
§1.9.. ObligaŃiile aderentului ............................................................. 234
§1.10. ObligaŃiile clientului (debitorului)............................................ 234
§1.11. încetarea contractului defactoring ............................................ 236
SubsecŃiunea 2. Contractul de leasing ...................................................... 236
§2.1. Cadrul legislativ în domeniul leasing-ului................................... 237
§2.2. Obiectul contractului de leasing şi elementele definitorii ............... 237
§2.3. Analiză comparativă a leasing-ului financiar şi leasing-ului
operaŃional ....................................................................................... 240
§2.4. Avantajele şi impactul economic al leasing-ului........................... 244
§2.5. Caractere juridice ale contractului de leasing ca un complex
de contracte ............................................................................. 246
§2.6. Etapele detaliate ale procedurii de leasing.................................... 246
§2.7. Caractere juridice ale contractului de leasing................................ 248
§2.8. Efectele contractului de leasing .................................................. 249
§2.9. Sinteza distincŃiei între leasing-ul financiar şi cel operaŃional......... 250
SecŃiunea 6. Contractul de transfer de tehnologie ........................................ 252
SubsecŃiunea 1. Contractul de franciză.................................................... 252
§1.1. Sediul materiei în dreptul intern şi in dreptul comunitar................. 252
§1.2. NoŃiune, definiŃie ..................................................................... 252
§ 1.3. PărŃile şi obiectul francizei ......................................................... 252
§1.4. Caractere juridice ..................................................................... 253
§1.5. Categorii de francize................................................................. 254
§1.6. Efectele contractului de franciză................................................. 259
6.1. ObligaŃiile fiancizorului............................................................ 260
6.2. ObligaŃiile beneficiarului .......................................................... 261
§1.7. încetarea contractului de franciză................................................ 262
SubsecŃiunea 2. Contractul de licenŃă..................................................... 263
11
§2.1. DefiniŃie ................................................................................... 263
§22. Caractere juridice ale contractului de licenŃă ................................ 263
§23. Formele contractului de licenŃă................................................... 263
§2.4. ObligaŃiile părŃilor contractante .................................................. 264
§2.5. Efectele contractului de licenŃă................................................... 265
§2.6. încetarea contractului de licenŃă.................................................. 265
SubsecŃiunea 3. Contractul de know-how................................................ 265
§3.1. DefiniŃie ................................................................................... 265
§3.2. Natura juridică a contractului de know-how................................. 267
§3.3. Caracterizarea contractului de know-how .................................... 268
§3.4. Clasificarea contractelor de know-how........................................ 269
§3.5. Efectele contractului de know-how ............................................. 269
§3.6. încetarea contractului de know-how............................................ 270
SubsecŃiunea 4. Contractul de consulting-engineering ............................. 270
§4.1. Prezentare generală .................................................................. 270
§4.2. DefiniŃia activităŃii de engineering............................................... 271
§4.3. Etimologia cuvântului de engineering .......................................... 271
§4.4. Cadrul juridic al activităŃii de engineering ................................... 272
SubsecŃiunea 5. Aplicarea prevederilor din Legea ConcurenŃei
nr. 21/1996 acordurilor de transfer de tehnologie........................... 273
SubsecŃiunea 6. Oficiul Român pentru ştiinŃă şi tehnologie pe lângă
Uniunea Europeană ................................................................... 273
SubsecŃiunea 7. Contractul de asigurare ................................................. 275
§ 7.1. Sediul materiei şi definiŃie ....................................................... 275
§ 7.2. Caractere juridice ale contractului de asigurare ........................... 275
§ 7.3. ConsecinŃele executării succesive a contractului de asigurare ...... 276
§ 7.4. Elementele contractului de asigurare .......................................... 276
§ 7.5. încheierea contractului de asigurare.......................................... 278
§ 7.6. Proba contractului de asigurare - poliŃa de asigurare .................... 280
§ 7.7. Executarea obligaŃiilor contractuale.......................................... 280
7.1. ObligaŃia de plată .................................................................... 280
7.2. ObligaŃiile asiguratului la producerea riscului ............................ 282
7.3. ObligaŃia de declarare a cazului asigurat..................................... 282
7.4. ObligaŃia asigurătorului la apariŃia cazului asigurat...................... 283
§ 7.8. Modificarea contractului de asigurare........................................ 284
§ 7.9. încetarea contractului de asigurare - condiŃii generale intervenite
în rezilierea contractului .................................................................... 286
§7.10. Clauze speciale cuprinse în contractul de asigurare ..................... 287

12
Capitolul 6. Mediul de afaceri şi relaŃiile de muncă în contextul dreptului
comerŃului internaŃional

SecŃiunea 1. Mediul de afaceri - modificări legislative interne ale Codului


Muncii (Legea nr. 53/2003 cu completările şi modificările
ulterioare) referitoare la raporturile de muncă........................... 290
SecŃiunea 2. RelaŃiile de muncă in legislaŃia naŃională şi comunitară............. 292
SubsecŃiunea 1. Politica de Ocupare a forŃei de muncă în Uniunea
Europeană ................................................................................. 327
SubsecŃiunea 2. Momente cheie în domeniul politicii de ocupare a forŃei de
muncă ................................................................................... 336
§2.1. Carta Socială Europeană............................................................ 336
§2.2. Acordul de Politică Socială ........................................................ 337
§2.3. Obiectivele Strategiei de la Lisabona în privinŃa politicii de ocupare
a forŃei de muncă ...................................................... 341
SubsecŃiunea 3. Noua Agendă Socială (Strategia Lisabona) ...................... 342
SubsecŃiunea 4. Politica privind piaŃa muncii şi ocuparea forŃei de muncă în
România- armonizarea legislativă ........................................... 345
§ 4.1. Elaborarea Strategiei naŃionale de ocupare şi a Planului de acŃiuni
privind ocuparea forŃei de muncă ............................................... 347
SubsecŃiunea 5. Politici de ocupare a forŃei de muncă............................... 349
SubsecŃiunea 6. Politicile de piaŃa muncii................................................ 355
SubsecŃiunea 7. Dezvoltarea spiritului antreprenorial şi crearea de locuri de
muncă - element esenŃial pentru dezvoltarea unei afaceri pe termen
lung ............................................................................... 357
SubsecŃiunea 8. Concluzii pentru România privind Planul NaŃional de
ocupare a forŃei de muncă (PNAO).............................................. 359
SubsecŃiunea 9. Impactul Strategiei de la lisabona................................... 364
SubsecŃiunea 10. Recomandările formulate de către mediul de afaceri
Guvernului României în vederea atingerii obiectivului Lisabona.... 374
SecŃiunea 3. Beneficii şi costuri penlru mediul de afaceri după aderarea
României la Uniunea Europeană. ........................................... 376

Capitolul 7. Titluri comerciale de valoare (titluri de credit), ca


mijloace de plată

SecŃiunea 1. NoŃiune, sediul materiei, caracteristici...................................... 420


SecŃiunea 2. Clasificare ............................................................................ 421
SecŃiunea 3. Cambia................................................................................ 421
SubsecŃiunea 1. Sediul materiei şi condiŃii de valabilitate - de fond şi de
formă........................................................................................ 421
SubsecŃiunea 2. Girul............................................................................ 423
13
SubsecŃiunea 3. Avalul - caracteristici .................................................... 425
SubsecŃiunea 4. Clasificarea cambiilor şi plata acestora............................ 426
SecŃiunea 4. Biletul la ordin - sediul materiei şi caracterizare succintă ............ 427
SecŃiunea 5. CEC-ul................................................................................ 428
SubsecŃiunea 1. Sediul materiei.............................................................. 428
SubsecŃiunea 2. CondiŃii de fond............................................................ 428
SubsecŃiunea 3. CondiŃii de formă ......................................................... 429
SubsecŃiunea 4. ModalităŃi de plată a CEC-ului....................................... 429
SubsecŃiunea 5. ObligaŃiile semnatarului CEC-ului .................................. 430
SubsecŃiunea 6. Girul ........................................................................... 431
SubsecŃiunea 7. Avalul.......................................................................... 432
SubsecŃiunea 8. Cecul circular - definiŃie şi caracteristici.......................... 433

Capitolul 8. Bursele de mărfuri, bursele de valori,


piaŃa de capital - noŃiuni generale

SecŃiunea 1. Bursele de mărfuri: ............................................................... 435


SubsecŃiunea 1. Sediul materiei.............................................................. 435
SubsecŃiunea 2. DefiniŃie şi caracteristici ale Bursei de mărfuri.................. 437
SubsecŃiunea 3. DefiniŃie şi condiŃii pentru înfiinŃarea burselor de
mărfuri ..................................................................................... 438
SubsecŃiunea 4. SocietăŃile de brokeraj .................................................. 438
SubsecŃiunea 5. ŞedinŃele de bursă ........................................................ 440
SubsecŃiunea 6. OperaŃiuni de bursă ....................................................... 441
SubsecŃiunea 7. TranzacŃionarea şi încheierea contractelor........................ 441
SubsecŃiunea 8. Brokerii ....................................................................... 442
SecŃiunea 2. Bursele de valori................................................................... 442
SubsecŃiunea 1. Sediul materiei.............................................................. 442
SubsecŃiunea 2. Scurt istoric al Bursei de Valori Bucureşti........................ 443
SubsecŃiunea 3. Bursa electronică RASDAQ SA.................................... 447
SubsecŃiunea 4. InstituŃiile PieŃei de capital............................................. 449
§ 4.1. Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare.................................... 449
§ 4.2. AsociaŃia brokerilor (ANSVM) ................................................ 449
§4.3. Bursa Electronică RASDAQ (BER).......................................... 449
§ 4.4. Bursa de Valori Bucureşti......................................................... 450
§ 4.5. Societatea NaŃională de Compensare, Decontare şi Depozitare
(SNCDD) ............................................................................... 450
SubsecŃiunea 5. Obiectul de activitate al Bursei de valori.......................... 451
SecŃiunea 3. PiaŃa de capital ..................................................................... 451
SubsecŃiunea 1. Sediul materiei ............................................................. 451
SubsecŃiunea 2. ExcepŃii în aplicarea Legii nr. 297/2004 privind piaŃa de
capital....................................................................................... 452

14
SubsecŃiunea 3. Supravegherea pieŃelor reglementate ............................... 452
SubsecŃiunea 4. Sisteme alternative de tranzacŃionare ............................... 453

Capitolul 9. ConcurenŃa în afaceri şi protecŃia consumatorului


din perspectiva relaŃiilor de afaceri
SecŃiunea 1. ConcurenŃa în afaceri............................................................. 455
SubsecŃiunea 1. DefiniŃie...................................................................... 455
SubsecŃiunea 2. Sediul materiei şi acquis-vil comunitar în domeniul
concurenŃei aferent capitolului 6 - ConcurenŃa............................. 455
SubsecŃiunea 3. ConcurenŃă licită - leală - sediul materiei........................ 468
SubsecŃiunea 4. Practici monopoliste - abuzul de poziŃie dominantă- sediul
materiei .......................................................................... 469
SubsecŃiunea 5. ConcurenŃa neleală - definiŃie şi sediul materiei ............... 471
SubsecŃiunea 6. ConcurenŃa neleală m relaŃiile de afaceri cu elemente de
extraneitate (relaŃiile de comerŃ exterior)........................................ 473
§6.1. DefiniŃie şi sediul materiei......................................................... 473
§ 6.2. Structuri instituŃionale............................................................... 473
§ 6.3. Practici anticoncurenŃiale - sediul materiei şi definiŃie................... 474
SubsecŃiunea 7. Concentrarea economică - sediul materiei şi definiŃie........ 475
SubsecŃiunea 8. Consiliul ConcurenŃei..................................................... 478
SubsecŃiunea 9. Ajutorul de stat - sediul materiei şi definiŃie..................... 485
SubsecŃiunea 10. Memorandumul cuprinzând patru proiecte de scheme de
ajutor de stat aplicabile României stat membru 486
SubsecŃiunea 11. „Strategia naŃională de luptă antifraudă pentru protecŃia
intereselor financiare ale Uniunii Europene în România"................... 490
§ 11.1. MotivaŃia elaborării Strategiei.................................................. 490
§ 11.2. Finalitatea Strategiei ............................................................... 490
§ 11.3. Scopul Strategiei.................................................................... 491
8 11.4. ConŃinutul Strategiei............................................................... 491
§ 11.5. Principiile Strategiei............................................................... 491
§ 11.6. Obiectivele Strategiei............................................................. 491
SecŃiunea 2. ProtecŃia consumatorului din perspectiva relaŃiilor de afaceri ..... 493
SubsecŃiunea 1. NoŃiunea de protecŃie a consumatorilor - sediul
materiei şi definiŃie..................................................................... 493
SubsecŃiunea 2. Drepturile consumatorilor.............................................. 493
SubsecŃiunea 3. ObligaŃiile operatorilor economici .................................. 494
§ 3.1. ObligaŃii producători................................................................ 494
6 32. ObligaŃii distribuitori................................................................ 495
§ 3.3. ObligaŃii prestatorii de servicii.................................................. 495
SubsecŃiunea 4. Organele care asigură protecŃia consumatorului ............... 495
§ 4.1. Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Consumatorilor ................. 495
§ 42. AsociaŃiile pentru protecŃia consumatorilor................................. 496
§ 4.3. Organisme consultative............................................................ 498

15
Anexe
Anexa 1 - Codul principiilor de etică m afaceri pentru membrii Camerei
de ComerŃ şi Industrii al României (CCIR), elaborat de către
Camera de ComerŃ şi Industrie a României.............................. 503
Anexa 2 - Glosar de termeni
Politica de Ocupare a forŃei de muncă în UE................................. 509
Bursele de mărfuri, conform reglementărilor din Legea
357/2005 privind bursele de mărfuri........................................ 512
PiaŃa de capital conform Legii nr. 297/2004 privind piaŃa
de capital ............................................................................. 515
ConcurenŃa în afaceri ............................................................ 520
ProtecŃia consumatorilor conform OG nr. 21/1992, privind
protecŃia consumatorilor, republicată....................................... 524
Brevetele de invenŃie ................................................................ 529
Mărcile şi indicaŃiile geografice, şi atribuŃiile Oficiului de Stat
pentru InvenŃii şi Mărci m temeiul Legii nr. 84/1998 privind
mărcile şi indicaŃiile geografice.............................................. 534
Drepturile de autor în temeiul legii nr. 8/1996 privind drepturile
de autori şi drepturile conexe....................................................... ... 539
GaranŃia reală asupra fondului de comerŃ m temeiul Legii nr. 99
din 26 mai 1999 privind unele măsuri pentru accelerarea
reformei economice. Titlul VI - Regimul juridic al garanŃiilor
reale mobiliare....................................................................... 551
Procedura insolvenŃei în temeiul Legii nr. 85/2006 privind
procedura insolvenŃei, M. Of. 359 din 21 aprilie 2006................ 568
Activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor conform
Legii nr. 32 din 3 aprilie 2000 ................................................ 576
Anexa 3 - Mediul de afaceri din România - referinŃe utile..................... 587
Anexa 4 - Perioadele de tranziŃie cuprinse în Tratatul de aderare a
României la Uniunea Europeană............................................ 591
Anexa 5 - Societatea românească - ConfiguraŃia sărăciei şi a excluziunii
sociale în societatea românească............................................ 603
Anexa 6 - împărŃirea regională a României conform Legii nr. 151/1998
privind dezvoltarea regională ............................................... 612
Bibliografie selectivă ......................................................................... 613

16
CAPITOLUL I
INTRODUCERE ÎN DREPTUL AFACERILOR

SecŃiunea I. ConŃinutul dreptului afacerilor


Este important de remarcat încă de la început că nu există până în
prezent o definiŃie unanim recunoscută în doctrină şi în literatura de
specialitate. Acest fapt generează abordări diferite şi complexe, pornind de
la originile dreptului afacerilor care, de multe ori, este identificat, în
percepŃia nespecialiştilor, cu dreptul comercial. Există astfel opinii conform
cărora „Ies affaires sont Ies affaires"1. Acelaşi autor consideră că dreptul
afacerilor nu poate fi considerat el însuşi o ramură de drept distinctă în
pofida intersectării cu multe alte ramuri de drept, fie ele de natură
economică sau juridică. Chiar dacă în 1993, data apariŃiei volumului
Dreptul afacerilor nu se putea vorbi încă despre o ramură distinctă, aceasta
a început să se contureze, pe măsură ce anii au trecut şi relaŃiile de afaceri
au început să se diversifice în contextul evoluŃiilor pe piaŃa muncii, a
relaŃiilor economico-financiare, a extinderii schimburilor comerciale într-un
spaŃiu geografic din ce în ce mai larg, a fenomenelor globalizării care
afectează un număr din ce în ce mai mare de populaŃie.
Astfel, încep să apară noi provocări, care au obligat şi acest aparent
„nou drept al afacerilor", deosebit de mobil, să se integreze în fenomenele
manifestate în societate, să se înglobeze în ansamblul dreptului. Adaptarea
schimbărilor rapide, ivite în practică, s-a manifestat în multe sectoare şi
astfel a obligat legiuitorul să elaboreze o serie de legi care să facă faŃă
provocărilor practice oferite de viaŃa reală.

________________________________________________

1
Opinie exprimată de către directorul Institutului de drept economic, fiscal şi
social şi profesor la Universitatea Dauphine - Paris, Alfadari Elie, în volumul Droit
des affaires, Ies cadres generaux, Ed. Litec, Libraire de la Cour de cassation,
1993.
17
Istoric vorbind, putem analiza sintetic evoluŃia activităŃilor
economice şi condiŃia muncitorului care a desfăşurat activităŃi economice,
comerciale, respectiv de afaceri. EvoluŃia activităŃilor economice poate fi
sintetizată în patru stadii care s-au succedat:
1. Agricultura - la început nomadă, pornind de la triburile nomade,
care practicau vânătoarea şi pescuitul şi apoi sedentară.
2. Artizanatul - constând în transformarea materiilor prime, dar cu
încorporarea muncii personale, respectiv prelucrarea de către om a acestor
materiale.
3. ComerŃul - iniŃial maritim, din antichitate, apoi terestru, mergând
până la marile magazine ale secolului al XTX-lea, respectiv a marilor
depozite de mărfuri ale secolului XX.
4. Industria - pornind de la primele manufacturi, la apariŃia
„maşinismului" şi a automatizării şi în prezent a computerizării tuturor ope
raŃiunilor industriale, ca efect al dezvoltării tehnologiilor şi al progresului
tehnic.
EvoluŃia condiŃiei muncitorului poate fi sintetizată şi ea în corelaŃie
cu sistemele economice din fiecare stat astfel:
1. exploatarea omului sub forma sclavagismului (iniŃial exploatarea
omului de către om şi ulterior se poate vorbi tot de o formă de subordonare,
dar a omului de către maşină, în momentul apariŃiei capitalismului indus-
trial);
2. munca independentă - comercianŃi, industriaşi, membrii ai profe-
siunilor liberale etc.
Aceste fenomene au generat şi exacerbarea luptei de clasă în privinŃa
asigurării unei protecŃii a salariaŃilor în privinŃa duratei muncii (a timpului de
lucru obligatoriu), a garanŃiilor legate de resurse, a securităŃii sociale etc.)
Toate aceste evoluŃii au generat situaŃii noi, care au trebuit să fie
reglementate de către legiuitor sub forma normelor juridice care să
reglementeze domeniul vast al afacerilor, al schimburilor comerciale, al
relaŃiilor de afaceri etc.
în opinia directorului Institutului de drept economic, fiscal şi social şi
profesor la Universitatea Dauphine - Paris, Alfadari Elie2, dreptul
afacerilor, deşi este o disciplină multidisciplinară, în volumul său, nu
abordează decât aspecte generale despre concurenŃă, preŃuri, monedă şi

_________________________

2
Idem

18
credit; apoi despre întreprinderi - noŃiuni, organizare concentrare şi
tratamentul dificultăŃilor, şi alte activităŃi - producŃia, distribuŃia şi
consumul, protecŃia consumatorului.
Cu toate acestea, autorul plasează dreptul afacerilor atât între
disciplinele juridice cât şi între cele economice şi recunoaşte absenŃa
autonomiei dreptului afacerilor.3
Chiar dacă „afacerile sunt afaceri", dreptul afacerilor poate fi consi-
derat un drept economic4. în această opinie, dreptul economic cuprinde:
1. cadrul juridic al economiei, în care se studiază reglementările lega-
te de monedă, credit, dar şi aspecte esenŃiale legate de concurenŃă şi preŃuri;
2. agenŃii economici, analizând, în special, „întreprinderile"5, res-
pectiv societăŃile comerciale sub toate formele cunoscute şi reglementate de
Codul comercial şi alte legi speciale;
3. obiectele economice6 (bunuri şi servicii) - bunurile în forma lor
(corporale şi necorporale) şi serviciile;
4. activităŃile economice: producŃie, distribuŃie şi consum.
Economia este cea care stabileşte circuitele între diferiŃii agenŃi
economici, instituŃii financiare şi administraŃie, pentru a face ca bunurile şi
serviciile să circule pe piaŃă. In acest circuit economic este de remarcat atât
componenta internă a relaŃiilor comerciale, de afaceri între firmele de
aceeaşi naŃionalitate, dar şi componenta externă pentru relaŃiile de afaceri
între firme unde intervine elementul de extraneitate, altfel spus, unul din
partenerii relaŃiei contractuale comerciale este o firmă străină. Toate aceste
elemente încep să capete conotaŃii speciale, Ńinând cont de faptul că
România este membră a Uniunii Europene, iar afacerile în România deja
_______________________________________________
3
în acest context, a se vedea pentru detalii secŃiunea III -
Caracteristicile dreptului afacerilor.
4
Opinie exprimată de Jacquemin A. şi Schrans G. în volumul Le droit
economique, PUF, 1970, şi de alŃi autori în diverse reviste de specialitate
începând din 1961, 1967-1980.
5
Termenul uzitat este „entreprise", care în traducere înseamnă
întreprindere, acŃiune afacere - conform DicŃionarului francez-român -
administrativ, comercial, economic, financiar-bancar şi juridic, autor
Christine-Anca Savin, şi Vasile Savin, Editura Dacia EducaŃional, 2001.
6
Termenul uzitat este „objects", conform Alfadari Elie, Droit des
affaires. Ies cadres gineraux, Ed. Litec, Libraire de la Cour de cassation,
1993, p. 4
19
implică relaŃii comerciale cu firme străine, ale căror Ńări de origine sunt atât
în spaŃiul comunitar, dar şi din lumea întreagă.
In contextul actual, în care elementele globalizării sunt prezente din
ce în ce mai mult în viaŃa fiecărui român, cetăŃean european, studierea
dreptului afacerilor reprezintă o necesitate şi oferă o imagine de ansamblu a
mediului de afaceri, a normelor juridice şi economice care reglementează
domeniul şi în perspectiva unei economii competitive şi performante.
Din aceste considerente sunt deja redactate, pentru facultăŃile
economice, o serie de cursuri de Dreptul afacerilor, deşi multe din acestea
au un pronunŃat caracter economic şi mai puŃin juridic. Este important de
analizat locul dreptului afacerilor între celelalte discipline de drept, dar şi
raportul dreptului afacerilor cu alte discipline juridice şi economice.
SecŃiunea n. Raporturile dreptului afacerilor cu alte discipline
Raporturile şi interdependenŃa dintre dreptul afacerilor şi alte ramuri
de drept formează sistemul unitar de norme juridice care acŃionează în ca-
drul dreptului afacerilor şi care dau un caracter interdisciplinar dreptului
afacerilor.
SubsecŃiunea 1. Raportul dreptului afacerilor cu ştiinŃele eco-
nomice7:
a) dreptul afacerilor este „un drept" şi nu „economie"
- presupune un ansamblu de norme juridice
b) dreptul afacerilor se raportează la economie
Raportul dreptului afacerilor cu ştiinŃele economice poate fi analizat
din două perspective:
PI) Perspectiva macroeconomică
- dreptul afacerilor este, în principal, un drept de intervenŃie a statului
în domeniul economic;
- dreptul afacerilor reflectă politica statului
• la nivel naŃional (de exemplu: lupta contra inflaŃiei, şi şomajului)
• la nivel sectorial (ajutoarele în siderurgie - între limitele admise de
normele europene pentru a nu fi ajutor de stat, amenajarea teritoriului,
planurile de dezvoltare regională)

________________________________
7
Alfadari Elie, Droit des affaires, Ies cadres gintraux, Ed. Litec,
Libraire de la Cour de cassation, 1993.

20
P2) Perspectiva microeconomică
- dreptul afacerilor este, în principal, un drept al întreprinderilor8
(societăŃilor) care include:
• raporturile interne în întreprinderi (structură, gestiune, raporturile cu
asociaŃii, cu personalul etc.)
• raporturile cu alte întreprinderi (raporturile cu clientela, raporturile
cu concurenta, sau rapoturile de intergrare: fuziune, absorbŃie, control,
acorduri comerciale, înŃelegeri între părŃi etc.)
SubsecŃiunea 2. Raportul dreptului afacerilor cu ştiinŃele juridice
a) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul public;
b) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul privat;
c) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul internaŃional şi
european/comunitar;
d) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul procesual civil şi penal;
e) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul comerŃului internaŃional.
a) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul public9:
- raporturi cu dreptul administrativ în privinŃa regulilor care
vizează relaŃiile societăŃilor comerciale şi a firmelor cu autorităŃile admi-
nistrative, libertăŃile comerciale, regulile privind egalitatea în faŃa serviciilor
publice, ordinea publică economică, raporturi juridice de drept adminis-
trativ, concretizate în acte administrative individuale, aplicabile afacerilor etc.
- raporturi cu dreptul fiscal în privinŃa importanŃei reglementărilor
fiscale în constituirea şi funcŃionarea societăŃilor comerciale şi a firmelor şi
companiilor, stabilirea şi încasarea impozitului pe profit, şi a altor impozite
şi taxe prevăzute în legislaŃia fiscală, plătibile de către contribuabilii
persoane juridice, predictibilitatea reglementărilor fiscale pentru a asigura
stabilitatea mediului de afaceri şi posibilitatea orientării afacerii pe termen
lung prin întocmirea unui plan de afaceri realist şi profitabil, atât pentru
firma/compania respectivă, cât şi pentru statul care încasează impozite şi
taxe de la contribuabil, fie el persoană fizică sau juridică.

___________________________________________
8
Opinie exprimată de Alfadari Elie, directorul Institutului de drept
economic, fiscal şi social şi profesor la Universitatea Dauphine - Paris.
9
A se vedea Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica,
Drept comercial, ediŃia a IlI-a, Editura AII Beck, 2004.

21
De altfel, în legislaŃia fiscală naŃională, respectiv Codul fiscal (Legea
nr. 571/2003 privind Codul fiscal), prevede în cap.2, Interpretarea şi
modificarea Codului fiscal, art.3, principiile fiscalităŃii:
,,a) neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii
de investitori şi capitaluri, cu forma de proprietate, asigurând condiŃii egale
investitorilor, capitalului român şi străin;
b) certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare,
care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea şi
sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv
aceştia să poată urmări şi înŃelege sarcina fiscală ce le revine, precum şi să
poată determina influenŃa deciziilor lor de management financiar asupra
sarcinii lor fiscale;
c) echitatea fiscală la nivelul persoanelor fizice, prin impunerea
diferită a veniturilor, în funcŃie de mărimea acestora;
d) eficienŃa impunerii prin asigurarea stabilităŃii pe termen lung
a prevederilor Codului fiscal, astfel încât aceste prevederi să nu conducă
la efecte retroactive defavorabile pentru persoane fizice şi juridice, în raport
cu impozitarea în vigoare la data adoptării de către acestea a unor decizii
investiŃionale majore."
- raporturi cu dreptul penal, legate de regulile de ordine publică
economică, incriminarea şi sancŃionarea faptelor legate de existenŃa,
derularea şi realizarea afacerilor şi care sunt sancŃionate penal.10
b) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul privat:
- raporturi cu dreptul civil care „furnizează" regulile generale în
privinŃa bunurilor, contractelor şi asigurărilor - respectiv regimul juridic al
bunurilor, capacitatea juridică (de folosinŃă şi de exerciŃiu), a subiecŃilor de
drept, participanŃi la raporturile de drept civil sau comercial.11
- raporturi cu dreptul comercial, legate de tehnicile particulare în
lumea comercianŃilor, de la micii întreprinzători şi asociaŃiile familiale la

____________________________

10
InfracŃiuni prevăzute de Codul penal: luarea, darea de mită, traficul de
influenŃă, abuzul în serviciu, înşelăciunea, gestiunea frauduloasă, fals, uz de fals, concurenŃă
neloială, dar şi infracŃiuni prevăzute în Legea nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
11
DispoziŃii cu caracter civil sunt reglementate fie de Codul civil
(legea generală), Decretul lege 31/1954 privind persoana fizică şi persoana juridică
(act normativ cu caracter special).

22
marii producători industriali, bancheri (finanŃişti) şi transportatori; socie-
tăŃi comerciale şi proceduri colective de executare asupra bunurilor
sechestrate etc.
Există autori12 care consideră că dreptul afacerilor are caracter
pluridisciplinar mai accentuat decât dreptul comercial. Astfel, dreptul
afacerilor conŃine:
• elementele de drept privat;
• elemente de drept public respectiv de drept fiscal, drept al muncii,
protecŃia consumatorului (care se caracterizează prin norme imperative):
• elemente de economie politică:
• elemente de management (privind organizarea şi gestiunea între-
prinderii) etc.
- raporturi cu dreptul muncii (social), legate de organizarea
internă a societăŃii, repartizarea muncii, retribuirea muncii, încheierea,
modificarea, încetarea contractului de muncă, răspunderea disciplinară şi
materială a angajatului, sau a altui participant în relaŃiile de afaceri,
(persoană fizică/juridică) şi alte relaŃii între angajator şi salariat, care sunt
reglementate de normele de drept al muncii. Aceste reguli vor fi
aplicabile şi în relaŃiile de muncă implicate în dreptul afacerilor, pentru
activităŃile de comerŃ.
- raporturi cu dreptul internaŃional privat în materia
dispoziŃiilor privind normele conflictuale, frauda la lege, excepŃia de
ordine publică, trimiterea, retrimiterea, dacă raportul juridic al afacerilor
prezintă cel puŃin un element de extraneitate, element care ridică
problema legii aplicării acelui raport juridic.
c) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul internaŃional şi
european/comunitar
- dreptul afacerilor, deşi este un drept naŃional, nu trebuie abordat
doar din perspectiva îngustă a relaŃiilor comerciale şi de afaceri naŃionale,

______________________________

12
Dragoş - Alexandru Sitaru, Dreptul comerŃului internaŃional -Tratat,
Partea generală, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004, p. 154, citând opiniile
următorilor autori: I. Turcu, Dreptul afacerilor, Editura Chemarea, 1992, p. 5,6, I.
Turcu, Teoria şi practica dreptului comercial român, voi. 1, Editura ELL, 1998, p 19,
V. Pătulea, C. Turianu, Curs rezumat de drept al afacerilor, Editura Scripta, 1994, p.
9-12, Şt. Cărpenaru, Drept comercial român, ediŃia a IV-a, Editura AH Beck,
2002, p. 22-23.
23
ci şi prin prisma relaŃiilor internaŃionale şi a relaŃiilor comunitare, într-o
Europă în care PiaŃa Unică reprezintă pilonul cheie al integrării europene,
cu rol principal în pregătirea Uniunii Economice şi Monetare, şi care
stimulează creşterea economică şi gradul de ocupare a forŃei de muncă,
întărind totodată competitivitatea în spaŃiul Uniunii Europene.13
d) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul procesual civil şi
penal
- dreptul afacerilor presupune şi rezolvarea eventualelor litigii care
apar între partenerii de afaceri, partenerii contractuali. Astfel, sunt
utilizate normele juridice de drept procesual civil şi penal pentru soluŃio
narea litigiilor civile şi penale în legătură cu afacerile, dar şi elementele
legate de competenŃa materială şi teritorială a organelor de jurisdicŃie.
e) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul comerŃului
internaŃional14
CorelaŃia dreptului afacerilor cu comerŃul internaŃional este tratată
diferit de autori. Astfel, în unele opinii, dreptul afacerilor nu ar exista
distinct faŃă de dreptul comercial15, existând chiar unele asemănări şi
deosebiri, după cum urmează:
- dreptul afacerilor se aseamănă cu dreptul comerŃului
internaŃional prin caracterul pluridisciplinar: ambele conŃin elemente de
drept civil şi comercial, în principal, dar şi elemente de drept public, fiscal
şi valutar, precum şi de drept al muncii.
- dreptul afacerilor se deosebeşte de dreptul comerŃului interna-
Ńional prin faptul că dreptul afacerilor se concentrează pe elementele care
vizează organizarea, managementul şi activitatea firmei orientată către
obŃinerea de profit, dreptul comerŃului internaŃional abordează relaŃiile
comerciale dintre partenerii de afaceri, contracte internaŃionale şi alte
instituŃii, cum sunt subiectele raporturilor comerciale internaŃionale.

________________________________

13
A se vedea Roxana-Daniela Păun, SpaŃiul Monetar European, Editura
Expert, Bucureşti, 2004, capitolul Coordonatele politicii fiscale a statelor din
Uniunea Europeană, secŃiunea Buna funcŃionare a pieŃei unice, p. 77.
14
A se vedea Dragoş-Alexandru Sitaru, Dreptul comerŃului internaŃional
- Tratat, Partea generală, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004.
15
Dragoş-Alexandru Sitaru, Dreptul comerŃului internaŃional - Tratat.
Partea generală. Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004. p. 153-155.

24
operaŃiunile de creditare, precum şi modalităŃile de soluŃionare a litigiilor,
fiind toate secundare ideii de promovare a relaŃiei comerciale dintre firme.
SecŃiunea m. Caracteristicile dreptului afacerilor
Caracteristicile dreptului afacerilor
- dreptul afacerilor nu este un drept autonom
- nu se referă la un domeniu concret, particular, ci la toată acti-
vitatea şi viaŃa economică;
- nu vizează categorii particulare de personal, spre deosebire de
dreptul comercial, ci doar anumiŃi cetăŃeni, care au calitatea de comer-
cianŃi/oameni de afaceri;
- nu are instanŃe specializate, în ciuda tendinŃelor de formare a
unor instanŃe economice, se tinde totuşi spre specializarea unor anumite
tribunale, după modelul instanŃelor comerciale. (Totuşi aceste instanŃe vor
judeca doar cauze comerciale, şi nu şi penale, pentru care există instanŃe
specializate, deşi poate fi vorba în cadrul dreptului afacerilor şi de
infracŃiuni de natură penală în relaŃia de afaceri - dreptul penal al
afacerilor - care se conturează ca subramură de drept).
- dreptul afacerilor este un drept original, multidisciplinar16
- permite încorporarea unor reguli cărora le găseşti cu greu loc în
altă disciplină tradiŃională, pentru că reglementează elemente aparent fără
legătură cu alte ramuri de drept, dar fără de care nu se poate desfăşura o
activitate de afaceri (pentru termenul de „afaceri" are o sferă mai largă de
cuprindere decât termenul de „comercial").
- sintetizează reguli aplicabile altor ramuri de drept. Cu toate
acestea, nu se poate vorbi despre un mozaic, o juxtapunere de reguli, ci,
mai degrabă, o construcŃie coerentă, care permite înŃelegerea raporturilor
comune între instituŃii asupra regulilor care până acum păreau separate.
- constituie un liant între drept şi economie, conştientizând
problemele concrete cu care se confruntă această ramură de drept, care
încă nu are o metodologie de abordare comună, reglementată şi unanim
recunoscută, deşi domeniul afacerilor este cel care uneşte practic lumea
economică de cea juridică, o lume economică reglementată juridic şi care

_____________________________
16
A se vedea referirile la raportul dreptului afacerilor cu dreptul
comercial, p. 4.
25
este esenŃială în funcŃionarea unei societăŃi dezvoltate. (într-o abordare sim-
plistă, fără afaceri nu s-ar produce nimic, iar societatea nu ar putea evolua)
- dreptul afacerilor este un drept extrem de mobil
- reflectă schimbările din viaŃa societăŃii în ansamblul ei, gene-
rate de apariŃia şi dezvoltarea fenomenelor economice diverse, apărute pe
piaŃă şi, în acest context, presupune adaptarea normelor juridice în funcŃie
de realităŃile vieŃii sociale şi economice. Aceste adaptări la schimbări se
regăsesc, de altfel, în toate sectoarele de activitate, sarcina legiuitorului
fiind aceea de a reglementa unele legi cu titlu experimental (astfel s-a
întâmplat în FranŃa: Legea din 1989, privind venitul minim de inserŃie17),
care ulterior s-au îmbunătăŃit în funcŃie de răspunsul mediului de afaceri.
- evoluŃia din cadrul mecanismelor de sancŃionare corespunde
unei evoluŃii a mentalităŃilor: dreptul penal a fost utilizat iniŃial, în prin-
cipal, ca un „avertisment" acordat agenŃilor economici., fiind rar utilizat
în practică. Ulterior, odată cu evoluŃiile despre care am vorbit anterior,
începe să se contureze chiar o disciplină distinctă, din dreptul penal, şi
anume un drept penal al afacerilor, a cărui consacrare apare în secolul
al XX-lea, care sancŃionează criminalitatea (infracŃionalitatea în afaceri).
Cauzele care au impus conturarea dreptului penal al afacerilor sunt:
marea criză economică din 1929, marile scandaluri financiare şi apariŃia
în planul economiei liberale a tendinŃei de dirijare din partea statului18,
precum şi necesitatea de a asigura o depăşire eficientă a tuturor tipurilor
de infracŃionalitate, de la micile furturi până la marile escrocherii
financiare care pun în pericol stabilitatea economică a unui stat19. Wilfrid
Jeandidier consideră perioada 1807-1950 „prima vârstă" a dreptului penal
al afacerilor, insistând asupra consacrării acestuia abia după 195020.

_______________________________

17
„Revenue minimun d'insertion (RMI)" = venitul minim de inserŃie,
adică alocaŃia socială acordată, alături de alte acŃiuni, celor defavorizaŃi.
18
G.Gindicelli-Delage, Droit penale des affaires, Dalloz, 1996, p 7.
19
Opinie exprimată de reputata specialistă în domeniul penal, Mireille
Delmas-Marty, care consideră că dreptul penal al afacerilor a apărut din
necesitatea de protejare împotriva fraudelor şi s-a impus definitiv ca urmare a
pericolului pe care-1 reprezintă infracŃionalitatea în afaceri, în Droit penale
des affaires, Dalloz, 1996.
20
Droit penale des affaires, PUF, 1981.
26
Toate acestea reprezintă un argument în plus pentru a analiza în acest
curs, într-un capitol distinct, Răspunderea penală a persoanei juridice.

SecŃiunea IV. Obiectul de studiu al dreptului afacerilor


Obiectul de studiu al dreptului afacerilor este structurat în două
părŃi:
Partea generală - sunt examinate analitic şi sintetic afacerile
privite ca fapte de comerŃ, fondul de comerŃ, subiectele raportului de
afaceri - persoana fizică şi juridică, insistând asupra societăŃilor
comerciale. Aspectele legate de concurenŃă şi protecŃia consumatorului,
deşi fac parte tot din partea generală, am analizat-o distinct într-un
capitol, după partea specială, insistând asupra elementelor de noutate
legate de cele două subiecte tratate.
Partea specială examinează principalele contracte specifice
activităŃii de afaceri şi valorile mobiliare specifice.
Cursul se încheie cu o bogată parte de anexe, în care se poate
consulta câte un glosar de termeni aproape pentru fiecare capitol, cu
trimiteri directe la actele normative care reglementează domeniul
respectiv, dar şi cu anumite teme care reprezintă suportul discuŃiilor
pentru activităŃile aplicative de la seminar.
SecŃiunea V. Izvoarele dreptului afacerilor
După natura lor, izvoarele dreptului afacerilor pot fi împărŃite în
două categorii21:
V.l. Izvoare normative (legile şi uzurile comerciale)
V.2. Izvoare interpretative (jurisprudenŃa şi doctrina)

V.l. Izvoare normative: în categoria legilor sunt incluse


ConstituŃia, legile adoptate de Parlament, Hotărârile şi OrdonanŃele
Guvernului, uzanŃele comerciale şi convenŃiile internaŃionale.

_________________________________

21
A se vedea Ion Turcu, Dreptul afacerilor, Editura FundaŃiei
„Chemarea" Iaşi, 1993, p. 9 şi urm.
27
1. ConstituŃia ca lege fundamentală,
ART. 135
Economia
(1) Economia României este economie de piaŃă, bazată pe libera
iniŃiativă şi concurenŃă.
(2) Statul trebuie să asigure:
a) libertatea comerŃului, protecŃia concurenŃei loiale, crearea
cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producŃie;
b) protejarea intereselor naŃionale în activitatea economică,
financiară şi valutară;
ART. 136
Proprietatea
(1) Proprietatea este publică sau privată.
(2) Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi
aparŃine statului sau unităŃilor administrativ-teritoriale.
(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condiŃiile legii organice.
ART. 44
Dreptul de proprietate privată
(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanŃele asupra statului, sunt
garantate. ConŃinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de
lege, indiferent de titular. CetăŃenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul
de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiŃiile rezultate din
aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaŃionale
la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiŃiile
prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.
2. Codul comercial constituie principalul izvor al dreptului
afacerilor, iar Codul civil constituie izvor subsidiar. Rolul de „drept
comun" al Dreptului civil în raport cu Dreptul comercial este reafirmat şi
prin dispoziŃiile art. 47 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea
unităŃilor economice de stat ca regii autonome şi societăŃi comerciale
(M. Of. 98/1990)22.

______________________________
22
Art. 47: „RelaŃiile comerciale dintre regiile autonome, cele dintre
societăŃile comerciale cu capital de stat, precum şi relaŃiile dintre ele ori între
ele şi stat se vor desfăşura pe baze contractuale.

28
3. Legi comerciale speciale
LegislaŃia poate fi împărŃită în funcŃie de perioada de timp elaborată
în:
3.1. LegislaŃie „prerevoluŃionară" încă aplicabilă:
*Legea nr. 58 din 1 mai 1934 asupra cambiei şi biletului la ordin cu
modificările şi completările ulterioare
*Legea nr. 59/din 1 mai 1934 asupra Cecului cu modificările şi
completările ulterioare
*Legea nr.178 / din 30 iulie 1934 pentru reglementarea contractului
de consignaŃie.
3.2. LegislaŃie „postrevoluŃionară":
*Legea nr. 507/2002 privind organizarea şi desfăşurarea unor
activităŃi economice de către persoane fizice
* Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităŃilor economice de
stat ca regii autonome şi societăŃi comerciale, cu modificările şi
completările ulterioare,
* Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităŃilor economice de
stat ca regii autonome şi societăŃi comerciale, cu modificările şi
completările ulterioare,
* Legea nr. 26/1990, privind registrul comerŃului, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare,
* Legea nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare,
* Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaŃiei împotriva unor
activităŃi comerciale ilicite, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare,
* Legea nr. 11/1991, privind combaterea concurenŃei neloiale, cu
modificările şi completările ulterioare,
* Decret -lege nr. 139 din 11 mai 1990 emis de către Consiliul
Provizoriu de Uniune NaŃională privind Camerele de ComerŃ şi Industrie
din România

_________________________________

Contractele încheiate între agenŃii economici, menŃionaŃi la alin. 1, vor


fi guvernate de principiul libertăŃii contractuale şi de reglementările cuprinse
în Codul civil şi Codul comercial român, cu excepŃiile decurgând din prezenta
lege."
29
* Legea nr. 58/1998, Legea bancară, cu modificările şi completările
ulterioare,
*Legea nr. 32/2000 privind societăŃile de asigurare şi
supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare,
* Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare,
* OUG nr. 92/1997 privind stimularea investiŃiilor directe aprobată
prin legea nr. 241/1998 pentru aprobarea OrdonanŃei de urgenŃă a
Guvernului nr. 92/1997 privind stimularea investiŃiilor directe, cu
modificările şi completările ulterioare,
* OUG nr.88/1997 privind privatizarea societăŃilor comerciale,
aprobată prin Legea nr. 44 din 20 februarie 1998 pentru aprobarea
OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea
societăŃilor comerciale, cu modificările şi completările ulterioare,
* Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică,
♦Legea nr. 451/2004 privind marca temporală,
♦Legea nr. 297/2004 privind piaŃa de capital,
♦Legea nr. 31/2006 privind securizarea creanŃelor,
♦Legea nr. 32/2006 privind obligaŃiunile ipotecare,
♦H.G. nr. 396/2002 privind unele măsuri referitoare la procedura de
elaborare a proiectelor de acte normative cu relevanŃă asupra mediului de
afaceri,
♦Regulament nr. 2 din 9 februarie 2006 privind pieŃele regle-
mentate şi sistemele alternative de tranzacŃionare, emis de CNVM,
♦Regulament nr. 13 din 20 iulie 2006 privind obligaŃiunile
ipotecare, emis de CNVM,
♦Legea nr. 357/2005 privind bursele de mărfuri,
♦Decizia din 7 iulie 2006 a Camerei de ComerŃ şi Industrie a
României, M. Of. nr. 753 din 5 septembrie 2006, privind aprobarea
Regulamentului privind avizarea, supravegherea, controlul şi sancŃionarea
activităŃii burselor de mărfuri, precum şi publicarea acestuia în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
♦Legea nr. 365/2002 privind comerŃul electronic, cu modificările şi
completările ulterioare
♦OG nr. 85/2004 privind protecŃia consumatorilor la încheierea şi
executarea contractelor la distanŃă privind serviciile financiare, aprobată
prin Legea nr. 399/2004.

30
4. ConvenŃii internaŃionale prin care se asigură implicarea
dreptului comerŃului internaŃional în dreptul afacerilor. Exemplificăm:
* suprapunerea, peste reglementările interne, care rămân în vigoare,
a unor reglementări internaŃionale uniforme care se aplică numai în
relaŃiile internaŃionale. Astfel de reglementări sunt cuprinse în ConvenŃiile
de la Berna din 14 octombrie 1890 privind transporturile feroviare,
ConvenŃia de la Varşovia din 12 octombrie 1929 asupra transporturilor
aeriene, ConvenŃia de la Viena din 11 aprilie 1890 asupra contractelor de
vânzări internaŃionale de mărfuri etc.
V.2. Izvoare interpretative (jurisprudenŃa şi doctrina) JurisprudenŃa
distinge două categorii de uzuri comerciale: uzuri legislative şi uzuri
interpretative.23
Uzurile legislative sunt izvoare de drept comercial cu aplicaŃie
subsidiară şi limitată la situaŃiile prevăzute de lege, iar uzurile interpre-
tative devin aplicabile prin voinŃa părŃilor în anumite contracte
individuale.24

__________________________________

23
Curtea de CasaŃie, decizia din 13 decembrie 1913, reprodusă în M.A
Dumitrescu, Codul de comerŃ adnotat, Editura Cugetarea, Bucureşti, 1926, p. 2.
24
I Turcu, op. cit, p. 11.
31
CAPITOLUL II
FAPTE DE COMERł, FONDUL DE COMERł

SecŃiunea I. Fapte de comerŃ


SubsecŃiunea 1. DefiniŃii
Codul comercial nu dă o definiŃie a faptei de comerŃ, el stabilind
doar o listă (enunŃiativă şi nu limitativă) a actelor juridice şi operaŃiunilor
pe care le declară fapte de comerŃ. Cu toate acestea în doctrină s-au
formulat mai multe definiŃii.
DefiniŃie1: Orice activitate care dă naştere la raporturi juridice
guvernate de legea comercială şi care se întemeiază pe ideea de schimb
de mărfuri şi valori, fiind calificată ca o activitate de intermediere în
operaŃiunile de schimb.
DefiniŃie2: Actele sau faptele sau, mai larg, faptele de comerŃ sunt
actele juridice, faptele juridice şi operaŃiunile economice prin care se rea-
lizează producerea de mărfuri, executarea de lucrări ori prestarea de ser-
vicii sau o interpunere în circulaŃia mărfurilor, cu scopul de a obŃine
profit.
De altfel, termenul juridic de „fapte de comerŃ" este propriu numai
Codului comercial român, care se delimitează, în această privinŃă, atât de
modelul italian, cât şi de cel francez, ambele folosind termenul de „act"
(„Acte de commerce"; „atti di comercio").

__________________________
1
Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, Drept
comercial, ediŃia a III-a, Editura AII Beck, 2004, p. 21.
2
Şt. D. Cărpenaru, Drept comercial român, ediŃia a V-a, Editura AII
Beck, 2004, p 28.

32
SubsecŃiunea 2. Teorii3:
TI. Teoria speculaŃiei:
EsenŃa teoriei: actul de comerŃ este un act de speculaŃie. Termenul
de speculaŃie în dreptul comercial = orice activitate prin care se urmăreşte
obŃinerea de beneficii (profit) şi nu în sens peiorativ = înşelăciune în
afaceri.
Caracterul esenŃial al actului de comerŃ constă în scopul său:
realizarea unui profit (animus lucri)
ObiecŃiuni referitoare la teoria speculaŃiei, care îi contestă
existenŃa:
-Este un criteriu inexact: a) prea larg - deoarece implică şi
operaŃiuni speculative, care au caracter civil - exemplu: activitatea
agricolă, meşteşugărească-
b) prea îngust - deoarece există operaŃiuni comerciale care nu sunt
speculative, deci nu urmăresc obŃinerea profitului - ex: vânzarea de
mărfuri în pierdere, pentru atragerea clientelei sau pentru reclamă, ca
strategie de piaŃă.
-Este greu de aplicat întrucât urmăreşte intenŃia de realizare a
profitului şi realizarea lui efectivă.
T2. Teoria circulaŃiei:
EsenŃa teoriei: actul de comerŃ este un act de circulaŃie. Caracterul
esenŃial al actului de comerŃ constă în obiectul său:
actul de interpunere în circulaŃia mărfurilor între producător şi consumator.
Inconveniente ale acestei teorii:
-Este un criteriu inexact deoarece există şi acte comerciale care
sunt străine circulaŃiei mărfurilor - exemplu: actele agenŃiilor şi oficiilor
de afaceri
-Este un criteriu discutabil sub aspectul diferenŃei între activitatea
de transformare a unor bunuri în produse de o valoare mai mare -
activitate de producŃie - recunoscută ca activitate comercială şi activitatea
de intermediere (distinctă faŃă de prima)
Exemplu: fabricantul este, în principal, un producător al mărfii şi
numai cu titlu accesoriu un intermediar, dacă acesta face o cumpărare în

____________________________
3
Şt. D. Cărpenaru, op. cit, p 26-28.
33
scop de revânzare, atunci când cumpără materiile prime, materiale, şi
vinde produsele rezultate din prelucrarea lor.
T3. Teoria întreprinderii: actul de comerŃ este actul îndeplinit
printr-o întreprindere4.
EsenŃa teoriei: actul de comerŃ se realizează în cadrul unei
întreprinderi, presupune repetarea profesională a actelor, urmare a unei
organizări prestabilite şi bazate pe mijloace materiale date.
Caracterul esenŃial al actului de comerŃ constă într-o activitate
organizată sistematic şi nu într-un act juridic sau operaŃiune cu
caracter izolat
ObiecŃiuni referitoare la teoria întreprinderii care îi contestă
existenŃa:
- Unele acte (actele agenŃilor de bursă) se realizează fără existenŃa
unei organizări pe care o implică întreprinderea.
- Pe lângă întreprinderi comerciale există şi întreprinderi cu
caracter civil (exemplu: o exploatare agricolă)
- Criteriul nu este suficient de precis, deoarece nu stabileşte gradul
de organizare al activităŃii care trebuie să fie obligatoriu pentru a conferi
un caracter comercial unei întreprinderi.
T4. Teoria mixtă: actul/faptul de comerŃ este actul juridic/faptul
juridic şi operaŃiunile de comerŃ prin care se realizează producerea de
mărfuri, executarea de lucrări ori prestarea de servicii sau o interpunere în
circulaŃia mărfurilor, cu scopul de a obŃine profit5.
EsenŃa teoriei: niciun criteriu din cele enunŃate nu este singur
suficient pentru caracterizarea actului de comerŃ.
în doctrină, criteriile utilizate pentru definirea faptului de
comerŃ sunt profitul şi circulaŃia.

__________________________________

4
Întreprinderea este un organism economic, în fruntea căruia se află o persoană
numită întreprinzător, care combină forŃele naturii cu capitalul şi munca, în scopul
producerii de bunuri şi servicii. DefiniŃie St. D Cărpenaru, op. cit., p. 35, şi I.N. FinŃescu,
Curs de drept comercial voi. 1, Bucureşti, 1929, p. 44^5, C. Bălescu, Curs de drept
comercial şi industrial, Bucureşti, 1940, p 107.
5
Yves Guyon, Droit des affaires, Tomel, 8-eme edition, voi. 1. Ed.
Economica, Paris, 1994, p 52.

34
SubsecŃiunea 3. Sediul materiei: Codul comercial, Cartea I, Despre
ComerŃ în genere, Titlul II, Despre faptele de comerŃ, art 3: Legea
consideră ca fapte de comerŃ:
1. Cumpărăturile de producte sau mărfuri spre a se revinde, fie în
natură, fie după ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se
închiria; asemenea şi cumpărarea spre a se revinde, de obligaŃiuni ale
Statului sau alte titluri de credit circulând în comerŃ;
2. Vânzările de produse, vânzările şi închirierile de mărfuri, în
natură sau lucrate, şi vânzările de obligaŃiuni ale Statului sau de alte titluri
de credit circulând în comerŃ, când vor fi fost cumpărate cu scop de
revânzare sau închiriere;
3. Contractele de report asupra obligaŃiunilor de Stat sau a altor
titluri de credit circulând în comerŃ;
4. Cumpărările şi vânzările de părŃi sau de acŃiuni ale societăŃilor
comerciale;
5. Orice întreprinderi de furnituri;
6. întreprinderile de spectacole publice;
7. întreprinderile de comisioane, agenŃii şi oficii de afaceri;
8. întreprinderile de construcŃii;
9. întreprinderile de fabrici, de manufactură şi imprimerie;
10. întreprinderile de editură, librărie şi obiecte de artă, când altul
decât autorul sau artistul vinde;
11. OperaŃiunile de bancă şi schimb;
12. OperaŃiunile de mijlocire (samsarie) în afaceri comerciale;
13. întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa
sau pe uscat;
14. Cambiile şi ordinele în producte sau mărfuri;
15. Construirea, cumpărarea, vânzarea şi revânzarea de tot felul de
vase pentru navigarea interioară şi exterioară şi tot ce priveşte la
echiparea, armarea şi aprovizionarea unui vas.
16. ExpediŃiunile maritime, închirierile de vase, împrumuturile
maritime şi toate contractele privitoare la comerŃul de mare şi la
navigaŃiune;
17. Asigurările terestre, chiar mutuale, în contra daunelor şi asupra
vieŃii;
18. Asigurările, chiar mutuale, contra riscurilor navigaŃiunei;
19. Depozitele pentru cauza de comerŃ;
35
20. Depozitele în docuri şi antrepozite, precum şi toate operaŃiunile
asupra recipiselor de depozit (warante) şi asupra scrisorilor de gaj,
eliberate de ele.
Alte fapte de comerŃ în sensul art 4 din Codul comercial sunt:
„celelalte contracte şi obligaŃiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de
natura civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul."
Nu sunt fapte de comerŃ:
* „Cumpărarea de producte sau de mărfuri ce s-ar face pentru uzul
sau consumaŃia cumpărătorului, ori a familiei sale, de asemenea
revânzarea acestor lucruri şi nici vânzarea productelor pe care proprietarul
sau cultivatorul le are după pământul sau cel cultivat de dânsul" (art. 5).
ExcepŃii:
* „Asigurările de lucruri sau stabilimente care nu sunt obiectul
comerŃului şi asigurările asupra vieŃii sunt fapte de comerŃ numai în ce
priveşte pe asigurător" (art. 6, alin.l).
* „Contul curent şi cecul nu sunt considerate ca fapte de comerŃ, în
ce priveşte pe necomercianŃi, afară numai dacă ele n-au o cauză
comercială" (art. 6, alin.2).
Trăsătura comună a celor 20 de „fapte de comerŃ" enumerate de art
3 din Codul comercial este intermedierea (interpunerea în schimb), la
care se poate adăuga caracterul speculativ (care este de natura faptului
de comerŃ şi nu de esenŃa lui). Pot exista operaŃiuni comerciale care apar
ca acte dezinteresate; exemplu: comerciantul vinde produsele la un preŃ
derizoriu pentru atragerea clientelei sau pentru lichidarea stocului sau
pentru înlăturarea concurenŃei, dar în limitele unei concurenŃe loiale!
Intermedierea este trăsătura constantă care caracterizează faptele
de comerŃ, iar activitatea speculativă constă în acel specific fapt de
comerŃ.
în acest context, cele 20 fapte de comerŃ reglementate de art. 3
C. corn. pot fi grupate în trei categorii6:
• OperaŃiuni de intermediere în schimb asupra mărfurilor şi
titlurilor de credit, denumite fapte (acte) obiective constitutive de
comerŃ

___________________________________

6
Punct de vedere exprimat de către Smaranda Angheni. Magda
Volonciu, Camelia Stoica, op. cit,, p 22-23.

36
> Acte de intermediere în operaŃiunile de schimb purtând
asupra muncii organizate (întreprinderi)
> Fapte de comerŃ conexe (accesorii)
SubsecŃiunea 4. Categorii de fapte de comerŃ
în doctrină nu există, până în prezent, un punct de vedere unitar în
privinŃa clasificării faptelor de comerŃ prevăzute de Codul comercial.
Acest fapt se datorează caracterului eterogen al faptelor de comerŃ, care
fac astfel imposibilă o utilizare a unor criterii unitare de clasificare.7
§ 4.1. Opinii în doctrina clasică §
4.2. Opinii în doctrina modernă

§ 4.1. Opinii în doctrina clasică


Clasificare: * faptele de comerŃ obiective cuprind actele juridice
şi operaŃiunile determinate de lege şi producătoare de efecte juridice, în
temeiul legii, independent de calitatea autorului (comerciant sau
necomerciant);
* faptele de comerŃ subiective cuprind actele juridice şi
operaŃiunile săvârşite de un comerciant.
§ 4.2. Opinii în doctrina modernă
Clasificare: la categoriile cunoscute în doctrina clasică s-au
adăugat subcategorii, făcându-se distincŃie între:
* faptele de comerŃ obiective8:
* după natura lor - fapte declarate comerciale dacă îndeplinesc
anumite condiŃii.
* după forma lor - fapte declarate comerciale fără a fi necesar
îndeplinirea unor condiŃii (fapte de comerŃ fără condiŃii)
Alte clasificări doctrinare9:
* fapte de comerŃ unilaterale,
* fapte de comerŃ mixte.

_______________________________
7
Punct de vedere exprimat de către St. D Cărpenaru, op. cit., p. 30.
8
I. N. FinŃescu, op. cit., voi I, p. 33.
9
St. D. Cărpenaru, op. cit., p. 30.
37
Clasificarea conform reglementării din Codul comercial:
1. Fapte de comerŃ obiective art 3 - operaŃiuni economice, acte
juridice (enumerarea faptelor de comerŃ, conform art. 3, a se vedea
secŃiunea Sediul materiei)
* faptele de comerŃ obiective:
* operaŃiuni de interpunere/intermediere în schimb sau cir-
culaŃie, intermediere asupra mărfurilor şi titlurilor de credit care
pot fi denumite fapte (acte) obiective de comerŃ (operaŃiuni care
corespund noŃiunii de comerŃ - vânzare -cumpărare, circulaŃia
bunurilor de la producător la consumator)
* acte de intermediere în operaŃiunile de schimb, vizând munca
organizată în întreprinderi (operaŃiuni care corespund noŃiunii de
producŃie (industrie, ca activitate în cadrul căreia obiectele din natură
sunt transformate în bunuri comerciale)
* fapte de comerŃ (acte juridice şi operaŃiuni) conexe
(accesorii) -operaŃiuni care sunt fapte de comerŃ doar datorită legăturii
acestora cu actele juridice sau operaŃiunile calificate ca fiind fapte de
comerŃ de către Codul comercial.

2. Fapte de comerŃ subiective (art. 4) - care sunt comercializate


indiferent de calitatea persoanei care le „săvârşeşte", respectiv
„contracte şi obligaŃiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură
civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul." - ex: contract de
comision încheiat între doi comercianŃi.
3. Fapte de comerŃ unilaterale sau mixte art. 56 - „Dacă un act
este comercial numai pentru una din părŃi, toŃi contractanŃii sunt
supuşi, încât priveşte acest act, legii comerciale, afara de dispoziŃiile
privitoare la persoana chiar a comercianŃilor şi de cazurile în care legea
ar dispune altfel.”)

SecŃiunea II Fondul de comerŃ


SubsecŃiunea 1. ConsideraŃii generale:
Expresia „fond de comerŃ" este rar utilizată în dreptul român şi
dreptul francez.10

________________________________
10
A se vedea pentru detalii legate de fondul de comerŃ comparat
Smaranda Angheni, Les fonds de commerce en droit roumain et en
droit francais, în „Revue International de droit economique",
Bruxelles, 1996, no. 2 p 237-255, idem - Quelques aspects concernant
le fonds de commerce en droit roumain et en droit francais, în „Revue
roumaine des sciences juridiques", Tome VII, no. 1, 1996, p 56-73.

38
Fondul de comerŃ are rol important în desfăşurarea activităŃii
comerciale, în funcŃie de obiectul comerŃului poate fi reprezentat de
bunuri - mobilier, local, mărfuri, instalaŃii, brevete de invenŃii etc.
Deşi este important, Codul comercial nu cuprinde dispoziŃii care
să reglementeze regimul său juridic.(Codul comercial conŃine o
referire la fondul de comerŃ, în art. 861 Cod Comercial)11.
Fondul de comerŃ în alte acte normative12:
- art. 21 lit. a) din Legea nr. 26/1990 privind registrul
comerŃului, republicată,
- art. 10 alin (3) din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri
pentru accelerarea reformei economice, TITLUL VI, Regimul juridic
al garanŃiilor reale mobiliare,

_______________________________________________________

11
Art.. 861 „Cod comercial Falitul concordatar, mai înainte de
îndeplinirea obligaŃiunilor luate prin concordat, nu va putea constitui fondul
sau de comerŃ în gaj nici înstrăina acest fond în alt mod decât acela cerut de
felul comerŃului său. Orice constituire de gaj sau înstrăinare, făcute în contra
dispoziŃiunilor acestui articol, sunt nule de drept şi creditorii interesaŃi pot
cere chiar anularea concordatului şi restabilirea starei de faliment".
12
Art. 21 lit. a) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul ComerŃului,
republicată - „în registrul comerŃului se vor înregistra menŃiuni referitoare la:
a) donaŃia, vânzarea, locaŃiunea sau gajul fondului de comerŃ, precum şi orice
alt act prin care se aduc modificări înmatriculărilor sau menŃiunilor sau care
face să înceteze firma ori fondul de comerŃ;"
- Art. 10 alin (3) din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru
accelerarea reformei economice, TITLUL VI, Regimul juridic al garanŃiilor
reale mobiliare, „(3) GaranŃia reală poate să aibă ca obiect un bun mobil
individualizat sau determinat generic ori o universalitate de bunuri mobile. în
cazul în care bunul afectat garanŃiei constă într-o universalitate de bunuri
mobile, inclusiv un fond de comerŃ, conŃinutul şi caracteristicile acestuia vor
fi determinate de părŃi până la data constituirii garanŃiei reale. în acest caz nu
este necesar ca părŃile care compun bunurile afectate garanŃiei să se afle într-o
stare de interdependenŃă funcŃională."
- Art. 1 din legea 298/2001 pentru modificarea şi completarea Legii
nr. 11/1991 privind combaterea concurenŃei neloiale. „ART. 1A1 în înŃelesul
prezentei legi: c) constituie fond de comerŃ ansamblul bunurilor mobile şi
imobile, corporale şi necorporale (mărci, firme, embleme, brevete de invenŃii,
vad comercial), utilizate de un comerciant în vederea desfăşurării activităŃii
sale."
39
- art. 1.1, lit. c) din legea 298/2001 pentru modificarea şi com-
pletarea Legii nr.l 1/1991 privind combaterea concurenŃei neloiale.
- în acte normative care reglementează activitatea contabilă se
utilizează expresia „fond de comerŃ", stabilindu-i conŃinutul, prin apre-
cierea că este o parte a „fondului comercial"
ImportanŃa cunoaşterii caracterului fondului de comerŃ:
- pentru comerciant - pentru a-şi asigura protecŃia bunurilor pe
care le utilizează în activitatea comercială, de afaceri.
- pentru protejarea intereselor creditorilor comerciantului.
Recunoaşterea fondului de comerŃ este importantă prin prisma
bunurilor, ca elemente active ale patrimoniului comerciantului, bunuri
destinate activităŃii comerciale.
SubsecŃiunea 2. DefiniŃia fondului de comerŃ:
Ansamblu de bunuri mobile şi imobile, corporale şi incorporale,
afectate de către comerciant desfăşurării unei activităŃi comerciale, cu sco-
pul atragerii clientelei şi obŃinerii unui profit din activitatea desfăşurată.'
DefiniŃia din Legea nr. 298/2001 pentru modificarea şi com-
pletarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenŃei neloiale, art
1.1 lit. c): „constituie fond de comerŃ ansamblul bunurilor mobile şi
imobile, corporale şi necorporale (mărci, firme, embleme, brevete de
invenŃii, vad comercial), utilizate de un comerciant în vederea desfăşurării
activităŃii sale".
Delimitarea noŃiunii de „fond de comerŃ" de alte noŃiuni
învecinate:
a) noŃiunea de „fond de comerŃ" se delimitează de noŃiunea de
„magazin"
fond de comerŃ = poate cuprinde o uzină, un birou, un magazin
amplasat pe spaŃii întinse
magazin = este specific comerŃului „en detail"

__________________________________
13
A se vedea şi O. CăpăŃână, op. cit., în Dreptul, nr. 9-11/1990, p.
23. „Asupra unor definiŃii din doctrina perioadei interbelice, St. D.
Cărpenaru, op. cit., p 112.
40
b) noŃiunea de „fond de comerŃ" se delimitează de noŃiunea de
„clientelă"
clientela = este o componentă a noŃiunii de „vad comercial", care
se reflectă în cifra de afaceri a comerciantului.
c) noŃiunea de „fond de comerŃ" se delimitează de noŃiunea de
„imobil în care îşi desfăşoară activitatea"
• imobilul şi fondul de comerŃ nu aparŃin întotdeauna aceleiaşi
persoane
• fondul de comerŃ = are o natură mobiliară
• imobilul = este exclus din sfera de reglementare a dreptului
comercial
• Dacă imobilul şi fondul de comerŃ au aceeaşi destinaŃie, respectiv
afectarea lor unui scop economic, lucrativ, delimitarea tradiŃională făcută
de Codul civil, în bunuri mobile şi imobile pare a fi depăşită.14
d) noŃiunea de „fond de comerŃ" se delimitează de noŃiunea de
„întreprindere", care este mult mai vastă.
NoŃiunea de „întreprindere" este analizată de către ştiinŃele pur
economice şi de dreptul muncii:
-întreprinderea nu se limitează numai la activităŃile comerciale;
există şi profesiuni liberale, întreprinderi civile, agricole, de artizanat etc.
-întreprinderea poate fi un subiect de drept, are personalitate
juridică, (fondul de comerŃ este lipsit de autonomie patrimonială)
-întreprinderea conŃine atât elemente materiale, cât şi umane,
grupate şi organizate de comerciant, (fondul de comerŃ nu include şi
factorul uman)
e) noŃiunea de „fond de comerŃ" se delimitează de noŃiunea de
„societate comercială"
• „societatea" este un concept juridic; „societatea comercială" este
o persoană juridică, un subiect de drept;
• fondul de comerŃ este format dintr-un ansamblu de bunuri care
aparŃin unei societăŃi comerciale.

___________________________________
14
Opinie exprimată în Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia
Stoica, op. cit., p. 65, şi De Blaise, Les rapports entre lefonds de commerce
et l'immeuble, dans lequel ii est exploata, Revue trimestrielle de commerce.
1966, p. 827, Y. Guyon, op. cit, Tome I, p 642.
41
Concluzie: între fondul de comerŃ şi societatea comercială există o
legătură juridică tradiŃională, legătura dintre persoană şi bunuri. Fondul de
comerŃ este un element al patrimoniului societăŃii comerciale (care
reuneşte şi alte valori de activ, de pasiv şi, în particular, bunuri imobile).
In privinŃa reflectării acestei legături din punct de vedere contabil,
trebuie menŃionat faptul că în bilanŃul contabil nu apare, în mod
obligatoriu, rubrica „fond de comerŃ". Elementele corporale apar între
diferitele elemente de activ (materiale, stocuri), în vreme ce elementele
incorporale ale fondului de comerŃ numele (firma), clientela, nu apar
decât în mod excepŃional în bilanŃ.
f) noŃiunea de „fond de comerŃ" se delimitează de noŃiunea de
„sucursală"
Termenul de „sucursală" nu a fost definit decât de jurisprudenŃă,
deşi este des utilizat în dreptul afacerilor.15
Totuşi, sucursalele sunt definite de art. 43 din legea 31/1990
privind societăŃile comerciale, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare astfel: Art 43:
„(1) Sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică
ale societăŃilor comerciale şi se înmatriculează, înainte de începerea
activităŃii lor, în registrul comerŃului din judeŃul în care vor funcŃiona.
(2) Dacă sucursala se înfiinŃează într-o localitate din acelaşi judeŃ
sau în aceeaşi localitate cu societatea fondatoare, ea se va înmatricula în
acelaşi registru al comerŃului, însă distinct, ca înmatriculare independentă.
(3) Regimul juridic al sucursalei se aplică oricărui alt sediu
secundar, indiferent de denumirea lui, căruia societatea care îl înfiinŃează
îi atribuie statut de sucursală.
(4) Celelalte sedii secundare - agenŃii, reprezentanŃe sau alte
asemenea sedii - se menŃionează numai în cadrul înmatriculării societăŃii
în registrul comerŃului sediului principal."
De aici rezultă trăsăturile definitorii ale sucursalei:
- absenŃa personalităŃii juridice
- autonomia de gestiune

__________________________________
15
Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, op cit., p. 67
şi Cabrilac, Unite en pluralite de la notion de sucursale, dix ans de
conference d'agregation, Hommage a J. Hamei, 1961, p.l 19.
42
Avantajele economice ale sucursalei constau în faptul că aceasta
are dreptul să dispună de instalaŃii permanente şi trebuie să fie condusă de
o persoană care are puterea de a trata cu terŃe persoane şi de a angaja
societatea în aceste relaŃii.
Efectul acestor trăsături definitorii se concretizează în următoarele:
*dispun de clientelă proprie (datorată autonomiei de gestiune) şi au fond
de comerŃ distinct de cel al întreprinderii
* tribunalele au competenŃa de a soluŃiona litigiile care aparŃin
sucursalelor
* sucursalele trebuie să se înmatriculeze în Registrul ComerŃului
Fondul de comerŃ, ca entitate de sine stătătoare, se poate regăsi din
punct de vedere naŃional, în cadrul întreprinderii, societăŃii, sucursalei,
fiind un element comun pentru acestea, dar fără să se confunde cu niciuna
din ele.
SubsecŃiunea 3. Natura juridică a fondului de comerŃ. Teorii.
3.1. Teoria personificării fondului de comerŃ - fondul de comerŃ
este un subiect de drept autonom. El are firmă, sediu şi patrimoniu, deci
are drepturi şi obligaŃii proprii. Patronul este principalul reprezentant al
fondului de comerŃ.
Teoria a fost respinsă, întrucât contravine principiului consacrat de
dreptul civil (art 1718 Cod civil). Patrimoniul este legat indisolubil de
titularul său, persoană fizică sau juridică.
„Nu există patrimoniu fără să existe titularul său" - „Taberna sine
tebernario esse non potest".
Totodată, orice persoană răspunde cu întregul patrimoniul său
pentru toate obligaŃiile asumate, civile sau comerciale.
3.2. Teoria universalităŃii de drept - fondul de comerŃ constituie
o universalitate juridică, (universitas iuris), fapt care echivalează cu
existenŃa unui patrimoniu autonom, cu drepturi şi obligaŃii distincte de
cele civile.
Teoria a fost respinsă, pe argumentul că produce aceleaşi efecte
juridice ca şi teoria personificării fondului de comerŃ. UniversalităŃile
juridice sunt consacrate de lege (exemplu: patrimoniul succesoral), ori
legea nu reglementează o astfel de universalitate.

43
3.3. Teoria universalităŃii de fapt - fondul de comerŃ constituie o
universalitate de fapt (universitas facti), creată prin voinŃa titularului său.
în esenŃă, această teorie constată faptul că fondul de comerŃ este un
ansamblu de bunuri, fără a explica natura juridică a fondului de comerŃ
(ca ansamblu de bunuri).
Minusurile acestei teorii sunt uşor de sesizat, deoarece
universalitatea de fapt nu are regim juridic propriu şi astfel, nu este
posibilă determinarea naturii juridice a fondului de comerŃ.
3.4. Teoria patrimoniului de afectaŃiune - fondul de comerŃ este
considerat patrimoniu de afectaŃiune, afectat realizării unui scop precis,
respectiv desfăşurării comerŃului.
în esenŃă, această teorie este de fapt teoria universalităŃii juridice,
formulată în alŃi termeni.
3.5. Teoria proprietăŃii incorporale - fondul de comerŃ constituie
un drept de proprietate incorporală, ca şi drepturile de creaŃie intelectuală
şi este asimilat:
*de către unii autori unui drept de clientelă, care conferă titularului
acestui drept un monopol de exploatare
* de către alŃi autori unei creaŃii intelectuale, asemănătoare unei
creaŃii ştiinŃifice, literare şi artistice ori tehnice, organizând fondul de
comerŃ cu scopul unic de atragere a clientelei.
SubsecŃiunea 4. Caracteristicile fondului de comerŃ16
- bun unitar, distinct de elementele care îl compun - poate face
obiectul unei vânzări, locaŃiuni, garanŃii reale imobiliare. Acest caracter
nu înlătură individualitatea elementelor componente, care îşi păstrează
regimul lor juridic.
-bun mobil, supus regimului juridic al bunurilor mobile
(executarea silită a fondului de comerŃ urmează procedura aplicabilă
bunurilor mobile conform Codului de procedură civilă). In absenŃa
dispoziŃiilor legale în materie, dacă fondul de comerŃ cuprinde şi bunuri
imobile, urmărirea lor se realizează în condiŃiile prevăzute de lege pentru
executarea silită a bunurilor imobile.

_______________________________
16
A se vedea St. D. Cărpenaru, op. cit., p. 114

44
-bun mobil incorporai - fondul de comerŃ, deşi este un bun
mobil incorporai, poate face obiectul unui drept de uzufruct, i se aplică
teoria accesiunii, nu i se aplică prescripŃia instantanee reglementată de art.
1909 Cod civil.
SubsecŃiunea 5. Elementele fondului de comerŃ
§ 5.1. Elemente corporale ale fondului de comerŃ
- bunurile imobile şi mobile corporale17
* bunuri imobile prin natura lor; exemplu: clădirile, imobile prin
destinaŃia lor; exemplu: instalaŃii, utilaje, maşini;
* bunuri mobile corporale; exemplu:
- materii prime, materiale destinate a fi prelucrate
- produsele (mărfurile) rezultate din activitatea comercială
§ 5.2. Elemente incorporate ale fondului de comerŃ
Aceste elemente privesc drepturi privative, care conferă
comerciantului dreptul exclusiv de a le exploata în folosul său, în
condiŃiile stabilite de lege: firma, emblema, clientela, vadul comercial,
brevetele de invenŃii, mărcile şi indicaŃiile geografice, dreptul de autor.
Firma sau firma comercială este un element de individualizare a
comerciantului în sfera activităŃii comerciale18
Art. 30 din Legea 26/1990 privind registrul comerŃului:
(1) Firma este numele sau, după caz, denumirea sub care un
comerciant îşi exercită comerŃul şi sub care semnează.
Legea distinge între firma comerciantului persoană fizică şi
juridică astfel:

__________________________________________
17
în dreptul francez, elementele corporale privesc materialul, utilajul şi
mărfurile, a se vedea St. D. Cărpenaru, op. cit., p 121
18
Regimul juridic al firmelor comerciale este reglementat de Legea
26/1990 privind registrul comerŃului cap 4. Regimul firmelor şi emblemelor.
A se vedea I. Băcanu, Firma şi emblema comercială, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 1998
45
a) Firma unui comerciant, persoană fizică
Art.31
(1) Firma unui comerciant, persoană fizică, se compune din
numele comerciantului scris în întregime sau din numele şi iniŃiala
prenumelui acestuia.
(2) Nicio menŃiune care ar putea induce în eroare asupra naturii sau
întinderii comerŃului ori situaŃiei comerciantului nu poate fi adăugată
firmei. Se vor putea face menŃiuni care să arate mai precis persoana
comerciantului sau felul comerŃului său.
b) Firma unui comerciant persoană juridică are conŃinut
diferit, în funcŃie de forma juridică a societăŃii comerciale, după cum
urmează:
Art.32
Firma unei societăŃi în nume colectiv trebuie să cuprindă numele a
cel puŃin unuia dintre asociaŃi, cu menŃiunea „societate în nume colectiv",
scrisă în întregime.
Art.33
Firma unei societăŃi în comandită simplă trebuie să cuprindă
numele a cel puŃin unuia dintre asociaŃii comanditaŃi, cu menŃiunea
„societate în comandită", scrisă în întregime.
Art.35
Firma unei societăŃi pe acŃiuni sau în comandită pe acŃiuni se
compune dintr-o denumire proprie, de natură a o deosebi de firma altor
societăŃi, şi va fi însoŃită de menŃiunea scrisă în întregime „societate pe
acŃiuni" sau „S.A." ori, după caz, „societate în comandită pe acŃiuni".
Art.36
Firma unei societăŃi cu răspundere limitată se compune dintr-o
denumire proprie, la care se poate adăuga numele unuia sau mai multor
asociaŃi, şi va fi însoŃită de menŃiunea scrisă în întregime „societate cu
răspundere limitată" sau „S.R.L."
Totodată sunt stabilite în lege şi câteva condiŃii şi caracteristici
legate de firmă: în art.37 şi următoarele:
>Orice firmă nouă trebuie să se deosebească de cele existente.
>Firmele vor fi scrise, în primul rând, în limba română.
>Dreptul de folosinŃă exclusivă asupra firmei se dobândeşte prin
înscrierea acestora în Registrul ComerŃului.

46
>Când o firmă nouă este asemănătoare cu o alta, trebuie să se
adauge o menŃiune care să o deosebească de aceasta, fie prin desemnarea
mai precisă a persoanei, fie prin indicarea felului de comerŃ exercitat sau
în orice alt mod.
>Firma sucursalei din România a unei societăŃi străine va trebui să
cuprindă şi menŃiunea sediului principal din străinătate.
>Nicio firmă nu va putea cuprinde o denumire întrebuinŃată de
comercianŃii din sectorul public.
>Firma nu poate fi înstrăinată separat de fondul de comerŃ la care
este întrebuinŃată.
>Dobânditorul cu orice titlu al unui fond de comerŃ va putea să
continue activitatea sub firma anterioară, care cuprinde numele unui
comerciant, persoană fizică, sau al unui asociat, cu acordul expres al
titularului precedent sau al succesorilor săi în drepturi şi cu obligaŃia de
menŃionare în cuprinsul acelei firme a calităŃii de succesor.
> Păstrarea firmei precedente este permisă societăŃii pe acŃiuni, în
comandită pe acŃiuni sau societăŃii cu răspundere limitată, fără cerinŃa
menŃionării raportului de succesiune.
>Oficiul registrului comerŃului va refuza înscrierea unei firme care,
fără a introduce elemente de deosebire, poate produce confuzie cu alte
firme înregistrate.
Caracterele firmei:
- atribut de identificare a comerciantului
- firma poate fi: - individuală - pentru comerciantul persoană fizică
- socială - pentru societăŃile comerciale
- originară (constitutivă)
- derivată (dobândită de la adevăratul titular)
Apărarea firmei prin acŃiuni:
• AcŃiunea în contrafacerea sau uzurparea firmei
• AcŃiunea în concurenŃă neloială
• AcŃiunea în daune (despăgubiri) materiale şi morale
Emblema, reglementată de acelaşi cap 4 ca şi în cazul firmei, este
definită tot de art 30 din Legea 26/1990 privind Registrul ComerŃului:
„Emblema este semnul sau denumirea care deosebeşte un
comerciant de un altul de acelaşi gen."

47
Caracteristici:
> Emblemele, ca şi firmele, vor fi scrise, în primul rând, în limba
română.
> Dreptul de folosinŃă exclusivă asupra emblemei, ca şi în cazul
firmei, se dobândeşte prin înscrierea acestora în Registrul ComerŃului.
> Orice emblemă va trebui să se deosebească de emblemele
înscrise în acelaşi registru al comerŃului, pentru acelaşi fel de comerŃ,
precum şi de emblemele altor comercianŃi de pe piaŃa unde comerciantul
îşi desfăşoară activitatea.
> Emblemele vor putea fi folosite pe panouri de reclamă oriunde ar
fi aşezate, pe facturi, scrisori, note de comandă, tarife, prospecte, afişe,
publicaŃii şi în orice alt mod, numai dacă vor fi însoŃite, în mod vizibil, de
firma comerciantului.
>Dacă emblema cuprinde o denumire, firma va fi scrisă cu litere
având mărimea de cel puŃin jumătate din cea a literelor cu care este scrisă
emblema.
> DistincŃia între firmă şi emblemă: firma este un element
obligatoriu pentru individualizarea comerciantului, iar emblema are
caracter facultativ.
Emblema se poate transmite separat de fondul de comerŃ, firma nu.
ConŃinutul emblemei:
1. semn - poate fi o figură grafică indicând orice obiect: un utilaj, o
figură geometrică, un animal, dar nu pate consta în reproducerea
obiectului unei activităŃi comune.
2. denumire - poate fi fantezistă, sau un nume propriu, nu poate fi
o denumire generică.
Apărarea emblemei prin acŃiuni:
• AcŃiune în revendicare în cazul uzurpării emblemei de către alt
comerciant
• AcŃiune în concurenŃă neloială
• AcŃiune în daune materiale şi morale pentru prejudiciul cauzat
• AcŃiune penală în cazul în care fapta săvârşită de alt comerciant
în legătură cu emblema întruneşte elementele constitutive ale unei
infracŃiuni

48
Clientela: definiŃie şi caracteristici:
DefiniŃie: totalitatea persoanelor fizice şi juridice care apelează în
mod obişnuit la acelaşi comerciant adică la fondul de comerŃ al acestuia,
pentru procurarea unor mărfuri şi servicii.
Caracteristici:
- are rol important pentru activitatea unui comerciant, a unui om de
afaceri, fiind un element indispensabil al fondului de comerŃ (unii autori
considerând chiar că ar fi principalul element al fondului de comerŃ);
- deşi este un element important, legea nu cuprinde o reglementare
referitoare la aceasta;
-determină prin număr, calitate, frecvenŃă, situaŃia economică a
acestuia, succesul sau insuccesul afacerii;
- constituie o valoare economică, datorită relaŃiilor care se stabilesc
între titularul fondului de comerŃ şi aceste persoane care îşi procură
mărfurile şi serviciile de la acelaşi comerciant;
- este în strânsă legătură cu vadul comercial..
Vadul comercial: definiŃie:
Aptitudine a fondului de comerŃ de a atrage publicul, influenŃat de
mai mulŃi factori: locul unde se află amplasat localul, calitatea mărfurilor
şi serviciilor oferite, preŃurile practicate de comerciant, comportarea
personalului angajat în raporturile cu clienŃii, abilitatea în realizarea
reclamei comerciale, influenŃa modei etc.
Factorii pot fi grupaŃi în două categorii:
Factori interni: obiectivi: - locul unde se află amplasat localul.
- calitatea mărfurilor şi serviciilor oferite,
subiectivi: - publicitatea comerciantului
- calitatea personalului angajat
Factori externi: reputaŃia bancherilor, a clienŃilor, a partenerilor de
afaceri ai comerciantului.
Caracteristici:
- nu este un element distinct al fondului de comerŃ,
- îşi confirmă existenŃa numai împreună cu clientela,
- nu poate fi transmis separat, ci numai împreună cu clientela,
- relaŃia clientelă - vad comercial este tratată distinct în doctrină.

____________________________
19
Pentru detalii a se vedea St. D. Cărpenaru. op. cit., p. 119.
49
Drepturile de proprietate industrială: se împart în doctrină în
două categorii:
• creaŃii noi: invenŃiile, know-how, desene şi modele industriale.
• semne noi: mărcile şi indicaŃiile geografice20
Dreptul asupra invenŃiei sunt recunoscute şi apărate prin brevetul
de invenŃie, eliberat de Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci21 (OSIM),
brevet prin care se conferă titularului dreptul exclusiv de exploatare, pe
durata de exploatare a acestuia.
DefiniŃie: Brevetul reprezintă, alături de firmă, emblemă şi marca
de fabrică sau de comerŃ, un drept, un bun incorporabil al fondului de
comerŃ.22
Brevetele se împart în două categorii:
- principale
- de perfecŃionare
CondiŃie de fond:
- noutate absolută (invenŃia trebuie să fie originală)
CondiŃii de formă:
-înregistrarea brevetului la OSIM (protecŃia asupra invenŃiei
operează timp de 20 ani)
-conferă posesorului sau succesorilor legali ai acestuia unele
drepturi:
• de a exploata în folosul său obiectul brevetului,
• de a urmări în instanŃă pe cel care a uzurpat dreptul derivând din
brevet,
• drepturile rezultate din brevet pot fi transmise prin acte juridice
de vânzare-cumpărare, donaŃie, licenŃă, testament.

___________________________
20
Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaŃiile geografice, cu modificările
şi completările ulterioare. A se vedea Anexa Glosar de termeni pentru mărcile şi
indicaŃiile geografice, în temeiul legii nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaŃiile
geografice.
21
Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenŃie, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare. A se vedea Anexa Glosar de termeni
pentru brevetul de invenŃie, în temeiul Legii 64//1991 privind brevetele de
invenŃie, republicată.
22
DefiniŃie formulată de Smaranda Angheni, Magda Volonciu,
Camelia Stoica, op. cit., p. 76.

50
Mărcile (de fabrică sau de comerŃ) sunt semne, desene, denumiri
distinctive folosite de către fabricant, (agent economic) pentru a
individualiza produsele, lucrările, serviciile lor, identice sau similare, şi
astfel a le deosebi de cele aparŃinând altor comercianŃi.
înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra
mărcii, drept de folosire sau exploatare a mărcii, dar şi dreptul de a
interzice folosirea aceluiaşi semn de către alŃi comercianŃi.
Titularul mărcii poate cere instanŃei judecătoreşti competente să
interzică terŃilor să folosească, în activitatea lor comercială, fără
consimŃământul titularului:
a) un semn identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu
acelea pentru care marca a fost înregistrată;
b) un semn care, dată fiind identitatea sau asemănarea cu marca ori
dată fiind identitatea sau asemănarea produselor sau serviciilor cărora li
se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost
înregistrată, ar produce în percepŃia publicului un risc de confuzie,
incluzând şi riscul de asociere a mărcii cu semnul;
c) un semn identic sau asemănător cu marca pentru produse sau
pentru servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când
aceasta din urmă a dobândit un renume în România şi dacă, din folosirea
semnului, fără motive întemeiate, s-ar putea profita de caracterul
distinctiv ori de renumele mărcii sau folosirea semnului ar cauza
titularului mărcii un prejudiciu.
în aplicarea reglementărilor, titularul mărcii poate cere să fie
interzise terŃilor, în special, următoarele acte:
a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje;
b) oferirea produselor sau comercializarea ori deŃinerea lor în acest
scop sau, după caz, oferirea sau prestarea serviciilor, sub acest semn;
c) importul sau exportul produselor sub acest semn;
d) utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate.
CondiŃii de fond:
• noutatea mărcii,
• specializarea mărcii
CondiŃii de formă:
• înregistrarea mărcii la OSIM are efect constitutiv cu privire la
dreptul de proprietate asupra ei (protecŃia juridică asupra mărcii produce
efecte timp de 10 ani)

51
• compoziŃia mărcii - respectând principiul libertăŃii alegerii.
Astfel, pot fi adoptate ca mărci:
- numele, dacă literele sunt aşezate într-o anumită formă decât cea
obişnuită, numele singur nu poate prezenta caracter de noutate şi de
specialitate.
- Denumiri, dacă sunt originale. Nu pot fi adoptate denumiri
generale ale produsului respectiv sau denumiri cu caracter geografic.
- Culoarea poate fi un sens distinctiv pentru produse lichide,
situaŃie în care instanŃa decide în funcŃie de speŃă dacă consideră culoarea
un element distinctiv.
Caracteristici:
• dreptul asupra unei mărci este de natură patrimonială.
• este un element al fondului de comerŃ,
• poate face obiectul transmisiunii cu efect total sau parŃial, prin
acte juridice ca: contractul de vânzare-cumpărare, donaŃie, testament.
ProtecŃia internaŃională a mărcilor. Sisteme de înregistrare.
Analiză comparativă a sistemelor existente pentru protejarea mărcii.23
Marca leagă producătorul de consumator.
ProtecŃia internaŃională a mărcilor se realizează prin trei sisteme:
1. Sistemul înregistrării şi protecŃiei naŃionale
2. Sistemul de la Madrid
3. Sistemul mărcii comunitare
Alegerea celei mai bune strategii pentru protejarea mărcii constituie
un pas de importanŃă majoră în strategia de extindere pe noi pieŃe şi în
marketing. Fără înregistrare nu există nicio protecŃie a unei mărci şi fără
marcă nu există piaŃă şi produs.
În prezent, pentru titulari/solicitanŃi există trei sisteme majore de
înregistrare a mărcilor, fiecare sistem având avantajele şi dezavantajele
sale. Decizia în favoarea unui sistem sau al altuia depinde de o serie de
factori determinaŃi în funcŃie de client/marcă/interes.

_____________________________
23
Conform prezentării efectuate de Crina Nicoleta Frisch, consilier în
proprietate industrială, doctorand în domeniu, în cadrul AsociaŃiei Române de Drept
pentru Dezvoltare (ARDD - IDLO Alumni) - din 5 martie 2007

52
A. SISTEMUL NAłIONAL
LEGISLAłIA APLICABILĂ
>Legea nr. 84/ 1998 privind mărcile şi indicaŃiile geografice,
M.Of. nr. 161/23.04.1998 cu modificările şi completările ulterioare,
>Hotărârea Guvernului nr. 833/ 1998 de aprobare a
Regulamentului de aplicare a Legii nr. 84/ 1998 privind mărcile şi
indicaŃiile geografice M.Of. nr.455/27.11.1998. cu modificările şi
completările ulterioare.
Principiile mărcii comunitare operează în funcŃie de natura
activităŃii clientului, spaŃiului de desfăşurare a activităŃii etc.
1. Sistemul înregistrării şi protecŃiei naŃionale presupune: •
identificarea Ńărilor cu interes care vizează, la rândul său, găsirea unui
asociat în persoana unui avocat, consilier, specializat cu rol de „mandatar
autorizat", sau „consilier de mărci", conform ConvenŃiei de la Paris
Avantaje
- nu e necesară înregistrarea mărcii în România, se poate înregistra
direct în alt stat
- procedura de cesiune, licenŃiere, reînnoire este mai simplă
- Cel mai vechi şi facil sistem. Clientul are posibilitatea să aleagă
exact Ńările în care are un interes comercial şi în care doreşte să-şi
protejeze marca, nefiind legat de Ńări în care nu are nici cel mai mic
interes. Procedurile de reînnoire, modificări în situaŃia juridică, licenŃe
sunt înregistrate sau rezolvate în mod separat în fiecare Ńară.
în cazul în care există opoziŃii, refuzuri, limitări a produselor sau
serviciilor acestea afectează strict teritoriul respectiv, nefiind incident în
afara acestuia. Marca naŃională este independentă faŃă de marca din Ńara
de origine şi până la sfârşit, în consecinŃă, daca în Ńara de origine titularul
este decăzut din dreptul asupra mărcii sau marca este anulată, aceasta nu
afectează sub nicio formă marca naŃională înregistrată în alt stat.
Pare un sistem ideal, dar evident că la o analiză temeinică vom găsi
şi un număr de dezavantaje, care pot depăşi numeric avantajele.
Dezavantaje
- procedură costisitoare - taxele de înregistrare în fiecare stat
variază între 350—► 850 € în Japonia
- onorariile avocaŃilor variază, o medie: 2000 € (în Anglia şi
Japonia onorariul se percepe pe oră!)
53
- administrarea drepturilor, reînnoirea, plata certificatelor de
licenŃiere etc. variază în fiecare stat
- Astfel, în fiecare Ńară trebuie să fie angajat un consilier de mărci
sau avocat specializat în domeniul mărcilor.
- Costurile de înregistrare sunt mari, la fel ca şi cele de modificare,
reînnoire etc.
- Nu este de ignorat nici factorul timp, administrarea unui
asemenea portofoliu este anevoioasă, implică un efort uman şi necesită un
timp alocat destul de mare.
B. SISTEMUL INTERNAłIONAL
Mărcile înregistrate la OSIM nu sunt protejate decât pe teritoriul
României.
ProtecŃia într-un alt stat presupune îndeplinirea formalităŃilor
prescrise de legislaŃia statului respectiv şi a convenŃiilor şi tratatelor la
care acesta este parte.
ConvenŃia de la Paris asigură unui titular român aceleaşi drepturi
ca cele acordate titularilor naŃionali din Ńara respectivă.
a) înregistrarea InternaŃională prin Sistemul de la Madrid
LEGISLAłIA APLICABILĂ
> Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea
internaŃională a mărcilor, în forma revizuită la Stockholm la 14 iulie
1967, ratificat de România prin Decretul nr.1176 din 28.12.1968 -
M.Of.nr.1/06.01.1969
> Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid privind
înregistrarea internaŃională a mărcilor adoptat la Madrid la 27 iunie
1989, ratificat de România prin Legea 5/1998 - M.Of nr.1l/15.01.1998
Aranjamentul de la Madrid permite înregistrarea internaŃională a
unei mărci, într-o Ńară sau mai multe Ńări membre ale acestui aranjament,
printr-o cerere unică depusă la OrganizaŃia Mondială a ProprietăŃii
Intelectuale (OMPI), cu condiŃia ca aceasta marcă să fie înscrisă în
Registrul mărcilor înregistrate din România (să aibă certificat de
înregistrare). Durata protecŃiei obŃinute în baza Aranjamentului de la
Madrid este de 10 ani, cu posibilitatea de prelungire.
Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid permite
înregistrarea internaŃională a unei mărci în una sau mai multe Ńări membre
la acest Protocol, printr-o cerere unică, depusă la OMPI. Protocolul
54
permite înregistrarea internaŃională nu numai pe baza unei mărci
înregistrate naŃional, ci şi pe baza depozitului naŃional reglementar al unei
cereri de marcă.
AtenŃie! In final vom avea tot un fascicul de mărci naŃionale.
2. Sistemul de la Madrid de înregistrare a mărcilor este
reglementat de Aranjamentul şi Protocolul de la Madrid (adoptat pe
cinci -şase ani)
OrganizaŃia Mondială a ProtecŃiei Intelectuale (OMPI) cu sediul la
Geneva (www.wipo.org) gestionează tratatele semnate în domeniul
protecŃiei intelectuale.
Avantaje
- costuri relativ reduse faŃă de înregistrările naŃionale, care duc la
optimizarea costurilor şi, prin urmare, la o eficienŃă maximă,
- cerere comună pentru toate statele, cu un singur certificat,
cuprinzând un fascicol de mărci naŃionale (o marcă internaŃională cu şase
cifre),
- procedura simplificată, o singura cerere în care se desemnează
toate Ńările în care există interes. Durata protecŃiei 10 sau 20 ani.
De subliniat că prin intermediul Sistemului de la Madrid,
administrat de OMPI, se poate obŃine protecŃie şi în toate Ńările membre
UE prin desemnarea Ńară cu Ńară şi inclusiv în SUA şi JAPONIA.
Dezavantaje
- obligativitatea de a avea măcar o marcă înregistrată în Ńara de
origine
- se aplică principiul dependenŃei mărcii internaŃionale de marca
naŃională. După cinci ani marca internaŃională devine independentă de
marca naŃională.
- refuzarea unei mărci într-un stat; o marcă refuzată într-un stat
poate fi înregistrată în celelalte state.
- modificarea titularului se înregistrează în fişa mărcii existente la
sediul mărcii internaŃionale.
Marca internaŃională rămâne dependentă de marca din Ńara de
origine un termen de cinci ani, prin urmare în care marca din Ńara de
origine este anulată va duce automat la căderea mărcii internaŃionale.
ExcepŃie: Ńara de origine membră a Protocolului, posibilitatea
conversiei în cereri naŃionale, dar procedura este anevoioasă şi
costisitoare.
55
Din anul 2004 există posibilitatea ca prin Protocolul de la
MADRID să se desemneze UE ca teritoriu unitar şi de protecŃie.
b) înregistrarea în Comunitatea Europeană
Sistemul mărcii comunitare: reglementată de o directivă comu-
nitară care prevede depunerea unei singure cereri la Oficiul European
pentru Mărci (OAMI) care conferă protecŃie mărcii respective, pentru
care s-a obŃinut certificatul legal, pe teritoriul celor 27 state membre.
LEGISLAłIA APLICABILĂ
1. Prima Directivă 89/104 de armonizare a legislaŃiilor statelor
membre asupra mărcilor (intrată în vigoare la 15.03.1994);
2. Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului Uniunii Europene
asupra Mărcii Comunitare din data de 20.12.1993 (intrată în vigoare
la 15.03.1994).
Avantaje:
- costuri mai joase (exemplu: cea. 2050 € pentru o marcă
reprezentând taxe oficiale pentru trei clase. In plus, pentru fiecare clasă se
mai percep 200 € )
- nu e necesară existenŃa mandatarului autorizat, depunerea cererii
se poate realiza chiar online, sau prin poştă, de către titular, şi se obŃine
protecŃia mărcii în spaŃiul comunitar pe o perioadă de 10 ani
- dacă titularul nu şi-a utilizat marca, terŃul interesat poate cere la
tribunal decăderea din drepturi a titularului pentru marca respectivă, pe
motiv de neutilizare
- utilizarea mărcii doar într-un stat membru poate fi invocată
pentru respingerea cererii de decădere.
- sistemul de la Madrid acoperă cam toate statele lumii, şi este eficient
comparativ cu sistemul comunitar (clasele utilizate sunt doar între 35 şi 41 -
exemplu: Mc Donald există prin produse şi apoi prin servicii conexe)
Dezavantaje:
- funcŃionează pe principiul ,.totul sau nimic", centralizat, sub
forma CTM (Community Trade Mark), nu sunt legate de înregistrarea în
Ńară, se poate înregistra direct în UE.
- pot apărea motive de respingere pentru:
- mărci identice/similare, drepturi de autor etc, confirmate ca
fiind acordate anterior depunerii cererii respective;
- semne identice descriptive, uzuale sau contra bunelor moravuri.
56
Un exemplu concludent fiind recunoaşterea şi obŃinerea mărcii de
înregistrare ca marcă comunitară pentru VTNEXPORT. IniŃial se
depusese cererea de obŃinere a certificatului de înregistrare pentru clasa
35, reprezentând categoria băuturi alcoolice, răcoritoare (clasa 32).
comerŃ, publicitate şi export. întrucât Suedia şi-a manifestat un refuz
provizoriu, ca fiind restrictiv pentru categoria băuturi alcoolice, s-a
renunŃat la această clasă şi s-a obŃinut certificatul de marcă comunitară,
recunoscută în spaŃiul comunitar pentru celelalte categorii (clasa 32 -
răcoritoare, comerŃ, publicitate şi export).
In România, la mărci similare, OSIM refuză provizoriu sau
definitiv înregistrarea mărcii respective pe motiv de risc de confuzie.
In Uniunea Europeană riscul de confuzie nu se prezumă, el trebuie
dovedit.
In general, strategia firmei este importantă în 10 state în perioada
protecŃiei, este esenŃială desemnarea ulterioară. Acelaşi sistem este
operaŃional şi în Iran, care până în 2004 nu respecta acest sistem. Japonia,
Anglia şi SUA nu au depus instrumentele de ratificare pentru Protocolul
de la Madrid.
In România, odată cu semnarea Tratatului de aderare a României şi
Bulgariei la Uniunea Europeană, după 1 ianuarie 2007 toate mărcile
comunitare se aplică şi pe teritoriul României, iar în cazul existenŃei unor
mărci identice se analizează şi se dispune în funcŃie de fiecare speŃă.
In stabilirea vechimii mărcii comunitară sau naŃională (în România)
se analizează dacă marca naŃională este anterioară mărcii comunitare,
atunci se aplică în toată Uniunea Europeană şi nu doar în România.
Regulamentul este un instrument legal de lucru care se aplică în
toate Ńările Uniunii Europene, fiind probabil cea mai interesantă
alternativă în prezent pentru firmele româneşti şi nu numai. Sistemul
de înregistrare este administrat de Oficiul European de Mărci, OHIM sau
OAMI.
Teritoriul celor 27 de state este tratat ca teritoriu unitar, nu există
posibilitatea alegerii doar unor Ńări în care avem un interes. O singura cerere
de înregistrare, o singura marcă valabilă pentru 10 ani pe întreg teritoriul
UE. Nu există obligativitatea unei mărci sau cereri de înregistrare în Ńara de
origine. Procedura este relativ scurtă, aproximativ 7-8 luni.
Examinarea mărcilor nu se efectuează decât în baza motivelor
absolute: semne generice, descriptive, uzuale, contrare bunelor moravuri,
57
nu şi în baza motivelor relative; marca aduce atingere drepturilor anterioare,
aparŃinând unor terŃi. Costurile sunt foarte reduse în comparaŃie cu
întinderea protecŃiei. Este suficientă utilizarea mărcii doar în una din Ńările
UE astfel încât cererea de decădere pentru acest motiv să fie respinsă în
celelalte Ńări ale Uniunii.
Dar, dacă va exista un motiv de refuz într-o Ńară atrage impo-
sibilitatea înregistrării în celelalte Ńări membre UE, conform principiului
„totul sau nimic". O marcă comunitară este simplă şi uşor de administrat.
LEGISLAłIE APLICABILĂ ÎN MATERIE:
Acorduri şi tratate multilaterale la care România este parte în
domeniul mărcilor şi indicaŃiilor geografice:
> Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaŃională a
mărcilor, în forma revizuită la Stockholm la 14 iulie 1967, ratificat de
România prin Decretul nr.l 176 din 28.12.1968 - B.Of.nr. 1/06.01.1969
>Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid privind
înregistrarea internaŃionala a mărcilor adoptat la Madrid la 27 iunie 1989,
ratificat de România prin Legea 5/1998 - M.Of.nr. 11/15.01.1998
> Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internaŃională a
produselor şi serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie
1957, revizuit la Stockholm la 14 iulie 1967 şi la Geneva la 13 mai 1977
şi modificat la 2 octombrie 1979, la care România a aderat prin Legea
nr.3/1998 - M.Of.nr.10/14.01.1998
> Aranjamentul de la Viena instituind o clasificare internaŃională a
elementelor figurative ale mărcilor întocmit la Viena la 12 iunie 1973 şi
modificat la 1 octombrie 1985, la care România a aderat prin Legea
nr.3/1998 - M.Ofnr. 10/14.01.1998
> ConvenŃia pentru instituirea OrganizaŃiei Mondiale de
Proprietate Intelectuală semnată la Stockholm, 14 iulie 1967, ratificată de
România prin decretul nr.l 175 din 28.12.1968 - B.Of.nr.1/06.01.1969
> ConvenŃia de la Paris pentru protecŃia proprietăŃii industriale, în
forma revizuită la Stockholm la 14 iulie 1967, ratificată de România prin
Decretul nr.1777 din 28.12.1968 - B.Of. nr.1/06.01.1969
> Tratatul privind dreptul mărcilor, adoptat la Geneva la 27
octombrie 1994, la care România a aderat prin Legea nr.4/1998 -
M.Of.nr. 10/14.01.1998

58
>Regulament de execuŃie al Tratatului privind dreptul mărcilor,
adoptat la Geneva la 27 octombrie 1994
> Acordul european instituind o asociere între România, pe de o
parte, şi ComunităŃile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă
parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, ratificat de România prin
Legea nr.20/1993 - M.Of.nr.73/12.04.1993
>Acordul dintre România şi statele AsociaŃiei Europene a
Liberului Schimb (AELS), semnat la Geneva la 10 decembrie 1992,
ratificat de România prin Legea nr.19/1993 - M.Of.nr.75/16.04.1993
> Acordul prin care s-a convenit aderarea României la Acordul
central european de comerŃ liber (CEFTA), Cracovia, 21 decembrie 1992,
semnat la Bucureşti la 12 aprilie 1997, ratificat prin Legea nr.90/1997 -
M.Of.nr. 108/30.05.1997 OrganizaŃiei Mondiale de ComerŃ - Anexa
IC.Acordul privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate
de comerŃ încheiat la Marrakech la 15 aprilie 1994, ratificat de România
la 22 decembrie 1994 prin Legea nr.133/1994 - M.Of.nr.360/27.12.1994
Dreptul de autor: Fondul de comerŃ poate cuprinde anumite
drepturi de autor, rezultate din creaŃia ştiinŃifică, literară şi artistică.
Sediul materiei: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi
drepturile conexe24
Caracteristici:
♦ Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinŃifice,
precum şi asupra oricăror asemenea opere de creaŃie intelectuală, este
recunoscut şi garantat în condiŃiile legii.
♦ Dreptul de autor este legat de persoana autorului şi comportă
atribute de ordin moral şi patrimonial.
♦ Opera de creaŃie intelectuală este recunoscută şi protejată,
independent de aducerea la cunoştinŃă publică, prin simplul fapt al
realizării ei, chiar neterminată.
Subiectul dreptului de autor (art 3-5):
♦ „Este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera.
♦ In cazurile expres prevăzute de lege, pot beneficia de protecŃia
acordată autorului persoanele juridice şi persoanele fizice altele decât autorul.

________________________________
24
A se vedea Anexa-Glosar de termeni pentru drepturile de autor în
temeiul legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe
59
♦ Calitatea de subiect al dreptului de autor se poate transmite în
condiŃiile legii.
♦ Se prezumă a fi autor, până la proba contrară, persoana sub
numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoştinŃă publică.
♦ Când opera a fost adusă la cunoştinŃă publică sub formă anonimă
sau sub un pseudonim care nu permite identificarea autorului, dreptul de
autor se exercită de către persoana fizică sau juridică ce o face publică
numai cu consimŃământul autorului, atât timp cât acesta nu-şi dezvăluie
identitatea."
Obiectul dreptului de autor (art 7)
♦ „Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de
creaŃie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinŃific, oricare ar fi
modalitatea de creaŃie, modul sau forma concretă de exprimare şi
independent de valoarea şi destinaŃia lor, cum sunt:
a) scrierile literare şi publicistice, conferinŃele, predicile, pledoariile,
prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale, precum şi programele
pentru calculator;
b) operele ştiinŃifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările,
studiile, cursurile universitare, manualele şcolare, proiectele şi docu
mentaŃiile ştiinŃifice;
c) compoziŃiile muzicale cu sau fără text;
d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice şi
pantomimele;
e) operele cinematografice, precum şi orice alte opere audiovizuale;
f) operele fotografice, precum şi orice alte opere exprimate printr-un
procedeu analog fotografiei;
g) operele de artă plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură,
grafică, gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie,
ceramică, plastica sticlei şi a metalului, precum şi operele de artă aplicată
produselor destinate unei utilizări practice;
h) operele de arhitectură, inclusiv planşele, machetele şi lucrările
grafice ce formează proiectele de arhitectură;
i) lucrările plastice, hărŃile şi desenele din domeniul topografiei,
geografiei şi ştiinŃei în general."

60
Art. 8: „Fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale,
constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor operele derivate care
au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente, şi anume:
a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare,
aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale unei opere literare,
artistice sau ştiinŃifice care reprezintă o muncă intelectuală de creaŃie;
b) culegerile de opere literare, artistice sau ştiinŃifice, cum ar fi:
enciclopediile şi antologiile, colecŃiile sau compilaŃiile de materiale sau
date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date, care, prin alegerea sau
dispunerea materialului, constituie creaŃii intelectuale."
Art 10:, Autorul unei opere are următoarele drepturi morale:
a) dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la
cunoştinŃa publică;
b) dreptul de a pretinde recunoaşterea calităŃii de autor al operei;
c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinŃă
publică;
d) dreptul de a pretinde respectarea integrităŃii operei şi de a se
opune oricărei modificări, precum şi oricărei atingeri aduse operei, dacă
prejudiciază onoarea sau reputaŃia sa;
e) dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe
titularii drepturilor de exploatare, prejudiciaŃi prin exercitarea retractării."
Art 12-13. .Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de
a decide dacă, în ce mod şi când va fi utilizată sau exploatată opera sa,
inclusiv de a consimŃi la utilizarea operei de către alŃii.
Utilizarea sau exploatarea unei opere dă naştere la drepturi distincte
şi exclusive ale autorului de a autoriza:
a) reproducerea integrală sau parŃială a operei;
b) difuzarea operei;
c) importul în vederea comercializării pe teritoriul României a
copiilor de pe operă, realizate cu consimŃământul autorului;
d) reprezentarea scenică, recitarea sau orice altă modalitate publică
de execuŃie sau de prezentare directă a operei;
e) expunerea publică a operelor de artă plastică, de artă aplicată,
fotografice şi de arhitectură;
f) proiecŃia publică a operelor cinematografice şi a altor opere
audiovizuale;

61
g) emiterea unei opere prin orice mijloc ce serveşte la propagarea
fără fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, inclusiv prin satelit;
h) transmiterea unei opere către public prin fir, prin cablu, prin fibră
optică sau prin orice alt procedeu;
i) comunicarea publică prin intermediul înregistrărilor sonore şi
audiovizuale;
j) retransmiterea nealterată, simultană şi integrală a unei opere prin
oricare dintre mijloacele citate la lit. g) şi h), de către un organism de emi-
sie, diferit de organismul de origine a operei radiodifuzate sau televizate;
k) difuzarea secundară;
1) prezentarea într-un loc public, prin intermediul oricăror mijloace,
a unei opere radiodifuzate sau televizate;
m) accesul public la bazele de date pe calculator, în cazul în care
aceste baze de date conŃin sau constituie opere protejate."
Art 51: „Contractul de editare trebuie să cuprindă clauze cu privire
la:
a) durata cesiunii;
b) natura exclusivă sau neexclusivă şi întinderea teritorială a
cesiunii;
c) numărul maxim şi minim al exemplarelor,
d) remuneraŃia autorului, stabilită în condiŃiile prezentei legi;
e) numărul de exemplare rezervate autorului cu titlu gratuit;
f) termenul pentru apariŃia şi difuzarea exemplarelor fiecărei ediŃii
sau, după caz, ale fiecărui tiraj;
g) termenul de predare a originalului operei de către autor;
h) procedura de control al numărului de exemplare produse de către
editor."
Drepturile patrimoniale de autor asupra unor programe
pentru calculator25
1. Cui aparŃin drepturile patrimoniale de autor asupra unor
programe pentru calculator?

_____________________________
25
Sursa: http://www.law- counsel.com/Informatii juridice/proprietate
intelectuala/drept de autor/- Dan Livescu
62
Sunt două ipoteze:
1) Programul este creat de persoane libere de contract în mod
independent.
2) Programul este creat în exercitarea sarcinilor de serviciu sau
după instrucŃiunile celui care angajează.
In prima ipoteză, tot mai rar întâlnită în practică, drepturile
patrimoniale de autor aparŃin realizatorilor programelor.
In cea de-a două ipoteză, drepturile patrimoniale de autor aparŃin
angajatorului dacă în contract nu este prevăzută nicio clauză contrară.
Aşadar atenŃie!
în cazul în care în contract nu există clauze cu privire la
beneficiarul drepturilor patrimoniale de autor asupra unui program pentru
calculator, se prezumă că acestea aparŃin angajatorului. Pentru ca acestea
să poată aparŃine altor persoane trebuie prevăzut expres în contract.
2. Ce anume se protejează în cazul unui program pentru calculator?
în conformitate cu prevederile Art.72-(1) din Legea 8/1996
protecŃia programelor pentru calculator prin drept de autor „include orice
expresie a unui program, programele de aplicaŃie şi sistemele de operare,
exprimate în orice fel de limbaj, fie în cod-sursă sau cod-obiect,
materialul de concepŃie pregătitor, precum şi manualele."
Legea nu defineşte niciunul din conceptele menŃionate. Este aşadar
sarcina juriştilor şi informaticienilor, a doctrinei, să clarifice aceste
concepte a căror definire este foarte importantă pentru practica judecă-
torească şi protecŃia reală a programelor pentru calculator.
3. Ce se înŃelege prin licenŃa programului de calculator?
În comerŃul cu programe pentru calculator, în majoritatea cazurilor,
nu se realizează, de fapt, o vânzare a programului respectiv. Ceea ce se
oferă este dreptul de A FOLOSI programul în anumite condiŃii,
adică...licenŃa. Documentele care însoŃesc un program pentru calculator
cuprind de cele mai multe ori, un anunŃ de genul „THE SOFTWARE IS
LICENSED NOT SOLD" în traducere însemnând .PROGRAMUL PENTRU
CALCULATOR ESTE LICENłIAT NU VÂNDUT".
LegislaŃia română, respectiv Art. 2 din OrdonanŃa de Guvern nr.
124/2000, cuprinde şi o definiŃie a licenŃei: „licenŃa programului pentru
calculator - acordul scris al titularului dreptului de autor asupra unui

63
program pentru calculator pentru cesiunea unor drepturi către utilizatorul
programului şi care însoŃeşte programul."
LicenŃa este aşadar un contract - acord de voinŃă - între titularul
dreptului de autor şi utilizator. Acesta însoŃeşte programul pentru
calculator şi se prezintă în diverse forme.
În practică, el poate fi întâlnit atât sub forma scrisă (pe suport de
hârtie), cât şi sub forma unui document digital ce apare la instalarea sau
deschiderea programului. Denumirea folosită de cele mai multe ori pentru
un astfel de document este „LICENSE AGREEMENT", iar în limba română
„ACORD DE LICENłĂ" sau „LICENłĂ".
La instalarea sau utilizarea oricărui program pentru calculator,
apare un anunŃ de genul „IMPORTANT - READ CAREFULLY. IF YOU DO
NOT AGREE TO THE TERMS OF THIS LICENSE AGREEMENT DO NOT
INSTALL OR USE THE SOFTWARE PRODUCT" ceea ce în traducere
înseamnă: .JMPORTANT - CITEŞTE CU ATENłIE. DACĂ NU SUNTEłI
DE ACORD CU TERMENII ACESTUI ACORD (CONTRACT) DE
LICENłĂ, NU INSTALAłI SAU FOLOSIłI ACEST PROGRAM PENTRU
CALCULATOR".
Acest anunŃ este urmat de textul licenŃei şi (de multe ori) de
prezentarea variantelor de opŃiune pentru utilizator în situaŃiile în care este
sau nu de acord cu termenii licenŃei. Termenii particulari ai unei licenŃe
pot fi foarte diferiŃi de la un program la altul în funcŃie de caracteristicile
programului respectiv, precum şi de politica de licenŃiere a fiecărui
deŃinător al drepturilor de autor.
4. Ce drepturi are autorul unui program pentru calculator? Art. 73 din
Legea 8/1996, prevede că autorul unui program pentru calculator
beneficiază de dreptul exclusiv de realiza şi a autoriza:
a) reproducerea permanentă sau temporară a unui program, integral
sau parŃial, prin orice mijloc şi sub orice formă, inclusiv în cazul în care
reproducerea este determinată de instalarea, stocarea, rularea sau
executarea, afişarea sau transmiterea în reŃea;
b) traducerea, adaptarea, aranjarea şi orice alte transformări aduse
unui program pentru calculator, precum şi reproducerea rezultatului
acestor operaŃiuni, fără a prejudicia drepturile persoanei care transformă
programul pentru calculator;
c) distribuirea şi închirierea originalului sau ale copiilor, sub orice
formă, ale unui program pentru calculator.
64
Aceste drepturi speciale ale autorului unui program pentru
calculator se completează cu drepturile comune oricărui creator al unei
opere intelectuale prevăzute în Art. 10-23 din legea menŃionată.
5. SituaŃiile în care utilizatorul autorizat al unui program pentru
calculator poate face, fără autorizarea autorului, o copie a acesteia?
Fără autorizarea autorului, utilizatorul autorizat are dreptul să facă
„o copie de arhivă sau de siguranŃă, în măsura în care aceasta este
necesară pentru asigurarea utilizării calculatorului."
6. Un program pentru calculator poate fi reprodus pentru uzul
personal sau pentru cercul unei familii fără consimŃământul autorului?
Nu, fără consimŃământul autorului o astfel de copie nu este
permisă. De remarcat că o astfel de copie nu este permisa de lege doar in
cazul programelor pentru calculator, ea fiind permisă în cazul altor opere
de creaŃie intelectuală.
7. Durata drepturilor patrimoniale de autor asupra programelor
pentru calculator.
Conform Art.30 din Legea 8/1996 „drepturile patrimoniale asupra
programelor pentru calculator durează tot timpul vieŃii autorului, iar după
moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaŃiei civile pe o
perioadă de 50 de ani."
8. ObligaŃiile legale ale persoanelor care produc, distribuie,
comercializează sau închiriază programe pentru calculator în România?
Cap. 3 - Registrul naŃional al programelor pentru calculator, la
art. 17 din OG 25/2006 privind întărirea capacităŃii administrative a
Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, M. Of. nr. 84/2006,
aprobată prin Legea nr. 364 din 21 septembrie 2006, M. Of. nr. 800 din
22 septembrie 2006, prevede regulile aplicabile în legislaŃia internă pentru
programele de calculator, astfel:
ART.17
„(1) înregistrarea sau, după caz, înscrierea în Registrul naŃional al
programelor pentru calculator este obligatoriu pentru:
1. persoanele fizice autorizate şi persoanele juridice care desfăşoară
pe teritoriul României oricare dintre următoarele activităŃi:
a) producere de programe pentru calculator;
b) import de programe pentru calculator;
c) distribuire de programe pentru calculator;
d) închiriere de programe pentru calculator;
65
e) comercializare de programe pentru calculator; 2.
programele pentru calculator:
a) produse în România şi comercializate de către comercianŃi
specializaŃi;
b) importate în România şi comercializate de către comercianŃi
specializaŃi.
(2) Registrul naŃional al programelor pentru calculator este
organizat în formă electronică şi cuprinde următoarele secŃiuni:
a) secŃiunea Producători de programe pentru calculator;
b) secŃiunea Importatori de programe pentru calculator;
c) secŃiunea Distribuitori de programe pentru calculator;
d) secŃiunea ComercianŃi de programe pentru calculator;
e) secŃiunea înscrieri programe pentru calculator;
f) secŃiunea MenŃiuni, radieri, retrageri şi sancŃiuni, înregistrarea în
Registrul naŃional al programelor pentru calculator
se probează cu certificatul de înregistrare prevăzut la art. 35 alin. (1).
ART.20
(1) Persoanele fizice sau juridice prevăzute la art. 17 alin. (1),
înregistrate în Registrul naŃional al programelor pentru calculator, sunt
obligate să înscrie programele pentru calculator în Registrul naŃional al
programelor pentru calculator, înainte de introducerea acestora în
circuitul comercial.
(2) în vederea înscrierii programelor pentru calculator, persoanele
prevăzute la art. 17 alin. (1) depun la Oficiul Român pentru Drepturile de
Autor o cerere-tip conform prevederilor legale în materie"
9. Care este consecinŃa nerespectării obligaŃiilor prevăzute de OG
25/2006 privind întărirea capacităŃii administrative a Oficiului Român
pentru Drepturile de Autor, aprobată prin lege cu modificările şi
completările ulterioare?
art. 42 alin 1 - Constituie contravenŃii următoarele fapte şi se
sancŃionează după cum urmează:
- lit e) producerea, reproducerea, distribuirea, comercializarea sau
depozitarea fonogramelor şi programelor pentru calculator în alte spaŃii
decât cele menŃionate în certificatul de înregistrare, cu amendă de la 1.000
lei (RON) la 5.000 lei (RON) şi confiscarea suporturilor, materialelor,
aparatelor şi fonogramelor care au servit sau care au fost destinate să
servească la săvârşirea contravenŃiei;
66
- lit g) nerespectarea dispoziŃiilor privind prezentarea, la solicitarea
organelor de control, a documentelor justificative privind înregistrarea şi
înscrierea în registrele naŃionale administrate de Oficiul Român pentru
Drepturile de Autor şi provenienŃa fonogramelor, videogramelor şi a
programelor pentru calculator ori prezentarea unor documente
incomplete, cu amendă de la 1.000 lei (RON) la 5.000 lei (RON) şi
confiscarea fonogramelor, videogramelor sau a programelor pentru
calculator pentru care nu sunt prezentate documente justificative;
- lit h) nerespectarea dispoziŃiilor privind deŃinerea la fiecare punct
de lucru a licenŃelor programelor pentru calculator utilizate în vederea
închirierii la respectivul punct de lucru, cu amendă de la 1.000 lei (RON)
la 5.000 lei (RON);
ContravenŃiile prevăzute la alin. (1) ale art 42 se aplică şi
persoanelor juridice, situaŃie în care limitele amenzilor se majorează de
trei ori.
Constatarea contravenŃiilor şi aplicarea sancŃiunilor se realizează
de către ofiŃerii sau agenŃii de poliŃie din cadrul Ministerului
AdministraŃiei şi Internelor cu competenŃe în domeniu, precum şi de către
personalul Gărzii Financiare, respectiv şi de către personalul Jandarmeriei
Române în situaŃiile expres prevăzute de actul normativ.
10. Ce obligaŃii specifice au producătorii unor programe pentru
calculator în România?
Producătorii unor programe pentru calculator, în afara obligaŃiilor
generale prezentate, au obligaŃia de a comunica Oficiului Român pentru
Drepturile de Autor, pentru fiecare program pentru calculator, si
următoarele:
,,a) înscrisul doveditor al titularităŃii drepturilor de autor asupra
programelor pentru calculator sau declaraŃia pe propria răspundere
privitoare la faptul că este autorul programelor pentru calculator;
b) modelul licenŃei acordate pe teritoriul României utilizatorilor de
programe pentru calculator;
c) un exemplar al programului pentru calculator în forma în care
acesta este produs;
d) informaŃii referitoare la modul de acordare a licenŃei şi modelul
licenŃei acordate pe teritoriul altor state utilizatorilor de programe pentru
calculator".

67
SubsecŃiunea 6. GaranŃia reală asupra fondului de comerŃ
Fondul de comerŃ, ca orice bun, poate face obiectul unui contract
de garanŃie reală imobiliară, alături de alte acte juridice precum vânzarea-
cumpărarea, transmiterea dreptului de proprietate privind fondul de
comerŃ ca aport în societatea comercială şi locaŃiunea.
Vânzarea-cumpărarea fondului de comerŃ se deosebeşte de
transmiterea dreptului de proprietate privind fondul de comerŃ ca aport în
societatea comercială, deoarece cea din urmă formă de înstrăinare de
fondului de comerŃ nu incumbă primirea unui preŃ. Asociatul va primi în
schimbul fondului de comerŃ părŃi sociale sau acŃiuni, în funcŃie de forma
juridică a societăŃii comerciale.
§ 6.1. Sediul materiei: Codul civil art. 1685-1694
Legea nr. 99/199926 privind unele măsuri pentru accelerarea
reformei economice, titlul VI - Regimul juridic al garanŃiilor reale
mobiliare, care reglementează „regimul juridic al garanŃiilor reale mobi-
liare, destinate să asigure îndeplinirea unei obligaŃii civile sau comerciale
născute din orice contract încheiat între persoane fizice sau juridice"
(art. 1 alin 1).
GaranŃia reală reglementată prin acest act normativ constituie un
drept real care are ca finalitate garantarea îndeplinirii oricărei obligaŃii.
GaranŃia reală acordă creditorului garantat dreptul de a-şi satisface
creanŃa cu bunul afectat garanŃiei înaintea oricărui creditor negarantat şi
înaintea altor creditori ale căror garanŃii reale sau drepturi asupra bunului
afectat garanŃiei au un grad de prioritate inferior, potrivit dispoziŃiilor
legale.
GaranŃia reală se poate constitui cu sau fără deposedarea celui ce
constituie garanŃia de bunul afectat garanŃiei, (conform art. 9)
Orice garanŃie reală este transmisibilă prin cesiune. Dovada cesiunii
se poate face chiar printr-un înscris sub semnătură privată, (art 43)

_______________________________
26
Publicată în M. Of. Nr. 236 din 27 mai 1999, modificată prin Legea nr.
161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei în exercitarea
demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi
sancŃionarea corupŃiei, M. Of. 279 din 21 aprilie 2003
68
Este susceptibilă să fie garantată cu garanŃia reală
- orice tip de obligaŃie de a da, a face sau a nu face ---
- obligaŃii prezente sau viitoare:
• sub condiŃie sau nu,
• divizibile sau indivizibile,
• determinată sau determinabilă,
• exprimată în monedă naŃională sau străină.
GaranŃia reală acoperă în toată întinderea sa obligaŃia garantată.
Dacă părŃile nu decid altfel, obligaŃia garantată include:
- dobânzile acumulate şi neplătite privind obligaŃia principală
- cheltuielile suportate de creditor cu luarea în posesie
- vânzarea bunului afectat garanŃiei după neîndeplinirea
obligaŃiei de către debitor.
De asemenea, dacă părŃile nu decid altfel, iar bunul afectat
garanŃiei se află în posesia părŃii garantate, cad în sarcina debitorului,
fiind, de asemenea, garantate prin bunul afectat garanŃiei: «'cheltuielile
rezonabile, inclusiv costul asigurării «'plata oricăror alte taxe
suportate pentru obŃinerea şi menŃinerea
posesiei bunului afectat garanŃiei şi păstrarea acestuia în bune condiŃii,
Obiectul garanŃiei reale
- un bun mobil individualizat sau determinat generic,
- o universalitate de bunuri mobile (inclusiv un fond de comerŃ -
conŃinutul şi caracteristicile acestuia vor fi determinate de părŃi până la
data constituirii garanŃiei reale şi nu este necesar ca părŃile care compun
bunurile afectate garanŃiei să se afle într-o stare de interdependenŃă
funcŃională).
Drepturile creditorului garantat
- dreptul de a intra în posesie sau de a reŃine bunul afectat garanŃiei
şi dreptul de a-1 vinde pentru a-şi obŃine plata obligaŃiei garantate (dacă
debitorul nu îşi îndeplineşte obligaŃia)
- dreptul de a inspecta bunul afectat garanŃiei în timpul
programului de lucru al debitorului, astfel încât să nu afecteze activitatea
acestuia;
- dreptul de a considera că obligaŃia garantată a devenit exigibilă şi
de a trece la urmărirea silită, în cazul în care constată lipsa unei întreŃineri
corespunzătoare a bunului afectat garanŃiei sau alte fapte de natură să
69
îngreuneze sau să facă imposibilă urmărirea silită, astfel cum sunt deter-
minate prin contractul de garanŃie (acest drept poate fi exercitat de către
creditor numai dacă are temeiuri comercial rezonabile de a crede că bunul
afectat garanŃiei a fost sau este pe cale de a fi pus în pericol sau există
posibilitatea ca plata să fie pe cale de a fi împiedicată, conform art. 11).
§6.2. Constituirea de garanŃii reale mobiliare, conform preve-
derilor Legii nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei
economice
* GaranŃia reală mobiliară se constituie numai pe baza unui contract
de garanŃie, în formă autentică sau sub înscris sub semnătură privată şi
trebuie semnat de către debitor.
* GaranŃia reală asupra. valorilor mobiliare se va constitui, de
asemenea, prin indisponibilizarea acestor valori conform regulilor pieŃei
pe care sunt tranzacŃionate sau în baza convenŃiei părŃilor în ceea ce
priveşte valorile mobiliare necotate, pe o piaŃă autorizată.
* GaranŃia reală asupra valorilor mobiliare poate fi constituită, după
caz, şi prin andosarea valorilor respective potrivit regulilor care le
reglementează.
§ 6.3. DefiniŃia contractului de garanŃie reală
„Contractul de garanŃie reală este contractul în baza căruia se
constituie o garanŃie reală în bunuri sau drepturi în beneficiul unui anumit
creditor. Contractul de garanŃie se încheie în formă autentică sau prin
înscris sub semnătură privată şi trebuie semnat de către debitor. Prin
înscris sub semnătură privată se înŃelege orice mod de comunicare care
păstrează înregistrată informaŃia pe care o conŃine şi care poate fi
reprodusă într-o formă tangibilă şi care nu poate fi schimbată în mod
unilateral" (art 14, Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru
accelerarea reformei economice).
§ 6.4. ConŃinutul contractului de garanŃie reală (conform art.
15-17, 19 din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru
accelerarea reformei economice).
*contractul de garanŃie reală va putea să indice sau nu suma
maximă a obligaŃiei garantate;

70
* orice persoană fizică sau juridică, romană sau străină, poate fi
parte în contractul de garanŃie a unei obligaŃii pentru orice fel de
tranzacŃie;
*contractul de garanŃie reală trebuie să conŃină o descriere a
bunului afectat garanŃiei. Cu toate acestea, bunul afectat garanŃiei poate fi
descris prin gen, obiect cu obiect sau prin formula generică „toate
bunurile mobile prezente şi viitoare". Toate bunurile mobile reprezintă o
descriere suficientă. Dacă însă bunul afectat garanŃiei constă într-o sumă
de bani depusă într-un cont bancar, respectivul cont trebuie individualizat
în mod distinct;
*contractul de garanŃie poate să prevadă dreptul creditorului de a
culege, în contul creanŃei, fructele şi/sau produsele bunului afectat
garanŃiei, fiind, în acest caz, obligatorie stipularea condiŃiilor şi a
proporŃiei în care urmează a se reduce obligaŃia garantată;
*contractul de garanŃie reală poate să prevadă garantarea efectuării de
plăŃi în avans. Avans înseamnă acordarea unor sume, credite sau alte
valori, care include şi obligaŃia debitorului de a plăti dobânzi, costurile
ocazionate de obŃinerea creditului, precum şi alte taxe plătibile de către
debitor în legătură cu avansul sau cu executarea silită a garanŃiei reale cu
care s-a garantat avansul. Avans viitor înseamnă o plată care decurge
sau nu dintr-o obligaŃie şi include avansurile şi cheltuielile rezonabile
ocazionate de acestea, precum şi cheltuielile făcute pentru protecŃia,
întreŃinerea, păstrarea sau repararea bunului afectat garanŃiei; * Contractul
de garanŃie reală este titlu executoriu.
In afara drepturilor şi obligaŃiilor stabilite prin contractul de
garanŃie, posesorul bunului afectat garanŃiei are următoarele obligaŃii:
a) de a întreŃine bunul afectat garanŃiei şi de a-1 folosi ca un bun
proprietar;
b) de a Ńine, dacă este cazul, o evidenŃă contabilă clară a bunului
afectat garanŃiei şi, după caz, a produselor acestuia, în conformitate cu
legislaŃia în vigoare (conform art. 42)
Conform art 21 din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru
accelerarea reformei economice, „pe durata contractului de garanŃie debi-
torul poate administra sau dispune în orice mod de bunul afectat garanŃiei
şi de produsele acestuia, inclusiv prin închiriere, constituirea altei garanŃii
sau vânzare. Bunul afectat garanŃiei poate fi pus sub sechestru în favoarea
unui creditor, în temeiul procedurii de executare judecătorească.
71
Actele de dispoziŃie asupra bunului afectat garanŃiei sunt valabile
chiar dacă cel care a dobândit bunul are cunoştinŃă de prevederea
contractuală din contractul de garanŃie care interzice transferul sau care
declară transferul ca fiind echivalent cu neîndeplinirea obligaŃiei."
Executarea garanŃiilor reale27
în cazul neîndeplinirii obligaŃiei garantate, creditorul va putea să
aleagă între a iniŃia procedura de executare prevăzută de Codul de
procedură civilă sau a executa garanŃia reală potrivit prevederilor
prezentului capitol (art 62). Dacă nu se prevede altfel, dispoziŃiile legale
prezentate se aplică numai garanŃiilor reale asupra bunurilor cu care se
garantează îndeplinirea unei obligaŃii care cade sub incidenŃa prezentului
titlu. ObligaŃia trebuie să fie certă şi exigibilă.

_____________________________
27
A se vedea Anexa Glosar de termeni pentru GaranŃia reală asupra fondului
de comerŃ în temeiul Legii nr. 99 din 26 mai 1999 privind unele măsuri pentru
accelerarea reformei economice - Titlul VI - Regimul juridic al garanŃiilor reale
mobiliare - Executarea garanŃiilor reale, p 9-17.

72
CAPITOLUL III
SUBIECTELE RAPORTURILOR DE AFACERI1

SecŃiunea I. Aspecte introductive


In sensul reglementărilor Codului comercial, subiectele raporturilor
comerciale (de afaceri) pot fi comercianŃii şi necomercianŃii,
Reglementarea Codului comercial se aplică oricărei persoane care
săvârşeşte anumite fapte de comerŃ obiective, prevăzute de art. 3 C. Corn.,
indiferent dacă persoana care le săvârşeşte are sau nu calitatea de
comerciant.
Dacă săvârşirea faptelor de comerŃ are caracter profesional,
persoana în cauză devine comerciant (art. 7 C. Com. - „Sunt comercianŃi
aceia care fac fapte de comerŃ, având comerŃul ca o profesiune obişnuită,
şi societăŃile comerciale", art. 8. C. Com. - „Statul, judeŃul şi comuna nu
pot avea calitatea de comercianŃi.")
Dacă săvârşirea faptelor de comerŃ obiective de către o persoană
are caracter accidental, raportul juridic care se naşte este supus
reglementărilor comerciale, dar persoana care le-a săvârşit păstrează
calitatea de necomerciant (art. 9 C.Com. - „Orice persoană care, într-un
chip accidental, face o operaŃiune de comerŃ, nu poate fi considerată ca şi
comerciant, ea este însă supusă legilor şi jurisdicŃiunii comerciale pentru
toate contestaŃiunile ce se pot ridica din aceasta operaŃiune.")
Subiectele în relaŃiile de afaceri (comerciale) sunt participanŃii la
raporturile de afaceri/comerciale, comercianŃi persoane fizice şi juridice,
respectiv societăŃile comerciale şi grupurile de interes economic.

______________________________

1
A se vedea St. D. Cărpenaru, op. cit.. Cap. 3 ComercianŃii, p. 58- 83 şi
Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, op. cit., Cap. 3 Subiectele
dreptului comercial, p. 35- 61. Ion Turcu, Dreptul afacerilor, Editura FundaŃiei
Chemarea, Iaşi, 1993, partea a Ii-a - Subiectele dreptului afacerilor, p. 50-72.
73
Principalelor categorii de comercianŃi, reglementate de Codul
Comercial, în art 7 - comercianŃi individuali - persoane fizice - şi
comercianŃi colectivi - persoane juridice - li se adaugă şi alte categorii
reglementate de alte acte normative:
1. regii autonome şi organizaŃii cooperatiste,2
2. grupurile de intere economic3 (GIE),
3. micii comercianŃi care sunt consideraŃi de către unii autori4 a fi o
categorie distinctă de comerciantul persoană fizică, invocând art. 34 din C.
Com. care reglementează explicit faptul că prevederile Titlului IV - Despre
registrele comercianŃilor nu se aplică micului trafic ambulant, cărăuşilor sau
acelora al căror comerŃ nu iese din sfera unei profesiuni manuale.
SecŃiunea II. Sediul materiei:
1. CODUL COMERCIAL (10 mai 1887)5
2. CODUL CIVIL (pus în aplicare la 1 decembrie 1865) - conform
referirilor din Titlul I, art. 1 C. Com. („In comerŃ se aplică legea de faŃă.
Unde ea nu dispune, se aplică Codul civil")
3. LEGI SPECIALE:
* Legea nr. 26/1990, privind registrul comerŃului, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, M. Of. nr. 49 din 4 februarie 1998.
* Legea nr. 505/2003 privind aprobarea OrdonanŃei de urgenŃă a
Guvernului nr. 129/2002 pentru modificarea Legii nr.26/1990 privind
registrul comerŃului şi a OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 76/2001
privind simplificarea unor formalităŃi administrative pentru înregistrarea şi
autorizarea funcŃionării comercianŃilor, M. Of. nr. 857 din 3 decembrie 2003.

______________________________
2
Art. 1 alin (2), din Legea 26/1990 privind Registrul ComerŃului,
republicată: „în sensul prezentei legi, comercianŃii sunt persoanele fizice care
exercită în mod obişnuit acte de comerŃ, societăŃile comerciale, regiile
autonome şi organizaŃiile cooperatiste".
3
Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea
transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în
mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei, M. Of. nr. 279 din
21 aprilie 2003- titlul V- Grupurile de interes economic, începând cu art. 118.
4
A se vedea St. D. Cărpenaru, Drept comercial român, op. cit. p. 62.
5
Cu modificările din 1895. 1900, 1902, 1906, 1920, 1925, 1929, 1930,
1931, 1932, 1933, 1934, 1936, 1943, 1947, 1948, 1949, 1950, 1990, 1995.

74
* Legea nr.509/2002 privind agenŃii comerciali permanenŃi, M. Of.
nr. 581 din 6 august 2002.
* Legea nr.15/1990 privind reorganizarea unităŃilor economice de
stat ca regii autonome şi societăŃi comerciale, M. Of. nr. 98 din 8 august
1990, cu modificările şi completările ulterioare.
* Legea nr.359/2004 privind simplificarea formalităŃilor la înre-
gistrarea în registrul comerŃului a persoanelor fizice, asociaŃiilor familiale
şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la
autorizarea funcŃionării persoanelor juridice, M. Of. nr. 839 din 13
septembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.
* Legea nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a
asociaŃiilor familiale care desfăşoară activităŃi economice în mod
independent M. Of. 76 din 29 iunie 2004.
* Legea nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă, M. Of.
nr. 907 din 11 octombrie 2005.
* Legea nr.31/1990 privind societăŃile comerciale, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, M. Of. nr. 1066 din 17 noiembrie 2004.
* Lege nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea
transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în
mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei, M. Of. nr. 279 din
21 aprilie 2003.
SecŃiunea III. Categorii de comercianŃi:
Comerciantul persoană fizică poate fi persoana fizică autorizată,
comerciantul agent permanent, asociaŃia.familială.
Nu sunt comercianŃi auxiliarii de comerŃ (prepusul, procuristul,
vânzătorul, comis-voiajorul deoarece actele de comerŃ încheiate de aceştia
nu sunt încheiate în nume propriu, ci în numele şi pe seama
comerciantului la care sunt angajaŃi sau la care lucrează)
Comerciantul persoană juridică - societăŃile comerciale,
- regiile autonome,
- organizaŃiile cooperatiste,
- grupurile de interes economic.
Comerciantul persoană fizică
Persoanele fizice care săvârşesc fapte de comerŃ au calitatea de
comerciant. Activitatea comerciantului persoană fizică este reglementată
de Legea nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a
asociaŃiilor familiale care desfăşoară activităŃi economice în mod
independent astfel:
75
,Art. 1: Persoanele fizice, cetăŃeni români sau cetăŃeni străini, care
provin din statele membre ale Uniunii Europene şi din statele aparŃinând
SpaŃiului Economic European, pot desfăşura activităŃi economice pe
teritoriul României, în mod independent, sau pot constitui asociaŃii
familiale în condiŃiile prevăzute de prezenta lege.
Persoanele fizice şi asociaŃiile familiale pot fi autorizate să
desfăşoare activităŃi economice în toate domeniile, meseriile şi ocupaŃiile,
cu excepŃia celor reglementate prin legi speciale."
AsociaŃia familială este o formă asociativă lipsită de personalitate
juridică care se poate înfiinŃa la iniŃiativa unei persoane fizice şi se
constituie din membrii de familie ai acesteia, în temeiul aceluiaşi act
normativ. Sunt consideraŃi membrii unei familii, în sensul prezentei legi,
soŃul, soŃia şi copiii acestora care au împlinit vârsta de 16 ani, la data
autorizării asociaŃiei familiale, precum şi rudele acestora până la gradul al
patrulea inclusiv.
Pentru a desfăşura o activitate economică în mod independent,
persoana fizică şi asociaŃia familială trebuie să deŃină autorizaŃie admi-
nistrativă şi certificatul de înregistrare eliberate în condiŃiile Legii nr.
300/2004.
Comerciantul persoană juridică:
Societatea comercială cuprinde societăŃile constituite conform
legii 31/1990 şi pe cele cu capital de stat înfiinŃate în baza legii 15/1990,
fiind analizată detaliat într-un capitol distinct. Unele societăŃi comerciale
cu capital de stat, care au ca obiect activităŃi de interes public naŃional,
sunt denumite „companii naŃionale" sau „societăŃi naŃionale".6
Regia autonomă7 a luat fiinŃă prin reorganizarea unităŃilor
economice de stat, în temeiul legii nr. 15/1990, în ramuri strategice ale
economiei naŃionale şi desfăşoară o activitate comparabilă cu cea a
societăŃilor comerciale, fiind persoane juridice care funcŃionează pe bază
de gestiune economică şi autonomie financiară.

_____________________________
6
Conform art. 1 alin (4): „Regiile autonome care prestează servicii de
utilitate publică, precum şi regiile autonome din alte domenii de activitate
care înregistrează pierderi, se includ cu prioritate în programele de
reorganizare, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanŃe de urgenŃă".
7
A se vedea OUG nr. 30/1997 privind reorganizarea regiilor
autonome, cu modificările şi completările ulterioare
76
OrganizaŃiile cooperatiste care desfăşoară activităŃi de producere
şi desfacere de mărfuri şi prestări de servicii. OrganizaŃiile cooperatiste
au personalitate juridică şi îşi desfăşoară activitatea pe baza principiilor
gestiunii economice.
LegislaŃie aferentă relevantă:
- Decret - Lege nr. 66/1990 privind organizarea şi funcŃionarea
cooperaŃiei meşteşugăreşti, emis de Consiliul Frontului Salvării
NaŃionale, M. Of. nr. 23 din 9 februarie 1990
- Legea nr. 109/1996 privind organizarea şi funcŃionarea coope-
raŃiei de consum şi a cooperaŃiei de credit, M. Of. nr. 252 din 18 octom-
brie 1996
- Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcŃionarea cooperaŃiei,
M. Of. nr. 172 din 28 februarie 2005
- OUG nr. 97/2000 privind organizaŃiile cooperatiste de credit,
M. Of. nr. 330 din 14 iulie 2000
- Legea nr. 566/2004 Legea cooperaŃiei agricole, M. Of. nr. 1236
din 22 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare
Grupurile de interes economic (GEE)8:
- reprezintă o formă asociativă al cărei scop este înlesnirea sau
dezvoltarea activităŃii economice a membrilor săi, precum şi îmbună-
tăŃirea rezultatelor activităŃii respective.
- sunt analizate într-o secŃiune distinctă tocmai datorită caracterului
de oarecare noutate, fiind reglementate de legislaŃia noastră atât în forma
lor naŃională, cât şi în forma europeană (Grupurile de interes economic
european - GIEE)
SecŃiunea IV. Dobândirea calităŃii de comerciant:
SubsecŃiunea 1. Dobândirea calităŃii de comerciant de către
persoana fizică:
§ 1.1. Opinii doctrinare privind condiŃiile legale de dobândire a
calităŃii de comerciant
În doctrină nu există o părere unitară cu privire la condiŃiile cerute
pentru dobândirea calităŃii de comerciant de către persoana fizică:
CondiŃii:
- să săvârşească fapte de comerŃ (conform art. 7 C. Com);

_________________________
8
A se vedea secŃiunea VIII.2. Constituirea grupurilor de interes
economic - caracteristici.
77
v^să săvârşească faptele de comerŃ ca o profesie obişnuită (conform
art. 7 C. Corn.), în mod repetat - caracterul continuu rezultă din
prevederile art. 7 şi 9 C. Com.9 Această condiŃie incumbă exercitarea
profesiei cu scopul de a obŃine câştig.10
^faptele de comerŃ să fie săvârşite în nume propriu - condiŃie
adăugată de majoritatea autorilor doctrinari," necesară pentru a delimita
comerciantul de auxiliarii folosiŃi în activitatea comercială şi de
afaceri.(exemplu: prepusul este însărcinat cu comerŃul patronului său, fie
în locul unde acesta îl exercită , fie în alt loc - art. 392 C. Com.; comisii
pentru negoŃ sunt însărcinaŃi să vândă mărfuri în interiorul localului unde
se exercită comerŃul - art. 404 C. Com.; comisii călători pentru negoŃ
sunt reprezentanŃii însărcinaŃi cu exercitarea comerŃului în alte localităŃi -
art. 402 C. Com.) In toate cazurile reprezentanŃii comercianŃilor săvârşesc
fapte de comerŃ nu în nume propriu, ci în numele şi pe seama altuia, ei nu
au calitatea de comerciant, care aparŃine acelora care i-a împuternicit.
§ 12. CondiŃii referitoare la persoană:
* pentru protejarea persoanei interesate de realizarea faptelor de
comerŃ şi implicit de dobândirea calităŃii de comerciant: capacitatea
juridică a persoanei respective.
* pentru protejarea intereselor generale, intereselor terŃilor căruia îi
pot fi opozabile faptele de comerŃ ale persoanei în cauză: condiŃii care se
referă la cauze de incapacitate sau incompatibilitatea comerciantului
persoană fizică.
§ 13. CondiŃii referitoare Ia activitatea desfăşurată - îndepli-
nirea faptelor/actelor de comerŃ cu titlu de profesie.

____________________________

9
A se vedea Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica,
op. cit.,p. 46.
10
ExcepŃii: Nu sunt comercianŃi următoarele persoane:
- soŃia care vinde mărfuri în magazinul soŃului;
- căpitanul de vas care îl reprezintă pe armator;
- asociaŃii societăŃilor comerciale cu răspundere limitată, în comandită
simplă, în nume colectiv, deoarece comerciant este societatea;
- acŃionarii societăŃilor pe acŃiuni, pentru că societăŃile sunt persoane
juridice şi deci subiecte de drept.
11
A se vedea St. D. Cărpenaru, op. cit., p. 63, I. FinŃescu, op. cit.,
vol. I,p. 76-78.
78
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 300/2004
privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaŃiilor familiale care
desfăşoară activităŃi economice în mod independent:
„Pot desfăşura activităŃi economice în mod independent sau în
cadrul asociaŃiilor familiale persoanele fizice care îndeplinesc, în mod
cumulativ, următoarele condiŃii:
a) au împlinit vârsta de 18 ani, în cazul persoanelor fizice ce soli-
cită autorizarea pentru desfăşurarea de activităŃi economice în mod inde-
pendent şi a persoanelor fizice care au iniŃiativa constituirii asociaŃiei fa-
miliale, respectiv vârsta de 16 ani, în cazul membrilor asociaŃiei familiale;
b) starea sănătăŃii le permite desfăşurarea activităŃii pentru care se
solicită autorizaŃia;
c) au calificarea - pregătire profesională sau, după caz, experienŃă
profesională -, necesară pentru a desfăşura activitatea economică pentru
care se solicită autorizaŃia;
d) nu au fost condamnate penal prin hotărâre judecătorească rămasă
definitivă pentru săvârşirea de fapte sancŃionate de legile financiare,
vamale şi cele care privesc disciplina fmanciar-fiscală de natura celor care
se înscriu în cazierul fiscal;
e) îndeplinesc condiŃiile de funcŃionare prevăzute de legislaŃia
specifică în domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecŃiei mediului,
protecŃiei muncii şi apărării împotriva incendiilor şi cerinŃele regle
mentărilor specifice protecŃiei consumatorului pentru activitatea desfă
şurată, precum şi normele de calitate a produselor şi serviciilor puse pe
piaŃă."
§ 1.4. Elemente de drept comparat:
în dreptul italian şi german, calitatea de comerciant se dobândeşte
prin înscrierea în registrul comerŃului, iar dovada calităŃii poate fi făcută
prin mijloacele legale de probă, inclusiv martori şi prezumŃii.
Delimitarea calităŃii de comerciant de alte profesiuni
îndeplinite de persoanele fizice (meseriaşi, cei care exercită profesii
liberale şi agricultorii):
a) meseriaşii - definiŃie: persoana care, pe baza cunoştinŃelor
dobândite prin şcolarizare sau practică, execută anumite operaŃiuni de
prelucrare, transformare a obiectelor muncii sau prestează anumite
servicii.

79
Elementul caracteristic al meseriaşului îl reprezintă munca
personală, calificată asupra materiei sau în prestarea de servicii. Această
activitate este civilă, supusă legii civile, ea funcŃionând pe bază de
comenzi ale clienŃilor şi cu materialele acestora, neavând caracter
comercial. Deci calitatea de comerciant este exclusă.
In practică mai există două situaŃii controversate în privinŃa calităŃii
de comerciant a meseriaşului12:
1. situaŃia în care meseriaşul cumpără materiale şi execută anumite
produse pe care le vinde clienŃilor,
2. meseriaşul nu lucrează singur, ci ajutat de alte persoane.
Intr-o opinie meseriaşul nu devine comerciant, chiar dacă el
săvârşeşte operaŃiuni comerciale (cumpărarea de materiale pentru
prelucrare, transformarea acestora în produse finite care apoi sunt
vândute). Se consideră că aceste operaŃiuni sunt accesorii exerciŃiului
meseriei {accesorium sequitur principale).
într-o altă opinie, cât timp meseriaşul se limitează la exerciŃiul
meseriei, el nu are calitatea de comerciant. Dacă săvârşeşte acte de
comerŃ în condiŃiile art. 7 din C. Com., meseriaşul dobândeşte calitatea de
comerciant. Deci dacă acesta cumpără mărfuri în vederea prelucrării şi
revânzării (art 3 pct. 1 C Com.) sau folosind forŃă de muncă străină, îşi
organizează o întreprindere (art 3 pct. 9 C Com.).13
Aceste reglementări coroborate de cele din Legea 26/1990 privind
registrul comerŃului şi Legea 300/2004 privind autorizarea persoanelor
fizice şi a asociaŃiilor familiale care desfăşoară activităŃi economice în
mod independent duc la următoarele concluzii în privinŃa meseriaşilor:
♦ Art 1 alin (2): „Persoanele fizice şi asociaŃiile familiale pot fi
autorizate să desfăşoare activităŃi economice în toate domeniile,
meseriile şi ocupaŃiile, cu excepŃia celor reglementate prin legi speciale."

____________________________
12
A se vedea I. L Georgescu, Drept comercial român, Editura
„Socec", Bucureşti, 1946. voi. I, p. 432-441.
13
S-a decis că are calitatea de comerciant tâmplarul care cumpără material de
tâmplărie pentru a fi transformat în obiecte de lux (Cas. I dec. Nr. 2112/1924), ca şi
fotograful care cumpără materiale pentru a produce şi a vinde fotografii (Cas. III, dec.
2556/1943), în Practica judiciară în materie comercială, voi I, p. 130.

80
♦ Art 4: Persoana fizică care desfăşoară activităŃi economice în
mod independent şi asociaŃia familială trebuie să deŃină autorizaŃia şi
certificatul de înregistrare eliberate în condiŃiile legii 300/2004.
♦ Meseriaşii sunt supuşi obligaŃiei de înmatriculare în registrul
comerŃului.
Cu toate acestea, simpla obligaŃie de înmatriculare nu atrage după
sine automat calitatea de comerciant a meseriaşilor, deoarece această
obligaŃie mai au şi alte categorii cum ar fi anumite persoane fizice şi
juridice, de exemplu, pe lângă meseriaşi, grupurile de interes economic.
Singura distincŃie este conferită de îndeplinirea sau nu a condiŃiilor
cerute pentru dobândirea calităŃii de comerciant prevăzute de art 7 C.
Corn.
b) persoanele care exercită profesii liberale (medici, avocaŃi,
notari publici, arhitecŃi etc.)
♦ în mod tradiŃional acestea nu au calitatea de comerciant,
♦ prin exercitarea profesiei nu urmăresc obŃinerea de profit percep
onorarii,
♦ o caracteristică a acestor profesii este ataşamentul faŃă de aceeaşi
persoană (pacientul faŃă de medic, justiŃiabilul faŃă de avocat, clientul faŃă
de notar etc),
♦ chiar dacă dentistul cumpără şi foloseşte produse în exercitarea
profesiei sale, nu devine comerciant, acestea fiind considerate acte
accesorii,
c) agricultorii: conform art. 5 C. Corn., nu sunt considerate fapte
de comerŃ vânzările produselor pe care producătorul, cultivatorul le are de
pe pământul său sau de pe pământul cultivat de el. Vânzarea produselor
agricole reprezintă un act juridic civil şi nu o faptă de comerŃ. în
consecinŃă, agricultorii nu au calitatea de comerciant.
Dacă un agricultor săvârşeşte fapte de comerŃ în condiŃiile art 3
pct 1 şi 2 şi art 7 din C Com, el devine comerciant şi, în consecinŃă, este
Ńinut de toate obligaŃiile profesionale şi legale ale comercianŃilor.
SubsecŃiunea 2. Dobândirea calităŃii de comerciant de către
persoana juridică
§ 2.1. SocietăŃile comerciale:
Legea nr. 31/1990, în art. 2 reglementează societăŃile comerciale
care se vor constitui în una dintre următoarele forme: a) societate în nume
81
colectiv; b) societate în comandită simplă; c) societate pe acŃiuni; d)
societate în comandită pe acŃiuni şi e) societate cu răspundere limitată.
DispoziŃiile legale menŃionate se aplică şi societăŃilor comerciale
(societăŃi pe acŃiuni şi societăŃi cu răspundere limitată), constituite prin
reorganizarea întreprinderilor de stat, în temeiul Legii nr. 15/1990.
DistincŃia dintre persoana fizică şi persoana juridică din
perspectiva dobândirii calităŃii de comerciant: persoana fizică are vocaŃia
oricărei profesiuni (dobândire prin exercitarea comerŃului cu caracter
profesional). Pentru dobândirea calităŃii de comerciant sunt necesare
îndeplinirea condiŃiilor deja prezentate. Persoana juridică - societatea
comercială se constituie cu scopul desfăşurării unei activităŃi comerciale,
de afaceri, iar societatea este comercială numai dacă obiectul ei, prevăzut
în obligatoriu, în actul constitutiv, constă în săvârşirea uneia sau mai
multor fapte de comerŃ obiective (art 1 din Legea nr. 31/1990). De ajci
derivă esenŃa dobândirii calităŃii de comerciant: constituirea în condiŃiile
legale a unei societăŃi comerciale (dobândire „ab origine"14, prin simpla ei
constituire, independent de săvârşirea unei fapte de comerŃ).
§ 2.2. Regiile autonome: sunt înfiinŃate conform prevederilor Legii
15/1990 privind reorganizarea unităŃilor economice de stat ca regii
autonome şi societăŃi comerciale şi nu au calitatea de comerciant,
deoarece regiile autonome se organizează şi funcŃionează în ramurile
strategice ale economiei naŃionale - industria de armament, energetică,
exploatarea minelor şi a gazelor naturale, poştă şi transporturi feroviare -,
precum şi unele domenii aparŃinând altor ramuri stabilite de guvern
(art.2); şi trebuie să obŃină profit conform art 6 („Regia autonomă trebuie
să acopere cu veniturile provenite din activitatea sa toate cheltuielile,
inclusiv dobânzile, amortizarea investiŃiilor şi rambursarea creditelor şi să
obŃină profit").
§ 23. OrganizaŃiile cooperatiste desfăşoară o activitate de produ-
cere şi desfacere de mărfuri, de prestări de servicii, care are caracter
comercial întrucât urmăreşte obŃinerea de profit. în consecinŃă,
organizaŃiile cooperatiste au calitatea de comerciant, dobândită de la data
înfiinŃării lor, calitate confirmată şi de art. 1 alin (2) din Legea nr. 26/1990
privind registrul comerŃului, republicată, care menŃionează şi organizaŃiile

________________________________
14
St. D. Cărpenaru, op. cit., p. 70.
82
cooperatiste în categoria comercianŃilor, care au obligaŃia de a se
înmatricula în Registrul ComerŃului.
Sediul materiei: Legea nr.109/1996 privind organizarea şi
funcŃionarea cooperaŃiei de consum şi a cooperaŃiei de credit, M. Of. 252
din 18 octombrie 1996, Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcŃio-
narea cooperaŃiei M. Of. nr. 172 din 28 februarie 2005, OUG nr. 97 din
29 iunie 2000, privind organizaŃiile cooperatiste de credit, aprobată prin
Legea nr. 200 din 16 aprilie 2002, pentru aprobarea OrdonanŃei de
urgenŃă a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaŃiile cooperatiste de
credit, cu modificările şi completările ulterioare.
§ 2.4. Grupurile de interes economic:
- se constituie prin contract, încheiat în formă autentică, numit act
constitutiv,
- dobândesc personalitate juridică odată cu înmatricularea în
Registrul ComerŃului,
- dobândesc şi calitatea de comerciant dacă obiectul de activitate
are caracter comercial.
Sediul materiei: Lege nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru
asigurarea transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor
publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei, M.
Of. nr. 279 din 21 aprilie 2003 - titlul V - Grupurile de interes
economic, începând cu art. 118.
SecŃiunea V. Dovada calităŃii de comerciant:
SubsecŃiunea 1. Dovada calităŃii de comerciant a unei persoane
fizice
- prin prezentarea de dovezi, mijloace de probă, din care să rezulte
faptele de comerŃ cu caracter profesional săvârşite de respectiva persoană
fizică,
- existenŃa autorizaŃiei administrative de exercitare a comerŃului,
înmatricularea la Registrul ComerŃului, titulatura de comerciant folosită
în anumite înscrisuri, dobândirea unui fond de comerŃ, plata impozitului
pe profit, etc. constituie doar prezumŃii, care pot fi utilizate împreună cu
alte mijloace de probă. Având în vedere că proba calităŃii de comerciant

83
este o chestiune de fapt, o hotărâre judecătorească prin care se constată
această calitate are efect relativ, neputând fi invocată în alt litigiu.15
SubsecŃiunea 2. Dovada calităŃii de comerciant a unei persoane
juridice
* dovada constituirii societăŃii comerciale - exemplu: copia
certificată de pe înregistrarea în Registrul ComerŃului a societăŃilor
comerciale (art. 4 din legea 26/1990 privind registrul comerŃului,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare)
* în cazul regiei autonome şi organizaŃiei cooperatiste dovada
constă tot în copia certificată de pe înregistrarea în Registrul ComerŃului.
SecŃiunea VI. Încetarea calităŃii de comerciant:
* ca şi în cazul dobândirii calităŃii de comerciant, încetarea acestei
calităŃi se realizează tot în condiŃii prevăzute de lege, analizând distinct
persoana fizică şi pentru persoana juridică.
SubsecŃiunea 1 încetarea calităŃii de comerciant pentru per-
soana fizică presupune încetarea săvârşirii faptelor de comerŃ şi trebuie să
fie efectivă (să rezulte intenŃia de a renunŃa la calitatea de comerciant) şi
definitivă. Pierderea calităŃii de comerciant trebuie însoŃită de încetarea
săvârşirii faptelor de comerŃ: exemplu: radierea înmatriculării din
Registrul ComerŃului; retragerea autorizaŃiei administrative, urmată de
încetarea efectuării unor fapte de comerŃ cu caracter profesional.
SubsecŃiunea 2. încetarea calităŃii de comerciant pentru pesoana
juridică presupune încetarea existenŃei societăŃii comerciale, ca persoană
juridică. Simpla încetare a activităŃii societăŃii comerciale nu duce la
pierderea calităŃii de comerciant. încetarea existenŃei societăŃii comerciale
se realizează prin dizolvare şi lichidare.
§ 2.1. încetarea calităŃii de comerciant prin dizolvare:
Societatea se dizolvă16 prin:
a) trecerea timpului stabilit pentru durata societăŃii;

__________________________________
15
A se vedea St. D. Cărpenaru, op. cit., p. 73.
16
Conform art. 227 din Legea nr. 31/1990 privind societăŃile
comerciale, republicată, M. Of. nr. 1066 din 17 noiembrie 2004
84
b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăŃii sau
realizarea acestuia;
c) declararea nulităŃii societăŃii;
d) hotărârea adunării generale;
e) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive
temeinice, precum neînŃelegerile grave dintre asociaŃi, care împiedică
funcŃionarea societăŃii;
f) falimentul societăŃii;
g) alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăŃii.
Fiecare formă juridică a societăŃii comerciale se dizolvă în forme
specifice, reglementate în TITLUL VI „Dizolvarea, fuziunea şi divizarea
societăŃilor comerciale, din Legea nr. 31 /1990 republicată, cu
modificările şi completările ulterioare (art.227-237)".
Fuziunea şi divizarea societăŃilor - definiŃii (art. 238)
Fuziunea se face prin absorbirea unei societăŃi de către o altă
societate sau prin contopirea a două sau mai multe societăŃi pentru a
alcătui o societate nouă.
Divizarea se face prin împărŃirea întregului patrimoniu al unei
societăŃi care îşi încetează existenŃa între două sau mai multe societăŃi
existente sau care iau astfel fiinŃă.
Fuziunea sau divizarea se hotărăşte de fiecare societate în parte, în
condiŃiile stabilite pentru modificarea actului constitutiv al societăŃii.
Fuziunea sau divizarea are ca efect dizolvarea, fără lichidare, a
societăŃii care îşi încetează existenŃa şi transmiterea universală a
patrimoniului său către societatea sau societăŃile beneficiare, în starea în
care se găseşte la data fuziunii sau a divizării, în schimbul atribuirii de
acŃiuni sau de părŃi sociale ale acestora către asociaŃii societăŃii care
încetează şi, eventual, a unei sume în bani, care nu poate depăşi 10% din
valoarea nominală a acŃiunilor sau a părŃilor sociale atribuite.
Structura şi conŃinutul proiectului de fuziune sau divizare a
societăŃii comerciale (art. 241)
In baza hotărârii adunării generale a acŃionarilor a fiecăreia dintre
societăŃile care participă la fuziune sau la divizare, administratorii
acestora întocmesc un proiect de fuziune sau de divizare, care va
cuprinde:

85
a) forma, denumirea şi sediul social al tuturor societăŃilor
participante la operaŃiune;
b) fundamentarea şi condiŃiile fuziunii sau ale divizării;
c) stabilirea şi evaluarea activului şi pasivului, care se transmit
societăŃilor beneficiare;
d) modalităŃile de predare a acŃiunilor sau a părŃilor sociale şi data
de la care acestea dau dreptul la dividende;
e) raportul de schimb al acŃiunilor sau al părŃilor sociale şi, dacă
este cazul, cuantumul sultei; nu vor putea fi schimbate pentru acŃiuni
emise de societatea absorbantă acŃiunile societăŃii absorbite al căror titular
este, direct sau prin persoane interpuse, societatea absorbantă ori însăşi
societatea absorbită;
f) cuantumul primei de fuziune sau de divizare;
g) drepturile care se acordă obligatarilor şi orice alte avantaje
speciale;
h) data situaŃiei financiare de fuziune/divizare, care va fi aceeaşi
pentru toate societăŃile participante;
i) orice alte date care prezintă interes pentru operaŃiune, în
conformitate cu prevederile art. 249: Fuziunea sau
divizarea are loc la următoarele date:
a) în cazul constituirii uneia sau mai multor societăŃi noi, la data
înmatriculării în registrul comerŃului a noii societăŃi sau a ultimei dintre
ele;
b) în celelalte cazuri, la data înscrierii în registrul comerŃului a
menŃiunii privind majorarea capitalului social al societăŃii absorbante.
Formele fuziunii (art. 250)
- Fuziunea prin absorbŃie: societatea absorbantă dobândeşte
drepturile şi este Ńinută de obligaŃiile societăŃii pe care o absoarbe.
- Fuziunea prin contopire: drepturile şi obligaŃiile societăŃilor
care îşi încetează existenŃa trec asupra noii societăŃii astfel înfiinŃate.
§ 2.2. Încetarea calităŃii de comerciant prin lichidare:
Lichidarea societăŃii comerciale se realizează conform regle-
mentărilor Legii nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale, republicată, cu
respectarea unor reguli prevăzute expres în art. 252: Pentru lichidarea şi

86
repartizarea patrimoniului social, chiar dacă în actul constitutiv se prevăd
norme în acest scop, sunt obligatorii următoarele reguli:
a) până la preluarea funcŃiei de către lichidatori, administratorii
continuă mandatul lor, cu excepŃia celor prevăzute la art. 23317;
b) actul de numire a lichidatorilor sau sentinŃa care îi Ńine locul şi
orice act ulterior, care ar aduce schimbări în persoana acestora, trebuie
depuse, prin grija lichidatorilor, la oficiul registrului comerŃului, pentru a
fi înscrise de îndată şi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea
a IV-a.
Dizolvarea societăŃii înainte de expirarea termenului fixat pentru
durata sa are efect faŃă de terŃi numai după trecerea unui termen de 30 de
zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
Caracteristici, condiŃii şi obligaŃii ale lichidatorilor:
- Lichidatorii vor putea fi persoane fizice sau persoane juridice.
- Lichidatorii persoane fizice sau reprezentanŃii permanenŃi -
persoane fizice ale societăŃii lichidatoare - trebuie să fie lichidatori
autorizaŃi, în condiŃiile legii.
- Lichidatorii au aceeaşi răspundere ca şi administratorii.
- Lichidatorii sunt datori, îndată după preluarea funcŃiei, ca
împreună cu administratorii societăŃii:
• să facă un inventar
• să încheie un bilanŃ, care să constate situaŃia exactă a activului şi
pasivului societăŃii,
• să semneze inventarul şi bilanŃul.

_________________________________
17
ART. 233
(1) Dizolvarea societăŃii are ca efect deschiderea procedurii lichidării.
Dizolvarea are loc fără lichidare, în cazul fuziunii ori divizării totale a societăŃii
sau în alte cazuri prevăzute de lege.
(2) Din momentul dizolvării, administratorii nu mai pot întreprinde noi
operaŃiuni; în caz contrar, ei sunt personal şi solidar răspunzători pentru operaŃiunile
pe care le-au întreprins.
(3) InterdicŃia prevăzută la alin. (2) se aplică din ziua expirării termenului
fixat pentru durata societăŃii ori de la data la care dizolvarea a fost hotărâtă de adunarea
generală sau declarată prin sentinŃă judecătorească.
(4) Societatea îşi păstrează personalitatea juridică pentru operaŃiunile
lichidării până la terminarea acesteia.
87
- Lichidatorii sunt obligaŃi:
• să primească şi să păstreze patrimoniul societăŃii, registrele ce li
s-au încredinŃat de administratori şi actele societăŃii;
• să Ńină un registru cu toate operaŃiunile lichidării, in ordinea datei
lor.
- Lichidatorii îşi îndeplinesc mandatul lor sub controlul cenzorilor.
- În afară de puterile conferite de asociaŃi, cu aceeaşi majoritate
cerută pentru numirea lor, lichidatorii vor putea:
a) să stea în judecată şi să fie acŃionaŃi în interesul lichidării;
b) să execute şi să termine operaŃiunile de comerŃ referitoare la
lichidare;
c) să vândă, prin licitaŃie publică, imobilele şi orice avere mobiliară
a societăŃii; vânzarea bunurilor nu se va putea face în bloc;
d) să facă tranzacŃii;
e) să lichideze şi să încaseze creanŃele societăŃii, chiar în caz de
faliment al debitorilor, dând chitanŃă;
f) să contracteze obligaŃii cambiale, să facă împrumuturi
neipotecare şi să îndeplinească orice alte acte necesare.
- Lichidatorii nu pot însă, în lipsă de dispoziŃii speciale în actul
constitutiv sau în actul lor de numire, să constituie ipoteci asupra
bunurilor societăŃii, dacă nu vor fi autorizaŃi de instanŃă, cu avizul
cenzorilor.
- Lichidatorii care întreprind noi operaŃiuni comerciale ce nu sunt
necesare scopului lichidării sunt răspunzători personal şi solidar de
executarea lor.
- Lichidatorii nu pot plăti asociaŃilor nicio sumă în contul părŃilor
ce li s-ar cuveni din lichidare, înaintea achitării creditorilor societăŃii.
- împotriva deciziilor lichidatorilor creditorii societăŃii pot face
opoziŃie în condiŃiile prevăzute expres de lege (art. 62).
- Lichidatorii care probează, prin prezentarea situaŃiei financiare
anuale, că fondurile de care dispune societatea nu sunt suficiente să
acopere pasivul exigibil trebuie să ceară sumele necesare asociaŃilor care
răspund nelimitat sau celor care nu au efectuat integral vărsămintele, dacă
aceştia sunt obligaŃi, potrivit formei societăŃii, să le procure sau, dacă sunt
debitori faŃă de societate, pentru vărsămintele neefectuate, la care erau
obligaŃi în calitate de asociat.

88
- Lichidatorii care au achitat datoriile societăŃii cu proprii lor bani
nu vor putea să exercite împotriva societăŃii dreptun mai mari decât
acelea ce aparŃineau creditorilor plătiŃi.
Art.260 precizează limitele desfăşurării în timp a procedurii
lichidării judiciare:
„Lichidarea societăŃii trebuie terminată în cel mult 3 ani de la data
dizolvării. Pentru motive temeinice, tribunalul poate prelungi acest
termen cu cel mult 2 ani.
In termen de 15 zile de la terminarea lichidării, lichidatorii vor
cere radierea societăŃii din registrul comerŃului, sub sancŃiunea unei
amenzi judiciare de 2.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, care va fi
aplicată de judecătorul delegat, în urma sesizării oricărei părŃi interesate,
prin încheiere. încheierea judecătorului delegat este executorie şi supusă
recursului.
Radierea se poate face şi din oficiu.
Lichidarea nu liberează pe asociaŃi şi nu împiedică deschiderea
procedurii de faliment a societăŃii."
SecŃiunea VII. Rolul Camerelor de ComerŃ şi Industrie în
desfăşurarea activităŃii comerciale şi de afaceri
SubsecŃiunea 1. Sediul materiei: DL 139/1990 privind Camerele
de ComerŃ şi Industrie din România, M. Of. nr. 65 din 12 mai 199018.
* sunt organizate la nivel teritorial şi naŃional, create cu scopu!
promovării intereselor membrilor săi, de a sprijini interesele membrilor
pentru dezvoltarea afacerilor, a comerŃului şi a industriei corespunzător
cerinŃelor economiei de piaŃă.
* art. 1 şi 2 al DL 139/1990: „ComercianŃii, persoane juridice şi
persoane fizice, pot constitui, în reşedinŃele de judeŃ şi în municipiul
Bucureşti, camere de comerŃ şi industrie teritoriale, organizaŃii autonome,
destinate promovării intereselor membrilor lor pentru dezvoltarea
comerŃului şi industriei, corespunzător cerinŃelor economiei de piaŃă. (...)

_______________________________
18
Conform HG nr. 709/2005 privind recunoaşterea înfiinŃării Camerei de
ComerŃ şi Industrie a Municipiului Bucureşti, M. Of. nr. 634 din 19 iulie 2005, se
recunoaşte înfiinŃarea, din 15 aprilie 2005, a Camerei de ComerŃ şi Industrie a
Municipiului Bucureşti, în baza Hotărârii Adunării generale a comercianŃilor din
municipiul Bucureşti.
89
Camerele de comerŃ şi industrie teritoriale se înfiinŃează din
iniŃiativa comercianŃilor şi dobândesc personalitate juridică pe data
recunoaşterii înfiinŃării de către guvern."
Camerele de comerŃ şi industrie teritoriale desfăşoară, în principal,
următoarele activităŃi (art. 5):
a) sprijină dezvoltarea activităŃilor comerciale şi industriale ale
membrilor lor şi colaborează cu reprezentanŃele din România ale
camerelor de comerŃ străine;
b) Ńin registrul de comerŃ şi asigură evidenŃa firmelor comerciale
din unitatea administrativ-teritorială respectivă;
c) desfăşoară activităŃi de informare şi documentare comercială;
d) eliberează certificate de origine a mărfurilor;
e) Ńin evidenŃa mărcilor de fabrică, de comerŃ şi de servicii, legal
înregistrate, a denumirilor de origine, indicaŃiilor de provenienŃă şi sem-
nelor comerciale, precum şi a altor semne distinctive folosite de membrii
lor;
f) colaborează cu Comisia NaŃională de Statistică la elaborarea
rapoartelor şi publicaŃiilor privind evoluŃia comerŃului şi industriei şi
pentru problemele care constituie sfera lor de activitate;
g) sprijină realizarea proiectelor de dezvoltare a comerŃului şi
industriei, inclusiv a celor bazate pe libera iniŃiativă;
h) sprijină activitatea de specializare profesională a membrilor;
i) certifică existenŃa şi obiectul de activitate a comercianŃilor
români, precum şi semnăturile persoanelor care îi angajează în mod
valabil;
j) organizează, la cerere, arbitrajul ad-hoc.
Totodată, în condiŃiile prevăzute în statut, camerele de comerŃ şi
industrie teritoriale pot:
a) să iniŃieze şi să participe la înfiinŃarea de societăŃi având ca scop
prestarea de servicii în interesul membrilor lor;
b) să organizeze şi să administreze târguri, precum şi expoziŃii
specializate, şi să efectueze activităŃi de reclamă comercială;
c) să publice un buletin oficial al camerei şi să editeze publicaŃii de
informare şi reclamă comercială.

90
SubsecŃiunea 2. DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri
în perioada 2005-2008 - propuneri ale Camerei de ComerŃ şi
Industrie a României19
SusŃinerea întreprinzătorilor privaŃi şi stimularea liberei iniŃiative
prin:
- consolidarea proprietăŃii private
- dezvoltarea clasei de mijloc
- înlăturarea obstacolelor administrative din calea iniŃiativei private
- consolidarea economiei de piaŃă funcŃionale
§ 2.1. DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri şi propu-
neri referitoare la politica fiscală
Structurarea politicii fiscale, coloană vertebrală a sistemului de
politici economice prin:
- relaxarea fiscală
• simplificarea sistemului de impozitare, întărirea disciplinei fiscale
şi includerea în sistem a parafiscalităŃii şi a altor taxe care vizează agentul
economic
• reducerea economiei subterane prin:
*) micşorarea intensităŃii fiscalităŃii
*) înlăturarea practicilor de scutire şi reeşalonare a datoriilor
• lărgirea bazei de impozitare prin stimularea iniŃiativei particulare
§ 22. DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri şi propu-
neri referitoare la dezvoltarea pieŃelor financiare
- Creşterea pachetelor de servicii oferite de sistemul financiar
bancar, încurajarea accesului la credite, prin:
• reducerea costurilor legate de creditare
• debirocratizarea sistemului de accesare a creditelor
• simplificarea mecanismelor de garantare a creditelor
• reducerea costului capitalului pentru MM-uri
§ 23. DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri şi propu-
neri referitoare la combaterea corupŃiei
- Accesul transparent la resurse şi utilităŃi pentru operatorul economic
- Liberul acces la informaŃiile publice, cu recunoaşterea valorii
adăugate prin serviciile de prelucrare a acestora

__________________________________
19
DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri în perioada 2005-2008, site
Camera de ComerŃ şi Industrie a României.
91
- Respectarea Acquis Communautaire privind politica concurenŃei
şi subvenŃiile
-TransparenŃă şi reguli unanim recunoscute privind sistemul de
licitaŃii şi achiziŃii publice
-Dezvoltarea pieŃelor financiare şi de capital în contextul
dezvoltării burselor de mărfuri şi valori
-Eliminarea procedurilor preferenŃiale prin promovarea
principiilor care combat poziŃiile de monopol public şi/sau privat
• reglementări aplicabile „erga omnes"
• egalitatea de şanse
• concurenŃă loială
• liberul acces la utilităŃile publice (renunŃarea la poziŃiile domi-
nante)
• clarificarea sistemului de subvenŃii şi ajutoare de stat
§ 2.4. DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri şi propuneri
referitoare la eliminarea barierelor administrative în dezvoltarea afa-
cerilor
- Simplificarea la maximum a formalităŃilor prin:
• intrarea pe piaŃă a firmelor prin:
-reintegrarea Registrului ComerŃului în Sistemul NaŃional al
Camerelor de ComerŃ
-responsabilizarea operatorului economic prin extinderea
sistemului DeclaraŃiei pe propria răspundere
• funcŃionarea societăŃilor comerciale, cu simplificarea/ standar
dizarea sistemului administrativ de avize, autorizări şi aprobări, prin:
-instituirea unor structuri de monitorizare activă, pe baza parte-
neriatului public-privat
• ieşirea de pe piaŃă a firmelor prin:
-simplificarea procedurilor administrative şi a formalităŃilor de
încetare a activităŃii societăŃii
-operaŃionalizarea structurilor instituŃionale şi aplicarea fermă a
legii falimentului
§ 2.5. DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri şi propu-
neri referitoare la consolidarea mediului de afaceri
- Stimularea iniŃiativei private şi a investiŃiilor prin:
• transparenŃa politicilor economice, monetare şi de stimulare a
exportului
• privatizarea utilităŃilor publice
92
- Stabilitate instituŃională şi de reglementare în structurarea pieŃelor
specifice economiei de piaŃă (piaŃa muncii; piaŃa de capital; piaŃa
produselor agricole; piaŃa financiar-bancară etc.)
• sistemul cameral interfaŃă pentru comunicare rapidă şi integrată a
posibilităŃilor de finanŃare şi realizare de proiecte, prin programe care
privesc mediul de afaceri
• colaborare interinstituŃională cu factorii interni şi externi pentru
structurarea mediului de afaceri, în favoarea economiei de piaŃă
funcŃionale (guvernanta corporativă; politicile de lobby şi advocacy;
parteneriatul public-privat).
§ 2.6. DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri şi propu-
neri referitoare la politica de concurenŃă
- Sprijinirea activităŃilor Consiliului ConcurenŃei, în mediul de
afaceri prin:
• promovarea reglementărilor antitrust şi combaterea poziŃiilor de
monopol
• detalierea ajutorului de stat şi a altor intervenŃii publice care
deformează libera concurenŃă
• cunoaşterea şi aplicarea prevederilor Acquis Communautaire în
domeniu
§ 2.7. DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri şi propu-
neri referitoare la politica în domeniul IMM-urilor şi cooperaŃiei
-PerfecŃionarea cadrului instituŃional, legislativ şi financiar
favorabil iniŃiativei private şi IMM prin:
• reducerea costurilor creditelor pentru IMM
• sprijinirea EMM în atragerea şi folosirea fondurilor comunitare
• modificarea atitudinii faŃă de investitori şi contribuabili prin:
- simplificarea procedurilor
- reducerea poverii sistemului de control
- servicii publice orientate către client prin pârghii comerciale
uzuale
- stimulente pentru IMM-uri generatoare de servicii şi subcon-
tractori pentru marile întreprinderi
- ReŃele de servicii şi structuri profesionalizate pentru adminis-
trarea transparentă a utilizării fondurilor comunitare destinate IMM şi
cooperaŃiei, prin:

93
• dezvoltarea reŃelei de Centre judeŃene de consultanŃă şi informare
pentru IMM-uri
• crearea de Centre de promovare a produselor şi serviciilor
industriale, la nivelul celor 8 regiuni de dezvoltare economică, în
colaborare cu Ministerul Economiei şi ComerŃului.
§ 2.8. DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri şi propu-
neri referitoare la piaŃa muncii
- Asigurarea libertăŃii contractuale în domeniul relaŃiilor de muncă
prin:
• amendarea codului muncii, în baza propunerilor avansate de către
comunitatea de afaceri (ADER, Consiliul Investitorilor Străini etc.)
• încurajarea liberei circulaŃii a forŃei de muncă în interiorul şi
exteriorul Ńării
• limitarea exceselor birocratice în sistemul de aprobare şi
impozitare a forŃei de muncă
• accelerarea implementării Acquis Communautaire în domeniul
calificării şi recunoaşterea diplomelor profesionale
§ 2.9. DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri şi propu-
neri referitoare la fundamentarea deciziilor guvernamentale pentru
îmbunătăŃirea reglementărilor în domeniul mediului de afaceri
-Promovarea parteneriatului activ, interinstituŃionale pentru
fundamentarea, elaborarea şi aplicarea reglementărilor în domeniu
-Diseminarea în teritoriu a mecanismelor şi instrumentelor de
măsurare a gradului de satisfacŃie al comunităŃii de afaceri, cu privire la
eficienŃa deciziilor guvernamentale cu impact asupra mediului de afaceri
SubsecŃiunea 3. OportunităŃi şi provocări pentru comerŃul şi
dezvoltarea firmelor în Europa extinsă20
• Care vor fi cele mai importante 3 efecte ale lărgirii UE,
asupra Guvernelor naŃionale?
1. Continuarea şi consolidarea reformei administraŃiei publice
(centrale şi locale) prin strategii specifice şi coerente; instituŃii de
implementare corespunzătoare la nivelul macro-regiunilor de dezvoltare

_____________________________
20
Opinii exprimate la Forumul Executiv, organizat de Comisia
Economică ONU pentru Europa, cu tema: „CompetiŃia într-o Europă în
schimbare" - Geneva, 11-12 mai 2004 - Forum Executiv UNECE, 11-12 mai 2004,
Geneva
94
economică; personal calificat în administraŃie, la standarde UE şi
infrastructuri adecvate (Compatibilizarea structurilor instituŃionale pentru
dezvoltarea locală)
2. Diminuarea semnificativă a rolului statului în economie, ca efect
al privatizării şi restructurării economice (în special în industrie şi utilităŃi
publice), concomitent cu aplicarea unor politici coordonate cu UE -
Dezvoltarea regională
3. Reducerea cheltuielilor bugetare şi a creditului guvernamental -
restructurarea resurselor financiare.
§ 3.1. Care vor fi cele mai importante 3 efecte ale lărgirii UE,
asupra comunităŃii de afaceri?
1. Consolidarea comunităŃii de afaceri, bine structurate şi
reprezentative, pe domenii specifice, în funcŃie de interesele economice -
profesionalizarea grupurilor de interese economice şi internaŃionalizarea
afacerilor.
2. Introducerea Guvernantei Corporative în organizarea întreprin-
derilor, a relaŃiilor contractuale şi de proprietate - ProtecŃia drepturilor
acŃionarilor şi implementarea principiilor OECD.
3. Creşterea rolului activ şi al participării comunităŃii de afaceri la
procesul decizional şi de elaborare a politicilor economice
§ 3.2. Care ar trebui să fie cele mai importante 3 domenii de acŃiune
pentru Guvernele naŃionale, pentru îmbunătăŃirea capacităŃii comunităŃii
de afaceri de a participa la comerŃul regional şi internaŃional?
1. întărirea rolului Parteneriatului Public-Privat şi perfecŃionarea
mecanismelor instituŃional izate pentru dialogul economico-social.
2. Armonizarea legislaŃiei şi a politicii comerciale ca interfaŃă între
economia reală şi piaŃă
3. Asigurarea securizării frontierelor şi a unui sistem clar şi transparent
de garantare a investiŃiilor şi a schimburilor comerciale externe
4. Alinierea politicilor şi a structurilor vamale cu regulile şi
uzanŃele UE
§ 3.3. Care consideraŃi că sunt cele mai importante 2 obstacole
în derularea procesului de aliniere la „acquis communautaire"?
1. Reforma lentă a sistemului judiciar specializat pentru dreptul
comercial - înfiinŃarea „tribunalelor comerciale" şi pregătirea de
magistraŃi cu specializare în dreptul comercial şi de creanŃă.
95
2. Derularea înceată a negocierilor de aderare pentru capitole
importante şi complexe cum sunt: agricultura: mediul şi concurenŃa.
SecŃiunea VIII. Grupuri de interes economic
SubsecŃiunea 1. NoŃiune, sediul materiei
* Grupurile de interes economic (GIE) - noŃiune:
- creaŃie a dreptului francez, apărute din nevoia de a face faŃă
concurenŃei internaŃionale21
- se constituie prin contract, încheiat în formă autentică, numit act
constitutiv,
- dobândesc personalitate juridică odată cu înmatricularea în
Registrul ComerŃului,
- dobândesc şi calitatea de comerciant dacă obiectul de activitate
are caracter comercial.
* Sediul materiei în dreptul intern: Lege nr. 161/2003 privind
unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei în exercitarea demnităŃilor
publice, a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi
sancŃionarea corupŃiei, M. Of. nr. 279 din 21 aprilie 2003 - titlul V -
Grupurile de interes economic, începând cu art. 118.
* Sediul materiei în dreptul francez: OrdonanŃa 67-821/23
septembrie 1967, completată prin Decretul din 2 februarie 1968 privind
măsurile de publicitate.
* DefiniŃie: „Grupul de interes economic - G.I.E. reprezintă o
asociere între două sau mai multe persoane fizice sau juridice, constituită
pe o perioadă determinată, în scopul înlesnirii sau dezvoltării activităŃii
economice a membrilor săi, precum şi al îmbunătăŃirii rezultatelor
activităŃii respective.
SubsecŃiunea 2. Constituirea grupurilor de interes economic
Caracteristici:
* Grupul de interes economic este persoană juridică cu scop
patrimonial, care poate avea calitatea de comerciant sau necomerciant.
* Numărul membrilor unui grup de interes economic nu poate fi
mai mare de 20.
* Grupul nu poate avea drept scop obŃinerea de profituri pentru sine.

______________________________
21
A se vedea St. D. Cărpenaru, op. cit., capitolul V Grupurile de
interes economic, p. 359-366.
96
* Activitatea grupului trebuie să se raporteze la activitatea economică a
membrilor săi şi să aibă doar un caracter accesoriu ŃaŃă de aceasta.
* Grupul de interes economic se poate constitui cu sau fără capital.
* Grupul de interes economic dobândeşte personalitate juridică de
la data înmatriculării sale în registrul comerŃului.
* înmatricularea se efectuează în termen de 24 de ore de la data
pronunŃării încheierii judecătorului-delegat prin care se autorizează
înmatricularea grupului.
* înmatricularea nu prezumă calitatea de comerciant a grupului.
* Grupul de interes economic având calitatea de comerciant poate
îndeplini, în nume propriu, cu titlu principal şi într-o manieră obişnuită,
toate faptele de comerŃ necesare realizării scopului său.
* în termen de 15 zile de la data autentificării actului constitutiv,
fondatorii sau administratorii grupului ori un împuternicit al acestora vor
cere înmatricularea grupului în registrul comerŃului în a cărui rază
teritorială îşi va avea sediul grupul.
* Dreptul de a reprezenta grupul aparŃine fiecărui administrator, în
afară de cazul în care există stipulaŃie contrară în actul constitutiv.
* In cursul existenŃei sale, grupul de interes economic poate accepta
membri noi, cu votul unanim al membrilor săi.
* Orice membru al grupului se poate retrage în condiŃiile prevăzute
de actul constitutiv, cu condiŃia îndeplinirii prealabile a obligaŃiilor sale
specifice de membru.
* Notarul public va refuza autentificarea actului constitutiv, dacă din
documentaŃia prezentată nu rezultă că sunt îndeplinite condiŃiile legale.
* Grupului de interes economic îi sunt aplicabile, în mod
corespunzător, prevederile Legii contabilităŃii nr. 82/1991, republicată.
Sediul grupului de interes economic trebuie stabilit:
a) fie la locul în care se află administraŃia centrală a grupului;
b) fie la locul în care se află administraŃia centrală a unuia dintre
membrii grupului sau, în cazul unei persoane fizice, activitatea principală
a acesteia, dacă grupul exercită o activitate în locul menŃionat.
 La sediul indicat de grup vor putea funcŃiona mai multe persoane
juridice, dacă cel puŃin o persoană este, în condiŃiile legii, asociat sau
membru în fiecare dintre aceste persoane juridice.

97
Efectele încălcării cerinŃelor legale de constituire a grupului de
interes economic:
 Judecătorul-delegat, din oficiu sau la cererea oricărui membru
ori a altor persoane interesate respinge, prin încheiere, motivat, cererea
de înmatriculare, în afară de cazul în care membrii sau reprezentanŃii
grupului înlătură asemenea neregularităŃi, când:
• actul constitutiv nu cuprinde menŃiunile prevăzute de lege
• actul cuprinde clauze prin care se încalcă o dispoziŃie imperativă
a legii
• când nu s-a îndeplinit o cerinŃă legală pentru constituirea
grupului,
 Judecătorul-delegat va lua act în încheiere de regularizările
efectuate.
 În cazul în care fondatorii sau reprezentanŃii grupului nu au cerut
înmatricularea sa în termen legal, oricare membru poate cere oficiului
registrului comerŃului efectuarea înmatriculării, după ce, prin notificare
sau scrisoare recomandată, i-a pus în întârziere, iar ei nu s-au conformat
în cel mult 8 zile de la primire.
 În cazul unor neregularităŃi constatate după înmatriculare, grupul
este obligat să ia măsuri pentru înlăturarea lor, în cel mult 8 zile de la data
constatării acelor neregularităŃi.
 Dacă grupul nu se conformează, orice persoană interesată poate
cere tribunalului să oblige organele societăŃii, sub sancŃiunea plăŃii de
daune cominatorii, să le regularizeze.
 Dreptul la acŃiunea de regularizare se prescrie prin trecerea unui
termen de 6 luni de la data înmatriculării grupului.
Nulitatea unui grup de interes economic înmatriculat în
registrul comerŃului poate fi declarată de tribunal conform art. 142.
numai atunci când:
a) lipseşte actul constitutiv sau când acesta nu a fost încheiat în
formă autentică;
b) toŃi fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili, la data
constituirii grupului;
c) obiectul de activitate al grupului este ilicit sau contrar ordinii
publice;

98
d) lipseşte încheierea judecătorului-delegat de înmatriculare a
grupului;
e) lipseşte autorizarea legală administrativă de constituire a
grupului, în cazurile în care această autorizare este prevăzută în legile
speciale pentru desfăşurarea anumitor activităŃi, precum cea bancară sau
de asigurări;
f) actul constitutiv nu prevede denumirea, sediul şi obiectul de
activitate al grupului.
 Nulitatea nu poate fi declarată în cazul în care cauza ei, invocată
în cererea de anulare, a fost înlăturată înainte de a se pune concluzii în
fond la tribunal, cu excepŃia situaŃiei în care nulitatea este cauzată de
caracterul ilicit sau contrar ordinii publice al obiectului grupului.
Procedura de declarare a nulităŃii grupului de interes economic
(art 144-146)
 Tribunalul sesizat cu o cerere de nulitate, poate stabili, chiar din
oficiu, un termen pentru acoperirea nulităŃii.
 In cazul în care, pentru acoperirea nulităŃii, este necesară
convocarea membrilor grupului sau comunicarea către aceştia a textului
proiectului de hotărâre împreună cu documentaŃia aferentă, tribunalul va
acorda, prin încheiere, termenul necesar pentru ca membrii să adopte
hotărârea.
 Pe data la care hotărârea judecătorească de declarare a nulităŃii a
devenit irevocabilă, grupul încetează fără efect retroactiv şi intră în
lichidare. DispoziŃiile legale privind lichidarea grupurilor ca urmare a
dizolvării se aplică în mod corespunzător.
 Prin hotărârea judecătorească de declarare a nulităŃii se vor numi
şi lichidatorii grupului.
 Tribunalul va comunica dispozitivul acestei hotărâri oficiului
registrului comerŃului, care, după menŃionare, îl va trimite Monitorului
Oficial al României spre publicare.
 Declararea nulităŃii grupului nu aduce atingere actelor încheiate în
numele său.
 Nici grupul şi nici membrii săi nu pot opune terŃilor de bună-
credinŃă nulitatea grupului.

99
SubsecŃiunea 3. FuncŃionarea grupurilor de interes economic
FuncŃionarea grupurilor de interes economic este reglementată de
art.148-173 astfel:
§ 3.1. Drepturi şi obligaŃii administratori:
* Administratorii care au dreptul de a reprezenta grupul nu îl pot
transmite decât dacă această facultate li s-a acordat în mod expres.
* în cazul încălcării prevederilor legale, grupul poate pretinde de
la cel substituit beneficiile rezultate din operaŃiune.
* Administratorul care fără drept îşi substituie altă persoană
răspunde sobdar cu aceasta pentru eventualele pagube produse grupului.
* Administratorii pot face toate operaŃiunile cerute pentru aducerea
la îndeplinire a obiectului de activitate al grupului, în afară de restricŃiile
arătate în actul constitutiv.
* Ei sunt obligaŃi să ia parte la toate adunările grupului, la
consiliile administratorilor şi la organele de conducere similare acestora.
* O persoană juridică poate fi numită sau aleasă administrator al
unui grup de interes economic.
* Drepturile şi obligaŃiile părŃilor se stabilesc printr-un contract de
administrare. în contract se va stipula, printre altele, că persoana juridică
este obligată să îşi desemneze unul sau mai mulŃi reprezentanŃi
permanenŃi, persoane fizice. Reprezentantul este supus aceloraşi condiŃii
şi obligaŃii şi are aceeaşi responsabilitate civilă şi penală ca şi un
administrator, persoană fizică, ce acŃionează în nume propriu, fără ca prin
aceasta persoana juridică pe care o reprezintă să fie exonerată de
răspundere sau să i se micşoreze răspunderea solidară. Când persoana
juridică îşi revocă reprezentantul, ea are obligaŃia să numească în acelaşi
timp un înlocuitor.
* Fiecare administrator va trebui să depună o garanŃie pentru
administraŃia sa, prevăzută în actul constitutiv ori, în lipsa unei clauze în
acesta, aprobată de adunarea generală. GaranŃia nu poate fi mai mică
decât dublul remuneraŃiei lunare. GaranŃia se va depune înainte de
preluarea funcŃiei de către administrator; ea poate fi depusă şi de un terŃ.
Dacă garanŃia nu va fi depusă înainte de data preluării funcŃiei,
administratorul este considerat demisionat. GaranŃia rămâne la dispoziŃia
grupului şi nu va putea fi restituită administratorului decât după ce
adunarea generală a aprobat situaŃia financiară a ultimului exerciŃiu
100
financiar în care administratorul a îndeplinit această funcŃie şi i-a dat
descărcare.
* Semnăturile administratorilor vor fi depuse la oficiul registrului
comerŃului, în condiŃiile prevăzute la art. 132 alin. (1), odată cu
prezentarea certificatului eliberat de persoanele care îndeplinesc atribuŃia
de cenzor din care rezultă depunerea garanŃiei.
* ObligaŃiile şi răspunderea administratorilor sunt cele prevăzute
expres în Legea 161/2003 şi de dispoziŃiile referitoare la mandat.
§ 3.2. Răspunderea administratorilor:
* Administratorii sunt solidar răspunzători faŃă de societate pentru:
a) existenŃa registrelor cerute de lege şi corecta lor Ńinere;
b) exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale;
c) stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea şi actul constitutiv
le impun.
AcŃiunea în răspundere împotriva administratorilor aparŃine şi
creditorilor grupului, însă aceştia o vor putea exercita numai atunci când.
prin operaŃiunile efectuate pentru realizarea obiectului de activitate al
grupului, nu sunt achitate la scadenŃă, în mod repetat, obligaŃiile grupului
sau în caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare.
Adunarea generală a membrilor grupului de interes economic -
atribuŃii şi modul de adoptare a deciziilor:
 Adunarea generală a membrilor grupului poate adopta orice
hotărâre, inclusiv dizolvarea anticipată sau prelungirea duratei grupului,
în condiŃiile stipulate prin actul constitutiv.
 Actul constitutiv poate prevedea ca toate hotărârile sau o parte din
acestea să fie adoptate în anumite condiŃii privind cvorumul şi majoritatea
necesară. In lipsa unei asemenea stipulaŃii, hotărârile se adoptă cu votul
unanim al membrilor.
 Prin actul constitutiv al grupului se poate stipula că aceste
hotărâri sau unele dintre acestea pot fi luate prin consultarea în scris a
membrilor; actul constitutiv va preciza în acest caz procedura de
consultare şi adoptare a hotărârilor.
 Votul unanim al tuturor membrilor este obligatoriu pentru
adoptarea hotărârilor privind:
101
a) modificarea obiectului grupului;
b) modificarea numărului de voturi repartizat fiecărui membru;
c) modificarea condiŃiilor prevăzute pentru adoptarea hotărârilor;
d) prelungirea duratei grupului dincolo de perioada stabilită în actul
constitutiv;
e) modificarea aportului membrilor la capitalul grupului;
f) modificarea oricărei alte obligaŃii a membrilor, în cazul în care
prin actul constitutiv nu se prevede altfel;
g) orice altă modificare a actului constitutiv, în cazul în care prin
actul constitutiv nu se prevede altfel.
• Actul constitutiv poate stabili ca anumiŃi membri să dispună de
un număr de voturi diferit de al celorlalŃi, dar fărăjsa prin aceasta un
membru să deŃină majoritatea voturilor. In lipsa unei asemenea stipulaŃii
se consideră că fiecare membru dispune de câte un vot.
§ 33. SituaŃia financiară a grupurilor de interese economice:
* Grupul nu poate avea drept scop obŃinerea de profituri pentru
sine.
* Dacă din activitatea grupului rezultă profit potrivit situaŃiei
financiare anuale, acesta va fi distribuit în totalitate, în mod obligatoriu,
între membrii grupului, cu titlu de dividende, în cotele prevăzute în actul
constitutiv sau, în lipsa unei asemenea clauze, în părŃi egale.
* Din profitul grupului nu se vor putea aloca, sub nicio formă, sume
de bani pentru constituirea de fonduri de rezervă.
* In cazul în care cheltuielile depăşesc veniturile grupului, diferenŃa
va fi acoperită de membrii acestuia în cotele prevăzute în actul constitutiv
sau, în lipsa unei asemenea clauze, în părŃi egale.
* Sumele distribuite membrilor din profitul grupului, potrivit
alin. (2), constituie dividende, care sunt supuse impozitării, în condiŃiile legii.
* Dacă aportul la capitalul grupului aparŃine mai multor persoane,
acestea sunt obligate solidar faŃă de grup şi trebuie să desemneze un re-
prezentant comun pentru exercitarea drepturilor decurgând din acest
aport.
* Membrii sunt obligaŃi nelimitat şi solidar pentru operaŃiunile
îndeplinite în numele grupului de persoanele care îl reprezintă.
* Hotărârea judecătorească obŃinută împotriva grupului este
opozabilă fiecărui membru.
102
* Pentru aprobarea situaŃiei financiare şi pentru deciziile referitoare
la răspunderea administratorilor este necesar votul majorităŃii membrilor.
* SituaŃia financiară anuală a grupului de interes economic va fi
întocmită după normele prevăzute pentru societatea în nume colectiv.
După aprobarea de către adunarea generală a membrilor, situaŃia finan-
ciară va fi depusă de administratori, în termen de 15 zile, la administraŃia
finanŃelor publice. Un exemplar al situaŃiei financiare anuale va fi depus
la oficiul registrului comerŃului.
* Aprobarea situaŃiei financiare anuale de către adunarea generală
nu împiedică exercitarea acŃiunii în răspundere împotriva admi-
nistratorilor.
SubsecŃiunea 4. încetarea calităŃii de membru. Excluderea şi
retragerea membrilor grupului de interes economic (art. 177 din
legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei
în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în mediul de
afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei).
Calitatea de membru încetează, după caz, prin:
a) excludere;
b) retragere;
c) cesiune a părŃilor de interes, în condiŃiile legii şi ale actului consti-
tutiv;
d) deces, respectiv încetarea personalităŃii juridice, în condiŃiile legii.
Poate fi exclus din grupul de interes economic:
a) membrul care, pus în întârziere, nu efectuează aportul la care s-a
obligat;
b) membrul în stare de faliment sau care a devenit legalmente
incapabil;
c) membrul care se amestecă fără drept în administraŃie, contravine
dispoziŃiilor art. 16322 ori tulbură sau ameninŃă cu tulburarea gravă a
funcŃionării grupului;

________________________________
22
Art 163 din Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea
transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în mediul de
afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei - „Membrul care, fără consimŃământul
scris al celorlalŃi membri, întrebuinŃează capitalul, bunurile sau creditul grupului în
folosul său ori în cel al unei alte persoane este obligat să restituie grupului beneficiile
ce au rezultat şi să plătească despăgubiri pentru daunele cauzate".
103
d) membrul administrator care comite fraudă în dauna grupului sau
se serveşte de semnătura grupului ori de capitalul acestuia în folosul său
sau al altora;
e) membrul împotriva căruia există un titlu executoriu deŃinut de
un terŃ care se opune la hotărârea de prelungire a duratei grupului, în
condiŃiile prevăzute la art. 17523.
Membrul exclus rămâne obligat faŃă de terŃi pentru operaŃiunile
făcute de grup până în ziua rămânerii definitive a hotărârii de excludere.
Dreptul la acŃiune împotriva acestui membru se prescrie în termen de 5
ani, care curge de la data publicării menŃiunii, vizând excluderea acestuia
în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
Dacă, în momentul excluderii sunt operaŃiuni în curs de executare,
membrul este obligat să suporte consecinŃele şi nu îşi va putea retrage
partea ce i se cuvine decât după terminarea acelor operaŃiuni.
Orice membru ai grupului se poate retrage din grup:
a) în cazurile prevăzute în actul constitutiv;
b) cu acordul tuturor celorlalŃi membri;
c) în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se
realizează acordul unanim, membrul se poate retrage pentru motive
temeinice, în baza unei hotărâri a tribunalului, supusă numai recursului, în

________________________________
23
Art. 175 din legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea
transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în mediul de
afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei - „(1) Creditorii personali ai membrilor
grupului pot face opoziŃie, în condiŃiile art. 62 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, împotriva hotărârii adunării membrilor de
prelungire a duratei grupului peste termenul fixat iniŃial, dacă au drepturi stabilite
printr-un titlu executoriu anterior hotărârii.
(2) Când opoziŃia a fost admisă, membrii trebuie să decidă, în termen de o lună
de la data la care hotărârea a devenit irevocabilă, dacă înŃeleg să renunŃe la prelungire sau
să excludă din grup. membrul debitor al oponentului.
(3) în acest din urmă caz drepturile cuvenite membrului debitor vor fi calculate
pe baza ultimei situaŃii financiare aprobate.
(4) în caz de contestaŃie asupra valorii drepturilor membrului grupului supuse
răscumpărării, aceasta urmează să fie determinată de către un expert desemnat de părŃi
sau în lipsa acordului acestora, de către tribunal, prin încheiere irevocabilă.”
104
termen de 15 zile de la comunicare. In acest caz instanŃa judecătorească
va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi cu privire la structura participării la
capitalul grupului a celorlalŃi membri.
Drepturile membrului retras, cuvenite pentru părŃile sale de interes,
se stabilesc prin acordul membrilor ori de un expert desemnat de aceştia
sau, în caz de neînŃelegere, de tribunal, prin încheiere irevocabilă. Aceste
drepturi ale membrului retras nu vor putea fi stabilite în avans ca o sumă
forfetară.
SubsecŃiunea 5. Dizolvarea, fuziunea şi lichidarea grupurilor de
interes economic
* Dizolvarea, fuziunea şi divizarea grupului de interes economic,
reglementată începând cu art. 184, Legea 161/2003 privind unele măsuri
pentru asigurarea transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a func-
Ńiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei,
Dizolvarea: Grupul de interes economic se dizolvă prin:
a) expirarea timpului stabilit pentru durata grupului;
b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate al grupului sau
realizarea acestuia;
c) declararea nulităŃii grupului;
d) hotărârea adunării membrilor, adoptată cu votul unanim al
acestora, cu excepŃia cazului în care actul constitutiv dispune altfel;
e) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui membru, pentru
motive temeinice, precum neînŃelegerile grave dintre membri, care
împiedică funcŃionarea grupului, precum şi la cererea oricărei autorităŃi
publice competente;
f) declararea falimentului grupului;
g) alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al grupului.
Grupul se dizolvă prin intrarea în faliment, incapacitatea, exclu-
derea, retragerea sau decesul, respectiv încetarea personalităŃii juridice, în
condiŃiile legii, a unuia dintre membri, când, datorită acestor cauze,
numărul membrilor s-a redus la unul singur. Se exceptează cazul când în
actul constitutiv există clauză de continuare cu moştenitorii.
Dizolvarea grupului are ca efect deschiderea procedurii lichidării.
Dizolvarea are loc fără lichidare, în cazul fuziunii ori divizării totale a
grupului sau în alte cazuri prevăzute de lege.

105
Din momentul dizolvării, administratorii nu mai pot întreprinde noi
operaŃiuni; în caz contrar, ei sunt personal şi solidar răspunzători pentru
operaŃiunile pe care le-au întreprins (conform art. 184-190).
Fuziunea se face prin absorbirea unui grup de către un alt grup sau
prin contopirea a două ori mai multe grupuri pentru a alcătui un grup nou
(art 193-205).
Divizarea se face prin împărŃirea întregului patrimoniu al unui grup
care îşi încetează existenŃa între două sau mai multe grupuri existente sau
care iau astfel fiinŃă.
Grupul nu îşi încetează existenŃa în cazul în care o parte din
patrimoniul său se desprinde şi se transmite către unul sau mai multe
persoane juridice existente sau care iau astfel fiinŃă.
Grupurile în lichidare pot fuziona sau se pot diviza numai dacă nu a
început repartiŃia între membri a părŃilor ce li s-ar cuveni din lichidare.
Fuziunea sau divizarea se hotărăşte de fiecare grup, în condiŃiile
stabilite pentru modificarea actului constitutiv al grupului.
Dacă prin fuziune sau divizare se înfiinŃează un nou grup, acesta se
constituie în condiŃiile prevăzute de prezentul titlu.
Fuziunea sau divizarea are ca efect dizolvarea, fără lichidare, a
grupului care îşi încetează existenŃa şi transmiterea universală sau cu titlu
universal a patrimoniului său către grupul ori grupurile rezultate din
fuziune/divizare, în starea în care se găseşte la data fuziunii sau a
divizării, în schimbul atribuirii de părŃi de interes ale acestora către
membrii grupului care încetează şi, eventual, a unei sume în bani care nu
poate depăşi 10% din valoarea nominală a părŃilor de interes atribuite.
* Lichidarea grupului de interes economic. InsolvenŃa grupului
de interes economic (art. 206-218)
Lichidatorii pot fi persoane fizice sau persoane juridice.
Lichidatorii persoane fizice sau reprezentanŃii permanenŃi, persoane
fizice ale societăŃii lichidatoare trebuie să fie lichidatori autorizaŃi, în
condiŃiile legii.
Lichidatorii au aceeaşi răspundere ca şi administratorii.
Lichidatorii sunt datori, îndată după preluarea funcŃiei, ca împreună
cu administratorii grupului să facă un inventar şi să încheie o situaŃie
financiară care să constate situaŃia exactă a activului şi pasivului grupului
şi să le semneze.
106
Lichidatorii sunt obligaŃi să primească şi să păstreze patrimoniul
grupului, registrele ce li s-au încredinŃat de către administratori şi actele
grupului. De asemenea, ei vor Ńine un registru cu toate operaŃiunile
lichidării, în ordinea datei lor.
Lichidatorii îşi îndeplinesc mandatul lor sub controlul persoanelor
care îndeplinesc atribuŃia de cenzor.
* Lichidarea grupului trebuie terminată în cel mult 3 ani de la data
dizolvării. Pentru motive temeinice tribunalul poate prelungi acest termen
cu cel mult 2 ani.
* După terminarea lichidării grupului, lichidatorii trebuie să
întocmească situaŃia financiară de lichidare şi să propună repartizarea
activului între membri.
* Grupul de interes economic, aflat în stare de insolvenŃă, va fi
supus procedurii reorganizării judiciare şi falimentului, în condiŃiile
stabilite de Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi
falimentului, republicată, cu modificările ulterioare. Aceste reglementări
se aplică indiferent de calitatea de comerciant sau necomerciant a
grupului de interes economic.
InterdicŃii privind grupurile de interes economic (art 219)
 Vor putea fi acordate administratorilor remuneraŃii şi orice alte
sume sau avantaje numai în baza unei hotărâri a adunării generale.
 Este interzisă creditarea de către grup a administratorilor
acestuia, prin intermediul unor operaŃiuni, precum:
a) acordarea de împrumuturi administratorilor;
b) acordarea de avantaje financiare administratorilor cu ocazia sau
ulterior încheierii de către grup cu aceştia de operaŃiuni de livrare de
bunuri, prestări de servicii sau executare de lucrări;
c) garantarea, directă sau indirectă. în tot sau în parte, a oricăror
împrumuturi acordate administratorilor, concomitentă sau ulterioară
acordării împrumutului;
d) garantarea, directă sau indirectă, în tot sau în parte, a executării
de către administratori a oricăror alte obligaŃii personale ale acestora faŃă
de terŃe persoane;
e) dobândirea cu titlu oneros sau plata, în tot sau în parte, a unei
creanŃe ce are drept obiect un împrumut acordat de o terŃă persoană
administratorilor ori o altă prestaŃie personală a acestora.
107
 Prevederile privind interzicerea creditării de către grup a
administratorilor sunt aplicabile:
• operaŃiunilor în care sunt interesaŃi soŃul, rudele sau afinii până la
gradul al patrulea, inclusiv ai administratorului;
• dacă operaŃiunile privesc o societate civilă sau comercială la care
una dintre persoanele anterior menŃionate este administrator sau director
ori deŃine, singură ori împreună cu una dintre persoanele sus-menŃionate,
o cotă de cel puŃin 20% din valoarea capitalului social subscris.
ExcepŃii de la creditarea de către grup a administratorilor:
 Prevederile privind interzicerea creditării de către grup a
administratorilor nu se aplică:
a) în cazul operaŃiunilor a căror valoare exigibilă cumulată este
inferioară echivalentului în lei al sumei de 5.000 de euro;
b) în cazul în care operaŃiunea este încheiată de grup în condiŃiile
exercitării curente a activităŃii sale, iar clauzele operaŃiunii nu sunt mai
favorabile persoanelor menŃionate la alin. (2) şi (3) decât cele pe care, în
mod obişnuit, grupul le practică faŃă de terŃe persoane.
SubsecŃiunea 6. Grupurile europene de interes economic -
reglementate de Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru
asigurarea transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor
publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei, M.
Of. nr. 279 din 21 aprilie 2003 - titlul V - Grupurile de interes
economic, începând cu art. 232-237, cap. 2.
*Grupurile europene de interes economic - G.E.I.E., constituite cu
respectarea prevederilor legale, sunt recunoscute şi pot funcŃiona, în
condiŃiile legii, în România.
* Grupul european de interes economic este acea asociere dintre
două sau mai multe persoane fizice ori juridice, constituită pentru o
perioadă determinată sau nedeterminată, în scopul înlesnirii ori dezvol-
tării activităŃii economice a membrilor săi, precum şi al îmbunătăŃirii
rezultatelor activităŃii respective.
* Pot fi membrii unui grup european de interes economic doar:
a) companii sau firme (în sensul art. 165 alin. 2) din versiunea
consolidată a Tratatului instituind Comunitatea Europeană, precum şi alte
persoane juridice de drept public sau privat, care au fost înfiinŃate în
108
conformitate cu legislaŃia unui stat membru al Uniunii Europene şi care
îşi au sediul social, precum şi centrul principal de conducere şi de ges-
tiune a activităŃii statutare pe teritoriul unui stat din Uniunea Europeană;
dacă, conform legislaŃiei unui stat membru, o companie, firmă sau altă
persoană juridică nu este obligată să aibă un sediu social, este suficient ca
centrul principal de conducere şi de gestiune a activităŃii statutare a
acestei companii, firme sau a altei persoane juridice să fie situat pe
teritoriul unui stat din Uniunea Europeană;
b) persoanele fizice care desfăşoară activităŃi industriale, comer-
ciale, meşteşugăreşti sau agricole ori care furnizează servicii profesionale
sau de altă natură pe teritoriul unui stat din Uniunea Europeană.
* Grupurile europene de interes economic pot înfiinŃa în România
filiale, precum şi sucursale, reprezentanŃe şi alte unităŃi fără personalitate
juridică.
* înfiinŃarea de sucursale sau filiale în România va fi supusă tuturor
dispoziŃiilor referitoare la înmatricularea, menŃionarea şi publicarea
actelor şi faptelor cerute pentru grupurile de interes economic române.
* Grupurile europene de interes economic nu sunt supuse auto-
rizării prevăzute de Decretul-lege nr. 122/1990 privind autorizarea şi
funcŃionarea în România a reprezentanŃelor societăŃilor comerciale şi
organizaŃiilor economice străine, cu modificările şi completările ulte-
rioare.
* Vor fi supuse înregistrării şi menŃiunile referitoare la:
a) deschiderea unei proceduri judiciare sau extrajudiciare de
insolvenŃă asupra grupului european de interes economic;
b) dizolvarea grupului european de interes economic, numele/de-
numirea şi puterile lichidatorilor acestuia;
c) închiderea sucursalei/filialei.
Toate aceste formalităŃi se vor face la oficiul registrului comerŃului
de la sediul sucursalei sau filialei.
Dacă un grup european de interes economic înfiinŃează mai multe
sucursale în România, documentele de constituire şi alte acte ale aceluiaşi
grup european, necesare pentru înmatricularea unei sucursale, se depun
numai la una dintre sucursale.
Reprezentantul sau reprezentanŃii sucursalei unui grup european
de interes economic răspund individual sau solidar, după caz, faŃă de grup
sau faŃă de terŃi, pentru încălcarea dispoziŃiilor legale reglementând
109
grupurile de interes economic, pentru nerespectarea prevederilor actului
constitutiv, fie pentru culpe în activitatea desfăşurată, care au produs
prejudicii grupului.
In cazul în care mai mulŃi reprezentanŃi pot fi ŃinuŃi responsabili
pentru aceleaşi fapte, tribunalul va stabili contribuŃia fiecăruia la repararea
prejudiciului.
Veniturile anuale ale sucursalei unui grup european de interes
economic se impozitează în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003
privind Codul fiscal, M. Of. nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu
modificările şi completările ulterioare.
SecŃiunea DC. JurisdicŃiile offshore - Paradisurile fiscale2*
ConsideraŃii introductive
In sens strict, fiecare Ńară poate fi considerată paradis fiscal,
deoarece, într-o formă sau alta, companiilor sau persoanelor fizice li se
oferă stimulente pentru a încuraja investiŃiile lor şi a le promova creşterea
economică. Inclusiv Statele Unite ale Americii poate fi considerat paradis
fiscal pentru persoanele care investesc în economia americană.
Pot apărea confuzii în utilizarea termenului, prin asocierea
secretului operaŃiunilor financiar-bancare şi comerciale, desfăşurate pe
teritoriului statului, care poate fi astfel asociat unui „paradis fiscal", deşi
toate statele impun un anumit nivel de protecŃie pentru informaŃiile
bancare şi comerciale.
Paradisul fiscal este un teritoriu cu o fiscalitate privilegiată.
Corespunde cu sintagma engleză: „tax heaven", cu expresia germană
„oasis fiscale". Intr-un raport OECD din 1987, referitor la fiscalitatea
internaŃională, se preciza încă din partea introductivă: „că nu există
criterii unice, clare şi obiective permanente pentru a identifica o Ńară ca
fiind un paradis fiscal".

______________________________
24
Conform Voicu Costică, Ungureanu Georgeta Ştefania, Voicu
Adriana Camelia, Investigarea criminalităŃii financiar-bancare, Editura
Polipress, 2003, cap. 1, secŃiunea 2 Paradisurile fiscale, p. 5-18 şi Voicu
Costică, Boroi Alexandru, Dreptul penal al afacerilor, ediŃia a IH-a. Editura
C.H. Beck, Bucureşti, 2006, cap. JurisdicŃii offshore - paradisurile fiscale,
p.175-186. A se vedea şi http://www.cosmoserve.com/RO/.
http://companiioffshore.trade-romania.biz/infiintari companii offshore.htm 1
10
Paradisul fiscal este definit în dicŃionarul de afaceri"5 ca fiind Ńara
care practică impozite de nivel redus, inclusiv pentru veniturile străine,
respectiv, Ńara care încurajează prin politica sa fiscală exercitarea pe
teritoriul ei a numitor activităŃi economice specifice.
IniŃial, paradisurile fiscale au apărut în insule îndepărtate şi exotice,
iar ulterior, s-au extins şi în Ńări europene „minuscule" cum ar fi:
Principatul Andora, Republica Cipru, Gibraltar, Principatul Leichtenstein,
Principatul Monaco etc.
SubsecŃiunea 1. Principalele caracteristici ale paradisului fiscal:
- impozite reduse,
- secretul operaŃiunilor desfăşurate pe teritoriul şi sub jurisdicŃia
statului respectiv,
- activitatea bancară cu regim juridic distinct între cetăŃenii naŃionali
şi cetăŃenii străini, exemplu: încurajează activităŃile bancare externe,
- sisteme excelente de comunicare - cablu telefonic, telex, internet,
servicii aeriene cu linii directe, non-stop, între diverse state şi unele din
aceste paradise fiscale - exemplu: cursă directă Miami - Insulele Cayman.
- publicitate promoŃională, printr-o publicitate agresivă, în care sunt
prezentate avantajele oferite de statul respectiv, considerat paradis fiscal,
- utilizarea limbii engleze ca limbă principală în jurisdicŃiile
caraibiene, apropierea geografică de continentul american fac ca aceste
paradise fiscale să fie foarte atractive pentru locuitorii Statelor Unite ale
Americii şi Canada.

SubsecŃiunea 2. Prezentarea paracliselor fiscale cunoscute


JurisdicŃii tipuri de offshore existente: 1. International
Business Companies (IBC)
■ Anquilla
■ Belize
■ British Virgin Islands
■ Seychelles

__________________________________
25
A se vedea dicŃionarul online de afaceri:
http://www.rubinian.com/dictionar detalii
111
2. Diverse tipuri binecunoscute de companii offshore
■ Insula Man (Exempt, LLC, Resident)
■ Mauritius GBI
■ Mauritius GB II
■ Marea Britanie LLP
■ Marea Britanie Private Limited (PLC)
■ Luxemburg 1929 Holding
■ Luxemburg 1990 SOPARFI
■ Luxemburg Trading
■ Seychells CSL
■ Hong Kong Private Limited
■ Singapore
3. Limited Liability Companies din SUA
■ US LLCs (Delaware, Arkansas, New Jersey, New York, Oregon,
Washington DC, Wyoming)
4. Alte tipuri de companii offshore
■ Bahamas
■ Insulele Cayman
■ Cipru
■ Gibraltar Exempt
■ Jersey
■ Labuan (Insula Victoria - Malaezia)
■ Madeira
■ Olanda
■ Panama
■ Samoa
■ Uruguay
Compania offshore, firma înregistrată într-o Ńară sau un teritoriu
intitulat „paradis de impozit", întrucât nu este impozitată sau este
impozitată doar într-o mică măsură.
Aceste teritorii propun investitorilor străini, pe lângă scuti-
rea/reducerea de impozite pe veniturile firmei şi a persoanei, pe taxa de
moştenire şi de donaŃie etc, şi un sector monetar bine dezvoltat (sistem
bancar, asigurări, tranzacŃii bursiere), liberalizarea tranzacŃiilor valutare etc.
De regulă, o condiŃie pentru acordarea scutirii de impozite este şi
aceea că firma solicitantă să nu-şi desfăşoare activitatea economică pe

112
teritoriul respectiv (condiŃie impusă de apărarea propriei economii de
influenŃa externă).
în funcŃie de condiŃiile de funcŃionare, teritoriile unde se pot
înregistra firme off-shore se împart în trei grupe:
grupa 1 - Insulele Bahamas, Jersey, Insula Man, Delaware (USA)
(capitalul de bază nu trebuie consemnat, bilanŃul nu trebuie depus la nicio
autoritate, profitul firmei este încărcat anual numai cu un impozit fix);
grupa 2 - Irlanda. Hong Kong (firmele au obligaŃia să prezinte
autorităŃilor bilanŃul legalizat de un contabil autorizat);
grupa 3 - Madeira, Cipru, ElveŃia, Lichtenstein, Ungaria (din
1994) (la înfiinŃarea firmei capitalul de bază trebuie consemnat,
depunerea bilanŃului este obligatorie, dar profitul firmei este impozitat
avantajos - cu o cota cuprinsă între 0 şi 4,25%).
Se întâmplă frecvent ca scopul înfiinŃării unei firme off-shore să fie
nu numai scutirea de impozite, ci şi debutul în exterior, în numele unei
firme înregistrate într-o Ńară recunoscută (ca mijloc de sporire a
credibilităŃii afacerii).
Prin termenul de offshore* (Potrivit dicŃionarului anual al revistei
The Economist, companiile offshore sunt firme înregistrate în anumite
Ńări sau jurisdicŃii care au o legislaŃie fiscală fie fără impozite, fie cu
impozite foarte scăzute atât timp cât societatea nu desfăşoară activităŃi pe
teritoriul Ńării unde sunt înregistrate.) Limbajul de specialitate britanic
desemnează teritoriul situat dincolo de Ńărm. în jargonul economic
American, prin „offshore" sunt denumite activităŃile economice şi firmele
care îşi desfăşoară activitatea în afara teritoriului naŃional al statului în
care acestea sunt rezidenŃi.
Cu alte cuvinte este vorba despre întreprinderi care nu desfăşoară
activităŃi comerciale în Ńara în care au fost înregistrate şi care, din punct
de vedere al actelor comerciale săvârşite, sunt considerate ca fiind firme
străine. O companie offshore nu realizează venituri în Ńara în care a fost
înmatriculată.
Teoretic, companii offshore se pot înfiinŃa în orice Ńara din lume.
dar nu peste tot se pot obŃine şi avantaje fiscale.
Tax heaven (engl.) - în traducere liberă înseamnă port fiscal,
refugiu fiscal, paradis fiscal. Cu acest termen sunt desemnate acele unităŃi

113
teritorial-administrative care asigură condiŃii deosebit de favorabile pentru
dezvoltarea capitalului şi pentru funcŃionarea companiilor offshore.26
Avantajele înfiinŃării companiilor offshore:
Aceste avantaje sunt:
■ anonimat şi confidenŃialitate;
■ suportă taxe reduse şi ajută la o mai bună planificare interna-
Ńională a taxelor;
■ lipsa controalelor valutare;
■ operează într-un sistem economic şi politic stabil;
■ operează într-un sistem bancar bine organizat şi dezvoltat;
■ posibilitatea diversificării obiectului de activitate tară nicio
restricŃie;
■ regulamente lejere;
■ posibilitatea de expansiune mult mai bună;
■ ascunderea provenienŃei mărfurilor prin prelucrarea în zonele
libere adiacente altor centre financiare offshore;
Anonimat şi confidenŃialitate
Anonimatul şi confidenŃialitatea sunt invocate ca principale
avantaje ale companiilor offshore, după taxele scăzute sau chiar lipsa
acestora. Printre motivele care determină o asemenea alegere se numără:
■ în cele mai multe cazuri compania offshore este folosită ca o a
treia parte, desfăşurând tranzacŃii pe piaŃa locală. In acest caz, cele 2
companii nu trebuie să aibă acelaşi (aceiaşi) directorii) întrucât aceeaşi
persoană nu poate semna un acord între 2 companii în calitate de director
al amândurora;
■ în multe Ńări obligativitatea de a plăti taxe este legată de locaŃia
administraŃiei companiei. Dacă este evident că directorii şi acŃionarii unei
companii străine sunt înregistraŃi pe piaŃa locală, veniturile companiei
străine vor fi considerate ca venituri ale unor proprietari locali şi vor fi, în
consecinŃă, taxabile;
■ oamenii de afaceri doresc să menŃină anonimatul în ceea ce
priveşte activităŃile desfăşurate, profiturile acumulate, investiŃiile;

_______________________________
26
Sursa: http://companiioffshore.trade-rornania.biz/infiintari companii
offshore.htm
114
■ anonimatul nu poate fi obŃinut odată ce compania a fost
înregistrată cu deŃinătorii ei reali, iar documentele în care sunt consemnaŃi
acŃionarii şi directorii sunt îndosariate. In contrast, când compania este
înregistrată ca anonimă, iar proprietarii, la un moment dat, nu mai doresc
acest lucru, structura nu poate fi oricând schimbată;
■ publicul are acces la dosarele ce conŃin certificatele de acŃionar,
documentele de constituire ale unei companii etc.
Pe plan mondial peste 95% din deŃinătorii de companii offshore
folosesc o structură de anonimat, restul preferând o structură deschisă.
AngajaŃii sunt obligaŃi prin jurământ să păstreze secrete numele
beneficiarilor nerezidenŃi. Doar datele generale sunt prezentate din când
în când pentru a informa guvernul şi publicul cu privire la evoluŃia în
acest domeniu. In funcŃie de dorinŃa beneficiarului companiei, identitatea
acestuia poate fi cunoscută doar de cei cu care lucrează în mod direct,
cum ar fi directorul general şi adjunctul.
Suportă taxe reduse şi ajută la o mai bună planificare
internaŃională a taxelor
JurisdicŃiile fiscale existente pe plan mondial se împart în două
categorii:
♦ cele caracterizate de un nivel ridicat al taxelor (taxa pe venit,
TVA, taxa pe salarii, taxa pe dividende, taxe municipale, taxe de drumuri,
taxe imobiliare etc.) şi
♦ cele care nu percep taxe deloc sau acestea sunt foarte mici. în
jurisdicŃiile care nu percep taxe, cum ar fi Bahamas, Gibraltar nici una din
taxele menŃionate mai sus nu este percepută. O companie înregistrată
într-o astfel de jurisdicŃie nu plăteşte nicio astfel de taxă.
Dacă luam în considerare o jurisdicŃie cu taxe scăzute, vom vorbi
de taxa pe profitul companiei. O jurisdicŃie cu astfel de taxe este Ciprul,
unde se aplică o taxă de 4,25% pe profit brut. Profitul brut este calculat
prin scăderea din venit a tuturor cheltuielilor făcute de o companie pentru
desfăşurarea afacerilor. Aceasta include costul bunurilor vândute,
salariile, cheltuielile de călătorie, cazare şi protocol, taxe profesionale,
comisioane şi aşa mai departe. Nu există limite în ceea ce priveşte aceste
cheltuieli decât bunul simŃ. Mai mult, salariile nu sunt taxabile. Totuşi,
alte jurisdicŃii, de exemplu Insula Man. impun o taxă fixă (750 lire

115
sterline, sau 1200$ în cazul Insulei Man) oricărei companii, indiferent de
profiturile sau pierderile acesteia.
Cât despre planificarea internaŃională a taxelor, companiile
internaŃionale folosesc entităŃile offshore pentru a-şi dirija profiturile către
acestea şi pentru a-şi desfăşura activitatea astfel încât să plătească cât mai
puŃine taxe. Nu este de mirare că mii de oameni de afaceri şi companii
folosesc companii offshore pentru planificarea internaŃională a taxelor,
printre acestea numărându-se firme renumite în întreaga lume precum
Pepsi Cola, Tetra Pak, Barclays RJR Nabisco şi altele. ExistenŃa unor
tratate de evitare a dublei impuneri internaŃionale împreună cu taxele
scăzute oferă posibilităŃi imense pentru planificarea taxelor.
Lipsa controalelor valutare
MulŃi oameni de afaceri încearcă să evite stabilirea unei baze
străine acolo unde există controale valutare sau sunt intenŃionat
complicate formalităŃile ce privesc aceste operaŃiuni.
Companiile offshore nu sunt supuse controalelor valutare de niciun
fel. Ele pot primi fonduri fie în cash, fie sub altă formă, în orice tip de
valută şi, de asemenea, pot face plăŃi către orice persoană în orice Ńară, sau
pot face retrageri de fonduri fără nici o explicaŃie sau documente cerute
de bancă. Astfel, compania operează într-un sistem bancar nerestrictiv.
Companiile offshore pot menŃine conturi în orice tip de valută, sub
forma de conturi curente, conturi cu preaviz, sau depuneri la termen fix,
iar dobânzile plătite sunt similare cu cele practicate la nivel internaŃional.
Fondurile din aceste conturi pot fi transferate în străinătate fără nici un fel
de restricŃie şi fără solicitarea unor documente sau a unor permise.
Operează într-un sistem economic şi politic stabil
Orice om de afaceri, orice investitor doreşte să îşi desfăşoare
activitatea într-o Ńară ce are aceste caracteristici. Nimeni nu doreşte să îşi
vadă banii pierduŃi din cauza schimbării guvernelor, sistemului de
guvernare sau din cauza instabilităŃii economice ce poate aduce cu ea
inflaŃie, regresie economică şi multe alte probleme.
După apariŃia noilor state independente din fostul bloc sovietic
procesul de restructurare economică a dus inevitabil la crize financiare
(falimente bancare, jocuri piramidale etc.) care au însemnat pentru
populaŃie pierderea economiilor.

116
Unul din cele mai mari avantaje ale Ciprului, ca centru offshore,
este stabilitatea economică şi politica într-o regiune vulnerabilă în această
privinŃă. Războiul civil din Liban i-a conferit Ciprului primul avantaj în
1970, urmată de Războiul din Golf din 1990 şi colapsul Iugoslaviei.
Multe companii care au venit pentru un refugiu temporar au rămas atunci
când au văzut că această Ńară le oferă mai mult de atât.
Operează într-un sistem bancar bine organizat şi dezvoltat
Aceasta este una din priorităŃile pe care orice centru financiar
offshore le are de îndeplinit. La aceasta au contribuit şi marile bănci ale
lumii ce şi-au stabilit centre de operare în aceste zone şi au ridicat astfel
standardul de desfăşurare al acestei activităŃi.
Având în vedere modul în care se desfăşoară afacerile astăzi este de
neconceput ca un centru financiar offshore să nu aibă un sistem bancar
bine dezvoltat.
Aceasta problema va fi prezentata mai larg în următoarea
subsecŃiune.
Posibilitatea diversificării obiectului de activitate fără nicio
restricŃie
Centrele financiare offshore permit, în mod frecvent, diversificarea
obiectului de activitate al unei companii, operaŃie care nu este posibilă în
Ńara de origine a investitorului. Companii cu impuneri şi restricŃii
dureroase în Ńara lor de origine pot găsi nenumărate soluŃii comerciale în
centre offshore, scăpând astfel de multe din probleme.
De exemplu, băncile japoneze sau americane nu se pot angaja în
unele chestiuni legate de titlurile de valoare prohibite de lege în Ńările lor,
intră pe acest delicat domeniu cu ajutorul entităŃilor offshore. Trebuie
menŃionat şi faptul ca formalităŃile de diversificare a activităŃii unei
companii sunt îndeplinite fără prea multă birocraŃie.
Regulamente lejere
Frica de regulamente excesive este o atracŃie majoră spre acest
domeniu şi este motivul pentru care înregistrarea de bănci, societăŃi de
asigurări sau societăŃi de transport maritim a devenit un pilon important al
industriei offshore. Un nou val de instrumente financiare se deplasează
spre domeniul offshore pentru acelaşi motiv. Acest val include fonduri de
investiŃii închise, instrumente de plată, comerŃul cu Eurodolari.
117
Posibilitate de expansiune mult mai bună
Marile corporaŃii văd centrele offshore ca pe ceva indispensabil
pentru expansiunea lor pe noi pieŃe la costuri competitive. De exemplu,
centrele financiare offshore domină câteva activităŃi internaŃionale cum ar
fi: shippingul, transportul aerian, domeniul financiar şi al societăŃilor de
asigurări captive. In ultimul timp au fost înregistrate aproximativ un
milion de companii offshore în toată lumea, iar multe din corporaŃiile de
răsunet de pe piaŃa mondială operează prin aceste centre. Am amintit aici
IBM şi Microsoft în Dublin, Orient Express şi American Airlines în
Bermude, De Burs în Insula Man, GE şi CNN în Cipru.
Astfel, o firmă va putea intra mai uşor pe o piaŃă sau îşi va putea
deschide o filială sau o sucursală într-o anumită Ńară pentru că va fi privită
ca o firmă străină şi va putea beneficia de facilităŃi acordate de guvernul
Ńării respective. Putem da aici ca exemplu de Ńară România, care acordă
facilităŃi investitorilor străini ce îşi plasează banii în Ńara noastră.
Ascunderea provenienŃei mărfurilor prin prelucrarea acestora
în zonele libere adiacente altor centre offshore
Oamenii de afaceri pot ascunde provenienŃa mărfurilor pe care le
comercializează cu ajutorul zonelor libere. Astfel, ei pot introduce
mărfurile în zonele libere unde le pot schimba ambalajul, le pot prelucra
şi le pot ascunde provenienŃa pentru că mărfurile vor avea ca provenienŃă
apoi zona liberă, şi implicit Ńara care a organizat această zonă liberă şi
astfel mărfurile pot fi mai uşor alese de consumatori.
Trusturi offshore
Conceptul de „trust" este un concept ataşat exclusiv jurisdic-
Ńiilor „common law" sau cu alte cuvinte, sistemului de drept anglo-
saxon, dezvoltându-se premisa departajării proprietăŃii, în pro-
prietate juridică şi economică.
In mod istoric, acest concept s-a dezvoltat din legislaŃia britanică
laws of equity şi a fost gândit astfel încât să separe controlul asupra unei
proprietăŃi. Conceptul de trust implică, la rândul lui, folosirea a 4 categorii
de concepte:
1. Creatorul/fondatorul trustului - Settlor, care transferă
proprietatea ce va face obiectul trustului; trustul poate fi creat printr-un
act încheiat în timpul vieŃii creatorului inter vivos trust sau printr-un
testament, având efect după moartea creatorului.

118
2. Proprietatea (bunurile) aferentă (transferată) trustului - corpus.
3. Managerul trustului - Trustee, numit de creatorul trustului;
rolul managerului este să administreze trustul în folosul unui beneficiar,
rol în sprijinul căruia, trustee-ul beneficiază de autonomie absolută; cu
alte cuvinte, în managerul-trustee va avea un „titlu legal" de proprietate
asupra bunurilor trustului, dar numai pentru a le folosi în scopul declarat
de către creator (pentru interesul beneficiarului); bunurile trustului sunt, în
mod necesar, separate de către cele ale managerului.
4. Beneficiarul trustului - Beneficiary. numit de creatorul
trustului, este cel în folosul căruia a fost creat trustul; acesta poate fi de
exemplu, un copil al creatorului trustului. Beneficiarul trebuie să fie
determinat la momentul constituirii trustului sau măcar determinabil (de
exemplu, primul copil ce se va naşte).
Odată ce creatorul trustului a decis ce proprietăŃi va transfera
trustului, el decide şi asupra administratorului (sau administratorilor).
Crearea trustului îmbracă, în mod normal, forma unui document scris
(care, de multe ori, este foarte complex).
Managerul trustului va avea, după cum am spus, autonomie totală
în activitatea de administrare, căci, altfel, se poate argumenta că trustul nu
a fost de fapt constituit. Autonomia administratorului este o condiŃie sine
qua non a instituŃiei trustului; dacă creatorul îşi păstrează controlul
complet asupra bunurilor trustului, atunci, în principiu (căci există şi
excepŃii), trustul nu există, iar bunurile sunt considerate a fi în continuare
proprietatea creatorului.
în mod evident, Ńinând cont de autonomia managerului, acesta
trebuie să fie ales cu un grad foarte mare de discernământ de către creator,
mai ales că managerul are din punct de vedere formal, titlu legal asupra
proprietăŃilor trustului (legal ownership), în timp ce beneficiarul va fi
proprietarul economic (equitable ownership).
Această împărŃire dihotomică a proprietăŃii (în proprietate juridică
aparŃinând managerului-trustee şi cea economică, aparŃinând benefi-
ciarului) este de esenŃa trustului, deosebindu-1 de alte instituŃii, cum ar fi
cea de reprezentare {mandat, agency) sau de fiducie. De exemplu,
proprietatea trustului este, în mod obligatoriu, separată de cea a trustee-
ului, în cazul contractului de fiducie proprietatea încredinŃată fiduciarului
nu este separată, dar se poate cere de către creatorul

119
fiduciei/fiduciant separaŃia bunurilor, sau în caz că bunurile au fost
înstrăinate de fiduciar, se poate cere contravaloarea lor.
Din fericire pentru creatorul trustului, managerul nu are
independenŃa completă în activităŃile de administrare, de vreme ce el va
adera la actul de constituire al trustului, care, de obicei, indică activităŃile
permise, sau liniile generale de administrare a trustului. In aproape toate
Ńările sistemului „common law" se conferă dreptul creatorului de a
modifica termenii esenŃiali ai contractului de trust (de exemplu, schim-
barea managerului). Având în vedere aceste consideraŃii, trebuie să spu-
nem că. în general, instanŃele de judecata, competente de a judeca un
litigiu ce implică un trust, se vor limita în a urmări respectarea
prevederilor contractului de trust fără a încerca modificarea lor (cu
excepŃia situaŃiilor când trustul conŃine clauze contrare legii, moralei sau
ordinii publice).
Managerul (trustee) are, în general, 3 obligaŃii principale:
• să îndeplinească obiectivele pentru care a fost creat trustul;
• de a acŃiona cu bună-credinŃă (ca un mandatar) şi pruden-
Ńă/diligentă (judecata in abstracto) pentru a realiza scopul în care a
fost creat trustul; şi,
• să acŃioneze cu multă loialitate faŃă de creatorul trustului, cu
alte cuvinte să acŃioneze în interesul beneficiarului pentru care a fost
creat trustul.
Conform jurisprudenŃei, consemnată în jurisdicŃii, care consacră
sistemul de drept, common law, pentru ca actul de creare a trustului să fie
valabil, trebuie să fie îndeplinită o cerinŃă triplă:
■ să existe certitudinea intenŃiei creării trustului;
■ să existe certitudinea de subiect al trustului - active transferate;
■ să existe certitudinea existenŃei obiectului trustului - adică
existenŃa beneficiarilor.
O comparaŃie relevantă ar putea fi aceea între un manager al
trustului şi un director de companie. Acesta din urmă acŃionează în baza
mandatului de încredere acordat de acŃionari. Cu toate acestea, managerul
nu este numai un simplu mandatar pentru creatorul trustului, căci el
dispune şi de o largă autonomie. Totuşi, managerul nu poate în niciun fel
folosi proprietăŃile trustului în folos personal, şi ca un corolar, bunurile
trustului nu pot fi urmărite de niciun creditor personal al managerului de
trust.

120
Odată cu încheierea contractului de trust, creatorul încheie cu
managerul un protocol de intenŃie Letter of wishes, care aşa cum o arată şi
numele, exprimă intenŃiile şi dorinŃele creatorului în legătură cu scopurile
de creare ale trustului, la momentul iniŃial al creării. Aceste intenŃii nu
trebuie urmate tale quale, cu totul strict, de către manageri, căci altfel
autonomia acestora ar fi negată, dar oricum ele constituie linii directoare
în ceea ce priveşte activităŃile de administrare (de exemplu, ce tip de
investiŃii vor fi făcute cu ajutorul fondurilor transferate trustului).
Practica ultimilor ani a arătat o tendinŃa, în creştere, de a folosi
„Protectorii" ca o măsură suplimentară de siguranŃă în cazul unor abuzuri
din partea managerilor trustului. De cele mai multe ori, protectorii sunt
avocaŃi sau experŃi contabili cu o bună reputaŃie profesională, care vor
avea împreună cu managerii, drept de semnătură asupra conturilor
bancare ale trustului. In general, creatorul sau cineva având legături foarte
strânse cu proprietăŃile trustului nu poate fi Protector, căci s-ar afecta
principiul autonomiei trustului, dar există câteva jurisdicŃii (de exemplu
Insulele Cook) în care creatorul trustului (settlor) poate şi protector.
Protectorul nu este însă niciodată proprietarul legal al bunurilor
{proprietar de jure), cum este trustee-ul.
Tipurile de trust variază foarte mult în funcŃie de diferitele
jurisdicŃii dar, in general, trustul cunoaşte trei structuri de bază:
■ Trustul încheiat pentru „realizarea unui anumit interes''
{„interest in possession trust"): în acest caz, beneficiarul va avea un drept
distinct asupra unei părŃi specifice din proprietăŃile trustului;
■ „Trustul discreŃionar": acest tip de trust conferă managerului
totala libertate de a decide (restricŃionată doar de anumite doleanŃe
generale, ale creatorului, concretizate în contractul de trust), cum, când şi
către cine veniturile, proprietăŃile trustului sunt transferate: o varietate a
acestuia este trustul de tip spendthrift, foarte utilizat în SUA, în care
creatorul, neavând încredere în capacitatea beneficiarului de a gestiona
veniturile ce urmează să le primească de la trust, poate prevedea că
beneficiarul nu are dreptul să afecteze destinaŃia sumelor/veniturilor care
vor fi distribuite de trust, iar creditorii personali ai beneficiarului nu pot să
urmărească veniturile care vor fi distribuite de trust:
■ „Trustul de Acumulare şi Prezervare”: acest trust este o
combinaŃie a celor de mai sus; de obicei începe prin a fi un trust
discreŃionar, dar va conŃine prevederi, conform cărora, se va transforma
121
într-un „trust pentru realizarea unui anumit scop/interes", odată ce
beneficiarul va atinge, de exemplu, o anumită vârstă.
In concluzie, instituŃia trustului poate fi folosită cu succes (inclusiv
de cetăŃenii Ńărilor de drept romanic) atât în planificarea fiscală, cât şi ca
un instrument de protecŃie contra creditorilor, mai ales atunci când
fondatorul şi soŃul/soŃia lui sunt de naŃionalităŃi diferite, iar în timpul vieŃii
vor schimba domiciliul/rezidenŃa lor. Trustul poate însemna o
oportunitate de a economisi, dar utilizarea lui este totuşi plină de capcane,
o planificare atentă trebuind tăcută, de la caz la caz, mai ales în lumina
diferitelor legislaŃii ale jurisdicŃiilor implicate.
Sisteme bancare offshore
Firmele de consultanŃă din domeniu pot asista clienŃii pentru a-şi
deschide şi administra conturi bancare offshore şi internaŃionale, fiind
deja dezvoltate expertize utile în identificarea şi alegerea unor bănci
offshore şi internaŃionale potrivite.
TendinŃa generală este ca marea majoritate a companiilor şi a trus-
turilor administrate să îşi deschidă conturi bancare la bănci internaŃionale şi
bănci offshore şi nu la bănci naŃionale datorită următorilor factori:
■ familiarizarea acestora cu afacerile offshore şi afacerile
internaŃionale
■ investiŃii şi perspective ale afacerilor pe plan internaŃional
■ eficientizarea taxelor
■ confidenŃialitate
■ lipsa schimbului de informaŃii
■ accesul la oportunităŃi de investiŃii speciale
Alegerea unei bănci offshore
In alegerea unei bănci offshore trebuie să se Ńină cont de anumiŃi
factori:
Factorii care trebuie luaŃi în considerare includ:
■ stabilitatea politică şi economică a jurisdicŃiei/jurisdicŃiilor în care
o banca îşi are sediul;
■ reputaŃie şi substanŃă - raporturile Standard & Poor's, Moody's şi
Fitch sunt folositoare;
■ calitatea regulamentelor şi accesibilitatea la depozite, precum şi
protecŃia investitorului şi schemele de asigurare;
■ compania mamă sau garanŃii similare.
122
Concentrarea afacerii asupra băncii
în general băncile caută să ofere servicii unora sau tuturor tipurilor
de clienŃi, precum:
■ clienŃi privaŃi - private banking clients
■ expatriaŃi
■ activităŃi de comerŃ internaŃional, precum comerŃul.
Aceste servicii sunt furnizate atât din băncile offshore, cât şi din
locaŃii internaŃionale
ClienŃi privaŃi -private banking clients - Servicii bancare private
Cu toate că serviciile bancare private nu sunt o afacere uşoară,
există un model de simplu de a face afaceri: „fă-i fericiŃi pe oamenii
bogaŃi". Definirea serviciilor bancare private diferă de la bancă la bancă,
dar este înŃeleasă, în general, ca fiind o ofertă privată personalizată a unei
bănci pentru un client care dispune de minim 100.000 USD (unele bănci
oferă astfel de servicii unor clienŃi care dispun de minim 500.000 USD
sau 1.000.000 USD).
Serviciile bancare private nu sunt sinonim ale termenului
„offshore", dar costurile unei relaŃii personalizate încep să se justifice şi
să merite la sume mai mari de 100.000 USD.
ExpatriaŃi
Numeroase bănci offshore au văzut o perspectivă profitabilă în
oferirea unor pachete de servicii bancare orientate persoanelor expatriate.
Băncile care oferă aceste tipuri de servicii se concentrează asupra ordine
banking, call-centres, unui nivel scăzut de expertiză şi în a oferi pachete
de servicii de asigurări de viaŃă.
ActivităŃi comerciale internaŃionale
MulŃi dintre clienŃi utilizează companiile administrate pentru
scopuri comerciale, precum comerŃul. In astfel de circumstanŃe o bancă
offshore care este specializată în „private banking" sau servicii pentru
expatriaŃi va fi nepotrivită.
ClienŃii care desfăşoară activităŃi comerciale caută la o bancă
offshore servicii similare şi vor cere acces la unele sau la toate serviciile
enumerate în continuare:
■ gestionarea lichidităŃilor
■ servicii de schimb extern şi servicii de trezorerie
123
■ comerŃ internaŃional - scrisori de garanŃie bancară, diverse
documente, garanŃii transfrontaliere şi servicii bancare globale din zone
din lumea întreagă
■ gestionare risc: schimb extern, rata dobândă
■ finanŃări
■ plăŃi, încasări şi soluŃii payroll
■ soluŃii pentru vânzări: point of sale, e-commerce şi programe
merchant
■ expertiză în probleme, precum energie, industria aviatică,
shipping sau imobiliare
Paradisurile fiscale cunoscute:
Conform unui studiu publicat de Oficiul NaŃiunilor Unite pentru
controlul drogurilor şi prevenirea criminalităŃii, în lume sunt peste 50 de
state şi teritorii care îndeplinesc criteriile de paradis fiscal.
Cel mai des amintite în lucrările de specialitate şi documentele unor
foruri internaŃionale sunt următoarele:
- zona Caraibelor şi America Centrală: Bahamas, Belize,
Bermude, Insulele Cayman, Costa Rica, Panama, Antigua, Montseratt,
Insulele Virgine, Republica Dominicană, Aruba, Antilele Olandeze, El
Salvador etc;
- zona Europa: Luxemburg, Malta, Monaco, Insulele Man, Cipru,
Gibraltar, Andora, Liechtenstein etc;
-r zona Asia-Pacific: Insulele Marshall, Nauru, Samoa, Fidji,
Arhipelagul Tonga, Singapore, Filipine, Maldive, Hainan, Liban,
Bahrein, Dubai, Insulele Lauban, Macao, Insulele Cook;
- zona Africa: Insulele Capului Verde, Liberia, Insula Sfânta
Elena etc.
Cu toate acestea, cele mai cunoscute vor fi analizate în continuare,
fără pretenŃia de a fi epuizat subiectul.
1. Antigua
- stat independent, membru Commonwealth,
- resursele esenŃiale provin din turism,
- înregistrarea băncilor şi societăŃilor noi nu este verificată sau
supuse vreunei condiŃii particulare
- un avocat poate înfiinŃa în câteva zile orice fel de societate

124
- secretul financiar bancar este garantat
- băncile nu pot fi controlate
2. Andora
- principat cu o suprafaŃă de 465 km2, situat în munŃii Pirinei, între
Spania şi FranŃa, independent din 1278, aflat sub suveranitatea a doi
principi: episcopul d' Urgel şi preşedintele FranŃei.
- în plan fiscal, veniturile şi beneficiile realizate nu sunt impozitate
-băncile acceptă cu foarte mare uşurinŃă depozite în lichidităŃi
considerabile.
Insulele Bahamas (The Commonwealth ofthe Bahamas)
- colonie independentă a Coroanei britanice din 1973, deşi Regina
este în continuare conducătoarea statului-colonie situată la 80 km S-E
-Cuprinde 700 de insule situate în sud-estul Floridei în Marea
Caraibilor.
- Are o populaŃie de aproximativ 300.000 de locuitori.
- Nassau este capitala statului.
- Climatul este sub-tropical favorizând turismul.
-Insulele au un mediu de afaceri prielnic datorită neimpozitării
corporaŃiilor, a proprietăŃilor, câştigurilor de capital sau a veniturilor.
- Cadrul Legislativ: Sistem Juridic Independent, bazat pe Sistemul
Juridic Englez.
- Infrastructura: Există conexiuni aeriene excelente între insulă şi
majoritatea aeroporturilor internaŃionale majore, precum şi legături
maritime, Bahamas fiind un port important la Marea Caraibilor.
-Economia: Principala sursă de venit o reprezintă turismul. Din
turism se obŃin mai mult de jumătate din economiile insulei. Este
dependentă de importuri. Deşi a fost una dintre primele jurisdicŃii care
oferea servicii de trust, dezvoltarea sa într-un important centru financiar
este destul de recentă.
- Moneda naŃională: Dolarul bahamiez (BSD).
- Limba oficială: Engleza.
InformaŃii despre tipuri de companii înregistrate în Bahamas:
- Tipuri de companii: Companii de Afaceri InternaŃionale
- LegislaŃia: Legea Companiilor de Afaceri InternaŃionale din anul
2000.
125
- Capitalul social: Nu este fixat un prag minim sau maxim, dar
capitalul social este, de regulă, 50,000$ USD.
- RestricŃii: Nu sunt permise activităŃi în sectorul financiar, bancar
sau de asigurări rară obŃinerea unei autorizaŃii speciale. IBC nu pot
desfăşura activităŃi comerciale şi nu pot deŃine proprietăŃi în Bahamas.
- Impozitare: în Bahamas nu se percep niciun fel de impozitări.
- Tratate pentru evitarea Dublei Impunerii: Nu are semnate astfel
de tratate.
- Raportări anuale: Nu sunt obligatorii.
- Taxa anuală de licenŃă:
♦ 350$ pentru un capital social care e mai mic de 50.000$
♦ 1.000$ pentru un capital care depăşeşte 50.000$.
- Raportări financiare anuale: Nu sunt obligatorii.
- Sediu/agent înregistrat: Este obligatorie existenŃa unui sediu
social şi a unui agent înregistrat în Bahamas.
- Secretarul companiei: Este opŃională numirea unui secretar.
- Directori: Minim unul. Poate avea orice naŃionalitate sau
rezidenŃă şi poate fi persoană fizică sau juridică.
- AcŃionari: Minim unul.
- Dezvăluirea identităŃii proprietarului beneficiar: Nu este necesară,
dar trebuie depusă o evidenŃă a acŃionarilor la biroul de înregistrări.
Oricum, aceasta nu este publică.
- Dezvăluirea Comitetului de Directori: Nu este necesară, dar
trebuie completată şi depusă o evidenŃă a acestora la biroul de înregistrări.
- Emiterea de acŃiuni la purtător: Nu este permisă.
- Control valutar: Nu.
- Limba pentru înregistrarea numelui: Orice limbă din alfabetul
latin.
- RestricŃii privind numele: Orice nume pe care autorităŃile îl vor
găsi nepotrivit, obscen, ofensiv; termeni care au legătură cu roialitatea,
imperialitatea sau nume care sugerează patronajul guvernului.
- Limba în care se redactează documentele oficiale: Engleza.
- Durata de timp necesară încorporării: 2 zile lucrătoare.
- Companii deja înregistrate (shelf company): Există.
- LegislaŃie pentru prevenirea spălării banilor: Există
- Terminologie care să denote răspunderea limitată: Limited,
Corporation, Incorporation, Societe Anonyme, Sociedad Anonima etc.

126
- Alte tipuri de companii: Companii limitate, partenenate cu
răspundere limitată, companii private limitate ca acŃiuni sau garanŃii,
trusturi.
Bermude
- fostă colonie britanică, cu îndelungate tradiŃii de centru financiar
internaŃional, este considerată Ńara cu cea mai scăzută rată a criminalităŃii
şi corupŃiei, fiind apreciată pentru profesionalismul specialiştilor,
indiferent de domeniu: avocaŃi, contabili, bancheri, agenŃi de asigurări;
- amplasată la 350 mile de coasta Carolinei de Nord, beneficiază de
legături aeriene bune cu SUA şi Europa;
- nu se execută control asupra schimburilor valutare şi opera-
Ńiunilor bancare, băncile oferind o vastă varietate de servicii;
- la înregistrarea unei societăŃi de către o persoană fizică este
necesară recomandarea unei instituŃii bancare respectabile, sau unei firme
de avocatură, companii de asigurări cu reputaŃie internaŃională, totul
desfăşurându-se sub controlul autorităŃilor monetare;
- Ca şi în ElveŃia, frauda fiscală nu face obiectul niciunei sancŃiuni
penale, fiind respectat secretul financiar.
Insulele Canalului (The Channel Islands)
- reprezintă un grup de insule situat la 700 km la sud de SUA, în
apropiere de Cuba.
- Există 550 bănci, 46.000 societăŃi fictive la 16.000 persoane
(populaŃie)
- considerat prototipul paradisului fiscal, admite depozite bancare
străine de peste 200 miliarde de dolari.
- Dotat cu comunicaŃii extrem de performante, în schimbul a
câteva mii dolari, poate fi înfiinŃată o bancă aptă să opereze în toată
lumea.
- Nu se percep impozite, secretul bancar este lege
-Confirmând aceste relaŃii confidenŃiale, din 1976, a fost
reglementat prin lege că orice dezvăluire cu privire la activităŃile
financiar-bancare constituie crimă.
Insula Omului (The Isle of Mari)
- insulă de 572 km2, situată în Marea Irlandei, are un sector
financiar foarte dezvoltat, graŃie unei fiscalităŃi reduse.

127
- Persoanele fizice din insulă plătesc un impozit pe venit de 12-
18%. indiferent de provenienŃa acestuia.
- Străinii sunt scutiŃi de impozit dacă exercită o activitate
comercială.
- Persoanelor juridice li se aplică ambele regimuri juridice:
♦SocietăŃilor cu sediul în Insula Man li se aplică regimul de drept
comun: impozit de 12% pe profitul de 500.000 euro şi
impozit de 18% pentru sumele mai mari de 500.000 euro *Regimul mai
favorabil constă în scutirea de taxe a companiei sub rezerva ca ele să nu
exercite nicio activitate pe insulă, iar activităŃile lor să fie, în mod expres,
restrânse pe baza unei liste limitative.
Insulele Cayman (The Cayman Isle)
 Formată din trei insule situate în Marea Caraibilor, la sud de
Cuba (Grand Cayman, Uttle Cayman şi Cayman Brac)
 Are o populaŃie de aproximativ 40,000 de locuitori, majoritatea
locuind în Grand Cayman într-una dintre cele 3 insule,
 Există o bancă la 30 locuitori, activitatea bancară internaŃională
fiind preponderentă,
 În 1992 s-au înfiinŃat 2930 noi corporaŃii, în 2003 cea 16.712, în
vreme ce populaŃia uneia din insule este de 17.000 locuitori,
 Sunt colonie britanică, Regina numind aici un guvernator, iar
Parlamentul Britanic are drept legislativ.
 Cadrul Legislativ: Sistem Juridic, bazat pe Sistemul Juridic
Englez.
 Infrastructura: Infrastructură comercială cu acces direct de
comunicaŃie pentru restul lumii.
 Economia: Sunt unele dintre cele mai mari centre bancare
offshore din lume, având peste 600 de bănci. Principala sursă de venit
provine din serviciile bancare şi din turism.
 Moneda naŃională: Dolarul caymanez.
 Limba oficială: Engleza.
 InformaŃii despre tipuri de companii înregistrate în Insulele
Cayman
 Tipuri de companii: Exonerate.

128
 LegislaŃia: Legea Companiilor a Insulelor Cayman adoptată în
anul 1960 care se bazează în mare parte pe Legea Engleză a companiilor
din 1948.
 Capitalul social: Capitalul social standard este de 50,000 $.
 RestricŃii: Exoneratele nu au voie să deruleze activităŃi în sectorul
financiar, bancar, de asigurări sau fonduri mutuale fără obŃinerea unei
autorizaŃii speciale. Nu pot desfăşura activităŃi comerciale şi nu pot deŃine
proprietăŃi în Insulele Cayman. Nu pot solicita fonduri publice.
 Legea băncilor, legea trusturilor şi legea relaŃiilor confidenŃiale se
numără printre cele mai severe şi restrictive din întreaga lume
(dezvăluirea informaŃiilor este o crimă, iar solicitarea acestora este
împotriva legii)
 Impozitare: Nu se percep impozitări.
 Tratate pentru evitarea Dublei Impunerii: Nu are semnate astfel
de tratate.
 Raportări anuale: Nu sunt obligatorii.
 Taxa anuală de licenŃă:
♦ 575$ US pentru un capital social mai mic de 50.000$
♦ 805$ US pentru un capital situat între 50.000$ - 1,000,000$.
♦ 1,690 US pentru un capital situat între 1,000,000$ - 2,000,000$.
♦ 2,400 US pentru un capital care este sau depăşeşte 2,000,000 $.
Raportări financiare anuale: Nu sunt obligatorii.
Sediu/agent înregistrat: Este obligatorie existenŃa unui sediu
social şi a unui agent înregistrat în Insulele Cayman.
 Secretarul companiei: Este opŃională numirea unui secretar.
 Directori: Minim unul. Poate avea orice naŃionalitate sau
rezidenŃă şi poate fi persoană fizică sau juridică.
 AcŃionari: Minim unul.
 Dezvăluirea identităŃii proprietarului beneficiar: Nu este necesară.
 Dezvăluirea Comitetului de Directori: Nu în vreun registru
public.
 Clauza de confidenŃialitate: Conform legislaŃiei în vigoare este
considerată încălcare a legii dezvăluirea oricăror informaŃii confidenŃiale
despre companiile înregistrate în Insulele Cayman.
 Emiterea de acŃiuni la purtător: Este permisă cu condiŃia ca
acestea să fie deŃinute de un custode.

129
 Control valutar: Nu.
 Limba pentru înregistrarea numelui: Orice limbă din alfabetul
latin.
 RestricŃii privind numele: Orice nume pe care autorităŃile îl vor
găsi nepotrivit, obscen, ofensiv; termeni care au legătură cu roialitatea,
imperialitatea sau nume care sugerează patronajul guvernului. De
asemenea sunt interzişi termeni precum: bancă, asigurare, trust sau
echivalentele lor în alte limbi.
 Limba în care se redactează documentele oficiale: Engleza.
 Durata de timp necesară încorporării: 2 zile lucrătoare.
 Companii deja înregistrate {shelf company): Există.
 LegislaŃie pentru prevenirea spălării banilor: Există
 Terminologie care să denote răspunderea limitată: Nu este
obligatorie, dar de obicei apar: Limited, Corporation, Incorporated etc.
Cipru
• Cipru este o insulă situată în estul Mării Mediterane la intersecŃia
a trei continente: Europa, Asia şi Africa.
• Are o istorie fascinantă care datează de peste şapte mii de ani.
• Are o suprafaŃă de 9.251 km2 şi o populaŃie de 770.000 de
locuitori.
• Localizarea strategică a fost motivul pentru care marile imperii
(Alexandru cel Mare, Imperiul Roman, Imperiul Bizantin, Imperiul Turc,
Imperiul Britanic) au considerat că este important să folosească Cipru ca
şi bază regională.
• Astăzi Ciprul este statul cel mai estic al Uniunii Europene şi
reprezintă o punte către Orientul Mijlociu, Africa de Nord şi Estul
Europei.
• Cadrul Legislativ: Cipru a devenit Republică Independentă în
1960 după 82 de ani de administraŃie britanică, aceasta lăsându-şi o
amprentă puternică asupra Statului Cipriot. Sistemul juridic cipriot se
bazează în mare pe sistemul juridic englez. Fiind totodată membru cu
drepturi depline al Uniunii Europene, Sistemul Legislativ cuprinde şi
toate Legile şi Directivele Uniunii Europene.
• Infrastructura: Larnaca, principalul aeroport cipriot, se află
situat la 50 de km de Nicosia, capitala Ńării, asigurând transportul între
Cipru şi restul lumii. Cunoscând importanŃa telecomunicaŃiilor, Cipru a
130
făcut investiŃii masive în acest sector. Astfel, Cipru poate fi considerat ca
fiind una dintre cele mai avansate Ńări în acest domeniu.
• Economia: Cipru are o economie de piaŃă, care s-a îmbunătăŃit
simŃitor în ultimii 20 de ani, asigurând un standard de viaŃă ridicat
locuitorilor săi. Turismul a fost şi este în continuare principalul domeniu
de activitate urmat de agricultură şi producŃie ale căror progrese sunt însă
mai mici. Cipru a devenit un centru comercial, financiar şi maritim
dezvoltat determinând şi creşterea sectoarelor adiacente.
• Moneda naŃională: Lira cipriotă (CYP).
Rata de schimb din 01.10.2004: 1 CYP = 2.19 USD = 1,76 EUR =
1,21 GBP.
Guvernul Ciprului intenŃionează să se alăture EuroZonei în 2007
(negocierile sunt în curs).
• Limba oficială: Limba greacă şi limba turcă sunt recunoscute ca
fiind limbi oficiale, dar şi limba engleză este vorbită de aproape toŃi
locuitori fiind utilizată şi în toate sectoarele de activitate. Un număr mare
de studenŃi ciprioŃi au studiat în afara graniŃelor Ńării fiind fluenŃi în multe
alte limbi.
• Ora Ciprului: Ora oficială a Ciprului este cu 7 ore înaintea orei
New York-ului şi cu 7 ore în urma orei Tokyo-ului, având astfel
posibilitatea de a lucra cu cele mai importante centre financiare în aceeaşi
zi (GMT+ 02).
InformaŃii despre tipurile de companii înregistrate în Cipru:
• Companiile de Afaceri InternaŃionale (IBC)
Aceste companii sunt folosite în diverse scopuri, cum ar fi:
- comerciale;
- holding;
- investiŃii;
- consultanŃă.
• LegislaŃie: „Legea companiilor" Cap. 113. Mare parte a ei este
activă din 1952 şi este o copie exactă a „Legii Companiilor" din Marea
Britanie din 1948. De curând ea a fost actualizată, cuprinzând şi
Directivele Uniunii Europene.
• Capitalul social: Capitalul minim social este de 1.000 de CYP.
Pentru un birou complet echipat şi cu toate serviciile incluse, capitalul
minim social se ridică la 10,000 CYP.
131
• RestricŃii asupra activităŃi: Sunt obligatorii autorizaŃii speciale
pentru activităŃi bancare, financiare şi de asigurări.
• Regimul de impozitare:
• Companii comerciale: impozitul este de 10% din profitul net IBC.
• Holdingurile: nu se percep impozitări asupra veniturilor din
dividende;
• Companiile non-rezidente: nu se percep impozitări.
• Non-rezidenŃii ciprioŃi care deŃin acŃiuni la companii cipriote nu
plătesc impozite pe dividende distribuite de IBC cipriote. *AcŃionarii
rezidenŃi plătesc o taxă de 15% pentru dividende.
• Tratate pentru evitarea dublei impuneri: Astfel de tratate au
fost semnate cu multe Ńări, incluzând majoritatea Ńărilor Vest şi Est
Europene şi statele Americii de Nord. CombinaŃia între impozitarea
scăzută sau nulă şi avantajele care rezultă din semnarea acestor tratate au
transformat Ciprul într-un centru important de planificare fiscală.
• Raportări anuale: Trebuie depuse la autorităŃile în drept.
• Taxa franciză: 7 CYP sau 15 CYP pentru întârzieri
• Raportări financiare anuale: Sunt prezentate membrilor şi o
copie este depusă la autorităŃile în cauză.
• Sediu/agent înregistrat: Este obligatorie existenŃa unui sediu
înregistrat în Cipru, dar nu şi a unui agent.
• Secretarul companiei: Poate fi de orice naŃionalitate şi poate fi
persoana fizică sau juridică.
• Directori: Minim unul. Poate avea orice naŃionalitate sau
rezidenŃă şi poate fi persoană fizică sau juridică.
• AcŃionari: Minim unul.
• Dezvăluirea identităŃii proprietarului beneficiar: Nu există
reglementări în acest sens pentru AutorităŃile Guvernamentale. Trebuie
dezvăluită băncilor (strict confidenŃial) dacă se deschid conturi în Cipru.
• Emisiunea de acŃiuni la purtător: Nu este permisă.
• Control valutar: Nu.
• Limba pentru redactarea documentelor oficiale: în general
limba engleză se acceptă, dar sunt cazuri în care este necesară redactarea
documentelor în limba greacă.
• Durata de timp necesară încorporării: 5 zile lucrătoare.
• Companii deja înregistrate (shelfcompanies): Există.
132
• LegislaŃie pentru a preveni spălarea banilor: Există.
• Alte forme de companii: Companii publice sau private limitate
ca număr de acŃiuni sau ca garanŃii, companii multinaŃionale.
Insulele Virgine Britanice
• formează un grup de insule situate în Marea Caraibilor.
• Columb a descoperit aceste insule şi le-a numit „Islas Virgines"
după legenda Sf. Ursula şi a celor 11,000 de virgine.
• Insulele au fost anexate de Marea Britanie şi au trecut sub
administraŃia unui Guvernator Britanic.
• In 1950, după mai multe încercări de a-şi dobândi independenŃa,
se formează un Consiliu Legislativ, iar în 1966 se implementează o nouă
ConstituŃie.
• Guvernul este alcătuit acum dintr-un Consiliu Legislativ format
din membri aleşi, un Consiliu Executiv, un Prim Ministru ales de
membrii partidului majoritar şi un Guvernator Britanic, numit de Regină,
care acŃionează ca reprezentantul ei.
• Cadrul Legislativ: Sistem Juridic Independent, bazat pe
Sistemul Juridic Englez
• Infrastructura: Are conexiuni aeriene excelente cu S.U.A.
• Economia. Fiind o Colonie Britanică, are o economie prosperă şi
stabilă.
Venitul majoritar provine din turism.
Acordarea de permisiuni de a se înregistra pe teritoriul ei Companii de
Afaceri InternaŃionale a determinat creşterea substanŃială a veniturilor.
Tortola, cea mai mare insulă, este centrul economic principal.
• Moneda naŃională: Dolarul American ($)
• Limba oficiala: Engleza
InformaŃii despre tipuri de companii înregistrate în Insulele
Britanice Virgine: Companiile de Afaceri InternaŃionale (IBC)
• LegislaŃie: Legea Companiilor InternaŃionale, activă din 1984.
• Capitalul social: Capitalul minim plătit - US$1,00.
Nu se precizează o sumă minimă pentru capitalul social, dar de
obicei, acesta se ridică la 50.000$.

133
• RestricŃii: IBC nu au voie să deruleze activităŃi în domeniile
bancare, financiare sau de asigurări fără obŃinerea unei autorizaŃii speciale.
Aceste companii trebuie să întreŃină relaŃii comerciale în afara IBV.
• Impozitare: 0 (NTL)
• Tratate pentru evitarea Dublei Impunerii: Astfel de tratate au
fost semnate cu Austria şi Japonia, dar nu se răsfrâng asupra IBC.
• Raportări anuale: Nu sunt obligatorii.
• Taxa anuală de licenŃă: $ 350 pentru capital social de US$ 50.000
$1.000 pentru capital mai mare de US$ 50.000
• Raportări financiare anuale: Nu sunt obligatorii.
• Sediu/agent înregistrat: Este obligatorie existenŃa unui sediu
înregistrat şi a unui agent în BVI.
• Secretarul companiei: OpŃional.
• Directori: Minim unul. Poate avea orice naŃionalitate sau
rezidenŃă şi poate fi persoană fizică sau juridică.
• AcŃionari: Minim unul.
• Dezvăluirea identităŃii proprietarului beneficiar: Nu este
obligatorie.
• Emiterea de acŃiuni Ia purtător: Este permisă.
• Control valutar: Nu.
• Limba utilizată în redactarea documentelor oficiale: Engleza.
• Durata de timp necesară încorporării: 2 zile lucrătoare.
• Companii deja înregistrate (shelf company): Există.
• LegislaŃie pentru a preveni spălarea banilor: Există.
• Alte forme de companii: Companii limitate ca şi garanŃii,
parteneriate limitate.
Insulele Seychelles
• formează un grup de 115 insule împrăştiate în Oceanul Indian.
• Cei 80.000 de locuitori au transformat aceste insule într-un
paradis tropical.
• Au fost descoperite de un navigator portughez,, dar a început să
fie locuită de oameni abia cu 200 de ani în urmă.
• După 162 de ani de ocupaŃie Britanică, Seychelles şi-a câştigat
independenŃa în 1976, devenind Republică în cadrul Commonwealth.

134
• Republica Seychelles este membră a NaŃiunilor Unite, Uniunii
Africane, Commonwealth-ului şi Uniunii francofone.
• Sistemul Juridic: Se bazează pe Sistemul Juridic Englez şi
Francez. Sistemul politic este format din mai multe partide, un Preşedinte
Executiv şi un Guvern. Puterea legislativă aparŃine unui Ansamblu
NaŃional format din 34 de membri.
• Infrastructura: în Mahe, cea mai mare dintre insule se află
aeroportul internaŃional, portul şi capitala Victoria. Victoria este
principalul centru economic şi maritim.
• Economia: Creşterea economică se datorează, în primul rând,
turismului, pescuitului şi într-o proporŃie mai mică producŃiei şi agriculturii.
• Moneda naŃională: Rupia Seychelles
• Limba oficială: Engleza, franceza, creola; limba engleză este
folosită mai ales în afaceri.
InformaŃii despre tipuri de companii înregistrate:
• Tipuri de companii: Companiile InternaŃionale de Afaceri (IBC)
• LegislaŃie: Legea Companiilor InternaŃionale, apărută în 1984
• Capital social: Capitalul minim plătit - US$1,00.
Nu este precizată o sumă pentru capitalul social minim, dar de
obicei acesta se ridică la 5.000$.
• RestricŃii: IBC nu pot derula activităŃi în domeniile bancare,
financiare sau de asigurări. IBC au voie să întreŃină relaŃii comerciale
doar în afara Seychelles; nu au voie să deŃină proprietăŃi şi nu îşi pot
vinde acŃiunile publicului.
• Impozitare: 0 (NIL)
• Tratate pentru evitarea Dublei Impunerii: Nu există.
• Raportări anuale: Nu sunt obligatorii.
• Taxa anuală de licenŃă:
• $100 pentru o IBC cu un capital social de US$5.000
• $300 pentru o IBC cu un capital social situat între US$5.001-
US$50.000.
• $1.000 pentru capital mai mare de US$50.000.
• Raportări financiare anuale: Trebuie întocmite, dar nu trebuie
depuse la autorităŃi sau auditate.

135
• Sediu / agent înregistrat: Este obligatorie existenŃa unui sediu
înregistrat şi a unui agent în Seychelles.
• Secretarul companiei: OpŃional.
• Directori: Minim unul. Poate avea orice naŃionalitate sau
rezidenŃă şi poate fi persoană fizică sau juridică.
• AcŃionari: Minim unul.
• Dezvăluirea identităŃii proprietarului beneficiar: Nu este
obligatorie.
• Emiterea de acŃiuni Ia purtător: Este permisă.
• Control valutar: Nu, pentru IBC-uri.
• Limba utilizată în redactarea documentelor oficiale: Engleza
sau franceza.
• Durata de timp necesară încorporării: 2 zile lucrătoare.
• Companii deja înregistrate (shelf company): Există
Insulele Belize
• Insulele Belize, foste Honduras, sunt situate pe Ńărmul sudic al
Caraibelor.
• Capitala administrativă este Belmopan, dar centrul economic
principal îl reprezintă oraşul Belize.
• Are o populaŃie de 200,000 de locuitori de diverse etnii. Fostă
colonie britanică şi-a dobândit independenŃa în 1981. Este membră a
commonwealth-ului britanic, a UN şi a mişcării de nealiniere.
• Cadrul Legislativ: Sistem juridic independent, bazat, în mare
parte, pe sistemul juridic englez.
• Infrastructura: Aeroportul internaŃional se află situat pe coasta
estică a insulelor.
• Economia: Principalele venituri provin din exportul de zahăr,
banane, citrice, peşte, cherestea. înregistrarea companiilor internaŃionale a
dus la creşterea substanŃială a veniturilor.
• Moneda naŃională: Dolarul Belize (BZD)
• Limba oficiala: Engleza.
InformaŃii despre tipuri de companii înregistrate în Belize:
• Tipuri de companii: Companii de Afaceri InternaŃionale (IBC)
• LegislaŃia: Legea care reglementează existenŃa acestor companii
a fost introdusă în 1990, amendată ulterior în 1995.

136
• Capitalul social: Capitalul social se ridică de obicei la 50.000 US $.
• Tipuri de acŃiuni: obişnuite, la purtător, cu sau fără drept de vot,
în orice valută recunoscută etc.
• RestricŃii: IBC nu au voie să deruleze activităŃi în sectorul
bancar, de asigurări sau reasigurări, fără obŃinerea unei autorizaŃii
speciale. IBC trebuie să deruleze activităŃi comerciale în afara statului şi
să nu deŃină proprietăŃi imobiliare.
• Impozitare: 0 (NIL)
• Tratate pentru evitarea Dublei Impunerii: Nu sunt.
• Raportări anuale: Nu sunt obligatorii.
• Taxa anuală de licenŃă: 100 US $ pentru un capital social de
până în 50.000 US$.
1.000 US $ pentru un capital social de peste 50.000 US $.
• Raportări financiare anuale: Nu sunt obligatorii
• Sediu/agent înregistrat: Este obligatorie existenŃa unui sediu şi a
unui agent înregistrat în Belize.
• Secretarul companiei: OpŃional, dar de regulă se numeşte unul.
• Directori: Minim unul. Poate avea orice naŃionalitate sau
rezidenŃă şi poate fi persoană fizică sau juridică.
• AcŃionari: Minim unul.
• Dezvăluirea identităŃii proprietarului beneficiar: Nu.
• Dezvăluirea Comitetului de Directori: Nu în vreun registru public.
• Emiterea de acŃiuni la purtător: Este permisă.
• Control valutar: Nu.
• Limba pentru înregistrarea numelui: Orice limbă.
• RestricŃii privind numele: Orice nume pe care autorităŃile îl vor
găsi nepotrivit, obscen, ofensiv; termeni care au legătură cu roialitatea,
imperialitatea sau termeni care sugerează patronatul guvernului.
• Limba în care se redactează documentele oficiale: Engleza.
• Durata de timp necesară încorporării: 1 zi pentru încorporare
şi 2 pentru eliberarea documentelor.
• Companii deja înregistrate (shelfcompany): Există
• LegislaŃie pentru prevenirea spălării banilor: Există
• Terminologie care să denote răspunderea limitată: Limited,
Corporation, Incorporated, Societe Anonyme, Sociedad Anonima.
137
Liechtenstein
- principat puŃin cunoscut de marele public, cu capitala la Vaduz
- renumit în cercul oamenilor de afaceri,
- administrează cea 60 miliarde dolari,
- au o legislaŃie fiscală atrăgătoare,
- căutat de cei care doresc, sub siguranŃa anonimatului, să plaseze
aici fonduri de provenienŃă dubioasă, trăind fără teama de pedeapsă,
- a devenit paradisul afacerilor şi al delicventei financiare, fiind
teritoriul european care concentrează fondurile mafiei şi corupŃiei,
- este pe lista GAFI (Grupul de AcŃiune Financiară InternaŃională)
din anul 2000,
- din 2001 a desfiinŃat conturile anonime, şi solicită identificarea
titularilor de cont şi a împuterniciŃilor respectivi,
- garantează păstrarea secretului bancar,
- în topul clasamentelor centrelor offshore Liechtenstein ocupă
locul 2, după Jersey (cu 70 miliarde dolari) şi înaintea Principatului
Monaco (45 miliarde dolari),
- în prezent se estimează că deŃine mai mult de 70.000 de societăŃi
fictive (firme cu sediul social în principat, dar fără să desfăşoare activităŃi
economice pe teritoriul lui),
- în problemele fiscale, principatul practică o subtilă distincŃie între
evaziunea fiscală şi frauda fiscală, refuzând, în mod constant, să acorde
ajutor juridic.27
Gibraltar
- colonie britanică cu o populaŃie de 30.000 de locuitori, aşezată pe
o suprafaŃă de 6 km2,
- numărul societăŃilor înfiinŃate de păşeşte cu mult numărul
populaŃiei,
- regimul fiscal pentru societăŃi este atractiv deoarece acestea sunt
scutite de „impozitul pe beneficii" (impozitul pe profit) şi de taxa de
timbru pe o durată de 25 ani,
- capitalul minim pentru înregistrarea unei societăŃi este de minim
100 lire sterline

___________________________
27
Opinie exprimată de C. Voicu , Al. Boroi, în Dreptul penal al
afacerilor, ediŃia a III-a, p. 183.
138
Monaco
-principat în suprafaŃă de 2 km2, membră a ONU, care oferă
mediul propice pentru plasarea capitalului de origine ilegală,
- din 1863 a beneficiat de o derogare din partea FranŃei prin care se
permiteau oficial jocurile de noroc din cazinouri, în timp ce acestea erau
interzise în FranŃa şi Italia până în 1933,
- acest fapt a contribuit puternic la dezvoltarea sa economică,
- argumente pentru ca principatul să fie un loc perfect pentru
spălarea banilor:
• legislaŃia garantează anonimatul tranzacŃiilor,
• nu există o deontologie riguroasă bancară,
• prezenŃa unei slabe cooperări administrative şi judiciare
internaŃionale,
• lipsa controlului asupra activităŃilor desfăşurate în cazinouri
- nu respectă acordurile bilaterale încheiate cu FranŃa
- „banul nu are miros şi justiŃia este obligată la toate nivelele să-i
protejeze pe investitorii care contribuie la sporirea averii şi la creşterea
prestigiului acestui teritoriu princiar"28
- evaziunea fiscală nu este considerată aici ca fiind un delict,
- trusturile continuă să nu fie reglementate în privinŃa activităŃii de
administrator al societăŃii şi astfel să funcŃioneze nestingherite în principat,
- refuză să participe la ConvenŃia Europeană de cooperare şi ajutor
reciproc în materie penală, din 20 aprilie 1959,
- refuză frecvent să coopereze cu comisiile rogatorii internaŃionale,
exceptând cazul în care o crimă sau un delict este recunoscut de Monaco
(evaziunea fiscală nu intră în discuŃie) sau când s-a adus atingere
suveranităŃii sau securităŃii Ńării care solicită ajutor juridic. Aceste situaŃii
sunt foarte rare în practică.
Montserrat
- insulă cu o suprafaŃă de 40 mile2 în arhipelagul Leeward, situat la
răsărit de Caraibe, la cea 250 mile de Puerto Rico,
- colonie britanică care se autoguvernează,

____________________________________________________

28
C. Duchaine, Juge ă Monaco, Paris, Ed. Lafon, 2002, p. 11. (magistrat în
perioada 1995-1999, care acuză sistemul juridic de complicitate cu mafia -afaceri
necercetate, magistraŃi destituiŃi, dosare penale falsificate etc.)
139
- nu există curse aeriene directe decât cu SUA, deşi au un sistem
performant de telecomunicaŃii,
- băncile sunt uşor de deschis şi menŃinute în secret, datorită legilor
bancare locale, elaborate special în acest scop,
-reglementările monetare şi de schimb valutar sunt aplicate cu
lejeritate, astfel încât importul şi exportul de fonduri se efectuează cu
uşurinŃă.
Antilele Olandeze (The Netherlands Antilles)
- se întind de-a lungul Mării Caraibilor, cu două grupuri de câte trei
insule fiecare, aşezate la mare distanŃă între ele: Sf. Martin, Sf. Eustatus,
şi Saba, situate la cea 50 mile la est de Puerto Rico (Curacao, Aruba şi
Bonaire) şi la cea 50 mile de largul coastelor Venezuelei.
- sunt stat membru al regatului Olandei împreună cu Olanda şi
Surinam, dar exercită o autonomie completă în afacerile interne ale statului,
- importante ca paradisuri fiscale sunt Curacao, unde este amplasată
capitala-Willemsted şi Sf Martin, jumătate posesiune franceză,
- tratatul privind taxele, semnat de Olanda cu SUA şi cu Marea
Britanie, a conferit o anumită supremaŃie Antilelor Olandeze asupra
celorlalte state în privinŃa secretului financiar,
- esenŃa tratatului: corporaŃiile din Antilele Olandeze care au
investiŃii în SUA sunt fie scutite de impozite, fie achită impozite mai
reduse decât cele impuse pe profiturile câştigate de companiile altor Ńări,
- în 1983 au fost create în virtutea tratamentului legal, preferenŃial
2544 noi companii,
- oferă servicii moderne şi eficiente de telex, telefon şi poştă, o
reŃea amplă de bănci internaŃionale, curse aeriene directe cu New York şi
Miami,
- în 2-4 săptămâni poate fi înfiinŃată orice entitate financiară la
costuri reduse, iar corporaŃiile străine sunt scutite la înfiinŃare de orice
restricŃii monetare şi de schimburi valutare,
- confidenŃialitatea corporativă este asigurată prin aplicarea
legislaŃiei civile olandeze şi folosirea sistemului de „acŃiune la purtător"
în cazul proprietăŃii de corporaŃie,
- secretul bancar este respectat, deşi nu există o legislaŃie specifică
în materie,

140
- au elaborat legi şi reglementări pentru atragerea investitorilor, ca
şi marele lor rival Insulele Cayman
- şi-au asigurat un sector considerabil al pieŃei financiare datorită
avantajelor conferite de tratat.
Panama
- cel mai important paradis fiscal din zona latino-americană, care
dezvoltă o veritabilă industrie de servicii financiare,
- importanŃa strategică a Canalului Panama garantează securitatea
generată de prezenŃa militară americană,
- legislaŃia protejează secretul bancar şi facilitează înregistrarea
societăŃilor confidenŃiale, dar şi posibilitatea de tranzit a unor mari
cantităŃi de bani lichizi prin băncile panameze,
- conferă statului Panama un rol important pe piaŃa financiară.
- lipsa controlului şi absenŃa taxelor vamale protejează capitalurile
latino-americane, dar şi capitalurile de origine criminală, astfel acest
paradis fiscal constituie un centru de tranzit între Asia şi Europa în
privinŃa traficului de arme şi droguri americano-columbiene.
Alte „nişe europene":
1. ElveŃia
- nu este paradis fiscal, impozitele pentru elveŃieni sunt înalte,
- impozitele pe venituri realizate de străini în ElveŃia = 35%,
- legile privind sectorul bancar fac parte din ConstituŃia Ńării şi sunt
respectate,
- confidenŃialitatea conturilor şi operaŃiunilor bancare se
materializează inclusiv prin: plicuri fără antet, adresa de cutii poştale pe
care le schimbă frecvent, poştă prin mesageri personali, expedierea
corespondenŃei pentru clienŃii străini din FranŃa, Italia sau Germania,
pentru evitarea astfel ştampila poştei elveŃiene,
- în plan instituŃional şi politic, respectă principiul autodeterminării
şi, în consecinŃă, în materie de măsuri împotriva spălării banilor rămâne
inflexibilă,
- evaziunea fiscală este sancŃionată de dreptul administrativ şi nu
de cel penal,
- capitalurile se îndreaptă spre marile organizaŃii neguverna
mentale (ONG-urile) care îşi au sediul în ElveŃia: Crucea Roşie,

141
Comitetul Olimpic InternaŃional (CIO), alte asociaŃii internaŃionale care
manevrează sume foarte mari,
- în mai 1984 a avut loc un referendum naŃional care propunea
atenuarea secretului bancar pentru a permite oficialităŃilor străine din
domeniul aplicării legii, acces la documentele legate de infractori străini.
Referendumul nu a fost aprobat, chiar dacă punerea în discuŃie a acestui
subiect dovedit sensibil reprezintă un mare pas înainte (neconcretizat încă!)
- prin aplicarea unui tratat de asistenŃă reciprocă americano-
elveŃiană (semnat în 2003), investigatorii care au lucrat, folosind canalele
adecvate din Ministerul JustiŃiei şi Departamentul de Stat, au reuşit să
dobândească date şi documentaŃie asupra conturilor din ElveŃia ale unor
infractori americani.
2. Londra - Marea Britanie (Regatul Unit al Marii Britanii)29
• Regatul Unit al Marii Britanii, situat pe coasta vestică a Europei,
este format din Anglia, ScoŃia, łara Galilor şi Irlanda de Nord. Este o
monarhie condusă de Regina Elisabeta a Ii-a. Are o populaŃie de aproxi-
mativ 58 milioane de locuitori din care 8 milioane trăiesc în Londra.
• Cadrul Legislativ: „Common Law".
• Economia: Este una din marile puteri comerciale şi financiare.
Se află între primele patru puteri economice vest-europene cu rezerve
mari de cărbune, petrol şi gaz natural, având o producŃie mare de energie.
Este lider în furnizarea de servicii financiare, bancare şi de asigurări.
• Moneda naŃională: Lira sterlină (GBP)
• Limba oficiala: Engleza.
InformaŃii despre tipuri de companii înregistrate în Marea Britanie:
• Tipuri de companii: Companii private cu răspundere limitată.
Companii publice cu răspundere limitată.
• LegislaŃie: Legea companiilor din 1985.
Legea impozitării veniturilor şi a corporaŃiilor din 1988.
• Capitalul social: Companii private
Capitalul minim emis - 1 acŃiune
Capitalul social pentru companiile private se ridică de obicei la
1,000 GBP.

__________________________________
29
Sursa: Companii offshore_rom (http://www.cosmoserve.com/RO/)
142
• Companii publice
Capitalul minim emis - 1 acŃiune
Capitalul social minim pentru companiile publice este de 50,000
GBP din care 12,500 GBP trebuie plătiŃi.
• Tipuri de acŃiuni: obişnuite, care pot fi răscumpărate, cu sau fără
drept de vot etc.
• RestricŃii: Companiile nu au voie să deruleze activităŃi în
sectorul bancar, de asigurări, financiar sau de resurse umane fără obŃine-
rea unei autorizaŃii speciale.
• Regimul de impozitare: Este scăzut în comparaŃie cu alte Ńări
europene, companiile britanice fiind folosite ca mijloace eficiente de
planificare fiscală. Nivelul de impozitare variază (între 20 şi 30 %) în
funcŃie de profitul net înaintea impozitării. Companiile internaŃionale au
mai multe posibilităŃi de a-şi reduce impozitul la 0%.
• Tratate pentru evitarea Dublei Impunerii: Au fost semnate
100 de astfel de tratate. UK are cele mai multe tratate în comparaŃie cu
celelalte state suverane.
• Raportări anuale: Sunt obligatorii. Taxa anuală de completare
este de 15 GBP.
• Taxa anuală de licenŃă: 0 (NIL)
• Raportări financiare anuale: Sunt obligatorii, dar companiile a
căror cifră de afaceri nu depăşeşte 1,000 GBP nu trebuie să auditeze
declaraŃiile financiare, în schimb directorii trebuie să ateste conturile.
• Sediu/agent înregistrat: Este obligatorie existenŃa unui sediu
înregistrat în Anglia sau în łara Galilor.
• Secretarul companiei: Este obligatoriu.
• Directori: Companii private - Minim unul. Poate avea orice
naŃionalitate sau rezidenŃă şi poate fi persoană fizică sau juridică.
Companii pubhce - Minim 2, de orice naŃionalitate, rezidenŃă,
persoană fizică sau juridică.
• AcŃionari: Minim unul pentru companii private şi minim 2
pentru companii publice.
• Dezvăluirea identităŃii proprietarului beneficiar: Nu.
• Dezvăluirea Comitetului de Directori: Da, dar anonimitatea
poate fi păstrată prin folosirea nominalizărilor.

143
• Dezvăluirea AcŃionarilor: Da. dar anonimitatea poate fi păstrată
cu ajutorul serviciilor nominale.
• ConfidenŃialitatea: Anonimitatea poate fi păstrată cu ajutorul
serviciilor nominale
• Emiterea de acŃiuni la purtător: Este permisă, cu condiŃia să fie
deŃinute de un custode.
• Control valutar: Nu există.
• Limba pentru înregistrarea numelui: Orice limbă din alfabetul
Latin.
• RestricŃii privind numele: Orice nume pe care autorităŃile îl vor
găsi nepotrivit, obscen, ofensiv; termeni care au legătură cu roialitatea,
imperialitatea sau termeni care sugerează patronajul guvernului.
• Limba în care se redactează documentele oficiale: Engleza.
• Durata de timp necesară încorporării: 10 zile lucrătoare.
• Companii deja înregistrate (shelfcompany): Există.
• LegislaŃie pentru prevenirea spălării banilor: Există.
• Terminologie care să denote răspunderea limitată: Limited,
Public Limited Company etc.
• Alte tipuri de companii: Companii nelimitate, companii de
garanŃie, parteneriate cu răspundere limitată etc.
• în loc de concluzii: un cetăŃean britanic care are un părinte
născut în străinătate nu plăteşte impozit decât pe venitul dobândit în
Marea Britanic Dacă aceştia pot investi oricâŃi bani vor în afaceri în
străinătate sau să-şi plaseze banii în bănci din Ńări cu o economie solidă,
deoarece ei vor fi exceptaŃi de la impozitarea acestor venituri realizate în
alte Ńări.
3. Marele Ducat al Luxemburgului
• a devenit în ultimii 30 ani o piaŃă financiară de prim rang.
• în 1963 ea avea doar 6 bănci,
• în 2003 - 2006 bănci, o mare parte din ele constituind sucursale
ale unor bănci străine la nivel mondial (chiar şi cele mai mari bănci
luxemburgheze aparŃin acum marilor grupări financiare străine; exemplu:
grupul Fortis posedă o parte majoritară din acŃiunile Băncii Generale din
Luxemburg).

144
• în prezent doar CEC-ul şi băncile agricole de credit rămân
instituŃiile financiare în proprietatea luxemburgheză.
• a trecut de la o economie dominant siderurgică la o piaŃă
financiară de prim rang în Europa şi nu numai:
* care a fost favorizată de legislaŃia adoptată începând cu 1960 şi
* care a dus la stabilizarea unei pieŃe financiare
* la lărgirea câmpului de intervenŃie a bursei locale şi a cotaŃiei de
valori mobiliare,
• a atras fluxul de capital din statele vecine (Germania şi FranŃa)
care aveau o legislaŃiei fiscală restrictivă,
• sistemul de impozitare a contribuit la expansiunea amplă a
sectorului financiar privat,
• sistemul se caracterizează prin discreŃia totală asupra tranzacŃiilor
financiare desfăşurate în băncile luxemburgheze,
• ulterior, venirea la putere în FranŃa a socialiştilor în 1981 a faci-
litat băncilor luxemburgheze, elveŃiene şi belgiene obŃinerea de mari
profituri,
• este considerat Ńară offshore, gestionând capitaluri considerabile
provenind din statele vecine (în estimările specialiştilor jumătate din
capitalurile germane expatriate au fost plasate aici).
Regimul juridic al companiilor offshore din Statele Unite ale
Americii:
• Statele Unite ale Americii formează o Republică Federală
independentă constituită din 51 de state.
• Cadrul Legislativ: Common Law.
• Moneda naŃională: Dolarul american (USD).
• Limba oficiala: Engleza.
InformaŃii despre tipuri de companii înregistrate în SUA:
• Tipuri de companii: Companii americane cu răspundere limitată
{Limited Liability Company sau prescurtat LLc). LLc sunt instrumente
populare în afacerile internaŃionale pentru că, deşi nu sunt nici
parteneriate, nici corporaŃii, combină avantajele ambelor structuri.
• LegislaŃia: Depinde de fiecare stat. De exemplu în:
Delaware - funcŃionează legea Delaware a companiilor din 1994-95;

145
New York - legea New York a companiilor cu răspundere limitată
(capitolul 34).
• Capitalul social: Nu este fixat un prag minim pentru capitalul
social.
• RestricŃii: Nu sunt permise activităŃi în sectorul financiar, bancar,
de asigurări şi reasigurări fără obŃinerea unei autorizaŃii speciale.
• Impozitare: LLcs-urile au acelaşi regim de impozitare ca şi
parteneriatele, adică impozitul pe venit revine membrilor. LLcs-urile
americane care conduc afaceri în afara statelor şi care nu au membri
rezidenŃi şi nu au venituri din USA nu sunt supuse impozitării şi nu
trebuie să depună raporturi anuale.
• Tratate pentru evitarea Dublei Impuneri: Există mai multe
astfel de tratate.
• Raportări anuale: Nu sunt obligatorii.
• Taxa anuală de licenŃă: Depinde de stat:
• Delaware-200USD
• New York-0 USD
• Washington-200 USD.
• Raportări financiare anuale: Nu sunt obligatorii decât atunci
când compania desfăşoară activităŃi în interiorul statelor.
• Sediu/agent înregistrat: Este obligatorie existenŃa unui sediu
înregistrat în statul în care se află compania.
• Secretarul companiei: Este obligatorie numirea unui secretar.
• Directori: Minim unul. Poate avea orice naŃionalitate sau
rezidenŃă şi poate fi persoană fizică sau juridică. Variază de la stat la stat.
• AcŃionari: Minim unul.
• ConfidenŃialitate: Serviciile sunt strict confidenŃiale din moment
ce nu sunt cerinŃe de raportare.
• Dezvăluirea identităŃii proprietarului beneficiar: Nu este
necesară în majoritatea statelor.
• Dezvăluirea Comitetului de Directori: Nu este necesară în
majoritatea statelor.
• Emiterea de acŃiuni la purtător: Nu este permisă.
• Control valutar: Nu.

146
• Limba pentru înregistrarea numelui: Orice limbă din alfabetul
latin.
• RestricŃii privind numele: Orice nume pe care autorităŃile îl vor
găsi nepotrivit, obscen, ofensiv; termeni care au legătură cu roialitatea,
imperialitatea sau nume care sunt similare cu alte companii deja
înregistrate. Nume precum: bănci, asigurări, reasigurări sunt interzise în
toate statele.
• Limba în care se redactează documentele oficiale: Engleza.
• Durata de timp necesară încorporării: 2 zile lucrătoare pentru
încorporare şi 5 zile lucrătoare pentru eliberarea documentelor.
• Companii deja înregistrate (shelf company): Există în câteva
state.
• LegislaŃie pentru prevenirea spălării banilor: Există
• Terminologie care să denote răspunderea limitată: Limited
Liability Company, Limited Company sau prescurtările aferente: LLC sau
LC.
• Alte tipuri de companii: CorporaŃiile - impozitate la ambele
nivele şi la cel de stat şi la cel de federaŃie.
Regimul juridic al companiilor offshore din Singapore:
• Republica Singapore este situată în sud-estul Asiei, în Peninsula
Malayesiană.
• Este membră independentă a Commonwealth-u\xn Britanic din
1965. Are o populaŃie de aproximativ 3,000,000 locuitori din care 75%
sunt chinezi, iar 25% sunt malaynezi, indieni sau alte naŃionalităŃi.
• Cadrul Legislativ: Sistem Juridic Independent bazat pe Sistemul
Juridic Englez. („Common Law").
• Infrastructura: Are o infrastructură tehnologică foarte dezvoltată
asigurând o bună conexiune cu celelalte state ale lumii.
• Economia: Singapore are o infrastructură economică de înalt
nivel fiind unul dintre cele mai mari centre financiare, bancare şi de
investiŃii interanŃionale.
• Moneda naŃională: Dolarul singaporez (S$).
• Limba oficială: Engleza, dar şi Mandarina şi Malayesiană sunt
considerate limbi oficiale.

147
InformaŃii despre tipuri de companii înregistrate:
• Tipuri de companii: Companii rezidente sau nerezidente.
• LegislaŃia: Legea Companiilor din Singapore.
• Capitalul social: Capitalul social standard este de 100,000 S$.
• RestricŃii: Nu au voie să deruleze activităŃi în sectorul financiar,
media sau politic fără obŃinerea unei autorizaŃii speciale.
• Impozitare:
• Companiile rezidente: 24.5 %
• Companiile nerezidente: 24.5%
• Exonerate: N/A
• Impozitările se pot reduce foarte mult chiar până la 0% datorită
numeroaselor tratate semnate cu diverse Ńări pentru a evita dubla
impunere.
• Tratate pentru evitarea Dublei Impuneri: Un număr mare de
astfel de tratate.
• Raportări anuale: Nu sunt obligatorii.
• Taxa anuală de licenŃă: 35S$.
• Raportări financiare anuale: Trebuie auditate de auditori rezi-
denŃi şi depuse la autorităŃi. Exoneratele nu trebuie să îşi auditeze con-
turile.
• Sediu/agent înregistrat: Este obligatorie existenŃa unui sediu
social înregistrat în Singapore.
• Secretarul companiei: Este obligatorie numirea unui secretar
rezident.
• Directori: Minim doi. Unul trebuie să fie persoană fizică
rezidentă.
• AcŃionari: Minim unul.
• Dezvăluirea identităŃii proprietarului beneficiar: Este
obligatorie.
• Dezvăluirea Comitetului de Directori: Este şi ea obligatorie.
• Emiterea de acŃiuni la purtător: Nu este permisă.
• Control valutar: Nu.
• Limba pentru înregistrarea numelui: Orice limbă din alfabetul
latin.

148
InformaŃii despre tipuri de companii înregistrate:
• Tipuri de companii: Companii rezidente sau nerezidente.
• LegislaŃia: Legea Companiilor din Singapore.
• Capitalul social: Capitalul social standard este de 100,000 S$.
• RestricŃii: Nu au voie să deruleze activităŃi în sectorul financiar,
media sau politic fără obŃinerea unei autorizaŃii speciale.
• Impozitare:
• Companiile rezidente: 24.5 %
• Companiile nerezidente: 24.5%
• Exonerate: N/A
• Impozitările se pot reduce foarte mult chiar până la 0% datorită
numeroaselor tratate semnate cu diverse Ńări pentru a evita dubla
impunere.
• Tratate pentru evitarea Dublei Impuneri: Un număr mare de
astfel de tratate.
• Raportări anuale: Nu sunt obligatorii.
• Taxa anuală de licenŃă: 35S$.
• Raportări financiare anuale: Trebuie auditate de auditori rezi-
denŃi şi depuse la autorităŃi. Exoneratele nu trebuie să îşi auditeze con-
turile.
• Sediu/agent înregistrat: Este obligatorie existenŃa unui sediu
social înregistrat în Singapore.
• Secretarul companiei: Este obligatorie numirea unui secretar
rezident.
• Directori: Minim doi. Unul trebuie să fie persoană fizică
rezidentă.
• AcŃionari: Minim unul.
• Dezvăluirea identităŃii proprietarului beneficiar: Este
obligatorie.
• Dezvăluirea Comitetului de Directori: Este şi ea obligatorie.
• Emiterea de acŃiuni la purtător: Nu este permisă.
• Control valutar: Nu.
• Limba pentru înregistrarea numelui: Orice limbă din alfabetul
latin.

148
întrucât aceştia sunt interesaŃi de dimensiunea mare a pieŃei autohtone şi
de ritmul ridicat de creştere economică.
România atrage investitorii datorită pieŃei mari pe care o are, iar
diferenŃa de şase procente în impozitarea profitului nu va produce
deturnări semnificative ale investiŃiilor străine către Bulgaria.
Ipoteza este confirmată şi de particularităŃile investiŃiilor străine din
Europa de Est. Astfel, cele mai mari sume au fost aduse până în prezent,
atât în România, cât şi în Bulgaria, pentru a acapara resurse sau
consumatori şi nu pentru a folosi forŃa de muncă ieftină.
Domeniile care au prezentat un interes mare pentru investiŃii au
fost serviciile financiare, telecomunicaŃiile, piaŃa imobiliară şi petrolul.
Este foarte probabil ca strategia bulgarilor să convingă, în special,
investitorii interesaŃi să producă mai ieftin, în special firmele ce preferă să
lucreze în sistem lohn.
Nivelul impozitului pe profit de 10% conferă Bulgariei şi Ciprului
statutul de paradis fiscal al Uniunii Europene. Cele mai mari impozite din
comunitate se înregistrează în statele dezvoltate. Comparativ cu statele
din centrul Europei, cel din România este cel mai mic. Cifrele vorbesc de
la sine: 47,5% este nivelul fiscalităŃii pe muncă în România, iar în
Bulgaria contribuŃiile sociale reprezintă numai 36,4% din salariul brut, în
condiŃiile în care în UE media este de 34,5% .

SecŃiunea X. Criminalitatea „gulerelor albe"


SubsecŃiunea 1. NoŃiune şi sediul materiei
NoŃiunea de „criminalitate a gulerelor albe" a fost prima dată
utilizată de Edwin H Sutherland30 pentru a descrie ansamblul
comportamentelor ilicite şi ilegale ale unor persoane care au, de obicei, o
situaŃie şi o poziŃie socială şi economică ridicată sau se bucură de un
prestigiu social în cadrul instituŃiilor sau organizaŃiilor în care lucrează.31

________________________________
30
Edwin H Sutherland, Donald R Cressey, Principles of Criminology, ediŃia a
V-a, Philadelphia, J.B. Lippincott, 1955
31
A se vedea S.M. Rădulescu, D Banciu, Sociologia crimei şi a
criminalităŃii, Editura Şansa S.R.L., Bucureşti, 1996, Capitolul: Criminalitatea, violenŃa,
corupŃia şi crima organizată, p. 186-214.

150
De regulă, reŃelele crimei organizate funcŃionează cu ajutorului
persoanelor cu funcŃii oficiale, care astfel devin părtaşi la acŃiunile de
criminalitate economică, financiară, bancară care sunt din ce în ce mai
prezente în lume şi care, din păcate, se diversifică odată cu explozia de
tehnologie care ne marchează existenŃa cotidiană!
ConcepŃia cu privire la criminalitatea gulerelor albe a fost
dezvoltată de Sutherland32 în trei planuri:
1. cu privire la infracŃiune;
2. cu privire la infractor;
3. cu privire la atitudinea societăŃii faŃă de criminalitate în afaceri.
1. cu privire la infracŃiune;
InfracŃiunea care face parte din criminalitatea gulerelor albe
reprezintă „un act al unei persoane cu statut social-economic ridicat,
respectabil şi respectat, act care încalcă o normă legală sau de altă natură
referitoare la activităŃi profesionale".
Acest act constă în exploatarea încrederii sau credulităŃii altora,
fiind realizat de o manieră ingenioasă, care să excludă ulterior desco-
perirea, în afaceri pot apărea comportamente ilegale, care, de multe ori,
nu sunt incriminate, iar dacă unele din ele sunt incriminate, autorii nu sunt
urmăriŃi în justiŃie, nefiind consideraŃi infractori în sensul clasic al
cuvântului.
2. cu privire la infractor
Subiectul infracŃiunii este de regulă:
* cetăŃeanul care este în afara oricărei suspiciuni,
* conştient de conduita lui legală sau ilegală,
* nu se consideră infractor,
* sunt convinşi că raŃiunea şi rentabilitatea primează în faŃa legii şi
a regulii,
* consideră că au un drept personal de a încălca legea, în virtutea
poziŃiei sociale pe care o deŃin,

________________________________
32
EH Sutherland, „White collar crime" 1939, lucrare în care se afirmă prima
oară sintagma „criminalitatea gulerelor albe", şi se confirmă acest concept
criminologie apărut iniŃial în 1872.
151
3. cu privire la atitudinea societăŃii faŃă de criminalitate în afaceri.
* SocietăŃile de tip occidental încurajează scopul principal al unei
afaceri: reuşita, succesul social sau financiar. Mijloacele ilegale şi imorale
nu sunt excluse, dacă subscriu scopului principal şi sunt eficiente
(conform vechiului principiu machiavelic: „scopul scuză mijloacele"),
* reacŃia societăŃii faŃă de infracŃionalitatea clasică este mai
pronunŃată decât cea faŃă de infracŃionalitatea gulerelor albe (care nu este
violentă).

în situaŃii de criză economică şi socială, fenomenul criminalităŃii în


sfera afacerilor se amplifică.
Sediul materiei în legislaŃia internă:
1. Legea nr. 78/ 2000 pentru prevenirea, descoperirea şi
sancŃionarea faptelor de corupŃie, M . Of. nr. 219 din 18 mai 2000, cu
modificările şi completările ulterioare.
2. HG. nr. 1065/2001 privind aprobarea Programului naŃional de
prevenire a corupŃiei şi a Planului naŃional de acŃiune împotriva
corupŃiei, M. Of. nr. 728 din 15 noiembrie 2001.
3. Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea
transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în
mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei. M. Of. nr. 279 din
21 aprilie 2003.
4. HG nr. 504/2003 pentru aprobarea Programului de aplicare a
Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei în
exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în mediul de
afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei, M. Of. nr. 301 din 6 mai
2003.
5. OUG nr. 24/2004 privind creşterea transparenŃei în exercitarea
demnităŃilor publice şi a funcŃiilor publice, precum şi intensificarea
măsurilor de prevenire şi combatere a corupŃiei, M. Of. nr. 365 din
27 aprilie 2004, aprobată prin Legea nr..601/2004 pentru aprobarea
OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 24/2004 privind creşterea
transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice şi a funcŃiilor publice,
precum şi intensificarea măsurilor de prevenire şi combatere a corupŃiei,
M. Of. nr. 1227 din 20 decembrie 2004,

152
6. HG nr. 1944/2004 pentru aprobarea Strategiei naŃionale anti-
corupŃie pe perioada 2005 - 2007. M. Of. nr. 15 decembrie 2004.
7. Legea nr. 161/2005 privind stabilirea unor măsuri pentru
prevenirea şi combaterea corupŃiei în cadrul Ministerului AdministraŃiei şi
Internelor, M. Of. nr. 476 din 6 iunie 2005.
8. HG nr.231/2005 privind aprobarea Strategiei naŃionale anti-
corupŃie pe perioada 2005 - 2007 şi a Planului de acŃiune pentru
implementarea Strategiei naŃionale anticorupŃie pe perioada 2005 - 2007,
M. Of. nr. 272 din 1 aprilie 2005.
SubsecŃiunea 2. Formele fenomenului de corupŃie cu implicaŃii
în „criminalitatea gulerelor albe"
Specialiştii în drept penal, criminologie şi sociologia criminalităŃii
au clasificat fenomenul de corupŃie în trei forme:
1. corupŃie profesională - include delicte de serviciu sau comise în
timpul serviciului de către funcŃionari, publici sau alte persoane din
sectorul public (administraŃie, sănătate, învăŃământ, poliŃie, cultură,
justiŃie),
- aceştia încalcă normele deontologiei profesionale, prin
îndeplinirea condiŃionată şi preferenŃială a atribuŃiilor de serviciu legale
(luare/dare de mită, abuz în funcŃie, trafic de influenŃă, abuz de încredere
profesională etc.)
2. corupŃia economică - numită şi criminalitatea economico-
financiară sau criminalitate de afaceri
- include acte şi fapte ilicite, ilegale, comise de persoane fizice,
juridice, asociaŃii, societăŃi comerciale, organizaŃii non-guvernamentale.
în legătură cu derularea unor afaceri, tranzacŃii comerciale, financiare,
bancare, vamale, prin utilizarea înşelăciunii, fraudei, abuzului de
încredere, etc,
- actele şi faptele ilicite, ilegale aduc prejudicii intereselor
economice colective şi individuale, publice şi private: exemplu: delicte de
fraudă bancară, escrocherie, falsificarea cifrei de afaceri, evaziune fiscală,
obŃinerea ilegală de subvenŃii, bancrută frauduloasă, poliŃe de asigurare
nerambursabile, concurenŃă şi reclamă neloială etc.)
- sunt greu de identificat, de evaluat şi de dovedit,

153
3. corupŃia politică - ansamblul de acte, fapte şi comportamente
care deviază moral şi legal de la îndatoririle oficiale ale exercitării unui
rol public de către anumite persoane, sau care încalcă normele privind
interdicŃia exercitării anumitor forme de influenŃă politică cu scopul
obŃinerii unor avantaje personale.
Fenomenul corupŃiei include multiple definiŃii, forme şi dimensiuni
de manifestare, iar cele mai periculoase pentru societate sunt cele
referitoare la corupŃie şi delictele din sfera economico-financiară şi
bancară, asociate de multe ori cu criminalitatea „cartelelor" şi a „gulerelor
albe", precum şi din sfera politicului, administraŃiei şi justiŃiei.
Sociologii au extins aria subiecŃilor criminalităŃii „gulerelor albe"
şi în arii de competenŃe, care nu mai aparŃineau numai puterii oficiale, ci
şi altor categorii de funcŃionari ai unor companii industriale, comerciale,
bancare, alături de funcŃionari ai guvernului, politicieni, lideri sindicali,
medici, jurişti etc, în legătură directă cu ocupaŃiile lor profesionale"33

_________________________________________________

33
Marshall B. Clinard, Robert F. Meier, Sociology ofDeviant Behavior,
ediŃia a V-a New York, Chicago, San Francisco, Dallas, 1975, p. 168.
154
CAPITOLUL IV
SOCIETATEA COMERCIALĂ

SecŃiunea 1. NoŃiuni generale


NoŃiunea de societate provine din latină, „societas" care înseamnă
„întovărăşire, asociaŃie, comunitate, tovărăşie, unire". Societatea a apărut
ca instituŃie urmare unor cauze sociale şi economice, şi implică asocierea
a două sau mai multor persoane, cu punerea în comun a unor resurse, în
vederea desfăşurării unei activităŃi economice şi împărŃirii beneficiilor
rezultate.
* concepută ca organism autonom, căruia legea i-a conferit
personalitate juridică, pentru a îndeplini rolul său economic1.
* grupările de persoane şi capitaluri, funcŃionând juridic sub forma
societăŃilor comerciale, au contribuit la îndeplinirea şi finalizarea unor
mari realizări ale secolului al XlX-lea. De exemplu realizarea Canalului
de Suez, Canalului Panama, dar şi exploatarea minelor şi zăcămintelor,
reŃelelor de căi ferate etc.
* au permis dezvoltarea tehnicii, comunicaŃiilor, care au permis
extinderea pieŃelor contribuind la desăvârşirea societăŃii moderne în
ansamblul ei.

SecŃiunea 2. Sediul materiei, definiŃie:


* sediul materiei în legislaŃia naŃională îl constituie Codul
Comercial, Cartea 1, Titlul VIII, Despre SocietăŃi şi despre asociaŃitmi
comerciale, capitolul 1, Despre societăŃi,

_________________________________
1
A se vedea St. D. Cărpenaru, op. cit., capitolul IV. SocietăŃile comerciale,
p. 138-357 şi Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, op. cit., capitolul
V. SocietăŃile comerciale, p. 85- 246
155
* ulterior, art. 77 - 220, din secŃiunea I-VI au fost abrogate prin
Legea nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale.
* definiŃia din Codul civil, Titlul VIU, Despre contractul de
societate, art 1491 defineşte societatea astfel:
„Societatea este un contract prin care două sau mai multe
persoane se învoiesc să pună ceva în comun, cu scop de a împărŃi
foloasele ce ar putea deriva."
* nu există o definiŃie în Legea 31/1990 privind societăŃile
comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care
reglementează regimul juridic al societăŃilor comerciale;
* definiŃia contractului de societate2:
„societatea este un contract în temeiul căruia două sau mai multe
persoane (asociaŃi - noŃiune generică, utilizată alături de termenul de
acŃionari la diversele forme de societăŃi comerciale) se înŃeleg să pună în
comun anumite bunuri, pentru a desfăşura împreună o anumită activitate,
în vederea realizării şi împărŃirii beneficiilor care rezultă"
* elementele esenŃiale ale contractului de societate, care
deosebesc aceste contract de alte contracte:
- aportul la capitalul societăŃii (fiecare asociat se obligă „să pună în
comun" o valoare patrimonială)
- desfăşurarea unei activităŃi comune care definesc obiectul de
activitate al respectivei societăŃi
- participarea asociaŃilor la realizarea şi împărŃirea beneficiilor (şi
în mod corelativ şi a pierderilor)

SecŃiunea 3. Caracterele juridice ale contractului de societate:


ConsideraŃii introductive privind caracterele juridice ale
contractului de societate şi influenŃa acestora în privinŃa procedurii
înfiinŃării unei societăŃi comerciale: Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea
nr. 31/1990 societatea în nume colectiv sau în comandită simplă se
constituie prin contract de societate, iar societatea pe acŃiuni şi în
comandită pe acŃiuni sau cu răspundere limitată se constituie prin contract
de societate şi statut. Societatea cu răspundere limitată se poate constitui
şi prin actul de voinŃă al unei singure persoane. în acest caz se întocmeşte

_____________________________
2
A se vedea Fr. Deak, Tratat de drept civil, Contracte speciale,
Actami, Bucureşti, 1999, p. 453 şi urm.
156
numai statutul. Contractul de societate şi statutul pot fi încheiate sub forma
unui înscris unic denumit act constitutiv. Aceasta, deoarece, de regulă
statutul cuprinde aceleaşi clauze ca şi contractul, dar formulate într-un mod
mai explicit. In concepŃia legii, sintagma act constitutiv desemnează atât
înscrisul unic cât şi contractul de societate şi statutul societăŃii.
Actul constitutiv prezintă următoarele caractere: solemn,
plurilateral, patrimonial, oneros, comutativ şi comercial.
Caracterul solemn: Contractul de societate este un contract
solemn, încheierea lui în formă autentică fiind cerute de lege sub
sancŃiunea nulităŃii.
Caracterul plurilateral: Pentru formarea valabilă a contractului
societăŃii legea impune participarea a cel puŃin doi asociaŃi, iar pentru
societatea pe acŃiuni un număr de cel puŃin 5 asociaŃi (art. 10 alin. (2) din
Legea nr. 31/1990). Societatea cu răspundere limitată se poate constitui şi
prin actul de voinŃă al unei singure persoane.
Caracterul oneros: Contractul societăŃii comerciale este cu titlu
oneros, fiecare contractant urmărind prin participarea sa la constituirea
societăŃii un folos propriu: obŃinerea de beneficii.
Caracterul comutativ: Contractul este comutativ în sensul că
întinderea obligaŃiei de aport a fiecărui asociat este cunoscută din
momentul încheierii contractului.
Caracterul comercial: Caracterul comercial al contractului este
dat de obiectul de activitate al viitoarei societăŃi, convenit de asociaŃi.
Acesta este şi criteriul de distincŃie dintre contractul prin care se constituie
o societate civilă şi contractul care stă la baza constituirii societăŃii
comerciale.
Astfel există unele asemănări şi deosebiri între societatea civilă şi
societatea comercială după cum urmează:
Asemănări:
- au aceeaşi esenŃă: reprezintă o grupare de persoane, bunuri
(capitaluri) constituită în scop economic şi lucrativ. Conceptul de
societate definit de art. 1491 c civ. pentru societatea civilă3 este valabil şi
pentru definirea societăŃii comerciale,
_______________________________
3
ART. 1491 C civ.: „Societatea este un contract prin care două sau mai multe
persoane se învoiesc sa pună ceva în comun, cu scop de a împărŃi foloasele ce ar putea
deriva."
157
- iau naştere prin contract de societate, elementele esenŃiale ale
contractului de societate civilă se regăsesc şi în contractul de societate
comercială (aportul asociaŃilor, intenŃia de a desfăşura în comun o
anumită activitate şi obŃinerea şi împărŃirea beneficiilor4),
- au scop lucrativ, asociaŃii urmăresc realizarea şi împărŃirea unor
beneficii (profit),
Deosebiri: (care privesc funcŃia şi structura lor)
- privind obiectul sau natura operaŃiunilor realizate de societate:
* societatea comercială se constituie cu scopul săvârşirii de fapte de
comerŃ
* societatea civilă are ca obiect realizarea unor activităŃi care nu
sunt fapte de comerŃ.
- Societatea comercială este investită cu personalitate juridică,
constituie un subiect de drept distinct de asociaŃii care o compun, cu
patrimoniu propriu care permite asumarea obligaŃiilor, iar societatea
civilă nu are personalitate juridică şi rămâne un simplu contract, fără a fi
subiect de drept de sine stătător.
- privind condiŃiile în care funcŃionează:
^societatea comercială - legea stabileşte expres formele juridice
care trebuie respectate
* societatea civilă are o formă care nu poate depăşi cadrul
contractual
- interesul practic al distincŃiei între cele două formă de societăŃi:
* societatea comercială are obligaŃii: ex: obligaŃiile profesionale ale
comercianŃilor: obligaŃia de înmatriculare în Registrul ComerŃului,
obligaŃia de a Ńine registrele de contabilitate, obligaŃia de a exercita
comerŃul în limitele unei concurenŃe licite.
* Societatea civilă nu are aceste obligaŃii.
Caracterele juridice ale contractului de societate - sinteză
- plurilateral - în încheierea lui participă două sau mai multe
persoane, cu asumarea de către fiecare parte a obligaŃiilor ce-i revin.

_____________________________
4
Pentru societăŃile comerciale, Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru
asigurarea transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în
mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei a înlocuit noŃiunea de „beneficii"-
utilizată rar în textul legii - cu noŃiunea de „profit".
158
- cu titlu oneros - fiecare asociat urmăreşte realizarea unui folos
patrimonial - obŃinerea de beneficii.
- comutativ - întinderea obligaŃiei fiecărui asociat este cunoscută
din momentul încheierii contractului.
- consensual - se încheie prin acordul de voinŃă al părŃilor, în
forma scrisă cerută „ad probationem".
- comercial: este dat de obiectul de activitate al viitoarei societăŃi,
convenit de asociaŃi.

SecŃiunea 4. Formele societăŃii comerciale - clasificări:


Constituirea unei societăŃi are la bază o relaŃie Jntuitu personae",
generată de încrederea între asociaŃi.
- art. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare reglementează
imperativ şi limitativ formele societăŃilor comerciale, după cum urmează:
„SocietăŃile comerciale se vor constitui în una dintre următoarele
forme:
a) societate în nume colectiv;
b) societate în comandită simplă;
c) societate pe acŃiuni;
d) societate în comandită pe acŃiuni şi
e) societate cu răspundere limitată."
Aceste forme asociative pentru activitatea comercială şi de afaceri
sunt aceleaşi atât în România cât şi în alte state europene, ca o dovadă a
faptului că aceste forme nu sunt o invenŃie a specialiştilor, ci rezultatul
practicii îndelungate în domeniul comercial şi al afacerilor din statele cu
economie de piaŃă.5
Alte criterii de clasificare a societăŃilor comerciale în doctrină:
A: o primă clasificare conform autorilor Smaranda Angheni,
Magda Volonciu, Camelia Stoica6
1. în funcŃie de răspunderea asociaŃilor:
*societăŃi comerciale cu răspundere limitată

______________________________
5
Pentru detalii a se vedea D.D. Şaguna, M.R. Nicolescu, Societatea
comercială europeană - unitate în diversitate", Editura Oscar PrinŃ, Bucureşti,
1996
6
A se vedea op. cit., p 87
159
* societăŃi comerciale cu răspundere nelimitată
2. în funcŃie de structura capitalului:
* societăŃi comerciale cu capital social împărŃit în acŃiuni
* societăŃi comerciale cu capital social împărŃit în părŃi de interese
3. în funcŃie de titlurile de valoare:
* societăŃi comerciale care emit titluri de valoare
* societăŃi comerciale care nu pot emite astfel de titluri
4. în funcŃie de modul de reglementare:
*societăŃi comerciale reglementate de legea generală (Lg. 31/1990
privind societăŃile comerciale republicată)
♦societăŃi comerciale reglementate de legi speciale:
*societăŃi bancare - Legea nr. 58/1998. privind activitatea
bancară, republicată
* societăŃi de microftnanŃare reglementate de Legea nr. 240/2005
privind societăŃile de microfinanŃare7,
*societăŃi agricole - Legea nr. 36/1991 privind societăŃile agricole
şi alte forme de asociere în agricultură
*societăŃi de asigurări - Legea nr. 32/2000 privind societăŃile de
asigurare şi supravegherea asigurărilor
*societăŃi de intermediere, investiŃii - Legea nr.297/2004 privind
piaŃa de capital
5. *societăŃi de persoane:
* societăŃi în nume colectiv,
* societăŃi în comandită simplă,
♦SocietăŃi de capital:
* societăŃi pe acŃiuni,
*societăŃi în comandită simplă pe acŃiuni,
♦Societatea cu răspundere limitată:
♦societatea cu unic acŃionar8

_________________________________
7
DefiniŃia societăŃii de microfinanŃare, conform art. Art 2 din Legea nr.
240/2005 privind societăŃile de microfinanŃare - „persoana juridică constituită cu
scopul de a acorda microcredite şi care nu poate desfăşura activităŃi de atragere de
depozite sau alte fonduri rambursabile de la public, în sensul Legii nr. 58/1998 privind
activitatea bancară, republicată";
8
A se vedea avantajele şi dezavantajele societăŃilor cu răspundere limitată
Smaranda Angheni. Magda Volonciu, Camelia Stoica, op. cit., o 97.
160
B. o a doua clasificare conform Ion Turcu9:
1. în funcŃie de numărul persoanelor asociate:
*societăŃi comerciale unipersonale (societăŃi comerciale cu
răspundere limitată - persoana fizică sau persoana juridică)
* societăŃi comerciale pluripersonale (societăŃi comerciale consti
tuite din mai multe persoane fizice sau persoane juridice)
2. în funcŃie de factorul predominant (subiectiv/obiectiv) -
factorul subiectiv prevalează asupra factomlui obiectiv şi generează
distincŃia dintre:
* societăŃi de persoane (societatea comercială în nume colectiv)
* societăŃi de capitaluri (societatea comercială pe acŃiuni)
* societăŃi intermediare (societatea comercială în comandită sim-
plă, societatea comercială în comandită pe acŃiuni, societatea comercială
cu răspundere limitată)
SocietăŃile de persoane au număr redus de asociaŃi, societăŃi de
capital pot avea număr de acŃionari nelimitat de lege.
Aportul de capital social al unei societăŃi de persoane constă în
prestaŃii în muncă. în creanŃe. SocietăŃii de capital nu-i poate fi adus unei
societăŃi de capital.
SocietăŃile de persoane se dizolvă şi pentru motive legate de situaŃia
personală a asociaŃiilor (retragere, excludere, incapacitate, faliment.
decese) în vreme ce pentru societăŃile de capital aceste situaŃii nu
influenŃează existenŃa lor.
3. în funcŃie de întinderea răspunderii persoanelor asociate
* datoriile sociale deosebesc societăŃile comerciale cu răspundere
limitată, (societăŃile comerciale pe acŃiuni şi societăŃile comerciale ci;
răspundere limitată) de societăŃile comerciale cu răspundere nelimitat:5,
(societatea comercială în nume colectiv)
* societatea comercială în comandită simplă şi societatea
comercială pe acŃiuni. ComanditaŃii răspund nemărginit (şi solidar, daci
sunt mai mulŃi) pentm datoriile sociale, la fel ca asociaŃii intr-o societate
în nume colectiv.

_____________________________
9
A se vedea on. cu., p 77. criterii regăsite şi la O CăpâŃână.
Caracteristicile generale ale societăŃilor comerciale, în Revista ..Dreptul" nr.
9-12/1990. pi2-2.1
161
4. în funcŃie de structura capitalului social
* societăŃi pe acŃiuni (societatea pe acŃiuni şi societatea în
comandită pe acŃiuni)
* societăŃi cu părŃi de interes (celelalte trei forme de societăŃi
comerciale). Asemănările între acŃiuni şi părŃi de interes (părŃi sociale
în cazul societăŃilor cu răspundere limitată) sunt:
* conferă aceleaşi drepturi corporative
* ambele aduc dividende
* acŃiunile şi părŃile de interes pot fi înstrăinate
* în cazul retragerii ori excluderii, ca şi în cazul dizolvării şi
lichidării societăŃii asociaŃii primesc echivalentul pecuniar al părŃii de
interes sau preŃul acŃiunii.
Deosebiri între acŃiuni şi părŃi de interes constă în regimul juricic
al înstrăinării lor. PărŃile de interes se transmit prin mijloace de drept civil,
în condiŃii mai restrictive decât acŃiunile care, dacă sunt nominative, au un
regim de transfer specific dreptului comercial.10
5. în funcŃie de emiterea titlurilor de valoare
* societăŃile pe acŃiuni şi societăŃile în comandită pe acŃiuni emit
acŃiuni
* societăŃile cu răspundere limitată emit certificate de părŃi sociale,
dar numai acŃiunile sunt titluri de valoare negociabile.
* celelalte societăŃi (în nume colectiv şi în comandită simplă) nu
emit nici un fel de titluri
6. în funcŃie de sursa aportului la constituirea capitalului social
* societăŃi cu capital integral românesc
* societăŃi cu participare de capital străin (mixt)
* societăŃi cu capital integral străin

SecŃiunea 5. Caracteristici esenŃiale ale fiecărei forme de societate:


Criteriul de deosebire a formelor asociative îl constituie întinderea
răspunderii asociaŃilor faŃă de terŃi pentru obligaŃiile societăŃii. n

_____________________________
10
Pentru detalii a se vedea Ion Turcu, op. cit., p 78.
11
Art. 3 din Legea nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale
republicată, cu modificările şi completările ulterioare:
(1) ObligaŃiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social.
162
a) societatea în nume colectiv - obligaŃiile sociale sunt garantate cu
patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaŃilor.
b) societatea în comandită simplă - obligaŃiile sociale sunt garantate
cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaŃilor
comanditaŃi; iar asociaŃii comanditari răspund numai până la concurenŃa
aportului lor.
c) societatea pe acŃiuni - obligaŃiile sociale sunt garantate cu
patrimoniul social (capitalul social fiind împărŃit în acŃiuni); acŃionarii
răspund numai în limita aportului lor.
d) societatea în comandită pe acŃiuni - obligaŃiile sociale sunt
garantate cu patrimoniul social (capitalul social fiind împărŃit în acŃiuni) şi
cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaŃilor comanditaŃi, iar
asociaŃii comanditari răspund numai până la concurenŃa aportului lor.
e) societatea cu răspundere limitată - obligaŃiile sociale sunt
garantate cu patrimoniul social; asociaŃii răspund numai în limita
aportului lor.

SecŃiunea 6. Personalitatea juridică a societăŃilor comerciale


- societatea comercială se constituie din iniŃiativa asociaŃilor, prin
îndeplinirea condiŃiilor prevăzute de lege,
- din momentul constituirii în condiŃiile prevăzute de lege,
societatea comercială dobândeşte personalitate juridică,
-sediu materiei: art. 1 din Legea nr. 31/19901990 privind societăŃile
comerciale republicată, cu modificările şi completările ulterioare:
„în vederea efectuării de acte de comerŃ, persoanele fizice şi
persoanele juridice se pot asocia şi pot constitui societăŃi comerciale, cu
____________________________
(2) AsociaŃii în societatea în nume colectiv şi asociaŃii comanditaŃi în societatea
în comandită simplă sau în comandită pe acŃiuni răspund nelimitat şi solidar pentru
obligaŃiile sociale. Creditorii societăŃii se vor îndrepta mai întâi împotriva acesteia
pentru obligaŃiile ei şi. numai dacă societatea nu le plăteşte în termen de cel mult 15
zile de la data punerii în întârziere, se vor putea îndrepta împotriva acestor
asociaŃi.
(3) AcŃionarii, asociaŃii comanditari, precum şi asociaŃii în societatea cu
răspundere limitată răspund numai până la concurenŃa capitalului social subscris.
163
respectarea dispoziŃiilor prezentei legi. SocietăŃile comerciale cu sediul
în România sunt persoane juridice române."
- elementele constitutive ale societăŃii comerciale - persoană
juridică - sunt reglementate de DL nr. 31/1954, privitor la persoanele
fizice şi persoanele juridice, cu modificările şi completările ulterioare,
care la art 26 defineşte aceste elemente constitutive astfel:
* persoana juridică are: „o organizare de sine stătătoare şi un
patrimoniu propriu afectat realizării unui anume scop în acord cu
interesul obştesc."
*alte elemente definitorii pentru societatea comercială ca persoană
juridică sunt: existenŃa unui statut care cuprinde anumite elemente de
identificare a subiectului de drept, respectiv firma, sediul şi naŃiona-
litatea, voinŃă proprie care exprimă voinŃele individuale ale asocia-
Ńilor, capacitate juridică de folosinŃă (aptitudinea de a avea drepturi
şi obligaŃii), de exerciŃiu (aptitudinea de a-şi exercita drepturile şi de
a-şi asuma obligaŃiile, săvârşind acte juridice), patrimoniu autonom.

SecŃiunea 7. FuncŃionarea societăŃii comerciale


- sediul materiei: TITLUL HI - FuncŃionarea societăŃilor
comerciale, capitolul I - DispoziŃii generale din Legea nr. 31 '1990
privind societăŃile comerciale republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, începând cu art. 65., şi capitolele II-VI - DispoziŃii specifice
pentru formele de societate comercială reglementate
DispoziŃiile generale se referă la: regimul juridic al bunurilor aduse
ca aport în societatea comercială, dreptul asociaŃilor la dividende:
administratorii societăŃii, obligaŃii referitoare la actele societăŃii
comerciale, deşi Legea 31/1990 reŃine în sfera dispoziŃiilor comune
funcŃionării tuturor societăŃilor comerciale doar pe cele referitoare la
administratorii societăŃii comerciale. Această reglementare se explică prin
faptul că statutul administratorilor este comun tuturor formelor juridice
ale societăŃilor comerciale.
Cu toate acestea, pe lângă administratori, societatea comercială are
ca organe de funcŃionare şi adunarea generală a acŃionarilor/asociaŃilor ca
organ colectiv format din totalitatea acŃionarilor/asociaŃilor şi organe de
control al gestiunii societăŃii (cenzorii).

164
Legea reglementează, pentru fiecare formă juridică a societăŃii
comerciale, organele societăŃii, condiŃiile de organizare şi funcŃionare,
atribuŃiile acestora.
încetarea existenŃei unei societăŃi comerciale
In conformitate cu prevederile Legii nr.31/1990, încetarea
existenŃei societăŃii comerciale parcurge două faze distincte: dizolvare şi
lichidare. încetarea existenŃei unei societăŃi comerciale reclamă realizarea
unor operaŃii care să aibă drept rezultat nu numai încetarea personalităŃii
juridice, ci şi lichidarea patrimoniului societăŃii.

SecŃiunea 8. Dizolvarea societăŃilor comerciale


Orice societate comercială urmează destinul implacabil, ca orice
persoană fizică:'' se naşte, trăieşte şi moare"12
Societatea comercială se constituie pentru desfăşurarea activităŃii
prevăzute în actul constitutiv, pe durata prevăzută în actul constitutiv.
Dizolvarea societăŃii este acel mod de încetare a societăŃii
comerciale în cazurile prevăzute de lege şi care asigură premisele lichi-
dării patrimoniului social.
Dizolvarea priveşte însăşi societatea comercială ca entitate juridică,
şi nu încetarea actului constitutiv al societăŃii. De altfel, dizolvarea nu
produce efecte asupra personalităŃii juridice a societăŃii comerciale.
Calitatea de persoană juridică este necesară societăŃii pentru îndeplinirea
celorlalte operaŃiuni care privesc lichidarea patrimoniului social.
Sediul materiei: Legea nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Titlul VI,
Dizolvarea, fuziunea şi divizarea societăŃilor comerciale, art. 227:
„Societatea se dizolvă prin:
a) trecerea timpului stabilit pentru durata societăŃii;
b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăŃii sau
realizarea acestuia;
c) declararea nulităŃii societăŃii;
d) hotărârea adunării generale;
e) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive
temeinice, precum neînŃelegerile grave dintre asociaŃi, care împiedică
funcŃionarea societăŃii;

____________________________
12
A se vedea St. D Cărpenaru, op. cit., p 255
165
f) falimentul societăŃii;
g) alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al
societăŃii"
- dizolvarea fiecărei forme de societate comercială este
reglementată distinct astfel: art. 228
„ (1) Societatea pe acŃiuni se dizolvă:
a) în cazul şi în condiŃiile prevăzute de art. 158 13;
b) când capitalul social se reduce sub minimul legal;
c) când numărul acŃionarilor scade sub minimul legal.
"(2) Societatea în comandită pe acŃiuni sau cu răspundere
limitată se dizolvă în cazul şi în condiŃiile prevăzute de art. 228 alin. (1)
lit. a) şi b)."
"DispoziŃiile art. 228 alin. (1) şi (2) nu se aplică în cazul în care, în
termen de 9 luni de la data constatării pierderii sau reducerii capitalului
social, acesta este reîntregit sau este redus la suma rămasă ori la minimul
legal sau când societatea se transformă într-o altă formă la care capitalul
social existent corespunde.
DispoziŃiile art. 228 alin. (1) lit. c) nu se aplică în cazul în care, în
termen de 9 luni de la data constatării reducerii numărului de acŃionari
sub minimul legal, acest număr este completat."
Art. 229:
„SocietăŃile în nume colectiv sau cu răspundere limitată se
dizolvă prin falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul
unuia dintre asociaŃi, când, datorită acestor cauze, numărul asociaŃilor s-a
redus la unul singur.
Se exceptează cazul când în actul constitutiv există clauză de conti-
nuare cu moştenitorii sau când asociatul rămas hotărăşte continuarea exis-
tenŃei societăŃii sub forma societăŃii cu răspundere limitată cu asociat unic.
DispoziŃiile art. 229 (alineatele precedente) se aplică şi societăŃilor
în comandită simplă sau în comandită pe acŃiuni, dacă acele cauze privesc
pe singurul asociat comanditat sau comanditar.

_________________________________________
13
Art. 158: „Dacă administratorii constată că, în urma unor pierderi, activul net,
determinat ca diferenŃă între totalul activelor şi datoriile societăŃii, reprezintă mai puŃin
de jumătate din valoarea capitalului social, vor convoca adunarea generală
extraordinară, pentru a hotărî reîntregirea capitalului, reducerea lui la valoarea rămasă
sau dizolvarea societăŃii."
166
Căile dizolvării societăŃii comerciale:
* Dizolvarea de drept (ope legis) - nu necesită îndeplinirea
vreunei formalităŃi, nu este necesară nici o manifestare de voinŃă a
asociaŃilor, nici o manifestare de publicitate.
* Legea nr. 314/2001 pentru reglementarea situaŃiei unor societăŃi
comerciale, cu modificările şi completările ulterioare, consacră un alt caz
de dizolvare de drept a societăŃii comerciale. Astfel, societăŃile comerciale
care în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi
nu îşi vor fi majorat capitalul social la nivelul minim stabilit de Legea nr.
31/1990 privind societăŃile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 33 din 29 ianuarie 1998, sunt dizolvate de drept şi
intră în lichidare pe această dată. (art. 10 şi 11 14)
* Dizolvarea prin voinŃa asociaŃilor - manifestată în cadrul
adunării generale,
* Dizolvarea pe cale judecătorească - prin hotărârea tribunalului
care trebuie înscrisă în registrul comerŃului şi publicată în Monitorul
Oficial, formalităŃi care trebuie îndeplinite în termen de 15 zile de la data
la care hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă.
* în cazul falimentului, hotărârea se pronunŃă de către tribunalul
investit cu procedura falimentului.15

_______________________________
14
ART. 10 din Legea nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare:
(1) Capitalul social al societăŃii pe acŃiuni şi al societăŃii în comandită pe
acŃiuni nu poate fi mai mic de 25.000.000 lei.
(2) Numărul acŃionarilor în societatea pe acŃiuni nu poate fi mai mic de 5.
ART. 11
(1) Capitalul social al unei societăŃi cu răspundere limitată nu poate fi mai
mic de 2.000.000 lei şi se divide în părŃi sociale egale, care nu pot fi mai mici de
100.000 lei.
15
Conform prevederilor art. 232 - (1) Dizolvarea societăŃilor comerciale trebuie să
fie înscrisă în registrul comerŃului şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-
a, în afară de cazul prevăzut la art. 227 alin. (1) lit. a) (trecerea timpului stabilit
pentru durata societăŃii).
(2) înscrierea şi publicarea se vor face conform art. 204, când
dizolvarea are loc în baza unei hotărâri a adunării generale, şi în termen de 15
zile de la data la care hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă, când
dizolvarea a fost pronunŃată de justiŃie.
167
Art. 233 - ..Dizolvarea societăŃii are ca efect deschiderea
procedurii lichidării. Dizolvarea are loc fără lichidare. în cazul fuziunii
ori divizării totale a societăŃii sau în alte cazuri prevăzute de lege.
Din momentul dizolvării, administratorii nu mai pot întreprinde
noi operaŃiuni; în caz contrar, ei sunt personal şi solidar răspunzători
pentru operaŃiunile pe care le-au întreprins.'7
Prin modificarea şi completarea Legii 31/1990 s-a realizat trecerea
la o noua structurare a cauzelor de dizolvare, operând trecerea de la un
caracter limitativ al acestora la unul exemplificativ. Legea 31/1990
reglementează atât cauze de dizolvare generale cât şi cauze de dizolvare
specifice numai anumitor forme de societate.
Detalierea cazurilor generale de dizolvare a societăŃilor
comerciale: Potrivit dispoziŃiilor Legii 31/1990. societatea comercială se
dizolvă prin:
a) trecerea timpului pentru durata societăŃii - potrivit legii, în
contractul de societate trebuie să se prevadă „durata societăŃii". De vreme
ce însuşi actul constitutiv stabileşte durata existenŃei societăŃii, înseamnă
că la expirarea termenului contractual societatea se dizolvă. Acest efect
este deci expresia voinŃei asociaŃilor
Nu este prevăzută cerinŃa unei proceduri prealabile trecerii la
lichidare a societăŃii dizolvate. Aceasta se întemeiază pe faptul că hotă-
rârea asociaŃilor de încetare a activităŃii societăŃii la expirarea termenului
stabilit a fost adoptată chiar la constituirea acesteia, fiind o componentă
intrinsecă a manifestării de voinŃă de la data respectivă. Aşadar, hotărârea
adunării generale este prezumată, dizolvarea întemeindu-se pe o
prevedere expresă a legii.
In cazul în care nu s-a trecui la lichidare şi societatea continuă să-şi
desfăşoare activitatea şi după expirarea termenului iniŃial, expirarea
duratei de funcŃionare a societăŃii are drept consecinŃă făptui ca actul
constitutiv devine necorespunzător, ceea ce determină nulitatea societăŃii.
AsociaŃii au posibilitatea să prevină efectul dizolvării societăŃii, ca
urmare a expirării termenului stabilit pentru durata societăŃii, prin
prelungirea duratei societăŃii. Legea dispune ca asociaŃii trebui? să fi;

______________________________
(3) În cazul prevăzut la art. 227 alin. (1) lit. f). dizolvarea se pronunŃă
de tribunalul învestit cu procedura falimentului. (alin.1, lit f) falimentul
societăŃii )
168
consultaŃi, cu cel puŃin un an înainte de expirarea duratei societăŃii, cu
privire la eventuala prelungire a acesteia. Dacă administratorii societăŃii
nu organizează consultarea, la cererea oricărui asociat, tribunalul va putea
dispune, prin încheiere, efectuarea consultării.
b) imposibilitatea realizării obiectului societăŃii sau realizarea
acestuia - societatea comercială se dizolvă în cazul unei imposibilităŃi de
realizare a obiectului societăŃii, ca şi în cazul când obiectul societăŃii s-a
realizat. Orice societate comercială are un obiect de activitate prezentat în
actul constitutiv. Acest obiect se realizează în cursul duratei societăŃii.
Prin imposibilitatea realizării obiectului de activitate trebuie înŃeleasă
neputinŃa de a obŃine rezultatul urmărit. Dar aceasta trebuie să fie o
neputinŃă obiectivă datorată pieirii bunului sau bunurilor care fac obiectul
de activitate al societăŃii, inexistenŃei acestora etc.
Cu toate acestea, jurisprudenŃa a socotit, pe bună dreptate, că şi
imposibilitatea datorată unor cauze subiective, cum sunt neînŃelegerile
grave dintre asociaŃi în societăŃile de persoane, constituie motiv de
dizolvare a societăŃii.
Realizarea obiectului de activitate presupune că societatea şi-a
propus de la înfiinŃare un obiectiv limitat (realizarea unei construcŃii) şi că
acesta a fost îndeplinit. Daca în contract s-a stabilit durata de funcŃionare
a societăŃii, dar obiectivul a fost realizat mai repede, dizolvarea trebuie
adusă la cunoştinŃa terŃilor prin măsurile de publicitate.
c) declararea nulităŃii societăŃii - societatea comercială se dizolvă
în cazul declarării nulităŃii ei. Nerespectarea cerinŃelor legaie privind
constituirea societăŃii, prevăzute de Legea nr. 31 '1990. atrage nulitatea
societăŃii pe data la care hotărârea judecătorească a devenii, irevocabilă,
societatea încetând fără efect retroactiv şi intrând în lichidare. O atare
încetare echivalează cu dizolvarea societăŃii.
Nulitatea poate fi acoperită prin înlăturarea cauzei invocate în
cererea de anulare, înainte de a se pune concluzii în fond ia tribunal. Iii
acest caz instanŃa nu pronunŃă dizolvarea, declararea nulităŃii societăŃii
fiind suficientă prin efectele ei echivalente.
d) hotărârea adunării asociaŃilor - societatea comercială se dizolvă
în baza hotărârii adunării asociaŃilor. Născută din voinŃa asociaŃilor,
societatea se poate dizolva ca rezultat al aceleiaşi voinŃe. VoinŃa
asociaŃilor privind dizolvarea societăŃii se manitestă în cadrul adunării

169
asociaŃilor care exprimă voinŃa socială potrivit cu dispoziŃiile prevăzute
de lege pentru fiecare tip de societate.
Adunarea asociaŃilor poate hotărî dizolvarea societăŃii în toate
cazurile impuse de interesele asociaŃilor. într-adevăr, întrucât legea nu
limitează cazurile în care societatea poate fi dizolvată prin hotărârea
adunării asociaŃilor, înseamnă ca asociaŃii sunt liberi să aprecieze
motivele de dizolvare a societăŃii.
Legea reglementează expres un caz de dizolvare a societăŃii de
adunarea asociaŃilor înainte de expirarea termenului prevăzut în statut. în
acest caz, dizolvarea prin hotărâre a Adunării Generale reprezintă o
dizolvare anticipată a societăŃii, dacă în actul constitutiv s-a stabilit durata
sa de funcŃionare. In acest caz, hotărârea va fi luata în condiŃiile de
cvorum şi majoritate prevăzute de lege pentru adunarea extraordinară,
având în vedere gravitatea consecinŃelor pe care le implică.
e) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive
temeinice precum neînŃelegerile grave dintre asociaŃi, care împiedică
funcŃionarea societăŃii - dizolvarea societăŃii prin hotărâre tribunalului are
loc atunci când dizolvarea nu se poate realiza prin hotărârea adunării
generale.
Aceasta cauză de dizolvare reprezintă, fără îndoială, un caz de
consacrare legislativă a practicii judecătoreşti. Potrivit legii, tribunalul
poate hotărî dizolvarea societăŃii pentru „motive temeinice". Un
asemenea motiv îl constituie neînŃelegerile grave dintre asociaŃi, care
împiedică funcŃionarea societăŃii.
f) falimentul societăŃii - potrivit Legii nr. 64/1995, societatea
comercială care a încetat plăŃile pentru datoriile sale comerciale poate fi
supusă procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului. în cazul în care
societatea face obiectul procedurii falimentului, patrimoniul societăŃii este
lichidat în vederea satisfacerii creanŃelor creditorilor şi, în consecinŃă,
societatea se dizolvă. Dizolvarea societăŃilor care nu mai pot face faŃă
datoriilor nu poate opera decât în cazurile în care se ajunge la soluŃia
finală a lichidării.
g) alte cauze prevăzute de lege sau actul constitutiv al societăŃii -
Legea nr. 31/1990 prevede că societatea comercială se dizolv în
următoarele cazuri: societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu
se mai pot întruni; societatea nu a depus, timp de trei ani consecutivi,
bilanŃul contabil sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul
170
registrului comerŃului; societatea şi-a încetat activitatea sau nu are sediu
cunoscut ori asociaŃii au dispărut sau nu au domiciliu ori reşedinŃa
cunoscută.
....în loc de concluzii - sinteza dizolvării societăŃilor comerciale:
Dizolvarea - Cauzele care duc la dizolvarea societăŃilor
comerciale sunt:
• trecerea timpului stabilit pentru durata societăŃii,
• imposibilitatea realizării obiectului societăŃii sau realizarea
acestuia,
• declararea nulităŃii societăŃii,
• hotărârea adunării asociaŃilor,
• hotărârea tribunalului,
• falimentul societăŃii
• alte cauze prevăzute prin lege sau prin actul constitutiv al societăŃii.
Dizolvarea unei societăŃi comerciale se poate realiza
• de drept,
• prin voinŃa asociaŃilor,
• pe cale judecătorească.
• Ea nu are nici o consecinŃă juridică asupra personalităŃii juridice a
societăŃii, ea continuându-şi existenŃa juridică, însă numai pentru
operaŃiunile de lichidare. Din momentul dizolvării, administratorii nu mai
pot întreprinde noi operaŃiuni

SecŃiunea 9. Lichidarea societăŃilor comerciale


DefiniŃia conform doctrinei juridice: toate operaŃiunile care au
drept scop terminarea afacerilor în curs în momentul declarării
dizolvării, astfel încât să se poată obŃine realizarea activului, plata
pasivului şi repartizarea activului patrimonial net între asociaŃi. (în
sens restrâns: operaŃiile efectuate între momentul declarării
dizolvării şi momentul repartizării activului patrimonial net între
asociaŃi)16
Lichidarea constă într-un ansamblu de operaŃiuni care au ca scop
terminarea operaŃiunilor comerciale aflate în curs la data dizolvării
societăŃii. OperaŃiunile care fac obiectul lichidării societăŃii sunt realizate

________________________________
16
Smaranda Angheni, Magda Volonctu. Camelia Stoica, op. cit., p 236
171
de către lichidatori. în această fază, intervenŃia instanŃelor de judecată are
caracter excepŃional.
Lichidarea se face în interesul asociaŃilor, personalitatea juridică
subzistă pentru nevoile lichidării, lichidarea este obligatorie şi nu
facultativă.
în faza de lichidare, obiectul şi scopul societăŃii se modifică în
concordanŃă cu finalitatea lichidării, administratorii societăŃii fiind
înlocuiŃi cu lichidatorii, care devin organul de administrare al societăŃii şi
vor prelua gestiunea societăŃii.
Lichidarea societăŃii comerciale este reglementată distinct în Titlul
VII, art. 252-270, din Legea nr. 31/1990, care stabileşte anumite reguli,
astfel:
Art. 252: .Pentru lichidarea şi repartizarea patrimoniului social,
chiar dacă în actul constitutiv se prevăd norme în acest scop, sunt
obligatorii următoarele reguli:
a) până la preluarea funcŃiei de către lichidatori, administratorii
continuă mandatul lor, cu excepŃia celor prevăzute la art. 233; (art 233.
alin 2)-„ministratorii nu mai pot întreprinde noi operaŃiuni; în caz contrar,
ei sunt personal şi solidar răspunzători pentru operaŃiunile pe care le-au
întreprins.")
b) actul de numire a lichidatorilor sau sentinŃa care îi Ńine locul şi
orice act ulterior, care ar aduce schimbări în persoana acestora, trebuie
depuse, prin grija lichidatorilor, la oficiul registrului comerŃului, pentru a
fi înscrise de îndată şi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea
aIV-a.
(2) Numai după îndeplinirea formalităŃilor de la alin. (1)
lichidatorii vor depune semnătura lor în registrul comerŃului şi vor
exercita această funcŃie.
(3) In urma efectuării publicării prevăzute la alin. (2), nici o
acŃiune nu se poate exercita pentru societate sau contra acesteia decât în
numele lichidatorilor sau împotriva lor.
(4) în afară de dispoziŃiile prezentului titlu, se aplică societăŃilor în
lichidare regulile stabilite prin actul constitutiv şi prin lege, în măsura în
care nu sunt incompatibile cu lichidarea.
(5) Toate actele emanând de la societate trebuie să arate că aceasta
este în lichidare.

172
Principii care guvernează procedura lichidării:
1. lichidarea este prevăzută în favoarea asociaŃilor (nu poate
interveni la solicitarea creditorilor)
2. lichidarea este obligatorie, (este o consecinŃă logică şi necesară
declarării dizolvării - o societate comercială nu poate rămâne în faza de
dizolvare)
3. efectul lichidării este încetarea calităŃii de subiect de drept &
societăŃii comerciale (data radierii societăŃii din registrul comerŃului face
ca personalitatea juridică a societăŃii respective să înceteze)
4. lichidatorii trebuie să întocmească bilanŃul contabil de
lichidare şi să propună repartizarea activului net între asociaŃi.
(asociatul nemulŃumit poate face „opoziŃie" în termen de 15 zile de la
notificarea bilanŃului contabil de lichidare şi a proiectului de repartizarea
activului net între asociaŃi. După expirarea acestui termen, sau după
sentinŃa irevocabilă asupra opoziŃiei, bilanŃul contabil de lichidare se
consideră aprobat şi eliberează pe lichidatori.)
Prevederile Legii 31/1990 sunt completate în materie de lichidare şi
de prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenŃei17. Acest
lucru este generat de faptul că în art. 1 din lege se prevede că: ..Procedura
generală prevăzută de prezenta lege se aplică următoarelor categorii de
debitori aflaŃi în stare de insolvenŃă sau de insolvenŃă iminentă:
1. societăŃile comerciale; (.... )". Astfel, în art 24 secŃiunea a 6-a privind
„Lichidatorul" se prevede că:
 „În cazul în care dispune trecerea la faliment, judecătorul-sindic
va desemna un lichidator/...)
 „AtribuŃiile administratorului judiciar încetează !a momentul
stabilirii atribuŃiilor lichidatorului de către judecătorul-sindic.”
 „Poate fi desemnat lichidator şi administratorul judiciar desemnat
anterior.”
Procedura insolvenŃei conform Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenŃei, M. Of. 359 din 21 aprilie 2006
Categorii de debitori cărora li se aplică procedura insolvenŃei:
conform art 1 din lege:

___________________________________________

17
Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenŃei. M. Of. 359 din 21
aprilie 2006.
173
(1) Procedura generală prevăzută de prezenta lege se aplică
următoarelor categorii de debitori aflaŃi în stare de insolvenŃă sau de
insolvenŃă iminentă, cu excepŃia celor prevăzuŃi la alin. (2) lit. c) şi d):
1. societăŃile comerciale;
2. societăŃile cooperative;
3. organizaŃiile cooperatiste;
4. societăŃile agricole;
5. grupurile de interes economic;
6. orice altă persoană juridică de drept privat care desfăşoară şi
activităŃi economice.
(2) Procedura simplificată prevăzută de prezenta lege se aplică
debitorilor aflaŃi în stare de insolvenŃă, care se încadrează în una dintre
următoarele categorii:
a) comercianŃi, persoane fizice, acŃionând individual;
b) asociaŃii familiale;
c) comercianŃi care fac parte din categoriile prevăzute la alin. (1) şi
îndeplinesc una dintre următoarele condiŃii:
1. nu deŃin nici un bun în patrimoniul lor;
2. actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite;
3. administratorul nu poate fi găsit;
4. sediul nu mai există sau nu corespunde adresei din registrul
comerŃului;
d) debitori care fac parte din categoriile prevăzute la alin. (1), care
nu au prezentat documentele prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. b), c), e) şi h)
în termenul prevăzut de lege;
e) societăŃi comerciale dizolvate anterior formulării cererii
introductive;
f) debitori care şi-au declarat prin cererea introductivă intenŃia de
intrare în faliment sau care nu sunt îndreptăŃiŃi să beneficieze de
procedura de reorganizare judiciară prevăzută de prezenta lege.
Principalele atribuŃii ale lichidatorului, conform legii 85/2006, sunt:
a) examinarea activităŃii debitorului asupra căruia se iniŃiază
procedura simplificată în raport cu situaŃia de fapt şi întocmirea unui
raport amănunŃit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la
insolvenŃă, cu menŃionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi a
existenŃei premiselor angajării răspunderii acestora, şi supunerea acelui
raport judecătorului-sindic într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va

174
putea depăşi 60 de zile de la desemnarea lichidatorului, dacă un raport cu
acest obiect nu fusese întocmit anterior de administratorul judiciar;
b) conducerea activităŃii debitorului;
c) introducerea de acŃiuni pentru anularea actelor frauduloase
încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor
transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaŃiuni comerciale încheiate
de debitor şi a constituirii unor garanŃii acordate de acesta, susceptibile a
prejudicia drepturile creditorilor;
d) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor şi luarea măsurilor
corespunzătoare pentru conservarea lor;
e) menŃinerea sau denunŃarea unor contracte încheiate de debitor;
f) verificarea creanŃelor şi, atunci când este cazul, formularea de
obiecŃiuni la acestea, precum şi întocmirea tabelelor creanŃelor;
g) urmărirea încasării creanŃelor din averea debitorului, rezultate din
transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta înaintea
deschiderii procedurii, încasarea creanŃelor; formularea şi susŃinerea
acŃiunilor în pretenŃii pentru încasarea creanŃelor debitorului, pentru aceasta
putând angaja avocaŃi;
h) primirea plăŃilor pe seama debitorului şi consemnarea lor în
contul averii debitorului;
i) vânzarea bunurilor din averea debitorului, în conformitate cu
prevederile prezentei legi;
j) încheierea de tranzacŃii, descărcarea de datorii, descărcarea
fidej uşorilor, renunŃarea la garanŃii reale sub condiŃia confirmării de către
judecătorul-sindic;
k) sesizarea judecătorului-sindic cu orice problemă care ar cere o
soluŃionare de către acesta;
1) orice alte atribuŃii stabilite prin încheiere de către judecătorul-sindic.
SecŃiunea 10. Elemente de drept comparat privind falimentul
(lichidarea judiciară)
* reglementări diversificate în dreptul francez, german, englez,
italian etc.
* distincŃii în privinŃa:
1. domeniului de aplicare a procedurilor colective:
* procedura unitară conform căreia procedura falimentului se aplică
oricărei persoane aflată în stare de încetare de plăŃi - Ex: Anglia: conform
175
„Insolvency Act. 1986", Germania: conform Legii „Insolvenzordung” in
1994, Olanda. Austria,
*procedura duală conform căreia persoana fizică aflatî în încetarea
de plăŃi nu beneficiază de consecinŃe specifice, în vreme de comerciantul
persoană juridică este supus falimentului.
2. finalităŃii procedurilor colective:
*majoritatea legislaŃiilor combină faza prealabilă, de prevenire a
falimentului cu faza de încercare de redresare a firmelor viabile, care
culminează cu lichidare acelor nerentabile - ex: unele legislaŃii
privilegiază prima fază - în Belgia este creat un serviciu de anchetă
comercială în cadrul fiecărui tribunal de comerŃ, în Grecia există o
instituŃie specializată creată pentru gestionarea societăŃilor aflate în
dificultate, care elaborează un plan de redresare cu creditorii şi doar în
ultimă instanŃă recurg la procedura lichidării judiciare care se activează
numai în cazul eşecului măsurilor preliminare şi încercărilor de redresare,
în Italia procedurile de redresare sunt variate, în funcŃie de gradul de
dificultate financiară al fiecărui caz în parte (ex: concordatul preventiv)
*alte legislaŃii conferă scopului principal al procedurii de lichidare -
plata creditorilor - caracterul de literă de lege, chiar dacă acest lucru
înseamnă lichidarea societăŃii respective. łările anglo-saxone constituie
un exemplu în acest sens care au proceduri simplificate, dar relativ
brutale. Astfel, bancherii care nu sunt plătiŃi pot prelua, fără formalităŃi şi
fără întârziere, toate bunurile debitorului lor şi le pot vinde. Această
procedură dură a dus la fluidizarea structurilor comerciale chiar dacă
acest lucru se face cu sacrificarea brutală şi rapidă a unor societăŃi viabile,
care s-ar fi putut redresa în alte sisteme legislative, mai flexibile.
3. organismului care se ocupă cu întreprinderea în dificultate
(organ al administraŃiei sau tribunal) - organ al administraŃiei sau
tribunal - şi momentul intervenŃiei acestui organism - situaŃie
alarmantă. încetarea plăŃilor, insolvabilitate. Ex : Belgia, care are instituŃia
concordatului preventiv, o poate folosi şi deschide înaintea procedurii
propriu-zise şi în cadrul căreia creditorii joacă un rol preponderent.
4. importanŃa acordată privilegiilor şi garanŃilor: diferă de la o
legislaŃie a alta: ex: Danemarca a suprimat privilegiile, cu excepŃia
privilegiilor salariaŃilor: Austria şi Germania prevăd o reducere radicală a
drepturilor creditorilor privilegiaŃi, deşi marea majoritate a legislaŃiilor
moderne (Germania şi Belgia) tind să organizeze o particioare coiectivă a
176
salariaŃilor a procedură şi imaginează diverse soluŃii pentru păstrarea
locurilor de muncă.
Reglementări privind redresarea şi lichidarea judiciară în
dreptul francez - definiŃii şi aspecte terminologice: în dreptul francez
legea din 1985 privind redresarea şi lichidarea judiciară este precedată de
faza amiabilă, prin care se încearcă o conciliere între debitori şi comer-
ianŃii săi. înaintea expirării perioadei de observaŃie, instanŃa de judecată,
investită cu procedura de redresare şi lichidare judiciară, decide asupra
planului de redresare sau pronunŃă lichidarea patrimoniului debitorului.
Planul de redresare stabileşte:
^Fie continuarea activităŃii societăŃii respective.
^Fie cesiunea totală (vânzarea),
^Fie cesiunea parŃială a societăŃii respective (ex: unele elemente
ale fondului e comerŃ) aceasta continuându-şi activitatea,
in consecinŃă. în dreptul francez există trei posibilităŃi:
^Concilierea prealabilă desfăşurată printr-un „conciliator'
desemnat de instanŃă,
^Redresarea juridiciară, desfăşurată în faŃa tribunalului competent,
sau „perioada de observaŃie", concretizată prin elaborarea unui plan de
salvare a firmei;
^Lichidarea judiciară, constând în lichidarea patrimoniului
societăŃii aflate în dificultate. întrucât redresarea judiciară nu s-a putut
realiza deschiderea procedurii de redresare judiciară s-a făcut prea târziu.

SecŃiunea 11. SocietăŃi transnaŃionale (multinaŃionale)


Nu există o definiŃie unanim acceptată a societăŃilor transnaŃionale
(multinaŃionale), datorită multitudinii de situaŃii practice, oferite de viaŃa,
concretă şi relaŃiile de afaceri, care de multe ori exced cadrului de
reglementare stabilit de către legiuitor (naŃional sau internaŃional) şi chiar
de către doctrinari.
In doctrina română de specialitate: societăŃi care se fondează, chiar
de la constituirea lor, pe elemente fără caracter naŃional (capital provenind
de la asociaŃi din state diferite, stabilirea de sedii principale pe teritoriul
mai multor state), lipsite de o legătură juridică cu un anumit stat, iar
litigiile izvorâte din interpretarea şi aplicare actelor lor constitutive nu se
află (total sau parŃial) sub competenŃa instanŃelor naŃionale, fiind date spre
soluŃionare unor instanŃe speciale.
177
SocietăŃile transnaŃionale desfăşoară activităŃi multiple, diver-
sificate, dispersate din punct de vedere geografic, pot fi cu greutate loca-
lizate prin fuziunile şi achiziŃiile constante, prin schimbările repetate de
denumire etc.
SocietăŃile transnaŃionale au o concretă şi puternică influenŃă
asupra vieŃii sociale, economice, de afaceri şi politice a statelor pe
teritoriul cărora îşi desfăşoară activitatea.
Delegarea de competenŃe, delegarea activităŃii de producŃie efectivă
către terŃi, know-how-u\, marca şi metodele de marketing sunt frecvent
utilizate în societăŃile transnaŃionale.
Indiferent de forma de organizare, deciziile importante se iau
centralizat în societăŃile transnaŃionale pe baza unei strategii globale.
Exemplificări: - societăŃi cu capitaluri mari, foarte mari, care
provin de la asociaŃi din mai multe state,
- societăŃi cu sedii în mai multe state,
- societăŃi cu structuri organizatorice internaŃionale (cu existenŃă
juridică concomitentă în mai multe state) dar cu un centru unic de control
şi comandă şi o gestiune globală,
- societăŃi care desfăşoară activităŃi de producŃie, comercializare şi
prestări de servicii concomitent pe mai multe pieŃe, dar pe baza unei
strategii economice şi financiare comune. TendinŃa lor economică este
expansionistă, urmărind permanent pătrunderea pe noi pieŃe şi
consolidarea celor existente.
- litigii dintre asociaŃi sau entităŃi juridice diferite, care sunt
soluŃionate de instanŃe arbitrale sau tribunale internaŃionale, fiind astfel
scoase de sub jurisdicŃia unui anumit state.
Terminologie18: „transnaŃional" şi „multinaŃional" sunt sinonime,
utilizate alternativ în literatura de specialitate şi documente internaŃionale
(Rapoarte ONU privind starea economiei mondiale)
_________________________
18
A se vedea D. Mazilu, Dreptul comerŃului internaŃional, Partea generală,
ELL, 1999 p. 210-214, 210-211, D. Mazilu, ComerŃul mondial sub impactul competiŃiei
globale. Puterea corporativă a transnaŃionalei. ConcurenŃa în ansamblul economic şi
ocuparea pieŃelor, în RDC, nr.7-8/2002, p. 269-282, Ş Scurtu, Dreptul ComerŃului
internaŃional, Ed. Universitaria, 2003, p. 64-66, Bernard Audit, Droit internaŃional
prive, Ed Economica, ed. a ni-a, 2000, p . 904, nr. 1073, Organizarea societăŃilor
transnaŃionale în B. Oppetit, „Les societes mutinationales et les Etats nationaux'* în
Melanges D. Bastian, 1974, vol.l, p.161, D.A. Sitaru, Dreptul comerŃului InternaŃional -
Tratat, Partea generală, Lumina Lex, Bucureşti, 2004, p. 438- 445
178
Există şi opinii care consideră că termenul de multinaŃional conŃine
şi conotaŃia „supranaŃională", în vreme ce termenul transnaŃional include
doar faptul că sediile societăŃilor se află în mai multe state, deci societăŃile
desfăşoară o activitate în afara sediului principal.
Pentru a fi în concordanŃă cu opiniile majoritare din doctrină este
preferat termenul de transnaŃional.
Societatea „transnaŃională" nu trebuie confundată cu societatea
„internaŃională" care este constituită prin convenŃii internaŃionale
(interstatale). In organizarea şi funcŃionarea societăŃilor internaŃionale
(interstatale) se aplică numai normele cuprinse în actele constitutive, fără
a se face referire la un anumit sistem de drept naŃional. în actul constitutiv
se poate prevedea aplicarea în subsidiar a principiilor comune ale
sistemelor de drept ale statelor implicate în aceste societăŃi, dacă numărul
acestor state este limitat.
In categoria societăŃilor de acest tip pot fi exemplificate19:
Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BIRD),
CorporaŃia Financiară InternaŃională, Uniunea Carboniferă Sarre-Lorraine
(SAARLOR)20, Scandinavian Air System (SAS)21 şi altele22

________________________________
19
În opinia lui Philippe Merle, Droit commercial. Societes
commerciales, Ed. Dalloz, Paris, 2003, p 753, nr. 635 şi p 118, nr. 88.
20
Uniune constituită prin tratatul franco-german din 1956 şi este
supusă şi este supusă prevederilor din actele sale constitutive care se
întregesc, dacă este cazul, cu principiile comune ale sistemelor de drept din
FranŃa şi Germania.
21
Societate constituită cu participarea companiilor de transport aerian
din Danemarca, Noevegia şi Suedia, având câte un sediu cu valoare juridică
egală în fiecare din cele trei capitale ale statelor semnatare. în statutele
constitutive ale SAS nu se fac referiri la legislaŃia naŃională a vreunuia dintre
cele trei state.
22
Societatea „Air Afrique", înfiinŃată în baza tratatului de la Yaounde
(Camerun) din 1961, încheiat între mai multe state africane. Societatea are
naŃionalitatea fiecăruia dintre statele semnatare, fiind guvernată şi de regulile
înscrise în statutele proprii. în subsidiar se aplică principiile comune ale
legislaŃiilor naŃionale ale statelor semnatare în măsura în care acestea nu
contravin dispoziŃiilor tratatului şi statutelor proprii.
179
SubsecŃiunea 1. SocietăŃi transnaŃionale (multinaŃionale) -
elemente definitorii sub aspect economic:
Sub aspect economic rolul acestor societăŃi s-a dezvoltat treptat:
- după anii 1980, când a început procesul globalizării
(mondializării) şi liberalizării pieŃelor de produse, servicii şi pieŃelor de
capital, şi ulterior,
- când s-au lansat programele de privatizare şi atragere de investiŃii
directe străine în statele în curs de dezvoltare (în tranziŃie) şi în statele
care au schimbat regimul politic totalitar cu unul democratic, în care
economiile „învaŃă" să devină treptat, economii de piaŃă funcŃionale.
- influenŃează politica statelor în curs de dezvoltare unde îşi
destăşoară activitatea, dar şi politica statelor puternice şi a organizaŃiilor
internaŃionale cu roluri determinante în activitatea comercială şi de afaceri
internaŃională. (FMI"3, Banca Mondială, OMC)
- conform statisticilor UNCTAD există peste 65.000 societăŃi
transnaŃionale, cu mai mult de 870.000 filiale, care controlează practic
economia mondială. "4
- primele 200 societăŃi transnaŃionale se găsesc în SUA, Japonia,
Germania, Marea Britanie, FranŃa. ElveŃia, Coreea de Sud, Italia, şi
Olanda, în sectoare cheie precum: industria comunicaŃiilor şi aerospaŃială,
echipamente şi componente electronice, comerŃul de cereale şi cafea, dar
şi ramurile petroliere, de automobile, chimică şi farmaceutică, alimentară,
vestimentaŃie etc.
- societăŃi transnaŃionale cunoscute: Vodafone, General Electrics,
British Petroleum, Deutsche Telecom, Coca Cola, Mc Donald's, Bayer,
Nike, Royal Dutch Schell, Avensis, Fiat, Novartis, Levi Strauss, Adidas,
C&A, Walt Disney, Shell, IBM, Parmalat, Unilevel, Du Pont, Nestle etc.

________________________________
23
A se vedea Roxana-Daniela Păun, Rolul creării FMI şi obiectivele acestuia, în
SpaŃiul Monetar European, note de curs, Ed. Expert, Bucureşti, 2004, p. 39
24
Stocul mondial de investiŃii străine deŃinut de acestea depăşit 7.000
miliarde de dolari (cea. 1/5 din PIB-ul mondial) Cifra de afaceri mondială a
societăŃilor transnaŃionale se ridică la 18 miliarde de dolari, în contextul în care
exporturilor mondiale totalizează peste 8 miliarde dolari. Unele societăŃi au chiar o
cifră de afaceri mai mare decât PIB-ul mondial. SocietăŃile transnaŃionale totalizează
mai mult de 53 de milioane de angajaŃi.
180
SubsecŃiunea 2. SocietăŃi transnaŃionale (multinaŃionale) -
elemente definitorii sub aspect juridic:
Societate mamă + filiale (fiecare, cu naŃionalitate proprie) +
sucursale sau participanŃi în alte societăŃi, pot constitui un grup într-un
domeniu de activitate, sau conglomerate, coaliŃii, cu activităŃi variate, care
se pot unifica prin fuziuni sau absorbŃii, pot constitui grupări financiare
(holding-uri financiare)
SocietăŃilor transnaŃionale li se aplică dreptul naŃional al statului în
care îşi desfăşoară activitatea. Acestea nu au o naŃionalitate proprie, în
adevăratul sens al cuvântului, dar au un sediu legal în statul în care se află
sediul societăŃii - mamă, fie în statul în care îşi desfăşoară activitatea în
principal, fie în statul în care a fost înregistrată. NaŃionalitatea „de fapt" se
poate determina în funcŃie de naŃionalitatea statului care sprijină interesele
acesteia. (în cadrul organizaŃiilor FMI, Banca Mondială, OMC etc.)

SubsecŃiunea 3. JurisdicŃia aplicată societăŃilor transnaŃionale


* în actele constitutive ale societăŃilor transnaŃionale se prevăd
clauze de jurisdicŃie şi compromisorii în favoarea unor instanŃe arbitrale
internaŃionale (instituŃionale, C1RDI, ori constituite ad-hoc) sau a
tribunalelor internaŃionale [Curtea InternaŃională de JustiŃie de la Haga],
mai ales în litigiile cu statele pe teritoriul cărora îşi desfăşoară activitatea.)

SecŃiunea 12. Răspunderea penală a persoanei juridice25


Scurt istoric
Ideea de entitate compusă din mai mulŃi indivizi asociaŃi în vederea
realizării unui scop este cunoscută din antichitate. Dreptul roman
recunoştea astfel existenŃa a trei categorii de persoane juridice:
corporaŃiile (corpora, collegia, universitates), aşezămintele de binefacere
(piae causae) şifiscus (Statul roman).
Conform unei opinii, persoanele juridice în dreptul roman
puteau avea răspundere delictuală în cadrul dreptului public, nu şi în
cadrul dreptului privat.

____________________________
25
SecŃiune realizată de către asistent univ. Roxana lonescu, la
disciplina Dreptul afacerilor Facultatea de Drept şi AdministraŃie Publică
Bucureşti.
181
Astfel. în dreptul public se admitea că persoana juridică poate
răspunde pentru ,.dolus" sau „culpa", iar istoria cunoaşte exemple cum ar
fi desfiinŃarea unor cetăŃi26 sau pedepsirea altora27.
In ce priveşte dreptul privat, jurisconsulŃii romani au considerat că
persoana juridică nu poate fi responsabilă pentru „dolus" sau „culpa",
considerând acest lucru imposibil28.
De la romani vine şi conceptul existenŃei persoanei juridice doar ca
o ficŃiune legală. Şi celelalte sisteme de drept cunoşteau, de principiu,
ideea de răspundere colectivă şi deci acceptau posibilitatea răspunderii
persoanei juridice, măcar în formă delictuală, dacă nu penală.
Suprimarea ideii de răspundere penală pentru persoana juridică
este dată de papa InocenŃiu al IV-lea, care arăta că nu poate fi obiectul
sancŃiunilor decât o entitate concretă, fizică, nicidecum una abstractă.
Prin impunerea principiilor sale în cadrul conciliului de la Lyon din
1245, s-a impus parŃial ideea pedepsirii doar a membrilor organizaŃiei
respective, nu şi a entităŃii în sine.
Deşi admisă în mare parte şi constituind fundamentul maximei
„societas non delinquere potest", prevederile conciliului nu au putut împie-
dica continuitatea existenŃei răspunderii delictuale a persoanelor juridice.
Una dintre primele clasificări, deosebit de interesantă, cu privire la
răspunderea penală a persoanei juridice este realizată de Bartolus de
Sassoferrato, care deşi fidel concepŃiei consacrate privind caracterul fictiv
al persoanelor juridice, îl considera important pentru sfera socialului, nu şi
în sfera juridică. Astfel, el considera că anumite infracŃiuni pot fi comise
doar de o colectivitate, pe când alte infracŃiuni pot fi comise doar de un
individ.
Răspunderea penală - origine:
Răspunderea penală a persoanelor juridice îşi are originea în
legislaŃia din sistemul common law. JurisprudenŃa şi doctrina au întemeiat

_________________________________
26
Carthagina a fost distrusă în urma nerespectării unor prevederi ale tratatelor cu
Roma, în urma insistenŃelor lui Cato cel bătrân, în timp Byzantium s-a aflat în aceeaşi
situaŃie, fiind distrus în totalitate de împăratul Severus.
27
Capua a fost pedepsită de romani pentru fapta de a se alia cu regele
cartaginez Hannibal, iar Antiohia a fost condamnată în mod repetate de Marc
Antoniu şi de Teodossius, prin ridicarea titlului de Metropolă, luarea băilor etc.
28
„Quid enim municipes dolo facere posunt?"
182
răspunderea penală a persoanei juridice pe două teorii : teoria răspunderii
pentru fapta altuia şi teoria identificării.
Teoria răspunderii pentru fapta altuia derivă din răspunderea
civilă delictuală şi a fost adesea primită ca ezitare în dreptul penal, având
în vedere principiul personalităŃii răspunderii penale conform căruia
nimeni nu poate fi tras la răspundere penală decât dacă a săvârşit, în mod
direct si nemijlocit infracŃiunea ca autor sau dacă a participat la
săvârşirea ei în calitate de instigator sau complice. Cu toate acestea,
aplicarea teoriei răspunderii pentru fapta altuia a permis tragerea la
răspundere a persoanei juridice pentru acŃiunile întreprinse în afara legii
de către angajaŃii sau mandatarii persoanei juridice."
Teoria identificării a fost introdusă în jurisprudenŃa engleză ca
temei al răspunderii penale a persoanei juridice de mai bine de un secol.
Conform acestei teorii , exista identitate între persoana juridică şi
reprezentanŃii săi, persoanele cu funcŃii de conducere, care, conform
modului de organizare si funcŃionare a persoanei juridice şi a funcŃiei pe
care o au în cadrul acesteia, nu primesc ordine sau directive.
Introducerea răspunderii penale pentru persoana juridică în
România, în Cod Penal nu reprezintă un demers singular la nivel
european.
Profesorul Vintilă Dongoroz, fondatorul doctrinei penale romane
moderne, în Tratatul sau din 1939, după ce canalizează argumentele pro
si contra răspunderii penale a persoanei juridice,30 consideră că persoana
juridică poate avea o voinŃa colectivă, iar pedeapsa, în modalităŃi
specifice poate fi eficientă, determinând pe membrii persoanei juridice să
procedeze cu atenŃie şi seriozitate.
Teza profesorului Dongoroz a stat la baza reglementării acestei
materii în Codul penal din 1936.
Răspunderea penală este definită ca fiind însuşi raportul juridic
penal de constrângere , născut ca urmare a săvârşirii infracŃiunii între stat,
pe de o parte, şi infractor, pe de altă parte , raport complex al cărui
conŃinut îl formează dreptul statului, ca reprezentant al societăŃii, de a
trage la răspundere pe infractor, de a-i aplica sancŃiunea prevăzută pentru
infracŃiunea săvârşită şi de a-1 constrânge să o execute, precum şi

_______________________________
29
George Dimofte, Ciprian Rus, „Revista de drept penal" nr. 1/2005.
30
Vintilă Dongoroz, Drept penal, reeditat, Editura Lumina Lex, 1998.
183
obligaŃia infractorului de a răspunde pentru fapta sa şi de a se supune
sancŃiunii aplicate. în vederea restabilirii ordinii de drept şi restaurării
autorităŃii legii".
Prin introducerea răspunderii penale a persoanei juridice, persoana
juridică a încetat să fie numai titular ai protecŃiei penale, ea devenind şi
destinatar al acesteia.
Răspunderea penală constituie alături de infracŃiune şi pedeapsă,
una din instituŃiile fundamentale ale dreptului penal
In literatura de specialitate, persoana juridică este definită ca fiind
colectivitatea de persoane fizice care participă în nume propriu la
raporturile juridice, ca subiect de drepturi şi obligaŃii, afectat realizării
unui scop determinat. în acord cu interesul general al societăŃii.
Persoana juridică are ca elemente constitutive organizarea de sine
stătătoare care presupune organe de conducere, modul de alcătuire şi
componenŃa acestora, procedura de organizare, reorganizare sau de
desfiinŃare, patrimoniul distinct indiferent că exercită asupra acesteia
dreptul de proprietate sau un alt drept real. scopul licit al înfiinŃării în
concordanŃă cu interesele tuturor membrilor societăŃii.

Calitatea de subiect activ al infracŃiunii


Persoanele juridice care pot fi subiecŃi activi ai infracŃiunii sunt
societăŃile comerciale cu capital de stat, privat sau mixt, regiile autonome,
asociaŃiile, fundaŃiile, sindicatele, partidele, patronatele şi altele.
Pentru atragerea răspunderii penale, persoanele juridice trebuie să
săvârşească infracŃiunii în numele sau în interesul persoanei juridice
i.uimai de către organele sau de reprezentanŃii săi.
Persoana juridică a cărei răspundere penală este instituită de art.19
Cod penal ne apare in structura juridică a infracŃiunilor ca fiind autor
mediat, mijlocit de persoana fizică, organ sau reprezentant al acesteia care
săvârşeşte în numele sau în interesul ei infracŃiunii.
Referitor la recunoaşterea calităŃii de subiect activ al infracŃiunii
unei persoane juridice, au existat şi numeroase controverse.
Unii autori, care resping teza introducerii în legea penală a
subiectului activ persoana juridică, invocă aşa numita teorie a ficŃiunii,
potrivit căreia persoanele juridice nu pot fi subiecŃi activi ai infracŃiunii,

_____________________________________________

31
Bulai Costică. Manual de drept penal, ALL. 1998- op. cit. p. 311.
184
pentru că ele nu au o existenŃă proprie, ci sunt o creaŃie a legii şi
respectiv, o ficŃiune a legii.
Acest argument se întemeiază pe principiul societas delinquere non
potest, care afirmă că societăŃile nu pot săvârşi infracŃiunii. In sprijinul
acestei teze . se invocă următoarele considerente - orice persoană
juridică nu are o voinŃă şi o inteligenŃă proprie, întrucât ea acŃionează
numai aşa cum hotărăsc şi dispun cei care alcătuiesc conducerea şi
interesele acesteia: de aceea, numai aceste persoane, care alcătuiesc
conducerea, trebuie să răspundă penal. în calitate ie subiecŃi activi,
atunci când faptele lor constituie infracŃiuni,
• a accepta o întreagă colectivitate, ca subiect activ al
infracŃiunii, a-i atrage răspunderea penală şi a o pedepsi înseamnă a
accepta ca autori ai faptei penale pe acei membri ai colectivităŃii care
sunt nevinovaŃi. întiucât ei nu au fost consultaŃi şi nici nu au participat
la luarea acelei hotărâri sau decizii;
• persoanei juridice nu i se pot aplica pedepsele prevăzute de
lege pentru persoanele fizice, iar atunci când ar exista o asemenea
posibilitate, pedeapsa nu ar avea nici o eficacitate, pentru că persoana
juridică nu ar simŃi efectele acesteia.
AlŃi autori, reprezentanŃi ai doctrinei penale moderne, susŃin
contrariul, bazându-se pe teoria realităŃii cu privire la persoanele
juridice Potrivit acestei teorii, persoana juridică nu este o ficŃiune, ci o
realitate care are voinŃă şi acŃiune proprie.
Considerentele avute in. vedere de susŃinătorii acestei teze sunt
următoarele:
• persoanele juridice nu sunt ficŃiuni, ci realităŃi juridice, care se
manifestă în diverse moduri în societate, ele putând săvârşi chiar şi
infracŃiuni
• includerea lor în calitate de subiect activ trebuie să intervină
pentru acele acte care reflectă voinŃa consimŃită de către toŃi membrii
colectivităŃii, care sunt puse în executare potrivit hotărârii acestora;
• în cazul persoanei juridice există pedepse specifice persoanelor
juridice: dizolvarea, suspendarea întregii activităŃi sau a unei părŃi din
aceasta, interzicerea de a participa la anumite activităŃi ori achiziŃii
publice etc.32.

____________________________
32
Griga Ioan. Drept penal. Partea generală I, Editura FundaŃiei
România de Mâine. 2006
185
Atunci când persoana juridică comite o infracŃiune, răspunderea
acesteia nu exclude răspunderea persoanei fizice care contribuie, în orice
mod, la săvârşirea aceleiaşi infracŃiuni.
Nu pot fi trase la răspundere penală următoarele persoane juridice:
statul, Senatul, Camera DeputaŃilor, PreşedenŃia, cu excepŃia cazului când
aceasta din urmă este pus sub acuzare de către Parlament pentru înaltă
trădare, autorităŃile administrative autonome ca Serviciul Român de
InformaŃii (S.R.I.), Banca NaŃională a României (B.N.R.), Consiliul
NaŃional al Audiovizualului (C.N.A.), conform artl9(l) Cod penal.
Pedeapsa şi scopul ei
Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a
condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infrac-
Ńiuni.
Felurile pedepselor aplicabile persoanei juridice
Potrivit art.53 Codul Penal pedepsele sunt principale şi com-
plementare.
Pedeapsa principală este amenda de la 2.500 lei la 2.000.000 lei.
Pedepsele complementare sunt:
a) dizolvarea persoanei juridice
b) suspendarea activităŃii persoanei juridice pe o durată de la 3 luni
la 1 an sau suspendarea uneia dintre activităŃile persoanei juridice în
legătură cu care s-a săvârşit infracŃiunea pe o durată de la 3 luni la 3 ani.
c) închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durată
de la 3 luni la 3 ani.
d) interzicerea de a participa la procedurile de achiziŃii publice pe o
durată de la 1 an la 3 ani.
e) afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare
Pedeapsa principală este sancŃiunea pecuniară care prezintă marele
avantaj de a atinge în mod direct persoana juridică, dat fiind că orice
persoană are propriul său patrimoniu.
Potrivit art. 71 pedeapsa amenzii constă în suma de bani pe care
persoana juridică este condamnată să o plătească.
Când legea prevede pentru infracŃiunea săvârşită de persoana fizică,
pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani sau amenda, minimul special al
amenzii pentru persoana juridică este de 5.000 lei, iar maximul special al
amenzii este de 600.000 lei.

186
Când legea prevede pentru infracŃiunea săvârşită de persoana fizică
pedeapsa detenŃiei pe viaŃă sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani,
minimul special al amenzii pentru persoana juridică este de 10.000 lei,
maximul special al amenzii este de 900.000 lei, conform art.71(l) Cod
penal.
InstanŃa face individualizarea pedepsei Ńinând cont de dispoziŃiile
părŃii generale, de limitele de pedeapsă, fixate în partea specială pentru
persoană, de gravitatea faptei săvârşite şi de împrejurările care atenuează
sau agravează răspunderea penală.
Ca sancŃiune juridică, amenda poate fi aplicată şi ca sancŃiune
administrativă, fiscală, civilă, procedurală. Amenda se deosebeşte însă de
aceasta , deoarece este consecinŃa răspunderii penale a făptuitorului şi se
aplică numai de către instanŃa de judecată, fiind pronunŃată în cadrul
procesului penal.
Amenda este o sancŃiune pecuniară care prezintă avantajul de a
atinge în mod direct persoana juridică, dat fiind că orice persoană are
propriul său patrimoniu.
Prin natura ei amenda aduce atingere scopului principal al
companiei, respectiv obŃinerea unui profit, astfel că persoana juridică va
compara câştigul pe care se aşteaptă să-1 obŃină din comiterea infracŃiunii
cu pierderea pe care o va suferi dacă va fi condamnată.
Conform art.47933 Cod de procedură penală persoana condamnată
la plata amenzii este obligată să depună recipisa de plată integrală a

_________________________________
33
ART. 479*9 Cod procedură penală: Punerea în executare a pedepsei
amenzii
Persoana juridică condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să depună recipisa
de plată integrală a amenzii la instanŃa de executare, în termen de 3 luni de la rămânerea
definitivă a hotărârii de condamnare.
Când persoana juridică condamnată se găseşte în imposibilitatea de a achita
integral amenda în termenul prevăzut în alin. 1, instanŃa de executare, la cererea acesteia,
poate dispune eşalonarea plăŃii amenzii pe cel mult 2 ani, în rate lunare.
În caz de neîndeplinire a obligaŃiei de plată a amenzii în termenul arătat în alin. 1 sau
de neplată a unei rate, instanŃa de executare comunică un extras de pe acea parte din
dispozitiv care priveşte aplicarea amenzii organelor competente, în vederea executării
acesteia, potrivit dispoziŃiilor legale privind executarea silită a creanŃelor fiscale şi cu
procedura prevăzută de aceste dispoziŃii.
187
amenzii la instanŃa de executare, în termen de 3 luni de la rămânerea
definitivă a hotărârii de condamnare.
Intr-o scurtă analiză asupra pedepselor complementare, se poate
observa că cea mai drastică este evident dizolvarea, dispusă de instanŃa
de judecată, care va fi urmată de intrarea în lichidare a persoanei juridice.
Această pedeapsă poate fi aplicată în condiŃiile în care persoana juridică a
fost creată în vederea săvârşirii de infracŃiuni, sau în cazul deturnării
obiectului său de activitate într-o asemenea direcŃie.
Dizolvarea priveşte însăşi societatea comercială ca entitate juridică,
iar nu încetarea actului constitutiv al societăŃii, dizolvarea nu afectează
personalitatea juridică a societăŃii, ci pune capăt activităŃii nonnale a
societăŃii. Calitatea de persoană juridică este indispensabilă societăŃii
pentru îndeplinirea celorlalte operaŃiuni care privesc lichidarea
patrimoniului social.34
Pedeapsa complimentară a dizolvării poate fi încadrată în cauzele
generale de dizolvare a societăŃilor comerciale, respectiv dizolvarea
societăŃii pe cale judecătorească consfinŃită printr-o hotărâre definitivă de
condamnare ca urmare a săvârşirii unei infracŃiuni.
Efectele dizolvării societăŃii comerciale sunt:
a) potrivit art.228 din Legea nr. 31/1990, dizolvarea societăŃii are ca
efect deschiderea procedurii lichidării.
b) potrivit art. 228 alin 2 din Legea nr. 31/1990, din momentul
dizolvării administratorii nu mai pot întreprinde noi operaŃiuni.
Această interdicŃie impusă administratorilor, de a angaja operaŃiuni
comerciale noi se explică prin starea în care se află societatea. Prin
dizolvare s-a consumat prima fază a procedurii care are drept rezultat
final încetarea existenŃei societăŃii comerciale.
IntenŃia persoanelor fondatoare de a săvârşi infracŃiuni este
anterioară înfiinŃării societăŃii şi reprezintă fundamentul constituirii
acesteia, iar în al doilea caz, intenŃia frauduloasă apare pe parcursul
existenŃei persoanei juridice, când activitatea acesteia este deturnată în
scopul comiterii unor infracŃiuni.35

____________________________
34
Stanciu D. Cărpenaru, Drept comercial român, ed. a V- a, AII Beck.
2004.
35
Valerică Mirea, „Dreptul" nr. 12/ 2005 - Persoana juridică -
subiect activ al infracŃiunii
188
Trebuie precizat că această sancŃiune poate apărea doar în cazul
infracŃiunilor comise cu intenŃie şi anume cu intenŃie calificată, însumând
şi elementul scop, acela de a săvârşi infracŃiuni sau de a folosi activitatea
persoanei în aceleaşi scopuri.
în caz de neexecutare, cu rea-credinŃă a uneia dintre pedepsele
complementare prevăzute in art.53 alin 3 lit. b - d, respectiv suspendarea
activităŃii persoanei juridice pe o perioada de la 3 luni la 1 an, închiderea
unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durata de la 3 luni la 3 ani
şi interzicerea de a participa la procedurile de achiziŃii publice pe o durată
de la 1 la 3 ani.
Măsura dizolvării nu poate fi aplicată potrivit art.71(4) Cod penal
partidelor politice, cultelor religioase, sindicatelor, patronatelor, organiza-
Ńiilor cetăŃenilor aparŃinând minorităŃilor religioase sau persoanelor
juridice care îşi exercită activitatea în domeniul presei sau audio-
vizualului.
Măsura dizolvării persoanei juridice are ca efect deschiderea proce-
durii de lichidare, potrivit legii, iar o copie după dispozitivul hotărârii
definitive de condamnare prin care s-a aplicat această pedeapsă va fi
comunicată de îndată instanŃei civile competente, care va proceda la
desemnarea lichidatorului. Se consideră în doctrină că săvârşirea de
infracŃiuni nu trebuie să fie singurul scop al persoanei juridice, fiind suficient
ca ea să reprezinte scopul principal. Dizolvarea se poate pronunŃa chiar dacă
persoana juridică desfăşoară în subsidiar şi o activitate legală.
RaŃiunea reglementării rezidă în dorinŃa legiuitorului de a împiedica
crearea unui ecran în spatele căruia persoanele fizice să poată comită
infracŃiuni, dar dovedirea intenŃiei fondatorilor nu este întotdeauna uşor
de realizat, mai ales atunci când, într-o primă perioadă, societatea a
desfăşurat o activitate licită pentru a disimula scopul real al înfiinŃării
persoanei juridice.
Deturnarea societăŃii de la obiectul său pentru comiterea infracŃiuni
ridică dificultăŃi serioase în practică datorită faptului că obiectul de
activitate al unei societăŃi este mult mai larg decât activitatea exercitată, în
fapt fondatorii înscriind în actele constitutive un număr mai mare de
activităŃi decât cele pe care intenŃionează efectiv să le exercite.36

_______________________________
6
Streteanu Florin, Radu ChiriŃă, Răspunderea penală a persoanei
juridice. Editura Rosetti, 2002.
189
Suspendarea activităŃii persoanei juridice pe o durată de la 3 luni
la 1 an sau suspendarea uneia dintre activităŃile persoanei juridice în
legătură cu care s-a săvârşit infracŃiunea pe o durată de la 3 luni la 3 ani
este o pedeapsă complementară reglementată de art.53 lit.b.
Suspendarea activităŃii persoanei juridice apare ca sancŃiune pentru
acele activităŃi ale persoanei juridice în exerciŃiul cărora au fost comise
infracŃiuni. Această măsură are un caracter represiv destul de ridicat,
deoarece suspendarea activităŃii pe o perioadă de câŃiva ani, pentru o
persoană juridică poate echivala cu o dizolvare „de facto". Măsura
suspendării nu operează în domeniul activităŃii presei sau audio-
vizualului.
Potrivit art.71(3) pedeapsa complementară a suspendării activităŃii
persoanei juridice constă în interzicerea desfăşurării activităŃii sau a uneia
dintre activităŃile persoanei juridice, în realizarea căreia a fost săvârşită
infracŃiunea.
In caz de neexecutare, cu rea credinŃă, a pedepsei complementare a
afişării sau difuzării hotărârii de condamnare, instanŃa de judecată dispune
suspendarea activităŃii sau a uneia dintre activităŃi persoanei juridice până
la punerea în executare a pedepsei complementare, dar nu mai mult de
3 luni.
În opinia unor autori această sancŃiune prezintă însă reale
inconveniente deoarece ea poate conduce la ruinarea respectivei persoane
juridice, iar efectul de ricoşeu este adeseori mai ales asupra salariaŃilor.
De exemplu, atunci când persoana juridică a fost condamnată
pentru o infracŃiune la normele privind protecŃia muncii sau protecŃia
mediului, este evident că se impune suspendarea activităŃii pe o anumită
perioadă, cel puŃin până la înlăturarea cauzelor care au determinat
comiterea infracŃiunii.
Închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o
perioadă de la 3 luni la 3 ani este o pedeapsă complementară reglementată
de art. 53 lit c Cod penal.
Această pedeapsă reprezintă o restrângere forŃată a activităŃii
persoanei juridice prin închiderea anumitor puncte de lucru în cadrul
cărora s-a săvârşit infracŃiunea. Locul unde s-a săvârşit infracŃiunea este
un termen al infracŃiunii, de acest termen depinde alegerea legii penale ce
trebuie să fie aplicată şi fixarea competenŃei teritoriale a organelor
judiciare.
190
Ca termen al infracŃiunii, locul nu influenŃează asupra existenŃei
infracŃiunii, trăsăturile esenŃiale şi conŃinutul acesteia putându-se realiza
în orice loc unde s-a săvârşit fapta. Uneori legea condiŃionează fie
existenŃa, fie gravitatea infracŃiunii de natura locului unde s-a săvârşit
infracŃiunea.
Pentru aplicarea acestei pedepse complementare instanŃa de
judecată trebuie să aibe în vedere locul săvârşirii infracŃiunii. Spre
deosebire de răspunderea penală a persoanei fizice unde natura locului
constituie o condiŃie pentru existenŃa sau calificarea infracŃiunii. în ceea
ce priveşte aplicarea pedepsei complementare a închiderii unor puncte de
lucru este esenŃial locul în sine a săvârşirii infracŃiunii.
închiderea unor puncte de lucru priveşte localul şi nu proprietarul
acestuia, pedeapsa nu implică închiderea totală a localului, ci interzicerea
de a exercita în acel local activitatea în exercitarea căreia infracŃiunea a
fost comisă, astfel că o schimbare a destinaŃiei localului poate să îl
readucă în circuitul activităŃilor întreprinderilor.
SoluŃia se impune mai ales în ipoteza în care activitatea exercitată
în localul închis era singura activitate a societăŃii şi când, în absenŃa
modificării obiectului de activitate, s-ar ajunge la dizolvarea persoanei
juridice.
Conform art.479 (13) Cod de procedură penală o copie de pe
dispozitivul hotărârii de condamnare prin care s-a aplicat persoanei
juridice pedeapsa închiderii unor puncte de lucru se comunică, la data
rămânerii definitive, organului care a autorizat înfiinŃarea persoanei
juridice, pentru a lua măsurile necesare.
Interzicerea participării la proceduri de achiziŃii publice pe o
durată de 1 la 3 ani este o pedeapsă complementară reglementată de art.53
alin 2 lit.d. Cod penal.
Interzicerea participării la proceduri de achiziŃii publice, deşi mai
puŃin gravă decât celelalte enunŃate anterior, poate provoca efecte
deosebit de puternice pentru anumite persoane juridice, şi anume cele
care preponderent lucrează pentru entităŃi publice.
InterdicŃia accesului la anumite resurse financiare presupune două
aspecte, şi anume interdicŃia aplicată entităŃii sancŃionate de a emite titluri
de valoare, cum ar fi spre exemplu contractarea unui împrumut pe baza
emiterii de obligaŃiuni şi interdicŃia de a obŃine fonduri de la instituŃii de
credit sau financiare.
191
ConŃinutul pedepsei complementare a interzicerii de a participa la
procedurile de achiziŃie publică constă în interzicerea de a participa, direct
sau indirect, la procedurile pentru atribuirea contractelor de achiziŃie
publică.
Conform art. 479(12) o copie de pe dispozitivul hotărârii de
condamnare prin care s-a aplicat persoanei juridice pedeapsa interzicerii
de a oarticipa la procedurile de achiziŃii publice se comunică, la data
rămânerii definitive:
a) Oficiu Registrului ComerŃului. în vederea efectuării formalităŃilor
de publicitate în registrul naŃional al persoanelor juridice fără scop
patrimonial.
b) Misterul JustiŃiei, în vederea efectuării formalităŃilor de publi-
citate în registrul naŃional al persoanelor juridice fără scop patrimonial.
c) Altor autorităŃi care Ńin evidenŃa persoanelor juridice. în vederea
efectuării formalităŃilor de publicitate.
Afişarea deciziei de condamnare a persoanei juridice are un
puternic efect intimidant asupra persoanei juridice, cunoscut fiind faptul
că asemenea situaŃii pot conduce chiar la „scoaterea de pe piaŃă" a
vinovatului. Totuşi, această măsură are un important rol preventiv-edu-
cativ, constituind un avertisment puternic pentru alte persoane juridice
care ar putea fi într-o situaŃie similară persoanei condamnate.
Cheltuielile de publicare cad în sarcina persoanei condamnate, dar
nu pot depăşi cuantumu! total al amenzii aplicate. Legea prevede şi
măsuri de protecŃie faŃă de victimă, astfel că identitatea acesteia poate fi
dezvăluită doar cu acordul său.
Ln ce priveşte condamnarea la publicitate negativă, această măsură
reprezintă o altă formă de aducerea la cunoştinŃa publicului a faptei
comise de persoana juridică.
Publicarea hotărârii de condamnare este o pedeapsă controversata,
care are un puternic efect disuasiv. in condiŃiile în care firmele investesc
sume imense în publicitate, instituirea unei astfel de pedepse se poate
iovedi un mijloc eficient de prevenire a infracŃionalităŃii economice, şi
mai are un scop precis acela de prevenŃie .
De exemplu, publicarea unei decizii de condamnare - pentru
punerea în circulaŃie de alimente contrafăcute, ori pentru încălcarea
legislaŃiei sanitare - a unei persoane juridice care îşi desfăşoară activitatea

192
în domeniul industriei alimentare, va avea un impact asupra cifrei de
afaceri şi, implicit, asupra profitului.
In doctrina S.U.A. este citată astfel aşa-numita reclamă publicată în
Los Angeles Time de către o societate comercială, ca urmare a unui ordin
judecătoresc, AtenŃie! Depozitarea ilegală a deşeurilor toxice duce la
închisoare. Am fost prinşi. Acum plătim preŃul. Astăzi în timp ce
dumneavoastră citiŃi acest mesaj, preşedintele şi vicepreşedintele nostru
îşi petrec timpul în închisoare, iar noi am fost obligaŃi să publicăm această
reclamă37.
Pluralitatea de infracŃiuni caracteristice persoanei juridice
Prin concurs de infracŃiuni în doctrină şi în legislaŃie penală este
desemnată forma pluralităŃii de infracŃiuni care constă din săvârşirea a
două sau mai multe infracŃiuni de către aceeaşi persoană mai înainte de a
fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele.
Tratamentul penal al concursului de infracŃiuni este
reglementat de art.40(l) Cod penal care precizează că în cazul concursul
de infracŃiuni, se stabileşte pedeapsa amenzii pentru fiecare infracŃiune în
parte şi se aplică amenda cea mai mare, care poate fi sporită până la
maximul special prevăzut în art. 71 alin 2 sau 3, iar dacă acest maxim nu
este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la o treime din acest
maxim.
DispoziŃiile anterioare se aplică şi în cazul în care persoana juridică
condamnată definitiv este judecată ulterior pentru o infracŃiune con-
curentă, precum şi atunci când după ce o hotărâre de condamnare a rămas
definitivă, se constată că persoana juridică suferise şi o altă condamnare
definitivă pentru o infracŃiune concurentă. In aceste cazuri, partea din
amendă executată se scade din amenda aplicată pentru infracŃiunile
concurente.
Există recidivă postcondamnatorie a persoanei juridice când după
rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare, persoana juridică
săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie, iar amenda pentru
infracŃiunea anterioară nu a fost executată.

_______________________________
37
Streteanu Florin, Radu ChiriŃă, Răspunderea penală a persoanei
juridice, Editura Rosetti, 2002.
193
Recidivă postcondamnatorie se caracterizează prin:
1. hotărârea de condamnare să fi fost pronunŃată pentru o
infracŃiune săvârşită cu intenŃie.
2. hotărârea de condamnare să nu fie dintre acelea în care , potrivit
legii, nu se Ńine seama la starea de recidivă potrivit art. 38 Cod Penal.
3. persoana juridică să săvârşească din nou o infracŃiune cu intenŃie.
4. amenda pentru infracŃiunea anterioară nu a fost executată.
Există recidivă postexecutorie când după rămânerea definitivă a
unei hotărâri de condamnare, persoana juridică săvârşeşte din nou o
infracŃiune cu intenŃie, iar amenda pentru infracŃiunea anterioară a fost
executată sau considerată ca executată.
Recidivă postexecutorie se caracterizează prin
1. hotărârea de condamnare să fi fost pronunŃată pentru o
infracŃiune săvârşită cu intenŃie.
2. hotărârea de condamnare să nu fie dintre acelea în care, potrivit
legii, nu se Ńine seama la starea de recidivă potrivit art. 38 Cod Penal.
3. persoana juridică să săvârşească din nou o infracŃiune cu intenŃie
4. amenda pentru infracŃiunea anterioară a fost executată sau
considerată ca executată
Prin art.40(2) Codul penal au fost reglementate două modalităŃi ale
recidivei, specifice persoanei juridice care perseverând în încălcarea legii
penale săvârşeşte din nou infracŃiuni intenŃionate, fie după o condamnare
definitivă şi înainte să se fi executat amenda ce i-a fost aplicată, fie după o
condamnare definitivă, urmată de executarea amenzii sau după ce aceasta
a fost considerată ca executată.38
Tratamentul penal al recidivei
In cazul recidivei postcondamnatorii, amenda stabilită pentru
infracŃiunea săvârşită ulterior şi amenda aplicată pentru infracŃiunea
anterioară se contopesc, potrivit art.40 alin.l şi 3. Sporul prevăzut în
art. 40 alin 1 se poate mări până la jumătate.
Dacă amenda anterioară a fost executată în parte, contopirea se face
între amenda ce a mai rămas de executat şi amenda aplicată pentru
infracŃiunea săvârşită ulterior.

_____________________________
38
Ioan Griga, Drept penal. Partea generală I, Editura FundaŃiei
România de Mâine, 2006.
194
În cazul recidivei postexecutorii, se aplică pedeapsa amenzii până la
maximul special prevăzut în art.71 alin 2 sau 3, iar dacă acest maxim nu
este îndestulător, se poate adăuga un spor până la două treimi din acel
maxim.
Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi mai
înainte ca amenda să fi fost executată sau considerată ca executată, se
descoperă că persoana juridică condamnată se află în stare de recidivă,
instanŃa aplică dispoziŃiile alin 2, Cod penal în cazul recidivei prevăzute
în alin.l lit.a Cod penal şi dispoziŃiile din alin. 4 în cazul recidivei
prevăzute în alin.l lit.b. Cod penal.
VinovăŃia penală a persoanei juridice
În definirea conceptului de vinovăŃie a persoanei juridice trebuie
explicat conceptul de personalitate a persoanei juridice sau, aşa cum a fost
adoptat în doctrina occidentală.
Personalitatea persoanei juridice se referă la structurarea modului
de luare a deciziilor şi la climatul general de respectare a legislaŃiei în
vigoare.
Conturarea vinovăŃiei persoanei juridice trebuie să aibă ca punct de
plecare personalitatea aparte a acesteia.
Aşa cum personalitatea persoanei juridice nu se identifică cu
personalitatea unei singure persoane fizice din cadrul ei şi nici nu
reprezintă o juxtapunere a personalităŃii persoanelor fizice din cadrul
persoanei juridice, nici vinovăŃia ei nu poate fi suprapusă vinovăŃiei
persoanelor fizice ce o compun.
Astfel, pentru a fi reŃinută vinovăŃia persoanei juridice este necesar
ca în cazul infracŃiunilor intenŃionate, ea să fi autorizat sau permis, în mod
expres sau tacit, comiterea infracŃiunii.
De asemenea, se va reŃine răspunderea penală a persoanei juridice
în cazul în care un membru din organele de conducere a săvârşit, în mod
conştient, o infracŃiune în care a fost implicată persoana juridică sau a
permis tacit săvârşirea unei astfel de infracŃiuni.
Cu toate acestea, în acest caz răspunderea persoanei juridice nu va
fi angajată dacă se demonstrează că a luat anterior măsuri rezonabile
pentru ca un astfel de eveniment să nu se producă.
Totodată, răspunderea penală îi va fi angajată şi în cazurile în care
se demonstrează că mecanismele interne ale persoanei juridice au
încurajat, tolerat sau condus la un climat de nerespectare a legii.
195
Există diferenŃe substanŃiale între răspunderea penală a persoanei
juridice şi răspunderea penală a persoanei fizice respective, în cazul
persoanelor juridice nu-şi vor găsi aplicare prevederile art.44-51 Cod
penal privitor la cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, având în
vedere că aceste sunt strâns legate de liberul arbitru al persoanei fizice.
Procedura privind tragerea la răspundere penală a persoanei
juridice
AcŃiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a
persoanelor juridice
Conform art.479 (2) Cod de procedură penală „Persoana juridică
este reprezentată la îndeplinirea actelor procesuale şi procedurale de
reprezentantul său legal. Dacă pentru aceeaşi faptă sau pentru fapte
conexe s-a început urmărirea penală şi împotriva reprezentantului legal al
persoanei juridice, acesta îşi numeşte un mandatar pentru a o reprezenta".
Citarea se realizează prin reprezentantul ei legal, la sediul
persoanei juridice sau, după caz, prin mandatar la domiciliul acestuia ori
prin practicianul în insolvenŃă desemnat în calitate de mandatar la sediul
acestuia.
Dacă există motive temeinice care justifică presupunerea
rezonabilă că persoana juridică a săvârşit o faptă prevăzută de legea
penală, judecătorul în cursul urmăririi penale sau instanŃa de judecată în
cursul judecăŃii poate dispune următoarele măsuri preventive cu scopul de
a se asigura o bună desfăşurare a procesului penal:
1. suspendarea procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei
juridice.
2. suspendarea fuziunii, a divizării sau a reducerii capitalului social
al persoanei juridice.
3. interzicerea unor operaŃiuni patrimoniale specifice, susceptibile
de a antrena diminuarea semnificativă a activului patrimonial sau
insolvenŃă persoanei juridice.
4. interzicerea de a încheia anumite acte juridice, stabilite de organul
judiciar.
5. interzicerea de a desfăşura activităŃi de natura celor în exerciŃiul
sau cu ocazia cărora a fost comisă infracŃiunea.
Aceste măsuri preventive se iau pe o perioadă de cel mult 60 zile cu
posibilitatea prelungirii, dacă se menŃin temeiurile care au determinat
luarea acestora, fiecare prelungire neputând depăşi 60 zile. încheierea prin
196
care se iau măsurile preventive se poate ataca în cu recurs în 3 zile de la
pronunŃare, pentru cei prezenŃi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă.
Participarea procurorului este obligatorie.
Măsurile preventive se revocă, din oficiu sau la cerere, când nu mai
există temeiuri care să justifice menŃinerea acestora.
Măsurile asigurătorii
Potrivit art.479(6) Cod de procedură penală faŃă de persoana
juridică se pot lua măsuri asigurătorii, în vederea asigurării confiscării
speciale, reparării pagubei produse prin infracŃiune, precum şi pentru
garantarea executării pedepsei amenzii.
Măsurile asigurătorii:
1. sechestrul penal propriu-zis este cea mai frecventă întâlnită
măsură asiguratorie.
2. poprirea este una din formele speciale ale sechestrului penal, şi în
acelaşi timp o procedură larg folosită pentru urmărirea sumelor de bani.
3. inscripŃia ipotecară constituie o formă specială a sechestrului
aplicabilă în cazul bunurilor imobile.39
Cumulul între răspunderea penală a persoanei juridice şi
răspunderea persoanei fizice.
La baza infracŃiunii comise de o persoana juridică stă întotdeauna o
acŃiune sau un ansamblu de acŃiuni realizate de una sau mai multe
persoane fizice, identificate sau nu.
în ipoteza în care persoana care a comis în mod nemijlocit actul
material ce a angajat penal persoana juridică a fost identificată, se pune
problema consecinŃelor pe care individul în cauza le suporta.
Va fi el exonerat de răspundere în cazul în care a fost sancŃionată
penal persoana juridică sau va răspunde alături de aceasta?
în doctrina franceză, unii autori au considerat că nu poate fi vorba
de cumulul celor două răspunderi deoarece o atare soluŃie ar contraveni
principiului ,/ion bis in idem".
In susŃinerea acestui punct de vedere se arată că aplicarea unei
sancŃiuni persoanei juridice se răsfrânge asupra patrimoniului şi deci şi
asupra patrimoniului celui care a comis actul material. Aplicarea unei noi
sancŃiuni împotriva acestuia ar însemna o dubla sancŃionare pentru
aceeaşi faptă.

__________________________________
39
Ion Neagu, Tratat de procedură penală, Ed. PRO, 1997, p. 440.
197
În plus, persoana fizică şi juridică nu ar putea fi considerate
coautori la comiterea infracŃiunii, deoarece coautoratul presupune
existenŃa unei pluralităŃi de agenŃi între care s-ar realizat o legătură
subiectivă, ceea ce nu este cazul în situaŃia analizată, unde, în realitate, ar
exista un singur subiect capabil de voinŃa proprie.
Majoritatea doctrinei se pronunŃă însă în sensul admiterii cumulului
răspunderii persoanei fizice şi persoanei juridice. In acest sens, se
consideră că, prin comiterea infracŃiunii, organul sau reprezentantul nu
şi-au anihilat complet personalitatea în cadrul grupului, ei rămân persoane
înzestrate cu conştiinŃa şi voinŃa astfel că angajând răspunderea penală a
entităŃii colective, îşi angajează în acelaşi timp şi propria răspundere
penală.
De regulă, în persoana organului sau reprezentantului este întrunit
atât elementul material, cât şi elementul subiectiv al infracŃiunii, astfel
încât simplul fapt că în spatele său se află o persoană juridică nu-1 poate
exonera de răspundere.
AlŃi autori consideră că ar trebui făcută o distincŃie după cum actul
material a fost comis de un organ al persoanei juridice sau de un simplu
prepus sau salariat.
În situaŃia în care infracŃiunea a fost comisă de un simplu salariat,
se apreciază că acesta ar trebui să răspundă penal alături de persoana
juridică doar atunci când ar fi răspuns penal şi dacă era salariatul unei
persoane fizice. Pe o poziŃie asemănătoare pare a se situa şi
Recomandarea R(88)18 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei
care, deşi arată că „răspunderea penală a întreprinderii nu ar trebui să
exonereze de răspundere persoanele fizice implicate în infracŃiune",
prevede, în continuare, că în special persoanele ce exercita funcŃii de
conducere ar trebui să răspundă pentru omisiunea îndeplinirii obligaŃiilor
lor, omisiune ce a condus la comiterea infracŃiunii".
Pornind de la acest text, în doctrină s-a apreciat de către unii autori că,
în vreme ce în cazul persoanelor cu funcŃii de conducere regula este cumulul,
în situaŃia simplilor angajaŃi principiul ar fi non-cumulul răspunderii.
În ceea ce ne priveşte, pornind de la prima parte a textului citat,
considerăm că regula este cumulul, indiferent de funcŃia persoanei fizice
implicate.

198
Elemente de drept comparat
O corporaŃie poate fi condamnată, în dreptul american, pentru
orice fel de infracŃiune responsabilitatea sa fiind, virtual, la fel de extinsă
ca şi cea a unei persoane fizice.
Există condamnări inclusiv pentru infracŃiuni în raport de care multe
sisteme de drept rămân la principiul non-responsabilităŃii: prostituŃie, flirt,
înşelăciune ori „criminal contempt of court", iar condamnările pentru
ucidere din culpă -„manslaughter" - au devenit o obişnuinŃă.
De asemenea, într-un caz celebru, compania Ford a fost
condamnată pentru o infracŃiune de omucidere involuntară - fapta care
presupunea o formă de vinovăŃie apropiată de intenŃie indirectă - comisă
prin conceperea eronată a autovehiculelor dintr-o anumită serie, greşeli în
procesul de producŃie si, mai ales, lipsa unei decizii de retragere din
vânzări a acestora după descoperirea erorilor respective.
În Australia, persoanele juridice pot, în principiu, să comită orice
fel de infracŃiuni, chiar dacă o parte a doctrinei mai vechi consideră că ele
nu pot fi condamnate pentru infracŃiuni contra persoanei.
Există astăzi condamnări ale unor companii pentru infracŃiuni de
corupŃie, înşelăciune, tulburare de posesie, fals în declaraŃii etc.
O oarecare limitare apare în ceea ce priveşte infracŃiunile
sancŃionate doar cu pedeapsa închisorii, care nu poate fi aplicată
persoanei juridice, însă, pe de o parte, majoritatea statelor federale au
adoptat reglementări prin care se poate aplica în astfel de cazuri o
amendă, iar pe de altă parte aceste infracŃiuni sunt foarte puŃin numeroase
şi apar rar în cadrul activităŃii persoanelor juridice.
În dreptul belgian se admite că persoana juridică poate comite
orice infracŃiune, în măsura în care aceasta a fost legată de realizarea
obiectului de activitate sau a fost comisă în contul persoanei juridice
(art. 5 alin.l C. pen).
O soluŃie similară întâlnim şi în dreptul olandez, art.51 C.pen.
precizând doar că infracŃiunile pot fi comise fie de persoane fizice, fie de
persoane juridice. Pe baza acestui text doctrina a admis că o persoana
juridică poate comite în principiu orice infracŃiune, inclusiv fapte
îndreptate împotriva vieŃii sau integrităŃii corporale.
Spre exemplu, s-ar putea reŃine o ucidere din culpă în sarcina unei
companii farmaceutice care pune în circulaŃie un produs insuficient
verificat - ce determină reacŃii adverse, ducând la moartea unei persoane -
199
sau în sarcina unei companii de transport care utilizează vehicule defecte
şi astfel cauzează un accident.
JurisprudenŃa belgiană a mers mai departe, acceptând posibilitatea
comiterii unui omor de către o persoană juridică. Pentru a decide astfel
instanŃa a reŃinut că persoana inculpată - un spital - nu a efectuat controlul
aparatelor de anestezie cauzând astfel moartea unui pacient.
InstanŃa a considerat că, procedând astfel, spitalul a acceptat
posibilitatea producerii rezultatului, dat fiind că nu există nici un sistem
organizat de control şi întreŃinere a acestor aparate, ci doar o întreŃinere
ocazională.
În dreptul marocan legiuitorul a prevăzut o răspundere generală,
care cunoaşte însă o limitare drastică prin prisma sancŃiunilor aplicabile
persoanelor juridice. Astfel, potrivit art.127 C.pen. „ persoanele juridice
nu pot fi condamnate decât la pedepse pecuniare şi la pedepsele accesorii
prevăzute la pct. 5, 6 şi 7 din art.36. Ele pot fi de asemenea supuse
măsurilor de siguranŃă prevăzute de art. 62.
Dreptului american sau olandez demonstrează că nu e nimic
absurd în a reŃine o infracŃiune de omor în sarcina persoanei juridice,
practic oferind deja speŃe în acest sens. In plus, aşa cum s-a arătat şi în
doctrina franceză, este de neconceput că administratorii unei întreprinderi
cu activităŃi în domeniul criminalităŃii organizate să angajeze o persoană
pentru asasinarea unui concurent, în condiŃii care să antreneze
răspunderea penală a persoanei juridice.
În dreptul francez art.121-122 CP. prevede că persoana juridică
răspunde pentru infracŃiunile comise în contul său de organele sau
reprezentanŃii acestora.
În doctrină s-a considerat că noŃiunea de infracŃiune comisă în
contul persoanei juridice variază în funcŃie de tipul infracŃiunii comise,
dat fiind că ea presupune atât un element subiectiv - vinovăŃia - cât şi un
element obiectiv -profitul realizat sau urmărit.
Astfel, în cazul unei infracŃiuni de bancrută, organul care a deturnat
fondurile nu angajează răspunderea penală a persoanei juridice, ea fiind
victima acŃiunilor sale. Dacă însă el a acŃionat în numele altei persoane
juridice, în profitul căreia s-a făcut deturnarea, aceasta din urmă societate
va putea răspunde pentru infracŃiunea comisă împotriva celei dintâi.
Va fi considerată ca fiind comisă în contul persoanei juridice o
infracŃiune săvârşită de către un organ sau reprezentant în numele şi în
200
interesul acesteia, interes care constă de regulă în obŃinerea unui profit sau
evitarea unei pierderi.
Astfel, persoana juridică editoare a unui ziar ce a publicat
documente care aduc atingere dreptului la viaŃă privată (în sensul
art.226-1 C.pen.) poate fi condamnată penal, fiind evident că publicarea
s-a făcut în profitul său.
Tot astfel, conducătorul unei persoane juridice care prin dare de
mită obŃine un avantaj economic pentru aceasta va antrena răspunderea
penală a entităŃii colective, infracŃiunea fiind comisă în contul ei.
Nu întotdeauna o infracŃiune comisă în contul persoanei juridice
presupune însă încercarea de a obŃine un profit pentru aceasta, ipoteza în
care verificarea îndeplinirii condiŃiei analizate este mult mai dificilă. Spre
exemplu, neglijenŃa directorului în verificarea utilizării de către muncitori
a echipamentelor de protecŃie - deşi acestea au fost achiziŃionate în număr
suficient antrenează răspunderea penală a persoanei juridice, cu toate că
în speŃă nu este vorba de un profit. Tot astfel, atunci când un organ al
persoanei juridice comite o infracŃiune de discriminare cu ocazia angajării
unei persoane, este evident că infracŃiunea relevă convingerile personale
ale persoanei fizice care deŃine calitatea de organ, dar poate fi ea imputată
persoanei juridice?
Doctrina a răspuns afirmativ, considerând drept infracŃiune comisă
în contul persoanei juridice infracŃiunea săvârşită în exercitarea
activităŃilor având drept scop asigurarea organizării, funcŃionării sau
atingerea obiectivelor persoanei juridice, chiar dacă infracŃiunea nu era de
natură să-i aducă acesteia nici un profit.40
În dreptul belgian, potrivit art. 5 alin.l C.pen., persoana juridică
răspunde pentru infracŃiunile intrinsec legate de realizarea obiectului sau
ori de apărarea intereselor sale sau pentru cele „în cazul cărora faptele
concrete demonstrează că au fost comise în contul sau".
Legiuitorul circumscrie deci două categorii de infracŃiuni pentru
care poate fi angajată răspunderea penală a unei persoane juridice:
1) infracŃiuni comise de însăşi persoana juridică în cadrul
activităŃilor vizând realizarea obiectului ori apărarea intereselor sale.

_____________________________
40
Streteanu Florin, Radu ChiriŃă, Răspunderea penală a persoanei
juridice. Editura Rosetti, 2002.
201
S-a considerat că este necesară o legătură intrinsecă între comiterea
infracŃiunii şi realizarea obiectului de activitate al persoanei juridice,
răspunderea acesteia neputând fi antrenată pentru fapte comise de
persoane care doar au profitat de cadrul juridic sau material oferit de
persoana juridică pentru a comite o infracŃiune în interesul lor personal. în
această categorie intră cel mai adesea infracŃiuni la regimul protecŃiei
muncii, infracŃiuni la protecŃia mediului, infracŃiuni economice etc.
2) infracŃiuni comise în contul persoanei juridice.
În dreptul brazilian se prevede că persoana juridică răspunde în
măsura în care infracŃiunea este comisă în interesul ori în beneficiul său.
Prin infracŃiune comisă în interesul persoanei juridice doctrina înŃelege o
infracŃiune prin care societatea obŃine un avantaj, indiferent de natura
acestuia (politica, morală etc), în vreme ce infracŃiunea comisă în
beneficiul entităŃii colective este o infracŃiune prin care persoana juridică
dobândeşte un câştig de natură economică, ce poate consta în obŃinerea
unui profit sau evitarea unei pierderi.
În dreptul olandez imputarea elementului material al infracŃiunii se
realizează pe baza teoriei răspunderii funcŃionale, potrivit căreia actul
unei persoane fizice poate fi atribuit persoane juridice în măsura în care
comportamentul persoanei fizice corespunde unei funcŃii sociale
îndeplinite de persoana juridică respectivă.
Această teorie este corolarul unei îndelungate evoluŃii a
jurisprudenŃei.
În 1945, magazinul Vroom en Dreessman (V&D) a fost urmărit
penal pentru o infracŃiune la regimul preŃurilor comisă prin aceea că în
cadrul său au fost vândute mărfuri cu depăşirea preŃului maxim legal. Cu
toate că în cadrul respectivei societăŃi exista o instrucŃiune a conducerii
prin care se interzicea vânzarea cu depăşirea preŃului legal, instanŃa
supremă a pronunŃat o soluŃie de condamnare a întreprinderii, arătând în
motivare că infracŃiunea a fost comisă de o persoană fizică acŃionând în
serviciul întreprinderii, în limitele competenŃelor sale, în cadrul activităŃii
desfăşurate în întreprindere şi în profitul întreprinderii.
În 1954, printr-o altă decizie (Jzerdraad), instanŃa supremă
olandeză a statuat că răspunderea penală a proprietarului pentru actele
comise de un angajat poate fi antrenată doar dacă proprietarul putea
acŃiona în privinŃa acestor acte hotărând dacă vor avea loc sau nu şi dacă

202
circumstanŃele demonstrează că ele au fost acceptate sau puteau fi
acceptate de către acesta.41
Pe linia acestei jurisprudenŃe se consideră în prezent că o persoană
juridică devine subiect al infracŃiunii atunci când:
a)putea acŃiona asupra comportamentului ilicit în sensul că putea
să-1 interzică sau să-1 reglementeze conform legii;
b) a acceptat acest comportament sau cel puŃin a tolerat astfel de
comportamente în trecut. Acceptare nu presupune în mod necesar un
acord expres, dar trebuie ca actul să fie îndeplinit în cadrul activităŃilor
persoanei juridice.
În dreptul finlandez, răspunderea penală a corporaŃiilor nu este o
răspundere directă, pentru fapta proprie, ci o răspundere indirectă, pentru
fapta altuia. In consecinŃă, strict formal, persoanele juridice nu sunt
considerate a fi comis o infracŃiune, ci răspund pentru fapta comisă de
altcineva.42

_________________________________________________________

41
Vincent Berger, Jurisprudenta CurŃi Europene a Drepturilor Omului,
EdiŃia a IV-a.
42
Streteanu Florin, Radu ChiriŃă, op. cit, 164-167.
203
CAPITOLUL V
CONTRACTE COMERCIALE UTILIZATE
ÎN RELAłIILE DE AFACERI

SecŃiunea 1. Contractul comercial de vânzare-cumpărare -


caracteristici:
* contract legat de producŃia de mărfuri, constituie instrumentul
juridic prin care se realizează circulaŃia mărfurilor,
* este utilizat pentru aprovizionarea cu materii prime, materiale
necesare producŃiei şi pentru desfăşurarea mărfurilor realizate,
* prin mijlocirea acestui contract, mărfurile ajung de la producător
la consumator,
* activitatea comercială se realizează direct prin contractul de
vânzare-cumpărare, şi indirect, prin intermediari, prin contracte de
intermediere: contract de mandat, de comision şi de consignaŃie.
SubsecŃiunea 1. Sediul materiei: Codul Comercial, titlul VI,
Despre vânzare, art. 60-73:
* reglementează aspecte specifice ale vânzării-cumpărării
comerciale, care privesc preŃul vânzării, transferul dreptului de proprietate
şi al riscurilor, consecinŃele nerespectării obligaŃiilor.
*regulile generale ale vânzării-cumpărării comerciale sunt aceleaşi
cu cele ale vânzării - cumpărării civile, fiind reglementate de Codul Civil
în art. 1294-1404.

SubsecŃiunea 2. DefiniŃia vânzării, conform art. 1294 C. Civ.:


„Vinderea este o convenŃie prin care două părŃi se obligă între sine, una a
transmite celeilalte proprietatea unui lucru şi aceasta a plăti celei dintâi
preŃul lui."

204
NoŃiunea şi caracterele juridice ale contractului de vânzare-
cumpărare:
Art. 1294 C. civ. defineşte vânzarea ca fiind „o convenŃie prin care
două părŃi se obligă între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui
lucru şi aceasta a plăti celei dintâi preŃul lui."
Contractul de vânzare-cumpărare este contractul în baza căruia o
persoană, numită vânzător, transferă şi garantează altei persoane, numită
cumpărător, dreptul sau de proprietate asupra unui bun sau alt drept real
ori drept de creanŃă, sau dreptul asupra unei universalităŃi juridice,
cumpărătorul obligându-se în schimb a plăti vânzătorului o sumă de bani,
numită preŃ.
Contractul de vânzare-cumpărare nu poate avea ca obiect drepturi
personale nepatrimoniale şi nici drepturi patrimoniale care au caracter
strict personal, precum nici alte drepturi prevăzute de lege ori rezultate
din acte unilaterale sau convenite prin contracte „intuitu personae".
Din definiŃia dată contractului de vânzare-cumpărare rezultă
caracterele juridice ale acestuia, şi anume: este un contract consensual,
bilateral (sinalagmatic), cu titlu oneros, comutativ şi translativ de
proprietate.

SubsecŃiunea 3. Caractere juridice ale contractului de vânzare-


cumpărare:
1. contract bilateral (sinalagmatic) - dă naştere unor obligaŃii în
sarcina ambelor părŃi
2. contract cu titlu oneros - ambele părŃi urmăresc obŃinerea unor
foloase patrimoniale
3. contract comutativ - existenŃa obligaŃiilor asumate de către
părŃile contractante, cunoscute din momentul încheierii contractului.
4. contract consensual - încheiat prin simplul acord de voinŃă al
părŃilor contractante. Astfel, art. 1295 C. Civ. prevede: „Vinderea este
perfectă între părŃi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător,
în privinŃa vânzătorului, îndată ce părŃile s-au învoit asupra lucrului şi
asupra preŃului, deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preŃul încă nu se va fi
numărat.”

205
5. contract translativ de proprietate.
1. Contractul de vânzare-cumpărare este un contract sinalagmatic
(bilateral) deoarece prin încheierea sa dă naştere la obligaŃii reciproce
între părŃile contractante. Astfel, vânzătorul are obligaŃia să predea lucrul
vândut şi să-1 garanteze pe cumpărător contra evicŃiunii şi pentru viciile
ascunse ale bunului vândut, iar cumpărătorul are obligaŃia să plătească
preŃul convenit şi să preia lucrul.
2. Contractul de vânzare-cumpărare este, prin esenŃa sa, un contract
cu titlu oneros, deoarece ambele părŃi urmăresc anumite interese
patrimoniale, adică primirea unui echivalent (contraprestaŃie) în schimbul
prestaŃiei la care se obligă. Astfel, vânzătorul urmăreşte să primească
preŃul contra echivalent al prestaŃiei sale, iar cumpărătorul urmăreşte să
primească bunul cumpărat în schimbul preŃului convenit.
3.Contractul de vânzare-cumpărare este un contract comutativ,
deoarece existenŃa şi întinderea drepturilor şi obligaŃiilor reciproce sunt
cunoscute de părŃi la încheierea contractului şi nu depind, ca în cazul
contractelor aleatorii, de un eveniment viitor şi incert, care ar face să
existe şanse de câştig şi pierdere pentru oricare din părŃile contractante.
4. Contractul de vânzare-cumpărare este un contract consensual -
deoarece se încheie valabil prin simplul consimŃământ al părŃilor (solo
consensu). Acest lucru este prevăzut expres de art. 1295 alin. 1 C. civ.,
conform căruia „vinderea este perfectă... îndată ce părŃile s-au învoit
asupra lucrului şi asupra preŃului..."
5. Contractul de vânzare-cumpărare este un contract translativ de
proprietate. In principiu, orice contract are ca efect naşterea de drepturi şi
obligaŃii în sarcina părŃilor dacă este vorba de contracte sinalagmatice, sau
doar a uneia dintre părŃi, în contractele unilaterare.
Cât priveşte transmiterea dreptului de proprietate sau al altui drept
(real sau de creanŃă), aceasta prezintă un aspect particular al contractului
de vânzare cumpărare. Deosebit de generarea de drepturi pentru vânzător
şi cumpărător, se produce şi un efect excepŃional constând în transmiterea
unui drept, astfel încât încheierea contractului are drept consecinŃă
transmiterea dreptului de proprietate şi a riscurilor de la vânzător la
cumpărător, dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiŃii:
1. Vânzătorul trebuie să fie proprietarul bunului vândut cu excepŃia
vânzării lucrului celuilalt - iar contractul valabil încheiat.

206
vânzare-cumpărare încheiat cu cumpărătorul care a intrat primul şi de
bună-credinŃă în posesia bunului mobil respectiv, chiar dacă acesta a fost
vândut ulterior altuia.
SubsecŃiunea 4. Formele vânzării internaŃionale
Vânzarea internaŃională cuprinde:
• Contractul de vânzare-cumpărare internaŃională
• Vânzarea prin burse internaŃionale
• Vânzarea prin licitaŃii internaŃionale
• Contractul de vânzare-cumpărare internaŃională
Contractul de vânzare-cumpărare internaŃională constituie princi-
palul instrument juridic prin care se desfăşoară comerŃul internaŃional şi
implicit relaŃiile de afaceri internaŃionale. Pe lângă forma clasică el
cunoaşte şi forme noi, moderne. De aceea, acest tip de contract poate fi
considerat „universal", deoarece schimburile comerciale internaŃionale au
cunoscut o dezvoltare fără precedent, prin intermediul vânzării asigu-
rându-se circulaŃia mărfurilor de la producător la consumator în cadrul
relaŃiilor comerciale şi de afaceri internaŃionale.
Contractul se caracterizează, în principal, prin două elemente: exis-
tenŃa unui element de extraneitate şi caracterul comercial (faptul ca în joc
sunt interese legate strict de comerŃul internaŃional). în privinŃa elemen-
telor de extraneitate, acestea nu pot fi decât cele care prezintă o semni-
ficaŃie sau sunt de o natură deosebită. Sunt considerate astfel criterii
proprii: sediul părŃilor, mişcarea obiectelor vândute, locul încheierii
contractului, locul predării lucrului vândut.
DefiniŃia contractului de vânzare-cumpărare internaŃională:
Contractul de vânzare-cumpărare în comerŃul internaŃional este
actul juridic prin care părŃile vânzător şi cumpărător, având sediile în state
diferite, se obligă ca primul să transfere proprietatea unui bun, iar cel deal
doilea să achite preŃul convenit.
Denumire:
- contract de vânzare-cumpărare, contract de vânzare, contract de
cumpărare, contract de import, contract de export, contract de export-
import etc.
Cu titlu de exemplu, în ConvenŃia de la Haga din 1964, care fără a
defini vânzarea internaŃională, în articolul al doilea precizează că:
208
„PrezenŃa este aplicabilă contractelor de vânzare încheiate între
părŃi, care îşi au sediul, sau în lipsă de sediu, îşi au reşedinŃa obişnuită pe
teritoriul unor state diferite", în fiecare din cazurile exhaustiv arătate de
text.”
Se diferenŃiază de contractul de vânzare intern prin aceea că, pe
lângă elementul comercial ce caracterizează contractele comerciale, apare
caracterul internaŃional dat de elementul de extraneitate (cetăŃenia
părŃilor, sediul, locul încheierii contractului, locul executării). Din această
cauză contractul de vânzare-cumpărare internaŃionala este susceptibil de a
fi guvernat de două sau mai multe sisteme de drept, ridicându-se astfel
problemele legii aplicabile.
ConvenŃia NaŃiunilor Unite asupra contractelor de vânzare
internaŃională de mărfuri de la Viena din 1980 precizează că „se aplică
contractelor de vânzare de mărfuri între părŃi care îşi au sediul în state
[diferite", iar „naŃionalitatea părŃilor" este luată în considerare pentru
aplicarea convenŃiei (art.l). Dacă o parte nu are sediu, reşedinŃa sa
obişnuită îi Ńine locul (art. 10 lit.b);
Opinia general acceptată în doctrină cu privire la conŃinutul noŃiunii
de vânzare a fost aceea că prin vânzare se înŃelege contractul prin care o
parte numit vânzător se obligă să livreze un bun, iar cealaltă parte numită
cumpărător, să plătească preŃul. ConvenŃia de la Viena stabileşte în art.30
şi 53 care sunt obligaŃiile vânzătorului şi respectiv ale cumpărătorului.
Deci, textele convenŃiilor internaŃionale multilaterale întăresc
convingerea că definiŃia dată este corectă şi cuprinde aspectele esenŃiale.
Pe baza acestor texte, ajungem la aceeaşi concluzie, că vânzarea este un
contract încheiat între două părŃi prin care una din ele numită vânzător se
obligă să predea celeilalte o marfă şi să-i transmită proprietatea, în
schimbul unui preŃ plătit de cealaltă parte numită cumpărător.
În privinŃa legii aplicabile contractului de vânzare internaŃională,
Lex contractus va cârmui: interpretarea contractului, drepturile şi
obligaŃiile părŃilor, existenŃa şi validitatea contractului şi elementele sale,
inclusiv formarea contractului (oferta şi acceptarea), condiŃiile de
validitate, legalitatea plăŃii, a mijloacelor şi modalităŃilor de plată. Lex
contractus poate fi stabilită de părŃi conform lex voluntatis sau va fi
determinată pe baza regulilor dreptului internaŃional, iar în cazul statelor
Uniunii Europene semnatare ale convenŃiei comunitare, va fi aplicat art.4

209
din ConvenŃia de la Roma din 1980 privitoare la legea aplicabilă
obligaŃiilor contractuale.
Obiectul contractului
Obiectul contractului de vânzare-cumpărare îl constituie marfa
vândută, ConvenŃia de la Viena din 1980 utilizează noŃiunea de marfă
începând chiar cu titlul ei. Acest fapt a fost criticat în literatura de specian
litate pe motiv că noŃiunea de marfă este nejuridicâ şi nu permite rea-
lizarea distincŃiilor necesare între bunurile mobile corporale şi bunurile
imobile, respectiv între bunurile mobile corporale şi bunurile mobile
incorporale.
În comentariul asupra textului ConvenŃiei de la Viena, Secretariatul
ONU a arătat, în termeni neechivoci, că art. 1 se aplică vânzărilor de
bunuri corporale. în dreptul afacerilor, prin marfă se înŃelege un bun
mobil, evaluabil în bani, susceptibil să formeze obiectul unor tranzacŃii
comerciale.
Determinarea obiectului contractului este importantă fiind legata
strict de natura mărfurilor şi în funcŃie de aceasta stabilirea parametrilor
calitativi. Astfel la mărfurile fungibile obiectul se stabileşte prin parametri
calitativi şi cantitativi, iar la bunurile nefungibile se determină prin
elemente precise şi amănunŃite.
Efectele contractului de vânzare internaŃională de mărfuri
În practica comercială pentru această noŃiune se mai foloseşte şi
denumirea de executare sau derulare a contractului. Este posibil să se
aplice dreptul roman, dreptul comercial (intern), sau dispoziŃiile unifor-
me, cum ar fi cele din ConvenŃia de la Viena din 1980 care reprezintă un
cadru legal al vânzărilor internaŃionale, dacă ambele părŃi sunt parte la
convenŃie, şi de altfel este şi situaŃia multora din statele lumii, inclusiv
pentru România care a ratificat această convenŃie.
Mai sunt aplicabile normele legii romane de drept internaŃional
privat şi legile altor state sub aspectul dreptului aplicabil potrivit normelor
de drept internaŃional privat.
Dar multe din contractele de vânzare se încheie pe baza de condiŃii
generale, iar în privinŃa efectelor contractului se indică tipul de vânzare pe
care-1 încheie, referindu-se la clauzele Incoterms. (Vânzarea GIF, FOB
etc).

210
Transmiterea proprietăŃii si a riscului
Cu privire la acest aspect există mai multe sisteme (reglementări
iiferite de la stat la stat).
Momentul încheierii contractului constituie punctul de plecare al
tuturor efectelor pe care acesta urmează să le producă. Astfel, în unele
sisteme de drept efectele reale ale contractului se realizează în momentul
acordului dintre părŃi, în contractele care au ca obiect transmiterea
proprietăŃii, constituirea sau transmiterea unui drept real, proprietatea sau
dreptul real respectiv se transmite şi se dobândeşte ca efect al
consimŃământului părŃilor, deşi remiterea bunurilor nu a avut loc. Tot din
acest moment, riscurile pierderii fortuite a lucrului (obiect al contractului)
trece la dobânditor, fiindu-i aplicabilă regula res perii domino.
În dreptul român regula este cea stabilită de Codul civil în art. 1295,
este facultativă, deci părŃile pot deroga de la dispoziŃiile ei.
Deşi reglementări diferite le putem grupa (după momentul în care
se transmite proprietatea şi implicit riscurile) în două situaŃii:
• Proprietatea se transmite în momentul realizării acordului de
voinŃă (în acest sens codul civil francez, italian, polonez etc.)
• Proprietatea se transmite în momentul predării mărfii vândute
(Codul civil german B.G.B., austriac, spaniol, grec, olandez etc.)
În practica comercială internaŃională, prin recurgerea la contractele
tip şi la clauzele Incoterms, se simplifică foarte mult situaŃia, în sensul că
momentul transmiterii riscului şi al proprietăŃii va fi stabilit prin acord, de
către părŃi.
Transmiterea proprietăŃii şi transmiterea riscurilor pot reprezenta
momente diferite, nu este obligatoriu ca ele să fie tratate în bloc, dar
pentru aceasta părŃile trebuie să stipuleze, în mod clar, în contractul lor,
intenŃia pe care o au privind considerarea a două momente distincte,
independente.
De aceea, în absenŃa unei clauze exprese, transferul riscurilor este
supus lui lex contractus. în argumentarea acestui punct de vedere se poate
invoca Legea aplicabilă vânzărilor cu caracter internaŃional de bunuri
mobile corporale (art.5 pct.3) şi Legea aplicabilă transmiterii proprietăŃii
în cazul vânzării cu caracter internaŃional de bunuri mobile corporale,
semnată la Haga în 1958 (15 aprilie).
Art. 89 din aceeaşi lege prevede că vânzarea va fi supusă legii
statului în care vânzătorul are, la data încheierii contractului, după caz,
211
domiciliul, sau în lipsă reşedinŃa, ori fondul de comerŃ, sau sediul social.
Prin excepŃie vânzarea comercială va fi supusă legii statului în carei
cumpărătorul are fondul de comerŃ sau sediul social, dacă:
• Negocierile au fost purtate şi contractul a fost încheiat de către
părŃi prezente în acel stat, sau
• Contractul prevede, în mod expres, că vânzătorul trebuie sâ
execute obligaŃia de livrare a mărfii în acel stat
în cazul licitaŃiilor şi vânzărilor la bursă sau târguri contractul este
supus legii statului unde are loc încheierea contractului. Dacă legea
statului pe teritoriul căruia se organizează licitaŃia, bursa sau târgul1
permite părŃilor să-şi desemneze o lege aplicabilă, atunci aceştia vor
desemna legea pe care o doresc să le guverneze contactul.

A. ObligaŃiile vânzătorului
În temeiul contractului de vânzare internaŃională, vânzătorul are!
următoarele obligaŃii principale:
• Predarea mărfii
• Transmiterea proprietăŃii asupra acesteia
• Remiterea documentelor referitoare la marfa (documentaŃia tehnică)
• Conformitatea mărfurilor cu stipulaŃiile clauzelor contractului
Referitor la prima şi cea mai importantă obligaŃie, predarea mărfii
vândute, important este termenul livrării care trebuie să fie determinat sau
cert ori determinabil sau indicativ: locul predării care de obicei este locui
convenit prin contract, în raport de condiŃia de livrare; şi desigur răspun-
derea pentru neexecutarea obligaŃiei de predare, situaŃie în care
cumpărătorul are două posibilităŃi legale:
1. să ceară executarea în continuare a contractului
2. să declare rezoluŃia contractului
Exonerarea de răspundere. In situaŃia când neexecutarea obligaŃiei
de predare se datorează unui caz de forŃă majoră.
Referitor la obligaŃia vânzătorului privind conformitatea mărfurilor
cu stipulaŃiile clauzelor contractului, marfa livrată trebuie să posede
calităŃile şi particularităŃile prevăzute expres sau tacit în contract (confor-
mitatea mărfii), fără defecte sau vicii. Desigur, marfa trebuie livrată în
cantitatea stabilită în contract.

212
B. ObligaŃiile cumpărătorului
Cumpărătorul are două obligaŃii principale:
1. Plata preŃului
2. Luarea în primire a bunurilor

1. Plata preŃului
ObligaŃia cumpărătorului de a plăti preŃul cuprinde pe aceea de a
Lua toate măsurile şi a îndeplini formalităŃile necesare prevăzute în
contract şi lege spre a permite plata preŃului.
PreŃul este cel contractual, determinat direct sau implicit prin
referire sau prin dispoziŃie care să permită determinarea lui. în situaŃia în
care contractul de vânzare a fost valabil încheiat, fără însă ca preŃul
mărfurilor să fi fost fixat în contract, în mod expres ori implicit printr-o
dispoziŃie care să permită determinarea lui, se consideră că părŃile s-au
referit (fără a exista o altă stipulaŃie contrară) la preŃul din momentul
încheierii contractului; dacă preŃul a fost stabilit în funcŃie de greutatea
mărfurilor, atunci preŃul va fi determinat după greutatea netă.
ConvenŃia NaŃiunilor Unite asupra contractelor de vânzare
internaŃională de mărfuri de la Viena din 1980, la care şi România este
parte şi care constituie dreptul comun în materie, precizează în art.53
ObligaŃiile cumpărătorului „cumpărătorul trebuie să plătească preŃul pentru
mărfuri şi să le preia aşa după cum a fost stabilit în contract sau prezenta
convenŃie". Art. 54 „ObligaŃia cumpărătorului de a plăti preŃul include
îndeplinirea tuturor formalităŃilor care sunt cerute de contract sau de lege şi
ilte reglementări privind plata ce urmează a fi făcută." De asemenea
vânzătorul va fi obligat să suporte orice cheltuială suplimentară determinată
de schimbarea sediului ce a avut loc după încheierea contractului.

• Vânzarea prin burse internaŃionale


Vânzarea prin burse - bursa este o piaŃă unde se întâlnesc
comercianŃii pentru a încheia afaceri pe bază de cerere şi ofertă .
OperaŃiunile la bursă se încheie fie pentru mărfurile care nu sunt prezente,
fie pentru mărfurile viitoare. La bursă se vând, de regulă, produsele
fungibile, hârtiile de valoare şi valutele.
Astfel, bursele se împart în:
 burse de mărfuri (comerŃ) şi
 burse de valori (de efecte şi de devize).
213
FuncŃiile bursei - Bursa constituie o piaŃă principală pentru unele
mărfuri sau valori;
 facilitează încheierea rapidă a tranzacŃiilor;
 asigură acoperirea din timp a nevoilor de materii prime;
 permite transmiterea sau divizarea riscurilor;
 înlesneşte realizarea operaŃiunilor speculative;
 influenŃează nivelul preŃurilor care se formează în afara burselor;
 reprezintă un izvor de informaŃii cu caracter economic şi juridic.
Clasificare burselor:
1. în funcŃie de varietatea tranzacŃiilor sunt burse generale şi de
specializare;
- Din punct de vedere al obiectului:
burse de mărfuri sau comerŃ şi
burse de valori;
- Din punct de vedere al formei de organizare sunt:
burse private şi
burse organizate de stat;
2. In funcŃie de admiterea participanŃilor sunt:
/burse la care participarea nu este limitată şi se face prin bilete şi /burse la
care participarea este permisă numai membrilor. Bursele sunt conduse de
către un comitet care exercită următoarei! prerogative:
♦ menŃinerea ordinei la bursă;
♦ supravegherea respectării uzanŃelor şi regulamentului bursei;
♦ reprezintă bursa faŃă de terŃi;
♦ îndeplineşte sarcinile curente.
La bursă preŃurile se numesc cotaŃii sau cursuri. Mărfurile sau
efectele de comerŃ trebuie înscrise oficial la bursă de un comitet specia
care stabileşte şi cotaŃia minimă a operaŃiunii. TranzacŃiile se încheie prih
strigările publice de ofertă şi cerere ale agenŃilor oficiali şi sunt perfectate
ulterior în formă scrisă.
In bursă exista două tipuri de operaŃiuni:
 de bani lichizi (cash) şi
 operaŃiuni la termen.

214
• Vânzarea prin licitaŃii naŃionale sau/şi internaŃionale
Vânzarea prin licitaŃii - caracteristici:
în raport cu bursele, licitaŃiile prezintă unele caracteristici în sensul
că:
 mărfurile sau mostrele se găsesc la locul unde se desfăşoară
licitaŃia şi
 programul de funcŃionare a licitaŃiei nu este continuu.
Clasificarea licitaŃiilor - se face pe mai multe criterii în funcŃie de:
- posibilitatea de participare licitaŃiile pot fi:
 deschise sau
 închise;
- poziŃia sau calitatea organizatorilor licitaŃiile pot avea:
forma licitaŃiilor de mărfuri pentru vânzare sau cumpărarea de
 produse, instalaŃii,
 forma atribuirii de lucrări de construcŃii.
LicitaŃia pentru vânzarea de mărfuri sau produse pentru
export - se instituie de către producători, vânzători sau persoane
Specializate.
În unele state funcŃionarea licitaŃiilor este supravegheată de către
stat, participând la desfăşurarea licitaŃiei şi autorităŃi. Pregătirea licitaŃiei
presupune efectuarea unei publicităŃi prin publicarea de anunŃuri în presă,
prin trimiterea de cataloage, prospecte sau invitaŃii persoanelor interesate.
Cumpărătorii pot participa la licitaŃii personal sau prin agenŃi.Înaintea
începerii licitaŃiei, participanŃii trebuie să depună o garanŃie bancară
numită cauŃiune. Există două tehnici de licitare:
- Tehnica preŃului crescător unde vânzarea are loc pe bază de
strigări, iar marfa se atribuie celui care oferă preŃul mai mare;
- Tehnica preŃului descrescător care se realizează prin comunicarea
preŃului maxim, care în mod treptat este redus, până se anunŃă o ofertă,
marfa atribuindu-se celui care licitează, primul.
LicitaŃia pentru cumpărarea de produse, instalaŃii şi atribuirea Ue
lucrări de construcŃii - conferă o serie de avantaje:
asigură obŃinerea unui număr mare de oferte;
facilitează luarea unor decizii obiective şi rentabile;
contribuie la cunoaşterea pieŃelor externe.
LicitaŃiile de import se pot desfăşura în două feluri:
215
- licitaŃii obişnuite;
- supralicitaŃiile.
Ofertele depuse se deschid la data fixată, printr-o procedura
publică, în cadrul căreia se comunică numele participanŃilor şi valoarea
ofertelor. Adjudecarea licitaŃiei se constată printr-un proces verbal în baza
căruia comisia de adjudecare anunŃă participanŃilor hotărârea luată şi sd
comunică în scris firmei care a obŃinut comanda data până la care se va
încheia contractul.

SecŃiunea 2. Contractul de mandat comercial


SubsecŃiunea 1. Prezentare generală:
Contractul de mandat comercial - este contractul în temeiul
căruia o persoană (mandatarul) se obligă să încheie în numele şi pe seamd
altei persoane care a dat împuternicirea (mandantul) anumite acte juridice
care pentru mandant sunt acte de comerŃ.

SubsecŃiunea 2. DefiniŃie:
Mandatul comercial poate fi definit ca fiind contractul prin care c
persoană fizică sau juridică numita mandatar se obligă către o altl
persoană numită mandant să îndeplinească însărcinarea primită în numek
şi în contul acestuia. Iată deci că trăsătura esenŃiala este faptul c?
mandatarul nu îndeplineşte operaŃiunile de comerŃ în numele său, deşi îr
cele mai frecvente cazuri, este un comerciant, ci în numele şi în contu
mandantului.

SubsecŃiunea 3. Analiză comparativă între mandatul civil şl


mandatul comercial
Contractul de mandat comercial a cunoscut o judicioasă1
reglementare în dreptul român, fiind preluat din dreptul civil al stateloi
moderne; pe măsură ce relaŃiile comerciale şi de afaceri s-au intensificat,
iar reprezentarea în afaceri a devenit o necesitate vitală (instituŃia mandal
tului din dreptul civil a fost împrumutată de dreptul comercial şi dq
dreptul afacerilor, care se deosebeşte de prima nu prin structura, ci prin
funcŃia sa.)
Spre deosebire de mandatul civil, cel comercial se caracterizează1
printr-o serie de elemente proprii:

216
- dacă în dreptul civil mandatul poate fi legal, juridic sau
convenŃional, mandatul comercial, în toate cazurile, se naşte numai în
urma unei convenŃii (contract), prin care se stabilesc limitele lui;
- mandatul comercial este întotdeauna un contract cu titlu oneros,
mandantul având obligaŃia să retribuie, de regulă, sub forma procentuală
Hsupra volumului afacerilor încheiate, serviciile mandatarului;
- mandatul comercial dat pentru o anumită operaŃie comercială
implică împuternicirea mandatarului de a face toate actele necesare
Executării ei (indiferent dacă părŃile au prevăzut sau nu expres această
Împuternicire în contractul încheiat); cu alte cuvinte, în cadrul activităŃii
sale, mandatarul se bucură de independenŃă angajând pe mandant peste
prevederile mandatului expres primit, dacă asemenea acte sunt necesare
îndepUnirii în bune condiŃii a afacerii care i s-a încredinŃat;
- dacă potrivit dreptului civil revocarea mandatului se poate face
de către mandant ad nutum, mandatul comerciali fiind fundamental pe un
interes comun, nu poate, potrivit practicii şi doctrinei, să fie revocat
unilateral, decât dacă se dovedesc motive întemeiate; în caz contrar,
revocarea fiind socotită ca un abuz de drept, cel vinovat poate răspunde
pentru daunele provocate părŃii lezate.

SubsecŃiunea 4. Drepturi şi obligaŃii mandatar/mandant:


- Mandatarul trebuie: să exercite mandatul; să-şi îndeplinească
obligaŃia cu bună credinŃă şi diligenta unui bun proprietar; să aducă la
cunoştinŃa terŃului împuternicirea sub care lucrează; să Ńină mandantul la
curent cu executarea mandatului.
- Mandantul trebuie: să pună la dispoziŃia mandatarului
mijloacele necesare executării mandatului; să-i plătească remuneraŃia
datorată; să-i restituie cheltuielile efectuate de mandatar pentru executarea
mandatului.
Mandatarul poate fi un agent, un reprezentant sau un curier.
încetarea mandatului: Mandatul comercial încetează:
• prin revocarea mandatului de către mandant;
• prin renunŃarea mandatarului la mandat,
• prin moartea uneia dintre părŃi,
• prin interdicŃia sau lichidarea judiciară a uneia dintre părŃi.

217
SubsecŃiunea 5. Contractul de agency - varianta anglo-saxonă a
mandatului comercial
În dreptul anglo-american, nu există o reglementare a contractului
de mandat comercial sau a contractului de comision, instituŃia interme-
dierii se realizează pe baza contractului de agency, atunci când are loc a
înŃelegere numită agreement.
În mod curent, prin agency se înŃelege raportul juridic care ia
naştere şi în virtutea căruia o persoana numită the agent acŃioneazăi
încheind anumite acte juridice sau îndeplinind prestaŃii materiale, dul
împuternicirea unei alte persoane numită the principal. Precizăm că
reprezentarea nu este de esenŃa contractului de agenŃie, ci de natura lui.
Prin acest contract o persoană numită agent, se obligă să acŃionezd
în contul unei alte persoane, numită principal sau patron.
Contractul de agency (agenŃie) se încheie prin acordul părŃilor sau
poate fi rezultatul unei prezumŃii legale, stabilite în favoarea terŃilor.
Agentul îndeplineşte acte juridice şi prestaŃii materiale sub controlul
principalului.
El acŃionează pe seama sau în interesul principalului, în baza unei|
împuterniciri, numite authority. Aceasta împuternicire poate fi reală saul
aparentă.
În funcŃie de controlul pe care-1 are principalul, agentul poate fi
agent-servant sau independent contractor-agent.
În afară de câteva cazuri de speŃă, în care purtarea agentului lasă să
se vadă că a lucrat pe contul lui, practica judiciară engleză admite însă
întotdeauna dovada - chiar în lipsa oricărei menŃiuni în acest sens - că un
contract a fost încheiat de către una din părŃi în calitate de agent al unei
terŃe persoane, fie în numele şi pentru aceasta, fie numai în contul ei.
InstituŃia agency se caracterizează prin următoarele trăsături
proprii:
• poate lua naştere prin convenŃia părŃilor sau ca rezultat al unei
prezumŃii legale, aşa cum se întâmplă în cazul în care comandantul unei
nave vinde unele mărfuri perisabile pentru a salva valoarea lor, în contul
proprietarului;
• în funcŃie de starea de dependenŃă a agentului faŃă de principal,
respectiv al controlului pe care îl exercită acesta din urmă, primul poate fi
agent-servant sau independent contractor agent;

218
• agentul se obligă să acŃioneze pentru principal, noŃiune în care se
include atât efectuarea de acte juridice, cât şi prestarea unor servicii
manuale (manual service);
• ca şi în cazul mandatului sau comisionului, agent poate fi atât o
persoană fizică, cât şi una juridică, având facultatea ca prin acŃiunile sale
să creeze în sarcina principalului răspunderi contractuale.
Raporturile juridice de agency au o mare răspândire în domeniul
comerŃului internaŃional şi iau naştere, de regulă, din contracte de agenŃie,
în care se regăsesc elemente ale mai multor instituŃii de drept printre care:
reprezentarea, mandatul, contractul de muncă, contractul de antrepriză,
gestiunea de afaceri etc.
în afara contractului, raportul de agency mai poate lua naştere şi
dintr-o singură înŃelegere (agreement), fără „consideration" (contra-
prestatie), fapt care înseamnă că acŃiunea întreprinsă de agent este
gratuită.
Ca şi în cazul contractului de reprezentare, agenŃii pot fi: general-
agent şi special-agent (care este împuternicit să efectueze numai anumite
acte şi, de regulă, fără continuitate).
În cadrul unui raport de agency împuternicirea pe care principalul o
dă agentului de a-1 reprezenta poarta numele de authority, iar actul prin
care se acordă această împuternicire se numeşte authorization, act care
corespunde în dreptul nostru cu procură.
Contractul de agency (de agenŃie) îndeplineşte funcŃiile atât ale
mandantului, cât şi ale comisionului, principalele obligaŃii ale părŃilor
fiind următoarele:
- agentul are obligaŃia să acŃioneze potrivit promisiunii făcute;
- el trebuie să livreze numai în interesul principalului şi să respecte
instrucŃiunile primite;
- în cazul în care este plătit, el are obligaŃia de a depune o anumită
competenŃă şi diligentă;
- principalul este Ńinut să furnizeze agentului informaŃii necesare şi
să plătească suma stabilită pentru serviciile prestate;
- pentru serviciile efectuate de agent, în limitele împuternicirii sale,
principalul are o răspundere atât contractuală, cât şi una delictuală. In
ceea ce privesc delictele civile, principalul răspunde numai pentru actele
comise de un agent-servant.

219
AgenŃii comerciali care lucrează pe baza contractului de agency
sunt brokerii şi factorii.
Brokerul este un agent comercial care-şi desfăşoară activitatea în
numele principalului. Ca reprezentant al acestuia, el încheie tranzacŃii
comerciale tară a avea posesia şi controlul bunurilor negociate.
Firmele de brokeri asigură desfacerea mărfurilor, oferă garanŃia
executării ordinelor primite, calitatea corespunzătoare a mărfurilor şi
finanŃarea tranzacŃiilor efectuate şi în schimbul unei taxe suplimentare
garantează şi realizarea tranzacŃiei.
(Bursa1 are un local propriu în care se reunesc, cu regularitate, la
intervale de timp scurte, de obicei zilnic, reprezentanŃii comerŃului şi ai
băncilor, precum şi alte persoane participate la afaceri - agenŃii de bursă -
care potrivit dreptului anglo-american sunt numiŃi brokeri (cei care
lucrează în contul unei firme, jobberi, numiŃi astfel cei ce lucrează pe cont
propriu; potrivit dreptului francez asemenea agenŃi se numesc courtieri,
iar la bursele germane borsenmakler).
In Anglia şi Statele Unite brokerii formează asociaŃii comerciale
după mărfurile pe care le intermediază; aceste firme asigură desfacerea dc-
mărfuri (societăŃi comerciale pentru materii prime cum ar fi lemnul,
cauciucul etc.)
Factorul este un intermediar care lucrează în nume propriu, la fel c?
şi comisionarul. Activitatea sa constă în vânzarea bunurilor încredinŃate
de principal; asupra acestor bunuri factorul are un drept de posesie şi
control, iar vânzarea produce efecte asupra terŃilor de bună-credinŃă.
autorizarea proprietarului fiind prezumată.

SecŃiunea 3. Contractul de comision


SubsecŃiunea 1. Prezentare generală:
Contractul de comision este o formă de intermediere mult utilizată
într-o serie de domenii comerciale, fiind reglementată de codurile comer-
ciale ale statelor care au adoptat sistemul francez şi cel de common-law.
Comisionul este un contract prin care o persoană, numită
comisionar, se obligă, din însărcinarea altei persoane numită comitent, să
efectueze operaŃiuni comerciale încheind acte juridice.

______________________________________

1
A se vedea capitolul consacrat burselor de mărfuri şi valori
220
Contractul de comision reprezintă o formă comercială a
Reprezentării şi se poate încheia în două forme:
a) comisionarul să lucreze în nume propriu, dar în contul
comitentului;
b) comisionarul să acŃioneze în numele comitentului.
Comisionul comercial are următoarele trăsături:
- existenŃa relaŃiilor de mandat în raporturile dintre comisionar şi
comitent;
- comisionarul care a lucrat în numele comitentului apare ca un
adevărat mandatar fără a stabili raporturi juridice între el şi terŃ;
- comisionarul care a acŃionat în nume propriu, are calitatea de
parte în raportul perfectat cu terŃul, garantând executarea contractului;
- privilegiul comisionarului asupra bunurilor încredinŃate ca o
garanŃie a creanŃelor împotriva comitentului.
în practica comerŃului internaŃional, contractul de comision este
folosit în vânzarea-cumpărarea de mărfuri, în domeniul transporturilor şi
în operaŃiunile asupra valorilor imobiliare.
Comisionarul este acea persoană care are sarcina de a vinde sau de
a cumpăra anumite mărfuri. El poate avea sediul în Ńara exportatoare sau
importatoare. Mărfurile nu pot fi valorificate de comisionar decât în
condiŃiile stabilite prin contract. PărŃile, prin acordul lor, fixează o limită
de preŃ, conform intereselor lor. Ca măsură de siguranŃă împotriva
eventualelor riscuri, comitentul poate înscrie în contract clauze privind
garantarea stocului de mărfuri din depozitul din străinătate şi decontarea
sumelor încasate din valorificarea mărfurilor. Dacă valorificarea
mărfurilor se poate face şi pe credit, comisionarul va răspunde şi de
achitarea ratelor de către cumpărător. In atare caz el are dreptul la o sumă
suplimentară numită delcredere.
Trăsătura esenŃială a contractului de comision, care îl
deosebeşte de contractul de mandat, constă în faptul că acel comisionar
efectuează operaŃiunile comerciale încheind actele juridice în numele său,
dar în contul comitentului. Ca şi la contractul de mandat, contractul de
comision prezumă existenŃa a două persoane: comitentul - persoana
reprezentată: comisionarul - persoana care reprezintă pe comitent şi are
calitatea de comerciant independent.
OperaŃiunile de comision fac obiectul activităŃii comerciale a unor
firme proprii comerciale. Comisionarul poate avea sediul său fie în Ńara
221
exportatoare, fie în Ńara importatoare; el poate primi însărcinări din partea
comitentului, fie ca să vândă, fie ca să cumpere anumite mărfuri.
OperaŃiunile de vânzare-cumpărare nu constituie unicul obiecl
de activitate al comisionarului; această formă de intermediere cunoaşte o
răspândire deosebită şi în domeniul expediŃiilor şi transportului interna-
Ńional. Complexitatea unor asemenea operaŃiuni a impus specializarea
acestei activităŃi pe plan internaŃional, funcŃionând redutabile firme de
expediŃii şi transport care activează în baza contractului de comisioa
încheiat, de regulă, cu expeditorii mărfurilor.
Lucrând în nume propriu operaŃiunile de intermediere datorită
reprezentării indirecte a comitentului pot rămâne secrete; operaŃiunea
poate fi perfect încheiată fără ca vânzătorul iniŃial şi cumpărătorul final să
se cunoască. Această trăsătură proprie contractului de comision implică o
răspundere mai mare a comisionarului, faŃă de cea a mandatarului; în
cazul în care comisionarul se constituie printr-o clauză specială garant al
terŃei persoane cu privire la executarea contractului perfectat, răspunderea
din convenŃia de încredere, astfel încheiată, operează ca orice răspundere
contractuală, comitentul fiind apărat de riscurile care pot decurge din
executarea necorespunzătoare a tranzacŃiei respective.
Din faptul că orice comisionar lucrează în nume propriu mai rezultă
o caracteristică specifică acestui contract: comisionarul este parte în
contractul încheiat cu terŃa persoană, având o garanŃie constituită din
privilegiul pe care îl are asupra mărfurilor deŃinute în contul comitentului.
Aşa cum se remarcă în literatura de specialitate, prin funcŃiile sale
contractul de comision corespunde unor exigenŃe ale comerŃului interna-
Ńional:
• Prin privilegiul pe care îl are comisionarul asupra mărfurilor
aparŃinând comitentului, se realizează o garanŃie a creanŃelor pe care le-ar
putea avea asupra acestuia din urmă;
• Prin menŃinerea comisionarului în contractul încheiat cu parti-
ciparea lui ca intermediar, se garantează executarea acestuia; ambele
funcŃii contribuie deci la întărirea creditului - element central al opera-
Ńiunilor comerciale contemporane.
• Contractul de consignaŃie -formă particulară a contractului de
comision
Adeseori, condiŃiile pieŃei necesită ca, îndeosebi, comisionarul din
Ńara importatoare să dispună de un stoc din mărfurile cu vânzarea cărora
222
este însărcinat. în acest caz, comisionarul devine consignatar, iar
comitentul care-i trimite mărfurile se numeşte consignant. Prin crearea de
depozite de consignaŃie se tinde la accelerarea desfacerii, deoarece
comisionarii-consignatari din Ńara importatoare au o reŃea proprie de
desfacere.
Contractul de consignaŃie, ca formă particulară a contractului de
comision, este reglementat de legislaŃia comercială cu scopul de a apăra
interesele consignantului, de a-i asigura dreptul de proprietate asupra
mărfurilor pe care le-a expediat, până în momentul vânzării lor, iar după
aceea asupra contravalorii lor.
In contractul de consignaŃie se stabileşte valoarea şi sortimentul
mărfurilor, modul de comercializare şi, în funcŃie de vânzările efectuate,
comisionul. Pentru a se apăra de pierderi, consignantul îşi rezervă dreptul
de proprietate asupra mărfurilor, până în momentul vânzării lor şi chiar
până la încasarea şi depunerea sumelor în contul său.
Concluzii privind consignaŃia ca formă specifică a comisionului
*Uneori cerinŃele pieŃii impun ca, în Ńara importatoare,
comisionarul să primească în depozit mărfuri în consignaŃie, devenind
astfel consignatar, iar comitentul devenind consignant.
*Contractul de consignaŃie este reglementat ca o formă particulară a
contractului de comision.
*Prin contractul de consignaŃie se urmăreşte accelerarea desfacerii
şi apărarea intereselor consignatarului.
* Consignatarul îşi rezervă întotdeauna dreptul de proprietate
asupra mărfurilor trimise, până în momentul vânzării sau depunerii în
cont a contravalorii mărfii.

SubsecŃiunea 2. DefiniŃie - reglementarea comisionului: art. 405


C. corn.
„Comisionul are ca obiect tratarea de afaceri comerciale de către
comisionar în socoteala comitentului. Intre comitent şi comisionar există
aceleaşi drepturi şi obligaŃiuni ca între mandant şi mandatar [...]", cu
deosebirile stabilite în cod.
„Comisionarul este direct obligat către persoana cu care a
contractat, ca şi cum afacerea ar fi fost a sa proprie."

223
* DefiniŃie sintetică: Comisionarul, se obligă pe baza împuter
nicirii celelalte părŃi, comitent, să încheie anumite acte de comerŃ, în
nume propriu, dar pe seama comitentului, în schimbul unei remuneraŃii,
numită comision"

SubsecŃiunea 3. Caractere juridice ale contractului de comision:


1. contract bilateral (sinalagmatic) - dă naştere la obligaŃii în
sarcina comisionarului şi comitentului,
2. contract cu titlu oneros - prin încheierea contractului, ambele
părŃi urmăresc realizarea unui folos patrimonial,
3. contract consensual - ia naştere prin simplul acord de voinŃă al
părŃilor semnatare.
Sinteza contractului de comision:
* în relaŃiile comerciale mandatul apare, de multe ori, ca un
procedeu tehnic prea riguros,
* presupune cunoaşterea de către terŃi a persoanei mandatului,
precum şi limitele împuternicirii date de acesta mandatarului,
* este un contract de mandat fără reprezentare sau cu o reprezentare
indirectă,
* contractul de comision - este contractul prin care o parte
(comisionarul) se obligă în baza împuternicirii celeilalte părŃi (comitentul)
să încheie acte de comerŃ în nume propriu, dar pe seama comitentului sau
în numele comitentului, în schimbul unei remuneraŃii (comision).
Comitentul pe lângă comisionul stabilit trebuie să-i restituie comisio
narului şi cheltuielile făcute în îndeplinirea însărcinării primite.
* încetarea contractului de comision:
Contractul de comision încetează:
* prin revocarea împuternicirii;
* prin renunŃarea la împuternicirea primită,
* prin moartea uneia dintre părŃi
* interdicŃia sau lichidarea judiciară a uneia dintre părŃi.

SecŃiunea 4. Contractul de cont curent


Conform acestui tip de contract, părŃile se înŃeleg ca, în loc să achite
separat şi imediat creanŃele lor reciproce, izvorâte din prestaŃiile făcute de

224
către una către cealaltă, lichidarea să se facă la un anumit termen, prin
achitarea soldului de către partea care va fi debitoare.
PărŃile contractante se numesc corentişti, iar prestaŃiile pe care le
fac se numesc remize sau rimese şi constau în operaŃiuni prin care o parte
pune la dispoziŃia celeilalte părŃi o valoare patrimonială de orice fel,
urmând ca suma cuvenită transmiŃătorului să fie depusă în cont curent.
Rimesa poate consta în:
• sumă de bani efectiv plătită;
• orice titlu de credit remis (cambie, bilet de ordin, CEC, ordin de
plată etc.) şi
• orice credit concedat (ex: preŃul datorat ca urmare a unei vânzări
de mărfuri)
Rimesele sunt facultative: un corentist nu poate obliga pe celălalt
să-i facă rimese, dar este firesc ca rimesele reciproce să existe deoarece
contractul de cont curent nu este un contract de împrumut (propriu-zis), ci
un contract de rezultat, accesoriu, conex cu unul sau mai multe acte
obiective de comerŃ.
Contractul de cont curent poate fi încheiat:
- între un comerciant angrosist şi unul detailist pentru toată seria
continuă de vânzări comerciale intervenite între ei;
- între un comerciant şi un comisionar;
- între un comerciant şi reprezentantul său etc.
SubsecŃiunea 1. Sediul materiei: art. 3 Cod comercial nu enumera
contractul de cont curent printre actele de comerŃ obiective, reglementarea
fiind consacrată în art. 370-373, după cum urmează:
ART. 370: „Contractul de cont curent produce:
1) Strămutarea proprietăŃii valorilor înscrise în contul curent asupra
primitorului lor, prin aceea ca el le trece în debitul său, şi novaŃiunea
obligaŃiunii de mai înainte între acela care a trimis valorile şi primitorul
lor. înscrierea însă în contul curent a unui efect de comerŃ sau a unui alt
titlu de credit e presupusă făcută sub „rezerva încasării";
2) CompensaŃiunea reciprocă între părŃi, până în concurenta
debitului şi a creditului, respectiv la încheierea socotelei, cu rezerva platei
diferenŃei;
3) Curgerea de dobânzi pentru sumele trecute în contul curent în
debitul primitorului, de la data înscrierii.
225
Dobânzile sunt cele comerciale şi se socotesc pe zi, dacă părŃile nu
s-au învoit altfel.
ART.371
ExistenŃa contului curent nu exclude drepturile de comision şi plata
cheltuielilor pentru afacerile însemnate în contul curent.
ART. 372
încheierea contului curent şi lichidarea diferenŃei vor avea loc la
scadenŃa termenelor stabilite prin convenŃiuni, şi în lipsă la 31 Decembrie
a fiecărui an.
Dobânda diferenŃei curge de la data lichidării.
Numai diferenŃa (saldo), lichidată la încheierea contului curent,
poate fi supusă execuŃiunii sau opririi în mâna unui al treilea, sau
asigurată prin ipotecă. Dacă s-a consimŃit o ipotecă prin credit deschis,
posesorii efectelor create sau negociate în termenul acestei deschideri de
credit nu se vor putea folosi de dânsul, decât până la concurenŃa soldului
final al contului.
ART. 373
Contractul de cont curent e de drept desfiinŃat:
1) Prin scadenŃa termenului convenit;
2) în lipsa de convenŃiune, prin retragerea uneia din părŃi;
3) Prin falimentul uneia din părŃi.
DesfiinŃarea contractului de cont curent se poate cere în caz de
moarte, de interdicŃiune sau incapacitate legală a uneia din părŃi.”
Totodată, conform art. 6 alin (2) din C. corn., contul curent este
faptă de comerŃ dacă are o cauză comercială: „Contul curent şi cecul nu
sunt considerate ca fapte de comerŃ, în ce priveşte pe necomercianŃi, afara
numai dacă ele n-au o cauză comercială.”
Caracterele juridice ale contractului de cont curent:
1. contract bilateral (sinalagmatic) - părŃile se obligă să se crediteze
reciproc pentru prestaŃiile făcute,
2. contract „intuitu personae" - identitatea persoanei cu care se
încheie contractul de cont curent este determinată prin consimŃământul
exprimat la naşterea convenŃiei,
3. contract consensual - ia naştere prin simplul acord de voinŃă al
părŃilor semnatare.
4. contract cu titlu oneros - prin încheierea contractului, ambele
părŃi urmăresc realizarea unui folos patrimonial, pentru sumele înscrise în
226
contul curent curg dobânzi „în debitul primitorului, de la data înscrierii"
(art. 370 pct. 3 C. corn)
5. contract cu executare succesivă în timp, prin remiteri reciproce şi
alternante,
6. contract accesoriu - se încheie în vederea executării altui contract
sau a altor contracte între aceleaşi părŃi. Poate fi conceput ca un contract
autonom numai dacă este încheiat între două bănci.2
SecŃiunea 5. Contractele de finanŃare:
5. 1 . Contractul de factoring;
5. 2.. Contractul de leasing

SubsecŃiunea 1. Contractul de factoring:


§ 1.1. Origine, definiŃie, precizări preliminare:
Origine:
Originea contractului de factoring o întâlnim în practica
participanŃilor la activitatea de comerŃ din Anglia secolului al XVIII-lea.
Ulterior, această operaŃiune juridica a dobândit o amploare deosebită în
S.U.A., în condiŃiile expansiunii comerŃului cu coloniile. Contractul de
factoring a fost, pentru prima dată, reglementat în dreptul nord-american,
prin The Factoring Act, din 1889 şi mai apoi printr-o lege specială din
anul 1923. In sfârşit, în „The Uniform Comercial Code" au fost incluse
dispoziŃii speciale menite să faciliteze operaŃiunile efectuate prin
intermediul factoring-ulvi.
Factoring-ul este tot mai mult utilizat în diferite state europene,
chiar împotriva legislaŃiilor care nu sunt de natură să îi înlesnească, în
mod efectiv, dezvoltarea. în majoritatea legislaŃiilor, operaŃiunile de
___________________________________________

2
Obligativitatea ca fiecare bancă să deschidă cont curent la BNR este
reglementată de art. 39 din Legea nr. 58/1998 - legea bancară, M. Of. 121/din
23 martie 1998, astfel:
„art. 39 - In vederea funcŃionării, în termen de 30 de zile de Ia data obŃinerii
autorizaŃiei, fiecare bancă este obligată să deschidă cont curent la Banca NaŃională a
României, conform reglementărilor emise de aceasta. Transferurile băneşti operate
prin înscrieri în contul curent deschis în evidenŃele Băncii NaŃionale a României
sunt irevocabile şi necondiŃionate. Băncile pot deschide la Banca NaŃională a
României şi alte conturi, în condiŃiile stabilite de aceasta."
227
factoring sunt supuse dispoziŃiilor prevăzute de legile civile referitoare la
cesiunea de creanŃă sau la subrogarea convenŃională. Pentru a facilita
dezvoltarea operaŃiunilor de factoring, în unele legislaŃii s-au simplificat
procedurile de opozabilitate a cesiunii şi de transmitere a creanŃelor.
Astfel, în unele sisteme de drept, încunoştinŃarea debitorului se poate face
chiar şi printr-o simplă scrisoare. De asemenea, în unele legislaŃii se
permite ca însăşi facturile să poată fi transmisibile.
DefiniŃie: Contractul de factoring este acel contract prin care c
persoană, numită aderent, cedează dreptul asupra creanŃelor sale
comerciale unei alte persoane, numite factor, care se obligă să preia
activitatea de încasare în schimbul unei remuneraŃii.
§ 1.2. Sediul materiei in dreptul intern: în dreptul intern nu
avem o reglementare explicită a contractului de factoring. Totuşi,
legiuitorul aminteşte de existenŃa acestei operaŃiuni juridice în cuprinsul
Legii nr. 469 din 9 iulie 2002 cu privire la unele măsuri pentru întărirea
disciplinei contractuale, M. Of. 529/2002, care la art. 6 prevede:
„(1) PărŃile contractante pot realiza plăŃile prin utilizarea urmă-
toarelor instrumente de plată garantate şi/sau mecanisme de mobilizare a
creanŃelor:
a) ordin de plată;
b) cec, certificat conform prevederilor Legii asupra cecului nr.
59/1934, cu modificările ulterioare;
c) cambie şi bilet la ordin, avalizate de o societate bancară şi
acceptate în prealabil de obligatul principal, conform prevederilor Legii
asupra cambiei şi biletului la ordin nr. 58/1934, cu modificările ulterioare;
d) forfetare saafactoring.
(2) în înŃelesul prezentei legi, mecanismele de mobilizare a
creanŃelor, prevăzute la alin. (1) lit. d), se definesc astfel:
a) forfetarea este contractul prin care un vânzător sau prestator de
servicii îşi vinde creanŃele pe care le are asupra unui cumpărător sau
beneficiar unei societăŃi bancare sau unei instituŃii financiare specializate,
contra unei taxe de forfetare;
b) factoring-ul este contractul încheiat între o parte, denumită
aderent, furnizoare de mărfuri sau prestatoare de servicii, şi o societate
bancară sau o instituŃie financiară specializată, denumită factor, prin
care aceasta din urmă asigură finanŃarea, urmărirea creanŃelor şi
prezervarea contra riscurilor de credit, iar aderentul cedează factorului,
228
cu titlu de vânzare, creanŃele născute din vânzarea de bunuri sau
prestarea de servicii pentru terŃi"
Sediul materiei în dreptul internaŃional:
În dreptul internaŃional, contractul de factoring este reglementat
prin ConvenŃia cu privire la Factoring-w\ internaŃional, încheiata la
Ottawa, în anul 1988, sub egida UNIDROIT.
Potrivit prevederilor acestei ConvenŃii, prin contractul de factoring,
o parte (ofertant, producător) repartizează celeilalte părŃi (factorul) titluri
de credit rezultând din contractele de vânzare de bunuri încheiate între
producător şi clienŃii săi (debitorii săi), cu excepŃia celor ce au ca obiect
bunuri personale, de uz familial sau gospodăresc ale debitorilor (art.l,
alin. 2, pct. a).
De asemenea, şi Comisia NaŃiunilor Unite pentru Drept Comercial
InternaŃional a iniŃiat ample negocieri în vederea adoptării unor Reguli
Uniforme în domeniu, sub forma unei ConvenŃii asupra cesiunii de
creanŃă, la iniŃiativa reprezentanŃilor FranŃei, Belgiei şi Italiei. Totuşi,
aceste negocieri nu au cunoscut încă o finalizare concretă.
Conform reglementărilor în vigoare, aderentul cedează factorului
creanŃele rezultate din vânzarea unor bunuri, executarea unor lucrări sau
prestarea unor servicii, materializate în facturi, iar factorul îi plăteşte
valoarea creanŃelor acceptate, urmând să le încaseze la scadenŃă. în aceste
condiŃii, factorul se subrogă în drepturile aderentului, asumându-şi şi
riscul insolvabilităŃii clienŃilor (debitorilor) aderentului. în privinŃa
debitorului, acesta trebuie să aibă calitatea de comerciant. De asemenea,
se impune ca facturile ce sunt cedate factorului să nu fi fost refuzate sau
acceptate cu rezerve de către debitori.
Contractul de factoring reprezintă o formă specială de creditare pe
termen scurt ce presupune vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii, o
clientelă stabilă, creanŃe pe termen scurt şi creditul acordat de către factor.
Transmiterea creanŃelor către factor se realizează prin intermediul unei
subrogări convenŃionale. Prin simpla transmitere a facturilor, fără vreo
altă formalitate, decât notificarea către debitor, factorul devine
proprietarul creanŃelor acceptate şi dobândeşte toate drepturile şi
garanŃiile fără a beneficia de o acŃiune de regres împotriva aderentului.
Totuşi, prin excepŃie, în cazul inexistenŃei totale sau parŃiale a creanŃelor,
factorul are o acŃiune în repetiŃiune a plăŃii nedatorate.

229
Astfel, în baza unui contract de factoring, factorul îşi ia asupra sa
numai riscul insolvabilităŃii debitorilor, nu şi alte riscuri ce ar Ńine de
domeniul asigurării mărfurilor sau al fidejusiunii ori de incorectitudinea
comercială sau administrativă a aderentului. în aceste condiŃii, pentru a
preveni o atare situaŃie de risc, factorul reŃine o sumă reprezentând o parte
din valoarea facturilor (de circa 10%).
Opozabilitatea către terŃi a transmiterii creanŃei este subordonată
cunoaşterii de către debitor a cesiunii intervenite. In acest sens, aderentul
are obligaŃia de a-1 notifica pe debitor cu privire la această operaŃiune.

§ 1.3. PărŃile contractului de factoring:


Contractul de factoring implică participarea a trei persoane:
1. Aderentul, care este un vânzător de bunuri sau un furnizor de
servicii;
2. Factorul, deci cesionarul creanŃelor, care este, de obicei, o
întreprindere specializată în acest domeniu. In acest sens, Legea nr. 469
din 9 iulie 2002 cu privire la unele măsuri pentru întărirea disciplinei
contractuale aminteşte, în mod implicit, că factor poate fi doar o societate
bancară sau o instituŃie financiară specializată în domeniu;
3. Clientul, adică persoana ce cumpără bunurile vândute de către
aderent sau beneficiază de serviciile prestate de către acesta.
În factoring-ul internaŃional participă, de regulă, doi factori, unul
din Ńara exportatorului şi unul din Ńara importatorului. In aceste condiŃii,
factorul la export cedează corespondentului său creanŃele pe care
aderentul le are asupra importatorilor străini, iar factorul la import, în
situaŃia în care le acceptă, le preia şi continuă activitatea de încasare.
În relaŃiile create de factoring-u\ internaŃional, problema
opozabilităŃii către terŃi a cesiunii creanŃelor se complică prin intervenŃia
normelor de drept internaŃional privat referitoare la legea aplicabilă, fie că
este vorba despre pactum de lege utenda, şi deci de normele ce cârmuiesc
alegerea legii aplicabile, fie că legea aplicabilă trebuie determinată în
lipsa unei stipulaŃii a părŃilor (electio juris). SituaŃia se complică şi din
cauza că este vorba, în realitate, de două cesiuni de creanŃe, una efectuată
de către aderent către factorul la export şi cealaltă de către acesta din
urmă către factorul la import. In aceste condiŃii, s-ar putea ca ambele
cesiuni să nu fie cârmuite de aceeaşi lege, ci de către legi diferite, care
prevăd condiŃii diferite. În acest caz se pune problema de a şti dacă
230
nerespectarea prevederilor uneia dintre legi afectează şi validitatea
celeilalte cesiuni aflate sub imperiul altei legi.

§ 1.4. Caractere juridice ale contractului de factoring:


Contractul de factoring, la fel cu majoritatea contractelor de comerŃ
internaŃional, este un contract bilateral, consensual, comutativ, cu titlu
oneros şi cu executare succesivă.
în plus faŃă de trăsăturile menŃionate, contractul de factoring mai
prezintă şi un caracter intuitu-personae, în ceea ce îl priveşte pe aderent,
în literatura de specialitate s-a avansat şi ideea potrivit căreia contractul
de factoring, în majoritatea cazurilor, ar fi şi un contract de adeziune la
clauzele impuse de către factor. De asemenea, acest contract cuprinde de
obicei şi o clauză de exclusivitate în favoarea factorului, căruia aderentul
îi cedează totalitatea creanŃelor sale.
Contractul de factoring îndeplineşte un dublu rol: de instrument de
finanŃare pe termen scurt (aderentul încasează imediat valoarea facturilor
sale, beneficiind de capitalul necesar pentru desfăşurarea activităŃii
comerciale, de afaceri şi, implicit, de o creştere a cifrei de afaceri) şi de
instrument de gestiune comercială (aderentului rămânându-i numai să Ńină
evidenŃa contului de factoring).

§ 1.5. Natura juridică a contractului de factoring:


Contractul de factoring constituie un contract original şi complex,
care prezintă elemente comune cu cesiunea de creanŃă şi cu subrogaŃia
convenŃională, dar şi asemănări cu împrumutul, mandatul comercial,
scontul şi operaŃiunea de asigurare a creditului.
Totuşi, contractul de factoring nu poate fi identificat cu niciuna
dintre aceste operaŃiuni menŃionate. Astfel, în timp ce mandatarul se
obligă să transmită mandantului numai sumele încasate efectiv, în cazul
contractului de factoring, factorul se obligă să plătească întreaga valoarea
a creanŃelor aderentului asupra clienŃilor săi. De asemenea, spre deosebire
de mandatar, factorul îşi asumă riscul insolvabilităŃii debitorilor. In cazul
operaŃiunii de scont, se cedează o creanŃă izolată, iar terŃul este
întotdeauna solvabil, împrumutatul garantând acest fapt, în timp ce în
cazul contractului de factoring, de regulă este stipulată o clauză de
exclusivitate pentru toate operaŃiunile (cel puŃin pentru cele dintr-o
anumită Ńară), iar factorul suportă riscul insolvabilităŃii debitorilor. De
231
asemenea, daca în cazul scontului, împrumutatul garantează succesul
operaŃiunii, în cazul contractului defactoring, acesta nu garantează decât
existenŃa creanŃelor.
În aceste condiŃii, factoring-\x\ se dovedeşte a fi un contract
comercial sui-generis care utilizează tehnici moderne, de natură a facilita
expansiunea comerŃului internaŃional.

§ 1.6. Forme defactoring:


După criteriul momentului în care sunt achitate creanŃele de către
factor, operaŃiunea de factoring cunoaşte două forme: factoring-ul
tradiŃional şifactoring-ul la scadenŃă.
În operaŃiunile defactoring tradiŃional (old line factoring), factorul
plăteşte creanŃele imediat ce le primeşte în posesie, data cesiunii fiind
însăşi data creanŃei. Aceasta este forma obişnuită în care s-a consacrat
contractul de factoring.
În operaŃiunile de factoring la scadenŃă (maturity factoring),
factorul plăteşte creanŃele în momentul exigibilităŃii lor, situaŃie în care
data cesiunii coincide cu data scadenŃei lor.
În dreptul englez mai există şi un „Undisclosed Factoring" sau
„money without barrowing", constând în încheierea concomitentă a două
contracte, un contract de vânzare-cumpărare şi un contract de comision,
ambele încheiate între un factor şi furnizor, în temeiul cărora factorul
cumpără marfa furnizorului pe care îl numeşte, în acelaşi timp,
reprezentant al sau (trustee) şi îl însărcinează să o vândă cumpărătorului
efectiv şi să încaseze preŃul.
Efectele contractului defactoring:
în cadrul contractului defactoring, relaŃiile dintre părŃi sunt deter-
minate de subrogarea factorului în drepturile de creanŃă ale aderentului.

§ 1.7. FuncŃiile factorului:


Conform art. 1, alin. 2, pct. b din ConvenŃia UNIDROIT cu privire
la Factoring-ul internaŃional, funcŃiile ce pot fi îndeplinite de către factor
sunt:
1. efectuarea plăŃii producătorului (inclusiv împrumuturi, plăŃi în
avans);

232
2. supravegherea conturilor bancare - în conexiune cu operaŃiunile
legate de titlurile de credit;
3. preluarea plăŃilor efectuate - în temeiul titlurilor de credit;
4. asigurarea protecŃiei împotriva răilor-platnici.
Potrivit aceluiaşi text de lege, factorul, în executarea unui contract
de factoring, trebuie să îndeplinească cel puŃin două dintre aceste
funcŃiuni enumerate mai sus.

§ 1.8. ObligaŃiile factorului:


a) In primul rând, factorul trebuie să îi plătească aderentului
valoarea creanŃelor cedate. Factorul este Ńinut să achite numai creanŃele
acceptate în prealabil, Ńinând cont de garanŃiile pe care le prezintă. Prin
contractul de factoring factorul îşi rezervă dreptul de a decide să nu
accepte facturile unor clienŃi pe care, pe plan comercial nu îi agreează,
fiindcă nu prezintă suficientă garanŃie.
Factorul poate prelua şi creanŃele neacceptate, dar în calitate de
mandatar (factoring fără notificare). în acest caz, factorul nu mai
creditează contul aderentului decât în măsura încasării efective a
facturilor. în aceasta situaŃie, debitorul cedat poate ridica împotriva
factorului (mandatar) toate excepŃiile pe care le are împotriva aderentului
(mandant).
După forma de factoring utilizată, plata se poate face înainte de
scadenŃă, pe măsura cedării facturilor sau la scadenŃă.
Facturile sau copiile lor legalizate trebuie prezentate la termenul
stabilit în contract, însoŃite de un borderou ce cuprinde menŃiuni
referitoare la facturile cedate (cu garanŃii şi cu documente justificative),
declaraŃia aderentului în sensul că le transmite în proprietatea factorului şi
cererea de plată a facturilor, în schimbul unei chitanŃe subrogatorii.
Facturile primite de către factor vor fi contabilizate şi grupate în
conturile personalizate ale clienŃilor agreaŃi. De asemenea, factorul poate
deschide şi aderentului un cont curent. în această situaŃie, la credit se va
trece valoarea nominală a facturilor cedate, iar la debit, comisionul
factorului. ExistenŃa acestui cont curent conferă aderentului atât garanŃia
încasării facturilor, cât şi posibilitatea compensaŃiei.
De asemenea, factorul are şi dreptul de a revinde creanŃa unui alt
factor.

233
b) în al doilea rând, factorul va încasa, la scadenŃă, facturile de la
clienŃi.
c) Factorul suportă riscul eventualei insolvabilităŃi a debitorilor.
Totuşi, acest risc poate fi acoperit prin valoarea comisionului perceput de
factor şi prin selecŃionarea clienŃilor bun-platnici, evidenŃiată prin refuzul
acceptării creanŃelor asupra clienŃilor rău-platnici.
d) De asemenea, factorul poate presta pentru aderent şi o serie de
servicii administrative. Cu titlu de exemplu, pot fi menŃionate
următoarele activităŃi: prospectarea pieŃei, selecŃionarea clienŃilor,
punerea la dispoziŃia aderentului a unor metode modeme de gestiune şi
contabilitate, procurarea de informaŃii şi prestarea de asistenŃă juridică.

§ 1.9. ObligaŃiile aderentului:


Acesta are obligaŃia de a transmite factorului creanŃele sale, de a
notifica debitorilor această operaŃiune, de a menŃiona în cuprinsul
facturilor ca plata se va efectua, în mod obligatoriu, către factor, de a
garanta existenŃa creanŃei la data cesiunii, de a coopera cu factorul în
cursul executării obligaŃiilor sale contractuale şi de a plăti acestuia
remuneraŃia convenită.
De asemenea, pentru a nu perturba derularea normală a contractului
de factoring, aderentul este dator să îşi îndeplinească şi obligaŃiile ce îi
revin în baza contractelor încheiate cu proprii săi clienŃi. Această obligaŃie
se impune în mod firesc, întrucât în caz contrar, clienŃii s-ar putea
îndrepta împotriva factorului - în anumite condiŃii - pentru a îi solicita
restituirea sumelor plătite către acesta, pe motiv că producătorul nu şi-a
respectat obligaŃiile contractuale.
Aderentul acceptă şi o clauza de exclusivitate, în temeiul căreia el
se obligă să cedeze totalitatea facturilor comerciale prezente, dar şi pe
care le va avea în viitor, pe o durată expres determinată în cuprinsul
contractului.
în dreptul american există şi un privilegiu special în privinŃa
creanŃelor factorului care îl feresc de concurenŃa celorlalŃi creditori ai
aderentului aflat în stare de faliment.

§ 1.10. ObligaŃiile clientului (debitorului):


Potrivit art. 6, alin. 1 din ConvenŃie, cesiunea titlurilor de credit
făcută de către aderent în favoarea factorului va produce efecte chiar dacă
234
între aderent şi client (debitor) „există o convenŃie de înlăturare a
posibilităŃii cesiunii". Totuşi, alin. 2 al aceluiaşi articol precizează că „o
asemenea cesiune nu va produce însă efecte faŃă de debitorul cedat, dacă
în momentul încheierii contractului debitorul îşi are sediul într-unui din
statele care au făcut declaraŃie" privind rezervele sale faŃă de ConvenŃie.
în măsura în care subrogarea le-a fost notificată, clienŃii aderentului
au obligaŃia de a plăti numai factorului. Totuşi, potrivit art. 8, alin. 1 din
ConvenŃie, obligaŃia debitorului de a plăti factorului subzistă „numai şi
numai în situaŃia în care debitorul nu are cunoştinŃă despre existenŃa unui
drept prioritar la plată, deŃinut de către o altă persoană".
în absenŃa altor dispoziŃii contractuale, debitorii îi vor putea opune
factorului toate excepŃiile inerente creanŃei. Orice alte excepŃii pot fi
invocate numai dacă sunt preexistente subrogării.
Astfel, potrivit art. 9 alin. 1 din ConvenŃie, dacă factorul
promovează o acŃiune împotriva debitorului - pe baza unui titlu de credit
rezultat dintr-un contract de vânzare-cumpărare de bunuri - „debitorul se
poate apăra invocând orice apărare care izvorăşte din contract şi care ar fi
putut fi invocată împotriva producătorului (aderentului)". Alin. 2 al
aceluiaşi articol stipulează că debitorul poate ridica împotriva factorului
„orice acŃiune care ar fi putut fi promovată împotriva producătorului
(aderentului) la momentul în care notificarea cesiunii i-a fost făcută".
Astfel, de exemplu, dacă mai înainte de efectuarea subrogării a operat
compensaŃia legală, aceasta poate fi opusă factorului, întrucât el nu poate
avea mai multe drepturi decât aderentul (netno plus juris ad alium
transfere potest quatn ipse habet). După subrogare, compensaŃia nu mai
putea opera, deoarece nu era îndeplinită condiŃia reciprocităŃii creanŃelor
respective (creanŃa nu mai aparŃinea aderentului, ci factorului).
O altă prevedere a ConvenŃiei UNIDROIT cu privire la Factoring-
ul internaŃional, ce se referă la client (debitor), este cea stipulată în art. 10,
alin. 1. Astfel, neîndeplinirea, îndeplinirea cu întârziere sau îndepbnirea
defectuoasă a obligaŃiilor contractuale de către producător (aderent) „nu
va conferi debitorului dreptul de a cere restituirea sumelor plătite
factorului, în situaŃia în care debitorul are posibilitatea de a-şi recupera
banii de la producător". Totuşi, potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol,
debitorul se va putea îndrepta împotriva factorului dacă acesta nu şi-a
îndeplinit obligaŃia de plată faŃă de aderent (obligaŃie ce rezultă în temeiul
titlurilor cesionate) sau dacă factorul a făcut o plata aderentului în
235
momentul în care avea cunoştinŃă de neîndeplinirea, îndeplinirea cu
întârziere sau îndeplinirea defectuoasă de către producător a obligaŃilor
rezultate din contractul de vânzare - cumpărare.

§ 1.11. încetarea contractului defactoring:


De regulă, contractul defactoring îşi încetează efectele la expirarea
perioadei de cedare a creanŃelor sau prin reziliere. De asemenea, întrucât
acest contract prezintă un caracter „intuitu-personae" în privinŃa
aderentului, încetarea lui va interveni şi în situaŃia în care acesta
decedează sau devine incapabil.
SubsecŃiunea 2. Contractul de leasing3
Leasing-ul constituie o expresie a tehnicilor moderne de contractare
în acest domeniu. InsistenŃa asupra acestui tip de contract este explicată
de mai mulŃi autori prin pragmatismul şi eficacitatea lor.
Leasing-ul a apărut pentru prima dată în Statele Unite ale Americii,
ca mai apoi, treptat, să pătrundă şi în alte Ńări, îndeosebi în Europa4.
în S.U.A., leasing-ul a fost reglementat prin United States Uniform
Consumer Credit Code şi prin Uniform Commercial Code5. în Marea
Britanie6, FranŃa7 şi Belgia8 s-au elaborat reglementări, care definesc
relaŃiile contractuale pe bază de leasing şi precizează operaŃiunile pe care
le include.
Leasing-ul a fost determinat, în apariŃia sa de cauze obiective.
Astfel, în S.U.A., în Marea Britanie şi în alte Ńări erau întâmpinate greutăŃi

_________________________________________

3
A se vedea OG.nr. 51/1997, privind operaŃiunile de leasing şi
societăŃile de leasing-, republicată, M. Of. nr. 9 din 12 ianuarie 2000, cap. 2
(cu modificările şi completările ulterioare esenŃiale prin Legea nr.287/2006,
pentru modificarea şi completarea OrdonanŃei Guvernului nr. 51/1997 privind
operaŃiunile de leasing şi societăŃile de leasing-, M. Of. nr. 606 din 13 iulie
2006).
4
În Marea Britanie, Belgia, FranŃa etc.
5
Cartea a IX a.
6
Sub forma „United Kingdom Consumer Credit Act 1974".
7
Legea din 2 iulie 1966; OrdonanŃa de Guvern din 28 septembrie
1967.
8
Decretul nr. 55 din 10 ianuarie 1967; Decizia ministerială din
23 februarie 1968.
236
în finanŃarea afacerilor, ca urmare a rigidităŃii formelor şi procedeelor
existente. Oamenii de afaceri simŃeau nevoia dotării societăŃilor lor co-
merciale cu echipamente moderne, în condiŃiile în care utilajele din dotare
se învecheau, mai ales ca efect al uzurii lor morale. Formula cumpărării
unor bunuri de la vânzător în scopul închirierii lor acelor clienŃi care
aveau nevoie de ele a apărut ca o formulă salvatoare şi eficientă.

§ 2.1. Cadrul legislativ în domeniul leasing-ulm este:


- OrdonanŃa Nr. 51/28.08.1997 republicată privind operaŃiunile de
leasing şi societăŃile de leasing-
- Legea Nr. 90/28.04.1998 pentru aprobarea OG nr. 51/1997
privind operaŃiunile de leasing şi societăŃile de leasing-
- Legea nr. 99 din 26 mai 1999 - Modificarea şi completarea
OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr.51/1997 privind operaŃiunile de
leasing şi societăŃile de leasing-
- Norme privind înregistrarea în contabilitate a operaŃiunilor de
leasing-
- OrdonanŃa Nr. 51/1997 republicată privind operaŃiunile de
leasing şi societăŃile de leasing-
Leasing-ul a fost definit ca fiind o operaŃiune juridică prin care o
persoană cumpăra un bun spre a-l închiria unei alte persoane.

§ 2.2. Obiectul contractului de leasing şi elementele definitorii


Obiectul contractului de leasing îl constituie închirierea temporară
a bunurilor de investiŃii, a bunurilor imobiliare, a serviciilor. Cel mai
frecvent se închiriază maşini şi utilaje.
Elementele definitorii ale contractului de leasing sunt cumpărarea
unor bunuri în scopul închirierii lor; închirierea acestor bunuri în scopul
unei redevenŃe locative; folosirea acestor bunuri de către client în scopuri
profesionale; latitudinea clientului să achiziŃioneze bunul respectiv la
sfârşitul locaŃiunii.
În contractul de leasing sunt implicate mai multe părŃi, şi anume:
■ cumpărătorul - persoana care cumpără bunul pentru a-l închiria;
■ vânzătorul - persoana care vinde bunul şi care poate fi chiar
producătorul acestui bun;
■ clientul - persoana care are nevoie şi, deci, solicită maşina sau
utilajul respectiv în locaŃie.
237
Prin intermediul acestui contract, cumpărătorul obŃine beneficii
importante9, vânzătorul are o piaŃă asigurată pentru produsele sale10, iar
clientul are posibilitatea să-şi procure maşinile şi utilajele fără investiŃii
prea mari. Mai mult, el realizează reducerea cheltuielilor de producŃie şi
de credite pentru plăŃi.
Din cele prezentate mai sus reiese că putem defini leasing-ulu ca
fiind acea operaŃiune juridică prin care o persoană fizică sau juridică (o
societate specializată) cumpără un anumit bun (de regulă maşini şi utilaje)
în vederea închirierii unei alte persoane (o societate care utilizează bunul
respectiv).
Profesorul Tudor R. Popescu observa, în cadrul acestei operaŃiuni,
că „locatarul are iniŃiativa afacerii, vânzătorul o permite, creditorul o
facilitează şi toŃi împreună, acŃionând în interes propriu, acŃionează în
acelaşi timp şi în folosul celorlalŃi. La rândul său, profesorul Ioan
Macovei detaliază modul în care operaŃiunile de leasing ,prezintă
avantaje pentru toate părŃile mterasafe"(avantaje care sunt prezentate pe
parcursul secŃiunii consacrate leasing-ului).
ExperienŃa economiilor dezvoltate poate fi un exemplu de urmat.
Nu întâmplător, boom-ul economic din Statele Unite, şi mai târziu din
Europa de Vest s-a datorat în mare măsură încurajării leasing-ului.
Stimulentele, mai ales de natură fiscală, acordate firmelor de leasing au
determinat efervescenŃa fenomenului, astăzi vorbindu-se de o adevărată
industrie a leasing-ului. Trebuie bine înŃeles faptul că de facilităŃile de
orice natură acordate leasing-ului vor beneficia în cele din urmă utili-
zatorii.
Din nefericire, în România nu se poate vorbi de un cadru legal şi
fiscal stimulativ în tratamentul leasing-ului12; în acest context, schimbarea
acestei stări de fapt ar putea fi una din căile redresării economice.
* leasing-ul este unul din cele mai răspândite mijloace de realizare a fi-
nanŃărilor, utilizat şi în plan internaŃional (legislaŃia comercială internaŃională)

_____________________________________

9
Ca urmare a faptului că operaŃiunile pe care le efectuează nu sunt costisitoare.
10
El are o poziŃie tot mai sigură, tăcând faŃă concurenŃei. Veniturile sunt
stabile, totodată are şansa să obŃină câştiguri suplimentare.
11
Denumirea vine de la verbul to lease - „a închiria".
12
Este opinia exprimată a multor specialişti ai domeniului, atât
teoreticieni, cât şi practicieni.
238
* este leasing-ul un contract comercial, în sensul clasic al
cuvântului, sau este mai degrabă un ansamblu de contracte - de
închiriere, de vânzare în rată, de locaŃie viageră?
*opinia dominantă în privinŃa naturii juridice a contractului de
leasing-: modalitate contractuală de finanŃare la termen.
FinanŃările prin sistem leasing constituie în economia românească o
adevărată gură de oxigen pentru agenŃii economici pentru care investiŃiile
reprezintă o cerinŃă esenŃială pentru dezvoltarea activităŃii lor. Şi cum 99
% din activităŃile din economie necesită investiŃii pentru a se dezvolta,
finanŃările în sistem leasing vor cunoaşte o creştere constantă.
Leasing-ul s-a impus şi în România, aşa cum a facut-o peste tot în
lume (poate mai puŃin în economiile Ńărilor din lumea a Hl-a) în primul
rând prin simplitate. în condiŃiile în care mediul concurenŃial din Ńara
noastră devine tot mai aspru, viteza de reacŃie a companiilor la schimbările
din mediul extern este vitală. Leasing-ul, prin operativitatea sa, satisface în
intervale de timp foarte scurte nevoia de fonduri pentru investiŃii a agenŃilor
economici. De asemenea, prin leasing-, agenŃii economici evită procedurile
complicate ale contractării de credite bancare, proceduri care presupun
imobilizarea unor elemente din patrimoniul societăŃii sau cel privat pentru
constituirea de garanŃii.
Leasing-ul presupune existenŃa a trei terŃe persoane: furnizorul,
societatea finanŃatoare (societatea de leasing) şi utilizatorul (beneficiarul
finanŃării). Societatea de leasing cumpără de la furnizor bunul solicitat de
utilizator şi îl cedează acestuia din urmă pe o anumită perioadă de timp
contra unor redevenŃe lunare. Aceasta reprezintă, în esenŃă, operaŃiunea
de finanŃare prin leasing. Pentru utilizator, această operaŃiune îi va aduce
şi alte avantaje cum ar fi:
l. Îi permite realizarea de investiŃii atunci când nu dispune de
lichidităŃile necesare. Şi cum investiŃiile contribuie, de cele mai multe ori,
la sporirea cifrei de afaceri, surplusul de venit obŃinut poate acoperi
redevenŃele lunare.
2. Îi permite să-şi folosească fondurile pentru sporirea capitalului de
lucru (a activelor circulante), cele care sunt aducătoare de bani.
3. Îi permite să fie în pas cu noua tehnologie prin aceea că la
sfârşitul contractului de leasing poate returna bunul societăŃii finanŃatoare
şi să închirieze altul ale cărui caracteristici tehnice sporite îi pot oferi o
eficienŃă mai mare în exploatare.
239
4. Îi permite să beneficieze de amânarea plăŃii taxelor vamale
până la sfârşitul contractului pentru bunurile aduse din import. Plata
taxelor vamale se va face doar la 20% din valoarea bunului.
5. Îi permite să beneficieze de facilităŃile fiscale. întreaga valoare a
ratei de leasing este deductibilă fiscal pentru IMM.
Din punct de vedere legislativ, activităŃile de leasing se împart în
leasing operaŃional şi leasing financiar. Procedural, este vorba de acelaşi
lucru, însă există aspecte care diferenŃiază cele două tipuri de operaŃii, şi
anume:
În leasing-ul financiar, bunul finanŃat este evidenŃiat în
contabilitatea utilizatorului (beneficiarul finanŃării). Utilizatorul va
înregistra amortizarea aferenta mijlocului fix intrat în patrimoniu,
amortizare care este deductibilă din punct de vedere fiscal, potrivit
legislaŃiei în vigoare.
RedevenŃa lunară este compusă din cota parte din valoarea de
intrare a mijlocului fix şi din dobânda de leasing. Dobânda de leasing este
o cheltuială deductibilă din punct de vedere fiscal pentru utilizator.
§ 2.3. Analiză comparativă a leasing-ului financiar şi
leasing-ului operaŃional

În cazul leasing-ului financiar, bunul


finanŃat este evidenŃiat în contabilitatea
utilizatorului (beneficiarul finanŃării). În cazul leasing-ului operaŃional,
Utilizatorul va înregistra amortizarea redevenŃa este compusă din cota de
aferenta mijlocului fix intrat în amortizare calculată conform
patrimoniu, amortizare care este prevederilor legale plus un beneficiu.
deductibila din punct de vedere fiscal, Pentru utilizator, întreaga redevenŃa
potrivit legislaŃiei în vigoare. lunară este considerată cheltuială
In cazul leasing-ului financiar, deductibilă din punct de vedere
redevenŃa lunară este compusa din cota fiscal.
parte din valoarea de intrare a în cazul leasing-u\ui operaŃional,
mijlocului fix şi din dobânda de bunul rămâne evidenŃiat în
leasing-. Dobânda de leasing este o contabilitatea societăŃii finanŃatoare;
cheltuiala deductibila din punct de
vedere fiscal pentru utilizator.

240
Leasing-ul financiar
Conform IAS 17, ,£easing-ul financiar este operaŃiunea de
leasing care transferă, în mare măsură, toate riscurile şi beneficiile
aferente dreptului de proprietate asupra bunului. Titlul de
proprietate poate fi, sau nu, transferat, în cele din urma". IAS
furnizează unele exemple de indicaŃii care pot sugera clasificarea unui
leasing ca fiind leasing financiar.
De exemplu, un vehicul are o durată de exploatare determinată de
numărul de kilometrii parcurşi. Valoarea justă a vehiculului este de
40.000 milioane lei. El parcurge, în mod obişnuit, 100.000 km înainte de
a fi casat. Se ia în considerare un anumit aspect al contractului, şi anume
cumulul de km pentru care vehiculul a fost închiriat de locatar, care este:
a.30.000 km.
b.50.000 km.
c.75.000 km.
La punctele a) si b) se poate spune ca nu au fost transferate în mod
substanŃial beneficiile. în cazul c), acest lucru este mai puŃin evident, dar
se poate argumenta că procentul de 75% poate fi considerat substanŃial.
Contractul mai prevede, de asemenea, că în cazul a) avem un
leasing financiar, iar în cazul c) un leasing operaŃional. Aceste declaraŃii
sunt nerelevante deoarece au doar formă legală şi nu substanŃă
economica.
Ambele contracte de la cazurile a) si b) au opŃiuni de cumpărare
exercitabile de către locatar. Acest lucru pare să satisfacă problema
transferării riscurilor şi beneficiilor. Cazul a) stabileşte un preŃ de 20.000
milioane lei, iar cazul b) un preŃ de 30 milioane lei. Este foarte probabil ca
în cazul a) societatea să achiziŃioneze activul la sfârşitul termenului de
leasing-, probabilitate neexistentă în cazul b). Cazul a) poate fi considerat
un leasing financiar.
în fine, în cazul c), locatorul acceptă să repare, să întreŃină şi să
furnizeze un alt vehicul în cazul în care cel existent se va defecta.
Locatorul are, de asemenea, dreptul ca în orice moment să înlocuiască
activul cu unul similar, dacă oferă indicaŃii stricte ca va face acest lucru.
Acest lucru face mai puŃin probabilă clasificarea cazului c) în categoria
leasing-ului financiar.
Concluzia exemplului de mai sus este aceea că toŃi termenii unui
contract de leasing trebuie luaŃi în considerare împreună. Este, prin
241
urmare, o problemă de raŃionament profesional atât pentru administratorii
locatarului, cât şi pentru cei ai locatorului. Trebuie reŃinut că este
posibilă contabilizarea operaŃiunii de leasing drept leasing
operaŃional de către una din părŃile contractante, respectiv drept
leasing financiar de cealaltă parte contractantă.
Paleta definiŃiilor pe care le putem întâlni este foarte largă. Chiar şi
cărŃile de specialitate accesibile în mod curent definesc leasing-ul
unilateral sau chiar greşit, fără a surprinde în fapt esenŃa fenomenului.
Există păreri că leasing-ul este o operaŃiune de finanŃare, alŃii o asimilează
cu o vânzare în rate sau cu un contract de locaŃie pură. Ei bine, leasing-ul
nu este nici una dintre aceste operaŃiuni, dar poate avea forme foarte
apropiate de oricare dintre ele.
DefiniŃia corectă a leasing-xAm este următoarea:
„Leasing-ul este operaŃiunea prin care o parte, denumită
locator, transmite celeilalte părŃi, denumită utilizator, contra unei
plăŃi periodice, denumită rată de leasing-, dreptul de posesie şi
folosinŃă al unui bun al cărui proprietar este, pentru o perioadă
determinată de timp."
Elementele cele mai importante care decurg din această definiŃie şi
care delimitează leasing-ul de alte operaŃiuni înrudite, sunt următoarele:
1. Locatorul rămâne proprietarul bunului ce constituie obiectul
contractului de leasing, pe toată perioada de derulare a contractului;
aceasta implică şi faptul că, în cazul neachitării ratelor de leasing,
locatorul are dreptul de a-şi retrage bunul.
2. Utilizatorul are dreptul să beneficieze, pe perioada contractului,
de toate avantajele folosirii bunului, asumându-şi, în acelaşi timp, şi
riscurile exploatării acestuia.
Pornind de la aceste principii generale, menŃionăm o altă
caracteristică importantă a leasing-uluî, şi anume flexibilitatea. In general,
contractele care se încheie sunt croite pe obiectul de leasing şi pe utili-
zator. Perioada de derulare a contractului, cadenŃa ratelor, valoarea rezi-
duală pot fi liber negociate de cele două părŃi, astfel încât termenii con-
tractului să corespundă cel mai bine intereselor şi mai ales posibilităŃilor
acestora. Prezentăm în continuare câteva situaŃii mai des întâlnite.
Există forme de leasing în care, Ia sfârşitul perioadei,
utilizatorul are dreptul de a opta fie pentru achiziŃionarea bunului la
o valoare reziduală, fie pentru prelungirea contractului, fie pentru
242
renunŃarea la bunul respectiv. Aceste forme de leasing fac parte din
categoria operaŃiunilor de leasing financiar.
Probabil că aceste forme de leasing sunt cele mai populare. în
esenŃă, locatorul apare ca finanŃator al utilizatorului, datorită faptului că
este foarte probabil - încă de la începutul contractului - că utilizatorul va
opta pentru achiziŃionarea definitivă a obiectului de leasing. In această
situaŃie, locatorul nu are interesul ca la sfârşitul contractului să rămână în
posesia bunului şi ne putem aştepta ca şi ratele de leasing să reflecte acest
lucru. Locatorul îşi va acoperi în timpul perioadei de leasing toate
cheltuielile generate de operaŃiune, iar valoarea reziduală va fi mult mai
mică decât valoarea de piaŃă a bunului la sfârşitul contractului.
Există şi situaŃii în care existenŃa unei pieŃe second-hand sau faptul
că locatorul este specializat pe leasing-ul anumitor categorii de bunuri, va
putea determina o diminuare a ratelor şi o creştere a valorii reziduale, deci
un risc suplimentar asumat de locator.
În oricare dintre situaŃii, locatorul va trebui să analizeze foarte bine
afacerea şi clientul cu care operează.
Un alt factor important în derularea operaŃiunii de leasing este
furnizorul. în general, şi acesta îşi asumă responsabilităŃi legate de
derularea contractului, mai ales în ceea ce priveşte exploatarea (asistenŃa
tehnică, instruirea personalului etc, contract de buy-back). Contractul
devine astfel tripartit, dar subliniem faptul că este posibil ca furnizorul sa-
şi asume şi rolul de locator. Această situaŃie poate fi interesantă pentru
producătorii sau distribuitorii care pot să-şi asigure ei înşişi finanŃarea,
facilitându-şi astfel desfacerea produselor.
Exemple în acest sens, chiar pe piaŃa românească, sunt distribuitorii
de autoturisme sau de utilaje şi echipamente specializate - pornind de la
computere până la tractoare. In principiu, această formă de leasing este
cea mai ieftină pentru utilizator, întrucât producătorul sau distribuitorul
sunt cei care cunosc cel mai bine produsul şi piaŃa de desfacere, ceea ce
diminuează în mare măsură riscurile asumate de locator. Nu este exclus
ca în viitorul foarte apropiat, sub presiunea pieŃei, şi producătorii sau
distribuitorii români de instalaŃii sau echipamente pentru industria
alimentară să-şi desfacă produsele sub formă de leasing.

243
§ 2.4. Avantajele şi impactul economic al leasing-ului
Din punctul de vedere al locatorului, este esenŃial faptul că
contractul de leasing îi protejează dreptul de proprietate şi deci poate
acŃiona direct asupra bunului în cazul în care utilizatorul nu se achită de
obligaŃiile contractuale. De asemenea, obiectul finanŃării fiind legat direct
de contract şi fiind personalizat, există posibilitatea urmăririi afacerii în
intimitatea ei şi este mult mai uşor de luat o decizie în caz de
insolvabilitate temporară a utilizatorului.
Efectele cele mai importante din punct de vedere economic se
regăsesc la utilizator. Acesta poate să plătească dreptul de folosinŃă şi, în
cele din urmă, să achiziŃioneze un bun investiŃional pe măsură ce produce.
Ratele pot fi astfel dimensionate şi cadenŃate încât să permită plata ratelor
şi chiar obŃinerea unui profit fără a supune utilizatorul la sarcini
împovărătoare. De exemplu, pentru activităŃi sezoniere - cum ar fi
industria zahărului - ratele pot fi orientate spre sfârşitul perioadei de
producŃie, când veniturile înregistrate din vânzarea produselor vor
permite achitarea obligaŃiilor de plată. în aceste cazuri, ratele sunt de cele
mai multe ori anuale sau semestriale; dimpotrivă, pentru activităŃi unde
încasările sunt ritmice şi se întind pe tot parcursul anului - cum ar fi
panificaŃia, industria laptelui - ratele pot fi lunare.
Contractul de leasing se încheie pe o perioadă de cel puŃin un
an. Nu există o cerinŃă expresă ca contractul să fie încheiat în formă
scrisă, dar OrdonanŃa nr. 51 reglementează clauzele obligatorii într-un
contract de leasing-, astfel că forma scrisă trebuie subînŃeleasă.
Contractul de leasing constituie titlu executoriu (adică poate fi
pus în executare contra utilizatorului fără nevoia parcurgerii vreunei
proceduri judiciare) dacă utilizatorul refuză să înapoieze bunul, în
următoarele situaŃii:
■ la sfârşitul perioadei de leasing, dacă acesta nu a formulat
opŃiunea cumpărării bunului sau a prelungirii contractului;
■ în cazul rezilierii contractului din vina exclusivă a utilizatorului.
Contractele de leasing referitoare la bunuri mobile sunt supuse
înregistrării în Arhiva Electronică de GaranŃii Reale Mobiliare, în
condiŃiile Legii nr. 99/1999, pentru opozabilitate faŃă de terŃi, dar interesul

244
unei astfel de înregistrări este al locatorului, iar nu al utilizatorului (ca în
cazul leasing-ului imobiliar).13
AchiziŃionarea de mijloace fixe (între care se includ echipamentele
TI) prin leasing financiar intră sub incidenŃa legislaŃiei referitoare la
amortizare (în principal, Legea nr. 15/1994 privind amortizarea
capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, astfel cum a fost
modificată şi republicată), astfel încât deductibilitatea ratelor de leasing
va fi tratată diferenŃiat. Astfel, o parte a ratei este deductibilă ca dobândă,
o altă parte ca primă de asigurare şi o altă parte ca preŃul de achiziŃionare
a bunului, acesta din urmă fiind determinat conform legislaŃiei referitoare
la amortizare.
OrdonanŃa nr. 51 conŃine şi unele reguli speciale privind taxele
vamale. Astfel, bunurile care sunt introduse în Ńară de către utilizatori,
persoane fizice sau juridice române, în baza unor contracte de leasing
încheiate cu societăŃi de leasing-, persoane juridice străine, sau de
societăŃi de leasing persoane juridice române, în baza unor contracte de
leasing încheiate cu utilizatori, persoane fizice sau juridice române, bunul
se încadrează în regimul vamal de admitere temporară, pe toată durata
contractului de leasing-, cu exonerarea totală de la obligaŃia de plată a
sumelor aferente drepturilor de import. Dacă utilizatorul optează pentru
cumpărarea bunului la sfârşitul perioadei de leasing, el va fi obligat să
achite taxa vamală calculată la valoarea reziduală a bunului din momentul
încheierii contractului de vânzare-cumpărare, care nu poate fi mai mică
de 20% din valoarea de intrare a bunului (preŃul plătit de locator
furnizorului). Cu toate acestea, din punctul de vedere al regulamentelor

_____________________________________________________________

13
ART. 29 Legii nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei
economice, M. Of. nr. 236 din 27 mai 1999:
(1) GaranŃiile reale şi sarcinile constituite pe bunuri mobile, care cad sub
incidenŃa prezentului titlu, îndeplinesc condiŃia de publicitate din momentul
înscrierii avizului de garanŃie reală la Arhiva Electronică de GaranŃii Reale
Mobiliare, denumită în continuare arhivă.
(2) înscrierea la arhivă nu conferă validitate unei garanŃii reale lovite de
nulitate.
(3) Prin înscrierea garanŃiei reale creditorii pentru care se înscrie ulterior o
garanŃie reală asupra aceluiaşi bun sunt prezumaŃi că au cunoştinŃă despre existenŃa
garanŃiei reale, proba contrarie nefiind admisibila
245
vamale, utilizatorul trebuie să cumpere bunul într-o perioadă de 7 ani de
la data încheierii contractului.

§ 2.5. Caractere juridice ale contractului de leasing ca un


complex de contracte:
1. contract de vânzare-cumpărare - prin care se achiziŃionează
bunul solicitat de utilizator
2. contract de mandat - prin care sunt stabilite elementele vânzării
şi concomitent se realizează operaŃiunile tehnice şi formalităŃile
administrative necesare
3. contract de locaŃie - cu durata şi ratele determinate din cota parte
din valoarea de intrare a bunului şi a dobânzii de leasing (leasing-ul
financiar) şi din cota de amortizare calculată conform reglementărilor în
vigoare, şi un beneficiu stabilit de către părŃile contractante (leasing-ul
operaŃional)
4. o promisiune unilaterală de vânzare în favoarea utilizatorului

Concluzie: leasing-u\ este un contract propriu de finanŃare, fiind o


fuziune de tehnici juridice.
Teminologia corectă: - pentru operaŃiuni de leasing: - totalitatea
raporturilor tripartite implicate
- pentru contractul de leasing: - actul încheiat între finanŃator şi
utilizator

§ 2.6. Etapele detaliate ale procedurii de leasing


In general, în derularea unui contract de leasing, sunt implicate, în
diverse etape ale procesului de finanŃare, cel puŃin cinci părŃi: societatea
de leasing, clientul sau utilizatorul final, furnizorul bunului achiziŃionat,
banca finanŃatoare şi, nu în ultimul rând, societate de asigurare.
Alegerea bunului si a furnizorului
In funcŃie de necesităŃile clientului, acesta decide atât asupra carac-
teristicilor bunului cât şi asupra furnizorului.
Toate detaliile legate de natura bunului (preŃ, caracteristici tehnice,
amănunte privind livrarea, condiŃii de instalare şi punere în funcŃiune, în
cazul echipamentelor) vor fi negociate de utilizator direct cu furnizorul

246
ales, urmând a respecta în contractul de vânzare cumpărare şi în
contractul de leasing, toate aspectele negociate.
ObŃinerea ofertei şi solicitarea de leasing
Pe baza preŃurilor negociate cu furnizorul întocmeşte o ofertă
generală de finanŃare, în care vor fi calculate, avansul, rata de leasing,
valoarea asigurării etc. în urma transmiterii solicitării de leasing, oferta
transmisă iniŃial poate suferi modificări în funcŃie de clasa de risc în care
se va încadra clientul. Analiza riscului are la bază atât documentele
financiare puse la dispoziŃie de către client (bilanŃ, balanŃă, cont de profit
si pierderi) cât şi alte documente solicitate (chestionar de leasing,
prezentarea activităŃii companiei, business-plan etc).
Analiza şi aprobarea solicitării de leasing-
Evaluarea solicitării de leasing se realizează de către specialişti
într-un interval de timp ce nu depăşeşte 48 ore. în funcŃie de com-
plexitatea proiectului supus finanŃării, societatea de leasing poate solicita
clientului informaŃii suplimentare referitoare la unele aspecte analizate,
răspunsul final al evaluării urmând a fi prelungit în funcŃie de furnizarea
informaŃiilor solicitate.
încheierea contractului
în cazul unui răspuns afirmativ, se va încheia un contract de
leasing-, financiar sau operaŃional, ce va include atât clauzele negociate
de utilizator cu furnizorul bunului, cât şi clauze specifice politicii
societăŃii de leasing privitoare la modalitatea de plată a ratelor, asigurarea
efectuării plăŃilor etc.
Asigurarea generală a bunului
Bunul ce urmează a fi achiziŃionat urmează a fi asigurat de către
societatea de leasing, pe toată derularea contractului de leasing, în
opŃiunea pentru toate riscurile, în condiŃiile stabilite cu societatea de
asigurări şi banca finanŃatoare, iar prima de asigurare va fi achitată de
către utilizator.
în cazul produselor provenite din import, prima de asigurare se va
calcula la valoarea DDP a bunului.
Livrarea bunurilor
ObligaŃia livrării bunurilor revine în întregime furnizorului,
operaŃiunea fiind asistată de specialiştii societăŃii de leasing.
247
CondiŃiile şi costurile finanŃării
Pot obŃine finanŃare pentru achiziŃionarea de bunuri în leasing atât
persoane juridice, înfiinŃate în baza Legii 31/1990 republicata, cât şi
persoane fizice sau persoane fizice autorizate.
Bunurile finanŃate pot fi noi, din import sau achiziŃionate de pe
piaŃa românească, sau second-hand, caz în care se va efectua o evaluare
suplimentară de către specialiştii societăŃii de leasing.
Pot fi finanŃate atât vehicule diverse (autoturisme, autoutilitare,
microbuze) cât şi echipamente medicale, telecomunicaŃii, tehnica de
calcul etc. Valoare bunurilor achiziŃionate va fi cuprinsa între 3.000 euro
şi 100.000 euro.
Durata contractului de leasing poate varia între 12 şi 48 luni, în
funcŃie de necesităŃile clientului şi rezultatul analizei financiare.
Documentele necesare analizei
în funcŃie de personalitatea juridica a solicitantului (persoană juri-
dică, persoană fizică autorizată, persoană fizică) sunt necesare diferite ti-
puri de documente menite să reliefeze bonitatea si capacitatea de plata a
acestuia.
în principal, documentele solicitate sunt:
-Cererea de FinanŃare sau Formularul de Comandă, documente
tipizate;
-Documente financiare, care sa prezinte situaŃia financiară din
ultimii doi ani de activitate;
- Documente legale (certificat de înregistrare, cod fiscal, certificat
constatator, act constitutiv si acte adiŃionale etc.)
- DeclaraŃie angajament a utilizatorului;
-Factură proformă, cu o descriere detaliata a bunului şi a
caracteristicilor tehnice, a modalităŃilor de plată şi livrare, preŃul şi
moneda de plată;

§ 2.7. Caractere juridice ale contractului de leasing:


1. contract bilateral (sinalagmatic) - dă naştere la obligaŃii în
sarcina ambelor părŃi - locator - finanŃator şi utilizator (spre deosebire de
operaŃia de leasing bazată pe o relaŃie trilaterală: furnizor-finanŃator,
utilizator)

248
2. contract cu titlu oneros - prin încheierea contractului, ambele
părŃi urmăresc realizarea unui folos patrimonial
3. contract cu executare succesivă - obiectul contractului se
consideră a fi îndeplinit, după parcurgerea etapelor prevăzute în contract,
având ca finalitate achiziŃionarea bunului finanŃat prin contract şi
transferarea dreptului de proprietate de la finanŃator la utilizator, care
devine proprietar, odată cu achitarea ultimei rate din contract.
4. contract „intuitu personae"
5. contract consensual - ia naştere prin simplul acord de voinŃă al
părŃilor semnatare.

§ 2.8. Efectele contractului de leasing:


In contractul de leasing-, obligaŃiile vânzătorului sunt:
■ să livreze un echipament de calitate, adică în stare de funcŃionare;
■ să asigure asistenŃa tehnică a personalului care îl va exploata;
■ să asigure piesele de schimb necesare reparaŃiilor14;
■ să efectueze reparaŃiile echipamentului închiriat, în măsura în
care defecŃiunile nu sunt din culpa utilizatorului15.
Utilizatorul (beneficiarul) are obligaŃia:
■ să plătească ratele chiriei, la termenele şi condiŃiile stipulate în
contract;
■ să exploateze bunul închiriat prin respectarea instrucŃiunilor
tehnice;
■ să nu efectueze modificări în construcŃia echipamentului închiriat;
în cazul în care asemenea modificări sunt necesare, utilizatorul are
obligaŃia să solicite acordul societăŃii de leasing;
■ să conserve bunul în stare de funcŃionare16;
■ să asigure echipamentul închiriat în folosul societăŃii de leasing-.
Societatea de leasing are, la rândul ei, câteva obligaŃii a căror
aducere la îndeplinire se întemeiază pe clauzele stipulate în contract.
Astfel, societatea de leasing are obligaŃia să înlocuiască bunul avariat. De

__________________________________________________________

14
Sau să achite contravaloarea lor.
15
Aceste obligaŃii sunt stipulate în contractul de leasing, încă din
momentul perfectării acestuia.
16
O asemenea obligaŃie se referă la toate formele de leasing.
249
asemenea, societatea de leasing poate înlocui echipamentul învechit, uzat
sau depăşit. Această înlocuire implică perceperea unei chirii majorate.
Societatea de leasing are dreptul să controleze modul în care este
exploatat echipamentul de către beneficiar. în acelaşi timp, este îndrituită
să vândă echipamentul locatarului în condiŃiile examinate în subcapitolele
anterioare.
Dacă beneficiarul nu plăteşte ratele la termenele şi în condiŃiile
stipulate în contract societatea de leasing are dreptul să rezilieze de plin
drept contractul, iar clientul are obligaŃia: să restituie echipamentul; să
suporte cheltuielile aferente; să plătească ratele restante ale chiriilor. Mai
mult, beneficiarul este obligat să plătească o indemnizaŃie forfetară de
reziliere, care reprezintă ratele restante viitoare. Toate acestea pun în
evidenŃă existenŃa unor condiŃii severe impuse de instituŃia finanŃatoare
beneficiarului. Toate aceste măsuri au caracter sancŃionator, de pedepsire
a utilizatorului.
FinanŃatorul primeşte bunul înapoi, având posibilitatea să-1
reînchirieze unei alte persoane sau să-1 vândă, în timp ce primeşte şi plata
integrală a tuturor ratelor, calculate în raport cu viaŃa economică a
echipamentului respectiv.
Cu toată severitatea acestor măsuri în privinŃa beneficiarului,
instanŃele arbitrale s-au pronunŃat constant în favoarea creditorului,
argumentul evocat fiind că, în felul acesta utilizatorul, primul interesat în
încheierea unui contract de leasing, trebuie să respecte cu scrupulozitate
toate clauzele contractului, deoarece numai în cazul unui asemenea
comportament, au de câştigat toate părŃile implicate, iar afacerea se
derulează cu succes.

§ 2.9. Sinteza distincŃiei între leasing-ul financiar şi cel operaŃional:


Leasing financiar - este operaŃiunea de leasing care îndeplineşte una
sau mai multe din următoarele condiŃii:
1. riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra
utilizatorului din momentul încheierii contractului de leasing;
2. părŃile au prevăzut expres că, la expirarea contractului de leasing,
se transferă utilizatorului, dreptul de proprietate asupra bunului;
3.utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului iar preŃul de
cumpărare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piaŃă) pe
care acesta o are, la data la care opŃiunea poate fi exprimată;
250
4. perioada de folosire a bunului în sistem de leasing acoperă cel
puŃin 75% din durata normală de utilizare a bunului, chiar dacă în final,
dreptul de proprietate nu este transferat.
Leasing operaŃional - este operaŃiunea de leasing care nu
îndeplineşte nici una din condiŃiile enumerate mai sus. (Modificarea şi
completarea OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr.51/1997 privind
operaŃiunile de leasing şi societăŃile de leasing)
Prin urmare, pentru leasing-xA financiar, deductibilitatea ratelor
apare la nivelul amortizării bunului care se face de către client şi a
dobânzii, iar valoarea reziduală este de 20%. In cazul leasing-ukă
operaŃional, avem deductibilitate integrală a ratei de leasing care apare în
contabilitate sub forma chiriei, dar valoarea reziduală, dacă este prevăzută
în contract trebuie să fie de minim 51%. Perioada minimă a unui contract
de leasing este de 12 luni şi atât persoanele fizice cât şi juridice pot
beneficia de aceste servicii. Pe toată durată contractului de leasing
societatea de leasing este proprietarul bunului, clientul având doar drept
de utilizare. Proprietatea va fi transmisă la sfârşitul contractului odată cu
plata valorii reziduale, în cazul în care se optează pentru această variantă.
Paşii care trebuie parcurşi pentru încheierea unui contract de leasing sunt
următorii:
- Alegerea unei societăŃi de leasing în funcŃie de seriozitatea firmei
de leasing, de conŃinutul ofertei (dacă include sau nu asigurare, franchiză
la asigurare, TVA, comision de administrare contract, taxa pentru analiza
dosarului etc)
- Formarea Dosarului de leasing care cuprinde în general copii
după actele juridice ale societăŃii şi ultimele balanŃe şi bilanŃuri, date
despre furnizorul bunului, proforma etc.
- Depunerea Dosarului la societatea de leasing şi aşteptarea
răspunsului referitor la acceptarea sau respingerea finanŃării
- Plata avansului conform contractului de leasing
- Livrarea bunului
- Plata ratelor de leasing
- Cumpărarea bunului ce face obiectul contractului de leasing la
valoarea reziduală.
- Intrarea în posesia bunului dacă optaŃi pentru aceasta variantă

251
SecŃiunea 6. Contractul de transfer de tehnologie
SubsecŃiunea 1. Contractul de franciză - reglementare, noŃiune
şi caractere juridice
§ 1.1. Sediul materiei în dreptul intern şi în dreptul comunitar
♦Sediul materiei în dreptul intern: O.G.nr.52/1997 privind
regimul juridic al francizei, aprobată prin Legea nr. 79/ din 9 aprilie 1998,
pentru aprobarea OrdonanŃei Guvernului nr. 52/1997 privind regimul
juridic al francizei, M. Of. nr. 147 din 13 aprilie 1998.
* sediul materiei în dreptul comunitar: Regulamentul nr.
4087/88, care, fără să stabilească un cadru juridic complet, face referire la
diferite forme ale francizei.
§ 1.2. NoŃiune, definiŃie
DefiniŃie: O.G. nr. 52/1997 defineşte franciză ca fiind un sistem de
comercializare bazat pe o colaborare continuă între persoane fizice sau
juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoană
denumită francizor, acordă unei alte persoane, denumită beneficiar,
dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie
sau un serviciu.
§ 1.3. PărŃile şi obiectul francizei
După cum se poate observa din definiŃia dată de O.G. nr.52/1997
francizei, părŃile contractului sunt francizorul şi beneficiarul.
în concepŃia dispoziŃiilor art.l lit.b. din O.G. nr.52/1997, francizorul
este un comerciant care, fiind titularul drepturilor asupra unei mărci
înregistrate, conferă dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un
produs o tehnologie sau un serviciu.
Aşadar francizorul este o persoană determinată care pe de o parte
are calitatea de comerciant, iar pe de altă parte este titularul drepturilor
asupra unei mărci înregistrate cu privire la afacerea pe care o transmite
beneficiarului spre exploatare sau dezvoltare.
Beneficiarul, potrivit art. 1 lit. c, este un comerciant persoană fizică
sau juridică care aderă la principiul omogenităŃii reŃelei de franciză.
Se constată cu uşurinŃă că beneficiarul, în afară de faptul că este
comerciant, nu trebuie să îndeplinească vreo altă condiŃie specială.
Obiectul contractului de franciză se desprinde din dispoziŃiile art. 1
şi cele ale art. 56 din O.G.52/1997.

252
În conformitatea cu textele de lege menŃionate, obiectul
contractului de franciză poate fi sintetizat sau rezumat la transmiterea
dreptului de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o
tehnologie sau un serviciu în schimbul plăŃii unei redevenŃe din partea
beneficiarului.
§1.4. Caractere juridice
'"caracterele juridice ale contractului de franciză sunt următoa-
rele: consensual, sinalagmatic, cu executare succesivă, „intuitu personae"
şi de adeziune.
Caracterul consensual al francizei se exprimă prin faptul că părŃile
nu trebuie să dea o anumită formă nici măcar scrisă contractului pentru ca
acesta să fie valabil încheiat.
O consecinŃă importantă ce decurge din acest caracter este aceea că
sub aspect probatoriu, contractul de franciză va putea fi probat cu orice
mijloc de probă, inclusiv cu martori având în vedere că franciză este un
contract eminamente de natură comercială.
Franciză este un contract sinalagmatic pentru că ambele părŃi se
obligă şi urmăresc obŃinerea de avantaje reciproce:
 francizorul să-şi extindă reŃeaua de franciză şi obŃinerea
redevenŃelor,
 beneficiarul să exploateze concepul de afacere al francizorului.
Contractul de franciză este cu executare succesivă deoarece
exploatarea elementelor ce se transmit în temeiul francizei are loc pe o
anumită perioadă de timp.
Executarea în timp a contractului este reglementată de chiar alin. 1
din O.G. 52/1997 care definind franciză arată că aceasta este un sistem de
comercializare bazat pe o colaborare „continuă" între partenerii acestei
operaŃiuni.
Acest caracter atrage sancŃiunea rezilierii în cazul neexecutării sau
executării necorespunzătoare a obligaŃiilor de către părŃile contractante.
Caracterul „intuitu personae" al francizei se explică, încât pri-
veşte alegerea beneficiarului prin bonitatea şi condiŃiile manageriale de
care dă dovadă acesta, iar în privinŃa francizorului prin omogenitatea re-
Ńelei de franciză, succesul de care se bucură afacerea, obiectul fracizei etc.
În sfârşit franciza este un contract de adeziune care constă în
aceea că dacă beneficiarul consimte la încheierea contractului va trebui să
253
se supună regulilor impuse de francizor, acest caracter rezultă din
prevederile art. 1 lit. C care stipulează că beneficiarul este selecŃionat de
francizor şi aderă la principiul omogenităŃii reŃelei de franciză.
§ 1.5. Categorii de francize
* categorii de franciză: cele mai cunoscute forme de franciză sunt: -
franciză de producŃie sau industrială; franciză de distribuŃie, franciză
de servicii şi „maşter franchise" sau franciză principală
1. Franciză industrială vizează producŃia de bunuri şi constă în
autorizarea francizatului de către francizor, prin mijlocirea unei licenŃe, să
fabrice sub marca francizorului produsele acestuia. Francizorul acordă
consultanŃă managerială pregăteşte personalul, oferă asistenŃă tehnică şi
comercială, know-how-ul, dreptul de a folosi marca şi alte drepturi de
proprietate industrială şi intelectuală.
2. Franciză de distribuŃie dă dreptul francizatului să vândă diferite
produse sub marca, fie a producătorului, fie a angrosistului.
3. Franciză de servicii este cea mai răspândită şi este franciză prin
care francizorul, care ~ pus la punct o metodă sau o tehnică specifică de
prestare de servicii, autorizează pe francizat să utilizeze aceste metode şi
tehnici în prestrarea aceluiaşi gen de servicii.
4. Franciză principală (maşter franchise) este franciză în care
francizorul principal acordă altei persoane, subfrancizor, în schimbul unei
compensaŃii financiare directe sau indirecte, dreptul de a exploata o
franciză în vederea încheierii de contracte de franciză cu terŃi francizaŃi.
Aflată într-o continuă expansiune şi în România, franciză se
întrevede ca o reŃetă legală care permite „copierea" unei afaceri de succes.
Franciză, în înŃelesul său larg, reprezintă reŃeaua care leagă titularul
afacerii de succes de comercianŃii interesaŃi în dezvoltarea propriei
afaceri. Mijlocul juridic care asigură legătura este contractul de franciză.
Deşi clauzele sale sunt o combinaŃie de clauze specifice mai multor
tipuri de contracte, cum sunt contractul de închiriere, contractul de
asociere în participaŃiune, contractul de know-how sau contractul de
muncă, contractul de franciză are un statut juridic autonom, bucurându-se
de reglementări specifice proprii.
În sistemul de drept românesc cadrul juridic care trebuie respectat
la redactarea contractului de franciză este reprezentat de OrdonanŃa
Guvernului nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei, aprobată cu
254
modificări prin Legea nr. 79 din 9 aprilie 1998, republicată în Monitorul
Oficial nr. 180 din 14 mai 1998 („Legea").
Legea nu defineşte contractul de franciză, ci doar franciză ca
tehnică de comercializare. Am putea defini contractul de franciză ca fiind
acel contract prin care francizorul se obligă să pună la dispoziŃia
francizatului un nume comercial, însemne comerciale şi un know-how
verificat, asistenŃa tehnică şi comercială, pentru ca francizatul, în
schimbul plăŃii unei redevenŃe, să poată exploata sau dezvolta o afacere,
un produs, o tehnologie sau un serviciu sub marca francizorului.
Este de reŃinut faptul că francizorul transmite numai dreptul de
folosinŃă asupra semnelor de atragere a clientelei (numele comercial,
însemnele comerciale şi know-how-ul), iar nu dreptul de proprietate
asupra acestora.
Conform Legii, francizorul este un comerciant, titular al drepturilor
asupra unei mărci înregistrate care asigură beneficiarului o pregătire
iniŃială pentru exploatarea mărcii înregistrate, dreptul de a exploata ori de
a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu, care
utilizează personal şi mijloace financiare pentru promovarea mărcii sale,
cercetării şi inovaŃiei, asigurând dezvoltarea şi viabilitatea produsului, iar
beneficiarul (sau francizatul) este acel comerciant, persoana fizică sau
juridică, selecŃionat de către francizor, care aderă la reŃeaua de franciză.
Urmărind structura Legii, se poate distinge o fază precontractuală
(A), o faza contractuală (B) şi o faza postcontractuală (C).
(A) Faza precontractuală este perioada primordiala a procesului
de francizare, când francizorul face publice anumite informaŃii despre
afacere cu scopul selecŃiei de francizaŃi, iar francizaŃii „aleg" francizorul
pe baza informaŃiilor care li se pun la dispoziŃie.
CandidaŃii la franciză trebuie să acŃioneze dinamic şi să îşi creeze o
imagine reală asupra capacităŃii proprii manageriale şi financiare de
integrare în reŃeaua de franciză, informându-se asupra modalităŃilor
practice de exploatare a unui fond de comerŃ în franciză.
Pentru obŃinerea informaŃiei complete, francizorul este obligat să
pună la dispoziŃia francizorului datele despre:
(i) experienŃa dobândită şi transferabilă,
(ii) condiŃiile financiare ale contractului
(iii) elementele care permit francizatului să facă calculul rezul-
tatului previzionat şi să-şi întocmească planul financiar,
255
(iv) obiectivele şi aria exclusivităŃii acordate, precum şi
(v) durata contractului, condiŃiile reînnoirii, rezilierii şi cesiunii
drepturilor contractuale.
Publicitatea relativă procesului de selecŃie trebuie să fie lipsită de
ambiguitate şi să nu conŃină informaŃii eronate, iar documentele
publicitare care prezintă rezultatele financiare previzionate ale unui
francizat trebuie să fie obiective şi verificabile.
(B) Faza contractuală
Contractul de franciză va fi astfel redactat încât să reflecte
interesele membrilor reŃelei de franciză şi să protejeze drepturile de
proprietate industrială sau intelectuală ale francizorului. Principalul
interes al membrilor reŃelei este dezvoltarea reŃelei. Gradul de dezvoltare
al acesteia este direct proporŃional cu bunăstarea membrilor săi.
Legea prevede clauzele minimale care trebuie să se regăsească în
orice contract de franciză şi anume: obiectul contractului, drepturile şi
obligaŃiile părŃilor, condiŃiile financiare, durata contractului (care trebuie
apreciată astfel încât francizatul să îşi poată amortiza investiŃiile efectuate
şi care de regula este între 3 şi 10 ani), condiŃiile de modificare, pre-
lungire şi reziliere a contractului, cu stabilirea clară a circumstanŃelor care
pot determina rezilierea fără preaviz şi a unui termen de preaviz rezonabil
pentru cazul în care francizorul nu doreşte reînnoirea contractului.
în funcŃie de necesităŃile practice, următoarele clauze pot fi incluse
în contractul de franciză:
(i) dreptul francizorului de a dezvolta conceptul de franciză,
(ii) condiŃiile recuperării de către francizor a elementelor corporale
şi incorporale care îi aparŃin în caz de cesiune a drepturilor francizatului
decurgând din contract,
(iii) condiŃiile de utilizare de către francizat a semnelor de atragere
a clientelei aparŃinând francizorului,
(iv) clauza de neconcurenŃă,
(v) clauza de confidenŃialitate,
(vi) clauza de exclusivitate teritorială,
(vii) clauza de aprovizionare exclusivă sau
(viii) clauza de preferinŃă în caz de înstrăinare a francizei.
Există anumite obligaŃii care, fiind prevăzute de Lege, revin părŃilor
chiar dacă ele nu sunt indicate expres în contractul de franciză. In acest
sens, francizorul este obligat:
256
(i) să deŃină şi să exploateze o activitate comercială anterior lansării
reŃelei de franciză pe o durată cel puŃin egală cu durata contractului de
franciză,
(ii) să fie titularul drepturilor de proprietate intelectuală şi/sau
industrială transferate,
(iii) să asigure francizaŃilor săi o pregătire iniŃiala, precum şi
asistenŃa comerciala şi/sau tehnică permanentă, pe toata durata existenŃei
drepturilor contractuale.
La rândul său, francizatul are obligaŃia:
(i) să dezvolte şi să menŃină identitatea reŃelei de franciză precum şi
reputaŃia acesteia,
(ii) să furnizeze francizorului orice informaŃie de natură a facilita
cunoaşterea şi analiza performanŃelor şi a situaŃiei sale financiare reale,
(iii) să nu divulge terŃilor know-how-ul furnizat de către francizor,
atât pe toata durata contractului de franciză, cât şi ulterior.
Prin menŃinerea identităŃii reŃelei de franciză precum şi a reputaŃiei
acesteia se înŃelege în primul rând respectarea standardelor de calitate ale
afacerii transmise. Mai cu seamă în cazul francizei aşa-numite „business
format", principala obligaŃie a francizatului este aceea de a respecta în
detaliu modelul transmis de către francizor. Exemplul clasic este acela al
reŃelei de franciză Mc Donald's al cărui succes s-a propagat în plan
internaŃional tocmai datorită conceptului de activitate standardizat.
In ce priveşte preŃul contractului de franciză numit redevenŃă
(royalty), acesta se plăteşte de către francizat periodic, iar cuantumul său
diferă în funcŃie de criteriile alese de către părŃi (procent din cifra de
afaceri/ marja comercială sau o taxă fixă în cazurile în care francizorul nu
are un control eficient al volumului de vânzări).
RedevenŃă acoperă cheltuielile francizorului legate de asistenŃă
continuă acordată francizaŃilor, cele legate de dezvoltarea şi eficientizarea
sistemului, precum şi un profit. Sunt cazuri în care se prevede o redevenŃă
periodică minimă pentru a garanta un prag minim de remunerare a
francizorului.
In afara de preŃul contractului, în costul francizei mai pot intra şi
alte cheltuieli. Pentru dreptul de intrare în reŃea francizorul poate pretinde
o taxă de intrare, iar în derularea contractului taxe de publicitate,
precum şi, dacă este cazul, taxe de exclusivitate sau taxe de training.

257
Taxa de intrare se plăteşte o singură dată şi este destinată să
acopere cheltuielile făcute de francizor în cadrul procesului de recrutare,
precum şi pentru asigurarea sprijinului francizatului până în ziua inaugu-
rării afacerii. Taxa de intrare poate fi plătită distinct sau sub forma unei
garanŃii ori prin remunerarea personalului francizorului pus la dispoziŃia
francizatului.
Taxa de publicitate nu este un venit al francizorului, ci este o
sumă destinată promovării reŃelei de franciză. Potrivit legislaŃiei fiscale,
taxa de publicitate reprezintă cheltuială deductibilă la impozitul pe profit.
Aceasta poate fi inclusă în revedenŃă sau poate fi prevăzută distinct.
Taxa de exclusivitate se datorează în cazul în care părŃile încheie
un contract de exclusivitate în beneficiul francizatului pentru o anumită
rază teritorială. Ca regula, exclusivitatea este condiŃionată de o cifră de
afaceri minimă, numărul consumatorilor şi perspectiva creşterii acestui
număr. Legea prevede că taxa de exclusivitate trebuie să fie proporŃionala
cu taxa de intrare.
Taxa de training a personalului francizatului acoperă costurile
francizorului cu masa, cazarea, călătoria, precum şi costul pregătirii
propriu-zise. în contracte părŃile cad de acord de regulă că francizatul să
îşi înceapă activitatea numai după participarea la cursul de instruire
organizat de către francizor.
La încheierea contractului, francizatul trebuie să aibă în calcul şi
acele cheltuielile necesar a fi făcute cu procurarea mijloacele de care are
nevoie în derularea afacerii, cum sunt cele cu achiziŃionarea/închirierea
spaŃiului comercial, a echipamentelor sau cu salariul personalului propriu.
Ca regulă, contractul de franciză încetează prin expirarea
termenului pentru care a fost încheiat, prin rezilierea sau anularea
acestuia. Pentru că este un contract care se încheie în considerarea
anumitor calităŃi ale francizatului, în urma unui riguros proces de selecŃie,
franciză va înceta şi la momentul decesului uneia dintre părŃi, al punerii
acesteia sub interdicŃie judecătorească (dacă este vorba de o persoană
fizică) sau la momentul falimentului ori transformării persoanei juridice.
Având în vedere ca francizatului i s-a transmis numai un drept de
folosinŃă asupra semnelor de atragere a clientelei, iar nu dreptul de
proprietate asupra acestora, la încetarea contractului, drepturile
incorporale transmise francizatului vor reveni francizorului, iar
francizatul nu le mai poate exploata.
258
(C) Faza postcontractuală
La încetarea raporturilor contractuale, relaŃiile dintre părŃi trebuie să
respecte regulile unei concurente loiale. în acest sens vor fi incidente
obligaŃiile asumate prin clauza de confidenŃialitate sau clauza de
neconcurenŃă.
In ideea păstrării identităŃii comune şi reputaŃiei reŃelei de franciză,
prin aceste clauze se urmăreşte nedivulgarea know-how-\\x\ de către fostul
francizor, precum şi împiedicarea acestuia de a se lansa într-o activitate
concurentă sau susceptibilă de a fi concurentă cu activitatea francizorului.
In acord cu legislaŃia concurenŃei, pentru a fi apreciate ca valabile,
clauzele de neconcurenŃă trebuie să fie indispensabile protecŃiei know-
how-lui transferat de către francizor, limitate în timp, spaŃiu şi sub
aspectul obiectului.
In măsura în care pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea ori
denaturarea concurenŃei pe o parte din piaŃa românească, acordurile de
franciză încadrate în categoria înŃelegerilor verticale trebuie aduse la
cunoştinŃă Consiliul ConcurenŃei. Pentru a evita sancŃionarea, înainte de
încheierea contractului, părŃile pot adresa Consiliului ConcurenŃei o
cerere de certificare prealabilă a neintervenŃiei prin care să se confirme că
nu există temei pentru intervenŃia Consiliului ConcurenŃei în sensul
interzicerii acordului. Dacă însă contractul a fost încheiat, precum şi în
cazul în care nu este certificată neintervenŃia, părŃile pot face cerere de
exceptare de la aplicarea legislaŃiei concurenŃei, prin încadrarea pe cate-
gorii. Atunci când Consiliul ConcurenŃei constată că acordul nu îndepli-
neşte condiŃiile de exceptare, va stabili un termen pentru modificarea
acordului, în sensul încadrării pe categoriile exceptate. Dacă însă
renegocierea acordului cu scopul încadrării pe categorii de exceptare nu
are sau nu poate avea loc, ca ultima soluŃie, părŃile pot solicita Consiliului
ConcurenŃei dispensa pentru acordarea beneficiului exceptării indi-
viduale.
Deşi franciză nu este o reŃetă care să asigure succes garantat,
avantajele acestui sistem pot fi imense atunci când există capacitatea
financiară, managerială şi coordonare între părŃile la contract.
§ 1.6. Efectele contractului de franciză: contractul de franciză
generează drepturi şi obligaŃii în sarcina ambelor părŃi contractante.

259
6.1. ObligaŃiile francizorului
In literatura de specialitate în sarcina francizorului sunt puse urmă-
toarele obligaŃii: transmiterea know-how-u\vâ, transmiterea dreptului de
utilizare a semnelor distinctive ale francizorului, asistenŃa tehnică şi/sau
comercială, obligaŃia de aprovizionare, exclusivitatea şi publicitatea.
a. Transmiterea know-how-xAvâ.
Se susŃine că transmiterea know-how-\i\ui este o condiŃie esenŃială a
contractului de franciza.
Pentru a putea constitui obiect al francizei know-how-xx\ trebuie să
aparŃină francizorului, să fie transmisibil şi să reprezinte un ansamblu de
cunştinŃe noi.
b. Transmiterea dreptului de utilizare a semnelor distinctive ale
francizorului este necesară pentru atragerea clientelei.
Aceste semne distinctive aparŃin fondului de comerŃ şi pot consta
din firma, emblema sau marcă.
c. AsistenŃa tehnică şi/sau comercială este obligaŃia în temeiul
căreia francizorul trebuie să-i acorde asistenŃă permanentă beneficiarului.,
care poate consta din pregătirea personalului, instituierea în vederea
exploatării know-how-ului, supravegherea pentru respectarea omogenităŃii
reŃelei de franciza.
d. ObligaŃia de aprovizionare se realizează prin furnizarea de
către francizor beneficiarului produselor comandate.
Francizorul se poate obliga la livrarea tuturor bunurilor necesare
francizei sau doar la o parte din acestea.
e. Exclusivitatea teritorială este o obligaŃie a francizorului menită
să-1 protejeze pe beneficiar. In temeiul acestei obligaŃii francizorul nu va
putea nici să desfăşoare el, franciza în raza teritorială pentru care a
acordat exclusivitate beneficiarului, şi nici să transmită dreptul de a
exploata afacerea în regim de franciza altui beneficiar.
f. Publicitatea, în temeiul O.G. nr.52/1997 este obligaŃia
francizorului care constă în promovarea imaginii şi a conceptului de
franciza atât pe plan local cât şi naŃional.
Chiar dacă publicitatea ca obligaŃie cade în sarcina francizorului
costurile acesteia, în practică, sunt suportate de către beneficiar.

260
6. 2. ObligaŃiile beneficiarului
In temeiul reglementărilor cuprinse în O.G. 52/1997 rezultă trei
obligaŃii principale ale beneficiarului, şi anume: păstrarea secretului know-
how-ului, plata taxelor şi redevenŃelor şi neconcurenŃa francizorului.

a. Păstrarea secretului know-how-vdm


Contractul de franciză dă dreptul beneficiarului la folosinŃa know-
how-ului în limitele convenite de către părŃile contractante. în lipsa unor
stipulaŃii exprese, contrarii, contractul de franciză nu dă dreptul benefi-
ciarului de a divulga know-how-ul ori de a-1 folosi după încetarea
contractului.
Know-how-ul nefiind protejat prin mijloace speciale, singurele
măsuri de protecŃie sunt cele instituite prin clauzele contractuale.
Know-how-ul nu este cunoscut publicului, fiind un secret comercial
al francizorului din care cauză păstrarea secretului este obligaŃie ce trebuie
îndeplinită atât pe parcursul contractului cât şi după încetarea acestuia.
b. Plata taxelor şi redevenŃelor
Contractul de franciză fiind un contract sinalagmatic şi cu titlu
oneros, în schimbul transmiterii know-how-ului beneficiarul are obligaŃia
să plătească taxe şi redevenŃe.
Dintre taxele plătite de beneficiar cea mai frecventă este taxa de
intrare care constă în plata unei sume de bani, care, de regulă, se plăteşte
la data încheierii contractului ca efect al intrării beneficiarului în reŃeaua
de franciză.
RedevenŃa reprezintă suma de bani pe care trebuie s-o plătească
beneficiarul pe întreaga durată a existenŃei contractului.
în concret redevenŃa poate consta dintr-un procent din profitul
beneficiarului (10%,20% etc.) sau dintr-o sumă fixă.
Plata se face lunar sau pe o altă unitate de timp convenită de părŃi.
c. ObligaŃia de neconcurenŃa
După cum am văzut în cele de mai sus, obligaŃia de neconcurenŃa
este instituită şi în sarcina francizorului, dar se exprimă sub alte forme
decât cea a beneficiarului
În concret, această obligaŃie se realizează prin aceea că
beneficiarului îi este interzis să contracteze francize cu concurenŃi ai
francizorului pe piaŃă. în acest sens prevederile art. 10 dispun că
261
francizorul poate să dispună o clauză de neconcurenŃă beneficiarului.
ObligaŃia de neconcurenŃă a beneficiarului, spre deosebire de cea a
francizorului, există, atât pe durata contractului, cât şi după expirarea
acestuia.

§ 1.7. Încetarea contractului de franciză


Contractul de franciză încetează prin încetarea existenŃei uneia
dintre părŃi, expirarea termenului pentru care a fost încheiat şi prin
anularea şi rezilierea acestuia.
Încetarea contractului datorită încetării existenŃei uneia dintre părŃi
operează atunci când, în cazul persoanelor juridice, expiră durata pentru
care sau constituit, s-a hotărât lichidarea judiciară ori a intervenit
falimentul.
În legătură cu expirarea duratei, ca mod de încetare a contractului
de franciză, trebuie reŃinute regulile consacrate în art. 6 din O.G.
nr.52/1997 potrivit cărora francizorul are obligaŃia de a-1 înştiinŃa pe
beneficiar cu un preaviz asupra intenŃiei de nu reînnoi contractul la data
expirării sau de a nu semna un nou contract.
Un alt principiu ce cârmuieşte încetarea contractului ca efect a
expirării duratei constă în dreptul de preemŃiune recunoscut în favoarea
beneficiarului dacă interesul menŃinerii sau dezvoltării reŃelei de franciză
reclamă acest drept.
În legătură cu anularea contractului de franciză O.G.nr.52/1997 nu
cuprinde reguli speciale, fapt ce denotă că îşi vor găsi incidenŃă principiile
dreptului comun relative la nulitate.
În sfârşit, rezilierea va interveni ca urmare a neexecutării sau
executării necorespunzătoare a obligaŃiilor specifice, dar trebuie reŃinut
că, art.6 din O.G.nr.52/1997 obligă părŃile, în cadrul clauzelor de reziliere,
să stabilească în mod clar circumstanŃele care pot să determine o reziliere
fără preaviz. Potrivit art.5 contractul de franciză trebuie să cuprindă
condiŃiile de reziliere al acestuia.
Prin urmare, din textele de lege reproduse se deduce că, pe de o
parte, părŃile trebuie să prevadă în mod clar condiŃiile în care intervine
rezilierea, iar pe de altă parte, această sancŃiune presupune efectuarea
unui aviz.

262
SubsecŃiunea 2. Contracte de licenŃă
§ 2.1. DefiniŃie:
In accepŃiunea largă a cuvântului, contractul de licenŃă este o
înŃelegere scrisă între două părŃi, prin care una, numită titular, se
angajează să-i cedeze celeilalte, numită beneficiar, dreptul de a folosi
brevete de invenŃie, procedee tehnice, documentaŃii tehnice, scheme
operatorii de producŃie, metode de exploatare a maşinilor, metode de
tratare a produselor, mărci de fabrică, mărci de comerŃ şi mărci de
serviciu, contra unui preŃ, în condiŃii şi pe perioade determinate.
In concluzie, prin contractul de licenŃă se înŃelege transmiterea de
către titularul unui brevet, numit licenŃiator, a dreptului de folosinŃă al
unei invenŃii sau inovaŃii unui beneficiar, numit licenŃiat.
Prin contractul de licenŃă, titularul unui brevet numit licenŃiator,
transmite unui beneficiar numit licenŃiat, dreptul de folosinŃă al unei
invenŃii.17

§ 2.2. Caractere juridice ale contractului de licenŃă:


- consensual, sinalagmatic, „intuitu personae", incesibil în lipsa
unei prevederi exprese, (care nu poate fi cedat),
Acest contract prezintă are un caracter intuitu personae fntrucât se
încheie în vederea calităŃilor personale ale licenŃiatului şi în lipsa unei
prevederi exprese, este un contract incesibil.
*obiectul contractului:
Obiectul contractului este dat de acordarea dreptului şi autorizarea
folosirii licenŃei de către partener. Acest contract nu implică un act de
dispoziŃie asupra dreptului exclusiv de brevet. LicenŃiatorul transmite
numai folosinŃa dreptului de exploatare, care poate fi totală sau parŃială.
§ 2. 3. Formele contractului - în funcŃie de întinderea dreptu-
rilor care se atribuie prin contract, poate fi de două feluri:
a) licenŃa exclusivă, prin care licenŃiatorul renunŃă la posibilitatea
de a mai acorda alte licenŃe, licenŃiatul având un drept exclusiv de
utilizare a invenŃiei.

_______________________________
17
A se vedea si Legea nr. 611/2002 privind aderarea României la
ConvenŃia privind eliberarea brevetelor europene, adoptată la Munchen la 5
octombrie 1973, precum şi la Actul de revizuire a acesteia, adoptat la Munchen la
29 noiembrie 2000, M. Of. nr. 844/2002
263
b) licenŃa neexclusivă sau simplă, prin care licenŃiatorul are dreptul
de a utiliza sau transmite brevetul, iar licenŃiatul de a folosi invenŃia în
condiŃiile convenite.18
* a) după caracterul lor, licenŃele exclusive prezintă mai multe
forme:
a.l.) licenŃe nelimitate sau depline (licenŃiatorul beneficiază de
exclusivitate pe toată durata de valabilitate a brevetului)
a.2.) licenŃe limitate (dreptul de folosire a invenŃiei, este exclusiv,
prezintă unele îngrădiri).
b) licenŃele neexclusive pot fi:
b.l.) licenŃe neexclusive depline;
b.2.) licenŃe neexclusive limitate.

§ 2.4. ObligaŃiile părŃilor contractante


1. LicenŃiatorul are obligaŃia de a asigura beneficiarului o
exploatare optimă a invenŃiei şi de a garanta existenŃa dreptului acordat
2. LicenŃiatul are obligaŃia să folosească invenŃia în condiŃiile
stabilite şi să plătească preŃul.
Prin încheierea contractului de licenŃă (licenŃiatorul) are
următoarele avantaje:
- evită barierele vamale sau măsurile restrictive cu caracter
netarifar
- repartizarea zonelor de desfacere şi înlăturarea concurenŃei de
piaŃă
- stimularea exporturilor de utilaje, maşini şi materii prime

______________________________
18 A se vedea art. 47 din Legea 64/1991 privind brevetele de invenŃie, M.
Of. nr. 752/15 oct. 2002, Legea nr. 28/2007 pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenŃie, republicată, M. Of. nr. 44/2007 şi
HG nr. 499 din 18 aprilie 2003, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
nr. 64/1991 privind brevetele de invenŃie, M Of. nr. 348 din 22 mai 2003,
secŃiunea Transmiterea drepturilor., HG nr. 215/1992 privind regimul licenŃelor
de export şi import al României, M. Of. nr. 91/1992, a se vedea şi HG 707/2006
pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, M. Of.
nr. 520 din 15 iunie 2006, cap 2 „DispoziŃii referitoare la redevenŃe şi drepturi de
licenŃă” art. 62 şi urm.
264
- valorificarea rezultatelor cercetării precum şi a potenŃialului de
proiectare
- obŃinerea de participaŃii directe la beneficiile obiectivelor
realizate
LicenŃiatul are următoarele avantaje:
- realizarea de economii valutare prin reducerea importurilor de
mărfuri similare sau identice
- introducerea unei tehnici avansate
- asimilarea unor produse tehnice complexe
- promovarea exporturilor de mărfuri de produse sub licenŃă
§ 2. 5. Efectele contractului - obligaŃii pentru licenŃiator şi pentru
licenŃiat:
- obligaŃii pentru licenŃiator:
- are obligaŃia de a asigura beneficiarului o exploatare optimă a
invenŃiei şi
- de a garanta existenŃa dreptului acordat.
- obligaŃii pentru licenŃiat, care este Ńinut:
- să folosească invenŃia în condiŃiile stabilite şi
- să plătească preŃul.
PreŃul se poate plăti prin folosirea mai multor modalităŃii:
- o sumă forfetară integrală;
- o sumă globală iniŃială;
- un procent royalty, aplicat la valoarea producŃiei sau a vânzărilor.
* în caz de respectare a obligaŃiilor contractuale, în raport de
gravitatea încălcării, partea prejudiciată poate cere plata de compensaŃii
sau anularea contractului.
§ 2.6. încetarea contractului de licenŃă:
- prin expirarea duratei pentru care licenŃa a fost acordată;
- prin intrarea investiŃiei în domeniul liberei concurenŃe, după
perioada stabilită de lege.
SubsecŃiunea 3. Contractul de know-how
13.1. DefiniŃie:
In doctrină noŃiunea de know-how este definită printr-o multitudine
de formulări care cuprind criterii diferite. Indiferent de accepŃiunea
folosită elementele unui know-how sunt următoarele:
265
-dexteritatea (abilitatea) tehnică, incluse în abilitatea generală a
unui tehnician datorită aptitudinilor şi ingeniozităŃii sale.
-experienŃa tehnică ca urmare a unei practici îndelungate,
implicând soluŃionarea problemelor. Acest element implică un grad mai
înalt de activitate intelectuală, ca de exemplu în informatică unde prezintă
o mai mare importanŃă, modul de a se servi de maşini, programarea
ideilor ce se introduc - software - decât aparatura în sine - hardware.
- cunoştinŃele tehnice ce pot cuprinde o gamă largă, variabilă din
punct de vedere al aportului intelectual.
De exemplu în cazul în care diversele elemente componente ale
unui procedeu tehnic, au fost deja publicate, dar ansamblul sau
combinarea acestora nu a fost adusă încă la cunoştinŃa generală,
divulgarea lui către o altă întreprindere/firmă de către o persoană poate
constitui o încălcare a obligaŃiilor de a păstra secretul de serviciu cu toate
consecinŃele ce decurg din aceasta acŃiune (breach of confidence).
Dar cunoştinŃele tehnice ca element al know how-ului nu se
limitează la domeniul industrial, ci au importanŃă şi în alte domenii cum
ar fi în administrare (magazinele pot fi amenajate într-o gamă infinită de
combinaŃii, iar observaŃiile de merchandising o vor arăta pe cea mai
satisfăcătoare, publicitatea poate fi în cele mai diferite feluri etc.)
-procedeele de aplicare, metode tehnici ori mijloace în scopul
obŃinerii unui rezultat; ele pot fi brevetabile sau nebrevetabile,
împrejurare în care pot constitui un element de know-how.
DefiniŃie: „Contractul de know-how este contractul prin care una
dintre părŃi, numită furnizor, transmite celeilalte părŃi, numită beneficiar,
contra unei redevenŃe, cunoştinŃe tehnice nebrevetabile sau brevetabile,
dar nebrevetate, necesare pentru fabricarea, funcŃionarea, întreŃinerea sau
comercializarea unor mărfuri ori pentru elaborarea şi punerea în lucrare a
unor tehnici sau procedee.”
* cunoştinŃele tehnice care alcătuiesc know-how-ul pot avea ca
suport obiecte, elemente tehnice sau instrucŃiuni.
* dacă părŃile nu stipulează altfel, furnizorul know-how-ului îşi
păstrează deopotrivă dreptul de a transmite terŃelor persoane cunoştinŃe
ce-i formează obiectul şi dreptul de a le utiliza el însuşi. Beneficiarul
dintr-un contract anterior este îndreptăŃit să se prevaleze de condiŃiile mai
favorabile acordate de furnizor beneficiarilor subsecvenŃi. Clauza de

266
exclusivitate nu poate fi opusa furnizorului know-how-ului, dacă părŃile
nu prevăd contrariul în contract.
* în absenŃa unei stipulaŃii exprese în sens contrar, know-how-ul
nu poate fi transmis de beneficiar. îndreptăŃirea beneficiarului de a utiliza
cunoştinŃele transmise de furnizor priveşte orice aplicaŃie a acestora.
* ca o aplicaŃie specifică principiului colaborării părŃilor dintr-un
contract comercial internaŃional, contractanŃii know-how-ului au
obligaŃia de a-şi comunica reciproc toate aplicaŃiile acestuia pe care nu le-
au prevăzut la data încheierii contractului, dar pe care le consideră
posibile şi intenŃionează să le înfăptuiască.
Contractul de know-how reprezintă calea specifică de transmitere a
tehnologiei, procedeului sau cunoştinŃelor de tehnice de specialitate,
completat cu asistenŃa tehnică.
Asemenea cunoştinŃe tehnice nebrevetate, dar transmisibile,
prezentând numai o noutate numai relativă şi subiectivă, se numesc
,know-how".
Formula ,know-how'" provine de la expresia americană „the know-
how to do it" care în limba franceză se exprimă prin „le fait de savoir
comment svy prende" (mai scurt savoir-faire) adică „faptul de a şti cum să
procedezi"
Obiectul contractului este dat de transmiterea de cunoştinŃe
tehnice, de informaŃii şi de documentaŃii de la cele mai simple până la
procedee şi tehnologii complexe.
Transmiterea know how-ului de la titular la beneficiar se poate face
în mai multe moduri:
1. trimiterea documentaŃiei (planuri, desene, manuale, formule)
2. furnizarea de material sau unei părŃi din material incorporând
know-how-ul
3. primirea de tehnicieni de la beneficiar, spre formare şi spe
cializare în uzina transmiŃătorului, aceasta fiind soluŃia cel mai des
întâlnită.
§ 3.2. Natura juridică a contractului de know-how:
1. contractul de know-how nu este un contract de licenŃă a
unui brevet:
- prima precizare care se impune este înlăturarea confuziei care se
face între acest contract şi contractul de licenŃă asupra unui brevet.
267
Aceasta confuzie provine din faptul ca know-how-ul este greşit considerat
un drept de proprietate industrială, adică un drept exclusiv, privativ, un
monopol de exploatare, caracter pe care legea îl recunoaşte exclusiv
titularului unui brevet.
* posesorul de know-how nu are un drept de proprietate industrială,
terŃii putând utiliza cunoştinŃele ce-i formează obiectul dacă le dobândeşte
prin experienŃa proprie.
* în consecinŃă, în timp ce contractul de licenŃă transmite unei alte
persoane dreptul de a exploata invenŃia brevetată, ceea ce implică
obligaŃia pentru titularul de brevet de a nu exercita dreptul de interdicŃie
pe care legea i-1 atribuie spre a-1 ocroti împotriva terŃilor, contractul de
know-how transmite dreptul la cunoştinŃele furnizorilor către beneficiar cu
efectele relative (res inter alios acta).
* dacă prin contractul de licenŃă titularul brevetului îŃi asumă o
obligaŃie de a nu face, posesorul contractului de know-how dă naştere,
dimpotrivă, în persoana furnizorului, la o obligaŃie de a face.
2. contractul de know-how se deosebeşte de contractul de vânzare-
cumpărare sau locaŃia de lucruri.
- contractul de know-how se deosebeşte şi de contractul de vânzare -
cumpărare sau de locaŃie de lucruri, deoarece el nu poate transmite cu
efecte „erga omnes" proprietatea sau folosinŃa elementelor încorporate pe
care le presupune în mod necesar. El trebuie diferenŃiat şi de contractul de
antrepriză, deoarece obligaŃia pe care o creează în sarcina furnizorului de
know-how nu este o obligaŃie de rezultat, cum este aceea a antre-
prenorului, ci una de mijloace.
§ 33. Caracterizare: elementele care determină conŃinutul con-
tractului de know-how sunt:
1. Abilitatea tehnică
2. ExperienŃa tehnică
3. CunoştinŃele tehnice
4. Procedee şi mijloace tehnice de aplicare
5. Ansamblul de cunoştinŃe know-how
1. Abilitatea tehnică - abilitatea include atât „mechanical skill"
(abilitatea naturală a specialistului), cât şi „additional skill" sau „superior
skill" (dexteritatea sau abilitatea pe care specialistul a dobândit-o în
procesele tehnice).

268
2. ExperienŃa tehnică - experienŃa dobândită de specialist - rezultat
al unei practici îndelungate în domeniul tehnic respectiv.
3. CunoştinŃele tehnice - se referă la cunoştinŃele dobândite în
tehnica curentă, cunoştinŃe rezultate din asimilarea progresului tehnic,
cunoştinŃe privind administrarea întreprinderii etc.
4. Procedee şi mijloace tehnice de aplicare - se referă la o grupare
de operaŃii tehnice dispuse într-o ordine anumită vizând finalizarea
operaŃiunii principale.
5. Ansamblul de cunoştinŃe know-how, determinate prin cele patru
elemente, nu sunt brevetate fie datorită faptului că nu au atins un grad
suficient de noutate, fie datorită lipsei de interes.
§ 3.4. Clasificarea contractelor de know-how.
a) In funcŃie de complexitatea acŃiunilor de efectuat sunt:
1.Contracte prin care se transferă o tehnologie sau un procedeu
tehnic determinat, prin acte simple.
2. Contracte având acelaşi obiect, transferat prin acte complexe şi
succesive (care sunt stabilite în mai multe faze).
3. Contracte prin care se transferă procedee tehnice sau produse
rezultate din cercetări proprii.
b) în funcŃie de gradul de interferare cu alte operaŃiuni sunt:
1. Contracte de know-how pur, când suntem în prezenŃa unui
transfer care nu e condiŃionat de o altă operaŃiune.
2. Contracte de know-how-ului combinat, când transferul e un
accesoriu ori o consecinŃă a altor operaŃiuni.
3. Contractul de know-how complementar, atunci când condiŃiile de
transfer „necesare realizării unor convenŃii distincte, se stabilesc separat".
§ 3.5. Efectele contractului de know-how
In privinŃa efectelor contractului de know-how trebuie învederat
inconvenientul provocat de faptul că nu există brevet şi în consecinŃă dacă
beneficiarul a primit know how-ul, acesta nu mai poate fi retras, chiar
dacă beneficiarul nu mai vrea să plătească redevenŃele.
Furnizorul sau transmiŃătorul are obligaŃia în principal de:
- a transmite cunoştinŃele tehnice;
- de a da garanŃii asupra rezultatului
- de a asigura asistenŃa tehnică
- de a garanta dreptul exclusiv de folosinŃă
269
- dreptul de folosire a mărcii sale de fabrică
Beneficiarul sau dobânditorul are următoarele obligaŃii:
- plata preŃului;
- păstrarea secretului;
- menŃinerea calităŃii produselor obŃinute.
Plata unui know-how poate consta în bani, în produse sau în alte
cunoştinŃe tehnice. Atunci când contravaloarea know-how-ului se achită
în bani, plata se face printr-o sumă globală, o sumă forfetară, sau prin cote
părŃi din valoarea producŃiei rezultate.
Contractul poate conŃine diferite clauze privind obligaŃii reciproce
sau unilaterale, cum ar fi:
- răspunderea pentru neexecutarea obligaŃiilor contractuale,
- regimul taxelor fiscale,
- comunicarea eventualelor modificări, perfecŃionări aduse obiec-
tului contractului
§ 3.6. încetarea contractului de know-how.
- expirarea termenului stipulat;
- denunŃarea;
-rezilierea.

SubsecŃiunea 4. Contractul consulting-engineering


§ 4.1. Prezentare generală:
Consulting-ul constă în studierea şi cercetarea pentru un anumit
beneficiar, a posibilităŃilor tehnice şi comerciale, în baza stadiului actual
al ştiinŃei şi practicii, într-un anumit domeniu şi acordarea corespun-
zătoare de asistenŃă tehnică. Ca activitate de acordare a consultaŃiilor, cu-
prinde o sferă largă de operaŃiuni, activitate ce se suprapune cu interesele
beneficiarului, consultantul propunând doar soluŃii, fără a putea lua
decizii.
Engineering-ul este un complex de operaŃiuni prealabile sat
concomitente de concepŃie şi elaborare, precum şi de coordonare şi
executare a proiectelor şi lucrărilor pentru realizarea unui obiectiv.
OperaŃiunile de engineering se realizează în cadrul a două faze şi
anume:
• faza de studii, care include cercetările în baza cărora se elaborează
un proiect, studii preliminare sau prestudii;
270
• faza de execuŃie şi anume lansarea comenzilor, procurarea
materialelor, montaj, construcŃii, recepŃii, punerea în funcŃiune etc.
Consulting-engineering-ul este o activitate de natură intelectuală
care se concretizează, în principal, în furnizarea de soluŃii sau studii
tehnice, acestea reprezentând rezultatul unor cercetări raŃionale (operation
research), oferind partenerului contractual posibilitatea de a lua decizii
obiective şi eficiente.
NoŃiunile de consulting şi engineering se folosesc împreună dar şi
separat, fiecare activitate în parte reprezentând trăsături proprii. In
principal aceste activităŃi se desfăşoară de către ingineri şi tehnicieni care
sunt grupaŃi în societăŃi sau organizaŃii de specialitate.
Astfel ei sunt grupaŃi în:
- SocietăŃi autonome, care sunt organizaŃii sau cabinete de ingineri -
consultanŃi; gradul lor de autonomie fiind determinat de aportul adus de
băncile sau firmele industriale care participă la capitalul social.
- SocietăŃi integrate care depind nemijlocit de firmele industriale,
fiind filiale sau servicii de studii ce lucrează pentru terŃi. Prin activitatea
lor, societăŃile integrate îndeplinesc şi serviciile care sunt premergătoare
încheierii operaŃiunilor comerciale internaŃionale.
Clasificare:
In funcŃie de obiectul lor, societăŃile se pot grupa în modul următor:
- societăŃi de proiectare şi construcŃii;
- societăŃi specializate în conducerea activităŃii întreprinderilor,
- societăŃi de cercetare
§ 4. 2. DefiniŃia activităŃii de engineering: Prin engineering se
înŃelege o activitate complexă cuprinzând operaŃiile cele mai diverse, de
la prestaŃiile de servicii de ordin intelectual - transmiterea de idei,
concepŃii, planuri, schiŃe etc, executări de lucrări, cuprinzând realizări de
'nstalaŃii şi punerea lor în funcŃiune - până la furnizări de materiale
necesare executării acestor lucrări de construcŃii, montaje etc.
§ 4.3. Etimologia cuvântului:
- termen american: engineering în traducere = „inginerie",
- conform doctrinei franceze originea cuvântului şi definiŃia ingi-
neriei (engineering), „ingineria" ca atare, este neologismul oficial pentru
care s-a optat în 1973, derivat din „inginer", pentru a traduce cuvântul
american engineering.
271
* Engineering - activitate intelectuală. Continuând cercetarea na-
turii activităŃii de engineering, dincolo de o simplă definiŃie lapidară s-ar
părea că este vorba, la bază, de o activitate intelectuală, fundamentată pe
cunoaştere, experienŃa, efort intelectual, inteligenŃa şi imaginaŃie. Este un
demers raŃional, motivat de un scop precis şi organizat de maniera
sistematică.
* Engineering - activitate rentabilă. Engineering este cert o acti-
vitate intelectuală, dar ea nu este deloc depersonificată. Chiar dimpotrivă,
ea este o puternică pârghie de optimizare a investiŃiilor. „Gândirea
economiseşte acŃiunea" (J. Fourastie). Aceasta apare ca o evidenŃă pentru
elaborarea sau alegerea proceselor tehnice, realizând şi gestionarea lor.
* Engineering - activitate ce contribuie la progresul tehnic.
Dezvoltările precedente lasă să se ghicească rolul activităŃii de
engineering în progresul tehnic. O întreprindere care se consacră în
exclusivitate activităŃii sale de producŃie nu este în stare să cunoască
progresele tehnice survenite în alte domenii, şi care ar putea fi transpuse
în domeniul sau cu preŃul unei adaptări.
* la cererea sa o societate de engineering în calitate de „păzitor
tehnologic" după expresia profesioniştilor, îl poate aviza de noutăŃile
utilizabile şi să-şi asume, dacă este cazul, transformările necesare.
§ 4.4. Cadrul juridic al activităŃii de engineering
Deşi gama contractelor prin care se realizează activitatea de
engineering este atât de vastă, s-ar putea desprinde câteva tipuri de
contracte încheiate în acest scop:
- contractul „la cheie" este cel în virtutea căruia furnizorul îi
livrează clientului întreaga instalaŃie contractată în stare de funcŃionare
fără ca la rândul său clientul să fi contribuit cu ceva, deci fără nici o altă
obligaŃie din partea acestuia decât aceea de a plăti preŃul.
Un astfel de „contract" unitar prin obiectul şi scopul său, cuprinde
în realitate mai multe contracte sau feluri de contracte precum:
- un contract de vânzare - cumpărare (la export sau import),
- un contract de licenŃă asupra unor brevete sau pentru trans-
miterea know-how-ului care ar avea ca obiect dreptul de folosinŃă asupra
brevetelor vânzătorului sau dreptul de a folosi know-how-ul acestuia,
- un contract de locaŃie de servicii având ca obiect asistenŃa tehnică
acordată de către vânzător,
272
- un contract de împrumut pentru creditul acordat de către
vânzător.
Deşi practica internaŃională cunoaşte asemenea contracte, în fapt,
ele sunt rare, din mai multe considerente.

SubsecŃiunea 5. Aplicarea prevederilor din Legea ConcurenŃei


nr. 21/1996 acordurilor de transfer de tehnologie
* sediul materiei: 1.Regulament din 4 mai 2005, privind excep
tarea acordurilor de transfer de tehnologie de la aplicarea prevederilor
art. 5 alin. (1) din Legea concurenŃei nr. 21/1996, emis de Consiliul
ConcurenŃei, M. Of. nr. 429 din 20 mai 2005,
2. InstrucŃiuni din 23 iunie 2005, privind aplicarea art. 5 din Legea
concurenŃei nr. 21/1996 acordurilor de transfer de tehnologie, emis de
Consiliul ConcurenŃei, M. Of. nr. 659 din 25 iulie 2005.
3. Ordin nr. 82 din 4 mai 2005, pentru punerea în aplicare a
Regulamentului privind exceptarea acordurilor de transfer de tehnologie
de la aplicarea prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenŃei nr.
21/1996, emis de Consiliul ConcurenŃei, M. Of. nr. 429 din 20 mai 2005,
4. Ordin nr.148 din 23 iunie 2005, pentru punerea în aplicare a
InstrucŃiunilor privind aplicarea art. 5 din Legea concurenŃei nr. 21/1996
acordurilor de transfer de tehnologie, emis de Consiliul ConcurenŃei,
M. Of. nr. 659 din 25 iulie 2005.

SubsecŃiunea 6. Oficiul Român pentru ştiinŃă şi tehnologie pe


lângă Uniunea Europeană
* sediul materiei: HG nr. 787/2005 privind aprobarea înfiinŃării
Oficiului Român pentru ŞtiinŃă şi Tehnologie pe lângă Uniunea
Europeană, M. Of. nr. 696 din 2 august 2005.
* Oficiul Român pentru ŞtiinŃă şi Tehnologie pe lângă Uniunea
Europeană, a fost înfiinŃat la Bruxelles, îşi desfăşoară activitatea ca o
structură specializată a Ministerului EducaŃiei şi Cercetării, pe baza unui
program de lucru anual.
* Oficiul s-a constituit prin asocierea Ministerului EducaŃiei şi
Cercetării cu instituŃii şi organizaŃii publice şi private din România,
interesate în participarea la programele europene de cercetare iar
activitatea sa este coordonată de către secretarul de stat pentru activitatea
de cercetare din Ministerul EducaŃiei şi Cercetării.
273
* Conducerea Oficiului este asigurată de directorul acestuia, numit
de ministrul educaŃiei şi cercetării, la propunerea secretarului de stat
pentru activitatea de cercetare.
1. Misiunea Oficiului Român pentru ŞtiinŃă şi Tehnologie pe lângă
Uniunea Europeană19:
(i) să promoveze participarea eficientă a cercetătorilor români,
inclusiv a tinerilor cercetători, precum şi a universităŃilor, institutelor de
cercetare-dezvoltare, întreprinderilor mici şi mijlocii, industriei,
serviciilor şi organizaŃiilor neguvernamentale la programele de cercetare
ale Uniunii Europene;
(ii) să prezinte eficient politica de cercetare, dezvoltare şi inovare şi
potenŃialul ştiinŃific şi tehnologic românesc instituŃiilor cu care se intră în
contact la nivel european;
(iii) să sprijine şi să promoveze colaborarea dintre firmele
industriale şi de servicii, universităŃi şi institute de cercetare pentru
participarea în comun la consorŃii europene pentru proiecte de cercetare;
(iv) să stimuleze formarea de grupuri de interes de nivel european,
prin focalizarea competenŃelor existente la nivel naŃional în domenii
prioritare în cercetarea europeană, pentru creşterea şanselor de participare
la proiecte/programe europene.
2. Obiectivele Oficiului Român pentru ŞtiinŃă şi Tehnologie pe
lângă Uniunea Europeană:
(i) creşterea participării româneşti la programele europene, cu
accent pe programele-cadru de cercetare;
(ii) creşterea vizibilităŃii sistemului de cercetare-dezvoltare-inovare
din România;
(iii) creşterea gradului de recuperare a contribuŃiei României la
bugetul programelor-cadru de cercetare;
(iv) formarea de personal pentru integrare europeană în cercetare.
Rezultate aşteptate pe termen lung sunt:
- atingerea unui nivel de participare a comunităŃii ştiinŃifice româ-
neşti la programele-cadru de cercetare comparabil cu media europeană;

______________________________________________________________

19
Conform Anexei la HG nr. 787/2005 privind aprobarea înfiinŃării
Oficiului Român pentru ŞtiinŃă şi Tehnologie pe lângă Uniunea Europeană, M. Of.
nr. 696 din 2 august 2005
274
- creşterea graduală a integrării comunităŃii ştiinŃifice româneşti la
programele-cadru de cercetare.
3. ActivităŃile (servicii oferite instituŃiilor şi comunităŃii ştiinŃifice)
Oficiului Român pentru ŞtiinŃă şi Tehnologie pe lângă Uniunea
Europeană:
a) promovarea sistemului de cercetare-dezvoltare-inovare din
România;
b) căutarea şi facilitarea legăturilor cu parteneri europeni;
c) diseminarea şi promovarea specifică;
d) facilitarea legăturilor cu instituŃii europene, cu organisme
similare, cu instituŃii şi organizaŃii naŃionale;
e) recomandările privind buna practică europeană în domeniul
cercetare-dezvoltare-inovare.

SubsecŃiunea 7. Contractul de asigurare20


§ 7.1. Sediul materiei şi definiŃie:
Sediul materiei: Codul comercial şi legea nr. 136/1995
DefiniŃie
Contractul de asigurare este acel contract prin care asiguratul se
obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la
producerea unui anume risc, să plătească asiguratului sau beneficiarului
despăgubirea sau suma asigurată, în limitele şi la termenele convenite
(art.9, lg. 136/1995)
§ 7.2. Caractere juridice ale contractului de asigurare:
-caracter consensual (contractul de asigurare se formează prin
simplul acord de voinŃă al părŃilor, fără a fi nevoie de o formă solemnă de
manifestare a voinŃei). CondiŃia formei scrise trebuie îndeplinită pentru a
putea proba drepturile şi obligaŃiile ce decurg din contractul de asigurare,
condiŃie prevăzută expres imperativ în art.10 din lg.136/1995. ExistenŃa şi
conŃinutul contractului nu pot fi dovedite prin martori, chiar dacă există
început de dovadă scrisă, în condiŃiile prevăzute de Codul Civil.
-contract sinalagmatic (părŃile având obligaŃii reciproce şi
interdependente una faŃă de cealaltă. In principal, asigurătorul se obligă

_______________________________
20
Dan Anghel Constantinescu, Marinică Dobrin, Oana Oniciuc, Ruxandra
Mitran, Gabriela Popescu, Contractul de asigurare, ColecŃia NaŃională, nr. 29,
Bucureşti, 2000
275
ca, la producerea unui risc asumat prin contractul de asigurare, să
plătească o despăgubire (în cazul asigurării de bunuri sau de răspundere
civilă) sau suma asigurată indemnizaŃia de asigurare) în cazul asigurării
de persoane. Asiguratul se obligă să plătească o primă de asigurare în
schimbul protecŃiei oferite de asigurător pe o perioadă determinată.
Fiecare parte este creditor şi debitor al celeilalte.
- contract unic, chiar dacă se presupune o împărŃire pe termene
periodice. FracŃionarea are în vedere doar modul de plată a primei,
neputându-se înŃelege că se divizează contractul în câte perioade de
asigurare ar fi prevăzute.
- Contract cu executare succesivă (presupune mai multe prestaŃii
pe perioada de valabilitate a sa. Asigurătorul continuă să acorde protecŃie
asiguratului prin acoperirea riscului, iar asiguratul este obligat să
plătească primele de asigurare la termenele prevăzute).
§ 7. 3. ConsecinŃele executării succesive a contractului de
asigurare
-sunt aplicabile regulile rezilierii ce îşi produce efecte numai
pentru viitor, primele datorate şi încasate până în momentul rezilierii
-partea care şi-a îndeplinit obligaŃia are drept la contrapretaŃia
cocontractantului, până la desfiinŃarea contractului
- dispariŃia obiectului asigurat, prin efectul uni risc decât acela avut
în vedere la momentul încheierii asigurării, duce la rezilierea de drept a
contractului de asigurare.
§ 7.4. Elementele contractului de asigurare:
a. riscul asigurat
b. prima de asigurare, ce reprezintă preŃul asigurării
c. prestaŃia asigurătorului în cazul producerii evenimentului asigurat
A. Riscul asigurat:
Dintre cele trei elemente ale asigurării, riscul este cel mai
important, determinându-le pe celelalte (calculul primei şi acordarea
despăgubirii).
În literatura de specialitate, riscul are trei accepŃiuni:
- riscul ca eventualitate a producerii unui eveniment aleatoriu.
Această accepŃiune este cea mai importantă, riscul fiind un eveniment
incert, care va constitui faptul generator al unui caz de forŃă majoră
(incendiu, catastrofă naturală, deces). Este un eveniment incert pentru că
276
poate privi îndeplinirea sau neîndeplinirea evenimentului, referindu-se la
apariŃia efectivă a sinistrului sau la data producerii acestuia (în asigurările
de deces, moartea asiguratului reprezintă un eveniment care se va produce
cu certitudine, dar la o dată necunoscută).
Riscul fiind un eveniment viitor, posibil şi incert, în cazul în care
înainte de intrarea în vigoare a contractului, riscul s-a produs, contractul
va fi reziliat.
Riscul asumat de asigurător trebuie să existe la momentul încheierii
contractului şi să fie precizat în contract, iar producerea riscului să nu fie
la latitudinea asiguratului (în caz contrar dispare elementul aleatoriu).
- riscul ca eventualitate a producerii unei daune. Contractele de
asigurare nu disting întotdeauna între conceptual de eveniment şi cel de
daună. In jurisprudenŃa franceză se afirmă că evenimentul se produce
înainte de încheierea contractului, există totuşi alea (element întâmplător),
atâta timp cât întinderea pagubei este incertă.
- Riscul ca obiect al asigurării. Determinarea riscurilor asigurate
se face în funcŃie de obiectele asigurate în caz de forŃă majoră. La
momentul încheierii contractului, este un angajament condiŃional al
asigurătorului, sub influenŃa evenimentului incert alea, la producerea
sinistrului asigurarea reprezintă obligaŃia asigurătorului.
Caracterele riscului
-riscul trebuie să fie aleatoriu (caracterul aleatoriu al riscului
rezultă în principiu din incertitudinea evenimentului).
- riscul trebuie să fie real (caracterul real al riscului condiŃionează
existenŃa contractului existenŃa contractului, astfel încât dacă riscul nu
există, contractul de asigurare devine nul, neavând obiect.
- riscul trebuie să fie licit (caracterul licit al riscului face ca obiectul
contractului să nu fie contrar ordinii publice neputând fi asigurate
operaŃiuni de contrabandă, de trafic de droguri, vânzarea bunurilor
furate).
B. Prima de asigurare
Prima de asigurare este reprezentată de suma de bani pe care
trebuie să o achite asiguratul, ca preŃ al asigurării, către asigurător.
Această sumă este alcătuită din prima netă (necesară formării
fondului din care se vor achita despăgubirile sau suma asigurată) şi prima
adaos (ce constă în acoperirea cheltuielilor realizate de asigurător,

277
plătibilă pe unităŃi de timp, de regulă un an. In această perioadă îşi
produce efectele principiul indivizibilităŃii primei, cuantumul ei nefiind
recalculat chiar dacă contractul încetează pentru asigurat înainte de
termenul avut în vedere la încheierea sa. Valoarea primei este calculată în
funcŃie de risc, fiind determinată pe bază de date statistice.
Din prima de asigurare se constituie fondul de rezervă, din care se
achită despăgubirile sau sumele asigurate şi se acoperă cheltuielile legate
de administrarea asigurărilor. Din primele percepute societatea trebuie să
obŃină un profit. Potrivit art. 16 din lg. 47/1991, societăŃile de asigurare şi
reasigurare au obligaŃia să constituie, potrivit obiectului lor de activitate,
rezerve de prime şi de daune pentru celelalte feluri de asigurări şi
reasigurări. Rezerva de prime pentru asigurările se stabileşte în baza
calculelor actuariale şi se administrează separat, iar rezervele de daune se
constituie în baza estimărilor, a datelor statistice sau a calculelor
actuariale privind plăŃile de efectuat în viitor.
C. PrestaŃia asigurătorului în cazul procedurii evenimentului
asigurat
Asigurătorul va achita asiguratului sau beneficiarului contractului
de asigurare o sumă de bani cu titlu de despăgubire sau sumă asigurată la
apariŃia cazului asigurat.
In cazul asigurărilor de daune, despăgubirea se plăteşte numai în
limita daunei daunei de asigurare şi nu poate depăşi valoarea bunului din
momentul producerii evenimentului asigurat.

§ 7.5. încheierea contractului de asigurare:


Obiectul contractului
Determinarea bunului asigurat ca obiect al obligaŃiei contractuale se
face în funcŃie de tipul asigurării, în conformitate cu condiŃiile generale
sau speciale de asigurare, ce fac parte integrantă din contract.
In asigurările de bunuri, în principiu orice bun expus unui risc poate
fi asigurat cu condiŃia să existe. Există o excepŃie de la acest principiu, în
cazul asigurării „sur bonnes aux mauvaises nouvelles", practicată în co-
merŃul maritim.
Bunul asigurat trebuie să fie identificat, prin indicarea caracte-
risticilor proprii. In cazul asigurării de autovehiculelor, în contract trebuie
să se menŃioneze felul, marca şi tipul autovehiculului, capacitatea
cilindrică, indicativul şi numărul de înmatriculare. în ceea ce priveşte
278
bunurile care nu mai prezintă importanŃă economică sau bunurile supuse
unui risc excesiv, acestea nu pot fi asigurate. Constituie un risc excesiv
asigurarea bunurilor inflamabile, explozive, precum şi lichidele acide pe
timpul transportului.
Cauza
Art. 996 C. civil prevede că obligaŃia fără cauză sau fondată pe o
cauză falsă sau nelicită, nu poate avea nici un efect. Contractul de
asigurare va avea o cauză ilicită când este încheiat cu încălcarea ordinii
publice şi a bunelor moravuri.
De exemplu este cauză ilicită într-un contract de asigurare este
asigurarea bunurilor ce fac obiectul contrabandei sau asigurarea bunurilor
rezultate din săvârşirea unor infracŃiuni.
Momentul încheierii contractului
Contractul de asigurare se consideră a fi încheiat în momentul în
care se întâlneşte cererea cu oferta. Acest moment se determină după cum
ambele părŃi se află una în prezenŃa celeilalte, sau contractul se încheie
prin telefon sau prin corespondenŃă. In raport de determinarea momen-
tului în care s-a încheiat contractul se stabilesc viciile de consimŃământ şi
cauzele de nulitate sau anulabilitate a contractului, se produc efectele con-
tractului, se calculează, termenele de prescripŃie şi se determină legea
aplicabilă.
Locul încheierii contractului se determină tot în funcŃie de
momentul încheierii contractului.
În cazul în care contractul de asigurare conŃine un element de
extraneitate, în funcŃie de locul încheierii contractului se va afla legea
aplicabilă în caz de conflict de legi în spaŃiu.
În cazul unor litigii izvorâte din executarea unui contract de
asigurare, locul încheierii contractului poate indica instanŃa competentă
din punct de vedere teritorial.
Durata contractului de asigurare
Contractul de asigurare este un contract de execuŃie succesivă,
astfel încât trebuie să se precizeze perioada de timp la care se referă
drepturile şi obligaŃiile părŃilor. Aceste precizări sunt cuprinse în poliŃa de
asigurare emisă de asigurător (data la care asiguratul trebuie să plătească
ratele de primă - dacă prima nu este unică - şi perioada de timp în care
asigurătorul este obligat să acorde prima de asigurare).

279
Durata contractului de asigurare se stabileşte de comun acord de
către părŃile contractante.
§ 7.6. Proba contractului de asigurare - poliŃa de asigurare
înscrisul probant este reprezentant de poliŃa de asigurare, care
constată angajamentul reciproc al asigurătorului şi asiguratului.
PoliŃa de asigurare este documentul semnat de părŃi, care atestă
existenŃa contractului de asigurare. Potrivit art.10 din legea nr.136/1995
poliŃa de asigurare trebuie să cuprindă numele sau denumirea, domiciliul
sau sediul părŃilor contractante, obiectul asigurării, riscurile ce se asigură,
momentul începerii şi cel al încetării răspunderii, primele de asigurare,
sumele de asigurare.
PoliŃa de asigurare este sub forma unui imprimat stabilit de
asigurător la care se anexează un ansamblu de clauze comun tuturor
contractelor de o anumită categorie şi care se numesc condiŃii generale.
Interpretarea contractului de asigurare se face pe baza următoarelor
reguli: dacă prevederile sunt clare, precise, licite, ele trebuie aplicate
întocmai. Dacă există contradicŃie între clauzele generale şi cele speciale,
cele speciale sunt mai importante, Ńinându-se cont de acestea.
Dacă unele clauze sunt echivoce, contradictorii, judecarea lor se va
face interpretându-se în interesul asiguratului, conform principiului „in
dubio pro reo".

§ 7.7. Executarea obligaŃiilor contractuale

7.1. ObligaŃia de plată


Debitorul obligaŃiei de plată este semnatarul contractului de
asigurare, adică asiguratul sau solicitantul. Dacă contractul este semnat de
un mandatar, mandantul este parte la contract, iar mandatarul are calitatea
de solicitant. Asiguratul sau solicitantul este obligat să plătească primele
la termenele stabilite în condiŃiile de asigurare.
Când asiguratul nu este parte contractantă, cel care a solicitat
încheierea contractului este obligat să achite primele de asigurare.
Asigurătorul poate opune beneficiarului asigurării excepŃiile rezultând din
neplata primei, pe care ar fi putut să le invoce şi solicitantului asigurării.
In cazul producerii riscului, asigurătorul are dreptul să compenseze

280
primele ce i se mai datorează până la sfârşitul anului de asigurare cu orice
indemnizaŃie cuvenită asiguratului sau beneficiarului.
Persoana debitorului poate fi modificată în cursul contractului în
cazul transmiterii contractului, cu ocazia înstrăinării obiectului asigurat
sau a decesului asiguratului, asigurarea continuând dacă achizitorul sau
moştenitorul îşi exprimă acordul în acest sens.
În cazul decesului debitorului primei de asigurare, iar bunul
asigurat este cuprins în masa succesorală, obligaŃia de plată a primei
revine moştenitorului. Atâta timp cât bunul se află în indiviziune, moşte-
nitorii sunt ŃinuŃi în solidar la plata primei. în cazul în care a intervenit
partajul, celui căruia i-a revenit bunul în deplină proprietate este debitorul
primei de asigurare.
ObligaŃia de plată a primei incumbă moştenitorilor din momentul
deschiderii succesiunii şi în perioada termenului de opŃiune succesorală,
achitarea primei reprezentând un act de conservare. Moştenitorii care au
renunŃat la moştenire nu vor mai fi obligaŃi să achite prima ci devin străini
de moştenire, conform art. 969 C. Civil.
În cazul achitării primei de asigurare de către succesibilul ce a
renunŃat la moştenire actul de conservare este menŃinut fiind în interesul
comoştenitorilor sau moştenitorilor subsecvenŃi.
Schimbarea debitorului primei de asigurare primei de asigurare
intervine şi când bunul asigurat este înstrăinat. Contractul de asigurare
continuă să îşi producă efectele faŃă de dobânditorul bunului, cu condiŃia
ca prima de asigurare să fi fost achitată integral de către titularul contrac-
tului, sau cu condiŃia ca dobânditorul ulterior al bunului să plătească
prima de asigurare aferentă. Pentru ratele de primă datorate înainte de
înstrăinarea bunului, obligaŃia de plată rămâne în sarcina titularului
contractului.
Potrivit art. 1096 C. Civil, „plata trebuie să se facă creditorului sau
împuternicitului", această dispoziŃie fiind aplicabilă şi în materia
asigurătorilor. Plata primei de asigurare poate fi făcută şi unui agent de
asigurare, care lucrează în numele şi pe seama asigurătorului sau prin
mandat poştal.
Plata primei se face de regulă la începutul perioadei de asigurare.
Prima este stipulată în contractele de asigurare ca fiind plătibilă pe pe-
rioade anuale cere corespund regulilor statistice. Se poate prevedea ca
asigurarea cu primă unică plătibilă în avans, asigurătorul putând să-şi
281
creeze fondul necesar pentru a suporta efectele producerii riscurilor
asigurate.
în materia asigurărilor se aplică regula portabilităŃii plăŃii. Plata
primei de asigurare se face la sediul asigurătorului care nu are obligaŃia de
a încasa prima de asigurare la domiciliul sau la locul de muncă al
asiguratului.
Plata primei de asigurare se face în numerar, în moneda stabilită
prin contract sau poate opera compensaŃia. Dacă asiguratul este creditor al
asiguratului cu o sumă exigibilă şi lichidă, intervine compensarea legală.
ExcepŃia de compensare este opozabilă şi în cazul falimentului
asiguratului.
De asemenea se poate plăti şi prin ordin de plată şi se consideră a fi
efectuata numai în momentul în care s-a operat de către bancă, în contul
asigurătorului.
Ordinul de plată poate fi retras oricând înainte de executarea de
către bancă. în cazul în care banca nu poate executa ordinul datorită
faptului că contul titularului este blocat sau nu are disponibil. Dacă
omiterea operării este imputabilă băncii, s-a considerat că prima a fost
plătită în ziua în care s-a înregistrat la bancă ordinul de plată, cu condiŃia
ca asiguratul să aibă disponibil în cont.

7.2. ObligaŃiile asiguratului la producerea riscului


Asiguratul este obligat prin lege să declare asigurătorului cazul
asigurat într-un termen. El poate fi obligat convenŃional prin clauzele
contractului de asigurare să furnizeze în asigurările de bunuri un raport
detaliat şi estimativ al pagubelor cu toate motivările sau de a depune o
plângere, în caz de furt, de a permite medicului consultant al asigură-
torului de a face toate constatările necesare, în caz de asigurare contra
accidentelor corporale. Pentru nerespectarea acestei obligaŃii pot fi
prevăzute în contract diverse sancŃiuni.

7.3. ObligaŃia de declarare a cazului asigurat


Asiguratul este obligat să avizeze asigurătorul despre producerea
riscului din momentul producerii acestuia până în momentul stabilit în
contractul de asigurare.
în cazul nerespectării acestei obligaŃii intervine ca sancŃiune refuzul
asigurătorului de a plăti despăgubirea sau indemnizaŃia de asigurare.
282
Această sancŃiune este aplicabilă în cazul întârzierii de asigurat de a
declara evenimentul.
Efectul refuzului este că asiguratul pierde dreptul la suma asigurată.
Declararea tardivă privind agravarea riscului şi sinistrului nu poate
fi opusă asiguratului cât timp asigurătorul a stabilit că întârzierea decla-
rării a cauzat un prejudiciu.

7.4. ObligaŃia asigurătorului la apariŃia cazului asigurat


ObligaŃia principală a asigurătorului constă în plata prestaŃiei
datorate în caz de sinistru. Asigurătorul poate să se angajeze prin clauzele
contractuale la alte obligaŃii printre care şi acelea de a îndruma apărarea
asiguratului de responsabilitate civilă în procesul intentat contra victimei.
Din momentul încheierii contractului, eventualitatea realizării riscului
este aleatorie, obligaŃia asigurătorului fiind un termen incert, executarea ei
devenind certă prin producerea riscului.
Realizarea evenimentului prevăzut în contract a fost certă
(asigurarea în caz de deces), data este însă necunoscută iar obligaŃia
asigurătorului fiind cu termen incert devine exigibilă prin apariŃia cazului
asigurat.
Creditorul obligaŃiei de plată a despăgubirii sau a indemnizaŃiei de
asigurare este asiguratul semnatar al contractului. In caz de stipulaŃie
pentru altul, creditorul este asiguratul în contra căruia a fost încheiat
contractul sau beneficiarul desemnat în asigurarea de persoane.
În asigurarea de responsabilitate, victima are la îndemână o acŃiune
directă contra asigurătorului debitor al indemnizaŃiei, cât timp asiguratul
nu a fost în prealabil despăgubit.
Proba creanŃei împotriva asigurătorului incumbă creditorului sau
beneficiarului asigurării. In acest caz există două aspecte: proba cazului
asigurat şi proba obligaŃiei de asigurare a asigurătorului.
Proba cazului asigurat este raportată la toate împrejurările
exterioare, fiind uşor de demonstrat. Proba obligaŃiei de acoperire din
partea asigurătorului presupune că evenimentul produs corespunde defini-
Ńiei riscului asigurat, creditorului îi va reveni obligaŃia de a aduce proba
asigurării (poliŃa de asigurare în original pentru a se evita falsurile fiind
un instrument esenŃial) şi proba cazului de forŃă majoră care face parte din
obiectul contractului.

283
Stabilirea sumei datorate de asigurător este realizată într-un mod
total diferit în asigurările de persoane şi în asigurările de bunuri.
Asigurările de persoane sunt asigurări cu caracter cu caracter
forfetar, sumele asigurate fiind fixate prin contract. Asigurările de daune
sunt supuse unei duble limitări: una indemnitară şi una contractuală.
Principiul indemnităŃii presupune o evaluare corectă a producerii unei
daune corporale, daune materiale sau pecuniare.
Limitele contractuale sunt diverse, reprezentate de sume asigurate,
plafoane de garantare, franşize.
Într-o poliŃă de asigurare încheiată pentru evenimentele asigurate
pe o perioadă clar determinată, prevederea privind facultatea asigură-
torului de a rezilia contractul după cauza de forŃă majoră nu poate avea
efect decât la expirarea termenului de o lună de la data notificării
asiguratului.
Asigurătorul care după o lună de zile a luat cunoştinŃă de cazul de
forŃă majoră, a acceptat plata unei prime de asigurare sau fracŃiuni de pri-
mă, corespunzătoare unei perioade de asigurare care a început posterior
faŃă de sinistru, nu poate să se prevaleze de acest eveniment pentru a rezi-
lia contractul. Rezilierea după evenimentul asigurat este convenŃională şi
trebuie să fie expres prevăzută de clauzele contractuale.
Rezilierea este facultativă pentru asigurător. Fiind prevăzută în
contract, asigurătorul are opŃiunea de a exercita sau nu dreptul la reziliere
în funcŃie de circumstanŃele date.
Rezilierea intervine în cazul fraudei la asigurare şi a contractului
evaluat greşit. In primul caz este vorba despre un caz de forŃă majoră care
fiind analizat sub aspect circumstanŃial duce la formarea opiniei asigură-
torului că asiguratul încerca să obŃină despăgubiri pe nedrept.
În cel de-al doilea caz, circumstanŃele producerii cazului asigurat
relevă că prin fraudă riscul asigurat este mult mai probabil că se va pro-
duce. Rezilierea poate fi prealabilă unei noi oferte de asigurare adaptate la
condiŃii mai stricte: taxe de prime majorate, măsuri de prevenŃie exigente,
franşize ridicate.
§ 7. 8. Modificarea contractului de asigurare poate fi cerută de
către asigurat şi de către asigurător astfel:
1. Cerută de asigurat
Dacă asiguratul face prin scrisoare recomandată o propunere
asigurătorului de a prelungi sau modifica un contract, sau de a repune în
284
vigoare un contract suspendat, această propunere este considerată ca
acceptată de asigurător, dacă nu este refuzată într-un termen de asigurător,
termen care este stabilit în contractul de asigurare.
Tăcerea asigurătorului echivalează cu o acceptare.
CondiŃiile de modificare sunt următoarele:
1. existenŃa unui contract de asigurare în curs de executare
2. propunerea de modificare prezentată asigurătorului printr-o
scrisoare recomandată.
Dacă contractul ia sfârşit el nu poate fi modificat. Un contract
suspendat nu poate fi modificat până când nu îşi va relua valabilitatea
pentru cel ce solicită modificarea.
ConŃinutul modificării priveşte de multe ori durata contractului şi
riscurile asigurate.
Propunerea referitoare la durata contractului pune probleme în
privinŃa prelungirii unui contract pe durată determinată care nu conŃine
clauza de tacită reconducŃiune sau de repunere în vigoare a unui contract
suspendat.
Propunerea referitoare la riscurile garantate este susceptibilă de a fi
acceptată, dacă modificările se înscriu în cadrul acordului iniŃial: modi-
ficarea sumei asigurate, transferul asigurării automobilului asupra altui
autovehicul de aceeaşi putere sau schimbarea folosirii unui autovehicul.
Modificarea fără discuŃii între părŃi nu trebuie să fie substanŃială,
dacă se înscrie în cadrul tarifului iniŃial al contractului.
Efectele modificării privesc în special adaptarea primei de asigu-
rare. Modificarea produce efecte juridice după expirarea unei perioade
specificate de asigurător în contract sau propuse de asigurat şi acceptate
de asigurător.
Proba modificării contractului iniŃial de asigurare se face prin
încheierea unui act adiŃional. Actul modificator presupune aceleaşi reguli
de formă cu contractul iniŃial, făcând corp comun cu poliŃa de asigurare
căreia i se aplică şi care rămâne aplicabilă sub toate aspectele asupra
cărora nu au intervenit modificări.
2. Cerută de asigurător
În unele cazuri din motive juste, companiile de asigurare trimit spre
semnare un contract nou care îl modifică pe celălalt.
Dacă se inserează în contractele noi de asigurare a unor clauze
cerând o mărire corelativă a primei de asigurare, asigurătorul va trebui să
285
aibă toate avizele autorităŃii de supraveghere a asigurărilor şi să obŃină
acceptul asiguratului.
Dacă se propune reducerea acoperirii oferite prin asigurare, această
propunere trebuie să aibă acordul părŃilor contractante, altfel mărirea
excluderilor de la asigurare nu îi va fi opozabilă asiguratului.
Dacă contractul de asigurare cuprinde o clauză asupra termenelor
de la care asigurătorul îşi rezervă dreptul de a le modifica unilateral tariful
de primă aplicabil, mărirea de tarif este notificată de regulă prin avizul de
modificare care corespunde datei de reînnoire a contractului prin tacita
reconducŃiune. Asigurătorul plăteşte spontan prima de asigurare majorată,
marcând consimŃământul la majorarea primei de asigurare.
Contractul poate să prevadă facultatea de reziliere pentru asigurat
dacă nu este de acord cu propunerea asigurătorului, reziliere care va ave
ca efecte după trecerea unui termen de preaviz de maxim de 30 de zile.
Avizul de mărire a primei de asigurare va fi trimis cu o lună înaintea mo-
dificării, după care curge preavizul de maxim o lună până la modificare.
§ 7. 9. încetarea contractului de asigurare - condiŃii generale
intervenite în rezilierea contractului:
Contractul de asigurare încetează să-şi mai producă efecte urmare a:
• expirării termenului de valabilitate,
• imposibilităŃii de a fi derulat prin tacita reconducŃiune,
• rezilierii de către asigurător pentru neplata primei de asigurare,
• exercitării dreptului de reziliere al asiguratului,
• rezilierii pentru neplata de către asigurat a modificărilor esenŃiale
intervenite pe parcursul contractului de asigurare în legătură cu riscul asi-
gurat, în considerarea căruia s-a încheiat un anumit tip de contract de
asigurare.
Rezilierea constă în desfiinŃarea pentru viitor a contractului de
asigurare în cazul în care una din părŃile contractante nu îşi îndeplineşte
obligaŃiile asumate în mod culpabil. Conform art. 1020 Cod civil:
„CondiŃia rezolutorie este subînŃeleasă totdeauna în contractele sinalag-
matice, în caz când una din părŃi nu îndeplineşte angajamentul său."
NoŃiunea de reziliere este utilizată în legea nr. 136/1995 privind
asigurările şi reasigurările din România în art 17,21 şi 36 astfel:

286
Art. 17: „ Dacă nu s-a convenit altfel, contractul de asigurare se
reziliază în cazul în care sumele datorate de asigurat, cu titlu de primă, nu
sunt plătite în termenul prevăzut în contractul de asigurare.
Asigurătorul este obligat să îl informeze pe asigurat despre
consecinŃele neplăŃii primei la termenul de plată pentru cazul prevăzut la
alin. 1 şi să prevadă aceste consecinŃe în contractul de asigurare."
Art 21: „în cazul în care contractul de asigurare este modificat prin
acordul părŃilor, denunŃat sau reziliat, plata ori, după caz, restituirea
primelor se va face conform contractului de asigurare sau în baza unei
hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile."
Art. 36: „In asigurările la care se constituie rezerve de prime, asi-
guratul poate să înceteze plata primelor cu dreptul de a menŃine contractul
la o sumă asigurată redusă sau de a-1 rezilia, solicitând restituirea rezervei
constituite, conform contractului de asigurare."
CondiŃii generale intervenite în rezilierea contractului:
 neexecutarea obligaŃiei de către una dintre părŃi,
 vinovăŃia părŃii respective,
 cauzarea unui prejudiciu prin neexecutare/executare,
 inexistenŃa unei clauze de nerăspundere.

§ 7.10. Clauze speciale cuprinse în contractul de asigurare:


1. Clauza atestării: evidenŃiază faptul că poliŃa de asigurare
maritimă a fost semnată de către o persoană care are procură din partea
societăŃii de asigurare în care se precizează limitele mandatului.
2. Clauza avariei: folosită în asigurările de transport, prin care se
precizează că ori de câte ori paguba suferită este sub un anumit nivel
stabilit contractual, asigurătorul este îndreptăŃit să acorde despăgubirea.
3. Clauza abandonului: utilizată în poliŃa de asigurare maritimă,
prin care armatorul are posibilitatea să abandoneze nava avariată în
favoarea societăŃii de asigurare în schimbul despăgubirilor.
4. Clauza americană: prin care asiguratul dispune de două poliŃe
de la două societăŃi de asigurare, pentru aceleaşi riscuri. Cei doi
asigurători răspund în ordinea datei prevăzute în poliŃă; cel de-al doilea va
fi obligat la despăgubiri numai în cazul în care suma asigurată prevăzută
în prima poliŃă nu acoperă întreaga sumă.
5. Clauza bonus-malus: are ca scop stimularea preocupărilor
pentru conservarea bunurilor lor cuprinse în poliŃă; cei care au manifestat
287
grijă şi în consecinŃă nu s-au produs riscurile, vor beneficia de scăderea
primelor de asigurare pe care trebuie să le plătească (clauza bonus) şi
invers în cazul clauzei malus.
6. Clauza cesiunii asigurării: este folosită în asigurările maritime,
conform căreia asiguratul poate transfera interesul asigurat, în baza
poliŃei, în favoarea unei alte persoane, prin andosarea şi predarea poliŃei
noului beneficiar.
7. Clauza asigurării transbordării: este utilizată în asigurarea
maritimă şi are în vedere răspunderea asigurătorului pentru transbordarea
mărfii de la navă şi invers; pentru acoperirea riscurilor specifice
transbordărilor repetate între două nave, se percepe o supraprimă pentru
fiecare transbordare.
8. Clauza de depozit la depozit: conforma acestei clauze,
mărfurile sunt asigurate pe toată durata transportului, indiferent de
numărul mijloacelor de transport folosite, dar numai în cazul în care
termenul de transport să nu fie mai mare de 60 zile; este utilizată în
tranzacŃiile comerciale internaŃionale.
9. Clauza exceptării uzurii normale: utilizată în asigurările
maritime; conform acestei clauze, societatea de asigurări despăgubeşte
valoarea navei, mai puŃin armonizarea.
10. Clauza salvării: utilizată tot în asigurările maritime, conform
acestei clauze se prevede suma cu care asigurătorul contribuie la
acoperirea cheltuielilor pentru salvarea bunurilor asigurate.
Contractul de asigurare este reglementat şi de Codul Comercial în
Titlul VI - „Despre asigurarea în contra riscurilor navigaŃiunei" -
capitolul 1. „Despre contractul de asigurare şi despre obligaŃiunile asigu-
rătorului şi asiguratului" care cuprinde în art. 618 obiectul asigurării
astfel:
„Asigurarea poate avea drept obiect:
1. Vasul, cu aburi sau pânze, gol sau încărcat, armat sau nearmat,
singur sau acompaniat;
2. Maşinile, uneltele, instrumentele, armamentul, dotaŃiunea şi
previziunile;
3. Navlul călătorilor şi al lucrurilor încărcate, pe lângă care se
poate prevedea şi salariile oamenilor din echipaj;
4. Lucrurile încărcate;
5. Sumele date cu împrumut maritim;
288
6. Sumele plătite sau datorate pentru avarii comune şi cheltuielile
tăcute sau datorate pentru avarii particulare, când nu ar fi acoperite prin
un împrumut.
7. Şi în general, orice lucruri care se pot preŃul în bani şi sunt
supuse la riscurile navigaŃiunei.
Asemenea poate fi făcută asupra totalităŃii sau a unei părŃi din sus-
zisele lucruri împreună sau deosebit."
Articolul următor prevede că „Asigurarea e nulă dacă are de
obiect: Sumele luate cu împrumut maritim. Lucrurile care servesc drept
garanŃie împrumutului maritim nu pot fi asigurate decât pentru partea
valorii ce trece peste suma împrumutată."
SocietăŃile de asigurarea şi reasigurare sunt reglementate de
prevederile Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în
România astfel:
Asigurarea obligatorie se practică:
a) de către societăŃile de asigurare din România autorizate de
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;
b) de către societăŃile de asigurare autorizate de autorităŃile com-
petente din statele membre ale Uniunii Europene care desfăşoară activitate
în România conform dreptului de stabilire şi liberei circulaŃii a serviciilor.
SocietăŃile de asigurare care au dreptul să practice asigurarea
obligatorie conform alin. 1, la cererea potenŃialului asigurat, încheie
asigurarea eliberând un înscris doveditor.
Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea
asigurărilor publicat în M. Of. nr. 148/2000 reglementează în art. 3
activitatea de asigurare astfel:
Activitatea de asigurare se grupează în:
a) asigurări de viaŃă;
b) asigurări generale.
Aceeaşi lege reglementează şi activitatea Comisiei de Supraveghere
a Asigurărilor, ca autoritate administrativă autonomă de specialitate,
autofinanŃată, cu personalitate juridică şi cu sediul în municipiul
Bucureşti, care îşi exercită atribuŃiile potrivit prevederilor acestei legi.
Punerea în executare a legii nr. 32/2000, supravegherea şi controlul
respectării dispoziŃiilor sale revin Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor, în scopul apărării drepturilor asiguraŃilor şi al promovării
stabilităŃii activităŃii de asigurare în România.
289
CAPITOLUL VI
MEDIUL DE AFACERI ŞI RELAłHLE DE MUNCĂ
ÎN CONTEXTUL DREPTULUI
COMERłULUI INTERNAłIONAL

SecŃiunea 1. Mediul de afaceri - modificări legislative interne ale


Codului Muncii (Legea nr. 53/2003 cu completările şi modificările
ulterioare) referitoare la raporturile de muncă
Capitolul 2 - Executarea contractului individual de muncă din
Legea nr. 53/2003 Codul muncii prevede la art. 37 următoarele drepturi şi
obligaŃii părŃilor implicate în contractul de muncă: angajator şi salariat
astfel:
Art. 37: „Drepturile şi obligaŃiile privind relaŃiile de muncă dintre
angajator şi salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, în cadrul
contractelor colective de muncă şi al contractelor individuale de muncă."
Art. 38: „SalariaŃii nu pot renunŃa la drepturile ce le sunt
recunoscute prin lege. Orice tranzacŃie prin care se urmăreşte renunŃarea
la drepturile recunoscute de lege salariaŃilor sau limitarea acestor drepturi
este lovită de nulitate."
Art. 39: „ (1) Salariatul are, în principal, următoarele drepturi:
a) dreptul la salarizare pentru munca depusă;
b) dreptul la repaus zilnic şi săptămânal;
c) dreptul la concediu de odihnă anual;
d) dreptul la egalitate de şanse şi de tratament;
e) dreptul la demnitate în muncă;
f) dreptul la securitate şi sănătate în muncă;
g) dreptul la acces la formarea profesională;
h) dreptul la informare şi consultare;
i) dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiŃiilor
de muncă şi a mediului de muncă;
j) dreptul la protecŃie în caz de concediere;
k) dreptul la negociere colectivă şi individuală;
290
l) dreptul de a participa la acŃiuni colective;
m) dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat.
(2) Salariatului îi revin, în principal, următoarele obligaŃii:
a) obligaŃia de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a
îndeplini atribuŃiile ce îi revin conform fişei postului;
b) obligaŃia de a respecta disciplina muncii;
c) obligaŃia de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul
intern, în contractul colectiv de muncă aplicabil, precum şi în contractul
individual de muncă;
d) obligaŃia de fidelitate faŃă de angajator în executarea atribuŃiilor
de serviciu;
e) obligaŃia de a respecta măsurile de securitate şi sănătate a muncii
în unitate;
f) obligaŃia de a respecta secretul de serviciu."
Art. 40: „ (1) Angajatorul are, în principal, următoarele
drepturi:
a) să stabilească organizarea şi funcŃionarea unităŃii;
b) să stabilească atribuŃiile corespunzătoare pentru fiecare salariat,
în condiŃiile legii şi/sau în condiŃiile contractului colectiv de muncă
aplicabil, încheiat la nivel naŃional, la nivel de ramură de activitate sau de
grup de unităŃi;
c) să dea dispoziŃii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub
rezerva legalităŃii lor;
d) să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor
de serviciu;
e) să constate săvârşirea abaterilor disciplinare şi să aplice
sancŃiunile corespunzătoare, potrivit legii, contractului colectiv de muncă,
aplicabil şi regulamentului intern.
(2) Angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligaŃii:
a) să informeze salariaŃii asupra condiŃiilor de muncă şi asupra
elementelor care privesc desfăşurarea relaŃiilor de muncă;
b) să asigure permanent condiŃiile tehnice şi organizatorice avute în
vedere la elaborarea normelor de muncă şi condiŃiile corespunzătoare de
muncă;
c) să acorde salariaŃilor toate drepturile ce decurg din lege, din
contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de
muncă;
291
d) să comunice periodic salariaŃilor situaŃia economică şi financiară
a unităŃii, cu excepŃia informaŃiilor sensibile sau secrete, care, prin
divulgare, sunt de natură să prejudicieze activitatea unităŃii. Periodicitatea
comunicărilor se stabileşte prin negociere în contractul colectiv de muncă
aplicabil;
e) să se consulte cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanŃii
salariaŃilor în privinŃa deciziilor susceptibile să afecteze substanŃial
drepturile şi interesele acestora;
f) să plătească toate contribuŃiile şi impozitele aflate în sarcina sa,
precum şi să reŃină şi să vireze contribuŃiile şi impozitele datorate de
salariaŃi, în condiŃiile legii;
g) să înfiinŃeze registrul general de evidenŃă a salariaŃilor şi să
opereze înregistrările prevăzute de lege;
h) să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de
salariat a solicitantului;
i) să asigure confidenŃialitatea datelor cu caracter personal ale
salariaŃilor."
SecŃiunea 2. RelaŃiile de muncă în legislaŃia naŃională şi
comunitară
Sediul materiei în dreptul intern: RelaŃiile de muncă sunt
reglementate de Codul Muncii aprobat prin Legea nr. 53/2003.
Principii fundamentale sunt reglementate încă din art. 3:
Alin (1) Libertatea muncii este garantată prin ConstituŃie. Dreptul la
muncă nu poate fi îngrădit.
Alin (2) Orice persoană este liberă în alegerea locului de muncă şi a
profesiei, meseriei sau activităŃii pe care urmează să o presteze.
Alin (3) Nimeni nu poate fi obligat să muncească sau să nu
muncească într-un anumit loc de muncă ori într-o anumită profesie,
oricare ar fi acestea.
Alin (4) Orice contract de muncă încheiat cu nerespectarea
dispoziŃiilor alin (1) - (3) este nul de drept.
Pe lângă reglementările clasice care au fost dintotdeauna vizate de
legiuitor apar şi instituŃii noi cum ar fi de exemplu: „Munca prin agent de
muncă temporară", reglementată distinct în cap. 7 începând cu art. 87.

292
Sediul materiei în dreptul comunitar1:
• Reglementări comunitare în domeniul muncii şi securităŃii
sociale privind egalitatea sexelor:
 Principiul plăŃii egale pentru muncă egală;
 plata egală pentru munca de valoare egală;
 principiul egalităŃii de tratament între bărbaŃi şi femei;
 principiul tratamentului egal în materia securităŃii sociale
1. Principiul plăŃii egale pentru muncă egală (art 119, Tratatul
CEE)
Articolul 119 instituie principiul plăŃii egale pentru muncă egală
între bărbaŃi şi femei. In înŃelesul acestui articol, plata „înseamnă salariul
minim sau obişnuit, fie în numerar, fie în bunuri, pe care lucrătorul îl
primeşte, direct sau indirect, pentru munca sa de la angajatorul său".
2. Plata egală pentru munca de valoare egală (Directiva
75/117/CEE)
LegislaŃia derivată, bazată pe articolul 119 al Tratatului, a dezvoltat
principiul nediscriminării bazate pe sex.
Astfel este şi cazul Directivei 75/117/CEE privind armonizarea le-
gislaŃiilor statelor membre referitoare la aplicarea principiului sala-
rizării egale între bărbaŃi şi femei care, în art. 1, stabileşte că principiul
egalităŃii de remunerare înseamnă, pentru aceeaşi muncă sau pentru
munca căreia i se atribuie o valoare egală, eliminarea oricărei discriminări
bazate pe sex. în particular, atunci când este folosit un sistem de cla-
sificare profesională pentru stabilirea remuneraŃiilor, acest sistem trebuie
să fie bazat pe criterii comune atât pentru bărbaŃi cât şi pentru femei.
În acest mod, protecŃia se întinde asupra muncilor de valoare egală
şi acoperă nu numai locurile de muncă mixte (cele ocupate atât de bărbaŃi,
cât şi de femei).
Articolul 2 cere statelor membre „să introducă în sistemele lor
juridice naŃionale acele măsuri ce sunt necesare pentru a permite

______________________________
1
SecŃiune realizată conform Nicolae Voiculescu, Dreptul muncii -reglementări
interne şi comunitare, Editura Wolters Kluwer, Bucureşti, 2007; Nicolae Voiculescu,
Drept comunitar al muncii, Editura Rosetti, Bucureşti, 2005; Andrei Popescu, Drept
internaŃional al muncii, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006; Marin Voicu,
JurisprudenŃa comunitară, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005.
293
angajaŃilor care se consideră afectaŃi prin neaplicarea principiului plăŃii
egale să-şi susŃină pretenŃiile lor printr-un proces judiciar după un posibil
recurs la alte autorităŃi competente".
Articolele 3 şi 4 ale Directivei 75/117/CEE impun statelor membre
să aplice egalitatea în lege, regulamente, convenŃii colective şi contracte
individuale. Ele prevăd totodată nulitatea sau corecŃia obligatorie a
contractelor individuale sau colective, contrare principiului egalităŃii.
În sfârşit, art.5 pune în sarcina statelor membre obligaŃia de a lua
măsurile necesare pentru a proteja lucrătorii contra oricărei concedieri
care ar constitui o reacŃie a angajatorului la o plângere formulată la
nivelul întreprinderii sau de o acŃiune în justiŃie, urmărind respectarea
principiului egalităŃii salariilor.
Curtea de JustiŃie a decis că lucrătorul trebuie să aibă posibilitatea,
în caz de conflict cu patronul, „de a susŃine în faŃa unui organism că
munca sa are aceeaşi valoare ca şi o altă muncă, şi, în caz afirmativ, de a i
se recunoaşte drepturile care decurg din tratat şi din directivă printr-o
decizie obligatorie (cazul Comisiei contra Regatului-Unit al Marii
Britanii şi Irlandei de Nord'nr. 61/81).
3. Principiul egalităŃii de tratament între bărbaŃi şi femei
(Directiva 76/207CEE)
Directiva 76/207/CEE privind punerea în aplicare a principiului
egalităŃii de tratament între bărbaŃi şi femei în ceea ce priveşte accesul la
angajare, la formare şi promovare profesională şi condiŃiile de muncă
stabileşte obligaŃia statelor membre de a insera în legislaŃiile lor naŃionale
dispoziŃiile necesare pentru a asigura egalitatea de tratament între bărbaŃi
şi femei în ceea ce priveşte accesul la locurile de muncă, formare,
promovare profesională, ca şi în ceea ce priveşte condiŃiile de muncă.
Directiva 2002/73/CE defineşte hărŃuirea şi hărŃuirea sexuală ca
fiind contrare egalităŃii de tratament între bărbaŃi şi femei. Se subliniază
că aceste forme de discriminare se manifestă nu numai la locurile de
muncă, dar, de asemenea, cu ocazia accederii la un loc de muncă şi la
formare profesională, ca şi în cadrul angajării şi al muncii.
4. Principiul tratamentului egal în materia securităŃii sociale
(Directiva 79/7/CEE)
Directiva 79/7/CEE privind implementarea progresivă a
principiului egalităŃii de tratament între bărbaŃi şi femei în domeniul
securităŃii sociale a reprezentat extinderea principiului egalităŃii de
294
tratament într-un nou domeniu, cel al securităŃii sociale. Ea se aplică
lucrătorilor, categorie înŃeleasă în sens larg, şi care cuprinde salariaŃi şi
independenŃi, bolnavii şi accidentaŃii, şomerii involuntari în căutarea unui
loc de muncă, pensionarii şi invalizii.
5. Principiul egalităŃii de tratament în regimurile profesionale de
securitate socială (Directiva 86/378/CEE)
Directiva 86/378/CEE privind aplicarea principiului egalităŃii de
tratament între bărbaŃi şi femei în regimurile profesionale de securitate
socială, care este complementară Directivei 79/7, introduce principiul
egalităŃii de tratament în domeniul sistemului de pensii profesionale,
existent pe lângă cel legal.
6. Principiul egalităŃii de tratament între bărbaŃi şi femei care
exercită o activitate independentă (Directiva 86/613/CEE)
Directiva 86/613/CEE urmăreşte să asigure aplicarea principiului
egalităŃii de tratament între bărbaŃii şi femeile ce desfăşoară o activitate ca
independenŃi sau contribuie la desfăşurarea unei astfel de activităŃi, cu
privire la acele aspecte neacoperite de directivele 76/207 şi 79/7. Deci, ea
este complementară directivelor menŃionate.
Directiva se aplică tuturor persoanelor ce desfăşoară o activitate
profitabilă în nume propriu (...), inclusiv fermierii şi membrii profesiilor
liberale şi soŃiilor (ilor) lor ce nu sunt angajaŃi sau partenerii (art.2).
Statele membre sunt chemate să ia toate măsurile necesare pentru a
asigura eliminarea tuturor prevederilor contrare principiului egalităŃii de
tratament, cu deosebire în ceea ce priveşte stabilirea, echipamentul,
lansarea sau extinderea unei activităŃi, facilităŃile financiare.
Se cere, de asemenea, introducerea acelor măsuri care sunt necesare
pentru a permite tuturor persoanelor care se consideră afectate prin
neaplicarea principiului tratamentului egal în activităŃile lor independente
să-şi urmărească cererile lor pe cale judiciară, după asigurarea unui recurs
la autorităŃile competente (art.9).
7. ProtecŃia specială a lucrătoarelor gravide, lăuze sau care
alăptează (Directiva 92/85/CEE)
Directiva 92/85/CEE privind punerea în aplicare a măsurilor
vizând promovarea îmbunătăŃirii securităŃii şi sănătăŃii în muncă a
lucrătoarelor gravide, lăuze sau care alăptează prevede protecŃia
femeilor angajate, în curs de calificare sau în perioada de ucenicie şi care

295
sunt, în acelaşi timp, însărcinate, au născut recent sau alăptează şi au adus
starea lor la cunoştinŃa patronului.
8. Concediul parental (Directiva 96/34/CE)
Directiva 96/34/CE referitoare la acordul cadru privind
concediul parental încheiat între UNICE, CEEP şi CES are ca
obiectiv transpunerea în practică a acordului cadru încheiat între
organizaŃiile inter-profesionale cu vocaŃie generală, şi anume Uniunea
ConfederaŃiilor Industriei şi Patronatului din Europa (UNICE), Centrul
European al întreprinderii Publice (CEEP) şi ConfederaŃia Europeană a
Sindicatelor (CES).
Acordul conferă lucrătorilor şi lucrătoarelor un drept individual la
concediu parental, ca urm